Lia Simina@yahoo.com 440 Raportul Gss Pozitia Romaniei Pe Flancul Sud Estic Al Nato Vers Finala Text
Grupul de Studii de Securitate 1 Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO Autori: Angel Alexandru Badiu Teodor Benga Mihai Bolboceanu Daniel Cri șan C ătălin Cristea Oana Rus Patrick (coord.) Noiembrie 2016 „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” Cuprins: CUVÂNT ÎNAINTE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 4 I. Sistemul A2/AD și securitatea României în regiunea M ării Negre ………………………….. …… 5 1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5 2. Abordarea balan ței de putere în regiunea M ării Negre post – Crimeea ……………………. 6 3. Conceptul A2/AD în peninsula Crimeea: Evolu ție, Capabilit ă ți, Vulnerabilit ă ți ………… 8 3.1. Sistemele de armament ale Rusiei în Crimeea ………………………….. …………………… 10 3.2. Vulnerabilită țile sistemului A2/AD ………………………….. ………………………….. …………. 14 3.3. NATO Post – Var șovia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 17 4. Securitatea regională în regiunea Mării Negre ………………………….. …………………………. 18 4.1. Complexul regional de securitate al regiunii Mării Negre ………………………….. …… 19 4.2. Riscuri la adresa securită ții naționale a României pe fundalul A 2/AD …………….. 21 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 22 II. Descurajarea nucleară și convențional ă în regiunea Mării Negre ………………………….. … 24 1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 24 2. Cadrul conceptual ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 25 3. Problema descurajării nucleare în regiunea Mării Negre ………………………….. …………. 29 3.1. Scutul an tirachetă de la Deveselu ………………………….. ………………………….. ………….. 31 4. Problema descurajării conven ționale în regiunea M ării Negre ………………………….. …. 33 4.1. Războiul hibrid – parte a dublei descurajări a Rusiei pe Flancul Estic al NATO ….. 34 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 37 III. Scenarii de evolu ție pe Flancul Estic al NATO: Poziția României la orizontul anilor 2020 – 2025 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 39 1. Formularea problemei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 39 2. Contextul global și regional de securitate ………………………….. ………………………….. ……. 40 3. Definirea parametrilor și variabilelor: ………………………….. ………………………….. ………….. 42 3.1. Tipuri de amenin ț ări: ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 42 3.2. Inten ția/scopul: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 43 3.3. Metoda: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 44 3.4. Echipamente ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 45 3.5. Nivelul de cunoa ștere al mediilor și sistemelor naționale ………………………….. ….. 45 3.6. Ținta ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 46 Grupul de Studii de Securitate 3 3.7. Consecin țe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 47 4. Lista celor 13 ipoteze propuse: ………………………….. ………………………….. ……………………. 48 5. Pozi ția României la orizontul 2020 – 2025: Detectarea Amenin ț ărilor Poten țiale ……. 48 6. Discu ții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 50 Concluziile Raportului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 52 Despre autori ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 54 „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” CUVÂNT ÎNAINTE Raportul de fa ț ă este rezultatul eforturilor membrilor Departamentului de Cercetare și Inovare din cadrul Grupului de Studii de Securitate și își propune s ă analizeze într – o manieră coerentă și obiectiv ă evolu ția recent ă a cadrului regional de securi tate, dar și s ă proiecteze anumite scenarii de evolu ție a acestui cadru, în orizontul 2020 – 2025. Ra țiunea ce a stat în spatele acestui proiect a fost aceea de a oferi o analiz ă promptă asupra evolu ției contextului regional de securitate, ținând cont de sc himbările semnificative ce se petrec atât în zona Mării Negre, cât și la nivel global. Înțelegând aceste schimbări cât și pericolele și oportunit ă țile pe care România le deține în contextul de securitate ce succede conflictul din Crimeea, țara noastr ă poat e face fa ț ă dinamismului imprevizibil ce caracterizează practic această regiune. Grupul nostru î și propune s ă cerceteze și s ă analizeze constant noile provocări la adresa climatului de securitate din zona Mării Negre, con știentizând importanța strategică p e care o are pozi ți a ț ării noastre în această zonă . Astfel, prin acest raport, ne – am asumat datoria de a veni în sprijinul celor interesa ți cu un material care, deși nu este unul exhaustiv, abordează anumite teme cruciale în configurarea pozi ției României pe flancul sud – estic al NATO. Pe lângă caracterul analitic al acestui raport, o notă aparte este oferită de ultima sec țiune prin care ne – am propus să proiectăm anumite scenarii pentru a evalua pe termen lung rolul pe care România îl va juca în regiune, înt r – un context extrem de complex, luând în considerare aspecte precum riscurile, vulnerabilită țile și ameninț ările poten țiale la adresa României. Ini țiativa unui astfel de raport reprezint ă o premieră în țara noastr ă, fiind pentru prima dată când un grup de tineri cercetărori demarează o astfel de activitate. Mai mult decât atât, pentru a creea un cadru de dezbatere, absolut benefic în acest context, Grupul nostru încheie această cercetare cu o conferin ț ă care va purta numele raportului și prin intermediul c ă reia ne propunem să interac țion ăm atât cu speciali ști din domeniul studiilor de securitate cât și cu alți tineri cercet ători, ca și noi. Pe to ți cei care sunteți pasionați de domeniul relațiilor internaționale și al studiilor de securitate, pe to ți cei ca re considera ți c ă este decisiv să cunoa șteți rolul pe care România îl joacă la grani ța NATO, v ă invit să citi ți acest raport la sfârșitul c ăruia ve ți dobândi cu siguran ț ă o în țelegere mai profund ă asupra evenimentelor ce ne înconjoară. Vlad Irimie Pre ședi nte al Grupului de Studii de Securitate Grupul de Studii de Securitate 5 I. Sistemul A2/AD și securitatea României în regiunea M ării Negre 1. Introducere Acest capitol abordează sistemu l A2/AD și securitatea României în regiunea M ării Negre în mediul de securitate post – anexării Crimeei. Demersul este structurat în trei sub – sec ț iuni care urmează o ordine de analiză de la nivelul regional la cel na țional. Astfel, prim a sub – sec țiune abordea ză modul în care s – a schimbat balan ța de putere în regiunea Mării Negre odată cu anexarea și militarizarea Crimeei , dar și implicațiile survenite din punct de vedere geografic asupra securită ții României, țar ă aflată la 300 de km de Crimeea . La nivel reg ional, contex t ul se prezintă diferit, având în vedere transformarea Crimeei într – o fortărea ț ă militară, deoarece Rusia controlează aproape întreg bazinul Mării Negre și implicit, își poate proiecta puterea în Marea Mediteran ă și Orientul Mijlociu. La nive l na țional, România a conștientizat tardiv această amenin țare a militarizării Crimeei de către Rusia, primul document oficial în care este men ț ionat explicit acest aspect fiind Strategia Militară a României din anul 2016. Documentul stipulează: „Cu toate c ă o agresiune militară în Europa prezintă o probabilitate scăzută, capacitatea declan ș ării unei astfel de agresiuni, poten țat ă de realizarea capabilită ților anti – access și de interdicție zonal ă (Anti – Access/Area Denial – A2/AD) în bazinul Mării Negre, repr ezintă principala amenin țare la adresa securit ă ții României și a statelor din regiune” 1 . Pr in urmare, capabilită țile A2/AD dezvoltate de R usia în Crimeea, au produs o re – orientare a modului de percep ție, dar și a raport ării României la regiunea Mării Negre . A doua sub – sec țiune tratea ză conceptu l A2/AD în regiunea Mării Negre prin prisma evolu ției, capabilit ă ților actuale și vulnerabilit ă ților acestui sistem amplasat în 1 Strategia militară a României – Forțe armate moderne, pentru o Românie puternică în Europa și în lume, Guvernul României, (28.09.2016). Vezi și articolul care comenteaz ă Strategia militară în, Alexandru Purcarus, ”Noua Strategie Militară a României, ghid de lectură și de întrebuințare”, în Contribut ors : http://www.contributors.ro/administratie/noua – strategie – militara – a – romaniei – ghid – de – lectura – %C8%99i – de – intrebuin%C8%9Bare/, (consultat la 11.11.2016). „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” peninsula Crimeea. În urma acestei radiografii, putem anticipa care ar putea fi capabi lită țile potențiale, vulnerabilit ă țile de str ăpungere pentru a putea contracara un astfel de sistem, dar și proiectarea de capabilit ă ți de ap ărare. În acest mod, sub – sec țiunea se închide cu m ăsurile adoptate la ultimul Summit NATO de la Var șovia, felul în care se vor implementa limitele și constrângeril e impuse de anumi ți factori în adoptarea acestor măsuri decise (ex. percep ția ameninț ării diferită între statele de pe Flancul Estic al NATO, alocarea bugetară etc.), precum și m ăsurile decise de România și m odul lor de implementare. În final, a treia sub – sec țiune pornește de la abordarea securit ă ții regionale în regiunea Mării Negre ca un complex regional de securitate, punând în eviden ț ă amenin ț ările hibride pe fundalul sistemului A 2/AD amplasat în Crimeea . Acesta generează riscuri în context regional, care se pot propaga și asupra securit ă ții României. 2. Abordarea balan ței de putere în regiunea M ării Negre post – Crimeea Din p unct de vedere al securității României, o atenție deosebită trebuie acordată regiunii Mării Negre. În acest context intervine conceptul de balanță de putere, care ne poate ajuta să înțelegem situația actuală din zona Mării Negre și, pe cale de consecință, securitatea României. Mai întâi trebuie să facem o scurtă digresiune pentru a arăta modul în care s – a schimbat balan ța de putere la nivel global. Reconfigurarea balan ței de putere la nivel global în termeni militari, a fost determinată de ascensiunea Ch inei și construirea zonelor A2/AD în Marea Chinei de Sud, a Iranului, care î și continu ă ambi țiile militare în Orientul Mijlociu și de Rusia odat ă cu anexarea peninsulei Crimeea și proliferarea sistemelor A2/AD în jurul unei axe de securitate de la Nord (Mu rmansk – pensinula Kola) la Sud (Crimeea, fără a lua în discu ție Latakia din Mediterana de Est). Putem vorbi, în acela și timp, de balanțe regionale de putere pe dimeniunea militară, precum cea între NATO și Federația Rus ă în regiunea Mării Negre, cea între C hina și aliații SUA în Marea Chinei de Sud. Totodat ă, balan ța de putere în termeni strategici pe dimensiunea nucleară este într – o continuă reconfigurare, ca urmare a dezvoltării de către Rusia și China a unor sisteme de armament ce încalc ă Grupul de Studii de Securitate 7 prevederile Trat atului Forțelor Nucleare Intermediare (INF) (ex. Iskander K cu o rază de ac țiune de peste 2000 km, dezvoltat de Rusia). Conceptul de balanță de putere reprezintă una dintre cele mai vechi forme de gestionare instituționalizată a securității internaționale , așa cum amintește Radu Sebastian Ungu reanu în una din lucrările sale. Din punct de vedere al logicii fundamentale, acesta presupunes ,,un echilibru relativ între minimum două tabere cu interese contrare care se descurajează reciproc, în primul rând prin mijloace militare, în urmărirea unor politici de natură a duce la o re distribuire a puterii în sistem ’’ 2 . O analiză atentă ne va arăta măsura în care un astfel de cadru teoretic poate furniza explicații referitoare la contextul politic actual din zona Mări i Negre. Acțiunile întreprinse de Rusia odată cu invadarea Crimeii, dar și capabilitățile convenționale și nucleare pe care aceasta le desfășoară în această zonă, se constituie în amenințări veridice la adresa statelor de pe fl ancul estic al NATO. Nu est e astfel neobișnuit ca acestea să reacționeze și să se poziționeze ferm spre apărare teritorială. În fond, se pare că balanța de putere se activează, cu Rusia jucând rolul puterii revizioniste, iar NATO și în special SUA, ca putere dominantă. Hans Morge n thau oferă și el în cartea sa, Politica între Națiuni 3 , un cadru teoretic de analiză a balanței de putere. Conform acestuia, balanța de putere poate fi interpretată, fie ca o situație, fie ca o politică a statelor. Ca o situație, balanța de putere poate f i în stare de echilibru, atunci când puterea unui stat sau a unui grup de state se află în concordanță cu puterea unui alt stat sau grup de state. D ezechilibru l apare când distribuț ia puterii între state nu este proporționată . Rusia, în calitate de putere revizionistă, încearcă, în situația de față, să oprească accesul Statelor Unite în regiune, dat fiind dezechilibrul balanței de putere existent în defavoarea acesteia din urmă. Rusia, considerându – se constant amenințată de NATO și, mai ales, de SUA, se sim te îndreptățită așadar, să limiteze accesul acestora în zona Mării Negre și să apeleze la măsuri de descurajare prin intermediul sistemului A2/AD din Crimeea. 2 Radu – Sebastian Ungureanu, Securitate, Suveranitate și Instituții Internaționale , Collegium, Bucureș ti, 2010, pp. 103 – 104. 3 Hans Morgenthau, Politica între Națiuni. Lupta pentru Putere și Lupta pentru Pace , Polirom, București, 2013. „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” Ca o politică, balanța de putere, afirmă Morgenthau, se referă la eforturile întreprinse spre p ăstrarea echilibrului. De altfel, în opinia realiștilor, balanța de putere reprezintă o piedică împotriva războiului, dezechilibrul fiind instabil și putând du ce oricând la război. Ideea conform căreia acțiunile întreprinse de Rusia, pe de o parte, și NATO și SUA, pe de altă parte, vor duce la păstrarea echilibrului în zona Mării Negre are nevoie de timp pentru a putea fi dovedită. Ceea ce este cert în prezent, este faptul că Rusia, puterea revizionistă, a provocat schimbări la nivelul sistemului internațio nal și a dezechilibrat s ituația pe continent . Revenind la zona Mării Negre, se poate vorbi despre o balanță regională a puterii, țările din această zonă fiind direct afectate de acțiunile agresive ale Rusiei, aici încadrându – se nu doar de cele militare, î ntre care, un aspect recurent fiind invadarea Crimeei, dar și de cele politice, șantaj, atacuri cibernetice, presiuni economice. În acest context, trebuie analizată și interpretată securitatea României precum și acțiunile întreprinse de aceasta în cadrul N ATO. Faptul că acțiunile Rusiei au cauzat schimbări la nivelul sistemului internațional și, implicit, la nivelul balanței regionale de putere, nu poate fi pus la îndoială. Ceea ce rămâne de văzut este modalitatea în care balanța de putere, a i cărei actor i principali sunt SUA pe de o parte și Federația Rusă, pe de altă parte, va evolua și felul în care această evoluție va afecta securitatea statelor din zonă și chiar securitatea internațională. 3 . Conceptul A2/AD în peninsula Crimeea: Evolu ție, Capabilit ă ț i, Vulnerabilită ți O defini ție a conceptului A2/AD se refer ă la ,,capabilită ți militare care pot nega unui actor oportunitatea de a – și proiecta puterea militar ă prin aer, pe mare sau sol în teritoriul tău’’ 4 . Prin u rmare, A2/AD reprezintă un construct car e blochează accesul pe trei spa ții: aerian, maritim, terestru și în acest fel au o dubl ă natură, atât de descurajare a unu i adversar, cât și de ap ărare. Acest concept se fundamentează pe câteva principii: 4 Stephen Blank, „Flancul Estic în era A2/AD”, disponibil la: http://www.roec.biz/bsad/ro/portfolio – item/professor – stephen – b lank – on – eastern – flank – in – a2ad – age/, consultat la data 15.11.2016. Grupul de Studii de Securitate 9 opera țiuni sub – conven ționale (tactici subversive), opera țiuni convenționale (descurajare bazată pe avantaj tehnologic) și capabilită ți nucleare, ap ărarea aeriană, apărarea navală . Ideile enumerate a u fost folosit e pentru prima dată de Japonia în cel de – al Doilea Război Mondial, pentru consolidarea for țel or armate în insulele din Pacific, prin crearea de baze militare și avanposturi, atât pentru supraveghere și recunoaștere, cât și pentru logistica flotei imperiale. În acest mod, Japonia a reu șit atât să conceapă planul, cât și s ă îl pună în aplicare, rezu ltând atacul de la Pearl Harbour. În zilele noastre, asistăm la o adaptare a acestui sistem anti – acces și interdicție regional ă în condi țiile avansului tehnologic. Caracteristicile A2/AD se bazează pe patru paliere interconectate: puterea militară, timpu l de reac ție, spațiul (geografia), puterea econom ică. Puterea militară constă în special pe cantitatea sistemelor de armament și tehnologia de ultim ă genera ție de care dispune un actor. Timpul se refer ă la capacitatea de reac ție a unui actor, mai exact, ra piditatea de dislocare a tehnicii militare, dar și interceptarea inamicului. Conceptul de spa țiu se referă la proximitatea imediată între puterea regională care amplasează un sistem de tip A2/AD și inamicul/inamicii acesteia. Elementul geografic este extre m de impor tant în controlul unei regiuni având drept ex emplu cazul Rusiei în Crimeea prin controlul maritime sau cazul Iranului în strâm toarea Ormuz . În final, puterea economică se referă la logistica necesară pentru sus ținerea unui potențial conflict înde lungat. Rusia este una din țările care și – a dezvoltat astfel de capabilită ți, proces tot mai evident odată cu anexarea Crimeii în 2014. La o analiză mai atentă a activităților în t reprinse de Rusia în această perioadă, în regiunea Marii Negre, se poate ob serva faptul că aceasta din urmă încearcă să transforme Marea Neagră într – o ‘’no – go area’’. Considerându – se amenințată de NATO și, în special de SUA, Rusia încearcă astfel să își dezvolte o capacitate de contra – intervenție care să poată să țină la distanță posibilele acțiuni ale Alianței. „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” 3 .1. Sistemele de armament ale Rusiei în Crimeea Peninsula Crimeea are o simbolistică istorică aparte pentru Rusia, fiind prima direc ție de expansiune a Rusiei (Imperiului Rus) c ătre Sud din timpul lui Petru cel Mare 5 . O dată cu anexarea ș i militarizarea acesteia din 2014 , tendin țele de securitate în context regional și global se schimb ă radical. Acest fapt are loc î n primul rând, d in cauza amplasării unor sisteme de armament avansate de către R usia în peninsulă și tendin ț elor în curs de ac țiune de modernizare a Flotei M ării Negre. În al doilea rând, importan ța strategic ă a Crimeei este dată de concentrarea în această peninsulă a 70% din infrastructura flotei militare ruse, ceea ce permite un control maritim extins și capab ilitatea de proiectare a puterii în Marea Mediterană și Orientul Mijlociu 6 . De asemenea, capabilită țile A2/AD, datorit ă caracteristicilor de ordin geografic și strategic (ex. proximitatea fa ț ă de statele membre NATO, precum România, Turcia) permit o capaci tate de descurajare, apărare și excludere regional ă. În prezent, sistemele de armament cele mai recente în peninsula Crimeea cuprind sistemul de rachete balistice tactic de tip Iskander – M, cu o rază de ac țiune de 500 km, sistemul de apărare de coastă SPU – 35V Redutv (SSC – 1 ‘Sepal’), cu rază de ac țiune de 450 km, rachete de croazier ă Kalibr – NK, cu rază lungă de ac țiune (50 – 2500 km). Rachetele Kalibr – NK pot fi amplasate pe corvete, fregate, submarine. De asemenea, în peninsulă au fost instalate sisteme avans ate de apărare antiaeriană și antirachet ă S – 400. Se preconizează că la sfârș itul anului 20 20 , flota militară rusă la Marea Neagră va fi dotată cu trei fregate din clasa Admiral Grigorovich, 6 submarine din clasa Kilo și cel pu țin 2 corvete Buyan – M. Prin ur mare, tendin țele de modernizare a Flotei M ării Negre vor continua în următorii ani. Pentru o descriere in extenso a sistemelor de armament și a flotei militare ruse la Marea Neagră, vezi anexa 1 și 2 mai jos. 5 Armand Go șu, Euro – Falia: Turbulen țe și involuții în fostul spațiu sovietic, Bucure ști, Curtea Veche, 2016. 6 În perioada sovietică, Crimeea a fost principala bază a celui de – al cincelea es cadron al marinei sovietice, care avea misiunea de proiectare a puterii în Marea Mediterană. Vezi, Armand Go șu, Euro – Falia: Turbulen țe și involu ții în fostul spațiu sovietic, Bucure ști, Curtea Veche, 2016. Grupul de Studii de Securitate 11 Tipul Denumirea Descrierea Lansatoare de ra chetă S300VM „Antey – 2500″ (Denumirea NATO: SA – 23 GladiatorGiant) sistem rusesc de apărare anti – rachetă, având o rază de ac țiune de pân ă la 250 km. S400 Triumpf – (Denumirea NATO: SA – 21 Growler) sistem de rachete sol – aer cu rază de ac țiune pân ă la 400 k m. Rachete Rachete Iskander – M (cod NATO – SS – 26 Stone) Sistem de rachete sol – sol cu rază de ac țiune de 500 km Rachete Kalibr – NK (SS – N – 27 Sizzler) Rachete de croazieră cu rază lungă de ac țiune (50 – 2500km) SPU – 35V Redutv (SSC – 1 ‘Sepal’) Sistem de apărar e de coastă cu rază de ac țiune de 450 km Tancuri Tancurile T – 72B1 și T – 72B3 tancuri ruse ști , reprezentând un recent upgrade la necesită țile actuale, având o multitudine de func ții digitale, termo viziune și func ții îmbun ătă țite de control și lupt ă pe tim p de noapte. Bombardiere, avioane de patrulare maritime Tupolev TU 22M3 Backfire, Tupolev TU – 142, ILYUSHIN – IL 38 avioane de supraveghere maritime. Anexa 1: Tipurile de sisteme de armament existente în Crimeea „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” Tipul Componen ț ă Alte componente Divizia 30 Nave de suprafa ț ă Brigada 11 Nave antisubmarine Cruci ș ătorul purtător de rachete Moskva Distrugătorul purtător de rachete Smetlivi Fregata purtătoare de rachete Ladnîi Fregata purtătoare de rachete Pitlivii Brigada 197 Nave de a salt 3 nave de desant din clasa Tapir 4 nave de desant din clasa 775 Divizia 247 independentă de submarine Submarinul Diesel – electric de atac Alrosa (din clasa Kilo) Brigada 68 de nave de apărare costală Divizionul 400 Nave antisubmarin 4 corvet e antisubmarin din clasa Albatros 1 corvetă antisubmarin din clasa Mukha Divizionul 418 dragoare 4 dragoare maritime din clasa 266M – Avkvamarin Brigada 41 vedete purtătoare de rachete Divzionul 166 Novorossiisk nave usoare purtătoare de rachete 2 c orvete purtătoare de rachete din clasa Dergaci 2 corvete purtătoare de rachete din clasa Ovod Divizionul 295 Sulinsk vedete purtătoare de rachete 1 vedetă purtătoare de rachete din clasa Vichr 5 vedete purtătoare de rachete din clasa Molnia Grupul de Studii de Securitate 13 Briga da 184 Novorossiisk de apărare costală 2 corvete antisubmarin din clasa Albatros 1 dragor maritim din clasa 1266 1 dragor maritim din clasa 266M – Avkvamarin 2 dragoare de radă din clasa Iakont Brigada 11 independentă de artilerie – rachete de coa stă 3 sisteme de rachete anti – navă K – 300P Bastion – P Brigada 810 infanterie marină Batalionul 382 independent de infanterie marină Regimentul 25 independent de elicoptere anti – submarin cca. 20 elicoptere Ka – 27 și Mi – 14 Regimentul 917 independent m ixt de avia ție cca. 10 avioane de transport An – 2, An – 12, An – 26 4 hidroavioane Be – 12 10 elicoptere Mi – 8 Escadrila 43 independentă de avia ție naval ă de atac 22 avioane de atac Su – 22 Anexa 2: Capabilită țile actuale ale Flotei M ării Negre a Rusiei „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” 3.2 . Vulnerabilită țile sistemului A2/AD Vulnerabilită țile sistemului A2/AD amplasat de Rusia în Crimeea cu p r ind patru paliere: zona geografică, numărul oponen ților, puterea economic ă și capacitatea mili tară de control maritim, cât și aerian. 7 3 .2.1. Zona geografică Element ul geografic presupune în acelaș i timp oportunită ți, cât și vulnerabilit ă ți pentru sistemul A2/AD amplasat în Crimeea. Cu cât este mai deschis spa țiu l și are mai multe căi de acces, cu atât este mai greu de implementat un sistem de anti – acces și interdic ție regional ă, deoarece sistemul nu poate fi concentrat într – o singură zonă, iar atunci este aproape imposibil de a – l face eficient și capabil s ă rezis te timp îndelungat la agresiuni militare. De asemenea, cu cât este mai izolat spa țiul de acces terestru, cu atât sunt mai mari costurile de transport și logistic ă militară. Din punct de vedere militar, concentrarea într – un spa țiu izolat prezint ă anumite av antaje de apărare și de blocare a accesului pe trei spa ții în cazul Crimeei: maritim, aerian, terestru, cât și restricții de proiectare a for ței de c ătre o putere expedi ționar ă, precum SUA. De aceea, analiza geostrategică este foarte impo rtantă pentru a decide zona în care sistemul A2/AD va fi implementat, pentru a putea exploata eventuale vulnerabilită ți și breșe ale sistemului. Din punct de vedere geostrategic, lipsa unui coridor terestru de acces facil în Crimeea impune Rusiei limite și constrângeri de transport a sistemelor de armament și de logistic ă. E șecul scenariului Novorusia, care prevedea un coridor terestru din sud – estul Ucrainei către Crimeea (de aici importan ța orașului Mariupol), a determinat o re – orientare a Rusiei către alt e proiecte de transport terestru și deschiderea unei uzine de repara ții și mentenanț ă a s istemelor de armament în Se vastopol 8 . 7 Paliere preluate din Toshi Yoshihara, “Anti – Acce ss in Comparative Perspective: Imperial Japan, the Soviet Union, and 21st – Century China,” in National Institute of Defense Studies, “History of the Joint and Combined Operations,” (September 17, 2014), p. 135. 8 Vezi informa ția ap ărută în Ukraine Today , d isponibil la: http://uatoday.tv/politics/russia – to – set – up – weapon – repair – shop – in – annexed – crimea – 704971.html, consultat la 12.11.2016. Grupul de Studii de Securitate 15 3 .2.2. Numărul oponen ților O altă amenin țare o reprezint ă atacurile coordonate și pe mai mu lte fronturi, care au ca scop suprasolicitarea și divizarea ap ărării în a șa fel încât s ă blocheze tot dispozitivul de protec ție. Acest lucru se poate obține prin folosirea noilor tehnologii din domeniul militar cum ar fi: folosirea de drone pentru atac; fo losirea for țelor speciale în vederea sabotării tehnicii de detec ție inamic ă; utilizarea mecanismelor de bruiaj, cât și a atacurilor electronice în vederea paraliz ării sistemului de comandă. Agen ția pentru Proiecte de Cercetare Avansate în domeniul Ap ărări i (DARPA) a ini țiat un proiect care vizeaz ă modul în care vor răspunde for țele militare americane la capabilită țile A2/AD la nivel global. Acest aspect presupune structuri de forț ă poten țiale, bazate pe tehnologii inovatoare ce permit o dispersie a capabil ită ților, în timp ce se men țin efecte concentrate. Mai exact, sisteme integrate dezagregate, drone, muniții supersonice și capabilit ă ți consolidate bazate pe energie direcționat ă. Aceste capabilită ți fac parte din a treia strategie de compensare (offset st rategy) a SUA 9 . 3 .2.3. Puterea economică Ace a sta este una dintre cele mai importante vulnerabilită ți, deoarece economia na țional ă dictează puterea cât și sustenabilitatea sistemului A2/AD. Cu cât o țara este mai puterni că din punct de vedere economic, cu atât ea dispune de resurse financiare pentru dezvoltarea de noi tehnologii de apărare, cât și capabilitatea de susținere a acestor sisteme. Din aceste considerente, puterea economică reprezintă una dintre vulnerabilită ți le Rusiei, deoarece se confruntă cu o serie de probleme interne. Modelul economic al Rusiei, bazat pe extrac ția și exportul de hidrocarburi este vulnerabil la scăderea pre țurilor la țiței. Acest model se bazeaz ă pe redistribuirea veniturilor rezultate din exportul de resurse naturale cu cre ștere rapid ă, către alte păr ți ale economiei. Începând cu anul 2012, sectorul a început să prezinte lacune , iar cre șterea economică înregistrat ă în Rusia între anii 1999 – 2008 a încetinit, ceea ce denotă epuizarea acestui model economic 10 . 9 Paul Calhoun , „DARPA Emerging Technologies”, Strategic Studies Quarterly , 2016, pp. 91 – 113. 10 Michael Bradshaw, Richar d Connolly, „Barrels and bullets: The geostrategic significance of Russia’s oil and gas exports”, Bulletin of the Atomic Scientists , 72:3, 2016, pp. 156 – 164. „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” Colapsul pre țului la barilul de petrol începând cu anul 2014, și ca urmare, devalorizarea dramatică a rublei, a u pus presiune pe economia Rusiei, dar și pe popula ție. Totodat ă, valurile de sanc țiuni impuse de Occident au avut un impact ma siv asupra economiei ruse, care a căutat și identificat m ăsuri precum, programe de substituire a importurilor, recapitalizarea sectorului bancar și altele 11 . Mecanismul de san c ț iuni țintește zone cheie care sunt importante pentru dezvoltarea de noi producți i de petrol în regiunile de frontieră (ex. Arctic). Pe termen mediu și lung, menținerea sanc țiunilor va determina un impact destul de pronunțat asupra economiei. Cu toate aceste dificultă ți, secorul militar are o importanț ă aparte, Rusia alocând în anul 20 15, 4,2 % din PIB conform lui Armand Go șu 12 , însă cifrele variază între 4,2% și 5,5 % din PIB 13 . Strategia Rusiei este de a direc ționa veniturile rezultate din exportul de hidrocarburi către finan țarea sectorului militar de cercetare și dezvoltare (C&D). D e asemenea, tendin țele prefigureaz ă cre șterea cheltuielilor militare în ciuda circumstan țelor economice. Pe piețele internaționale, Rusia se bucur ă de o cerere crescută pentru produsele sale militare din partea unor state din zona Asia – Pacific, America Lat ină și Africa 14 . În prezent, Rusia dezvoltă o mul țime de parteneriate cu clien ți internaționali, ca de exe mplu, India, pentru dezvoltare a rachetei supersonice antinavă Bahmos, bazată pe racheta rusă Yakhont. Ca instrument diplomatic, Rusia folose ște export ul de arme, exportând sisteme avansate de apărare aeriană și antirachetă, Chinei, Iranului și chiar Greciei. 15 În ceea ce prive ște, sistemul A2/AD din Crimeea, acesta presupune costuri pentru economia Rusiei, deoarece trebuie să asigure infrastructura ener getică, trebuie să construiască un pod peste strâmtoarea Kerci pentru a avea acces terestru și pentru aprovizionarea cu produse (ex. alimentare, militare etc.) 16 . Amplasarea unei uzine de 11 Stanislav Secrieru, Russia Under Sanctions: Assessing the Damage, Scrutinising Adaptation and Ev asion , PISM, Var șovia, 2015, pp. 7 – 10. 12 Armand Go șu, Euro – Falia: Turbulen țe și involuții în fostul spațiu sovietic, Bucure ști, Curtea Veche, 2016 13 Vezi și, Michael Bradshaw, Richard Connolly, „Barrels and bullets: The geostrategic significance of Russia’ s oil and gas exports”, Bulletin of the Atomic Scientists , 72:3, 2016, pp. 156 – 164. 14 http://www.bmiresearch.com/russia, consultat la 12.11.2016. 15 Vezi mai multe în, Stephan Fruhling, Guillaume Lasconjarias, “ NATO, A2/AD and the Kaliningrad Challenge”, Sur vival , 58:2, 2016, pp. 95 – 116. 16 Ridvan Bari Urcosta, Lev Abalkin, „ Crimea: Russia’s stronghold in the Black Sea”, European Council on Foreign Affairs , 2016, disponibil la: http://www.ecfr.eu/article/essay_crimea_russias_stronghold_in_the_black_sea, accesa t la 12.11.2016 Grupul de Studii de Securitate 17 repara ții și mentenanț ă a sistemelor de armament în Se vastopol are sc opul de a reduce cos t urile logistice 17 . În concluzie, economia rusă reprezintă un factor care determină sustenabilitatea sistemului A2/AD din Crimeea. 3 .2.4. Capacitatea militară de control maritim și aerian O altă vu lnerabilitate o reprezintă for țele nav ală și aerian ă care pot fi dislocate pentru a asigura un sistem anti – acces și interdicția regională în mod eficient. Dacă nu există resurse strategice navale și aeriene care s ă poată fi mobilizate, atunci există riscul de a nu putea controla cele două dime nsiuni: cea navală și aerian ă, creând bre șe pe care poten țialul agresor le poate exploata în favoarea lui, ducând astfel la ineficiența și posibila distrugere a sistemului A2/AD. În cazul Rusiei, aceasta dispune de geografia controlului maritim și aerian î n regiune, ceea ce reprezintă un atuu, iar sistemul A2/AD din Crimeea este foarte greu de penetrat de poten țiali agresori. Cu toate acestea, capabilită țile dispersate, atacurile supersonice cu drone, reprezint ă doar câteva solu ții propuse de DARPA, care po t străpunge sistemul A2/AD și în același timp, pot ridica costurile pentru economia Rusiei pentru sustenabilitatea opera țiunilor militare. 3 .3. NATO Post – Var șovia În cadrul Summit – ului de la Var șovia s – a decis ca în ț ăr ile aflate pe Flancul Estic și anume: România, Bulgaria, statele baltice, Polonia, să fie dislocate unită ți de reacție rapidă din diferite ț ări membre NATO, cât și crearea de noi brig ăzi multina ționale în care ț ările membre vor asigura prin rota ție efectiv ul necesar pentru a descuraja orice tentativă de agresiune din partea Rusiei. Obi ectivele României, printre care crearea unei brigăzi multina ționale din care vor face parte militari bulgari, cât și po lonezi ș i crearea unui centru de instruire au fost a tinse, însă nu reprezintă măsuri semnificative, comparativ cu măsurile decise pentru nordul Flancului Estic. U n alt element de importanță majoră este prezen ța unei flote permanente NATO în Marea Neagră, sta ționat ă în portul Constan ța, sugerând c ă, țara noa stră ar trebui să 17 Vezi articolul apărunt în Ukraine Today , disponibil la: http://uatoday.tv/politics/russia – to – set – up – weapon – repair – shop – in – annexed – crimea – 704971.html, accesat la 12.11.2016. „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” î și asigure singur ă capacitatea navală prin achizi ționarea de noi nave de tip fregat ă, cât și de lupt ă anti – submarin 18 . România nu dispune în acest moment de aceste capabilită ți de apărare navală, ceea ce reprezintă vulnerabilită ți ce pot fi exploatate de Rusia. O constrângere pentru România este și procesul lent de alocare bugetar ă a 2% din PIB pentru apărare. De asemenea, un impediment major în context regional este percep ția amenin ț ării diferită de către statele de pe Flancul Estic și ri scurile politice care survin odată cu alegerile din acest an. În acest sens, orientarea Bulgariei către Rusia și eșecul negocierilor româno – bulgare pentru o flotă comună la Marea Neagră devine un exemplu. Măsurile decise de România în ceea ce prive ște se ctorul militar, sunt insuficiente în actualul context regional volatil. Implementarea unei brigăzi multina ționale nu va fi suficientă, fără o capacitate navală și aerian ă pentru a face fa ț ă capabilită ților A2/AD din Crimeea. 4 . Securitatea regională în re giunea Mării Negre Această sec țiune abordeaz ă securitatea regională în regiunea Mării Negre prin prisma complexului regional de securitate, introdus de Barry Buzan și Ole Wæver, pentru a putea evalua într – o manieră sistematică amenin ț ările hibride pe fund alul sistemului A2/AD amplasat în Crimeea. De asemenea, având în vedere această vulnerabilitate regională în care se situează România, riscurile la adresa securită ții na ționale trebuie s ă fie gestionate într – o abordare sistemică la nivel regional. Pentru î nceput se cuvine a defini conceptele pe care le vom întâlni în această sec țiune. Complexul regional de securitate desemnează un set de entită ți a c ăror probleme de securitate se leagă laolaltă suficient de îndeaproape, astfel încât, nu pot fi luate în con siderare în mod realist, unele separat de altele. Acest concept oferă un cadru de analiză a schimbărilor la nivel regional, pe patru componente: grani țele , structura anarhică (două sau mai multe entită ți autonome), polaritatea (ex. 18 Eugenia Gu șilov (coord.), NATO Warsaw summit & Beyond – Special Report, ROEC, 2016. Grupul de Studii de Securitate 19 distribu ția puterii într e entită ți), con s truc ția social ă (ex. interac țiunile sociale între unită ți) 19 . A șadar, putem studia regiunea M ării Negre ca un complex regional de securitate pe baza acestor componente de mai sus, pentru a detecta schimbările în mediul regional de securit ate post – Crimeea, demers ce va fi expus mai jos. În sens larg, securitatea na țional ă desemnează ansamblul coerent format din concepția, organizarea și desfășurarea acțiunilor și activităților destinate să asigure și să garanteze siguranța cetățenilor unu i stat, a întregii societăți prin răspunsuri adecvate la provocările interne și externe de securitate. În sens restrâns, securitatea națională constituie starea de normalitate în care cetățenii își trăiesc viața și își desfășoară activitatea fără teama zil ei de mâine și în siguranță. Aici, este vorba nu atât de abs ența riscurilor, pericolelor și sau amenințărilor de securitate, cât de prevenirea lor, iar în cazul manifestării lor active de limitarea, atât cât este posibil, a efectelor lor negative. 4 .1. Co mplexul regional de securitate al regiunii Mării Negre Marea Neagră este o mare semi – deschisă, prezentând o particularitate ce derivă din geografia sa cu cele două strâmtori, Bosfor și Dardanele, desp ăr țite prin Marea Marmara. Este un spa țiu de interes al României, Bulgariei, Turciei, Georgiei, Rusiei și Ucrainei. Interesele acestora se prelungesc până la contactul cu Oceanul Atlantic și celelalte zone, prin comunicarea cu Marea Marmara, Marea Egee și Marea Mediterană. Mediul de securitate în regiunea Măr ii Negre este în prezent supus unei serii de transformări sub trei mari aspecte: impactul extinderii NATO și UE asupra regiunii , impactul militarizării Crimeei și dezvoltarea cooperării dintre statele riverane . Viziunea asupra s ecurității regiunii Mării Ne gre împarte țările riverane în trei categorii : țările membre NATO și sau UE (Bulgaria, România și Turcia), care își structurează strategiile de securitate în funcție de statutul și rolul internațional implicate de apartenența la aceste organizații; Federaț ia Rusă , care are o viziune distinctă despre securitate, izvorâtă din 19 Barry Buzan, Ole Wæver, Regions and Powers: The Structure of Inte rnational Security , New York: Cambridge University Press, 2003. „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” poziția sa în relațiile internaționale, cultura strategică, și țările aspirante la statutul de membru NATO și UE , cum sunt Georgia și Ucraina. Odată cu anexarea Crimeei și militarizare a acesteia, balan ța regional ă de putere s – a schimbat, iar Ucraina și – a pierdut accesul la Marea Neagră. România, prin apartenența la NATO, are ocazia afirmării ca factor activ în implementarea celor mai importante decizii privind securitatea și apărarea în zona extinsă a Mării Negre. Poziția geografică este un atuu care face să fie un pilon important al stabilității Flancului Sud – Estic al NATO. Politica României în zonă se axează pe principiul bunei vecinătăți, ceea ce asigură stabilitatea granițelor NATO. Ea poate fi un liant al întăririi cooperării dintre NATO și țările din zonă, Moldova, Rusia, Ucraina, dar și cu cele din Caucaz și Asia Centrală. Experiența Parteneriatului pentru Pace cu România este valoroasă pentru reușita parteneriatelor similare cu ț ările din zonă. În viziunea românească, riscurile și oportunitățile din zona Mării Negre sunt similare cu cele existente în zona mediteraneană. De aceea, se poate crea o viziune comună care să coaguleze Europa de Sud – Est, Marea Neagră, Caucazul și Meditera na. Această abordare ar trebui să urmărească securizarea rutelor energetice, completată cu eforturile de consolidare a democrației în regiune și de acordare a asistenței statelor din regiune. Luând drept exemplu securitatea energetică, din perspectiva ru să, niciun actor nu poate contesta hegemonia energetică a Rusiei în regiune. Acest aspect generează riscuri la adresa proiectelor energetice poten țiale ale României. Cu toate acestea, acest aspect nu exclude disponibilitatea Rusiei spre dialog și cooperare . Cadrul institu ționalizat de NATO cu statele din regiunea extins ă a Mării Negre, precum România, Bulgaria, Grecia și Turcia (state membre ale Alian ței), Rusia și Ucraina (parteneri strategici), nu a reu șit s ă împiedice comportamentul agresiv al Rusiei. Situa ția actual ă din regiunea Mării Negre este caracterizată de o stare de insecuritate și incertitudine, datorit ă accelerării militarizării peninsulei Crimeea, existen ța unor potențialit ă ți conflictuale, determinate de menținerea unor conflicte înghe țate, cât și amplificarea amenin ț ărilor hibride. Modul în care vor putea fi Grupul de Studii de Securitate 21 gestionate aceste amenin ț ări și riscuri depinde de regândirea cadrului instituționalizat între NATO și Rusia. Ca punct de intersecție al intereselor NATO, UE și ale Rusiei, regiunea e xtinsă a Mării Negre trebuie să – și redefinească identitatea, astfel încât să îi permită crearea unei relații de parteneriat viabile, precum și gestionarea diferendelor între acești actori într – un cadru de cooperare multilaterală, singurul capabil să men țin ă stabilitatea și predictibilitatea în regiune. 4 .2. Riscuri la adresa securită ții naționale a României pe fundalul A2/AD Principala amenin țare la adresa securit ă ții României o reprezint ă capacitatea declan ș ării unei agresiuni militare de către Rusia, în condi țiile dezvolt ării capabilită ților anti – acces și de interdicție zonal ă în bazinul Mării Negre, care ar putea limita capacitatea alia ților din NATO de a ne furniza sprijin militar 20 . Pe fondul amplasării sistemului A2/AD în Crimeea și a doctrinei r ăzboi ului hibrid a Rusiei, apar tipuri de amenin ț ări asimetrice. Asimetria constă în refuzarea regulilor luptei impuse de adversar, astfel orice operații devenind imprevizibile. Aceasta implică folosirea forței concomitent cu utilizarea forțelor neprevăzute c u acest efect, arme împotriva cărora mijloacele de apărare nu sunt mereu adaptate, metode ce refuză războiul convențional și se fondează pe efectul surpriză. Obiectivul este acela de a exploata slăbiciunile adversarului, pentru a maximiza efectul de distru gere. Amenințările asimetrice acoperă o gamă largă de moduri de acțiune și pot proveni de la actori statali sau non – statali. Pornind de la experien țele trecute din teatrele de operații (ex. Afganistan, Cecenia, Georgia), precum și de experiența conflicte lor ce au avut loc odată cu Primăvara Arabă, Rusia a învă țat c ă, pentru a putea să î și mențin ă pozi ția de hegemon în spa țiul s ău de interes strategic și pentru a putea s ă î și consolideze statutul de mare putere, capabil să se implice în dosare de securitat e interna ționale, are nevoie s ă – și adapteze for țele armate pentru secolul XXI. În acest mod, doctrina militar ă formulată de 20 Strategia militară a României – Forțe armate moderne, pentru o Românie puternică în Europa și în lume, Guv ernul României, (28.09.2016). Vezi și articolul care comenteaz ă Strategia militară în, Alexandru Purcarus, „Noua Strategie Militară a României, ghid de lectură și de întrebuințare”, în Contributors : http://www.contributors.ro/administratie/noua – strategie – m ilitara – a – romaniei – ghid – de – lectura – %C8%99i – de – intrebuin%C8%9Bare/, consultat la 11.11.2016. „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” Ghenadi Gherasimov 21 , pune baza principiilor noului tip de război și anume hibrid, ca o continuare a unei doctrine militare fomulate de Evgheni Messner 22 . Războiul hibrid se bazează pe o serie de elemente precum, subversie, insurgen ț ă, mi șc ări sociale, război psihologic (cu aspecte precum propaganda, manipularea, dezinformarea (falsificare și minciun ă) sau maskirovka ) și informațional, război politic, economic, cibernetic și altele. Potrivit unui studiu realizat de un grup de lucru româno – american, prezidat de Iulian Fota sub egida CEPA 23 , România se confruntă cu patru mari riscuri în contextul creat de agresiunea rusă în Ucraina, anex area peninsulei Crimeea și militarizarea agresivă a regiunii Mării Negre de către Rusia. În primul rând, sunt presiuni le crescânde la frontiera de Est a României , prin destabilizarea situa ției din Republica Moldova, reactivarea posibilă a conflictului din Transnistria, provocarea unui conflict în Găgăuzia și, mai ales, amenințarea sudului Ucrainei și regiunii Odessa. În al doilea rând, apare militarizarea accelerată a Mării Negre . În al treilea rând, se dezvoltă amenin ț ări le non – kinetice (hibride) cum ar fi , desfă șurarea activ ă și țintit ă a unor ac țiuni de r ăzboi informa țional pe teritoriul României . În cel de – al patrulea rând , lipsa de pregătire a For țelor Armate Române de a face fa ț ă noilor amenin ț ări din partea Moscovei creează insecuritate în rândul cetă țenilor. Studiul demonstrează cât de pu țin preg ătită este România să facă fa ț ă agresiunii reale din partea Rusiei și cât de incoerent ă este strategia sa. Prin urmare, România trebuie să î și revizuiasc ă strategia și s ă – și adapteze forțele armate pentru a p utea gestiona aceste riscuri la adresa securită ții sale. Concluzii În acest capitol am abordat modalitatea în care s – a schimbat balan ța de putere în regiunea Mării Negre, odată cu anexarea și militarizarea peninsulei Crimeea. Pe de – o 21 G. Gherasimov, “Tsennost’ Nauki V Predvidenii”, Voenno – promyshlennyi kur’er , 2013, p.3. 22 E.E. Messner, Războiul răzvrătirii mondiale , Bucure ști, Antet, 2015. 23 Vezi pe scurt articolul care sumarizează rezultatele studiului CEPA în, Cristian Câmpeanu, „România răspunde haotic și ineficient la amenințarea rus ă”, în România Liberă : http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/romania – raspunde – haotic – si – ineficient – la – amenintarea – rusa – 406406, accesat la 12.11.2016. Grupul de Studii de Securitate 23 parte, am urmărit un nivel regional de analiză și prin urmare, balanța regional ă de putere în termeni militari, între NATO pe un taler și Federația Rus ă pe un alt taler. În termeni strategici, balan ța de putere pe dimensiunea nuclear ă a suferit transformări odată cu amplasa rea unor sisteme de rachete balistice în peninsula Crimeea, ceea ce periclitează securitatea statelor de pe Flancul Estic al NATO și în particular România. A doua sec țiune a urm ărit evolu ția conceptului A2/AD, amplasarea acestuia în Crimeea, capabilită ți le actuale și vulnerabilit ă țile sale. De asemenea, în mod special, am abordat măsurile decise la Summitul NATO de la Var șovia pentru România, limitele și constrângerile care afectează implementarea acestora într – un mod unitar pe Flancul Estic al NATO (ex. diferen țele statelor de percepție a ameninț ării din partea Rusiei), precum și insuficiența m ăsurilor decise pentru România (ex. lipsa unei concep ții integrate maritim și aerian ă a NATO). A treia sec țiune a abordat regiunea Mării Negre ca un complex region al de securitate pentru a detecta evolu țiile din mediul de securitate post – Crimeea, constantele și dinamismul contextului de securitate. Am putut observa în acest mod diferen țele de percepție între statele care compun aceast ă regiune, e șecul cadrului insti tu țional creat de NATO pentru gestionarea relației cu Rusia, criza de identitate a regiunii Mării Negre, precum și provoc ările și oportunit ă țile pe care le oferă această regiune. Ceea ce reiese este faptul că este nevoie de o redefinire a identită ții regio nale a Mării Negre, prin crearea unui cadru de cooperare multilateral, care să identifice interesele comune ale statelor din zona Mării Negre, singura modalitate de a men ține stabilitatea și predictibilitatea în aceast ă regiune. În final, sunt identificate riscurile care se pot propaga din plan regional, pe fundalul sistemului A2/AD, la adresa securită ții României, un actor cu o pozi ție important ă pe Flancul Estic, însă care nu dispune de capabilită țile necesare gestion ării unor asemenea riscuri. Autori: A NGEL Alexandru Silviu , CRI ȘAN Cătălin , CRISTEA Oana . „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” II. Descurajarea nucleară și convențional ă în regiunea Mării Negre 1. Introducere Capitolul anterior a introdus contextul de securitate creat odată cu dezvoltarea capabilită ților A2/AD în regiunea M ă rii Negre, ceea ce ne aduce în prim plan problema descurajării în acestă regiune. Fundalul capabil i tă ților A2/AD și paradigma r ăzboiului hibrid schimbă natura conceptului de descurajare și modul s ău de manifestare. În acest capitol, ne propunem să abordăm problema descurajării nucleare și convenționale în regiunea Mării Negre în actualul context de securitate regională. Capitolul este structurat în trei sec țiuni, dup ă cum urmează. În prima sec țiune, abord ăm modul în care a evoluat conceptul de descurajare, de la abordările clasice la cele extinse. Acesta este urmat de o trecere î n revistă a diverselor abordări, precum și a celor actuale în contextul A2/AD și paradigmei r ăzboiului hibrid. A doua sec țiune urmăre ște problema descuraj ării nucleare în regiunea Mării Negre în contextul de securit ate regional. Mai specific, ne vom concentra asupra modifică rii balan ței de putere în termeni strategici pe dimensiunea nucleară în zona Mării Negre odată cu dezvoltarea capabilită ților A2/AD. Totodat ă, vom identifica fac torii care au dus la schimbarea percep țiilor Rusiei cu privire la regiunea M ării Negre, între care, unul dintre cei mai importan ți fiind amplasarea pe teritoriul României a scutului anti – rachetă de la Deveselu. Sec țiunea final ă abordează problema descuraj ării conven ționale în zona M ării Negre, prin optica paradigmei războiului hibrid și a sistemului A2/AD. Mai specific, vom umări modul în care se poten țeaz ă amenin țarea hibrid ă cu descurajarea conven țional ă în această regiune și implicațiile pentru securita tea regională, respectiv na țional ă a României. Astfel, o descriere a principalelor zone afectate de aceste amenin ț ări și riscuri: Ucraina, Republica Moldova, România, Bulgaria și Turcia, ne ajut ă să în țelegem modul cum se pozi ționeaz ă România pe Flancul Es tic al NATO și care este importanța acesteia în gestionarea amenin ț ărilor și riscurilor în context ul A2/AD și r ăzboiului hibrid. Grupul de Studii de Securitate 25 2. Cadrul conceptual Această sec țiune are un demers conceptual, pentru a clarifica și expune într – o manieră logică, noțiunil e utilizate în acest studiu. Conceptul de descurajare generală a apărut cu mult înainte de era Războiului Rece. În 1914, A. J. P. Taylor men ționeaz ă că statele Europei au acceptat teoria descurajării: cu cât mai puternic și ferm au amenințat [statele – n.a.] , cu atât mai probabil acestea au optat pentru conservarea p ăcii în Europa și urm ărirea intereselor na ționale 24 . După Primul Război Mondial, a început să se dezvolte conceptul de descurajare conven țional ă odată cu războiul aerian. Mai departe, o să ne refer im la conceptul de descurajare în general și la formele acestu ia, iar abordarea mai specifică legată de descurajarea conven țional ă și nuclear ă o vom expune în sub – sec țiunile ce urmeaz ă. În anul 1960, Thomas Schelling define ște conceptul de descurajare î n dublu sens: descurajare prin interdic ție (ex. interdic ția capacit ă ții agresorului de a comite o agresiune, ce implică eforturi concepute să minimizeze beneficiile acestuia) și descurajare prin pedepsire (ex. disuadarea agresorului de a folosi for ța, ce i mplică e forturi concepute să maximizeze costurile suportate de agresor). În sens general, o defini ție se refer ă la „ o amenin țare de a impune costuri ridicate pentru o acți une violentă și o promisiune c ă ab ținerea de la violenț ă va elimina acea amenin ț are” 25 . Schelling a propus o teorie a descurajării și un cadru metodologic bazat pe metode din teoria jocurilor pentru a studia descurajarea și controlul armelor 26 . O lucrare clasică ce abordează conceptul de descurajare este aceea a lui Glenn Synder. Acesta a d efinit des curajarea prin interdic ție drept „capabilitatea de a interzice altei păr ți orice câștiguri din acțiune, care urmeaz ă să fie descurajată” 27 . Paul Davis extinde teoria lui Synder și definește descurajarea în felul urm ător: disuasiunea prin interdic ț ie 24 Christine M. Leah, „Deterrence and Arms Control in a Second Conventional Age”, Comparative Strategy , 34:5, 2015, pp. 401 – 421. 25 Vezi Eugenia Gu șilov (coord.), NATO Warsaw summit & Beyond – Special Repor t, ROEC, 2016, p.13. 26 Pentru o interpretare actualizată a lui Thomas Schelling, de pe o pozi ție constructivist ă, vezi, Emanuel Adler, „Damned If You Do, Damned If You Don’t: Performative Power and the Strategy of Conventional and Nuclear Defusing”, Security Studies , 19, 2010, pp. 199 – 229. 27 Glenn H. Synder, “Deterrence and Power,” Journal of Conflict Resolution , Vol. 4, No. 2, 1960, pp. 163 – 178. Vezi și cartea sa, G. H. Synder , Deterrence and Defence: Toward a Theory of National Security , Princeton, Princeton University Press, 1961. „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” (DND) descurajează o ac țiune prin manifestarea unor capabilit ă ți credibile în fața adversarulu i pentru a – l preveni pe acesta de realizarea câ știgurilor poten țiale, adecvate motivării ac țiunii 28 . Această defini ție surprinde câteva concepte cheie, cuprinse și în pe rspe ctiva clasică a descurajării. În teoria descurajării, concepte cheie precum credibilitate, surpriză, decep ție trebuie definite corespunz ător. Conceptul de credibilitate a fost definit foarte interesant de strategul francez Pierre Gallois, în felul următor: „produsul a doi factori, dintre care unul pur teoretic, reprezintă valoarea opera țional ă a mijloacelor militare de retaliere și altul, subiectiv, exprimă voin ța națiunii amenințate de a folosi forța. . . ” 29 . Această defini ție trateaz ă conce pt ul ca un produs, însă omite rolul jucat de comunicare în eforturile de a descuraja un poten țial adversar. John Stone abordeaz ă conceptul de credibilitate ca un produs, prin prisma a trei factori: voin ța politic ă , tehnică militară și comunicare . Această a bordare poate fi considerată una utilă în încercarea de a explica deciziile luate la ultimul Summit NATO de la Var șovia privind Flancul Estic și capabilitatea NATO de a descuraja Rusia. Vom reveni asupra acestei chestiuni mai târziu. O perspectivă comple mentară ce tratează conceptul de credibilitate în economie poate fi utilă aici, deoarece abordează problema credibilită ții, riscul de orientare datorat elementului de surpriză și incertitudinii. Aceast ă abordare apar ține economistului român Georgescu Roege n 30 . Pentru Roegen, incertitudinea implică două tipuri de probabilită ți (obiectiv ă și subiectiv ă). Cea subiectivă implică reac țiile actorilor sociali ca urmare a expunerii la risc, iar cea obiectivă se calculează matematic (ex. forma clasică în limbaj matem atic, P(A) =nA/n). Incertitudinea este compusă din două elemente distincte: credibilitatea și măsura observată . Roegen abordează și raportul dintre surpriză și credinț ă. Dacă credin ța ex – ante într – un anumit eveniment este scăzută, 28 Paul K. Davis, Toward Theory for Dissuasion (or Deterrence) by Denial: Using Simple Cognitive Models of the Adversary to Inform Strategy , RAND NSRD, 2014, p. 2. 29 Pierre Gallois, Stratégie de l’âge nucléaire , Paris, Calmann – Le´vy, 1960, pp. 151 – 152. Vezi și articolul unde apare citat Pierre Gallois, John Stone, „Conventional Deterrence and the Challenge of Credibility”, Contemporary Security Policy , 33:1, 2012, pp.108 – 123. 30 Nicholas Georgescu – Roegen , „Choice, E xpectations and Measurability”, Quarterly Journal of Economics , vol. 68, n. 4, (Nov., 1954), pp. 503 – 534. Grupul de Studii de Securitate 27 atunci gradul de surpriză este ridicat 31 . Acest raport depinde și de distincția între cunoa șterea incomplet ă și cunoașterea imperfect ă a cazului în spe ț ă. Ultima conduce la incertitudine. La aceste două ultime aspecte se adaugă și problema ignoranței și raportul dintre aceasta și c unoa șterea imperfe c tă. Relevan ța acestor concepte pentru problema descurajării este una fundamentală în în țelegerea comportamentului actorilor. Un concept cheie în teoria descurajării este și decepția, definit ă de unul dintre cei mai importan ți contribut ori ai teoriei decep ției, R.V. Jones. Decepția const ă în crearea unei incongruen țe în ordinea normal ă a evenimentelor sau a unei imagini false în harta mentală a unui actor social, pentru a – l îndemna să desfă șoare o acțiune incorect ă 32 . O abordare actuală a conceptului de descurajare surprinde o dilemă a securită ții definită de un „dublu – blestem” (“damned if you do, damned if you don’t”), afirmă Emanuel Adler 33 . Acesta tratează problema descurajării în contextul multiplicării actorilor non – statali și a puter ilor revizioniste, care încearcă să modifice status – quo – ul existent, fiind nemul țumite de distribuț ia puterii în sistemul internaț ional. Una dintre aceste puteri revizioniste este Rusia, iar modul în care încearcă să schimbe acest echilibru este unul evide nt prin ac țiunile întreprinse care desconsider ă sistemul normativ interna țional. Pe scurt, aceast ă dilemă constă în faptul că un stat revizionist a șteapt ă răspunsul din partea altor state, iar când for ța este folosit ă ca răspuns împotriva acestuia, statul revizionist dobânde ște legitimitatea și credibilitatea pentru ac țiunile lui, în fața audienței interne și externe, prin urmare, îi permite ac estuia să câstige „min ț ile și inimile” populației, s ă delegitimeze și să slăbească inamicii. Adler propune o a tr eia op țiune și anume, conceptul de dezamorsare , care poate fi, pe de – o parte, realizat prin interdic ție și aceasta const ă în prevenirea provocatorilor de la întreprinderea unor ac țiuni în forț ă împotriva statelor aflate în defensivă, iar pe de altă parte, poate fi realizat prin restructurare, care constă în transformarea radicală a 31 Pentru teoria surprizei, vezi, G. L. S. Shackle, ”The Logic of Surprise”, Economica , New Series, Vol. 20, No. 78 (May, 1953), pp. 112 – 117. 32 R.V. Jo nes, “The Theory of Practical Joking – Its Relevance to Physics”, Bulletin of the Institute of Physics , Vol. 8, 1957, pp. 193 – 201. 33 Emanuel Adler, „Damned If You Do, Damned If You Don’t: Performative Power and the Strategy of Conventional and Nuclear Defusin g”, Security Studies , 19, 2010, pp. 199 – 229. „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” structurii și regulilor situației. Studiul lui Adler urm ăre ște de pe o poziție constructivist ă, de ce și în ce condiții statele puternice sunt din ce în ce mai mult în imposibili tatea de a – și impune voința asupra statelor mici sau a actorilor non – statali. Acest studiu poate fi unul util, pentru în țelegerea situației actuale în regiunea M ării Negre, însă trebuie complementarizat cu alte abordări clasice. În rezumat, mecanismele d escurajării la care am făcut referir e în această sub – sec țiune sunt: interdic ția (denial), pedepsirea, dezamorsarea (defusing). Un alt mecanism al descurajării este retalierea/retribuirea, care reprezintă o componentă a capabilită ților nucleare, dar și conv en ționale. Samuel Huntington f ăcea apel în anii 1980 la adăugarea unei forme de retaliere conven țional ă, strategiei NATO, care să aibă scopul de a descuraja un atac sovietic asupra blocului occidental. Acesta argumenta într – un mod specific gândirii america ne, faptul că NATO trebuie să își protejeze alia ții s ăi de URSS prin descurajare dacă este posibil (element idealist) și ap ărare dacă este nevoie (element realist) 34 . În plan actual se vorbe ște despre a doua er ă nucleară și convențional ă, de aceea în acea stă lume descurajarea și conceptul de descurajare extins ă nu ar putea rezista fără stimularea aspectelor legate de arsenale conven ționale. În acest sens, Christine Leah î și pune întrebarea cum poate SUA descuraja adversarii și asigura aliații, iar răspunsu l pe care îl oferă este acela de folosire a armelor conven ționale, în special rachetele balistice și de croazier ă cu rază lungă de ac țiune 35 . Conceptul de descurajare extinsă se referă la prevenirea unui atac armat împotriva altui stat 36 . Situa țiile ce implic ă descurajarea extinsă au loc, de obicei, atunci când o mare putere este implicată. Contextul de s ecuritate post – anexării Crimeei modifică natura conceptului de descurajare și formele de manifestare a acestuia. Mai pe larg o s ă ne ref erim în sub – sec țiunile subsecvente, îns ă trebuie să oferim câteva distinc ții conceptuale. 34 Samuel P. Huntington, „Conventional Deterrence and Conventional Retaliation in Europe”, International Security , Vol. 8, No. 3 (Winter, 1983 – 1984), pp. 32 – 56. 35 Christine M. Leah, „Deterrence and Arms Control in a Second Conventional Age”, Comparative Strategy , 34:5, 2015, pp. 401 – 421. 36 Vezi, P. K. Huth, „Deterrence and International Conflict: Empirical Findings and Theoretical Debate”, Annual Review of Political Science , 2, 1999, pp. 25 – 48 Grupul de Studii de Securitate 29 În primul rând, capabilită țile A2/AD și ameninț ările hibride sunt într – o rela ție co – constitutivă și în acest mod genereaz ă o dublă descurajare. Pe de – o parte, pot cauza o amenin țare non – militară, care poate interzice legitimitatea unui stat membru NATO să invoce articolul 5 al NATO (ex. securitatea colectivă), urmând ulterior, să ridice spectrul unei înfrângeri a oricărei for țe NATO, care ar putea fi activat ă. Acest aspect se nume ște „capcana de fortificare” 37 (reinforcement trap) și afecteaz ă credibilitatea descurajării NATO pe Flancul Estic 38 . Mecanismele de descurajare ale Rusiei în plan actual, în regiunea Mării Negre implică utilizarea decep ției și su r prizei, mai ales datorită modernizării și ajust ării sistemelor de armament la realitatea de astăzi, ceea ce implică flexibilitatea și adaptabilitatea. 3. Problema descurajării nucleare în regiunea Mării Negre În ultimii ani, Rusia ș i – a modernizat for țele nucleare st rategice și non – strategice. Programul de modernizare al guvernului reflectă convingerea că, for țele nucleare strategice sunt indispensabile pentru securitatea Rusiei și statutul de mare putere. L a î nceputul anului 2016 se estima că Rusia de ține un stoc de aproximativ 4500 de focoase nucleare alocate pentru utilizarea de către lansatoare strategice cu rază lungă de ac țiune 39 . De aici rezultă faptul că aproximativ 1800 de focoase strategice sunt dislocate pe rachete și la baze bombardier, al te 700 de focoase s trategice sunt în stoc, împreună cu aproape 2000 de focoase non – strategice. Cu inventarul său total de aproximativ 550 de lansatoare strategice dislocate, Rusia este deja cu mult sub limita de 700, stabilită de NEW START pentru februarie 2018. Având în v edere cele de mai sus, trebuie să identificăm inten țiile Rusiei. În primul rând, Moscova vrea s ă men țin ă balan ța strategic ă pe dimensiunea nucleară, paritatea armelor nucleare. În al doilea rând, Moscova dore ște reafirmarea statutului de mare putere în pla n interna țional. În acest sens, consolidarea capabilită ților A2/AD în Marea Neagr ă, îi permite Rusiei să comande prin controlul maritim și aerian în regiune și s ă – și proiecteze puterea dincolo de aceasta, în alte spa ții de interes strategic (ex. Orientul M ijlociu). În al treilea rând, Moscova dore ște 37 Traducerea autorului. 38 Eugenia Gu șilov (coord .), NATO Warsaw summit & Beyond – Special Report, ROEC, 2016 , pp. 8 – 9. 39 Hans M. Kristensen, Robert S. Norris, „Russian nuclear forces, 2016”, Bulletin of the Atomic Scientists , 72:3, 2016, pp. 125 – 134. „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” decuplarea alia ților regionali ai SUA și membri NATO – Grecia și Turcia, precum și securizarea și extinderea acordurilor bilaterale. Doctrina militară nucleară a Rusiei publicată în decembrie 2014, reiterează î n linie cu cea din 2010, folosirea poten țial ă a armelor nucleare împotriva facilită ților de apărare an tirachetă ale NATO și faptul c ă pot cre ște capacitatea de reacție (readiness) a for țelor nucleare ca reac ție la scenariile regionale de criză ce nu implic ă arme de distrugere în masă sau amenin ț ări la adresa supravie țuirii statale. Pe scurt, doctrina nucleară a Moscovei este aceea de la „escaladare către de – escaladare” ( escalate to de – escalate). În raportul din 2015, secretarul general al NATO, a afirmat că exerci țiile desfă șurate de Federația Rus ă, în ultimii 3 ani (chiar înainte de invazia Ucrainei) au inclus „atacuri nucleare simulate asupra alia ților NATO” (ex. ZAPAD) și asupra partenerilor (ex. atacurile simulate asupra Suediei din martie 2013). Mai m ult decât atât, Rusia are în vedere combinarea ac țiunilor convenționale cu folosirea forțelor nucleare în cadrul războiului hibrid. Programul de modernizare al Rusiei vizează produc ția de noi rachete balistice intercontinentale (ICBM), rachete balistice la nsate de pe submarin (SSBM) și bombardiere strategice (cele mai importante tipuri fiind TU – 160 Blackjack și Tu – 95MS Ursul H) și o serie de arme tactice (non – strategice). Armata rusă continuă să acorde importan ț ă armelor nucleare non – strategice pentru utili zarea de către for țele navale, aeriene tactice, și de ap ărare antirachetă, precum și pe rachete balistice cu raz ă scurtă de ac țiune. Armele nucleare tactice sunt necesare pentru a compensa forțelor conven ționale superioare ale NATO. 40 Programele de modern izare navale includ lucrările la următoarea clasă de submarine nucleare de atac, Severodvinsk (cunoscut în Rusia ca proiectul 885M sau Yasen). De asemenea, armata rusă este în mijlocul unei modernizări a sistemelor cu rachete balistice cu rază scurtă de ac ț iune, ce implică înlocuirea SS – 21 (Tochka) cu SS – 26 (Iskander – M). 40 Ibidem , pp. 125 – 134. Grupul de Studii de Securitate 31 Care sunt implica țiile acestor programe de modernizare ale Rusiei pentru securitatea nucleară și implicit descurajarea nuclear ă în regiunea Mării Negre? ! Anterior, am subliniat faptul că, descurajarea nucleară este cuplată cu cea conven țional ă, deoarece Rusia are în vedere modul de a răspunde în fa ța unui adversar care deține capabilitatea de a escalada un conflict. Revenind la întrebare, implica țiile sunt uriașe, având în vedere poten țare a acestor amenin ț ări pe fundalul A2/AD. Vom oferi doar un exemplu al acestor implica ții și apoi ne vom referi la importanța scutului antirachet ă amplasat pe teritoriul României. Una dintre implica țiile pentru descurajarea nuclear ă în regiunea Mării Negre , o reprezintă submarinele cu putere nucleară din Marea Neagră, care pot hăr țui sau pune presiune pe statele aliate NATO de pe Flancul Estic, pot interzice accesul maritim și aerian al SUA în regiune. Într – un articol despre balan ța de putere maritim ă, Holm es analizează dinamicile care modelează descurajarea nucleară submarină în a doua eră nucleară 41 . Întrebarea pe care o adresează este cum anume se vor desfă șura r ăzboaiele submarine în viitor. În regiunea Mării Negre, Rusia poate bloca libertatea de manevră a alia ților prin utilizarea submarinelor, care confer ă anumite avantaje. Armand Go șu punctează avantajul platformelor ascunse și foarte flexibile care pot desf ă șura de exemplu, război anti – submarin și atacuri la sol. De asemenea, acestea pot amenința cent rele de comandă și control (C2) ale NATO din România 42 . Un alt aspect important este acela că, Moscova pune accent și pe îmbun ătă țirea submarinelor cu propulsie nucleară în programele de modernizare a Flotei Mării Negre pentru următorii ani. 3.1. Scutul an tirachetă de la Deveselu În anul 2010, România a acceptat să se implice în dezvoltarea componentei europene a sistemului american de apărare antirachetă, iar în anul 2011, aproba ca amplasarea acestuia să se efectueze pe teritoriul României, la baza de l a Deveselu, prevăzută cu staționarea unor rachete interceptoare de tip RIM – 161 Standard Missile 3. Guvernul american a cheltuit pentru acest proiect aproximativ 1 miliard de dolari. În 41 James R. Holmes, „Sea changes: The future of nuclear deterrence”, Bulletin of the Atomic Scientists , 2016. 42 Vezi, Armand Go șu, Euro – Falia: Turbulen țe și involuții în fostul spațiu sovietic, Bucure ști, Curtea Veche, 2016. „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” ultimul raport ROEC 43 , se semnalează faptul că, interceptarea unei rache te balistice costă mai mult decât realizarea unei astfel de rachete. Proiectul Deveselu are misiunea de a asigura securitatea alia ților NATO din Europa, împotriva unor poten țiale ameninț ări cu rachete din partea unor state revizioniste din Orientul Mijlo ciu (ex. cazul Iranului). Detectarea rachetelor lansate în direcția teritoriilor aliate, se realizează, prima dată prin intermediul unor radare mobile aflate pe navele americane și apoi se activează baza de la Deveselu, lansând un interceptor pentru elimin area pericolului. Sistemul de apărare antirachetă de la Deveselu este echipat cu un radar performant, cu interceptori de rachete (ex. SM – 3 Block IB), echipamente de comunicații și nu dispune de încărcătură explozivă (ex. capacitatea de distrugere prin im pact). Această bază nu este o amenințare reală pentru oricare dintre state, ci mai degrabă, o măsură de descurajare cu o prezență militară insuficientă pentru ofensivă, însă ar declanșa un răspuns din partea SUA, dacă ar fi atacată. Încă din anul 2010, Ru sia și – a manifestat o opozi ție virulent ă fa ț ă de baza de la Deveselu, iar odată cu anexarea peninsulei Crimeea, interven ția în sud – estul Ucrainei, interven ția în Siria, retorica Rusiei s – a accentuat împotriva acestui proiect american al sistemului de apăra re antirachetă în Europa. În primul rând, percep țiile Rusiei sunt influen țate într – o depende n ț ă de cale de cultura strategică, care presupune percep ția amenin ț ării la grani țele sale, prezervarea statutului de mare putere și hegemonia în sfera de influen ț ă 44 , etc. În al doilea rând, percep țiile Rusiei sunt marcate de o serie de evenimente care s – au petrecut în epoca post – Război Rece (ex. interven țiile NATO în fosta Iugoslavie, finan țarea de c ătre Occident a unor ONG – uri din Comunitatea Statelor Independente, care au avut un rol în pregătirea „revolu țiilor colorate” etc.) și care au determinat ca Rusia să nu aibă încredere în Occident. Prin urmare, Rusia a negat caracterul defensiv al acestui scut și reiterează faptul că îi compromite securitatea și capacitat ea strategică de descurajare a propriilor inamici (ex: ISIS). 43 Eugenia Gu șilov (coord.), NATO Warsaw summit & Beyond – Special Report, ROEC, 2 016. 44 Pentru defini ția culturii strategice, vezi, Jack Snyder, The Soviet Strategic Culture: Implications for Limited Nuclear Options , Santa Monica, CA: RAND, 1977. Pentru o versiune actualizată, vezi, Norbert Eitelhuber, “The Russian Bear: Russian Strate gic Culture and What it Implies for the West”, The Quarterly Journal , Volume IX: 1, 2009, pp. 1 – 28. Grupul de Studii de Securitate 33 Mai mult, Rusia, nu poate suporta o prezen ț ă americană și a NATO atât de aproape de grani țele sale (odat ă cu anexarea Crimeei, Rusia se află la 300 de km de România), iar din această cauză, con tinuă să aducă acuzații și amenințări la adresa României, care acum a devenit o țintă. Sistemul de apărare antirachetă din România nu deține capacitatea tehnică să amenințe arsenalul complex de sisteme avansate antirachetă al Rusiei, fiind proiectat la un maximum de contracarare a 24 de rachete balistice lansate simultan. Astfel, putem deduce o vulnerabilitate a sistemului dacă este supus unor atacuri cu rachete multiple, care epuizează logistica sistemului (ex. muni țiile). Am subliniat anterior și capabili tă țile submarinelor, care pot perturba și amenin ța astfel de sisteme de ap ărare antirachetă, pre cum este scutul de la Deveselu. Reacțiile Moscovei nu întârzie să apară prin amplasarea noilor sistemelor de armament în peninsula Crimeea (vezi, capitolul 1). 4. Problema descurajării conven ționale în regiunea M ării Negre Această sub – sec țiune urm ăre ște într – o primă parte, măsurile de descurajare conven țional ă adoptate la Summitul NATO de la Var șovia pe Flancul Estic. O analist ă poloneză, Justyna Gotkowska 45 se referă la o schimbare de paradigmă de la pachetul de reasigurări al NATO (adoptat la Summitul NATO din Țara Galilor) la o politic ă de descurajare, însă nu foarte bine conturată. Pentru România, ini țiativele de constituire a unei flote NATO la Marea Neagră nu au avut succes, datorită negocierilor e șuate cu Bulgaria. De aici rezultă o primă provocare în regiunea Mării Negre pentru crearea unui poten țial de descurajare împotriva Rusiei și anume, diferențele de percepție a amenin ț ării Rusiei, datorită unor fact ori diver și (ex. politici, culturali) între România și Bulgaria. Mai mult, alegerea noului pre ședinte bulgar poate înl ătura orice formă de descurajare la adresa Rusiei. În consecin ț ă, România nu dispune de apărare navală capabilă să descurajeze o eventuală agresiune rusă. NATO a promis în schimb, o cre ștere a prezenței aeriene și maritime în regiunea M ării Negre și conceperea unei strategii în acest sens pentru regiunea în cauză. 45 Justyna Gotkowska, „NATO’s Eastern Flank – a new paradigm”, Centrul de Studii Estice (OSW), 2016, disponibil la: https://www.osw.waw.pl/en/publikacje/analys es/2016 – 07 – 13/natos – eastern – flank – a – new – paradigm, accesat la 19.11.16. „ Pozi ția României pe Flancul Sud – Estic al NATO” Spre deosebire de Polonia și statele baltice, România a obținut doar formare a unei brigăzi multina ționale bazat ă pe o brigadă română, compusă din companii de la alte state membre NATO (ex. Polonia, Bulgaria). Consecin țele alegerilor prezidențiale din SUA pot pune însă sub semnul întrebării descurajarea conven țional ă a NATO pe Flan cul Estic. În orice caz, măsurile actuale ale ultimului Summit NATO, ce privesc pozi ția României în regiunea Mării Negre nu sunt suficiente pentru a descuraja conven țional o eventuală agresiune rusă. În prezent nu putem vorbi de o descurajare conven țional ă a NATO în regiunea Mării Negre din partea NATO, deoarece aceasta nu respectă următoarele criterii: credibilitate, capabilitate (ex. maritimă și aerian ă), logistica necesară, interoperabilitatea multina țional ă. În contextul regional de securitate, ameni n ț ările hibride și capabilit ă țile A2/AD fac ca logica descurajării conven ționale s ă capete alte valen țe. Scopul este de a convinge adversarul de consecin țele acțiunilor sale, care vor dep ă și câștigurile potențiale, iar mijloacele sunt diverse: de la război economic care implică sanc țiuni, blocad ă și alte măsuri, izolarea politică, până la înfrângerea militară. În cele ce urmează o să abordăm problema dublei descurajări a Rusiei, care integrează și componenta convențional ă în contextul regional de securitate al capabilită ților A2/AD și r ăzboiului hibrid. 4.1. Războiul hibrid – parte a dublei descurajări a Rusiei pe Flancul Estic al NATO Cu toate că se discută din ce în ce mai mult de două componente ale descurajării – ac țiune ce a început s ă ia din nou amploa re la mai bine de două decenii după încheierea perioadei Războiului Rece – nucleară și cea convențional ă, din punct de vedere strategic și economic, nu mai reprezint ă o solu ție eficient ă, singurul aspect sigur rămânând cel psihologic. Un alt aspect deficita r al descurajării presupune reînarmarea ca metodă inversă de for țare a adversarului de a se conforma, dar în anumite situații poate deveni doar un proces perpetuu de înarmare. Astfel, ca răspuns la această problemă a apărut o variantă mult mai rentabilă, a cărei eficien ț ă în termeni economici (pentru moment) este incontestabilă: conceptul de război hibrid – fiind cel mai complex și cuprinz ător dintre toate; el se folose ște de o gam ă vasta de elemente atât coercitive, cât și de convingere și conformare, ce pot avea efecte nu numai pe în țelesul strict clasic (cel militar), dar și asupra securit ă ții economice, sociale și umane. Grupul de Studii de Securitate 35 În ceea ce prive ște contextul Flancului Estic al NATO, situația se prezint ă a fi volatilă, ca urmare a exercitării atributelor război ului hibrid, realizat de conflictul dintre SUA – puterea hegemonică 46 ce încearcă să – și mențin ă suprema ția, chiar și într – o lume multipolară, unde tot mai mul ți actori lupt ă pentru putere – și Rusia – puterea ce dore ște s ă „fie percepută din punctul de vede re al securită ții ca o <
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lia Simina@yahoo.com 440 Raportul Gss Pozitia Romaniei Pe Flancul Sud Estic Al Nato Vers Finala Text (ID: 700308)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.