Lewis Carroll (18321898), pe numele său adevărat Charles Lutwidge [626274]

Lewis Carroll (1832–1898), pe numele său adevărat Charles Lutwidge
Dodgson, s-a născut în parohia Daresbury, din Cheshire, al treileadintre cei unsprezece copii ai unui cleric anglican. Încă de mic aarătat o inteligență precoce și o ușurință deosebită în a inventajocuri și povești originale. În 1850 s-a înscris la Christ Church College
din Oxford, unde a excelat în studiul matematicii, primind obursă pe care avea s-o păstreze toată viața, și unde a ajuns maitârziu să predea. În 1861 a fost uns diacon al Bisericii Anglicane,fără a deveni vreodată preot, în parte, se pare, din cauza bâlbâieliide care suferea, în parte din cauza unei insuficiente aderențe lavalorile Bisericii. La Oxford s-a împrietenit cu familia noului decande la Christ Church College, ai cărui copii, cu precădere micuțaAlice Liddell, l-au inspirat să scrie Alice în Țara Minunilor (1865)
și continuarea Alice în Țara din Oglindă (1871). Printre alte scrieri
ale sale se numără mai multe tratate matematice, texte politice, darși capodopere ale literaturii absurdului, precum Phantasmagoria
and Other Poems (1869), The Hunting of the Snark (1876), Sylvie and
Bruno (1889) sau Sylvie and Bruno Concluded (1893).
Charles Dodgson a fost și un prolific autor de scrisori, inventatorși fotograf, celebru în epocă pentru portretele sale – i-a imortalizatpe câțiva dintre membrii cercului prerafaelit, printre care DanteGabriel Rossetti sau Alfred Tennyson. Nimic nu egalează însă pos –
te ritatea sa literară: Alice în Țara Minunilor a fost un success încă
de la prima ediție, ilustrată de John Tenniel, de al cărui nume arămas legată până azi. De atunci, cărțile despre Alice au fost tra –
duse în peste 174 de limbi și au inspirat nenumărate adaptări tea –
trale, cinematografice și de televiziune.

Cu ilustrațiile lui John Tenniel
În traducerea
Antoanetei Ralian
Traducerea versurilor
de Ioana IeronimAlice

Redactor: Anca Lăcătuș
Co per ta: Angela Rotaru
DTP: Andreea Dobreci, Dan Dulgheru
Lewis Carroll
Alice’ s Adventures in Wonderland
© HUMANITAS, 2016, pentru prezenta versiune românească
ISBN 978-973-50-5357-4 (pdf)
EDITURA HUMANITAS
Piața Presei Libere 1, 013701 București, Româniatel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51www.humanitas.ro
Comenzi online: www.libhumanitas.ro
Comenzi prin e-mail: [anonimizat]
Comenzi telefonice: 0372.743.382; 0723.684.194

7În după- amiaza aurie
Noi lunecăm pe ape,Vâslesc mânuțe care nu prea știu, Vâslele- s gata să le scape,
Micile mâini se fac doar a ghida Călătoria îndeaproape.
Ah, crudă Tertia! La ora asta,
La vreme de visare,Tu ceri povești cu suflu- atât de slab,Că n- ar putea mișca o pană!Dar cum să- nvingă biata voce, una Trei limbi pornite? Încercare vană.
Năvalnic Prima iese- n față
Tunând: „Pe loc să- ncepi, acum!“Secunda, mult mai blândă, zice
„Zi- i și pe ne- nțelese, cum- necum!“
Iar Tertia întrerupe desPovestea cu „Vreau eu să spun!“

Se face totuși liniște o vreme,
Cu gându- acum ele vor urmăriCum prin tărâmul nou, sălbatic, Copila visului porniVorbind cu păsări și jivineCare n- ar fi, de nu s- ar povesti.
Pe când povestea se scurgeaÎncet către sfârșitȘi cel care- o spunea cu dragGreu avansa, fiind prea ostenit
„Restul pe mâine“, zise el. „Mâine- i
Acum, strigau râzând. Mâine- a venit.“
Așa crescu Țara Minunilor:
Treptat, parte cu parteCiudate întâmplări pe rândS- au așezat în carte
Și pe- nserat plecăm voioși,Spre casă, nu- i departe.
Alice! Acum ia tu povestea
În mâna- ți delicată,Cu amintiri de când erai copilPăstreaz- o magic laolaltă,
Cum ține flori uscate pelerinulDin țara- ndepărtată.

I
Jos, ¤n vizuina Iepura…ului
Alice se săturase să șadă lângă sora ei pe tăpșan, fără
nimic de făcut; o dată sau de două ori a tras cu
ochiul la cartea pe care o citea sora ei, dar era o carte
fără poze și fără dialoguri, „și ce rost are o carte fărăpoze și fără dialoguri?“ și- a spus Alice în sinea ei.
Așa încât stătea pe gânduri (atât cât putea să mai
chib zuiască, pentru că era o zi zăpușitoare, fierbinte, care
o făcea să se simtă somnoroasă și bleagă) dacă plăcereade a împleti un lanț de margarete merita oboseala de ase ridica și a culege florile; când, deodată, un Iepuraș Albcu ochi roz a trecut pe lângă ea.
Nimic deosebit în această apariție, și Alice n- a fost
prea mirată când l- a auzit pe Iepuraș văicărindu- se: „Vai
de mine! Vai de mine! O să ajung prea târziu!“ (deși, când
9

și- a amintit, după ceva timp, de întâmplare, și- a spus că
ar fi trebuit să se mire, dar, atunci când pățania a avut loc,
i s- a părut absolut firească); însă, când Iepurașul a scos
un ceas din buzunarul vestei și l- a consultat, pentru ca apoi
să- și iuțească pasul, Alice s- a ridicat în picioare, deoarece
și- a dat seama că nu văzuse niciodată un iepure cu vestă,
ba chiar cu un ceas în buzunarul vestei. Mânată de curio –
zitate, a pornit să alerge pe câmp după Iepuraș și l- a ajunsdin urmă la țanc pentru a- l vedea strecurându- se într- o
vizuină spațioasă, de sub un gard viu.
O clipă mai târziu, hop și Alice după el în vizuină,
fără să se gândească în ce fel o să mai poată ieși vreodatăde acolo.
Vizuina te ducea, la început, drept înainte, ca un
tunel, pentru ca dintr- odată să se afunde abrupt, atât deabrupt, încât Alice n- a avut timp să se oprească înainte dea se pomeni lunecând în jos, în ceva ce părea să fie unpuț foarte adânc.
Fie că puțul era, într- adevăr, foarte adânc, fie că ea
aluneca foarte încet, oricum a avut posibilitatea să seuite în jur și să se întrebe ce o să se întâmple cu ea. Întâia încercat să privească în jos, să vadă încotro se îndreaptă,dar era prea întuneric ca să poată desluși ceva; drept carea început să se uite în dreapta și în stânga și a observatcă pereții erau acoperiți cu bufete și rafturi de cărți;ici- colo erau hărți și tablouri prinse în cârlige. În timp ce
aluneca în jos, a întins mâna și a luat de pe un raft unborcan pe care scria
MARMELADĂ DE PORTOCALE , dar,
spre marea ei dezamăgire, borcanul era gol; s- a ferit să- l
arunce, de teamă să nu cadă în capul cuiva aflat dede –
subt și să- l omoare, așa încât l- a lăsat pe unul din bufe –
tele pe lângă care trecea. „Mă rog, și- a spus Alice în sinea
10

ei, după o cădere ca asta, o să mi se pară un fleac dacă
mă mai rostogolesc pe scări! Ce vitează o să mă socoteascăcei de-acasă! Ce mai, mi s- ar părea o nimica toată chiardacă m- aș prăvăli de pe acoperișul casei!“ (Ceea ce ar fipu tut foarte bine să se întâmple.)
Jos, jos, jos! Oare căderea asta n-are un sfârșit? „Mă
întreb oare câte leghe am străbătut până acum?“ a rostit
Alice cu glas tare. „Probabil că o să ajung undeva, în cen –
trul pământului. Stai puțin: asta ar însemna, cred, patrumii de mile adâncime“ (pentru că, vedeți dumnea voas –
tră, Alice învățase la școală lucruri de felul acesta și, cutoate că nu era cel mai fericit prilej de a- și dovedi cunoș –
tințele, întrucât nu se găsea acolo nimeni c are s- o audă,
totuși era un exercițiu folositor) – „da, cred că asta- i dis –
tanța corectă; dar, mă întreb, care vor fi Latitu dinea șiLongitudinea până la care am ajuns?“(Alice nu avea habarce înseamnă latitudine și longitudine, dar i se pă reau
niște cuvinte foarte mărețe.)
După un timp, a început din nou să- și pună între –
bări. „Oare o să ajung de partea cealaltă a pământului?Ce nostim ar fi să mă trezesc printre oameni care mergcu capul în jos! Acolo sunt antipoziții , cred (de astă dată
era bucuroasă că nu o auzea nimeni pentru că nu era de –
loc convinsă că folosise cuvântul potrivit), dar va tre bui
să întreb cum se numește țara: «Vă rog, doamnă, asta- i
Noua Zeelandă? Sau Australia?»“ (Și, în timp ce vorbea,a încercat să facă o reverență – închipuiți- vă, o reverențăîn timp ce te prăbușești în gol! Voi credeți că ați reuși?)
„Și ce fetiță ignorantă o să mă socotească doamna aceea
pe care o s- o întreb. Nu, nu se face să pun întrebări; poatecă o să văd scris undeva numele țării.“
Jos, jos, jos! Cum nu avea nimic altceva de făcut,
Alice a început iar să vorbească de una singură: „Cred că
11

Dinah o să- mi simtă grozav lipsa astă-seară.“ (Dinah era
pisica ei.) „Sper că o să- și amintească să- i dea farfurioara
cu lapte la ora ceaiului. Dinah, scumpa mea! Ce n- aș da
să fii și tu aici, jos, împreună cu mine! Mă tem că nu preasunt șoareci prin preajmă, dar ai putea să prinzi un liliac,știi, liliecii seamănă mult cu șoarecii. Dar pisicile mănâncăoare lilieci?“ Atunci, Alice a simțit că o prinde som nul,
dar a continuat să se întrebe, aproape ca în vis: „Pisicile
mănâncă lilieci? Pisicile mănâncă lilieci?“ și une ori: „Lili –
e cii mănâncă pisici?“, pentru că, vedeți dum nea voastră,
cum nu putea răspunde la niciuna dintre cele două între –
bări, nu avea mare importanță felul în care le formula.
Simțea că moțăie și tocmai începuse să viseze că se plimba
mână în mână cu Dinah și că o întreba foa rte serios:
„Dinah, spune- mi sincer, tu ai mâncat vreodată un liliac?“,
când, buf!, s- a pomenit pe un morman de crengi și defrunze uscate, și lunga cădere a luat sfârșit.
Alice nu s- a lovit deloc și, într- o clipită, era din nou
în picioare; a privit în sus, dar deasupra nu se vedea de –
cât întuneric; în fața ei se întindea, însă, un alt coridorlung, și Iepurașul Alb putea fi văzut gonind de mama fo –
cului. Nu era niciun moment de pierdut, așa încât Alicea pornit după el cu viteza vântului, numai bine cât să- l
audă spunând: „Vai de urechile și de mustățile me le, ce
târziu s- a făcut!“
Se găsea chiar în spatele lui, când Iepurașul a cotit
și s- a făcut nevăzut; Alice s- a pomenit într- un hol lung și
jos, luminat de un șir de lămpi care atârnau din tavan.
De- a lungul holului erau multe uși, dar toate încu –
iate; și, după ce Alice a străbătut întreaga lungime a ho –
lului, și de o parte, și de alta, încercând fiecare ușă, s- a
întors în mijlocul încăperii, întristată, întrebându- se cum
o să iasă vreodată de acolo.
12

Deodată, a nimerit peste o măsuță cu trei picioare,
toată din sticlă solidă; pe măsuță nu se găsea decât o
micuță cheie de aur, și primul gând al lui Alice a fost căaceasta se potrivește, probabil, la una dintre ușile din hol;dar, vai!, când a încercat- o, fie că broaștele ușilor erauprea mari, fie cheia era prea mică, clar este că nu a pututdeschide nimic. Totuși, după ce a făcut un al doi lea tural încăperii, a dat peste o perdea joasă, pe care nu o ob –
servase înainte, și îndărătul căreia se găsea o ușiță înaltăde vreo patruzeci de centimetri; Alice a vârât cheița deaur în broască și, spre marea ei bucurie, s- a potrivit.
A deschis ușa și a constatat că ducea spre un coridor
mic, nu mai mare decât o gaură de șoarece; Alice s- a lăsatîn genunchi; s- a uitat la capătul coridorului și, ce să vezi?
– cea mai minunată grădină care i s- a înfățișat vreo dată.
Ce n- ar fi dat să iasă din holul acela întunecos și să seplimbe printre răzoarele de flori viu colorate și prin tre
fântânile răcoroase, dar nu izbutea să- și treacă nici măcarcapul pe ușă, „și, chiar dacă mi- ar încăpea capul, gândea
sărmana Alice, n- aș pu –
tea să- mi trec umerii. Vai,ce- aș mai dori să mă pot
micșora, ca un tele scop!
Cred că aș reuși dacă așști numai de unde să în –
cep.“ Căci, după cum ațivăzut, în ultimele mi nu –
te se pe tre cuseră niște
fapte atât de neo biș nu –
ite, în cât Alice în cepuse
să creadă că ext rem de
puține lu cruri erau cuade vărat imposibile.

Se părea că n- avea
niciun rost să zacă acolo
lângă ușiță, așa încât s- a în –
tors la masă, sperând, însinea ei, că poate o să gă –
sească altă cheie sau măcar
o carte cu instrucțiuni de –
spre cum se pot micșora oa –
menii ca un telescop; dar
de data asta a găsit pe masăo sticluță („care, în mod
sigur, nu fu sese acolo îna –
inte“, și- a spus Alice) și în
jurul gâ tului sti cluței era
legată o eti chetă pe care
scria „
BEA- MĂ“, cu litere
mari, de tipar.
Pu tea să scrie până
mâine „Bea- mă“, dar mica Alice cea înțeleaptă nu avea
de gând să se grăbească. „Nu, și- a spus ea, întâi și- ntâi amsă mă uit dacă nu cumva scrie pe ea „otravă “; pentru căcitise ea niște povestiri de spre co pii care sau se arseserăla foc, sau fuseseră mân cați de fiare sălbatice, sau li seîntâmplaseră mai știu eu ce alte lucruri neplăcute, numai
pentru că nu voiseră să- și amin tească regulile atât de
simple pe care le învățaseră de la pr ietenii lor mai mari;
de pildă că un vătrai încins te po ate arde dacă- l ții prea
mult în mână; că, dacă te tai adânc la deget cu un cuțit,îți curge sânge; și Alice nu uitase nici o clipă că, dacă beiprea mult dintr- o sticlă pe care scrie „otravă“, în modsigur o să- ți facă rău la stomac.
În orice caz, pe sticluța asta nu scria „otravă“, așa
încât Alice s- a încumetat să o soarbă, ba chiar a găsit- o
14

foarte gustoasă (avea o aromă amestecată de tarte cu
vișine, cremă de lapte, ananas, curcan fript, caramele șipâine prăjită, caldă, cu unt) și în scurt timp a băut- o toată.
*
* *
„Ce ciudat!“ a exclamat Alice. „Simt că mă strâng în
mine ca un telescop!“
Și, într- adevăr, așa era: ajunsese la o înălțime de vreo
treizeci de centimetri și fața i se luminase de bucurie lagândul că acum avea dimensiunea potrivită pentru a in –
tra pe ușiță și a pătrunde în grădina minunată. Dar, maiîntâi, a așteptat câteva minute, ca să constate dacă se îm –
puținează în continuare: era puțin îngrijorată „pen tru
că s- ar putea ca, până la urmă, să dispar cu totul, ca olumânare, și- a spus Alice. Mă întreb cum aș mai arătaatunci?“ Și a încercat să- și închipuie cum arată fla căra
unei lumânări după ce lumânarea se stinge, pen tru cănu- și amintea să fi văzut vreodată așa ceva.
După un timp, dându- și seama că nu se mai întâm –
plă nimic, a hotărât să se ducă imediat în grădină; dar, vaide biata Alice!, când a ajuns la ușiță, și- a amintit că ui tase
cheița de aur și, când s- a întors la masă s- o ia, a des coperit
că nu putea ajunge până la ea; o vedea clar prin sticlă șis- a străduit din răsputeri să se cațere pe un picior al me sei,
dar era prea alunecos și, când a ostenit să mai în cerce,
sărăcuța de ea s- a așezat pe jos și a început să plângă.
„Haide, haide, n- are niciun rost să plângi atât de
amar nic“, și- a spus Alice ei însăși, cu destulă severitate.
„Te sfătuiesc să încetezi pe dată!“ În general, ea își dădea
sfaturi foarte bune (deși foarte rar le și urma) și, uneori,
se certa cu atâta asprime, încât îi dădeau lacrimile; ba
15

chiar ținea minte că, o dată, își arsese și o palmă zdravănă
pentru că trișase la un joc de crochet pe care- l jucase cu
ea însăși, deoarece copila asta ciudată ținea mult la ideeacă ar fi două persoane. „Dar acum n- are niciun rost să măprefac că aș fi două persoane, își spunea sărmana Alice…Ce mai, a rămas atât de puțin din mine, încât n- aș putea
pretinde că sunt măcar o singură persoană respectabilă!“
În scurt timp, însă, i- au căzut ochii pe o cutiuță de
sticlă aflată sub masă; a deschis- o și a găsit în ea o prăji –
turică pe care erau scrise frumos, cu stafide, cuvintele
„
MĂNÂNCĂ – MĂ!“ „Ei bine, am să te mănânc, a rostit Alice,
și, dacă o să mă ajuți să cresc la loc, o să ajung la cheie; și,dacă o să mă micșorez și mai mult, o să mă strecor pesub ușă; așadar, și într- un fel, și în altul o să intru în gră –
dină și nici că- mi pasă în ce fel.“
A mâncat o bucățică din prăjitură și tot timpul se
întreba îngrijorată: „Oare cum o să fie? Cum o să fie?“ șiîși ținea mâna pe creștetul capului ca să simtă dacă creștesau scade; dar, spre surpriza ei, a rămas la fel; de fapt, îngeneral așa se întâmplă când mănânci o prăjitură; darAlice se obișnuise în asemenea măsură cu lucruri ieșitedin comun, încât i se părea plicticos și prostesc ca viațasă se desfășoare tot pe căile ei comune.
Drept care nu s- a lăsat, și a înfulecat întreaga prăjitură.

II
Lacul de lacrimi
Ciudos, din ce în ce mai ciudos!“, a strigat Alice. (Era atât
de uimită, încât, pentru un moment, aproape că a uitat
să pronunțe corect cuvintele.) „Acum mă lungesc de parc- aș
fi cel mai mare telescop din lume. Adio, picioa rele mele!“
(Deoarece, când s- a uitat în jos, la picioare, aces tea erauatât de îndepărtate, că nici nu le mai putea vedea.) „Vai,bietele mele piciorușe, mă întreb cine o să vă tragă acumciorapii și cine o să vă încalțe pantofii, dra gele mele? Cusiguranță, eun- am să mai fiu în stare. O să mă găsesc la
prea mare depărtare de voi ca să vă mai pot ajuta: trebuiesă vă descurcați singure, cât mai bine cu pu tință – dar enecesar să fiu bună cu ele, și- a spus Alice, alt fel n- o să mear –
gă unde vreau eu să mă duc! Să vedem, o să le dăruiesc deCrăciun o pereche de ghete noi.“
17„

Și așa, Alice a continuat să- și facă planuri despre cum
să se poarte cu picioarele ei. „O să fie nevoie de cineva care
să le ducă darurile, și- a spus; și ce caraghios o să fie să trimitcadouri propriilor picioare! Ce curios o să sune adresa:
Onorabilului Picior Drept al lui Alice
Covorașul din fața Căminului lângă Vătrai(cu complimente de la Alice).
Vai, dragă, ce aiureli vorbesc!“
Chiar în momentul acela, ca –
pul ei a atins tavanul holului. Defapt, acum era înaltă de trei metri
și, pe dată, a înșfăcat cheița de aurși s- a în dreptat în grabă spre ușa
grădinii. Săr mana Alice! Singurul
lucru pe care- l putea face era să seculce pe o parte și să se uite în gră –
dină cu un singur ochi; ca să intreîn ea era impo sibil, mai mult ca ori –
când; așa dar, s- a așezat pe jos și aînceput iar să plângă.
„Ar trebui să- ți fie rușine, s- a
mu strat Alice, o fată mare ca tine
(și în tr- adevăr era foarte mare) să
plângă în halul ăsta! Oprește- te
din plâns în clipa asta, ascultă ce- ți
spun!“ Totuși, a continuat să plângămai departe și a vărsat zeci de litri
de lacrimi, până când s- a format în
jurul ei un lac ma re, adânc de vreo
zece centi metri și lat cât jumătatedin hol.

După o vreme, a auzit un lipăit de picioare, la oare –
care dis tanță, așa încât și- a șters repede ochii, ca să vadă ce
se mai întâmplă. Se întorcea Iepurașul Alb, foarte elegant
îmbrăcat, cu o pereche de mănuși albe, din anti lopă, în –
tr- o mână, și un evantai în cealaltă; se apropie cu pași iuți,
murmurând: „Ah, Ducesa! Ducesa! Ar fi în gro zitor să o fac
să aștepte!“ Alice era așa deznădăjduită, în cât ar fi cerut
aju torul oricui: așadar, când Iepurașul s- a apropiat de ea, i
s- a adresat încet, cu o voce timidă:

— Vă rog, domnule, dacă nu vă supărați…
Iepurașul a tresărit puternic, a scăpat din mână mă –
nu șile de antilopă albă și evantaiul și și- a luat tălpășița cât
de repede l- au ținut picioarele.
Alice a ridicat evantaiul și mănușile și, cum în hol era
foarte cald, și- a făcut vânt întruna cât timp a vorbit: „Vai, vai!
Ce ciudat e totul azi! Și nu mai departe de ieri totul era
perfect obișnuit. Mă întreb dacă nu cumva am fost schim –
bată peste noapte? Ia să vedem, când m- am sculat azi- di –
mineață eram la fel ca de obicei? Parcă îmi aduc aminte
că m- am simțit puțin altfel. Dar, dacă nu mai sunt aceeași,următoarea întrebare ar fi: «Atunci cine sunt?» Ah, asta- i
marea ghicitoare.“ Și a început să se gândească la toatefetițele pe care le cunoștea, cele de vârsta ei, ca să- și dea
seama dacă nu cumva fusese schimbată cu una dintre ele.
„Sunt sigură că nu sunt Ada, și- a spus Alice, pentru că
părul ei îi cade pe umeri în bucle lungi, pe când al meu
nu- i deloc buclat; și sunt sigură că nu sunt nici Mabel,
pentru că eu cunosc o mulțime de lucruri, pe când ea,vai sărăcuța!, cunoaște atât de puține, și apoi eae ea și eu
sunt eu – și… vai, dragă, ce încurcat e totul! O să încercsă văd dacă mai știu toate lucrurile pe care le știam. Ia săvedem: patru ori cinci fac doisprezece, și patru ori șasefac treisprezece, și patru ori șapte fac… vai de mine, înfelul ăsta n- am să ajung niciodată la două zeci! Oricum,
tabla înmulțirii n- are mare importanță; ia să vedem lageografie… Londra este capitala Parisului, și P arisul e
capitala Romei, și Roma… nu, totul e greșit, sunt convinsă.
Se vede că într- adevăr am fost schimbată cu Mabel. Ia să
încerc dacă mai știu Cum izbutește micul …“ Și- a încrucișat
mâinile în poală, de parcă repeta o lecție, și a început sărecite poezioara, dar glasul ei suna răgușit și bizar, și cu –
vintele parcă nu- i veneau pe buze așa ca altădată:
20

Cum face micul crocodil
Să- și țină luciul pe coadă?
El toarnă apele din NilPe fiecare solz, la scaldă!
Voios rânjește- apoi din falcă
Și ghearele- și întindeAșa invită peștișoriȘi- n zâmbet îi cuprinde.
„Sunt sigură că nu sunt cuvintele potrivite, a oftat
biata Alice, și ochii i s- au umplut iar de lacrimi. Se vede
că, totuși, am fost schimbată cu Mabel și, deci, va trebui sătrăiesc în căsuța aia sărăcăcioasă, și să nu mai am aproapenici o jucărie, și, vai de mine!, să am atâtea lecții de învă –
țat! Nu! Am luat o hotărâre: dacă sunt Mabel, rămân aici.În zadar o să- și vâre capetele și o să mă cheme: «Vino dinnou sus, scumpo!» O să- mi înalț privirea și o să le spun:Cine sunt eu? Spuneți- mi întâi lucrul ăsta și, dacă- mi con –
vine să fiu persoana aceea, mă întorc sus; dacă nu, ră –
mân aici până devin altcineva – dar, vai, vai!, a continuatAlice cu un nou hohot de plâns, ce n- aș da să- și vâre în –
tr- adevăr capetele și să mă cheme! Am obosit de atâta
singurătate!“
Când a rostit aceste cuvinte, și- a aplecat privirea spre
mâini și a constatat cu mirare că, în timp ce vorbea, îșitrăsese pe o mână una din mănușile albe, de antilopă, aleIepurașului. „Cum de- am reușit?“ s- a întrebat. „Pro babil
că iar m- am micșorat.“ S- a ridicat și s- a dus la masă ca să
se măsoare în comparație cu aceasta și, așa cum își în chi –
puise, a constatat că acum nu avea mai mult de șapte zeci de
centimetri înălțime și că se micșora văzând cu ochii; înscurt timp și- a dat seama că pricina acestei scăderi în
21

înălțime era evantaiul pe care- l ținea în mână, așa încât
l- a aruncat pe dată, la timp pentru a se salva de la dispari –
ția totală.
„Am scăpat ca prin urechile acului!“ și- a spus Alice,
speriată de brusca transformare, dar bucuroasă că încăexista. „Și acum, la grădină!“ A alergat în viteză spre ușiță;dar, vai!, ușița era din nou încuiată, și cheia mică de aurse găsea, ca și înainte, pe masa de sticlă, „și lucrurile staumai rău ca oricând, a gândit biata copilă, pentru că nici –
odată până acum n- am fost atât de mică. E o situație foartegrea, o spun sus și tare!“
În timp ce rostea aceste cuvinte, piciorul i- a alunecat
și, într- o clipită, pleosc!, s- a pomenit cufundată până labărbie în apă sărată. Primul ei gând a fost că a căzut în

mare, „și, în cazul ăsta, pot să mă întorc cu trenul“, s- a
con solat singură.
(Alice fusese la mare o singură dată în viața ei și ajun –
sese la concluzia că, oriunde te- ai duce pe coasta Angliei,
găsești pe mare o serie de bărci și de saltele pentru scăl –
dat, și o serie de copii care sapă cu lopățele în nisip, și oserie de pensiuni, și, în spatele tutu ror acestora, o gară.)
Dar cu rând și- a dat seama că a că zut în lacul de l acrimi
pe care le vărsase ea când avusese trei me tri înălțime.
„Ce bine ar fi fost dacă n- aș fi plâns atâta!“ și- a spus
Alice, în timp ce înota, în cercând să iasă din lac. „Acum
o să fiu pedepsită, pro ba bil, să mă înec în pro priile
lacrimi. Ăsta ar fi, fără în doială, un lucru foarte ciu dat.
Oricum, totul e astăzi foarte ciudat.“
Dar chiar atunci a auzit ceva ce plescăia în lac, la
mică depărtare, și a înotat până acolo, să vadă de spre
ce- i vorba; la început, a gândit că trebuie să fie o morsă
sau un hipopotam, dar pe urmă și- a adus aminte cât demică era ea acum și, în scurt timp, a văzut că era doar unșoarece, care alunecase în lac, ca și ea.
„Oare mi- ar folosi la ceva să mă adresez șoarecelui
ăstuia? s- a întrebat Alice. Totul e atât de aiurit aicea, în cât
mă aștept să vorbească; în orice caz, nu strică să înce rc.“
Și i s- a adresat:
— O, Șoarece, știi cumva cum se poate ieși din acest
lac? Am obosit tot înotând, o, Șoarece! (Alice își spuneacă asta trebuie să fie formula cu care te adresezi unui șoa –
rece; până atunci, nu avusese niciun prilej să o facă, darși- a amintit de ceva ce văzuse în Gramatica latină a fra –
telui ei: „Un șoarece, al unui șoarece, unui șoarece, peun șoarece, o, șoarece!“) Șoarecele s- a uitat la ea scru tă –
tor și s- ar fi spus că i- a făcut un semn cu ochiul, dar n- a
scos niciun cuvânt.
23

„S- ar putea să nu cunoască limba engleză, și- a spus
Alice. S- ar putea să fie un șoarece francez care a venit aici
cu William Cuceritorul.“ (Deoarece, cu toate cuno știn țele
ei de istorie, Alice nu avea o noțiune prea clară asupra
timpului în care s- au petrecut felurite evenimente.) Așa –
dar, a luat- o pe franțuzește:
— Où est ma chatte? (Asta era prima frază din ma –
nualul ei de limba franceză.)
Șoarecele a făcut un salt brusc afară din apă și părea
să dârdâie de frică.
— Ah, scuză- mă, a strigat Alice, speriată că a jignit
sărmanul animal. Am uitat că nu- ți plac pisicile.
— Nu- mi plac pisicile! a strigat Șoarecele cu un glas
strident, pătimaș. Dumitale ți- ar plăcea pisicile dacă ai fiîn locul meu?
— Mă rog, poate că nu, a răspuns Alice pe un ton îm –
păciuitor; dar nu te înfuria pe chestia asta. Și totuși mi- ar
fi plăcut să o cunoști pe pisica noastră, Dinah. Cred că,dacă ai vedea- o, ai prinde drag de pisici. E atât de dulceși de cuminte, a continuat Alice, vorbind mai mult pen –
tru ea însăși, în timp ce înota lenevos în lac; și toarce atâtde drăgălaș când stă lângă sobă, lingându- și lă buțele și
spălându- și boticul – e o plăcere să ai grijă de ea –, și e
atât de pricepută la prinsul șoarecilor! Ah, scu ză- mă!, a
stri gat din nou Alice, pentru că, de astă dată, Șoarecele se
zbârlise de tot, și ea și- a dat seama că era ex trem de jig –
nit. Îți promit că n- o să mai vorbim despre ea, dacă nu- ți
face plăcere.
— Să vorbim! a strigat Șoarecele tremurând din creș –
tet până- n coadă. De parcă eu aș vorbi despre astfel de
lucruri! Familia mea a detestat întotdeauna pisicile: niștecreaturi respingătoare, josnice, vulgare! Te rog, nu lemai pomeni numele!
24

— N- o să- l mai pomenesc! a răspuns Alice, grăbită să
schimbe subiectul. Dar câinii… îți plac?
Șoarecele nu a răspuns, așa încât Alice a continuat
cu înfrigurare:
— E un cățel atât de drăguț lângă casa noastră. Aș fi
bucuroasă să- l cunoști! Un terrier cu ochi luminoși, știi, și
cu păr cafeniu, creț. Și, când îi arunci un lucru, ți- l aduceimediat înapoi, și face sluj, stă în două picioare și cere demâncare, și mai face fel de fel de giumbușlucuri – nu maițin minte nici jumătate din ele –, e câinele unui fermier,știi, care spune că- i foarte folositor, că valorează o sută delire! Pentru că omoară șobolanii și… vai mie!, a stri gat
Alice pe un ton îndurerat. Mă tem că iar l- am ofensat!
Șoarecele se îndepărta de ea, înotând cât de repede
putea, stârnind valuri în apă.
Drept care, Alice l- a chemat cu blândețe:
— Șoarece drag! Vino înapoi și n- o să mai discutăm
nici despre pisici și nici despre câini, dacă nu- ți suntpe plac.

Când i- a auzit spusele, Șoarecele s- a întors și a îno –
tat, încet, înapoi spre ea; era palid la față („de enervare“,
și- a spus Alice) și a rostit cu un glas jos, tremurător:
— Hai să ieșim la mal, și acolo am să- ți istorisesc po –
vestea vieții mele; atunci ai să înțelegi de ce urăsc pisicileși câinii.
Era timpul să plece de acolo pentru că lacul înce –
puse să se aglomereze cu păsări și animale care căzuserăîn el: o rață și o pasăre Dodo, un papagal Lory și un puide vultur, și multe alte creaturi ciudate. Alice a pornit înfrunte, și întregul alai a înotat spre țărm.

III
O cursă politică
…i o poveste lungă
Alcătuia într- adevăr un grup bizar adunătura aceea de
pe mal – păsările cu pene noroioase, animalele cu
blana udă leoarcă, cu toții murați, supărați, stingheriți.
Firește, prima întrebare care se punea era cum să se
usuce: au ținut o consfătuire asupra acestui subiect și,
după câteva minute, lui Alice i s- a părut foarte natural sădiscute cu ei în termeni familiari, de parcă i- ar fi cunos –
cut de când lumea. A avut o lungă discuție contradictoriecu papagalul Lory, care până la urmă s- a îmbufnat șirepeta întruna o singură frază: „Sunt mai bătrân decâttine, deci știu mai multe.“ Alice nu putea fi de acord cu
acest lucru atâta timp cât nu știa ce vârstă are papagalul,
27

dar, cum Lory refuza categoric să spună câți ani are, nu
mai era nimic de adăugat.
În cele din urmă, Șoarecele, care părea să se bucure
de oarecare autoritate în rândul lor, le- a vorbit:
— Stați jos și ascultați- mă! În curând o să vă usuc pe
toți.
Toată lumea s- a așezat în cerc, cu Șoarecele în cen –
tru. Alice îl privea fix, cu îngrijorare, pentru că era si –
gură că o să răcească rău de tot dacă nu- și usucă repedehainele.
— Hm! a început Șoarecele cu un aer important.
Sunteți pregătiți? Vă voi povesti lucrul cel mai uscător pecare- l cunosc. Tăcere, vă rog! William Cuceritorul, a că –
rui cauză era sprijinită de papă, a fost în scurt timp ac –
cep tat de englezi, care- și doreau conducători și care, în
ultima vreme, se deprinseseră cu uzurpări de tron și cu ce –
riri. Edwin și Morcar, conții de Mercia și North um bria…
— Uf! a exclamat papagalul Lory, străbătut de un fior.— Poftim? l- a întrebat Șoarecele încruntându- se, dar
adăugând foarte politicos: Ați spus ceva?
— Nu, eu n- am spus nimic, s- a grăbit Lory să răspundă.— Am avut impresia că ați vorbit, a spus Șoarecele.
Deci, merg înainte: Edwin și Morcar, conții de Mercia șiNorthumbria, s- au declarat de partea lui, până și Stigand,patriotul arhiepiscop de Canterbury, a găsit de cuviință…
— Cea găsit? a întrebat rața.
— A găsit, a repezit- o Șoarecele enervat, fără îndoială,
cunoști acest cuvânt.
— Știu foarte bine ce înseamnă când găsesc euceva,
a replicat rața; în general, găsesc o broscuță sau o râmă.Întrebarea este, însă, ce a găsit arhiepiscopul?
Șoarecele nu a ținut seama de întrebare și a con ti –
nuat grăbit:
28

— …a găsit de cuviință să se ducă împreună cu Ed –
gar Atheling la William și să- i ofere coroana. La înce put,
ati tudinea lui William a fost moderată. Dar insolența
nor manzilor lui… Cum te simți, draga mea? a întrebat
Șoa recele, întorcându- se spre Alice.
— Mai udă ca oricând, a răspuns ea pe un ton me –
lan colic; se pare că povestirea asta nu mă usucă deloc.
— În cazul ăsta, a intervenit pasărea Dodo cu un glas
solemn, ridicându- se în picioare, cer ca întrunirea noas –
tră să fie contramandată și să adoptăm de urgență unele
remedii mai energice…
— Vorbește pe englezește! i- a cerut puiul de vultur.
Eu nu înțeleg nici jumătate din cuvintele astea lungi și,mai mult, cred că nici tu nu le înțelegi.
Și vulturașul și- a înclinat capul ca să ascundă un zâm –
bet; câteva dintre celelalte păsări au chicotit.
— Ceea ce doresc eu să spun, a continuat Dodo pe
un ton ofensat, este că cea mai bună metodă de a neusca ar fi o cursă politică.
— Ce înseamnă o cursă politică? a întrebat Alice.
Nu pentru că ar fi ținut atât de mult să știe, dar Dodo
făcuse o pauză, de parcă ar fi așteptat ca cineva să vor –
bească, și nimeni nu părea să aibă chef de vorbă.
— Cum să spun, a reluat pasărea Dodo, cea mai bună
metodă de a explica este să o punem în aplicare.
(Și, dacă s- ar întâmpla să doriți și dumneavoastră să
încercați într- o zi de iarnă metoda, o să vă spun cum areu șit Dodo s- o pună în aplicare.)
Întâi a organizat o cursă de alergare, într- un soi de
cerc („Forma geometrică nu contează“, a afirmat ea), dupăcare toți participanții au fost plasați în diverse locuri pepistă. Nu a existat un „Unu, doi, trei, start!“, ci au în –
ceput să alerge care încotro, fiecare când a vrut, și s-au
29

oprit tot fiecare când a vrut, așa încât n- a fost prea ușor
să- ți dai seama când s- a încheiat cursa. Oricum, după ce
au aler gat vreo jumătate de oră și s- au uscat bine, pasă –
rea Dodo a strigat deodată:
— Cursa a luat sfârșit!
Și cu toții s- au îngrămădit în jurul ei, gâfâind și în –
tre bând:
— Dar cine a câștigat?
Era o întrebare la care Dodo nu putea răspunde fără
o îndelungă chibzuință, și a zăcut multă vreme cu un de –
get la tâmplă (poziția în care- l vedeți de obicei reprezentat
pe Shakespeare), în timp ce toți ceilalți așteptau în tă cere.
În cele din urmă, Dodo s- a pronunțat:
— Toțiau câștigat și toțitrebuie premiați.
— Dar cine o să împartă premiile? au întrebat cu toții
în cor.
— Cum așa, ea, desigur, a răspuns Dodo, arătând cu
degetul spre Alice.
Întregul grup s- a strâns imediat în jurul lui Alice, stri –
gând într- un vălmășag de glasuri:
— Premii! Vrem premii!
Alice habar nu avea ce trebuia să facă și, disperată, și- a
vârât mâna în buzunar și a scos o cutie cu fructe con fiate
(din fericire, apa sărată nu le atinsese), pe care le- a îm păr –
țit drept premii. Au ajuns la fix, câte una pentru fiecare.
— Dar și ea trebuie să primească un premiu, a inter –
venit Șoarecele.
— Desigur, a răspuns Dodo cu gravitate. Ce mai ai
în buzunar? a întrebat, întorcându- se spre Alice.
— Doar un degetar, a răspuns ea cu amărăciune.— Dă- mi- l! i- a cerut Dodo.
După care s- au adunat iarăși cu toții în jurul lui Alice,
în timp ce Dodo i- a înmânat solemn degetarul, rostind:
30

— Te rugăm să accepți drept premiu acest elegant
degetar.
La încheierea scurtei cuvântări, cu toții au ovaționat.
Alice găsea absurdă întreaga ceremonie, dar toți ceilalți
aveau figuri atât de grave, încât nu îndrăznea să râdă;
și, cum nu găsea nimic de spus, pur și simplu a făcut ople că ciune și a luat degetarul cu o figură extrem de
solemnă.
Următoarea mișcare a constat în consumarea fruc –
telor confiate, ceea ce a pricinuit oarecare zarvă și confu –
zie, pentru că păsările mari se plângeau că nici nu simtgustul fructelor, pe când cele mici se înecau cu ele și tre –
buia să le lovești cu palma în ceafă. În cele din urmă, to –
tul s- a terminat și din nou s- au așezat cu toții în cerc și
l- au rugat pe Șoarece să- și continue povestea.
— Mi- ai promis că- mi spui povestea vieții dumitale,
i- a amintit Alice, și să- mi explici de ce urăști c… și p…, a
adăugat în șoaptă, te –
mân du- se să nu- l ofen –
seze din nou.
— Povestea mea e
lungă și tristă, ca o cor –
voadă, a oftat Șoa re cele.
— E lungă ca o
coadă, a răspuns Alice,
privind cu ui mire lacoada Șoarecelui, darde ce spui că e tristă?
Și continua să se
mire în timp ce Șoa re –
cele povestea, așa încâtideea ei despre po veste
arăta cam așa:
31

O mâță furioasă
a prins un șoa-
rece în casă. I- a
spus: Te dau
în judecată,
Soluția e
acceptată.
Mă plicti-
sesc, azi-
dimineață
deci să ne
judecăm pe
față. Dar
șoarecele
nesupus
mâței așa
i- a spus: fără
judecător un
proces E un
eres și fără
juriu nu- i
legal.
Judecător
voi fi eu
personal și,
dacă vrei să
știi, Juriul tot
eu voi fi.
Vicleana mâță
i- a răspuns:
Eu te voi
judeca, la
moarte
te voi
condamna.
32

— Nu ești atentă! i s- a adresat Șoarecele cu severitate
lui Alice. La ce- ți stă gândul?
— Te rog să mă scuzi, a răspuns Alice umilă. Coada
ți- a ajuns la cea de- a cincea buclă, nu- i așa?
— Fals! a strigat Șoarecele cu asprime și mânie. Mi
se pune un nod în gât.
— Un nod! a sărit Alice, care era întotdeauna gata
să- i ajute pe ceilalți. O, lasă- mă pe mine să ți- l dezleg!
— Nici prin cap nu- mi trece, a declarat Șoarecele;
apoi s- a ridicat în picioare și a dat să se îndepărteze. Mă
insulți cu toate nonsensurile pe care le debitezi.
— Fără voia mea, s- a apărat biata Alice. Dar știi, te
ofensezi prea ușor.
Șoarecele a răspuns printr- un mormăit.
— Te rog, întoarce- te și termină- ți povestea, a strigat
Alice după el.
33

Ceilalți i s- au alăturat:
— Da, te rugăm!
Dar Șoarecele s- a mulțumit să clatine nervos din cap
și și- a iuțit pasul.
— Ce păcat că nu vrea să rămână! a oftat papagalul
Lory, de îndată ce șoarecele s- a făcut nevăzut.
Și un crab bătrân, de sex feminin, a profitat de oca –
zie ca să- i predice fiicei sale:
— Vezi, draga mea, să- ți fie de învățătură, niciodată
să nu- ți pierzi stăpânirea de sine.
— Ia mai taci, mamă! a răspuns tânăra crab, cam im –
pertinentă. Tu poți să scoți din țâțâni și o stridie!
— Ah, ce- aș mai fi vrut să fie Dinah aici! a exclamat
Alice cu glas tare, fără să se adreseze cuiva anume. Ea l- ar
fi adus înapoi în doi timpi și trei mișcări.
— Și cine- i Dinah, dacă nu sunt indiscret? a între bat
papagalul Lory.
Alice i- a răspuns în grabă, pentru că era întotdeauna
gata să vorbească despre animalul ei de companie:
— Dinah e pisica noastră. Și e nemaipomenită la
prins șoareci. Nici nu- ți poți închipui. O, și dac- ai ve dea- o
cum vânează păsări! Ce mai, e în stare să înghită o pa –
săre numai cât se uită la ea!
Aceste cuvinte au stârnit mare tulburare printre
cei de față. Unele păsări și- au luat zborul pe loc; o co țo –
fană vârstnică s- a înfofolit cu mare grijă în aripi, spunând:
— Trebuie negreșit să mă duc acasă; aerul de seară
nu- mi priește la gât.
Și un canar le-a strigat, cu un glas trilat, copiilor săi:
— Veniți, dragii mei! E vremea să vă duceți la culcare.
Toate păsările s- au îndepărtat, sub felurite pretexte
și, în scurt timp, Alice a rămas singură.
34

„Îmi pare rău că am vorbit despre Dinah, și- a spus,
cu tristețe, în sinea ei. S- ar părea că nimeni dintre cei de
aici nu o agreează, deși eu sunt sigură că e cea mai bunăpisică din lume. Ah, scumpa mea Dinah! Mă întreb dacăam să te mai revăd vreodată.“
Atunci, sărmana Alice a început să plângă din nou, pen –
tru că se simțea foarte singură și depri mată. Dar în scurttimp a auzit din nou lipăit de pași în depăr tare și și- a înălțat
privirea plină de speranță, gândind că Șoa recele s- o fi răz –
gândit și se întorcea să- și termine po vestea.

IV
Iepura…ul trimite un BilleÃel
Era Iepurașul Alb, care se întorcea iar, cu pași mărunți,
privind cu îngrijorare de jur împrejur, de parcă pier –
duse ceva; și l- a auzit murmurând de unul singur: „Du –
cesa! Ducesa! Ah, lăbuțele mele! Ah, blana și mustățile
mele! O să mă execute! La fel de sigur cum dihorii suntdihori! Unde oare am putut să le pierd?“
Alice a ghicit imediat că era vorba de evantai și de
mănușile albe de antilopă și, plină de bunăvoință, a înce –
put să le caute, dar nu erau nicăieri – totul părea să se fischimbat de când înotase în lac, iar holul cel mare, cumasa de sticlă și ușița spre grădină, dispăruse cu totul.
În scurt timp, Iepurașul a observat- o pe Alice, care
căuta de zor, și i- a strigat pe un ton supărat:
36"
"

— Mary Ann, cecauți tuaici? Fugi repede acasă și
adu- mi o pereche de mănuși și un evantai. Dă fuga, iute!
Alice era atât de speriată, încât a dat fuga imediat în
direcția indicată de Iepuraș, fără să mai încerce să clari –
fice confuzia pe care o făcea acesta.
„Mă confundă cu camerista lui, și- a spus în timp ce
alerga. Ce surprins o să fie când o să descopere cine sunt!
Dar las’ să- i aduc mănușile și evantaiul – bineînțeles, dacăo să le găsesc.“
În timp ce gândea astfel, s- a pomenit în fața unei că –
suțe îngrijite, pe ușa căreia era o placă de alamă gra vată
cu numele „
W. IEPURE “. A intrat fără să bată la ușă și a
urcat scara în grabă, de teamă să nu dea nas în nas cuadevărata Mary Ann și să fie alungată din casă înainte dea fi găsit evantaiul și mănușile.
„Ce bizar, își spunea Alice în sinea ei, să faci comisi –
oane pentru un iepure! Presupun că, în viitor, și Dinaho să înceapă să- mi dea dispoziții. Și a început să- și imagi –
neze cum ar putea să se întâmple: «Domnișoară Alice,
vino imediat aici și pregătește- te să- ți faci plimbarea!» «Vin
imediat, doică! Dar mai întâi trebuie să supraveghezgaura asta de șoarece până se întoarce Dinah, ca nu cumvasă iasă șoricelul afară.» Numai că, dacă Dinah ar începesă ne dea ordine, nu cred că ar mai fi ținută în casă“, și- a
spus Alice în continuare.
Reușise să intre într- o cămăruță curată și îngrijită,
cu o masă în fața ferestrei, și pe masă (așa cum speraseși ea) se găseau un evantai și vreo două, trei perechi demănuși minuscule din antilopă albă. A luat evantaiul șio pereche de mănuși și se pregătea să iasă din cameră,când i- au căzut ochii pe o sticluță de lângă oglindă. Deastă dată, sticluța nu purta eticheta „
BEA- MĂ!“, totuși
Alice i- a scos dopul și a dus- o la buze. „Știu că urmează
37

să se întâmple ceva interesant, și- a spus ea, așa se întâm –
plă de câte ori mănânc sau beau ceva; prin urmare, o să
încerc să văd ce efect are asupra mea sticla asta. Sper sămă facă să cresc din nou, pentru că m- am săturat să fiuatât de mititică.“ Și, într- adevăr, mult mai curând decâts- ar fi așteptat ea, înainte de a fi băut jumătate din sticlă,
s- a pomenit că atinge tavanul cu capul, ba chiar a fost
nevoită să se încovoaie, ca nu cumva să- și frângă gâtul. Alăsat imediat sticla din mână, spunându- și în sinea ei:
„Ajunge – sper să nu cresc mai mult –, așa cum sunt
acum nu mai pot ieși pe ușă, n- ar fi trebuit să beau atâtde mult.“
Vai! Era prea târziu pentru regrete. Continua să
crească și să crească, și curând s- a văzut silită să stea în ge –
nunchi pe podea: un minut mai târziu nu mai avea locnici în genunchi, și a încercat să se culce pe jos, cu un cotrezemat de ușă și cu celălalt braț împrejurul capului. Dar

con tinua să crească întruna și, până la urmă, și- a scos un
braț pe fereastră și și- a vârât un picior pe coșul casei. Și- a
spus: „Acum nu mai pot face nimic altceva, orice ar fi să
fie! Ce se va întâmpla cu mine?“
Din fericire pentru Alice, sticluța magică își făcuse
întregul efect, așa încât încetase să mai crească; dar stă –
tea într- o poziție foarte incomodă și, cum nu părea săexiste vreo șansă să iasă vreodată din camera aceea, nu- i
de mirare că se simțea foarte nefericită.
„Era mult mai plăcut la mine acasă, gândea sărmana
Alice, unde nu mi se întâmpla niciodată ba să cresc, ba sădescresc, și unde nu primeam porunci de la șoareci și dela iepuri. Aș vrea să nu mă fi băgat în vizuina aceea… șitotuși… și totuși… e o viață foarte curioasă asta de aici.Mă întreb ce s- o fi întâmplat. Pe când obișnuiam să citescbasme, îmi închipuiam că asemenea lucruri nu se întâm –
plă niciodată în realitate, și iată că acum mă aflu în mijlo –
cul unor astfel de întâmplări. Ar trebui să se scrie o cartedespre mine, fără îndoială că ar trebui. Când o să crescmare, o să scriu eu una – dar acum sunt mare –, a adău –
gat pe un ton îndurerat, cel puțin aicinu mai e loc să cresc.“
„Dar, în cazul ăsta, a continuat Alice să mediteze, în –
seamnă că nu o să mai cresc nici în vârstă? Într- un fel, arfi un noroc – să nu ajung niciodată o femeie bătrână –,pe de altă parte, ar trebui să fac tot timpul lecții! Ah, numi- ar plăcea așa ceva !“
„Vai, că proastă mai ești, Alice! și- a răspuns singură.
Cum ai putea să înveți aici? În camera asta nu încapi nici
măcar tu, darmite niște manuale școlare!“
Și uite așa și- a petrecut timpul, susținând pe rând
pă re rea ba a unei părți, ba a celeilalte, și ducând un ade –
vă rat dialog cu ea însăși, până când, după câteva minute,
a auzit o voce venind de afară și s- a oprit să asculte.
39

— Mary Ann! Mary Ann! striga vocea. Adu- mi ime –
diat mănușile!
După care s- a auzit un ușor zgomot de pași pe scări.
Alice și- a dat seama că era Iepurașul, care venise s- o
caute, și a început să tremure până s- a zguduit întreaga
casă, uitând că ea era acum de o mie de ori mai maredecât Iepurașul și deci nu avea motiv să se teamă de el.
În cele din urmă Iepurașul a venit la ușă și a încer –
cat să o deschidă, dar, cum ușa se deschidea din interior,și cotul lui Alice o împingea zdravăn, încercarea s- a
do ve dit zadarnică; Alice l- a auzit vorbind cu el însuși:
„Atunci o să încerc la fereastră.“ „N- o să- ți meargă!“ i- a răs –
puns Alice în gând; a așteptat până i s- a părut că- l aude
pe Iepuraș sub fereastră, și atunci a scos o mână în afarăși a făcut o mișcare de înhățare în aer. Nu a înhățat ni –
mic, dar a auzit un mic țipăt, un zgomot de cădere și
clin chet de sticlă spartă, drept care a dedus că Iepurașul
căzuse într- o seră de castraveți sau ceva de genul ăsta.
Pe dată s- a auzit o voce mânioasă – vocea Iepurașului:
— Pat! Pat! Unde ești?
După care a urmat un glas pe care Alice nu- l mai
auzise până atunci:
— Sunt aici! Sap după mere, Înălțimea Voastră.
— Sapi după mere! a replicat furios Iepurașul. Vino
aici! Ajută- mă să ies din chestia asta! (Alte zgomote desticlă spartă.) Spune- mi, Pat, ce- i grozăvia aia care iesedin fereastră?
— E un braț, Înălțimea Voastră. (Pronunțase „br- br-
braț“.)
— Un braț, nerodule! Cine a mai văzut un braț de
mărimea asta? Nu vezi că umple întreaga fereastră?
— Asta așa e, Înălțimea Voastră; cu toate astea, e un braț.— Mă rog, oricum n- are ce căuta aici; du- te și scoate- l!
40

După aceste cuvinte a urmat o lungă tăcere, și Alice
nu a putut prinde decât o șoaptă, ici- colo: „Nu- mi place
treaba asta, chiar deloc, Înălțimea Voastră!“, „Fă cum îțiporuncesc, lașule!“
În cele din urmă, Alice și- a întins din nou brațul și a
înhățat ceva în aer. De astă dată s- au auzit două mici ți –
pete și noi clinchete de sticlă spartă. „Câte sere de cas –
traveți o fi având, gândi Alice. Mă întreb ce vor face încontinuare. O să mă tragă afară pe fereastră? Ce n- aș da
să reușească! Pentru că nu mai vreau deloc să zac aici.“
A așteptat un timp în care n- a mai auzit nimic; în
cele din urmă, au răzbit un uruit de roți și sunetele maimultor voci, vorbind toate de- odată. A deslușit cuvintele:
— Unde- i cealaltă scară?
— Dar mi- ați spus să aduc doar una. Pe cealaltă a
luat- o Bill. Bill, ad- o aici!
— Uite aici, sprijin- o de colțul ăla.— Nu, întâi leagă- le una peste alta – și așa nu ajung
până sus, deocamdată ajung până la jumătate.
— Da, până la urmă rezolvăm. Nu face nazuri!— Aici, Bill! Prinde funia asta.— Crezi că acoperișul o să reziste? Fii atent la olanul
desprins.
— O, cade jos! Feriți- vă capetele! (O bufnitură pu –
ternică)
— Cine a făcut asta?— Probabil că Bill.— Și cine o să coboare pe coș?— Nu, nu eu! Coboară tu!— Asta n- o fac!
— Bill trebuie să coboare.
— Haide, Billețel, stăpânul spune că tu trebuie să
co bori pe coș!
42

„Ah, deci Bill va veni pe
coș! și- a spus Alice. S- ar zice
că ăștia lasă totul pe spinarealui Bill. N- aș vrea să fiu în pie –
lea lui Bill pentru ni mic în lu –
me! Coșul tre buie să fie foarte
strâmt; dar credcă pot să- i ard
un picior.“
Și- a vârât piciorul în coș
cât a putut de mult și a aștep –
tat până a auzit un mic animal(nu și- a putut da seama ce spe –
cie anu me) râcâind și hâr șâind
în co șul de deasu pra ei; pe
urmă, spunându- și „Ăsta- i Bill“,
i- a tras un șut zdra văn și a aș tep –
tat să vadă ce se mai întâmplă.
Primul lucru a fost iz buc –
nirea unui cor: „Uită- te la Bill!
Billișor, B illuță, Bille țel!“, pe
urmă vocea Iepu relui:
— Prinde- l, tu cel de lângă
gardul viu!
Pe urmă tăcere, și pe urmă
iar un amestec de gla suri:
— Prinde- l de cap.
— Dați- i puțin coniac.
— Nu- l sufocați! Ce- ai
pățit, bătrâne? Ce ți s- a în tâm –
plat, Billețel? Poveste ș te- ne.
În cele din urmă, s- a au –
zit o voce firavă, chițcăită.
(„Ăsta- i Bill“, și- a spus Alice.)
43

— Mă rog, nici eu singur nu știu… nu mai mult de –
cât voi… Acum mă simt mai bine, dar sunt prea tulburat
ca să vă pot povesti – tot ce știu e că ceva s- a năpustit asu –
pra mea, sărind ca un hopa- mitică, și m- a proiectat, ca
pe o rachetă.
— Chiar așa ai fost proiectat, bătrâne, i- au confirmat
ceilalți.
— Trebuie să dăm foc casei, s- a auzit vocea Iepurelui,
și la auzul acestor cuvinte Alice a strigat cât de tare a ți –
nut- o gura:
— Dacă faceți una ca asta, o trimit pe Dinah peste voi.
Pe dată s- a așternut o tăcere mormântală, și Alice și- a
spus în gând: „Mă întreb ce au de gând să facă în con –
tinuare. Dacă ar avea cât de puțină minte, ar scoate aco pe –
rișul.“ După un minut sau două, au început să se foiascădin nou, și Alice l- a auzit pe Iepuraș spunând:
— Pentru început, ajunge o roabă plină.
„O roabă plină cu ce?“ s- a întrebat Alice. Dar nu a
mai avut timp să- și pună alte întrebări, pentru că o clipămai târziu o rafală de pietricele a venit ca un duș pe fe –
reastră și câteva dintre ele au lovit- o în față. „Las’că ameu ac de cojocul lor“, și- a spus Alice.
— Eu v- aș sfătui, pentru binele vostru, să încetați! a
strigat ea.
A urmat o altă tăcere deplină. Alice a observat, cu
oare care surpriză, că toate pietricelele căzute pe podea
se prefăceau în prăjiturele și, deodată, i- a încolțit înminte o idee strălucită: „Dacă mănânc o prăjiturică dinastea, precis că o să se petreacă o schimbare în înălțimeamea; și, cum nu cred să pot crește mai mult, presupuncă o să mă micșorez.“ Așa încât a mâncat o prăjiturică și,spre încântarea ei, a început pe dată să se împuțineze.De îndată ce s- a micșorat îndeajuns încât să încapă pe
44

ușă, a zbughit- o de acolo și a dat peste o întreagă adu –
nătură de animale care așteptau în fața casei: sărmana
Șopârlă, Bill, era în mijlocul lor; îl țineau doi cobai, care- i
dădeau să bea ceva dintr- o sticlă. Cu toții s- au năpustitasupra lui Alice când au văzut- o, dar ea a fost mai iute depicior, a fugit de- a rupt pământul și, curând, s- a pomenitîn mijlocul unei păduri dese.
„Primul lucru pe care trebuie să- l fac, și- a spus Alice
în timp ce rătăcea prin pădure, este să revin la staturamea normală; și cel de- al doilea este să regăsesc drumulspre grădina aceea minunată. Cred că ăsta- i planul celmai bun.“
Fără îndoială, era un plan excelent; foarte simplu și
bine pus la punct; singura dificultate consta în faptul căhabar nu avea cum să- l pună în aplicare; și, în timp ce se
uita, îngrijorată, printre copaci, un lătrat scurt, care ve –
nea de deasupra capului ei, a făcut- o să ridice privirea
în grabă.
Un cățeluș uriaș se uita în jos, la ea, cu ochi mari,
rotunzi, întinzând o labă, încercând s- o atingă.
— Sărăcuțul de tine, i- a spus Alice pe un ton lin gu și –
tor, străduindu- se să- l fluiere; dar era îngrozitor de spe riată
la gândul că s- ar putea ca animalul să fie flămând, și înacest caz ar înfuleca- o, în pofida cuvintelor ei mie roase.
Fără să știe prea bine ce face, a luat un bețișor, l- a
ridicat în dreptul cățelului, care a sărit brusc în aer, cuun lătrat fericit, gata să- l înhațe. Alice s- a pitit după unciulin, ca nu cumva s- o răstoarne și s- o calce în picioare;
însă, în momentul în care a zărit- o, cățelul s- a repezit din
nou să prindă bețișorul, dar, în graba lui de a- l înhăța,
s- a rostogolit cu burta în sus; atunci Alice, gândind că
era ca și cum s- ar fi jucat de- a prinselea cu un cal decăruță, și temându- se că în orice moment ar putea fi
45

zdrobită sub labele animalului, s- a ascuns din nou după
ciulin; iar cățelul s- a lansat într- o serie de salturi ca să
apuce bețișorul, de fiecare dată zvârlindu- se cu câțiva pașiînainte și apoi retrăgându- se cu mult mai mulți pași în –
dă răt, și lătrând răgușit, până când, în cele din urmă, s- a
așezat în fund, la oarecare distanță, gâfâind, cu limba atâr –
nându- i afară și ochii mari pe jumătate închiși.
46

Ceea ce i s- a părut lui Alice un bun prilej pentru a- și
lua tălpășița; așa încât a pornit- o în fugă, până când a
ostenit și și- a pierdut răsuflarea și până când lătratulcățelului nu s- a mai auzit decât foarte slab, în depărtare.
„Și totuși, era un cățel foarte drăgălaș“, și- a spus Alice,
rezemându- se de un fir de piciorul- cocoșului și făcându- și
vânt cu o frunză. „Ce mi- ar mai fi plăcut să- l învăț dife –
rite figuri nostime, dacă… dacă aș fi avut înălțimea potri –
vită. Vai, dragă! Aproape am uitat că trebuie să cresc dinnou. Ia să văd… ce trebuie să fac? Cred c- ar trebui săbeau sau să mănânc ceva; dar marea întrebare este „ce?“.
Într- adevăr, marea întrebare era „ce?“. Alice s- a uitat
în jur la flori și la firele de iarbă, dar n- a putut descoperinimic care putea fi mâncat sau băut în împrejurările date.Lângă ea creștea o ciupercă mare, aproape de înălțimeaei; și, după ce s- a uitat sub ciupercă, în dreapta, în stângași în spatele ei, i- a venit ideea să se uite în creștetul pă –
lăriei ciupercii.
S- a ridicat în vârful picioarelor, s- a uitat peste mar –
gine, și ochii ei au întâlnit pe dată ochii unei omizi mari,albastre, care stătea acolo cu brațele încrucișate, fumândîn liniște o narghilea lungă; părea să n- o fi observat nicipe Alice, nici nimic altceva.

V
Sfaturi de la Domnul Omidă
Un timp, Omida și Alice s- au uitat una la cealaltă în
tăcere; în cele din urmă, Omida și- a scos narghileaua
din gură și i s- a adresat pe un ton lenevos, somnoros:
— Cine ești?
Nu era un început de conversație prea încurajator.
Alice a răspuns sfioasă:
— Domnule, aproape că… că nici eu nu știu cine
mai sunt acum – știu doar cine eram când m- am sculat
azi- dimineață, dar de atunci m- am schimbat de mai
multe ori.
— Ce vrei să spui? a întrebat Domnul Omidă sever.
Explică- te!
— Mă tem că nu pot să mă explic, domnule, pentru
că, înțelegeți, nu mai sunt eu însămi.
48

— Nu înțeleg.
— Mă tem că nu pot fi mai explicită, a replicat Alice
foarte politicoasă, pentru că, în primul rând, nu înțelegnici eu, și faptul că într- o singură zi am trecut prin atâteatransformări e năucitor.

— Ba nu e deloc, a contrazis- o Omida.
— Mă rog, poate că pentru dumneavoastră nu a
fost, dar când va trebui să vă prefaceți într- o crisalidă –va trebui într- o zi, să știți – și după aceea în fluture, bănu –
iesc că o să vi se pară puțin straniu, nu credeți?
— Absolut deloc.— Mă rog, poate că sentimentele dumneavoastră
sunt oarecum diferite de ale mele, a stăruit Alice, tot ceștiu este că miemi s- ar părea foarte straniu.
— Ție! a ripostat Omida cu dispreț. Dar cine ești tu?
Întrebare care i- a readus la începutul conversației.
Alice era puțin iritată de observațiile atât de laconice aleOmidei și, în consecință, i- a răspuns foarte serios:
— Cred că ar trebui ca mai întâi să- mi spuneți cine
sunteți dumneavoastră.
— Pentru ce?
O nouă întrebare care o nedumerea; și, cum Alice
nu găsea niciun motiv pe care să i- l prezinte, iar Omidapărea să se găsească într- o dispoziție foarte ostilă, fata n- a
mai stat pe gânduri și a făcut stânga- mprejur.
— Vino înapoi! a strigat- o Omida. Am ceva important
să- ți comunic.
Aceste cuvinte sunau foarte promițător. Alice a
revenit.
— Nu te pierde niciodată cu firea, i- a spus Omida.— Asta- i tot? a răspuns Alice înfrânându- și furia.
— Nu.
Alice și- a spus că are timp să aștepte, întrucât nu
avea nimic altceva de făcut, și poate că până la urmă osă- i spună ceva care să merite așteptarea. Câteva minute,
Domnul Omidă a continuat să pufăie, fără să vorbească;pe urmă, însă, și- a desfăcut brațele încrucișate, și- a scosnarghileaua din gură și a grăit:
50

— Deci crezi că te- ai schimbat?
— Mă tem că da, Domnule. Nu pot să- mi aduc aminte
de unele lucruri pe care le știam și nu- mi păstrez aceeașiînălțime nici măcar zece minute.
— Ce fel de lucruri nu- ți poți aduce aminte?— Mă rog, am încercat să spun poezia Cum izbutește
harnica albină și a ieșit cu totul altceva, a răspuns Alice,
cu o voce tristă.
— Recită- mi Ești bătrân, Taică William , a cerut Omida.
Alice și- a împreunat mâinile și a început:
„Ești bătrân, Taică William“, zise fiul
„Și părul ți- a încărunțit;
Dar stai cât e ziua de lungă în cap,La anii tăi crezi că e potrivit?“
51

„În tinerețe, fiule, da, mă temeam
La creier să nu mă- mbolnăvesc,
Dar acum știu că am capul sec,
Stau în cap oricât poftesc.“
„Ești bătrân, zise fiul, ți- am mai spus,
Și gras de nu se mai poate –Cum se explică, spune- mi te rog,C- ai intrat făcând tumba pe spate?“
„De tânăr“, zise- nțeleptul, mișcând
Pleata albă, „m- am uns cu alifiePe tot corpul, să fiu mlădios.Vrei și tu? Dai o liră pe cutie.“
52

„Ești bătrân“, zise fiul, „și slab de fălci,
Nu poți mesteca decât seu;
Dar o gâscă întreagă ai dat- o pe gât.Cum ai reușit? Spune, să știu.“
„Tânăr fiind, eu am urmat avocatura,
Am pledat toate cazurile cu nevasta,Mușchii la fălci atunci i- am formatPe viață, prin metoda aceasta.“
„Ești bătrân“, zise fiul, „cine ar crede
Că ochii tăi mai văd clar și drept,Dar ai ținut o lipitoare- n balansPe vârful nasului. Cum poți fi așa deștept?“
53

„Am răspuns la trei întrebări, ajungă- ți!“
Zise tatăl. „Nu- ți lua nasul la purtare.
Am eu timp s- ascult toată ziua din astea?Te- arunc pe scări, ia vezi! Sunt în stare!“
— Nu ai recitat- o corect, a observat Domnul Omidă.
— Da, mă tem că nu preacorect, a răspuns Alice, sfi –
oasă; știu, am schimbat unele cuvinte.
— Ba ai recitat- o greșit de la cap la coadă, a pus- o la
punct Domnul Omidă cu o voce hotărâtă, după care aurmat o tăcere.
Domnul Omidă a fost primul care a spart tăcerea.
— Și ce înălțime ai dori să ai?— O, n- am cine știe ce pretenții, a răspuns Alice în
grabă, numai că nu- mi place să fiu tot mereu schimbată,știți.
54

— Nu știu, i-a zis Omida.
Alice n- a mai adăugat nimic; niciodată, până atunci,
nu fusese atât de mult contrazisă și simțea că era gata
să- și iasă din fire.
— Așa cum ești acum nu- ți place să fii?
— Mă rog, Domnule, aș dori să fiu ceva mai mare,
dacă nu aveți nimic împotrivă. Înălțimea de opt centimetrie foarte neplăcută.
— Ba e o înălțime foarte potrivită, a contrazis- o Omida,
cu mânie în glas, ridicându- se în sus, în toată lungimeasa (avea exact opt centimetri).
— Da, dar eu nu sunt obișnuită cu ea, a stăruit săr –
mana Alice, cu o voce vrednică de milă.
Și și- a spus în sinea ei: „Creatura asta una- două se
simte ofensată!“
— Cu timpul ai să te obișnuiești, a ripostat Omida;
și și- a vârât din nou narghileaua în gură și a început săfumeze.
De astă dată, Alice a așteptat, răbdătoare, până ce
Omida a catadicsit să vorbească din nou. Un minut saudouă mai târziu, și- a scos iar narghileaua din gură, a căs –
cat o dată sau de două ori și s- a scuturat ca să se dezmor –
țească. După aceea a coborât de pe pălăria ciupercii șis- a târât prin iarbă, remarcând laconic:
— O parte o să te facă să te înalți, și cealaltă parte o
să te facă să te micșorezi.
„O parte din ce? Cealaltă parte din ce?“ s- a întrebat
Alice.
— Din ciupercă, a răspuns Omida, ca și cum Alice ar
fi pus întrebarea cu glas tare.
După care, Domnul Omidă s- a făcut nevăzut.Alice s- a uitat, îngândurată, la ciupercă, încercând
să- și dea seama care erau cele două părți ale ei; din
55

moment ce era perfect rotundă, întrebarea se dovedea
foarte grea. Totuși, în cele din urmă și- a întins brațele deo parte și de alta a ciupercii și a rupt câte o bucată dinfiecare margine. „Și acum, pe care s- o mănânc?“, s- a în –
trebat și a ciugulit o fărâmă din bucata pe care o avea înmâna dreaptă, ca să vadă efectul. Deodată, a simțit o pu –
ternică lovitură sub bărbie: se lovise cu bărbia de labapropriului ei picior! S- a speriat rău de această schimbareatât de bruscă, dar a știut că nu are timp de pierdut, pen –
tru că se micșora văzând cu ochii; așa că a dat să muștepe dată din cealaltă bucată de ciupercă. Dar bărbia îi eraatât de lipită de laba piciorului, încât aproape că nu pu –
tea deschide gura; până la urmă a deschis- o și a reușit sămănânce din bucata pe care o ținea în mâna stângă.
*
* *
„În sfârșit, mi- am eliberat capul!“ a gândit Alice, în –
cân tată, dar încântarea i s- a preschimbat pe dată în
spaimă, când și- a dat seama că nu- și putea găsi nicăieriumerii; tot ce putea să vadă, când se uita în jos, era ungât colosal de lung, care părea să se înalțe ca o tulpinădintr- o mare de frunze verzi așternute sub ea.
„Ce poate fi toată verdeața asta?“ se întreba Alice.
„Și unde mi- au dispărut umerii? Și, vai!, bietele mele
mâini, cum de nu vă mai pot vedea?“ Își mișca mâinile întimp ce vorbea, dar fără niciun rezultat, în afară de unușor freamăt în frunzișul verde de sub ea.
Și, cum părea cu neputință să- și ducă mâinile la cap,
a încercat să- și aplece capul și să- l ducă la mâini; a con –
statat cu bucurie că putea să- și miște gâtul în orice direc –
ție și să- l îndoaie, ca pe un șarpe. A izbutit să- l arcuiască
și să- l spiraleze într- un grațios zigzag, și avea de gând să- l
56

înfunde în frunzișul despre care și- a dat seama că era
alcă tuit, de fapt, din coroanele copacilor sub care rătă –
cise cu puțin înainte, când un fâșâit puternic a făcut- o săse tragă, în grabă, îndărăt: un porumbel mare zburasedrept în fața ei și o lovea, violent, cu aripile.
— Șarpe! țipa Porumbelul.— Nusunt un șarpe, s- a apărat Alice, indignată.
Lasă- mă în pace!
— Ba ești un șarpe, a repetat Porumbelul, dar pe un
ton mai reținut, și a adăugat cu un sughiț de plâns: amîncercat tot ce mi- a stat în puteri, dar nimic nu le vinede hac.
— Habar n- am despre ce vorbești, a replicat Alice.
— Am încercat la rădăcina copacilor, am încercat la
poalele dealului, am încercat în gardurile vii, a urmatPo rumbelul fără s- o ia în seamă pe Alice, dar nu te poți
pune cu șerpii ăștia! Nimic nu le vine de hac!
Alice era din ce în ce mai nedumerită, dar s- a gân –
dit că nu are rost să spună ceva până nu- și termină Po –
rum belul vorbirea.
— Parcă n- ar fi destulă bătaie de cap să clocești ouăle,
a urmat Porumbelul, dar să mai și stai zi și noapte deveghe împotriva șerpilor. Ce mai, de trei săptămâni n- am
mai închis un ochi.
— Îmi pare rău că ai avut necazuri, l- a consolat Alice,
care începuse să înțeleagă despre ce e vorba.
— Și acum, când mi- am ales cel mai înalt copac din
pădure, a continuat Porumbelul, cu o voce stridentăcare semăna a strigăt, acum când ziceam și eu că, în sfâr –
șit, le- am tras chiulul, poftim că mi- a picat unul din cer.Ufff, Șarpe!
— Dar eu nusunt Șarpe, îți spun că nu sunt! Eu
sunt… o… sunt o…
57

— Ei, ce ești? Văd că încerci să născocești ceva.
— Eu… eu sunt o fetiță, a rostit Alice, oarecum cu
îndoială, amintindu- și de numeroasele schimbări princare trecuse în acea zi.
— Ce mai poveste! a replicat Porumbelul cu adânc
dispreț. Am văzut eu, la viața mea, multe fetițe, dar nici –
una cu un gât ca ăsta! Nu, nu! Ești un Șarpe, n- are rost
să negi. Presupun că, îndată, o să- mi spui că în viața ta
n- ai gustat un ou.
— Ba am gustat ouă, a răspuns Alice, care era foarte
sinceră; dar, știi, fetițele mănâncă la fel de multe ouă cașerpii.
— Nu cred, a ripostat Porumbelul; dar, dacă- i adevă –
rat, înseamnă că și ele sunt un soi de șerpi, asta- i tot cepot să spun.
Era o idee cu totul nouă pentru Alice, care a rămas
tăcută câteva momente, ceea ce i- a oferit Porumbeluluiprilejul să adauge:
— Și tu ești în căutare de ouă, știu foarte bine; și
ce- mi pasă mie dacă ești fetiță sau șarpe?
— Mieîmi pasă foarte mult, a răspuns Alice în grabă,
dar, întâmplător, nu sunt în căutare de ouă și, chiar dacăaș fi, nu m- ar interesa ouăle tale; și nu le mănânc crude.
— Atunci, șterge- o de aici! i- a cerut Porumbelul pe
un ton morocănos și s- a instalat în cuibul lui.
Alice s- a strecurat printre copaci, pe cât putea, pen –
tru că gâtul i se încâlcea întruna printre ramuri, așa cătrebuia să se oprească mereu ca să- l descâlcească. După
câtva timp, și- a adus aminte că avea încă în mâini bucă –
țelele de ciupercă, drept care s- a pus, cu grijă, pe treabă,mușcând ba din una, ba din cealaltă, astfel că ba creștea,ba se micșora, până când, în cele din urmă, a izbutit săajungă la statura ei normală.
58

Trecuse atâta vreme de când își pierduse înălțimea
obișnuită, încât acum, la început, i s- a părut ciudată; dar
după câteva minute s- a reobișnuit și a început să- și vor –
bească în sinea ei, ca de obicei: „Haide, haide, jumătatedin planul meu a fost îndeplinit. Cât de năucitoare sunttoate schimbările astea! De la un minut la altul nu amsiguranța a ce urmează să fiu. Oricum, am revenit la sta –
tura mea obișnuită; următorul pas pe care trebuie să- l
fac este să pătrund în grădina aceea minunată – mă în –
treb, însă, cum ar trebui să procedez.“
În timp ce gândea toate acestea, s- a pomenit deo dată
într- o poiană, în mijlocul căreia se găsea o că suță înaltă de
vreun metru și jumătate. „Oricine ar locui aici, și- a spusAlice, eu n- o să- i pot cunoaște câtă vreme am înălțimea deacum; vai de mine, i- aș speria de moarte.“ Așa dar, a înce –
put să muște din bucata de ciupercă aflată în mâna dreaptăși nu a cutezat să se apropie de casă până când nu și- a
stabilit o înălțime de douăzeci de centim etri.“

VI
Porc cu piper
Câteva minute a rămas în fața casei, privind- o și între –
bându- se ce ar avea de făcut, când, deodată, a apărut
din pădure un lacheu în livrea (a bănuit că e lacheu
pentru că purta o livrea; altminteri, judecându- l dupăfață, ai fi spus că e pește), care a bătut tare, cu încheie –
turile degetelor, în ușă. Ușa a fost deschisă de un alt la –
cheu în livrea, cu o față rotundă și ochi mari, ca debroască; Alice a observat că ambii lachei aveau perucipudrate, cu păr ondulat. Era foarte curioasă să vadă cese întâmplă, așa încât s- a furișat afară din pădure ca săpoată trage cu urechea.
Lacheul- Pește a scos de sub braț o scrisoare mare,
aproape la fel de mare ca el însuși, pe care i- a înmânat- o
Lacheului- Broască, spunându- i pe un ton solemn:
60

— Pentru Doamna Ducesă. O invitație de la Regină
ca să joace crochet.
Lacheul- Broască a repetat pe același ton solemn,
schimbând doar, puțin, ordinea cuvintelor:
— De la Regină. O invitație pentru Doamna Ducesă
ca să joace crochet.

După aceea, amândoi s- au înclinat adânc unul în
fața celuilalt și buclele perucilor li s- au amestecat și s- au
prins între ele. Văzând această scenă, Alice a râs cu atâta
poftă, încât a fost nevoită să se înapoieze în pădure, deteamă să n- o audă cei doi; și, când a furișat din nou o
privire, La cheul- Pește plecase, și celălalt stătea pe jos în
fața casei, lângă ușă, zgâindu- se prostește la cer. Alice s- a
apropiat, timid, de ușă și a ciocănit.
— N- are niciun rost să bați, i- a spus Lacheul, e za dar –
nic din două motive. Primul, din cauză că eu mă aflu deaceeași parte a ușii ca și dumneata; al doilea, pentru că eatâta gălăgie înăuntru, încât nimeni nu te- ar putea auzi.
Într- adevăr, se auzea un zgomot asurzitor dinăuntru –
urlete continue, strănuturi și, din când în când, câte obuf nitură puternică, de parcă un ceainic sau o farfurie
erau făcute țăndări.
— Atunci, spune- mi, te rog, cum aș putea să intru?
— Ar avea rost să bați dacă ușa ar fi între mine și
dum neata, a continuat Lacheul, fără să țină seama de
întrebarea ei. De pildă, dacă dumneata ai fi înăuntru, ai
putea să bați și eu ți- aș da drumul afară; înțelegi?
Tot timpul se uita la cer, ceea ce lui Alice i se părea
o lipsă de politețe. „Sau poate că n- are încotro, și- a spusea, pentru că ochii lui sunt plasați aproape în creștetulcapului. Dar, oricum, ar trebui să răspundă la întrebări.“
— Cum aș putea să intru? a întrebat ea din nou.— Eu rămân aici până mâine… a declarat Lacheul.
În clipa aceea, ușa casei s- a deschis, și un platou mare
a zburat afară, drept în capul lacheului, însă i- a zgâriatdoar nasul, și după aceea s- a făcut țăndări, lovindu- se de
un copac din spatele lui.
— …sau poate până poimâine, a continuat Lacheul
pe același ton, ca și cum nimic nu s- ar fi întâmplat.
62

— Cum aș putea să intru în casă? a întrebat din nou
Alice, cu un glas și mai puternic.
— Dar trebuie să intri în casă? a întrebat Lacheul.
Asta- i întrebarea, să știi.
Așa și era, fără îndoială. Însă lui Alice nu- i plăcea să
i se spună.
„E într- adevăr îngrozitor felul în care toate creaturile
astea despică firul în patru. Sunt în stare să te scoată din
minți.“ Lacheul a socotit însă că era un bun prilej să- și
repete declarația, cu oarecare variații:
— Eu o să rămân aici, mai departe, zile întregi.— Și euce să fac? a întrebat Alice.
— Orice dorești, i- a răspuns Lacheul, și s- a pornit să
fluiere.
„N- are niciun rost să- i vorbesc, și- a spus Alice, e ab –
solut idiot.“
A deschis ușa și a intrat în casă.Ușa dădea într- o bucătărie spațioasă, îmbâcsită de
fum; Ducesa ședea în mijlocul încăperii pe un scăunașcu trei picioare și cocolea un bebeluș; bucătăreasa stăteaaplecată deasupra plitei și amesteca într- un cazan marecare părea plin de supă.
„S- a pus prea mult piper în supa asta!“ și- a spus Alice
în gând, în timp ce strănuta.
Plutea în aermult miros de piper. Chiar și Ducesa
strănuta din când în când, cât despre bebeluș, strănutași urla alternativ, fără nici o pauză. Singurele două vietățidin bucătărie care nustrănutau erau bucătăreasa și o pi –
sică mare, care ședea pe vatră și rânjea cu gura lățită dela o ureche la alta.
— Vă rog, sunteți bună să- mi spuneți și mie, a între –
bat Alice cu o voce timidă, pentru că nu era sigură dacă
63

e politicos să vorbească ea prima, de ce zâmbește în felul
ăsta pisica dumneavoastră?
— E o Pisică- Cheshire, a răspuns Ducesa; de asta!
Porcule!
A rostit ultimul cuvânt cu atâta neașteptată vehe –
mență, încât Alice a tresărit puternic; dar și- a dat seama
îndată că fusese adresat bebelușului, și nu ei, așa încâtși- a luat inima în dinți și a vorbit mai departe:
— N- am știut că Pisicile- Cheshire zâmbesc întruna;
de fapt, nici n- am știut că pisicile potsă zâmbească.
— Toate pisicile pot, și cele mai multe dintre ele o
fac, a replicat Ducesa.
— Eu nu cunosc niciuna care să zâmbească, a răs –
puns Alice foarte cuviincios, bucuroasă că reușise să legeo conversație.
64

— Nu cunoști multe lucruri, a replicat Ducesa, asta
e clar.
Lui Alice nu i- a plăcut deloc tonul pe care fusese
făcută această observație și s- a gândit că n- ar fi rău să
schimbe subiectul discuției. În timp ce- și muncea minteasă găsească alt subiect, bucătăreasa a luat cazanul cu supăde pe foc și, deodată, s- a apucat să arunce în Du cesă și
în bebeluș cu tot ce- i venea la mână: întâi cu vătraiul defoc; după care a urmat o rafală de tigăi, farfurii, platouri.Ducesa părea să nu se sinchisească de acest asalt, chiarcând obiectele o loveau; și, cum bebelușul urla în conti –
nuu, nu era cu putință să știi dacă fusese lovit sau nu.
— O, vă rog, fiți atentă la ce faceți, a țipat Alice, să –
rind în sus și în jos, cuprinsă de groază. O, i- ați lovit preți –
osulnăsuc, a strigat când o cratiță foarte mare a zburat
pe lângă nasul copilului, pe care aproape că i l- a retezat.
— Dacă fiecare și- ar vedea de treburile lui și nu și- ar
băga nasul unde nu- i fierbe oala, pământul s- ar învârtimai repede, a rostit Ducesa cu un mârâit răgușit.
— Ceea ce n- ar constitui un avantaj, i- a răspuns Alice,
bucuroasă că i se oferă un prilej de a- și dovedi cunoștințele.Gândiți- vă ce s- ar întâmpla cu ziua și cu noaptea. Știți,
pământul are nevoie de douăzeci și patru de ore ca să seînvârtească în jurul axei sale…
— Fiindcă veni vorba de axe, ia dă- mi o axă să i- o în –
fig unde trebuie, a spus Ducesa.
Alice s- a uitat îngrijorată la bucătăreasă să vadă dacă
a înțeles ce i s- a cerut; dar aceasta era ocupată să ames –
tece supa și părea să nu asculte, așa încât și- a continuatspusele:
— Da, are nevoie de douăzeci și patru de ore, așa cred;
sau de douăsprezece? Eu…
65

— Nu mă bate la cap, niciodată nu m- am priceput
la cifre, a repezit- o Ducesa.
Și, spunând acestea, a început să- și alinte din nou
be belușul, cântându- i un soi de cântec de leagăn și scu –
tu rându- l cu forță la sfârșitul fiecărui vers.
Fii aspră cu băiatul tău
Și bate- l când strănutăO face numai înadinsȘtie că te- ntărâtă.
CORULUau! Uau! Uau!
Când Ducesa a ajuns la cea de- a doua strofă a cân –
tecului, a început să azvârle bebelușul în sus și- n jos, iar
sărmanul prunc urla atât de asurzitor, încât Alice de- abia
putea auzi cuvintele.
Sunt aspră cu micuțul meu
Îl bat dacă strănutăEl vrea piper și asta- i faceMâncarea mai plăcută!
CORUL
Uau! Uau! Uau!
— Haide! Leagănă- l și tu puțin, dacă vrei, i s- a adre –
sat Ducesa lui Alice, aruncându- i bebelușul. Eu trebuie
să mă pregătesc să joc crochet cu Regina.
Spunând acestea, s- a grăbit să iasă din cameră. Bu –
că tă reasa a aruncat cu o tigaie după ea, dar n- a nimerit- o.
66

Alice a prins copi –
lașul și- l ținea cu oare care
greu tate, întrucât era o
crea tură cu o formă foarte
ciudată și își în tindea bra –
țele și picioa rele în toate
direc țiile, „exact ca o stea
de mare“, a gândit Alice.Bie tul micuț sforăia ca o
ma șină cu aburi și tot tim –
pul ba se închircea, ba se
lun gea, așa încât în pri –
mele minute Alice nu a
putut face altceva decâtsă- l țină strâns.
De îndată ce și- a dat
sea ma cum trebuie legă –
nat (adică legat într- un
fel de nod, apoi ținut puter nic de ure chea dreaptă și de
piciorul stâng, ca să nu se poată dezlega), l- a scos la aercurat. „Dacă nu iau copilul ăsta cu mine, și- a spus Alice,e clar că într- o zi sau două o să- l ucidă. Dacă l- aș lăsa aici,n- ar însemna să comit o crimă?“ Ulti mele cuvinte le- a ros –
tit cu glas tare, și micu țul i- a răspuns cu un grohăit (în –
cetase să mai strănute).
— Nu grohăi, l- a mustrat Alice, nu- i un fel cuviincios
de a te exprima.
Bebelușul a grohăit din nou, și Alice s- a uitat cu multă
grijă la fața lui să vadă ce se întâmplă. Fără îndoială, aveaun nas cu vârful întors în sus, foarte cârn, care semănamai curând cu un rât decât cu un nas; de asemeni, ochiierau mult prea mici pentru un copilaș; în general, lui Alice
nu- i plăcea deloc înfățișarea lui. „Poate că a sughițat de
67

plâns“, și- a spus ea, și s- a uitat din nou în ochii copilului
să vadă dacă erau înlăcrimați.
Nu, nu avea lacrimi în ochi.
— Dacă ai de gând să te prefaci într- un purcel sau o
purcică, dragule, i- a spus Alice cu seriozitate, nu mai vreausă am de- a face cu tine. Ține seama!
Bietul micuț a sughițat din nou (sau poate că a gro –
hăit, nu era cu putință să- ți dai seama) și, o vreme, au
tăcut amândoi. Alice tocmai își spu nea în sinea ei: „Ce osă mă fac cu creatura asta când o să mă reîntorc acasă?“,când l- a auzit grohăind din nou atât de violent, încât s- a
uitat iar, alarmată, la fața lui. De astă dată nu mai încă –
pea nici urmă de îndoială: be belușul nu era nici maimult, nici mai puțin decât un porc. Alice și- a spus că arfi absurd să- l care mai departe.
Drept care l- a lăsat jos și s- a simțit ușurată când l- a
văzut luând- o la picior prin pădure. „Dacă ar fi crescutmare, și- a spus ea, ar fi fost un copil extrem de urât; darca porc e chipeș, așa cred.“ Și a început să se gândeascăla alți copii pe care- i cunoștea, cărora le- ar fi stat foartebine în chip de purcei. „Numai dacă aș cunoaște metodaprin care i- aș putea preface“, își spunea ea, când avăzut- o, cu surprindere, pe Pisica- Cheshire cocoțată pe
ramura unui copac din apropiere.
Când a zărit- o pe Alice, Pisica s- a mulțumit doar să
continue să rânjească. „Pare binedispusă, a gândit Alice,totuși are niște gheare foarte lungi și o sumedenie de dinți“,
așa încât și- a spus că trebuie să o trateze cu respect.
— Pisicuțo- Cheshire, a în ce put ea, cu oarecare timi –
ditate, nefiind sigură dacă o să- i placă formula de adre –
sare; totuși, Pisica- Cheshire continua să rân jească și maitare: „E clar, deo camdată i- a plăcut“, și- a spus Alice, așa –
dar a mers mai departe:
68

— Vrei să- mi spui, te rog,
ce drum trebuie să iau ca să
plec de aici?
— Asta depinde în mare
mă sură de locul unde vrei să
ajungi, i- a răspuns Pisica.
— Nu prea îmi pasă
unde…
— Atunci nu are impor –
tanță ce drum iei.
— …atâta timp cât ajung
undeva, a precizat Alice, în
chip de explicație.
— A, vei ajunge cu sigu –
ranță undeva, dacă ai să mergiîndeajuns, a lămurit- o Pisica.

Alice și- a dat seama că acea stă afirmație nu putea fi
contestată, așadar a trecut la o altă întrebare:
— Ce fel de oameni locuiesc pe-aici?
— În direcția astalocuiește un Pălărier, i- a răspuns
Pisica, indicând cu laba dreaptă; și în direcția aceea, a
spus, indicând cu laba stângă, locuiește un Iepure de
Mar tie. Vizitează- l pe oricare dintre ei dacă ai chef; amân –
doi sunt nebuni.
— Dar eu nu vreau să mă duc printre nebuni, a ob –
servat Alice.
— N- ai încotro, a asigurat- o Pisica; pe aici, suntem
cu toții nebuni. Și eu sunt nebună. Și tu ești nebună.
— De unde știi că eu sunt nebună?— E musai să fii; altfel n- ai fi venit aici.
Alice nu era de părere că aceasta constituia o do –
vadă; totuși, a continuat:
— Și de unde știi că tu ești nebună?— S- o luăm de la început: un câine nu e nebun. Ești
de acord?
— Cred că da.— Bine, a continuat Pisica, câinele mârâie când e
supărat și dă din coadă când e mulțumit. Pe când eu
mârâi când sunt mulțumită și dau din coadă când suntsupărată. Deci sunt nebună.
— Euaș spune că torci, nu că mârâi, a corectat- o
Alice.
— Spune- i cum îți place, a răspuns Pisica. Joci azi
crochet cu Regina?
— A, mi- ar face mare plăcere, dar deocamdată n- am
fost invitată.
— O să mă vezi acolo, a spus Pisica, și a dispărut subit.
Alice nu era foarte surprinsă, se obișnuise de- a bine –
lea cu toate întâmplările astea ciudate. În timp ce privea
70

încă la locul de unde dispăruse Pisica, aceasta s- a ivit din
nou.
— Apropo, ce s- a întâmplat cu bebelușul? Am uitat
să te întreb.
— S- a transformat într- un porc – o purcică –, a răs –
puns Alice foarte calm, ca și cum Pisica ar fi reapărut închip natural.
— M- am gândit eu că așa va fi, a răspuns Pisica, și s- a
făcut din nou nevăzută.
Alice a mai stat puțin, așteptându- se, parcă, să o vadă
din nou, dar Pisica nu și- a mai făcut apariția, și, dupăvreun minut sau două, s- a îndreptat în direcția în care is- a spus că locuiește Iepurele de Martie. „Pălărieri am mai
văzut eu, și- a spus ea, dar un Iepure de Martie trebuie săfie mult mai interesant și poate că, dat fiind că suntemîn luna mai, n- o să fie chiar nebun de legat – cel puținnu la fel de nebun cum e în luna martie.“ În timp cegândea astfel, și- a înălțat privirea și a văzut- o din nou pePisică, cocoțată pe cracă.

— Ai spus purcică sau surcică? a întrebat- o ea.
— Purcică, porc, și te- aș ruga să nu mai apari și să
dispari atât de brusc, că amețesc.
— În ordine, a răspuns Pisica, și de astă dată a dis –
părut foarte lent, lăsând în urmă întâi vârful cozii și ter –
minând cu rânjetul, care a continuat să stăruie o bucatăde timp după ce restul dispăruse.
„Ei bine! și- a spus Alice, o pisică fără rânjet am văzut
adesea, dar un rânjet fără pisică! E lucrul cel mai curiospe care l- am întâlnit în viața mea.“
Nu a avut mult de mers până să ajungă la casa Iepu –
relui de Martie; era convinsă că aceea trebuia să fie casa,pentru că avea coșuri în formă de urechi, iar aco perișul
era confecționat din blană. Era o casă atât de mare, în –
cât a șovăit să se apropie de ea înainte de-a fi mușcat dinbucata de ciupercă ținută în mâna stângă și de-a se fi înăl –
țat până la vreo șaptezeci de centimetri; chiar și dupăaceea a înaintat cu sfială, spunându- și în gând: „Și dacăe nebun de legat? Îmi pare rău că nu m- am dus să- l vizi –
tez pe pălărier mai întâi.“

VII
O nebunească invitaÃie la ceai
Sub un copac din fața casei era pregătită o masă, și
Iepu rele de Martie împreună cu Pălărierul luau cea –
iul. Între ei stătea un Hârciog, care dormea buștean și
pe care ceilalți doi îl foloseau în chip de pernă, reze –
mându- și coatele pe el și discutând peste capul lui.
„Trebuie să fie foarte incomod pentru Hârciog, și- a
spus Alice, deși, dacă doarme dus, probabil că n- are ni –
mic împotrivă.“
Era o masă mare, dar cei trei stăteau înghesuiți în –
tr- un colț.
— Nu e loc! Nu e loc! au strigat când au văzut- o pe
Alice apropiindu- se.
— Ba e foarte mult loc! a răspuns ea indignată și s- a
așezat într- un fotoliu spațios din capătul mesei.
73

— Toarnă- ți puțin vin, a poftit- o Iepurele de Martie,
pe un ton îmbietor.
Alice s- a uitat de jur împrejurul mesei, dar n- a văzut
decât ceai.
— Nu văd unde- i vinul, a remarcat ea.
— Nu avem vin, i- a răspuns Iepurele de Martie.— Atunci nu a fost frumos din partea dumitale să- mi
oferi ceea ce n- ai, i- a reproșat Alice, furioasă.
— Nu a fost frumos din partea dumitale să te așezi
la masă fără să fii invitată, a ripostat Iepurele de Martie.
— Nu am știut că e masa dumitale ; e pregătită pen –
tru mult mai multe persoane decât voi trei.
— E nevoie să te tunzi, a intervenit în discuție Pălă –
rierul.
O fixa de ceva timp pe Alice cu mare curiozitate, și
acestea au fost primele cuvinte pe care le- a rostit.
74

— Ar trebui să înveți că nu se cuvine să faci remarci
cu caracter personal; e foarte necuviincios, i- a ripostat
Alice cu severitate.
La auzul acestor cuvinte, Pălărierul a făcut ochii mari;
dar nu a răspuns decât:
— Care- i asemănarea dintre un corb și o masă de
scris?
„Ei, acum o să ne distrăm! a gândit Alice. Mă bucur
că spun ghicitori.“
— Cred că o să pot ghici răspunsul, a zis cu glas tare.
— Crezi că poți găsi răspunsul la această întrebare?
s- a mirat Iepurele de Martie.
— Întocmai, s- a grăbit Alice să confirme.
— Atunci trebuie să ne spui ceea ce crezi, a urmat
Iepurele de Martie.
— Așa și fac, a răspuns Alice în grabă, cel puțin…
cel puțin cred ceea ce spun – e același lucru, înțelegi?
— Nu- i deloc același lucru, a intervenit Pălărierul. E
ca și cum ai spune că „Văd ce mănânc“ e același lucru cu
„Mănânc ce văd“?!
— Sau că „Îmi place tot ce capăt“ e același lucru cu
„Capăt tot ce îmi place“, a adăugat Iepurele de Martie.
— Sau că „Respir când dorm“ e același lucru cu
„Dorm când respir“, a adăugat Hârciogul, care părea să
vorbească în somn.
— Pentru tine eacelași lucru, a adăugat Pălărierul;
și cu această observație conversația s- a încheiat și n-aumai zis nimic preț de un minut, în timp ce Alice în cerca
să- ți aducă aminte tot ce știa despre corbi și de spre mesele
de scris, adică nu prea multe.
Pălărierul a fost cel care a spart tăcerea.
— Ce zi din lună e azi? a întrebat, întorcându- se spre
Alice.
75

Și- a scos ceasul din buzunar și s- a uitat la el stânjenit,
scuturându- l din când în când și ducându- l la ureche.
Alice a stat puțin pe gânduri, apoi a răspuns:
— Suntem în patru ale lunii.
— A rămas în urmă cu două zile, a oftat Pălărierul.
Ți- am spus eu că nu merge să ungi mașinăria ceasului cu
unt, a adăugat apoi, uitându- se iritat la Iepurele de Martie.
— Am luat untul cel mai bun , i- a răspuns Iepurele de
Martie.
— Da, totuși se vede că au intrat în el câteva firimi –
turi; nu trebuia să- l ungi cu cuțitul de tăiat pâine.
Iepurele de Martie a luat ceasul și s- a uitat la el cu o
mutră mohorâtă; pe urmă l- a muiat în ceașca lui de ceai,după care l- a consultat din nou; dar nu reușea să gă –
sească nimic de spus, în afară de prima lui remarcă:
— Am luat untul cel mai bun, să știi.
Alice s- a uitat, curioasă, peste umărul lui.
— Ce ceas nostim! a exclamat ea. Arată ziua din lună,
dar nu arată ora.
— Și de ce s- o arate? a bombănit Pălărierul. Ceasul
tău îți arată în ce an suntem?
— Bineînțeles că nu, s- a grăbit ea să răspundă; pen –
tru că stăm atâta timp în același an.
— La fel se întâmplă și cu ceasul meu, a spus Pălă –
rierul.
Alice era cumplit de nedumerită. Remarca Pălă –
rierului i se părea lipsită de orice noimă și totuși fu sese
rostită în englezește.
— Nu te prea înțeleg, i- a spus ea, pe un ton cât se
poate de cuviincios.
— Hârciogul a adormit din nou, a observat Pălărierul
și i- a picurat puțin ceai fierbinte pe nas.
Hârciogul și- a scuturat, nervos, capul și a rostit, fără
să deschidă ochii:
76

— Desigur, desigur, exact asta eram pe cale să afirm
și eu.
— Ei, ai ghicit răspunsul la ghicitoare? a întrebat- o
Pălărierul pe Alice.
— Nu, mă dau bătută. Care- i răspunsul?
— Habar n- am, i- a răspuns Pălărierul.
— Nici eu n- am idee, a întărit Iepurele de Martie.
Alice a oftat, supărată.
— Cred că v- ați putea folosi timpul într- un mod mai
util, decât să- l pierdeți spunând altora ghicitori la carenu există răspuns.
— Dacă ai cunoaște Timpul așa cum îl cunosc eu,
i- a replicat Pălărierul, n- ai mai vorbi de pierderea sa – a
dumnealui, că e de gen masculin.
— Nu știu ce vrei să spui.— Bineînțeles că nu știi, i- a răspuns Pălărierul, clăti –
nân du- și capul cu dispreț. Pun rămășag că nu i- ai vorbit
niciodată Timpului.
— Poate că nu, a răspuns Alice cu prudență, dar știu
că la ora de muzică trebuie să măsor timpii bătând tactul.
— A, asta explică totul, a reluat Pălărierul. Timpul
nu suportă să fie bătut. Dar să știi, dacă te- ai înțelegebine cu el, ar fi gata să facă tot ce dorești cu ceasul tău.De pildă, să presupunem că ar fi nouă dimineața, adicăora la care trebuie să începi lecțiile; n- ar trebui decât să- i
șoptești la ureche Timpului și deodată, într- o clipită, aceleceasului vor descrie un cerc, și gata: e unu și jumă tate,
ora de masă! („Ce- aș mai vrea să fie ora de masă!“ și- a
șoptit în sinea lui Iepurele de Martie.)
— Ar fi grozav, într- adevăr, a răspuns Alice, îngându –
rată, dar nu mi- ar fi foame, asta- i!
— Poate la început, dar poți păstra ora unu și jumă –
tate cât de mult dorești.
77

— Așa faceți voi?
Pălărierul a clătinat din cap cu tristețe:
— Eu, unul, nu. Ne- am certat în luna martie a anu –
lui trecut – știi, chiar înainte de a- l apuca nebunia (a ară –
tat cu lingurița spre Iepurele de Martie); s- a întâmplat la
marele concert oferit de Regina de Cupă, și eu trebuiasă cânt:
Tu sclipește, mic liliac
Până o să- ți vin de hac!
Cunoști cântecul, nu?
— Parcă l- am mai auzit, a răspuns Alice.
— Și cântecul merge mai departe așa, a continuat
Pălărierul.

Tu deasupra lumii zbori
Ca un ceainic printre nori.Tu sclipește, mic liliacPână o să- ți vin de hac!
În acel moment, Hârciogul s- a scuturat și a început
să cânte în somn: „Sclipește, sclipește, sclipește.“
Și a ținut- o tot așa, până când au trebuit să- l ciu –
pească, pentru a- l face să tacă.
— Ei bine, a urmat Pălărierul, tocmai terminasem
pri mul vers, când Regina a zbierat: „Ăsta ne omoară tim –
pul! Tăiați- i capul!“
— Ce cruzime înfiorătoare! a exclamat Alice.
— Și, din momentul acela, Timpul nu a mai vrut să
facă nimic din ce- i ceream eu. Și a rămas veșnic la ora șase.
O idee inteligentă i- a încolțit lui Alice în minte:
— De asta s- au îngrămădit atâtea lucruri pe masa asta
de ceai? a întrebat ea.
— Da, de asta, a oftat Pălărierul; tot timpul e ora cea –
iului, așa că nu avem timp să spălăm vasele între timp.
— Și- atunci, probabil că vă mișcați voi ca acele cea –
sului de la o ceașcă la alta?
— Întocmai, a răspuns Pălărierul.— Dar ce se întâmplă când ajungeți din nou la prima
ceașcă?
— Ce- ar fi să schimbăm subiectul, i- a întrerupt Iepu –
rele de Martie, căscând. Am obosit să vă tot aud. Eu pro –
pun ca domnișoara să ne spună o poveste.
— Mă tem că nu cunosc niciuna, a răspuns Alice,
alar mată de propunere.
— Atunci să ne spună Hârciogul! au strigat cei doi
într- un glas. Trezește- te, Hârciogule!
Și amândoi l- au ciupit de câte o parte.
79

Hârciogul a deschis cu greu ochii.
— Nu dormeam, a spus el cu o voce slabă, răgușită.
Am auzit fiecare cuvânt pe care l- ați spus.
— Spune- ne o poveste! i- a cerut Iepurele de Martie.
— Da, te rog, i- a cerut și Alice.
— Și grăbește- te, a intervenit Pălărierul, că altfel
adormi înainte să o termini.
— Au fost odată trei surioare, și- a început Hârciogul
povestea; se numeau Elsie, Lacie și Tillie; și aceste treifetițe locuiau în fundul unei fântâni…
— Și cu ce se hrăneau? a întrebat Alice, care era, în –
totdeauna, foarte preocupată de problemele legate demâncare și băutură.
— Se hrăneau cu melasă, a răspuns Hârciogul, după
un moment sau două de gândire.
— Nu se poate, a remarcat Alice cu amabilitate; s- ar
fi îmbolnăvit.
— Păi chiar erau bolnave, erau foarte bolnave, a con –
firmat Hârciogul.
Alice a încercat să- și imagineze ce fel de trai extra –
ordinar o mai fi fost și acela, dar o nedumerea prea tare,așa încât a continuat să întrebe:
— Dar de ce locuiau în fundul unei fântâni?— Toarnă- ți mai mult ceai, a poftit- o Iepurele de Mar –
tie pe Alice, vorbind cu multă seriozitate.
— Până acum nu am băut deloc, așa că nu pot să- mi
torn „mai mult“, a răspuns ea pe un ton ofensat.
— Vrei să spui că nu- ți poți turna mai puțin decât de –
loc, a intervenit Pălărierul; dar ca să- ți torni mai mult de cât
deloc nu e nici o problemă.
— Nimeni nu ți- a cerut părerea, l- a repezit Alice.— Cine face acum remarci cu caracter personal? a
în trebat Pălărierul pe un ton triumfător.
80

Alice nu prea știa ce să răspundă la această observație,
așa încât și- a turnat un ceai, a mâncat niște pâine cu unt
și apoi s- a întors către Hârciog și și- a repetat întrebarea:
— De ce locuiau în fundul unei fântâni?
Hârciogul și- a oferit din nou un minut, două de gân –
dire, apoi a răspuns:
— Era o fântână cu melasă.
— Nu există așa ceva, a izbucnit Alice furioasă, dar
Pălărierul și Iepurele de Martie au pus- o la punct cu câteun ssst! ssst!, iar Hârciogul i s- a adresat îmbufnat:
— Dacă nu poți să fii cuviincioasă, atunci te rog să
sfârșești tupovestirea.
— Nu, te rog spune mai departe, a răspuns Alice spă –
sită. Cred că s- ar putea să existe o asemenea fântână,una singură.
— Una singură, nu zău? a replicat Hârciogul indignat.
Dar a consimțit să povestească mai departe. Și așa, cumvă spuneam, cele trei surioare au învățat să scoată afarădin fântână…
— Ce scoteau afară? l- a întrerupt iarăși Alice, uitând
de promisiunea făcută.
— Melasă, a răspuns Hârciogul, de astă dată fără să
se mai gândească înainte.
— Vreau o cană curată, l- a întrerupt Pălărierul, hai –
deți să ne mutăm toți cu un loc mai încolo.
S- a mutat, așa cum a spus, și Hârciogul l- a urmat; Ie –
pu rele de Martie s- a mutat pe locul Hârciogului, și Ali ce, în
silă, s- a mutat pe locul Iepurelui de Martie. Pălă rie rul a
fost singurul care a realizat un oarecare profit din această
schimbare; Alice însă a nimerit- o rău: Iepu rele de Martietocmai își răsturnase cana cu lapte în farfu rie.
Alice s- a ferit să- l jignească din nou pe Hârciog, așa
încât i s- a adresat cu mare prudență:
81

— Nu înțeleg, de unde scoteau melasa?
— Dintr- o fântână cu apă poți scoate apă, a lămurit- o
Hârciogul; așa că, dintr- o fântână cu melasă poți scoatemelasă… așa cred… e logic, nu?
— Dar ele erau înăuntru, înfântână, a observat Alice,
fără să țină seamă de ultima remarcă a Hârciogului.
— Bineînțeles că erau în interior – interiorizate.
Răspunsul a nedumerit- o atât de tare pe biata Alice,
încât o vreme l- a lăsat pe Hârciog să povestească fără să- l
mai întrerupă.
— Învățau cum să golească fântâna și să deseneze, a
continuat Hârciogul, căscând și frecându- se la ochi, pen –
tru că i se făcuse tare somn; și scoteau afară și desenautot felul de lucruri, tot ce începe cu litera M…
— De ce cu litera M? a întrebat Alice.— De ce nu? a răspuns Pălărierul.
Alice a rămas tăcută.Hârciogul închisese ochii și dădea să ațipească, dar,
când l- a ciupit Pălărierul, s- a trezit, cu un mic țipăt, și acontinuat:
— …tot ce începe cu litera M, ca, de pildă, morcovi,
manșoane, mucegai, memoria și multitudinea – știți căse spune „mult, o multitudine“, ați văzut vreodată să sescoată afară și să se deseneze o multitudine?
— Dacă mă întrebi pe mine, a răspuns Alice, foarte
fâstâcită, nu cred…
— Atunci nu vorbi! i- a curmat vorba Pălărierul.
Grosolănia aceasta era mai mult decât putea suporta
ea; s- a ridicat, dezgustată, și s- a îndepărtat; Hârciogul a
adormit pe loc, iar ceilalți doi nici nu s- au sinchisit deplecarea ei, deși Alice a întors capul, o dată sau de douăori, sperând, oarecum, că o s- o cheme înapoi. Când i- a
82

mai zărit pentru ultima oară, încercau să- l vâre pe Hâr –
ciog în ceainic.
„Orice- ar fi, acolo nu mă mai întorc, și- a spus Alice în
timp ce- și croia drum prin pădure. Cea mai nebunească
invitație la ceai de care am avut vreodată parte.“
Chiar în timp ce gândea astfel, a observat deodată
că unul dintre copaci avea o ușă care ducea direct înă –
untru. „Foarte curios, și- a spus, dar astăzi totul e curios.Cred că ar trebui să intru.“ Zis și făcut. Și s- a pomenit dinnou în holul lung, lângă măsuța de sticlă.
„De astă dată o să mă descurc mai bine“, și- a spus. A
luat cheița de aur și a descuiat ușa care ducea în grădină.Pe urmă a mâncat din ciupercă (păstrase o bucată înbuzunar), până a ajuns la înălțimea de treizeci de centi –
metri; după care a străbătut micul coridor și apoi – a
pătruns, în sfârșit, în grădina minunată, cu răzoarele ei deflori viu colorate și fântânile răcoroase.

VIII
Terenul de crochet al Reginei
Chiar lângă intrarea în grădină se găsea o tufă mare de
tran dafiri; trandafirii erau albi, dar în jurul lor se fo –
iau trei grădinari care îi vopseau în roșu. Alice s- a gândit
că e un lucru foarte ciudat și s- a apropiat de ei, ca să- i
urmărească, dar chiar în momentul acela l- a auzit pe unuldintre ei spunând pe un ton burzuluit:
— Fii atent, Cinci, m- ai împroșcat cu vopsea.— Nu- i vina mea, a răspuns Cinci îmbufnat; Șapte
m- a înghiontit.
La care Șapte a înălțat privirea și a spus:
— Așa- i, Cinci; întotdeauna dai vina pe alții.
— Mai bine ți- ai ține gura, i- a trântit- o Cinci. Chiar
ieri am auzit- o pe Regină spunând că ai merita să ți setaie capul.
84

— Pentru ce? a întrebat cel care vorbise primul.
— Nu te privește, Doi, a ripostat Șapte.— Ba îl privește, a intervenit Cinci. Și- am să- i spun:
pentru că i- a dat bucătăresei bulbi de lalea în loc de ceapă.
Șapte și- a lăsat jos pensula și a început să spună:
— Dintre toate nedreptățile pe care le- am auzit vreo –
dată… când ochii i- au căzut asupra lui Alice, care stăteași- i privea.

Și- a curmat brusc vorba, ceilalți s- au uitat și ei în jur,
și cu toții s- au înclinat adânc în fața ei.
— Ați vrea să- mi spuneți și mie de ce vopsiți tranda –
firii ăștia? a întrebat Alice cu sfială.
Cinci și Șapte nu i- au răspuns nimic, ci s- au mulțumit
să se uite la Doi. Acesta din urmă a început cu o voce
scăzută:
— Adevărul e, domnișoară, că aceasta ar fi trebuit
să fie o tufă de trandafiri roșii, și, din greșeală, noi am
sădit una de trandafiri albi, și, dacă Regina ar descoperiacest lucru, ne- ar tăia capetele la toți trei. Așa că, înțele –
geți, domnișoară, facem și noi ce putem înainte de sosi –
rea Reginei.
În clipa aceea, Cinci, care stătuse tot timpul la pândă
în grădină, a strigat:
— Regina!
Și cei trei grădinari s- au trântit pe dată la pământ,
cu fața în jos. În continuare, s- a auzit zgomot de pași, șiAlice s- a pregătit, nerăbdătoare, să o vadă pe Regină.
Întâi a apărut un rând de zece soldați înarmați cu
bâte; soldații aveau aceeași formă ca și cei trei grădinari:prelungi și plați, cu mâinile și picioarele îndreptate sprecolțuri; după cei zece ostași veneau curtenii, împodobițicu diamante și mergând doi câte doi, precum soldații.După ei veneau copiii regali – erau zece la număr și săl –
tau veseli, ținându- se de mână, tot doi câte doi; erau îm –
podobiți cu inimioare. După ei veneau oaspeții, majo ritatea
Regi și Regine, dar Alice l- a recunoscut printre ei pe
Iepu rașul Alb; discuta într- un fel nervos, grăbit, zâm bind
la tot ce i se spunea; a trecut pe lângă ea fără să o observe.
Apoi urmau Valeții de Cupă, care purtau coroana Regeluipe o perniță de catifea purpurie; și, în urma acestei gran –
dioase procesiuni, veneau
REGELE și REGINA DE CUPĂ .
86

Alice se întreba dacă n- ar trebui să se trântească și
ea pe burtă, asemenea celor trei grădinari, dar nu- și amin –
tea să fi auzit de o asemenea regulă de protocol, „și apoi,
își spunea ea, ce rost ar avea o paradă, dacă oame nii artrebui să stea culcați pe burtă și n- ar putea vedea nimic?“Așa încât a rămas unde era și a așteptat.
Când alaiul a ajuns în fața lui Alice, cu toții s- au oprit
în loc și s- au uitat la ea, iar Regina a întrebat sever:
— Cine- i asta?
S- a adresat Valetului de Cupă, care s- a mulțumit să
facă o plecăciune și să zâmbească, în chip de răspuns.
— Idiotule! i- a strigat Regina, scuturând nervoasă din
cap; apoi, întorcându- se spre Alice, a întrebat- o:
— Cum te cheamă, copilă?— Numele meu e Alice, cu voia Maiestății Voastre, a
răspuns foarte politicos și și- a spus în sinea ei „Vai demine, în fond ăștia toți nu sunt decât un pachet de Cărțide Joc. Nu am de ce să mă tem de ei.“
— Și cine sunt ăia? a întrebat Regina, arătând spre
cei trei grădinari trântiți pe jos lângă tufișul de trandafiri.
Pentru că, vedeți dumneavoastră, așa cum stăteau cu
fața în jos, desenul de pe spatele lor era același ca al tutu –
ror cărților de joc din pachet, așadar nu- și putea da seamadacă erau grădinari, ori soldați, curteni, ori trei dintre co –
piii săi.
— De unde să știu eu? a răspuns Alice, surprinsă de
propriul ei curaj. Asta nu- i treaba mea.
Regina s- a înroșit de furie și, după ce s- a holbat o clipă
la ea ca o fiară sălbatică, a început să țipe:
— Tăiați- i capul! Tăiați- i…
— Ce nonsens! a răspuns Alice, cu un glas foarte pu –
ternic și hotărât, iar Regina a rămas mută.
87

Regele și- a lăsat mâna pe brațul ei și i- a spus, timid:
— Mai gândește- te, draga mea, nu- i decât un copil.
Regina s- a întors furioasă și i- a poruncit Valetului de
Cupă:
— Întoarce- i cu fața în sus!
Valetul de Cupă i- a întors cu piciorul, grijuliu, pe gră –
dinari.

— Ridicați- vă! a strigat Regina cu un glas strident,
asur zitor, și cei trei grădinari au sărit pe dată în sus și s- au
pus pe plecăciuni în fața Regelui și a Reginei, a co piilor
regali și a celorlalți.
— Terminați! a strigat Regina. Îmi dați amețeli. Și apoi,
întorcându- se către tufa de trandafiri: Ce făceați aici?
— Cu voia Maiestății Voastre, a răspuns Doi pe un
ton foarte umil, lăsându- se într- un genunchi, încercam
și noi să…
— Am înțeles, a spus Regina, care între timp exami –
nase trandafirii. Jos cu capetele lor!
Alaiul a pornit mai departe, dar trei ostași au rămas
în urmă ca să- i execute pe nefericiții grădinari, care aualergat la Alice ca să- i ocrotească.
— Nu o să fiți decapitați, i- a asigurat Alice, și i- a as –
cuns într- un ghiveci mare de flori care se găsea în apro –
piere.
Cei trei ostași i- au căutat vreun minut sau două, pe
urmă au pornit să- i ajungă pe ceilalți din urmă.
— Li s- au tăiat capetele? a strigat Regina.
— Cu voia Maiestății Voastre, s- a zis cu capetele lor,
au strigat ostașii în chip de răspuns.
— În ordine! a strigat Regina. Știi să joci crochet?
Ostașii n- au răspuns nimic și s- au mulțumit să se uite
la Alice, întrucât, evident, întrebarea îi fusese adre sată ei.
— Da! a strigat Alice.— Atunci vino aici! a răcnit Regina, și Alice s- a ală –
turat alaiului, întrebându- se ce o să mai urmeze acum.
— E… e o zi foarte frumoasă, a rostit o voce sfioasă
de lângă ea.
A constatat că mergea alături de Iepurașul Alb, care
îi trăgea mereu câte o ocheadă îngrijorată.
— Foarte frumoasă, a confirmat Alice. Unde e Ducesa?
89

— Sssst! Sssst! a răspuns Iepurașul cu voce înăbușită,
grăbită; pe urmă s- a uitat înfricoșat în spate, după care
s- a înălțat în vârful picioarelor și i- a șoptit la ureche:
— A fost condamnată la moarte.
— Ce spui? Pentru ce?— Ai spus „Ce păcat!“? a întrebat Iepurașul.— N- am spus așa ceva, și nici nu cred că e păcat. Am
întrebat „pentru ce?“
— I- a tras o palmă zdravănă Reginei… a început
Iepurașul.
Alice a izbucnit într- un hohot de râs.
— Sssst! a potolit- o Iepurașul, într- o șoaptă înspăi –
mântată. Să nu te audă Regina. Știi, Ducesa a întârziat șiRegina a spus…
— Treceți la locurile voastre! a zbierat Regina cu o
voce tunătoare, și toți participanții au început să alerge
care încotro, împiedicându- se unii de alții; până la urmă,
și- au luat locurile și jocul a început.
Alice și- a spus în gând că n- a văzut în viața ei un ase –
menea teren de crochet: pământul era numai făgașuri șicreste, brăzdat peste tot; mingile de crochet erau aricivii, ciocanele de crochet erau păsări flamingo vii; iar ar –
cu rile erau formate din soldați care stăteau în patru labe.
Prima greutate de care s- a lovit Alice a fost stăpânirea
păsării flamingo: a izbutit să- i fixeze, destul de confortabil,corpul sub brațul ei, cu picioarele în jos, dar când a în –
cer cat să- i îndrepte gâtul, ca să- și lovească ariciul cu ca pul
păsării, aceasta s- a răsucit și a privit- o drept în față cu o
expresie atât de uimită, încât Alice a izbucnit în tr- un
hohot de râs și, când, în sfârșit, i- a aplecat capul în jos și
era gata să o ia de la capăt, a constatat că ariciul ei îșiscosese țepii și începuse să se târască la vale; în plus, ori –
unde ar fi dorit să- și trimită ariciul, era fie un șanț, fie o
90

creastă și, cum ostașii în
patru labe care alcătuiauarcu rile se ridicau întruna
în picioare și se mutau înalte părți ale terenului, Alice
a ajuns la concluzia că eraun joc foarte greu de jucat.
Toți jucătorii își tri –
miteau mingile în acelașitimp, fără să- și aștepte rân –
dul, și se certau între ei șise băteau pe arici; în cu –
rând, Regina s- a înfuriat șia început să bată din piciorși să strige din mi nut înminut: „Tăiați- i ăstuia ca –
pul!“ sau „Tăiați- i ăs teia
ca pul!“
Alice se simțea foarte stânjenită; e drept că nu avu –
sese încă niciun conflict cu Regina, dar știa că așa cevaar fi putut să survină în orice clipă. „Și atunci ce- o să seîntâmple cu mine?“ se întreba ea. Aici se dau în vânt sătaie capetele oamenilor, mă mir că au mai rămas unii cucapul pe umeri!
Se uita de jur împrejur în căutarea vreunui mijloc
de scăpare, întrebându- se dacă s- ar putea furișa fără să fievăzută, când a observat în aer o apariție foarte ciu dată,
care la început a nedumerit- o teribil; dar apoi, după ce aexaminat- o vreun minut sau două, și- a dat seama că e un
rânjet și și- a spus în sinea ei: „E Pisica- Cheshire, acum o
să am și eu cu cine să stau de vorbă.“
— Ce mai faci? a întrebat- o Pisica de îndată ce a
apărut și o gură cu care să poată vorbi.
91

Alice a așteptat ca mai întâi să- i apară ochii, și pe
urmă a dat din cap. „Nu are niciun rost să- i vorbesc până
nu- i apar și urechile, sau măcar una din ele“, și- a spus în
gând. Într- un minut a apărut întregul cap, și atunci Aliceși- a lăsat jos pasărea flamingo și a început să- i povestească
Pisicii cum se desfășoară jocul, bucuroasă că găsise pe

cineva care s- o asculte. Pisica părea să con sidere că apă –
ruse destul din ea, așa că nu s- a mai ivit ni mic din restul
trupului.
— Socotesc că nu joacă deloc corect, a început Alice
să se plângă, și se ceartă între ei atât de îngrozitor, încât
nu poți să- ți mai auzi nici propria voce, și se pare că nuau nici o regulă de joc; sau, dacă există unele reguli, ni –
meni nu ține seama de ele, și n- ai idee ce neplăcut e cândtoate articolele de joc sunt vii: de pildă arcul pe sub careva trebui să trec ca să ajung în partea cealaltă a te renului,
și chiar acum aș fi putut să crochetez ariciul Reginei, nu –
mai că a luat- o la sănătoasa când a văzut ari ciul meu în –
dreptându- se spre el.
— Ce părere ai despre Regină? a întrebat Pisica în
șoaptă.
— Nu- mi place deloc, e extrem de… dar în mo men –
tul acela Alice și- a dat seama că Regina era chiar în spa –
tele ei și o asculta, așa încât și- a terminat astfel fraza: …eextrem de aproape de victorie, așa că nici nu mai merităsă jucăm până la capăt.
Regina a zâmbit și a trecut mai departe.
— Cu cine discuți? a întrebat Regele, venind lângă
Alice și privind cu mare curiozitate la capul Pisicii.
— Cu o prietenă de- a mea, o Pisică- Cheshire, dați- mi
voie să v- o prezint, i- a răspuns Alice.
— Nu- mi place deloc cum arată, a spus Regele; ori –
cum, dacă dorește, poate să- mi sărute mâna.
— Nu doresc deloc, a răspuns Pisica.— Nu fi impertinentă, a repezit- o Regele, și nu te mai
zgâi la mine în felul ăsta!
În timp ce vorbea, Regele a trecut în spatele lui Alice.
— O Pisică se poate uita la un Rege, a intervenit Alice.
Am citit într- o carte, dar nu mai știu în care.
93

— Mă rog, trebuie luată de acolo, a spus Regele, cu
o voce foarte hotărâtă; și a chemat- o pe Regină, care toc –
mai trecea pe acolo.
— Draga mea, aș vrea să fie luată pisica asta de aici!
Regina nu avea decât un singur mijloc de a rezolva
dificultățile, fie mari, fie mici:
— Tăiați- i capul! a spus, fără măcar să se uite în jur.
— O să- l aduc chiar eu pe călău, a hotărât în grabă
Regele, și a pornit să- l caute.
Alice s- a gândit c- ar fi bine să se ducă să vadă cum se
mai desfășoară jocul, când a auzit vocea Reginei ți pând
cu furie, în depărtare. O auzise osândind trei din tre
jucători la tăierea capului pentru că își pierduseră rândul
la joc, așa încât nu- i plăcea deloc cum stăteau lucrurile,mai ales că jocul era atât de dezordonat, că nu știa nici –
odată dacă era rândul ei sau nu. S- a dus să- și caute ariciul.
L- a găsit angajat într- o încăierare cu un alt arici, ceea
ce i s- a părut o ocazie admirabilă de a- l crocheta pe unuldin ei cu celălalt: singura dificultate consta însă în fa ptul
că pasărea ei flamingo se deplasase în cealaltă pa rte a gră –
dinii, unde încerca, neajutorată, să zboare într- un copac.
Când a izbutit să prindă pasărea și s- o aducă înapoi,
încăierarea dintre arici se terminase, dar ambii combatanțierau de nevăzut. „Nu contează, și- a spus Alice, din mo –
ment ce toate arcurile din partea asta de grădină au dis –
părut.“ Așa că și- a vârât pasărea sub braț, ca să nu- i scapedin nou, și s- a întors să mai stea puțin de vorbă cu prie –
tena ei.
Dar când s- a apropiat de Pisica- Cheshire a fost sur –
prinsă să găsească o mare mulțime adunată în jur; seiscase o dispută între călău, Rege și Regină, care țipau toțiodată, în timp ce privitorii, tăcuți, păreau foarte jenați.
94

Când a apărut Alice, toți trei au chemat- o să lămu –
rească lucrurile și toți trei i- au expus punctele lor de
vedere, deși, dat fiind că vorbeau toți odată, era greu săînțelegi ce spuneau. Punctul de vedere al călăului era cănu poți tăia un cap dacă nu există un trup de pe care să- l
tai, el nu mai făcuse niciodată până atunci asemeneaispravă și nu avea de gând să înceapă acum, la vârsta lui.
Regele susținea că, acolo unde există un cap, acesta
poate fi decapitat, așa că nu avea rost să mai stea la palavre.
Iar Regina afirma că, dacă nu i se taie Pisicii capul
cât ai zice pește, atunci toți cei de față vor fi decapitați.(Această din urmă remarcă i- a determinat pe toți să- și iamutre grave și îngrijorate.)
Alice nu a găsit nimic altceva de spus decât:
— Pisica aparține Ducesei; ar fi mai bine să o între –
bați pe ea.
— E la închisoare, a răspuns Regina, adresându- se
călăului; ad- o aici!
Călăul a pornit iute ca o săgeată.Dar, de îndată ce s- a îndepărtat, capul Pisicii a înce –
put să dispară și, când călăul a venit cu Ducesa, capulpierise cu totul, iar Regele și călăul au început să- l cautenebunește, în timp ce restul mulțimii s- a întors la joc.

IX
Povestea Falsei Broa…te £ estoase
Vai, dragă, nici nu- ți imaginezi ce bine îmi pare că
te revăd, scumpa mea! i- a spus Ducesa, vârându- și
afectuos brațul sub brațul lui Alice, în timp ce se înde –
păr tau împreună.
Alice s- a bucurat că o găsise într- o dispoziție atât de
prietenoasă și și- a spus că poate din cauza piperului fu –
sese atât de ursuză când se întâlniseră în bucătărie.
„Când o să fiu și eu Ducesă, și- a spus în sinea ei (dar fără
mari speranțe), n- o să țin absolut niciun bob de piper în
bucătăria mea. Supa e gustoasă și fără piper. Poate că
piperul îi face pe oameni iuți la mânie, a continuat ea săgândească, mulțumită că descoperise o nouă regulă; șioțetul îi face acri, iar mușețelul îi face amari, și… zahă –
rul candel și alte lucruri de felul ăsta îi fac pe copii dulci.
96—

Aș dori ca oamenii să cunoască aceste lucruri, atunci
n- ar mai fi atât de țepoși.“
Aproape că uitase de Ducesă și a tresărit când i- a
auzit vocea lângă urechea ei:
— Te gândești la ceva, draga mea, și de aceea ai uitat
să mai vorbești. Nu- ți pot spune pe loc care- i morala
aces tui lucru, dar o să- mi aduc aminte în curând.
— Poate că nu are nici o morală, a cutezat Alice să- i
spună.
— Tțțț, Tțțț, fetițo. Toate lucrurile din lume au o
morală. Numai că trebuie s- o descoperi.
Și, în timp ce vorbea, s- a lipit mai tare de Alice. Lui
Alice nu- i plăcea această strânsă apropiere: în primul rând,pentru că Ducesa era foarte slută și, în al doilea rând, pen –
tru că era înaltă exact cât să- și poate re zema bărbia de
umărul ei, și băr bia era su –
părător de ascu țită. Totuși,
nu voia să fie nepoliticoasă,așa încât o suporta pe cât îistătea în putință.
— Jocul s- a mai îmbu –
nătățit, a spus Alice, doar
ca să mențină conversația.
— Așa e, a confirmat
Ducesa, și morala acestuilucru este… O, iubirea, iu –
birea face ca pământul săse învârtească!
— Cineva a spus când –
va, a murmurat Alice, căoamenii care își văd detreaba lor fac pământul săse învârtească.

— A, bine! E cam același lucru, a răspuns Ducesa în –
figându- și bărbia ascuțită în umărul lui Alice; apoi a
adău gat: și morala acestui lucru este: fii atentă la sens,
deoarece cuvintele își poartă singure de grijă.
„Ce- i mai place să găsească în toate o morală!“ a
gândit Alice.
— Cred că te întrebi de ce nu- ți înconjor mijlocul cu
brațul, i- a spus Ducesa după un răstimp. N- o fac din cauză
că mă îndoiesc de reacția păsării flamingo. Ești de pă –
rere să încerc această experiență?
— S- ar putea să vă ciupească, a răspuns Alice, cu pru –
dență, nedorind ca Ducesa să încerce experiența.
— Foarte adevărat, păsările flamingo și muștarul pișcă.
Și morala acestui lucru e: cine se aseamănă se adună.
— Numai că muștarul nu- i o pasăre, a observat Alice.
— Ai dreptate, ca de obicei, cât de limpede expui
lucrurile!
— Cred că muștarul e un mineral, a continuat Alice.
— Desigur, a răspuns Ducesa, care părea să fie de
acord cu tot ce spunea Alice; pe aici, prin apropiere, suntcâteva mari mine de muștar. Și morala acestui lucru e: cucât e mai mult la mine, cu atât e mai puțin la tine.
— Ah, știu! a exclamat Alice, care nu fusese atentă
la ultima remarcă a Ducesei. E o plantă! Nu pare plantă,dar este.
— Sunt de acord cu tine, și morala acestui lucru este:
fii ceea ce pari a fi sau, dacă vrei, o să mă exprim maisimplu: niciodată să nu- ți imaginezi că ești altfel decâtpari să fii în ochii altora sau că ceea ce ai fost sau ai fiputut să fii a fost sau ar fi putut să fie altfel decât a apărutîn ochii altora.
— Cred că aș putea înțelege mai bine dacă mi- ai
scrie toate astea, a răspuns Alice, politicos; dar, când îmivorbești, nu te pot urmări.
98

— Nu există nimic ce n- aș putea eu să spun dacă aș
avea chef, a răspuns Ducesa pe un ton satisfăcut.
— Te rog, nu te osteni să- mi spui mai mult de atât,
i- a cerut Alice.
— A, nu- i vorba de osteneală. Îți dau în dar tot ce- am
spus până acum!
„Un dar cam ieftin! și- a spus Alice. Mă bucur că nu
primesc asemenea daruri de ziua mea!“ Însă nu a avut
curajul să- și exprime părerea cu glas tare.
— Iar ai căzut pe gânduri? a constatat Ducesa, îm –
pun gând- o din nou cu bărbia în umăr.
— Am dreptul să gândesc, a repezit- o Alice, pentru
că începea să se simtă puțin sâcâită.
— Ai tot atâta drept cât are porcul să zboare; și
mora…
Dar, spre surprinderea lui Alice, Ducesei i s- a stins
glasul chiar în mijlocul cuvântului ei favorit, „morală“, șibrațul vârât sub cel al lui Alice a început să tremure. Alicea ridicat privirea și a văzut- o în fața lor pe Regină, cubrațele încrucișate la piept și încruntându- se ca o vijelie.
— Ce zi frumoasă, Maiestate, a început să vorbească
Ducesa, cu o voce slabă, tremurată.
— Îți dau un avertisment, așa cum e drept, i- a strigat
Regina, bătând cu piciorul în pământ: sau dispari tu, saudispare capul tău. Fă alegerea cât se poate de repede.
Ducesa a făcut alegerea și a dispărut în doi timpi și
trei mișcări.
— Haide să continuăm jocul, a cerut Regina, întor –
cân du- se către Alice; aceasta din urmă era prea speriată
ca să mai rostească un cuvânt și a urmat- o încet pe Re –
gină spre terenul de crochet.
Ceilalți oaspeți profitaseră de absența Reginei și se
odihneau la umbră; dar, în momentul în care au zărit- o
99

întorcându- se, și- au reluat în grabă locurile, întrucât Re –
gina anunțase că o clipă de întârziere i- ar costa capetele.
În tot timpul jocului, Regina n- a încetat o clipă să se
certe cu toată lumea și să strige: „Tăiați- i capul!“ Cei pe
care- i condamna erau preluați de soldați care, desigur,
pentru a îndeplini această misiune, trebuiau să renunțela a mai fi arcuri, așa încât o jumătate de oră mai târziunu mai exista niciun arc pe teren, și toți jucătorii, cu ex –
cepția Regelui, Reginei și a lui Alice, erau închiși și aștep –
tau să li se taie capul.
Pe urmă Regina a renunțat la joc, cu răsuflarea tă –
iată, și a întrebat- o pe Alice:
— Ai cunoscut- o pe Falsa Broască Țestoasă?
— Nu. Nici nu știu ce e o Falsă Broască Țestoasă.— E cea din care se face supa care imită supa de
broască țestoasă.
— Nici n- am văzut, nici n- am auzit vreodată de așa
ceva.
— Atunci vino cu mine și o să- ți spună povestea ei.
Când au plecat împreună, Alice l- a auzit pe Rege
declarând, cu voce reținută, întregii adunări:
— Sunteți cu toții iertați!
„Ei, ăsta- i un lucru bun“, și- a spus în sinea ei pentru
că se simțea foarte nefericită la gândul că Regina porun –
cise execuția unui număr atât de mare de victime.
Curând au ajuns în fața unui Grifon, care dormea
în soare.
— Scoală- te, leneșule, și condu- o pe domnișoara asta
la Falsa Broască Țestoasă, ca să- i asculte povestea, a stri –
gat Regina. Eu trebuie să mă întorc să văd dacă au avutloc niște execuții pe care le- am poruncit.
A plecat, lăsând- o pe Alice singură cu Grifonul. Lui
Alice nu- i prea plăcea mutra Grifonului, dar și- a spus că,
100

până la urmă, era la fel de în siguranță alături de el pe
cât ar fi fost dacă se ducea după Regina aceea barbară;așadar a așteptat.
Grifonul s- a ridicat, s- a frecat la ochi și s- a uitat după
Regină până când n- a mai putut- o vedea; după aceea achicotit:
— Ce caraghioslâc! a exclamat, jumătate pentru el,
jumătate pentru Alice.
— Care- i caraghioslâcul?
— Cum așa, ea însăși ! Totul se petrece în fantezia ei.
Nimeni nu e executat niciodată, știi, nu? Haide!
„Toți cei de aici spun mereu «haide!», s- a gândit
Alice, în timp ce- l urmărea încet pe Grifon; niciodatăpână acum n- am primit atâtea ordine.“
N- au avut mult de mers până când au zărit- o pe Falsa
Broască Țestoasă în depărtare, stând singură și posomorâtă
101

pe o mică lespede de stâncă; când s- au apro piat, Alice a
auzit- o oftând, de parcă i se sfâșia inima. S- a simțit cu –
prinsă și ea de o milă profundă.
— Ce o face să sufere în halul ăsta? l- a întrebat pe
Grifon.
Și Grifonul i- a răspuns aproape cu aceleași cuvinte
pe care le rostise mai înainte.
— Totul se petrece în fantezia ei; nu are nici o sufe –
rință. Haide!
Au venit în fața Falsei Broaște Țestoase, care s- a uitat
la ei cu niște ochi mari, năpădiți de lacrimi, dar nu a scos
un cuvânt.
— Uite, domnișoara asta vrea să- ți cunoască povestea,
a spus Grifonul.
— Am să i- o povestesc, a răspuns Falsa Broască Țes –
toasă, cu o voce profundă, cavernoasă; așezați- vă amândoiși nu scoateți un cuvânt până nu- mi termin povestea.
Drept care s- au așezat, și preț de câteva minute ni –
meni nu a scos niciun cuvânt. Alice și- a spus în sinea ei:
„Nu văd cum o să- și poată termina povestea din moment
ce nu o începe.“ Dar a continuat să aștepte cu răbdare.
— Cândva, a început în cele din urmă Falsa Broască
Țestoasă, cu un suspin adânc, am fost și eu o Broască
Țes toasă veritabilă.
Aceste cuvinte au fost urmate de o foarte lungă tă –
cere, știrbită doar de o ocazională exclamație: Hjerrh!, scoasă
de Grifon, și de constantele sughițuri de plâns ale Fal sei
Broaște Țestoase. Alice era aproape gata să se ri dice și săspună: „Vă mulțumesc, doamnă, pentru inte re santa dum –
neavoastră poveste“; totuși se gândea că e musai să mai
ur meze ceva; așa încât a stat cuminte și a așteptat, fără să
scoată o vorbă.
102

— Când eram copii, s- a îndurat, în cele din urmă,
Falsa Broască Țestoasă să vorbească, mai liniștită, deși tot
mai sughița de plâns din când în când, am fost trimiși lașcoala din mare. Profesorul nostru era un Broscoi vârst –
nic – noi îi spuneam Carapace…
— De ce- i spuneați Carapace din moment ce nu avea
carapace? a întrebat Alice.

— Îi spuneam Carapace pentru că era o carapacitate
și ne învăța o mulțime de lucruri, a răspuns Falsa Broască
Țestoasă nervoasă. Zău așa, ești cam grea de cap!
— Mă mir că nu ți- e rușine să pui asemenea întrebări
stupide, a adăugat și Grifonul; după aceea amândoi aurămas tăcuți și s- au uitat mustrător la biata Alice, caresimțea că intră în pământ. În cele din urmă, Grifonul i- a
cerut Falsei Broaște Țestoase:
— Zi- i înainte, bătrânico! Doar n- o să ne pierdem
în treaga zi ca să te ascultăm.
— Da, așa cum spuneam, am rămas la școala din
mare, deși s- ar putea să nu vă vină a crede…
— N- am spus niciun moment că nu cred, a între –
rupt- o Alice.
— Ba ai spus, a contrazis- o Falsa Broască Țestoasă.
— Ține- ți gura! a intervenit și Grifonul, înainte ca
Alice să fi putut vorbi în apărarea ei.
Falsa Broască Țestoasă a continuat:
— Am primit cea mai bună educație – de fapt, mer –
geam la școală zi de zi.
— Și eu am frecventat o școală de zi, a întrerupt- o
Alice, nu- i motiv să te mândrești atâta.
— Cu materii suplimentare? a întrebat Falsa Broască
Țestoasă, ușor îngrijorată.
— Da, am învățat suplimentar limba franceză și muzica.
— Și spălarea? a întrebat Falsa Broască Țestoasă.— Categoric nu, a răspuns Alice indignată.— A! Asta înseamnă că nu era o școală cu adevărat
bună, a replicat Falsa Țestoasă cu ușurare în glas. La
școala noastră, erau notate ca materii suplimentare „Fran –
ceza – Muzica – și Spălarea “.
— Dar din moment ce locuiați în fundul mării nu
cred că aveați mare nevoie de spălare.
104

— Eu, una, nu mi- am putut permite să urmez cursul
ăsta, a adăugat Falsa Broască Țestoasă, cu un suspin; am
urmat numai cursurile obișnuite.
— Care erau astea?— Zbaterea, adică sucitul și răsucitul în apă, asta în
primul rând, și apoi diversele ramuri ale Aritmeticii:Ambiția, Abaterea Atenției, Urâțificarea și Zeflemisirea.
— N- am auzit niciodată de „Urâțificare“, a comentat
Alice. Ce e asta?
Grifonul și- a ridicat ambele labe, în semn de mirare.
— N- ai auzit de urâțificare? a exclamat. De înfru mu –
sețare ai auzit, presupun?
— Da, a răspuns Alice cu îndoială, înseamnă… să
faci… lucrurile… mai drăguțe.
— Și atunci, dacă nu știi ce- i urâțificarea, înseamnă
că ești o nătângă.
Alice nu s- a simțit îndemnată să mai pună întrebări
în legătură cu acest subiect și s- a întors spre Falsa BroascăȚestoasă, spunându- i:
— Ce altceva ai mai învățat?— Mă rog, mai era Isteria, a răspuns Falsa Țestoasă,
numărând materiile pe pielițele înotătoare ale labelor ei,adică Isteria antică și modernă, și Zerografia; pe urmăPicătura – maestrul de Picătură ne învăța să facem tablo –
uri: era un Țipar- de- Mare, care venea o dată pe săptă –
mână, da, ne învăța Picătura, și aveam caiete de spițe, șifăceam și ulei pe brânză.
— Cum vine asta? a întrebat Alice.— Mă rog, nu pot să- ți arăt acum, sunt prea țeapănă.
Și Grifonul n- a vrut să învețe.
— N- am avut timp, s- a apărat Grifonul. Totuși și eu
am urmat cursurile Profesorului Clasic. Era un crab bă –
trân, astaera.
105

— N- am fost niciodată la cursurile lui. Preda Râsul
și Plânsul, așa se spunea, a intervenit Țestoasa.
— Într- adevăr, într- adevăr, a răspuns Grifonul, oftând
la rândul său.
Și amândouă vietățile și- au îngropat capul în labe.
— Câte ore pe zi durau lecțiile? a întrebat Alice, do –
rind să schimbe subiectul.
— Zece în prima zi, nouă a doua zi și așa mai dep arte.
— Ce orar curios! s- a mirat Alice.
— De asta se numesc cursuri; curg îndărăt și seacă
de la o zi la alta, a explicat Grifonul.
Era o idee cu totul nouă pentru Alice și a chibzuit
puțin asupra ei, înainte de a face următoarea remarcă:
— Și atunci în cea de- a unsprezecea zi era vacanță?— Sigur că da, a confirmat Falsa Țestoasă.— Și ce făceați în cea de- a douăsprezecea zi? a între –
bat Alice, curioasă.
— Am vorbit destul despre lecții, a întrerupt- o Gri –
fo nul pe un ton hotărât. Povestește- i acum ceva despre
jocuri.

X
Cadrilul Homarilor
Falsa Broască Țestoasă a oftat din adâncul rărunchilor
și și- a șters ochii cu una dintre pielițele înotătoare.
S- a uitat la Alice și a încercat să vorbească, dar timp de
un minut sau două vocea i- a fost înecată de sughițurile
de plâns.
— De parcă i- ar fi rămas un os în gât, a comentat
Grifonul.
Și s- a apucat să- i tragă pumni în ceafă și s- o scuture.
În cele din urmă, Falsa Țestoasă și- a recăpătat glasul și aînceput să vorbească, în timp ce lacrimile îi șiroiau peobraji:
— Nu știu dacă ai locuit mult timp în adâncurile mă –
rii („Nu am locuit“, a răspuns Alice) și nu știu dacă ai fostvreodată prezentată unui homar (Alice a dat să spună:
107

„Am gustat o dată unul“, dar și- a curmat repede vorba și
a răspuns în schimb: „Nu, niciodată“), așa încât nu- ți poți
da seama ce lucru încântător e un Cadril al Homarilor.
— Nu, într- adevăr. Ce fel de dans e cadrilul?
— Cum așa, a lămurit- o Grifonul, formezi întâi un
șir de- a lungul țărmului…
— Două șiruri! l- a corectat Falsa Țestoasă. Foci, țes –
toase de mare, somoni și așa mai departe. Pe urmă, dupăce ai înlăturat toate meduzele din drum…

— Ceea ce, în general, ia oarecare timp, a precizat
Grifonul.
— …faci doi pași înainte…
— Fiecare având câte un homar ca partener! a com –
pletat Grifonul.
— Bineînțeles, a continuat Țestoasa, faci doi pași îna –
inte, te întorci spre partener…
— …schimbi homarii și apoi te întorci la formația
inițială, a continuat Grifonul.
— Pe urmă, știi, arunci…
— Homarii! a stri gat Grifonul, executând un salt în
văzduh.
— …îi arunci în mare, cât de departe poți…— Și înoți în urma lor! a completat iar Grifonul.— Faci o tumbă în mare! a țipat Falsa Țes toasă, dân –
du- se nebu nește peste cap…
— Și schimbi din nou partenerii homari, a zbierat
Grifonul, cât îl ținea gura.
— Pe urmă, îndărăt pe uscat, și… asta- i prima figură,
a adăugat Falsa Țestoasă cu glas scăzut; ambele creaturi,
care până atunci săltaseră și se zbânțuiseră ca niște țic –
nite, s- au așezat din nou, foarte triste, și s- au uitat la Alice.
— Cred că- i un dans foarte frumos, a rostit Alice, cu
timiditate.
— Ai vrea să vezi un pic din el? a întrebat Falsa Țes –
toasă.
— Da, foarte mult.— Vino, haide să executăm prima figură, i- a cerut
Țestoasa Grifonului. O putem face și fără homari, știi.Cine cântă?
— O, cântă tu, eu am uitat cuvintele.
Și amândoi au început să danseze solemn în jurul
lui Alice, călcând- o pe picioare când se apropiau prea
109

tare de ea, fluturându- și labele pentru a marca ritmul, în
timp ce Falsa Broască Țestoasă cânta următoarele, foarteîncet și foarte melancolic:
Un peștișor strigă la melc: „Hai mai iute, dragă,
Ne- a luat urma un delfin și mă calcă pe coadă.
Se tot adună homari și țestoase, îi veziAcolo, pe scândură? Ai să vii cu noi să dansezi?Vrei sau nu, vrei sau nu, vrei sau nu să dansezi?
Vrei sau nu, vrei sau nu, vrei sau nu să dansezi?Nu- ți închipui ce distracție va fi, ce- ncântare:
De- a valma cu homarii ne aruncă în mare!“
Dar melcul răspunse: „E prea departe, prea de tot“
Și, privind pe sub gene: „De dansat nu pot.“N- a vrut, n- a putut, n- a vrut, n- a putut, să intre în joc.
N- a vrut, n- a putut, n- a vrut, n- a putut, să intre în joc.
„Mai contează cât mergem?“ zise amicul solzos.„E un țărm și de partea cealaltă, colo, mai jos.
Pe cât Anglia se- ndepărtează, Franța e mai aproape.Nu păli, melcule – vino cu noi în aceste ape.Vrei sau nu, vrei sau nu, vrei sau nu să dansezi?Vrei sau nu, vrei sau nu, vrei sau nu să dansezi?“
— Mulțumesc, e un dans foarte interesant, a spus
Alice, bucuroasă că în sfârșit se terminase, și mi- a plăcut
foarte mult cântecul ăsta curios despre peștii albi.
— O, peștii albi, pe ăștia i- ai văzut, desigur?— Da, i- am văzut de multe ori la cin…, și- a curmat
repede vorba Alice.
110

— Nu știu unde este acest Cin, a răspuns Țestoasa;
dar, dacă i- ai văzut de multe ori, atunci știi, desigur, cum
arată.
— Cred că da, a răspuns Alice, cugetând. Își țin coada
în gură și sunt înveliți în pesmet.
— Te înșeli în privința pesmetului, apa mării l- ar
spăla. Dar își ținîntr- adevăr coada în gură și motivul
este… în acest punct, Falsa Broască Țestoasă a căscat și aînchis ochii. Spune- i tu care- i motivul, i- a cerut Grifonului.
— Motivul este că vor și ei să danseze cu homarii. Așa
încât sunt aruncați în mare. Și trebuie să străbată calelungă în apă. De asta își țin coada cu dinții. În felul ăsta seasigură că nu vor mai putea fi scoși din apă. Asta- i tot.
— Mulțumesc, i- a spus Alice. E foarte interesant. Până
acum n- am știut atâtea lucruri despre peștii albi.
— A, dacă dorești, îți pot spune mult mai multe, i- a
răspuns Grifonul. Știi de ce se numesc „albi“?
— Niciodată nu m- am gândit. De ce?
— Lustruiește ghetele și pantofii , a răspuns solemn
Grifonul.
Alice era complet năucită.
— Lustruiește ghetele și pantofii? a repetat ea uluită.— Da, cu ce sunt lustruiți pantofii tăi? Ce- i face atât
de strălucitori?
Alice s- a uitat în jos la pantofi și a rămas puțin pe
gânduri înainte de a răspunde:
— Sunt frecați cu cremă neagră, cred.— Ghetele și pantofii celor care locuiesc în mare sunt
frecați cu cremă albă. Sunt înălbiți. Acum știi.
— Și din ce- i făcută crema albă? a întrebat Alice,
foarte curioasă.
— Din calcani și țipari, desigur, a răspuns Grifonul,
cam iritat, orice crevetă ar fi putut să- ți spună atâta lucru.
111

— Dacă eu aș fi fost peștele alb, a răspuns Alice, ale
cărei gânduri zăboveau încă asupra versurilor cântecului,
i- aș fi spus delfinului: „Rămâi în spate, te rog. Nu te vrem
alături de noi.“
— Ba se simțeau foarte îndatorați să- l aibă alături, a
contrazis- o Falsa Țestoasă. niciun pește cu scaun la cap
nu s- ar aventura să se ducă undeva fără un delfin.
— Zău? s- a mirat Alice.
— Bineînțeles că nu. Dacă un pește ar veni la mine
și mi- ar spune că pleacă într- o călătorie, l- aș întreba: „Cuce delfin?“
— Nu cumva „spre ce destin“?— Eu știu ce spun, a răspuns Falsa Broască Țestoasă
pe un ton ofensat.
— Ei, hai să ascultăm ceva și din aventurile tale, a
intervenit Grifonul.
— Aș putea să vă povestesc aventurile mele începând
de azi- dimineață, a început Alice cu sfială, nu are niciunrost să încep cu trecutul, pentru că ieri eram cu totulaltă persoană.
— Explică- ne lucrul ăsta, a cerut Țestoasa.
— Nu, nu! Să ne povestească întâi aventurile; expli –
cațiile iau prea mult timp, a cerut Grifonul.
Așa încât Alice a început să le povestească toate în –
tâmplările prin care a trecut, din momentul în care l- a
văzut pe Iepurașul Alb. La început era puțin stânjenită,pentru că cele două creaturi stăteau foarte aproape deea, încadrând- o de o parte și de cealaltă, făcând ochi mariși deschizându- și larg gurile; dar, pe măsură ce îna inta în
povestire, căpăta tot mai mult curaj. Ascultătorii ei austat perfect liniștiți, până în partea în care a citat poeziaEști bătrân, taică William , pe care i- o recitase Omi zii, și în
112

care cuvintele erau de astă
dată altele, așa încât FalsaȚes toasă a tras adânc aer în
piept și a spus:
— E foarte ciudat!— E cât se poate de
ciudat, a adăugat Grifonul.
— A sunat cu totul alt –
fel, a repetat Falsa Țestoasă,căzând pe gânduri. Aș vreas- o aud acum în cer când să
re cite ceva. Spune- i să în –
ceapă.
Se uita la Grifon ca și
cum gândea că acesta areoare care autoritate asupra
lui Alice.
— Ridică- te în picioare
și recită Acesta- i glasul trân –
torului , i- a poruncit Grifonul.
„Cum îți mai ordonă crea turile astea, și- a spus Alice
în sinea ei, și cum te obligă să repeți ce- ai învățat. Parc- aș
fi la școală!“
Totuși, s- a ridicat în picioare și a început să recite
poezia, dar mintea ei era atât de plină de Cadrilul Ho ma –
rilor, încât aproape că nu mai știa ce spune; și cuvintele
au răsunat, într- adevăr, foarte ciudat:
După glas e Homarul, l- am auzit cum spune
„M- ai răsfiert, vreau zahăr în păr, mai pune.“
Din nas el face ca rața cu genele,
Coase brâul, nasturii, întoarce izmenele.
113

Când la mal e uscat, el, ca un păsăroi cântăreț,
De rechini vorbește numai cu dispreț,Dar în flux, când apele cresc și rechinii- s aici
Vocea- i tremură- n triluri timide și mici.
— Asta- i cu totul alt ceva decât poezia pe care o reci –
tam eu în copilărie, a declarat Grifonul.
— N- am mai auzit- o niciodată până acum, a confirmat
și Falsa Țestoasă, dar e un nonsens de la un capăt la altul.
Alice nu a răspuns nimic; ședea din nou cu fața în
mâini, întrebân du- se dacă, vreodată, lu cru rile își vor
relua mersul lor firesc.
— Aș dori să- mi ex plice, a stăruit Falsa Țes toasă.
— Nu poate să- ți explice, a potolit- o Grifonul în grabă.
Treci la strofa a doua.
— Dar ce- i cu sprâncenele? nu s- a lăsat Falsa Țes –
toasă. Cum poate să coase cu ele? Ai auzit de așa ceva?
— E prima figură din dans, a încercat Alice să ex –
plice; dar era îngrozitor de zăpăcită de întreaga poveste
și dorea să schimbe subiectul.
— Treci la strofa a doua, a repetat Grifonul, nervos;
începe cu Am trecut pe lângă grădină .
Alice nu îndrăznea să nu se supună, deși era con –
vinsă că iarăși o să iasă totul pe dos; a continuat cu ovoce tremurătoare:
Am trecut pe lângă grădină și am zărit
O panteră și- o bufniță, mâncau dintr- un blid:Pantera devora carnea cu tot cu sosBufnița s- a ales cu blidul luciu, frumos.Când n- a mai fost ce mânca, ea primi în darLingura, să și- o pună în buzunar:
114

Pantera luă, mârâind, furculița, cuțitul
Să încheie banchetul –
— Ce rost are să repete toată aiureala asta, a între –
rupt- o Falsa Țestoasă, dacă nu dă explicații pe măsură ce
înaintează? E lucrul cel mai aiuristic pe care l- am auzit
în viața mea.
— Cred că ar fi mai bine să renunți, a sfătuit- o Grifo –
nul, și Alice a fost fericită să- i dea ascultare.
— Să încercăm altă figură din Cadrilul Homarilor?
Sau preferi ca Falsa Broască Țestoasă să cânte un alt cân –
tec? a întrebat Grifonul.
— O, un alt cântec, vă rog, dacă va binevoi Falsa
Broască Țestoasă, a răspuns Alice cu atâta grabă, încâtGrifonul a adăugat, oarecum ofensat:
— Hm! Gusturile nu se discută. Cântă- i Supa de Broas –
că Țestoasă ; vrei, bătrânico?
Falsa Țestoasă a suspinat adânc și a început, cu o
voce uneori înecată de sughițuri de plâns, să cânte:
Supă aromată, supă frumoasă
Aburind dinaintea noastră pe masă!O lume ai da să poți gustaAcest deliciu de trufanda!Su- u- u- pă deli- cioa- a- a- să
E su- u- u- pa se- e- erii,
Cea mai și cea mai gustoasă!
Minune de supă! Cine să mai vrea
Fripturi, vânat, biftec, sardea?Cine n- ar da totul de la dânsu’ peDouă parale să- și ia trei supe?Pe două parale mănânci trei supeMinunăție de supă gustoasă
115

Su- u- u- u- pă gus- toa- a- a- să!
Și de- li- cioa- a- a- a- să,
Supă la ciiii- nă,
Su- pă di- VIII- NĂ!
— Refrenul, din nou! a strigat Grifonul. Dar, când
Țestoasa tocmai începuse să- l repete, s- a auzit din de păr –
tare strigătul: „Începe procesul!“
— Vino, a strigat Grifonul și, luându- o pe Alice de
mână, a pornit grăbit, fără să mai aștepte sfârșitul cântecu lui.
— Despre ce proces e vorba? a întrebat Alice gâfâ ind
de atâta alergat.
Dar Grifonul i- a răspuns numai:
— Haide! și și- a iuțit pașii, în timp ce din depărtare
se auzeau, din ce în ce mai slab, cuvintele melancolice
purtate de vânt:
Supa la ciiii- nă
Su- pă di- VIII- NĂ!

XI
Cine a furat tartele?
Când au sosit Alice și Grifonul, Regele și Regina de
Cupă erau așezați pe tronurile lor, înconjurați de o
mare adunare: tot felul de păsărele și de animale, pre –
cum și întregul pachet de cărți de joc: Valetul de Cupă
stătea în fața lor, legat în lanțuri, cu câte un soldat depază de o parte și de alta; lângă Rege se găsea IepurașulAlb, care ținea într- o mână o trompetă, și în cealaltă, unsul de pergament. În centrul Curții de Judecată se afla omasă, pe care era un platou mare cu tarte: arătau atât deîmbietor, încât Alice se simțea flămândă numai când seuita la ele.
„Aș vrea să se termine procesul, s- a gândit ea, și apoi
să se împartă la toată lumea gustările!“ Dar se părea cănu exista nici o șansă să se întâmple așa ceva, drept care
117

a început să se uite la tot ce o înconjura, ca să- și omoare
timpul.
Alice nu mai fusese niciodată până atunci într- un
tribunal, dar citise în cărți despre ele, așa încât a con sta –
tat cu satisfacție că îi erau cunoscute denumirile a tot ce
se găsea acolo.
„Ăsta- i judecătorul, pentru că poartă o perucă mare“,
și- a spus.
Judecătorul era însuși Regele și, cum își pusese co –
roana peste perucă, nu părea să se simtă prea comod șinu arăta deloc atrăgător.
„Și asta- i boxa juriului, și- a spus Alice mai departe,
iar cele douăsprezece creaturi (era obligată să le nu –
mească «creaturi», pentru că unele dintre ele erau ani –
male și altele păsări) sunt, probabil, jurații.“ Și- a repetatde vreo trei ori în gând ultima denumire, pentru că erafoarte mândră de ea; își spunea, pe drept cuvânt, că pu –
ține fetițe de vârsta ei ar fi știut ce înseamnă toate astea.Oricum, „membrii juriului“ ar fi avut același înțeles.
Cei doisprezece jurați erau foarte ocupați să scrie
de zor pe niște tăblițe.
— Ce fac? i- a șoptit Alice Grifonului. Din moment
ce nu a început încă procesul, nu înțeleg ce scriu.
— Își notează numele lor, de teamă să nu le uite îna –
inte de a se termina procesul, i- a răspuns, tot în șoaptă,Grifonul.
— Ce chestii prostești! a exclamat Alice cu voce tare,
dar și- a înghițit imediat vorba, pentru că Iepurașul Alb astrigat:
— Păstrați liniște în Curtea de Judecată!
Regele și- a pus ochelarii și s- a uitat încruntat în jur
să vadă cine face gălăgie.
118

Alice a văzut clar, de parcă li s- ar fi uitat peste umăr,
că toți jurații notaseră pe tăblițe „Ce chestii prostești!“,
ba, mai mult, a văzut că unul dintre ei nu știa cum sescrie „prostești“ și i- a cerut vecinului să- i spună. „Ce maiharababură o să fie pe tăblițele lor când se va terminaprocesul!“, a gândit Alice.
Unul dintre jurați avea un creion care scârțâia pe
tăbliță. Era ceva ce Alice nu putea îndura; s- a strecuratîn spatele lui și, foarte curând, i s- a ivit prilejul de a- i
șterpeli creionul. A făcut- o atât de repede, încât sărmanulmic jurat (era Bill, Șopârla) nu și- a putut da seama undei- a dispărut creionul și a început să- l caute peste tot; negă –
sindu- l, a fost nevoit să scrie, în tot restul zilei, cu degetul
pe tăbliță, ceea ce nu s- a dovedit de mare folos, pentrucă degetul nu lăsa niciun semn.
— Crainicule, citește acuzația! a spus Regele.
La auzul acestor cuvinte, Iepurașul Alb a suflat de
trei ori din trompetă, apoi a desfășurat sulul de pergamentși a citit:
Regina de Cupă, astă vară după
Amiază, a copt niște turte:Fantele de Cupă le- a luat pe toateȘi a fugit de la Curte!
Regele de Cupă
A cerut turte,Fantele și- a luat bătaia pe loc;Fantele de CupăMai apoi s- a- ntors la curte
Cu ce rămăsese din turte –
Și- a jurat că nu mai fură deloc.
119

— Proclamați verdic –
tul! a poruncit Regele, adre –
sân du- se juraților.
— Încă nu, încă nu,
l- a întrerupt Iepurașul. Mai
sunt încă multe proceduri
înainte de verdict.
— Să fie chemat pri –
mul martor! a poruncit Re –
gele; Iepurașul a sunat detrei ori din trompetă și astrigat:
— Primul martor!
Primul martor a fost
Pălă rierul. S- a prezentat
ținând în tr- o mână o cană
de ceai și în cealaltă ofelie de pâine cu unt.
— Te rog să mă ierți, Măria Ta, a început el, că am
venit cu astea, dar când am fost chemat încă nu- mi ter –
minasem ceaiul.
— Ar fi trebuit să- l termini, a decretat Regele. Când
l- ai început?
Pălărierul s- a uitat la Iepurele de Martie, care- l
urmase în tribunal, braț la braț cu Hârciogul.
— Pe paisprezece martie, cred, a spus el.— Pe cincisprezece, l- a corectat Iepurele de Martie.— Pe șaisprezece, a adăugat Hârciogul.— Să se noteze! a cerut Regele, adresându- se juriului;
și jurații au scris în grabă pe tăblițele lor toate aceste date,după care le- au adunat, și apoi au transformat rezul tatul
în șilingi și penny.
— Scoate- ți pălăria! i- a cerut Regele Pălărierului.
120

— Nu e a mea! a răspuns acesta din urmă.
— E furată ! a exclamat Regele, întorcându- se spre
juriu, care pe dată a întocmit un memorandum.
— Eu păstrez pălăriile ca să le vând, a explicat Pălă –
rierul; niciuna dintre ele nu e a mea. Eu sunt pălărier.
Atunci, Regina și- a pus ochelarii și s- a uitat încruntată
la Pălărier, care a pălit și a început să se agite.
— Depune- ți mărturia, i- a cerut Regele, și nu mai fi
agitat, altminteri voi cere să fii executat pe loc.
Aceste cuvinte nu au părut să- l încurajeze pe martor;
a pornit să- și mute greutatea corpului de pe un picior pecelălalt, se uita temător la Regină și, în fâstâceala lui, a

mușcat o bucată mare din ceașcă, în locul feliei de pâine
cu unt.
În chiar momentul acela, Alice a încercat o senzație
curioasă, care a nedumerit- o teribil până când și- a datseama despre ce era vorba: începuse din nou să crească;la început, s- a gândit să se ridice și să părăsească tribuna –
lul, dar în scurt timp s- a răzgândit și a hotărât să rămână
acolo câtă vreme avea să mai încapă în el.
— Te- aș ruga să nu mă presezi așa de tare, i- a spus
Hârciogul, care ședea lângă ea. Aproape că nu mai pot
respira.
— N- am ce face, i- a răspuns Alice cu blândețe. Cresc.
— Nu ai dreptul să crești aici, a ripostat Hârciogul.
— Nu vorbi prostii, l- a repezit Alice cu mai mult
curaj; dacă vrei să știi, și tu crești.
— Da, dar eu cresc într- un ritm normal, nu în felul
ăsta ridicol al tău.
S- a ridicat îmbufnat, a traversat încăperea și s- a așe –
zat în celălalt colț al tribunalului.
În tot acest timp, Regina nu a încetat o clipă să- l
fixeze pe Pălărier și, chiar în momentul când Hârciogultraversa tribunalul, a poruncit unuia dintre curteni:
— Aduceți- mi lista cântăreților de la ultimul concert.
La auzul acestor cuvinte, bietul Pălărier a început
să tremure atât de tare, încât a ieșit din pantofi.
— Depune- ți mărturia! a repetat Regele furios; alt –
minteri poruncesc să fii executat, indiferent dacă ai emo –
ții sau nu.
— Măria Ta, eu sunt un biet om, a început Pălărierul
cu un glas care dârdâia, și încă nu am apucat să- mi iau
ceaiul – nici măcar de o săptămână încoace –, și felia depâine cu unt a devenit tot mai subțire… și clinchetulceaiului…
122

— Clinchetul cui? a întrebat Regele.
— A început cu un ce…
— Desigur și clinchetul și ceaiul încep cu litera ce…
Ce, mă iei drept un nerod? Spune mai departe.
— Sunt un om sărac, a continuat Pălărierul, și după
aceea toate lucrurile clincăneau… numai că Iepurele deMartie a zis…
— N- am zis eu! l- a întrerupt în mare grabă Iepurele
de Martie.
— Ba tu ai zis, a stăruit Pălărierul.— Neg! a ținut- o morțiș Iepurele de Martie.— Neagă! a subliniat Regele; să nu se consemneze!— Mă rog, în orice caz, Hârciogul a zis… a continuat
Pălărierul, uitându- se îngrijorat în jur, să vadă dacă șiHârciogul o să nege; dar acesta nu a negat nimic, deoa –
rece dormea buștean.
— După aceea, a continuat Pălărierul, mi- am mai
tăiat niște pâine cu unt…
— Dar ce a zis Hârciogul? a întrebat un membru al
juriului.
— Asta nu- mi mai aduc aminte.
— Trebuie să- ți aduci aminte, sau poruncesc să fii
executat, a declarat Regele.
Nefericitul Pălărier a scăpat din mână ceașca de ceai
și pâinea cu unt și s- a lăsat pe jos într- un genunchi.
— Sunt un om slab, Măria Ta, a început el.— Ești un vorbitor foarte slab, a observat Regele.
Atunci, unul dintre cobai a aclamat, dar ovațiile au
fostimediat înăbușite de slujbașii tribunalului. (Pen tru că
am folosit un cuvânt dur, am să vă explic cum s- au petre –
cut lucrurile. Slujbașii aveau un sac mare de pânză, care
se lega la gură cu două șireturi; l- au vârât pe cobai în sac,cu capul în jos, și după aceea s- au așezat pe el.)
123

„Mă bucur că am văzut cum se procedează, a gândit
Alice. Am citit de atâtea ori în ziare că «la sfârșitul pro ce –
sului au fost câteva încercări de aplauze, pe care sluj bașii
tribunalului le- au înăbușit» imediat, iar eu nu înțelegeam
niciodată cum vine treaba asta, și acum m- am dumirit.“
— Dacă asta- i tot ce știi, atunci stai jos, i- a spus Regele.
— Nu pot să stau mai jos de atât, a răspuns Pălă rie –
rul; sunt pe podea.
— Atunci așază- te jos.
Atunci, cel de- al doilea cobai a ovaționat și a fost
înăbușit.
„Ei, cu asta s- a zis cu cobaii, a gândit Alice. Acum o
să meargă totul strună.“
— Aș prefera să- mi termin ceaiul, a răspuns Pălărierul,
aruncând o privire temătoare Reginei, care citea lista cân –
tăreților.
— Poți pleca, a spus Regele, și Pălărierul s- a grăbit
să părăsească tribunalul, fără măcar să- și încalțe pantofii.

— …și tăiați- i capul, a adăugat Regina, adresându- se
unuia dintre slujbași, dar până să ajungă acesta la ușă,
Pălărierul se și făcuse nevăzut.
— Introduceți martorul următor! a poruncit Regele.
Martorul următor era bucătăreasa Ducesei. S- a pre –
zen tat cu râșnița de piper în mână, și Alice a ghicit cine
era chiar înainte de a fi intrat în tribunal, pentru că toțicei de pe lângă ușă au început să strănute.
— Depune- ți mărturia! a poruncit Regele.
— N- am de gând.
Regele s- a uitat îngrijorat la Iepurașul Alb, care i- a
murmurat:
— Acest martor trebuie să fie interogat de Maiestatea
Voastră.
— Mă rog, dacă trebuie, trebuie, a rostit Regele cu
un aer melancolic și, după ce și- a încrucișat brațele lapiept și s- a încruntat la bucătăreasă până când aproapecă n-o mai putea vedea, a întrebat- o cu un glas adânc:
— Din ce se fac tartele?— Din piper, în cea mai mare parte, a răspuns bucă –
tăreasa.
— Din melasă, a adăugat o voce somnoroasă din spa –
tele ei.
— Înșfăcați- l de guler și scoateți- l afară pe Hârciogul
acela! a strigat Regina. Decapitați Hârciogul! Dați- l peHârciog afară din tribunal! Suprimați- l! Pișcați- l! Radeți- i
mustățile!
Câteva momente, în tribunal a domnit confuzia, până
când l- au evacuat pe Hârciog și, când s- a înstăpânit dinnou liniștea, bucătăreasa se făcuse deja nevăzută.
— N- are importanță! a declarat Regele, ușurat. Intro –
duceți martorul următor! Apoi, întorcându- se spre Re –
gină, i- a spus în șoaptă: Zău așa, draga mea, martorul
125

următor trebuie să fie interogat de tine. Pe mine m- a apu –
cat durerea de cap.
Alice l- a urmărit pe Iepurașul Alb, care scruta lista
martorilor; era foarte curioasă cine avea să fie următorul
martor, „pentru că, până acum, n- au adunat prea multeprobe“, și- a spus ea.
Imaginați- vă surpriza ei când Iepurașul Alb a citit,
cu vocea lui cea mai stridentă, numele:
— Alice!

XII
Alice depune mărturie
Prezent! a strigat Alice, uitând, în emoția momen –
tului, cât de mare crescuse în ultimele câteva mi –
nute, și a sărit cu asemenea grabă, încât a măturat, cu
poala fustei, băncile juraților, răsturnându- i pe toți încapetele celor aflați jos în sală; și au rămas așa, bieții deei, zbătându- se, cu picioarele și mâinile rășchirate, adu –
cându- i aminte de bolul de sticlă cu peștișori de aur pe
care- l răsturnase, din greșeală, acasă, cu o săptămână
în urmă.
— O, scuzați- mă! a exclamat cu un ton dezolat, și a
început să- i culeagă de pe jos cât de repede putea, pen –
tru că avea în minte accidentul cu peștișorii și o obsedaideea că jurații trebuie adunați imediat și puși cât maiurgent înapoi în băncile lor, căci altfel ar muri.
127—

— Procesul nu poate continua până când nu- și ocupă
toți jurații locurile, a decretat Regele, cu glas solemn; toți,
a repetat el pompos, uitându- se cu asprime la Alice.
Ea a aruncat o privire în boxă și a văzut că, în marea
ei grabă, îl așezase pe Bill- Șopârla cu capul în jos și, bie –
tul de el, dădea resemnat din coadă, neputându- se
mișca. Cât ai zice pește, Alice l- a repus în poziție nor –
mală; „nu că asta ar avea mare importanță, și- a spus ea.
Cred c- ar fi la fel de folositor procesului și cu coada- n
sus, și cu coada- n jos“.
De îndată ce jurații și- au revenit din șoc și și- au recă –
pătat tăblițele și creioanele, au pornit cu mare sârg latreabă, scriind istoria accidentului, toți cu excepția Șo –
pâr lei, care era prea traumatizată pentru a face altceva
decât să stea cu gura căscată și cu ochii în tavan.
— Ce știi despre problema în cauză? a întrebat- o
Regele pe Alice.
— Nimic.— Absolut nimic?
— Absolut nimic.— Acest lucru e foarte important, a declarat Regele,
adresându- se juriului.
Jurații tocmai începuseră să- i noteze spusele pe
tăblițele lor, când au fost întrerupți de Iepurașul Alb.
— Desigur, Maiestatea Voastră vrea să spună neim por –
tant, a atras el atenția pe un ton plin de respect.
— Da, desigur, am vrut să spun neimportant, a răs –
puns Regele în grabă, apoi a murmurat pentru sine:important, neimportant, neimportant, important… deparcă încerca să vadă care dintre cele două cuvinte sunămai bine.
Unii dintre jurați au notat cuvântul „important“, alții
au notat „neimportant“. Alice putea desluși cuvintele,
129

întrucât se găsea destul de aproape de ei pentru a le ve –
dea tăblițele; „dar oricum, important- neimportant, n- are
nici o importanță“, și- a spus ea.
În momentul acela, Regele, care între timp fusese
ocupat să scrie ceva în carnetul lui, a strigat: „Tăcere!“ și
apoi a citit din carnet:
— Regula Patruzeci și doi: Orice persoană mai înaltă
de un kilometru trebuie să părăsească tribunalul.
— Dar eu nu am o înălțime de un kilometru, a ple –
dat Alice.
— Ba ai, a contrazis- o Regele.— Are aproape doi kilometri, a intervenit Regina.— Oricum ar fi, eu n- am să plec, a ripostat Alice; și
apoi, regula aceasta nu- i reglementară; ați inventat- o
acum, pe loc.
— Este cea mai veche regulă din carte, a contrazis- o
Regele.
— Dac- ar fi fost cea mai veche, ar fi trebuit să fie Re –
gula numărul Unu, a pre cizat Alice.
Regele a pălit și și- a închis în grabă carnetul.
— Proclamați verdic tul! a cerut el juriului, cu o voce
joasă, tremurătoare.
— Maiestate, a sărit Iepu rașul Alb, mai există probe
pe care nu le- am luat încă în seamă; hârtia aceasta, depildă, a fost adusă chiar acum.
— Ce conține? a întrebat Regina.— Încă n- am deschis- o, a răspuns Iepurașul Alb, dar
pare să fie o scrisoare, scrisă de inculpat către… către…cineva.
— Trebuie s- o fi scris către cineva, a intervenit Regele,
doar dacă n- a fost adresată nimănui, ceea ce, știți, nu seprea obișnuiește.
— Ce adresă poartă? a întrebat un jurat.
130

— Nu poartă niciun fel de adresă, a răspuns Iepu –
rașul Alb; de fapt, nu scrie nimic pe plic.
În timp ce vorbea, a despăturit scrisoarea și a adăugat:
— De fapt, nu e o scri –
soare, e o înșiruire de ver –
suri.
— E scrisul de mână
al inculpatului? a întrebat
alt jurat.
— Nu, nu este, ceea ce
e foarte curios, a replicat Ie –
pu rașul Alb.
(Toți jurații au făcut
o mutră mirată.)
— Probabil că a imitat
scrisul altcuiva, și- a dat Re –
gele cu părerea.
(Toți jurații au făcut
o mutră satisfăcută.)
— Maiestatea Voastră,
vă rog, a vorbit Valetul deCupă inculpat; nu am scris- o

eu, și nimeni nu poate do vedi că am scris- o eu; la sfârșit nu
e semnat niciun nume.
— Faptul că nu ai semnat- o înrăutățește lucrurile, a
declarat Regele. Probabil că ai urmărit un gând rău, alt –
minteri ți- ai fi semnat numele, ca orice om onest.
Aceste spuse au fost urmate de aplauze generale:
era, într- adevăr, primul lucru inteligent pe care- l rostise
Regele în ziua aceea.
— Ceea ce dovedește , desigur, vinovăția lui, a adăugat
Regina. Tăiați- i…
— Ba nu dovedește nimic, a întrerupt- o Alice; vai de
mine, dar nici nu știți despre ce- i vorba în scrisoare.
— Citiți- o! a poruncit Regele.
Iepurașul Alb și- a pus ochelarii:
— De unde dorește Maiestatea Voastră să încep?
— Începe cu începutul, i- a răspuns Regele foarte
grav, și continuă până la sfârșit; acolo te oprești.
În tribunal s- a înstăpânit o tăcere totală, în timp ce
Iepurașul Alb citea:
Mi- au spus că tu ai fost la ea
Și că i- ai amintit de mine
M- a lăudat, e drept, dar a mai spus
Că nu știu înota prea bine.
El i- a- nștiințat că n- am plecat
(Știam toți că- i așa, se înțelege):
Dar dacă ea va insistaDe tine ce se- alege?
I- am dat ei una, i- au dat lui două,
Tu ne- ai dat trei și mai ceri,
132

De la el la tine s- au înapoiat
Deși ale mele- au fost, până ieri.
Dacă eu sau ea ne amestecăm
În această poveste cumva,El e sigur că eliberareaLe- o aduce domnia ta.
Eu cred că numai tu(Până ca ea să aibă un acces)Ai fost piedica între noi și el – Așa cum se întâmplă des.
Nu spune lui că ea pe- aceia- i prețuia,
Căci e secret. Secretul se va ține
În fața tuturora – spre a fi știutNumai de mine și de tine.
— Asta e cea mai importantă dovadă din tot ce am
ascultat până acum, a spus Regele, frecându- și mâinile
de satisfacție; deci, de astă dată juriul poate să…
— Dacă cineva poate să- mi explice conținutul acestui
poem îi ofer șase pence. Eu nu cred că există măcar unatom de sens în el, a comentat Alice. (În ultimele mi –
nute crescuse atât de mare, încât nu se mai temea delocsă- l întrerupă pe Rege.)
Toți jurații au notat pe tăblițele lor: „Ea nu crede că
există un atom de sens în el“, dar niciunul dintre ei nua încercat să explice conținutul poemului.
— Dacă nu are niciun înțeles, a spus Regele, în –
seamnă că ne scutește de marea bătaie de cap de a încercasă găsim un înțeles. Și totuși, nu știu, a continuat el, așter –
nându- și hârtia cu versuri pe genunchi și privind- o cu un
133

singur ochi; parcă, până la urmă, are oarecare înțe les:
a spus că nu știu înota prea bine – nu știi să înoți, nu- i așa?
a întrebat, întorcându- se spre Valetul inculpat.
Acesta a clătinat din cap cu amărăciune:
— Arăt eu ca unul care poate înota? (Ceea ce era
foarte adevărat, întrucât Valetul era confecționat în în –
tre gime din carton.)
— Până aici, așa e, a continuat Regele, bombănind
versurile pentru el: Știam toți că- i așa, se- nțelege : – aici e
vorba de juriu – Dacă ea va insista – aici e vorba de Re –
gină – De tine ce se alege? – asta- i într- adevăr întrebarea –
I- am dat ei una, i- au dat lui două – vai de mine, aici e
vorba despre ce a făcut cu tartele…
— Dar mai departe spune „ De la el la tine s- au înapo –
iat“, a subliniat Alice.
— Păi sigur, sunt aici pe masă! a declarat Regele,
triumfător, arătând spre platoul cu tarte cu fructe. Nimic
nu poate fi mai limpede. Pe urmă a continuat el, Până
ca ea să aibă un acces – tu n- ai niciodată accese, draga
mea, nu- i așa? a întrebat- o pe Regină.
— Niciodată, a răspuns Regina înfuriată, aruncând
cu o călimară în Șopârlă. (Sărmanul Billuță renunțase sămai scrie cu un deget pe tăbliță, deoarece degetul nu lăsaniciun semn; dar acum a pornit din nou să scrie repede,muindu- și degetul în cerneala care- i șiroia pe față, până
ce avea să se usuce.)
— Atunci ție accesele îți sunt inaccesibile, a spus
Regele, privindu- i cu un zâmbet pe cei din tribunal.
A urmat o tăcere absolută.
— A fost un joc de cuvinte, a adăugat Regele pe un
ton enervat, și atunci toată lumea și- a îngăduit să râdă.Juriul să dea verdictul! a repetat Regele pentru a două –
zecea oară în acea zi.
134

— Nu! Nu! s- a opus Regina. Întâi sentința – și pe
urmă verdictul.
— Ce nonsens! a strigat Alice. Auzi, sentința înaintea
verdictului!
— Taci din gură! a țipat Regina, înroșindu- se ca para
focului.
— Ba n- am să tac! a răspuns Alice.
— Tăiați- i capul! a răcnit Regina din fundul rărun –
chilor.
Nimeni nu a clintit.
— Cui îi pasă de voi? a strigat Alice. (Crescuse la
înăl țimea ei normală.) Nu sunteți decât un pachet de
cărți de joc!
În momentul acela, întregul pachet de cărți de joc
a sărit în aer, și apoi s- a împrăștiat peste Alice; aceasta a
scos un mic țipăt, de spaimă și de furie, și a încercat săle dea la o parte, dar s- a pomenit cu capul în poala surorii
ei, care- i îndepărta din păr, cu un gest tandru, câteva
frunze uscate, căzute din copacul sub care se adăposteau.
— Trezește- te, Alice dragă! Ai dormit atât de mult,
i- a spus sora ei.
— Vai, am avut un vis extrem de ciudat, a răspuns
Alice, și i- a povestit surorii ei, atât cât își putea aminti,toate straniile ei aventuri, despre care tocmai ați citit;după ce a terminat, sora ei a sărutat- o și i- a spus:
— A fost , într- adevăr, un vis foarte curios, draga mea,
dar acum fugi să- ți iei ceaiul; s- a făcut târziu.
Alice s- a ridicat și a plecat în fugă, gândind, în timp
ce alerga, ce vis extraordinar avusese.
Dar sora ei a rămas în același loc, cu capul rezemat
în palmă, privind apusul de soare și gândindu- se la mi cuța
Alice și la minunatele ei aventuri, până când a început șiea, într- un fel, să viseze, și iată visul ei:
135

Mai întâi, a visat- o chiar pe micuța Alice: din nou
mânuțele ei îi înconjurau genunchii, și ochii ei ageri, lu –
minoși, o priveau în ochi, îi auzea inflexiunile glasului, îi
vedea mișcările capului când își dădea la o parte șu vițele
rebele care- i intrau în ochi și, în timp ce o asculta poves –
tind, sau părea că o ascultă, întreaga priveliște din jur se
popula cu micile creaturi bizare din visul surioarei ei.
Iarba înaltă foșnea sub pașii grăbiți ai Iepurașului
Alb, Șoarecele speriat își plescăia drumul prin lacul dinapropiere, auzea zăngănitul ceștilor în timp ce Iepurelede Martie și prietenii lui își luau ceaiul lor fără de sfârșit,auzea glasul strident al Reginei poruncind decapitareanefericiților ei oaspeți, bebelușul- purcel strănuta dinnou în brațele Ducesei, în timp ce erau bombardați cufarfurii și tigăi, auzea din nou țipătul Grifonului, scârțâitulcreionului Șopârlei pe tăblița lui, iar guițatul asfixiat alco bailor înăbușiți umplea văzduhul, împreună cu înde –
părtatele sughițuri de plâns ale Falsei Broaște Țestoase.
Și a rămas așa, cu ochii închiși, aproape crezând că
se găsește în Țara Minunilor, deși știa că nu trebuia decâtsă deschidă ochii și toate aveau să se prefacă în banalarea litate – iarba fâșâind sub adierea vântului, lacul clipo –
cind și vălurindu- se sub unduirea stufărișului. Zăngănitulceștilor de ceai o să se prefacă în clinchetul zurgălăilorde la gâtul oilor, strigătele stridente ale Reginei în hău –
litul ciobănașului, iar strănutatul bebelușului, țipătul Gri –
fo nului și toate celelalte zgomote stranii se vor pre schimba
(știa bine) în larma și forfota unei ferme în care se mun –
cește cu râvnă – în timp ce mugetul înde păr tat al vitelor
de pe câmp va lua locul suspinelor adânci ale FalseiȚestoase.
Mai târziu, a încercat să- și imagineze cum o să se
transforme surioara ei, cu timpul, într- o femeie matură;
137

și cum, de- a lungul anilor de maturitate, o să- și păstreze
sufletul simplu și duios al copilăriei; și cum o să aduneîn jurul ei alți copii, care o să asculte cu ochi ageri și lu –
minoși numeroase povești ciudate, poate chiar acel fan –
tastic vis din Țara Minunilor, avut cu multă vreme înurmă; și cum o să se întristeze la toate micile lor amă –
răciuni copilărești și cum o să se veselească la micile lorbucurii simple, amintindu- și de propria copilărie și deînsoritele zile de vară.

Cuprins
I
Jos, în vizuina Iepurașului / 9
II
Lacul de lacrimi / 17
III
O cursă politică și o poveste lungă / 27
IV
Iepurașul trimite un „Billețel“ / 36
V
Sfaturi de la Domnul Omidă / 48
VI
Porc cu piper / 60

VII
O nebunească invitație la ceai / 73
VIII
Terenul de crochet al Reginei / 84
IX
Povestea Falsei Broaște Țestoase / 96
X
Cadrilul Homarilor / 107
XI
Cine a furat tartele? / 117
XII
Alice depune mărturie / 127

Eroul povestirilor care urmeazã a trãit cu adevãrat. S-a nãscut în
orãșelul Bodenwerder, din Saxonia de Jos, la 11 mai 1720, și amurit la Hanovra, la 22 februarie 1797. Se numea Karl-FriederichHyeronimus von Münchhausen, era baron, era pasionat de vânã –
toare și-i plãceau, pesemne, cãlãtoriile. Dacã, printre amicii sãi,Münchhausen se va fi dovedit cel mai inspirat, cel mai înzestratcu imaginație și, totodatã, cu darul povestirii, atunci nu este demirare cã s-au gãsit condeie care sã-i punã pe hârtie aventurile,mai luând, poate, și de la alții…
Barbu Cioculescu
Gottfried August
BürgerAventurile baronuluiMünchhausen
Traducere din germană
de Barbu Cioculescu
ISBN 978-973-50-4992-8
160 pag., 2015

Pentru noi, astăzi, poveștile cu Cenușăreasa, Scufița Roșie, Mota –
nul Încălțat, Moțatul sau Barbă-Albastră rămân un prilej de întâl –
nire – cu o tradiție culturală esențială, cu propria copilărie și, cel
mai impor tant, cu micuții cititori de lângă noi, care se vor bucura
la rândul lor de aceste povești, cu atât mai mult cu cât sunt înso –
țite de minunatele ilustrații ale lui Gustave Doré, unul dintre ceimai mari artiști ai vremii sale. Charles Perrault și-a publicat prima oară poveștile în 1697, dardesti nul lor începe cu mult timp în urmă, în tradiția orală a Evu –
lui Mediu european, într-o lume în care magicul se împleteafiresc cu viața cotidiană, iar povestirea, spusă cel mai probabil laceas de seară, la lumina focului, însemna comuniune și desfătare.Charles PerraultCele mai frumoase
povești
Traducere din franceză
de Sarina Cassvan și
Iustina Croitoru
ISBN 978-973-50-4993-5140 pag., 2015