LEZIUNI MORFOLOGICE GASTRICE LA ANIMALELE DE COMPANIE Coordonator știițific, Conf. Dr. Aurelian-Sorin Pașca Absolvent, Pleșca Roberta Ioana Iași Anul… [308917]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD”

[anonimizat]-Sorin Pașca

Absolvent: [anonimizat] 2019

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD”

[anonimizat]-Sorin Pașca

Absolvent: [anonimizat] 2019

CUPRINS

LISTA TABELELOR

Tabel 2.1. Numărul total de leziuni examinate la câine……………………………………………………………20

Tabel 2.2. Numărul total de leziuni examinate la pisică……………………………………………………………21

LISTA FIGURILOR

Fig. 2.1 Congestia activă a mucoasei gastrice. Câine……………………………………………………………….28

Fig. 2.2 Congestie arterială a mucoasei gastrice………………………………………………………………………29

Fig. 2.3 Congestie pasivă a mucoasei gastrice. Pisică………………………………………………………………29

Fig. 2.4 Infarctul venos al stomacului după torsiune. Câine………………………………………………………30

Fig. 2.5 Hemoragie gastrică. Câine………………………………………………………………………………………..31

Fig. 2.6 Hemoragie gastrică. Câine. Col. tricromică Masson…………………………………………………….31

Fig. 2.7 Hernia transdiafragmatică a stomacului. Pisică……………………………………………………………32

Fig. 2.8 Hernia transdiafragmatică a stomacului. Pisică……………………………………………………………33

Fig. 2.9 Dilatația și torsiunea gastrică a stomacului . Câine………………………………………………………34

Fig. 2.10 Dilatația și torsiunea gastrică a stomacului . Câine…………………………………………………….35

Fig. 2.11 Dilatația și torsiunea gastrică a stomacului . Câine…………………………………………………….36

Fig. 2.12 Ulcer gastric. Câine……………………………………………………………………………………………….39

Fig. 2.13 Ulcer castric în faza de cicatrizare. Col tricromică Masson…………………………………………39

Fig. 2.14 Gastrită catarală. Câine…………………………………………………………………………………………..41

Fig. 2.15 Gastrită catarală. [anonimizat] – descuamare a celulelor epiteliale de pe mucoasa gastrică. Col. tricromică Masson……………………………………………………………………………………………42

Fig. 2.16 [anonimizat]. Pisică cu insuficiență renală cronică……………………………43

Fig. 2.17 [anonimizat]…………………………………………………………………………………43

Fig. 2.18 [anonimizat]. Pisică………………………………………………………………………44

Fig. 2.19 [anonimizat]. Pisică………………………………………………………………………44

Fig. 2.20 [anonimizat]. Câine. Insuficiență renală cronică……………………………….45

Fig. 2.21 Gastrită uremică. Câine…………………………………………………………………………………………..46

Fig. 2.22 Gastrita cronică hiperplastică. Pisică. Col. tricromică Masson…………………………………….47

Fig. 2.23 Hemangiosarcom. Câine…………………………………………………………………………………………48

Fig. 2.24 Hemangiosarcom. Câine. Col. tricromica Masson……………………………………………………..49

Fig. 2.25 Leiomiom gastric. Pisică…………………………………………………………………………………………50

Fig. 2.26 Leiomiom gastric. Pisică…………………………………………………………………………………………50

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

INTRODUCERE

Prin funcțiile pe care le deține, stomacul poate fi asemănat cu un sistem complex ce influențează activitatea organismului în general. Pe lângă funcția digestivă de prelucrare a alimentelor până la stadiul în care acestea pot fi asimilate într-un mod facil de câtre celelalte structuri digestive, stomacul deține și o funcție de apărare importantă, astfel încât prin secrețiile sale, pot fi înlăturați unii corpi străini precum și agenți patogeni, ce pot periclita starea de sănătate.

Pe lângă aceste funcții, stomacul se află în legătură directă cu sistemul nervos central prin numeroase conexiuni nervoase. Împreună participă la asigurarea unei bune funcționări a organismului prin semnalele pe care fiecare sistem în parte le transmite, cu participarea unor hormoni sau altor substanțe.

Complexitatea acestui organ, este din ce în ce mai studiată atât în medicina omului cât și în cea veterinară, datorită patologiilor numeroase și diverse, care sunt diagnosticate foarte frecvent în ultima perioadă. Putem afirma faptul că stilul de viață actual, alert și stresant, alături de alimentația tot mai precară în nutrienții necesari, contribuie la apariția acestor patologii. De asemenea, trebuie menționat factorul extern, influențele mediului înconjurător, care sunt din ce în ce mai dăunătoare atât omului cât și animalelor.

Hrana animalelor s-a modificat substanțial în ultimii ani, dacă înainte stăpânii administrau animalelor aceleași alimente pe care le consumau și ei, în zilele noastre, hrana sub formă uscată sau umedă, comercializată sub diverse forme, este preferată de stăpâni din rațiuni ce țin de comoditate, prețul accesibil la care se adaugă și promisiunea comercianților, ce afirmă că aceste produse asigură nutrienții necesari. Deși aceste produse sunt văzute ca fiind modalitatea cea mai eficientă de hrănire, nu întotdeauna este așa. Din dorința comercianților de a vinde cât mai multe produse, de multe ori nu se mai acordă atenția cuvenită în ceea ce privește calitatea acestora atât din punctul de vedere al constituienților cât și a produsului în general. Astfel, apare riscul ca animalul să fie hrănit cu o hrană de o calitate inferioară ce nu asigură dezvoltarea corespunzătoare. În acest context, intră și dezvoltarea afecțiunilor gastrice, similar omului care preferă alimentele procesate. Stomacul îndeosebi, prin funcția sa trebuie să prelucreze componente care nu sunt de cele mai multe ori recunoscute de către organism De aici până la dezvoltarea unor afecțiuni, ca de exemplu, ulcerul gastric, este doar un pas.

Din ultimele cercetări, s-a constat faptul că în special la câine și pisică își are habitatul la nivelul tubului digestiv o bacterie din genul Helicobacter, fapt similar omului. Această bacterie este asociată cu reacții inflamatorii-gastritele, ulcerul peptic și apariția tumorilor la acest nivel. Dacă echilibrul chimic al tubului digestiv este afectat, această bacterie deține capacitatea de a se multiplica într-un timp scurt și în consecință de a favoriza instalarea diverselor patologii.

În același context, al dezechilibrului secreției gastrice și a modificării pH-ului gastric, capacitatea stomacului de a prelucra alimentele scade, astfel este favorizată stagnarea acestora, dezvoltarea microorganismelor și în consecință apariția afecțiunilor gastrice.

Factorii ce țin de mediul înconjurător, de cele mai multe ori nocivi și stresanți alături de factorii ce țin de animalul în sine, vârsta, sexul, starea de sănătate, utilizarea excesivă a unor medicamente, influențează modul în care funcționează stomacul și implicit organismul în general, spre exemplu în cazul în care organismul este mai înaintat în vârstă, funcția stomacului scade, se produce o scădere a elasticității și în consecință se creeză o predispoziție și un mediu propice pentru dezvoltarea unor patologii.

În concluzie, ca și stăpâni, trebuie să luăm în calcul faptul că nutriția animalelor este la fel de importantă ca cea a omului, la care se poate adăuga conceptul de bunăstare în general ce poate fi definit prin asigurarea condițiilor necesare animalelor, îngrijirea corespunzătoare, o hrană de bună calitate și accesul la servicii medicale atât pentru prevenirea unor boli (deparazătări, vaccinări) cât și tratamentul acestora.

CAPITOLUL I. DATE BIBLIOGRAFICE CU PRIVIRE LA MORFOLOGIA LEZIUNILOR GASTRICE LA CARNIVORELE DE COMPANIE

Tulburări de dezvoltare ale stomacului la carnivore de companie

Stenoza pilorică

Această afecțiune se caracterizează prin îngustarea sfincterului piloric și reprezintă atât o problemă de ordin funcțional cât și anatomic. Poate fi congenitală sau dobândită și prezintă o prevalență mai mare la câini în comparație cu pisicile. Se consideră că anumite rase sunt mai susceptibile la apariția acestei tulburări, spre exemplu, în cazul câinilor, rasele Boxer, Bulldog și Boston Terrier, au înregistrat cele mai multe cazuri iar în cazul pisicilor, rasa Siameză.

Cel mai comun semn clinic care indică prezența acestei tulburări, este emeza care intervine la scurt timp după ingestia alimentelor. Simptomul se menține în timp, iar prin faptul că nu există o asimilare corectă a nutrienților, animalele nu se vor dezvolta corespunzător, nu iau în greutate și sunt dehidratate. Pe lângă acestea, are loc o golire îngreunată a stomacului iar la pisică poate să se producă megaesofagul. Cu ajutorul examenului imagistic cu substanță de contrast, diagnosticul se pune ușor, prin faptul că se va observa stagnarea substanței la nivelul piloric.

Forma dobândită sau obstrucția, includ ulcerațiile, strictura canalului piloric, corpii străini, polipii sau tumorile ce pot apărea în zonă sau gastropatia pilorică hipertrofică, la câini.

Din punct de vedere morfopatologic, stenoza pilorică este dată de hipertrofia musculaturii netede a pilorului, macroscopic acesta apărând îngroșat. Stenoza tonică a sfincterului piloric, la unii câini, este dată de producerea unei alterări a plexului mienteric sau unei secreții excesive de gastrină.

Gatropatia pilorică hipertrofică, este un sindrom obstructiv descris la câine, în care este prezentă hipertrofia mucoasei, a musculaturii netede circulare sau combinația celor două. Hipertrofia mucoasei se consideră că este cea mai comună leziune întâlnită, deși și hipertrofia musculaturii netede a fost raportată destul de des, în special la rasele de talie mică și la vârste înaintate. Nu se cunosc încă cu exactitate cauzele apariției acestui sindrom.

Leziunile macroscopice relevă prezența pliurilor mucoasei de dimensiuni mari, ce înconjoară și obstruează canalul piloric. În esență, leziunea indică hipertrofia glandelor foveolare, în combinație sau nu, cu elemente glandulare mai profunde, și o dilatare chistică a unor porțiuni glandulare. Poate fi observat de asemenea, un infiltrat inflamator în mucoasă sau submucoasă și mici eroziuni. Hipertrofia musculaturii, pune în evidență îngroșarea, consistența dură și aspectul neregulat al musculaturii circulare.

Microscopic, fibrele musculare netede, apar hipertrofiate și neregulate.

Metoda de diagnostic utilizată pentru punerea în evidență și confirmarea hipertrofiei, este este reprezentată de biopsie.

1.1.2. Tulburările topografice ale stomacului

În categoria tulburărilor topografice ale stomacului, sunt menționate deplasări și torsiuni, întâlnite la câine și mai rar la pisică. Stomacul se poate deplasa datorită poziției anatomice ce îi poate favoriza acest lucru, uneori deplasarea asociindu-se cu torsiunea, urmată de dezvoltarea timpanismului gastric, prin acumularea rapidă de gaze. Uneori au loc și rupturi ale stomacului, favorizate de modificările menționate anterior.

Hernia transidiafragmatică se produce la carnivore, în urma deșirării diafragmei prin compresia exercitată de stomacul supraîncărcat, datorită traumatismelor puternice sau poate fi congenitală, unele rase de animale prezentând o predispoziție pentru apariția acestei afecțiuni. La examenul necropsic, se observa desprinderea mușchiului diafragmatic însoțită de infarctizarea pereților gastrici.

Dilatația (ectazia) gastrică

Dilatația stomacului sau gastrectazia poate fi întâlnită la toate speciile, dar mai frecvent la cal, câine și porc, datorită indigestiei prin supraîncărcare — dilatația alimentară sau datorită fermentațiilor, cu producere excesivă de gaze — dilatația timpanică. Animalele mor prin asfixie, autointoxicație, datorită șocului sau peritonitei consecutive rupturii stomacului. (Oprean O.Z., 2002)

Atât la câine cât și la pisică, este întâlnită frecvent, alături de volvulus. Se va observa infarctizarea mucoasei gastrice, blocarea cardiei și a pilorului. Peretele stomacului dilatat se subțiază, mucoasa se atrofiază, iar pliurile mucoasei dispar, conținutul gastric devenind sangvinoent. Dacă se produce ruptura stomacului, se instalează hemoperitoneul. În astfel de cazuri, se intervine chirurgical într-un timp cât mai scurt.

Uneori, apar situații în care dilatația se produce doar parțial, are loc practic o reducere zonală a diametrului stomacului, consecință a cicatrizării unui ulcer sau a evoluției unei gastrite cronice. Fibrozarea ce se produce constituie o stenoză adevărată iar în regiunea anterioară a acesteia, se produce dilația. Animalele vor prezenta adesea hematemeză datorită stagnării conținutului gastric iar mucoasa gastrică este predispusă la apariția fenomenelor de tip inflamator. Prin creșterea presiunii abdominale, animalele pot avea un sfârșit letal datorită asfixiei. Evoluției acute i se pot asocia și complicații peritoneale iar celei cronice, fenomene de autointoxicație.

Torsiunea gastrică

Torsiunea stomacului pare să fie destul de frecventă la animalele mici (câine, pisică, vulpe, nurcă, iepure, nutrie, cobai), fiind favorizată îndeosebi de condițiile anatomice: poziția pendulantă a stomacului, predispoziție ereditară, splenomegalie, aerofagie etc. (Oprean O.Z., 2002)

Sunt susceptibile la apariția torsiunii gastrice, rasele de câini cu piept adânc, respectiv St. Bernard, Setter Irlandez și mai ales câinii tineri care după consumul unor cantități crescute de alimente, se joacă, dilatația stomacului favorizând astfel producerea unei torsiuni în jurul axului său longitudinal. Torsiunea apare secundar dilatației gastrice iar mecanismele de producere nu sunt pe deplin cunoscute. Printr-o imagine caudo-cranială, poate fi observată rotirea stomacului de la 90ș la 360ș, în sensul acelor de ceasornic, pornind de la nivelul esofaului distal. Pilorul și duodenul vor migra ventral și cranial. Această rotație plasează porțiunea pilorică spre stânga, față de linia mediană, captând astfel duodenul între porțiunea distală a esofagului și stomac. În funcție de gradul de torsiune, și splina poate suferi anumite modificări de poziție. O torsiune de peste 180ș conduce la apariția ocluziei esofagiene (porțiunea distală).

Torsiunea afectează vasele gastrice și pe cele epiploice, rezultând o hemoragie ce contribuie totodată la scăderea debitului cardiac și apariția hipotensiunii arteriale. În urma torsiunii, vasele ce iriga marea curbură și zona fundică a stomacului, conduc la dezvoltarea unei necroze locale. Mucoasa în aceste zone, este predispusă la ischemie ce influențeză în continuare, dezvoltarea necrozei pe suprafețe mai mari și posibil, apariția unei perforații la nivelul peretelui gastric.

Netratată într-un timp cât mai scurt, se poate solda cu producerea unui șoc circulator, toxiemie și în final decesul animalului.

Important este faptul că stomacul apare dilatat, cu pereții îngroșați, roșii-violacei, infarctizați, ca urmare a stagnării sângelui la acest nivel.

Ruptura stomacului este observată la toate monogastricele. La câini și pisici, ea poate fi consecința dilatațiilor — ruptura spontană — sau poate fi determinată de traumatisme — ruptura traumatică și acțiunea unor corpi străini asupra stomacului. Deobicei ruptura se produce la nivelul marii curburi. Se menționează de asemenea că în etiologia acestei afecțiuni sunt incluse și evoluția ulcerului gastric alături de ileus.

Macroscopic, leziunea se recunoaște ușor prin infiltrarea hemoragică a marginilor plăgii. (Oprean O.Z., 2002)

Tulburări circulatorii ale stomacului la carnivore de companie

Din această categorie de tulburări fac parte: hiperemia activă și cea pasivă, edemul, hemoragia și tromboza gastrică.

Hiperemia activă și pasivă

Hiperemia activă (congestia activă) apare adesea în afecțiunile cu etiologie infecțioasă, traumatică în care se observă o hiperemie focală și toxică, însoțită de eroziuni și uneori necroze ale mucoasei. O hiperemie fiziologică apare în zona fundică, postprandial.

Hiperemia pasivă (congestia pasivă) este o consecință a insuficienței cardiace (dilatația cordului drept), în ciroza hepatică cu hipertensiune portală sau în cazul șocului la câini.

Macroscopic, mucoasa stomacului va apărea roșie-violacee, edemațiată iar pliurile vor fi evidente și proeminente, uneori putându-se observa unele eroziuni.

Edemul gastric

Este de tip neinflamator și este de asemenea asociat hipertensiunii portale, în plus, apare în situațiile în care există o hipoproteinemie în organism. Fluidul se va acumula în pliurile submucoasei și poate contribui la îngroșarea acestora.

Macroscopic, pe secțiune, edemul se poate observa cu ușurință la nivelul marii curburi.

Hemoragia gastrică

Se poate vorbi de hemoragie gastrică sau gastroragie, atunci când sângele se infiltrează în lumenul gastric. Se prezintă sub formă de echimoze sau sufuziuni, specifice unor boli infecțioase de tip septicemic, precum Parvoviroza sau Hepatita infecțioasă canină. De asemenea, acestea pot fi prezente și în unele coagulopatii, stări uremice sau leucemii. Acțiunea traumatică asupra organului poate determina apariția hemoragiei ce se soldează cu eliminarea sângelui prin vomă-hematemeza sau pe cale intestinală-melenă. Evoluția ulcerelor gastrice fundice și antrale pot antrena apariția acesteia, dar la rândul său, hemoragia poate determina apariția ulcerelor în urma necrozării porțiunilor de mucoasă. Formele cronice ale hemoragiilor, duc la anemierea gravă animalelor ce se soldează cu alte afecțiuni de natură cardiacă de exemplu, ce determină în final și apariția edemului gastric.

Din punct de vedere macroscopic, în cazul unei hemoragii de intensitate mai mare, stomacul va prezenta o creștere în volum datorită conținutului de culoare roșu-ciocolatiu.

1.2.3.4. Tromboza gastrică

Tromboza apare pe fondul acțiunii unor endotoxine bacteriene (E-coli, Salmonella spp.) sau a altor factori de natură toxică. Capilarele și venulele gastrice vor apărea trombozate și vor contribui la apariția unei staze venoase și a unei necroze a mucoasei gastrice.

În sindromul uremic la câine și ocazional la pisică, stomacul va fi puternic congestionat, cu mucoasa puternic îngroșată, de culoare roșie-negricioasă, ulcere și gastroragie. Este posibilă prezența unui material granular, mineral, în interiorul mucoasei. Leziunile variază ca și intensitate și în funcție de gradul de manifestare, poate să apară și ulcerul gastric.

La examenul microscopic, se va putea observa un edem al corionului însoțit de o mineralizare a membranelor bazale capilare și a arteriolelor din submucoasa sau seroasă. Pot fi observate depozite bazofilice și minerale, în special la nivelul membranei bazale a vaselor sangvine și glandelor prezente, ori în fibrele de colagen și musculatura netedă. Aceste modificări apar cu predominanță în zonele centrale și mai profunde ale mucoasei.

Vasele sangvine vor prezenta necroză fibrinoidă și tromboză, cele două fiind cauza apariției necreozei mucoasei și în final a ulcerelor hemoragice. Această necroză fibrinoidă a vaselor este întâlnită și în cazul insuficienței renale acute.

La pisică, este prezentă fibroza gastrică și mineralizarea, cu toate acestea, nu sunt prezente ulcerele gastrice, edemul sau modificări fibrinoide vasculare.

Nu se cunoaște cauza leziunilor vasculare asociate cu uremia. Se consideră faptul că depozitele minerale, sunt defapt produși rezultați din alterarea sistemului metabolic al calciului, din insuficiența renală, în asociere cu substanțele (bicarbonat) aflate în mediul local. Mineralizarea este de asemenea asociată cu intoxicația produsă de vitamina D.

Distrofiile gastrice ale stomacului la carnivore de companie

1.3.1. Distrofia mucinoasă

Denumită și distrofia mucoasă a epiteliilor, distrofia mucinoasă este caracterizată de apariția unei hipersecreții de mucopoliozide a celulelor caliciforme, semnalându-se uneori și hiperplazia acestor glande mucoase.

Dintre cauzele care duc la apariția acestui tip de distrofie, sunt amintite iritațiile de natură chimică sau mecanică dar și acțiunea unor agenți infecțioși sau parazitari.

Din punct de vedere microscopic, la suprafața mucoasei digestive se va observa prezența unui mucus vâscos, de culoare cenușiu-gălbui, gelatinos, aspect asemănător cu cel întâlnit în mod fiziologic în procesul de autoliză cadaverică a epiteliilor.

Histologic, prin utilizarea colorației PAS, celulele caliciforme prezintă un număr normal sau puțin crescut la care se adaugă produsul de secreție, într-o cantitate considerabilă. La suprafața mucoasei, sunt observate depozite de mucus, PAS-pozitive, foarte abundente. (Aurelian-Sorin Pașca, 2016)

Inflamații ale stomacului la carnivore de companie

Denumite și gastrite, inflamațiile stomacului sunt rezultatul intervenției unor factori de natură exogenă, precum ingestia alimentelor alterate, corpii străini, substanțele chimice sau medicamentele. De asemenea în apariția lor, intervin și o serie de agenți infecțioși, respectiv Boala lui Carré, Hepatita virală a câinelui, Parvoviroză sau diferite parazitoze.

La carnivore, inflamațiile pot fi sistematizate în:

inflamații acute, în cadrul cărora sunt amintite formele: seroasă, catarală, hemoragică sau hemoragico-necrotică

inflamații cronice

Leziunile macroscopice nu ajută foarte mult la diferențierea tipului de gastrită, examenul microscopic fiind cel revelator.

Gastrita seroasă

Reprezintă stadiul incipient al altor tipuri de gastrite. Se caracterizează prin îngroșarea mucoasei, datorată prezenței edemului inflamator la nivelul corionului și în submucoasă. Mucoasa împreună cu pliurile gastrice apar îngroșate și congestionate.

Gastrita catarală

Este o formă de gastrită acută, de intensitate ușoară și reprezintă stadiul inițial al formelor mai grave. Apare în urma ingestiei de substanțe iritante, în Boala lui Carré, Leptospiroză, infecția cu specii bacteriene din genul E-coli sau Ochratoxicoză (Aspergillus spp., Penicillium spp.).

Mucoasa apare edemațiată și congestionată, acoperită de un mucus vâscos, alb-cenușiu și aderent. Microscopic, se evidențiază congestia și edemul corionului, un infiltrat celular inflamator (granulocite neutrofile), limfocite și macrofage, în plus leucocite și celule epiteliale descuamate în masa mucusului. În cazul gastritei catarale cronice, are loc hiperplazia corionului datorită infiltratului cu celule inflamatorii și apariției fibrozei, mucoasa căpătând un aspect granular. De asemenea se produce și o hiperplazie a foliculilor limfoizi din mucoasă.

1.4.3. Gastrita hemoragică/hemoragico-necrotică

Majoritatea inflamțiilor hemoragice, în focare sau difuze, sunt asociate cu necroze ale mucoasei gastrice, astfel acestea devenind infamații necrotice.

Macroscopic, leziunile vor fi diferite în funcție de intensitatea și extinderea inflamației dar și a agentului etiologic care a intervenit. Mucoasa va apărea de culoare roșie-vișinie și îngroșată. Hemoragia se poate produce atât la suptafața cât și în profuzimea mucoasei gastrice, uneori avansând spre submucoasă cuprinzând și peretele gastric.

1.4.3.1. Gastrita hemoragico-necrotică chimică.

În urma ingestiei de substanțe chimice, toxice, iritante sau caustice, apare o astfel de inflamație.

Acizii determină o necroză de coagulare la suprafața mucoasei, hemoragia fiind de intensitate mică. Culoarea poate fi cenușie-albicioasă, gălbuie sau brună, în funcție de substanța ingerată. Hemoragia se intensifică după ce se produce desprinderea porțiunii de mucoasă necrozată.

Substanțele cu caracter bazic, produc necroze de lichefiere, astfel, aceste necroze vor fi mai profunde și în consecință și hemoragia va fi de intensitate mai mare.

1.4.3.2. Gastrita hemoragico-necrotică infecțioasă

La câine, gastrita hemoragică este întâlnită în anaerobioza produsă de Clostridium perfingens, Salmoneloză, Leptospiroză, Boala lui Carre, Parvoviroză și Hepatita infecțioasă.

Hemoragia însoțită de necroză, apare în urma alterării pereților vasculari ai mucoasei. Acțiunea agenților infecțioși determină necroza fibrinoidă și hialinizarea pereților vasculari, tromboza arteriolară, venulară și capilară, în final producerea hemoragiei și infarctizare.

În uremia câinelui (gastrita uremică), mucoasa prezintă o culoare roșiatică-violacee, sunt prezente focare hemoragico-necrotice și ulcere hemoragice.

Unele antiinflamatoate nesteroidiene pot produce necroze în urma ischemiei și reducerii secreției de bicarbonat (inhibarea prostaglandinelor).

1.4.4. Gastrita cronică superficială

Reprezintă inflamația cronică a corionului superficial. Este prezent un infiltrat inflamator cu celule mononucleară însoțit de fibroză.

Acest tip de gastrită este specific infecției cu bacterii din genul Helicobacter, la câine.

Forma activă este caracterizată de apariția unor eroziuni ale epiteliului și de un bogat infiltrat cu polimorfonucleare neutrofile în mucoasă, alături de celule inflamatorii de tip cronic, pe când în forma inactivă, celulele mononucleare domină infiltratul celular inflamator.

1.4.5. Gastrita cronică atrofică

Este urmarea celei superficiale, în această formă celulele inflamatorii mononucleare sunt prezente în zona glandelor gastrice, care sunt reduse ca și dimensiune. Mucoasa este mult subțiată, corionul este fibrozat iar fibrele musculare netede apar hipertrofiate. Foliculii limfoizi, sunt hiperplaziați și într-un număr mare, în zona antrală. Această formă apare adesea la câinii cu reflux duodenal, manifestându-se în special în zona antrală și cea fundică a stomacului.

1.4.6. Gastrita cronică hiperplastică

Nu se cunoaște etiologia acestei forme de gastrită și este menționată în special la câine.

Macroscopic, se va observa o îngroșare a peretelui gastric în focar sau difuz, iar faldurile mucoasei vor prezenta un aspect de circumvoluțiuni cerebrale.

La examenul microscopic se poate observa o hiperplazie a celulelor foveolare și glandulare, de asemenea un infiltrat cu mononucleare în corion ce se întinde până la musculara mucoasei, edem al corionului și o chistizare a glandelor.

1.4.7. Gastrita eozinofilică

Este întâlnită la câine și descrie prezența unui infiltrat eozinofilic difuz la nivelul corionului și în submucoasă împreună cu o proliferare limfoplasmocitară și fibroză.

1.4.8. Gastrita granulomatoasă

Nematodele de Spirocerca lupi determină apariția acestei forme de gastrită, la câini. Paraziții traversează mucoasa gastrică și formează noduli de dimensiunea unei alune.

1.5. Tumori ale stomacului la carnivore de companie

Dintre animalele domestice, câinele este cel mai des afectat de apariția tumorilor gastrice. Din punct de vedere clinic, simptomele nu sunt specifice, animalele sunt slăbite, anorexice și adesea apare emeza postpradial. Diagnosticul se va pune pe baza unei biopsii sau cu ajutorul examenelor imagistice.

Deși este rară apariția tumorilor, totuși au fost diagnosticate: adenoame, adenocarcinoame, leiomioame, leiomiosarcoame, fibrosarcoame, limfoame, mastocitoame, sarcoame și carcinoide gastrice. Dintre acestea, prevalență crescută s-a înregistrat în cazul adenocarcinomului, în special la câinii masculi, cu vârsta mai mică de 10 ani și se pare că unele rase prezintă o predispoziție pentru apariția acestei tumori. Zona în care s-a diagnosticat cel mai des tumora, a fost pilorul.

Unele dintre tumori apar precum niște proeminențe dure, non-ulcerative, ce implică majoritatea suprafeței peretelui gastric și determină dispariția faldurilor de la nivelul mucoasei gastrice. Altele, se pot dezvolta sub forma unor plăci dure ce acoperă pliurile, central fiind prezent un aspect ulcerativ. Se consideră că ulcerația apare la mai mult de jumătate dintre cazurile diagnosticate cu adenocarcinom.

Prin realizarea unei secțiuni la nivelul peretelui gastric, în care sunt localizate adenocarcinoamele, se va observa un țesut dur, fibros însoțit de edem. Atunci când iau forma unor plăci, se pot observa pe seroasă, infiltrate limfatice proeminente.

Carcinoamele la câini, pot invada peretele gastric într-un mod agresiv, invadând totodată și limfonodurile regionale, uneori chiar și unele organe precum ficatul, splina sau glandele suprarenale, prin metastazare.

La pisici, diagnosticul de adenocarcinom este rar. În acest caz, adenocarcinomul poate lua o formă difuză sau tubulară. Diagnosticul de certitudine se pune doar în urma realizării biopsiei sau a autopsiei post-mortem. (Jubb, Kennedy & Palmer, 2016)

De asemenea, la nivelul stomacului poate să apară o hiperplazie adenomatoasă sub forma unei proliferări papilotubulare (polipi). Astfel de proliferări se pot dezvolta la nivelul pilorului și pot determina apariția stenozei pilorice, în gastropatia pilorică hipertrofică.

Macroscopic, polipul prezintă un aspect pedunculat, cu o dimensiune în diametru de aproximativ 1 cm pâna la câțiva cm. Poate fi dur, fribail sau hemoragic și adesea suprafața prezintă ulcerații.

Microscopic, în cazul unei proliferări tubulare, se pot observa cripte ramificate ce sunt aliniate de celule epiteliale pseudostratidicate bine diferențiate. În cazul celor cu o dezvoltare papilară, se va observa un țesut conjuctiv acoperat de un strat de celule epiteliale pseudostratificate.

A fost raportată apariția polipilor adenomatoși benigni și la pisici, în special la masculii ce aparțin raselor asiatice. Pentru diferențierea de adenocarcinomul papilar se necesită realizarea unei biopsii.

Tumorile mastocitelor, apar adesea la câinii învârstă și ocazional la pisici. Stomacul reprezintă locul unde aceste tumori au fost cel mai des diagnosticate. Porțiunile de mucoasă afectată, prezintă un aspect bronzat, sunt dure și îngroșate, uneori ulcerate. În general se dezvoltă sub forma unor cordoane infiltrative sau sub forma unor aglomerări înconjurate de o stromă fibrovasculară. Pot să apară metastaze în limfonodurile mezenterice, urmate de organe. (Jubb, Kennedy & Palmer, 2016)

1.6. Descrierea cadrului instituțional

Studiul necesar întocmirii lucrării de licență s-a realizat în cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Iași, Facultatea de Medicină Veterinară, la disciplina de Anatomie Patologică. Probele au fost recoltate, prelucrate și examinate în laboratorul disciplinei.

Laboratorul este prevăzut cu o zonă destinată recepției și refrigerării cadavrelor, o sală în care se efectueză examenul necropsic, un laborator unde sunt prelucrate probele histopatologice și o încăpere pentru analiza microscopică.

Zona în care se pregătesc probele histologice este echipată cu: dulapuri în care sunt depozitate: instrumentarul, coloranții și substanțele chimice, scaune, mese de lucru faianțate, mese pentru aparatură, un fișet dedicat depozitării lamelor ce au fost prelucrate și înregistrate anterior, frigider, dulapuri suspendate destinate stocării sticlăriei de laborator și chiuvetă.

Laboratorul de histopatologie deține și aparatură specială, și anume: dispersor de parafină de tip SLEE MPS/W, microtom rotativ cu retracție automat SLEE CUT 6062 cu scopul realizării secțiunilor, etuvă Binder folosită pentru includerea la parafină, baie de flotație, placă sofantă, incubator MEMMERT, termostat electric, hotă cu sistem de ventilație electric CARBO 1200 COMB utilizată pentru absorbția substanțelor volatile, centrifugă, ceas cu cronometru, balanță analitică și linie de deparafinare succesivă.

Laboratorul de microscopie este dotat cu un microscop electronic, un microscop optic LEICA DM 750, un computer și o cameră foto digitală modelul LEICA ICC 50 HD MPX.

În vederea realizării recoltării și prelucrării probelor s-a utilizat echipament de protecție adecvat alcătuit din bonetă, halat și mănuși. Totodată, în cadrul operațiunilor de examinare, a fost necesară utilizarea instrumentarului alcătuit din: cuțite, foarfece, pense de diferite dimensiuni, bisturie împreună cu lame de bisturiu, casete de aluminiu, tăvițe metalice și băi de colorare. Sticlăria de laborator a constat în: baloane Erlenmeyer, flacoane și eprubete de dimensiuni diferite, pahare Berzelius, cilindri gradați, lame și lamele de sticlă.

Pentru prelucrarea histologică a probelor a fost necesară utilizarea: unui fixator chimic (formaldehidă 10%), acizi, soluții alcoolice de concentrații diverse specifice fiecărei etape, apă distilată, apă litinată, apă sulfuroasă, lichid Bouin, xilen și substanțe folosite la colorarea preparatelor prin metodele Masson: Hematoxilină-Eozină-Albastru de metil (HEA), Hematoxilină-Eozină (HE) și Acid Periodic-Fuxină Schiff (PAS).

După efectuarea examenului necropsic s-au recoltat probele care au fost fixate prin intermediul fixatorului chimic formaldehidă 10%. Probele au fost introduse ulterior în parafină cu ajutorul procesorului de țesuturi LEICA TP1020. Microtomul SLEE CUT 6062 a făcut posibilă întocmirea secțiunilor histologice cu dimensiunea de 5 µm. Consecutiv etapelor enumerate, au urmat deparafinarea și rehidratarea secțiunilor. În urma aplicării metodelor: HEA, HE și PAS a rezultat colorarea și, totodată, evidențierea leziunilor.

S-a realizat atașarea unei camere foto digitale, mai exact modelul LEICA ICC 50 HD, microscopului optic LEICA cu scopul de a face posibilă examinarea leziunilor histopatologice.

PARTEA A II A

CERCETĂRI PERSONALE ASUPRA MORFOLOGIEI LEZIUNILOR GASTRICE LA CARNIVORELE DE COMPANIE

2.1. Obiectivele și scopul cercetării

Stomacul reprezintă un organ cu o importanță majoră în organism, atât prin modul său de funcționare cât și prin asigurarea unor bariere protective împotriva diverșilor agenți dăunători.

Patologia stomacului a fost și rămâne în continuare un subiect intens cercetat, datorită diagnosticării din ce în ce mai frecvente a diferitelor afecțiuni în această sferă, atât la om cât și la animale.

Obiectivul principal al acestei lucrării a fost inventarierea și descrierea din punct de vedere macroscopic cât și microscopic a leziunilor stomacului la carnivorele de companie, respectiv câine și pisică.

Descrierea leziunilor întâlnite la nivel gastric, s-a realizat atât în contextul unei boli generale cât și prin intermediul tabloului anatomo-patologic general, prin care s-a putut stabili etiologia leziunilor identificate. Metodele de histopatologie alături de microscopie, au fost utilizate pentru evidențierea leziunilor și confirmarea diagnosticului.

2.2. Material și metodă de lucru

2.2.1. Materialul de studiu

Materialul de studiu a fost reprezentat de cazuistica laboratorului disciplinei de Anatomie patologică și Medicină legală a Facultății de Medicină Veterinară din Iași, din perioada 2017-2019, și a constat în probele recoltate în urma a 43 de necropsii a cadavrelor de câini și pisici.

Principala sursă a câinilor și pisicilor supuse necropsiei au fost clinicile veterinare private din municipiul Iași, dar și clinicile facultății. Limitele de vârstă au fost de 2 luni, respectiv 13 ani.

La unele cazuri cunoașterea anamenezei și a fișei pacientului au dus la concluzia că respectivii pacienți sufereau de o afecțiune gastrică. La alte cazuri, leziunile au fost descoperite în urma examenului necropsic. Acest lucru se explică prin faptul că o parte din animalele supuse examinării nu dețineau stăpân, provenind de pe stradă, și implicit, nu erau luate în evidența cabinetelor sau clinicilor veterinare, necunoscându-se astfel istoricul medical.

Tabelul 2.1 Numărul total de leziuni examinate la câine

Au fost examinate un număr total de 28 de animale (câini), din acest total s-au descoperit un număr total de 32 de leziuni, la 2 dintre cazuri, dilatația, torsiunea și infarctul gastric au însumat un număr de 6 leziuni. La 5 dintre cazuri a fost pusă în evidență congestia activă iar la 6 dintre cazuri s-a confirmat hemoragia gastrică. Leziunile de gastrită prezente au fost de diferite tipuri, 4 cazuri de gastrită catarală și 3 cazuri de gastrită uremică respectiv hemoragică. La un singur caz s-a descoperit hemangiosarcomul.

Tabelul 2.2 Numărul total de leziuni examinate la pisică

Numărul total de pisici examinate a fost de 15, din care s-au constatat 2 cazuri cu leziuni de congestie activă respectiv pasivă, la 2 dintre cazuri s-a observat hemoragia gastrică și la 1 caz a prezentat hernie transdiafragmatică. Ulcerul gastric a fost prezent la 2 dintre cazuri iar gastritele au fost de tipul hemoragico-necrotică, uremică și cronică hiperplastică, dintre acestea gastrita hemoragico-necrotică a înregistrat 3 cazuri iar celelalte tipuri câte un caz fiecare. La un singur caz a fost descoperită tumora benignă-lemiomul.

2.2.2. Tehnica de examinare necropsică la carnivore și de examinare a stomacului

Pentru realizarea obiectivelor, s-au utilizat ca metode de lucru tehnica de examinare necropsică a stomacului și tehnica histopatologică pentru includerea la parafină a probelor de țesut recoltate.

Tehnica de examinare a tubului digestiv (după Oprean O. Z., 2002)

În vederea realizării examenului necropsic la carnivore, se va urmări planul de examinare standard și anume:

1. Identificarea organului

2. Identificarea speciei din care face parte animalul supus examinării

3. Observarea modificărilor sesizabile prin inspecție, ale organului: volum, formă, culoare, modificări de suprafață-pete, zone, formațiuni, depozite

4. Definirea consistenței-crescută, mult crescută, scăzută, mult scăzută

5. Realizarea unor secțiuni obligatorii și suplimentare pentru a urmări dacă unele modificări sesizate la suprafață se întind în profunzime, rezistența pe care o opune organul în momentul secționării, aspectul suprafeței de secțiune, care poate fi: uscat sau umed, neted sau granular, sau pot fi observate anumite lichide patologice, formațiuni și sânge.

6. Diagnosticul anatomopatologic al organului supus examinării

7. Identificarea agentului patogen sau a bolii care au dus la aparția modificărilor patologice.

În funcție de preferințe, se utilează diverse metode necropsice, dintre care amintim: Metoda lui Virchow, Metoda lui Kitt și Metoda Abricosov.

Oricare ar fi metoda de examinare aleasă, obligatoriu se va începe cu un examen al cadavrului, prin care se vor stabili aspectul acestuia alături de prezența și gradul modificărilor cadaverice. Se va continua prin examenul intern al cadavrului, iar după stabilirea diagnosticului va avea loc distrugerea acestuia și decontaminarea spațiului în care a fost reazlizată necropsia.

La carnivore, examenul necropsic va fi realizat conform planului general cu o excepție, se va evita eviscerarea tubului digestiv postdiafragmatic, tubul gastrointestinal fiind eviscerat într-un singur bloc, aplicându-se în prealabil două ligaturi duble, pe esofag și pe rect. La tineret, se poate opta pentru metoda de eviscerare a lui Kitt, ce constă în îndepărtarea tuturor organelor într-un singur bloc: buco-cervico-toracico-abdomeno-pelvin.

Apariția modificărilor cadaverice ale tubului digestiv se datorează contactului direct, în principal, cu conținut alimentar care adesea produce fermentație. După moartea animalului, se produce o secreție de mucus și descuamarea celulelor epiteliale. Acestea se vor acumula la suprafața mucoasei gastrice, generând un aspect de inflamație catarală, astfel este necesar ca recoltarea unor eventuale probe în vederea realizării examenului histologic, să fie cât mai precoce, astfel încât să se evite fenomenele autolotice destul de intense în cazul acestui organ.

La 24 de ore după deces, are loc imbibiția hemoglobinică și cea sulfmethemoglobinică, urmate de instalarea emfizemului cadaveric datorat fermentațiilor, acesta manifestându-se printr-o dilatație excesivă și subțierea peretelui gastric.

Examinarea necropsică a stomacului

Se începe printr-o inspecție a volumului și a seroasei gastrice. Deschiderea organului se face printr-o secțiune aplicată pe mica curbură, între cardia și pilor, puțin lateral, pe una dintre fețele stomacului. Această metodă de deschidere a stomacului, este folosită pentru a se conseva regiunea fundică în care sunt întâlnite cele mai dese leziuni, și anume: gastritele.

În timpul examinării, se urmărește grosimea peretelui gastric, conținutul gastric, aspectul mucoasei și eventualele depozite sau leziuni ale acesteia. Se are în vedere faptul că, la carnivore, mucoasa gastrică apare hiperemiată, postprandial.

2.2.3. Tehnica histopatologică pentru includerea la parafină (după Alexandru N., 1995)

Tehnica include cinci etape: recoltare, fixare, includere la parafină, secționare și colorare.

Recoltarea probelor trebuie efectuată cu instrumentar adecvat, ascuțit, evitându-se strivirea țesuturilor. Este absolut necesar să se recolteze cu discernământ probele din anumite locuri cât mai reprezentative din punct de vedere lezional și să corespundă obiectivului investigațiilor. Fragmentul trebuie să conțină pe lângă țesut modificat, și țesut normal, zonele preferate fiind cele de la marginea leziunii. Dimensiunea estimativă a prelevatului va fi aproximativ de 1 cm3, acest lucru favorizând pătrunderea uniformă și rapidă a fixatorului în toată proba.

Fixarea deține următoarele scopuri:

sterilizarea pieselor (fixatorul chimic are și menirea de dezinfectant);

favorizarea prelucrării ulterioare a pieselor prin fenomenul de întărire;

împiedicarea fenomenului de autoliză și încetarea fenomenelor vitale fixate din țesuturile respective, surprinzând astfel leziunile histopatologice din respectivul moment.

Fixarea se realizează în flacoane de sticlă, a câte 100-200 ml. Fixatorul chimic folosit este formaldehida 10% soluție apoasă, al cărui volum trebuie să depășească de 20 de ori volumul pieselor din interiorul flacoanelor. Formolul este utilizat frecvent datorită bunei viteze de penetrare și puterii de a garanta conservarea pe termen lung.

Lichidul Bouin s-a folosit în procesul de demineralizare (extracția sărurilor de calciu), acesta fiind alcătuit din 15 părți de acid picric, o parte de acid acetic glaciar și 5 părți de formol.

Includerea la parafină presupune străbaterea a patru pași succesivi:

Deshidratarea vizează eliminarea apei din țesuturi și se realizează cu ajutorul alcoolului în concentrații crescânde. Piesele se trec inițial în baia cu alcool de concentrație 80%, după cea de 90% și la sfârșit în cea cu alcool absolut, ținându-se câte două ore.

Clarificarea extrage etanolul aflat în preparate. Piesele se introduc în două băi de acetonă unde vor fi menținute câte două ore; după se trec în două băi cu benzen, unde se rețin tot câte două ore în fiecare. Această operațiune se efectuează din cauza faptului că alcoolul etilic nu este miscibil cu parafina.

Impregnarea cu parafină presupune întărirea pieselor și aducerea acestora la un anumit nivel de omogenitate, condiții necesare pentru ca secționarea sa fie optimă. Impregnarea se desfășoară în termostatul de includere la parafină cu trecerea preparatelor prin trei băi de parafină lichidă, la 560C, timpul de menținere în fiecare baie fiind de două ore.

Includerea propriu-zisă denumită și turnarea blocului, determină încorporarea pieselor în blocuri de parafină, acțiune precedată de secționarea la microtom. Se utilizează anumite forme din aluminiu ce permit includerea a 10-12 piese în același timp, sau casete speciale, de diverse dimensiuni, individuale.

Secționarea (microtomia) semnifică etapa în care se aplică microtomul pentru parafină SLEE CUT 6062 care realizează secțiuni histologice cu grosimea de 5 µm.

După secționare, țesuturile dobândesc pliuri și sunt concentrate, fenomene ce împiedică realizarea examinării microscopice în condiții normale. În vederea corectării acestui defect se recurge la etalarea țesuturilor pe lame de sticlă, mai exact lame port-obiect. Etalarea se face cu „acele de disociere”, în două modalități: fie pe o picătură încălzită de apă, direct pe lamă, fie utilizând baie de apă la temperatura de 40-500C, prin imersia secțiunilor și apoi luarea acestora de pe suprafața apei cu lama port-obiect.

Colorarea. Pentru evidențierea leziunilor histopatologice se apelează la metodele tricromică Masson (HEA), HE și PAS (Periodic Acid Schiff). În toate cele trei metode, înainte de colorarea propriu-zisă, preparatele se supun deparafinării și rehidratării.

Deparafinare (introducerea preparatelor în 5 băi succesive de bezen):

benzen I (10 minute);

benzen II (10 minute);

benzen III (10 minute);

benzen IV (10 minute);

benzen V (10 minute).

Rehidratare:

alcool etilic absolut (10 minute);

alcool etilic 90% (10 minute);

alcool etilic 80% (10 minute);

apă robinet (10 minute);

apă distilată (pasaj).

Metoda tricromică Masson (HEA) – orientare generală

Colorare:

hematoxilină Mayer (10 minute);

apă robinet (pasaj);

apă litinată (10 minute);

apă distilată (pasaj);

eozină (10 minute);

apă distilată (pasaj);

acid fosfomolibdenic 1% (10 minute);

apă distilată (pasaj);

albastru de metil 1% (3 minute);

apă distilată (pasaj).

Deshidratare:

alcool etilic 80% (10 minute);

alcool etilic 90% (10 minute);

alcool absolut (10 minute).

Clarificare:

benzen I (10 minute);

benzen II (10 minute);

benzen III (10 minute);

benzen IV (10 minute);

benzen V (10 minute).

Metoda Hematoxilină-Eozină (HE)

III. Colorare:

hematoxilină Mayer (10 minute);

apă robinet (pasaj);

apă litinată (10 minute);

apă distilată (pasaj);

eozină (10 minute);

apă distilată (pasaj).

IV. Deshidratare – identic HEA.

Clarificare – identic HEA.

După efectuarea clarificării se montează piesele folosind balsam de Canada, pentru a putea fi examinate la microscop.

2.3. Rezultate și discuții

2.3.1. Tulburări circulatorii ale stomacului la carnivore de companie

Din această categorie de leziuni, au fost descoperite în urma examenului necropsic: congestia activă și cea pasivă, hemoragia, tromboza și infarctul gastric.

Congestia activă a fost depistată la 5 câini și 2 pisici supuse examenului necropsic. Etiologia afecțiunilor care au dus la apariția acestei leziuni, a fost traumatică sau de natură infecțioasă. Vârsta animalelor a fost cuprinsă între 2 și 5 ani.

La examenul macroscopic, a putut fi observată hiperemia mucoasei gatrice (Fig. 2.1), caracterizată de culoarea roșie aprinsă pe care mucoasa o prezenta.

La examenul microscopic, congestia activă a mucoasei gastrice a fost evidențiată de ectazia capilarelor și existența unei supraîncărcări a acestora cu hematii (Fig. 2.2).

Fig. 2.1.Congestia activă a mucoasei gastrice. Câine

Fig. 2.2 Congestie arterială a mucoasei gastrice. Ectazia capilarelor și supraîncărcarea lor cu hematii.

Congestia pasivă a fost confirmată în urma examenului necropsic la 2 dintre cazuri, respectiv 2 pisici, cu vârsta cuprinsă între 3 și 5 ani, animalele nu au prezentat o anamneză. Etiologia ce a determinat leziunea a fost insuficiența cardiacă.

Din punct de vedere macroscopic, mucoasa stomacului prezenta o culoare roșie-violacee, cu pliurile evidente și proeminente, pe lângă acestea s-a putut observa și o edemațiere a acesteia (Fig. 2.3).

Fig. 2.3 Congestie pasivă a mucoasei gastrice. Pisică.

Infarctul venos al stomacului

Infarcul venos al stomacului a fost observat în cazuistica noastră la câinii cu torsiune gastrică, la 2 dintre cazurile examinate, fiind o consecință a acesteia.

Aspectul macroscopic al organului a fost caracterizat de culoarea roșie-închisă, negricioasă a mucoasei gastrice, datorită torsiunii gastrice ce a favorizat stagnarea sângelui la nivelul vaselor de sânge și implicit a organului (Fig. 2.4)

Fig. 2.4 Infarctul venos al stomacului după torsiune. Câine.

Hemoragia gastrică

Gastroragia poate fi definită prin infiltrarea sângelui în lumenul gastric. A fost întâlnită la 8 dintre cazurile studiate, respectiv 6 câini și 2 pisici. Etiologia a fost predominant de natură traumatică.

Din punct de vedere macroscopic, stomacul a prezentat o creștere în volum datorită acumulării și stagnării sângelui la acest nivel, conferind astfel organului un aspect roșu-ciocolatiu. (Fig. 2.5)

Microscopic, acumularea sangvină de la nivelul mucoasei gastrice, a putut fi observată cu ușurință, confirmând astfel leziunea. (Fig. 2.6)

Fig. 2.5 Hemoragie gastrică. Câine

Fig. 2.6 Hemoragie gastrică. Câine. Col. tricromică Masson

2.3.2. Tulburările topografice ale stomacului

Modificările topografice ale stomacului sunt reprezentate de deplasări și torsiuni, întâlnite mai des în cazul câinelui și mai rar la pisici. Stomacul se poate deplasa, uneori deplasarea asociindu-se cu torsiunea, consecința fiind apariția timpanismului prin acumulare rapidă de gaze.

Hernia transidiafragmatică se produce la carnivore, în urma deșirării diafragmei prin compresiunea exercitată de stomacul supraîncărcat, datorită traumatismelor puternice sau poate fi congenitală, unele rase de animale prezentând o predispoziție pentru apariția acestei afecțiuni. La examenul necropsic, se observa desprinderea mușchiului diafragmatic însoțită de infarctizarea pereților gastrici.

Dintre cazurile studiate, leziunea a fost întâlnită doar la un singur caz, respectiv o pisică (Fig. 2.7 și Fig. 2.8). A putut fi observată desprinderea diafragmei și infarctizarea pereților stomacului, datorită compresiei și strangulării structurilor de la acest nivel, fiind astfel favorizată stagnarea circulației sangvine.

Fig. 2.7 Hernia transdiafragmatică a stomacului. Pisică.

Fig. 2.8 Hernia transdiafragmatică a stomacului. Pisică

Dilatația gastrică

Dilatația stomacului sau gastrectazia poate fi întâlnită la toate speciile, dar mai frecvent la ecvine, suine și canide, datorită indigestiei prin supraîncărcare — dilatația alimentară sau datorită fermentațiilor, cu producere excesivă de gaze — dilatația timpanică. Animalele mor prin asfixie, autointoxicație, datorită șocului sau peritonitei consecutive rupturii stomacului.

Atât la câine cât și la pisică, este întâlnită frecvent, alături de volvulus. Se va observa infarctizarea mucoasei gastrice, blocarea cardiei și a pilorului. Peretele stomacului dilatat se subțiază, mucoasa se atrofiază, iar pliurile mucoasei dispar, conținutul gastric devenind sangvinolent. Dacă se produce ruptura stomacului, se instalează hemoperitoneul. În astfel de cazuri, se recurge la intervenție chirurgicală într-un timp cât mai scurt.

Uneori, apar situații în care dilatația se produce doar parțial, are loc practic o reducere zonală a diametrului stomacului, consecință a cicatrizării unui ulcer sau a evoluției unei gastrite cronice. Fibrozarea ce se produce constituie o stenoză adevărată iar în regiunea anterioară a acesteia, se produce dilația. Mucoasa gastrică este predispusă la apariția fenomenelor de tip inflamator. Prin creșterea presiunii abdominale, animalele pot avea un sfârșit letal datorită asfixiei. Unei evoluții acute i se pot asocia și complicații peritoneale iar în cea cronică se poate produce o autointoxicație.

Dilatația gastrică a fost întâlnită la două dintre cazuri, la 2 dintre câinii examinați, în contextul torsiunii gastrice. Datorită torsiunii gastrice, stomacul și-a mărit volumul prin stagnarea conținutului alimentar și producerea gazelor de fermentație.

Macroscopic, a putut fi observată creșterea în volum a stomacului în comparație cu dimensiunile normale, culoarea roșie, roșie-închis a organului datorită acumulării și stagnării sângelui, aspect ce poate fi vizualizat în Fig. 2.9 și Fig. 2.10.

Fig. 2.9 Dilatația și torsiunea gastrică a stomacului . Câine.

Fig. 2.10 Dilatația și torsiunea gastrică a stomacului . Câine

Torsiunea gastrică

Torsiunea stomacului pare să fie destul de frecventă la animalele de talie mică, fiind favorizată îndeosebi de condițiile anatomice: poziția pendulantă a stomacului, predispoziție ereditară, splenomegalie, aerofagie etc.

Predispoziția unor rase de câini și mai ales a celor tineri după consumul unor cantități crescute de alimente, urmat apoi de activitate fizică intensă, favorizează apariția torsiunii gastrice.

Torsiunea apare secundar dilatației gastrice, stomacul se poate roti de la 90ș la 360ș, în sensul acelor de ceasornic. Această rotație plasează porțiunea pilorică spre stânga, față de linia mediană, captând astfel duodenul între porțiunea distală a esofagului și stomacul. În funcție de gradul de torsiune, și splina poate suferi anumite modificări de poziție. O torsiune de peste 180ș conduce la apariția ocluziei esofagului (porțiunea distală).

Torsiunea afectează vasele gastrice și pe cele epiploice, rezultând o hemoragie ce contribuie totodată la scăderea debitului cardiac și apariția hipotensiunii arteriale. În urma torsiunii, vasele ce irigă marea curbură și zona fundică a stomacului, favorizează apariția unei necroze locale. Mucoasa în aceste zone, este predispusă la ischemie ce contribuie în continuare la dezvoltarea necrozei pe suprafețe mai mari, si posibil apariția unei perforații la nivelul peretelui gastric.

Două dintre cazurile studiate, au pus în evidență torsiunea gastrica, alături de dilatație și infarct venos. Stomacul a apărut dilatat, cu pereții îngroșați, roșii-violacei, infarctizați, ca urmare a blocării și stagnării circulației sangvine (Fig. 2.11).

Fig. 2.11 Dilatația și torsiunea gastrică a stomacului . Câine

Ruptura stomacului este observată la toate monogastricele. La câini și pisici, ea poate fi consecința dilatațiilor — ruptura spontană — sau poate fi determinată de traumatisme — ruptura traumatică și acțiunea unor corpi străini asupra stomacului. Deobicei ruptura se produce la nivelul marii curburi. Se menționează de asemenea că în etiologia acestei afecțiuni sunt incluse și evoluția ulcerului gastric alături de ileus.

Macroscopic, leziunea se recunoaște ușor prin infiltrarea hemoragică a marginilor plăgii.

2.3.3. Ulcerul gastric

Ulcerul gastric poate fi definit prin apariția unei necroze focale și a unei excavații la nivelul mucoasei gastrice ce cuprinde adesea și submucoasa, cu tendința de perforare. Se consideră că este o afecțiune mult mai des întâlnită la câini în comparație cu pisicile. Prezintă o etiologie plurifactorială, remarcându-se astfel:

• factori interni sau externi ce alterează structura mucoasei și distrug bariera gastrică,

• factori ce mențin morfologia și funcționarea epiteliului gastric: menținerea circulației, producția de mucus și proliferarea celulară.

Apariția unei hipersecreții de acid clorhidric (HCl), afectarea mecanismului de protecție al mucoasei, compromiterea barierei gastrice, existența unui reflux biliar și ischemia mucoasei, reprezintă factori importanți ce favorizează apariția ulcerului. Unele medicamente, precum antiinflamatoarele nesteroidiene dar și prezența unor mase tumorale, sunt asociate cu ulcerația gastrică.

Ulcerele gastrice pot fi clasificate în:

• ulcere primare sau idiopatice, din care fac parte: ulcerul de foame și ulcerul peptic propriu-zis.

• ulcere secundare sau simptomatice

Ulcerele de foame apar sub formă de focare mici, hemoragico-necrotice, cu tendința de extindere în profunzimea mucoasei fundice și pilorice.

Ulcerul peptic propriu-zis, este rezultatul autodigestiei și apare cu predominanță în zona pilorică.

Ulcerul peptic, apare în urma acțiunii sucului gastric și a pepsinei asupra mucoasei și are o evoluție cronică. Leziunea poate fi superficială sau prin progresie, poate deveni profundă ce se soldează cu perforarea peretelui gastric.

Din punct de vedere macroscopic, baza ulcerului prezintă un aspect neted, treptat observându-se vase sangvine bine evidențiate sau chiar trombozate. Pot fi remarcate cicatrici care vor îngroșa și indura peretele stomacului sau vor încreți mucoasa în jurul ulcerului.

Microscopic, se observă modificări specifice necrozei active, inflamației cornice sau de natură cicatriceală.

La câine, ulcerul peptic se localizează cu predominanță în porțiunea pilorică și cea a duodenului proximal, leziunile având un diametru de câțiva milimetri până la 3-4 cm. Apare de cele mai multe ori la câinele adult. Prin perforarea peretelui gastric, se produce hemoragie asociată cu hematemeză, melena, anemie și hemoperitoneu. În aproximativ 80% dintre cazuri, mastocitomul se asociază cu ulcerul peptic și eroziuni gastrice. Atât la câine cât și la piscă, apariția acestui tip de ulcer este asociată și cu sindromul Zollinger-Ellison.

La apariția ulcerului peptic, atât la câine cât și la pisică, s-a remarcat faptul că asemănător omului, infecția bacteriană cu Helicobacter spp., poate cauza ulcerarea mucoasei gastrice, mai ales prin enzimele secretate de acestea ce determină creșterea pH-ului la acest nivel.

În forma acută, asociată deobicei cu stresul sau administrarea îndelungată de Aspirină, leziunile sunt multiple și se prezintă sub forma unor eroziuni sau ulcere, circulare, de dimensiuni mici, ce rar depășesc mucoasa gastrică. Localizarea cea mai frecventă a leziunilor este zona fundică a mucoasei.

Macroscopic, marginile ulcerului nu prezintă un aspect indurat iar baza este de culoare ciocolatie, datorată sângelui digerat.

Microscopic, se pot observa leziuni infiltrate cu sânge, însoțite sau nu, de o reacție inflamatorie. Se poate produce o vindecare și reepitelizare a mucoasei și nu se produce cicatrizarea.

La câine, au fost descries trei tipuri de ulcer:

activ, în formă acută, ce se prezintă sub forma unor excavații rotunde sau ovalare, cu mucoasa edemațiată ce le înconjoară.

ulcere mici, multiple

ulcere acoperite de fibrină ce ajung în profunzimea peretelui gastric.

În cazuistica noastră, din totalul cazurilor studiate, 6 dintre ele au fost diagnosticate cu ulcer gastric, respectiv 4 la câine și 2 la pisică.

Din punct de vedere macroscopic, a putut fi observat tabloul lezional caracteristic ulcerului gastric, prezența ulcerelor localizate în zona pilorică, sub forma unor cicatrici ce au indurat peretele gastric și au determinat apariația aspectului ondulat a mucoasei gastrice. De asemenea s-a putut vizualiza cu ușurință vasele sangvine și zone hiperemice pe suprafața stomacului (Fig.2.12).

Microscopic, prin metoda histopatologică, au putut fi viziualizate leziunile cicatriceale specifice ulcerului gastric (fig. 213).

Fig. 2.12 Ulcer gastric. Câine.

Fig. 2.13 Ulcer gastric în faza de cicatrizare. Col tricromică Masson

2.3.4. Inflamații ale stomacului la carnivore de companie

Denumite și gastrite, inflamațiile stomacului sunt rezultatul intervenției unor factori de natură exogenă, precum ingerarea de alimente alterate, corpi străini, substanțe chimice sau medicamente. De asemenea în apariția lor, intervin și o serie de agenți infecțioși, ca în cazul bolii lui Carré, a hepatitei virale la câine, Parvoviroză sau diferite parazitoze.

La carnivore, inflamațiile pot fi sistematizate în:

• inflamații acute, în cadrul cărora sunt amintite formele: seroasă, catarală, hemoragică sau hemoragico-necrotică

• inflamații cronice

Leziunile macroscopice nu ajută foarte mult la diferențierea tipului de gastrică, examenul microscopic fiind cel revelator.

Gastrita seroasă

Reprezintă stadiul incipient al altor tipuri de gastrite. Se caracterizează prin îngroșarea mucoasei, datorată prezenței edemului inflamator la nivelul corionului și în submucoasă. Mucoasa împreună cu pliurile gastrice apar îngroșate și congestionate.

Gastrita catarală

Este o formă de gastrită acută, de intensitate ușoară și este stadiul inițial al formelor mai grave. Apare în urma ingestiei de substanțe iritante, în Boala lui Carré, Leptospiroză, infecția cu E-coli sau Ochratoxicoză (Aspergillus spp., Penicillium spp.).

Macroscopic, mucoasa apare edemațiată și congestionată, acoperită de un mucus vâscos, alb-cenușiu și aderent.

Microscopic, se evidențiază congestia și edemul corionului, un infiltrat celular inflamator (granulocite neutrofile), limfocite și macrofage, în plus leucocite, celule epiteliale descuamate în masa mucusului. În cazul gastritei catarale cronice, are loc hiperplazia corionului datorită infiltratului cu celule inflamatorii și apariției fibrozei, mucoasa căpătând un aspect granular. De asemenea se produce și o hiperplazie a foliculilor limfoizi din mucoasă.

Gastrita catarală a fost diagnosticată la 4 dintre cazuri, la câine, etiologia fiind de natură parazitară.

La examenul necropsic, macroscopic a putut fi observată edemațierea și congestia mucoasei gastrice, însoțite de prezența unui mucus de culoare albicioasă, vâscos și aderent (Fig. 2.14).

Microscopic, modificările au fost reprezentate de congestie, edem al corionului și prezența unui infiltrat celular inflamator în mucusul prezent la nivelul mucosei gastrice (Fig. 2.15).

Fig. 2.14 Gastrită catarală. Câine

Fig. 2.15 Gastrită catarală. Catar muco-celular – descuamare a celulelor epiteliale de pe mucoasa gastrică. Col. tricromică Masson

Gastrita hemoragică/hemoragico-necrotică

Majoritatea inflamațiilor hemoragice, în focare sau difuze, sunt asociate cu necroze ale mucoasei gastrice, astfel acestea devenind în final infamații necrotice.

Macroscopic, leziunile vor fi diferite în funcție de intensitatea și extinderea inflamației dar și a agentului etiologic care a intervenit. Mucoasa va apărea de culoare roșie-vișinie și îngroșată. Hemoragia se poate produce atât la suptafața cât și în profuzimea mucoasei gastrice, uneori avansând spre submucoasă cuprinzând și peretele gastric.

În acest studiu, am identificat 6 cazuri de gastrită hemoragică și hemoragico-necrotică, respectiv 3 câini și 3 pisici

La examenul macroscopic, au fost vizibile modificările caracteristice leziunii, și anume: modificarea culorii, mucoasa prezentând o culoare roșie-închisă, vișinie, dată de prezența hemoragiilor alături de prezența unor zone de necroză. În Fig. 2.16 și 2.17 se poate observa aspectul macroscopic, leziunea fiind o consecință a insuficienței renale cronice, același aspect macroscopic putând fi vizualizat și în Fig. 2.20, în cazul unui câine cu aceeași etiologie.

Fig. 2.16 Gastrită hemoragico-necrotică. Pisică cu insuficiență renală cronică.

Fig. 2.17 Gastrită hemoragico-necrotică.

Fig. 2.18 Gastrită hemoragico-necrotică. Pisică

Fig. 2.19 Gastrită hemoragico-necrotică. Pisică

În Fig. 2.18 pot fi observate pliurile mucoasei bine evidențiate însoțite de zone hemoragice și zone necrotice, aspect asemănător fiind prezent și în Fig. 2.19.

La animalele de companie, gastrita hemoragico-necrotică este adesea produsă de factori de natură chimică sau infecțioasă.

Ingerarea substanțelor chimice propriu-zise, acide cât și bazice sau a acestora sub forma unor preparate medicamentoase (antiinflamatoare nesteroidiene), determină modificări ale organului, în funcție de calitatea substanței chimice, în special apariția necrozelor la nivelul mucoasei, ce favorizează în final, apariția hemoragiilor de diverse intensități. Prin urmare, vor fi identificate modificări ce țin de structura organului cât și aspectul acestuia.

Fig. 2.20 Gastrită hemoragico-necrotică. Câine. Insuficiență renală cronică

În cazul gastritelor hemoragice-necrotice produse pe fondul evoluției unei boli infecțioase (bacterii, virusuri), hemoragiile vor fi produse în special de alterarea pereților vasculari ai mucoasei, pe lângă hemoragie putându-se identifica și necroza, proces ce este determinat de acțiunea agenților infecțioși.

În uremia câinelui (gastrita uremică), mucoasa prezintă o culoare roșiatică-violacee și sunt prezente focare hemoragico-necrotice însoțite de ulcere hemoragice.

În Fig. 2.21, se poate observa aspectul macroscopic observat în urma examenului necropsic, pe lângă aspectul caracteristic întâlnit în uremie, se poate observa prezența focarelor hemoragico-necrotice. În cazuistica noastră am identificat 4 cazuri cu astfel de leziuni, 3 câini și 1 pisică.

Fig. 2.21 Gastrită uremică. Câine

În timp, formele acute de gastrită se cronicizează, trecând în formele: cronincă superficială, atrofică sau hiperplastică.

Forma de gastrită cronică superficială este caracterizată de inflamția cronică a corionului superficial și prezența unui infiltrat inflamator constituit din celule mononucleare și un proces de fibroză. Acest tip de inflamție se întâlnește îndeosebi la animalele care prezintă o infecție cu specii bacteriene din genul Helicobacter.

Forma cronică atrofică, este urmarea celei superficiale și se caracterizează prin prezența celulelor inflamatorii mononucleare în zona glandelor gastrice. Mucoasa va fi mult subțiată, corionul fibrozat iar fibrele musculare netede vor apărea hipertrofiate. Este o formă de gastrită des întâlnită în special la câinii ce prezintă reflux duodenal și se manifestă în special în zona antrală și fundică a stomacului.

În cazul gastrite cronice hiperplastice, nu se cunoaște cu exactitate etiologia.

Dintre cazurile studiate, la un singur caz am descoperit această formă de gastrită cronică, la o pisică.

Macroscopic, se observă o îngroșare a peretelui gastric, în focar sau difuz, iar faldurile mucoasei vor prezenta un aspect asemănător circumvoluțiunilor cerebrale.

La examenul microscopic se poate observa o hiperplazie a celulelor foveolare și glandulare, de asemenea prezența unui infiltrat cu mononucleare în corion ce se întinde până la musculara mucoasei, un edem al corionului și o chistizare a glandelor (Fig. 2.22).

Fig. 2.22 Gastrita cronică hiperplastică. Pisică. Col. tricromică Masson

2.3.5. Tumorile stomacului

Hemangiosarcomul este o tumoră malignă ce își are originea în endoteliul vascular. Are capacitatea de a se disemina (metastaza) foarte repede prin intermediul torentului sangvin și de a forma tumori mari, foarte bine vascularizate, care se pot rupe, generând astfel hemoragii care pot fi fatale. Tumora este diagnosticată în special la animale cu vârstă înaintată, cu o frecvență mai mare în cazul câinilor, existând o predilecție în funcție de specie. Celulele tumorale se organizează în special la nivelul splinei și a cordului dar datorită capacității de metastazare rapidă, acestea pot ajunge în tot organismul, constituind tumora în diverse organe. În urma cercetărilor s-a constatat faptul că evoluția și prognosticul bolii sunt mai grave în cazul câinilor în comparație cu piscile.

Din totalul cazurilor studiate prin examen necropsic, am descoperit hemangiosarcomul la un singur caz, la un câine cu vârsta de 7 ani.

La examinarea macroscopică a tractului digestiv s-a putut remarca prezența și modul de diseminare al tumorilor (Fig. 2.23).

Fig. 2.23 Hemangiosarcom. Câine

Microscopic, tumorile sunt celulare, cu zone moderate sau extinse de hemoragie însoțită de necroză. Pot deține un aspect capilar, cavernos sau compact iar celulele tumorale sunt asemănătoare cu cele întâlnite la alte sarcoame. Acestea sunt prezente în capilare sau sinusoide, sunt umplute cu sânge și exprimă proteine ce sunt asociate cu diferențierea endotelială.

Fig. 2.24 Hemangiosarcom. Câine. Col. tricromica Masson

Leiomiomul gastric

Reprezintă o tumoră beningnă ce se formează la nivelul musculaturii netede. Apare în special la animalele mai învârstă și nu există o predispoziție legată de rasă sau sex.

În cazul tractului digestiv, se formează în musculatura netedă a stomacului și a tractului intestinal. Deși este o tumoră benignă, poate deveni periculoasă pentru viața animalului, datorită locului unde are loc organizarea celulelor tumorale. Astfel, se poate produce un blocaj în progresia fluidelor sau a substanțelor solide.

Leziunea a fost confirmată la un caz examinat, la o pisică.

Din punct de vedere macroscopic, s-a observat o îngroșare a peretelui gastric, plasată în zona pilorică, cu dimensiune de aproximativ 2 cm (Fig. 2.25).

Histologic: S-a observat structura masei tumorale, aceasta fiind formată din aglomerări de leiocite, bine diferențiate, cu nuclei mari, veziculoși. Nu s-au observat diviziuni mitotice anormale, metastaze sau invazii locale (Fig. 2.26).

Fig. 2.25 Leiomiom gastric. Pisică

Fig. 2.26 Leiomiom gastric. Pisică

2.4. Concluzii

În concluzie, procesele patologice observate la nivelul stomacului, în funcție de numărul de cazuri examinate, au fost cu predominanță leziuni de tip inflamator, respectiv gastrite în formă acută și cronică, confirmate atât la câini cât și la pisici. Cazurile de congestie activă dar și pasivă, au fost descoperite la rândul lor, destul de des. Ulcerul gastric a fost de asemenea un tip de leziune frecvent întâlnită. Într-un număr mai redus de leziuni a fost constat în cazurile de torsiune gastrică însoțită de dilatația stomacului și infarctul gastric dar și hernia transdiafragmatică în cazul unei pisici. De asemenea, pe parcursul cazurilor examinate, au fost descoperite și două cazuri de tumori, respectiv leiomiomul-tumoră benignă și hemangiosarcomul-tumoră malignă.

Predominanța leziunilor de tip inflamator și a ulcerelor gastrice au ca etiologie evoluția unor boli infecțioase bacteriene și virale dar și a unei alimentații care de cele mai multe ori, nu este prielnică animalelor.

Alimentația joacă un rol important în menținerea sănătății și a integrității aparatului digestiv. În zilele noastre, timpul tot mai scurt și viața stresantă, îi îndeamnă pe stăpânii animalelor de companie să opteze pentru alimentația uscată. Acest tip de alimentație, promite să asigure necesarul zilnic de nutrienți pentru animal și totodată reprezintă o metodă mult mai comodă și accesibilă de administrare a hranei. În consecință oamenii tind să adopte o astfel de alimentație datorită beneficiilor pe care le aduce. Cu toate acestea, multe dintre produsele existente pe piață nu conțin componente foarte calitative așadar acest tip de hrană poate influența într-un mod negativ starea de sănătate a stomacului. Unele substanțe componente pot influența secreția de acid gastric, în sensul creșterii sau descreșterii acesteia, astfel favorizându-se apariția unor afecțiuni, în special celor de tip inflamator, ulcere gastrice sau leziuni hemoragice cu consecințe de cele mai multe ori nefavorabile.

Sănătatea aparatului digestiv controlează și starea de sănătate a animalului în general, lucru valabil și în sens invers. La un animal vaccinat și deparazitat, șansele de îmbolnăvire sunt mult mai scăzute. Așadar, un animal sănătos va avea și o digestie bună, în consecință toți nutrienții vor fi asimilați, dezvoltarea acestuia fiind corespunzătoare pentru rasa, talia și vârsta căreia îi corespunde.

BIBLIOGRAFIE

Alexandru N., 1995, „Tehnica histopatologică pentru includerea la parafină”

Aurelian-Sorin Pașca, 2016, Lucrări Practice de Anatomie Patologică, Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași

Baharak Akthrdanesh, Mehdi Saberi, Amin Derakhshanfar, 2011, „Gastric leiomyoma in a domestic shorthair cat”, Comparative Clinical Pathology, Vol. 20, Issue 5, pg. 531-534

Cornel Cătoi, 2006, Anatomie patologică specială, Vol.I, Ed. Academicpres, Cluj-Napoca

Gwang Ha Kim, Do Youn Park, Suk Kim, Dae Hwan Kim, Dong Heon Kim, Cheol Woong Choi, Jeong Heo, Geun Am Song, 2009, „Is it possible to differentiate gastric GISTs from gastric liomyomas by EUS?”, World Journal of Gastroenterology, 15(27): 3376-3381

James F. Zachary, M. Donald Mc.Gavin, 2012, Pathologic Basis of Veterinary Disease, Fifth Edition, Ed. Elsevier

James F. Zachary, DVM, PhD, DACVP, 2017, Pathologic Basis of Veterinary Disease, Sixth Edition, Elsevier

Jong-Hyul Kim, Ashley J. Graef, Erin B. Dickerson, Jaime F. Modiano, 2015, „Pathobiology of Hemangiosarcoma in Dogs: Research Advances and Future Perspectives”, Veterinary Sciences, 2(4): 388-405

Jubb, Kennedy and Palmer, 2016, Pathology of domestic animals, Volume 2, Sixth Edition, Ed. Elsevier

Kenneth W. Simpson, BVM&S, PhD, MRCVS, DACVIM, DECVIM, 2006, „Chronic Gastritis in Companion Animals”, World Small Animal Veterinary Association World Congress Proceedings, College of Veterinary Medicine, Cornell University

Leah Cohn, Etienne Cote, 2014, „Hemangiosarcoma”, Clinical Veterinary Advisor: Dogs and Cats, Third Edition, Mosby

Marcus Vincius Candido, Pernilla Syrja, Susanne Kilpinen, Thomas Spillmann, 2018, „Cannine breeds associated with gastric carcinoma, metaplasia and dysplasia diagnosed by histopathology of endoscopic biopsy samples”, Acta Veterinaria Scandinavica

Manuella Militaru, 2004, Anatomia patologică a aparatului digestiv la animalele domestice, Ed. All, București

Mircea Lazăr, 2016, Lucrări practice de diagnostic necropsic veterinar, Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași

Oprean O.Z., 2002, Morfopatologie specială veterinară, Ed. Evcont-Consulting, Suceava

Parrah J.D., Moulvi B.A, Gazi M.A, Makhdoomi D.M, Athar H., Dar S. And Mir A.Q, 2013, Gastric ulceration in dog: A review, Vet World 6(7): pg. 449-454, Faculty of Veterinary Sciences and Animal Husbandry Sher-e-Kashmir, India

Robert J. Washabau, Michael J. Day, 2013, Canine and Feline Gastroenterology, Ed. Saunders-Elsevier

https://www.msdvetmanual.com/digestive-system/congenital-and-inherited-anomalies-of-the-digestive-system/congenital-and-inherited-anomalies-of-the-mouth

https://www.msdvetmanual.com/digestive-system/diseases-of-the-stomach-and-intestines-in-small-animals/gastric-dilation-and-volvulus-in-small-animals

https://www.msdvetmanual.com/digestive-system/diseases-of-the-stomach-and-intestines-in-small-animals/gastritis-in-small-animals

https://www.msdvetmanual.com/digestive-system/diseases-of-the-stomach-and-intestines-in-small-animals/gastrointestinal-neoplasia-in-small-animals