Liberarea DE Pedeapsa Penala Inainte DE Termen
LIBERAREA DE PEDEAPSA PENALĂ INAINTE DE TERMEN
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. Natura juridica a liberarii de pedeapsa penala
1.1. Evoluția în timp a liberării de pedeapsa penală înaite de termen pe plan intern și internațional
1.2. Considerații generale cu privire la liberarea de pedeapsa penală înainte de termen
CAPITOLUL 2. Analiza conditiilor si procedura acordarii liberarii de pedeapsa penala inaine de termen in legislatia RM si a altor țări europene
2.1. Procedura de acordare a liberării de pedeapsa penală înainte de termen.
2.2. Condițiile și modul demersului de liberarea pedepsei penale înainte de termen potrivit Codului de Executare al Republicii Moldova
2.3. Efectele și revocarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen
2.4 Modul de acordare a liberării de pedeapsa penală înainte de termen în reglementarea legislației penale a statelor România, Italiei și Poloniei
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
Introducere
Actualitatea temei investigate. Profundele transformări socio-economice pe care societatea le-a cunoscut în evoluția sa au marcat, cum era și firesc, în mod direct și evoluția dreptului. În acest context, o tendință constantă în plan evoluțional dreptului a fost și este apariția unor norme și instituții noi în cadrul ramurilor de drept ce constituie sistemul dreptului. Dreptul penal a fost impulsionat în evoluția sa de schimbările produse în realitatea socială supusă reglementării proprii. Ținnînd seama de faptul că prin intermediul normelor, dreptul penal protejează în modul cel mai eficace ordinea de drept, pe cale de consecință, ordinea socială, se recunoaște că această ramură a dreptului reprezintă în cadrul sistemului unitar mijlocul principal de apărare a celor mai importante valori sociale. Apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia împotriva infracțiunilor este una din cele mai importante priorități ale unui stat, nu face excepție și Republica Moldova care dorește să deveni un adevărat stat de drept. Bineînteles ca mecanizmul de constrîngere penală are un rol important în asigurarea acestor valori, însă ea nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de corectare și reeducare a persoanelor ce au comis infracțiuni. Statul are ca scop prioritar ca ordinea de drept să fie protejată în condițiile acumulării raționale și eficiente a represiunii penale atunci când remedierea și educarea persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii pot fi realizate prin alte căi și mijloace legale. Nimeni din noi nu este proteja de faptul că poate fi tras la răspundere penală în cazul savîrșirilor unor infracțiuni. Statul este acel mecanizm care are toate instrumentele necesare pentru a trage la răspundere pe orce persoana care a savîrșit o abatere de la normele legale de drept. În dreptul penal ce-a mai aspră metodă de aplicare față de infractori este condamnarea cu privațiune de libertate. Aceasta pedeapsă este un bun pilon ce poate servi in reeducarea condamnatului.
Tema aborbată în teză reprezintă un interes impunător atât pe plan științific, cât și pentru societatea civilă, fiindcă liberarea de pedeapsa penală înainte de terman este o atitudine manifestată a legislatorului sau reacția asupra fenomenului infracțional prin prisma educării și corectării persoanei condamnate în regim de libertate. Am fost inspirat de a face o cercetare mai amplă a acestei teme deoarece instituția liberării raspunderii penale reprezintă atât un interes teoretic, cât și practic, și care, în opinia mea, ar putea fi îmbunătațită prin sugestiile invocate în teză.
Domeniul de studiu. Prezenta lucrare aparține domeniului drept penal, în special Părții generale, instituția liberării de răspundere și de pedeapsă, precum și a liberării condiționată de pedeapsă penală înainte de termen ocupând locul central în această abordare științifică
Scopul și obiectivele tezei constă în elaborarea concepții teoretice de soluționare a problemelor ce stau la baza privind aplicarea de catre instituțiile de drept cu privire la persoanele care au săvîrșit o faptă ce conține semne componente de infracțiune poate fi liberată de răspundere penală după ispăsirea unui anumit termen din detenție, evidențierea lacunelor și propunerea unor recomandări pentru îmbunătățirea sistemului de drept. Astfel scopul propus a scos în evidență următarele obiective:
analiza condițiilor legale ale aplicării modalităților liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen;
exegeza juridico-istorică a cadrului normativ privind instituția liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen;
premiselor socio-juridice ale aplicării și dezvoltării normelor penale cu privire la instituția liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen în RM;
elaborarea unor direcții prioritare ale politicii penale în vederea asigurării unei eficiențe considerabile în aplicarea instituției liberării de pedeapsa penală;
Metodologia cercetări științifice. La efectuarea lucrării date au fost folosite următoarele motodologii : dialectică, istorică, logico-juridică, de drept comparat, sistematică și statistică. Totodată cercetările effectuate au ca bază de referință pe studierea doctrinei, legislației și practicii judiciare existente în domeniul dat. La realizarea studiului, drept punct de reper a servit legea penală, procesual penală, execuțională a Republicii Moldova și a altor state (România, Italia, Germania, Franța)
Volumul și structura lucrării. Scopul și obiectivele cercetării au determinat structura lucrării, care este constituită din introducere, două capitole, concluziile de bază ale tezei, bibliografie. Întroducerea cuprinde idei generale referitor la tema studiată, actualitatea acesteia, scopul, obiectul și metodele de cercetare.
Capitolul I denumit „Natura juridica a liberarii de pedeapsa penala” conține 2 subpucte fiind consacrate analizei situației în domeniul tezei, determinând care au fost studiile științifice în abordarea instituției liberării de pedeapsa penală înainte de termen atît pe plan intern cît și pe cel intermațional. Totodată este expusă toate etapele apariției instituției date pe teritoriul Republicii Moldova.
În capitolul II – „Analiza conditiilor si procedura acordarii liberarii de pedeapsa penala inaine de termen in legislatia RM si a altor țări europene..” presupune cercetarea principalelor elemente – procedura de eliberarea, condițiile și aspectele eliberării de răspunderea penală înainte de termne. La fel este efectuat certetare în corelație cu alte țării europene pe segmentul acestei teme.
Principalele concluzii realizate în urma elaborării prezentei lucrări și cîteva recomandări cu privire la perfecționarea și îmbunătățirea sistemului dat. „Concluzii și recomandări”. Suportul teoretic în baza căruia a fost elaborată lucrarea este expus în lista bibliografică.
Evoluția în timp a liberării de pedeapsă înainte de termen pe plan intern și internațional
Numeroase-le transfоrmări sоcial-econоmice pе care societаtеа le-a cunоscut în evoluția sa au marcаt, cum era și firеsc, în mod direct și evoluția dreptului. O tеndință în plаnul evoluțiеi dreptului a fost și estе apаriția unor norme și instituții noi în cadrul ramurilor de drept ce formează sistemul dreptului. Dreptul penal, la rândul său, a fost și el evident marcat de schimbările produse în realitatea socială. Dat find faptul că prin intermediul normelor, dreptul penal protejează în modul cel mai eficace ordinea de drept și, pe cale de consecință, ordinea socială, se recunoaște că această ramură a dreptului reprezintă în cadrul sistemului unitar instrumentul principal de apărare a celor mai importante valori sociale. Dacă e să ne referim la obiectivele fundamentale ce au fost conturate încă din cele mai vechi timpuri pentru societate motoul primordial în constituia lupta împotriva fenomenului infracțional. Acest subiect avea la bază nu doar aplicarea unei pedepse, ci și la aplicarea măsurile de siguranță și prevenire a incălcărilor de legi. Societatea a acordat o atenție mareață intereselor de reprimare penală prin punerea în aplicare a pedepselor destul de aspre, dar aceste din urmă nu a dus la reducerea fenomenului infracțional în societate.
Instituția liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, după afirmațiile lui Garraud și Listz, a luat naștere, în mod obscur, în coloniile australiene. Când deportarea încă era în vigoare în Anglia, avându-se în vedere cheltuielile necesare pentru întreținerea infractorilor deportați în coloniile australiene, s-a admis ca criminalilor mai puțin periculoși să li se acorde „iertare condiționată", care îi obliga a se stabili definitiv în colonie și a nu o părăsi, iar criminalilor care meritau această favoare pentru buna lor purtare, să li se acorde un bilet de concediu revocabil, permițându-li-se a se angaja în colonii. Din combinarea celor două procedee practice în colonii — iertare condiționată și punere în libertate provizorie prin bilet de concediu – a luat naștere instituția liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen. După executarea a 3/4 din pedeapsă, condamnatul era liberat condiționat iar durata libertății supravegheate era egală cu restul neefectuat din durata pedepsei. Dacă în acest interval de timp condamnatul nu săvârșea o altă faptă, liberarea devenea definitivă, în caz contrar, se revoca.
Acest proces a fost stăpinitor pe societățile europene până la începutul secolului XX-lea. Politica dată a fost înrăurită de doctrina dreptului penal classic, în mod prioritar de școala clasică italiană, engleză, franceză și germană care scoteau în evidență sancțiunele penale aspre. Ideie de a duce o politică penală represivă a fost combătută, ulterior, de penaliști și doctrinari ai dreptului penal. Ei au încercat să vină cu noi idei de a lumina și de a îmbunătăți normele de drept penal. Unul din specialiști ai acestui domeniu a fost Cesare Beccaria, care a scris în lucrarea sa “Pe Infracțiuni și pedepse ” că pedeapsa nu se poate justifica prin asprime, prin intimidare și expiațiune, ci prin utilitatea ei. Pedeapsa se aplică nu pentru a ispăși un rău făcut –crima – ci pentru a împiedica alte rele, alte crime în viitor . Totodată el a dorit să pună accentul că trebuie de muncit la împedicarea infractorilor de a nu încălca legile, dar nu de a pune accentul pe pedepsirea lor cît mai aspra pentru toate nelegile făcute de ei. Ideia de bază a C. Beccaria era de a face lumină în domeniul dreptului penal, dorind să abordeze reforma penală și să sugereze că justiția penală trebuie să respecte principiile raționale. În același timp orice pedeapsă, care nu era dictată de o necesitate stringentă, este conform spuselor lui Montesquieu în lucrarea „Spiritul legilor”, un act de violență.
Primele atestări în publicație a ideilor instituționalizării liberării condiționate, care a fost teoretizată, sistematizată și propusă, datează din 1847 și se datorează magistratului francez Bonneville de Mersangy, care a publicat lucrarea sa „Instituții complementare ale regimului penitenciar” unde pentru prima dată a și propus instituționalizarea liberării condiționate . Această modalitate a grațierii condiționate, preconizată de Bonneville de Mersangy, avea câteva condiții la aplicare, și anume: prima condiție avea un caracter rezolutor, fiind impusă pentru un anumit termen de încercare și, în cazul în care conduita condamnatului era necorespunzătoare, beneficiul grațierii era anulat și cel condamnat trebuia să execute pedeapsa. Cea de-a doua condiție avea un caracter suspensiv când înlăturarea executării pedepsei trebuia precedată de repararea prejudiciului, sau effect rezolutor când înlăturarea executării pedepsei avea loc imediat cu obligația de reparare ulterioară a prejudiciului. Ideile lui Bonneville de Mersagy privitor la liberarea condiționată înainte de termen nu a găsit audiență necesară în Franța și din aceste considerente a fost introdusă abia prin legea din 4 august 1885. Legea se baza pe determinarea condamnatului la o comportare bună în închisoare, pentru a itate a grațierii condiționate, preconizată de Bonneville de Mersangy, avea câteva condiții la aplicare, și anume: prima condiție avea un caracter rezolutor, fiind impusă pentru un anumit termen de încercare și, în cazul în care conduita condamnatului era necorespunzătoare, beneficiul grațierii era anulat și cel condamnat trebuia să execute pedeapsa. Cea de-a doua condiție avea un caracter suspensiv când înlăturarea executării pedepsei trebuia precedată de repararea prejudiciului, sau effect rezolutor când înlăturarea executării pedepsei avea loc imediat cu obligația de reparare ulterioară a prejudiciului. Ideile lui Bonneville de Mersagy privitor la liberarea condiționată înainte de termen nu a găsit audiență necesară în Franța și din aceste considerente a fost introdusă abia prin legea din 4 august 1885. Legea se baza pe determinarea condamnatului la o comportare bună în închisoare, pentru a se libera mai devreme, și pe o acțiune de facilitare a redresării și reintegrării sale în viața socială, înconjurând cu garanții și cu o anumită supraveghere ieșirea sa anticipată din închisoare. În ceea ce privește problema infractorilor primari și a pedepselor de scurtă durată, aceasta a făcut obiectul dezbaterilor la diferite congrese internaționale desfășurate la Londra în 1872 și la Roma în 1885. În anul 1884 senatorul francez Berranger a prezentat Parlamentului francez un proiect de lege asupra diminuării și agravării pedepselor, în care se propunea pentru prima dată suspendarea executării pedepsei pentru a se înlătura gravele consecințe ale privării de liberatate pe o perioadă redusă de timp. Însă, din cauza discuțiilor generate de problema agravării pedepsei datorită stării de recidivă, acest proiect nu a avut succes. Datorită perseverenței ideilor pozitiviste, care se centrau pe încurajarea delicvenților primari în vederea abținerii acestora de la săvârșirea infracțiunilor pe viitor, prin Legea din 26 martie 1891 în legislația franceză s-a introdus în sfârșit instituția suspendării condiționate a suspendării pedepsei. Astfel de idei novatoare de umanizare a justiției s-au manifestat și în cadrul societății belgiene: prin Legea Le Jeune din anul 1888 în dreptul penal a fost introdusă instituția suspendării condiționate a executării pedepsei. Ea avea aplicabilitate asupra delicvenților primari, condamnați la pedepse de scurtă durată, cu scopul de a evita contactul cu mediul carceral, precum și stimularea acestora de a-și modifica comportamentul. Ea avea aplicabilitate asupra delicvenților primari, condamnați la pedepse de scurtă durată, cu scopul de a evita contactul cu mediul carceral, precum și activitatea acestora de a-și modifica comportamentul.
Analizînd instituțiile de liberarea condiționată de pedeapsa penală înainte de termen aici putem observa ca literatura de specialitate are o vastă informație despre această instituție. Domeniul dat a fost comentat de o mulține de autori care sau dat interesul primordial pe platforma acestei teme. Astfel, unul din autorii ruși, Алексей Ефимов, menționează în studiul său că după natura sa liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen reprezintă o fază de executare finală a pedepsei. În această ideie nu este împărtășită de toți autorii, așadar autorul Димитрий Водяников care menționează că real, de fapt, nu se execută nici o pedeapsă în termenul de încercare, cu atât mai mult însemnătatea liberarii condiționate de pedeapsă înainte de termen în calitate de fază de executare a părții finale din pedeapsă, reduce la „nu” importanța juridică a termenelor de încercare. De asemenea nu trebuie de lăsat în umbră și investigațiile autorilor Туманов Г., Аванесов А, care în urma unor largi cercetări efectuate în orașul Tartu din Estonia, în domeniul comportamentului celor liberați condiționat înainte de termen, a fost depistat o îmbunătățire celor care au fost eliberați, a fost micșorat considerabel numarul de infracțiuni printre persoanele care au fost condamnate. Aceasta a fost o bună motivere pentru stat pentru a pune în aplicare liberarea de pedeapsa penală înainte de termen. Condamnații au tras o bună concluzie și au fost reintegrați în societate în așa mod în cît a dispărut voința de a mai săvîrși noi infracțiuni. În ceia ce privește țările vest-europene problema instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, ca modalitate de liberare de pedeapsa penală, a fost urmată de Țările Române, care însă își reflectă o astfel de instituție în legislație abia la începutul secolului XX. Desigur, această abordare vest-europeană a instituției suspendării executării pedepsei penale a determinat doctrina și concepțiile juridico-penale ale țărilor estice, în special ale celor românești, să aducă ca o novație în legislație instituții penale similare celor vest-europene. În ceia ce privește țările vest-europene problema instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, ca modalitate de liberare de pedeapsa penală, a fost urmată de Țările Române, care însă își reflectă o astfel de instituție în legislație abia la începutul secolului XX. Desigur, această abordare vest-europeană a instituției suspendării executării pedepsei penale a determinat doctrina și concepțiile juridico-penale ale țărilor estice, în special ale celor românești, să aducă ca o novație în legislație instituții penale similare celor vest-europene. După proclamarea unirii cu țara la 27.03.1918 de către Sfatul Țării din Basarabia și recunoașterii acestei uniri prin tratatul semnat între România, Anglia, Franța, Italia și Japonia la 21 octombrie 1920, a fost adoptată și o nouă Constituție votată, promulgată și publicată la 29 martie 1923. În domeniul dreptului penal, unificarea legislativă a fost înfăptuită și prin extinderea în 1919 asupra Bucovinei, Basarabiei și Transilvaniei a Codului penal din 1864. Deși prevederile Codului penal din 1864 conțineau unele derogări de la dreptul comun, în ceea ce privește sancțiunile penale pentru minori instituția liberării de pedeapsa penală nu se găsea printre acestea, ceea ce și denotă poziția dură față de această instituție. Poziția ignorantă față de instituția liberării de pedeapsa penală nu a rămas pe mult timp acceptată, deoarece ea se reflectă ulterior în anul 1920 printr-o lege specială. Însă, această lege se referă la o singură modalitate de liberare de pedeapsa penală, și anume: la instituția suspendării condiționate. Instituția suspendării condiționate se aplica numai pentru anumite infracțiuni speciale care atentau la relațiile sociale de muncă. Instituția suspendării condiționate a executării pedepsei a fost adoptată prin Legea conflictelor de muncă din anul 1920 și apoi prin Legea sindicatelor profesionale din anul 1921, pentru pedepsele prevăzute în aceste legi special. Aceasta a dus și la elaborarea unui nou cod penal, însă nu putea cuprinde tot aspectul ce ține de normele de drept penal. Reieșind din eșecul pe care la avut codul penal din 1921 în istoria a avut loc un moment important, și anumene adoptarea noului cod penal care a intrat în vigoare la 1.07.1961. Spre deosebire de situația anterioară intrării în vigoare a Codului penal din 24 martie 1961, când instituția liberării de pedeapsă penală era limitată, fiind cu precădere aplicată mai mult infractorilor minori, legea penală din 24 martie 1961 a prevăzut această instituție sub o formă mai accesibilă mai multor categorii de infractori, în vederea realizării scopurilor legii penale. Respectiv, în Titlul IV, intitulat „Aplicarea pedepsei și absolvirea de pedeapsă” era stipulată, în art.43, o așa modalitate de liberare de pedeapsa penală, precum condamnarea cu suspendarea pedepsei. O altă modalitate era prevăzută la art.44 – amânarea executării sentinței de condamnare a unui militar sau supus militar pe timp de război. Acest articol prevedea că dacă, pe timp de război, un supus militar sau un militar care urma să fie încorporat sau mobilizat în armată la operațiuni militare a săvârșit o infracțiune, condamnarea pentru aceasta putea fi amânată de instanța de judecată până la terminarea operațiunilor militare. La terminarea operațiunilor militare, dacă militarul s-a dovedit a fi un apărător dârz al patriei, atunci, la cererea comandamentului militar, instanța putea să-l absolve de pedeapsă sau putea să-i înlocuiască pedeapsa cu alta mai blândă. Totodată, studiul în cauză ridică problema condițiilor de acordare a instituției penale prevăzute de art.51 ce se axa pe eliberarea condiționată înainte de termen de pedeapsă și înlocuirea pedepsei prin alta mai blândă. Un rol considerabil în studiul realizat de autor i s-a acordat și instituției prevăzute de art.52 CP RSSM, precum eliberarea condiționată înainte de termen de pedeapsă și înlocuirea pedepsei prin alta mai blândă, stabilind conținutul legal al acesteia, temeiurile de aplicare, importanța etc. Cu referire la instituția liberării de pedeapsa penală autorul Borodac A. s-a expus și în alte materiale științifice, care au fost publicate în coautorat cu alți savanți precum: Bujor V., Brînză S., prin care a specificat că liberarea condiționată înainte de executarea pedepsei servește drept stimulator important pentru reeducarea și corijarea condamnaților până la expirarea termenului de pedeapsă. Desigur că alături de studiile efectuate de savanții în domeniu, un rol deosebit în privința instituției liberării de pedeapsa penală la avut autorul Costache Gh., care a examinat aspectele ce țin de liberarea condiționată sau în coautorat cu autorul Dobrinoiu V. care a urmat cu un studiu aprofundat a instituției în cauză, generând o viziune proprie asupra acesteia. Din totalitatea modalităților liberării de pedeapsa penală, în ultimii ani, în literatura de specialitate se regăsesc studii efectuate de savanți în domeniu, care au elucidat aspectele teoretico-practice ale instituției liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, de altfel fiind instituția de drept penal, căreia i s-a acordat o atenție deosebită de către cercetători.
1.2. Considerații generale cu privire la liberarea de pedeapsa penală înainte de termen.
Corijarea și reeducarea condamnaților în spiritul atitudinii cinstite față de îndeplinirea a legilor, a respectării regulilor de conviețuire social, de multe ori este posibelă și fără executarea reală a pedepsei stabilite, dreptul exemplu putem aduce cazurile condamnării condiționate sau în cazurile fără prelungirea ei, ca exemplu putem invoca situația liberării condiționate de pedeapsa penală. Ținând seama că scopurile pedepsei penale, prevăzute la alin. (2) al art. 61 din CP al RM, uneori pot fi atinse și fără executarea pedepsei în regim de detențiune, legiuitorul a prevăzut în Codul penal o serie de instituții juridice ce-i conferă judecătorului posibilitatea de a libera persoana de pedeapsa penală. În sistemul tuturor legiuirilor penale moderne, individualizarea judiciară a pedepselor a fost completată însă și cu posibilitatea realizării unei individualizări a executării pedepselor, prin intermediul unor instituții care să permită instanțelor de judecată să aplice modalități de executare diferite, adaptabile gradului prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și periculozității concrete a făptuitorului. În cazul legii penale din țara noastră, prin liberare de pedeapsa penală se înțelege eliberarea persoanei care a săvârșit o infracțiune de la executarea reală, parțială sau totală, a pedepsei pronunțate prin hotărârea instanței de judecată.
La baza acestei instituții avem principiul umanismului dreptului penal, reglementat în art. 4 din CP al RM. Codul penal în vigoare determină opt categorii de liberare de pedeapsa penală:
1) condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 90 din CP al RM);
2) liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen (art. 91 din CP al RM);
3) înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art. 92 din CP al RM);
4) liberarea de pedeapsă a minorilor (art. 93 din CP al RM);
5) liberarea de pedeapsă datorită schimbării situației (art. 94 din CP al RM);
6) liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave (art. 95 din CP al RM);
7) amânarea executării pedepsei pentru femei gravide și femei care au copii în vârstă de până la 8 ani (art. 96 din CP al RM);
8) liberarea de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție a executării a sentinței de condamnare (art. 97 din CP al RM).
Aplicarea acestora presupune diferite temeiuri; pentru unele aceasta poate fi comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei, în cazul altora, starea sănătății persoanei în timpul executării pedepsei, sau executarea efectivă a unui anumit termen din pedeapsă de către condamnat. Liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen are drept scop stimularea condamnaților de a manifesta pe durata detențiunii o comportare ireproșabilă. Instituția liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen este stipulată direct în Codul Penal al Republicii Moldova, și în special în prevederile art. 91. Asfel potrivit acestui articol este dat și noțiunea că “Persoanelor care execută pedeapsa cu închisoarea, care au reparat integral daunele cauzate de infracțiunea pentru care sînt condamnate, care au participat la executarea și care nu au refuzat executarea, în conformitate cu prevederile art.253 din Codul de executare, a muncilor remunerate sau neremunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului și a teritoriului, de îmbunătățire a condițiilor de trai și medico-sanitare de detenție li se poate aplica liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen dacă instanța de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplină a pedepsei. Totodată, persoana poate fi liberată, în întregime sau parțial, și de pedeapsa complementară”. Prevederile art.91 alin.(l) au suferit o modificare și anume s-a completat cu o condiție suplementară, și anume persoanele condamnate pot fi liberate condiționat de pedeapsă înainte de termen doar dacă în perioada executării pedepsei au participat la munci remunerate sau neremunerate. Liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen este o instituție flată a regimului de executare a pedepsei închisorii și constă în liberarea celui condamnat înainte de expirarea duratei închisorii pronunțată de instanță, după executarea unei părți din durata pedepsei, dacă prin insistența sa a demonstrat de străduință în muncă, a fost disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, sub condiția să nu săvârșească din nou o infracțiune până la îndeplinirea duratei pedepsei de a cărei executare a fost eliberat. Dacă au fost onorată totalmente condiția de a nu săvârși o nouă infracțiune, în intervalul de timp ce a mai rămas până la îndeplinirea duratei pedepsei pronunțate de instanță, liberarea devine definitivă. Dacă, dimpotrivă săvârșește în acest interval de timp o altă infracțiune, va trebui să execute și restul de pedeapsă din prima condamnare care se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru cea de a doua infracțiune. Liberarea de pedeapsa penală este un stimul pentru condamnați de a nu mai incălca legea, prin această opurtunitate le este oferit o sansa de reabilitare si de reintegrare în societate. Le este oferit o bună ocazie de a începe o viață nouă, în contextul celor reieșite din viața pe care au avut-o în instituțiile de detenție. Aplicând liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, instanța de judecătorească îl poate obliga pe condamnat să îndeplinească întocmai anumite obligații, în termenul de pedeapsă rămas neexecutat, și anume să nu-și schimbe fără consimțământul organului competent domiciliul, să nu frecventeze anumite localuri, să urmeze un tratament, în caz de abuz de băuturi spirtoase, de narcomanie sau o boală venerică și să îndeplinească alte obligații care pot contribui la corectarea condamnatului. Acestea sunt doar în benificiul condamnatului, căci prin aplicarea acestor condiții este îngrădit într-o oricare măsură de la ideile și acțiunile ce îl pot provoca la noile abateri de la lege. Căci odată ce este eliberat, perioada de acomodare în societate este foarte dificilă și probabilitatea de a lua calea ce-a criminală este foarte mare. Dar prin punerea condițiilor date, va fi conștient de faptul că este monitorizat și riscul de a fi din nou capturat la o abatere de lege va fi mult mai mare. Condamnatul liberat condiționat este considerat ca fiind în executarea pedepsei, deoarece timpul petrecut în stare de libertate, până la expirarea duratei pedepsei stabilite prin hotărârea de condamnare, intră în calculul acestei durate. După părerea d-nului I. Fondor, instituția liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen se referă la o anumită categorie de condamnați și anume la condamnați care, după executarea unei părți din pedeapsă, dau dovadă de bună conduită, fiind discutabil dacă mai apare utilă executare în continuare, în penitenciar, a pedepsei închisorii până la expirarea duratei acesteia.
Liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen este o instituție de drept penal material complementară regimului executării pedepsei închisorii la un loc de deținere, pe care o pot dispune instanțele de judecată cu privire la orice condamnat. Ea este deci o formă de înlăturare condiționată a continuării executării pedepsei, deoarece condițiile trebuie îndeplinite atât înainte de a fi acordată, cât și pentru a deveni definitivă. Liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen are avantajul că se efectuează în faza de executare a pedepsei închisorii, când condamnatul este sub observația administrației penitenciarului, care îl poate cunoaște mai bine și mai profund, după conduita lui, după muncă și după unele semne reale de îndreptare. Nu trebuie de uitat însă ca liberarea de pedeapsa penală este una facultativă, dacă sunt îndeplinite și constatate de către instanță condițiile legale, fără ca ea să constituie un drept al condamnatului.
Legea penală a Republicii Moldova prevede unele cazuri cînd instanța de judecată, prin hotărârea sa, poate să anuleze liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen a condamnatului și să-1 trimită în instituția penitenciară pentru a executa termenul de pedeapsă neexecutat. Astfel, în acest sens autorul Рарог А.И. susține că există temeiuri facultative de anulare (încălcarea condițiilor stabilite de instanța de judecată, săvârșirea unei infracțiuni din imprudență în termenul neexecutat) și temeiuri obligatorii de anulare (săvârșirea unei infracțiuni intenționate în termenul neexecutat din pedeapsă) . Susținem aceste afirmații autorului dat, deoarece acest rezultând chiar și din prevederile legale. Astfel, la lit.”a” pct. (8) art. 91 CP al RM se prevede că dacă în termenul de pedeapsă rămas neexecutat condamnatul încalcă ordinea publică, pentru care i-a fost aplicată o sancțiune administrativă sau se eschivează intenționat de la îndeplinirea îndatoririlor cu care a fost însărcinat de instanța de judecată la aplicarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, instanța de judecată, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării celor liberați condiționat de pedeapsă înainte de termen, poate pronunța o încheiere cu privire la anularea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen și la trimiterea condamnatului pentru a executa termenul de pedeapsă neexecutat. Prin încălcarea ordinii publice, pentru care condamnatului i-a fost aplicată o sancțiune administrativă și care permite instanței de judecată să anuleze liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, trebuie de înțeles încălcările, care mărturisesc că condamnatul prin comportarea sa a înșelat încrederea instanței de judecată.
Capitolul 2. Analiza conditiilor si procedura acordarii liberarii de pedeapsa penala inaine de termen in legislatia RM si a altor țări.
2.1 Procedura de acordare a liberării de pedeapsa penală înainte de termen.
Liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată condamnaților care au executat efectiv o parte de pedeapsă, stabilită de art. 91 al Codului Penal, care au reparat integral daunele cauzate de infracțiunea pentru care este condamnat ținând cont de comportarea acestuia în timpul executării pedepsei, dacă instanța de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplină a pedepsei. Procedura de pregătire și prezentare în instanța de judecată a documentației persoanelor condamnate la pedeapsa privativă de libertate, care execută pedeapsa în penitenciarele Republicii Moldova, privind aplicarea liberării condiționate de pedeapsă penală înainte de termen este reglementată de către legislația în viguare, și de Instrucțiunile speciale ale Departamentului Instituțiilor Penetenciare a Ministerului Justiției. În cazul executării de către condamnat a părții termenului de pedeapsă stabilit de legislație, administrația locului de detenție adoptă, în conformitate cu prevederile al. (1) art. 286 Cod de Executare, în termen de o lună, o hotărâre privind propunerea pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen sau privind refuzul în acest sens.
Administrația instituțiilor penitenciare este obligată oportun să explice condamnaților prevederile al. (3) art. 286 Cod de Executare, care prevede dreptul condamnaților de a înainta un demers pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen nemijlocit în instanța de judecată. Pentru fiecare condamnat, care întrunește condițiile menționate (a executat efectiv o parte din pedeapsă, a reparat integral daunele cauzate de infracțiunea pentru care este condamnat și a avut un comportamant decent în timpul executării pedepsei ), șeful de sector întocmește o caracteristică, în care trebuie să expună informație detaliată despre condamnat precum și recomandări referitor la stabilirea condamnatului a unor obligațiuni, conform alineatului (6) art. 90 Cod Penal, pentru executarea termenului de pedeapsă rămas neexecutat.
Printre obligațiunile posibile de stabilit condamnatului, conform articolului menționat instanța de judecată îl poate obliga:
să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent;
să nu frecventeze anumite locuri;
să urmeze un tratament în caz de alcoolism, narcomanie, toxicomanie sau de boală venerică;
să acorde o susținere materială familiei victimei;
să repare daunele cauzate în termenul stabilit de instanță;
să îndeplinească alte obligații care pot contribui ca corectarea sa.
Caracteristica este semnată de șeful de sector pentru lucrul educativ, coordonată cu șeful adjunct al penitenciarului și aprobată de șeful penitenciarlui. Examinarea cazului despre posibilitatea propunerii condamnatului deținut în penitenciar pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen se examinează de comisie. Comisia penitenciarului se constituie și funcționează în conformitate cu prevederile al. (4) art. 238 Cod de Executare și Statutul executării pedepsei de către condamnați. În componența comisiei fac parte reprezentanți ai administrației penitenciarului, ai administrației publice locale, ai asociațiilor obștești, specialiști în domeniul psihologiei, și după caz, alte persoane. In cazul minorilor în comisie vor fi incluși și reprezentanți ai autorității tutelare. Ședința comisiei penitenciarului se desfășoară cu participarea condamnatului, cazul căruia se precaută. Ședința comisiei se desfășoară pe măsura parvenirii documentației condamnaților, perfectate corespunzător, însă nu mai rar de o dată pe lună. Ședința se consideră în vigoare, dacă la aceasta a participat nu mai puțin de jumătate din numărul de persoane din componența comisiei. Documentația condamnaților, necesară instanței de judecată pentru soluționarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, se perfectează de către secția evidență specială a penitenciarului.
La comisie se prezintă dosarul personal al condamnatului cu anexarea următoarei documentații:
– caracteristica condamnatului pentru întreaga perioadă de executare a pedepsei;
– copia ultimului certificat de atestare a condamnatului;
– caietul de lucru individual educativ cu condamnatul;
– decizia instanței de judecată despre întreruperea tratamentului, dacă condamnatului i s-a aplicat măsuri de tratament medical forțat, sau certificat medical despre starea sănătății.
Totodată, după necesitate, poate fi prezentat și calculul zilelor conform compensării priveligiate a zilelor de muncă. Controlul efectuat de către organele Departamentului Instituțiilor Penitenciare a Ministerului Justiției, a arătat că uneorigradul de corijare al condamnatului, menționat în caracteristică, este dubios. Astfel, dacă condamnatul pe parcursul unor ani de zile sistematic și grav comitea încălcări de disciplină, refuza de a se angaja în câmpul muncii, iar cu un an înainte de termenul liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen s-a liniștit și a încetat să comită încălcări, aceasta nu este temei pentru a concluziona despre faptul că condamnatul merită liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. Deseori, comisia administrativă refuză prezentarea condamnatului în instanța de judectă pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, fără ca să explice motivul acestei decizii. Aceasta, la rândul său, se reflectă negativ asupra situației operative în instituție și sporește numărul mare de petiții adresate în diferite instanții. Opinia referitor la posibilitatea propunerii pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen sau refuzul propunerii, se expune personal de către membrii comisiei în lipsa condamnatului. Hotărârea definitivă pe această întrebare se adoptă de șeful penitenciarului (președintele comisiei) în baza votului deschis al membrilor comisiei. Hotărârea comisiei se anunță condamnatului sub semnătură. La ședința comisiei se întocmește un proces – verbal, care se semnează de președintele și secretarulcomisiei. În baza deciziei comisiei, de către secretarul comisiei se perfectează hotărârea pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, sau despre refuzul prezentării. Documentația prezentată comisiei pentru examinarea întrebării referitoare la posibilitatea aplicării liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, sau despre refuzul prezentării, de asemenea extrasul procesului – verbal al comisiei penitenciarului, în partea ce ține de condamnatul respectiv se anexează la dosarul personal al acestuia. În cazul emiterii hotărârii pozitive privind propunerea pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, conform al. (2) art. 286 Cod de Executare, propunerea respectivă se depune, în termen de 5 zile de la data adoptării hotărârii respective, la instanța de judecată în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. În cazul în care refuză să propună liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, condamnatului i se comunică motivul refuzului. Examinarea repetată în cadrul comisiei a cazului ce ține de liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen se efectuează cu condiția înlăturării motivelor ce au servit refuz anterior al comisiei, ținând cont de atitudinea condamnatului față de muncă sau studii pe parcursul executării pedepsei și atitudinea acestuia față de infracțiunea comisă. Procedura de examinare trebuie să fie efectuată de la început. În cazul în care instanța de judecată respinge propunerea pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, depunerea repetată a propunerii respectiv în instanța de judecată poate avea loc numai în cazul înlăturării motivelor de fapt sau de drept invocate de instanță la respingerea propunerii.
În situația când comisia a emis hotărâre privind refuzarea propunerii în instanța de judecată pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, însă condamnatul s-a folosit de dreptul său de a se adresa nemijlocit cu un demers în instanța de judecată pentru liberare, în ședința instanței de judecată, penitenciarul este reprezentat de către juristul instituției sau o altă persoană delegată de șeful penitenciarului.
În propunerea condamnatului pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen se indică datele persoanle despre condamnat, suplimentar fiind menționată următoarea informație:
• antecedentele penale;
• termenul de executare a pedepsei penale;
• date ce caracterizează comportamentul acestuia;
• participarea la programe educative sau programe de instruire generală sau profesională;
• atitudinea față de munca social – utilă;
• atitudinea față de infracțiunea comisă,
În baza căreia se face o concluzie despre posibila corectare a condamnatului fără executarea deplină a pedepsei. In cazul stabilirii condamnatului și a unor pedepse complimentare, se expune părerea referitor la anularea acestora.
Perfectarea prezentării condamnatului pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen se efectuează de către secretarul comisiei penitenciarului și se semnează de șeful penitenciarului.
În instanța de judecată se înaintează propunerea respectivă, la care se anexează dosarul personal al condamnatului, alte documente ce confirmă temeiul propunerii și după caz – calculul zilelor conform compensării privilegiate a zilelor de muncă. Prezentarea se examinează de către instanța de judecată de la locul de executare a pedepsei conform procedurii stabilite de Codul de Procedură Penală.
S-a arătat în practica judiciară, în mod just, faptul că, chiar în situația în care se constată ca fiind îndeplinite toate condițiile de acordare a liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, instanța nu este obligată să acorde această liberare, deoarece, liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen nu este un drept al condamnatului, ci doar o vocație, nu constitue o obligație pentru instanță, ci doar o facultate. Dacă instanța își formează convingerea că reeducarea condamnatului se poate obține fără a mai exersa restul de pedeapsă în penitenciar, adică este convinsă că în viitor condamnatul nu va săvârși alte infracțiuni, în prezența condițiilor de admisibilitate instanța de judecată va acorda liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. Decizia instanței de judecată despre liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen pervenită în instituția penitenciară se anunță condamnatului sub semnătură.
Executarea deciziei date se efectuează după intrarea acesteia în vigoare.În certificatul de eliberare din detenție, persoanei respective, se indică data și decizia instanței de judecată precum și partea termenului de pedeapsă penală neexecutată. Așa cum s-a arătat, propunerea de liberare condiționată de pedeapsă înainte de termen se face de către comisia ce funcționează în fiecare penitenciar, care încheie un proces – verbal. În situația în care condamnatul se adresează direct instanței, este necesar ca la dosar să existe un proces – verbal încheiat de comisia de propuneri ori de conducerea penitenciarlui în care să se arate datele privind condamnarea, durata exeutată, conduita condamnatului, antecedentele penale și orice alte date de natură a ajuta la formarea covingerii instanței, într-un sens sau altul. În situația în care condamnatul s-a adresat direct instanței, după ce comisia din penitenciar a hotărât să nu-1 propună pentru liberare condiționată de pedeapsă înainte de termen, instanța nu poate stabili pentru reânnoirea cererii un termen mai lung decât cel fixat de comisiem fiindcă în felul acesta i s-ar crea o situație mai grea condamnatului care o formulat cererea.
Procedurile de punere în libertate anticipată implică investigarea dovezilor juridice și practice ale acestei acțiuni, chiar și în cazul în condamnaților la pedeapsa cu detențiunea pe viață. Ele sunt practici obișnuite aproape în toate țările europene. Deși în această practică intervin autoritățile juridice, decizia finală revine adesea șefului statului. Condițiile liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen variază considerabil de la o țară la alta. Procedurile de punere în libertate condiționată sunt, în consecință începute de autoritățile însărcinate cu aplicarea pedepselor, cu avizul executivului, sau la cererea celui interesat.
Examinările regulate, imparțiale, detaliate ale posibilităților unui condamnat la închisoare pe viață de a beneficia de punerea în libertate condiționată trebuie să îndeplinească directivele fundamentale și să țină seama de următorii factori:
data pentru liberare va fi fixată din timp;
procedurile de punere în libertate trebuie să permită intervenția personală a condamnatului;
procedurile de punere în libertate trebuie să fie supuse dreptului la apel în cazul în care această punere în libertate a fost refuzată în mod repetat.
Procedurile care preced liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, ca și acele proceduri urmează să fie luate, pot fi duse la bun sfârșit în instituțiile cu regim semideschis. Aceste instituții pot avea un rol important de-a lungul ultimelor faze ale reintegrării sociale a deținutului condamnat cu pedeapsa închisorii. Rămânem conștienți de faptul că nici o procedură de evaluare nu poate să garanteze că deținutul liberat nu va recidiva. De aceea, un rol important îl au agenții supraveghetori și de probațiune.
În special, la aplicarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen este necesar de atras atenția asupra următoarelor aspecte:
– explicarea pentru deținuți a rolului și procedurii de aplicare a alternativei pedepsei privării de libertate;
– manifestarea obiectivitătii de apreciere a nivelului de corijare și meritul aplicării față de aceste persoane a liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen;
– respectarea strictă a procedurii de prezentare pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen;
– exercitarea măsurilor socio – educative de pregătire a deținuților pentru liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen,orientate spre majorarea eficacității reintegrării sociale, etc.
Perioada care urmează după liberare condiționată de pedeapsă înainte de termen nu trebuie să fie considerată ca unica pentru a permite urmărirea delincvenților condamnați cu pedeapsa închisorii. Ea trebuie să prevadă posibilitatea de a oferi tuturor interesaților o asistență adaptată unei susțineri sociale adecvate. Pentru ca deținuții liberi să-și reânceapă viața, relațiile lor sociale și ajutorul postpenitenciar de care beneficiază sunt de o importanță deosebită.
2.2. Condițiile și modul demersului de liberarea pedepsei penale înainte de termen potrivit Codului de Executare al Republicii Moldova
La art. 91 Cod Penal al RM este prevăzută posibilitatea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen cu anumite condiții. Această modalitate de liberare de pedeapsă penală este în esență un act de stimulare a celor condamnați care au pășit pe calea corectării și reeducării (au dovedit că s-au corectat) și merită a fi liberați.
Este, de asemenea, o metodă de încurajare și acelor persoane condamnate, care își execută pedeapsa în aceeași instituție de executare a pedepsei penale, în acest context, în art. 91 alin. (1) Cod Penal este specificat că Persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare, care au reparat integral daunele cauzate de infracțiunea pentru care sînt condamnate, care au participat la executarea și care nu au refuzat executarea, în conformitate cu prevederile art.253 din Codul de executare, a muncilor remunerate sau neremunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului și a teritoriului, de îmbunătățire a condițiilor de trai și medico-sanitare de detenție li se poate aplica liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen dacă instanța de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplină a pedepsei. Totodată, persoana poate fi liberată, în întregime sau parțial, și de la pedeapsa complementară.
Liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen se acordă dacă sunt întrunite și constatate de către instanța de judecată condițiile cerute de lege, din care să rezulte că cel condamnat s-a îndreptat și că poate să se reintegreze în viața socială. Aceste condiții sunt: executarea unei anumite părți din pedeapsă; condamnatul trebuie să execute munci remunerate sau neremunerate; condamnatul să fie disciplinat; să dea dovezi temeinice de îndreptare.
1. Executarea unei anumite părți din pedeapsă
Potrivit legii, de liberare codiționată de pedeapsă înainte de termen poate beneficia doar condamnatul care a executat o parte din pedeapsa sa. Se are în vedere faptul că liberarea codiționată de pedeapsă înainte de termen își poate atinge scopul numai dacă se verifică o anumită perioadă activitatea și comportamentul condamnaților, ori o asemenea verificare este posibilă numai dacă pedeapsa este pusă în aplicare și, mai ales dacă se execută cel puțin o parte din pedeapsă.
Executarea unei părți din pedeapsa închisorii este de bază și dacă aceasta nu este îndeplinită nu se poate trece la precăutarea celorlalte condiții pe care le prevede legea în vederea acordării liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen.
Condiția executării unei părți din pedeapsă este prevăzută în Codul Penal al RM, alineatele 4 și 5 ale articolului 91. Conform acestora, liberarea codiționată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată dacă condamnatul, care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 18 ani, a executat efectiv:
a) cel puțin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârșirea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave;
b) cel puțin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârșirea unei infracțiuni grave;
c) cel puțin trei pătrimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave, precum și din pedeapsa aplicată persoanei anterior liberate codiționat de pedeapsă înainte de termen, dacă liberarea codiționată de pedeapsă înainte de termen a fost anulată în condițiile alin. 8 art. 91 Cod Penal.
Totodată, persoanele care execută pedeapsa detențiunii pe viață pot fi liberate codiționat de pedeapsă înainte de termen dacă instanța de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei și dacă aceste persoane au executat efectiv cel puțin 35 de ani de închisoare.
Comparativ cu Codul Penal al RM din 24 martie 1961, art. 51, care prevedea în cazul persoanelor condamnate la detențiune pe viață executarea efectivă a cel puțin 25 de ani privațiune de libertate, observăm că legiuitorul a mărit termenul necesar de executare efectivă a pedepsei în cazul detențiunii pe viață, aceasta, posibil fiind datorată necesității de a pedepsi cât mai aspru persoanele condamnate pentru săvârșirea unor infracțiuni excepțional de grave sau pentru prevenirea și dispariția dorinței unor indivizi de a mai săvârși asemenea infracțiuni.
La alin (6) art. 91 Cod Penal al RM se prevede că liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată minorilor dacă aceștia au executat efectiv:
a) cel puțin o treime din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârșirea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave;
b) cel puțin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârșirea unei infracțiuni grave;
c) cel puțin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave sau excepțional de grave.
Prin urmare, legea penală stabilește, în mod categoric, că liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată numai după ce condamnatul a executat efectiv o parte concretă din termenul de pedeapsă stabilit de instanța de judecată, fără nici o excepție. Astfel, înainte de termenul indicat la alin. (4) și (6) art. 91 Cod Penal condamnatul nu poate fi liberat condiționat de pedeapsă înainte de termen.
Conform art. 91 alin. (4) p. „b" Cod Penal al RM „liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată dacă condamnatul a executat cel puțin 2/3 din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvârșirea unei infracțiuni grave".
Cum s-a stabilit în ședința de judecată, condamnatul Oleg petru Briculischii, a executat mai mult de 2/3 din termenul stabilit prin sentință. Conform dosarului personal al condamnatului reese că dânsul este caracterizat pozitiv, încălcări nu are.
Conform art. 91 Cod Penal al RM, art. 469-471 Cod de Procedură Penală al RM, instanța de judecată a dispus admiterea prezentării administrației SRPL DIP M J cu privire la liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen în conformitate cu art. 91 Cod Penal al RM a condamnatului Oleg Petru Briculinschii, anul nașterii 1984. Legea penală prevede că termenul pedepsei executate sub formă de închisoare sau trimitere într-o unitate militară disciplinară nu poate fi mai mic de 6 luni, iar sub formă de arest nu poate fi mai mic de 3 luni.
Menționăm că Codul Penal nu limitează aplicarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen. Ținând cont de faptul că legea penală nu limitează aplicarea acestei liberări, refuzul de a aplica liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen din motive ce nu țin de corectarea condamnatului în cursul executării pedepsei este legal. Insă aplicarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen este dreptul și nu obligația instanței de judecată. Aceasta înseamnă că condamnatul nu poate săceară instanței de judeactă liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen numai din motivul că el consideră că s-a corectat și a executat efectiv termenul prevăzut de lege.
Se va lua în considerare și timpul cât condamnatul a executat o perioadă din pedeapsă la locul de muncă, dacă ea a fost revocată și se continuă executarea la un loc de deținere. Durata celor două forme de executare se cumulează, deoarece reprezintă o executare efectivă (art. 86 Cod penal al României). Potrivit art. 59, alin. l, partea din pedeapsă ce trebuie executată variază în funcție de cuantumul pedepselor aplicate și de natura infracțiunii săvârșite. Ca regulă generală, în conformitate cu dispoziția din articolul citat, partea de pedeapsă ce trebuie executată este mai mică în cazul pedepsei până la zece ani și este mai mare în cazul pedepsei peste zece ani. Mai exact, în cazul unei pedepse până la zece ani, condamnatul trebuie să execute cel puțin două treimi, iar în cazul unei pedepse peste zece ani, condamnatul trebuie să execute cel puțin trei pătrimi .
în cazul comiterii unei infracțiuni, în timpul executării pedepsei se aplică dispozițiile articolului 39 alin. 2, Cod penal al României, dacă sunt îndeplinite condițiile recidivei, sau cele ale articolului 40, Cod penal al României (pluritatea intermediară).
Astfel, fiind întrunite aceste condiții, instanța a dat o hotărâre nelegată când a respins propunerea de liberare condiționată de pedeapsă înainte de termen, motivând că fracțiunea de pedeapsă executată – conform articolului 59, alineat l, Cod penal al României – este insuficientă pentru reeducarea celui condamnat, în raport cu „natura infracțiunii", deoarece un asemenea criteriu nu este cerut de lege. S-a susținut și punctul de vedere contar.
O situație interesantă existentă în legislația penală a Republicii Moldova este problema aplicării instituției liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen pentru deținuții condamnați la detențiune pe viață.
În cazul acestei categorii de deținuți, zilele câștigate ca urmare a muncii prestate nu pot fi luate în calcul la scurtarea perioadei din fracția minimă de executat, stăruința acestora în muncă – în cazul în care sunt folosiți la muncă- fiind luat în calcul doar ca un element aleatoriu la comportamentul avut de deținut pe durata executării pedepsei.
Refuzul deținutului condamnat la detențiune pe viață de a munci poate conduce însă la eliminarea condiției privitoare la „stăruință în muncă" și poate conduce implicit la amânarea liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen.
Din cele prezentate mai sus rezultă cu claritate că indiferent de modul în care s-a săvârșit infracțiunea (cu intenție, premeditată sau din culpă) și indiferent de cuantumul pedepsei pe care legiuitorul o aplică pentru săvârșirea infracțiunii respective, pentru a beneficia de instituția liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen, cel condamnat trebuie să execute efectiv o anumită perioadă din pedeapsa stabilită de actele normative.
Stabilirea perioadei efective din pedeapsă ce trebuie executată are drept scop în principal preîntâmpinarea posibilității ca un condamnat să se elibereze după un interval de timp prea scurt de la începerea executării pedepsei, chiar dacă a obținut rezultate bune în muncă, interval care ar fi însă insuficient pentru a se putea considera ca realizată activitatea de resocializare și îndreptare a condamnatului.
Trebuie specificat să durata din pedeapsă care poate fi luată în calcul ca fiind executată pe baza zilelor realizate câștig ca urmare a numcii prestate , este diferențiată, aceasta depinzând de stăruința și hărnicia condamnaților în prestarea muncii la care sunt puși.
În susținerea ideii de mai sus se poate arăta faptul că există situații în care condamnații la aceeași pedeapsă pot fi liberați condiționat de pedeapsă înainte de termen la date diferite, deși ambii au început pedeapsa la aceeași dată, au aceeași pedeapsă, au prestat munci și au fost stăruitori în muncă, însă zilele realizate câștig prin munca prestată au fost diferite la număr. Aceasta este posibil ca urmare a faptului că pentru prestarea anumitor munci se acordă procente de îndeplinire a normelor de muncă prestată de către acesta în perioada arestului preventiv.
În așa mod, legislația națională prevede faptul că: „Condamnatul care nu încalcă regimul de deținere și îndeplinește conștiincios sarcinile de producție i se pot compensa privilegiat 3 zile din durata pedepsei cu 2 zile de muncă, iar condamnatului antrenat la lucrări subterane sau la lucrări în condiții grele și nocive de muncă, potrivit listei de munci și profesiuni aprobate de Guvern – 3 zile din durata pedepsei cu o zi de muncă.
Calculul zilelor conform compensării privilegiate a zilelor de muncă se efectuează lunar și se aprobă de către șeful penitenciarului".
2. Condamnatul să execute munci remunerate sau neremunerate conform prevederilor articolului 253 Cod de Executare al RM: „
(1) Condamnatul poate fi antrenat la muncă ținându-se seama de starea lui fizică și psihică constatată de către medic.
(2) Condamnatul poate fi antrenat la munca social-utilă remunerată în producție, ținându-se cont de aptitudinile lui și, în măsura posibilității, de specialitate.
(3) Condamnatul poate fi antrenat la munci neremunerate. Muncile neremunerate sunt lucrările de îngrijire și amenajare a penitenciarului și a teritoriului, de îmbunătățire a condițiilor de trai și medico-sanitare de întreținere. La munca neremunerată condamnatul este, de regulă, antrenat în afara orelor de lucru, cel mult 2 ore pe zi, însă nu mai mult de 10 ore pe săptămână.
(4) Condamnații care au împlinit vârsta de pensionare și condamnații invalizi de gradul I și II sunt antrenați la muncă la dorință." pedeapsă, au prestat munci și au fost stăruitori în muncă, însă zilele realizate câștig prin munca prestată au fost diferite la număr. Aceasta este posibil ca urmare a faptului că pentru prestarea anumitor munci se acordă procente de îndeplinire a normelor de muncă prestată de către acesta în perioada arestului preventiv.
În așa mod, legislația națională prevede faptul că: „Condamnatul care nu încalcă regimul de deținere și îndeplinește conștiincios sarcinile de producție i se pot compensa privilegiat 3 zile din durata pedepsei cu 2 zile de muncă, iar condamnatului antrenat la lucrări subterane sau la lucrări în condiții grele și nocive de muncă, potrivit listei de munci și profesiuni aprobate de Guvern – 3 zile din durata pedepsei cu o zi de muncă.
Calculul zilelor conform compensării privilegiate a zilelor de muncă se efectuează lunar și se aprobă de către șeful penitenciarului.Stăruința în muncă este cea de-a doua condiție necesară pentru liberarea codiționată de pedeapsă înainte de termen. Ea nefiind însă stipulată direct în Codul Penal, considerându-se drept una complementară.
Ea se referă la comportarea condamnatului în îndeplinirea obligației de a presta o muncă utilă. Faptul că cel condamnat este stăruitor în muncă și disciplinat dovedește că el are aptitudini de a-și asigura existența în mod cinstit, prin muncă și deci poate beneficia de liberare codiționată de pedeapsă înainte de termen.
Îndeplinirea acestei condiții se deduce:
> din felul în care condamnatul își îndeplinește obligația de a munci;
> din rezultatele obținute în muncă;
> din atitudinea sa față de regulile de disciplină a muncii;
> din dorința de a-și completa cunoștințele generale și profesionale. Condiția de a munci, conform prevederilor legale, nu prezintă o obligație.
Atenționăm asupraa faptului că art. 257 Cod de Executare al RM (dispoziția căruia am expus-o mai sus) menționează direct că condamnatul „poate" fi antrenat la muncă. De aici, reese că condamnatul nu este obligat să muncească, aceasta fiind ceva complementar. Totuși, e de menționat faptul, că o atitudine sârguincioasă, o stăruință în muncă, o calitate înaltă a muncilor prestate reprezintă un mare avantaj pentru condamnat în vederea acordării liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen.
Stăruință în muncă se va aprecia după felul cum condamnatul respectă obligația de muncă, după muncă zi de zi, muncă susținută și muncă de calitate.
Această condiție este îndeplinită și cînd, în unele perioade ale executării pedepsei, nu a realizat norma de muncă din motive ce nu-i sunt imputabile condamnatului (motiv de boală).
Când condamnatul este bolnav și nu a putut fi folosit la muncă, această condiție se rezumă doar la dovezi temeinice de disciplină. Dacă o anumită perioadă a fost folosit la muncă va trebui ca în acea perioadă să fi manifestat disciplină și stăruință în muncă.
Cei care din motive obiective nu sunt folosiți decât la unele activități gospodărești necesare la locul de deținere, buna lor comportare va putea fi dedusă din felul în care au adus la îndeplinire aceste însărcinări.
În practica judiciară s-a susținut că nerealizarea noremlor de muncă în unele perioade ale executării pedepsei din motive care nu sunt imputabile condamnatului, atâta vreme cât sunt îndeplinice celelalte condiții prevăzute de art. 59, Cod Penal al României, nu poate duce la respingerea cererii de liberare codiționată de pedeapsă înainte de termen.
Faptul antrenării condamnaților la muncă nu poate fi considetară ca sclavie sau altă formă de tortură. Documentele internaționale cu privire la munca forțată prevăd în mod expres condițiile în care aceasta nu poate fi considerată sclavie, muncă forțată sau obligatorie. Astfel, Convenția nr. 29/1930 a OIM, în referire la cele menționate mai sus, constată că nu poate fi considerată muncă forțată sau obligatorie „munca sau serviciile prestate de un individ ca urmare a unei condamnări pronunțate printr-o hotărâre judiciară, cu condiția ca această muncă sau serviciu să fie executată sub controlul și sub supravegherea autorităților publice și ca respectivul individ să nu fie cedat sau pus la dispoziția particularilor, companiilor sau persoanelor juridice."
La 12 februarie fost adoptată Recomandarea nr. R(87) Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei privind Regulile Europene pentru Penitenciare, în care se recomandă locurile și condițiile în care deținuții pot fi folosiți la muncă, stipulându-se că: „Munca va fi asigurată de administrația închisorii în propriile ateliere și/sau ferme, precum și în cooperare cu persoane (întreprinzători) particulari dinăuntrul sau din afara instituției".
Cu toate că munca persoanei condamnate se află în baza filosofici penitenciare și este una din principalele activități, se știe că nu se poate asigura un loc de muncă permanent tuturor deținuților. De altfel, Regulile Minime ale O.N.U. încearcă să găsească un echilibru între folosirea constructivă a tipului deținuților și ocrotirea lor împotriva exploatării ca o sursă ieftină și abundentă de o forță de muncă.
Pentru a se putea libera codiționat de pedeapsă înainte de termen, condamnatul trebuie să presteze o muncă utilă, prin care se înțelege activitatea desfășurată de aceasta potrivit aptitudinilor sale fizice și capacităților profesionale, după un program de lucru bine determinat și cu respectarea tuturor celorlalte norme.
Conform „Recomandării metodice pentru perfectarea dări de seamă conform formei Nr. LS-IFLP" a Serviciului pentru lucrul educativ al DIP MJ RM: refuzul condamnatului de la munca social-utilă reprezintă o încălcare frauduloasă a ordinii stabilite în executarea pedepsei. În acest context, este necesar de luat în cosiderație motivul refuzului și scopul. Refuzul de la munca social-utilă se exprimă prin faptul, că condamnatul, asigurat cu lucru, luând în considerație capacitatea de muncă, nu dorește să muncească. Refuzul de la munca social-utilă se exprimă în mod deschis, adică condamnatul refuză nemotivat să iasă la lucru.
Nu se consideră refuz de la lucrul social-util, dacă motiv la aceasta va fi boala, ce exclude posibilitatea de a executa lucrul necesar, lipsa materiri prime, instrumentelor, echipamentului etc. În ceea ce privește stăruința în muncă, ca una dintre cerințele ce sunt luate în calcul la aplicarea liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen trebuie avute în vedere și raporturile juridice care se nasc în procesul de reeducare prin muncă. În acest context, munca utilă trebuie privită sub două aspecte și anume: muncă utilă pentru societate și muncă utilă ce are efecte educaționale pentru condamnat. În ceea ce privește conceptul prind utilitatea muncii pentru societate, aceasta este privită ca acea activitate productivă realizată într-o întreprindere, instituție, societate sau agent economic de către condamnat, pe baza unor contracte încheiate între administrația penitenciarului și beneficiarul respectiv și care este salariată în funcție de norme și tarife de încadrare stabilite pentru ramura de activitate din care face parte unitatea beneficiară.
Munca utilă pentru societate a condamnaților nu trebuie privită numai din prisma unei munci intelectuale sau fizice efectiv desfașutare, ci sub aspectul activității de organizare și asigurare a condițiilor necesare desfășurării acestor munci în condiții de deplină siguranță.
Așa după cum precizăm și la calculul fracțiilor de pedeapsă ce trebuiesc executate, sunt anumite activități cu caracter permanent gospodăresc ce trebuiesc desfășurate în unitate pentru bunul mers al instituției și care ar putea fi considerate ca nefiind o muncă utilă pentru societate, ca de exemplu: muncile desfășurate de bucătari, frizeri, electricieni, fochiști și alte activități. Aceste activități, însă nu pot fi considerate ca fiind executate în afara societății; întrucât acestea asigură condițiile de funcționare în bune condițiuni a unităților, nefiind remunerate.
Un alt aspect sub care trebuie privită munca desfășurată de condamnat este acele al utilității acesteia pentru viața și reeducarea celui care a încălcat legea, în acest context, munca pe care o prestează un condamnat îi formează unele deprinderi și trăsături de comportament ce conduc la disciplinizarea acestuia, îi crează acea ordine firească a lucrurilor și trebuie să îl determine să realizeze că în libertate singura midalitate de a-și asigura existența este aceea de a presta o muncă utilă, determinându-1 astfel, să nu mai săvârșească o altă infracțiune.
Atitudinea condamnatului fața de muncă trebuie să se manifeste pe întreaga perioadă a folosirii sale la muncă și doar sporadic, deoarece un condamnat care reușește ca în mod permanent să își depășească normele de muncă să realizeze produse de foarte bună calitate, să facă economii sau să raționalizeze procese de producție, conduc inevitabil la crearea convingerilor Comisiei de propuneri pentru
liberarea codiționată de pedeapsă înainte de termen că acesta s-a reeducat prin munca pe care aprestat-o și că dacă îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de lege poate fi luat în discuție în vederea liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen.
O sarcină deosebită ce îi revine Comisiei de propuneri pentru liberarea codiționată de pedeapsă înainte de termen este aceea de a determina dacă în cadrul activităților pe care un condamnat le-a desfășurat acestea au fost de natură să contribuie și au influențat favorabil comportamentul deținutului sau cel condamnat a fost stăruitor în muncă numai pentru a putea beneficia de instituția liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen pentru a se libera înainte de expirarea duratei pedepsei.
Dacă Comisia nu va reuși să stabilească influiența muncii asupra comportamentului celui condamnat, scopul liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen și implicit al pedepsei nu este atins, având în vedere că pe lângă munca utilă pe care o are de efectuat în perioada de detenție se desfășoară și un vast complex de activități educative, conentrate tocmai pentru reeducarea și reintegrarea socială a individului.
Convingerea Comisiei că cel condamnat desfășoară activități utile numai pentru a beneficia de liberarea codiționată de pedeapsă înainte de termen este dată de faptul că se poate observa cu ușurință dacă respectivul a manifestat interes și pentru celelalte activități educative, care coroborate cu rezultatele în muncă, să poată crea profilul comportamental al individului.
Stăruința în muncă a celui condamnat creează convingerea comisiei că acesta poate să-și asigure principalele mijloace de existență prin muncă și atunci când va fi în stare de libertate.
Faptul că un individ care a beneficiat de instituția liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen a săvârșit după punerea în libertate o nouă infracțiune și revine în penitenciar, dar care a avut la baza luării în discuție la prima liberare stăruința sa în muncă, demonstrează că respectivul a muncit numai pentru a beneficia de instituția de clemență și a afișat doar superficial că și la celelalte activități de reeducare a participat activ.
Așadar, faptul că în perioada executării pedepsei un deținut este stăruitor în muncă demonstrează manifestarea de voință a acestuia de a se îndrepta și creează convingerile necesare care dacă nu a facut-o numai pentru a pentru a facilita obținerea liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen, se va reintegra în societate.
3. Condamnatul să fie disciplinat
Alături de fracția pe care o are de executat și stăruința în muncă, un alt element ce este luat în calcul la aplicarea instituției liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen este acela al disciplinizării al condamnatului.
Atitudinea de disciplină a unui condamnat pe timpul executării pedepsei este circumscrisă pe fondul conduitei pe care orice cetățean indiferent de statutul pe care îl are, trebuie să o aibă față de normele de conviețiure socială, dar mai ales pe conduita obligatoriu de urmat pecare un condamat trebuie să o aibă față de normele speciale instituite de lege și regulamentele interioare.
Disciplina la care este supus un condamnat în timpul executării pedepsei poate fi privită sub dublu aspect și anume comportamentul pe care trebuie să-1 aibă orice cetățean față de normele morale și soviale sau față de o altă persoană indiferent de statutul pe care-1 are comportamentul pe care trebuie să-1 aibă un condamnat ce derivă din obligațiile pe care le are pe timpul executării unei pedepse și care reies din regulamentele specifice sum ar fi, de exemplu, obligația de a executa dispozițiile date de personalul penitenciarului, obligația de a purta ținuta penală, obligația de a se supune perchezițiilor ori de câte ori este nevoie etc. Această condiție presupune ca cel care execută pedeapsa privativă de libertate în penitenciar să respecte regulamentul de ordine interioară, de la care să nu aibă abateri pe toată durata de timp cât s-a aflat în penitenciar;
– să respecte regulile de conduită;
– să respecte obligațiile ce le are în timpul executării pedepsei. Astfel, disciplina condamnatului înseamnă comportare atentă cu superiorii, comportare respectuoasă cu îndrumătorii și supraveghetorii și respectarea programului și al orarului zilnic. Este disciplinat și acela care susține și ajută pe alți condamnați în muncă și în toată activitatea.
Dacă în situația în care condamnații stăruitori în muncă dădeau posibilitatea comandamtului penitenciarului să le acorde anumite recompense, încălcarea regulilor de conduită menționate mai sus conduce implicit la aplicarea de sancțiuni disciplinare.
În modul stabilit de Codul de Executare și de Statutul executării pedepsei de către condamnați, condamnatului îi pot fi aplicate următoarele sancțiuni disciplinare.
a) mustrare;
b) antrenarea, pe rând la îngrijirea și amenajarea încăperilor și/sau a teritoriului penitenciarului;
c) încarcerarea:
– condamnatului deținut în penitenciarul de tip deschis sau semiînchis -pe un termen de până la 15 zile;
– condamnatului deținut în penitenciarul de tip închis – pe un termen de până la 20 zile;
– femeii condamnate sau minorului condamnat – pe un termen de până la 7 zile; (aceste sancțiuni disciplinare nu poat fi aplicate femeilor gravide și femeilor cu copii sugari ( alin (5) art. 265 Codul de Executare al RM)).
d) transferarea condamnatului din regimul de deținere de resocializare în regimul comun.
Condamnatului care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoțire i se poate aplica, în calitate de sancțiune disciplinară, interdicția de a locui în afara teritoriului penitenciarului. Condamnatul care, în timpul executării pedepsei, a admis repetat abateri disciplinare grave sau a fost recunoscut vinovat de săvârșirea unei infracțiuni intenționate este declarat violator al regimului de deținere. Condamnatul violator al regimului de deținere execută pedeapsa în regimul inițial de deținere și nu poate fi transferat în regimul comun sau în regimul de resocializare.
Aplicarea uneia sau alteia din sancțiunile enumerate mai sus nu țin întotdeauna numai de gravitatea faptei săvârșite și de fiecare dată se are în vedere și persoana și conduita acesteia ori starea în care se află la data săvârșirii abaterii, în acest context, așa cum se specifică și în textul de lege, abaterea disciplinară săvârșită de o femeie gravidă în timpul executării pedepsei cu închisoarea deși poate fi de aceeași gravitate cu cea săvârșită de un condamnat bărbat, nu poate fi pedepsită cu aceeași severitate ca cel de al doilea.
La aplicarea unei măsuri sancționatorii, tot ca aspect de individualizare, poate fi luat în calcul că se are în vedere vârsta condamnatului, gravitatea abaterii săvârșite, locul unde s-a produs, gravitatea abaterilor anterior săvârșite, frecvența acestora etc.
În practica română s-a decis ca în cazul în care condamnatul săvârșește repetate abateri de la disciplină în timpul executării pedepsei, nedemonstrând astfel dovezi temeinice de îndreptare, cererea sa de liberare codiționată de pedeapsă înainte de termen nu este întemeiată, deoarece nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri.
De asemenea, în ceea ce privește comportarea condamnatului, ea trebuie să se mențină pe tot timpul când acesta se află în penitenciar, adică până la punerea sa efectivă în libertate.
Dacă perioada, scursă de la data întocmirii procesului verbal de către comisie și până la soluționarea cererii, condamnatul săvârșește acte din care rezultă că procesul de reeducare nu a fost realizat, instanța de judecată, pe baza noilor dovezi, în recurs, este în măsură să dispună respingerea propunerii și să fixeze un nou termen pentru înnoirea cererii.
4. Condamnatul trebuie să dea dovezi temeinice de îndreptare
Aceasta constituie o altă condiție necesară pentru acordarea liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen și privește, de asemenea, comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei, dar sub aspectul redresării sale morale.
Aceasta duce la concluzia că în amplul proces de reeducare a condamnatului, acesta nu poate fi privit doar sub aspectul prestării unei munci utile pentru societate și a comportării disciplinare, ci și sub aspectul schimbării comportamentului acestuia și a redresării sale morale.
Dovezi temeinice de îndreptare sunt avute în vedere din momentul arestării și până la data când este pus în discuția Comisiei de propuneri pentru liberarea codiționată de pedeapsă înainte de termen, deci inclusiv în perioada arestului preventiv, care întotdeauna se deduce din perioada de executare.
îndreptarea condamnatului urmărește atingerea scopului prevenirii speciale, formarea la condamnat a calităților morale care să excludă posibilitatea comiterii de către acesta a unor noi infracțiuni.
Reeducarea condamnaților reprezintă o acțiune de formare a acelor trăsături morale pozitive de înlăturare din conștiință a concepțiilor vechi, greșite, care au obținerea unor recompense,
• lipsa unor sancțiuni,
• preocuparea și rezultatele obținute în activitatea de completare a studiilor obligatorii și pentru calificarea profesională,
• bună conduită față de ceilalți deținuți,
• renunțarea la unele deprinderi rele (băutură, certuri, indisciplină),
• bune rezultate în muncă,
• plata despăgubirilor civile,
• bună purtare la locul de muncă,
• participare la acțiuni organizate în penitenciar,
• regretul pentru acțiunea săvârșită,
• purtare corectă față de victimă,
• promisiuni sincere că după eliberare va ajuta să repare unele urmări rele ale faptei sale.
Cât privește aprecierea, dacă condamnatul a dat dovezi temeinice de îndreptare, se ia în vedere și comportarea bună avută de acesta cât timp a fost arestat preventiv. Există însă și o anumită categorie de deținuți care, cunoscând foarte bine condițiile de bază pe care trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi luați în discuția Comisiei de propuneri pentru liberarea codiționată de pedeapsă înainte de termen, pozează în a avea o conduită bună numai atunci când se apropie de momentul discutării în cadrul comisiei.
Practica judiciară a demonstrat aspectul menționat mai sus și activitatea zilnică în cadrul penitenciarelor cu deținuți recidiviști o demonstrează fără a fi nevoie de prea multe argumente.
Problema stabilirii dovezilor temeinice de îndreptare revine deopotrivă Comisiei de propuneri pentru liberarea codiționată de pedeapsă înainte de ter cât și instanței de judecată. Astfel, dacă o persoană a mai suferit foarte multecondamnări pentru aceeași infracțiune, comisia dar și instanța poate că durata de limit de timp petrecută în detenție nu a fost îndestulătoare pentru a crea convingerea temeinicilor dovezi de îndreptare.
Concluzionând, putem aprecia că dovezile temeinice de îndreptare sunt acele elemente de fapt, date, stări ce privesc trăsăturile morale ale celui aflat în detenție și care exprimă o conduită statornică bună, iar cel condamnat a dobândit un minim de reguli de comportare.
Se ține seama și de antecedentele penale ale condamnatului, în sensul că vor obține mai ușor liberarea cei care nu au antecedente. Codul Penal al RM din 24 martie 1961, art. 51, alineatul 11 prevedea expres că liberarea codiționată de pedeapsă înainte de termende pedeapsă nu se aplică recidiviștilor deosebit de periculoși cât și persoanelor anterior eliberate înainte de termen prin amnistie sau grațiere ori eliberate codiționat de pedeapsă înainte de termen, care au comis din nou infracțiuni intenționate în decursul părții neexecutate a pedepsei. Actualul Cod Penal al RM nu prevede direct anumite restricții în vederea liberării condiționate înainte de termen a unor categorii de condamnați.
În articolul 59 Cod Penal al României, se prevede că, în prezența condițiilor menționate și „ținându-se seama și de antecedentele penale", condamnatul poate fi eliberat condiționat. In lege nu se prevede că, cel condamnat are antecedente penale și că ar fi exclus de la eliberare condiționată, ci numai că trebuie să se țină seama de ele. Se are în vedere că realizarea condițiilor în ansamblu atestă că cel condamnat s-a îndreptat, astfel că prin acordarea ei se va contribui la întărirea eficienței pedepsei și a efectului ei preventiv general.
Fără a constitui o condiție a liberării codiționate de pedeapsă înainte de termen, antecedentele penale ale condamnatului constituie o situație de care, potrivit art. 59, alin. l, Cod Penal al României, trebuie să se țină seama la acordării liberării condiționate.
Această situație va trebui luată în considerație și în sensul că:
– cei condamnați fără antecedente penale vor obține mai ușor liberare codiționată de pedeapsă înainte de termen decât cei cu antecedente penale,
– recidiviștii sau cei cu antecedente penale vor obține liberare codiționată de pedeapsă înainte de termen numai după o examinare mult mai riguroasă a comportării lor la locul de deținere, aceșptia vor trebui să dea dovadă de o disciplină și stăruință deosebite în muncă , de vădită și temeinică îndreptare, relevate de numeroasele recompense obținute. Se va avea în vedere și natura infracțiunii săvârșite anterior, respectiv dacă este sau nu infracțiune de același fel, ceea ce reflectă sau nu o anumită perseverență infracțională, dacă a mai beneficiat sau nu de liberare codiționată de pedeapsă înainte de termen etc. Potrivit legislației penale române, la calcularea fracțiunilor de pedeapsă, de cel puțin 2/3 sau 3/4, se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca fiind executată pe baza muncii prestate, deoarece timpul în care a lucrat se socotește mai avantajos în funcție de natura și randamentul activității efectuate.
Pentru a nu fi avantajați cei cu forță fizică mai mare, ori cei obișnuiți cu asemenea munci și pentru a preîntâmpina posibilitatea liberării la un interval prea scurt de la începerea executării pedepsei, care ar fi insuficient pentru o reeducare temeinică, se prevede o condiție specială, executarea efectivă a unei părți din durata pedepsei (alin.2, art. 59 Cod penal al României).
Faptul că în trecutul unei persoane există multiple condamnări pentru același gen de infracțiuni sau pentru infracțiuni diferite, conduce la concluzia că aceasta trebuie ținută mai mult timp în detenție pentru îndreptare și reeducare și necesită folosirea de metodeși procedee diversificate în vederea realizării scopului prevăzut de lege.
Instanța de judecată, în momentul în care judecă cererea de liberare codiționată de pedeapsă înainte de termen, ținând cont de existența antecedentelor penale, în cazul în care respinge cererea, trebuie neapărat să stabilească un nou termen când deținutul poate reveni cu o nouă cerere.
În cazul în care instanța de judecată va lua în calcul antecedentele penale, aceasta ttrebuie să țină cont de următoarele criterii:
• când au fost condamnările anterioare;
• dacă deținutul este sau nu recidivist;
• cuantumul pedepselor ce i-au fost aplicate în funcție de graviatatea faptelor;
• natura infracțiunilor săvârșite;
• în ce perioadă au fost executate pedepsele;
• dacă au apărut acte de amnistie sau grațiere;
• dacă a internvenit prescripția sau reabilitarea.
Deși cu antecedente penale, Comisia de propuneri pentru liberarea codiționată de pedeapsă înainte de termen are obligația să analizeze și să înscrie în procesele verbale toate datele necesare în vederea realizării unei imagini de ansamblu asupra trecutului infracțional al persoanei, dar mai ales asupra comportării și atitudinii acesteia la locul de deținere și în special dacă prin exemplul său și modul de comportare a contribuit la reeducarea celorlalți condamnați.
2.3. Efectele și revocarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen
Efectele liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen în literature de specialitate sunt categorate sub două aspecte cea imediată și cea difinitivă. Dacă e să încercăm sa de destingem atunci putem spune că efectul imediat al măsurii este punerea în libertate a celui condamnat, care este provizorie și condiționată, în sensul că este dată pe un anumit termen, până la îndeplinirea duratei pronunțate de instanță, iar menținerea ei este condiționată de obligația celui liberat de a nu săvârși o nouă infracțiune, în tot acest interval de timp. Pedeapsa nu se consideră stinsă la data liberării ci ași continuă cursul până la expirarea intervalului ce a mai rămas din durata ei. în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni și a revocării liberării, condamnatul va fi obligat la executarea restului de pedeapsă, fără a se deduce partea petrecută în stare de libertate. Continuându-se pedeapsa principală își continuă cursul și pedepsele accesorii care decurg din pedeapsa principală. In ceia ce priveste a celui de-al doilea efect deci putem spune că efectele definitive se produc la expirarea intervalului de timp ce a mai rămas de executat dacă se îndeplinește condiția de a nu se săvârși o nouă infracțiune, starea de libertate condiționată se transformă în liberare definitivă. Din acest moment începe executarea pedepsei complementare în cazul pronunțării sale. Tot din acest moment începe să curgă termenul de reabilitare. De asemenea începe executarea unor măsuri de siguranță (dacă s-au pronunțat) care succed executării pedepsei închisorii, cum sunt interzicerea de a se afla în anumite localități, interzicerea unei funcții sau profesii etc.
Rămânerea definitivă a hotărârii de punere în liberare condiționată de pedeapsă înainte de termen a unei persoane condamnate coincide cu punerea efectivă în libertate a acesteia. Perioada de timp pe care persoana o mai are de parcurs până la expirarea efectivă a duratei pedepsei la care a fost condamnat se considră ca fiind o libertate provizorie sau, așa cum stipulează textul de lege, condiționată. Pentru ca liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen să devină efectivă, persoana care beneficiază de instituția aceasta are obligația ca în perioada respectivă să dea dovadă de o comportare corespunzătoare și să nu mai comită o nouă infracțiune. În cazul în care până la trecerea efectivă a perioadei respective nu a mai comis nici o infracțiune, el este considerat că și-a executat în întregime pedeapsa, libertatea devine deplină, nemaifiind provizorie și se poate bucura de capacitate deplină de exercițiu și de toate drepturile, încetând acțiunea asupra sa a efectelor pedepselor accesorii. Până la împlinirea însă a duratei pedepsei, asupra persoanei respective mai poate acționa un alt efect juridic și anume acela al revocării liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen. Astfel, legea penală prevede unele cazuri când instanța de judecată, prin hotărârea sa, poate să anuleze liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen a condamnatului și să-1 trimită în instituția penitenciară pentru a executa termenul de pedeapsă rămas neexecutat. La alin (8) art. 91 Cod penal al RM se prevede că dacă, în termenul de pedeapsă rămas neexecutat: condamnatul încalcă ordinea publică, pentru care fapt i-a fost aplicată o sancțiune administrativă, sau se eschivează cu premeditare de la îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanța de judecată la aplicarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, instanța de judecată, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării celor liberați condiționat de pedeapsă înainte de termen, poate pronunța o încheiere cu privire la anularea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen și la trimiterea condamnatului pentru a executa termenul de pedeapsă neexecutat.
În continuare, la alin. (8) art. 91 Cod Penal al RM e stipulat că dacă în termenul de pedeapsă rămas neexecutat condamnatul săvârșește din imprudență o nouă infracțiune, anularea sau menținerea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen se decide de către instanța de judecată. Iar dacă condamnatul săvârșește cu intenție o nouă infracțiune, instanța de judecată îi stabilește pedeapsa, conform regulilor unui cumul de sentințe (în condițiile art. 85 Cod Penal al RM). După aceleași reguli se aplică pedeapsa și în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni din imprudență dacă instanța de judecată anulează liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. Prin încălcarea ordinii publice, pentru care condamnatului i-a fost aplicată o sancțiune administrativă și care permite instanței de judecată să anuleze liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, trebuie de înțeles așa încălcări care mărturisesc că condamnatul, prin comportarea sa, a înșelat încrederea instanței de judecată, spre exemplu: a săvârșit un act de huliganism neânsemnat, urmat de sancționarea lui, a manifestat nesupunere cu rea-voință cerințelor colaboratorilor de poliție, a întrebuințat băuturi alcoolice în locuri publice, a apărut în locuri publice în stare de ebrietate .
Totodată, se consideră, pe bună dreptate, că așa abateri administrative ca încălcarea regulilor de vânătoare, de pescuit, de circulație a mijloacelor de transport etc. nu pot servi ca motiv pentru anularea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen. Drept eschivare intenționată de la îndeplinirea îndatoririlor cu care cel condamnat a fost însărcinat de către instanța de judecată se consideră eschivarea cu rea voință, fără nici un temei, de la exercitarea îndatoririlor stabilite de judecată, de exemplu: și-a schimbat, fără consimțământul organului competent, domiciliul, frecventează locurile interzise, nu trece cu rea voință cursul de tratament, nu acordă susținere materială familiei. Dacă instanța de judecată anulează liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, atunci, potrivit regulii generale, condamnatul trebuie să execute toată partea neexecutată din pedeapsă.
Deci, dacă în perioada liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, persoana care a beneficiat de această instituție săvârșește o nouă infracțiune, instanța de judecată, în funcție de gravitatea faptei comise și ținând cont de considerentele de individualizare a faptei, având în vedere pericolul social pe care aceasta îl prezintă, poate dispune menținerea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen sau revocarea acesteia. Cu alte cuvinte, facultatea ce se acordă instanței în cele prrezentate mai sus, constă fie în revocarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, fie în menținerea acesteia. Pentru a se putea revoca liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, se cer a fi întrunite următoarele condiții:
– infracțiunea săvârșită să prezinte un pericol spocial ridicat;
– momentul săvârșirii infracțiunii să fie cuprins în perioada de la data punerii în libertate și până la împlinirea duratei pedepsei.
Dacă în perioada respectivă cel care a beneficiat de instituția liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen a săvârșit o contravenție, indiferent de ce natură ar fi aceasta și cum este ea sancționată (amendă sau închisoare) nu se poate dispune revocarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen. De asemenea, nu au relevanță juridică aspectele legate de comportare necorespunzătoare, dacă aceasta nu îmbracă haina unei infracțiuni. În același context, revocarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen nu poate fi influențată de natura infracțiunii ce a fost săvârșită,dacă aceasta a fost săvârșită din culpă sau cu intenție, fie ea directă sau indirectă și nici praeterintenționată, cu atât mai mult de natura infracțiunii din a cărei pedeapsă condamnatul se află în liberare condiționată de pedeapsă înainte de termen. Pentru a putea să opereze revocarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, este necesar ca infracțiunea ce a fost săvârșită în perioada de liberare condiționată de pedeapsă înainte de termen să fie pedepsită de legea penală cu închisoarea, iar cel liberat condiționat să poată fi tras la răspundere penală. Menținerea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen se poate hotăra în cazurile în care noua infracțiune nu prezintă o gravitate deosebită (nu are urmări grave, s-a săvârșit în împrejurări cu totul accidentale .) și când pedeapsa aplicată de instanță este închisoarea pe termen redus sau amenda.
În concluzie, dacă noua infracțiune nu e gravă, liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen acordată pentru infracțiunile săvârșite mai înainte se poate menține, ceea ce înseamnă că cel condamnat rămâne în continuare în liberare condiționată de pedeapsă înainte de termen până la împlinirea termenului de executare integrală a pedepsei, executând în paralel dacă este posibil (de exemplu amenda) sau, în continuare, pedeapsa pentru noua infracțiune comisă.
Așadar, revocarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen se clasifică în cea facultativă și în obligatorie.
Revocarea facultativă este în cazul infracțiunilor de gravitate, în general redusă, situație în care instanța poate menține în continuare liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, fără a o revoca. Menținerea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen nu ridică nici o problemă când pentru a doua infracțiune s-a pronunțat pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii pentru care s-a aplicat grațierea ori asupra pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea condiționată a executării ei, în una din cele două forme, ori s-a aplicat instituția executării pedepsei la locul de muncă. De asemenea, menținerea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen este compatibilă cu aplicarea pedepsei închisorii pentru a doua infracțiune, executabilă în regim de detenție, dar infracțiunea este judecată cu puțin timp înainte de îndeplinirea duratei primei pedepse.
Revocarea este obligatorie când fapta săvârșită este o infracțiune contra siguranței naționale, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracțiune contra păcii și omenirii ori o infracțiune prin care s-a produs consecințe deosebit de grave. Prin revocare, se va contopi pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior, cu restul ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, putându-se aplica un spor de până la cinci ani la pedeapsa cea mai mare. Prin aplicarea sporului nu se poate depăși totalul pedepselor supuse contopirii. Restul pedepsei ce a mai rămas de executat se calculează, scăzându-se din pedeapsa pronunțată de instanță ceea ce efectiv s-a executat, fără a se ține seama de mărimea de pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate care se adaogă la perioada executată numai în vederea acordării liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen. În cazul liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen dispuse pentru pedeapsa detențiunii pe viață obligația de a nu săvârși o nouă infracțiune este legată de un interval de zece ani după data liberării. Dacă în acest interval de timp cel liberat nu săvârșește o nouă infracțiune la expirarea lui pedeapsa se consideră a fi executată.
2.4 Modul de acordare a liberării de pedeapsa penală înainte de termen în reglementarea legislației penale a statelor România, Italiei și Poloniei
Dacă e să facem o analiză a unor state europene în ceia ce privește liberarea de pedeapsă penală putem pedista unele prevederi aplicabile și in Republica Moldova. Analizînd legislația României aici punem menționa că în penitenciarele românești există în prezent o atmosferă încărcată și apăsătoare. Persoanele condamnate sunt bulversate de respingerile și amânările cererilor lor de liberare condiționată decise de către instanțe, pe bandă, în baza unor motivații “copy-paste”, din al căror cuprins lipsesc cu desăvârșire argumentele corecte și obiective. Persoanele care au primit deja astfel de amânări consideră, pe bună dreptate, că eforturile pe care le-au depus și conduita lor exemplară în perioada executării pedepsei nu le-au fost recunoscute sau apreciate, iar cele care urmează să solicite în anii următori liberarea condiționată nu mai au nicio motivație pentru a-și păstra interesul și concentrarea la activitățile specifice vieții de detenție, observând ce li s-a întâmplat colegilor lor. Liberarea condiționată este o instituție complementară a regimului de executare a pedepsei cu închisoarea și este reglementată atât în vechile acte normative cât și în cele noi: Codul penal (art.99-100), Codul de procedură penală (art. 587-588) și Legea 254/2013 privind executarea pedepselor (art. 95-97). De liberarea condiționată pot beneficia toate persoanele condamnate, indiferent dacă acestea execută o pedeapsă de lungă durată sau o pedeapsă mică și indiferent de fapta săvârșită sau gravitatea ei. În timp ce în țări cu o puternică experiență democratică, așa cum este Marea Britanie spre exemplu, funcționează și procedura de “liberare necondiționată automată’’ pentru persoanele care îndeplinesc condițiile și au pedepse privative de libertate de până la 4 ani, în România, ca rezultat al unor politici penale greu explicabile, instanțele ajung să respingă solicitările de liberare condiționată chiar și pentru persoanele condamnate care sunt la prima abatere, cu pedepse mici, fapte fără mare gravitate și, în plus, având și recomandarea comisiei pentru liberare condiționată a penitenciarului. Respingerea și amânarea liberării condiționate pentru solicitarea care are avizul acestei comisii ar trebui să reprezinte o excepție de la regulă însă, în prezent, excepția a devenit regulă.
Pentru Italia liberarea de pedeapsa penală aici legislația are o procedură care este reglementată în Codul Penal al Italiei la art. 176-177 CPI. Concesia liberării condiționate reprezintă un premiu pentru condamnatul care, în timpul perioadei de detenție, a avut în mod constant un comportament exemplar. Liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții: astfel, condamnatul trebuie
– să fi menținut, de-a lungul întregii perioade de detenție, un comportament care să susțină convingerea că funcția de reeducare a pedepsei a fost atinsă și că, în viitor, nu va mai săvârși alte fapte prevăzute de legea penală;
– să fi executat cel puțin 30 de luni și, în orice caz, cel puțin jumătate din pedeapsă, dacă fracțiunea ce rămâne neexecutată nu depășește 5 ani, în situația primei condamnări sau a recidivei simple;
– să fi executat cel puțin 4 ani și cel puțin trei sferturi din pedeapsă, în sitauția recidivei agravate sau reiterate;
– să fi executat cel puțin 26 de ani, dacă a fost condamant la pedeapsa detențiunii pe viață (legea 663/1986).
Pentru condamnații care au comis delictul în timpul minorității, liberarea condiționată poate fi acordată în orice moment al executării pedepsei, fără nicio limitare de ordin cronologic.
– să fi onorat integral obligațiile civile legate de comiterea faptei, dacă nu poate demonstra că este în imposibilitate materială de a le îndeplini.
Liberarea condiționată este acordată de Tribunalul de Supraveghere ca urmare a părerii pozitive a judecătorului delegat. Dacă acesta refuză cererea de liberare condiționată, condamnatul poate propune din nou acordarea acesteia după trecerea unei perioade de timp indicate de lege.
Liberarea condiționată este revocată de drept:
– dacă persoana liberată comite un delict (sau contravenție) de aceeași natură cu cel pentru care a fost acordat beneficiul;
– dacă nu respectă obligațiile aferente regimului de libertate supravegheatăprevăzute de art.230 n.2 CPI
Măsura liberării condiționate suspendă executarea restului de pedeapsă. Dacă nu intervine nici o cauză de revocare până în momentul expirării fracțiunii restante de pedeapsă, pedeapsa se consideră executată și sunt revocate măsurile de siguranță personale; se mențin toate celelalte efecte penale, inclusiv pedepsele accesorii.
Regulile de acordare a eliberării condiționate înainte de termen și scutirea de executare a unei părți din pedeapsa de privare de libertate sunt definite în Codul Penal al Poloniei, iar regulile de anulare sunt incluse în Codul Penal Executoriu. Pentru a obține eliberarea condiționată înainte de termen trebuie îndeplinită condiția de a executa o parte a pedepsei, și anume:
un condamnat poate fi eliberat condiționat după executarea a cel puțin o jumătate din pedeapsă,
un condamnat în condiții de recidivă simplă – după executarea a cel puțin două treimi din pedeapsă,
un condamnat în condiții de recidivă multiplă – după executarea a trei sferturi din pedeapsă,
un condamnat la 25 de ani de privare de libertate – după executarea a 15 ani din pedeapsă;
un condamnat la închisoare pe viață – după executarea a 25 ani din pedeapsă;
în cazuri individuale, la emiterea sentinței de condamnare, judecătoria poate înăspri condițiile de timp susmenționate.
Dacă un deținut a îndeplinit condiția de a executa o parte din pedeapsă, acesta poate fi eliberat, dar numai atunci când atitudinea sa, calitățile și condițiile personale, modul de viață înainte de comiterea infracțiunii și comportamentul după comiterea infracțiunii și în perioada executării pedepsei, justifică convingerea că după eliberare va respecta cadrul juridic. Decizia privind eliberarea condiționată o ia tribunalul penitenciar în regiunea căruia se află deținutul condamnat. Cererea privind eliberarea condiționată poate fi depusă de către condamnat sau avocatul apărării, precum și de directorul penitenciarului, curatorul judecătoresc profesionist sau procuror. În cazul respingerii cererii de eliberare condiționată, persoana în cauză poate înainta o plângere în termen de 7 zile de la data anunțării hotărârii sau de la data primirii hotărârii. O astfel plângere se înaintează la tribunalul care a emis hotărârea. La solicitarea eliberării condiționate, se va plăti o taxă judiciară. Un deținut care nu deține mijloace financiare, poate solicita la judecătorie scutirea de această taxă.
Modul obținere/acordare a unei pauze în executarea pedepsei este reglementat de către Codul Penal Executoriu. Acordarea unei pauze este de competența instanței penitenciare în raza căruia se află condamnatul. Pentru ca un condamnat să obțină o pauză în executarea pedepsei, acesta trebuie să îndeplinească regulile prevăzute prin lege. Judecătoria are obligația de a acorda o pauză în executarea pedepsei atunci când:
un condamnat suferă de o boală psihică;
un condamnat suferă de o altă boală gravă care nu-i permite să-și execute pedeapsa de privare de libertate.
Judecătoria îi poate acorda unui deținut o pauză atunci când există motive întemeiate: de sănătate (de exemplu o operație medicală), familiale (cum ar fi boala unui membru de familie), personale (probleme importante de muncă). Cererea de acordare a unei pauze poate fi depusă de către condamnat sau avocatul apărării, precum și de procuror, curatorul judecătoresc profesionist, directorul unității penitenciare sau de comisia de medici. Judecătoria va emite hotărârea sa în aceasta privință, sub forma de hotărâre judecătorească, care poate fi atacată la Judecătoria care a emis-o în termen de 7 zile de la data anunțării sau a înmânării hotărârii persoanei implicate.
Astfel făcînd analiza acestor trei țări România, Italia și Polonie am observant că statul este în favoarea condamnaților și le pune la dispoziția lor dreptul de a beneficia de liberarea de pedeapsă penală înainte de termen, dar urmărind desigur că toate etapele impuse de legislația penală.
Concluzii și recomandări
Una din direcțiile principale ale reformei judiciare de drept în Republica Moldova, constă în elaborarea unei legislații, care ar reflecta realizările gândiriii științifice contemporane, practicii de aplicare a normelor de drept și ar corespunde standardelor europene și nivelului internațional.
După efectuarea acestei lucrări, putem concluziona următoarele:
Liberare de pedeapsa penală constituie eliberarea persoanei care a săvârșit o infracțiune de la executarea reală, parțială sau totală a pedepsei penale pronunțate prin hotărârea instanței de judecată.
În funcție de categoriile liberării de pedeapsă penală, diferă și cercul de personae față de care ele pot fi aplicate, precum și categoriile de pedeapsă de la care poate fi liberată persoana vinovată.
În cazul liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, condiția reparării integrale a daunelor cauzate de infracțiunea săvârșită de cel condamnat, este oportun să se mențină doar în calitate de obligație impusă în termenul rămas neexecutat, iar intenția îndreptată în privința aceasta prin repararea parțială să fie considerată ca un element caracteristic important în aprecierea comportamentului și atitudinii condamnatului față de dorința de integrare înainte de termen în societate și a conțientizării celor săvârșite anterior.
Condiția participării la executarea muncilor neremunerate sau remunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului și a teritoriului, de îmbunătățire a condițiilor de trai și medico-sanitare de detenție potrivit prevederilor art.253 CE RM, în calitate de temei al liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, limitează aplicarea acesteia unui larg contingent de condamnați care, de fapt, nu pot presta astfel de munci, cu atât mai mult că implicarea tuturor condamnaților care urmează a beneficia de o astfel de liberare este aproape imposibilă.
Legea penală leagă realizarea liberării de pedeapsa penală de anumite etape ale procedurii judiciare: ea este posibilă din momentul pronunțării sentinței de condamnare și până la etapa executării pedepsei, care încă nu c executată definitiv.
După concluziile efectuate mai sus putem scoate în evidență următoarele recomandări care le considerăm oportune pentru îmbunătățirea instituției date:
ca Curtea Supremă de Justiție să analizeze prectica judiciară cu privire la liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen și să creeze o hotărâre a Plenului pentru a da recomandare pentru toate organele de drept;
crearea unor centre speciale de resocializarea a persoanelor care au beneficiat de instituția liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, în cadrul cărora să lucreze specialiști în diferite domenii, ca: psiholofie, psihiatrie, educație, asistență socială ș.a.;
persoanele minore care au comis infracțiuni prima oară și fiind infracțiuni usoare să fie efectuat cu ei mai multe ore de reeducare și de a le fi asigurat o bună reintegrare în societate pentru a fi exclus riscul lor de a comite o nouă infracțiune ;
de a se face o explicație sau interpretare mai profundă în ceea ce privește aplicarea liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen de către instanțele de judecată, luându-se ca bază practica judiciară, ceea ce va da posibilitate instanțelor judecătorești, de a evita greșelile la condamnarea persoanelor vinovate, adică evitarea adoptării și pronunțării unor sentințe ilegale;
Bibliografia
Convenția nr. 29/1930 a Organizației Internaționale a Muncii, referitoare la munca forțată sau obligatoriu;
Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 12.08.1994 ;
Codul Penal al Republicii Moldova, Legea nr.985-XV din 18.04.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 128-129/1012 din 13.09.2002;
Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova, Legea nr.122-XV din 14.03.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 104-110/447 din 07.06.2003;
Codul de Executare al Republicii Moldoval, Legea nr. 443-XV din 24.12.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 34-35/112 din 03.03.2005;
Codul Penal al Republicii Moldova adoptat la 24.03.61, Veștile Sovietului Suprem al R.S.S.M., 1961, nr. 10;
Legea cu privire la probațiune nr.8-XVI din 14.02.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.103-105 din 13.06.2008.
Basarab M., „Drept penal" p. generală, Vol.II, Ed. Lumina Lex, București, 1997, p 102-104;
Bălan A., Stănișor E., Mincă M. Penologie. Edițiaa II-a. București: Oscar Print,2003;
Bodrodac Al., Manual de drept penal. Partea Generală. – Chișinău, 2005;
Borodac A., Bujor V., Brînză S., Carpov T. ș.a. Drept penal. Partea Generală. – Chișinău: Știința, 1994;
Botnaru S., Grama M., Șavga A., Grosu V. Drept penal. Partea Generală. – Chișinău: Cartier Juridic, 2005;
Bujor V., Sârbu P., „Detențiunea pe viață", Chișinău, 2001;
Culegere de recomandări normative și metodice privitor la organizarea lucrului educativ cu condamnații din instituțiile penitenciare (în ajutor șefului de detașament), DIP al MJ;
Dongoroz V., Kahane S., [ș.a.] în "Explicații teoretice ale Codului penal roman, Partea generală", voi. II, București, 1970;
Dolea I., Zaharia V., Rotaru V., Popa V., Probațiunea în Republica Moldova. Raport de monitorizare, Chișinău, „Bons Offices” S.R.L., 2011;
Fletcher George P., Dolea I., Blănaru D. Concepte de bază ale justiției penale. Chișinău: ARC,2001;
FoncJor. I, "Liberarea condiționată în explicații teoretice ale Codului penal român", Voi.II, București, Editura Academică, 1970;
Giurgiu N., Drept penal general, doctrină, legislație, jurisprudență. ed. II-a. Iași: Cantes, 2000;
Instrucțiunea DIP MJ RM "cu privire la pregătirea și prezentarea în instanța de judecată a documentației privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen sau înlocuirea părții neexevutate din pedeapsa condamnaților cu o pedeapsă mai blândă", Chișinău, 2006, Proiect.
Judecătoria sect.5, București, sent. pen.nr.12 din 3.01.1980 R.R.D. nr.3/1981, pag.52;
Macari I. „Drept penal al Republicii Moldova", Partea generală, CE USM, Chișinău, 2002;
Morar I., Suspendarea condiționată a executării pedepsei. Șansă sau capcană. București:Lumina Lex, 2002;
Nistoreanu Gh., Boroi A., „Drept penal" p. generală, Ed. ALL Beck, București, 2002;
Pavel Cocoș M. "Liberarea condiționată – teză de doctorat", 1980, Biblioteca Facultății de drept. București;
Popa V. Învață să trăiești în comunitate, Ghidul persoanelor liberate din locurile de detenție, Institutul de Reforme Penale, Chișinău, 2006;
Prițcan V., Ianacoglo M., Dovicenco L. et. al. Raport: Evaluarea necesităților în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate de detenție. Chișinău: IRP, 2007;
Prițcan V., Gribincea T., Moraru-Chilimar R., și alții. Reintegrarea socială a persoanelor liberate din locurile de detenție. Chișinău: Cartier, 2007;
Regulamentul privind organizarea și funcționarea organelor de probațiune, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 827 din 10.09.2010, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 166-168 din 14.09.2010;
Tănăsescu I, Tănăsescu C., Tănăsescu G. Drept Penal General. București: ALL BECK, 2002;
Tipa I. Condițiile de aplicare a liberării de pedeapsa penală datorită schimbării situației :Cultura juridică și prevenirea corupției. Tezele conf.internaț. Chișinău, 2007;
Tipa I. Reflectarea instituției liberării de pedeapsa penală în actele normative internaționale. În: Revista Națională de Drept, 2009, nr. 2;
Theodoru G. "La liberation Conditionelle en droit penal roumain", Analele Științifice ale Univ. "Al.I.Cuza" Iași, Științe Juridice, t.XIX, 1973;
Trib.Municip. București, secția I-a penală, dec. nr.267/1993, Dreptul nr.27, 1995;
Ulianovschi Gh. Politica penală și răspunderea minorilor în noul Cod penal. În: Avocatul poporului. 2003, nr. 5;
Ungureanu A., Drept penal. Partea Generală. – București: Lumina Lex, 1995;
Ungureanu A. "Probleme ivite în practica instanțelor din jud. Bacău, în materia liberării condiționate, în R.R.D. nr.ll;
Vulpescu A., Canțer N, Postu D., Adam Iu. Pregătirea pentru liberare a deținuților, IRP, Chișinău, 2007;
Пионтковский А., Стручков Н., Ромашкин П., и др. Курс советского уголовногоправа. Т.III. Мосвква: Изд. Наука, 1970;
Рарог А. Уголовное Право Российской Федерации. Общая часть. Москва: Юристъ, 2001;
Туманов Г., Аванесов А., Повышать эффективность условно-досрочного освобождения. În: „Советское юстиция”, 1966, № 18;
Bibliografia
Convenția nr. 29/1930 a Organizației Internaționale a Muncii, referitoare la munca forțată sau obligatoriu;
Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 12.08.1994 ;
Codul Penal al Republicii Moldova, Legea nr.985-XV din 18.04.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 128-129/1012 din 13.09.2002;
Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova, Legea nr.122-XV din 14.03.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 104-110/447 din 07.06.2003;
Codul de Executare al Republicii Moldoval, Legea nr. 443-XV din 24.12.2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 34-35/112 din 03.03.2005;
Codul Penal al Republicii Moldova adoptat la 24.03.61, Veștile Sovietului Suprem al R.S.S.M., 1961, nr. 10;
Legea cu privire la probațiune nr.8-XVI din 14.02.2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.103-105 din 13.06.2008.
Basarab M., „Drept penal" p. generală, Vol.II, Ed. Lumina Lex, București, 1997, p 102-104;
Bălan A., Stănișor E., Mincă M. Penologie. Edițiaa II-a. București: Oscar Print,2003;
Bodrodac Al., Manual de drept penal. Partea Generală. – Chișinău, 2005;
Borodac A., Bujor V., Brînză S., Carpov T. ș.a. Drept penal. Partea Generală. – Chișinău: Știința, 1994;
Botnaru S., Grama M., Șavga A., Grosu V. Drept penal. Partea Generală. – Chișinău: Cartier Juridic, 2005;
Bujor V., Sârbu P., „Detențiunea pe viață", Chișinău, 2001;
Culegere de recomandări normative și metodice privitor la organizarea lucrului educativ cu condamnații din instituțiile penitenciare (în ajutor șefului de detașament), DIP al MJ;
Dongoroz V., Kahane S., [ș.a.] în "Explicații teoretice ale Codului penal roman, Partea generală", voi. II, București, 1970;
Dolea I., Zaharia V., Rotaru V., Popa V., Probațiunea în Republica Moldova. Raport de monitorizare, Chișinău, „Bons Offices” S.R.L., 2011;
Fletcher George P., Dolea I., Blănaru D. Concepte de bază ale justiției penale. Chișinău: ARC,2001;
FoncJor. I, "Liberarea condiționată în explicații teoretice ale Codului penal român", Voi.II, București, Editura Academică, 1970;
Giurgiu N., Drept penal general, doctrină, legislație, jurisprudență. ed. II-a. Iași: Cantes, 2000;
Instrucțiunea DIP MJ RM "cu privire la pregătirea și prezentarea în instanța de judecată a documentației privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen sau înlocuirea părții neexevutate din pedeapsa condamnaților cu o pedeapsă mai blândă", Chișinău, 2006, Proiect.
Judecătoria sect.5, București, sent. pen.nr.12 din 3.01.1980 R.R.D. nr.3/1981, pag.52;
Macari I. „Drept penal al Republicii Moldova", Partea generală, CE USM, Chișinău, 2002;
Morar I., Suspendarea condiționată a executării pedepsei. Șansă sau capcană. București:Lumina Lex, 2002;
Nistoreanu Gh., Boroi A., „Drept penal" p. generală, Ed. ALL Beck, București, 2002;
Pavel Cocoș M. "Liberarea condiționată – teză de doctorat", 1980, Biblioteca Facultății de drept. București;
Popa V. Învață să trăiești în comunitate, Ghidul persoanelor liberate din locurile de detenție, Institutul de Reforme Penale, Chișinău, 2006;
Prițcan V., Ianacoglo M., Dovicenco L. et. al. Raport: Evaluarea necesităților în domeniul reintegrării sociale a persoanelor liberate de detenție. Chișinău: IRP, 2007;
Prițcan V., Gribincea T., Moraru-Chilimar R., și alții. Reintegrarea socială a persoanelor liberate din locurile de detenție. Chișinău: Cartier, 2007;
Regulamentul privind organizarea și funcționarea organelor de probațiune, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 827 din 10.09.2010, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 166-168 din 14.09.2010;
Tănăsescu I, Tănăsescu C., Tănăsescu G. Drept Penal General. București: ALL BECK, 2002;
Tipa I. Condițiile de aplicare a liberării de pedeapsa penală datorită schimbării situației :Cultura juridică și prevenirea corupției. Tezele conf.internaț. Chișinău, 2007;
Tipa I. Reflectarea instituției liberării de pedeapsa penală în actele normative internaționale. În: Revista Națională de Drept, 2009, nr. 2;
Theodoru G. "La liberation Conditionelle en droit penal roumain", Analele Științifice ale Univ. "Al.I.Cuza" Iași, Științe Juridice, t.XIX, 1973;
Trib.Municip. București, secția I-a penală, dec. nr.267/1993, Dreptul nr.27, 1995;
Ulianovschi Gh. Politica penală și răspunderea minorilor în noul Cod penal. În: Avocatul poporului. 2003, nr. 5;
Ungureanu A., Drept penal. Partea Generală. – București: Lumina Lex, 1995;
Ungureanu A. "Probleme ivite în practica instanțelor din jud. Bacău, în materia liberării condiționate, în R.R.D. nr.ll;
Vulpescu A., Canțer N, Postu D., Adam Iu. Pregătirea pentru liberare a deținuților, IRP, Chișinău, 2007;
Пионтковский А., Стручков Н., Ромашкин П., и др. Курс советского уголовногоправа. Т.III. Мосвква: Изд. Наука, 1970;
Рарог А. Уголовное Право Российской Федерации. Общая часть. Москва: Юристъ, 2001;
Туманов Г., Аванесов А., Повышать эффективность условно-досрочного освобождения. În: „Советское юстиция”, 1966, № 18;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Liberarea DE Pedeapsa Penala Inainte DE Termen (ID: 128418)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.