Libertatea de Expresie pe Internet

Diverse2

Libertatea de Expresie pe Internet

Byadmin ianuarie 1, 2024

Capitolul I.Internetul

I.1 Apariția internetului și utilizarea acestuia

Termenul internet provine din împreunarea parțială și artificială a două cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea. Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context: substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”. Istoria Internetului datează din 1965, când Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare – a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced Research Projects Agency) a creat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPAnet. Internet-ul din zilele noastre, care de mult a împânzit întreg globul pământesc, a rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele inițiale. Azi pe glob există un singur Internet, care însă este uriaș. El oferă celor care îl utilizează o gamă variată de informații și servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) și multe altele, unele dintre ele fiind numai contra cost. Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World Wide Web (www). Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe Internet. Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale ce interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare unele față de altele. Dezvoltarea Internetului a coincis cu rivalitatea dintre cele două mari puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. În 1957, URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) lansează în spațiul cosmic primul satelit artificial al Pământului denumit Sputnik. Acest lucru a declanșat o tensiune deosebită în Statele Unite ale Americii, astfel președintele Eisenhower înființează o agenție specială subordonată Pentagonului: Advanced Research Projects Agency. Această agenție a Ministerului de Apărare (Department of Defense, prescurtat DOD) era condusă de oameni de știință, avand o birocrație redusă, și are ca misiune: „Menținerea superiorității tehnologice a armatei Statelor Unite și prevenirea surprizei tehnologice în domeniul securității naționale prin sponsorizarea celor mai noi și revoluționare descoperiri științifice și prin investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între cercetarea științifică și implementarea tehnologică militară a acesteia.” În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, găsește soluția de a conecta mai multe terminale la un singur calculator central: time-sharing (partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru în care mai multe aplicații (programe de calculator) solicită acces concurențial la o resursă (fizică sau logică), prin care fiecărei aplicații i se alocă un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate. Apărând apoi primele calculatoare în marile universități se punea problema interconectării acestora. Cercetătorul Lawrence Roberts susținea o soluție de interconectare prin comutare de pachete (packet switching) în modelul numit "client-server". Astfel, pentru a transmite informația, aceasta este mărunțită în porțiuni mici, denumite pachete. Ca și la poșta clasică, fiecare pachet conține informații referitore la destinatar, astfel încât el să poată fi corect dirijat pe rețea. La destinație întreaga informație este reasamblată. Deși această metodă întâmpina rezistență din partea specialiștilor, în 1969 începe să funcționeze rețeaua "ARPANET" între 4 noduri: University of California din Los Angeles (UCLA), University of California din Santa Ana, University of Utah și Stanford Research Institute (SRI). Toate acestea au fost codificate într-un protocol care reglementa transmisia de date. În forma sa finală, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol), creat de Vint Cerf și Robert Kahn în 1970 și care este și acum baza Internetului. TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele compatibile cu IBM sau și Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS etc. să se "înțeleagă" unele cu altele. Prima conexiune ARPANET a fost realizată în 29 octombrie 1969, ora 22:30 între University of California din Los Angeles și Institutul de Cercetare Stanford și a decurs astfel: cei de la un capat al rețelei au tastat un “L” și apoi, prin telefon, au cerut confirmarea funcționării transferului de date de la cei de la celalalt capat al conexiunii. Dialogul a fost urmatorul:

„ -Vedeți L-ul?

-Da, vedem L-ul!

Apoi au tastat un O și au întrebat din nou:

-Vedeți O-ul?

-Da, vedem O-ul, a venit raspunsul.

Apoi au tastat un G și conexiunea a picat. Totuși începuse o nouă revoluție în domeniul comunicațiilor.”

În 1979 ARPA decide să separe rețeaua în două, una pentru lumea comercială și universitară, și una militară. Cele două rețele puteau comunica în continuare, construindu-se practic o inter-rețea (internet) denumită inițial DARPA Internet și consacrată ulterior sub denumirea Internet. Numeroși cercetători din domeniul academic și militar si-au concentrat eforturile în scopul dezvoltării unor programe de comunicare în rețea. Astfel în 1980 o serie de programe de comunicare (bazate pe protocoale binedefinite), care sunt utilizate și astăzi, erau deja finalizate. În 1983, TCP/IP devine unicul protocol oficial al Internetului, și ca urmare, tot mai multe calculatoare din întreaga lume au fost conectate la ARPANET. Creșterea numărului de calculatoare conectate la Internet a devenit exponențială, astfel încât în 1990 Internetul cuprindea 3.000 de rețele și 300.000 de calculatoare. În 1992 era deja conectat calculatorul cu numărul 1.000.000. Apoi mărimea Internetului s-a dublat cam la fiecare an. Dezvoltarea rapidă a Internetului s-a datorat faptului că accesul la documentația protocoalelor obligatorii a fost și este liber și gratuit. În 1969 S. Crocker a inițiat o serie de „note de cercetare” denumite RFC (Request for Comments), numerotate cronologic și devenite cu timpul accesibile gratuit on-line (în Internet). Marea schimbare a început în 1989, când Tim Berners Lee de la Centrul European pentru Fizica Nucleară din Geneva (CERN) a pus bazele dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW sau web).

I.2 Evoluția și dezvoltarea internetului

Am dat câteva detalii despre modul de funcționare a internetului. Nu insistăm pe acest subiect deoarece limbajul este tehnic și greoi. În anii ’60 si ’70, evoluția calculatoarelor a fost semnificativă. Dacă în anii ’50 calculatoarele lucrau cu o viteză 10.000 de operatii/secunda, în anii ’70 viteza era de 5.000.000 de operatii/secunda iar dimensiunile acestora erau mult reduse decât în anii anteriori. Acest salt imens a făcut ca piața calculatoarelor să explodeze, deoarece unii își doreau unul de curiozitate, din dorința de a invața sau de a face lucruri utile cu el. Datorită creșterii cererii de calculatoare, au apărut și primele rețele comerciale precum TELENET-ul. Se poate spune că odată cu trecerea în secolul XXI internetul a trecut și el într-o nouă perioadă a existenței sale. A venit deci momentul să ne punem întrebări cu privire la evoluția viitoare a Internetului și la impactul pe care acesta îl va avea asupra omenirii. Principalii concurenți sunt cablul coaxial și DSL, alături de tehnologia optică (fibre optice și laser) prin intermediul căreia volumul și viteza de transmitere a datelor au crescut substanțial. În momentul de fața fibra optică are un avantaj fată de cablu, avantaj conferit de ușurința cu care poate fi folosită și calitatea superioară a vitezei de primire a informației. .Odată depășită perioada de dispute pentru impunerea standardului propriu și acapararea unui segment cât mai mare din piață am asistat la schimbarea "revoluționară" a aspectului site-urilor Web, cu un accent din ce în ce mai mare pe alcătuirea unei realități virtuale incitantă, complexă și fantastică în același timp. Introducerea de grafică 3D, clipuri audio-video, animații avansate și a sunetului stereo surround au accentuat senzația de imersiune într-un spațiu virtual. Cu apariția 7D-ului s-au folosit toate simțurile omului pentru crearea unei atmosfere speciale în care interacțiunea va implica nu numai simțul văzului sau al auzului ci și simțul tactil și al mirosului. Navigarea pe Internet este asemănătoare cu o plimbare pe stradă, având posibilitatea să dăm comenzi vocale și să comunicăm cu alte persoane întâlnite sau să interacționăm cu obiectele prezente în peisaj prin intermediul unui corp virtual. Avem astfel imaginea unui Internet cu adevarat ajuns la maturitate tehnologică, capabil să preia și să armonizeze caracteristicile celor mai avansate programe create pentru calculator, în așa fel încât rezultatul final să fie o experiență existențială virtuală care să rivalizeze cu existența reală și în același timp să o completeze, acesta fiind scopul final urmărit de toți cei implicati în dezvoltarea Internetului. Dacă în 2002 se înregistrau 569 de milioane de utilizatori, ceea ce însemna la acel moment 9,1% din populația lumii, în 2014 numărul persoanelor conectate la internet a depășit valoarea de 3 miliarde de utilizatori, adică aproximativ 40% din populația lumii. Specialiștii susțin că peste câțiva ani, numărul va ajunge la 7 miliarde. De asemenea, în 2002 existau doar 3 milioane de site-uri web, în comparație cu 1 miliard de website-uri în prezent. Pe an se adaugă aproximativ 58 de milioane de website-uri. Media timpului petrecut online de o persoana este, în 2014, de 4 ore pe zi, față de doar 46 de minute în 2002. Acum 10 ani de zile 95% din utilizatori foloseau Internet Explorer, însă în 2014 procentul a scăzut la 35%. 32% dintre cei conectați la internet folosesc acum Chrome, 25% Mozilla Firefox, 6% Opera și 2% alte browsere. Iar dacă în 2002 un utilizator aștepta, în medie, 16 secunde pentru încărcarea unei pagini web, în 2014 acest lucru durează aproximativ 3 secunde, in functie de calitate serviciului. Internetul este probabil una din cele mai mari invenții ale omului în secolul XX. În țara noastră internetul a apărut pe arii restrânse în 1992, cei care știau să-l utilizeze fiind foarte puțini iar termenul era slab răspândit la noi in țară. Lucrurile au început să funcționeze după anul 1996 când tot mai mulți români incep să se familiarizeze cu internetul. In opinia noastra, lucrurile au evoluat încet, deoarece un studiu ne arată că in 2000 doar 3,6% din populație deținea un calculator. Lucrurile s-au îmbunătățit în 2003, când statisticile arătau că 10% din populația României deține un calculator. În ultimii ani insă, calculatorul nu mai este un lux pentru români, cercetarile ne confirmă acest lucru deoarece aproape jumătate din orașenii români au calculator personal. Internetul poate sa înlocuiască cu succes multe surse de informare, este un “loc” de socializare la scară mondială iar abonamentele sunt foarte ieftine în România. Așa se poate explica faptul că in ziua de azi sunt peste 7 milioane de utilizatori români, un număr impresionant dacă stăm să ne gândim că in 2000 erau sub 1 milion. Putem afirma cu tărie că, data de 1 ianuarie 1983, este una care marchează apariția uneia dintre cele mai mari invenții ale secolului XX. Deoarece în doar 32 de ani internetul a cunoscut o ascensiune fulminantă, fiind utilizat de peste 3 miliarde de oameni din întreaga lume iar specialiștii sunt optimiști estimând că in 2016 vor fi circa 3,5 miliarde utilizatori. Pe primul loc se află Asia cu 416,3 milioane de utilizatori, urmată de Europa cu 282,7 milioane, locul 3 îi revine Americii de Nord 185,1 milioane, apoi America Latina cu 74,9 milioane utilizatori. Ultimul loc este ocupat de Africa cu doar 48 de milioane de utilizatori. În România dotarea cu computere a firmelor se apropie de nivelul atins în Uniunea Europeană, dar procentul celor care au conexiune la internet este sensibil mai mic decât cel inregistrat la nivel european. Aceasta este una dintre concluziile studiului realizat de Consiliul Național al Intreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) în lunile aprilie-mai 2013 pe un eșantion de 1.399 de IMM-uri (micro, mici si mijlocii) ce activează în întreaga economie, din toate cele opt regiuni de dezvoltare ale țării. Studiul dat publicității arată că 81,90% dintre firmele autohtone au în dotare computere, 64,16% accesează internetul iar 56,51% utilizează e-mail-ul. Circa 27,97% dintre IMM-uri dețin site-uri proprii și 7,51% din intreprinderi recurg la vânzarile/cumpărăturile on-line. Totuși, un procent destul de ridicat de IMM-uri (15,52%) nu dețin computere/site propriu și nu utilizează internetul, e-mail-ul și vânzările/cumpărăturile on-line, în vreme ce 0,79% dintre firme folosesc alte componente IT, cum ar fi telefonia IP, programe de proiectare asistată sau intranetul. Un sondaj asemănător, realizat la nivel european pe 7.662 de IMM-uri, a evidențiat ca 85,3% dintre microfirme, 91% din firmele mici și 95% dintre firmele mijlocii au în dotare computere. De asemenea, 73% dintre microintreprinderile investigate au conexiune la internet, comparativ cu numai 54,59% dintre microfirmele românești. E-mail-ul este folosit de aproximativ 68% dintre microfirmele europene și de 53,11% din cele românești. Termen aproape necunoscut publicului larg în urmă cu mai putin de un deceniu, Internet a devenit astăzi una dintre principalele modalități de comunicare și de informare, a lumii moderne. Numărul de utilizatori ai rețelei Internet se apropie de stabilizare în tarile dezvoltate și crește într-un ritm susținut în țările în curs de dezvoltare. În țările dezvoltate ale lumii orice persoan educată foloseste în mod curent rețeaua Internet pentru a obtine informații, în legatură cu cele mai diverse domenii.

I.3 Impactul internetului asupra omului

Un număr record de site-uri s-a atins în anul 2014, mai exact s-a depăsit pragul de 1 miliard la nivel mondial. În prezent sunt peste 100 de miliarde de email-uri trimise, peste 1 miliard și jumătate de căutări în Google, peste 50 de mii de poze urcate pe Instagram, peste 1,3 miliarde de utilizatori activi pe Facebook, aproape 300 de mii de useri activi pe Twitter și aproape 900 de milioane de Gb trafic. Dezavantajul este că electricitatea consumată pentru a face internetul să funcționeze, generează peste 2 milioane de tone pe zi de dioxid de carbon aruncate în atmosfera. Așadar, mediul online este în continuă creștere, dezvoltare și actualizare. Apariția internetului a produs schimbări importante în viața noastra. Reușim să comunicăm cu persoane aflate peste mări și țări, să aflăm tot felul de informații în doar câteva minute, fie că este vorba despre o stradă, un medic, o piesă de teatru, un animal, un job sau orice altceva. Motoarele de căutare “muncesc” pentru noi dându-ne în câteva secunde pagini întregi cu adrese unde putem găsi ceea ce căutam, ce nu căutam sau ce nici nu știam că există. Însă, cum în orice lucru este și o parte mai puțin buna asa este și cu internetul. Adolescenții și tinerii sunt cei mai afectați de “viața virtuală” care ajunge să o elimine total pe cea reală. Este tentația de a avea orice identitate, de a fi cine ai vrea în loc de cine ești. Adolescenții se prezintă drept aduți, având altă infățișare, alte ocupații, alte trăsături de personalitate. Este satisfăcător să te descrii ca fiind puternic, dezinvolt, matur în loc de lipsit de încredere în sine sau timid. Însa, ei ajung să fie dependenți de internet, să traiască doar în acea “viață virtuală”. Sunt cunoscute multe cazuri în care, copii sau adolescenții ratează momente importante din viață din cauza lumii virtuale. Iată câteva consecințe ale utilizării obsedante ale internetului: izolare socială, rezultate profesionale scăzute, deficit comportamental, alterarea sănătății, înstrăinarea de instituții precum familia, instituțiile educaționale și locul de muncă. Deși camerele de chat de pe net oferă aceeași interactivitate ca și discuțiile față-în-față, acestor discutii le lipsește contactul personal necesar pentru dezvoltarea unor aptitudini de comunicare. Acest lucru afectează de asemenea, modul în care adolescenții comunică cu familia, prietenii și membrii societății. Singurele entități cu care intră în contact sunt plăsmuiri ale imaginației altor internauți care își ascund adevărata identitate în spatele unor ID-uri. În aceste condiții, minciuna pare a fi laitmotivul traiului lor zilnic. Internetul are un randament pozitiv atunci când știi să îl folosești corect în scopuri nobile, realizând activități importante, aducând prin el valori și principii sănătoase, oferind informații necesare societății, elaborînd programe educative, iar toate aceste lucruri duc la eficiență. Atunci când persoanele se lasă influențate de internet este foarte posibil să devină și dependente de acesta. Astfel prin internet au acces la lumea virtuală și la multe aspecte periculoase care duc la influențarea negativă a personalității. De cele mai multe ori sunt influențate personalitățile tinerilor care se lasă captivați de tot ce e modern și nou, internetul fiind pentru ei o sursă de satisfactie. Persoanele a căror personalitate este influențată de internet sunt foarte ușor de identificat deoarece

evită evenimente importante, cu scopul de a petrece mai mult timp pe net;

deprivarea de somn și schimbarea ritmului de somn sunt prezente în viața lor;

scăderea relationarii cu familia, ;

refuză de a sta mai mult timp offline;

sunt confuzi și absenți de la discuții;

neglijează munca, obligațiile și responsabilitățile;

Mulți dintre noi avem tendința de a ne petrece mai mult timp pe Internet atunci când ne simțim singuri sau suntem copleșiți de sentimente neplăcute, în căutarea unui mod de a scăpa de plictiseală sau a uita, pentru moment, de problemele care ne provoacă disconfort. Nu toți devenim, însă, dependenți. Există o serie de diferențe între cei care utilizează Internetul într-un mod sănătos și cei care nu. De exemplu, persoanele dependente s-au dovedit a fi mult mai atrase de aplicații interactive, cum ar fi chat și cumpărături, în timp ce non-dependenții folosesc Internetul aproape exclusiv pentru trimiterea de e-mail și căutarea de informații. Unii cercetători afirmă că utilizatorii sunt dependenți de materialele pe care le găsesc pe Internet nu la mediul în sine. Studiile au arătat că cei mai expuși la riscul de dependență sunt adolescenții și adulții tineri, iar dintre aceștia, băieții și cei cu anumite vulnerabilități temperamentale cum ar fi timiditatea, stima de sine scăzută, competențe emoționale și sociale scăzute, comportamente de risc (consum de alcool, droguri, joc de noroc patologic), competențe slabe de gestionare a timpului. Adolescenții dependenți de Internet sunt mai introvertiți și mai timizi în interacțiuni sociale față-în-față și preferă singurătatea, activitățile solitare. Există, prin urmare, anumiți factori de risc dovediți pentru dependența de Internet și dependența de calculator:

• Anxietatea – o persoană cu tulburare de anxietate poate utiliza Internetul pentru a-și distrage atenția de la îngrijorările sau temerile pe care le prezintă.

• Depresia – Internetul poate fi considerat un mijloc de evadare din starea de tristețe dar dependența poate înrăutăți lucrurile, prin izolare și singurătate.

• Alte dependențe – mulți dependenți de Internet suferă de alte dependențe, cum ar fi, dependența de droguri, alcool, jocuri de noroc și sex.

• Lipsa suportului social – rețelele de socializare on-line sau jocurile online sunt utilizate ca o modalitate de a stabili noi relații și de a solicita ajutor.

Ne bucurăm de toate beneficiile Internetului și pentru mulți dintre noi este, de asemenea, un instrument indispensabil pentru muncă, educație și comunicare. Utilizarea atât de frecventă a Internetului a apărut din nevoia din ce în ce mai mare a oamenilor de a avea acces la informații și de a comunica într-un mod cât mai eficient și mai rapid. Treptat, spațiul virtual a început să înlocuiască multe aspecte ale vieții de zi cu zi și din ce în ce mai mulți oameni îl consideră locul în care se simt cel mai confortabil. Așa cum tot ceea ce facem și cum toate lucrurile care ne înconjoară au o influență, fie ea pozitivă sau negativă, asupra noastră, și Internetul are părțile sale bune și părțile sale rele. Un studiu realizat în 2008 de "Semel Institute for Neuroscience and Human Behavior" la UCLA a demonstrat, pornind de la ideea "neuroplasticității", că, la persoanele de vârstă medie și înaintată care petrec timp navigând pe Internet, apariția declinului cognitiv caracteristic bolii Alzheimer sau demenței, a fost prevenită sau chiar împiedicată. Așadar, unul dintre avantajele utilizării Internetului este faptul că ne menține creierele active, continuând să învățăm pe măsură ce îmbătrânim.

I.4 Marketing și afaceri prin internet

Deoarece internetul ne permite sa accedem cu o viteză nemaipomenită la informații din domeniile cele mai variate, este aproape evident faptul că investitorii, oamenii care activează în domeniul economic nu puteau rata șansa de a-șî mări profiturile prin implementarea unui sistem care să scurteze timpul destinat, până la apariția internetului, tranzacțiilor față în față. Net-economia se concentrează asupra unei categorii de intreprinderi diferite de cele clasice, care au pus bazele sistemului economic mondial. Nu putem vorbi de intreprinderile dintr-un Second Life Inauthentic, ci de corespondențele intreprinderilor reale pe calculatoarele angajaților. Aceștia au putut intra în contact direct și în timp real, împărtășind date de pe hard cu clienții, cu furnizorii, cu creditorii, cu parteneri din orice colț al lumii. Este necesar, însă, să clarificăm lucrurile privind conceptul de net-economie. Net-economia nu se reduce la schimburile comerciale online. Acestea reprezintă doar rezultatul eforturilor, lucrurile care însă nu se văd sunt cele mai complicate și greu de priceput de ochiul neformat al individului comun. Net-economia are o structură tentaculară, care traversează mai multe nivele, realizând un soi de coloană vertebrală sau schelet pe care apoi putem construi asa-zisele tranzacții cu final palpabil, adică banii care, de data aceasta nu mai sunt prezenți doar online, ci și în conturile investitorilor. Rețeaua își extinde ramificațiile și influența în toate sectoarele de activitate, inclusiv în cele care nu au nici o legatură cu tehnologia informațiilor. Se infiltrează pretutindeni, de la agricultură până în administrațiile publice, iar pe de altă parte, cei ce o refuză sunt înlocuiți de noii veniți a căror lipsă de experiență e compensată de bagajul de cunostințe și de deschiderea către nou. După cum vedem, net-economia aceasta nu este doar o dorință a intreprinderilor care se vor a fi jucători importanți pe scena unde se dau luptele pentru supremație în acest domeniu. Net-ecomonia este o necesitate care condiționează și funcționarea intreprinderii reale. Vedem că astăzi cele mai multe tranzacții se fac prin intermediul internetului. Plecând de la banalul exemplu al cumpărătorului ce își alege un anume fel de pantofi sport dintr-un catalog online, unde poate avea acces la toate noutățile scoase pe piața de firmă producatoare, și până la firmele distribuitoare de electrice, care își fac comenzile către producatorii din Japonia, de exemplu, pe Internet, observăm că procesele economice de bază nu mai sunt cele originare, ci cele actuale, updatate la noua societate și evoluția ei. Trebuie menționat că această statistică nu ține seama decât de cifra de afaceri și de utilizări direct legate de folosirea internetului, fiindcă impactul difuzării sale în ansamblul economiei nu poate fi măsurat. Daca am discutat despre net-economie, existență, evoluția și felul în care aceasta funcționează, evident este și faptul că e absolut normal să deschidem discuția și despre net-intreprinderi. Nu riscăm să inventăm cuvinte noi sau să creăm ambiguități, lucru pentru care vom preciza faptul că termenul de net-intreprinderi a apărut, inevitabil, odată cu apariția net-economiei, în 1995, după declarațiile presei de specialitate. Piața online este în creștere permanentă și sigură. Fie că este vorba de cumpărături, plăti sau publicitate online, piața are o valoare de sute de milioane de euro. Pe internet sunt sute de mii de magazine. Cele care comercializează cărți, flori și cadouri au o creștere de 64%, cele de jucării 56% iar cele de haine 24%.

La 9 august 1995, societatea Netscape Communications, pornită dimineața de la zero, valora la căderea nopții 2 miliarde $. Cea mai spectaculoasă creștere din istoria economică de până atunci se produsese, și se produsese pe Internet. Societatea Netscape are Internetul pe post de capital comercial. Ea vindea browserul Navigator, un soft de navigare pe Net care permite o reperare usoară pe Net prin simplul click al mouse-ului în dreptul hipertextului etichetă. Cu Netscape apar deci premisele tehnologice ale unei economii de rețea, dar și bazele sale comerciale, deoarece firma a adoptat instinctiv unele metode care se vor impune în intreprinderi. După aceea câștigurile erau garantate, fiind din ce în ce mai mari și mai spectaculoase. Se remarcă apariția tuturor „ingredientelor” net-economiei: reclamă mediatică agresivă, hiperdezvoltare, aflux de capitaluri, noi modele economice. Rețeaua tehnologică nu mai era exclusiv o comunitate stiințifică; se făcea transferul de tehnologie spre sectorul comercial. Se demarca linia care îi separa pe cei ce ințelegeau rețeaua de cei care nu vedeau nimic în ea. Datorită originilor sale universitare și a arhitecturii descentralizate Internetul inducea comportamente specifice: spirit de cooperare, învățare și dezvoltare continuă și un transfer de putere către masele de utilizatori care își determina propriile reguli. Web-ul era rodul colaborării dintre utopia savanta și puterea publică, dintre un inventator și un strateg.

Internetul reprezintă o amenințare teribilă pentru companiile care se încăpătânează să meargă în continuare pe un drum deja depășit, adică cel al marketingului tradițional. Conform estimărilor societății japoneze de studii specializate Jupiter Communications, numai 6,5% din volumul comerțului electronic va fi corespunzator valorii creat de noile piețe. Aceasta înseamnă că cea mai mare parte a tranzacțiilor efectuate pe Internet – restul de 93,5% – va fi sustrasa din vânzările magazinelor reale. Comerțul electronic este cea mai reprezentativă activitate economică desfășurată pe Internet. Cele mai substanțiale componente ale comerțului electronic sunt B2C (business to customer) și B2B (business to business). Prin B2B, comerțul electronic a permis integrarea proceselor interne și externe ale organizației, micșorarea cheltuielilor, extinderea canalelor de distribuție, creșterea calitătii serviciilor oferite clienților. Prin Internet orice client poate găsi un număr uriaș de oferte pentru orice produs sau serviciu sau poate posta o cerere de ofertă, poate face comenzi online, poate chiar negocia prețuri sau contracte de achiziție, poate plăti achiziția. Avantajele sunt evidente din mai multe puncte de vedere: atât al consumatorului, al producatorului, cât și din punctul de vedere al furnizorului. Numărul de site-uri dedicate B2B crește cu 99% în fiecare an. Avantajul B2B este acela că intreprinderea are un program de marketing bine elaborat pe care îl adaptează activităților online. Firma își cunoaște partenerii din avalul și amontele lanțului de producție, ca și concurenții. Rețeaua îi facilitează alegerea acestora, trierea automată a ofertelor, iar legăturile IP securizate permit negocieri virtuale cu firme din orice colț ale lumii. Tendința generală este de transfer a activităților intreprinderilor pe Net. Rezultatul va fi schimbarea structurii intreprinderii care va deveni un nod în rețea. Sistemul B2B s-a implementat în trei domenii: achiziții, producție și vânzări. Există astăzi foarte multe companii care nu se bazează pe o tehnică online în ceea ce privește vânzările, dar acest lucru nu le-a împiedicat să înregistreze profit din ce în ce mai mare. În cazul acestor companii, la trecerea de la offline la online trebuie ca specialiștii care se ocupă de acest lucru să aibă foarte mare grijă pentru că tehnica nou introdusă să nu dărâme eforturile depuse de-a lungul timpului offline. Implementarile online trebuie să fie completări la procedurile offline, pentru a nu ajunge la o incompatibilitate a celor două proceduri și la un adevarat eșec, adică, scăderea vânzărilor. Un alt beneficiu al implementarii procedurii online în ceea ce privește achizițiile, ar fi reducerea costurilor. Un exemplu bun în acest sens ar fi General Electric, care continuă încă să determine scăderea prețurilor și costurilor de achiziție prin organizarea de licitații online în cadrul carora furnizorii selectați și înscriși în prealabil concurează prin preț pentru a obține un contract de colaborare cu gigantul din industria automobilelor. Apariția piețelor business to business în sfera canalului de marketing a facut posibilă deschiderea de noi oportunități de a crea valoare prin reducerea cheltuielilor în acest domeniu prin patru avantaje distincte: lărgirea piețelor, creșterea accesibilității pentru clienti, dezagregarea produselor și a serviciilor și scăderea rolului intermediarilor.

Capitolul II. Libertatea de expresie

II.1 Dispoziții legale referitoare la libertatea de expresie

Libertatea de exprimare a fost unul dintre lucrurile cele mai de preț câștigate după revoluția din decembrie1989. Articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede : „ Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.” Articolul 30 din Constituția României prevede : „ Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.” „Cenzura de orice fel este interzisă.” Un principiu de drept spune că : „Dreptul tau se termină acolo unde începe dreptul meu.”. Cu alte cuvinte libertatea cuiva de exprimare ar trebui să se termine acolo unde începe o altă libertate a persoanei la care se face referire. Constituția nu îți interzice să îți exprimi ideile sau opiniile, dar îți spune să nu prejudiciezi anumite valori: „ Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.” Articolul 57 plusează și mai mult: „ Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună- credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.” În baza acestor articole din urmă, Codul Penal român și Codul Civil român instituie unele sancțiuni, fie penale, ori de alta natură pentru acei care își folosesc libertatea de exprimare în scopuri rău intenționate prin care îi afectează sau prejudiciază pe alții. Libertatea de exprimare, în sensul răspândirii de informații, avea un număr limitat de pârghii pentru a se răspândi, acestea fiind mediile tradiționale de comunicare( ziare, televiziune, radio). Libertatea de exprimare reprezintă o categorie constituțională care s-a bucurat întotdeauna de o atenție deosebită în statele democratice. Atât legislatorii, cât și instanțele judecătorești au impus sistematic exigențe ridicate pentru prezervarea acestei libertăți fundamentale, indiferent de o perioadă istorică sau alta. Dreptul cetățenilor de a-și exterioriza, în mediul emergent al Internetului, gândurile, opiniile și creațiile, în absența oricăror constrângeri, ridică probleme noi, dând naștere la o serie de controverse juridice care impun necesitatea unei reorientări de fond în interpretarea libertătii de expresie.

II.2 Libertatea de expresie pe internet

Odată cu apariția internetului, cât mai ales odată cu explozia de canele de comunicare pe care acesta le pune la dispoziție, s-au ridicat nenumărate probleme de ordin juridic.Am analizat problematica juridică a conținuturilor nocive în Internet, în contextul disputelor judiciare și extrajudiciare pe marginea unor teme care nu sunt deloc noi (pornografia adultă și pornografia infantilă), dar care, pe fondul dezvoltarii tehnologiilor informatiei, determină abordări extreme, lipsite de nuanțări, de natură să genereze forme de control și cenzură nerezonabile chiar și în mediul offline. Apariția blogurilor personale, a forumurilor de discutii, cât mai ales a rețelelor sociale au dus comunicarea și răspândirea informatiilor la un alt nivel greu, poate chiar un nivel în care ar fi imposibil de reglementat. O reglementare pentru întreg internetul ar fi oarecum imposibil, pentru ca ar echivala cu însăși reglementarea libertății de exprimare. Spre deosebire de televiziuni., nu ai nevoie de autorizatie în baza căreia să funcționezi pe internet. Libertatea de exprimare de care o persoană beneficiază în mediul normal se extine și la nivelul mediului online. Astfel că, ce este spus în public poate fi spus și online. Modul în care informatia este propogată pe internet, îi conferă acesteia unele caracteristici speciale, care în unele situații duc la interpretarea deficitară a legislației în vigoare. Pe internet informația poate fi răspândită rapid în orice colț al lumii și poate fi accesată la fel de ușor. De asemenea, are un caracter relativ perpetuu, în sensul că ea, odată scrisă, rămâne permanent accesibilă( sau cel puțin până la o nouă intervenție a celui care a scris-o, în care dorește să o steargă). Tocmai din acest motiv o încălcare a drepturilor unei persoane realizată prin intermediul mediului online poate avea consecințe mult mai grave prin prisma expunerii și a modului în care aceasta se propagă.

În această privință este ilustrativă decizia pronunțată de Curtea Suprema a S.U.A. în speța Reno v. American Civil Liberties Union, pe marginea examinarii constituționalității Legii privind decența în comunicații din 1996. Soluția instanței americane este importantă, întrucât se raportează, în mod expres, la caracteristicile Internetului, confruntându-le cu paradigma constituțională a libertății de expresie din mediul offline. Astfel, judecătorii care au formulat opinia majoritară au afirmat tranțant faptul că toate conținuturile plasate în spațiul virtual sunt la fel de diversificate ca și gândurile oamenilor. Un control al Internetului nu este practic realizabil, datorită accesului de masă la acest nou mediu. Internet-ul este privit ca fiind forma cea mai dezvoltată de comunicare în masa și, din acest considerent, necesită cea mai eficientă protecție față de interventia statală. Curtea Suprema nu a contestat rațiunea reglementării legale, considerând că este oportună intenția Congresului S.U.A. de a asigura protecția minorilor față de conținuturile electronice indecente. Nu mai putin însa, instanța a apreciat că legiuitorul nu trebuie să se îndrepte împotriva adulților, indicându-le ce conținuturi să nu acceseze. În acest sens, decizia precizează că autoritățile publice nu sunt indreptățite să reducă populația adultă a țării la nivelul de întelegere adecvat copiilor. Modul deficitar în care legea a înțeles să configureze normele prohibitive a fost de natură să obstaculeze accesul la resurse Internet privind mijloacele contraceptive, combaterea bolilor venerice, educația sexuală și altele asemenea. Din aceste motive, legea a periclitat exercitarea libertății de exprimare, consacrată de Primul Amendament la Constituție. Curtea Suprema a atras atenția asupra faptului că nu pot fi admise formularile largi, insuficient definite și delimitate (cum este, de exemplu, termenul indecent), ori de cate ori o lege încearcă să reglementeze conținutul exprimărilor. Curtea a mai arătat că, deși există numeroase similitudini între spațiul offline și cel online, totuși, Internetul diferă de mediile clasice de informare în masă și prin aceea că nu este la fel de penetrant precum radioul sau televiziunea. In considerarea acestei realitati, instanta a constatat ca nici inainte si nici dupa adoptarea Legii privind decenta in comunicatii, forul democratic vast care este Internetul nu a facut obiectul unui control guvernamental si al unei legislatii speciale, ca in cazul serviciilor de radio si televiziune. Distinctia este importanta, intrucat, spre deosebire de radio si TV, accesul la continuturi obscene in Internet este rareori accidental, mai cu seama daca resursele respective sunt precedate de avertismente clare, apte sa indice utilizatorilor natura continuturilor ce urmeaza in adancime. In sfarsit, instanta a subliniat ca legea, prin normele sale penale construite in termeni destul de vagi, nu ofera o imagine clara in legatura cu ceea ce este interzis si ceea ce este permis, astfel incat o asemenea incertitudine este capabila sa descurajeze cetatenii in a comunica cu privire la termeni, imagini si idei al caror continut este controversat. Solutia si considerentele deciziei instantei supreme americane in speta Reno v. American Civil Liberties Union arata care pot fi consecintele unei reglementari legale inabile, in care interesul politic conjunctural si reflexul represiv ajung sa prevaleze in raport cu exigentele constitutionale.

O situatie distincta este aceea in care vorbim, ca parti, de diferite entitati comerciale. Ordonanta de Guvern nr. 12/2012 (pentru modificarea si completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale si a altor acte in domeniul concurentei), urmatoarele practici de concurenta: denigrarea unui competitor, deturnarea clientelei, orice alte practici comerciale care contravin uzantelor cinstite si principiului geneal al bunei-credinte. Ordonanta priveste denigrare, deturnarea clientelei ori alte practici imorale savarsite in general. Insa acestea pot fi savarsite cu usurint prin intermediul mediului online.

Comitetul de Coordonare al Organizatiilor privind Libertatea Presei, intrunit la Viena, in data de 21 noiembrie 2002, a emis o declaratie care cuprinde urmatoarele principii fundamentale:

stirile din spatiul cibernetic trebuie sa beneficieze de aceeasi protectie a libertatii de expresie ca si mass-media traditionala;

tentativele de a institui forme de control asupra mediei electronice, invocand motive politice, sisteme de valori regionale sau suveranitatea nationala in domeniul informatiilor, reprezinta violari ale Declaratiei Universale a Drepturilor Omului;

intrucat miza o constituie principiul libertatii de exprimare, exista ingrijorarea ca formele de control orientate asupra noilor tehnologii vor putea determina tendinta de a prelua controlul asupra mediilor de informare traditionale;

temerile exprimate de politicieni cu privire la noile tehnologii informationale pun, de fapt, in evidenta anxietatea lor fata de un mediu nou si nefamiliar, pe care nu il pot controla. O asemenea anxietate reflecta adesea ignoranta si teama de libertate;

Stirile pe Internet au aceeasi natura precum stirile din orice alt mediu. Noile tehnologii nu impun o reconsiderare a drepturilor si libertatilor fundamentale, printre care si libertatea de exprimare.

La nivelul Consiliului Europei, Comitetul de Ministri a adoptat Declaratia privind libertatea comunicarii in Internet (Strasbourg, 28 mai 2003).(44) Dintre ideile expuse in acest document retinem, in mod deosebit, urmatoarele:

libertatea de exprimare si libera circulatie a informatiilor in Internet se impun a fi reafirmate;

libertatea de a asigura servicii Internet va contribui la garantarea dreptului utilizatorilor de a accesa continuturi pluraliste dintr-o varietate de resurse de pe tot globul;

necesitatea limitarii raspunderii juridice a furnizorilor de servicii Internet, atunci cand acestia actioneaza ca intermediari sau cand, cu buna-credinta, asigura accesul la continuturi create de terti, ori gazduiesc asemenea continuturi;

libertatea de comunicare in Internet nu trebuie sa prejudicieze demnitatea umana, drepturile omului si libertatile fundamentale ale altora, in special, cele ale minorilor;

statele membre ale Consiliului Europei nu trebuie sa restrictioneze continuturile in Internet in limite mai largi decat cele aplicabile continuturilor transmise prin alte medii;

statele membre trebuie sa incurajeze autoreglementarea si co-reglementarea cu privire la continuturile generate in Internet;

autoritatile publice nu trebuie ca, prin masuri generale de blocare si filtrare, sa impiedice accesul publicului la informatii si la alte forme de comunicare in Internet, indiferent de frontiere. Acest principiu nu se opune instalarii de filtre pentru protectia minorilor, in special, in locuri accesibile lor, cum ar fi scolile si bibliotecile;

statele membre trebuie sa incurajeze accesul la serviciile Internet pe baze nediscriminatorii si la preturi rezonabile. Participarea directa a publicului la comunicarile prin Internet, de pilda, prin crearea de pagini Web proprii, nu trebuie sa formeze obiectul unor aprobari ori al indeplinirii altor cerinte avand un efect similar;

furnizarea de servicii prin Internet nu trebuie sa faca obiectul unor autorizatii doar pe motivul mijloacelor de transmisie utilizate de furnizori;

statele membre nu trebuie sa impuna furnizorilor de servicii Internet o obligatie generala de a monitoriza continutul electronic la care faciliteaza accesul, pe care il transmit sau pe care il stocheaza, ori de a cauta, in mod activ, fapte sau imprejurari de natura sa indice o activitate infractionala;

statele membre trebuie sa respecte vointa utilizatorilor de servicii Internet, de a nu isi dezvalui identitatea.

Aceasta nu impiedica adoptarea de masuri de urmarire a utilizatorilor care au savarsit fapte penale, in acord cu dreptul intern si tratatele internationale din acest domeniu.

Un document relevant a fost emis si in cadrul Conferintei O.S.C.E. de la Amsterdam (13 -14 iunie 2003) privind libertatea de exprimare in Internet. Documentul, intitulat Recomandarile de la Amsterdam Libertatea mediilor de informare si a Internetului, se concentreaza asupra urmatoarelor idei esentiale:

noile tehnologii nu trebuie considerate responsabile pentru eventuala lor abuzare;

elementele de ordin tehnic, structural sau educational, prin care se tinde la obstacularea accesului la retelele digitatale, trebuie inlaturate;

avantajul creat de existenta unei vaste retele digitale de resurse online si de libera circulatie a informatiilor este precumpanitor in raport cu pericolul utilizarii abuzive a Internetului. Cu toate acestea, continuturile negative trebuie anchetate in statele de unde provin;

intr-o societate democratica moderna, cetatenii trebuie sa decida singuri ce continuturi doresc sa acceseze in Internet. Dreptul de a disemina si de receptiona informatii reprezinta un drept fundamental al omului. Toate mecanismele de filtrare si blocare a continuturilor sunt inacceptabile;

orice mijloace de cenzura care sunt de neacceptat in raport cu mass-media traditionala nu trebuie sa fie utilizate pentru a cenzura media electronica. Noi forme de cenzura nu trebuie dezvoltate.

Numeroase tari cauta sa controleze accesul si continutul internetului printr-o serie intreaga de mijloace. Abordarea europeana se refera la auto-reglementare prin coduri de conduita dezvoltate de industrie. Abordarea europeana promoveaza auto-reglementarea din partea industriei si planurile de monitorizare a continutului si incurajeaza industria sa distribuie unelte de filtrare si sisteme de clasificare. Unele guverne incearca sa reglementeze continutul pe internet astfel: China cenzureaza continutul in tara si strainatate, Singapore blocheaza accesul la anumit continut de pe web si Arabia Saudita filtreaza traficul pe internet printr-un singur server central.
In Uniunea Europeana se poarta discutii cu privire la reglementarea continutului din spatiul virtual al Romaniei de catre autoritatile de reglementare din audiovizual, deci de catre omoloagele CNA( Consiliul National al Audiovizulului). Problema s-a aratat destul de grea deoarece CNA nu-si indeplineste in Romania nici macar rolul pe care-l are in controlul audiovizualului. Cum va putea sa controleze spatiul virtual un CNA incapabil sa igienizeze audiovizualul, din punctul de vedere al protectiei minorului? Este un risc enorm pentru libertatea de expresie din mediul virtual, sub acoperirea scopului nobil de a proteja minorii de abuzurile posibile din mediul virtual. In tarile membre ale Uniunii Europene care isi pun problema reglementarii Internetului, nu mai exista demult problemele pe care Romania le are in spatiul audiovizual. Acolo nu exista promiscuitatea televizata accesibila minorilor din cauza orelor la care se difuzeaza la noi emisiuni de asa-zis divertisment sau news-magazin, in care vedem batai in direct, injuraturi sau dezvaluiri despre viata intima a pseudo-vedetelor. Libertatea de exprimare pe internet este în scădere de patru ani consecutivi. La această concluzie au ajuns experții organizației non-profit Freedom House în raportul „Freedom on the Net 2014”, transmite UNIMEDIA. Din 60 de țări incluse în raport, 34 au avut o evoluție negativă în perioada mai 2012 – aprilie 2014. Experții de la Freedom House se arată îngrijorați în special de adoptarea unor legi, regulamente și directive ale căror scop este restricționarea libertății de exprimare pe internet, dar și de majorarea cazurilor de reținere și arestare în mai multe țări pentru publicarea unor materiale în mediul online. Totodată, tot mai mulți utilizatori ai rețelelor de socializare au fost monitorizați, intimidați și condamnați de judecată în state nedemocratice. Potrivit clasamentului, cel mai ridicat nivel de libertate de exprimare pe internet este în Islanda (6 puncte). Guvernul din acesta tara nu blocheaza platformele de social media sau continutul publicat pe ele, iar 97% dintre gospodarii sunt conectate la internet. Aceasta este urmată de Estonia, cu 9 puncte, Germania și SUA, cu 17 de puncte, Australia, cu 18 puncte și Franța, cu 20 de puncte. Din fosta Uniune Sovietică cele mai bune locuri sunt ocupate de Estonia (locul 2), Georgia (12) și Ucraina (16). Armenia se află pe locul 17 în raport, iar Rusia pe locul 41. La coada clasamentului cu 91 de puncte se află Iranul. Iranul ramane tara cu cea mai mica libertatea de exprimare pe internet, in ciuda sperantei de reformare a mediului online sadita de administratia Hassan Rouhani, care venit la putere in august 2013.Raportul Freedom House mai mentioneaza faptul ca in mai 2012, sase tineri iranieni au fost arestati pentru ca au postat pe Youtube un videoclip in care dansau pe melodia „HAPPY” interpretata de Pharell. Ei au primit sase luni de inchisoare cu suspendare si 91 de lovituri de bici. Dupa Iran, se situeaza Siria, China, Cuba, Etiopia si Ubekistan. Freedom House nu a luat in considerare tari precum Romania, Bulgaria su Serbia. Pe de alta parte, un alt studiu publicat in noiembrie arata ca 83% din utilizatorii de internet din toata lumeea considera ca accesul la internet la un pret convenabil ar trebui sa fie un drept fundamental al oamenilor. In 2012, Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU (Organizatia Natiunilor Unite) a adoptat prima sa rezoluție cu privire la dreptul la libera exprimare pe Internet, sustinand ca o persoana are aceleasi drepturi atat in viata reala cat si pe internet. Textul a fost contestat de state precum Rusia și India. Secretarul de Stat american Hillary Clinton a caracterizat această rezoluție care fiind una „importantă (care) stipulează clar că toți indivizii au aceleași drepturi umane și libertăți fundamentale fie că sunt pe Internet sau în lumea reală". Clinton a considerat "alarmantă creșterea numărului de cazuri de cenzură guvernamentală în care indivizii sunt persecutați pentru ceea ce fac pe Internet, chiar și printr-un simplu „tweet” sau un „SMS". Textul a fost susținut de 83 de state și afirmă că drepturile care se aplică "offline", în special libertatea de exprimare, trebuie să fie protejate și "online" indiferent de mediul folosit și independent de frontiere. Rezoluția solicită de asemenea tuturor statelor să promoveze și să faciliteze accesul la Internet și cooperarea internațională. Textul facilitează dezvoltarea mass-media și a comunicațiilor în toate statele. Exista mai multi factori care contribuie decisiv la incurajarea libertatii de exprimare in Internet. In primul rand, avem in vedere numarul tot mai mare de persoane care au acces la serviciile Internet si care infatiseaza o multitudine de modele culturale, mentalitati, obiceiuri, gusturi, trebuinte si preferinte, carora furnizorii de continuturi se straduiesc sa le vina in intampinare. Internetul formeaza o uriasa piata informationala, in care cererea si oferta de continuturi se intalnesc in cel mai fericit mod cu putinta. In mod practic, orice internaut se bucura de largi posibilitati in vederea identificarii, in World Wide Web si Usenet, a informatiilor de care este interesat. Este suficient, in acest sens, sa evocam competitia existenta pe piata intre diferitele motoare de cautare, capabile sa ofere multiple modalitati de identificare a paginilor Web si a grupurilor de discutii, in domenii extrem de diverse. In al doilea rand, anonimizarea are darul ca, intr-o anumita masura, sa creeze un relativ sentiment de siguranta in Internet, pe baza caruia poti solicita informatii si transmite mesaje, fara teama de a fi expus reprosurilor publice sau unui tratament juridic sanctionator. Capacitatea retelei de a asigura un anumit grad de anonimitate stimuleaza curajul de a cere si a oferi informatii. In acelasi timp, anonimitatea creeaza o accentuata stare de intimitate intre utilizatorii serviciilor Internet. Este greu de crezut ca dialogurile lipsite de inhibitii, purtate in sistemul Internet Relay Chat (IRC), intre persoane care nu s-au vazut niciodata si care nici nu doresc sa isi decline adevarata identitate, ar putea avea loc, la o prima intalnire, intr-un parc sau intr-o cafenea. Desi o asemenea relatie in Internet ar fi, mai degraba, de natura sa indemne la prudenta si retinere, ea dezvolta, in mod paradoxal, o confidenta amplificata fata de teritoriul cibernetic, precum si fata de interlocutorii intalniti pe parcursul navigarii. .In al treilea rand, Internetul continua sa isi pastreze statutul de paradis legislativ, in care utilizatorii refuza constrangeri juridice si nu isi formeaza convingerea ca ar trebui sa cunoasca normele aplicabile unei anumite conduite in spatiul virtual. Este incontestabil faptul ca cetatenii retelei nu sunt dispusi sa cedeze teritoriul de libertate pe care l-au descoperit in spatiul cibernetic. Tendinta fireasca este de a apara acest teritoriu si chiar de a-i extinde limitele. In acest scop, internautii se unesc, se organizeaza, creeaza lobby-uri, initiaza campanii si isi afirma cu pregnanta crezul in dreptul la libera manifestare a ideilor in spatiul virtual. Inamicul principal il constituie ofensiva legislativa a statelor preocupate sa tina sub control malformatiile retelei, sa combata cyber-terorismul, sa descurajeze fraudele informatice, sa elimine pedofilia, sa ingradeasca promovarea rasismului si a antisemitismului. Aceste imperative ce nu pot fi in nici un caz contestate tind sa situeze apararea libertatii de exprimare intr-un plan secund. Statele lumii se gasesc in plina cruciada impotriva animatorilor infractionalitati informatice, care savarsesc fapte ilicite invocand tocmai acest principiu constitutional. De aceea, se poate sustine ca autoritatile publice au, uneori, dificultati in a-si stabili corect tintele, motiv pentru care insasi libertatea de expresie in Internet ajunge sa fie lovita de gloante ratacite.Tensiunile existente, pe de o parte, intre nevoia manifestarii libere in spatiul virtual si, pe de alta parte, reactiile de ordin legislativ exprima cum nu se poate mai clar nevoia elaborarii unor solutii juridice de echilibru, care sa protejeze libertatile constitutionale ce ar putea fi, eventual, afectate si sa anihileze, totodata, fenomenele infractionale tot mai frecvente din Internet. Pentru ca aceste libertati garantate constitutional sa poata fi cat mai limpede percepute de politicieni si sa dobandeasca recunoasterea aplicabilitatii lor si in Internet, internautii nu precupetesc nici un effort pentru a le apara. Deciziile jurisprudentiale, incepand cu speta Reno v. A.C.L.U., au fost posibile tocmai datorita actiunii sectorului neguvernamental, mai precis, al unor organizatii pentru apararea drepturilor omului. Din partea acestora nu a existat nici o dificultate in a intelege ca valorile constitutionale clasice nu se pot opri in fata tastaturii unui computer. Democratia Internetului nu poate exista in afara celei traditionale, iar atasamentul marii majoritati a internautilor fata de normele constitutionale indica dorinta lor onesta de a se supune unor reguli juridice, adoptate si impuse democratic, si nicidecum reflexul de a le desconsidera. Confruntarea dintre adeptii exprimarii neincorsetate in teritoriul cibernetic si cei ce incearca sa proiecteze forme de supraveghere si control in acest spatiu constituie o problema. Aceasta disputa, precum si modul in care ea ar putea fi solutionata, se reflecta, in buna masura, in spectrul problematicii juridice particulare a Internetului, mai precis, in maniera in care sunt abordate aspectele referitoare la aplicarea legii in spatiu, comertul electronic, dreptul de autor, protectia sferei private si criminalitatea informatica.

II.3 Cenzura in internet

Ceea ce se poate constata la o prima analiza este faptul ca, in pofida catorva exceptii, nu putem vorbi de un plan deliberat al autoritatilor statale de a crea o atmosfera de cenzura in Internet. Exceptiile se inregistreaza in unele state cu regimuri nedemocratice si sunt, de regula, intemeiate ideologic. Statele care se bazeaza pe constitutii democratice inteleg prea bine si valentele pozitive ale Internetului, accesul pe care il faciliteaza la resurse de informatii din domeniul stiintei, educatiei si culturii, neintentionand, in consecinta, sa ridice bariere juridice artificiale in teritoriul cibernetic. Urmarind, in esenta, eliminarea sau, intr-o prima faza, atenuarea fenomenelor nocive din spatiul virtual, guvernele nu se confrunta doar cu probleme de ordin juridic, dar si cu o serie de dificultati tehnologice firesti, care, pentru moment, complica actiunea anti-infractionala. Putem aprecia ca, in timp, aceste dificultati au sanse sa fie inlaturate, evolutia tehnologiei putand sa ofere solutii eficiente pentru realizarea scopurilor propuse, eliminand tentatia subminarii unor valori constitutionale. . Pentru a nu lovi in reteaua globala si a nu periclita principiile inscrise in constitutii, legile statelor vor trebui sa stabileasca, in mod precis, actele ilicite si persoanele care trebuie, pana la urma, sa suporte sanctiunea penala.
Acest efort implica o mai clara explicitare a unor notiuni legale, precum si gasirea celor mai adecvate analogii pentru calificarea corecta a serviciilor Internet, astfel incat acestea din urma sa nu suporte un regim juridic mai sever decat alte medii de comunicare. In acest sens, este de remarcat ca cenzorii sunt tentati sa puna un semn de egalitate intre Internet si medii precum radioul, televiziunea sau telefonia, care, in mod traditional, suporta anumite restrictii in privinta libertatii de exprimare. Ei nu reusesc sa perceapa faptul ca aceasta libertate constitutionala se aplica oricarei forme de exprimare, indiferent de tehnologia care asigura transportul informatiei respective. Unii autori vorbesc despre o autocenzura a Internetului, determinata de un anumit tip de comportament al utilizatorilor. Astfel, daca un internaut a intalnit o anumita pagina Web, de cele mai multe ori se poate spune ca a cautat-o in mod expres. Ciocnirea accidentala cu o pagina Web este rara, mai ales in cazul utilizatorilor care au experienta navigarii si a operarii cu motoare de cautare. Asadar, persoana care acceseaza in mod intentionat o resursa ce prezinta un continut nociv nu are a se plange impotriva autorilor acesteia. In mod logic, paginile pe care nu le cauta nimeni, nu vor fi vizitate. Reteaua se cenzureaza astfel singura. Cu toate ca argumentele de mai sus sunt, in principiu, corecte, autocenzura nu are cum sa devina un instrument eficient impotriva fenomenului infractional in spatiul cibernetic. In realitate, autocenzura nu este, propriu-zis, a Internet-ului, ci a acelor utilizatori care au suficiente motivatii intemeiate moral si juridic, pentru a nu determina largirea sferei ilicitului penal in acest mediu. Un alt tip de cenzura este cel asumat expres de catre Internet Service Provideri, in cazurile in care acestia inteleg sa raspunda favorabil demersurilor intreprinse de organele penale. Amintim, in acest sens, actiunea procuraturii din Műnchen in afacerea CompuServe, efectuata in cadrul unei ofensive impotriva pedofiliei in Internet. Cu acel prilej, compania CompuServe din S.U.A. si filiala sa germana au dovedit solicitudine, blocand accesul celor peste 4,2 milioane de clienti (nu doar din S.U.A. si Germania, ci si din alte peste o suta de state) la grupurile de discutii din Internet. Vorbim, in acest caz, despre o cenzura, intrucat doar un numar extrem de redus de grupuri de discutie au ca obiect teme de pedofilie, or, operatiunea de blocare a legaturilor a vizat, prin amploarea ei, in special informatii din domenii licite si de larg interes public. Aceasta forma de obturare a libertatii de exprimare nu are decat o eficienta relativa, deoarece cei ce navigheaza prin Internet, in cautarea unor informatii nocive, vor gasi, pana la urma, alte cai pentru a ajunge la sursele de informatii de care sunt interesati. Esential este faptul ca, in asemenea circumstante, cei ce au de suferit sunt persoanele ce alcatuiesc covarsitoarea majoritate de internauti care demonstreaza o conduita corecta in retea. Diferentele de cultura existente in Internet, precum si caracterul esentialmente international al spatiului virtual nu incurajeaza identificarea unor solutii rationale de cenzura a continuturilor electronice. Nu ne referim doar la dificultatea de a stabili norme juridice acceptate global, dar si la problema punerii de acord asupra unor valori morale pe care statele lumii sa le promoveze in mod unitar. Asa, de pilda, chiar daca pedofilia este incriminata si combatuta de marea majoritate a statelor lumii, se intalnesc tari in care relatiile sexuale cu adolescenti reprezinta o componenta a civilizatiei si mentalitatii locale, cu radacini, uneori, religioase. Adeptii libertatii de expresie argumenteaza problemele de ordin tehnic ce stau in calea unor actiuni coerente si rationale de cenzurare a retelei. Unii specialisti afirma ca inchiderea unor pagini Web determinate nu este tehnic realizabila, un astfel de demers putand viza numai un intreg server. Pentru a ilustra aceasta situatie prin referirea la un caz fictiv, aratam ca poate fi blocata adresa http://www.univers.ro, nu si adresa http://www.univers.ro/rasism, in mod separat. In acest mod, utilizatorii nu vor mai avea acces nici la pagina adresa http://www.univers.ro/ecologie/ecosisteme.html, al caror continut este licit si interesant pentru un numar mare de internauti. La alta scara, inchiderea unei pagini Web care are un continut rasist si care este, de exemplu, gazduita de provider-ul de servicii Internet AOL, ar putea determina blocarea a circa 12 milioane de alte Website-uri. Un alt neajuns al blocarii cailor de acces in Internet, mai precis al inchiderii unor servere Web, il constituie influentarea negativa a performantelor tuturor utilizatorilor de servicii Internet. Daca, intr-o zi, politia dintr-un stat solicita inchiderea a 500 de pagini, iar in ziua urmatoare a unui numar de 20.000 de pagini, atunci furnizorii de servicii cu activitate mai redusa se vor vedea sufocati. Aceasta, intrucat nici marile routere nu au capacitatea de a prelucra un asemenea volum de pachete de date intr-un timp rezonabil. Specialistii sustin ca pe o legatura de 2 Mbps, intr-o singura secunda, ajung aproximativ 2.500 de pachete de date. Daca fiecare asemenea pachet ar urma sa fie supus unei verificari de continut, inseamna ca trebuie sa aiba loc 50 de milioane de verificari pe secunda. Fiecarei verificari i-ar reveni 20 de nanosecunde. Este limpede ca un astfel de volum de activitate nu poate fi realizat, cel putin in stadiul actual al dezvoltarii tehnologice. Efectele problemelor infatisate constau in incetinirea vitezei de incarcare a datelor, ceea ce ii afecteaza, in primul rand, pe utilizatorii din statul respectiv. Dupa parerea noastra, daca dezvoltarea tehnologiilor informatiei va permite, in viitor, gasirea unor solutii eficiente si neperturbatoare de filtrare a continuturilor din Internet, ele vor putea fi rezonabile numai daca vor fi indreptate exclusiv impotriva fenomenelor negative existente in spatiul virtual, fara a afecta in vreun fel pe internautii care accepta sa se supuna normelor morale si juridice. Elementele evocate pana la acest punct releva, din diferite perspective, caracterul problematic, daca nu chiar inutilitatea mecanismelor de cenzura in teritoriul virtual. Se apreciaza ca exista cel putin patru motive pentru care este dezirabila o rezistenta la actul de cenzura:

cenzura va reduce informatia disponibila in Internet, la nivelul unui continut similar cu cel existent in biblioteca unui copil;

dispozitiile constitutionale care interzic cenzura;

opiniile oamenilor formate pe baza diversitatii de idei liber exprimate in Internet alcatuiesc instrumentarul pe baza caruia se pot formula cele mai bune decizii;

Cenzura in Internet este iluzorie, cat timp Internetul a fost proiectat pentru a rezista unui razboi nuclear; in aceste conditii, nu se poate imagina felul in care autoritatile unui stat ar putea sa isi opreasca proprii cetateni sa acceseze continuturi disponibile pe retea, pe servere localizate in alte state. Cat timp legislatia nu va fi in masura sa ofere o definitie clara pentru notiuni ca indecenta sau obscenitate, aparatorii moralei in Internet vor ajunge sa doreasca interzicerea unor opere de arta, in care elementul erotic detine un rol esential. Creatii artistice clasice au fost reeditate in mai multe randuri, chiar daca, la un moment dat, au existat controverse cu privire la continutul lor erotic. Faptul ca locul tiparului si al cartilor este luat de CD-Rom si de publicatiile online, avand o capacitate de raspandire si accesibilitate uriasa, nu trebuie sa insemne ca Lolita de Vladimir Nabokov, Romeo si Julieta de William Shakespeare sau chiar fotografia erotica a lui David Hamilton vor ajunge sa fie indexate ca materiale de pedofilie.

Interesant este faptul ca tocmai incercarile de inchidere a unui site considerat ilicit ajung sa determine cunoasterea pe scara larga a continutului sau, atragand atentia a milioane de internauti. In felul acesta, cenzura are un efect contrar scopului propus, stimuland interesul public pentru pagina respectiva si potentand inventivitatea multora pentru a gasi noi cai de acces catre acel loc. Cenzorii obisnuiesc adesea sa puna un semn de egalitate intre idee si actiune, tragand concluzia ca orice intentie care este cel putin discutabila din punct de vedere legal se impune a fi eliminata, intrucat determina, in mod direct, o actiune sociala ilegala. In realitate, cele doua elemente trebuie disociate. Dupa cum a subliniat Curtea Suprema a S.U.A. in speta Brandenburg v. Ohio (1969), libera exprimare poate fi supusa restrictiilor numai daca ea este menita sa genereze o actiune ilicita iminenta, prezentand probabilitatea ca aceasta din urma se va produce. Distribuirea unui instructaj referitor la fabricarea bombelor nu constituie o amenintare iminenta. Aceeasi idee a fost exprimata de un ziarist care a afirmat ca Internet-ul nu este o incapere aglomerata. Distinct de situatia in care cineva striga fo intr-o sala de spetacole, in spatiul virtual nu exista un pericol clar si prezent, decurgand din simpla diseminare a informatiilor. Cenzura nu poate constitui un scop in sine. Legislatia de ingradire a exprimarii in Internet trebuie sa se concentreze asupra anumitor categorii de persoane care ar necesita o anumita protectie in fata continuturilor nocive. O initiativa de reglementare ce nu isi propune determinarea precisa a sferei persoanelor protejabile risca sa duca la probleme de constitutionalitate. Pentru a putea stabili sfera acestor persoane, trebuie operata o distinctie intre interesele si posibilitatile de autoprotejare a internautilor. In opinia unor autori , exista trei categorii de receptori de continuturi in Internet:

minorii;

adultii care dispun de maturitatea necesara pentru a selecta singuri tipul de continut la care doresc sa fie expusi;

adultii care pretind dreptul de a nu fi supusi nici unui control statal, in legatura cu tipul de continut mediatic la care doresc sa aiba acces in sfera lor privata.

Se impune precizarea ca cea de-a doua categorie de adulti refuza expres, in situatii determinate, sa receptioneze anumite materiale pe care le considera nocive. Ei nu evita doar continuturile negative, dar tind sa actioneze in vederea eliminarii lor, indeosebi atunci cand considera ca au obligatia de a-i proteja, in acest scop, pe minori. O legislatie menita sa instituie sisteme de cenzura in Internet trebuie sa fie orientata catre receptorii de informatie si nu spre emitentii acesteia. Este interesant de precizat ca reglementarea intemeiata pe controlul emitentului de informatie in radiodifuziune pornea de la ideea ca spectrul de emisie are caracter finit. Fiind vorba de o resursa publica rara, emitentii radio, spre deosebire de cei din alte medii de informare, trebuie sa aiba o responsabilitate mai mare fata de public. In era Internetului, tehnologia nu mai are limitele care sa reactualizeze doctrina resurselor publice rare. De aceea, se impune recursul la un alt mod de abordare a obiectului reglementarii, focalizat pe cei ce primesc informatia prin intermediul serviciilor Internet. O asemenea legislatie trebuie sa acorde fiecareia dintre categoriile de persoane sus-mentionate un regim juridic separat si limitat, pentru a nu intra in coliziune cu dispozitiile constitutionale. Ca si in domenii, problema ocrotirii receptorilor de informatie in Internet devine atractiva pentru promotorii autoreglementarii. Comunitatea furnizorilor de servicii Internet a creat un sistem de rating pentru calificarea continuturilor ce privesc violenta, nuditate, sex, limbaj ofensator, denumit Platform for Internet Content Selection (PICS). Sistemul a fost insusit de Netscape Communicator si Microsoft Internet Explorer, precum si de masinile de cautare Lycos si Yahoo. Pentru fiecare categorie de continut agresiv, PICS are cinci nivele capabile sa ofere un indiciu limpede pentru orice destinatar. In cazul descrierii violentei, scara de rating are urmatoarele mentiuni:

nivelul 0 – conflict usor, daune usoare aduse bunurilor;

nivelul 1 – animale ranite sau ucise, bunuri distruse, lupte;

nivelul 2 oameni raniti sau mici cantitati de sange;

nivelul 3 oameni raniti si oameni omorati;

nivelul 4 violente majore, torturi, violuri.

Este important de subliniat ca sistemul prezentat nu constituie un instrument de cenzura, ci un mijloc de filtrare a serviciilor si documentelor Web.In orice caz, dincolo de folosirea metodelor de evitare a continuturilor negative, este esential ca legislatia sa nu se indrepte impotriva retelei, ci impotriva acelor persoane care incalca reguli prestabilite. Noi am adauga ideea ca trebuie sanctionati cei care au nesocotit cu intentie legea, nu si persoanele care fie din necunoastere (cat timp cunoasterea legii straine nu e obligatorie), fie din neglijenta, fie dintr-o lejeritate specifica navigarii in cadrul retelei au introdus sau au accesat in aceasta continuturi negative.

Autoreglementarea mizeaza, in principiu, pe maturitatea receptorului informatiei. Daca acesta, de exemplu, adera la o conduita morala stricta, atunci va evita sa caute pagini Web sau grupuri de stiri avand ca obiect materiale pornografice. Daca, totusi, in mod accidental, se ciocneste de asemenea adrese in Internet, homepage-ul respectiv il va avertiza in mod explicit asupra continutului ce poate fi accesat prin activarea in adancime a hyperlink-urilor. In masura in care, in pofida avertismentelor, a patruns in adancimea paginilor respective, internautul nu va putea cere tragerea la raspundere a autorilor materialelor pornografice. Altfel spus, el va suporta singur consecintele morale si/sau juridice rezultate din ignorarea avertizarii. Practica inserarii avertismentelor pe paginile introductive ale site-urilor pornografice este luata extrem de in serios de autorii acestora, cat timp un asemenea sistem are aptitudinea de a-i feri de raspunderea juridica. Pentru aceasta ratiune, avertismentele sunt redactate in termeni juridici, cu o serie de nuante, in vederea satisfacerii atat a intereselor comerciale, facilitand accesul publicului adult, cat si a unor exigente de protectie a bunelor moravuri, protejand minorii si categorii de persoane sensibile la asemenea continuturi. Un alt mijloc eficient de limitare a accesului la pagini nocive il constituie sistemele de verificare a varstei utilizatorilor (Age Verification Systems). Acestea sunt, in realitate servicii aflate la dispozitia internautilor, pentru a restrictiona accesul minorilor la materiale nocive. In mod practic, o pagina Web din aceasta categorie va putea fi accesata liber cel mult pentru o parte introductiva, in care se prezinta mostre mai mult sau mai putin relevante pentru continuturile ce urmeaza. Accesul la acestea din urma se va putea realiza doar prin completarea electronica a unui formular, cu datele de identitate ale vizitatorilor, din care sa rezulte ca sunt persoane majore. Bineinteles, sistemul nu prezinta garantia absoluta a inaccesibilitatii minorilor, cat timp acestia au posibilitatea, de exemplu, de a sustrage date de pe cartea de credit a unui adult, pe care sa le poata, ulterior, introduce in spatiile libere din formularul electronic.

Tot mai raspindite sunt in ultimii ani soft-urile de filtrare, menite sa blocheze patrunderea minorilor in zone periculoase din Internet. Paginile Web pornografice obisnuiesc deja sa faca reclama acestor programe de filtrare, recomandand adultilor sa le instaleze in PC-urile de la domiciliu, in scopul protectiei minorilor. Mecanismele de filtrare permit parintilor sa blocheze cuvinte, expresii si pagini Web avand continuturi negative. Evident ca sistemele de filtrare pot fi utilizate de orice alte persoane fizice sau institutii publice (scoli, universitati etc.), in functie de interesele concrete ale acestora si de informatiile cu care nu doresc sa vina in contact.

Capitolul III. Studiu de caz : Bloguri si vloguri romanesti

III.1 Istoria, aparitia si evolutia blogului si vlogului in Romania

In 2014 am aniversat primii 10 ani de blogging sustinut in Romania. Un deceniu de la aparitia fenomenului, de crestere, diversificare, foarte multe invataminte, proiecte bune sau falimentare, staruri si o mare masa a anonimilor, placere sau afacere. Un blog (cuvânt provenit de la expresia engleză web log = jurnal pe Internet) este o publicație web (un text scris) care conține articole periodice sau și actualizate neîntrerupt ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blog-urilor constă în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contribuțiile fiind afișate în ordine cronologică inversă (cele mai noi apar imediat, sus, la vedere). Acest gen de publicații web sunt în principiu accesibile publicului larg, însă unele pot fi contra cost. Termenul de "blog" a apărut în anul 1997, când John Berger și-a denumit propriul site "weblog". Inițial apărute ca jurnale online, blogurile au devenit ulterior instrumente extrem de eficiente pentru cineva aflat la început în domeniul online. Simple de folosit, extrem de ușor de actualizat ulterior cu articole noi și relativ ușor de dezvoltat ca o afacere durabilă. Dacă la început blog-urile erau actualizate manual, cu timpul au apărut „unelte” (programe și metode) care să automatizeze acest proces. Utilizarea unui astfel de software bazat pe browsere Internet este acum un aspect obișnuit al blogging-ului. Există mai multe platforme pentru blog-uri, de exemplu Wordpres, Blogspot, Blogger ș.a. Scopul blog-urilor variază foarte mult, de la jurnale personale și până la „armele” publicitare ale campaniilor politice, ale programelor media sau ale diverselor companii comerciale. De asemenea ele variază și în funcție de autor – de la unul singur la o comunitate întreagă. Blogurile pot constitui și o sursă importantă de venituri pentru cei care le administrează. Multe blog-uri permit vizitatorilor lor să răspundă prin comentarii, care sunt și ele publice, creându-se astfel o comunitate de cititori centrată în jurul blog-ului; alte blog-uri nu sunt interactive. Totalitatea blog-urilor și a autorilor de blog-uri a fost denumită „blogosferă”. Prin 2003 – 2005, bloggingul insemna exotism si pionierat. Activitatea avea in mod esential o motivatie personala, de la senzatiile legate de comunitatea care traia cu intensitate experientele proprii puse pe net pana la bloggingul ca instrument de branding personal sau de afirmare a unei voci. Inceputurile au insemnat Antonio Eram, Weblog si primele intalniri cu bloggerii, mai apoi primele bloguri ale veteranilor: Deea, Subiectiv (Alex Mihaileanu), Cristian Manafu, Vivi, Brie, Dragos Novac, Zoso (Vali Petcu), Bobby Voicu, Piticu (Cristian Dorombach), Catalin Tenita, Adrian Ciubotaru. Blogspot era platforma majoritatii si asta dadea o aparenta oarecum similara produselor. Weblog a fost prima platforma romaneasca in domeniu, urmata de Fourhooks. 2006 a insemnat un an de crestere a constiintei de sine si al afirmarii unor tipologii si abordari in spatele blogurilor. Atunci au aparut si tot felul de initiative in masura sa precizeze si sa dezvolte fenomenul, sa stabileasca reguli de conduita, chiar sa coaguleze orgolii si lideri in spiritul constituirii unei asociatii a industriei. Comunitatea Blogoree isi propunea sa aduca bloggerii impreuna, sa dea un cod de bune practici, sa ofere sprijin de la oamenii care au inceput mai devreme. Blogoree a initiat si primele excursii in tara (blogtrips) pentru popularizarea fenomenului si cu descoperirea celor din provincie, cu activarea comunitatilor locale. In Bucuresti se organiza Netoo, BlogMeeturi aveau loc pe la Timisoara si TweetMeeturi in multe alte orase. Oamenii se cunosteau intre ei, schimbau pareri, , dar se construiau serios si primele antipatii. Participarea insemna validare si apartenenta.

Chiar de la inceput aparea si festivalul blogosferei, RoBlogFest, care, timp de sase ani, intre 2006 si 2012, a reusit sa stranga mare parte din comunitatea bloggerilor, sa stabileasca si sa promoveze niste ierarhii bazate pe popularitate, sa discute subiecte importante legate de evolutia fenomenului. Reprezentative in acesti primi ani erau entuziasmul si deschiderea oamenilor care au inceput in domeniu. Nota definitorie era cea personala, obiectivele principale erau atat experimentul sau trairile asociate, cat si beneficiul de popularitate personal sau profesional. Nu existau premise pentru a transforma blogul intr-o afacere si oricum erau foarte putini cei care se gandeau la asta. In 2007, an care a debutat cu o dezbatere sustinuta in jurul intrebarii daca bloggerii ar trebui sau nu sa ia bani pentru ce scriu. De ceva luni bune, bloggerii primeau sau pretindeau bani pentru posturi care nu erau semnalizate ca atare la momentul respectiv. Incepea prima relatie intre branduri si bloggeri , pe atunci au inceput sa apara posturile platite, practica ce avea sa schimbe total si pentru totdeauna natura relatiei intre blogger si terti (branduri, agentii). In 2007 au aparut primele campanii adevarate pe bloguri, campanii care au consacrat blogul ca platforma de comunicare si au deschis apetitul clientilor catre aceasta zona de online. Marketingonline.ro a facut prima campanie pe bloguri, urmata de Dacia (prima megacampanie cu bannere), Audi si Fiat (primele campanii novatoare cu mecanica specifica). 2007 si 2008 au fost anii in care campaniile pe bloguri insemnau expunere si beneficii aditionale pentru brandurile care ajungeau acolo, o dovada de curaj intr-o zona putin controlabila si mereu expusa reactiilor comentatorilor sau concurentei.. 2008 si 2009 au fost ani de crestere exponentiala a numarului de bloggeri, de diversificare a modalitatilor prin care acestia puteau face bani (posturi, display, campanii, creatie, consultanta, Adwords si altele), de deschidere a noi si noi nise de blogging. Au fost anii in care abordarea generalista era castigatoare, aducand trafic si vizibilitate pentru o audienta in crestere. Au aparut insa si primele directii de blogging nisat, de specialitate. Abordarea s-a profesionalizat, s-a trecut pe WordPress, pe domenii cu nume proprii, s-a lucrat la personalizarea si optimizarea site-ului. Blogrollul si citarea au ramas principalele modalitati de viralizare a posturilor, readerul fiind modalitatea favorita prin care se urmarea lista de citit. Facebook la vremea aceea era intr-un stadiu incipient. In 2009 au aparut primele initiative de amploare ale bloggerilor, printre care Lecturi Urbane, o actiune care avea sa reuneasca foarte multi bloggeri, mai ales din tara, avea sa ajute la constientizarea comunitatilor locale si sa reprezinte o inspiratie pentru viitori bloggeri care decideau contextual sa se apuce de aceasta indeletnicire. Anii 2008 – 2010 au fost marcati de lansari si debuturi multiple in ale bloggingului. De la cantareti la actori, CEO si sportivi, toata lumea isi facea blog, acest lucru contribuind foarte mult la cresterea fenomenului si a numarului de cititori. Un alt fenomen important a fost acela al blogurilor jurnalistilor si al proiectelor de bloguri comune lansate de principalele ziare online.. 2010 si 2011 au insemnat primii pasi pentru maturizarea unor relatii si a unor bloguri, au fost anii in care unii bloggeri deveneau influentatori recunoscuti, iar unii influentatori se apucau de blogging. 2012 si 2013 sunt ani in care lucrurile in blogosfera se sedimenteaza si se asaza. Bloggingul intra in prima etapa de maturitate si se consacra ca o parte integrata, cu caracteristici proprii puternice, la intersectia intre media online si liderii de opinie. Principalele caracteristici ale perioadei sunt in continuare cresterea impresionanta a retelei sociale Facebook, definirea mai clara a categoriilor de bloggeri, maturitatea blogului de nisa, stabilirea mai clara a obiectivelor, nevoilor si relatiei brandurilor cu bloggerii. Aceasta este cumva esenta bloggingului pentru branduri in ultimii ani: relatia. Mai multi bloggeri detin contacte directe cu lumea marketingului, se promoveaza si functioneaza precum niste consultanti in zona sociala pentru companii importante.

În ianuarie 2014, numărul total de bloguri românești era de 70.925, dintre care doar 6.493 active. Conform zelist.ro, un blog este considerat activ doar dacă a publicat cel puțin 1 articol/săptămână.

Tot mai multi oameni citesc bloguri si prefera sa se regaseasca in povestile unor oameni simpli decat sa se mai ingrozeasca in fata stirilor de zi cu zi de la televizor ori din primele pagini ale ziarelor. Pornind de la aceasta groaza, plus un calculator cu conexiune la Internet, si, mai nou, multe alte aparate, omul simplu devine blogger sau poate chiar pseudo-jurnalist. Sunt cei care nu au nevoie de o diploma in jurnalism, litere sau comunicare, ci bun simt si o dorinta acuta de a informa si a scrie. Unii apeleaza si la alte metode, sunt tot mai cautate materialele video, audio si fotorgafiile pe bloguri.

Totodata, cand e vorba de prezentat cifre, sondaje, se lucreaza si cu diverse grafice si animatii. Pentru ca pe calculator lectura e mai greoaie, lumea doar rasfoieste, iar cei care produc continutul trebuie sa se adapteze cerintelor multimedia. De multe ori, blogurile reprezinta amestecuri din ceea ce se intampla in viata unei persoane si ce se intampla pe Web, un jurnal hibrid sau un site-ghid. Exista atatea tipuri de bloguri precum sunt si autorii lor, personalitati diferite, postari in multe registre. Poti gasi orice acolo, iar cele mai cautate sunt cele specializate, axate pe un singur domeniu, chiar daca uneori sunt citite de un numar restrans de oameni, acestea sunt accesate zi de zi.

Sunt foarte multi cititori de bloguri. Fie ca le descopera intamplator, fie le citesc prin RSS, mail sau din blog in blog, pe langa editiile online ale ziarelor, blogurile se numara printre lucrurile care dau bine langa cafeaua de dimineata. Se ofera liber acces catre lumea altcuiva, cititorul se aseaza in fata povestilor oferite de oamenii obisnuiti si se consuma informatiile, divertismentul ori emotiilor. Rasfoirea unui blog permite publiculuI sa fie partas la experientele celor care isi expun povestea pe hartia virtuala.

Se constata ca blogul devine un instrument tot mai folosit in contextul convergentei media si a interactivitatii tot mai crescute. Multi dintre bloggeri au ajuns sa fie citati de cele mai importante publicatii, unora li se acorda cate o rubrica speciala, iar altii sunt invitati in cadrul unor emisiuni TV sau de radio. Putem spune ca blogul a devenit una dintre cele mai comune si puternice formule de a face jurnalism online.

Exista un conflict intre bloguri si presa, dar va ramane constant, pentru ca sunt unii jurnalisti care nu pot intelege cum persoanele fara studii in domeniu si fara a fi angajate in cadrul unei insitutii media, pot sa faca jurnalism. Rețelele sociale pot fi extrem de eficiente în promovare și crearea notorietății blogului. Dacă sunt folosite corect. La fel de bine, pot deveni o corvoadă si pot impovara proprietarul bloggului. Cele mai eficiente în România sunt Facebook, Linkedin, Twitter, Google Plus.

Un Videoblog sau Vlog este o formă de blog în care mediul multimedia este constituit de video. Video blogul este o formă de televiziune web. Înregistrările de vlog-uri combină video încorporat sau un link video cu textul de sprijin, imagini și alte metadate. Înscrierile pot fi făcute ca o singură unitate sau compuse din mai multe părți. Video blogging-ul este foarte popular pe YouTube. Unele surse vorbesc despre 2 ianuarie 2000, când Adam Kontras a postat un video pe blogul său. În noiembrie 2000, Adrian Miles a introdus termenul de „vog“ pentru a vorbi despre un text vorbit pe video. În 2004, Steve Garfield lansează un video blog și decretează că anul acela va fi al acestor forme de exprimare. Dar istoria videoblogging-ului se schimbă odată cu apariția YouTube, în februarie 2005.

Spre deosebire de camerele video tradiționale, lentilele video se declanșează doar la apăsarea butonului de pe ecran. Astfel, video-urile pot fi descrise ca niște imagini statice active. Utilizatorii au înțeles rapid posibilitățile care se deschid. Ei nu înregistrau pur și simplu șase secunde de conținut continuu, ci opreau filmarea și realizau secvențe. De multe ori, stăteau într-un singur loc și filmau un video în care aceeași scenă apare în momente de timp diferite. Viitorul pare unul croit pentru creatorii de conținut video, indiferent dacă ei sunt video bloggeri, regizori de scurt-metraje pe Instagram și Vine sau revoluționari care arată ce înseamnă de fapt „democrația“ în unele țări. „Până în 2018, conținutul video va reprezenta 46% din traficul consumat pe internet. Până atunci, vom consuma de 12 ori mai multe date, utilizatorul mediu de smartphone ajungând la 2 GB de date în fiecare lună“, consideră directorul Ericsson, Hans Vestberg.

Cateva video-blogguri la noi ar fi : Michey H, Alex Contras, Zmenta, Ligia Pop, George Buhnici, Cristian Stefan. Fiecare dintre acestia are un domeniu diferit despre care vorbesc. De exemplu, Ligia Pop este o tanara domnisoara care vorbeste despre meniul vegan si proprietatile acestuia, George Buhncici se axeaza pe gadgeturi si autoturisme iar Cristian Stefan vorbeste despre cum sa ai incredere in tine, despre relatiile interumane si cum sa ai relatii remarcabile. Modalitatea usoara de a vizualiza astfel de materiale, a facut ca de la an la an, numarul video-blogurilor sa creasca. In prezent nu se stie numarul exact al acestora in Romania. Informatia este mai usor de primit la utilizatori, faptul ca putem vedea persoana care ne vorbeste ajuta sa cream o relatie intre receptor si emitator. Numarul de vizualizari la un film postat de un video-blogger poate ajuta si la 300.000.

3.2 Blogul lui Oreste Teodorescu

Blogul lui Oreste Teodorescu se numeste : codul lui Oreste. Un blog bazat pe spiritulitate, ezoterism, politica si psihotronica. Teodorescu Scarlat Alexandru Oreste este doctorand in teologie la Facultatea de Teologie din cadrul Universitatii Ovidius, Constanta, lector universitar facultatea de Jurnalism, Universitatea Hyperion, autorul cartilor Codul lui Oreste, Demonii puterii in democratie, La sfarsit va fi inceputul. Oreste Teodorescu are master in regie, film si televiziune este realizatorul Codul lui Oreste (Antena 2) si a fost implicat in multe alte proiecte in televiziune. Cum am spus mai sus, blogul lui Oreste se bazeaza pe intoarcerea la spiritualitate, la lucruri ce tin de intoarcerea in timp, la psiho-analiza. Exact cum spune si Oreste,in viata fiecarui om apar grafice ascensionale si altele descendente, aparute pentru a ne permite just sa ne confruntam cu propriul caracter si cu propriile alegeri. Intelegem ca nu exista nici un folos sa castigi intreaga lume daca iti pierzi sufletul. In 2007, Oreste a hotarat sa realizeze o platforma ideatica, unde domenii ale spiritualitatii, religiilor, stiintelor sa aiba o buna cuprindere, pentru publicul interesat. Dupa 8 ani, blogul codulluioreste are aproximativ 250.000 de oameni starniti sa afle cat mai multe despre ei insisi si despre univers. Motto-ul dupa care se desfasoara intreaga lui activitate este : Fiecare dintre noi are o indatorire fata de Dumnezeu, fata de patrie, fata de semeni si fata de noi insine. Intre nastere si moarte suntem chemati sa ne regasim Regatul pierdut. Avem Calea, Adevarul si Viata, trebuie doar sa ne luam crucea in spinare si sa urcam.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Libertatea de Expresie pe Internet (ID: 121989)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Libertatea de Expresie pe Internet

Copyright Notice

Metode Si Tehnici de Evaluare a Terenurilor

Sistem de Achizitie de Date cu Labview

Identitatea Culturala Sub Efectul Mitului Vampiric

Poluarea Aerului In Zona Urbana Suceava

Studiul de Noi Elemente de Placare Interioare Termoizolatoare

Manipularea Sociala

Copyright Notice

Similar Posts