Libera Circulatie A Capitalurilor.pdf [605106]

LIBERA CIRCULAȚIE A CAPITALURILOR

Cuprins:

1. Reglementare
2. Noțiunile de “capitaluri” și de “plăți”
3. Excepții de la principiul liberei circulații a capitalurilor și pl ăților
4. Explicații privind termenii uzitați
5. TEMĂ
6. Întrebări, exerciții , aplicații
7. Rezolvați următoarele teste grilă

1. Reglementare

Prevederile art. 67 – 73 (fost art. 73b -73g) din Tratatul de la Roma (CEE) erau
mai puțin imperative în ceea ce privește libera ci rculație a capitalurilor decât cele
aplicabile în cazul liberei circulații a mărfurilor, a lucrătorilor, a serviciilor și a
dreptului de stabilire.
Art. 67 din CEE stabilea următoarele:
 (1) În perioada de tranziție și în măsura necesară bunei funcționări a pieței
comune, statele membre elimină treptat în relațiile dintre ele restricțiile impuse
circulației capitalurilor aparținând rezidenților statelor membre, precum și
tratamentul discriminatoriu în baza cetățeniei ori naționalității sau reședinței
ori sed iului social al părților sau a locului plasamentului de capital;
 (2) Cel târziu la încheierea primei etape, nu se mai aplică nici un fel de
restricții plăților curente aferente circulației capitalurilor între statele membre.
Articolul 71 din CEE prevedea l a rândul lui:
 statele membre trebuie să depună eforturi pentru a evita introducerea în
Comunitate a unor noi restricții de schimb care să afecteze circulația
capitalurilor și plăților curente aferente acestora și să nu facă și mai restrictive
reglementăril e existente.
În Tratatul privind Uniunea Europeană, locul articolelor 67 -73 a fost luat de
articolele 73b -73g.
Articolul 73b TUE a introdus interdicția restricțiilor privind circulația în termenii
următori:
 (1) În temeiul dispozițiilor prezentului capitol1, toate restricțiile privind circulația
capitalurilor între statele membre, precum și între statele membre și țări terțe

1 Capitolul 4 “Capitalurile și plățile”, TUE.

2 sunt interzise;
 (2) În temeiul dispozițiilor prezentului capitol, toate restricțiile privind plățile
între statele membre, precum și în tre statele membre și țări terțe sunt
interzise.
Interdicția prevăzută de articolul 73b nu este absolută, deoarece articolul 73c
dispune:
 (1) Articolul 73b nu aduce atingere aplicării, în raport cu țările terțe, a
restricțiilor existente la 31 decembr ie 1993, în temeiul dreptului intern sau
comunitar, în ceea ce privește circulația capitalurilor având ca destinație țări
terțe sau provenind din țări terțe, în cazul în care acestea implică investiții
directe, inclusiv investițiile imobiliare, stabilirea, prestarea de servicii
financiare sau admiterea de titluri pe piețele de capitol.
Conform art. 73 d TUE:
 Articolul 73b nu aduce atingere dreptului pe care îl au statele membre:
o de a aplica dispozițiile incidente ale legislației lor fiscale care stabilesc
o distincție între contribuabilii ce nu se află în aceeași situație în ceea
ce privește reședința lor sau locul în care le sunt investite capitalurile;
o de a lua toate măsurile indispensabile pentru a combate încălcarea
legilor și reglementările proprii, î n special în domeniul fiscal sau al
controlului prudențial al instituțiilor financiare, de a stabili proceduri de
declarare a circulației capitalurilor în scopul informării administrative
sau statistice sau de a lua măsuri justificate de motive privind ord inea
sau siguranța publică
În cazul în care, în împrejurări excepționale, circulația capitalurilor provenind
din sau având ca destinație țări terțe provoacă sau amenință să provoace dificultăți
grave pentru funcționarea Uniunii economice sau monetare, Cons iliul hotărând cu
majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, poate adopta
în raport cu țări terțe măsuri de salvgardare pentru o perioadă care nu poate depăși
6 luni, în cazul în care aceste măsuri sunt strict necesare.
În prezen t, prevederile consacrate liberei circulații a capitalurilor sunt cuprinse în
Capitolul IV intitulat „ Capitalurile și plățile” din TFUE, respectiv în articolele 63 – 66.
Tratatul reglementează în mod distinct „ plățile curente ” și „circulația capitalului ”.
Conform art. 63 din TFUE (fost articol 56 TCE și fost art. 73b din TCEE) :
 (1) În temeiul dispozițiilor prezentului capitol, sunt interzise orice restricții
privind circulația capitalurilor între statele membre, precum și între statele
membre și țările terț e;
 (2) În temeiul dispozițiilor prezentului capitol, sunt interzise orice restricții
privind plățile între statele membre, precum și între statele membre și țările

3 terțe.

2. Noțiun ile de „capitaluri” și de „plăți”
Cele două noțiuni de „capitaluri” și „plăți” nu au fost definite de prevederile
articolelor menționate. Rolul de a defini aceste două noțiuni a căzut în sarcina Curții
de Justiție și a doctrinei.
Astfel, în ce privește capitalurile doctrina consideră că prin această noțiune se
înțeleg „valori le scripturale, încoporate sau nu în titluri, ca și monedele metalice care
au un curs legal în momentul operației efectuate”2.
Plățile curente au fost definite de Curtea de Justiție, în cauza Luisi et. C. Ca r-
bone3, dar mai mult prin elementele care le diferențiază de mișcările de capitaluri.
În cauză este vorba de doi rezidenți italieni , G. Luisi și C. Carbone care au
fost amendați de autoritatea italiană comp etentă pe motiv că au încălcat
reglementările legale, schimbând în valută străină î ntre anii 1975 ș i 1976 o sumă ce
depășea limita admisă pentru fiecare rezident italian în cursul unui an. Potrivit
prevederilor legale italiene, un rezident italian nu putea să schimbe mai mult de
500.000 lire italiene în valută străină pe an pentru călătorii turistice, d e afaceri, de
studii sau pentru a beneficia de îngrijiri medicale în alte țări. Cei doi rezidenți italieni
au folosit valuta străină în scop turistic și pentru îngrijiri medicale în alte state
membre. Ei au contestat compatibilitatea dispozițiilor legale i taliene care au fost
aplicate cu regleme ntările legale comunitare consacrate liberei prestări a serviciilor și
liberei circulații a plăților pentru serviciile furnizate, iar trib unalul competent din
Genova a solicitat Curții de Justiție Eur opene să se pron unțe referitor la modul de
interpretare a prevederilor legale comunitare pertinente în cauză.
Ca răspuns, Curtea de Justiție a precizat următoarele:
 transferurile corespunzătoare unei obligații de plată d ecurgând dintr -o
tranzacție în domeniul schimburilo r de mărfuri sau de servicii nu pot fi
calificate ca mișcări de capitaluri;
 plățile corespunzătoare călătoriilor în interiorul Comunit ății, efectuate pentru
afaceri, studii și turism, au caracter de plăți curente corespunzătoare
achiziției de bunuri sau pr estări de servicii;
 transferurile de capitaluri nu au ca obiect remunerarea unei prestări ci
plasamentul și investițiile, spre exemplu plata primei de asigurare de daune
sau de responsabil itate intră în categoria plăților curente, pe când plata
primei de a sigurare de viață sau care are ca obiect co nstituirea unui capital
este o operație de transfer de capit aluri.

2 C. Gavalda, G. Parleani, Traite de droit communaitaire des affaires, XIIed, Litec, Paris, 1992, p. 116.
3 Cauzele reunite C -286/1982 și C -26/1983, G. Luisi et C. Carbone c. Ministerul de Finanțe, H otărârea
Curții de Justiție din 31 ianuarie 1984.

4 În concluzie, rezultă că plățile curente sunt transferuri de devize care constituie
o contraprestație în cadrul unei tranzacții subsecvente în ti mp ce circulația
capitalurilor este constituită din operațiuni financiare care vizează, în mod esențial
folosirea sau investirea fondurilor în cauză, nu remunerarea unui se rviciu.
Transferurile de capitaluri privesc, pe de o parte investițiile directe, fo arte
importante pentru dezvoltarea economică și pe de altă parte acumulările de
capitaluri, care prevăd crearea de fonduri pentru finanțarea investițiilor4.
Dacă plățile curente au fost supuse unei liberalizări imed iate, de acestea
depinzând liberalizare a efectivă a mărfurilor și serviciilor, transferurile de capitaluri
au fost liberalizate într -o manieră progresivă.
Libera circulație a capitalurilor a fost asigurată în mod treptat prin apariția a
trei directive .
1. Prima di rectiv ă este cea din 11 m artie 1960 și care a fost modificată, într -o mică
măsură în anul 1962. Această directivă clasifică mișcările de capitaluri într -o
anexă, prevăzând patru grade diferite de liberalizare. Astfel, liberalizarea era
necondiționată pentru investițiile directe legate de d reptul de stabilire5.
2. A doua d irectiv ă importantă este cea din 17 noiembrie 1986 și anume
Directiva 86/566 CEE, prin care au fost liberalizate creditele pe termen lung
legate de operațiunile cu titluri care nu erau negociate la bursă. A doua
directivă a mod ificat prima directivă din 11 martie 1960.
3. A treia directivă este Directiva Consiliului nr. 88/361 /CEE din 24 iunie 1988
prin care s -a înfăptuit liberalizarea completă a circulației capitalului și care
liberaliza în mod special mișcările pe termen scurt. Directiva 88/361 a înlocuit
Directiva 72/156/CEE a Consiliului din 21 martie 1972 privind reglementarea
fluxurilor internaționale de capital și neutralizarea efectelor lor nedorite asupra
lichidității interne.

Tratatul de la Maastricht, fără a abroga Di rectiva 88/361, a accentuat
liberalizarea mișcărilor de capitaluri. Principiul stabilit de tratat era acela al
liberalizării totale între statele membre, dar și față de statele terțe.
Chiar dacă Tratatul CE nu definește sintagma „mișcare de capitaluri”, D irectiva
88/361/CEE1, precum și nomenclatura a ferentă, poate fi utilizată, conform unei
jurisprudențe constante, în scopul definirii unei mișcări de capitaluri.
Conform Anexei nr. 1 privind Nomenclatorul Domeniilor de Circulație a Capitalului,
domeniile d e circulație a capitalului prevăzute în directivă se referă la:

4A se vedea în acest sens: Ileana Anca Dușcă, Drept comunitar al afacerilor, Editura Univers itaria,
Craiova, 2008 , p. 151 -152.
5 Augustin Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Ediția a II -a revăzută și ad ăugită, Editura Universul
Juridic, București, 2006, p. 155.

5  toate operațiunile necesare realizării circulației capitalului: încheierea și
efectuarea tranzacțiilor și transferurilor aferente. Tranzacția se realizează, în
general, între rezidenții diferi telor state membre, chiar dacă unele tipuri de
deplasare a capitalului sunt efectuate de către o singură persoană, în nume
propriu (de exemplu, transferuri de active aparținând emigranților);
 operațiunile efectuate de către o persoană fizică sau juridică, inclusiv
operațiunile privind activele sau pasivele statelor membre sau ale altor
instituții ale administrației publice și organizații publice;
 accesul operatorului economic la toate tehnicile financiare disponibile pe piață
utilizate pentru efectuarea ope rațiunii în cauză. De exemplu, conceptul
achiziționării de valori mobiliare și alte instrumente financiare cuprinde nu
numai operațiunile la vedere, ci și toate tehnicile de tranzacționare disponibile:
tranzacții la termen, tranzacții cu primă sau garanție , operațiuni swap contra
altor active , etc. Tot astfel, conceptul de operațiuni în cont curent și în contul
de depozit cu instituțiile financiare cuprinde nu numai deschiderea de conturi
și plasarea de fonduri în aceste conturi, ci și tranzacțiile valutare la termen,
indiferent dacă acestea acoperă riscul valutar sau adoptă o poziție valutară
desch isă;
 operațiunile de lichidare sau cesiune a activelor, repatrierea veniturilor
obținute din lichidarea acestora sau utilizarea imediată a acestor venituri în
limitele obligațiilor Uniunii ;
 operațiunile de restituire a creditelor sau împrumuturilor.

Prezentul nomenclator nu constituie o listă exhaustivă a domeniilor circulației
capitalului – de unde rezultă și titlul XIII – „Alte deplasări de capital” , pct. F, in titulat
„Diverse ”. Prin urmare, nu trebuie interpretată ca limitând aria de aplicabilitate a
principiului liberalizării depline a circulației capitalului, astfel cum este ea prezentată
în articolul 1 al directivei.
Conform dispozițiile art. 1 alin. (1) din Directiva 88/361, statele membre vor
elimina restricțiile asupra circulației capitalului care se realizează între rezidenții lor :
Pentru a facilita aplicarea prezentei directive, circulația capitalului va fi clasificată în
conformitate cu nomenclatorul pr ezentat în anexa I .
Iar alin. (2) al aceluiași articol dispune că , transferurile legate de circulația
capitalului se vor efectua în aceleași condiții ale cursului de schimb ca cele care
guvernează plățile privind tranzacțiile curente.

3. Excepții de la principiul liberei circulații a capitalurilor și plăților

6 Articolul 65 din TFUE moderează, sub anumite aspecte, reglementările
prevăzute de art. 63 din același tratat.
Conform dispozițiilor art. 65 din TFUE (fost art. 58 din TCE) alin. (1) , statele
memb re sunt îndreptățite:
 (a) să aplice dispozițiile pertinente ale legislației fiscale care stabilesc o
distincție între contribuabili care nu se găsesc în aceeași situație în ceea
ce privește reședința lor sau locul în care capitalurile sunt investite;
 (b) să adopte toate măsurile necesare pentru a împiedica încălcarea
actelor lor cu putere de lege și a normelor lor administrative, îndeosebi în
materie fiscală sau în domeniul suprave gherii prudențiale a instituțiilor
financiare, să stabilească proceduri de d eclarare a circulației capitalurilor,
în scop de informare administrativă ori statistică sau să ia măsuri
justificate prin motive legate de ordinea publică ori siguranță publică.

Articolul 65 alineatul (1) litera (a) se referă la impunere și constituie un a dintre
principalele excepții de la articolul 63 din același tratat.
Prevederile cuprinse în capitolul referitor la capitaluri și plăți din T FUE nu
înlătură posibilitatea aplicării, în materia dreptului de stabilire, a restricțiilor care sunt
compatibile cu acest tratat.
Măsurile și procedurile menționate la alineatele (1) și (2) nu trebuie să constituie
un mijloc de discriminare arbitrară și nici o restrângere disimulată a liberei circulații a
capitalurilor și p lăților, astfel cum este aceasta definită la articolul 63.

4. Explicații privind termenii uzitați

 Libera circulație a capitalurilor – are ca temei juridic articolul 67 TCEE: “(1)
[…] statele membre elimină tre ptat în relațiile dintre ele restricțiile impuse
circulației capit alurilor aparținând rezidenților statelor membre, precum și
tratamentul discriminatori u în baza cetățeniei ori a națio nalității sau a
reședinței ori a sediului social al părților sau a locului plasamentului de cap i-
tal”;
 Circulația plăților – transferuri de devize care constituie o contraprestație în
cadrul unei tranzacții subsecvente;
 Circulația capitalurilor – este constituită din operațiuni financiare care
vizează, în mod esențial folosirea sau i nvestirea fondurilor în cauză, nu
remune rarea unui serviciu.

5. TEMĂ : Identificați și detaliați raporturile dintre libera circulație a capita lurilor și
libertatea de stabilire.

7
6. Întrebări, exerciții, aplicații
1. Menționați cele trei directive care au dus la liberalizarea progresivă a
deplasărilor de capital între statele membre ale UE.
2. Prin intermediul cărei directive s -a înfăptuit liberaliz area completă a circulației
capitalului ?
3. Menționați cum a definit doctrina noțiunea de „capitaluri”.
4. Cum a definit Curtea de Justiție noțiunea de „plăți curente” în cauza „G. Luisi
et. C. Carbone c. Ministerul de Finanțe” ?
5. Precizați care sunt excepțiile de la principiul liberei circulații a capitalurilor și
plăților, conform art. 65 din TFUE.
6. Detaliați conținutul articolului 66 din TFUE privind măsurile de salvgardare.

7. Rezolvați următoarele teste grilă
1. Circulația capitalurilor înseamnă:
a. operațiuni financiare ce vizează în esență plasarea s au investirea
fondurilor
b. operațiuni financiare ce vizează plasarea sau invest irea fondurilor, dar
nu ca activitate principală
c. operațiuni financiare ce vizează în esență plasarea sau investirea
fondurilor într -un stat membru UE

2. Dispozițiile art. 65 din TFUE pot fi utilizate:
a. dacă este vorba despre raporturi între statele membre
b. dacă este vorba despre raporturi între statele me mbre și țările terțe
c. dacă este vorba despre raporturi între statele me mbre sau între state le
membre și țările terțe

3. Principiul liberei circula ții a capitalului nu include:
a. un rol de monitorizare a mi șcărilor de capital de către statele membre
b. transferuri bancare între filiale ale aceleia și companii dar de pe teritoriul
unor stat e diferite
c. plățile făcute de persoanele fizice dintr-un stat către un organism în alt
stat

4. Libera circula ție a capitalului a fost consacrat ă:
a. prin Tratatul de la Nisa
b. prin Tratatul de la Maastricht
c. prin Tratatul de la Roma

5. Printre excepțiile de la liber a circulație a capitalurilor în cadrul UE și cu țările
terțe:
a. se află impozitarea
b. nu se află spălare a de bani

8 c. nu se află sancțiunile financiare convenite în cadrul politicii externe și
de securitate comună

6. Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene :
a. conține o defini ție a expresiei ”circula ția capitalurilor” în art. 63
b. conține doar o definire a termenului de ”capital” în art. 65;
c. nu conține o defini ție referitoarea la libera circula ție a capitalurilor, dar
Curtea de Justiție face trimitere la lista exe mplificativă din Directiva
88/361/CEE

7. Dacă libera circula ție a capitalurilor între statele membre UE și state ter țe
provoacă dificultă ți grave în func ționarea uniunii economice și monetare:
a. aceasta nu este de competen ța instituțiilor Uniunii Europene
b. Cons iliul este competent conform art. 66 din TFUE să ia măsuri de
salvgardare
c. responsabilă în fa ța instituțiilor Uniunii Europene este țara membră
care are rela ții comerciale cu statul ter ț