Legitimitatea Democratică a U.e Si Sprijinul Pentru Redistribuirea In Europa

Criză economică și financiara care a lovit economia gloabala din 2008 a avut consecințe severe de destabilizare asupra U.E.

Din această cauză s-au remarcat următoarele aspect problematice:

Partidele politice și organizațiile au pus la îndoială legitimiatatea U.E și acest val de euroscepticism a avut un impact important asupra rezultatelor alegerilor Parlamentului European din Mai 2014 .

Monedă comună în zona euro necesită o integrare economică, bugetară și a politicii fiscale mai departe.

Pentru a obține o integrare politică mai puternică și legitimă între statele membre ale U.E, e necesar ca noțiunea de cetățenie europeană comună să fie întărită/consolidată.

Pentru a obține o Uniune Social Europeană mai puternică e necesar să identificăm discrepanțele cele mai evidente cu privire la performanțele economice și sociale a statelor membre ale U.E.

Scopul cercetării este de a accesa fezabilitatea și legitimitatea propunerilor Uniunii Social Europene.

Nivelul legitimității depinde de două caracteristici fundamentale. În primul rând trebuie să ofere sprijin pentru redistribuire ca atare. Dacă cetățenii europeni ar știi că nivelele actuale de inegalitate sunt durabile și de asemenea nu prezintă o problemă morală, socială sau economică, e aproape evident ca nu vor mai sprijinii din punct de vedere social politicile de redistribuire, indiferent de nivelul de redistribuire prevăzut. În al doilea rând, chiar dacă există sprijin democratic pentru redistribuire, cetățenii au nevoie să identifice U.E ca având nivelul necesar/ adecvat pentru a implementa această politică.

Dacă politica de redistribuire se va implementa doar la nivel național atunci e posibil să împiedice dezvoltarea într-o Uniune Social Europeană.

Literatură de specialitate

Există o mare diferență între indivizi și societăți cu privire la sprijinul acordat pentru redistribuire și inegalitatea veniturilor acestora.

Regimurile statului bunăstării crează așteptări și convingeri în rândul populației care vor continua să-și modeleze preferințele cu privire la viitoare politici și asupra atitudinii lor despre cei care vor beneficia de eforturile de redistribuire.

Raționamentul care stă la baza acestei literaturi de specialitate se axează asupra conceptului cetățenilor cu privire la corectitudinea și egalitatea modelată de cadrul lor instituțional, care implică un grad mare de dependență față de instituționalizare și congruențe între regimurile bunăstării și convingerile populare care pe termen lung pot conduce la continuitatea politicilor existente.

În principiu, în această abordare se discută ca, cetățenii urmează o logică a asigurării: ei sprijină politica de redistribuire bazându-se pe propria lor evaluare și la un moment dat poate vor ajunge chiar ei să beneficieze de această politică.

Sprijinul pentru politica de redistribuire poate fi bazat pe sentimente de solidaritate sau pe o înțelegere rațională a nevoii de coeziune socială sustenabilă.

Cercetariile empirice sugerează ca va fi dificil să atingem un nivel ridicat de solidaritate dacă diferențele culturale (etnie, religie sau limbă) dintr-o societate sunt percepute a fi foarte mari.