LIBERA CIRCULAȚIE ȘI CRIZA MIGRAȚIEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ . PERSPECTIVE JURIDICE Coordonator științific: Conf . univ. dr. Constantin MANOLACHE Autor:… [603183]

UNIVERSITATEA ”PETRE ANDREI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE
DE LICENȚĂ

LIBERA CIRCULAȚIE ȘI CRIZA MIGRAȚIEI
ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ . PERSPECTIVE JURIDICE

Coordonator științific:
Conf . univ. dr. Constantin MANOLACHE
Autor:
Giuliano Cornel TODERAȘCU

Iași, februar ie 20 20

2

Cuprins

Introducere

Capitolul I
Reglementarea liberei circulații a persoanelor în Uniunea Europeană
1. Libera circulație – elemente de istorie
2. Libera circulație a muncitorilor
3. Restricții referitoare la libera circulație a persoanelor. Dreptul de protecție
în caz de remitere, extrădare, expulzare
4. Egalitate de tratament privind accesul la pregătire profesională și exercitarea profesiei
5. Dreptul de sejur, libertatea de deplasare, drepul de a intra în țară

Capitolul II
Modificări ad-hoc și reinterpretări ale liberei circulații în spațiul european
1. Obligațiile juridice și politice asumate de UE în raport cu ”popoarele sale”
și cu cetățenii europeni
2. Poziția statului român în problema “cotelor obligatorii de imigranți”

Concluzii

Bibliografie

3

10
10
13

17
21
23

27

27
33

45

50

3
Introducere

Uniunea Europeană a fost creată, după al Doilea Război Mondial, pentru a împiedica o
nouă implicare a națiunilor europene în conflicte legate de controlul resurselor naturale. Născută
ca o Comunitate a Cărbunelui și Oțelului (1951), adică a acelor resurse care puteau susține un
război, Uniunea Europeană s -a dezvoltat în etape succesive, mărindu -și deopotrivă numărul
membrilor (de la cele șase state fondatoare, la 28 de țări din prezent – sub rezerva retragerii
Marii Britanii ) și obiectivele politice, economice și sociale. Astfel, Uniunea a devenit un spațiu
al democrației și respectării drepturilor omului, al libertăț ilor individuale garantate, dar și al
prosperității.
Prin structurarea sa inițială (ca o construcție economică) și prin modul de luare a
deciziilor, Comunitatea și mai apoi Uniunea Europeană au reușit să construiască o unitate și o
capacitate de acțiune s uperioare altor organizații europene de cooperare (Consiliul Europei,
O.S.C.E., O.E.C.D.). Procesul de integrare a acestui spațiu s -a realizat prin instituirea a patru
categorii de libertăți fundamentale pentru Piața Uniunii (libera circulație a bunurilor,
persoanelor, serviciilor și capitalului), la care s -au adăugat eliminarea barierelor din calea
acestora, armonizarea legislațiilor și instituirea unui proces interguvernamental și democratic de
luare a deciziilor, în cadrul căruia aplicarea acquis -ului co munitar este primordială. Aceste
libertăți au fost realizate , în cea mai mare parte a lor, în cursul perioadei de tranziție, potrivit
Tratatului , prin dispoziții de procedură și prin acțiuni de restricții ori interdicții.
Dintre valorile și instrumentele c ele mai importante ale UE, libertatea de mișcare a
cetățenilor pe cuprinsul tuturor statelor membre reprezintă un element esențial. Acesta definește
practic conceptul de Uniune Europeană și nu poate fi pus în discuție fără a genera consecințe
grave pentru stabilitatea și identitatea noastră. Totuși, începând de pe la mijlocul anului 2015,
libertatea de mișcare a început să fie pusă sub semnul întrebării, în contextul unui fenomen
migraționist fără precedent, gestionat defectuos atât de către unele țări memb re, cât și de
autoritățile de la Bruxelles.
La începutul toamnei lui 2015, întreaga Uniune Europeană s -a confruntat cu o situație
unică: exod masiv, în valuri, de populații, spre Europa, mult peste fluxurile obișnuite din anii și

4
deceniile precedente; acea stă ”invazie” a refugiaților avea să pună în mare dificultate construcția
politică europeană, destinată protejării, promovării identității noastre în secolul XXI.
Acest val de imigranți care a forțat intrarea în UE de o manieră bruscă, masivă, disperată,
aducând cu un fenomen de migrație în masă sau cu un exod de populații extraeuropene care
”asediază Europa”, este rezultatul unor politici relaxate, dacă nu chiar a unei ignorări sau al unui
dezinteres al Comisiei și al țărilor vestice, în special, față de s tate membre de la frontierea sudică
a UE (mai ales Grecia și Italia, dar și Malta) care, de ani buni se confruntă cu fenomene de
forțare a frontierelor lor de către cetățeni extra -europeni (fenomene de imigrație ilegală și
fenomene conexe, de trafic organi zat de persoane peste Mediterana). Pătrunderea, de câțiva ani
buni, a imigranților ilegali în țări ca Italia sau Grecia era privită cu nepăsare, ca ”întâmplări
nesemnificative pentru UE ca ansamblu și pentru stabilitatea sa și fără urmări pe termen mediu ș i
lung”, de către instituțiile comunitare, de către diplomația UE (SEAE, Înaltul Reprezentant), de
către state ca Germania sau Franța (denumite și ”motorul UE”). Ele erau considerate ca
evenimente ce nu păreau să anunțe un fenomen migratoriu de proporții a supra centrului UE, cum
s-a întâmplat brusc în 2015.
Această lipsă surprinzătoare de previziune a UE a fost urmarea lipsei de strategii clare,
coerente, a Uniunii pentru zone precum țările mediteraneene, țările -sursă ale fenomenelor de
migrație din cauza c onflictelor militare și țările sub -dezvoltate din alte regiuni ale globului. S -a
considerat, cu totul superficial și de neacceptat pentru o Uniune care și -a asumat prin Tratatul de
la Lisabona rolul de actor global1, că țările din sudul frontierelor Uniuni i se pot descurca singure,
în lipsa unei strategii speciale a UE privind riscurile migrației ilegale, pe considerente de
persecuții din cauză de război sau pe considerente economice, riscuri pentru securitatea,
stabilitatea Uniunii și pentru identitatea eu ropeană ca atare. Dovadă a acestor lacune de gândire
strategică la nivelul diplomației UE și al nucleului decizional al Uniunii (țări ca Germania,
Franța, Austria), brusc, la porțile Uniunii s -au înghesuit mulțimi de oameni care și -au exprimat
expres dorin ța de a ajunge nu în orice zonă a UE, ci chiar în inima sa: Germania, Austria, Suedia,
chiar și în Marea Britanie, traversând în masă și blocând chiar, Eurotunelul. Exodul s -a orientat
astfel către țări bogate, cu o economie puternic dezvoltată, cu un regi m juridic foarte favorabil
pentru imigranți și cu o tradiție în integrarea unui număr mare de imigranți – a se vedea
provocarea multiculturalismului, susținut de aceste țări.

1 Art. 2, alin.5/TUE, în modif. Tratatului de la Lisabona.

5
Masele mari de imigranți ( lato sensu , deoarece ei pot fi împărțiți în mai multe c ategorii
de persoane, din punct de vedere juridic, dintre care refugiații de război sunt doar o parte) au
venit brusc și în aflux masiv (două caracteristici ce duc discuția de la nivel umanitar spre
dimensiuni de securitate și apărare, de relații inter -civilizaționale), la porțile UE ca urmare a
anunțurilor făcute (la fel de brusc) de Germania, cum că ”ar fi gata să primească 800.000 de
refugiați sirieni”. Consecință a acestui anunț, unilateral exprimat al Germaniei2 (fără consultarea
statelor membre UE, an terior anunțului, în Consilii; fără consultarea instituțiilor UE, precum
Consiliul European), masele de imigranți au forțat frontierele UE, exprimându -și cu insistență
dorința de a ajunge ”la doamna Merkel, care ne primește”, adică spre Germania. Această s ituație,
întâmplându -se de o manieră subită și implicând un număr foarte mare de oameni la granițele
UE, pe care le -au forțat până a pune statele de la frontiera UE în diferite situații inedite (ridicare
de garduri, cordoane de jandarmi, gaze lacrimogene e tc.) a dus la situații politice tensionate între
țările din Estul și Vestul UE (ultimele au început să își organizeze pozițiile politice spre o
politică de primire necondiționată a imigranților, până la poziția extremă, non -democratică, de a
pune și
celelalte state din Estul UE în fața unui fapt împlinit și de a le forța politicile în sensul de
deschidere necondiționată și grabnică a granițelor lor în fața acestui aflux masiv și nestăvilit de
imigranți).
Lipsa de flexiblitate a țărilor din Vest3 și ul terior, a unor instituții UE (Comisie,
Parlament European) care s -au raliat grabnic, fără analize de profunzime și multidimensionale, la
pozițiile statelor din Vestul UE doritoare de imigranți (din diferite motive) a produs un clivaj
politic între Estul și Vestul UE, cu riscul de adâncire treptată, până la punerea în pericol a întregii
construcții politice comunitare.
Tratarea cu superficialitate a acestui început de clivaj politic între Estul și Vestul UE din

2 Germany opens its gates: Berlin says all Syrian asylum -seekers are welcome to remain, as Britan is urged to make
a similar statement. Berlin suspends 1990 protocol – a decision that will increase pressure on Britain and other EU
countries to follow suit , by Allan Hal, John L ichfield, 24 august 2015.
www.independent.co.uk/news/world/Europe/germany -opens -its-gates -berlin -says-all-syrianasylumseekers –
are-welcome -to-remain -as-britain -is-urged -to-make -a-similar -statement -10470062.html
3 Berlin threatens neighbors over migration. Central Europe could lose cash and open borders over German
irritation on lackluster refugee effort ”, Mattew Karnitschnig, 7.09.2015, updated 8.09.2015,
www.politico.eu/article/migration -crisis -asylum -refugees -germany -cee-merkel -gabriel -crisis/, accesat în 15 sept.
2015.

6
cauza neînțelegerilor legate de criza imigranți lor, a ne -armonizării intereselor naționale în
diferite poziții comune, a punerii statelor din Est în fața faptului împlinit, a rigidității și aroganței
țărilor din Vest care insistă pe deschiderea totală și necondiționată a granițelor pentru imigranți
(mergând până la tot felul de amenințări cu sancțiuni, într -un mod total ne -democratic, anti –
european și fără a consulta țările din Est, fără a ține seama de poziția lor, de capacitățile lor);
ignorarea constantă a chestiunilor sensibile (pentru popoarele și statele UE, pentru cetățenii
europeni ca atare, care au drepturi în cadrul UE) de securitate, apărare, ordine internă ale statelor
membre; pozițiile de forță (în chestiunea aberantă a ”cotelor obligatorii” de imigranți) luate de
Vest anunță (în ciuda unor poziții de armonizare temporară, forțată a statelor UE) un dezacord
politic de profunzime între Est și Vest, periclitând pe termen mediu și lung consensul în UE și
coeziunea politică, la nivel decizional, reflectând îndepărtarea Vestului de spiritul democr atic, de
consultare și liberă negociere, de respect și cooperare pe baze egale dintre statele UE.
Datorită crizei imigranților, observăm cum Vestul bogat s -a auto -ridicat într -o poziție
decizională ”de forță”, comportându -se ca și cum ar fi format din ”țăr i de primă categorie” și
punând statele din Est în fața unor ”opțiuni” de a se subordona poziției primelor sau de ”a
suporta sancțiuni”, ca și cum ar fi țări ”dintr -o categorie a doua”. Această poziționare (total
inacceptabilă, anti -democratică și în spiri t non -european) a țărilor bogate din Vest, susținătoare
ale deschiderii necondiționate și pe termen nelimitat a granițelor în fața afluxurilor de imigranți,
oricât de bruște și de masive ar fi ele, provoacă neliniști masive, identitare și de securitate în
țările din Est și poate pune în pericol însăși Uniunea.
Urmare a anunțului făcut de Germania că ”primește 800.000 de refugiați sirieni”4 (deși
nimeni nu le -a stabilit cu certitudine și în totalitate țara de origine, cauza de imigrare și
identitatea5 – deoa rece acești oameni au intrat nu în mod individual, în număr mic și organizat,

4 Merkel accused of sending totally wrong signal to Europe on refugees , Euractiv.com with Reuters, 07 sept. 2015,
accesat la data de 15 sept. 2015, privind acuzele aduse cancelarului Angela Merkel de către liderii politici din blocul
ei con servator și de către aliații ei bavarezi. Ministrul bavarez de Interne, Joachim Herrmann din Uniunea Creștin –
Socială (CSU) a acuzat -o pe Merkel ca ”a forțat limitele, fără a întreba statele federate germane care acum trebuie să
se descurce cu consecințele” ; alți lideri politici din CSU (parte a coaliției la guvernare în Germania), de asemenea,
au considerat ca ”unda verde dată de Merkel imigranților blocați în Ungaria a fost o decizie proasta” și că ”nicio
societate nu poate gestiona o asemenea situație”.
5 Dupa cum remarcau, foarte pertinent, euro -scepticii, voci critice și realiste la adresa discursului lui Juncker din 8
sept. 2015 despre Starea Uniunii, din Parlamentul European, ”nimeni nu îi împiedica pe imigranții din bărcile care
traverseaza Mediterana să arunce în Mediterana pașapoartele lor și sa strige că sunt din Siria”, ca raspuns la adresa
anunțului făcut de Germania ca ”ia refugiați sirieni” – aspect ce, din nou, creează importante semne de întrebare în
privința acestui flux masiv, organizat, porn it dintrodată asupra Europei și care nu pot fi opriți, controlați sau
identificați realmente de statele UE.

7
prin filtrul statelor Schengen, în UE ci ”la grămadă”, prin forțarea granițelor statelor suverane din
UE, refuzând să se înregistreze în primul stat UE de intrare și mergând masi v spre Germania, pe
teritoriul UE, practic ducând la căderea acordurilor de la Dublin și de la Schengen)6, în prezent
se estimează că, în interiorul UE se află aproximativ un milion de imigranți, fără ca acestor
oameni să li se stabilească cu certitudine identitatea (foarte mulți intrând fără acte de identitate
sau cu pașapoarte false)7, statutul, proveniența, și, ceea ce este mai important, scopul real pentru
care au intrat în Uniune (cauză de război, teamă de persecuție, cauză economică, altele).
În al d oilea rând, trebuie remarcat (alte aspecte îngrijorătoare, care pun clar în discuție
securitatea și stabilitatea pe termen lung a Uniunii, mai ales identitatea europeană pe care UE se
obligă să o păstreze, în Tratatul de la Lisabona)8 cum, în discursul său despre starea Uniunii,
Președintele Comisiei, Jean Claude Juncker, în loc să ofere garanții că Uniunea va răspunde cu
strategii puternice, realiste, coerente, ale UE, pe termen mediu și lung spre a identifica și stopa la
sursă cauzele exodului masiv, a de clarat relaxat că ” este vorba de un fenomen care nu se știe cât
va dura”9. Mai îngrijorător, el a stabilit o conexiune (care nu are nicio legătură cu atutudinea
umanitară normală, de primire a unor refugiați de război) între afluxul masiv de imigranți din
zonele extra -europene și din alte civilizații, cu faptul că ”Europa îmbătrânește”10 (introducând un

www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/eu/11852782/Jean -Claude -Juncker -State -of-the Union –
EU-adress -refugees -crisis -live.html, accesat în 9 sept . 2015.
6 Premierul Ungariei, țară care a resimțit din plin șocul acestui prim val masiv de imigranți, a declarat că ” Decizia
Germaniei de a permite intrarea liberă a imigranților a generat o revolta a acestora în Ungaria. Pâna la aceast ă
decizie , autoritățile ungare aveau decizia sub control dar anun țul Berlinului a creat haos ” (citat în articolul lui Mihai
Draghici, Criza imigran ților face Europa s ă fiarbă. Declarații extem de dure la cel mai înalt nivel: ”Liderii UE sunt
în lumea viselor. Din c auza imigranților, Europa riscă să DISPARĂ ”, www.zf.ro/politica/criza -imigrantilor -face-
europa -sa-fiarbadeclaratii -exrem -de-dure-la-cel-mai-inalt-nivel -liderii -ue-sunt-în-lumea -viselor -din-cauza –
imigrantiloreuropa -risca -sa-dispara -14710037 , accesat la 16 sept. 2015.
7 Nigel Farage, contrazicându -l pe Juncker, în secțiunea de răspunsuri euro -parlamentare la discursul lui Juncker din
8 sept. 2015 despre Starea Uniunii, din Parlamentul European, care atenționa: ”ca raspuns la adresa anunțului făcut
de Germani a că ia refugiați sirieni, mii de pașapoarte sunt aruncate în Mediterana de oamenii din bărci, care
traversează Mediterana, ca apoi aceștia să strige că sunt din Siria”.
www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/eu/11852782/Jean -Claude -Juncker -State -of-the
Union -EU-adress -refugees -crisis -live.html, accesat în 9 sept. 2015.
8 Art.2, alin.3, paragraful 4 ; art.2, alin.1 /TUE, în modif. Tratatului de la Lisabona.
9 Discursul lui Jean -Claude Juncker în Parlamentul European, despre Starea Uniunii, din data de 8 sept. 2015.
European Commission, Speech, State of The Union 2015: Time for Honesty, Unity and Solidarity, Strasbourg, 9
sept. 2015 (propunerea mecanismului de relocare permanent ă de imigranți catre țarile din UE),
http://europa.eu/rapid/press -release_SPEE CH-15-5614_en.htm, accesat la data de 20 sept. 2015.
10 Discursul lui Jean -Claude Juncker în Parlamentul European, despre Starea Uniunii, din data de 8 sept. 2015. A se
vedea și www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/eu/11852782/Jean -Claude -Juncker – State -of-the Union -EU-
adress -refugees -crisis -live.html, accesat în 9 sept. 2015 și articolul State of the Union: Europe în the last chance
saloon, warns EU presid ent Jean Claude Juncker , de Peter Foster, Mattew Holehouse,
www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/eu/11852158/State -of-the-Union -Europe -în-the-last-chance -saloon –
warns -EU-president -Jean-Claude -Juncker.html , accesat în 10 sept. 2015.

8
criteriu demografic și economic, în mod unilateral, peste voința statelor UE și fără consultarea
lor) care, din nou, va fi un factor foarte important de dec lanșare a unui clivaj în interiorul UE. Or,
trebuie să subliniem, Comisia nu poate hotărî cu depășire de competență, unilateral și împotriva
statelor UE, ce politică demografică să aibă acestea (Comisia nu are nicio competență în
domeniul politicii demogra fice a statelor membre UE, nici în cadrul domeniului de ordine
internă, securitate și apărare națională, nici al prezervării identității naționale a statelor membre).
Dimpotrivă, conform tratatului de la Lisabona (art.3a/TUE), Uniunea (și deci, toate insti tuțiile
UE, mai ales Comisia) se obligă să respecte identitatea națională a statelor membre; acest lucru
înseamnă clar că nu poate fi legală (din perspectiva Tratatului de la Lisabona) nicio politică a UE
care încearcă să promoveze, până la absolutizare, p rincipiul solidarității în defavoarea altor
obligații ale UE în raport cu statele membre (aici, obligația UE de a -și respecta competențele
acordate de state prin tratate; obligația UE precizată la art. 3a/TUE, în modif. Tratatului de la
Lisabona; obligația Uniunii de a respecta egalitatea dintre statele membre, deci de a nu încuraja
politici care să împartă statele – de facto sau de jure – în state de categoria întâi și în state de
categoria a doua; obligația UE de a respecta identitățile naționale ale stat elor UE). Or, trebuie
subliniat că afirmația Comisiei (dar și a Germaniei) că ”UE se află în fața unui proces care va
mai dura”, nu se știe cât, deci a unor migrații masive de populații din diferite zone și pe diferite
considerente, de o manieră bruscă și pe termen nedeterminat, depășește chestiunea umanitară și
pune în discuție dimensiunea identitar -civilizațională, dimensiunea de securitate și apărare,
dimensiunea de integrare socială de succes a unor mase mari de populații ale căror valori
identitare și civilizaționale nu fac parte din civilizația europeană și care nu își asumă expres vreo
obligație de comportament în spiritul valorilor europene, odată intrați în teritoriul UE.
Să avem permanent în vedere, în analiza de profunzime a situației, faptul că N U ne
confruntăm cu cereri individuale de refugiere, într -un ritm de procesare obișnuit, fără presiune
imigraționistă masivă asupra granițelor statelor UE, nici cu un proces de refugiere care să poată
fi controlat administrativ de statele membre și mai ales , stăpânit de ele (să ne amintim de
respingerile, în Ungaria, de către masele de imigranți, a înregistrărilor lor ca refugiați în acest
stat, aproape toți fiind doritori să ajungă în Germania)11, ci cu un fenomen de exod de populații
din diferite zone, pe d iferite considerente, fenomen care se produce brusc, în valuri și nu are

11 Kristina Than, S tephanie Nebehay, Hungary PM slams migrant rebellion, UN warns of millions more
refugees ,_11_sept._2015,_http://www.reuters.com/article/2015/09/11/us -europe –
migrantsidUSKCN0RA2HV20150911, accesat în 12 sept. 2015.

9
estimare temporală certă a sfârșitului. În aceste condiții, putem spune că Europa se confruntă cu
o problemă unică, complicată, cu multiple dimensiuni, care depășește stricta dimensiu ne
umanitară pe care au insistat mass -media (în special, occcidentale).
Ținând seama de aceste elemente excepționale din evoluția Uniunii Europene, lucrarea
noastră va analiza, comparativ, situația libertății de circulație, sub aspect juridic și politic, d in
reglementările acquis -ului comunitar, dar și din practica de reevaluare a strategiilor privind
migrația și accesul cetățenilor non -UE pe teritoriul Uniunii.

10
Capitolul I
Reglementarea liberei circulații a persoanelor în Uniunea
Europeană

1. Libera circulație – elemente de istorie

În Dreptul comunitar, primele prevederi referitoare la libera circulație a persoanelor apar
în cadrul Tratatului de la Roma , care privește eliminarea între statele membre, a obstacolelor în
calea liberei circulații a persoanelor, serviciilor și capitalului, și statuează faptul că în scopul
aplicării Tratatului, și fără a aduce prejudicii vreunei prevederi speciale incluse în a cesta, este
interzisă orice descriminare pe motiv de naționalitate. Tratatul de la Nisa a adus relativ puține
modificări12. Libera circulație a persoanelor în cadrul Comunității Europene a fost definită de
Actul Unic European13 (1987) drept una dintre cele p atru libertăți fundamentale ale Pieței
Interne. Acest nou statut a adus la accelerarea procesului de extindere a dreptului la liberă
circulație asupra unor noi categorii de persoane (studenții, persoane ce nu depun activități
economice, dar au resurse sufi ciente de trai). Tratatul de la Amsterdam a introdus prevederi
legate de aceste aspecte în Tratatul de la Roma (Titlul IV – vize, azil, imigrație și alte politici
legate de libera circulație a persoanelor) și a prevazut o perioada de 5 ani până la momentul în
care se vor aplica procedurile comunitare și în aceste domenii.
Prin politica sa, Uniunea Europeană are în vedere crearea unei zone europene de
libertate, securitate și justiție în care numai este nevoie de controlul persoanelor la frotierile
interne, indiferent de naționalitate. În acelasi timp, se desfașoara un amplu proces de
implimentare a unor standarde comune în ceea ce privește controlul la frontierile externe ale
Uniunii și politicile de vize, azil și imigarație. Marea Britanie și Irlanda nu au acceptat sa ia parte

12 Paul Craig, Grainne de Burca, Dreptul Un iunii Europene, comentarii, jurisprudență și doctrină, Editura Hmangiu,
București, 2009, p 286
13 Actul Unic European constituie prima mare modificare a Tratatelor originare ale Comunităților Europene, prin
care au fost extinse competențele CE. Principalele sale elemente de noutate au fost prin introducerea în tratat a unor
dispoziții privind reforma instituțiilor comunitare ( extinderea votului cu majoritate calificată, recunoașterea oficială
a Consiliului European ca parte a sistemului instituțional comuni tare, consacrarea denumirii de ,,Parlament
European ’’,asocierea acestuia din urmă la procesul legislativ prin introducere procedurii de cooperare cu Consiliul
UE și Comisia Europeană, crearea Tribunalului de Primă Instanță) și codificarea dispozițiilor pr ivind Cooperarea
Politică Europeană ( CPE ).

11
la masurile din cadrul Titlului IV alea Tratatlui de la Roma, iar Danemarca va participa doar în
cadrul măsurilor referioare la măsurile de vize14.
În contextul necesitații de compatibilitate cu drepturile fundamentale recunoscute și
protejate de constituțiile statelor membre, Curtea Europeană de Justiție a recunoscut o serie de
drepturi cunoscute ca fiind fundamentale (ex.aspecte ale liberei circulații: tratamentul egal,
nedescriminare, libertatea de ascociere, libertatea de profesare , libertatea comercială, libertatea
industrială, libertatea concurențială.) Pe parcurs au apărut probleme în distingerea unui drept
economic fundamental de altul și în destingerea acestora de ’’libertațile fundamentale’’.
Ceea ce și -a propus de la începu t Comunitatea Economica Europeană15 a fost realizarea
unei piețe comune, în care sa asigure atât libera circulație a mărfurilor, cât și a serviciilor,
capitalului și forței de muncă. Dispozițiile Tratatului de la Roma precizează că libera circulație a
perso anelor este unul din obiectivele fundamentale ce trebuie atins în vederea realizării pieței
comune.
În aplicarea dispozițiilor Trataului de la Roma au fost adoptate o serie de acte normative
comunitare care au reglementat progresiv libera circulație a luc rătorilor și anume:
 Regulamentul 15/1961 care a statuat principiul potrivit căruia orice cetățean al
Cominutății Europene putea să obțină un loc de muncă în alt stat membru, în condițiile în
care locul respectiv nu era ocupat de cetățenii acelui stat.
 Regu lamentul 38/1964 care a determinat reducerea măsurilor de discriminare între
cetățenii statului pe teritoriul căruia se desfășoara activitatea și cei ai celorlalte state
membre care se angajeaza în statul respectiv.
 Regulamentul 1621/1968 care a rămas și î n prezent în vigoare cu unele modificări
ulterioare. Dispozițiile acestui regulament au eliminat descriminările existente și au
consacrat pe deplin libera circulație a lucrătorilor în Comunitate16.

14 Oleg Balan, Radomir Gîrlea, Ludmila Denisenco ,, Drept Comunitar’’ Editura Chisinau 2005 p.88
15CEE este cea mai importantă dintre Comunitățile Europene, Tratatul său de constituire a fost semnat la Roma,
Tratatul CEE, încheiat pe o perioadă nedeterminată, stabilește drept obiective principale ale noii organizații crearea
unei Piețe Comune și armonizarea progresivă a politicilor economice a ansamblului Comunității. Piața comună
comportă cîteva caracteristic i definitorii , o Uniune Vamală între țările membre, introducerea ,,celor patru libertăți
fundamentale’’ pe întreg teritoriu comunitar ,și crearea mai multor Politici Comune (Politica Agricolă, Politica
Comercială, Politica de Mediu și Politica de Transpor turi)
16 Allan Thatham,Eugen Osmochescu ,, Dreptul Uniunii Europene ’’ Editura Arca 2003, p.156

12
Compararea acestor prevederi diferite arată că ele se baze ază pe aceleași principii atât în
privința intrării și a domiciliului pe teritoriul Statelor Membre a persoanelor prevăzute în dreptul
comunitar, cât și a interzicerii descriminării între acestea în temeiul naționalității.
Un alt protocol aduce Acordului Shenghen privind abolirea treptată a verificărilor la
granțile comune în cadrul TUE și Tratatului CE. Un ultim protocol la Tratatul CE se ocupă de
problema cererilor de azil primite de un Stat Membru de la un cetățean al altuia.

13
2. Libera circulație a muncitorilor

CEJ a recunoscut libera circulație a muncitorilor ca pe unul dintre drepturile
fundamentale ale omului, identificând în acest concept dimensiunea sa socială sau umană.
Principala prevedere a Tratatului referitoare la lib era circulație a mucitorilor este art 39.CE.
Libera circulație a forței de muncă este asigurată în interiorul Comunității. Ea implică
abolirea oricărei discriminări bazate pe naționalitate a forței de munca din Statele Membre în
privința angajării, remune rării și a celorlalte condiții de muncă. Ea cuprinde dreptul, sub rezerva
limitării justificate de rațiuni de ordin publică, de siguranță publică sau de sănătate publică:
a) de a raspunde ofertelor efective de angajare;
b) de a se deplasa liber în acest sc op pe teritoriul Statelor Membre;
c) de a sejurna în unul dintre Statele Membre cu scopul de a ocupa un loc de muncă,
conform dispozițiilor legislative, regulamentare, administrative care se aplică angajării
forței de muncă naționale;
d) de a rămâne, în co ndițiile care vor face obiectul regulamentului de aplicare stabilite de
Comisie, pe teritoriul unui Stat Membru după ocuparea unui loc de muncă în acest stat.
Dispozițiile prezentului articol nu se aplică posturilor din administrația publică.17
Principiil e enumerate au fost întărite prin introducerea unei legislații secundare în
conformitate cu art. 39 și 40 CE.Principalele măsuri sunt:
 Directiva 68/360 CE privind dreptul de intrare și rezidență
 Regulamentul 1612/68 CE privind accesul la angajare și la condițiile de angajare
 Regulamentul 1251/6870 CE privind dreptul persoanelor de a rămâne pe teritoriul
Statelor Membre după ce au fost angajate acolo
 Directiva 64/221 CE privind Dreptul Statelor Membre de a deroga de la prevederile
referitoare la libera ci rculație în baza politicii de stat, a siguranței publice
 Drepturile prevazute în art.39 CE punerea în aplicare a legislației secundare se referă
la muncitorii de la familiile acestora, ale căror drepturi derivă numai din relațiile lor cu
muncitorii. Au fos t incluse și familiile, deoarece era evident că persoanele care au dreptul

17 Octavian Manolache, ,, Cele patru libertăți fundamentale Politici comunitare’’ Editura All Back ,1999.

14
la liberă circulație sunt mai puțin dornice să exercite acest drept daca nu își aduc
familiile.18
Avantajele acestor reglementări sunt:
 familia muncitorului beneficiază de aceleași d repturi ca și aceasta;
 au drept de ședere soțul, soția, copiii care nu au împlinit vârsta de 21 de ani;
 rudele muncitorului sau soției acestuia în linie directă, descendenă sau ascendentă,care
sunt în întreținerea acestuia.
Condiția este ca lucrătorul sa a ibă locuință suficient de mare și ca angajatorul să aibă
posibilitatea de a aduce muncitori dintr -un alt stat membru .
Interzicerea descriminării:
Lucrătorii nu pot fi tratați mai rău ca naționalii. Pot fi constiui acțiuni în descriminare:
 descriminarea ascunsă, angajare condiționata de proviniența sau de domiciliu
 impozite mai severe
 statutul unor asociații private
 folosirea programelor de școlarizare
 beneficierea de reglementări sociale
 transferarea lucrătorului numai după ce a plătit angajatorului o de spăgubire
 statul trebuie să intervină împotriva mișcărilor îndreptate împotriva străinilor,
xenofobe, care sunt de natură sa creeze într -o anumită zonă un climat să țină la distanță
forța din alte state.
Libera circulație a forței de muncă trebuie să perm ită țărilor care se confruntă cu un nivel
ridicat de șomaj să ,,exporte’’ din surplusul de către țările care înregistrează o penurie a mâinii
de lucru. Termenul de ,,salariat’’ cuprinde persoane angajate în țara gazdă, cele care se află în
căutarea unui lo c de muncă și care anterior au fost angajate în țara gazdă19. Nu constitue
restricții, potrivit formulei Keck, acele proceduri care nu împiedica accesul lucrătorului străin la
piața muncii, care sunt valabile în mod nediscriminator și care îi afectează în m od egal
raporturile de muncă ale naționalilor și străinilor.

18 Walter Cairne ,, Introducere în legislația Uniunii Europ ene’’ Editura Universul Dalsi , 2001, p.176
19 Camelia Stoica, , Libera circulație a persoanelor în Uniunea Europeană’’ Editura Oscar Print, București, 2001,
p.56.

15
Restricțiile sunt justificate dacă sunt revendicate de interesul general urgent și dacă se
respectă principiul proporționalității. Există asigurarea coerenței sistemului de impozite și
administr area regulamentară a universităților.
Restricțiile liberei circulații a lucrătorilor potrivit art.39 din Trat.CE:
 din motive de securitate, ordine, și sănatate publică
 cind subzită un pericol imitent de săvîrșire a unei infracțiuni.
CJE în jurisprudență20, în acest domeniu a adoptat câteva soluții de referință, în cazul
Morson CJE a elaborat teoria ,,discriminării propriilor cetățeni’’în aplicarea libertății de
circulație a forței de muncă. În acest caz, Eliston Morson și Sewradjie Jhanjan cetățeni
surinam ezi, au solicitat să li se admită să -și stabilească domiciliul în Olanda unde domiciliau și
fiul, respectiv fiica lor, care aveau cetățenie olandeză. Au solicitat acest lucru pornind de la
considerentele că dreptul comunitar permite rudelor mucitorului com unitar care se deplasează în
vederea ocupării unui loc de muncă, să -și ducă cu el și rudele apropiate. Acest drept este
prevăzut de art.10 din Regulamentul 1612/1968.
Curtea a stabilit că această prevedere are ca scop eliminarea tuturor piedicilor libere i
circulații a forței de muncă și realizarea pieței comune în cadrul căruia cetățenii statelor membre
au posibilitatea de a se deplasa în mod liber pe teritoriul statelor membre cu scopul de a
desfășura o activitate economică. Curtea a statuat că aceste pr evederi menite să asigure libera
circulațiea forței de muncă nu pot fi aplicate la o stare de fapt care nu are niciun punct de
legătură cu o stare de fapt la care se aplică dreptul comunitar. În cazul concret, se pot aplica
drepturi care se nasc din dreptu l la libera circulație a forței de muncă, pentru o persoană care nu
a făcut uz niciodată de dreptul la libera circulație a forței de muncă. Astfel, muncitorul care nu
părăsește statul membru al cărui cetățean este, deși aparent discriminat, nu se poate pre vala de
dreptul de a -și muta și familia care este ,,activat’’ doar la deplasarea muncitorului într -un alt stat
membru în vederea practicării unei profesii21.
Prin Directiva Nr. 90/364 din 28 iunie1990 a Consiliului, s -a reglementat dreptul de
ședere al res ortisanților unui stat membru care nu este beneficiarul acestui drept în baza
dispozițiilor de drept comunitar, precum și al famiilor – soț, descendenții în întreținere,

20 CJCE este o instituție jurisdicțională a Uniunii Europene care veghează la respectarea drept ului comunitar. Curtea
judecă litigii de drept comunitar în care pot fi părți instituțiile comunitare, statele membre și, anumite condiții,
persoane fizice sau juridice. Curtea este formată din 27 de judecători, cîte unul de fiecare stat, cu un mandat de 7 ani.
În activitatea Curții sunt antrenați și 8 avocați generali. Jurisdicția Curții constituie izvor de drept comunitar.
21, Gyula Fabian ,, Drept Instituțional Comunitar ’’ , Editura Sfera juridică 2004, p. 204 .

16
ascendenții ai titularilor sau ai șoțului, care sunt în întreținere. Ei beneficiază in diferent de drept,
indiferent de naționalitate. Dreptul de ședere, potrivit Directivei, este condiționat de o garanție
socială și de mijloace de trai, respectiv asigurarea de boală care să acopere riscurile în statul de
primire și resurse suficiente pentr u ca să evite ca acei resortisanți să nu devină o sarcină
împovărătoare pentru asistență socială din acel stat. Mijloacele de trai trbuie să fie superioare
nivelului în legătură cu care asistența socială poate fi acordată în statul de primire sau nivelul
pensiei minime de securitate socială plătită de acest stat. Dreptul de ședere subzită cât timp sunt
întrunite aceste condiții.

17
3. Restricții referitoare la libera circulație a persoanelor.
Dreptul de protecție în caz de remitere, extrădare, expulzare

Libera circulație a lucrătorilor este îngrădită numai în două situații, strict delimitate, care
pot constitui excepții:
 Prima reiese din conținutul articolului 48 alin.4 din Tratatul de la Roma. Astfel, nu sunt
incluse în sfera sa de reglementare locurile de muncă ce presupun exercitarea autorității
publice conferită de legislația națională și respectiv locurile de muncă ce prin activitatea
desfășurată asigură protecția și realizarea intereselor fundamentale ale statelor membre.
 În al doilea rând, libera circulație a lucrătorilor poate fi limitată pentru motive de ordine
publică, de securitate publică ori de sănătate publică.22
Referitor la art. 48, nu se va aplica angajărilor în serviciul public; s -a arătat, în această
apreciere care aparține Curții de Justiție, că astfel de posturi prezumă în fapt din partea celor care
le ocupă existența unei legături speciale de loialiatate față de stat și reciprocitatea drepturilor și
îndatoriile care constituie fundamentul obligației de naționalita te. Fiind vorba, așadar, de un un
interes legitim al statului respectiv, este necesar, în acelși timp, să se garanteze că eficacitatea și
scopul prevederilor Tratatlui privind libertatea de circulație a lucrătorilor și egalitatea de
tratament naționalilor tuturor statelor membre nu vor fi restrânse prin interpretarea conceptului
de serviciului public care este bazată numai pe dreptul intern și care ar crea dificultăți aplicării
dreptului comunitar.
Orice resortisant dintr -un stat membru, oricare ar fi locu l său de reședință, are dreptul de
a accede la o activitate slarială și să o exercite pe teritoriul altui stat membru în conformitate cu
dispozițiile legale reglementate și administrative ce guvernează angajarea lucrătorilor de
naționalitatea acelui stat23.
Pe de alta parte sa admis că art.48, par 4, referindu -se la astfel de posturi, permite statelor
membre să rezerve resortisanților lor, prin măsuri adecvate, accesul la posturi implicând
exercitarea unor astfel de puteri și de responsabilități în cadrul a celuiași grad, aceluiași domeniu
ori aceleeași clase. Și chiar dacă este acceptat că altfel de reguli ar putea creea descriminare, o
interpretare a art.48 ,par. 4, care are efectul de a exclude naționalii altor state membre de la

22 Oleg Balan, Radomir Gîrlea, Ludmila Den isenco , op.cit ., p76.
23 Camelia Stoica, op cit ., p. 65.

18
totalitatea posturilor d in serviciul public, nu este admisibilă, deoarece ea implica o limitare
privind drepturile acestor naționali care excede ceea ce este necesar spre a se asigura respectarea
obiectivelor acelei prevederi.
În al doilea rând, libera circulație a lucrătorilor poate fi limitată pentru motive de ordine
publică ,de securitate publică ori de sănătate publică așa cum s -a precizat mai sus în legătură cu
art. 48 par.3. Prin Directiva Nr 64/221 din 25 februarie 1964, a Consiliului, s -a prevăzut
coordonarea măsurilor s peciale în legătură cu circulația și șederea naționalilor străini care sunt
justificate pe aceste motive. Prevederile acestei Directive se aplică oricărui resorisant al unui stat
membru, fie în scopul de urmări o activitate ca angajat, fie în scopul de a a ctiva ca persoană
independentă (nesalariată) sau de a fi destinatar de servicii.
Aceleași prevederi se aplică, potrivit art 1, par 2, din Directivă și celuilalt soț și
membrilor de familie care se încadrează în prevederile regulamentelor și directivelor a doptate în
acest domeniu conform Tratatului24.
Ordinea publică se dovedește a fi cu mult mai indefensibilă, deoarece este proprie
fiecărui stat. Este vorba despre apărarea intereselor pe care statul le consideră esențiale pentru
protecția societății. Nu ex istă pe moment o ordine publică comunitară unică. Fiecare stat este
liber în principiu de a lua decizii pe care le crede că le cere protejarea securității publice morala
publică și sănătatea. Noțiunea de ordine publică prezintă un caracter mixt. Ea depinde în acelaș
timp, de dreptul statului și de dreptul comunitar.
Curtea de Justiție se recunoaște competentă pentru a controla compatibilitatea măsurilor
naționale cu dreptul comunitar, deoarece întinderea (noțiunea de ordine publică) nu poate fi
determinată unilateral de fiecare stat -membru fără controlul insituțiilor Comunității25.
În cazul în care un Stat Membru aduptă o măsură împotriva unui individ, acest motiv
trebuie să se bazeze exclusiv pe conduita personală a acelui individ. În apreciere conduita
personală faptul că un invdivid a mai fost condamnat penal nu trebuie folosit ca unic criteriu de
excludere. Faptul că pașaportul unui individ a expirat în timpul prezenței sale intr -un Stat
Membru gazdă nu va justifica expulzarea. În privința justificării e xcluderea în temeiul sănătății
publice, Directiva delimiteaza acele boli și incapacități care ar justifica excluderea celor
menționați a Directivei. În cazul în care un individ contractează o boală sau suferă o incapacitate

24 Octavian Manolache , Drept Comunitar Ediția III -a , Editura All Back , 2001, p. 21
25 Gyula Fabian ,, Drept Instituțional Comunitar ’’ Editura Sfera juridică, 2004, p. 59.

19
în timpul rezidenței în Statul M embru gazdă, acesta nu poate fi folosită pentru a justifica refuzul
reînnoirii permisului de rezidență sau expulzarea din Statul Membru26.
Prin art. 51, se instituie un sistem de coordonare a modelelor naționale de securitate
socială, Consiliul elaborînd r eglementări spre a asigura pentru lucrători și dependenții lor
cumulare, în scopul dobândirii și menținerii drepturilor la beneficiu social și al calculării
cuntumului acestuia, a tuturor perioadelor luate în considerare potrivit legilor din diferite state
membre, precum și plata de drepturi sociale persoanelor rezidente pe teritoriile statelor membre.
Au fost adoptate o serie de reglementări.
Regulamentele Nr. 3 și 4 din 1958, modificate și înlocuite apoi cu Regulamentul Nr.
1408/71 și 574/72, modificat ș i el ulterior în 1983, schema securității a fost codificată prin
Regulamentul Nr 2001/83, au fost extinse și la persoane care activează independent (nesalariate)
și membrii lor de familie.
Scopul aceste reglementări este acela de a se evita ca securitate a socială, care
funcționează într -un cadru teritorial divizat să nu constituie o piedică la libera circulație a
persoanelor. Pentru aceasta se va aplica tratamentul național cetățenilor străini aparținând
statelor membre, ceea ce face ca lucrătorii respect iv să poata să obțină beneficii sociale
indiferent de teritoriul unde își au domiciliul27
Restricțiile din motiv de ordine publică, siguranță publică ,sau sănătate publică, se
bazează exclusiv pe conduita personală a individului în cauză. Conduita personal ă trebuie să
constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental
al societății. Problema definirii a fost discutată decătre Curte în Van Duyan. Participarea
unei persoane în trecut la o asociație de organiza re nu constituie motiv prin care se interzice
dreptul la libera circulație, participarea în prezent la o asociație sau la o organizare poate
constitui conduită personală deoarece reflectă participarea voluntară la activitățile acesteia
indentificând și sco purile, obiectivile și metodele. Curtea a subliniat că statele membre nu
trebuie să -și exercite competența în materie în temeiul evaluării unei conduite într -o asemenea
manieră încât aplică o distincție arbitrară între cetățenii lor și al celorlalte state membre.28

26 Allan Thatham,Eugen Osmochescu , op.cit ., p 117.
27 Octavian Manolache, op. cit. , p. 23.
28 Jhon McCormick, Să înțelegem Uniunea Europeană. O introducere concisă , Editura Codecs, București, 2006,
pag 103.

20
Statul membru gazdă nu poate lua o decizie de expulzare împotriva cetățenilor Uniunii
sau a membrilor de familie, indiferent de naționalitate, care au dreptul de ședere permanentă pe
teritoriul său, cu excepția cazurilor cînd sunt motive grave de ordine publică și de siguranță
publică.
Nu se poate lua decizia de expulzare împotriva unui cetățean al Uniunii, cu excepția
cazului în care decizia se bazează pe motive imperative de siguranță publică, definite de statele
membre: a) dacă și -a avut reșed ința în statul membru gazdă în cei zece ani anterior; b) sau este
minor, cu excepția cazului în care expulzarea este în interesul copilului conform Convenției
Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului.
Singurele boli care justifică măsuri de restricțio nare a liberi circulații sunt bolile cu
potențial epidemic, conform definiției din documentele relevante ale Organizației Mondiale a
Sănătății , precum și alte boli infecțioase sau boli parazitare contagioase, dacă acestea fac
obiectul unor dispoziții de p rotecție ce se aplică resortisanților din statul membru gazdă. Boli ce
se declanșează după o perioadă de trei luni de la data sosirii nu constituie motive de expulzare de
pe teritoriul respectiv29.

29 Tudorel Ștefan, Beatrice Andreșan -Grigoriu, Drep t Comunitar , Editura C.H. Beck , București 2007, p.408 -409

21
4. Egalitate de tratament privind accesul la pregătire profesională
și exercitarea profesiei

Dreptul la educație, inspirat din tradițiile constituționale ale statelor Uniunii din primul
Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului , presupune dreptul la acces la
formare profesio nală și continuă. El comportă posibilitatea de a urma gratuit învățământul
obligatoriu, dreptul părinților de a asigura învățământul copiilor conform cu convingerile
religioase, filosofice , pedagocice, vor fi respectate potrivit legii naționale care regl ementează
excercițiul .30
Nici Tratatul, nici legislația secundară nu definesc conceptul de pregătire profesională,
deși conform Regulamentului 1612/68 lucrătorii din Comunitate au drepturi egale de acces la
pregătire profesională și centre de pregătire. E ste în sarcina instanței naționale să decidă dacă o
parte a cursurilor sau dacă acestea în întregime constituie pregătire profesională.31
Nedescriminarea în ceea ce privește accesul la pregătire include și egalitatea taxelor
pentru învățământ, atât în cad rul statului gazdă, cât și în cazul statul gazdă își asistă cetățenii în
urma cursurilor și universităților din alte state membre. Copiii resortisantului unui stat membru,
care este sau a fost încadrat în muncă pe teritoriul unui alt stat membru, sunt admi și în sistemul
de învățământ general, la cursurile de ucenicie și de formare profesională în aceleași condiții ca
și resortisanții statului respectiv, dacă acestia domiciliază pe teritoriul acelui stat.
Statele membre încurajează inițiativele care le perm it acestor copii să urmeze cursurile
menționate în cele mai bune condiții.
În baza art. 12 al Regulamentului ,,copiii unui cetățean al unui stat membru, care este sau
a fost angajat pe teritoriul unui stat membru, vor fi admiși în sistemul educațioanl al acelui stat ,
la cursurile profesionale, sau de ucenicie în aceleași condiții ca și cetățenii acelui stat, dacă acești
copii locuiesc pe teritoriul său’’
În conformitate cu paragraful al cincilea al expunerii de motive a Regulamentului, acesta
a fost adop tat ,, pentru a putea fi exercitat la standartele obiective ,în libertate ,în demnitate
,dreptul libertății de circulație ,care cere ca obstacolele în calea mobilității lucrătorilor să fie

30 Stelian Scăunaș, Uniunea Europeană , Editura C.H Beck , București , 2008, p .237.
31 Jhon McCormick, op.cit ., ,p. 105.

22
eliminate, în special în ceea ce privește dreptul lucrătorilor de a se uni cu familia și condițiile de
integrare a acestei familii în statul gazdă ”32.
Dreptul la liberă circulație și liber sejur a recunoscut persoanelor fizice (lucrători salariați
și independenți) și juridice – asimilate în măsura posibilului persoanelor f izice – pentru a le
permite să -și exercite activitatea profesională pe teritoriul unui alt stat membru, fără alte restricții
decât cele aplicabile în statul membru respectiv propriilor naționali. Ulterior, dreptul de liberă
exercitare a unei profesiii , do bândește în dreptul comunitar ca și în dreptul intern, statutul de
drept fundamental al persoanei, fapt consacrat și de Tratatul de la Amsterdam. Carta comunitară
a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 8 decembrie 1989 proclamă ,,dreptul
oricărui lucrător de a exercita orice profesie sau meserie în Comunitate’’ drept care se realizează
prin intermediul liberei circulații.
Libera exercitare a unei activități profesionale pe care o poate revendica o societate
comercială doritoare să implime nteze într -un alt stat membru profită acționarilor și altor
categorii de asociați și rămîne un element de acces la piața serviciilor și un drept fundamental al
persoanei. Chiar dacă societățile beneficiază de acest drept în ordinea juridică comunitară, ele
sunt instrument de acțiune economică.

32Tudorel Ștefan, Beatrice Andreșan -Grigoriu , op.cit ., p 406,407.
14 Marin V oicu, Introducere în Dreptul European , Editura Universul Juridic ,București, 2007, p 172 -173.

23
5. Dreptul de sejur, libertatea de deplasare, drepul de a intra în țară

Drepturile implicate nu depind în totalitate de statul membru gazdă. Statele membre
trebuie de asemenea să acorde cetățenilor comunitari dreptul de a părăsi teritoriul pentru a munci
în altă parte în Uniunea Europeană. Acest drept trebuie garantat prin simpla deținere a unui
pașaport valid sau a unei legitimități valide de intrare, pe care statul respectiv trebuie să -i
înmâneze c etățenilor săi, și care trebuie să fie valabil pentru toate statele membre și pentru țările
pe care cetățeanul trebuie să le tranziteze.
Coform Regulamentului 1251/70 , statele membre nu pot cere muncitorilor care migrează
să părăsească țara după încheier ea perioadei de angajare pe motiv de pensionare. Muncitorii care
sunt în incapacitate de muncă. Muncitorii care s -au pensionat obțin dreptul de rezidență în
continuare odată ce au atins vârsta prevăzută pentru pensionare. Muncitorii care sunt în
incapacita te de a continua activitatea pot beneficia de acest drept dacă au fost angajați în statul
respectiv timp de 12 luni, fiind rezidenți de cel puțin trei ani. Membrii familiei muncitorului
pensionat sau în incapacitate de a continua activitatea pot rămîne în statul respectiv după decesul
muncitorului.33
Spre o generalizare a dreptului de ședere din Directivile din 28 iunie 1990, pusă în
discuție după reuniunea de la Paris din 9 decembrie 1974, generalizarea asupra resortisanților s -a
făcut la Paris în 1990. D reptul de ședere totuși este subordonat condițiilor ca beneficiarii să
dispună de resurse suficiente, pentru a evita situația de a deveni o povară pentru asistență socială
a statului membru de primire, și de o asigurare medicală ce ar acoperi totalitatea r iscurilor în
statul membru de primire.
Directiva 90/365 acordă dreptul de ședere a muncitorilor, salariați care au încetat
activitatea lor profesională. Ea completează dreptul anterior cu aceea că le permite de a se stabili
cu familia lor pe teritoriul un ui stat în care ei nu ai lucrat.
Directiva 90/366 cu privire la Dreptul de ședere a studenților, anulată că nu se
fundamenta pe o bază juridică potrivită, a fost înlocuită cu Directiva 90/96 din 29 ocotmbrie
1993, care -i reia dispoziția. Dreptul de ședer e a fost limitat la durata studiilor urmate și
ascendenții nu beneficiază de acest drept.34

33 Walter Cairne, op.cit ., p. 193
34 Jhon McCormick, op. cit ., p. 107.

24
Directiva 90/364 cu privire la dreptul de ședere (directiva 68/360 din 15 octombrie 1968)
acordă acest drept ,,resortisanților statelor -membre care nu beneficiază d e el în virtutea altor
dispoziții ale dreptului comunitar’’. E vorba de un fel de ,,directivă de curățire’’. Cu toate
acestea, anumite categorii de persoane rămân încă excluse din dreptul de ședere. Este în special
cazul celor care nu efectuează o activita te profesională, nu au minimul de resurese cerute sau
asigurarea medicală, anume șomerii a căror cartă de ședere a expirat, deoarece după reînnoire
durata de valabilitate a cartei de ședere poate fi limitată la un termen de 12 luni, dacă ei se află în
șoma j mai mult de 12 luni consecutive.
Înainte de intrare în vigoare a Tratatului cu privire la Uniunea Europeană, resortisanților
statelor -membre găseau în art.48 al Tratatului CEE și în directivele care sau succedat un statut ce
derogă total de la dreptul c omun aplicabil condiției străinilor. Curtea a considerat prin hotărârea
Royer 1976 ’’dreptul resortisanților unui stat -membru de a intra pe teritoriul altui stat -membru și
de a se afla aici în scopurile prevăzute de trata, constituie un drept conferit dire ct de tratat, în
consecință acest drept este dobândit indiferent de eliberarea unui titlu de ședere din partea
autorităților competente a unui stat -membru. Aceasta nu înseamnă că autoritățile de poliție ale
statului de intrare sunt lipsite de orice putere, prevede că intrarea pe teritoriu se face cu simpla
prezentare a unui buletin de identitate sau a unui pașaport de identitate.
Deținerea acestui document poate fi controlată și neprezentarea sa implică sancțiuni cu
condiția ca acestea să nu fie mai aspre pentru resortisanții comunitari , decât pentru cei străini.
Dar directivele interzic impunerea unei vize de intrare sau unei obligații echivalente , de
asemenea este interzisă orice formalitate care vizează a autoriza intrare pe teritoriu, controlul
pașap ortului sau buletinului de identitate, aplicarea ștampilei în pașaport sau obligația de a
furniza informații despre scopul și condițiile șederei.
Având în vedere faptul că dreptul de sejur pare a fi legat de anumite categorii de persoane
în legătură cu acest drept este posibil să se formuleze – pe cale dublă a menționatului drept
rezidență al destinatarului de servicii și dreptul de rezidență a naționalilor statelor membre care
se deplasează în căutarea de lucru – prezumție favorabilă recunoașterii unui dr ept de rezidență.35
Șederea pentru o perioadă ce nu depășește trei luni, pentru acest motiv de alfel, expresia de drept
de ședere este rezervată în mod curent în dreptul comunitar unei perioade de ședere mai mari de

35 Camelia Stoica , op.cit ., p. 66.

25
3 luni36. Orice resortisant comunitar bene ficiază de acest drept din moment ce Directiva 73/148
l-a recunoscut pentru destinatarii serviciilor, calitate ce e obținută din momentul cumpărării
primului produs sau utilizării unui desrviciu. Unica obligație specială este cea de a anunța
prezența sa.
Șederea pentru o perioadă ce depășește trei luni, putem califica șederea de lungă durată,
durata după situații, situația unui student sau a unei persoane în cautare unui loc de muncă. În
acest caz dreptul de ședere este similar dreptului de intrare confer it direct de dreptul comunitar,
cere totuși de a fi constat printr -un document, cu excepția cazurilor foarte speciale, cum ar fi
muncitorilor temporari (eliberarea unui titlu de ședere temporar) frontaliere, sezoniere. Acest
document, carta de ședere, este pentru o durată de valabilitate de cel puțin 5 ani, ce poate fi
reînoită. Permanența totuși este subordonată condiției de reciprocitate care este puțin compatibilă
cu dreptul comunitar.
Statele dispun de o competență strcit delimitată, al cărui exercițiu nu poate leza dreptul
pe care poate să -l invoce resortisantul comunitar. De fapt atribuirea cartei De Jure , cu privire la
dreptul de ședere care conferă drepturi mai largi ce nu le oferă carta de ședere, și reînnoirea sa
este automată, cu excepția motivul ui de ordine publică sau sănătate publică. Și aceste operațiuni
trebuie să fie efectuate fie cu titlu gratuit, fie contra unei sume ce nu depășește sume, pentru
naționali, de eliberare a buletinului de identitate.37
Convenția de la Dublin , ce definește țar a responsabilă pentru analizarea cererilor de azil
înaintate într -un stat membru, a intrat în vigoare la 1 septembrie 1997 în 12 state membre, la 1
octombrie 1997 în Austria, Suedia și la 1 ianuarie 1998 în Filanda. Convenția stabilește
principiul conform căruia un singur stat membru este responsabil cu analiza cererilor de azil.
Tendința este a crea un sistem comun în vederea ținerii unei evidențe cu privire la cererile de
azil.
În acest regulament, Consiliul 407/2002 CE din 28 februarie 2002 fixează câ teva
modalități de aplicare a Regulamentului Consiliului 2725/2000 CE ce se relefă crearea
sistemului EURODAC pentru compararea amprentelor digitale. În același timp, azilanții și
refugiații trebuie să beneficieze pe perioada desfășurării de acordare a dre ptului de azil, de
asigurare unui standart minim de viață și de respectare drepturilor lor. Pe de altă parte, este

36 Jhon McCormick , op. cit ., p. 110.
37 Louis Dobouis , Clau de Bluman, Drept Comunitar Material , op.cit p 67.

26
necesară întărirea cooperării administrațiilor vamale în domeniul problemelor legate de azil și
organizarea bazei de date comune întreg spați u comunitar cu privire la țările furmizoare de
azilanți.38
Libertatea de circulație a persoanelor este prevăzută în titlul III din partea a treia a
Tratatului CE de instituire a Comunității Europene, acțiunea comunității urmărește crearea ,,unei
piețe interioare caracterizată prin înlăturarea, între statele membre, a obstacolelor la libera
circulație, iar art.18 TCE prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a se
stabili liber pe teritoriul statelor membre . Libertatea de circul ație constituie un drept legat de
calitatea persoanei de cetățean al Uniunii Europene , care la rîndul ei , este legată de deținerea
cetățănii unui stat membru. În cazul în care dreptul național al unui stat membru dă posibilitatea
unei persoane de a avea dublă cetățenie, cetățenia comunitară primează în ceea ce privește
aplicarea dreptului comunitar”39.

38 Oleg Balan, Radomir Gîrlea, Ludmila Denisenco , op.cit , p 94.
39 Ovidiu Ținca , Drept Comunitar Material , Editura Lumina Lex , București , 2003, p. 91.

27
Capitolul II

Modificări ad-hoc și reinterpretări ale liberei circulații
în spațiul european

1. Obligațiile juridice și politice asumate de UE
în raport cu ”popoarele sale” și cu cetățenii europeni

Din analiza situației, a discursurilor, a luărilor de poziție a diverșilor lideri ai UE (în
special, ai celor din Vestul UE), se observă o acentuare , mergând până la o poziție rigidă a
analizării situației liberei circulații a persoanelor, exclusiv din prisma dimensiunii sale umanitare
(necontestate, de altfel). Situația este însă de o complexitate fără precedent, ea implicând mai
multe dimensiuni ce trebuie analizate, în aceste momente (deși ele trebuiau avute în vedere de
acum 10 ani, de diplomația UE, cât și de politica statelor vestice din UE față de evoluțiile din
Orientul Mijlociu, cât și față de țările UE de la frontiera sudică cu privire la tra ficul de persoane
la această graniță și la problemele legate de migrația din Orientul Mijlociu și din părți ale
Africii). Aceste dimensiuni, cum au atras atenția și unii analiști de politică externă, în analizarea
evenimentelor din ultimul an, sunt:
 dimensiunea umanitară și de drepturile omului (de unde se pot genera crize legate de
nerespectarea drepturilor omului în privința imigranților);
 dimensiunea media (implicarea mass -media globale în difuzarea de știri și reportaje de la
fața locului, în timp real). Practic, este prima migrație de populații din istorie, cu o
asemenea dimensiune, de difuzare la nivel global, în timp real;
 dimensiunea de protecție a mediului și a sănătății publice (de unde se pot genera situații
de epidemii, dar și de poluare a mediului – în statele în care au tranzitat sau au șezut
temporar zecile de mii de refugiați, în condiții precare de adăpost și de igienă intimă, de
hrană, cât și cantitățile de deșeuri rămase în urma lor, pe teritoriul statelor tranzitate, care
impun soluț ii urgente de colectare a deșeurilor, de protecție a mediului și a sănătății
publice, atât a imigranților, cât și a locuitorilor din zonele supuse acestui impact brusc și
masiv de imigranți, din țările de tranzit). De exemplu, art. 33 din Constituția Român iei,
alin.1 recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat

28
ecologic (acestui drept corespunzându -i obligația juridică a statului de a veghea la
protecția calității mediului înconjurător), iar alin.3 introduce obligația persoanelor fizice
și juridice (fără a se distinge dacă este vorba doar de cetățenii statului respectiv, criteriul
folosit aici fiind cel de persoană fizică, deci instaurând o obligație juridică inclusiv
categoriilor de persoane ce tranzitează statul român , refugiați, imigranți, azilanți) de a
proteja și ameliora mediul înconjurător. La fel, art. 33/Constituția României conferă
temei legal pentru intervenția statului român (care are aici o obligație juridică expresă) în
sensul de a lua măsuri pentru asigura rea igienei și a sănătății publice (obligația de
intervenție a statului român în interesul public). Tot astfel, în alin 1. al art. 33/Constituție
este garantat dreptul la ocrotirea sănătății (fără distincție, deci privit de Constituție ca
drept al oricărei ființe umane, nu doar al cetățenilor români). Or, pentru a asigura
garantarea reală a dreptului la sănătate atât pentru cetățenii români cât și pentru orice
persoană aflată (fie și temporar, în tranzit) pe teritoriul său, statul român este obligat să ia
măsuri în acest sens (obligație activă).
 dimensiunea politico -strategică (unde se încadrează și drepturile cetățenilor UE de a fi
protejați într -un asemenea caz). Aici se poate genera o criză a clasei politice, a
raporturilor dintre guvernanți și guvernați, în statele unde intră masiv exodul, dar și în
celelalte state UE; poat e să apară un clivaj între interesul populației de a se simți în
siguranță și apărată și nevoia politicienilor de a răspunde acestor îngrijorări, cât și
obligațiile statelor respective de a respecta legislațiile privind acești imigranți. De
asemenea, neput ința de gestionare a crizei în cadrul UE, cât și atitudinea (total
nerecomandată, din perspectiva caracterului democratic al UE) a țărilor din Vest de a
impune statelor membre UE cote obligatorii de oameni, a creat deja un mare clivaj între
Vestul bogat al Europei, care își poate permite să susțină economic acest val masiv de
imigranți (sau cel puțin, primul val, estimat la aproximativ 1 million de persoane aflate în
acest moment în interiorul UE) și Estul sărac al UE, trecut deja prin experiența
comunistă, care nu acceptă atitudinea arogantă a țărilor din Vest. Dacă Germania suferă
de un complex legat de perioada celui de -al doilea război mondial, care o face să insiste
exagerat pe dimensiunea umanitară (ce nu poate fi contestată) a situației complexe, țări le
UE din Est suferă și ele de un complex legat de fosta lor calitate de member ale URSS
sau ale blocului sovietic, structură unde li se impunea ce politică să aibă. Astfel, se

29
explică lipsa unui consens la Consiliul JAI din 14 septembrie 2015, unde țările din Est au
refuzat ideea cotelor obligatorii de oameni, impuse de țările din Vest, percepută ca fiind o
politică arogantă, aproape ca un diktat . O astfel de atitudine din partea Vestului nu face
decât să adâncească și mai mult clivajul cu Estul sărac al U E. Niciuna dintre aceste țări,
din cele două grupuri, nu este în momentul de față dispusă la a înțelege situația în
ansamblu și de a identifica soluții unanim acceptate pe termen scurt. Aici se adaugă și
inexistența unor soluții viabile, capabile să funcți oneze, pe termen mediu și lung, care să
fie luate de Uniune (și nu de state, fiecare printr -o politică externă a interesului propriu,
care nu mai ține cont de interesul european, de a avea o strategie a UE pentru țările din
zona de sud a UE, pentru Orientu l Mijlociu). O continuare a atitudinii autoritariste,
arogante, a țărilor bogate din Vest în relațiile cu țările post -comuniste din Estul UE nu va
face decât să acutizeze criza structurală și la nivelul statelor membre din UE până la un
nivel în care este posibil să asistăm la o desprindere a unor țări de o UE incapabilă să le
ofere respect, siguranță, protecție, să le asculte opinia și să țină cont de ea (orice este
posibil, din momentul în care UE a fost prinsă pe nepregătite, fără strategii, în fața a ce ea
ce se anunță a fi doar primul val de imigranți).
 dimensiunea de securitate, stabilitate internă și de ordine internă (stabilitatea UE, pe
termen mediu și lung, stabilitatea statelor membre UE). Aici se va genera o criză de
securitate în momentul în care valul de pașnici refugiați se va transforma (prin refuz de a
rămâne în țările repartizate conform cotelor obligatorii de migranți dispuse de UE ori prin
refuz de a respecta normele, regulile, legislația țărilor unde intră) în cete turbulente, aflate
în de plasare sau cu revendicări, ce riscă să ducă la tulburări civile și la atingeri ale ordinii
interne și constituționale ale statului în care intră masiv.
 dimensiunea culturală, civilizațională (civilizație europeană dominată de o versiune
postmodernă, post -creștină, a Europei Occidentale, care și -a auto -asumat un rol de nucleu
decizional în UE, deși Uniunea pornește și ia ființă de la premisa egalității suverane și în drepturi
a tuturor statelor membre UE, ne -existând «state de categoria a doua»). Aici se va genera o criză
de identitate europeană, confruntată brusc, fără posibilitate de asimilare a unor valori aparținând
unei alte civilizații (paradigma conflictului între civilizații, foarte periculoasă, pentru securitatea
și stabilitatea întregii UE, a lumii internaționale a sec. XXI și a statelor suverane membre UE).

30
 dimensiunea demografică, socială (care va genera o criză de integrare și socială în țările
UE confruntate cu plecări masive de populație autohtonă, cu îmbătrânirea populației, cu
rate mari de mo rtalitate ).
 dimensiunea economică (care va genera o criză economică asupra țărilor confruntate cu
presiunea imigraționistă la care nu pot face față – continuarea în valuri a exodului).
Prin urmare, Europa se confruntă cu o situație de o complexitate fără precedent. Este de
aceea, de recomandat ca, pentru o analiză de profunzime, coerentă, asupra acestei situații, să se
realizeze analizele corespunzătoare pe toate aceste paliere presupuse de situație, astfel încât să se
ajungă la un tablou complex asupra ch estiunii. A accentua doar pe latura umanitară a problemei
nu ar însemna decât să se treacă superficial, cu vederea, celelalte aspecte, ce ar genera crize pe
termen mediu și lung în societățile țărilor UE confruntate cu această criză. În al doilea rând, nu
putem vorbi de o simplă criză la care se poate găsi o soluție pe termen scurt, căci orice soluție pe
termen scurt (de tipul – de neacceptat, de altfel – al cotelor obligatorii de oameni) ar fi doar un
paleativ fără niciun fel de relevanță în rezolvarea în profunzime a problemei (care cere o
abordare multi -dimensională și deci soluții pe toate dimensiunile menționate mai sus).
Pentru a reaminti obligațiile juridice și politice pe care Uniunea, ca persoană juridică
distinctă în raport cu statele (prin art. 46 A/TUE, modif. prin tratatul de la Lisabona) și pe care și
le-a asumat, în raport cu ”popoarele sale” (popoarele statelor membre UE, pe care UE le privește
ca fiind ”popoarele sale” dar și cu cetățenii europeni, amintim următoarea bază legală:
 Art.2, alin. 1/TUE, modificat prin tratatul de la Lisabona (scopurile pentru care a fost
înființată UE sunt «pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale»).
 Art.2, alin.1/TUE, modificat prin tratatul de la Lisabona («spațiul de libertate, securitate
și justiție, fără frontiere interne, în cadrul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor »
este oferit de Uniune « cetățenilor săi», nu altor categorii de personae (imigranți); ”spațiul” se
corelează cu «măsuri adecvate privind controlul la frontierele exte rne, dreptul de azil și
imigrarea, precum și prevenirea criminalității și combaterea acestui fenomen»). Or, prin criza
imigranților acest spațiu de libertate, securitate și justiție este pus în pericol (denunțarea de facto
a acordurilor de la Schengen și d e la Dublin chiar de către state ca Germania, Austria), nu se iau
măsuri adecvate de control la granițele exterioare ale Uniunii (dimpotrivă, s -a reintrodus, pe
termen nedeterminat, controlul la frontiere interne ale UE, în interiorul spațiului Schengen) ș i nu

31
se iau măsuri adecvate de stopare și prevenire a traficului de persoane care joacă un rol esențial
în alimentarea continuă a fluxului masiv de imigranți spre UE.
 Art.2, alin3, liniuța 4/TUE, modif. prin tratatul de la Lisabona, care conectează principiul
solidarității între statele membre de celelalte obligații ale Uniunii (principiul solidarității statelor
membre nu trebuie absolutizat și nici desprins din context, dintre celelalte scopuri și principii ale
UE) cu obligația UE « de a veghea la p rotejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european»,
adică la o parte importantă a identității europene.
 Art.2, alin.5/TUE, modif. prin tratatul de la Lisabona (care privește direct relațiile UE cu
restul comunității internaționale, unde, în afară de afirmarea și promovarea valorilor, a
intereselor sale, UE «contribuie la protecția cetățenilor săi», « la pacea, securitatea, dezvoltarea
durabilă a planetei», la eliminarea sărăciei, la protecția drepturilor omului, la respectarea strictă
și dezvoltarea dreptului internațional.
 Art.2, alin6/TUE, modif. prin Tratatul de la Lisabona (principiul atribuirii de competențe
Uniunii, prin tratate, competențe pe care UE nu le poate depăși).
 Art.61, alin. 2/TUE, în modif. tratatului de la Lisabona, unde ”politica c omună dezvoltată
de Uniune în domeniul dreptului de azil, al imigrării și al controlului la frontierele statelor
membre” (unde apare principiul solidarității între statele membre) trebuie conexat cu alin. 3 din
același articol (principiul prevenției crimin alității și al combaterii criminalității, în temeiul
obligației UE de a acționa pentru asigurarea ”unui înalt nivel de securitate” în interiorul
granițelor sale). Or, până acum, accentul a fost pus în argumentația țărilor din Vest și a Comisiei
(în favoare a deschiderii granițelor în fața afluxurilor masive de imigranți, apoi în favoarea
cotelor obligatorii de imigranți pentru toate statele UE) doar pe principiul solidarității, nu și al
prevenției și combaterii rețelelor transfrontaliere de trafic de imigran ți care ghidează aceste mase
de oameni către Uniune și în interiorul său, spre Germania. Prin urmare, viziunea Comisiei și a
țărilor din
Vest este unilateralistă, simplistă, superficială și dezechilibrată și din acest punct de vedere,
întrucât se bazează e xclusiv pe principiul solidarității, fără a aduce în discuție și alte principii
prin care Uniunea este obligată de acționeze (principiul repartiției de competențe – adică al
acționării instituțiilor UE strict în limitele competențelor lor, fără a aduce ati ngere prerogativelor
regaliene ale statelor membre; principiul apărării și promovării identității europene; principiul
prevenirii și combaterii criminalității; principiul respectării identităților naționale ale statelor

32
membre și a domeniilor lor regaliene , puse în discuție clar de aceste exoduri masive, bruște și
necontrolate de imigranți în interiorul UE).
 Art.3a, alin.2/TUE, modif. prin Tratatul de la Lisabona (obligația UE de a respecta
”egalitatea statelor membre în raport cu tratatele”; Uniunea are ob ligația de a respecta
identitatea lor națională ; ”Uniunea are obligația de a respecta funcțiile esențiale ale
statului și, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale,
menținerea ordinii publice și apărarea securității n aționale»; ”în special, securitatea
națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru”).

33
2. Poziția statului român în problema “cotelor obligatorii de imigranți”

În cadrul UE au existat încercări repetate din partea statelor din Vestul UE și a Comisiei
Europene (instituție UE care este obligată să nu depășească competența sa, să nu se substituie
statelor membre UE în chestiuni care au clare dimensiuni de securitate și siguranță națională –
domeniu rezervat al st atelor conform art. 3a/TUE, modif. prin Tratatul de la Lisabona) de a
impune un mecanism al ”cotelor obligatorii” de oameni.
Statul român, ca stat membru UE are obligații juridice atât în raportul său cu cetățenii
români, cât și cu cetățenii europeni și cu orice persoană ce se află temporar pe teritoriul său.
Poziția României ca stat UE și care este parte la numeroase tratate și pacte internaționale privind
drepturile omului, de a refuza cotele obligatorii de oameni, este corectă, legală, în spiritul și lit era
documentelor internaționale și europene la care este parte și al propriei sale Constituții.
Nu vorbim aici de cereri individuale, izolate de azil sau de un numar mic de refugiați sau
de solicitanți de azil ci, condiție obligatorie de la care trebuie s ă se pornească în orice Consiliu
din UE și de către orice instituție a UE: situația privește un aflux masiv, continuu de imigranți,
pe durată nedeterminată, stârnit de declarațiile unor lideri politici din UE care nu s -au gândit la
consecințele acestui ges t pentru întreaga Europă și pentru viitorul UE, dar și pentru statele UE și
stabilitatea lor internă. Astfel, trebuie să remarcăm următoarea bază legală ce poate fi invocată pe
plan european și internațional în problema imigranților și mai ales, în tratare a de către statul
român, în poziția sa oficială, din punct de vedere al caracterului democratic, legal, constituțional
și al legislației europene și internaționale a chestiunii cotelor obligatorii de oameni:
 Art.25/Constituția României, alin.1, care garantează dreptul la liberă circulație, în țară și
în străinătate, în condițiile legii. Acest drept privește orice ființă umană, deci este privit
de formularea din Constituție ca privind nu doar cetățenii români ci și orice persoană se
află pe teritoriul României sau îl tranzitează. Niciun refugiat sau imigrant nu poate fi
oprit în interiorul granițelor statului român împotriva voinței lui. Dacă acesta își exprimă
dorința să tranziteze teritoriul României având ca țară de destinație alt stat UE, statul
român nu îl poate opri.
 Art.3, alin.4/Constituție («pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate

34
populații străine» (întreaga Europă, nu doar statul român având în față provocarea unui exod
uriaș, a unui aflux masiv de populații venind din diferite regiuni ale globului, un val care ajunge
la aproape 1 milion de imigranți în interiorul UE astăzi și care nu dă semen că s -ar opri).
 Art.6, alin.2/TUE, în modificarea tratatului de la Lisabona (”Uniunea aderă la Convenția
europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, deci are obligația de
a respecta dreptul la liberă circulație al imigranților, ca ființe umane și nu de a îi repartiza,
împotriva voinței lor, în alte state UE în care aceștia nu doresc să ajungă ).
 Art.1a/TUE, în modif. tratatului de la Lisabona (Uniunea este obligată să respecte
valorile demnității umane, să respecte drepturile omului, deci inclusiv dreptul la liberă
circulație al imigranților, pe care nu îi poate muta de colo colo prin Uniune, p rin decizie
impusă statelor membre UE și nici împotriva voinței imigranților, cărora le este obligată
să le respecte libertatea de circulație pe terioriul Uniunii – și să nu îi împiedice să se așeze
unde doresc – dacă tot s -a denunțat unilateral, pe durată nedeterminată, acordul de la
Dublin și Schengen).
 Art.1a/TUE, în modif. tratatului de la Lisabona (Uniunea mai este obligată și “să respecte
drepturile persoanelor aparținând minorităților”, deci inclusiv ale minorităților etnice și
naționale, care s -ar pu tea simți amenințate în stabilitatea și securitatea persoanelor lor și a
afacerilor lor în caz de aflux masiv, continuu și necontrolat de imigranți, pe teritoriile statelor ce
au obligația să îi protejeze, deoarece sunt cetățenii lor. Prin urmare, Uniunea, instituțiile UE și
alte state UE nu pot impune o repartizare obligatorie de imigranți, în cote care pun statele UE în
situația de a nu putea organiza și asigura protecția adecvată cetățenilor lor, în special persoanelor
aparținând minorităților etnice și naționale de sub jurisdicția lor).
 Art.12, alin.1/Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 (doar
persoanele aflate LEGAL pe teritoriul unui stat «au dreptul la liberă circulație și de a își alege
liber reședința»). Deci ide ea cotelor obligatorii de imigranți (din cei ”intrați la grămadă” în UE),
cărora nu li se stabilește statutul, în raport cu care statul UE nu are posibilitatea de a îi selecta, de
a le stabili statutul, ci doar le sunt impuși de UE încalcă acest articol.
 Art.12, alin.2/ Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966
(«orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv propria sa țară»), deci statul
român nu poate reține cu forța, pe teritoriul său, niciun imigrant, dacă acesta și -a
exprimat expres dorința de a părăsi teritoriul statului român și de a își alege liber

35
reședința pe teritoriul unui alt stat UE. Comisia Europeană, state ca Germania, Austria și
alte state din Vest ce susțin ideea cotelor obligatorii de oameni, repartizate cu forța,
împotriva voinței imigranților încalcă direct și neîndoios aceste prevederi din material
drepturilor omului.
 Art. 13, alin.1 /Declarația Universală a Drepturilor Omului («orice persoană are dreptul
să circule liber și să își aleagă r eședința în interiorul unui stat»). Deci, imigranții, ca ființe
umane (și nu numărați ca obiectele, în ”cote obligatorii”) au dreptul la circulație liberă în
întreaga UE (în condițiile denunțării de facto, pe termen nedeterminat, de către unele
state UE a acordurilor de la Dublin și Schengen) și au dreptul să se stabilească unde vor,
deoarece libera circulație este un drept fundamental al omului.
 Art.13, alin2/ DUDO («orice persoană are dreptul să părăsească orice țară, inclusiv țara
sa și de a reveni în ța ra sa»). Deci, imigranții au DREPTUL de a părăsi orice țară (chiar și
țara în care sunt repartizați, pe cote, obligatorii, de către Comisiei sau de altă instituție
UE) căci este vorba de un drept fundamental al omului, pe care UE nu are voie să îl
încalce prin mecanismul ilegal, anti -european și imoral al ”cotelor obligatorii de oameni”.
Chiar dacă intră într -un stat UE repartizat lor, împotriva voinței lor (ceea ce este ilegal, și
state responsabile pentru respectarea drpeturilor omului la nivel național ș i european, ca
România nu trebuie să ia parte la această încălcare grosolană a drepturilor omului
realizată de Comisie și de statele vestice din UE, căci solidaritatea statelor UE nu trebuie
să încalce drepturile imigranților), imigranții au dreptul să ple ce din teritoriul acelui stat
repartizat lor obligatoriu. Dacă i -ar opri împotriva voinței lor, statul român ar încălca
drepturile imigranților, ca ființe umane (și nu ca obiecte repartizate de instituțiile UE, în
tot felul de ”cote”).
 Art.14, alin.1/Decla rația Universală a Drepturilor Omului, unde se prevede clar
DREPTUL la azil și nu obligația de a cere azil într -o țară membră UE repartizată de
Comisie. Dreptul la azil trebuie demonstrat de imigrant prin condiția «suferirii unei
persecuții», altfel nuvest e incidentă instituția azilului ci alte motive de imigrare. «În cazul
persecuției, orice persoană are DREPTUL să caute azil și să beneficieze de azil în alte
țări». Deci, nicio instituție UE, niciun stat UE (în speță, statele vestice) nu pot impune
cote ob ligatorii de imigranți, deoarece: aceste cote ar trebui să fie exclusiv formate din
azilanți, personae care au dovedit că au suferit de o persecuție; aceste persoane au

36
DREPTUL de a cere azil în orice țară doresc ei și nu de a fi repartizați pe cote, în al te țări,
după dorința Comisiei, a Parlamentului European –mai grav – sau a unor state membre
UE). Nimeni nu poate fi obligat să ceară azil într -o țară UE în care nu dorește să rămână.
Pe de altă parte, niciun stat UE nu poate fi obligat de Comisie să încalc e drepturile
omului, în speță, să preia cote obligatorii de imigranți, împotriva voinței lor de a circula
liber pe teritoriul UE și de a cere azil în ce stat doresc.
 Art.31/Convenția privind refugiații din 1951, care se refera la refugiații aflați ilegal î n
țara de primire (doar categoria de refugiați care sosesc direct din teritoriul în care viața
sau libertatea lor erau amenințate, potrivit Convenției și care intră sau se găsesc pe
teritoriul lor fără autorizație nu poate fi sancționată penal de statele c ontractante).
 Art.32 /Convenția privind refugiații din 1951 (expulzarea refugiaților aflați LEGAL pe
teritoriul statelor contractante se face doar pentru motive de securitate națională sau de
ordine public – aspecte ce primesc relevanță deosebită în contex tul actual, al afluxului
masiv, în valuri, pe durată nedeterminată, de imigranți spre statele UE contractante ale
Convenției).
Amenințările ”cu sancțiuni și cu reducerea fondurilor structurale UE” către statele care se
opun ideii ”cotelor obligatorii” de oameni sunt anti -democratice și contrare spiritului European.
Datorită atitudinii arogante și superficiale a statelor din Vestul UE, care nu au știut să trateze în
profunzime, cu seriozitate, această problemă, consultând din timp și până la nivel de experț i
(SEAE, experți ai statelor membre UE) pentru identificarea de soluții și prevenirea situației de
exod masiv cu care Europa se confruntă azi, se accentuează clivajul dintre Est și Vest în
interioriul UE, cu consecințe directe asupra stabilității întregii construcții europene. Statele din
Vestul UE trebuie să țină seama de mai multe aspecte, care sunt percepute acut de statele din Est
și care vor adânci clivajul din cadrul UE.
Ca ”lideri de facto ai UE”, cum s -au comportat în criza refugiaților de la rădăcinile ei40,
unele state din Vestul UE sunt răspunzătoare și de atitudinea UE de dezinteres față de țările din

40 Germany opens its gates: Berlin says all Syrian asylum -seekers are welcome to remain, as Britan is urged to
make a similar statement. Berlin suspends 1990 protocol – a decision that will increase pressure on Britain and other
EU ountries to follow suit , by Allan Hal, John Lichfield, 24 august 2015. În urma ordinului ratificat de Oficiul
Federal German pentru Migra ție și Refugia ți, s-a suspendat protocolul de la Dublin din 1990, un comunicat
guvernamental afirmând ca ”Germania va deveni statul membru responsabil pentru procesarea cererilor” (cererile de
azil privind ”solicitanții sirieni de azil”), în timp ce toate ordinele de expulzare pentru categoria ”solicitanților sirieni
de azil” au fost revocate, conform guvernului german . ”Astfel, noii veniți sirieni nu vor mai fi obligați să completeze
chestionare le privind determinarea țarii în care ei au intrat prima data, ceea ce creeaz a o presiune pe celelalte țări

37
granița de sud a UE, Grecia, Italia, în special, care luptau de multă vreme cu traficanții de
persoane și care se confruntau de mai mulți ani cu fenomenul imigrației ilegale către teritoriile
lor. NU au existat strategii ale SEAE, ale Uniunii în ansamblu, pentru a stabiliza situația la
granița de sud a UE, nu au existat politici UE coerente care să orienteze fonduri europene către
aceste țări UE din Sud, special destinate luptei împotriva imigrației ilegale și împotriva rețelelor
de trafic de persoane. Nu au fost identificate măsuri la nivel de UE (și nici de către statele
vestice, care, de obicei, iau inițiativa de a spune altor țări din UE ce s ă facă) și care să prevină
ceea ce a devenit azi un exod masiv, în valuri, de populații. Țările UE din sud, depășite de
situație, au lăsat pur și simplu, granițele relaxate, renunțând să mai acționeze pe cont propriu cu o
problemă nu doar europeană cât glo bală, care le depășește clar strategiile politice și capacitățile.
Statele din Vestul UE au generat această situație necontrolabilă, în urma unor declarații
politice41 susținute ulterior de instituții ale UE (Comisie), în detrimentul altor state UE și al
pozițiilor exprimate la Consiliul European (nivelul șefilor de state), declarații politice care
creează efecte distructive clare pe termen mediu și lung la adresa UE, a statelor UE,la adresa
securității și apărării popoarelr statelor din UE (confruntarea cu valuri masive, pe termen
nedeterminat, de imigranți au început de la declarația politică a liderilor germani de a primi
800.00 refugiați, ulterior, declarațiile Germaniei insistând pe deschiderea de către statele UE a
granițelor ca să primească, nelimitat și necondiționat, acest aflux imens). Această poziție a
Germaniei și a altor țări din Vestul UE, precum și a Comisiei, este inacceptabilă, atât din punct
de vedere al UE (care trebuie să asigure ”pacea popoarelor SALE și bunăstarea lor”, dar și al
ordinilo r constituționale și stabilității interne a statelor membre UE).
Statele din Vestul UE nu pot practica, în toiul acestei crize uriașe, politica faptului
implinit, punând țările UE în poziții non -democratice, de tip diktat/subordonare, ceea ce
compromite im aginea UE și a țărilor din Vest în lume dar mai ales în ochii țărilor din Est -ce au
trecut prin experiența comunistă a blocului sovietic.
Au fost ignorate constant (de către UE) zonele fierbinți din punct de vedere al conflictelor

UE, în special pe Marea Britanie”. www.independent.co.uk/news/world/Europe/germany -opens -its-gates -berlin –
says-all-syrianasylumseekers -are-welcome -to-remain -as-britain -is-urged -to-make -a-similar -statement -0470062.html
41La anunțul că ”Germania primește 800.000 refugiați sirieni”, se adaug ă un alt anun ț făcut tot de Germania, a nume
ăa statul german consideră (tot unilateral, f ără o consultare a statelor member UE), ”că nu exist ă o limită legal ă la
numărul refugia ților, practic introducând ideea de ”drept absolut, nelimitat de azil”, de o manier ă unilateral ă,
legitimând astfel ideea de exoduri întregi de popula ții spre UE ). Cf. Associated Press, http://news.yahoo.com/latest –
more -3-000-migrants -crossaustria -080408422.html#, 10 sept. 2015, accesat la data de 15 sept. 2015.

38
și privite ca sursă de im igrație masivă, pentru care nu s -au găsit din timp, soluții de stopare a
conflictelor la sursă și măsuri de redresare economică a zonelor afectate.
Unele state UE nici măcar nu au fost consultate sau au fost consultate formal în problema
cotelor obligatori i și în general, în criza imigranților, deși situația este complexă și consecințele
sunt uriașe, pe multiple planuri.
Nici momentan nu sunt identificate soluții realiste, pe baze consensuale, pe termen mediu
și lung capabile să stopeze, la nivel de UE, con flictele din zonele -sursă a exodurilor masive de
populație și să ofere modalități de reconstrucție și de finanțare economică a populațiilor din acele
zone, astfel încât ele să nu mai fie nevoite să se refugieze în Europa din diferite motive.
De asemenea, m ai trebuie să remarcăm și alte aspecte:
 Atitudinea de ”amenințare cu sancțiuni”42 nu este în spiritul valorilor și principiilor UE,
ca entitate democratică, unde nu există impunere sau dictat.
 Atitudinea de ”amenințare cu sancțiuni” nu are bază legală, într ucât solidaritatea nu se
impune ci ea se simte, fiind o expresie a spiritului european și țări ca România au răspuns
deja pozitiv la această chemare a solidarității, în limitele capacității lor (nu se pot
compara economic țările din UE, în privința absorbț iei de imigranți fără riscuri de ordin
securitar). Într -un fel pot face primirea și integrarea valurilor de imigranți țările bogate
din Vest, precum Austria și Germania, Suedia și altele și cu totul altfel sunt pregătite și au
capacitățile necesare (în sen sul de a putea, în același timp, oferi cetățenilor lor și protecția
necesară în privința riscurilor de securitate) țările sărace din Estul UE.
 Unele țări din Estul UE, confruntate cu fenomene grave de corupție, care nici până azi nu
au fost reduse, nu au f ost în stare să cheltuie fondurile structurale pe care le au la
dispozițte deja.
 În privința acordării către țările sărace din Estul UE a unor fonduri speciale pentru
gestionarea situației imgranților din teritoriile lor și aici există un risc mare ca aces te
fonduri să fie deturnate sau folosite în alte scopuri decât cel destinat (protecția
imigranților), datorită fenomenelor de corupție cu care se luptă aceste țări. Fondurile s -ar
cheltui fără ca imigranților să li se ofere ajutorul adecvat sau s -ar putea pierde, prin
necheltuire (nu există strategii de administrare și cheltuire a acestor fonduri speciale).

42 Mihai Dragh ici, Cancelarul Austriei: UE trebuie s a penalizeze țarile care se opun cotelor privind imigran ții,
www.zf.ro/politica/cancelarul -austriei -ue-trebuie -sa-penalizeze -tarile -care-se-opun -cotelorprivind -imigrantii –
14709976.

39
 Nu există nicio bază legală pentru sancționarea statelor ce se opun ideii totalmente
nedemocratice a cotelor de oameni/de stat, deoarece statele care se opun acestei idei
acționează legal, potrivit drepturilor omului și obligațiilor de a proteja drepturile
persoanelor de sub jurisdicția lor (dar și drepturile refugiaților și ale oricărei ființe umane
aflate pe teritoriile lor).
 A impune amenințări și sanc țiuni statelor care au adoptat o poziție legală și de respectare
a drepturilor omului, când se opun cotelor obligatorii de oameni, înseamnă pentru țări ca
Austria și Germania să intre pe tărâmul ilegalității, atât în plan European, cât și
internațional (co tele obligatorii de oameni impuse unui stat sau altul din UE arată că
Germania, Austria, Comisia tratează oamenii nu ca pe ființe umane ci ca pe obiecte pe
care le mută de colo colo, după voința acestor state și împotriva voințe acelor oameni).
Datorită ac estei atitudini ilegale și imorale, neconforme cu drepturile omului, țări ca
Germania, Austria și instituțiile UE pot fi aduse în instanțele judiciare internaționale (la
Curtea Internațională de la Haga, la CEDO), pentru încălcarea drepturilor imigranților (a
dreptului lor de a circula liber pe teritoriul UE, a demnității lor umane, a libertății și
integrității persoanei lor).
 Prin gardurile puse de unele state în calea imigranților (datorită deciziilor greșite, pripite
generate de țări ca Germania, susținu tă de Comisie) se încalcă din nou drepturile
imigranților precum siguranța persoanei lor, libertatea, dreptul la sănătate, dreptul de a
circula liber în UE (în condițiile în care Germania și alte țări au denunțat unilateral
acorduri precum Dublin și Scheng en, luând poziție public, în nenumărate rânduri și
insistând ca statele din UE să își deschidă liber granițele și să îi primească pe toți
imigranții). Deci, poziția politică a Germaniei de a accepta azil nelimitat nu doar că
defavorizează UE, politicile st atelor membre dar încalcă drepturile refugiaților, care se
văd opriți cu garduri, gaze lacrimogene și cordoane de jandarmi de statele UE afectate de
deciziile Germaniei și ale Comisiei și care sunt puse în dificila situație de a fi efectiv
depășite de acea stă problemă pe care NU au generat -o ele.
 Atitudinea de amenințare venită din partea Germaniei, Austriei la adresa țărilor din Est
ilustrează tratarea cu superficialitate a situației, lipsa invitării țărilor din Est la un dialog
constructiv (ar fi trebuit întrunite de urgență mese rotunde de experți în relații de
securitate, în relații cu țările din Orientul Mijlociu și din continentul african, cu țările din

40
care se generează această scurgere masivă de imigranți spre centrul Europei). Ar fi trebuit
o reuniu ne urgentă a SEAE și a experților din diplomațiile naționale care să vină cu idei,
soluții, cu expertiză urgentă și MULTI -DIMENSIONALĂ pentru o mișcare unitară a UE
în zonele generatoare de conflict, o strategie de luptă pe termen mediu și lung împotriva
traficanților de persoane, o strategie la Marea Mediterană (un parteneriat extins de
securitate în zonă, unde să participe trupe speciale ale UE împreună cu trupe de misiuni
civile și militare din statele democratice din regiune sau pe care UE se poate baza ).
 Această atitudine a statelor din Vestul UE este percepută de statele din Estul UE ca fiind
una depărtată de caracterul democratic al UE, invocându -se de către statele din Vest un
principiu al solidarității europene care este înțeles și receptat ca atare în Est, dar care nu
trebuie impus cu forța, printr -o atitudine arogantă, lipsita de flexibilitate față de statele
din Est și care nu oferă soluții pe termen mediu. Această atitudine de impunere a unor
”cote de oameni” nu este rezultatul unui dialog constr uctiv, plecând de pe baze legale,
serioase, raportat la obligația statelor membre UE de a asigura securitatea și apărarea
națională a propriilor cetățeni și mai ales, a persoanelor aparținând minorităților naționale
de pe teritoriul lor (care s -ar putea si mți în pericol în fața unui aflux masiv și pe termen
nedeterminat de imigranți, punându -se în discuție pacea, toleranța, coexistența pașnică
între populațiile majoritare și cele minoritare de pe teritoriul acestor state).
 Lipsa de soluții, politica punerii statelor din Est în fața faptului împlinit, lipsa dialogului
real între Est și Vest în interiorul UE, lipsa consultării prealabile a unor state din Est
precum România în aceste probleme sensibile și cu impact major pe termen scurt, mediu
și lung, sunt per cepute în Est ca fiind nepotrivite cu caracterul democratic al UE.
Insistarea de către statele din Vest pe o asemenea atitudine, în Consiliile din UE care vor
urma cât și poziția unilateralistă, a Comisiei Europene, care pare să intervină în domenii
rezerv ate ale statelor membre UE, depășindu -și competențele, sunt elemente care indică o
criză structurală a Uniunii, un clivaj ce se va adânci, între Est și Vestul UE.
În afară de faptul că nu este legală (pune statele membre UE în poziția de neconceput de
a își încălca propriile acorduri asumate în materia drepturilor omului, la care sunt parte, dar și
propria Constituție), ideea nefericită a cotelor obligatorii de imigranți pe care insistă Comisia și
state din Vestul UE (Germania, Austria) este clar contrară drepturilor imigranților.
Astfel, cotele obligatorii de imigranți, pe care Comisia sau alte instituții UE sau alte state

41
UE (mai grav, căci se încalcă esența tratatului de la Lisabona care edifică ”noua UE” prin efortul
suveran și egal, prin voința liberă și egală a statelor participante la acest efort, neadmițându -se
vreo diferență de statut juridic între statele UE) vor să le impună unor state suverane din UE
tratează imigranții ca pe niște obiecte sau animale ce pot fi îmbarcate în trenuri sigiliate (ca
imigranții să nu sară din ele și astfel, să nu mai ajungă la destinația impusă de UE, numărul fixat
de imigranți).
Ideea cotelor obligatorii de imigranți pare scoasă din contextul celui de -al doilea război
mondial, al transporturilor obligatorii și de tri stă amintire, de mase mari de oameni spre destinații
forțate, împotriva voinței lor și fără a se ține cont de calitatea lor de ființe umane libere și demne
(ei sunt tratați de Comisie și de statele UE Vestice precum Austria sau Germania, ca niște
numere, s tabiliți în ”cote”), lucru inacceptabil, la care România, ca stat democratic, care respectă
drepturile omului, s -a opus și se opune prin luări de poziție foarte clare.
Ideea cotelor obligatorii de oameni nu este nici democratică (încalcă voința și capacită țile
de primire ale statelor care au obligația să le asigure respectarea și a celorlaltor drepturilor ale
omului – adăpost, hrană, integrare în societate, loc de muncă, sănătate etc.) și nici morală ori
legală (încalcă demnitatea umană, valoare fundamental a UE care nu poate fi privită de
Germania, Austria, de Comisie ca fiind inferioară valorii solidarității europene).
Ar pune România în poziția să își încalce propria Constituție, care, la art. 25, alin.1,
garantează libera circulație în țară (pe teritoriu l României) și în străinătate (din teritoriul
României spre alte țări). Prin urmare, statul român nu poate opri imigranții, dacă ei își aleg liber,
ca ființe umane libere și demne, și ca refugiați, destinația Germania sau Austria, deoarece este
obligat să garanteze oricărei persoane aflate pe teritoriul său, dreptul la liberă circulație. Dacă ar
construi gard împotriva imigranților, statul român și -ar încălca obligația constituțională de a
garanta imigranților libera circulație ”în străinătate”, deci DIN te ritoriul statului român spre alte
țări. De asemenea, nici intrarea refugiaților nu poate fi împiedicată în România, cu condiția ca
aceasta să fie rezultatul liberei voințe a imigranților, expres și în scris exprimată și NU al voinței
altor țări (Germania, Austria) sau al unor instituții UE (Comisia, Parlamentul European etc.).
Atât Germania, Austria, cât și Comisia și alte instituții UE trebuie să țină seama de
dorința expres manifestată de imigranți de a avea ca țară de destinație Germania, Austria, Suedia
și alte state vestice din UE, deci de a le garanta, conform legislației europene, libera circulație în
interioriul UE, odată ce aceste țări au denunțst acorduri ca Dublin și Schengen, punând o povară

42
foarte mare imigraționistă pe umerii unor state sărace din Est, care se văd brusc confruntate cu cu
valuri masive de imigranți. Aceste țări nu pot fi obligate de nicio legislație europeană sau
internațională să îi țină pe teritoriile lor pe imigranții care vor să se deplaseze liber, în tranzit, pe
teritoriile lor, spre țările de destinație unde doresc să ajungă (Germania, Austria, Suedia etc.), țări
bogate, care i -au și chemat sau încurajat de altfel, care au politici foarte favorabile migrației
economice și pe care și le pot permite, țări care nu se împotrives c afluxului masiv de imigranți
(nu s -au văzut nuanțări de poziție politică din partea Austriei, a Germaniei, a Comisiei de a opri
acest exod, după ce ele l -au încurajat). De aceea, este recomandat ca țări ce nu se află printre
preferințele de destinație și integrare ale imigranților (precum România) să respecte drepturile
omului, în speță, ale imigranților (care vor o viață mai bună, migrând spre Vestul bogat și
reprezentând, cum a spus Jean Claude Juncker în discursul său despre starea Uniunii, ”o resursă”
pentru Uniunea ”care îmbătrânește”).
Este recomandat ca țări ce nu se află printre preferințele de destinație și integrare ale
imigranților (precum România) să lase imigranții să circule liber, fără opreliște, organizat (cu
autocare, în condiții decente d e transport și oferindu -le hrană apă, haine, înființând puncte de
verificare sanitară, puncte de odihnă, toalete publice, asigurare de minime condiții de igienă,
zone de dușuri, haine curate – cu efortul donatorilor privați, al comunităților arabe din țara
noastră, al statului, al ONG -urilor), astfel încât fluxul masiv de imigranți să ajungă, conform
voinței lor, în țările unde doresc și care i -au chemat (Germania, Austria, Belgia – Bruxelles, în
special, unde Juncker i -a considerat ”o resursă importantă”, Suedia și alte țări bogate spre care
acest val imens dorește să meargă).
Nu există, în lumea democratică a UE, nicio sancțiune legală, nici pe plan european, nici
internațional, care să oblige, în condițiile unor exoduri masive, continue, de populații, vre un stat
UE să accepte ”cote obligatorii de oameni”.
Cum România are însă o foarte bună imagine în țările arabe, în zonele islamice în
general, relații tradiționale și trainice de prietenie, care ar putea fi utilizate în etapa doi, de
identificare a unor so luti de profunzime, reale, constructive pentru UE, de stopare la sursă a
conflictelor generatoare de exoduri masive, această imagine nu poate fi pusă în pericol de
incapacitatea și lipsa de soluții a statelor vestice din UE.
România este o țară solidară, î nsă NU pentru că i -ar IMPUNE Germania sau Comisia, ci
în temeiul prieteniei tradiționale cu popoarele din civilizația islamică, pe care dorește să le ajute

43
după capacitățile sale, mai ales ca imigranții proveniți din aceste țări să beneficieze de un
tratam ent demn, ca ființe umane, pe teritoriul României, în tranzitul lor spre țări ca Germania și
alte zone bogate din Vest.
România respectă imigranții ca pe ființe umane, respingând ideea de ”cote obligatorii de
oameni” care ar încălca drepturile omului și of eră tranzit sigur, în condiții decente, fluxului de
imigranți spre destinația pe care aceștia o doresc. Nimeni nu îi poate forța pe imigranți să stea pe
teritoriul unei țări unde nu doresc, scopul pentru care ei au plătit călăuzelor și transportatorilor,
venind peste Mediterană fiind explicit acela de a ajunge în Germania, care i -a și chemat și care
nici azi nu își retrage oferta).
Poziția României, cum a fost exprimată în mod repetat de factorii politici, a fost și
rămâne una deschisă, de solidaritate, mod erată, rațională, fără a cădea în latura emoțională
promovată de mass media, o poziție axată pe înălțarea analizei la nivelul politic și în același
timp, o poziție de căutare a echilibrului politic între Est și Vest, în cadrul UE, de susținere a unui
dialo g real, cu soluții constructive, luate fără tensiune și fără atitudinea de aroganță și
superioritate față de statele UE din Est43, o poziție de respingere a obligativității de a accepta
ideea cotelor de oameni, ca și cum oamenii ar fi niște obiecte pe care Comisia și statele le -ar
muta după voința și interesul lor, de colo colo, pe teritoriul Uniunii, în detrimentul voințelor
acestor oameni de a merge într -o destinație sau alta. Așa cum s -au pronunțat în repetate rânduri,
atât în intervenții în mass media, c ât și în comunicate de presă, în luări de poziție, liderii politici
din România (Președintele, Premierul, Viceprim -ministrul, Ministrul de Externe și alții),
România înțelege să fie solidară cu UE, însă remarcă faptul că solidaritatea nu se impune prin
arogsnță, diktat, atitudine nerealistă, fără soluții constructive și de durată și fără consultarea din
timp a României și a altor țări din Est, de către țările din Vest, cu alte capacități economice și
sociale de a susține cote mari de imigranți
Din analiza l uărilor de poziție și a discursurilor autorităților publice române44, rezultă că

43 Președintele Klaus Johannis, confer ința de presă din 14 sept. 2015 : ”Nu este posibil s ă discut am în Uniunea
European ă ca anumite țări care nu au capacitatea s a participe într -o anumit ă măsură la un program s a fie sanc ționate.
Uniunea Europeană nu se bazează pe sancțiuni, ci pe solidaritate și pe colaborare” www.presidency.ro, accesat
la data de 16 sept. 2015.
44 De aceea, este de recomandat ca și Parlamentul României (deoarece, pe baza art. 8 C/ TUE, modif. prin Tratatul
de la L isabona, parlamentele na ționale joacă un rol important în procesul democratic decizional al UE, ca entitate cu
form a de guvernare multi -nivel și nu supra -nivel, putându -se forma inclusiv comisii de cooperare între parlamentele
statelor UE pe aceast a chesti une) s a se pronun țe urgent, printr -un act legislativ dedicat acestei chestiuni , așa cum
aafirmat și Președintele Johannis, în sensul respectarii drepturilor omului și al solidaritații europene, în spe ța, de

44
România continuă să se definească drept o țară membră UE, cu drepturi depline, inclusiv
decizionale, nu o țară din categoria a doua, care acceptă tot ce se impune de către anum ite țări
sau de către Comisie, mai ales dacă este vorba de chestiuni complexe, ce au dimensiuni de
securitate și apărare, precum și de integrare socială și civilizațională ale imigranților (dimensiuni
pe care UE, țările din Vest, Comisia par să le ignore , pe care nu le aduc în discuția dintre statele
membre și pentru care, în consecință, nu sunt puse pe tapet soluții politice capabile să oprească
această criză într -un termen rezonabil).
Este foarte important ca, în această criză a imigranților, UE să nu se scindeze, în țări din
Est și în țări din Vest, fiecare cu un tip de interese contrare, clivaj periculos care s -ar putea
adânci rapid până la etapa în care interesul european ar fi uitat cu totul, fiecare țară din UE
urmându -și exclusiv interesul național, în lipsa unor soluții constructive, de stopare la sursă a
conflictului ce a generat exodul masiv de populații spre inima Europei.
Insistarea de către țările din Vest și de către Comisie doar pe latura umanitară (care nu
poate fi negată și pentru care se p ot găsi soluții în spiritul respectării drepturilor omului, dar și al
protejării ordinii publice și securității interne a statelor membre) arată o tratare superficială a
acestei situații complexe: este întârziat dialogul între statele UE pe chestiuni polit ice, de
securitate, apărare și identitaro -civilizațională, care nu pot face monopolul statelor din Vest și pe
care Comisia nu se poate pronunța. De aceea, este de dorit introducerea cât mai repede, pe
agenda de discuții a tuturor Consiililor din UE, a dime nsiunilor care nu aparțin strict de latura
umanitară și care permit statelor membre să vină cu soluții pentru fiecare din aceste dimensiuni
presupuse de criza imigranților, astfel încât să se elimine sursele acestei situații și viitorul UE să
nu fie pericl itat inevitabil.
Comisia, Înaltul Reprezentant al UE, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE),
diplomația UE trebuie să vină rapid cu strategii de politică externă a UE pentru zona de generare
a conflictelor și situațiilor economice precare ce au ca e fect exodul masiv de imigranți (nu doar
de refugiați). Aceste strategii ar trebui să fie, spre binele UE, unele europene și nu fiecare stat să
înceapă să acționeze în zonele extra -europene prin diplomația națională, spre a căuta la disperare,
soluții unila terale de stopare a conflictelor (precum Franța, care a anunțat că intervine militar în
conflictul din Siria).

respingere ferm ă a ”cotelor obligatorii” de imigr anți care încalcă dreptul la azil al acestora, repartizându -i nu după
voința lor, ci în virtutea voinței unor state din UE sau a Comisiei.

45
Concluzii

Libera circulație în spațiul european este una dintre libertățile fundamentale ale
cetățenilor europeni, ce se află la baza construcției proiectului european. Directiva 2004/38/CE
reunește într -un singur instrument întreaga legislație privind dreptul de intrare și ședere pentru
cetățenii Uniunii. Scopul ei este de a simplifica și reduce formalitățile pe care trebuie să le
îndeplinească cetățenii UE și membrii familiei acestora pentru a -și exercita dreptul de circulație
și ședere: ”Orice cetățean al Uniunii are dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor
membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor stabil ite în tratate și a măsurilor adoptate pentru
punerea în aplicare a acestora.”
Cetățenii europeni care lucrează sau se află în căutarea unui loc de muncă beneficiază de
dreptul de ședere în țara respectivă. În cazul în care un cetățean european se află în tr-un stat, altul
decât cel al cărui resortisant este, atunci membrii familiei sale au dreptul să -l însoțească sau să i
se alăture. Conform prevederilor europene, sunt considerați membri ai familiei următoarele
persoane: soțul sau soția, indiferent de mome ntul sau locul în care a fost oficiată căsătoria;
partenerii de viață înregistrați; descendenții direcți (copii, nepoți) cu vârsta de cel mult 21 de ani
sau care se află în întreținere; ascendenții direcți care se află în întreținere (părinți, bunici).
UE facilitează intrarea și șederea și altor membri ai familiei, între care: parteneri de viață
cu care persoanele au o relație durabilă, persoane cu probleme grave de sănătate, ce necesită
îngrijiri, sau care se află în întreținere ori fac parte din gospodăr ie. Prin facilitare se înțelege că
aceste persoane nu se bucură în mod automat de dreptul de intrare și ședere în statul gazdă.
Situația acestora trebuie să fie examinată de statul membru gazdă potrivit legislației sale interne.
Având în vedere relația lor cu cetățeanul Uniunii, se va decide dacă se poate sau nu acorda
intrarea și șederea unor asemenea persoane.
Potrivit Directivei 2004/38/CE, cetățenii Uniunii beneficiază de dreptul de ședere în
statul membru gazdă pentru o perioadă de cel mult trei luni, fără a face obiectul nici unei condiții
sau formalități, alta decât cerința de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil.
Acest lucru înseamnă că toți cetățenii europeni au dreptul de a intra în orice stat membru, în baza
unui act de identitate sau a unui pașaport valabil.
Membrii familiei care sunt cetățeni europeni beneficiază de aceleași drepturi ca și
cetățeanul pe care îl însoțesc. În cazul membrilor familiei care nu sunt cetățeni europeni, acestora

46
li se poate impune condiția de a deține fie o viză de ședere pe termen scurt, fie un permis de
ședere pe termen scurt. Statul gazdă poate solicita cetățeanului și/sau membrilor familiei sale să –
și raporteze prezența pe teritoriul statului într -un termen rezonabil și nediscriminatoriu. În caz de
nerespectare a acestei cerințe, persoanele respective pot fi pasibile de sancțiuni administrative
proporționale.
În situația în care perioada de ședere depășește trei luni, dreptul de ședere pentru cetățenii
Uniunii și membrii familiilor acestora este supus anumitor condiții. Își mențin dreptul de ședere
cei care: sunt angajați într -o activitate economică (la un angajator sau ca liber -profesionist);
dispun de resurse suficiente, pentru ei și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu necesi te
intervenția sistemului de asistență socială al statului membru gazdă; sunt înscriși într -o instituție
de educație, acreditată sau finanțată de către statul membru gazdă ori urmează cursuri de formare
și au suficiente resurse și o asigurare de sănătate; sunt membri de familie ai unei persoane,
cetățean al Uniunii, care se înscrie într -una dintre categoriile menționate anterior. Pentru membrii
familiei care nu sunt cetățeni ai Uniunii, se eliberează certificate de înregistrare, care au luat
locul permiselo r de ședere.
Dreptul de ședere permanentă este acordat cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor
acestora care au locuit în statul membru gazdă o perioadă neîntreruptă de cinci ani, cu condiția să
nu fi fost aplicată o decizie de expulzare împotriva lor. Această regulă este valabilă și pentru
membrii familiei care nu sunt cetățeni ai unui stat membru și care au locuit timp de cinci ani cu
un cetățean al Uniunii. Documentul de ședere permanentă pentru cetățenii Uniunii se eliberează
în baza unei solicitări din partea cetățeanului și este emis în cel mai scurt timp posibil de la data
depunerii acestei solicitări.
Pentru ca dreptul de liberă circulație să poată fi exercitat în bune condiții, a fost creat un
spațiu special, numit după localitatea în care s -a semnat acordul de liberă circulație: Schengen.
Spațiul Schengen este o zonă de liberă circulație a persoanelor ce se întemeiază pe Acordul
Schengen . Acesta a fost semnat la 14 iunie 1985 și viza eliminarea controalelor la frontierele
comune. Primele state s emnatare au fost Germania, Franța, Belgia, Luxemburg și Olanda. Cinci
ani mai târziu a fost elaborată și semnată Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen .
Aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale Spațiului Schengen și a creat o singură
frontieră externă, unde controalele de imigrare pentru spațiul Schengen se efectuează potrivit
normelor comune ale statelor membre.

47
Obiectivele Acordului Schengen vizează: libera circulație a persoanelor; eliminarea
controalelor persoanelor la fro ntierele interne; elaborarea unor reguli comune care se aplică
persoanelor care trec frontierele externe ale statelor membre UE; armonizarea condițiilor de
intrare și a normelor privind vizele; o mai bună cooperarea polițienească; instituirea unui sistem
european comun de azil (SECA); cooperare judiciară prin intermediul unui sistem rapid de
extrădare și transfer ale executării hotărârilor penale; dezvoltarea unui Sistem de Informații
Schengen (SIS).
În prezent, Acordul Schengen numără 26 state europene cu drepturi depline. Dintre
acestea, 22 de state sunt membre ale UE, iar celelalte patru sunt: Elveția, Norvegia, Islanda și
Liechtenstein. Marea Britanie și Irlanda au ales să nu aplice în totalitate acquis -ul Schengen, dar
colaborează cu statele semnatare în anumite domenii. România, Bulgaria și Cipru se află în curs
de negociere și efectuează pregătiri pentru aderarea la Spațiul Schengen.
Printre principalele facilități se numără: reducerea aglomerației în aeroporturi, la
frontierele maritime sau la cele t erestre; libera circulație a persoanelor în spațiul Schengen;
efectuarea unor controale minime pentru cetățenii Uniunii care trec frontierele externe. Prin
eliminarea controalelor interne, cetățenii UE, membrii familiilor acestora și resortisanții se
bucur ă de dreptul la libera circulație a persoanelor în interiorul spațiului Schengen. Cetățenii
străini rezidenți în spațiul Schengen pot circula liber, fără a avea nevoie de viză, pe perioada de
valabilitate a permisului lor de ședere.
Această construcție jur idică, bazată pe voința politică a statelor membre ale UE, pare să
fie pusă sub semnul întrebării în prezent, când acordurile și regulile deja bine cunoscute au fost
abandonate de facto , pentru a se încerca o așa -zisă reacție umanitară la criza refugiațilo r din
Orientul Apropiat și Nordul Africii. Cine a creat problema valului de refugiați și cum afectează
aceasta lumea europeană?
Zi de zi, sute sau chiar mii de oameni își forțează norocul pe Mediterana, în bărci de mici
dimensiuni supraaglomerate, sau trec cu mari riscuri frontiere bine păzite, pentru a ajunge în
oaza de prosperitate numită Uniunea Europeană. Alte sute sau mii de oameni – cetățeni europeni
sau non -UE, dar care au vize de intrare în spațiul Schengen – profit de nenorocirea fugarilor,
promițâ ndu-le un drum sigur spre inima Europei. De ce se întâmplă aceste lucruri și care e riscul
politico -juridic cu care se confruntă UE?

48
Valul de refugiați din Siria, Libya și alte țări din nordul Africii este până la urmă o
consecință a politicilor Uniunii Europene din ultimii 25 de ani. Ce au aflat în toți anii cetățenii
din țările bătute de soartă și răvășite de nesfârșite războaie civil e? Că în Europa se trăiește relativ
bine fără să te omori cu munca și că serviciile sociale sunt extrem de generoase cu familiile cu
multi copii. Iar Europa a încurajat emigrația pe motivul că în condițiile unei natalități scăzute
emigrația este singura po sibilitate pentru ca sistemele de pensii de stat să rămână viabile. Și
poate că această teorie a fost valabilă până în urmă cu 10 -15 ani, când valurile minore de
emigranți veniți din estul Europei, și chiar unii din emigranții veniți din țările arabe și af ricane,
erau cât de cât știutori de carte și calificați într -o profesie cu cerere pe piața muncii. Ultimul val
de refugiați însă are șanse minime de a -și putea găsi de lucru pe piața muncii extrem de
specializată din Occident. De câți măturători de stradă și spălători de closete are nevoie Europa?
În condițiile unei agriculturi mecanizate, de câte brațe de muncă are nevoie fermierul german,
francez, spaniol sau danez? Câți dintre refugiații care iau cu asalt Europa sunt refugiați cu
adevărat și câți sunt în realitate luptători ai Statului Islamic trimiși să stârnească haos într -o
Europă lipsită de un leadership authentic?
Nu doar statul asistențial generos atrage ca un magnet valurile de emigranți de acum.
Războaiele care răvășesc nordul Africii sunt în bună măsură rezultatul unei gândiri politice
deficitare a acelorași lideri europeni care nu au înțeles niciodată că “Primavara arabă” nu avea
nimic în comun cu revoluțiile anului 1989 din Europa de est. Dar pentru liderii europeni, și nu
doar pentru ei (Barak Obama merită o mențiune specială), revoltele populare finanțate cu bani
grei de regimul islamist al președintelui Erdogan nu erau menite sa grăbeasca modernizarea și
secularizarea respectivelor state, ci să aducă la putere regimuri islamiste care să ducă l a
restabilirea influenței politice a fostului Imperiu Otoman. Europa nu a înțeles sau nu a vrut să
înțeleagă că dictaturile din Egipt, Syria, Tunisia și Libia erau regimuri seculare și nu religioase și
că o droaie de așa -ziși specialiști europeni și americ ani au pus puseele islamiste revoluționare pe
seama ”durerilor facerii” unor democrații autentice.
Regimul “Fraților Musulmani” a fost izgonit de la putere de o mișcare populară seculară
ajutată de o lovitură de stat armată, în Tunisia; un fost demnitar a l dictaturii seculare a fost ales
președinte al statului. În Libia, a fost nevoie de nefericita intervenție armată inițiată de Franța,
pentru ca Ghadafi sa fie înlăturat de la putere. Rezultatul acestei aventuri militare se vede astăzi,
când Libia este împ ărțită de facto în patru regiuni care se războiesc între ele. Syria este probabil

49
cazul cel mai edificator al neînțelegerii realităților din Orient de către liderii europeni. Nu mai
există în acest moment niciun fel de opoziție democrat -seculară la regimul președintelui Assad.
Iar în ceea ce -i privește pe refugiații de astăzi, se prea poate ca mulți dintre ei să fi salutat
inițial regimul islamist instaurat, până când au înțeles că Islamul pur este în realitate mai rău
decât orice dictatură seculară practi cată de regimul Assad sau de colonelul Ghadafi. De ce nu au
ramas acești bărbați în putere acasă, de ce nu au luat arma în mână pentru a lupta împotriva
Statului Islamic? Răspunsul este simplu: pentru că sunt de accord în mare măsura cu ideologia
acestui c alifat care crește sub ochii neputincioși ai Europei. Acești bărbați sunt de accord cu
poligamia, cu tăierea mâinilor hoților, cu lapidarea femeilor și aruncarea în aer a monumentelor
non-islamice. Singura lor problemă este faptul că regimul nou instalat n u le oferă nici apă
curentă și nici mâncare. În schimb, Europa le oferă un adăpost deasupra capului și posibilittea de
a susține nestingheriți întoarcerea la puritatea inițială a Islamului.
Cu asemenea dileme, rezultate din principiile democratice și de so lidaritate umană, pe de
o parte, dar și din nevoia de securitate a propriilor cetățeni – față de care are obligații clare
stabilite în actele juridice constitutive –, Uniunea Europeană trăiește drama sacrificării unor
reguli de viață ce păreau eterne, așa cum este cazul liberei circulații.

50
Bibliografie

Tratate și monografii:

1. Camelia Stoica, Dreptul Uniunii Europene. Libertatile fundamentale , Editura
Universitara, Bucuresti, 2009
2. Allan Thathan, Eugen Osmochescu, Drept Comunitar, Editura Arca, București, 2003
3. Anda Nedelcu Ienei, Drept comunitar , Editura Cordial Lex, Cluj Napoca, 2008
4. Diana Camelia Iancu, Uniunea Europeană și administrația publică , Ed. Polirom, 2010
5. Dumitru Mazilu, Integrare Europeană. Drept comunitar și instituții europene , Editura
Lumina Lex București, 2008
6. Felician Cotea, Drept comunitar european , Editura Wolters Kluwer, București, 2009
7. Flore Pop, Sergiu Gherghina, George Jiglau, Uniunea Europeană. Drept, instituții și
politici comunitare, Editura Argonaut, Cluj Napoca, 2009
8. I. Galea, M. A Dumitrascu, C. Morariu Legi comentate. Tratatul instituind o constitutie
pentru Europa. Ministerul afacerilor externe, 2005.
9. Ion Janga, Andrei Popescu, Dicționar de termeni comunitari, Editura Lumina Lex,
București, 2000.
10. Iordan Gheorghe Bărbulescu, Daniel Rapan, Dicționar explicativ comunitar, Editura
Polirom, Iași, 2009.
11. Ioana Eleonora Rusu, Gilbert Gornig, Dreptul Uniunii Europene , Editura Ch. Beck,
Bucuresti, 2009.
12. Ioana Huma, Drept comunitar. Partea generala , Editura Dida ctică și pedagocică,
București, 2007.
13. Jhon McCormick, Să înțelegem Uniunea Europeană. O introducere concisă , Editura
Codecs, București, 2006
14. Louis Doubouis, Claude Blumann, Drept Comunitar Material, Editura Dalloz, 2002
15. Marin Voicu, Introducere în Drept European, Editura Universul Juridic, București, 2007
16. Marius Profiroiu, Instituții și Politici Europene, Editura Economică, Bicurești, 2008
17. Nicoleta Diaconu, Dreptul Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, București, 2007

51
18. Octavian Manolache, Drept Comunitar, Editura C.H.Beck, București 2007
19. Octavian Manolache, Drept Comunitar, Ediția II -a, Editura All Back, București, 2001
20. Oleg Balan, Radomir Gîrlea, Ludmila Denisenco, Drept Comunitar, Editura Știința,
Chișinău, 2005
21. Ovidiu Tinca, Drept Comunitar general , Edi tura Lumina Lex, București, 2005
22. Paul Michael Lutzeler, Europa după Maastricht. Perspective americane și europene,
Editura Institutul European, Iași, 2004
23. Stelian Scăunaș, Uniunea Europeană, Editura C.H.Beck, București, 2008
24. Octavian Manolache, Tratat de drept comunitar ed 5 , Editura CH Beck, 2006
25. Vestmaș Daiana Maria, Drept comunitar European , Editura Universității, ”Lucian
Blaga”, Sibiu 2009

Articole și documente on -line:

 Președintele Klaus Johannis, conferința de presă din 14 sept. 2015, www.presidency.ro,
accesat la data de 16 sept. 2015.
 Mesajul Președintelui României, domnul Klaus Johannis, adresat Parlamentului
României (16 septembrie 2015), www.presidency.ro, accesat în 16 sept. 2015
 Comunicat de presă MAE, Sesiunea dedicată Vecinătăț ii sudice, din cadrul Reuniunii
Anuale a Diplomației Române, 03.09.2015, www.mae.ro, accesat la data de 16 sept.
2015.
 www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/eu/11852782/Jean -Claude -Juncker -State –
of-theUnion -EU-adress -refugees -crisis -live.html, accesat în 9 sept. 2015
 State of the Union: Europe în the last chance saloon, warns EU president Jean Claude
Juncker, de Peter Foster, Mattew Holehouse,
www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/eu/11852158/State -of-the-Union -Europe –
în-thelast -chance -saloon -warns -EU-president -Jean-Claude -Juncker.html , accesat în 10
sept. 2015.
 Kristina Than, Stephanie Nebehay, Hungary PM slams migrant rebellion, UN warns of
millions more refugees, 11 sept. 2015, http://www.reuters.com/article/2015/09/11/us –
europe -migrantsidUSKCN0R A2HV20150911, accesat în 12 sept. 2015

52
 Merkel accused of dending totally wrong signal to Europe on refugees, Euractiv.com
with Reuters, 07 sept. 2015, accesat la data de 15 sept. 2015
 Berlin threatens neighbors over migration. Central Europe could lose cas h and open
borders over German irritation on lackluster refugee effort”, Mattew Karnitschnig,
7.09.2015, updated 8.09.2015,www.politico.eu/article/migration -crisis -asylum -refugees –
germany -cee-merkelgabriel -crisis/ , accesat în 15 sept. 2015.
 Germany opens its gates: Berlin says all Syrian asylum -seekers are welcome to remain,
as Britan is urged to make a similar statement. Berlin suspends 1990 protocol -a decision
that will increase pressure on Britain and other EU countries to follow suit, by Allan Hal,
John Lichfield, 24 august 2015.www.independent.co.uk/news/world/Europe/germany –
opens -its-gates -berlin -says-allsyrian -asylumseekers -are-welcome -to-remain -as-britain -is-
urged -to-make -a-similar -statement -10470062.html
 Associated Press, http://news.yahoo.com/lat est-more -3-000-migrants -cros-austria –
080408422.html#, 10 sept. 2015, accesat la data de 15 sept. 2015
 Germany braced to receive 800.000 asylum -seekers, Jeevan Vasagar, Duncan Robinson,
Andrew Byrne, 19 August 2015, accesat în 16 sept. 2015,
www.ft.com/cms/ s/0/1099e22c -467e -11eb3b2 -1672f710807b.html
 Mihai Drăghici, Cancelarul Austriei: UE trebuie să penalizeze țările care se opun cotelor
privind imigranții,www.zf.ro/politica/cancelarul -austriei -ue-trebuie -sa-penalizeze -tarile –
care-se-opuncotelor -privind -imigrantii -14709976 , accesat în 16 sept. 2015.
 Mihai Drăghici, Criza imigranților face Europa să fiarbă. Declarații extem de dure la cel
mai înal t nivel: ”Liderii UE sunt în lumea viselor. Din cauza imigranților, Europa riscă să
DISPARĂ”, www.zf.ro/politica/criza -imigrantilor -face-europa -sa-fiarba -declaratii –
exrem -de-dure-la-cel-maiinalt -nivel -liderii -ue-sunt-în-lumea -viselor -din-cauza –
imigrantilor -europa -risca -sa-dispara -14710037 , accesat la 16 sept. 2015.
 Bogdan Cojocaru, De ce Germania este atât de generoasă cu refugiații, din 9 sept. 2015,
www.zf.ro/business -interntional -de-ce-germania -este-atat-de-generoasa -cu-refugiatii –
14705393, accesat în 1 6 sept. 2015
 Ioana Bojan, Germania și Austria cer summit de urgență al UE pentru a soluționa criza
migrației, www.mediafax.ro/externe/germania -și-austria -cer-summit -de-urgenta -al-ue-
pentru -a-solutionacriza -migratiei -14714289, accesat la data de 16 sept. 20 15.

53
 Discursul lui Jean -Claude Juncker în Parlamentul European, despre Starea Uniunii , din
data de 8 sept. 2015. European Commission, Speech, State of The Union 2015: Time for
Honesty, Unity and Solidarity, Strasbourg, 9 sept. 2015, http://europa.eu/rapid/p ress-
release_SPEECH -15-5614_en.htm, accesat la data de 20 sept. 2015.