Legitima apărare [602141]

1
Legitima apărare

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………………… ..3

Capitolul I Considerații generale privind infracțiunea și cauzele justificative… ..5

Secțiunea 1 Dispoziții generale priv ind infracțiunea ………………… …..5

Secțiunea 2 Cauzele justificative și de neimputabilitate – art. 1 8- 30 cod
penal… ………………………………………………………………………. .7

Subsecțiunea 1 – Cauzele justificative ……………… ……………… .7

Subsecțiunea 2 – Cauzele de neimputabilitate …………… ……….11

Capitolul II Reglementarea instituției legitimei a părări în noul cod penal… ……..14

Secțiunea 1 Introducere în studiul legitimei apărări……… …………………14

Secțiunea 2 Evoluția istorică a instituției legitimei apărări… ……………….15

Secțiunea 3 Analiză comparativă a instituției legitimei apărări prevăzută în
codul penal anterior și în n oul cod penal……………… …….16

Capitolul III Legitima a părare …………………… …………….. …………………………19

Secțiunea 1 Conceptul de leg itimă apărare………………… ………………..19

Secțiunea 2 Fundamentul legi timei apărări……………………… …………20

Secțiunea 3 Condițiile legiti mei apărări ………………………… ………. ..21

Secțiunea 4 Legitima apăra re prezumată……………………………… .. 25

2
Secțiunea 5 Legitima apărare putativă ……………………………… .…..27

Secțiunea 6 Efectele legitim ei apărări …………………………………… 28

Capitolul IV Elementele de drept comparat privind legitima apărare…………… .30

Capitolul V Practica judiciară privind legitima apărare……………………… …..32

Capitolul VI Concluzii și propuneri de lege ferenda…………………………… …37

Bibliografie ……………………………………………………………………. …………………………40

3 Introducere

Țin să afirm că tema pe care am ales -o face parte dintre cele mai importante
obiecte ale cursului de masterat Științe penale și anume dreptul penal.
Totodată, din dreptul penal am apreciat foarte mult necesitatea temei care se
referă la legitima apărare, temă care a creat și continuă să facă obiect de dezbatere
cu privire la fund amentarea legitimei apărări.
Sub acest aspect, după cum însuși Domnul Prof. Dr. Constantin Sima
menționează în cursul său de Drept Penal Parte Generală (editura Hamanagiu –
București -2015, pag. 147) fundamentarea legitimei apărări a determinat mai multe
concepții:
– Prima se referă la ideea că fapta săvârșită în legitimă apărare constituie
infracțiune, dar nu se sancționează pentru că este comisă sub influența unei tulburări
de voință, creată de o agresiune, din partea infractorului.
– A doua concepți e de fundamentare a legitimei apărări privește
existența sa ca un fapt justificativ al exercitării unui drept de apărare în caz de
agresiune nejustificată, pentru că de regulă nimeni nu -și poate face dreptate singur
( ”nul ne se peu faire justice a soi -même”)1.
În noul cod penal se consideră totuși legitima apărare ca o cauză justificativă
operând in rem pe ideea de constrângere morală si imposibilitatea liberei voințe a
celui care ripostează contra unei agresiuni.
Din aceste motive m -am referit în lucr area mea de disertație la cauzele
justificative, cu referire specială la legitima apărare și apoi la cauzele neimputabile:

1 Prof. Dr. Const. S ima- Drept Penal Parte Generală, vol I, Editura Hamangiu -București, 2015, pag ..147.

4 Am abordat în reglementarea instituției legitimei apărăr i conform c. pen. în
vigoare evoluția istorică a acestei instituții și apoi o analiză comparativă în raport de
c. pen anterior.
Am tratat apoi în capitolul III referitor la conținutul instituției legitimei
apărări conceptul acestei instituții și fundamentul ei, precum și condițiile în care se
poate exercita.
Astfel am relatat în lucrare situațiile în care legitima apărare se poate
prezuma și când poate fi considerată putativă, adică situațiile în care persoana
agresată crede în mod eronat că este supusă unui atac material, direct, imediat și
injust în condiț iile art.19 c.pen., dar care în opinia obiectivă atacul trebuie să existe
în mod real pentru existența legitimei apărări.
În opinia subiectivă este suficientă pentru configurarea legitimei apărări
putative convingerea că apărarea este legiti mă și are o cauză justificativă.
De asemenea m -am referit si la efectele legitimei apărări, care în cazul că e
corect reținută justifică apărarea de orice sancțiune penală a persoanei agresate.
În capitolele IV si V m -am referi t la elementele de drept comparat și
practica judiciară, privind legitima apărare.
Nu am considerat însă în concluziile lucrării că legitima apărare ar putea fi
ignorată în cazul în care nu se poate determina proporționalitatea și
dispropor ționalitatea dintre atac și apărare. Această idee operează când persoana
agresată s -a aflat incontestabil într -o situație de temere sau tulburare în care riposta
ei, cât timp a foat exercitată în scopul de a se salva nu i s -ar putea reproșa că nu a
folosit mijloacele cele mai potrivite, tocmai din cauza emoției și temerii în care s -a
aflat.
O altă idee pe care am sugerat -o în concluzii a fost aceea de a se trata la
un loc toate acele cauze sau situații care justifică apărarea de sancțiunea penală.

5 Capitolul I

Considerații generale privind infracțiunea și cauzele justificative

Secțiunea 1 – Dispoziții generale privind infracțiunea și cauzele justificative

Codul penal – adoptat prin legea 286/2009, a fost pus în aplicare prin
legea nr. 187/2012 prin art. 1; Codul penal emite principiul legalității incriminării
( nullum crimen sine lege), iar în aliniatul 2 al aceluiași articol se prevede că nici o
pedeapsă nu poate fi aplicată dacă nu a fost prevăzută de lege ( nulla poena sine
lege).
Legalitatea pedepsei a fost stabilită încă din anul 1764 de Cesare
Beccaria, principiu consacrat și în Legea drepturilor omului sau a cetățeanului de la
1789 și în Declarația universală a drepturilor omului adoptată de Adunarea generală
a ONU de la 10 De cembrie 1948 și înscrisă și în codurile penale anterioare ale
României.
Infracțiunea conform codului penal – art. 15 – este fapta prevăzută de
legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă, a persoanei care a
săvârșit -o.
Trăsăturile esențiale ale infracțiunii ce rezultă din cuprinsul art. 15 cod
penal sunt2:
1) Tipicitatea care presupune 3 condiții:
a) Identitatea dintre faptă și elementele prevăzute de legea penală în norma
de incriminare, ceea ce presupune existența faptei penale;

2 Prof. Al. Boroi și S. Anghel -Fișe de drept penal -Ed. a -II-a, pag..20 -Editura Hamangiu -București -2016.

6 b) Legalitatea: “ nullum crimen sine lege” adică existența unei norme
incriminatoare: infracțiunea fiind o faptă tipică, dar nu orice faptă tipică este
infracțiune.
c) La evaluarea unei fapte ca fiind infracțiune, primul element care trebuie
avut în vedere este acela dacă are o asemenea gravitate prevăzută și sancționată de
legea penală, spre a fi pedepsită sau nu ca infracțiune, “ nulla poena sine lege”;
2) Antijuridicitatea, care are în vedere că :
a) fapta prevăzută de legea pena lă este ilicită numai dacă a fost săvârșită cu
vinovăție și nu a intervenit nici o cauză justificativă;
b) existența unei cauze justificative a faptei prevăzute de legea penală,
înlătura caracterul ilicit( uciderea unei persoane în legitimă apărare);
3) Imputabilitatea se referă la:
a) responsabilitatea făptuitorului pentru fapta concretă săvârșită și norma de
incriminare, ceea ce presupune pe lângă imputația fizică și imputația psihică.
b) responsabilitatea presupune aspectele intelective ( autorul s ă înțeleagă
semnificația acțiunilor sau inacțiunilor sale) și volitive ( autorul să fie stăpân pe
acțiunile sau inacțiunile sale); formele vinovăției fiind:
– intenția directă, prevederea rezultatului și voința producerii lui;
– intenția indirectă( acceptarea rezultatului) în care nu se urmărește dar se
acceptă riscul producerii rezultatului;
– culpa adică situația în care autorul nu acceptă rezultatul sau speră să nu
se producă.

7 Secțiunea 2 – Cauzele jus tificative și de neimputabilitate – (art. 18 – 31) cod
penal

Subsecțiunea 1 Cauze justificative

Prin art. 18 cod penal se consacră instituția cauzelor justificative în care sunt
cuprinse o serie de fapte care nu constituie infracțiuni dacă sunt săvârșite în legitimă
apărare, stare de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații,
consimțământul victimei, deci în condițiile vreuneia din aceste cauze justificative.
Infracțiunea nu rezultă dacă sunt îndeplinite aceste împrejurări care
înlătura caracterul ilicit al faptei.
Situațiile reglementate de legea penală (conform căreia o faptă tip ică
potrivit textului de lege incriminat este justificată și deci nu mai este sancționată ca
infracț iune )se referă la stări sau împrejurări prevă zute de codul penal care înlătură
caracterul ilicit al faptei.
Aceste cauze justificative pot fi:
-generale, cele prevăzute în codul penal partea gener ală și
aplicabile oricărei infracțiuni (art.19 -22 cod penal);
-speciale dacă sunt prevăzut e în codul penal partea speci ală sau
în legile speciale referitoare la anumite infracțiuni.

Efectele cauzelor generale justificative sunt:
A)-Înlăturarea caracterului ilicit al faptei (când fapta nu mai
constituie o infracțiune prin antijuridic itatea ei ) (antijuridicitatea
face ca fapta să nu se ma i justifice penal):

8 Aceste cauze generale prevăzute în codul penal, partea generală,
care justifică fapta în sensul că ea nu mai constituie o infracțiune
sunt:
-legitima apărare ( art.19 cod penal);
-starea de nece sitate ( art.20 cod penal);
-exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații (art.21 cod
penal);
-consimțământul victimei (art.22 cod penal).
Legitima apărare face obiectul acestui studiu potrivit art. 19 cod pen al
și este o cauză justificativă care face ca fapta să nu constituie infracțiune și se referă
la situația în care această faptă a fost comisă de o persoană pentru a înlătura un atac
material, direct, imediat și injust ce pune în pericol pe rsoana sa sau a altu ia,
drepturile acestora sau un interes general, cu condiția ca apărarea să fie
proporțională cu gravitatea atacului.
O altă cauză care justifică fapta prevăzută de legea penală este
conform art.20 cod penal starea de necesitate.
Acest text prevede că se află în stare de necesitate persoana care
săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat
altfel , viața, integrita tea corporală sau sănătatea sa ori a altor persoane sau un bun
impor tant al său ori al altei p ersoane sau un interes general dacă urmările faptei nu
sunt vădit mai grave decât cele care s -ar fi putut produce în cazul în care pericolul
nu era înlăturat.
Tot o cauză justificativă a unei fapte prevăzute de legea penală c onform
art.21 cod penal este:
1) Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații impuse de l ege
cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de acest text.

9 2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală
constând în îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă în forma
prevăzută de lege, dacă acea sta nu este în mod vădit ilegală.
Consimțământul persoanei vătămate este d e asemenea o cauză
justificativă în baza art.22 cod penal dacă fapta prevăzută de legea penală a fost
săvârșită cu consim țământul persoanei vătămate și numai dacă această persoană
putea să dispună în mod legal de valoarea soc ială lezată sau pusă în pericol.
Condițiile ca fapta săvârșită să fie justificată pentru a nu con stitui o
infracțiune sunt:
a) să fie prevăzută de legea penală;
b) făptuitorul să fie conștient că acționează în condițiile unei cauze
justificative.
Continuând seria efectelor cauzelor generale justificativ e amintim pe
lângă înlăturarea caracterului antijuridic( ilicit) al faptei de la litera A și cu celelalte
efecte și anume:
B)-Nu se înlătură vinovăția sub aspectul imputabilității acelei situații;
C)-Se exti nd asupra t uturor participanților operând i n rem;
D)-Dacă se reține o cauz ă justificativă nu este permisă aplica rea
pedepselor, a măsurilor educative și de siguranță și nici a sancțiunilor civile.
După cum am menționat noul cod penal reglementează cazurile ce
înlătura caracterul ilicit al faptei prin reguli generale și specia le.

Cauzele justificative generale sunt prevăzute în partea generală a
codului penal (art. 18 -22) și anume legitima apărare ( art. 19), starea de necesitate (
art. 20) exercitar ea unui drept sau îndeplinirea unei obligații ( art. 21) și
consimță mântul victimei (art. 22), iar cazurile justificative special e sunt prevăzute
în partea specială a codului penal.

10 Aceste cauze justificative special e de asemenea înlă tură caracterul i licit
al infracțiunii și sunt regleme ntate în partea specială a codului pena l, constând în
exercitarea uno r fapte ce înlătură caracterul constitutiv al unor infracțiuni.
Astfel este cazul:
– întreruperii cursului sarcinii de medicul ginecolog în scop terapeu tic
până la vârsta sarcinii de douăzeci și patru de săptămâni sau într eruperea ulterioară
a cursului s arcinii în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului (art.201 alin.6
cod penal).
– omisiunea de a acorda ajutor victimei persoanei aflate în dificu ltate
dacă autorul s -ar expune unui pericol grav cu p rivire la via ța sau sănătatea sa ( art.
203 alin.2 cod penal).
– înțelegerea patrimonială î ntre autorul infracțiunii și partea vătămat ă,
în cazul acelor infracțiuni pentru care este posibilă retragerea plângerii prealabile
( evident pentru ac ele acțiuni penale care se pun în mișcare la plângerea prealabilă )
sau pentru care intervine împăcarea ( art. 272 alin. 2 cod penal).
– dezvăluirea unor fapte sau activități ilegale comise d e autorități într -o
cauză penală în cazul compromiterii justiției ( art.277 alin. 4 cod penal).
– fapta săvârșită de făptuitorul care surprinde pe autorul unei infracțiuni
sau contribuie l a dovedirea acestei infracțiuni sau care surprinde fapte de interes
public, c are au importanță pentru viața comunității și a căror di vulgare prezintă
avantaje p ublice mai mari decât prejudiciu l produs persoanei vătămate ( art. 302 alin.
5 lit. a și b, cod penal)3.

3 M.Udroiu -Fișe de drept penal partea generală, ediția III – Ed.Universul juridic – București -2016 -pag. 58.

11 Subsecțiunea 2 Cauzele de neimputabilitate

Cauzele de neimputabilitate ( art. 23 -31 cod penal ) .
Spre deosebire de cauzele justificative conform art.23 din codul p enal
nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă a fost săvârșită în
cond ițiile vreuneia din cauzele de neimputabilitate.
Efectele cauzelor de neimputabilitate nu se extind asupra tuturor
participanților cu excepția cazului fortuit.
Noțiunea de cauze de neimputabilitate are în vedere împrejurările
prevăzute de legea penală în baza cărora o faptă tipică potrivit textului de incriminare
devine neimputabilă și deci nu se sancți onează ca in fracțiune pentru că lipsește
vinovăția făptuitorului.
De aici rezultă că:
– imputabilitatea este o a doua trăsătură după caracterul ei nejustificat.
Dacă din analiza caracterului nejustificat rezultă că fapta a fos t totuși
justificată nu se mai anali zează incidența vreunei cauze de neimputabilitate.
Spre deosebire de cauzele justificative condițiile ca o faptă s ă constituie
o cauză de neimputabilitate sunt:
– să fie prevăzută de legea penală;
– cauza de neimputabilitate să existe în momentul săv ârșirii faptei.
Cauzele de neimputabilitate sunt prevăzute expres în codul penal și
anume:
– constrângerea fizică ( art. 24 cod penal );
– constrângerea morală ( art. 25 cod penal );

12 – excesul neimputabil ( art. 26 cod penal );
– minoritatea făpt uitorului ( art. 27. cod penal );
– iresponsabilitatea ( art. 28 cod penal );
– intoxicația ( art. 29 cod penal );
– eroarea ( art. 30 cod penal );
– cazul fortuit ( art. 31 cod penal ).
a) Constrângerea fizică și contrangerea morală constituie c auze de
neimputabilitate dacă fapta prevăzută de legea penală este săvârșită din cauza unei
astfel de constrângeri , căreia făptuitorul nu -i poate rezista.
b) În situația const rângerii morale, fapta săvârșită din cauza ace steia
este neimputabilă, chiar dacă ea s -a exercitat prin amenințare cu un pericol grav
pentru persoana făptuitorului, ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod.
c) Excesul neimputabil intervine numai dacă fapta prevăzută de lege a
penală a fost săvârșită de o persoană aflată în legitimă apărare, care a depășit din
cauza tulburării sau temerii limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului.
d) Minoritatea constituie de asemenea o cauză de neimputabilitate a
făptuitorului, care la data comiterii faptei nu îndeplin ea condițiile legale pentru a
răspunde penal.
e) Iresponsabilitatea constituie de asemenea o cauză de neimputa bilitate
dacă persoana, care a săvârșit fapta, în momentul comiterii acesteia nu putea să -și
dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ( să și le con troleze) din cauza unei boli
psihice, sau din alte cauze.

13 f) Intoxicația este tot o cauză de neimputabilitate a faptei penale , dacă
cel ce a săvârșit -o, în momentul comiterii acesteia nu putea să -și dea seama de
acțiunile sau inacț iunile sale ori nu putea să le controleze din cauza intoxicării
involuntare cu alcool, ori alte substanțe psihoactive.
g) Eroarea este de asemenea o cauză de neimputabilitate a unei fa pte
penale în situația în care făptuitorul avea o greșită reprezentare a realității, în
momentul comiterii faptei, necunoscând existența unei stări, situații sau împrejurări
de care depinde caracterul penal al faptei.
h) Cazul fortuit e menționat în codul penal ca o cauză de
neimputa bilitate a faptei prevăzute de legea penală, care e rezultatul unei împrejurări
ce nu putea fi prevăzută de autor.
Cauzele de neimputabilitate produc următoarele efecte:
– înlăturarea responsabilității penale;
– nu se extinde asupra tuturor participanților;
– reținerea unui caz de neimputabilitate n u permite aplicarea pedepselor
și a măsurilor educative;
– se pot aplica însă măsuri de siguranță;
– înlăturarea imputabilității nu atrage în anumite situații și înlăturarea
răspunderii civile.

14
Capitolul II

Reglementarea instituției legitime apăr ări în noul cod penal

Secțiunea 1 Introducere în studiul legitimei apărări

În vederea îm piedicării unui atac material, direct, imediat, injust, fapta
prevăzută de legea penală constituie o cauză justificativă, care înlătură caracterul
penal și reprezintă legitima apărare.
Așa cum am menționat în capitolul anterior rezultă că legitima
apărare este o cauză justificativă invocată de persoana supusă unei agresiuni
conform art.19 di n codul penal, care ripostează în apărare dacă agresorul folosește
forța pentru dobândirea unui folos i licit, ce nu i se cuvine , dacă apărarea este
proporțională cu gravitatea atacului.
De asemenea, conform ar t.19 alin.3 cod penal se prezum ă a fi în
legitimă apărare acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane
într-o locuință, încăpere, dependență sau loc împrejmuite ținând de această fără
drept, prin violență viclenie, efracție sau alte asemenea modalități nelegale ori în
timpul nopții.
Recunoașterea legitimei apărări că o cauză justificativă op erând in rem
este înscrisă în codul penal în vigoare care abandonează concepția codului penal
anterior ce justifica legitima apărar e prin constrângerea morală și imposibilitatea
determinării libertății de voință a celui care ripostează.

15 În noul cod penal legitima apărare se justifică pentru că se recunoaște
oricărei persoane dreptul de a se apăra singură în forță când este supusă unei
agresiuni spre a se restabili ordinea de dr ept încălcată de agresor.

Secțiunea 2 Evoluț ia istorică a legitimei apărări

Codul penal român din 1865 Cuza, în art.57 -65 a prevăzut cauzele ce
apărau de pedeapsă sau o micșora u, cauze printre care era înscrisă și legitima
apărare la art.58. În concepția acelui cod infracțiunile se împărțeau în crime și
delicate și nu existau astfel de infracțiuni când fapta era săvârșită în legitimă
apărare.Astfel se prevedea că:”apărarea este legitimă când este necesară spre a
respinge un atac material, act ual și injust în contra persoanei sale sau a altuia”.
În acel cod nu se admitea legitima apărare decât pentru salvarea vieții
și asimila excesul scuzabil cu legitima apărare perfectă, sens în care și profesorul
V.Dongoroz s -a exprimat în Tratatul său de drept penal.
În anul 1937 s -a adoptat Codul Penal Carol al II -lea, care excludea
infracțiunea în cazul legitimei apărări sau a stării de necesitate și care înlătura
răspunderea penală pentru situațiile de minoritate, eroare ,intoxicație, etc.
Acest cod a fost republicat în 1948, la care s -a adus ulterior și alte
modificări.
Codul penal din 1968 reglementa toate cauzele care înlătura u caracteru l
penal al faptei la art.44 -51 într-o singură secțiune, întrucât conform art.17, din
același cod e xistau trei trăsătur i esențiale ale infracțiunii: pericol social, vinovăție,
prevederea în legea penală iar cauzele ce înlăturau fiecare din aceste trăsături operau

16 după caz, pericol social sau vinovăție, susținându -se că toate cauzele care înlătură
caracterul penal al faptei operau de la lege, astfel că toate erau cauze justificative4.
Noul cod penal în vigoare prevede în mod expres conceptul de cauze
justificative, potrivit cărora nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală
săvârșită sub imperiul acestora. Deci ea nu constituie infracțiune conform legii
penale în situ ațiile în care e comisă în mod licit, adică e permisă de lege și pe cale
de consecință este înlăturat caracterul ilicit al faptei.În astfel de situație se înscrie în
primul rând legitima apărare.

Secțiunea 3 Analiză comparativă a instituției legitimei apărări prevăzută în
codul penal anteri or și în noul cod penal

În noul cod penal în raport cu formularea din codul penal anterior, în
ceea ce privește definirea legit imei apă rari, profesorul G.Antoniu precizează în
explicaț iile pe care le dă, faptul că s -a înlocuit expresia ” stare de legitimă apărare ”
cu expresia ”legitima aparare”.
În art.19 din noul cod penal legitima apărare este prevăzută ca o cauză
justificativ ă.
Totodată în alin.2 al art.19 s -a prevăzut limita proporționalității între
apărare și gravitatea atacului ș i în loc de interes obș tesc s -a trecut interes general ș i
s-a renun tat la alin. 3 din vechiul cod penal, referitor la excesul de apărare, situație
în care actualul cod este reglementat și trecut print re cauzele de neimputabilitate î n
art. 265.

4 M. S.Ivan și G. Ivan -Cauzele justificative , pag..31 -39 Editura Universul Juridic -București, 2016.
5 G. Antoniu, T.Toader și alții in Explicațiile Noului Cod Penal -pag. 196 -Editura Universul Juridic -București -2015.

17 Codul pen al în vigoare a abandonat concepț ia codului ante rior care
justifica legitima apă rare pe ideea de constrângere morală și a stabilit că exist ă
legitimă apă rare ca o cauză justificativă ce operează in rem.
S-a criticat în doctrina penală în primul rând ideea după care
constrângerea ar sta la baza legitimei apărări considerându – se că o astfel de
justificare nu poate fi invocată în cazul terțul ui care intervine în apărarea celui atacat,
deși nu este supus vreunei constrângeri (terțul intervenient exercită apărarea în
interesul celui atacat și deci prezența sa nu înseamnă că legitima apărare ar opera in
personam și nu in rem ).
În al doilea rând se relevă deosebirea că actuala formulare a legitimei
apărări se referă la conținutul acesteia fiind înlocuită expresia “stare de legitimă
apărare “folosită în art.44 alin.1 din codul penal anterior cu expresia “legitimă
apărare “ și totodată expresia “interes obștesc” s-a înlocuit cu expresia “ interes
general “așa cum s -a mai arătat.
A treia deosebire privește art.19 alin. 3 din actualul cod penal. În acest
text se precizează două situații ce privesc prezumția de legitimă apărare și
anume : prima, când se pătrunde fără drept în domiciliul unei persoane prin
mijloace frauduloase și a doua, când pătrunderea fără drept în domiciliul unei
persoane s -a produs în timp de noapte prin orice mijloace.
O a patra deosebire față de reglementările anterioare se referă la faptul
că în art.19 din actualul cod penal nu mai figurează “excesul justificat” care a fost
trecut în categoria “Cauzele de neimputabilitate”6.
În art.26 din actualul cod penal, la care ne-am referit mai sus se prevede
textual că nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, persoanei aflată în

6 I.Pascu și alții -Noul Cod Penal comentat -Partea generală -pag.. 157 -Editura Uni versul Juridic -Ediția a II -a –
București -2016

18 legitimă apărare, care a depășit limitele apărării proporționale cu gravitatea atacului,
din cauza tulburării sau a temerii.
Totodată, fapta persoanei aflată în stare de necesitate conform alin.2 din
art.26 cod penal nu este imputabilă dacă nu și -a dat seama în momentul comiterii
faptei că pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele ce s -ar fi putut produce dacă
pericolul nu era înlăturat.

19 Capitolul III

Legitima apărare

Secțiunea 1 Conceptul de legitimă apărare

Prin ar.19 din noul cod penal se stabilește natura juridică a legitimei
apără ri.
Aliniatul 2 al acestui articol 19 arat ă că se justifică fapta prevazută de
legea penală săvârșită în legitimă apă rare.
În temeiul art.19 a lin.2 cod penal este in legitimă apărare persoana care
săvârșeș te fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust care pune
în pericol per soana sa, a altuia, drepturile acesto ra sau un interes general dacă
apărarea este proporț ional ă cu gravitatea atacului.
În alin.3 a a rt.19 cod penal se reglementează legitima apăra re
prezumată conform căreia în condițiile alin.2 al aceluiași articol se prezumă pentru
a fi în legitimă apă rare acela ce co mite fapta pentru a respinge pătrunderea unei
persoane într -o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta,
fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte aseme nea modalități nelegale ori
în timpul nopț ii.
Putem trag e concluzia că legiuitorul a ț inut seama de realitat ea
obiectivă când a considerat exclusă vinovăția potrivit legii penale în toate cazurile
în care făptuitorul deși acționase cu conștiinț ă și voință o face sub presiunea unei
constrâ ngeri, prin neces itatea recurgerii la apă rare ca ripostă împotriva atacului, fără
să urmărească prejudicierea unei va lori protejate de lege.Aceasta în cazul în care

20 acțiunea pentru î mpiedica rea unui atac injust e apreciată că nu prezinta pericol social,
deși constituie un pericol material7.
Prin urmare textul art.19 din codul penal în vigoare are în vedere
situaț iile din trei aliniate distincte.Se consideră în legitimă apărare o persoană care
urmare unui atac material, direct imediat ș i injust, care pune î n pericol persoana sa,
a altuia, drepturile acesto ra sau un interes general se apără î n astfel de condiții î n
care o astfel d e apărare trebuie să fie proporț ional ă cu atacul.
Situațiile la care se referă legitima apă rare sunt:
– persoana atacată sau o altă perso ană;
– drepturile acestora sau un interes general;
– apărarea să fie exercitată pentru respingerea pătrunderii fără drept,
prin violență, viclenie, efracție a unei persoane într -o locuință, încăpere, dependință
sau loc împrejmuit ținând de aceasta, deci fără drept ori în timpul nopț ii.

Secțiunea 2 Fundamentul legitimei apără ri

În reglemen tarea noului cod penal legitima apărare a fost prevăzută în
vederea evită rii unor situații extreme ce se pot produce, câ nd ordinea de drept este
tulburată ca urmare a unei agresiuni din partea atacatorului, caz în care numai riposta
imediată face posibilă restabilire a de îndată a ordinii de drept încălcată de
agresor.
Atâta timp câ t statul prin organele sale nu poate interveni prompt apare
just să permită victimei sau altor per soane ce sunt de față la tulburarea ordinii de
drept să intervină pentru înlă turarea agresiunii cu riscul de a provoca agresorului
vătămarea gravă a sănătăț ii sau chiar moartea pentru a pune capă t agresiunii.

7 A.Boroi -Drept penal -Partea generală, pag..287, Ediția a -II-a Editura C.H.Beck -București -2014.

21 În multitudi nea de păreri teoretice exprimate două poziții sunt
fundamentate și în jurul că rora pot fi sistematizate toate punctele de vedere:
– o primă idee este ideea de constrângere morală , ca fundament teoretic
al legitimei apără ri;
– a doua idee este aceea a legitimei apărări în condițiile existen ței unei
agresiuni ce amenință viața, integritatea corporală, libertatea individuală sau alte
valori ocrotite de legea penală, întrucâ t dreptul nu poate ceda în faț a ilicitului8.

Secțiunea 3 – Condițiile legitimei apără ri

Conform art. 19 din codu l penal pentru a exista legitimă apărar e sunt
prevăzute condiții atât privitoare la atac cât si cele privitoare la apă rare.
A. Condiț ii privitoare la atac
Profesor A. Boroi în cursul citat menționează condiț iile privit oare la
atac( art. 19 alin. 2) ș i anume:
– Să existe un astfel de atac, adică o acțiune sau inacțiune socialmente
periculoasă din partea agresorului.
Pentru a exista un a tac în sensul legii penale se are în vedere atâ t
comportarea activ agresivă a altei persoane cu intenția de a ră ni sau chiar de a ucide
o persoană cât și o comportare pasiv agresivă din partea unei persoane ce având în
îngrijire un bolnav nu -i administre ază medicamentele prescrise de medic cu intenț ia
de a-i provoca moartea.
a) Atacul să fie material, adică să se exercite prin mijloace fizice și să
fie î ndreptat contra existenț ei fizice a unor valori sociale: viața, sănă tatea,

8 I.Pascu și alții – op.cit – pag.159

22 integritatea unei persoane sau alte drepturi ale acesteia, precum ș i împotri va unui
interes general.
Astfel e cazul în care o persoană surprinde în flagrant o altă pers oană
care încearcă să sustragă un bun , să comită un omor, iar în momentul în care
acționează pentru imobiliz area celui în cauză folosește forța braț ului sau a armei.
Se are în vedere că în cazul agresiunii morale să existe un atac material,
astfel ca cel agresat prin calomnie, ultraj, insu lte nu poate invoca legitima apărare,
dacă folosește acte de violență .
Atacul trebuie să provină totdeauna de la o persoa nă fizică, pentru că
dacă ar proven i de la un animal ne -am afla în prezența stă rii de neces itate, care și ea
constituie o cauză justificativă (art. 20 cod penal ).
b) Atacul să fie direct, adică să fie îndreptat î mpotriva persoanei pe care
o pune în pericol î n mod nemijlocit.
Atacul trebuie să fie direct în cazul în care deș i sub aspect fizic nu are
contact nemijlocit cu valoarea socială pusă în pericol, vizează această valoare. Este
cazul în care se î nlatură sprijinul p e care se susține o schelă pe care lucrează o
persoană a cărei activitate e pusă î n primejdie.
c) Atacul să fie imediat în sensul că pericolul este actual sau pe punctu l
de a se ivi.Astfel este cazul î n care victim a aflată la o anumită distanță de autor cu
un cuțit în mână și care schițează un atac iminent împotriva sa.Dacă există
posibilitatea înlă turarii pericolului prin alt e mijloace, atacul nu poate fi considerat
imediat.
d) Atacul să fie injust în sensul că nu are nici un temei j uridic legal sau
de fapt care să justifice această comportare a agresorului.
Atacul este injust chiar dacă provine din partea unui organ special c are
își exercită în mod abuziv atribuț iile de serviciu.

23 Apărarea disproporționată față de gravitatea atacului devine la rândul
ei un atac injust.
Nu constituie atac injust cel produs de un an imal periculos sau de o
persoană iresponsabilă, care nu este în masură să înțeleagă caracterul injust al
atacului.
e) Atacul să pună î n pericol persoana sau un drept al celui atac at sau un
interes general.Legea impune condiția ca atacul să poata cauza un rău iremediabil
sau greu d e remediat unor valori sociale importante ale persoanei agresate, drepturile
sale ori interesului general.
În situația prevazută în art. 19 alin.3 cod penal adică săvârș irea
faptei pentru respingerea pătrunderii fără drept într -o locuință , încăpere, dependință
sau loc împrejmuit, ținâ nd de aceasta nu mai este necesară îndeplinirea unui atac,
care să pună î n pericol grav persoana sau drepturile celui ata cat, legitima apărare
fiind prezumată ; de a se constata îndeplinirea acestor condiț ii specifice: pătrunderea
în locuință etc. fără drept prin violență, viclenie, efracț ie ori în timpul nopț ii.
B. Condiții privind apă rarea ( art. 19 alin. 2 cod penal ).
a) Acțiunea de apărare să se materializeze printr -o faptă prevăzută de
legea penală . Legitima apărare nu poate fi invocată î n cazu l altor fapte care nu sunt
prevă zute de legea penală cum sunt cele cu caracter disciplinar, civil, etc.
Fapta comisă în apărare poate fi însă săvârșită sub toate formele de
vinovăție: cu intenție, din culpă ori cu intenție depășită 9.
b) Acțiunea de apărare să fie neces ară pentru respinge rea atacului. Dacă
acțiunea de apă rare are ca scop înlăturarea actului de atac în pr egătire sau ră zbunarea
unui atac consumat se consideră lipsită de necesitat e.Acțiunea de apărare trebuie să
se desfășoare între limitele iminenței și consumă rii atacului.

9Ilie Pascu, Andree a Simona Uzlău, Gheorghe Muscalu – Drept Penal Partea Genera lă- Pag .193 -Editia IV -a-Editura
Hamangiu -București -2016

24 c) Apărarea trebuie să se desfășoare în limitele proporționalității
atacului.Nu es te admis să se utilizeze mijloace de con strângere mai grave împotriva
agresorului. Reacția trebuie să fie proporț ional ă cu pericolul creat.
Nu există totuș i o regulă care să stabilească unde se termină proporția
și unde incepe disproporț ia între apărar e și atac.Se susține că o asemenea
proporț ionalitate presupune verificarea consecinț elor produse, dacă se provoacă
agresorului un rău mai mare decâ t valoarea unor bunuri furate.
Constatarea unor disproporții între atac și apărare nu echivalează
totdeaun a cu existența caracterul ui infracțional al faptei. N oul cod penal nu mai
asimilează excesul de apă rare, legitimei apărari în ipoteza în care fă ptuitorul din
cauza tulburării sau temerii a depăș it voluntar sau involuntar limitele unei
proporționalități cu gravitatea pericolului și cu împrejurările î n care s -a produs
atacul.
Se va putea reține într -o astfel de situație existenț a cauzei de
neimputabilitate prev ăzută de art. 26 din noul cod penal ș i anume excesul
neimputabil.
Dacă depășirea limitelor le gitimei apă rari este determinată de alte cauze
( riposta exagerată ) se va putea reț ine e xcesul scuzabil ca o circumstanță atenuantă
legală .
Depăș irea lim itelor legitimei apărări presupune ca în prealabil să existe
condiț iile legitimei apără ri iar riposta care depășește atacul să se expli ce prin
tulburarea sau temerea î n care se afla victim a atacului ( agresorul înarmat eventual
cu topor sau cuț it). Exces ul scuzabil reprezintă o ripostă exagerată , nejustificată î n
raport de starea de tulburare provocată , spre de osebire de excesul neimputabil î n care
se află persoana situată în legitimă apărare, ce poate depăși din cauza tulbură rii sau

25 temerii limitele unei apărări proporț ionale cu gravitatea atacului c onform art. 26 cod
penal 10 , așa cum am menț ionat.
d) Fap ta săvârșită în apărare trebuie să fie îndreptată împotriva
agresorului, nu î mpotriva altei persoane.
Autorii I. Pascu și V. Dobrinoiu și alț ii în lucrarea Noul Co d Penal
Comentat -Partea generală consideră că această condiție este subînțeleasă în trucât
legitima apărare nu se poate exercita decâ t împotriva agres orului și nu împotriva
unui terț .Există însă legitimă apărare și în cazul î n care cel atacat și-a îndreptat fapta
din eroare împotriva alte i persoane decât agresorul, dacă eroar ea nu -i este
imputabil ă11.
e) Se mai adaugă și a cincea condiț ie- aceea ca apărarea să fie precedată
de atac – condiție de asemenea subînțeleasă din primele trei condiții susmenț ionate,
dar se poate cita și în mod distinct, așa cum figurează în fiș ele de Drept Penal partea
generală ale profesorului A. Boroi12.

Secțiunea 4 – Legitima apărare prezumată – art. 19 alin. 3 cod penal

Legitima apă rare este prez umată î n baza art. 19 alin.3 cod penal și se
deosebeș te de legitima apărare comună prevăzută de art. 19 alin. 2 cod penal prin
particularităț ile specific e și pentru că nu treb uie dovedită îndeplinirea condiț iilor
legale, pentru a fi aplicate, impunându -se însă îndeplinirea unor condiț ii specific e.

10L.V Lefterache -Drept Penal partea generală -pag. 198 -Editura Hamangiu -București -2016.
11I.Pascu si V. Dobrinoiu – Noul Cod Penal Comentat -Partea generală -pag. 164 -Editura Hamangiu -București -2016
12 A. Boroi -op. cit – pag..37 -38.

26 Condiț iile p rivind atacul î n ipoteza art. 19 alin. 3 cod penal sunt:
a) Atacul, adică pătrunderea autorului fără drept într -o locuință trebuie
să fie direct, imediat și injust, aspecte a că ror dovedire nu mai este necesară.Prin
locuință se înțelege accepț iunea largă de casă propriu zisă ( încăper e, dependință, loc
împrejmuit ) sau o altă construcție destinată unui scop diferit dar folosită ca locuință,
neavâ nd nici o rele vanță faptul daca este o locuință permanentă sau temporară .
b) În cazul pătrunderii î n timpu l zilei aceasta trebuie să aiba l oc prin:
– violență ( atacatorul înlătură victima î n mod brutal pentru a intra
în curte );
– viclenie ( invocarea unei calități justificative: agent de poliț ie,
echipe de dezinsecț ie, etc.);
– efracț ie ( s pargerea unei locuinț e );
– alte ase menea mijloace care fac posibilă pătrunderea în
locuință .
c) În cazul pătrunderii în timpul nopții într -o locuință , aceasta se poate
realiza în orice mod.
În cazul intrarii în locuință în mod legal de că tre un organ de
percheziț ie, etc. nu se poate pune problema unui atac.
Apărarea se poate rea liza nu numai de proprietar , ci și de o altă persoană
spre a împiedica pă trunderea fără drept în locuință a agresorului.
Simpla limitare a pătrunderii fără drept într-o locuință nu echival ează
cu legitima apă rare putându -se reț ine numai violar ea de domiciliu daca nu e urmată
de vi olență, viclenie, efracț ie, etc.
Referitor la condițiile privind apărarea în situaț iile special e ale art.19
alin. 3 cod penal î n practica judiciară se consideră că și internatu l poate fi asimilat
unei locuinț e.

27 În noțiunea de locuință spațiile comune( scările, liftul ) nu intră în
noțiunea de locuință13 .
Apare însă necesară respectarea cerinței proporționalității apără rii cu
atacul.
Prezumția de legitimă apărare a fost inspirată din codul penal fra ncez
si cel belgian, care ridică însă problema de pricipiu daca există împrejurări care să
facă totdeauna legitimă riposta, adică prezumția de legitimă apă rare, altfel zis daca
respectiva prezumție este absolută sau relativă.Instanț ele franceze au considerat că
această prezumție a legitimei apă rari are caracter relativ ( juris tantum )14.

Secțiunea 5 – Legitima apărare putativă

În codul penal comentat pe articole, pag. 104, ediț ia II -editu ra
C.H.Beck din Bucureș ti, anul 201615 se aduc unele precizări referitoare la existența
legitimei apărări putative, care are în vedere situaț ia unei persoane ce crede în mod
eronat că este supusă unui atac și desfășoară o apărare, precum și cazul î n care
aceasta se află î n eroare cu privire la existența cauzei justificative a apă rarii. Dacă
condiț iile legitimei apărări nu există în mod real, legitima apărare putativă apare ca
o eroare ș i con stituie astfel o cauză de neimputabilitate.
În opinia obiecti vă trebuie să existe în mod real o legitimă apărare
putativă ș i prin urmare o cauză de neimputabilitate.

13 M.C.Ivan și G. Ivan -op. cit -pag.106.
14 G. Antoniu și T.Toader -op. cit -pag. 210.
15 Gh.Bodoroncea și altii -Codul Penal comentat pe articole -pag.104 -ediția II -Editura C.H.Beck -București -2016.

28 În opinia subiectivă este suficientă pentru configurarea legitimei
apărări putative convingerea că apărarea este legitimă și are o cauză justificativ ă, pe
care p rofesorul G. Antoniu o consideră ca o eroare de fapt sau o eroare de drept
întrucâ t eroarea asupra legitimei ap ărări va determina ră spunderea agentului î n
raport cu regulile erorii de fapt sau ale erorii de drept.

Secțiunea 6 – Efectele le gitimei apără ri

În cazul în care fapta se comite în stare de legitimă apă rare de și ar
prezenta elementele unei infracțiuni, starea de legitimă apărare fiind o cauză
justificativă produce efecte in rem, ce se resfrâ ng asupra tuturor participanților. Î n
acest caz fapta nu con stituie infr acțiune, întrucât îi lipsește trăsă tura esențială unei
infracțiuni, fiind justificată fapta, situație în care se înlătură caracterul ei penal.Ca
atare nu se pot aplica pedepse în situația atacului sau apără rii exercitate în ipoteza
legitimei ap ărări.
De asemenea nu se pot lua nici măsuri de siguranță corespunză toare.
În cazul prezumției de legitimă apărare are loc ră sturnarea sarcinii
probei, cel car e trebuie să dovedească existența acestei prezumț ii nu este cel car e o
invocă , ci Ministeru l Public.
Răspunderea civilă delictuală pentru pagubele produse î n caz ul
exercitarii unui atac sau apă rari în condiții de legitimă apărare nu se poate
înlătura.De principiu instanța de judecată poate obliga pe fă ptuitor la repararea
pagubei cauzate pri n fapta sa, dacă se reține culpa sa civilă .

29 În cazul legitimei apărări nu se înlătură ră spundere a pentru daunele
aduse unor terți dacă aceș tia nu au participat ori bu nurile lor nu au fost folosite î n
comiterea faptei16.
Mai ad ăugam că î n domeniul informaticii actualul cod penal a
reglementat la art. 360 -367 infracțiunile contra siguranței și integrității sistemelor
informatice.Î n astfel de cazuri s -a pus pro blema existenței legitimei apără ri la un atac
din partea agresorului care justifi că o ripostă legitimă a victimei.Într -o asemenea
situație se pune problema identifică rii atacului, iar d ificultatea în această ipoteză este
în a se distinge o supralici tare licită de una ilicită .
Totodata este necesar a se observa că identificarea agres orului are ca
premiză identificarea unui atac, iar tehnologia actuală nu este aptă să resolve această
chestiune.
Mai întâi e posibilă identificarea agresorului chiar dacă utilizează
proxy-uri ( server creat special pentru conectare externă a unui numă r limitat sau nu
de utilizatori).
Condiția apărării într -o agresiune informatică impune caracterul idon eu
al apărării iar apărărea să fie îndreptată contra agresorului ș i să fie proporț ional ă cu
gravitatea atacului17.

16I.PAscu, A.S.Uzlău, Gh.Muscalu -op.cit-pag..199.
17 G.Zlati -Legitima apărare și starea de necesitate în domeniul criminalității informatice -pag. 143 -170- Dreptul
nr.5/2012

30
Capitolul IV

Elemente de drept c omparat privind legitima apă rare18

În Codul penal German se prevede în legătură cu legitima apă rare că nu
comite o infracțiune persoana care săvârșește fapta într -o asemenea stare, fiind în
legitimă apărare.Este în legitimă apărare persoana ce se apără pentru a respinge un
atac iminent și ilegal îndreptat î mpotriva sa ori a altei persoane.
Codul penal Spaniol în art. 20 punctul 4 prevede că este exonerată de
responsabilitate penală persoana ce acționează pentru apă rarea ei , a drepturilor
proprii ori stră ine a tunci când sunt întrunite următoarele condiț ii:
a) În cazul apărării de bunuri când prin săvârș irea unui delict se
pune î n pericol grav de distrugere sau pierdere iminentă a acestor bunuri ori î n cazul
pătrunderii fără drept î ntr-o locuinț ă sau depend ințele acesteia.
b) mijlocul a fost rațional folosit pentru a împiedica intrarea în
locuință sau a alung a pe făptuitor.
c) lipseș te provocarea din partea victimei.
Codul penal Francez în art. 122 -5 prevede că nu este responsabilă penal
persoana care în fața unor acte de violență nejustificate , îndreptate împotriva sa sau
a altcuiva îndeplinește în același timp o acțiune de apă rare a ei sau acelui altcuiva,
exceptând disproporția dintre mijloacele de apărare folosite ș i gravitatea agresiunii.
Nu este responsabilă penal persoana, care pentru a întrerupe executarea
unei crime sau a unui delict împotriva unui bun îndeplinește o acțiune de apărare,
alta decât o omucidere voluntară atunci când această acțiune este strict necesară în

18 I. Pascu -op.cit. pag. 168.

31 scopul apără rii, din moment ce mijloacele folosite sunt proporționale cu gravitatea
infracț iunii.
În codul penal Italian legitima ap ărare este reglementată în art. 52 în
sensul că nu se pedepseș te cel ce a comis o faptă , deoarece a fost constrâns de nevoia
de a apă ra un d rept propriu al sau, al altuia î mpotriva pericolului real al unei ofense
injuste cu condiția ca apărarea să fie proporț ional ă cu ofensa.
Codul penal Suedez prevede în Ca pitolul 24 secțiunea I că ”un a ct comis
de o persoană în apărare cons tituie infracț iune numai dacă, ținâ nd seama de natura
agresiunii, importanța obiectului și circumstanțe î n general, e clar nejustificat ” și că
”dreptul de a acționa în legitimă apărare există î mpotriva unui atac inițial ori iminent
contra unei persoane sa u proprietăț i; unei p ersoane care prin violență sau prin
amenințarea cu violență obstrucționează repunerea î n posesie, a unei persoane care
folosind forța sau încercând folosirea ei vrea să intre într -o locuință dependință sau
curte, a unei persoane ce ref uză să părăsească o locuință atunci câ nd i se ordo nă
acest lucru; a unei persoane condamnate ori împotriva căreia s -a luat o măsură
privativă de libertate în caz de evadare prin violență ”.
Așa cum rezultă din legislațiile penale susmenționate nu se folosesc
noțiunile de “ cauze justificative” sau “ cauze de neimputabilitate ” ca în noul cod
penal român ș i nici nu sunt r eglementate toate aceste cauze în toate legislațiile, sau
chiar dacă sunt reglementate, au un conț inut diferit.
Aceste cauze de ner esponsabilitate produc efecte diferite( unele înlătură
infracțiunea, altele numai răspunderea penală sau pedeapsa și sunt unele cauze care
înlătură vinovăția) după cum se precizează în doctrinele ță rilor respective19.

19 M.C. Ivan, G. Ivan -op. cit. pag. .48.

32
Capitolul V

Practica judiciară privind legitima apă rare

1) Curtea de Apel Cluj20- secția penală ș i de minori
-Decizia 581 /R din 24 Aprilie 2013.
Prin această decizie s -a reținut că inculpatul agent de paza acționând
pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu es te în legitimă apărare în cazul unei
agresiuni, a unui atac care îi pune în pericol viața sau drepturile sale.
Potrivit legii penale Curtea a considerat că atacul, pentru a legitima o
acțiune de apărare trebuie să fie direct, material, imediat și injust și să fie îndreptat
împotriva unei persoane care este pusă într -un pericol grav, iar fapta săvârșită în
legitimă apărare trebuie să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului. Din probele
cauzei s -a reținut că rezultă că în momentul în care agentul de pa za l-a lovit pe
agresor , acesta executase acțiuni violente și exista posibilitatea unui atac iminent
din partea lui fiind surprins și de camerele de luat vederi. Ca urmare acțiunea de
apărare a agentului de paza a fost necesară pentru înlăturarea atacului .

2) Înalta Curte de Casație și Justiție21 – secția penală
– Decizia nr. 979 din 20 Martie 2013
Prin această decizie s -a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile
legitimei apărări atunci când atacul victimei având un tub de plastic ( 88 cm) ar fi

20Av. Dr. P Ciobanu și Av.D. Bogdan -Noul cod penal adnotat -Editura Rosetti Internațional – pag. 51 -52- București –
2015
21Ibidem -pag. 53.

33 putut atenta la viața agresorului și nu putea legitima intervenția sa de o duritate
extremă.

3) Înalta Curte de Casație și Justiție22 – secția penală
– Decizia nr. 945 din 17 Martie 2009.
Nu s-a reținut legitima apărare a persoanei ce săvârșește fapta prevăzută
de legea penală după parcurgerea unui interval de timp de la consumarea atacului,
în timp ce victima se retrăgea în fugă întrucât atacul nu era nici iminent și nici actual.

4) Înalta Curte de Casație și Justiție23 – Completul de 9 judecatori
– Decizia nr. 429 din 3 Noiembrie 2003.
Se consideră pătrunderea unei persoane fără drept într -o locuință în
timpul nopții ca o provocare ce justifică legitimă apărare în cazul lovitur ilor repetate
cu urmări mortale asupra victimei care era înarmată cu un băț.

5) Înalta Curte de Casație și Justiție24 – secția penală
– Decizia nr.857 din 20 Februarie 2001.
Instanța a reținut că lovitura de cuțit aplicată de inculpată, părț ii
vătămate a constituit un act de apărare c e se impunea pentru a se salva în fața unui
atac în curs de desfăș urare al părții vătămate, că reia deși i se luase cuț itul a continuat
agresiunea .

22Av. Dr. P Ciobanu și Av.D. Bogdan – Noul cod penal adnotat -pag.. 53
23 Ibidem -pag.. 53.
24 Ibidem -pag..53 -54.

34 6) Decizia Curții Constituționale nr. 818 din 20 Octombrie 2007 25.
S-a reținut că prin instituirea prezumției de legitimă apărare nu trebuie
să se înțeleagă că legiuitorul nu protejează viața integritatea fizică și psihică, pe
motiv că legea stabilește numai o prezumție relativă, această stare nefiind reținută în
mod absolut, independent de circumstanțele cau zei. Astfel fiind s -a respins ca
neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispo zițiilor referitoare la legitima
apărare din vechiul cod penal ( art. 44 alin. 2) referitoare la fapta persoanei de
respingere a pătrunderii fără drept prin violență, viclenie, efracție sau alte mijloace
într-o locuință, încăpere, dependința sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de
marcare.
De altfel această dispoziție a fost introdusă și în noul cod penal.
Din cele exp use rezultă că instanțele de judecată care au pronunț at
soluții pe baza codului penal anterior își menț in vala bilitatea după intrarea î n vigoare
a noului cod pe nal.Astfel existenț a unui atac material nu se contestă chiar dacă
agresorul este dezarmat, dar s-a folosit de alte mijloace de natură să pună în perico l
integritatea corporală a persoane i care se apă ră.
De asemenea s -a reținut că există legitimă apărare și dacă autorul sup us
unei grave agresiuni a luat cuțitul din mâna agresorului ș i i-a aplicat m ai multe
lovituri.
În situația dată dezarmarea agresorului nu a însemnat î ncetarea atacului
din partea acestuia.

– S-a considerat că nu exist ă un atac iminent când inculpatul observând
că victima -agresor înarmată cu un box împinge poarta cu corpul, îi aplică mai multe

25 Prof. Univ. Alex.Boroi – Practică judiciară în materie penală -Drept Penal -partea generala -pag. 194 -Editura
Universul juridic -Bucuresti – 2013

35 lovituri î n cap cu o țeavă metalică ( Tribunalul Suprem – secția penală -decizia
91/1979)26.

De asemenea nu există legitimă apărare dacă inculpatul, dupa c e a
dezarmat victima îi aplică acesteia mai multe lovituri mortale.(Tribunalul Suprem –
secția penală – decizia 474/1981)27.

S-a reținut că nu există legitimă apărare în cazul aceluia care îl uc ide pe
agresor în momentul câ nd acesta încearcă să fugă de la locul faptei.(Curtea Supremă
de Justiție – secția penală – decizia 1015/2001)28.

1) Mai cităm hotărârea CEDO din 17 Martie 2005 în care figurează
Bubbins contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prin care s -a
considerat că recurgerea la forța ucigătoare de către age nții statului poate fi
justificată, când se bazează pe convingerea că nu a fost disproporționată și nu a
depășit limitele a ceea ce polițistul a considerat că este absolut necesar să facă pentru
a evita un pericol real și iminent pentru viața sa și a coleg ilor să i.29

2) Semnală m de asemenea hotararea CEDO din 28 M artie 2006 -Cauza
Perk și alț ii contra Turciei.
În vederea aprecierii respectă rii raportului de pr oporționalitate între
scopul urmă rit și rezultatul produs prin recurgerea la forță, trebuie să se țină seama
de natura scopu lui urmă rit, de pericolul care amenință viața sau integritatea

26 M.C.Ivan și G.Ivan -op.cit. pag. 237.
27Ibidem pag.. 238.

28 Ibidem pag.. 238.
29 Ibidem pag.. 238.

36 corporală a persoanelor, dar ș i de riscul de a exista victime prin folosirea forței. În
situația î n care a survenit moartea unei persoane î n urma ut ilizării armelor de foc
pentru arestarea l egala a unor persoane violente și înarmate și numai după ce agenții
autorităț ii s-au apă rat contra violenț ei ilegale exercitate de cei vizați, nu există o
încălcare a art. 2 din Convenția Europeană , întrucât recurgerea la forță a fost absolut
necesară pentru atingerea scopului urmă rit.30

30 M.C.Ivan și G.Ivan -op.cit. pag. 252.

37 Capitolul VI

Concluzii și propuneri de lege ferenda

Codul penal în vigoare din 1 Februarie 2014 prevede expres încă din
art. 1 că legea penală se aplică faptelor ce constituie infracțiuni ( alin. 1) potrivit unei
reguli fundamentale în materie penală:” Nullum crimen sine lege”.
Totodată nici o persoană nu poate fi sancționată dacă fapta nu a fost
prevăzută de legea penală când a fost săvârșită( alin. 2), iar pedepsele și măsu rile de
siguranță față de acele persoane ce au comis infracțiuni sunt aplicabile numai dacă
legea penală le prevede po trivit unei a două reguli fundamentale în această materie
penală consacrate în art. 2 din codul penal:”Nulla p oena sine lege”.
După cum rezultă din art. 3 al acestui cod, legea penală nu este
retroactivă și nici ultra activă fiind aplicabilă numai infracțiunilor săvârșite în timpul
cât este în vigoare.
Existența unor fapte potrivit codului penal constituie infracțiuni numai
dacă sunt să vârșite cu vinovăție( art. 16).
Uneori intervin unele situații ce împiedică sancționarea lor cum sunt
cauzele justificative menționate expres în articolele 18 -22( legitima apărare, starea
de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei oblig ații, consimțământul
persoanei vătămate ) sau alte cauze neimputabile prevăzute în art. 23 și următoarele
( constrângerea fizică sau morală, excesul neimputabil, minoritatea,
iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea și cazul fortuit) din codul penal ( art. 23-
31).Mai adăugăm infracțiunile cu privire la care se înlătură răspunderea penală:
amnistia, prescripția ori situațiile în care la infracțiunile pentru care este necesară

38 plângerea prealabilă a persoanei vătămate lipsește aceasta plângere, a fost retrasă sau
a intervenit împăcarea părților (art. 152 -159 c.p.).
Legitima apărare este una din cauzele justificative prevăzute în art. 19
din codul penal, dar care în condițiile art. 18 alin. 1 din același cod nu constituie
infracțiune, deși fapta concretă pre zintă trăsăturile acesteia, pentru că din motive de
ordine juridică superioare nu i se conferă un caracter ilicit.
Efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților
conform alin. 2 din art. 1 8 cod penal.
La art. 19 din codul penal se are în vedere legitima apărare ca o cauză
justificativă dacă:
-1. ) Fapta prevăzută de legea penală s-a săvârșit;
-2. ) Atacul este material, direct, imediat și injust;
-3. ) Atacul pune în pericol persoana celui împotriva căruia s -a
îndreptat, dar și împotriva altuia, asupra drepturilor acestora sau
un interes general;
– 4. ) Apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.
Condiția proporționalită ții apărării fiind foarte greu de stabilit în mod
concret propunem de lege ferenda , să fie înlăturată.
De altfel proporționalitatea nu înseamnă o identitate sau o similitudine
între cele două manifestări, după cum sublinia profesorul G . Antoniu – între at ac și
apărare-, dar tot el menționează: apărarea să se mențină în limitele strictei necesităț i31
ceea ce considerăm că este foarte greu să se stabilească pentru că a existat
incontestabil o temere ori o tulburare din partea celui care se apăra. Riposta celui
agresat , atât cât poate fi concepută ca f iind exercitată în scopul de a se salva,

31 Prof. G. Antoniu -op. cit., pag. 196 -201.

39 neputându -i-se reproșa că nu a folosit mijloacele cele mai pot rivite, tocmai din cauza
emoț iei sau temerii.
Proporționalitatea sau disproporționalitatea dintre atac ș i apărare nu se
poate măsura obiectiv și ca atare nu pot fi apreciate decât subiectiv, motiv, pentru
care în practica judiciară apar soluții diverse, ceea ce justifică înlăturarea acestei
condiții în exercitarea legitimei apărări.
Aceasta î ntrucat propor ționalitatea nu poate fi măsurată î n mod ob iectiv
din cauza tulbură rilor emoț ionale de ordin subiectiv ( temere, indignare ).
De asemenea consider că toate aceste cauze, împrejurări sau situații ce
sunt de natură să înlăture răspunderea penală ar trebui tratate în codul penal în
același capitol, ceea ce va contribui la aprecierea mai corectă în ceea ce privește
aplicarea lor ( de la art. 18 la art. 31 cod penal).

40 Bibliografie

I Cursuri, Fi șe, Monografii
1.) Prof. Univ. Dr. G. Antoniu,
Prof. Univ. Dr. T.Toader
-coordonatori –
– Prof. Univ. Dr. G. Antoniu,
– Prof. Univ. Dr. C. Bulai,
– Conf. Univ. Dr. B. N. Bulai,
– Conf. Univ. Dr. C. Duvac,
– Prof. Univ. Dr. I. Griga,
– cercetător științific I. Ifrim,
– Prof. Univ. Dr. Ghe. Ivan,
– Prof. Univ. Dr. C. Mitrache,
– Conf. Univ. Dr. I. Molnar,
– Prof. Univ. Dr. I. Pascu,
– Prof. Univ. Dr. V. Pașca,
– Prof. Univ. Dr. O. Predescu -autori
– -Explicațiile noului cod penal vol.I, Editura Universul Juridic, Bucure ști,
2015.
2.) Prof.Univ.Dr .A.Boroi -Drept Pe nal partea generală -Curs -Ediția II, Editura
C.H.Beck -București-2014.
3) Prof. Univ. Dr. A. Boroi,
Asist. Univ. Drd . S. Anghel -Fișe de Drept penal -Editura Hamangiu –
București, 2016, ediția 2 -a revizuită și adăugită.

41 4) Drd. G. Bodoroncea,
Prof. Univ. Dr. V. Cioclei,
Drd. I . Kuglay,
Prof. Univ. Dr. L.V. Lefterache,
Asist. Univ. Dr. T. Manea,
Dr. I. Nedelcu,
Dr. F.M. Vasile – Codul penal – comentariu pe articole – Ediția II, Editura
C.H.Beck, București, 2016.
5) Drd. M. C. Iv an, Prof. Univ. Dr. G. Ivan- Cauzele justificative – Editura
Universul juridic, București, 2016.
6) Prof. Univ. Dr. L. Lefterache – Drept penal partea generală – Editura
Hamangiu – București, 2016.
7) ) Prof. Univ. Dr. I. Pascu,
Conf. Univ. Dr. A. S. Uzlău,
Dr. Gh. Muscalu – Drept penal Partea Generală -Ediția 4 – Editura Hamangiu –
București, 2016.
8) Prof. Univ. Dr. I. Pascu( coordinator),
Prof. Univ. Dr. V. Dobrinoiu,
Prof. Univ. Dr. I. Dima,
Prof. Univ. Dr. M.A.Hotca,
Conf. Univ. Dr. C. Păun,
Prof, Univ. Dr. I. Chiș,
Conf. Univ. Dr. M. Gorunescu,
Lect. Univ. Dr. M. Dobrinoiu – Noul Cod Penal Comentat -Partea Generală –
Ediția III revăzută și adăugita, Editura Universul juridic, București, 2016.

42 9) Prof. Univ. Dr. C . Sima – Drept Penal Parte Generală, vol I, Editura
Hamangiu -București, 2015
10) Dr. M. Udroiu – Fișe de Drept Penal – partea general ă- Ediția III revăzută și
adăugită, Editura Universul juridic, București, 2016.

II. Articole și Studii.

11) Drd. G. Zlati – Legitima apărare și starea de necesitate în domeniul
criminalității informatice( I I)- Dreptul nr.5/2012.

III. Jurisprudență.

12) Prof. Univ. Dr. A. Boroi
-coordonator –
Con. Univ. Dr. I. Rusu,
Lect. Univ. Dr.F. Pusca,
Lect. Univ. Dr. A. Chirilă,
Lect. Univ. Dr. M. Poco ra,
Lect. Univ. Dr. G. L.Goga,
Lect. Univ. Dr. A. Dumitrache,
Asist. Univ. Drd. M. I. Bălan -Rusu
-autori –
Practică judiciară în materie penală Drept penal.Partea generală -Editura
Universul juridic – București, 2013.
13) Av. Dr. P.Ciobanu, Av. D. Bogdan -Noul cod penal adnotat – Editura
Rosetti Interna țional , București, 2015

43

IV Legislaț ie.

14) Codul penal – Editura Hamangiu, București, 2016.
15) Codul penal – Editura Hamangiu, București, 2013.