Licență 2020 Antonia (7) [621081]
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE
CANTEMIR”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII
UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
– DREPT –
TITLUL LUCRĂRII: Probleme criminologice
privind infracțiunea de tâlhărie săvârșită de către
femei
Coordonator științific,
conf. univ. dr. Camil Tănăsescu
Absolvent: [anonimizat]
2020
Cuprins
Capitolul I: Noțiuni introductive privind infracțiunea analizată………………………………pag. 3
1.Evoluția infracțiunii;………………………………………………………………………………..pag. 3
2.Definiții ale infracțiunii din 10 țări U.E.;……………………………………………………pag. 10
Capitolul II: Cauzele și factorii care favorizează comiterea infracțiunii analizate…….pag. 16
1.Factori de ordin psihologic;……………………………………………………………………..pag. 16
2.Factori de ordin economic;………………………………………………………………………pag. 17
3.Factori de ordin social;……………………………………………………………………………pag. 19
4.Cauzele care determină săvârșirea infracțiunii analizate;…………………………….pag. 19
Capitolul III: Modalități și forme de realizare a infracțiunii analizate…………………….pag. 24
1.Tipologii de agreori și victime;…………………………………………………………………pag. 24
2.Modalități de săvârșire a infracțiunii;…………………………………………………………pag. 27
3.Statitici privind infracțiunea analizată;……………………………………………………….pag. 41
Capitolul IV: Efectele comiterii infracțiunii analizate……………………………………………..pag. 44
1.Efecte resimțite de către victimă;………………………………………………………………pag. 44
2.Efecte resimțite de către societate;…………………………………………………………….pag. 46
3.Efecte resimțite de către agresor;………………………………………………………………pag. 47
Capitolul V: Metode de prevenire a săvârșirii infracțiunii analizate………………………..pag. 48
1.Combaterea directă a infracțiunii analizate;………………………………………………..pag. 48
2.Reeducarea comandantului;……………………………………………………………………..pag. 50
3.Reeducarea potențialelor victime;……………………………………………………………..pag. 52
Concluzii……………………………………………………………………………………………………………….pag. 53
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………pag. 55
2
Capitolul I
Noțiuni introductive privind infracțiunea analizată
1.Evoluția infracțiunii
”Femeile sunt extreme: ele sunt mai bune sau mai rele decât bărbații.”1
Se acordă atenție și criminalității după sex în cercetarea criminologică, dar și după vârstă,
etnie, poziție economică etc. Din punct de vedere criminologic ne interesează în ce măsură și în
ce proporție participă femeile la criminalitate și la ce fel de infrcțiuni participă ele cel mai
frecvent.
Implicarea femeilor în crimele organizate ridică un mare semnal de alarmă; traficul de ființe
umane, traficul de valori de patrimoniu, traficul de droguri, traficul de organe etc. implică din ce
în ce mai mult femeile în rețelele de traficanți, ele regăsindu-se din ce in ce mai frecvent în
cazuri ca acestea.
Criminalitatea feminină reprezintă o componentă esențială a excepției sociale referitoare la
violența letală.2
Au fost elaborate numeroase teori, de-a lungul timpului, privind criminalitatea, teorii din care
lipseau cu desăvârșire femeile. Se întâmpla acest lucru deoarece numărul femeilor aflate în
penintenciare era foarte scăzut, insă de-alungul timpului rata de încarcerare a femeilor a crescut.
Cu privire la factorii ce ar contribui la apariția criminalității feminine au fost lansate diferite
opinii, astfel:
A.Un prim factor este acela care face trimitere la stereotipurile de gen; între imaginea
femeii și imaginea bărbatului se crezează o discrepanță, în multe societăți, mai concret,
forța, succesul și afirmarea în viața publică aparțin bărbatului, însă locul femeii fiind doar
în familie.
B.Cel de-al doilea factor care duce la apariția criminalității feminine este realizat de
caracteristicile psihologice și biologice. Criminologii Stanko și Rafter au descoperit 5
personalități ale femeilor care comit infracțiuni sau care sunt victime ale unor infracțiuni.
1.Femeile impulsive, cele care acționează intuitiv;
2.Femeile naive, cele care sunt ușor de manipulat și impresionat;
3.Femeile masculine;
4.Femeile slabe care își urmează bărbații în activități ilegale;
1 La Bruyere2 Ana Bălan, Criminalitatea feminină, editura C.H.Beck, București, 2008
3
5.Femeile care întruchipează răul absolut.
C.Cel de-al treilea factor fiind violența împotriva femeilor fiind o cauză desprinsă din
realitatea obiectivă și care duce la apariția criminalității feminine.
Infracțiunea de tâlhărie este o faptă penală complexă, prin voința legiuitorului, o variantă tip
și două variante agravante, dar care au fost prevăzute în articole distincte (art. 243, tâlhăria
calificată, respectiv art. 236, tâlhăria urmată de moartea victimei).1
Tâlhăria este cunoscută și incriminată încă din cele mai vechi timpuri și constituie în prezent
una dintre cele mai fregvente categorii de infracțiuni cu un pericol social ridicat, deoarece
lezează și relațiile sociale care ocrotesc viața, intgritatea corporală și sănătatea persoanelor pe
lângă pagubele pricinuite patrimoniului public sau privat.
Infracțiunile care au ca obiect juridic relații sociale de ordin patrimonial sunt infracțiunile
contra patrimoniului.
Tâlhăria este infracțiunea de a lua sau de a încerca să se ia orice valoare cu forța, amenințarea
cu forța sau prin a pune victima în frică. Conform dreptului comun, jaful este definit ca fiind
preluarea proprietății altuia, cu intenția de a priva permanent persoana respectivă, prin forță sau
frică; adică este un furt realizat de un atac. Definițiile precise ale infracțiunii pot varia între
jurisdicții.2
Infracțiuni săvârșite cu violență în intervalul de timp 2004 – 2008
1 DOBRINOIU Vasile; colectiv, Noul Cod penal comentat din 28-feb-2014, Universul Juridic2 Codul Penal al României din 21 iunie 1968 art. 211 alin. (1)
4
2004200520062007 2008
Omor 516453438416470
Tentativă de omor 524457479445410
Loviri cauzatoare de moarte 12210912010197
Vătămare corporală gravă 700724662684560
Viol 9531.0131.1161.0481.016
Tâlhărie 3.0873.3264.0782.4962.464
Ultraj 461355327369453
Pruncucidere 2532202123
1
Conform statisticilor arătate mai sus putem observa că tâlhăria se află în topul celor mai
multe infracțiuni în anii 2004-2008, ocupând locul unu în anul 2006 cu cele mai multe cazuri,
numărul ajungând la 4.078 de cazuri.
La 1864 tâlhăria reprezenta sustragerea unui bun a altei persoane pentru a și-l însuși prin
întrebuințare de violență contra persoanei sau prin amenințări de omor sau de răniri.
Se socotea asemenea că va comite tâlhăria și acela care, surprins fiind în flagrant delict de furt,
întrebuințează violența asupra altei persoane sau amenință că va omorî sau va răni îndată pentru
a putea să scape sau să ia însă lucrul furat. Ea se pedepsea cu reculziune de la 5 ani în sus,
tâlhăria săvârșită în împrejurările următoare:
1.dacă tâlharul, sau unul din tâlhari sau unul dintre complicii lor, avea asupra-și arme de
față sau pe ascuns;
2.dacă tâlhăria s-a săvârșit de către două sau mai multe persoane;
3.dacă tâlhăria s-a săvârșit pe drumuri publice sau piețe publice;
4.dacă tâlhăria s-a săvârșit prin bătăi sau rele tratamente, fără însă să se fi cauzat răniri.
Se pedepsea cu muncă silnică pe timp mărginit:
1.oricare va fi comis tâlhăria săvârșind răniri sau schilodiri asupra persoanei;
2.acela care a comis tâlhăria săvârșind bătăi, violențe, amenințări sau rele tratamente din
care s-a pricinuit victimei vreo boală sau incapacitatea de lucru.
1 https://www.politiaromana.ro/ro/utile/statistici-evaluari/statistici/graficele-principalilor-indicatori-statistici-privind-
activitatea-politiei
5
Se va pedepsi cu munca silnică pe toată viața săvârșirea unei tâlhării prin întrebuințare de
violețe, amenințări, rele tratamente, bătăi, schilodiri sau alte leziuni coroprale din care s-a
pricinuit moartea persoanei.1
Tâlhăria inspriră în special frică, deoarece implică de obicei un atac surpriză provocat de către
străini asupra unei victime nevinovate. Această teamă are consecințe grave. James Q. Wilson și
Barbara Boland observă că ”este în cea mai mare parte teama de jaf care îi induce pe mulți
cetățeni să rămână acasă noaptea și să evite străzile, diminuând astfel sentimentul de comunitate
și sporind libertatea de crime ce pot fi comise pe străzi”.2
În mod alternativ, dacă crimele din tâlhărie constituie un grup distinct de evenimente
etiologic, atunci nu va exista nicio corelație între ratele de tâlhărie și crimă și, în consecință,
politicile îndreptate către unul vor avea un efect redus asupra celuilat. Dovada favorizează
puternic caracterizarea ”intrinsecă subprodus” a uciderii prin tâlhărie, deoarece variațiile ratei
jafului sunt strâns legată de variațiile ratei uciderii din jaf. În cele din urmă, unele tipuri de
tâlhărie sunt mai mult susceptibile să conducă la moarte decât alții. Se estimează că o reducere a
jafurilor cu arme ar economisi de aproximativ cinci ori mai multe vieți ca o redeucere similară în
jafuri fără arme. Dcă o victimă a tâlhăriei este atacată, gravitatea rănii este determinată în parte
de arma folosită în atac. Astfel, nse așteptă să se găsească dispariții mai mari legate de arme în
ceea ce privește ratele de răni minore decât în rate de vătămare gravă. În plus probabilitatea de
vătămare la moarte este cea mai mare la jafurile care implică utilizarea dintre cele mai letale
arme, inversâând modelul legat de arme pentru răni minore.3
În anul 1968, potrivit codului Penal de atuci, tâlhăria reprezenta ”furtul săvârșit prin
întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau
neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru
păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și
asigure scăparea, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 18 ani.” În vremea aceea, tâlhăria, se
săvârșa în anumite împrejurări și anume:
a)de două sau mai multe persoane împreună;
b)de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică;
c)de o persoană mascată, dechizată sau travestită;
d)în timpul nopții;
e)într-un loc public sau într-un mijloc de transport;
1 Codul Penal al Principatelor unite române din 30 octombrie 1864, Alecsandru Joan I., secțiunea a II a, art. 317,
318, 319, 320.2 Wilson & Boland, Crime, in THE URBAN PREDICAMENT 179, 183 (W. Gorham & N. Glazer eds. 1976).3 Jurnal of Criminal Law and Criminology, Volume 78, Article 6, Issue 2 Summer, 1978, Robbery Violence, pag. 7
6
f)într-o locuință sau în dependințe ale acesteia;
g)în timpul unei calamități.
h)fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna din
următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o
infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții
persoanei, se pedepsețte cu închisoare de la 5 la 20 ani.1
Dacă, tâlhăria, producea efecte deosebit de grave sau urmare a acesteia a avut loc moartea
victimei se pedepsea cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea anumitor drepturi.
La 5 noiembrie 1996 Legea nr. 140 definea tâlhăria ca fiind ”Furtul săvârșit prin
întrebuințare de violențe sau amenințări ori pein punerea victimei în stare de inconștiență sau
neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace
pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca
făptuitorul să-și asigure scăparea, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 18 ani.”
Tâlhăria care se săvârșea de două sau mai multe persoane împreună, de o persoană având
asupra sa o armă sau o substanță narcotică, de o persoană mascată, deghizată sau travestită,
în timpul nopții, într-un loc public sau într-un mijloc de transport, într-o locuință sau în
dependințele acesteia sau în timpiul unei calamități, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20
de ani, iar tâlhăria care a produs consecințe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea
victimei se pedepsețte cu închisoare de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. 2
În 2004, tâlhăria era definită ” furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau
amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra,
precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului
furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure
scăparea, se pedepsețte cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani.”3
În 2009, tâlhăria era definită conform art. 233 ”furtul săvârșit prin întrebuințarea de
violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se
apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea
bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure
1 Codul Penal al României din 21 iunie 1968 art. 211 alin. (2) ”Tâlhăria săvîrșită în următoarele împrejurări: a)de
două sau mai multe persoane împreună; b)de o persoană având asupra sa o armă sau o substanță narcotică; c)de o
persoană mascată, dechizată sau travestită; d) în timpul nopții; e)într-un loc public sau într-un mijloc de
transport;f)într-o locuință sau în dependințe ale acesteia; g)în timpul unei calamități; h)a avut vreuna din urmăririle
arătate în art 182, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 ani.”2 LEGE nr. 140 din 5 noiembrie 1996 pentru modificarea și complementarea Codului penal, Parlamentul României3 Codul Penal din 28 iunie 2004 (LEGEA nr. 301/2004) art. 252 ”furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau
amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de
întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori
pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani”.
7
scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.”1
În 2018, tâlhăria era definită, conform Codului Penal art. 233, ca fiind ”Furtul săvârșit
prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de
inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel
de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori
pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.”2
În prezent, potrivit Codului Penal art. 233, tâlhăra este definită ”furtul săvârșit prin
întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență
sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace
pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca
făptuitorul să-și asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.3
Legea penală apără, în general, toate relațiile de ordin patrimonial, incriminând și
sancționând faptele îndreptate împotriva acestora, prevăzând un regim sancționator sever.4
Toate infracțiunile contra patrimoniului cuprind în structura lor o situație preexistentă pe
care se grefează comiterea faptei. Aceasta constă într-o anumită situație de fapt în care se
gasește bunul, situație care este modificată prin comiterea infracțiunii.5
Ca infracțiune contra patrimoniului, tâlhăria constituie cea mai gravă formă sub care se
poate comite fapta de furt. Elementul circumstanțial de calificare este îndreptat împotriva
persoanei, această interferență între relații sociale diferite – pe de o parte, relații privind
patrimoniul, iar pe de altă parte relații referitoare la persoană – crează anumite implicații în
sfera altor infracțiuni, fapt ce a determinat incriminarea tâlhăriei ca infracțiune distinctă, de
sine stătătoare.6
Constituția României prevede în conținutul său și norme cu caracter de principii
constituționale referitoare la proprietate. Astfel, sunt stabilite norme fundamentale de
proprietate, și anume, proprietatea publică și proprietatea privată. De asemenea, sunt
1 Codul Penal din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009) , cap. II, art. 233.2 Codul Penal și Codul de Procedură Penală, 18 septembrie 2017, Ediție îngrijită de prof. Univ. Dr. Dan Lupașcu,
Universul Juridic București 20173 Codul Penal, ediția a 21-a actualizată la 8 ianuarie 2020 și îngrijită de avocat dr. Petruț Cobanu, editura Rosetti, art.
2334 Dongoroz Vintilă, Gh. Danga, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Rodica Statoiu, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,
Constantin Bulai, Victor Roșca, ”Explicații teoretice ale codului oenal român”,,Vol. III,Ediția a II-a, Editura
Academiei Romane, Editura All Beck, București, 2003, pag. 4465 Dongoroz Vintilă și colaboratorii, op. cit.,Vol. III, pag. 4476 Dongoroz Vintilă și colaboratorii, op. cit.,Vol. III, pag. 447
8
menționați cei cărora le aparțin bunurile făcând parte din fiecare normă de proprietate: astfel
că proprietatea publică aparține statului sau unităților administrative teritoriale.1
În incriminările sale privind patrimoniul, legea penală are în vedere acțiunea ilicită a
făptuitorului, iar nu poziția juridică a victimei; infractorul trebuie să-și justifice fapta pe care
legea penală o prevede ca infracțiune, pe când victima nu este ținută să dovedească că ar fi
proprietar sau că ar poseda legitim ori că ar avea alt drept asupra bunului care i-a fost sustras,
însușit sau distrus prin comiterea infracțiunii.2
Noțiunea de patrimoniu:
S-ar putea susține că patrimoniul privit ca o universalitate este o noțiune abstractă, care nu
poate fi atins prin faptele concrete ale unei persoane, infracțiunea putând fi îndreptată numai
contra unui bun patrimonial, adică asupra unei valori care face parte efectiv din activul
patrimoniului unei persoane (bun, valoare economică pe care făptuitorul să și-o apropie).
Pasivul patrimoniului, adică datoriile unei persoane, nu prezintă, de regulă, nici un interes
pentru cei care se dedau la fapte de încălcarea patrimoniului, chiar dacă pasivul face parte din
patrimoniu și este cuprins în această noțiune.3
Patrimoniul este un concept juridic care exprimă ansamblul de drepturi și obligații ale
unei persoane private ca o universalitate, ca o totalitate independentă de bunurile cuprinse la
un moment dat în patrimoniu; fie că îl privim ca o entitate strâns legată de persoana
subiectului, fie ca o universalitate de drepturi, el există obligatoriu la orice subiect de drept
(chiar când pasivul depașește activul); el nu se poate niciodată înstrăina, ci se transmite
numai la moartea subiectului, în momentul când voința acestuia – care îi dă caracterul de
unitate – se stinge.4
În dreptul penal, patrimoniul, se referă la bunuri în individualitatea lor, susceptibile a fi
apropiate de făptuitor prin mijloace frauduloase ori a fi distruse, tăinuite, deteriorate etc.
Infracțiunea nu va fi îndreptată niciodată asupra patrimoniului ca universalitate de bunuri,
pentru că aceasta din urmă va exista întotdeauna, indiferent de numărul sau avloarea
bunurilor componente, chiar dacă subiectul nu posedă bunuri, nici o persoană nu poate fi
lipsită de patrimoniu, ci doar de bunurile care compun patrimoniul său.5
Legea penală are în vedere, nu poziția juridică a victimei, prin incriminarea faptelor care
aduc atingere patrimoniului, acțiunea ilicită a făptuitorului.
1 Constituția României – art.136, alin. 2, Editura Steaua Nordului, București, 20052 Dongoroz Vintilă și colaboratorii, Explicatii teoretice ale Codului penal român,Volumul III, Ediția a Il-a, Editura
Academiei Române, Editura AII Beck, 2003, pag. 4493 Dongoroz Vintilă și colaboratorii, op. cit.,Vol. III, pag. 4484 Dongoroz Vintilă și colaboratorii, op. cit.,Vol. III, pag. 4485 I. Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2008, pag. 137
9
Sunt delimitate formele fundamentale de proprietate care fac obiectul ocrotirii penale prin
norme constituționale.
Art. 135 din Constituție prevede: Proprietatea este publică sau privată, ceea ce
presupune că în societatea noastră nu sunt concepute alte forme de proprietate, și, în
consecință, de la patrimoniu, decât cele enumerate.1
Determinarea bunurilor proprietate privată se face pe cale indirectă prin excluderea celor
care fac parte din sfera proprietății publice, indiferent dacă bunurile se găsesc în stăpânirea
unei persoane fizice ori dacă ele se află în proprietatea statului sau a unor persoane
particulare. Prin urmare, proprietatea privată poate avea atât statul, cât și cetățenii, precum și
persoanele juridice. Bunurile Regiilor Autonome, altele decât cele aparținând proprietății
publice și date spre administrare, nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privată a
statului. La fel, bunurile Societății Comerciale la care statul deține majoritatea capitalului
social, cu excepția bunurilor ce aparțin proprietății publice care i le-a încredințat sub forma
concensionării sau închirirerii.2
2.Definiții ale infracțiunii în 10 țări din U.E.
1.Tâlhăria este definită în Austria, potrivit Codului Penal al Austriei art. 142, ca fiind:
”(1) Fapta persoanei care sustrage sau ia cu forța altei persoane, prin folosirea violenței
sau prin amenințare cu producerea unui pericol iminent asupra integrității corporale și
vieții acesteia, un bun mobil care nu îi mai aparține, cu intenția ca prin însușirea acestuia
să se îmbogățească pe sine sau pe un terț în mod necuvenit, se pedepsește cu închisoare
de la 1 an la 10 ani. (2) Persoana care săvârșește o tâlhărie fără a face uz de violență
considerabilă, asupra unui bun cu valoare mică, dacă fapta nu a avut urmări semnificative
și nu este vorba de o tâlhărie calificată, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”3
2.Tâlhăria este definită în Germania, potrivit Codului Penal al Republicii Federale
Germane art. 249, ca fiind: ” (1) Persoana care, prin violență îndreptată împotriva altei
persoane sau prin amenințare cu un pericol iminent la integritatea fizică sau viața
persoanei, sustrage acesteia un bun mobil cu intenția de a-și însuși bunul respectiv pentru
sine sau pentru un terț se pedepsește cu închisoarea de minimum 1 an.
(2) În cazurile mai puțin grave, pedespsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.”4
1 Constituția României – art.135, Editura Steaua Nordului, București, 20052 Gheorghe Nistoreanu, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, Valerică Lazăr, Drept Penal –
Partea specială, Editura Europa Nova, București, 1999, pag. 1963 Codul Penal al Republicii Austria art. 249 alin. (1), (2)4 Codul Penal German art. 249 alin. (1), (2)
10
3.Tâlhăria este definită în Italia, potrivit Codului Penal al Republicii Italia art. 628, ca
fiind: ”Cel care, pentru a obține pentru sine sau pentru alții un profit nemeritat, prin
violență asupra persoanei sau amenințare, intră în posesia bunului mobil al altuia,
sustrăgându-l de la cel care îl deține, este pedepsit cu închisoare de la 4 la 10 ani și cu
amendă de la 927 euro la 2.500 euro.
La aceeași pedeapsă este supus cel care folosește violența sau amenințarea imediat după
sustragere, pentru a intra în posesia sau pentru a asigura altora posesia bunului sustras,
sau pentru a obține pentru sine sau pentru alții scutirea de pedeapsă.
Pedeapsa este de închisoare de la 5 ani la 20 de ani și amendă de la 1.290 euro la 3.098
euro:
1)dacă violența sau amenințarea este comisă cu arme sau de persoana travestită sau de
mai multe persoane reunite;
2)dacă violența constă în punerea cuiva în situația de a nu avea discernământ;
3)dacă violența sau amenințarea este comisă de persoana care face parte din gruparea de
la art. 416.1
4.Tâlhăria este definită în Spania, potrivit Codului Penal Spaniol art. 237, ca fiind: ”Sunt
vinovați de infracțiunea de tâlhărie cei care, în scopul obținerii unui beneficiu, iau în
posesie bunuri mobile străine, folosind forța pentru a accede la locul unde se găsesc ori
violența sau intimidarea asupra persoanelor” , art. 238 ”Sunt vinovați de infracțiunea de
tâlhărie cei care comit fapta, atunci când există una din următoarele circumstanțe:
1.Escaladarea;
2.Spargerea pereților, a acoperișului sau a podelei, forțarea ușilor sau ferestrelor;
3.Spargerea dulapurilor, a caselor de bani sau a altor tipuri de mobilier sau obiecte
închise sau sigilate, forțarea încuietorilor sau descoperirea cifrului pentru a sustrage
conținutul acestora fie la locul faptei fie în alt loc;
4.Folosirea de chei false;
5.Scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă și pază.”
art. 240 ”Cel vinovat de tâlhărie va fi pedepsit cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani.”
art. 242 ”1. Vinovatul de tâlhărie va fi pedepsit cu închisoare de la 2 la 5 ani, fără a se
aduce atingere pedepsei care s-ar putea aplica pentru actele de violență fizică comise.
2. Atunci când furtul este comis într-o casă locuită sau în oricare din dependințele ei, se
va aplica pedeapsa de 3 ani închisoare și amenda.
1 Codul Penal Italian art. 628
11
3.Pedepsele menționate la punctele anterioare se vor aplica în jumătatea lor superioară
dacă infractorul a făcut uz de arme sau de alt mijloc la fel de periculos, pe care l-a folosit
fie când a comis infracțiunea sau pentru a asigura fuga și când infractorul a atacat pe cel
care a venit în ajutorul victimei sau a celor care îi urmăresc.
4.Când fapta s-a comis folosind în mai mică măsură violența sau intimidarea și, în plus,
evaluând celelalte circumstanțe ale faptei, se va putea aplica o pedeapsă mai mică în grad
decât cea prevăzută la paragraful 1 al acestui articol.” 1
5. Tâlhăria este definită în Grecia, potrivit Codului Penal al Greciei art. 380, ca fiind:
”1.Fapta persoanei care prin violență împotriva unei persoane sau prin amenințări privind
integritatea corporală sau viața, sustrage de la o altă persoană (în totalitate sau parțial) un
bun mobil sau o forțează pe respectiva persoană să i-l predea pentru a și-l însuși în mod
ilegal, se pedepsește cu detenția. Săvârșirea faptei din teza precedentă prin acoperirea sau
distoirsionarea trăsăturilor chipului făptuitorului constituie circumstanță agravantă. În
cazul în care persoana vinovată de această faptă a purtat o armă de atac, sau o armă de
foc dotată cu cartușe de peste 40 mm, sau mitralieră, sau automat, sau grenadă, sau
mecanism exploziv, sau o armă grea sau o armă de artilerie, fapta se pedepsește cu
detenția de cel puțin 10 ani.
2. În cazul în care, în urma săvârșirii faptei, a survenit decesul unei persoane sau
vătămarea corporală gravă sau dacă fapta a fost săvârșită cu o gravitate extremă
împotriva persoanei sau dacă făptuitorul a utilizat o armă de atac sau o armă de foc dotată
cu cartușe de peste 40 mm sau mitralieră, sau automat, sau grenadă, sau mecanism
exploziv, sau o armă grea sau o armă de altilerie, fapta se pedepsește cu detențiunea pe
viață.
3.Aceleași pedepse (alin. 1 și 2) sunt aplicate persoanei care a fost prinsă în flagrant
furând și a utilizat violența corporală împotriva persoanei sau amenințări privind
integritatea corporală sau viața, cu scopul de a păstra bunul furat.”2
6. Tâlhăria este definită în Croația, potrivit Codului Penal al Republicii Croația art. 230, ca
fiind: ”(1) Oricine, prin folosirea violenței împotriva unei alte persoane sau prin
amenințarea că îi va ataca în mod direct viața sau integritatea corporală, ia de la aceasta
un bun mobil cu scopul de a și-l însuși în mod ilegal, obținute foloase materiale
semnificative sau este folosită o armă sau un instrument periculos, făptuitorul se va
1 Codul Penal Spaniol art. 2372 Codul Penal al Greciei art. 380
12
pedepsi cu închisoarea de la trei la doisprezzece ani. (3) În cazul în care infracțiunea
menționată la alineatele 1 și 2 se provoacă decesul unei persoane, făptuitorul se va
pedepsi cu închisoare de cel puțin cinci ani.”1
7.Tâlhăria este definită în Bulgaria, potrivit Codului Penal al Republicii Bulgare art. 198,
art. 199 și art. 200, ca fiind: art. 198 ”(1)Persoana care ia un bun mobil din posesia
altcuiva cu intenția de a și-l însuși, folosind pentru aceasta violența sau amenințările, se
pedepsește cu închisoare de la trei la zece ani. (2)Prin amenințare se înțelege amenințarea
cu acea faptă imediată ce pune în pericol grav viața, sănătatea, onoarea sau proprietatea
persoanei amenințate sau a oricărei alte persoane prezente. (3)Reprezintă tâlhărie și orice
furt în care persoana surprinsă la locul infracțiunii utilizează forța sau amenințarea pentru
a menține posesia asupra bunului furat. (4)De asemenea, constituie tâlhărie și atunci când
pentru luarea bunului persoana a fost adusă în stare de inconștiență sau în incapacitatea
de a se apăra.”, art. 199 ”(1)Pentru tâlhărie de bunuri: 1.de mari proporții; 2.săvârșită de
două sau mai multe persoane, care s-au înțeles în prealabil să comită furturi sau tâlhării;
3. însoțită de vătămare corporală gravă sau moderată; 4. constituind recidivă periculoasă;
5. săvârșită de o persoană ce acționează la comanda sau îndeplinind decizia unui grup
infracțional organizat; pedeapsa este închisoarea de la cinci la cincisprezece ani, instanța
putând, totodată, să dispună confiscarea a până la jumătate din averea persoanei vinovate.
(2)Pentru tâlhărie de bunuri mobile: 1. însoțită de vătămare corporală gravă sau
moderată, în urma căreia intervine decesul victimei; 2. însoțit de omor sau tentativă de
omor; 3. de o amploare deosebit de mare dacă făptuitorul era înarmat, pedeapsa este
închisoarea de la cincisprezece la douăzeci de ani, detențiunea pe viață sau detențiunea pe
viață fără comutare. Înstanța poate, de asemenea, să dispună confiscarea integrală sau
parțială a averii vinovatului. ” și art. 200 ”Pentru actele preparatorii în scopul săvârșirii
infracțiunii de tâlhărie conform art. 198 pedeapsa este închisoarea până la doi ani, iar
potrivit art. 199 – închisoarea până la trei ani.”2
8.Tâlhăria este definită în Cehia, potrivit Codului Penal al Republicii Cehe secțiunea 173,
ca fiind: ”(1)Fapta persoanei care face uz de violență sau amenință cu violența iminentă
împotriva altei persoane, cu intenția de a prelua posesia asupra proprietății altcuiva se
pedepsește cu închisoarea între doi și zece ani. (2) Făptuitorul va fi condamnat la
pedeapsa cu închisoarea de la cinci la doisprezece ani dacă: a) comite fapta prevăzută de
sub-secțiunea (1) în calitate de membru al unui grup organizat, b) prin comiterea unei
astfel de fapte provoacă vătămarea corporală gravă, c) prin comiterea unei astfel de fapte
1 Codul Penal al Republicii Croația art. 231 alin. (1), (2) și (3)2 Codul Penal al Republicii Bulgaria, Capitolul IV, Secțiunea a II-a, art. 198, 199 și 200
13
provoacă pagube substanțiale, sau d) comite o astfel de faptă cu intenția de a facilita sau
înlesni comiterea unei infracțiuni de trădare (Secțiunea 309), atentat terorist (Secțiunea
311) sau terorism (Secțiunea 312). (3) Făptuitorul va fi condamnat la pedeapsa cu
închisoarea de la opt la optsprezece ani dacă, prin fapta brevăzută la sub-secțiunea (1),
provoacă pagube considerabile. (4) Făptuitorul va fi condamnat la pedepsa cu închisoarea
de la zeece la optsprezece ani dacă, prin fapta prevăzută de sub-secțiunea (1), a provocat
decesul cuiva. (5) Actele preparatorii constituie infracțiune.”1
9.Tâlhăria este definită în Cipru, conform Codului Penal al Republicii Cipriote art. 282 și
283, ca fiind: art. 282 ”Persoana care fură un bun iar în timpul sau imediat înainte ori
după furt folosește sau amenință să folosească violența împotriva oricărei persoane sau
bun cu scopul de a domândi sau reține ceea ce a fost furat ori cu scopul de a împiedica
sau neutraliza rezistența întâmpinată împotriva furtului sau a reținerii săvârșește o crimă
denumită tâlhărie.” și art. 283 ”Persoana care comite infracțiunea de tâlhărie se
pedepsește cu închisoarea de paisprezece ani. Dacă făptuitorul este înarmat cu o armă sau
cu un instrument periculos sau ofensiv sau este însoțit de una sau mai multe persoane sau
dacă în timpul sau imediat înainte sau după tâlhărie rănește, lovește, vatămă sau folosește
orice altă formă de violență împotriva altei persoane, se pedepsește cu detențiunea pe
viață.”2
10.Tâlhăria este definită în Finlanda, conform Codului Penal al Republicii Finlanda
Capitolul 31 Secțiunea 1, ca fiind: ”(1) O persoană care: 1. Prin întrebuințarea sau
amenințarea directă cu violența împotriva unei persoane, își însușește sau ia în folosință,
fără acord, bunurile mobile ale altei persoane din posesia altei persoane, sau 2. Prin
întrebuințarea sau amenințarea cu o asemenea violență, obligă o persoană să renunțe la un
avantaj financiar la care făptuitorul sau persoana în numele căruia acționează nu are un
drept legal, este condamnată pentru tâlhărie la închisoare cel puțin patru luni sau cel mult
șase ani. (2) Tentativa se pedepsește. (3) În mod similar, o persoană care este prinsă în
actul de însușire sau luare în folosință prevăzut la subsecțiunea 1(1) și care, întrebuințând
violența sau amenințarea menționată în acesta, comite sau încearcă să comită înfracțiunea
sau păstrează sau încearcă să păstreze proprietatea obținută în acest mod, este
condamnată pentru tâlhărie sau tentativă de tâlhărie. (4) În cazul în care fapta menționată
în prezenta secțiune, ținând seama de semnificația minoră a violenței sau a amenințării
sau a celorlalte circumstanțe legate de faptă, nu este gravă atunci când este evaluată în
1 Codul Penal al Republicii Cehe, Secțiunea 1732 Codul Penal al Repunlicii Cipriote, art. 282 și 283
14
ansamblu, făptuitorul poate să nu fie condamnat pentru tâlhărie, ci pentru celelalte
infracțiuni pe care le conține fapta.”3
Capitolul II
3 Codul Penal al Republicii Finlanda, capitolul 31, secțiunea 1
15
Cauzele și factorii care favorizează comiterea infracțiunii analizate
1.Factori de ordin psihologic
Studiul factorului psihic impune o tratare a fenomenului atât din perspectiva psihiatriei cât și
a criminologiei. O determinare din perspectivă psihiatrică clasifică acești factori în 3 categorii:
factori motivaționali, factori cognitivi, factori conativi.1
a)Factorii motivaționali sunt factorii propulsivi, cei care determină la acțiune.
b)Factorii cognitivi sunt factori de cunoaștere a situației, a mijloacelor de acțiune.
c)Factorii conativi sunt cei care determină punerea în aplicare a dorinței, a planului
de acțiune.2
Adeseori cei care comit tâlhăriile au o doză mare de explozivitate în ei, au o fire nestăpânită
care adeseori când sunt puși în situații limită nu au capacitatea de a acționa cu calm și preferă să
recurgă la violență, de cele mai multe ori ei fac parte din categoria oamenilor irascibili, nu au
capacitatea de a se bucura de o relație. De multe ori femeile care comit infracțiunea de tâlhărie,
prin faptele lor, produc agresiuni, deoarece multe dintre femei vor să demonstreze că au o forță
deosebită și că își pot compara forța cu un bărbat. Frustrările unora dintre femei se naște din
inferioritate; multe femei sunt crescute și educate că ele nu se pot compara cu un bărbat și că le
sunt inferioare acestora, de aici se și ajuge ca femeia să acționeze la nervi, să demonstreze că
lucrul acesta nu este adevărat și ajung să producă criminalități din dorința de a se afirma.
Asta înseamnă că se caracterizează prin predominanța impulsurilor, instinctelor și
sentimentelor asupra considerentelor raționale.3
Femeile care comit aceste infracțiuni de tâlhărie, majoritatea, au fost crescute într-un mediu
social deplorabil, unele dintre ele au fost crescute și educate de către părinții lor că cel mai ușor
lucru de a câștiga ceva este acela de a face o infracțiune, ele crescând cu această idee ajung la
momentul la care le vor pune în practică.
Unele sunt obligate să facă acest lucru de către familie sau de către grupuri organizate, iar din
teamă ajung să comită infracțiuneaa de tâlhărie. Unele dintre ele decid singure acest lucru, trăind
într-un mediu social scăzut, din dorința de a avea mai mult, din dorința de a-și satisface nevoile,
din dorința de a arăta că și ele pot, din cauza comportamentului lor agresiv ajung să recurgă la
astfel de infracțiuni.
1 Studiu criminologic privind cauzele delicvenței juvenile, februarie 13, 2010, autor Denisa Pătrașcu2 Studiu criminologic privind cauzele delicvenței juvenile, februarie 13, 2010, autor Denisa Pătrașcu3 Evaluarea psihologică în context judiciar și relația anchetat – anchetator, autori Rus Mihaela, Mihail gheorghe
Banariu, mihaela Luminița Sandu, prouniversitaria.ro
16
Lipsa educației în familie de când sunt mici are un impact asupra personalității lor, ei văzând
cât de ușor pot obține un lucru doar prin a și-l însuși singuri, prin violență, îi fac pe aceștia să își
dorească să îl facă iar și iar, în mintea lor, infracțiunea ajunge să fie un lucru obițnuit în viața lor
de zi cu zi, de aceea recurg la astfel de lucruri pentru că ei văd cât de ușor pot obține un lucru
fără a munci, fără a se chinui ci doar aplicând violența.
Factorii externi nu acționează direct, nemijlocit și univoc în determinarea individului spre
comiterea de infracțiuni, ci prin filtrul particularităților sale individuale, a căror sență se află atât
în elementele înăscute ale personalității, cât și în modelarea socio-culturală condiționată de
istoria personală a individului. Toate acestea îi determină un anumit tip de comportament, în cele
mai multe cazuri caracterizat drept disfuncțional, raportat la modul acțional în situații
nestructurate, ajungând astfel la comiterea unor fapte atipice cu caracter antisocial sau disocial.1
Datorită mediului în care unele persoane au crescut, comportamentul său, se schimbă în anii
ce urmează, ajungând să nu mai conștientizeze ce fac sau chiar să facă anumite infracțiuni
împinși de psihicul lor care nu mai este unul normal.
Educația precară pe care infractorul o primește și care este direct raționată cu sistemul de
valori pe care acesta și l-a format. Majoritatea infractorilor provin din medii sărace, promiscue,
cu păriți alcoolici și care nu sunt preocupați de educația copiilor. În acest context ”gașca” devine
suportul afectivo-educativ al viitorului infractor, dedicându-se ei deoarece numai în acest cadru
se simte valorizat. Contextul găștii promoveză valorizarea individului prin violență, prin lipsa de
respect față de valorile etico-morale ale societății, prin orice fel de acte prin care să sfideze
normele juridice și prin care să poată fi considerat superior celorlalți membri.2
2.Factori de ordin economic
Este unanim recunoscut faptul că baza economică determină suprastructura socială, politică,
culturală, instituțională, Așadar. Este normal ca situația economică a unui stat sau a unei zone
mai retrase să determine anumite comportamente umane, inclusiv comportamentul infracțional.
Industrializare prin ea însăți, industrializarea este un factor de progres economic și social, însă
statistic vorbind, s-a constatat un fenomen surprinzător: progresul economico-social a fost însoțit
de creșterea criminalității. Industrializarea, prin „mașinismul“ său, produce o specializare
care elimină posibilitatea manifestării spiritului creator al omului;
1 Mecanisme psihice determinante pentru comiterea de infracțiuni, Subcomisar specialist psiholog Negru Ciprian-
Cosmin I.P.J. Cluj, 9 Mar. 2013, pag. 2442 Mecanisme psihice determinante pentru comiterea de infracțiuni, Subcomisar specialist psiholog Negru Ciprian-
Cosmin I.P.J. Cluj, pag.246
17
Șomajul are un rol negativ nu numai prin scăderea bruscă și excesivă a nivelului de trai, dar și
prin instabilitatea emoțională pe care o ocazionează, el atacând în mod serios echilibrul interior
al individului, punându-1 în imposibilitatea de a-și mai putea realiza, prin mijloace legale,
aspirațiile sale. Șomajul atacă structura și omogenitatea familială chiar de la baza, diminuând
autoritatea tătalui, rolul său de susținător al familiei fiind dărâmat. Inversarea rolurilor familiale
creează stări de confuzie, de dezechilibru interior, alcoolism, dorință de răzbunare contra
societății, dorință de a avea.
Nivelul de trai dacă la început doar sărăcia a fost privită ca factor criminogen, ulterior s-a
ajuns la concluzia că, pe langă sărăcie, la limitele sale alarmante, care îi poate
determina inexorabil pe unii oameni la comiterea de infractiuni, se adaugă și
setea de îmbogățire sau de trai mai bun, care, la rândul ei, împinge spre
delincvență un numar mare de persoane.1
Lipsa veniturilor suficiente duce la săvârșireea infracțiunii de tâlhărie. Lipsa resurselor
materiale pentru a putea investi în educația proprie și în cea acopiilor.
Deseori se produc infracțiuni de genul deoarece lipsa veniturilor insuficiente pe care le au
unele persoane îi fac pe aceștia să recurgă la astfel de criminalități. Veniturile mici, lipsa
locurilor de muncă, lipsa educației și a școlii, duc la infracțiuni de tâlhărie.
Orice încercare de a explica cauzele creșterii criminalității pe termen lung trebuie să țină
seama de evoluția factorilor economici și culturali, a mentalităților și atitudinilor, de tranziția de
la vechile la noile moduri sau stiluri de viață, norme de conduită, modele de comportament,
resurse comunitare etc.2
Sărăcia atrage de cele mai multe ori anumite persoane să efectueze infracțiuni de furt și
tâlhărie, chiar și alte infracțiuni.
Explicația principală constă, de fapt, în existența sau, dimpotrivă, inexistența unor programe
specifice de bunăstare și protecție socială, sau în slabul impact pe care îl au politicile din acest
domeniu asupra ameliorării stării de sărăcie și a diminiării inegalităților sociale.3
De-a lungul timpului, sărăcia, a fost principala cauză care a dus la săvârșirea infracțiunilor
care au ca scop sustragerea de bunuri materiale prin violență. Nu doar sărăcia a dus la efectuarea
acestor criminalități ci și diferențele de clase sociale, diferențele de trai care sunt între oameni,
unii au mai mult, iar alții, deși nu tăiesc într-un mediu sărac ci unul mediu, nu se mulțumesc și
din acestă diferență se naște răutatea și dorința de a avea mult mai mult față de celălalt care are
peste cel dintr-o clasă socială medie.
1 Referate administrație, Factorii-criminogeni751.php, qreferat.com2 Cauze culturale și economice ale criminalității și delincvenței juvenile.Sărăcia ca efect sau cauză?, Sorin M.
Rădulescu, Florentina Grecu (Statele Unite), 2003, pag. 2923 Cauze culturale și economice ale criminalității și delicvenței juvenile. Sărăcia ca efect sau cauză?, Sorin M.
Rădulescu, Florentona Grecu (Statele Unite), pag. 293
18
3.Factori de ordin social
Acțiunile de criminalizare nefondate pe o cunoaștere criminologică adecvată a fenomenelor
criminale poate provoca însă o reacție inversă: în loc să ordoneze mai bine viața socială, ele
amplifică ilegalitățile, ceea ce bulversează societatea, prin faptul că zdruncină încrederea
populației în necesitatea, raționalitatea și echitatea normelor sociale, precum și în imperativitatea
respectării lor stricte. Pentru evitarea unor astfel de efecte sociale, se cere efectuarea expertizei
criminologice a proiectelor de incriminare. Pericolul social al unei fapte rămâne a fi acel indice
de care se ține seama la incriminarea sau dezincriminarea unei infracțiuni. În susținerea acestei
alegații, cel mai convingător argument este lipsa unei concepții legislative coerente și bine
gândite privind definirea pericolului social. Știința criminologiei cunoaște unele răspunsuri la
întrebările legate de conceptul de pericol social, elementele din care este constituit acesta, iar
știința dreptului penal, așa cum este firesc, are doar mențiuni ale noțiunii de pericol social în
raport cu definiția infracțiunii. Această trăsătură a infracțiunii a și provocat contradicții, dar
acestea se limitează la înlocuirea termenului de „pericol social” cu cel de „prejudiciabilitate”,
întru definirea infracțiunii în Codul Penal. Toate acestea și-au găsit nu numai oglindire, ci și
soluții concrete în studiul nostru, care, considerăm, vor fi utile subiecților oficiali de aplicare a
legii, dar mai cu seamă legiuitorului.
Criminalii se simt izgoniți de societate și de aceea își creează un subsistem de valori (în care
predomină subcultura criminală).1
4.Cauzele care determină săvârșirea infracțiunii
Sunt cunoscute trei tipuri de modele explicative ale conduitei agresive: modelul biologic
bazat pe noțiunea de instinc; modelul psihologic fundamentat pe fenomenul de frustrate; modelul
socio-cultural.2
1.Modelul biologic, bazat pe noțiunea de instinct, a fost explicat la nivelul psihologiei
animale de Konrad Lorenz, iar la nivelul psihologiei umane de Etienne de Greef. Dacă
pentru agresivitatea animalelor termenul de instinct acoperă realitatea unui comportament
înnăscut, în cazul omului, acest termen nu poate fi aplicat. Pentru agresivitatea omului,
1 Criminologie, Igor A. Ciobanu, Universitatea de stat din Moldova. Catedra Drept Penal și Criminologie, pag. 63,
drept.usm.md2 Teză de doctorat (rezumat) Criminalitatea săvârșită cu violență în România, coordonator. Prof. Univ. Dr. Luca
Iamandi, doctorand: Asanache-Damian Daniel Ciprian, teză elaborată în vederea susținerii titlului de doctor în
”Ordine publică și siguranță națională”, Ministerul Afacerilor Interne Academia se Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”,
București 2016, pag. 10
19
termenul de instinct a fost înlocuit cu cel de ”pulsiune” care are o altă semnificație decât
existența spontană a nevoii de a ataca la anumiți stimuli. La individul uman, agresivitatea
apare ca o manifestare determinată de o nevoie vitală ca foamea, apărarea sexualitatea
etc., toate aceste necesități vitale fiind supuse însă controlului cortical, ceea ce permite o
creștere considerabilă a rolului proceselor cognitive care fac posibil exercițiul mental
(judecata, raționamentele), posibilitatea de a prevedea consecințele unui act și de a
elabora și realiza proiecte. În acest sens se poate spune că omul este efectiv singurul
capabil să-și înscrie și să anticipeze conduita distructivă într-un proiect mai mult decât
animal, în afară de actul distructiv propriu-zis. Conduita heterogresivă se poate traduce în
încă două moduri:
-Printr-o depersonalizare a victimei, care își pierde toată valoarea afectivă pentru
agresor;
-Printr-un mecanism cu care încearcă să justifice actul comis sau să-l integreze într-un
sistem global de justificări.1
2.Modelul psihologic bazat pe sentimentul de frustrare. Fenomenul frustrării contră într-o
stare de contrarietate creată prin interferarea în planul unei acțiuni dezirabile subiectului
orientată spre o finalitate însușită, a unei alte acțiuni, distorsionate în raport cu acțiunea
dezirabilă și finalitatea acesteia. În literatura de specialitate sunt citate patru tipuri de
frustrare:
-Existența unei imposibilități sau a unei bariere fizice, în calea acțiunii proiectate;
-Existența unei perioade de latență excesivă între debutul și sfârșitul actului proiectat;
-Omiterea sau reducerea recompensei care constituie scopul activității desfășurate;
-Apariția unei tendințe de răspuns incomparabil cu situația existentă.
Potrivit afirmațiilor lui Berkowitz, frustrarea suscită o anxietate, putându-se considera că
tensiunea creată de aceasta declanșează reacția agresivă. De asemenea, Berkowitz afirmă că
trebuie să avem în vedere nu numai o frustrare reală ci și una imaginară sau posibilă. Nu toate
frustrările conduc la o stare anxioasă, totul depinzând de sensul pe care îl au acestea pentru
individ.2
1 Teză de doctorat (rezumat) Criminalitatea săvârșită cu violență în România, coordonator. Prof. Univ. Dr. Luca
Iamandi, doctorand: Asanache-Damian Daniel Ciprian, teză elaborată în vederea susținerii titlului de doctor în
”Ordine publică și siguranță națională”, Ministerul Afacerilor Interne Academia se Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”,
București 2016, pag. 102 Teză de doctorat (rezumat) Criminalitatea săvârșită cu violență în România, coordonator. Prof. Univ. Dr. Luca
Iamandi, doctorand: Asanache-Damian Daniel Ciprian, teză elaborată în vederea susținerii titlului de doctor în
”Ordine publică și siguranță națională”, Ministerul Afacerilor Interne Academia se Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”,
București 2016, pag. 11
20
3.Modelul socio-cultural pune în evidență rolul factorilor culturali și al învățării în
determinismul comportamentului agreziv.1
4.Modelul psihiatric. Agresivitatea este o trăsătură specifică condiției umane, fiind înscrisă
ăn memoria ancestrală a speciei. Instinctul agresiv este însă temperat de controlul
exercitat de Supereu (conștiița morală), care guvernează comportamentul uman în
funcție de o scală normativă și valorică existentă în societate la un moment dat. Rolul
Supereului depinde însă de modul de structurare a acestuia. Când instanța morală nu este
formată sau se destramă, agresivitatea devine o realitate ca mod de existență sau ca act.
Societatea este implicată din plin în agresivitatea membrilor săi. Agresivitatea este
comportamentul orientat spre distrugere, anulare a unei forme, existențe, este expresia
sau corectizarea contradicțiilor dintre viață și moarte. Tot ce se opune sau se împotrivește
individului, grupului sau societății este agresivitatea. Acrul de împotrivire este violența.2
Frustrarea și violența
Ca sentiment uman, frustrarea pare a fi rezultatul unei deziluzii neașteptate și de aceea greu
de justificat în mintea persoanelor frustrate. Această deziluzie neașteptată, provoacă un sentiment
de disconfort, sau în cazurile extreme, de frustrare. În psihologie se poate vorbi de frustrare ca o
reacție în fața imposibilității de satisfacere a unor necesități sigure sau dorințe conștiente sau
inconștiente. O asemenea reacție poate fi de agresivitate exterioară, de autopedeapsă, sau de
temnsiune și anxietate care potrivit psihologiei determină o serie de mecanisme de apărare iar
potrivit psiho-sociologiei determină mecanisme de adaptare. Frustrarea apare când există o
disproporție inexplicabilă între așteptările rezonabile ale individului și modul concret de
finalizare a acestora. Sentimentul de frustrare, tensiune sau anxietate pot determina violența.
Pentru ca așteptările să fie satisfăcute ele trebuie să fie posibile. Dorințele himerice nu detremină
frustrare pentru că sunt socotite nerealizabile. Astfel, imposibilitatea de a călători pe Lună nu
este un motiv de frustrare. Când o populație, o masă de oameni, un gtup, consideră pe baza
conștiinței și demnității umane că au dreptul la un tip de viață, de salariu, de educațe și de toate
aceste aspirații nu se împlinesc, apare frustrarea. O frustrare permanentă duce la agresivitate,
1 Teză de doctorat (rezumat) Criminalitatea săvârșită cu violență în România, coordonator. Prof. Univ. Dr. Luca
Iamandi, doctorand: Asanache-Damian Daniel Ciprian, teză elaborată în vederea susținerii titlului de doctor în
”Ordine publică și siguranță națională”, Ministerul Afacerilor Interne Academia se Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”,
București 2016, pag. 11
2 Teză de doctorat (rezumat) Criminalitatea săvârșită cu violență în România, coordonator. Prof. Univ. Dr. Luca
Iamandi, doctorand: Asanache-Damian Daniel Ciprian, teză elaborată în vederea susținerii titlului de doctor în
”Ordine publică și siguranță națională”, Ministerul Afacerilor Interne Academia se Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”,
București 2016, pag. 11
21
care va fi transpusă în fapt dacă situația este favorabilă sau cel puțin se va crea o predispoziție de
a reacționa favorabil la uzul forței.1
Violența – socializare și stil de viață.
A.Violența – rezultat al socializării negative, Marvin E. Wolfgang și Frank Ferracuti în
teoriile lor privind subculturile violente prezintă acest gen de subculturi ca pe niște
diferențe specifice ale culturii generatoare. Din punctul lor de vedere, violența
omniprezentă în istoria umanității nu trebuie înțeleasă ca o deviație de la cultura umană.
Cu alte cuvinte, violența nu se prezintă ca o patologie culturală.2
În cadrul acestei teorii, recurgerea la violență nu este considerată, în mod necesar, ilicită, și
cine o folosește, prin urmare, nu trebuie să se confrunte cu sentimente de vinovăție din pricina
faptelor sale agresive. Evident că Wolfgang și Ferracuti se referă la grupurile care adoptă
violența ca stil de viață, pentru care violența este o parte integrantă din modul lor de acțiune și
din relațiile sociale. Aceasta face să se poată vorbi de o subcultură ca pe o creație a culturii
umane, Yinger și Milton în studiul lor ”Contracultură și subcultură” preferă să vorbească despre
o ”Contracultură”, sugerând că acesta este formată dintr-un sistem de norme create și acceptate
pentru a răspunde unei presiuni conflictuale. În acest sens, nu este vorba de o creație momstruasă
născută de cultura mamă ci de o cultură independentă care se luptă și se opune culturii societății.
B.Violența, comportament și atitudine; Sfera violenței nu pare să se epuizeze în manifetările
exterioare. Astfel este necesar să se facă trimitere la câteva teorii care pun violența pe
seama unei stări psihice dominate într-un moment dat la care apare răspunsul la anumiți
stimuli. În sprijinul celor afirmate trebuie prezentat conceptul de atitudine.3
Astfel Gordon W. Allport4 definește atitudinea ca fiind ” o stare de dispoziție mentală și
nervoasă, organizată prin mijlocirea existenței, care exercită o influență directă sau dinamică,
asupra răspunsului persoanei la toate obiectele și situațiile cu care vine în contact”. O teorie
1 Teză de doctorat (rezumat) Criminalitatea săvârșită cu violență în România, coordonator. Prof. Univ. Dr. Luca
Iamandi, doctorand: Asanache-Damian Daniel Ciprian, teză elaborată în vederea susținerii titlului de doctor în
”Ordine publică și siguranță națională”, Ministerul Afacerilor Interne Academia se Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”,
București 2016, pag. 132 Teză de doctorat (rezumat) Criminalitatea săvârșită cu violență în România, coordonator. Prof. Univ. Dr. Luca
Iamandi, doctorand: Asanache-Damian Daniel Ciprian, teză elaborată în vederea susținerii titlului de doctor în
”Ordine publică și siguranță națională”, Ministerul Afacerilor Interne Academia se Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”,
București 2016, pag. 16-173 Teză de doctorat (rezumat) Criminalitatea săvârșită cu violență în România, coordonator. Prof. Univ. Dr. Luca
Iamandi, doctorand: Asanache-Damian Daniel Ciprian, teză elaborată în vederea susținerii titlului de doctor în
”Ordine publică și siguranță națională”, Ministerul Afacerilor Interne Academia se Poliție ”Alexandru Ioan Cuza”,
București 2016, pag. 174Gordon W. Allport, Attitudes, în Martin Fishbein (Ed.), Readings in Attitude Theory and Measurement, New York,
1967, p.1-13.
22
asemănătoare a fost conecpută de către Leonard W. Doob5 care prezintă conceptul de răspuns la
anumiți stimuli învățat ca bază pentru crearea dispoziției interne.
5Leonard W. Dobb, The Behaviour of Attitudes, în Psychological Rewiew, 1947, vol.54, p.135-156.
23
Capitolul III
Modalități și forme de realizare a infracțiunii analizate
1.Tipologii de agresori și victime:
Victimele: Noțiunea de victimă își are originea în concepțiile religioase timpurii despre
suferință, sacrificiu și moarte. Această concepere a victimei era răspândită în civilizațiile antice,
în deosebi în Babilonia, Palestina, Grecia și Roma. Victimă poate fi considerat omul căruia i-a
fost cauzat un prejudiciu fizic (vieții, sănătății și libertății fizice), moral (umilirea cinstei și
demnității) sau material în urma acțiunilor altor persoane, comportamentului său, evenimentelor
ori întîmplărilor nenorocite.
Totodată, victimă poate fi și o comunitate de oameni, dar într-o anumită formă de integrare.
Victimă poate fi recunoscută și persoana juridică, dar ea nu deține calități de victimă. Victima
integrativă se manifestă în cazul când paguba, cauzată în urma acțiunilor ilicite, fiind îndreptată
împotriva comunității, se materializează în cauzarea daunelor nemijlocit persoanelor, care
formează această comunitate. Astfel, victima integrativă reprezintă o comunitate de oameni, care
deține anumite caracteristici: toate persoanele, care constituie comunitatea, trebuie să dețină cel
puțin o calitate comună, care ar condiționa predispunerea victimală în cadrul victimității generale
și speciale (spre exemplu, naționalitatea, apartenența grupului de deținători ai acțiilor etc.);
unitatea trebuie să dețină victimitate aditivă; structura internă a comunității, rolurile constitutive
ale acesteia, trebuie să fie astfel ca victimizarea comunității să fie imposibilă fără ca prejudiciul
să fie cauzat nemijlocit majorității sau tuturor membrilor acesteia. Victima și infracțiunea sunt
noțiuni de raport. Dacă nu există infracțiune, atunci nu există nici victimă.
Victimitatea Termenul ,,victimitate” a fost introdus în victimologie de către Lev Frank.
Conform definiției cercetătorului, victimitatea este capacitatea înaltă, potențială sau realizată, de
a deveni victimă a atentatului criminal cu condiția că acesta ar fi putut fi evitat. Capacitatea
respectivă este determinată de anumite trăsături fizice, psihice și sociale dobîndite de om (de
exemplu, anumite deficiențe fizice sau alte deficiențe, incapacitatea de autoapărare sau pregătire
insuficientă de autoapărare, atracție deosebită exterioară, psihică și material-financiară), care pot
să-l facă predispus de a fi transformat în victimă a infracțiunii. Victimitatea nu se manifestă
întotdeauna la fel, pentru una și aceeași persoană în circumstanțe diferite sau pentru diferite
persoane în aceleași circumstanțe. De asemenea, ea nu este o însușire fatală a anumitor persoane.
Victimă a infracțiunii poate deveni și o persoană „nonvictimală”, deoarece victimizarea nu
este determinată numai de factorii personali, dar și de circumstanțele exterioare în care a nimerit
persoana vătămată. Vulnerabilitatea victimală a persoanei este influențată de factori personali
24
(vîrsta, sexul, vestimentația, anumite gesturi, trăsăturile de caracter, calitatea de gardă de corp
sau de polițist, constituția fizică fragilă etc.) și de factori situaționali (cartierul, călătoria în
transportul public, revenirea de la serviciu în perioadele de minimă circulație a populației,
condiția de turist etc.). În cazul când victima este un grup de persoane, se realizează victimitatea
aditivă (integrativă), care este calitatea de vulnerabilitate, condiționată de predispunerea grupală
a persoanelor, care formează comunitatea (grupul), spre realizarea acesteia. Această formă a
victimității se diferă calitativ de victimitatea potențială individuală a membrilor comunității. Ea
este principial diferită și nu este o simplă sumare a acesteia: este situativă, determinată de factorii
exteriori pentru comunitate; este contradictorie în sine, deoarece membrii comunității pot deveni
victime, dar paguba cauzată lor nemijlocit poate fi diferită; poate fi realizată în forma
autocauzării prejudiciului în cazul unui conflict în interiorul comunității. Victimitatea poate fi
divizată în victimitatea specială (aspectectele psihologice ale victimității) și victimitatea
generală, care include sexul, vîrsta, rolul social precum și statutul social al victimei.1
Practic, victime există la orice componență de infracțiune din partea specială a Codului Penal a
R.M.
După criteriilor factorilor biologici, psihologici și sociali, se înscrie clasificarea victimelor a lui
Hans von Henting:
a)Victimele nevârstnice;
b)Femeile ca victime;
c)Vârstnici;
d)Consumatorii de alcool sau droguri;
e)Imigranții, pot fi ușor victimizați;
f)Minorități etnice;
g)Persoanele cu o inteligență redusă;
h)Persoanele achizitive, adică cele care în orice împrejurare, caută să-și mărească
bunurile;
i)Persoanele destrăbălate;
După gradul de participare și răspundere ce revine victimei în producerea infracțiunilor, autorul
Skaffer, propune următoarele tipuri de victime:
a)Victima care anterior nu a avut legătură cu infractorul, întâlnirea lor fiind o întâmplare;
b)Victimele care din grabă, provoacă declanșarea infracțiunii. Exemplu: lasă obiectele
scumpe fără supraveghere;
c)Victimele slabe biologic, ca de exemplu copiii sau persoanele vârstnice;2
1 Victiminologie și Psihologia victimei Note de curs, autor Bulat Irina, lector univ., Chișinău, 2013, pag. 8 și 92 Cursuri universitare criminologie, fenomenologia – criminalității, dreptmd.wordpress.com
25
Agresori:
Cesare Lombroso clasifică criminalii în următoarele categorii:
Criminali înăscuți;
Criminalii nebuni morali;
Criminali epileptici;
Criminali pasionali;
Criminali nebuni;
Criminali de ocazie,
Criminali de obicei;
Criminali latenți.1
Criminalii nebuni sau alienați săvârșesc fără motiv infracțiunile.
Criminalii născuți sau instinctivi aceștia consideră infracțiuniile ca fiind o meserie, nu fac
diferența între infracțiune și o meserie; ei sunt reprezentați ca fiind criminali vicleni, leneși,
brutali și chiar sălbatici.
Criminalii de obicei se recrutează din indivizii care comit în copilărie primul delict, aproape în
exclusivitate contra proprietății și pe care închisoarea îi corupe moral și fizic, producându-le
obiceiul cronic de a repeta infracțiunea. La formarea criminalilor de obicei contribuie și
societatea, care nu le întinde o mână de ajutor, ca să îi ajute la regăsirea locului în societate, ci,
abandonându-i, le aplică măsuri polițienești și judiciare aspre.2
Criminalii din pasiune ei întotdeauna comit infracțiuni contra persoanelor și sunt rari.
Criminalii de ocazie ei sunt influențați doar de ocazie sau din întâmplare.
La Ferri există categori de criminali ”adevărați”:
Criminali asasini sau tipici;
Criminali violenți;
Criminali improbi;
Criminali cinici;
Criminali convenționali sau ”revoltați”
Criminali de sentiment sau de instinct;
Criminali de acțiune sau de ocazie;
Criminali e gândire sau frontali.3
1 Tipologiile infractorilor. (conspecte ro), Cristian Marchitan2 Tipologiile infractorilor. (conspecte ro), Cristian Marchitan3 Tipologiile infractorilor. (conspecte ro), Cristian Marchitan
26
-Natura omului sau ereditatea acestuia îl face pe om să fie un infractor înăscut.
-Educația rea este și ea un factor la rândul ei din care se naște infractorul de ocazia sau
chiar o serie de împrejurări rele pot da naștere acestui tip de infractor.
-Infractori de obicei sunt influențati, în mare parte, de circumstanțele exterioare.
-Cei care comit infracțiuni grave sau deosebit de grave, dar cu intenție și fiind conștienți
de ce cosecințe vor avea sunt infractorii periculoși.
-Din cauza unor boli psihice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice
unele persoane nu își dau seama de acțiunile ori inacțiunile lor și aceștia sunt infractorii
iresponsabili.
Profesorul rus Alekseev A.I. clasifică infratorii în felul următor:
Tipul criminal consecvent. Comiterea infracțiunilor pentru aceste persoane este un stil
obișnuit de conduită, deseori fiind o profesie originală.
Tipul criminal-situativ: se formează într-un mediu contradictoriu, ce influențează atât
pozitiv cât și negativ. Ca urmare, persoanalitatea lor este dedublată fiind formată din
calități pozitive și negative, ultimele dominând.
Tipul situativ: se caracterizează prin defecte morale neînsemnate. Trăsăturile specifice
sunt următoarele: infantilismul social al personalității, lipsa resurselor volitive,
emoționale și intelectuale necesare pentru a se descurca în situații complicate.
Tipul ocazional: sunt mai puțini la număr, comparativ cu cei din tipurile precedente, și
după calitățile personalității, practic, nu se deosebesc de cetățenii care respectă legile.
Totodată, ei se caracterizează și prin unele trăsături negative care nu se referă atât la
personalitatea lor cât la manifestările acesteia în diferite situații concrete printre care
putem remarca: lipsa de prudență, nepăsare, superficialitate, impulsivitate enormă etc.1
2.Modalități de săvârșire a infracțiunii
1. Asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. x, din data x al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, înregistrat la
Judecătoria Bacău sub nr. x, au fost trimiși în judecată inculpații:
1.B.I.T. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. Cu aplic.
Art. 133 alin. 3 C. pen;2
1 Tipologiile infractorilor. (conspecte ro), Cristian Marchitan2 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/2017
27
2.P.A.S. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 48 C.
pen. Rap. La art. 233 C. pen. Cu aplic. Art. 113 alin. (3) C. pen.1
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că în ziua de x, în jurul orei 15:30, persoana vătămată
C.V.C. a-a deplasat la imobilul din x a pătruns în scara imobilului odată cu inculpații B.I.T.
și P.A.S.2
Inculpatul B.I.T. i-a cerut persoanei vătămate 1 leu și întrucât persoana vătămată a spus că nu
are a început să-i controleze buzunarele. I-a luat din buzunare un telefon marca Samsung și
suma de 40 lei. Ulterior, i-a restituit persoanei vătămate telefonul mobil. Persoana vătămată a
constatat că lipsește din telefonul mobil cardul de memorie.3
Situația de fapt mai sus expusă a fost rețiunută în baza următoarelor mijloace de probă:
-Plângerea reprezentantului persoanei vătămate C.E.L.;
-Declarațiile persoanei vătămate C.V.;
-Planșă foto cu telefonul mobil marca Samsung, aparținând persoanei vătămate C.V.C.;
-Proces verbal de recunoaștere din planșă foto;
-Proces verbal de confruntare;
-Proces verbal de reconstituire;
-Declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților.4
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data x a fost constatată legalitatea
sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penalăși a fost
dispusă începerea judecății față de inculpați pentru infracțiunile de care au fost acuzați.
Cu ocazia audierii de către instanță, inculpații au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc pe
baza procedurii simplificate prevăzute de art. 375 alin. (1) C. proc. pen., pe baza probelor de
la urmărirea penală. Cererile inculpaților de aplicare a procedurii simplificate au fost admise
de instanță prin încheierea din xxx.5
În urma examinării probelor administrate, instanța reține că inculpatul B.I.T., în data de
xxx, în jurul orelor 15:30, în timp ce se afla în scara A a imobilului situat în xxx a deposedat
pe persoana C.V.C. de un telefon mobil marca Samsung și de suma de 40 lei. Inculpatul
B.I.T. a luat bunurile mai sus descrise din buzunarele hainelor persoanei vătămate, profitând
de starea de temere pe care i-a creat-o acesteia. Inculpatul P.A.S., de față, a sprijinit moral
acțiunea inculpatului B.I.T. de deposedare.6
1 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/20172 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/20173 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/20174 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/20175 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/20176 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/2017
28
Telefonul mobil i-a fost restiutuit persoanei vătămate, fără cartelă însă, inculpații au împărțit
suma sustrasă și au cheltuit-o în interes propriu.1
În drept, fapta inculpatului B.I.T. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. (1) C. pen., fiind comisă de către inculpat cu vinovăția
prevăzută de lege.2
În drept, fapta inculpatului P.A.S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
tâlhărie, sub forma complicității, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 233 alin. (1) C.
pen., fiind comisă de către inculpat cu vinovăția prevăzută de lege.3
Fapta a fost comisă la data de xxx, inculpații aflându-se la începutul activității
infracționale.4
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 40 lei și cu contravaloarea
cardului de memorie sustras de către inculpați din telefonul persoanei vătămate,respectiv 30
de lei.5
Instanța constată că legea mai favorabilă aplicabilă ambilor inculpați minori la data faptelor
este dată de Legea nr.286/2009 ( Cod penal în vigoare de la 01.02.2014).
În temeiul art. 233 alin.(1) C.pen. cu referire la art. 113 alin.(3) din C.pen. și cu aplic. art.
396 alin.(10) Cod proc. pen. și art. 117 Cod penal va aplica inculpatului B.I.T. măsura
educativă a stagiului de formare civică pe o perioadă de o lună, cu începere de la data
rămânerii definitive a prezentei hotărâri.6
În temeiul art. 48 C.pen. rap. la art. 233 alin.(1) C.pen. cu referire la art. 113 alin.(3) din
C.pen. și cu aplic. art. 396 alin.(10) Cod proc. pen. și art. 117 Cod penal va aplica
inculpatului P.A.S. măsura educativă a stagiului de formare civică pe o perioadă de o lună, cu
începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.7
Va confisca de la fiecare inculpat suma de 20 lei provenită din infracțiune.
În baza art. 25 C.proc.pen., art.397 C.proc.pen., rap. la art.1357 Cod civ., va admite
acțiunea civilă promovată de persoana vătămată, în calitate de parte civilă xxx și va obliga
inculpații în solidar la plata către partea civilă a sumei de 70 lei cu titlul de daune materiale.
1 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/20172 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/20173 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/20174 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/20175 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/20176 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/20177 Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/2017
29
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., va obliga pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat.1
2. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni cy nr. 1449/P/2015 din
20.08.2015 înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. xx a fost trimis în judecată inculpatul
I.I.A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de ”tâlhărie” , prev. De art. 233 din C. pen. În
dauna persoanei vătămate G.A. și ”tâlhărie” , prev. De art. 233 din C. pen. În dauna persoanei
vătămate M. M., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C. pen.2
S-a reținut în fapt că în dimineața zilei de 24.07.2015, inculpatul I. I.-A., în vârstă de 18 ani, din
mun. Fălticeni, s-a hotărât să sustragă bijuterii din aur prin întrebuințarea de violențe. S-a
menționat că, anterior, în noaptea de 23/24.07.2015 inculpatul a consumat băuturi alcoolice în
compania martorilor B. I.-Ș. și B. Anor-P.3
Astfel, în jurul orei 06:50, în timp ce se deplasa pe … Fălticeni, inculpatul I. I.-A. a urmărit-o
pe persoana vătămată G. A. care se îndrepta spre locul de muncă, iar în apropierea sediului
aparțănând C.E.C. BANK, prin smulgere, a deposedat-o pe persoana vătămată de bijuteriile din
aur pe care le purta asupra sa, la gât, respectiv un lanț cu cruce.4
Imediat după comiterea faptei de tâlhărie a părăsit în fugă locul și s-a deplasat la domiciliul
său. După aproximativ o oră, respectiv în jurul orei 07:50, după ce a schimbat tricoul de culoare
albastră, pe care îl purtase anterior, cu un tricou de culoare portocalie, inculpatul I. A.-A. a
revenit în zona centrală a mun. Fălticeni, fiind hotărât să comită o nouă faptă. Astfel după ce a
identificat-o pe persoana vătămată M. M. Care se deplasa pe …. intersecției cu …. a deposedat-o
de lanțul de aur pe care aceasta îl purta asupra sa, la gât, folosind același mod de operare,
respectiv prin smulgere.5
Și de această dată, după comiterea faptei de tâlhărie, inculpatul a părăsit locul în fugă,
deplasându-se la domiciliul său.6
În aceeași zi, în jurul orei 09:00, inculpatul s-a deplasat la magazinul Eclipse aparținând …
Fălticeni, administrată de martorul R. D., de serviciu fiind gestionara T. M.-Ștefănica, unde a
valorificat prin vânzare cele două lanțuri de aur, obținând astfel suma totală de 1688 de lei.7
În continuare, inculpatul I. I.-A. S-a deplasat la sala de jocuri ”Casino Las Vegas” unde a
cheltuit o parte din bani. Restul banilor, respectiv suma de 973 de lei, au foost ridicați de către
1Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/20172 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20163 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20164 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20165 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20166 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20167 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/2016
30
organele de cercetare penală în momentul în care l-au identificat pe inculpat, fiind depuși la
C.E.C. Bank Fălticeni la dispoziția Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.1
În cursul urmăririi penale, lănțișoarele sustrase și vândute de inculpat au fost ridicate de la …
Fălticeni la dispoziția Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.2
În cursul urmăririi penale, lănțișoarele sustrase și vândute de inculpat au fost ridicate de la …
Fălticeni și restituite pe bază de dovadă persoanelor vătămate G. A. și M. M.3
Prin încheierea în ședința camerei preliminare din 18.09.2015 instanța de fond a constatat
legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală
prin rechizitoriul nr. 1449/P/2015 dispunându-se începerea judecății cauzei și totodată în baza
art. 207 alin 4 rap. La art. 215 alin 1 și 2 din Codul de procedură penală a menținut măsura
controlului judiciar luată față de inculpatul I. I.-A..4
La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate inculpatul a declarat că
înțelege să se prevaleze de procedura simplificată.5
Părțile vătămate G. A., M. M. și R. D. Prin declarațiile notariale depuse la filele 21-23 dosar
au declarat că nu mai au nici o pretenție de la inculpatul I. I.-A..6
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.07.2015 s-au înregistrat la Poliția Municipiului Fălticeni plângerile persoanelor
vătămate M. M. și G. A. Care au reclamat faptul că în dimineața zilei de 24.07.2015, la ore
diferite, în timp ce se deplasau pe … Fălticeni fiecare dintre ele a fost agresată de o persoană
necunoscută care le-a smuls lănțișorul de aur de la gât și apoi a fugit.7
În urma cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală, a fost identificat inculpatul I. I.-
A., ce a fost recunoscut de ambele persoane vătămate ca autor al faptelor.8
Din conținutul actelor din dosar s-a conturat următoarea situație de fapt:
În dimineața zilei de 24.07.2015 inculpatul I. I.-A. În vârstă de 18 ani din mun. Fălticeni s-a
hotărât să sustragă bijuterii din aur prin întrebuințarea de violențe, după ce, aterior, în noaptea de
23/24.07.2015 inculpatul a consumat băuturi alcoolice în compania martorilor B. I.-Ș. și B.
Anor-P..9
Astfel, în jurul orei 06:50, în timp ce se deplasa pe .. Dălticeni, inculpatul I. I.-A. A urmărit-o
pe persoana vătămată G.A. care se îndrepta spre locul de muncă, iar în aproprierea sediului
1 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20162 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20163Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/2016 4 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20165 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20166 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20167 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20168 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20169 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/2016
31
aparținând C.E.C. BANK, prin smulgere, a deposedat-o pe persoana vătămată de bijuteriile din
aur pe care le purta asupra sa, la gât, respectiv un lanț cu o cruce. Imediat după comiterea faptei
de tâlhărie a părăsit în fugă locul și s-a deplasat la domiciliul său.1
După aproximativ o oră, respectiv în jurul orei 07:50, după ce și-a schimbat tricoul de culoare
albastră, pe care îl purtase anterior, cu un tricou de culoare portocalie, inculppatul I. I.-A., în
baza aceleiași rezoluții infracționale, a revenit în zona centrală a mun, Fălticeni, fiind hotărât să
comită o nouă faptă. Astfel după ce a identificat-o pe persoana vătămată M. M. Care se deplasa
pe … intersecției cu … a deposedat-o de lanțil din aur pe care aceasra îl purta asupra sa, la gât,
folosind același mod de operare, respectiv prin smulgere.2
Și de aceată dată, după comiterea faptei de tâlhărie, inculpatul a părăsit locul în fugă,
deplasându-se la domiciliul său.3
În aceeasși zi, în jurul orei 09:00, inculpatul s-a deplasat la magazinul Eclipse aparținând …
Fălticeni, administrată de martorul R. D., de serviciu fiind gestionara T. M.-Ștefănica, unde a
valoeificat prin vânzare cele două lanțuri din aur, obținând astfel suma totală de 1688 de lei.4
În continuare, inculpatul I. I.-A. S-a deplasat la sala de jocuri ”Casino Las Vegas” unde a
cheltuit o parte din bani. Restul banilor, respectiv suma de 973 de lei, au fost ridicați de către
organele de cercetare penală în momentul în care l-au identificat pe inculpat, fiind depuși la
C.E.C BANK Fălticeni la dispoziția Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.5
Starea de fapt reținută de instanța de fond a fost stabilită prin coroborarea probelor
administrate în cauză respectiv: plângerea penală formulată de persoana vătămată G. A.;
plângerea penală formulată de persoana vătămată M. M.; declarațiile persoanelor vătămate G. A.
și M. M.; biletele de trimitere nr. 9800 și nr. 9801 din 24.07.2015 emise de Spitalul Mun.
Fălticeni, procesele-verbale de examinare fizică din data de 24.07.2015; procesele-verbale de
recunoaștere după planșă fotografică; adresa nr. 6789/07.08.2015 emis de Spitalul Mun.
Fălticeni; borderoul de achiziție întocmit de S.C. Alcoor S.R.L. Fălticeni; dovada de ridicare a
sumei de 973 de lei; dovada de ridicare a celor două lănțișoare din aur; procesul-verbal de
examinare criminalistică din data de 28.07.2015; suportul magnetic tip C.D. cu nr. de înregistrare
10/97/24.07.2015; procesul-verbal de vizualizare a înregistrărilor video din data de 27.07.2015;
proces-verbal de efectuare a unei reconstituiri din data de 11.08.2015; dovezile de restituire a
bunurilor sustrase către persoanele vătămate; chitanța nr. x/1/18.08.2015 și recipisa de
1 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20162 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20163 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20164 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20165 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/2016
32
consemnare nr. x/1/18.08.2015; declarațiile martorilor T. M.-Ștefănica, B. I.-Ș,, B. Anor-P., Ș. I.
și R.D.; fișa de cazier juduciar a inculpatului I. I.-A.; declarațiile inculpatului I. I.-A..1
În drept, fapta inculpatului care la data de 24.07.2015 în jurul orei 06:50 a urmărit-o pe
persoana G. A. În timp ce se deplasa pe .. Fălticeni, iar în aproprierea sediului C.E.C. BANK
prin smulgere a deposedat-o pe aceasta de bijuteriile din aur pe care le purta asupra sa, respectiv
un lanț din aur și o cruciuliță de aur, s-a reținut de către instanța de fond că întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de ”tâlhărie” prev. De art. 233 CP.2
Fapta inculpatului I. I.-A. Care la data de 24.07.2015 în jurul orei 07:50 a urmărit-o pe
persoana M. M. În timp ce se deplasa pe .. Fălticeni iar în apropierea intersecției cu .. a
deposedat-o pe aceasta de lanțil din aur pe care îl purta asupra sa, s-a reținut de către instanța de
fond că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ”tâlhărie” prev. De art. 233 CP.3
3. Compartimentul supravegheri judiciare rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă
următoarea situație de fapt:
a. inculpații (IM2) și (IM1) locuiesc în …, jud. …, însă obișnuiesc să se deplaseze frecvent pe
raza mun. xx, pentru a cerși;4
b. în data de xx decembrie 2018, cei doi inculpați, împreună cu martora (M3), sora inculpatului
(IM1), s-au deplasat cu trenul din … în …, iar după ce au ajuns în gară, s-au deplasat în zona …,
unde, în apropierea bisericii x, au căutat prin tomberoanele de gunoi din zonă. Inculpatul (IM2)
și martora (M3) au intrat la un magazin ABC din zonă, de unde au cumpărat două banane și un
corn, iar după ce au consumat produsele cumpărate, în jurul orei 11:00, inculpațăii au observat-o
pe persoana vătămată X, femeie mai în vârstă, care avea pe umârul drept o poșetă de culoare
neagră;5
c. ce doi inculpați au luat de comun acord hotărârea de a-i fura persoanei vătămate poșeta, sens
în care s-au apropiat de aceasta exact în momentul în care persoana vătămată X încerca să
traverseze strada pe o trecere de pietoni. Inculpații s-au deplasat în spatele persoanei vătămate,
pe care a împins-o, persoana vătămată dezechilibrându-se și căzând pe trecerea de pietoni. În
momentul în care persoana vătămată era căzută, inculpatul (IM1) a lovit-o cu bățul pe care îl
avea asupra sa (o bucată de lemn din coada unei mături) peste mâini, pentru a o determina să lase
poșeta;6
1 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20162 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20163 Curtea de Apel Suceava – Sentințe și decizii penale/ 2016, Decizia nr. 100/2016, dosarul nr. 100/20164 Curtea de Apel Oradea, Decizie nr. 401 din 10. 09. 20195 Curtea de Apel Oradea, Decizie nr. 401 din 10. 09. 20196 Curtea de Apel Oradea, Decizie nr. 401 din 10. 09. 2019
33
d. ca urmare a loviturilor aplicate, persoana vătămată X a dat drumul poșetei și după ce
inculpatul (IM2) a luat-o, amândoi inculpații au fugit printre blocuri, spre Bulevardul xx;
e. în timp ce fugeau, inculpatul (IM2) a căutat în poșetă, scoțând din aceasta un telefon Nokia și
un portofel de culoare neagră pe care i l-a dat inculpatului (IM1)_, în care se afla suma de
aproximativ 25 lei. Inculpatul (IM1) a luat suma de bani din portofel, după care a pus portofelul
în poșetă, iar inculpatul (IM2) a luat telefonul, după care cei doi au abandonat poșeta între
blocuri. Inculpații au ajuns într-o stație de tranvai, unde au împărțit bunurile sustrase, inculpatul
(IM1) a luat telefonul, iar apoi și-au împărțit suma de 25 de lei, inculpatul (IM1) dându-i
inculpatului (IM2) suma de 12,50 lei;1
f. ulterior, inculpații s-au deplasat cu tranvaiul fiecare în altă direcție, întâlnindu-se seara în Gara
Centrală din XX, unde au fost depistați de organele de poliție, asupra inculpatului (IM1) fiind
găsit telefonul marca Nokia și suma de 12,50 lei.2
Procedând la analiza atomizată a probelor administrate în cauză Curtea a conmstatat că în
cadrul procedeului probatoriu al cercetării la fața locului, inculpații au condus organele de poliție
la locul unde au aruncat poșeta și portofelul persoanei vătămate.3
Din declarația martorei (M2), care locuiește aproape de locul incidentului și care a observat
modalitatea de comiterea faptei, rezultă că aceasta s-a deplasat la trecerea de pietoni, alături de
alte două persoane care au văzut cele întâmplate, pentru a-i acorda ajutor persoanei vătămate,
apelând numărul de urgență 112, la fața locului sosind un echipaj de poliție, ulterior persoana
vătămată X fiind transportată la spital.4
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. x/11 i a/ x din 14 decembrie 2018 efectuat
de Serviciul Județean de Medicină Legală X, persoana vătămată X a prezentat leziuni
postraumatice ce s-au putut produce prin cădere, în cadrul unei heteropropulsii, leziuni ce au
necesitat pentru vindecare un număr de 30 de zile îngrijiri medicale.5
În fața primei instanțe ambii inculpați au recunoscut comiterea faptei, manifestându-și intenția
de a fi judecați potrivit procedurii abreviate în cazul recunoașterii învinuirii, însă numai cererea
inculpatului (IM1) a fost admisă de instanța de fond, doar acesta având încuviințarea
reprezentantului legal.6
Curtea a considerat că fapta inculpaților (IM1) și (IM2) care, în ziua zilei de 13 decembrie
2018, în jurul orei 11:00, au deposedat-o prin împingere și prin folosirea unei bâte de lemn cu
care i-au aplicat lovituri peste mâini pe persoana vătămată X, în vârstă de 72 de ani, în timp ce
1 Curtea de Apel Oradea, Decizie nr. 401 din 10. 09. 20192 Curtea de Apel Oradea, Decizie nr. 401 din 10. 09. 20193 Curtea de Apel Oradea, Decizie nr. 401 din 10. 09. 20194 Curtea de Apel Oradea, Decizie nr. 401 din 10. 09. 20195 Curtea de Apel Oradea, Decizie nr. 401 din 10. 09. 20196 Curtea de Apel Oradea, Decizie nr. 401 din 10. 09. 2019
34
aceasta traversa o trecere de pietoni situată în zona x din x, de o poșetă în care aceasta avea suma
de aproximativ 25 lei, un telefon mobil și alte bunuri personale este tipică, întrunind atât sub
aspect obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de
art. 233 – art. 224 alin. (1) lit. a) Cod penal.1
4. În baza art. 274 alin. 1, 4 Cod Procedură Penală obligă inculpatul G. C. V. în solidar cu
părțile responsabile civilmente G. V. și G. C. S. să plătească către stat suma de 2.500 lei, cu titlu
de cheltuieli judiciare.2
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că la data de 13.08.2014 persoana vătămată C.
C. a sesizat organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. N. – Secția nr. 5 de Poliție Rurală
Gîrcina cu privire la faptul că în seara zilei de 10.08.2014, în jurul orelor 22:00, în timp ce se afla
în dreptul stației de autobus din satul A, lovit în mod repetat cu pumnii și picioarele de către
numiții G. C. V., Z. Alin C., Vaidiș E. C., G. A. și T. P. A., provocându-i-se leziuni care au
necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale. S-a format dosarul penal nr. 4660/P/2014.3
La data de 12.08.2014, persoana vătămată C. C. a sesizat organelle de cercetare penală din
cadrul I.P.J. N. – Srcția nr. 5 de Poliție Rurală Gîrcina cu privire la faptul că în seara zilei de
10.08.2014, în jurul orelor 22:00, a fost deposedată prin violență de suma de 100 lei și două
telefoane mobile în valoare de 180 euro. S-a format dosarul penal nr. 4661/P/2014.4
L-a data de 13.08.2014 s-a dispus reunirea celor două cause și formarea unui singur dosar cu
nr. 4660/P/2014.5
În cursul lunii august 2014, persoana vătămată C. C., împreună cu martorii P. C. și Chihiță G.
lucrau la o exploatare forestieră în zona satului A., în punctual S. într-un vagon forestier.6
În seara zilei de 10.08.2014, persoana vătămată C. C. și martorii P. C. și Chihiță G. au plecat
la barul ”La tablă” din satul A., unde au consumat băuturi alcoolice. În timp ce se afla în incinta
barului, persoana vătămată C. C. a avut unele discuții contradictorii cu martorul M. I., legate de
fiica acestuia, M. M..7
În bar se aflau și inculpații G. C. V., Z. Alin C., Vadiș E. C., G. A. și T. P. A. care asistând la
conflictul izbucnit în bar între persoana vătămată și martorul M. I., au hotărât să-I bată pe
persoana vătămată și pe colegoo săi, ”pentru că aceșria fac ce vor în satul nostrum”. În acest
1 Curtea de Apel Oradea, Decizie nr. 401 din 10. 09. 20192 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20203 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20204 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20205 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20206 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20207 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 2020
35
scop, inculpații au părăsit barul și i-au așteptat pe cei în dreptul stației de autobus din satul A. de
pe DJ 157D.1
În jurul orelor 22:00, persoana vătămată C. C. însoțită de colegii săi de muncă P. C. și
Chihăiță G. au părăsit barul ”La tablă” îndreptându-se spre vagonul forestier.2
Ăn dreptul stației de autobus cei trei au fost atacți de grupul format din inculpații G. C. V., Z.
Alin C., Vadiș E. C., G. A. și T. P. A.. Persoana vătămată C. C. a fost lovită cu pumnii și
picioarele în mod repetat de către inculpații G. C. V., Z. Alin C., Vadiș E. C, G. A. și T. P. A..3
La un moment dat, inculpatul T. P. A. l-a apucat de gât pe C. C. cu un corp semidur ( cablu
sau funie), l-a târât prin ștrangulare și l-a împins în albia pârâului A. din apropriere, diferența de
nivel fiind de circa 5 metri, cu un mal abrupt. După persoana vătămată au coborât în albia
pârâului inculpații T. P. A. și G. C. V. care au continuat să o lovească cu pumnii și picioarele pe
persoana vătămată. Ulterior a coborât în albia pârâului A. li inculpatul G. A. care însă a rămas în
apropriere. La un moment dat, inculpatul T. P. A., fără o înțelegre ulterioară cu ceilalți și tot sub
exercitarea actelor de violență, i-a sustras din buzunarul pantalonilor persoanei vătămate suma de
100 lei drept taxă de tranzitare a satului A., precum și două telefoane mobile marca Nokia și
Samsung.4
În aceeași împrejurare, inculpații Z. Alin C., G. C. V., G. A. și Vadiș E. C. l-au lovit și pe
martorul Chihăiță G., în timp ce martorul P. C. a reușit să se salveze prin fugă.5
Persoana vătămată C. C. a fost găsită abia în dimineața zilei următoare, căzută în albia
pârâului A. și prezentând urme vizilbile de violență, motiv pentru care a fost transportată la
Spitalul Județean de Urgență N. pentru îngrijiri medicale, însă nu a rămas internat.6
În cauză au fost audiați martorul P. C. care a relatat că a plecat cu persoana vătămată C. C. și
martorul Chihăiță G. de la un magazin mixt, iar la un moment dat a fost salutat de un grup de
tineri. La scurt timp, martorul a auzit-o pe persoana vătămată C. C. cum țipa și se văicărea, fapt
pentru care a sunat la SNUAU 112 pentru a anunța. Abia în dimineața zilei de 11.08.2014,
martorul l-a găsit pe C. C. în aproprierea albiei pârâului A., acestuia lipsindu-I un dinte și fiind
umflat la ochi și plin de vânătăi pe corp.7
Cele menționate de persoana vătămată și martorul P. C. sunt confirmate de martorul Chihăiță
G. care a relatat că în seara zilei de 10.08.2014, grupul lor a fost atacat de mai mulți tineri, care l-
au agresat atât pe el, cât și pe persoana vătămată C. C..8
1 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20202 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20203 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20204 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20205 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20206 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20207 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20208 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 2020
36
Inculpatul T. P. A. a recunoscut că a lovit-o cu palma și pumnul pe persoana vătămată, după
care a coborât în albia pârâului să o lovească, dar în privința bunurilor sustrase de la persoana
vătămată, a menționat că persoana vătămată i-ar fi oferit o sută de lei ca să nu-l mai lovească, iar
telefonul mobil marca Nokia 302 l-ar fi găsit a doua zi, abandonat la locul agresiunii. Inculpatul
Z. Alin C. a confirmat faptul că în timp ce se afla în bar persoana vătămată C. C. avea asupra sa
un telefon mobil marca Nokia, cu tastatură model BlackBerry pe care la un moment dat l-a
scăpat pe jos.1
Și inculpatul G. A. a declarat că în timp ce era la bar a văzut asupra persoanei vătămate C. C.
două telefoane mobile și un portofel cu bani. Acesta a mai menționat faptul că inculpatul T. P. A.
le-ar fi spus celorlați doar să-i bată pe cei trei și nu să le ia banii și bunurile.2
În cauză a fost audiată martora M. M. care a menționat că a doua zi după ce persoana
vătămată C. C. a fpst bătută, a văzut asupra inculpatului T. P. A. un telefon mobil marca Nokia,
model BlackBerry de culoare neagră, pe care l-a recunoscut ca aparținându-I persoanei
vătămate.3
La momentul depistării, asupra inculpatului T. P. A. a fost găsit telefonul marca Nokia 302
aparținând persoanei vătămate C. C.. Prin dovada din data de 13.08.2014, organelle de poliție au
predate persoanei vătămate C. C. telefonul marca Nokia 302 xxxxxxxxxxxxxx găsit asupra
inculpatului T. P. A..4
Întrucât inculpatul Vaidiș E. C. era în vârstă de 15 ani la data comiterii faptei reținute în
sarcina lui, la data de 14.10.2014 s-a dispus prin ordonață efectuarea unei expertise medico-
legale psihiatrice față de acesta. Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.
A1-P/348 din 20.10.2014, inculpatul Vaidiș E. C. prezintă tulburare de conduit, dar are
discernământ critic present în raport cu fapta pentru care este cercetat.5
Conform raportului de constatare medico-legală nr. A1/279 din 13.08.2014 emis de Serviciul
Județean de Medicină Legală N., numitul C. C. prezintă leziuni traumatice care s-au putut
produce prin lovire cu corp dur și ștrangulare cu un corp semidur (posibil funie/cablu) și pot data
din 10.08.2014. Leziunile necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale.6
Cu ocazia audierii, inculpații Vaidiș E. C., G. C. V. și G. A. au recunoscut că l-au agresat pe
C. C. în seara zilei de 10.08.2014. Inculpatul Z. Alin C. a declarat că l-a lovit doar pe martorul
Chihăiță G., nu și pe persoana vătămată C. C., dar participația sa la agresiune este confirmată de
inculpații G. A., T. P. A. și VaidiȘ E. C..7
1 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20202 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20203 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20204 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20205 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20206 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20207 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 2020
37
Această situație de fapt rezultă din coroborarea următoarelor probe: plângerile și declarațiile
persoanei vătămate C. C., declarație martor Chihăiță G.; declarații inculpate Z. Alin C.; declarații
inculpate G. C. V.; declarații inculpate Vaidiș E. C.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică
nr. A1-P/348 din 20.10.2014 emis de SJML N.; foaie matricolă și anchetă social inculpate Vaidiș
E. C.; declarații inculpate T. P. A.., proces-verbal de depistare; process-verbal de ridicare telefon
mobil; process-verbal de cercetare a locului faptei din data de 13.08.2014 și planșa fotografică;
raport de constatare medico-legală nr. A1/279 din 13.08.2014 emis de SJML N.; process-verbal
de predare-primire; copii de pe cazierele juduciare ale inculpaților, corroborate cu celelalte acte
din dosar, administrate în cursul urmăririi penale.1
Instanța reține că faptele inculpatului T. P. A. care în data de 10.08.2014, în jurul orei 22:00,
în timp ce se afla pe DJ 157D din satul A., împreună cu G. A., Z. Alin C. și minorii G. C. V. și
Vaidiș E. C. a lovit în mod repetat cu pumnii și picioarele pe persoana vătămată C. C.
provocându-I leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, după care a târât victim prin
ștrangulare cu un corp semidur (funie/cablu), a aruncat-o în albia pârâului A. și, fără o înțelegere
anterioară cu ceilalți și tot sub exercitarea actelor de violență, i-a sustras persoanei vătămate
suma de 100 lei și două telefoane mobile întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de
tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin 1 lit. d Cod penal și lovire sau alte violențe
prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.2
Deoarece inculpatul a comis infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art 193 alin 2
Cod penal împreună cu alte patru personae, din care două erau minore, cu privire la această
infracțiune, se va reține în sarcina acestuia circumstanțele agravante prevăzute la art. 77 lit. a și d
Cod penal.3
De asemenea, infracțiunile de tâlhărie calificată și lovire sau alte violențe au fost comise de
inculpatul T. P. A. prin acțiuni diferite înainte de a fi condamnat definitive pentru vreuna din ele,
motiv pentru care vor fi incidente și dispozițiile art. 38 alin 1 Cod penal referitoare la concursul
real de infracțiuni.4
Fapta inculpatului Z. Alin C. care în data de 10.08.2014, îm jurul orei 22.00, în timp ce se afla
pe DJ 157D din satul A., împreună cu T. P. A, G. A. și minorii G. C. V. și Vaidiș E. C. alovit în
mod repetat cu pumnii și picioarele pe persoana vătămată C. C. provocându-I leziuni care au
necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire
sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a și d Cod penal
pentru care se va dispune trimiterea în judecată.5
1 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20202 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20203 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20204 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20205 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 2020
38
Fapta inculpatului G. C. V. care în data de 10.08.2014, în jurul orei 22:00, în timp ce se afla
pe DJ 157D din satul A., împreună cu T. P. A, G. A, Z. Alin C. și Vaidiș E. C. a lovit în mod
repetat cu pumnii și picioarele pe persoana vătămată C. C. provocându-I leziuni care au necesitat
7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte
violențe prev. de art. 193 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit a Cod penal și art. 113 alin. 3
Cod penal pentru care se va dispune trimiterea sa în judecată.1
5. Asupra apelului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 213 din data de 01.10.2015, pronunțată de Judecătoria B., în temeiul
art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. d C. pen. Cu aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 396
alin. 10 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul C. V., la pedepsa de 5 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.2
În baza art. 66 alin 1 lit. a, b și c C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară
exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a
ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea
pedepsei din sentință.3
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b C. pen. s-a interzis inculpatului ca
pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile piblice sau în orice alte
funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea
definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.4
S-a constatat că inculpatul C. V. a săvârșit fapta penală în intervalul de timp de la liberarea
condiționată și până la considerarea ca executată a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 2274/15.07.2014, pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin decizia penală
nr. 143/18.12.2014 a Tribunalului B..5
1 Curtea de Apel Bacău, Decizia penală nr. 22 5/2020, Ședința publică de la 26 Februarie 20202 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20163 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20164 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20165 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
2016
39
S-a revocat liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 766 de zile din pedeapsa
aplicată prin sentința penală nr. 2274/15.07.2014, pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin
decizia penală nr. 1433/18/12.2014 a Tribunalului B..6
În temeiul art. 41 alim. 1 C. pen. raportat la art. 43 alin. 1 C. pen. s-a dispus executarea
alăturat pedepsei de 5 ani închisoare aplicată la sentință a restului de 766 de zile rămas
neexecutat, în final inculpatul C. V. urmând a executa o pedeapsă rezultată de 5 ani și 766 de
zile.2
În baza art. 399 alin. 1 C. pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de
inculpatul C. V. prin încheierea de ședință nr. 29/23.05.2015 în dosarul penal nr. X al
Judecătoriei B. – M.A.P. nr. 22/UP/23.05.2015.3
În baza art. 404 alin. 4 lit. a C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data
de 22.05.2015 la zi.4
În baza art. 397 alin. 1 C. proc. Pen. raportat la art. 1357 și urm. C. civ. a fost respinsă
acțiunea civilă formulată de C. S. ca neîntemeiată.5
În baza art. 274 alin 1 C. proc. Pen. a fost obligat inculpatul C. V. la plata sumei de 2000 lei
cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.6
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.
3159P/2015 din data de 15. 06.2015 a fost trimis în judecată în stare de arrest preventiv,
inculpatul C. V., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 – art. 243
alin. 1 lit. d C. pen. cu aplic. art. 1 C. pen..7
În fapt s-a reținut că în data de 21.05.2015, în jurul orei 22:05, în timp ce inculpatul C. V. se
afla pe .. Afumați, jud. Ilfov, prin exercitarea de acte violență fiică, după ce a încercat să-i
sustragă geanta persoanei vătămate C. S. a deposedat-o de telefonul mobil marca Huawei Asced
pe care aceasta îl ținea în mână.8
6 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20162 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20163 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20164 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20165 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20166 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20167 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20168 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
2016
40
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut situația de
fapt, așa cum a fost reprezentată în rechizitoriul parchetului.1
Această situație de fapt a rezultat din declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii
faptei, coroborate cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală (declarații
suspect/inculpat, declarații persoană vătămată/parte civilă, declarații martori, proces verbal de
prezentare pentru recunoaștere din grup, planșe fotografice, procese verbale de investigații,
diagnostic de prezentare eliberat de Spitalul Sfântul P., contrat seria x din data de 16.10.2014,
concluzii provizorii medico-legale, raport de expertiză medico-legală x/J/135/2015, proces
verbal de examinare a telefonului mobil și planșe fotografice).2
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului C.V., care în seara zilei de
21.05.2015, în jurul orei 22:05, pe .. Afumați, prin exercitarea de violențe fizice, după ce a
încercat să-i sustragă geanta părții civile C.S., a deposedat-o pe aceasta de telefonul mobil marca
Huawei Ascend pe care aceasta îl avea în mână, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. și ped. De art. 233-art. 234 alin. 1 lit. d C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. 1 C. pen.3
Vinovăția inculpatului C.V. fiind dovedită, pe baza probelor administrate, în raport cu fapta
care a facut obiectul judecății, instanța a dispus condamnarea acestuia, iar la proporționalizarea
pedepsei aplicată, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de
Codul penal.4
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile
prevăzute de Codul penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și
mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea
rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul
urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta,
starea de sănătate, situația familială socială, gradul de pericol social sporit al faptei săvârșite
precum și gradul de pericol social ridicat pe care îl prezintă inculpatul C.V., acesta fiind
condamnat anterior pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie.5
1 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20162 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20163 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20164 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20165 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
2016
41
De asemenea, față de atitudinea și susținerile inculpatului C.V. instanța a faăcut aplicarea art.
375 raportat la art. 396 alin. 10 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege urmând a fi
reduse cu o treime.1
În ceea ce privește în alegerea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a reținut că se
poate aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea îndreptată spre mediul prevăzut în Codul
penal, astfel că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenție, scopul pedepsei,
respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va fi atins.2
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel C.V. care a solicitat admiterea apelului și aplicarea
unei pedepse mai mici. Inculpatul, în faza de apel, a arătat că nu dorește să dea noi declarații, dar
și le menține pe cele date anterior.3
Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de motivele invocate și de art. 417 C.
proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelul este nefondat, pentru
următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că inculpatul C.V., în seara zilei de 21.05.2015, în jurul
orei 22:05, pe .. Afumați, prin exercitarea de violențe fizice, după ce a încercat să-i sustragă
genta părții civile C.S., a deposedat-o pe aceasta de telefonul mobil marca Huawei Asced pe care
aceasta îl avea în mână, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie
calificată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. d C. pen. Cu aplicarea art.
41 alin. 1 C. pen.4
Săvârșirea faptei rezultă din declarația de recunoaștere a inculpatului (care a solicitat
aplicarea procedurii simplificate prev. De art. 375 CPP în fața primei instanțe), declarații
persoană vătămată/parte civilă, declarații martori, proces verbal de prezentare pentru
recunoaștere din grup, planșe fotografice și suport CD, proces verbal de prezentare pentru
recunoaștere de pe fotografii și planșe fotografice, procese verbale de investigații, diagnostic de
prezentare eliberat de Spitalul Sfântul P., contract seria xxx din data de 16.10.2014, concluzii
provizorii medico-legale, raport de expertiză medico-legală ./J/135/2015, proces verbal de
examinare a telefonului mobil și planșe fotografice.5
Art. 74 NCP stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor
la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să
1 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20162 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20163 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20164 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20165 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
2016
42
fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite: funcția represivă și cea de prevenție generală și
specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și
să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.1
În cauza de față, instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la
circumstanțele speței, a stabilit pentru inculpatul C.V. o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru
infracțiunea de tâlhărie, spre mediu prevăzut de lege în urma reducerii limitelor de pedeapsă prin
efectul circumstanței atenuante prev. De art. 396 alin. 10 CPP.2
Curtea apreciază că în raport de circumstanțele faptelor: în public, în timpul nopții, dând
dovadă de curaj, asupra unei persoane de sex feminin cu posibilități reduse de apărare, prin
exercitarea de lovituri asupra persoanei vătămate, insistând în acțiunea infracțională chiar și după
ce aceasta s-a opus, valoarea prejudiciului și de circumstanțele personale ale inculpatului, car4e
are 30 de ani, 1 clasă, a avut o atitudine oscilantă și a recunoscut în fața primei instanțe
săvârșirea faptei (în cursul urmăririi penale a recunoscut doar sustragerea telefonului, susținând
că persoana vătămată s-a dezechilibrat și a căzut în șsanț, lovindu-se în zona capului), dar a fost
condamnat anterior tot pentru tâlhărie, dând dovadă că pedepsele aplicate nu și-au atins scopul
prevenției speciale, inculpatul făcându-și un obicei din a-și obține mijloacele de trai din
săvârșirea acestui tip de fapte, pedeapsa aplicată este de natură să corespundă gravității faptei și
periculozității sociale a inculpatului, astfel încât nu se impune micșorarea acesteia.3
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. Va respinge, ca
nefondat, apelul declarat de inculpatul C.V.4
În baza art. 72 C. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării
preventive de la data de 22.05.2015 până la zi.5
3.Statistici privind infracțiunea analizată
În 2010 au fost înregistrate următorul număr de jafuri și tâlhării
Jafuri și tâlhării 1.389
1 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20162 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20163 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20164 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
20165 Curtea de Apel București, Secția a II- a Penală, decizia penală nr. 196/A, Ședința publică din data de 5 Februarie
2016
43
În 2011 au fost înregistrate următorul număr de jafuri și tâlhării
Jafuri și tâlhării 1.303
În 2012 au fost înregistrate următorul număr de jafuri și tâlhării
Jfuri și tâlhării 1.342
În 2013 au fost înregistrate următorul număr de jafuri și tâlhării
Jafuri și tâlhării 1.290
În 2014 au fost înregistrate următorul număr de jafuri și tâlhării
Jfuri și tâlhării 1.252
În 2015 au fost înregistrate următorul număr de jafuri și tâlhării
Jafuri și tâlhării 1.107
Privind infracțiunile săvârșite de persoanele existente în penintenciare, centre de detenție și
centre de educare la data de 30.11.2016.1
NATURA INFRACȚIUNILOR Efectiv Condamnați
definitivDeținuți nou intrați în
luna noiembrie
Tâlhăria (art. 211 Cod pen.) 1465 1465 8
Tâlhăria (art. 233, 234 din Legea
286/2009) 3038 2616 109
Tâlhărie sau piraterie urmată de
moartea victimei (art.236 din Legea 40 39 2
1 Situația lunară – anexă noiembrie 2016, anp.gov.ro
44
nr. 286/2009)
Privind infracțiunile săvârșite de persoanele existente în penintenciare, centre de detenție și
centre de educare la data de 31.03.2017.1
NATURA INFRACȚIUNILOR EfectivCondamnați
definitivDeținuți nou intrați
în luna ianuarie
Tâlhărie (211 CP) 1197 1197 6
Tâlhărie (233 NCP) 758 667 44
Tâlhăria calificată (234 NCP) 2344 1988 103
În perioada 2016-2018 au fost înregistrate 10.744 de tâlhării. În 2016 s-au înregistrat 3.875 de
tâlhării, potrivit datelor centralizate de IGPR, în anul 2017 au fost înregistrate 3.648 cazuri de
tâlhărie, iar spre deosebire de anii precedenți, în 2018, statisticile prezentate de Inspectoratul
General al Poliției Române arată o scădere a caurilor de tâlhărie. Așadar, în anul 2018, au fost
înregistrate 3.221 dosare pentru tâlhărie, au fost cu 654 mai puține cazuri de tâlhărie.
1 Situația lunară – anexă martie, anp.gov.ro
45
Capitolul IV
Efectele comiterii infracțiunii analizate
1.Efectele resimțite de victimă
Situațiile neobișnuite fac ca cineva să se întărească mai probabil decât să fie rupt, ele se
gândesc, caută soluții și fac tot posibilul să le rezolve. Dacă unul nu întâmpină prea multe situații
neplăcute, dacă nu durează prea mult și nu este prea intens, cineva va fi instruit și consolidat
pentru gestionarea situațiilor similare în viitor. Dar cu toții suntem oameni diferiți și reacționăm
în funcție de natura noastră. Ceea ce este simplu și ușor de gestionat pentru unul poate fi o
problemă complicată pentru altul. Se poate întâmpla, de asemenea, să avem deja multe griji și
probleme și, dintr-o dată, o picătură face ca paharul să se reverse. Uneori, adăugăm la
problemele care vin cu natura noastră – o altă dată poate fi doar întâmplător, coincidență că apar
într-un anumit loc și devenim victime de ex. accident. Câțiva factori duc la traume, care de
obicei se estompează după ceva timp, dar în cazuri rare, lasă amprentă asupra victimei pentru tot
restul vieții. Acești factori sunt: situația este extraordinară și accidentală, nu o puteți prevedea,
pregătiți-vă pentru aceasta, nu o provocați, toate acestea împreună cu suferința fizică și psihică
duc la traume.
Prin ce trece o persoană traumatizată în urma infracțiunii? În primul rând, sentimentul de
vinovăție este experimentat. Victimele se învinovățesc pentru ceea ce li s-a întâmplat și reacțiile
oamenilor din jur susțin uneori acest lucru. De asemenea, autorul este cel care încearcă să invoce
sentimentul de vinovăție și să scoată la iveală infracțiunea. Oamenii acaparați brusc de emoții
negative, surprize, frică, dezorientare, neputință, durere fizică trebuie să găsească echilibru și
control asupra vieții lor. De aceea, ei caută răspunsuri: „De ce s-a întâmplat acest lucru? De ce
eu? „Dar nu există foarte des un lanț cauzal de evenimente și, prin urmare, nu pot fi găsite
răspunsuri. Dar de multe ori victimele cred că trebuie să existe o cauză și deci începe să o caute
în ele. Chiar și în cazurile nepăsării noastre, de exemplu, atunci când lăsăm geanta deschisă
undeva, nu putem vorbi despre vinovăție. Într-o țară în care există un sistem juridic, avem
dreptul să mergem pe străzi și să nu ne fie furate lucruri. Chiar dacă statul nu este capabil să
46
împiedice toate infracțiunile, trebuie să asigure siguranța cetățenilor și să nu transfere
responsabilitatea asupra persoanelor. A deveni victimă nu este o rușine sau o vină a victimei.
Victimele infracțiunii suferă anumite consecințe, care pot fi de ordin material, fizico-biologic,
social și moral. Prin săvârșirea infracțiunii se cauzează victimelor pierderea unor organe sau
simțuri ori încetarea funcționalității lor, infirmității fizice sau psihice, pierderea veniturilor sau
lucrurilor materiale ori alte astfel de consecințe. Un loc deloc de neglijat în sfera consecințelor
produse de infracțiune îl ocupă prejudiciile de ordin moral.
În unele cazuri fericite, dar puține, victimele își revin total, alteori acestea își revin parțial,
însă sunt și multe situații în care victimele suportă consecințe grave și iremediabile. Cele mai
întâlnite tulburări sunt tulburări de comportament, crize nervoase, agitație nejustificată, tulburări
anxioase, delegrări alimentare etc. Victimele infracțiunii suferă anumite consecințe care pot fi de
ordin material, fizico-biologic, social și moral.
Vătămarea corporală gravă poate produce urmări morale (de pildă, imposibilitatea participării
la viața socială), fizico-biologice (spre exemplu, o infirmitate fizică permanentă), materiale (spre
exemplu, pierderea unor venituri periodice), sociale (de plidă, tulburări de comportament,
psihologice (de exemplu, tulburări de gândire).
Dacă bunul ce formează obiectul infracțiunii avea o valoare morală pentru victimă, alături de
daunele materiale se produc și daune morale. Deoarece obiectul material al infracțiunii este
uneori foarte important pentru persoana vătămată sau pentru alte persoane aflate în anturajul
acesteia se pot produce și anumite consecințe sociale, psihologice și morale.1
Victima nu o să mai fie aceeași persoană în urma infracțiunii, unele persoane își pierd
încrederea în sine, nu se mai simt în siguranță în societate și chiar în propria lor casă. În urma
acestor infracțiuni, multe persoane nu vor mai fi psihic sănătoase. Victimele vor trăi mereu cu
ideea că cineva le va face rău, multe dintre ele, după infracțiune, trăiesc cu impresia aceasta
aproape toată viața.
În urma infracțiunilor nu vor mai avea aceeași viață socială ca înaintea incidentului,
victimelor, le va fi frică să mai socializeze cu oamenii, să mai meargă pe stradă cu aceeași
încredere pe care o aveau înaintea incidentului, ba chiar mai mult le va fi frică să locuiască în
propria locuință.
Unele costuri ale criminalității sunt mai puțin tangibile (nu sunt ușor sau identificate cu
exactitate). Aceste tipuri de costuri pot include durerea și suferința și o calitate mai scăzută a
vieții. Există, de asemenea, impacturile traumatice asupra prietenilor și perturbarea familiei.
Comportamentul poate fi mereu schimbat și modelat de crimă, fie că are o greutate a riscurilor de
a merge în anumite locuri sau chiar teama de a-și face prieteni noi.
1 Orizonturi ale cunoașterii – Volumul 2, nr. 1/2010
47
2.Efectele resimțite de către societate
Acțiunile de criminalizare nefondate pe o cunoaștere criminologică adecvată a fenomenelor
criminale poate provoca însă o reacție inversă: în loc să ordoneze mai bine viața socială, ele
amplifică ilegalitățile, ceea ce bulversează societatea, prin faptul că zdruncină încrederea
populației în necesitatea, raționalitatea și echitatea normelor sociale, precum și în imperativitatea
respectării lor stricte. Pentru evitarea unor astfel de efecte sociale, se cere efectuarea expertizei
criminologice a proiectelor de incriminare. Pericolul social al unei fapte rămâne a fi acel indice
de care se ține seama la incriminarea sau dezincriminarea unei infracțiuni. În susținerea acestei
alegații, cel mai convingător argument este lipsa unei concepții legislative coerente și bine
gândite privind definirea pericolului social.1
Criminalitatea este o parte majoră a fiecărei societăți. Costurile și efectele sale ating aproape
toată lumea într-o oarecare măsură. Tipurile de costuri și efecte sunt foarte variate. În plus, unele
costuri sunt pe termen scurt, în timp ce altele durează toată viața. Desigur, costul final este
pierderea vieții.
Pierderile atât pentru victime, cât și pentru nonvictime pot avea, de asemenea, forma unor
cheltuieli sporite de securitate, inclusiv încuietori mai puternice, iluminare suplimentară, parcare
în loturi sigure mai scumpe, alarme de securitate pentru locuințe și mașini și întreținerea câinilor
de pază. Se cheltuiesc bani considerabili pentru a nu fi victimizați. Alte tipuri de cheltuieli pot
include o victimă sau o persoană temătoare de infracțiuni de mutare într-un cartier nou, cheltuieli
de înmormântare, taxe legale și pierderea zilelor de școală.
Efectuarea costurilor și efectelor infracțiunii este importantă pentru autoritățile din sistemul
de justiție penală. Ei au în vedere cheltuielile medicale și pierderea bunurilor, precum și
compensțiile pentru durere și suferință.
Criminalitatea poate determina scăderea valorilor proprietății în anumite zone ale unui oraș și
poate chiar să crească costurile locuințelor din alte zone care nu suferă de infracțiuni. Studiile au
arătat că anumite cartiere cu rate ridicate ale criminalității vor menține aceste rate, cu excepția
cazului în care există un efort în întreaga comunitate pentru a-l opri.
Locuitorii devin mai retrași și defensivi și mai puțin dedicați comunităților lor.
1 Pericolul Social al Crimei și Consecințele Criminalității, teză de doctorat în drept 554.02 Criminologie, autor:
Vasiloi Djulieta
48
3.Efecte resimțite de către agresor
Victimele și familiile lor nu sunt singurele persoane care suferă direct de infracțiuni;
infractorul și familia sa suportă și ele la rândul lor anumite cheltuieli. Există pierderi ale
salariului infractorului în timp ce sunt în închisoare, pierdera locului de muncă în urma închiderii
acestuia, pierderi viitoare din cauza cazierului judiciar, pierdera productivității în industrie și
pierderea unui membru al familiei.
Infractorii sunt adesea obligați să plătească o amendă pentru infracțiunea lor. De asemenea, se
pot confrunta cu sancțiuni civile pentru a compensa pierderile victimelor lor. Amenzile și
sancțiunile civile pot fi plătite nu numai victimei crimei, ci și comunităților locale pentru a
rambursa costurile urmăririi penale.
49
Capitolul IV
Metode de prevenire a săvârșirii infracțiunii analizate
1. Combaterea directă a infracțiunii analizate
Lupta împotriva criminalității se întinde, prin măsuri concrete, în toate statele cu aplicarea
sancțiunilor penale, deopotrivă de prevenire cât și de constrângere. Lupta împotriva acesteia este
inspirată de politica penală, comparând soluții la nivel național, problema persistând în toate
statele.
Prin conceptul de combatere, se înțelege luarea unor măsuri care să conducă la împiedicarea
comiterii infracțiunii.
Conceptul de prevenire și de combatere a criminalității necesită 2 determinări:
a)Prevenirea post-delictuală
b)Prevenirea pre-delictuală
Prevenirea post-delictuală desemnează ansamblul de măsuri de resocializare a celor care au
suferit o condamnare, luate în temeiul legii, fie de organele de stat competente să pună în
executare pedeapsa penală (când pedeapsa se execută în detenție), de organele penintenciare, fie
de colective de oameni (când pedeapsa se execută prin muncă), în vederea evitării recidivei.1
Prevenirea pre-delictuală, care desemnează un proces social neîntrerupt, care implică un
ansamblu de măsuri sociale, luate în temeiul legii de organele de stat, în primul rând de organele
M.A.I. și Ministrul Justiției, în strânsă conlucrare cu diferite asociații, organizații, în vedera
preîntâmpinării și eliminării riscurilor eventuale de comitere de infracțiuni, prin identificarea,
neutralizarea și înlăturarea surselor socio-umane, subiective și obiective, care pot să determine
ori să favorizeze comiterea de fapte anti-sociale, măsuri destinate să contribuie în mod esențial la
educarea permanentă a tuturor membrilor societății, în spiritul respectării legii penale și a ordinii
de drept.2
Obiectul esențial al combaterii îl constituie ansamblul de factori care determină sau
favorizează comiterea faptei infracționale.
1 Cursuri Universitare criminologie, Prevenirea criminalității – Criminologia preventivă, dreptmd.wordpress.com2 Cursuri Universitare criminologie, Prevenirea criminalității – Criminologia preventivă, dreptmd.wordpress.com
50
Combaterea criminalității reprezintă un sistem multilateral de măsuri orientate asupra
următoarelor:
a)Relevării și înlăturării sau reducerii ori neutralizării cauzelor criminalității, a unor tipuri
separate ale ei, precum și a condițiilor care o favorizează.
b)Relevării grupurilor de persoane cu un grad sporit de risc criminal și reeducarea
acestuia.
c)Relevării și înlătirării situațiilor din anumite spații geografice sau dintr-un anumit
mediu, care morivează sau provoacă nemijlocit comiterea infracțiunilor.
d)Relevării persoanelor, comportamentul cărora indică asupra personalității reale de a
săvârși infracțiuni precum și influența corectivă asupra lor.1
În lupta împotriva criminalității un loc important îl ocupă activitatea poliției care, prin control
și supraveghere a ordinii publice, previne criminalitatea.
Putem deosebi următoarele măsuri:
1.măsuri generale, ele fiind îndreptate spre descoperirea, înlăturarea și
neutralizarea cauzelor și condițiilor care pot genera comiterea actului
infracțional;
2.măsuri speciale, ele fiind îndreptate numai spre anumite grupuri de
infractori;
3.măsurile individuale, ele fiind măsurile care se aplică față de persoane
concrete.
Lupta împotriva criminalității nu urmărește ridicarea culturii populației, dar acestea
influențează comportamentul, interesele și motivația faptelor umane, în consecință, alegerea
dintre bine și rău, între un comportament legal și unul ilegal.
Combaterea generală este un proces complex. Dezvoltarea pozitivă a societății, perfecționarea
instituțiilor economice, politice, sociale, ar contribui activ la prevenirea generală a criminalității.
Această formă de combatere, adică combaterea generală a criminalității, cuprinde principalele
domenii ale vieții sociale, ca de exemplu: domeniul economic, administrativ, cultural etc.2
Combaterea specială este acea formă de combatere care vizează direct împiedicarea comiterii
infracțiunii. Clasificare:
-etapa pre-infracțională;
-etapa infracțională propriu zisă;
-prevenirea recidivismului;
1 Cursuri Universitare criminologie, Prevenirea criminalității – Criminologia preventivă, dreptmd.wordpress.com2 Cursuri Universitare criminologie, Prevenirea criminalității – Criminologia preventivă, dreptmd.wordpress.com
51
-măsuri preventive speciale și anume: măsurile bazate pe norme de drept, dar
nereglementate de acestea, ca de exemplu: popularizarea studiilor și cunoștiințelor
juridice, în scop educativ-preventiv, măsurile care sunt reglementate direct de normele
juridice;
-sesizări ale organului de urmărire penală în cauza penală.1
Combaterea individuală
Vizează cercul de persoane care încă nu au comis infracțiuni, dar în viitorul apropriat, le pot
comite. Acest tip de activitate preventivă, este îndreptate asupra unei persoane concrete și a
micro-mediului său social.2 Scopul combaterii individuale este acela de a depista persoanele care
ar comite o infracțiune în viitorul apropiat, exercitarea unei influențe pozitive asupra lor, precum
și asupra micro-mediului din care fac parte.
Prevenirea ar trebui să cuprindă acțiuni colective necoercitive cauzelor infracțiunilor pentru a
le putea reduce gravitatea sau posibilitatea.
Consider că este eficace doar prevenirea socială pe termen lung, fiindcă ea acționează asupra
tinerilor inadaptați în mediile sociale în care trăiesc: grup de prieteni, școală, familie, localitate,
cartier, sat.
Pentru a nu se mai ajunge la infracțiuni de acest tip, eu cred că, ar trebui să ne ocupăm mai
mult de tineri, deoarece ei sunt posibilii viitori infractori, să se ocupe societatea de educarea
copiilor care nu au un statut social bun și trăiesc în medii sărace. Să se ocupe și școlile mult mai
mult în educarea acestor copii, observarea lor la timp ar scădea nivelul acestor infracțiuni.
Deoarece anumiți părinții, cei care trăiesc întrun mediu de viață rău, îi învață pe copii de mici
cum să facă aceste infracțiuni, consider că ar trebui luate măsuri și ar trebui să se educe și părinții
la rândul lor.
Eu cred că dacă vrem cu adevărat putem să facem ceva și cred că una dintre cele mai potrivite
soluții de prevenire ar fi aceea de a ne ocupa mai mult de educația copiilor pentru că ei pot fii
viitorii infractori.
2. Reeducarea condamnatului
În primul rând, din punctul meu de vedere, după eliberarea infractorului condamnat la
infracțiunea de tâlhărie ar trebui să se ia anumite măsuri legate de acesta, nu pur și simplu să fie
lăsat să plece acsasă și să își revină la viața de dinainte infracțiunii. Din moment ce a efectuat o
infracțiune și a fost și condamnat pentru faptele sale, consider că undeva, la acea persoană, există
1 Cursuri Universitare criminologie, Prevenirea criminalității – Criminologia preventivă, dreptdm.wordpress.com2 Cursuri Universitare criminologie, Prevenirea criminalității – Criminologia preventivă, dreptmd.wordpress.com
52
o problemă la nivel psihic. După terminarea detenției, înainte ca acesta să poată ieși din
închisoare, cred că ar trebui să aibă parte de consiliere psihologică, chiar cu ceva timp înainte de
a ieși, să îi vadă comportamentul, dacă încă mai are anumite stări de furie, dacă comportamentul
lui arată că ar mai face și a doua, a treia, a patra oară fapta respectivă.
Ar trebui să existe în penintenciare cursuri de reeducare a condamnaților, așa cum în școli se
învață diferite materii și în penintenciare ar putea exista un fel de școală unde să îi educe pe toți
condamnații, să li se explice că viața nu constă în face infracțiuni, că banii se pot câștiga ușor
prin muncă, nu doar prin infracțiuni, să existe programe și cursuri care să îi învețe diferite
maserii, să le arate cum, prin muncă cinstită, se pot bace bani. Eu cred că învățământul de acest
gen în penintenciare ar avea un impact pozitiv asupra multor condamnați.
În al doilea rând, consider că, după ieșirea condamnaților, ar trebui înscriși în centre care ar
consta în educarea lui, cum să se reintegreze în societate, cum să muncească, să se înființeze un
centru unde să existe profesori și medici psihologi care să fie alături de ei și să le explice ce este
bine și ce este rău, să îi învețe cum să trăiască într-un mediu social fără infracțiuni, să îi învețe
cum să se reintegreze în societate.
Deși multe persoane, după ieșire lor din penintenciare, nu doresc să participe la astfel de
programe, cred că ar trebui obligați prin lege, astfel, prin reeducarea lor în aceste centre de către
profesioniști, ar diminua infracțiunile și am avea o scădere a tâlhăriilor.
Consider că, după ieșirea condamnatului din închisoare, ar trebui să fie urmărite o perioadă de
timp pentru avedea cum s-a reintegrat în societate, cum se manifestă și dacă se mai preocupă de
infracțiuni.
Cred că dacă ne-am ocupa mai mult ce acești condamnați nu ar mai exista atât de multe
cazuri de tâlhării, pentru că ei odată ieșiți, nu doar că pot comite din nou fapta respectivă sau
chiar alte infracțiuni, pot chiar să își înețe copii, rudele, prietenii să comită astfel de infracțiuni,
de aceea după ieșirea lui, ar trebui băgat în centre speciale care să îl reformeze.
Tind să cred că și familia are un rol important în reeducarea lui, adică ar putea exista un
program special care să învețe și familia comandantului cum să se comporte cu acesta după ce va
ieși.
După ieșirea acestora, în opinia mea, nu ar trebui lăsați de izbeliște, ci să li se asigure un loc
de muncă stabil, să îl putem ajuta să își procure banii singur, nu prin infracțiuni, deoarece el de
aceea a făcut fapta de tâlhărie, pentru a-și crește veniturile. Asigurarea unui loc de muncă cred că
este bine venit pentru un condamnat.
Eu cred că ar mai trebui să se organizeze tot feluri de seminarii pentru acești condamnați și să
le explice ce a produs fapta lor, ce consecințe a avut acea faptă, pentru că unii condamnați nu
înțeleg gravitatea faptelor lor stând în închisoare și atât, aceste cursuri i-ar ajuta să își dea seama
53
de gravitatea faptelor lor, nu cred că ar trebui lăsați pur și simplu în penintenciare să stea și să nu
aibă vreo activitate. Unele activități, efectuate pe perioada detențiunii, ar ajuta condamnații să își
creeze un stil de viață altfel decât cel infracțional ajungând să se reeduce singur prin muncă, și
activități.
În mare parte ține și de noi, oamenii, sistemul, și noi îi putem ajuta pe aceștia să renunțe la
infracțiuni.
3. Reeducarea potențialelor victime
Victimele, întotdeauna, suferă un șoc după ce sunt supuse infracțiunilor, unele din ele își
pierd încrederea în sine, în oameni, le e frică să mai iasă pe stradă, se simt mereu urmărite, le
este frică să își facă noi prieteni și așa ajung să se închidă în ele. Însă putem ajuta aceste victime,
nu doar să le facem să treacă peste șocul suferit, ci să le reeducăm pentru a nu mai fi posibile
victime ale infracțiunii de tâlhărie.
În primul rând, pentru a nu fi victima unei astfel de infracțiuni, eu cred, că ar trebui încă de
copii să învățăm cum să ne apărăm și cum să reacționăm când suntem puși în situația de a fi
victime. Să existe activități în școli, aceste activități să îi învețe pe copii încă de mici cum să
reacționeze în astfel de situații, cum să ne apărăm și cum să ne purtăm în spațiile publice pentru a
nu putea fi victime ale acestei infracțiuni.
Consider că victima, după ce a suferit un atac, trebui să prindă din nou încredere, în primul
rând, în ea însăși, după aceea în societate și în final să învețe ceva din atacul suferit pentru a nu
mai fi supusă unui alt atac. Ar trebui să se înființeze centre de recuperare a victimelor, centre
unde să învețe ce să facă atunci când sunt atacate. Ar trebui să se înființeze programe unde
anumiți psihologi să le consilieze pentru a le reda încrederea de care au nevoie, să fie alături de
ele și să le ajute să treacă mai ușor peste atacul suferit. Ar trebui să se organizeze seminarii unde
victimele să participe pentru a le instrui ce ar trebui să facă când sunt atacate, să nu mai umble cu
bunurile la vedere, să își țină lucrurile cât mai asunse atunci când sunt pe stradă.
Consider că, societatea, ar trebui să se implice mai mult în ajutarea acestor victime, prin
înființarea centrelor de reeducare, centre psihologice, educative. Familia ar trebui să se implice și
ea, la rândul ei, mai mult în susținerea și încurajarea victimelor.
54
Concluzii
După cum bine se știe, în societate există reguli numeroase care disciplinează viața în comun
și diferitele actvități care se desfășoară în jurul nostru. Încălcarea acestor reguli, însă, nu prezintă
același grad de pericol, unele dintre ele reprezintă abateri de o mică importanță, cum sunt cele
disciplinare, contravenționale, de la un regulamet sportiv, sau chiar de la regulile de politețe etc.
Nu se poate vorbi despre infracțiune decât atunci când ne referim la încălcările cele mai
grave, iar infractor nu devine decât acea persoană care a săvârșit o faptă cu adevărat periculoasă
în societate, după cum am putut observa pe parcursul acestei lucrări.
Oare este chiar nevoie de anumite percepții, începând de la regulile de bună purtare și până la
normele penale, pentru a împreșmui pe individ, împiedicându-l să-și manifeste voința într-un
mod absolut liber în relațiile sociale?
Atunci când ne referim la acele acțiuni determinate, într-o oarecare măsură, de condițiile
economice și socciale, ar trebui să avem în vedere în special, infracțiunile ce se comit contra
patrimoniului: furtul, tâlhăria, abuzul de încredere, înșelăciunea etc.
Într-o societate unde prăpastia dintre bogați și săraci este tot mai accentuată, unde cea mai
mare parte a populației cunoaște neliniștea și nesiguranța, șomajul, lipsa de cultură, mizeria, se
creează un teren prielnic pentru tot felul de excese și de manifestări sociale. Se mai adaugă chiar
și goana oarbă după câștig.
În această lucrare am putut observa că o infracțiune gravă contra proprietății este tâlhăria.
Această infracțiune este comisă de acela care, de pildă, văzând că victima lui se împotrivește
încercării infractorului de de a sustrage banii gestionare folosind un pistol de jucărie pentru a fi
mai credibil, după care încearcă să fugă când în magazin intră o persoană, dar este imobilizat
până la urmă de ceilalți cetățeni. Tot tâlhărie este și fapta hoțului care leagă mai întâi victima, o
imobilizeazî sau îi administrează un narcotic pentru a putea să o jefuiască mai bine sau chiar o
leagă după ce a plecat din casă pentru a o împiedica să ceară imediat ajutor.
În concluzie, în urma analizării infracțiunii de tâlhărie, cred că ar trebui să fim mai atenți și să
ne implicăm mult mai mult, noi oamenii și chiar și statul pentru a nu mai ajunge la astfel de
infracțiuni, pentru a avea o țară fără infracțiuni, deși nu este posibil 100%, eu cred că dacă ne
implicăm vom reuși.
55
În urma analizării acestei infracțiuni am arătat că nu este chiar o infracțiune ușoară,
consecințele ei pot fi foarte grave și se poate ajunge chiar și la omor. Cred că ar trebui să nu mai
fim educați și să credem că banii aduc totul, pentru bani putem ajunge să facem tot felul de
infracțiuni.
Tâlhăria constituie deci o încălcare nu numai a proprietății ci și o gravă atingere adusă
integrității corporale
56
Bibliografie
Legislație
1.DOBRINOIU Vasile și colectiv, Noul Cod penal comentat din 28-feb-2014, Universul
Juridic
2. Codul Penal al României din 21 iunie 1968
3. Codul Penal al Principatelor unite române din 30 octombrie 1864, Alecsandru Joan I
4. Codul Penal al României din 21 iunie 1968
5. Codul Penal al României din 21 iunie 1968
6.LEGE nr. 140 din 5 noiembrie 1996 pentru modificarea și complementarea Codului penal,
Parlamentul României
7. Codul Penal din 28 iunie 2004 (LEGEA nr. 301/2004)
8. Codul Penal din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009)
9. Codul Penal și Codul de Procedură Penală, 18 septembrie 2017, Ediție îngrijită de prof.
Univ. Dr. Dan Lupașcu, Universul Juridic București 2017
10. Codul Penal, ediția a 21-a actualizată la 8 ianuarie 2020 și îngrijită de avocat dr. Petruț
Cobanu, editura Rosetti,
11. Constituția României – art.136, alin. 2, Editura Steaua Nordului, București, 2005
12. Constituția României – art.135, Editura Steaua Nordului, București, 2005
13. Codul Penal al Republicii Austria
14. Codul Penal German
15. Codul Penal Italian
16. Codul Penal Spaniol
17. Codul Penal al Greciei
18. Codul Penal al Republicii Croația
19. Codul Penal al Republicii Bulgaria
20. Codul Penal al Republicii Cehe
21. Codul Penal al Republicii Cipriote
22. Codul Penal al Republicii Finlanda
57
Tratate. Cursuri. Monografii
1.Dongoroz Vintilă, Gh. Danga, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Rodica Stanoiu, Iosif
Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Victor Roșca, ”Explicații teoretice ale codului
penal român”,,Vol. III,Ediția a II-a, Editura Academiei Romane, Editura All Beck,
București, 2003;
2.Bulai Costică, Filipaș Avram, Mitrache Cristian, Drept penal român – Curs selectiv
pentru licență, Editura Press Mihaela S.R.L., București, 1997;
3. I. Pascu, M. Gorunescu – Drept penal – partea speciala, Editura Hamangiu 2008;
4. Gheorghe Nistoreanu, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar,
Valerică Lazăr, Drept Penal – Partea specială, Editura Europa Nova, București, 1999,
5. Studiu criminologic privind cauzele delicvenței juvenile, februarie 13, 2010, autor
Denisa Pătrașcu;
6.Mecanisme psihice determinante pentru comiterea de infracțiuni, Subcomisar specialist
psiholog Negru Ciprian-Cosmin I.P.J. Cluj, 9 Mar. 2013;
7.Cauze culturale și economice ale criminalității și delincvenței juvenile. Sărăcia ca efect
sau cauză?, Sorin M. Rădulescu, Florentona Grecu (Statele Unite), 2003;
8.Fenomenul delincvenței juvenile în Republica Moldova”. Autori: Igor Dolea, Victor
Zaharia, Valentina Prițcan și Mariana Buciuceanu-Vrabie, 19 Aug. 2014;
9. Victiminologie și Psihologia victimei Note de curs, autor Bulat Irina, lector univ.,
Chișinău, 2013;
10. Pericolul Social al Crimei și Consecințele Criminalității, teză de doctorat în drept 554.02
Criminologie, autor: Vasiloi Djulieta;
11.Orizonturi ale cunoașterii – Volumul 2, nr. 1/2010;
12. Stoica Oliviu Augustin, "Drept penal – partea speciala", Editura Didactica si Pedagogica,
București 1976.
Decizii. Anexe. Sentințe
1.T.S., decizia nr. 2517 din 1983, în R.R.D. nr. 8/1984;
2.T.M.B., s.a II-a, sentința nr. 100/1976;
3.ÎCCJ, Secțiile Unite, dec. nr. 3/2007, publicată în M.Of. nr. 772 din 14 noiembrie 2007;
4.Trib. Supr., Secț. pen. nr. 87/1989;
5.Curtea de Apel București, secția a II-a penală nr. 196/A, ședința publică din data de 5-
feb-2016;
58
6.Curtea de Apel Bacău, decizia penală nr. 225/2020, ședința publicată de la 26 februarie
2020;
7.Curtea de Apel Oradea, decizie nr. 401 din 10.09.2019;
8.Curtea de Apel Suceava – sentințe și decizii penale/2016, decizia nr. 100/2016, dosarul
nr. 100/2016;
9.Judecătoria Bacău, dosar nr. 4055/180/2015, sentința penală nr. 954/2017.
Adrese web
1.Evaluarea psihologică în context judiciar și relația anchetat – anchetator, autori Rus
Mihaela, Mihail gheorghe Banariu, mihaela Luminița Sandu, prouniversitaria.ro;
2. Referate administrație, Factorii-criminogeni751.php, qreferat.com,
3.Criminologie, Igor A. Ciobanu, Universitatea de stat din Moldova. Catedra Drept Penal și
Criminologie, drept.usm.md;
4.Cursuri universitare criminologie, fenomenologia criminalității, dreptmd.wordpress.com;
5.Tipologiile infractorilor. (conspecte ro), Cristian Marchitan;
6.Situația lunară – anexă noiembrie 2016, anp.gov.ro;
7. Situația lunară – anexă martie, anp.gov.ro;
8. Cursuri Universitare criminologie, Prevenirea criminalității – Criminologia preventivă,
dreptmd.wordpress.com;
9. ÎCCJ, s. pen., dec. nr. 3449 din 2 iunie 2005, www.scj.ro,
10. https://www.politiaromana.ro/ro/utile/statistici-evaluari/statistici/graficele-principalilor-
indicatori-statistici-privind-activitatea-politiei .
59
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Licență 2020 Antonia (7) [621081] (ID: 621081)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.