Leziuni Traumatice

INTRODUCERE

,,Eu sunt copilul ce visează / În orice noapte numai cai / Sălbatici nărăvași și tineri / Trecând spre mine în alai ‘’

(Mircea Micu)

Chirurgia (gr. Kheir= mână; ergon=lucru) este ramură a medicinei care tratează bolile cu ajutorul unor procedee manual-instrumentale de vindecare numite operații ( acțiuni manuale exercitate direct asupra organismului) fiind folosite anumite instrumente sau aparate, de cele mai multe ori sub anestezie și respectând condițiile de asepsie și antisepsie.

Chirurgul este reprezentat de medicul specialist în chirurgie, acesta însumând totalitatea cunoștințelor sale teoretice , abilitațile practice cât și experiența reușește să rezolve situații acolo unde celelalte discipline non-chirurgicale sunt de prisos, actul chirurgical fiind adesea ultima soluție.

În ultimul timp, gradul ridicat de urbanizare precum și grijile, nevoile și stresul cotidian au determinat multe personane să își ducă viața alături de un animal. De aici provine și explozia cazuisticii sanitar-veterinare, atât în rândul animalelor mici cât și în cazul animalelor mari.

Vorbind de medicina veterinară ecvină din România putem spune că s-au înregistrat progrese notabile. Raportat la efectivul de cabaline ce numără aproximativ un milion de capete, putem spune că în acest domeniu cazuistica este din ce în ce mai diversificată, atât din punct de vedere științific cât și din punct de vedere financiar.

În practica chirurgicală veterinară diagnosticul, intervenția cât și terapia postoperatorie se desfașoară după un protocol relativ simplu care impune totodată cunoaștere, competență și curaj. Astfel putem spune că un bun chirurg veterinar trebuie să stabilească un diagnostic precis cât mai repede posibil.

Astfel, putem spune că efectuarea unei intervenții chirurgicale trebuie să fie bazată pe o cunoaștere vastă a chirurgiei precum și a tuturor disciplinelor preclinice complementare chirurgiei.

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

1. LEZIUNI TRAUMATICE

Leziunile traumatice sau traumele sunt leziuni accidentale sau operatorii, circumscrise, produse de agenți traumatici a căror acțiune este superioară rezistenței țesutului sau organului asupra căruia lucrează. Traumatismul reprezintă conflictul dintre agentul traumatic și organism, iar trauma este rezultatul acestui conflict.

După modul de acțiune al agenților traumatici, aceștia pot fi încadrați în trei categorii distincte: mecanici, fizici și chimici. Rolul preponderent revine însă agenților mecanici, care acționând asupra țesuturilor sub formă de presiune sau tracțiune, ori combinat, determină apariția focarului traumatic.

După caracterele focarului traumatic există doua categorii de leziuni traumatice: leziuni traumatice deschise și închise.

Leziuni traumatice închise ( interstițiale ), acoperite de piele sau de o mucoasă intactă: contuzia, colecția sero-sangvinolentă și hematomul,

Leziuni traumatice deschise, expuse infecțiilor (plăgile).

1.1 Leziuni traumatice închise

Leziunile traumatice închise în care pielea sau mucoasa rămâne intactă, protejând focarul contra infecției, grupează: contuziile, chistul traumatic și hematomul.

1.1.1 Contuziile

Contuziile sunt leziuni traumatice închise, produse de agenți mecanici care strivesc și zdrobesc țesuturile fără să producă plăgi. Rezultatul acestor leziuni va fi o hemoragie, fie sub formă de echimoză, fie sub formă de hematom, în raport cu intensitatea agentului vulnerant.

Se consideră că intensitatea traumatismului determină trei grade de contuzii:

Contuzii de gradul I – caracterizate prin rupturi de capilare și exteriorizate prin echimoze; nu pătrund mai profund de țesutul subcutanat sau submucos;

Contuzii de gradul II – caracterizate prin rupturi de vase mijlocii, cu hemoragii subcutanate și submucoase ce pot genera hematoame;

Contuzii de gradul III – caracterizate prin distrugeri subcutanate întinse și profunde, urmate de leziuni ireversibile care pe fondul ruperii vaselor, a anemiei traumatice și invaziei germenilor infecțioși duc la apariția gangrenei locale. (Moroșanu N. , 1994)

Diagnosticul se bazează pe anamneză și examenul anatomo-clinic.

Prognosticul este favorabil în contuziile de gradul I și gradul II și grav în contuziile de gradul III.

Tratamentul este diferit, după gradul și sediul contuziei, în contuziile de gradul I și II se recomandă repaus, imobilizarea regiunii bolnave, terapia antiflogistică constând în aplicații de comprese reci cu apă sărată, soluție saturată de magneziu, Burrow, urmată la câteva zile de cea proflogistică prin fricțiuni ușoare cu tinctură de iod sau alcool camforat, incizia și drenajul hematoamelor mari. Complicațiile septice se previn prin antibioterapie generală și terapie leucostimulantă.

În contuziile de gradul III se practică antisepsia mecanică severă, tratamentul parenteral cu sulfamide și antibiotice, hidratarea și reclorurarea organismului precum și stimularea lui prin leucoterapie, tonice generale și cardiace.( Ciobanu S. , 2004)

1.1.2 Hematomul

Este considerat o contuzie de gradul II, caracterizat prin formarea unei colecții sangvine subcutanate. Se întâlnește la toate speciile, fiind localizat în zonele expuse traumatismelor. La porcine și carnivore apare localizat la ureche ( othematom), iar la vacă și iapă la vena mamară, ruptura acesteia putându-se transforma uneori în chiști serosanvinolenți.

Clinic, se constată prezența unei deformări aflate sub tensiune. La palpare se înregistrează crepitația sangvină diferită net de cea emfizematoasă sau osoasă. Treptat sângele coagulează, partea lichidă se resoarbe, iar coagulii sunt lizați sub acțiunea proteolitică a leucocitelor. De cele mai multe ori resorbția și liza sunt incomplete, necesitând drenajul.

Tratamentul urmărește oprirea revărsării sangvine, stimularea resorbției și prevenirea infecției, imediat după accident recurgându-se la cură antiflogistică locală, cu rol hemostatic. Cura antiflogistică limitează întinderea hematomului; acelasi efect îl au hemostaticele de tipul serului gelatinat 5%, vitamina K, Hemosistan, Maneton. Se vor evita puncțiile exploratorii pentru a nu infecta conținutul. Nu se recomandă drenajul timpuriu pentru a nu se expune la hemoragii secundare și pentru a nu infecta cavitatea. Drenajul colecției se face dupa 10-14 zile prin pierdere de substanță. Aspersarea de substanțe iritante în cavitatea drenată și aplicarea unei terapii proflogistice grăbesc procesul de vindecare.

1.1.3 Chistul traumatic sau colecția sero-sangvinolentă

Este o contuzie de gradul II, caracterizată prin dezlipirea țesutului subcutanat de piele și formarea unei cavități, umplută incomplet cu serozitate, oferind la palpare sau în mișcarea animalului ”senzația de val”.

El se poate produce atunci cand corpul contondent acționează oblic sau tangențial cu suprafața pielii, producând o dilacerare a țesutului conjunctiv subcutanat, cu formarea unei cavități care se umple incomplet cu lichid sero-sangvinolent.

Chistul apare mai frecvent la cabaline în regiunea fesei, a coapsei și a grebănului produs de jocul hamului neajustat pe corpul animalului necurățat, cu părul umezit de transpirație sau ploaie precum și în urma loviturilor de copite sau în urma alunecărilor, căderilor. În regiunea respectivă, apare o tumefacție circumscrisă, moale fluctuantă și nedureroasă.

Primul obiectiv terapeutic este reprezentat de stimularea resorbției conținutului. Aceasta se realizează prin pensulații cu tinctură de iod, din două în două zile. După 8-10 zile de la formare, colecția se va deschide cu termocauterul în punctul cel mai decliv, aspersând apoi cavitatea cu eter iodoformat 10% sau spray-uri cu antibiotice, apoi se va proceda la vezicația zonei limitrofe chistului.

1.2 Leziuni traumatice deschise

1.2.1 Definiție

Denumite și plăgi, sunt leziuni traumatice deschise ce interesează pielea sau mucoasa și țesuturile subadiacente, care pot apărea ca urmare a acțiunii unor factori mecanici, fizici, chimici, având ca efect întreruperea continuității țesuturilor respective pe o întindere și adâncime foarte variată.

Plăgile se definesc prin următoarele elemente: buzele sau marginile plăgii, formate din piele sau mucoasă lezată împreună cu țesutul conjuncitv subdiacent; pereții plăgii, reprezentați de mușchi, fascii și țesutul conjunctiv dintre ele; fundul sau cavitatea plăgii care în mod obișnuit este umplută cu cheaguri de sânge, corpi străini și țesuturi care au fost distruse în cursul rănirii. Toate acestea favorizează contaminarea și infecția țesuturilor afectate.

Ca frecvență, sunt considerate cele mai întâlnite afecțiuni, indiferent de specie, datorită existenței unor agenți traumatici. Prin natura serviciului său, specia cabalină este una din cele mai expuse riscului de a fi afectată de factori traumatici.

Forța de acțiune a agentului traumatic este superioară gradului de rezistență a stratului cutanat, creând soluții de continuitate.

1.2.2 Clasificarea plăgilor

După Moldovan – 1982, sistematica actuală a plăgilor are în vedere: natura agenților traumatizanți, regiunea traumatică afectată, numărul plăgilor, adâncimea leziunilor, timpul scurs de la producerea plăgii, aspectul ei morfologic.

În funcție de natura agenților traumatizanți, se deosebesc plăgi produse de agenții mecanici prin: înțepare, tăiere, strivire, mușcătură, arme de foc, smulgere, rupere, granulomatoase;

Referitor la regiunea corpului interesată, se disting plăgi ale capului, gâtului, trunchiului și membrelor;

După numărul lor, plăgile pot fi unice și multiple;

După adâncime se disting plăgi superficiale, profunde și penetrante, cu sau fără penetrarea organelor cavitare;

În raport cu timpul scurs de la producerea lor se împart în recente și vechi.

La rândul său, aspectul anatomopatologic constant la examenul clinic, conduce la sistematizarea plăgilor în: simple, compuse și complicate. Plaga simplă este cu marginile drepte și regulate, cele compuse cu marginile neregulate, anfractuoase și lambouri de piele decelată, iar cele complicate se caracterizează prin infecția gravă a țesuturilor afectate.

Pornind de la cunoașterea acestor generalități, MOROȘANU clasifică plăgile:

Dupa modul de producere în:

Plăgi operatorii;

Plăgi accidentale;

După caracterul morfologic:

Plăgi fără pierdere de substanță;

Plăgi cu pierdere de substanță;

După gradul de extindere în profunzimea țesuturilor:

Plăgi superficiale ce afectează pielea și hipodermul;

Plăgi profunde ce determină lezionarea straturilor musculo-aponevrotice;

Plăgi penetrante care deschid cavitățile naturale sau străpung unele organe;

Plăgi penetrante cu perforație, în care, pe lângă perforarea cavităților naturale a fost atins și un viscer cavitar, conținut în interiorul acestora;

Plăgi transfixice caracterizate prin prezența a două orificii. În comparație cu acestea, cele la care există un singur orificiu poartă denumirea de plăgi oarbe.

După aspectul anatomo-clinic:

Plăgi simple, relativ curate, ce permit o bună afrontare având marginile drepte și regulate;

Plăgi compuse, neregulate, cu lambouri de piele decelată;

Plăgi multiple, constituite în grupuri de înțepături sau tăieturi;

Plăgi complicate, ce conțin corpuri străine, necroze și focare septice.

Clasificarea plăgilor este necesară precizării unor criterii, în funție de care să se ia o decizie terapeutică și să se aproximeze prognosticul.

Criteriile după care se mai pot clasifica plăgile sunt în raport cu:

Caracteristicile etiologice și patogenice ale agentului vulnerant;

Caracterele anatomo-clinice ale leziunilor produse;

Timpul scurs de la rănire până la intervenția terapeutică.

Din punct de vedere etiopatogenetic, plăgile se clasifică în plăgi înțepate, tăiate și contuze. Plăgile înțepate sunt produse prin apăsarea unui agent vulnerant cu suprafața de acțiune mică. Plăgile tăiate rezultă din separarea țesuturilor de către un agent vulnerant care acționează cu o margine ascuțită. Plăgile contuze sunt produse de agenți vulneranți care acționează cu o suprafață mare și care exercită asupra țesuturilor fie o presiune, fie o tracțiune.

De regulă, în producerea plăgilor contuze, acționează atât presiunea cât și tracțiunea. În categoria de plagă contuză sunt incluse și plăgile produse de arme de foc și cele prin mușcătură.

Clasificarea în raport cu caracterele morfologice evidente clinic, include și elemente etiopatogenetice: plagă înțepată, tăiată și contuză.

Din punct de vedere al profunzimii, o plagă poate fi superficială sau profundă.

După timpul scurs de la rănire și până la aplicarea primului tratament, plăgile se clasifică în recente și vechi.

O plagă este considerată recentă din momentul producerii până în momentul apariției fenomenelor reparatorii.

Din punct de vedere al gravității (profunzimii) lor, plăgile pot fi:

Plăgi superficiale – cele care interesează numai epiteliul cutanat sau mucos sau tegumentul în totalitatea sa, împreună cu suportul trofic;

Plăgi profunde – în cazul în care diereza interesează mai mult sau mai puțin structurile subtegumentare: fascii, tendoane, mușchi, eventual până la periost și os.

Plăgile penetrante sunt simple când afectul vulnerant este prezent în cavitate fără ca ulterior să traumatizeze organele conținute sau pot fi complicate cu plăgile viscerelor.

Indiferent de clasificările plăgilor, denumirea plăgii trebuie sa cuprindă următoarele elemente: forma anatomică, regiunea și cauzele care au provocat-o.

1.2.3 Simptomatologia plăgilor

Clinic, plăgile se manifestă prin semne locale și generale. Acestea din urmă se manifestă mai ales în cazul plăgilor grave.

Simptomele locale sunt: durerea, depărtarea marginilor plăgii, hemoragia, impotența funcțională, contaminarea și infectarea plăgii.

Simptomele se traduc prin: febră traumatică – care este aseptică, frisoane, stare de agitație, dezechilibrul umoral, modificări leucocitare.

Gradul de manifestare al unuia sau altuia din semne este în raport cu regiunea, forma agentului traumatic, timpul scurs de la producere.

Durerea este primul simptom care se declanșează odată cu producerea traumatismului, fiind diferită în funcție de caracterul agentului determinant, întinderea și profunzimea plăgii, gradul de inervare a țesuturilor afectate și determinismul de specie și individ în parte.

Refracția (depărtarea marginilor plăgii) este fenomenul care se produce în momentul imediat următor acțiunii agentului vulnerant fiind datorat retractibilității țesuturilor. Retracția cea mai puternică se înregistrează la piele, urmată de mușchi, fascii, aponevroze, etc. La nivelul musculaturii retracția este mai redusă când plaga este orientată pe direcția fibrelor musculare și mai mare în plăgile transversale.

Hemoragia este diferită în funcție de natura agentului traumatic, zona asupra căruia acesta acționează. Ea este mai mare în leziunile produse de agenți mecanici și asupra zonelor mai intens vascularizate, și mai mică sau lipsește în cazul agenților fizici sau chimici, ori pe zonele foarte slab vascularizate.

Impotența funcțională se manifestă prin suprimarea parțială sau totală a funcției țesuturilor și organelor afectate, mai ales la nivelul membrelor ( șchiopături de diverse grade până la imposibilitatea sprijinului).

Contaminarea plăgii este rezultatul pătrunderii microbilor în țesuturi odată cu corpul vulnerant. De regulă, orice plagă se consideră infectată dupa circa 6 ore de la producerea ei, procesul septic fiind în plină evoluție după 24 de ore.

1.3 Terapeutica generală a plăgilor

La primul contact cu plaga, trebuie să se procedeze urgent la evaluarea clinică a plăgii și a traumatismului. Contenția cabalinelor trebuie sa țină seama de temperamentul vioi caracteristic speciei.

După evaluarea traumei se toaletează plaga, care urmărește decontaminarea leziunii și a tegumentului limitrof.

Terapeutica este diferită, după cum plaga se găsește în faza de preînmugurire, de înmugurire sau de cicatrizare și epidermizare.

În stadiul de preînmugurire se utilizează medicație care combate infecția și stimulează apariția țesutului de granulație. Dupa efectuarea actului operator, plaga poate fi lăsată să evolueze descoperit sau poate fi acoperită cu pansament protector pentru menținerea substanțelor medicamentoase și apărare împotriva violențelor externe. Leucocitoterapia și sulfamidoterapia locală stimulează proteoliza și combate infecția. Hiperleucocitoza locală și generală obținută prin aplicarea de rubefiante sau vezicante în jur, ajută la regenerarea celulară scurtând această fază de preînmugurire (autocurățire).

Faza de înmugurire cere o terapeutică care să urmărească:

Stimularea înmuguririi rapide și normale a plăgii; evitarea cicatrizării anormale și dezvoltarea infecțiilor secundare;

Stimularea maturității țesutului de înmugurire și epitelizare, asigurând o cicatrice cât mai mică, care să nu deprecieze valoarea animalului.

Practica a demonstrat că acest stadiu poate fi scurtat prin aplicarea pansamentului protector care menține un mediu umed împiedicând formarea crustei.

Faza de cicatrizare și epidermizare presupune supravegherea atentă pentru a putea interveni în cazul unei epidermizări prea lente sau a unei proliferări excesive. Finalul acestui stadiu este formarea cicatricei a cărei rezistență este asigurată de țesutul conjunctiv.

Căldura, lumina, curățenia, starea generală buna și repausul regiunii accelerează dinamica reparației tisulare.

Conduita terapeutică ce se adoptă în cazul plăgilor are în vedere aspectul anatomoclinic al acestora, vechimea leziunilor, întinderea, gravitatea lor, localizarea, starea septică sau aseptică a țesuturilor vulnerante. În toate cazurile actul chirurgical primează ca importanță, fiind întotdeauna precedat de toaleta plăgii care constituie primul ajutor acordat animalului rănit. După toaletă se trece la executarea actului chirurgical care diferă în raport cu vechimea leziunilor, în plăgile recente, cu o vechime până la 6 ore, eficacitatea lui fiind maximă.

Operația constă în excizarea sub formă de con cu vârful spre profunzimea țesuturilor, a tuturor porțiunilor devitalizate și deschiderea traiectelor anfractuoase ce reprezintă mediul favorabil producerii infecției.

Intervenția operatorie se practică obligatoriu sub protecția tranchilizării pacientului și anesteziei perifocale prin infiltrație cu Procaină soluție 2% sau Xilină 1%.

După anestezie se procedează la excizarea cu bisturiul a marginilor tegumentare ale plăgii, din care se îndepărtează cât mai puțin. După aceasta se face excizia părților mari cu foarfecele, îndepărtând astfel țesutul conjunctiv subcutanat și fasciile ale căror franjuri atârnă în plagă.

Se pătrunde apoi în țesutul muscular, cu ajutorul depărtătoarelor aplicate la piele și țesuturilor subadiacente, incizând stratul muscular pe direcția lungimii fibrelor. Folosind foarfeca curbă se procedează la excizarea tuturor porțiunilor zdrobite și a celor devitalizate, care au o culoare roșie închisă, nu sângerează la atingere și nu reacționează prin contracții fibrilare.

Asigurarea hemostazei reprezintă o condiție esențială pentru evoluția favorabilă a cicatrizării.

Curățirea rănii cu ajutorul instrumentelor chirurgicale și crearea unor noi suprafețe vii este cunoscută sub denumirea de prelucrare chirurgicală sau antisepsie mecanică. După efectuarea ei, plaga poate fi lăsată descoperită sau este supusă suturii.

În cazul plăgilor vechi, obiectivele tratamentului chirurgical sunt reprezentate de toaleta regiunii lezate, jugularea infecției și prevenirea complicațiilor. După efectuarea actului operator plaga este lăsată sa evolueze descoperit, în anotimpurile călduroase expunând-o la aer, soare și lumină.

Tratamentul medicamentos local și general ce se aplică în plăgi este un adjuvant activ al actului chirurgical pe care-l completează cu succes.

Leucoterapia si sulfamidoterapia globală trebuie să fie masivă și de scurtă durată, asociată cu vezicația perifocală și aplicată timpuriu pe rana sângerândă.

Antisepsia chimică a plăgilor în faza de înmugurire trebuie strict limitată, excluzând spălăturile care inhibă acțiunea proteolitică a leucocitelor, atacă celulele, întârzie înmugurirea și infiltrează țesuturile producând edeme favorabile infecției. Dintre antisepticele uzuale pot fi folosite în această fază eterul iodoformat 10% aplicat sub formă de aspersiuni, nitrofuran sub formă de pulbere și bujiuri cu care se prudează, se acoperă plaga, stimulând cicatrizarea, având efect sedativ și decongestionant.

În stadiul proliferativ sau de înmugurire a plăgii, tratamentul medicamentos trebuie să stimuleze creșterea țesutului de înmugurire, să previne și să combată infecția secundară, obiective ce se realizează prin antisepsia chimică și biologică. Rezultate bune au fost obținute prin folosirea eterului iodoformat 10% și a spray-urilor cu antibiotice.

În acest stadiu terapia cu sulfamide trebuie mult limitată, dat fiind efectul ei de întârziere a țesutului de înmugurire. Antisepsia biologică se realizează prin pudrare cu Manis, Furacin, cât și prin fizioterapie.

Evoluția normală a plăgii se traduce anatomoclinic prin diminuarea secreției, acoperirea suprafeței cu cruste, diminuarea edemului inflamator și starea generală bună a animalului. Dacă înmugurirea ia un caracter excesiv, iar suprafața plăgii este acoperită cu exsudat purulent abundent, de rea natură, acasta semnalizează prezența unui focar necrotic și impune excizarea lui de urgență printr-o nouă intervenție chirurgicală.

Pe lângă tratamentul local, în plăgile grave, infectate și în cele cu caracter aton, este necesară instituirea tratamentului general antiinfecțios și stimulativ, bazat pe sulfamido-antibioterapie, tonice cardiace, Polidin, Iodisept, calogen iodat, extracte de țesuturi.

1.3.1 Procesul de cicatrizare

Vindecarea plăgilor este un proces natural care are ca substrat țesutul conjunctiv limitrof zonei vulnerante.

Acest mod frecvent de vindecare a plăgilor printr-un proces reparator, ce are ca rezultat final cicatrizarea conjunctivă, se numește cicatrizare.

În acest proces de vindecare a unei plăgi se deosebesc trei faze independente, în sensul că fiecare necesită necondiționat pe cea precedentă în interiorul căreia se acumulează elemente necesare saltului calitativ. Aceste trei faze corespund, de fapt, celor trei stadii descrise în tratatele de morfopatologie, cu privire la cicatrizare, respectiv preînmugurirea, înmugurirea și cicatrizarea propriu-zisă.

Cicatrizarea se poate realiza prin mai multe modalități:

Cicatrizarea prin adeziune ( Sanatio per primam intentionem);

Cicatrizarea prin supurație ( Sanatio per secundam intentionem);

Cicatrizarea prin intervenția suturilor secundare ( Sanatio per tertiam intentionem);

Cicatrizarea prin intervenția plastiei cutanate ( Sanatio per quartam intentionem);

Cicatrizarea sub crustă este o variantă a vindecării ”per primam”.

Cicatrizarea anormală

Dinamica procesului de cicatrizare nu are întotdeauna un caracter norrmal. Tulburările ce pot surveni în cursul evolutiv al proceselor de repartiție tisulară sunt determinate fie de intenție, fie de modificările grave ce afectează metabolismul local în intimidarea proceselor biochimice. Tulburările ce survin se traduc anatomoclinic prin:

Încetarea procesului de cicatrizare – plagă atonă;

Cicatrizarea excesivă – proces morbid în care repartiția tisulară îmbracă forme anarhice.

Cicatrizarea unei plăgi poate fi încetinită sau chiar oprită, cu transformarea ulterioară într-o plagă atonă. Această stare se datorează de cele mai multe ori, nu unei stări locale, ci unei stări generale rele. În tratamentul plăgilor atone se recomandă stimularea organismului prin ulei camforat, cafeină, stricnină, abces de fixație, autohemoterapie și terapie tisulară, vaccinoterapie.

Local trebuie menținută vitalitatea plăgii prin cauterizarea cu nitrați de argint, pudrări cu zahăr și carbonat de sodiu.

În plăgile atone grave, când medicație de mai sus nu dă rezultate este necesară reintervenția operatorie prin vivifierea buzelor plăgii și îndepărtarea țesuturilor devitalizate, continuându-se apoi tratamentul indicat.

Tulburările cicatrizării prin exces corespund unei produceri excesive de țesut cicatricial.

Aspectele particulare ale cicatrizării excesive sunt cunoscute sub numele de țesut de granulație exuberant sau cheloid cicatricial.

Cele mai frecvente cazuri de cancerizare a plăgilor se observă la animalele tinere. În urma operațiilor de extirpare a acestor pseudotumori, s-au observat vindecări numai în cazurile în care s-a putut extirpa întregul țesut neoformat și s-a putut asigura retracția pielii, astfel recidiva a fost destul de frecventă.

În ceea ce privește cheloidul cicatricial, procesele morbide se desfășoară asemănător procesului de cicatrizare a plăgilor. La examenul anatomoclinic apare ca o pseudotumoră, adesea se pot observa ulcerații, formațiuni din țesut cicatricial fibros, puternic vascularizat, cu pronunțat caracter recidivant după extirpare.

Simptomele inițiale relevă o tumefacție dureroasă și pasageră la nivelul cicatrizării plăgii care îmbracă treptat caracterul tumoral. Datorită tendinței de creștere excesivă a țesutului aflat sub stratul de muguri, dimensiunile cheloidului pot depăși mărimea unui cap de om. Fiind localizat cu predilecție la extremitățile membrelor, cheloidul este dur și nedureros la palpare, înregistrând cea mai mare frecvență la cabaline.

Tratamentul se bazează în primul rând pe ablația totală, conservând pielea, astfel încât prin sutura ei să se poată reface defectul cutanat produs consecutiv extirpării. Hemostaza intraoperatorie se asigură prin garou la ridicarea căruia se aplică un pansament compresiv după ce în prealabil plaga a fost pudrată cu sulfatiazol.

Injecțiile cu Procaină 4% sau Denervin pe traiectul nervilor, suprimă durerea, contribuind la ameliorarea metabolismului tisular. Postoperator, se va urmări evoluția îndeaproape și orice tendință de creștere defectuoasă va fi stopată cu acid tricloracetic soluție 30%, având grijă ca epiteliul de pe marginile plăgii să nu fie atins.

Cicatrizarea dureroasă se produce în urma includerii în țesutul fibros cicatricial a unor filete sau trunchiuri nervoase. Prin compresiunile exercitate de cicatrice asupra filetelor și trunchiurilor nervoase se pot produce nevrite sau chiar nevroame.

Cicatricile retractile sunt vindecări vicioase ale plăgilor mai ales în jurul orificiilor naturale: buze, nări, pleoape, care modifică aspectul normal al acestor organe.

2. DESCRIEREA CADRULUI NATURAL ÎN CARE S-AU DESFĂȘURAT CERCETĂRILE PENTRU ACEASTĂ LUCRARE

Lucrarea a fost realizată în colaborare cu medicul concesionar din cadrul Circumscripției Sanitar-Veterinare Piscu din județul Galați în condiții de circumscripție din zona rurală, unde cazuistica întâlnită a fost una diversificată.

Comuna Piscu face parte din alcătuirea structurală a județului Galați, fiind atestată documentar încă din anul 1445 când domnitorul Ștefan cel Mare i-a dăruit lui Clanău Spătarul jumătate din sat cu jumătate de moara, cealaltă jumătate fiind data lui Eremia Postelnicul. În secolul al XVI-lea este ridicată la rangul de târg, datorită așezării pe marele drum de comerț al Moldovei.

Geografic, comuna Piscu o putem localiza la 45°30′0″N 27°44′0″E

Astăzi, localitatea are o populație ce numară aproximativ 5000 locuitori, ce se întinde pe o suprafață de circa 59.75 km2 cu o densitate de 190 de loc./km2 , aceasta fiind formată din 2 sate, respectiv Piscu, unde se găsește sediul administrativ, și Vameș.

Circumscripția sanitar-veterinară a comunei Piscu este condusă de domnul dr. Ciuhureanu Marian-Costel. Colectivul este format din medicul concesionar și doi tehnicieni ce își desfășoară activitatea într-o farmacie, circumscripția nedispunând de dispensar propriu. Aceștia ajută la întreprinderea tuturor acțiunilor sanitar-veterinare obligatorii cât și la supravegherea situației epidemiologice din zonă.

Pe raza comunei Piscu, în cadrul C.S.V. Piscu, la ultimul recesământ al animalelor se regăseau 719 cabaline. Animalele sunt utilizate în mare parte la muncile agricole, dar și pentru reproducție.

Activitatea desfășurată este notată în registrul de consultații, precum și în rapoartele statistice lunare privind efectuarea acțiunilor profilactice obligatorii și activități de asistență sanitar-veterinară.

PARTEA A-II-A CERCETĂRI PROPRII

3. PREZENTAREA ACTIVITĂȚI DE CERCETARE

3.1 Scopul lucrării, materialele și metodologia utilizată

În prezenta lucrare, sub îndrumarea domnului Șef Lucrări Dr. Mircea Fântânariu ne-am propus să efectuăm un studiu privind frecvența, aspectele anatomo-clinice și terapeutice ale afecțiunilor chirurgicale la cabaline, precum și protocolul terapeutic adoptat de medicul veterinar practician.

Prezenta lucrare a fost realizată în cadrul Circumscripției Sanitar-Veterinare Piscu, din județul Galați, circumscripție din mediul rural unde frecvența și diversitatea cazurilor are o variabilitate destul de mare.

Pe raza comunei Piscu sunt luate în evidență aproximativ 719 cabaline în cadrul C.S.V.-ului. Animalele din această zonă sunt utilizate în mare parte la muncile agricole, dar și la alte activități, astfel datorită condițiilor de exploatare posibilitatea contractări de leziuni la nivelul corpului sau membrelor este foarte mare.

Pentru înregistrarea frecvenței leziunilor chirurgicale s-au luat date din registrul de consultație, iar pentru aspectele teraputice s-au întocmit foi de observație la cazurile aflate în tratament pe timpul perioadei de studiu a lucrării.

În scopul înregistrării datelor clinice am utilizat marile metode semiologice respectiv: inspecția, palpația, percuția, ascultația și termometria locală.

Materialele utilizate au constat în instrumentar chirurgical obișnuit, folosit pentru incizie, hemostază și sutură.

Înainte de efectuarea oricărei intervenții chirurgicale, instrumentarul a fost ales și verificat în funcție de intervenție.

Cazurile deosebite au fost fotografiate și prezentate în această lucrare.

Ca terapie s-a utilizat arsenalul terapeutic aflat în dotarea C.S.V. Piscu.

4. REZULTATE PROPRII

4.1 Analiza, frecvența și etiopatogeneza afecțiunilor chirurgicale întâlnite la cabaline în cadrul C.S.V. Piscu

În urma analizei registrului de consultații a rezultat că în perioada 2011-2014, la consultație au fost prezentați un număr relativ mare de cabaline cu afecțiuni chirurgicale. Datele au fost centralizate și analizate în tabelul și figura de mai jos.

Efectivul de cabaline consultate în cadrul C.S.V. Piscu în perioada 2011-2014

Tabelul 4.1

Analizând datele din tabelul 4.1 observăm că în perioada 2011-2014 în cadrul C.S.V. Piscu au fost prezentate la consultație un număr de 522 de cabaline, adică o medie de 16.8% pe an.

Fig 4.1 Reprezentarea grafică a îmbolnăvirilor la cabaline în perioada 2011-2014

Frecvența afecțiunilor la cabaline în perioada 2011-2014 dintr-un efectiv mediu de 522 de animale.

Tabelul 4.2

Analizând datele din tabelul 4.2, observăm că majoritatea afecțiunilor semnalate la cabaline au fost de natură chirurgicală, cu un număr de 175 reprezentând (33,5% ) din total, urmate de afecțiunile de natură medicală cu un total de 112 cazuri (21,4%), apoi afecțiunile parazitare cu un total de 105 cazuri (20,1%), afecțiunile de tip infecțios reprezentate de 85 cazuri (17,1%) și în cele din urmă, afecțiunile de tip obstetrical cu un total de 41 cazuri ( 8,5%).

Fig.4.2 Reprezentarea grafică a tipurilor de afecțiuni întâlnite la cabaline în perioada 2011-2014.

Reprezentarea statistică a afecțiunilor chirurgicale la cabaline în perioada 2011-2014

Tabelul 4.3

Fig. 4.3. Reprezentarea grafică a afecțiunilor chirurgicale în funcție de localizare în perioada 2011-2014

Atât numărul cât și frecvența afecțiunilor chirurgicale a fost foarte diversificată, de la cele mai simple la cele mai complicate, afectând diferit anumite regiuni ale corpului.

Analizând tabelul numărul 4.3 cât si figura 4.3 cele mai frecvente afecțiuni s-au întâlnit la nivelul membrelor, urmate de afecțiuni la nivelul trunchiului, și în final afecțiuni la nivelul capului și gâtului.

Reprezentarea statistică a afecțiunilor chirurgicale la cabalinei în funcție de caracterul morfologic

Tabelul 4.4

Făcând o analiză a datelor prezentate în tabelul 4.4 observăm că cea mai mare rată a leziunilor la cabaline sunt reprezentate de leziunile deschise. Datele sunt în strânsă corelație cu serviciul pe care îl execută animalul. Agenții cauzali sunt des întânliți în cazul exploatării cabalinelor în mediul rural .

4.2 Aspecte anatomo-clinice și terapeutice ale afecțiunilor chirurgicale la cabaline

Cabalinele cu afecțiuni chirurgicale înregistrate în perioada stagiului de practică la C.S.V. Piscu au fost consultate apoi s-a stabilit un diagnostic cert pentru a se recurge la aplicarea unui tratament correct, adaptat afecțiunii cu care s-au prezentat. După prelucrarea chirurgicală primară s-a recurs la refacerea țesuturilor prin sutură, s-au aplicat medicamente antiinfecțioase, atât local cât și pe cale generală.

Cazurile înregistrate și supravegheate în timpul perioadei de studiu pentru efectuarea lucrării de licență sunt redate și prezentate în continuare .

Extras din foaia de observație nr. 1

Mânz, rasă comună, culoare murgă, în vârstă de 2 luni, proprietate particulară.

Mânzul a fost prezentat la consultație cu o plagă prin sfâșiere în regiunea cotului stâng.

Din anamneză reiese că plaga a fost produsă prin mușcătură de un câine Ciobănesc.

La examenul chirurgical s-a constatat prezența unei plăgi produsă prin sfâșiere care interesează pielea, fascia antebrahială și muscultura. Buzele plăgii cutanate erau retractate cu zone cutanate franjurate, cavitatea plăgii era acoperită cu un exudat seros, țesuturile moi strivite și dilacerate cu prezența unor corpuri străine.

Diagnostic: Plagă prin sfâșiere fața laterală și posterioară a cotului stâng.

Fig. 4.4 Plagă prin sfâșiere în regiunea cotului stâng ( articulația humero-radio-ulnară) –ansamblu-

Fig. 4.5 Plagă prin sfâșiere în regiunea cotului stâng –detaliu-

La examenul chirurgical local, preoperator, s-a stabilit conduita terapeutică urmărind următoarele obiective:

gradul de afrontare a plăgii și tipul de sutură, având în vedere vechimea plăgii ( 20 ore) și aspectul franjurat al buzelor plăgii cutanate.

profunzimea plăgii, la examenul cavității plăgii s-au constatat: strivirea fasciei antebrahiale, striviri de fibre musculare și prezența corpilor străini.

prin palpare și mișcari pasive ale articulației humero-radio-ulnare s-a stabilit că articulația cotului nu a fost afectată în timpul producerii accidentului.

examinarea comisurii inferioare a plăgii a stabilit absența buzunarelor de reținere a exudatelor postoperatorii.

Pregătiri preoperatorii. Contenția s-a realizat în decubit lateral pe partea sănatoasă, liniștea operatorie s-a realizat prin infiltrații locale cu xilină 1%, câmpul operator a fost pregătit prin aspersiuni cu betadină.

Conduita chirurgicală s-a efectuat după următorul protocol:

S-a procedat la asepsia mecanică a cavitătii plăgii prin excizia țesuturilor devitalizate și regularizarea buzelor plăgii cutanate, prin îndepărtarea țesuturilor franjurate și vivifierea buzelor plăgii. De asemenea s-au îndepărtat corpii străini reprezentați de resturi furajere.

Aseptizarea plăgii s-a executat prin aspersiuni cu apa oxigenată.

Fig. 4.6 Aseptizarea plăgii cu apă oxigenată

Plaga astfel pregătită a fost suturată cu mătase nr.5 în fire separate. Având în vedere mărimea și forma plăgii, sutura a fost executată numai pe fața laterală a cotului unde buzele plăgii au fost afrontate cu fire de sutură.

Pe fața posterioară a articulației cotului, având în vedere lipsa țesutului cutanat, în timpul accidentului și consecutiv executării asepsiei mecanice, prin îndepărtarea țesuturilor franjurate și devitalizate, plaga nu a putut fi afrontată prin sutură

Fig. 4.7 Sutura parțială a plăgii

Postoperator, plaga a fost supravegheată zilnic executându-se toaleta plăgii suturate cât și a plăgii nesuturate. Local s-au aplicat pensulații cu tinctură de iod, iar plaga nesuturată a fost pudrată cu produsul Germostop.

Pe cale generală s-au administrat antibiotice și seroprevenție antitetanică.

Plaga a avut o evoluție favorabilă. La plaga suturată firele au fost scoase la 12 zile, plaga nesuturată s-a cicatrizat prin înmugurire ( per secundam) în 3 săptămâni printr-o cicatrice stelată.

Extras din foaia de observație nr. 2

Iapă, rasă comună, culoarea sură rotată ,vârsta 15 ani, proprietate particulară.

Animalul a fost prezentat la consultație cu o plagă prin agățare în regiunea mandibulară stângă.

Din anamneză rezultă că animalul s-a agățat într-un cui din grajd.

Fig.4.8 Plagă prin agățare în regiunea mandibulară stângă –ansamblu-

La examenul chirurgical s-a constatat prezența unei plăgi prin agățare în regiunea mandibulară stângă. Plaga interesează pielea, țesutul conjunctiv subcutanat și mușchiul maseter care era strivit și deșirat. Lungimea plăgii cutanate era de circa 20 cm, cu o buză a plăgii lineară și cealaltă buză detașată de țesuturile subdiacente sub forma unui lambou ascuțit .

La examenul prin palpare a cavității plăgii nu s-a constatat prezența corpilor străini. Examenul local al unghiului decliv al plăgii nu a evidențiat prezența buzunarelor de reținere a exudatului.

Fig.4.9 Plagă produsă prin agățare în regiunea mandibulară stângă -detaliu-

Conduita terapeutică chirurgicală în acest tip de plagă a urmărit următoarele obiective:

s-a procedat la antisepsia mecanică a plăgii prin lavajul cavității cu apa oxigenată pentru îndepărtarea eventualilor corpi străini.

Fig. 4.10 Lavajul cavității plăgii

– antisepsia mecanică a continuat cu excizia țesuturilor devitalizate din cavitatea plăgii. Buzele plăgii cutanate s-au excizat pâna la sângerare și prin prelucrare chirurgicală plaga s-a adus la o formă aproximativ liniară.

– pentru o bună cicatrizare plaga a fost suturată cu mătase nr. 5 in fire separate. Având în vedere zona afectată și retracția fiziologică a buzelor plăgii, s-au aplicat fire de rezistență la circa 1.5 cm distanța între fire.

Fig. 4.11 Aplicarea firelor de rezistență, punctul 1

Fig. 4.12 Aplicarea firelor de rezistență , punctul 2

Printre firele de rezistență s-au aplicat fire de sutură normale.

Postoperator, evoluția plăgii a fost favorabilă, la două zile plaga a fost pensulată cu tinctură de iod pentru afluxul leucocitar favorabil cicatrizări.

Pentu a preveni traumatizarea plăgii suturate prin scărpinat, animalul a fost legat la iesle în două părți pentru ai limita mișcările. Timp de 3 zile s-au administrat antibiotice pe cale generală (Intramicin) și seroprevenție tetanică.

Firele au fost scoase după 12 zile.

Extras din foaia de observație nr. 3

Iapă culoarea vânată , în vârstă de 3 ani, rasă comună, proprietate privată, serviciul tracțiune.

Iapa a fost prezentată la consultație cu o plagă contuză la nivelul chișiței și buletului stâng posterior.

Din anamneză reiese ca animalul a scăpat piciorul între două table de la un podeț și în efortul de eliberare și-a traumatizat regiunea chișiței și buletului stâng posterior.

Proprietarul s-a prezentat cu animalul la medic cu un pansament improvizat având în vedere gravitatea plăgilor contuze și prezența unei hemoragii moderate.

Fig.4.13 Pansament compresiv preventiv

S-a procedat la îndepărtarea pansamentului empiric și examinarea regiunii afectate în vederea adoptării unui tratament eficace.

Fig. 4.14 Plagă contuză regiunea chișiței și buletului stâng posterior.

Regiunea afectată a fost spălată cu apă și săpun și uscată cu un prosop curat.

La examenul chirurgical local, plăgile contuze interesau numai pielea și țesutul conjunctiv subcutanat.

Fig. 4.15 Plagă contuză pe fața medială a buletului

Fig. 4.16 Plagă contuză fața posterioară a chișiței

Fig. 4.17 Plagă contuză fața lateral a buletului.

Plagile contuze au fost tratate deschis prin aspersiuni cu spray cu oxitetraciclină ( Neocaf).

Fig.4.18 Aspersiuni cu spray cu oxitetraciclină

Animalul a fost ținut într-un padoc curat iar regiunea bonlavă, după aplicarea medicației locale a fost lăsată fara pansament sub acțiunea razelor solare.

La trei zile regiunea afectată a fost spălată cu ceai de mușețel călduț , după care s-a aplicat spray-ul cu antibiotic.

Fig. 4.19 Aspect clinic la 3 zile .

Pe cale generală s-a instituit tratament cu antibiotic timp de 3 zile ( Intramicin 30 ml IM), antiinflamatoare steroidiene ( Dexametazona 8 ml) și ser antitetanic (1500 ui Tser)

Extras din foaia de observație nr.4

Mânz, rasă comună în vârstă de 10 luni, culoarea murgă, proprietate particulară.

Animalul a fost prezentat la consultație cu o plagă palpebrală produsă prin agățare la pleoapa superioară.

Din anamneză reiese ca animalul a fost găsit agățat într-o sârmă de la un gard.

La examenul chirurgical local, la inspecție s-a constatat prezența unei plăgi produse prin agățare localizată la nivelul pleoapei superioare pe o lungime de 2 cm, începând din apropierea unghiului temporal spre unghiul nazal al ochiului. Lamboul cutanat al plăgii palpebrale era de circa 1 cm. Plaga palpebrală interesa toate straturile pleoapei respective pielea palpebrală, tarsul cu mușchiul ridicător al pleoapei și conjunctiva palpebrală.

Examenul prin inspecție a globului ocular, respectiv examenul corneei nu au pus în evidență leziuni corneene asociate traumatismului palpebral.

La palpare, lamboul palpebral detașat prezenta o temperatură locală normală, ușor edemațiat. S-a urmărit de asemenea gradul de afrontare a plăgi având în vedere retracția post traumatică a buzelor plăgi.

Diagnostic: Plagă palpebrală superioară dreaptă produsă prin agățare.

Fig. 4.20. Plagă palpebrală superioară dreaptă – detaliu-

Conduita terapeutică în acest tip de plagă palpebrală s-a desfășurat după următorul protocol:

– contenția s-a realizat în decubit lateral stâng, cu capul bine fixat.

– liniștea operatorie s-a realizat prin tranchilizare (Sedam) și infiltrații locale cu Xilină 1%

-câmpul operator s-a pregătit prin tunderea perilor palpebrali și aseptizarea globului ocular cu Clarisept.

– instrumentarul a fost reprezentat de cel pentru incizie, hemostază și sutură.

Prelucrarea chirurgicală, respectiv antisepsia mecanică a urmărit vivifierea buzelor plăgi care a fost efectuată strict conservativ pentru ca ulterior prin sutură să nu modifice gradul de închidere a fantei palpebrale.

Având în vedere profunzimea plăgii palpebrale s-a procedat la executarea unei suture bietajate. În primul strat a fost suturată conjunctiva palpebrală cu fir sintetic resorbabil, iar al doilea strat de sutură, respectiv pielea și tarsul, a fost suturată cu mătase nr. 7 în fire separate.

Pentru o afrontare corectă a buzelor plăgii palpebrale, ambele suturi au fost începute (primul punct de sutură) de la vârful plăgii palpebrale.

Postoperator, în sacii conjunctivali și pe plaga palpebrală suturată s-a aplicat unguent cu Asocilin.

Pe cale generală s-a instituit tratamentul cu antibiotice si seroprevenția tetanică.

Plaga a evoluat favorabil, firele palpebrale au fost scoase după 14 zile, rezultând o cicatrice fină lineară estetică.

Extras din foaia de observație nr. 5

Cal, rasa comună, culoarea roibă, cu vârsta de 7 ani, proprietate particulară, serviciul tracțiune.

Animalul a fost prezentat la consultație cu simptome oculare la nivelul globului ocular drept, prin menținerea fantei palpebrale închise și prezența pe obraz a unei secreții seroase.

Din anamneză rezultă ca în timpul serviciului i-a pătruns accidental în sacii conjunctivali un corp străin.

La examenul chirurgical local, prin inspecție, animalul prezenta fotofobie, blefarospasm și epiforă abundentă care umezește regiunea obrazului.

La palparea fantei palpebrale animalul a reacționat prin apărare, iar la incercarea de deschidere a fantei palpebrale animalul prezenta un blefarospasm evident.

Fig. 4.21 Conjunctivită traumatică cu blefarospasm și epiforă – detaliu –

Printr-o contenție adecvată s-a reușit deschiderea fantei palpebrale cu prezența conjunctivei palpebrale inferioare prolabată de culoare roz-roșiatic ( chemosis conjunctival inferior).

Diagnostic: Conjunctivită traumatică seroasă de corp străin.

Fig. 4.22 Conjunctivită traumatică seroasă- chemosis conjunctival inferior.

Având în vedere aspectul clinic al afecțiuni chirurgicale s-a procedat la identificarea si extragera corpului străin conjunctival.

S-au executat instilații oculare cu Xilină 0,5 % pentru insensibilizarea sacului conjunctival inferior. S-a deschis fanta palpebrală și în sacul conjunctival inferior s-a introdus o compresă de tifon sterilă și prin treceri successive de la unghiul temporal spre unghiul nazal al ochiului s-a reușit extragera corpului străin, acesta fiind reprezentat de o aristă de orz pătrunsă accidental în sacii conjunctivali.

Postoperator, în sacii conjunctivali s-a introdus unguent oftalmic cu Kanamicină.

În următoarele 3-4 zile simptomele conjunctivitei traumatice seroase au diminuat, epifora a încetat iar fanta palpebrală s-a deschis, corneea nefiind afectată de prezența aristei în sacul conjunctival inferior.

Extras din foaia de observație nr. 6

Armăsar, culoarea murgă, în vârstă de 5 ani, proprietate particulară, folosit la tracțiune.

Armăsarul a fost prezentat la consultație cu o plagă înțepată în regiunea scapulo-humerală stângă.

Fig. 4.23 Plagă prin înțepare în regiunea scapulo-humerală stângă. –detaliu-

Din anamneză rezultă că plaga a fost produsă prin înțepare cu un corp ascuțit de către un răufăcător.

La examenul chirurgical local s-a constatat că plaga s-a produs prin înțepare, pielea fiind lezionată pe o distanță de circa 4 cm

La explorarea plăgii, prin sondaj cu sonda canelată și cu degetul arătător s-a evidențiat faptul că plaga înțepată interesa pielea, țesutul conjunctiv subcutanat și mușchiul traversul pectoral. Explorarea plăgii a evidențiat faptul că nu era afectată articulația scapulo-humerală. De asemenea în plagă nu s-a constatat prezența vreo unui corp străin.

Conduita terapeutică a urmărit următoarele obiective:

– plaga a fost tratată nesuturată pentru a se asigura drenajul

-pentru a preveni emfizemul subcutanat animalul a fost ținut în repaos total la adăpost timp de 2 săptămâni.

– în plagă s-au făcut aspersiuni cu eter iodoformat 10 %

– s-a instituit tratament cu antibiotic pe cale generală ( Intramicin)

Plaga s-a cicatrizat prin înmugurire în 3 săptămâni printr-o cicatrice cutanată stelată.

Extras din foaia de observație nr. 7

Cal, rasă comună, vârsta de 9 ani, culoare murgă, proprietate privată, serviciu tracțiune. Animalul a fost prezentat la consultație cu o plagă produsă prin tăierie localizată pe fața posterioară a chișiței membrului drept posterior.

Din anamneză reiese că animalul s-a accidentat la muncă când a intrat cu membrul între două grinzi de metal a unui grilaj dezafectat. În timpul efortului de eliberare s-a produs o plagă cutanată prin tăiere, concomitent acesteia s-a produs și entorsa articulației buletului drept posterior.

La examenul chirurgical, prin inspecție s-a constatat prezența unei plăgi pe fața posterioară a chișiței sub forma literei ,, V ’’care interesa pielea și tesutul conjunctiv subcutanat. În repaus membrul este menținut în pensă, iar la mișcările pasive ale articulației buletului regiunea prezintă o sensibilitate crescută.-

Diagnostic: Plaga produsă prin tăiere pe fața posterioară a chișiței membrului drept posterior; Entorsa articulației buletului drept posterior.

Fig. 4.24 Plagă prin tăiere regiunea chișiței –ansamblu-

Fig. 4.25 Plagă prin tăiere regiunea chișiței –detaliu-

Conduita terapeutică a vizat următoarele obiective:

antisepsia mecanică prin tunderea perilor și aseptizarea buzelor plăgi

plaga cutanată a fost tratată deschis ( vechime 4 zile cu retracția buzelor plăgi) prin aspersiuni cu spray cu antibiotic.

Fig. 4.26 Aspersiuni cu spray cu antibiotic

Entorsa buletului în primă fază s-a tratat prin cură antiflogistică, fiind aplicate comprese reci cu soluție Bourow, menținute printr-un pansament.

Pe cale generală s-a instituit tratament cu antibiotic timp de 3 zile ( Intramicin 30 ml IM), antiinflamatoare steroidiene ( Dexametazonă ) și ser antitetanic (1500 ui Tser)

Evoluția bolii a fost favorabilă, leziunile din entorsa buletului s-au remis după 10 zile, când animalul mai prezenta o ușoară jenă locomotorie.

Plaga din regiunea chișiței s-a cicatrizat prin înmugurire după circa 3 săptămâni printr-o cicatrice stelată.

Extras din foaia de observație nr. 9

Cal, rasă comună, culoare murgă, vârstă 7 ani, proprietate privată, serviciul tracțiune.

Animalul a fost prezentat la consultație cu o plagă produsă prin tăiere la nivelul limbii.

Din anamneză rezultă că proprietarul pentru a putea stăpâni animalul l-a contenționat prin trecerea penei căpăstrului prin cavitatea bucală, fapt care a determinat secționarea accidentală a limbii.

La examenul chirurgical local, prin examinarea cavități bucale, respectiv a limbi, s-a constatat prezența unei plăgi linguale transversale la jumătatea porțiuni libere a limbi.

Diagnostic: Plagă linguală tăiată.

Fig. 4.28 Examinarea cavității bucale

Fig. 4.29 Plagă linguală tăiată – aspect clinic

Având în vedere gravitatea plăgii, conduita terapeutică chirurgicală a avut în vedere amputarea porțiunii libere a limbii.

S-a executat lavajul cavități bucale cu soluție de permanganat de potasiu 1%.

Baza limbii a fost contenționată de un ajutor la comisură.

S-a executat amputarea cu foarfecele, limba fiind menținută numai prin mucoasă și parțial musculoasa de pe partea ventrală a limbii.

Bontul lingual rezultat s-a afrontat printr-o sutură cu mătase în fire separate. Pentru o bună afrontare, în bontul lingual s-a executat o incizie dorso-ventrală în ,,V’’ cu vârful la baza limbi.

Postoperator s-a instituit tratamentul cu antibiotice pe cale generală, local executându-se badijonări linguale cu soluție uleioasă de albastru de metilen.

Firele au fost îndepărtate după 14 zile.

5. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI