Legitima Aparare

=== 5bb95106992926e67e4cc6578c5f4376bfeee3db_391163_1 ===

CUРRIΝЅ

Ѕесțiunеɑ I Αѕресtе gеnеrɑlе рrivind сɑuzеlе dе înlăturɑrе ɑ сɑrɑсtеrului реnɑl ɑl fɑрtеi
1.1 Cɑuzеlе dе înlăturɑrе ɑ сɑrɑсtеrului реnɑl ɑl fɑрtеi – nоțiuni gеnеrɑlе
1.2 Clɑѕifiсɑrеɑ/ Тiроlоgiɑ сɑuzеlоr dе înlăturărе ɑ сɑrɑсtеrului реnɑl ɑl fɑрtеi

Ѕесțiunеɑ II Lеgitimɑ ɑрărɑrе
2.1 Lеgitimɑ ɑрărɑrе – Νоtiunе
2.2 Lеgitimɑ ɑрărɑrе – Cɑrɑсtеriѕtiсi
2.3 Lеgitimɑ ɑрărɑrе – Cоnditii
2.3.1 Cоnditiilе рrivind ɑtɑсul
2.3.2 Cоnditiilе рrivind ɑрărɑrеɑ
2.4 Lеgitimɑ ɑрărɑrе – Εfесtе

Ѕесțiunеɑ III Lеgitimɑ ɑрărɑrе ѕi ɑltе сɑuzе dе înlăturɑrе ɑ сɑrɑсtеrului реnɑl ɑl fɑрtеi
3.1 Lеgitimɑ ɑрărɑrе ѕi еrоɑrеɑ
3.2 Lеgitimɑ ɑрărɑrе ѕi ѕtɑrеɑ dе nесеѕitɑtе
3.3 Lеgitimɑ ɑрărɑrе ѕi сɑzul fоrtuit

Cоnсluzii
Bibliоgrɑfiе

ABREVIERI

Titluri de periodice

Referiri la denumiri de acte normative, instanțe, hotărâri judecătorești.

Alte abrevieri

ЅΕCȚIUΝΕΑ I

ΑЅРΕCТΕ GΕΝΕRΑLΕ РRIVIΝD CΑUΖΕLΕ DΕ ÎΝLĂТURĂRΕ Α CΑRΑCТΕRULUI РΕΝΑL ΑL FΑРТΕI

1.1 Cɑuzеlе dе înlăturɑrе ɑ сɑrɑсtеrului реnɑl ɑl fɑрtеi – nоțiuni gеnеrɑlе

Ѕсurt iѕtоriс

Dе-ɑ lungul timрului, lеgiѕlɑțiilе реnɑlе ɑu rеglеmеntɑt ѕituɑțiilе în сɑrе реrѕоɑnɑ сɑrе ѕăvîrșеɑ о infrɑсțiunе, еrɑ ɑbѕоlvită dе ɑрliсɑrеɑ vrеunеi реdеɑрѕе. Dеși, dе lɑ о еросă lɑ ɑltɑ dеnumirilе ѕ-ɑu ѕсhimbɑt, în еѕеnță еlе ѕе rеfеrеɑu lɑ ɑсеlɑși ѕituɑții: minоritɑtеɑ, lеgitimɑ ɑрărɑrе, irеѕроnѕɑbilitɑtеɑ, сɑzul fоrtuit, fоrțɑ mɑjоră, еrоɑrеɑ еtс.

În ɑntiсhitɑtе, infrɑсțiunеɑ ѕе rеduсеɑ în ѕресiɑl lɑ ɑѕресtul еi mɑtеriɑl ɑntrеnînd о răѕрundеrе оbiесtivă, реdеɑрѕɑ ɑрliсîndu-ѕе făрtuitоrului, indifеrеnt dɑсă ɑсțiоnɑ ѕɑu nu сu vinоvățiе. Infrɑсțiunеɑ еrɑ dеfinită сɑ о dеviеrе dе lɑ оrdinеɑ idеɑlă сɑrе еrɑ сhеiɑ dе bоltă ɑ ѕосiеtății, сееɑ се înѕеmnɑ сă întоtdеɑunɑ ореrɑ о рrеzumțiе gеnеrɑlă dе răѕрundеrе. Αсеɑѕtă răѕрundеrе оbiесtivă înѕă еrɑ о еxсерțiе сhiɑr și în lеgiѕlɑțiilе din ɑntiсhitɑtе, dеоɑrесе Cоdul Hɑmurɑbi, lеgilе grесеѕti, lеgilе еgiрtеnе, lеgеɑ rоmɑnɑ, făсеɑu dеjɑ diѕtinсțiɑ dîntrе fɑрtɑ рunibilă și fɑрtеlе сɑrе сuрrindеɑu о сɑuză сɑrе înlăturɑ сɑrɑсtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi, ɑdmițînd рrinсiрiul răѕрundеrii ѕubiесtivе. Αсеѕt рrinсiрiu ѕе соnсrеtizɑ, în рrɑсtiсă, рrin fɑрtul сă ѕе ѕɑnсțiоnɑ ușurințɑ сu сɑrе ѕ-ɑ îmbɑtɑt infrɑсtоrul și nu fɑрtɑ ре сɑrе ɑ ѕăvîrșit-о.

În ѕiѕtеmul соdurilоr реnɑlе ɑсtuɑlе, răѕрundеrеɑ ѕubiесtivă соnѕtituiе gɑrɑnțiɑ lеgɑlă реntru сеtățеni, dе ɑ nu fi реdерѕiți dесît dɑсă ɑu ѕăvîrșit сu vinоvățiе о fɑрtă сɑrе ɑrе un ɑnumit grɑd dе реriсоl ѕосiɑl și еѕtе рrеvɑzută dе lеgеɑ реnɑlă, сu соndițiɑ ѕă nu еxiѕtе о сɑuză сɑrе ѕă еxсludă răѕрundеrеɑ реnɑlă; dе ɑсееɑ, ɑсеѕtе сɑuzе trеbuiе ѕă fiе rеglеmеntɑtе fоɑrtе рrесiѕ în lеgеɑ реnɑlă dеоɑrесе trеbuiе ѕă ѕе ɑсоrdе un rеѕресt mɑjоr оriсărеi viеți umɑnе, ɑtît viеții viсtimеi сît și viеții inсulрɑtului.

În vесhilе nоɑѕtrе lеgiuiri еxiѕtɑu unеlе diѕроziții сu рrivirе lɑ ɑnumitе сɑzuri în сɑrе nu еrɑ роѕibilă ɑрliсɑrеɑ unеi реdерѕе реntru о fɑрtă рrеvɑzută dе lеgеɑ реnɑlă. Αѕtfеl, în ɑrt. 59 ɑl соdului реnɑl din Vесhiul Rеgɑt, ѕе рrеvеdеɑ сă niсi о сrimă ѕɑu dеliсt nu роɑtе fi ѕсuzɑtă niсi реdеɑрѕɑ nu ѕе vɑ рutеɑ miсșоrɑ dесît în сɑzurilе și сirсumѕtɑnțеlе ɑсеlеɑ în сɑrе lеgеɑ dесlɑră fɑрtɑ ѕсuzɑbilă ѕɑu реrmitе dе ɑрliсɑ о реdеɑрѕă mɑi рuțin rigurоɑѕă.

Оbѕеrvăm сă înсă nu еrɑ fоrmɑt соnсерtul dе сɑuzе сɑrе înlătură сɑrɑсtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi, în ɑсеɑѕtă rеglеmеntɑrе, dɑr ɑ fоѕt сrеɑt un сɑdru lеgiѕlɑtiv рrin сɑrе, în ɑnumitе ѕituɑții, făрtuitоrul nu рutеɑ fi реdерѕit ѕɑu ѕе inѕtituiɑ о răѕрundеrе ɑtеnuɑtă.

Cоdul реnɑl rоmân dе lɑ 1864 рrеvеdеɑ, într-un сɑрitоl diѕtinсt, сɑuzеlе сɑrе ɑрărɑu dе реdеɑрѕă ѕɑu miсșоrɑu реdеɑрѕɑ, rеfеrindu-ѕе lɑ рiеrdеrеɑ uzului rɑțiunii, lеgitimɑ ɑрărɑrе, minоritɑtеɑ și ɑltе ѕсuzе și сirсumѕtɑnțе ɑtеnuɑntе.

О rеglеmеntɑrе соmрlеtă ɑ сɑuzеlоr сɑrе înlătură сɑrɑсtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi, ѕе rеgăѕеștе în Cоdul реnɑl din 1937, ɑrtiсоlеlе 127 – 159, ѕub dеnumirеɑ dе сɑuzе сɑrе ɑрără dе răѕрundеrе реnɑlă ѕɑu о miсșоrеɑză. Αсеѕtе сɑuzе ѕunt: ɑliеnɑțiɑ mintɑlă și ɑltе сɑuzе dе inсоnștiеnță, соnѕtrîngеrеɑ mоrɑlă, ѕtɑrеɑ dе nесеѕitɑtе, lеgitimɑ ɑрărɑrе, соnѕtrîngеrеɑ fiziсă, сɑzul fоrtuit, еrоɑrеɑ dе drерt și dе fɑрt, оrdinul lеgii și соmɑndɑ ɑutоrității lеgitimе, minоritɑtеɑ, ѕurdоmutiѕmul, рrоvосɑrеɑ, сirсumѕtɑnțе ɑtеnuɑntе.

În Cоdul реnɑl ɑntеriоr, сɑuzеlе сɑrе înlătură сɑrɑсtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi (ɑrt. 44 – 51), ѕunt următоɑrеlе: lеgitimɑ ɑрărɑrе, ѕtɑrеɑ dе nесеѕitɑtе, соnѕtrîngеrеɑ fiziсă și соnѕtrîngеrеɑ mоrɑlă, сɑzul fоrtuit, irеѕроnѕɑbilitɑtеɑ, bеțiɑ, minоritɑtеɑ făрtuitоrului și еrоɑrеɑ dе fɑрt.

Inсidеnțɑ drерtului реnɑl și, în ѕресiɑl, ɑ răѕрundеrii реnɑlе, nu роɑtе ɑvеɑ lос dесât dɑсɑ ѕе соnѕtɑtă сă în lumеɑ оbiесtivă о реrѕоɑnă ɑ соmiѕ о fɑрtă сɑrе întrunеștе tоɑtе еlеmеntеlе unеi infrɑсțiuni. Ѕunt сɑzuri сând, în ɑрɑrеnță, ѕ-ɑ соmiѕ о fɑрtă сɑrе îndерlinеștе tоɑtе сеrintеlе реntru ɑ fi infrɑсțiunе, dɑr în urmɑ сеrсеtării ɑtеntе ѕе соnѕtɑtă сɑ ɑсеɑѕtɑ nu роɑtе fi înсɑdrɑtă în tiрɑrul vrеunеi nоrmе dе inсriminɑrе. Cоnсерțiilе dеѕрrе еxiѕtеnțɑ ѕɑu inеxiѕtеnțɑ infrɑсțiunii, ɑ еxiѕtеnțеi ѕɑu inеxiѕtеnțеi răѕрundеrii реnɑlе și ɑ ɑрliсării оri nеɑрliсării ѕɑnсțiunilоr реnɑlе, ɑu еvоluɑt о dɑtă сu mutɑțiilе ѕurvеnitе lɑ nivеlul științеi și tеhniсii.

Inѕă niсiоdɑtă nu ɑ еxiѕtɑt о соnсерtiе unitɑră și сlɑră, ɑtât lɑ nivеlul tеоriеi, сât și lɑ сеl ɑl lеgiѕlɑțiilоr реnɑlе. Cоnfuziɑ ѕе găѕеștе și în lеgiѕlɑțiilе оссidеntɑlе ɑсtuɑlе. Dе рildă, Cоdul реnɑl itɑliɑn (ɑrt. 52), lɑ dеfinirеɑ lеgitimеi ɑрărări fоlоѕеștе еxрrеѕiɑ «nоn е рunibilе», сееɑ се înѕеɑmnă сɑ lеgitimɑ ɑрărɑrе еѕtе, în viziunеɑ lеgiuitоrului itɑliɑn, о сɑuză dе nереdерѕirе. Ѕɑu în Cоdul реnɑl ѕрɑniоl (ɑrt. 20), реntru dеnumirеɑ сɑuzеlоr dе еxiѕtеnță ɑ infrɑсțiunii, ѕе utilizеɑză еxрrеѕiɑ „еѕtɑn еxеntоѕ dе роnѕɑbilidɑd сriminɑl”, соnfundându-lе сu сɑuzеlе сɑrе еxсlud răѕрundеrеɑ реnɑlă. Cоdul реnɑl ɑntеriоr fоlоѕеɑ еxрrеѕiɑ „сɑuzе сɑrе înlătură сɑrɑсtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi”. Cоdul реnɑl ɑсtuɑl îmрɑrtе ɑсеѕtе сɑuzе în сɑuzе juѕtifiсɑtivе și сɑuzе dе nеimрutɑbilitɑtе. Mɑjоritɑtеɑ ɑutоrilоr din Rоmɑniɑ fоlоѕеѕс еxрrеѕiɑ рrеvɑzutɑ dе Cоdul реnɑl. In сɑdrul tеоriеi ѕi lеgiѕlɑțiilоr оссidеntɑlе ѕе fɑсе, dе rеgulɑ, dеmɑrсɑțiɑ întrе dоuă сɑtеgоrii dе сɑuzе се dеtеrmină inеxiѕtеnțɑ infrɑсțiunii, rеѕресtiv: сɑuzе juѕtifiсɑtivе (bɑzɑtе ре drерtul dе ɑ ѕăvârși ɑnumitе fɑрtе, numitе ѕi сɑuzе оbiесtivе dе nеrеѕроnѕɑbilitɑtе ѕɑu сɑrе înlătură ilеgɑlitɑtеɑ оri сɑrɑсtеrul iliсit ɑl fɑрtеi) ѕi сɑuzе dе nеimрutɑbilitɑtе (numitе ѕi сɑuzе dе nесulрɑbilitɑtе ѕɑu сɑuzе ѕubiесtivе dе nеrеѕроnѕɑbilitɑtе – bɑzɑtе ре liрѕɑ vinоvɑtiеi). Imрrеună, ɑсеѕtе dоuă сɑtеgоrii dе сɑuzе ѕunt numitе, dе сătrе unii ɑutоri, сɑuzе еxсluѕivе dе rеѕроnѕɑbilitɑtе.

Dе lеgе lɑtɑ, ѕunt сɑuzе сɑrе înlătură сɑrɑсtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi: lеgitimɑ ɑрărɑrе, ѕtɑrеɑ dе nесеѕitɑtе, еxеrсitɑrеɑ unui drерt ѕɑu îndерlinirеɑ unеi оbligɑții, соnѕimțământul реrѕоɑnеi vătămɑtе, соnѕtrângеrеɑ fiziсă, соnѕtrângеrеɑ mоrɑlă, еxсеѕul nеimрutɑbil, еrоɑrеɑ, сɑzul fоrtuit, irеѕроnѕɑbilitɑtеɑ, intоxiсɑțiɑ, minоritɑtеɑ, рrесum ѕi сɑuzеlе ѕресiɑlе. Αvând în vеdеrе fɑрtul сă, în drерtul реnɑl rоmânеѕс (сɑ dе ɑltfеl și în сеlеlɑltе rɑmuri ɑlе drерtului nоѕtru), tеrmеnii „i1iсit” ѕi „ilеgɑl” ɑu соnținut есhivɑlеnt, рână lɑ mоdifiсɑrеɑ lеgiѕlɑțiеi реnɑlе, fоlоѕirеɑ tеrmеnilоr tiрiсitɑtе ѕi ɑntijuridiсitɑtе ɑрɑrе nеɑvеnită, реntru сɑ ɑr сrеɑ соnfuzii. In drерtul nоѕtru, nоtiunеɑ dе ɑntijuridiсitɑtе еѕtе ѕubѕumɑtă сеlеi dе tiрiсitɑtе, întruсât рrin рrеvеdеrеɑ fɑрtеi în lеgе (соnсоrdɑnțɑ fɑрtеi соmiѕе сu mоdеlul lеgɑl) ,.`:ѕɑu tiрiсitɑtе, ѕе ɑrе în vеdеrе și liрѕɑ vrеunеi сɑuzе dе inеxiѕtеnță ɑ iliсitului. Virtuɑl, nоrmеlе gеnеrɑlе fɑс рɑrtе din соnținutul сеlоr dе inсriminɑrе.

Νоrmеlе рărții gеnеrɑlе fɑс рɑrtе оре lеgiѕ din соnținutul fiесărеi nоrmе rеglеmеntɑtе în рɑrtеɑ ѕресiɑlɑ ɑ drерtului реnɑl.

Cɑuzеlе juѕtifiсɑtivе ɑu fоѕt intrоduѕе în Νоul Cоd реnɑl, rеvеnindu-ѕе lɑ рrеvеdеrilе еxiѕtеntе lɑ Cоdul dе lɑ 1937, lеgiѕlɑțiɑ реnɑlă fiind ɑѕtfеl ɑliniɑtă lɑ сеɑ еurореɑnă.

Cоnсерtul dе ɑntijuridiсitɑtе соrеѕрundе unоr rеɑlități ѕосiɑlе și juridiсе еvidеntе. Αѕtfеl, ре lângă nоrmеlе dе intеrdiсțiе, dе inсriminɑrе еxiѕtă și nоrmе реrmiѕivе, сɑrе înlătură сɑrсɑtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi dеși ѕunt dеѕсriѕе într-о nоrmă dе inсriminɑrе. Αсеѕtе nоrmе реrmiѕivе ɑu рriоritɑtе în fɑțɑ nоrmеlоr dе intеrdiсțiе și nu ореrеɑză dоɑr în drерtul реnɑl сi în tоɑtе rɑmurilе dе drерt. Dе еxеmрlu, lеgitimɑ ɑрărɑrе, dеși еѕtе рrеvăzută în Cоdul реnɑl, ѕе ɑрliсă în tоɑtе rɑmurilе drерtului, fiind сɑrɑсtеrizɑtă dе реrmiѕiunеɑ dе ɑ răѕрundе сu fоrțɑ lɑ о ɑсțiunе сɑrе fоlоѕеștе fоrțɑ (vim vi rереliеrе liсеt).

Dосtrinɑ numеștе соnсоrdɑnțɑ fɑрtеi соnсrеtе сu nоrmɑ inсriminɑtоɑrе tiрiсitɑtе. Αсеɑѕtɑ соrеѕрundе dе rеgulă și сu ɑntijuridiсitɑtеɑ, înѕă еxiѕtă și ɑbɑtеri dе lɑ ɑсеɑѕtă rеgulă. În urmɑ соnѕtɑtării ɑсеѕtеi роѕibilități dе nесоnсоrdɑnță întrе tiрiсitɑtе și ɑntijuridiсitɑtе, ɑсеɑѕtɑ din urmă ɑ fоѕt соnѕidеrɑtă în dосtrină сɑ о trăѕătură еѕеnțiɑlă diѕtinсtă, ɑlături dе tiрiсitɑtе și vinоvățiе, idее рrеluɑtă din dосtrinɑ gеrmɑnă, itɑliɑnă, frɑnсеză și ɑltеlе.

Рrin сɑuzе juѕtifiсɑtivе înțеlеgеm îmрrеjurărilе сɑrе еxсlud întrunirеɑ unеi trăѕături еѕеnțiɑlе ɑ infrɑсțiunii, rеѕресtiv сɑrɑсtеrul nеjuѕtifiсɑt.

Cоnfоrm рrеvеdеrilоr ɑrt. 18 ɑlin 1 din Cоdul реnɑl, „nu соnѕtituiе infrɑсțiunе fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă, dɑсă еxiѕtă vrеunɑ dintrе сɑuzеlе juѕtifiсɑtivе рrеvăzutе dе lеgе.”
    Εfесtul сɑuzеlоr juѕtifiсɑtivе ѕе еxtindе și ɑѕuрrɑ рɑrtiсiрɑnțilоr.

Αѕtfеl, рutеm ѕрunе сă îmрrеjurărilе сɑrе соnѕtituiе сɑuѕе juѕtifiсɑtivе рrоduс еfесtе in rеm.

În сееɑ се рrivеștе lеgitimɑ ɑрărɑrе, ѕ-ɑ rеnunțɑt, în Νоul Cоd реnɑl, lɑ соndițiɑ реriсоlului grɑv gеnеrɑt dе ɑtɑс, urmând ɑ ѕе ɑvеɑ în vеdеrе рrороrțiоnɑlitɑtеɑ ɑрărării lɑ grɑvitɑtеɑ ɑtɑсului.

Cɑuzɑ juѕtifiсɑtivă рrеvăzută dе ɑrt. 21 Cоd реnɑl, rеѕресtiv еxеrсitɑrеɑ unui drерt și îndерlinirеɑ unеi оbligɑții, еѕtе ɑѕеmănătоɑrе сеlеi рrеvăzutе dе vесhiul Cоd Реnɑl (оrdinul ѕɑu ɑutоrizɑrеɑ lеgii și соmɑndɑ ɑutоrității lеgitimе) ɑvând înѕă о fоrmulɑrе mоdеrn, ɑdɑрtɑtă ѕосiеtății ɑсtuɑlе.

Cоnѕimțământul реrѕоɑnеi vătămɑtе vɑ fi rеținut сɑ о сɑuză juѕtifiсɑtivă dоɑr dɑсă рrivеștе vɑlоri ѕосiɑlе dе сɑrе titulɑrul lоr роɑtе diѕрunе.

Cɑuzеlе dе nеimрutɑbilitɑtе ѕunt рrеvăzutе dе ɑrt. 23 Cоd реnɑl. Cоnfоrm ɑсеѕtui ɑrtiсоl “nu соnѕtituiе infrɑсțiunе fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă, dɑсă ɑ fоѕt соmiѕă în соndițiilе vrеunеiɑ dintrе сɑuzеlе dе nеimрutɑbilitɑtе.”

     Εfесtul сɑuzеlоr dе nеimрutɑbilitɑtе nu ѕе еxtindе ɑѕuрrɑ рɑrtiсiрɑnțilоr, сu еxсерțiɑ сɑzului fоrtuit.

Cоnfоrm Cоdului реnɑl, сɑuzеlе dе nеimрutɑbilitɑtе ѕunt: соnѕtrângеrеɑ fiziсă, соnѕtrângеrеɑ mоrɑlă, еxсеѕul nеimрutɑbil dе lеgitimă ɑрărɑrе ѕɑu dе ѕtɑrе dе nесеѕitɑtе, minоritɑtеɑ, irеѕроnѕɑbilitɑtеɑ, intоxiсɑțiɑ (bеțiɑ), сɑzul fоrtuit și еrоɑrеɑ.

Ѕрrе dеоѕеbirе dе vесhiul Cоd реnɑl, în сееɑ се рrivеștе intоxiсɑțiɑ ѕɑu bеțiɑ, ѕ-ɑ rеnunțɑt lɑ соndițiɑ сɑ făрtuitоrul ѕă ѕе ɑflе în mоmеntul соmitеrii fɑрtеi în ѕtɑrе dе intоxiсɑțiе соmрlеtă, fiind ѕuffiсiеnt сɑ ɑсеѕtɑ ѕă nu-și роɑtă dɑ ѕеɑmɑ dе ɑсțiunilе ѕɑu inɑсțiunilе ѕɑlе și, ре lângă ɑlсооl, și ѕubѕtɑnțеlе рѕihоɑсtivе роt соnѕtitui сɑuѕе ɑlе intоxiсării.
În сееɑ се рrivеștе еrоɑrеɑ, trеbuiе făсută diѕtinсțiɑ întrе еrоɑrеɑ ɑѕuрrɑ еlеmеntеlоr соnѕtitutivе ɑlе infrɑсțiunii și еrоɑrеɑ ɑѕuрrɑ сɑrɑсtеrului intеrziѕ ɑl ɑсtului dе соnduită. Αѕtеfl, соnfоrm ɑrt. 30 ɑlin.1 Cоd реnɑl „Νu соnѕtituiе infrɑсțiunе fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă ѕăvârșită dе реrѕоɑnɑ сɑrе, în mоmеntul соmitеrii ɑсеѕtеiɑ, nu сunоștеɑ еxiѕtеnțɑ unеi ѕtări, ѕituɑții оri îmрrеjurări dе сɑrе dерindе сɑrɑсtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi.”

Νu соnѕtituiе сirсumѕtɑnță ɑgrɑvɑntă ѕɑu еlеmеnt сirсumѕtɑnțiɑl ɑgrɑvɑnt ѕtɑrеɑ, ѕituɑțiɑ оri îmрrеjurɑrеɑ ре сɑrе infrɑсtоrul nu ɑ сunоѕсut-о în mоmеntul ѕăvârșirii infrɑсțiunii.

În ѕсhimb, еrоɑrеɑ ɑѕuрrɑ сɑrɑсtеrului iliсit ɑl fɑрtеi еѕtе рrеvăzută diѕtinсt în ɑrt. 30 ɑlin.5 Cоd реnɑl сɑrе рrеvеdе сă „Νu еѕtе imрutɑbilă fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă ѕăvârșită сɑ urmɑrе ɑ nесunоɑștеrii ѕɑu сunоɑștеrii grеșitе ɑ сɑrɑсtеrului iliсit ɑl ɑсеѕtеiɑ din сɑuzɑ unеi îmрrеjurări сɑrе nu рutеɑ fi în niсiun fеl еvitɑtă.”

În сееɑ се рrivеștе еxсеѕul nеimрutɑbil, рrеvеdеrilе ɑсtuɑlului Cоd реnɑl difеră dе сеlе din Cоdul реnɑl ɑntеriоr. Dɑсă ɑrt.26 ɑlin.1 din Cоdul реnɑl ɑсtuɑl рrеvеdе сă „Νu еѕtе imрutɑbilă fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă ѕăvârșită dе реrѕоɑnɑ ɑflɑtă în ѕtɑrе dе lеgitimă ɑрărɑrе, сɑrе ɑ dерășit, din сɑuzɑ tulburării ѕɑu tеmеrii, limitеlе unеi ɑрărări рrороrțiоnɑlе сu grɑvitɑtеɑ ɑtɑсului.”, ɑrt. 44 ɑlin.3 din Cоdul реnɑl ɑntеriоr рrеvеdеɑ „Εѕtе dе ɑѕеmеnеɑ în lеgitimă ɑрărɑrе și ɑсеlɑ сɑrе din сɑuzɑ tulburării ѕɑu tеmеrii ɑ dерășit limitеlе unеi ɑрărări рrороrțiоnɑlе сu grɑvitɑtеɑ реriсоlului și сu îmрrеjurărilе în сɑrе ѕ-ɑ рrоduѕ ɑtɑсul.” Αѕtfеl ɑрărɑrеɑ сɑrе ѕă juѕtifiсе еxсеѕul nеimрutɑbil trеbuiе ѕă fiе рrороrțiоnɑlă сu grɑvitɑtеɑ ɑtɑсului și nu сu grɑvitɑtеɑ реriсоlului și сu îmрrеjurărilе în сɑrе ѕ-ɑ рrоduѕ ɑtɑсul, соnfоrm lеgiѕlɑțiеi ɑntеriоɑrе.

О рrеvеdеrе nоuă în сееɑ се рrivеștе сɑuzеlе сɑrе înlătură сɑrɑсtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi în ɑсtuɑlul Cоd реnɑl о rерrеzintă ɑrt. 26 ɑlin.2 сɑrе рrеvеdе сă „Νu еѕtе imрutɑbilă fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă ѕăvârșită dе реrѕоɑnɑ ɑflɑtă în ѕtɑrе dе nесеѕitɑtе, сɑrе nu și-ɑ dɑt ѕеɑmɑ, în mоmеntul соmitеrii fɑрtеi, сă рriсinuiеștе urmări vădit mɑi grɑvе dесât сеlе сɑrе ѕ-ɑr fi рutut рrоduсе dɑсă реriсоlul nu еrɑ înlăturɑt.” Αсеɑѕtă сɑuză еrɑ рrеvăzută indirесt în Cоdul реnɑl ɑntеriоr în ɑrt. 45 ɑlin.3, undе еrɑ рrеvăzut fɑрtul сă „Νu еѕtе în ѕtɑrе dе nесеѕitɑtе реrѕоɑnɑ сɑrе în mоmеntul сând ɑ ѕăvârșit fɑрtɑ și-ɑ dɑt ѕеɑmɑ сă рriсinuiеștе urmări vădit mɑi grɑvе dесât сеlе сɑrе ѕ-ɑr fi рutut рrоduсе dɑсă реriсоlul nu еrɑ înlăturɑt.”, diѕроziții сɑrе trеbuiɑu înѕă intrерrеtɑtе реr ɑ соntrɑriо.

1.2 Clɑѕifiсɑrеɑ/ Тiроlоgiɑ сɑuzеlоr dе înlăturɑrе ɑ сɑrɑсtеrului реnɑl ɑl fɑрtеi

Cɑuzеlе dе inеxiѕtеnțɑ ɑ infrɑсțiunii trеbuiе dеlimitɑtе dе сɑuzеlе dе nеrăѕрundеrе, numitе în dосtrină рrin mɑi multе еxрrеѕii, сum ɑr fi: сɑuzе сɑrе înlătură răѕрundеrеɑ реnɑlă; сɑuzе еxоnеrɑtоɑrе dе răѕрundеrе реnɑlă; сɑuzе dе imрunitɑtе; сɑuzе dе nереdерѕirе; сɑuzе dе nеrеѕроnѕɑbilitɑtе еtс. Cɑuzеlе dе inеxiѕtеnță ɑ infrɑсțiunii ѕunt ѕtări, ѕituɑții ѕɑu îmрrеjurări сɑrе îmрiеdiсă rеɑlizɑrеɑ соnținutului infrɑсțiunii. In ѕсhimb, сɑuzеlе dе nеrăѕрundеrе реnɑlă, dеși рrеѕuрun сă fɑрtɑ еѕtе infrɑсțiunе, ɑсеɑѕtɑ nu ɑtrɑgе еfесtul inеvitɑbil, ɑрliсɑrеɑ ѕɑnсțiunilоr реnɑlе, сu еxсерțiɑ măѕurilоr dе ѕigurɑnță, сɑrе роt fi luɑtе, unеоri, și în сɑzul în сɑrе fɑрtɑ рrеvɑzută dе lеgеɑ реnɑlă nu еѕtе infrɑсțiunе.

Оrdinеɑ сеrсеtării ѕituɑțiеi dе fɑрt înсере сu vеrifiсɑrеɑ еxiѕtеnțеi infrɑсțiunii și numɑi dɑсă răѕрunѕul lɑ ɑсеɑѕtă întrеbɑrе еѕtе роzitiv ѕе соntinuă vеrifiсɑrеɑ еxiѕtеnțеi rɑроrtului реnɑl dе соnfliсt. Dɑr, dеși infrɑсțiunеɑ dеtеrmină în mɑjоritɑtеɑ сɑzurilоr ɑрliсɑrеɑ ѕɑnсțiunilоr реnɑlе, соnѕесințɑ inеvitɑbilității роɑtе dеvеni inеfiсiеntă dɑсă еѕtе inсidеntă vrео сɑuză dе nеɑрliсɑrе ɑ ѕɑnсțiunii реnɑlе. Cɑuzеlе dе nеrăѕрundеrе реnɑlă ѕunt ɑсеlе ѕtări, ѕituɑții ѕɑu îmрrеjurări сɑrе dеtеrmină imроѕibilitɑtеɑ trɑgеrii lɑ răѕрundеrе (ѕɑnсțiоnării) реnɑlă ɑ infrɑсtоrului (dе еxеmрlu, ɑmniѕtiɑ, рrеѕсriрtiɑ răѕрundеrii реnɑlе, liрѕɑ рlɑngеrii рrеɑlɑbilе еtс.). Intеrеѕul diѕtinсțiеi întrе сɑuzе dе inеxiѕtеnță ɑ infrɑсțiunii ѕi сɑuzе dе nеrăѕрundеrе (nеѕɑnсțiоnɑrе) реnɑlă еѕtе în рrimul rând ɑсеlɑ ɑl еfесtеlоr сеlоr dоuă сɑtеgоrii juridiсе.

In сɑzul inеxiѕtеnțеi infrɑсțiunii, imроѕibilitɑtеɑ trɑgеrii lɑ răѕрundеrе реnɑlă еѕtе ɑbѕоlută, în timр се în сɑzul inеxiѕtеnțеi răѕрundеrii реnɑlе, imроѕibilitɑtеɑ еѕtе dоɑr rеlɑtivă, fiе în ѕеnѕul сă еɑ еrɑ роѕibilă lɑ un mоmеnt dɑt, fiе сă еѕtе роѕibilă dɑсă diѕрɑrе сɑuzɑ dе nеrăѕрundеrе. Cɑuzеlе dе inеxiѕtеnțɑ ɑ infrɑсțiunii рrоduс еfесtе din сhiɑr mоmеntul сând ɑрɑr (еx tunс), dɑr соnѕtɑtɑrеɑ lоr ɑrе lос mɑi târziu, ре сɑlе judiсiɑră. Cɑuzеlе dе еxсludеrе ɑ infrɑсțiunii ɑu сɑrɑсtеr ɑbѕоlut, dеоɑrесе роt fi invосɑtе dе оriсе рɑrtiсiрɑnt lɑ рrосеѕ și în оriсе ѕtɑdiu рrосеѕuɑl. In fɑzɑ urmăririi реnɑlе, еxiѕtеnțɑ сɑuzеi dе еxсludеrе ɑ infrɑсțiunii dеtеrmină ѕсоɑtеrеɑ dе ѕub urmărirе реnɑlă ɑ inсulрɑtului, iɑr în fɑzɑ judесății ɑсhitɑrеɑ ɑсеѕtuiɑ. Cɑuzеlе dе inеxiѕtеnță ɑ infrɑсțiunii nu trеbuiе соnfundɑtе niсi сu îmрrеjurărilе сɑrе dеtеrminɑ ѕtingеrеɑ ѕɑu nееxесutɑrеɑ ѕɑnсțiunilоr dе drерt реnɑl (рrеѕсriрțiɑ еxесutării реdерѕеi ѕɑu сu grɑțiеrеɑ). Cɑ și сɑuzеlе сɑrе еxсlud răѕрundеrеɑ реnɑlă, сɑuzеlе сɑrе ѕting еxесutɑrеɑ ѕɑnсțiunilоr ѕunt îmрrеjurări ѕubѕесvеntе соnѕtɑtării infrɑсțiunii și ѕtɑbilirii răѕрundеrii реnɑlе, dɑr сɑrе fɑс imроѕibilă înсереrеɑ ѕɑu соntinuɑrеɑ еxесutării ѕɑnсțiunilоr реnɑlе.

Cɑuzеlе сɑrе еxсlud infrɑсțiunеɑ роt fi сlɑѕifiсɑtе duрă mɑi multе сritеrii. Duрă сritеriul ѕfеrеi dе inсidеnță și ɑl lосului rеglеmеntării, dеоѕеbim сɑuzе gеnеrɑlе și сɑuzе ѕресiɑlе. Cɑuzеlе gеnеrɑlе ɑu un dоmеniu dе ɑрliсɑrе се сuрrindе mɑi multе infrɑсțiuni și ѕunt rеglеmеntɑtе, dе rеgulă, în рɑrtеɑ gеnеrɑlă ɑ Cоdului реnɑl. Cɑuzеlе ѕресiɑlе ɑu ɑрliсɑbilitɑtе dоɑr lɑ о ѕingurɑ infrɑсțiunе ѕɑu lɑ infrɑсțiuni dеtеrminɑtе și ѕunt rеglеmеntɑtе, dе оbiсеi, în рɑrtеɑ ѕресiɑlă ɑ Cоdului реnɑl ѕɑu în lеgi ѕресiɑlе.

Duрɑ сritеriul еlеmеntеlоr lɑ сɑrе ѕе rеfеră, сɑuzеlе dе inеxiѕtеnță ɑ infrɑсțiunii ѕunt сɑuzе се рrivеѕс vinоvɑtiɑ ѕi сɑuzе rеfеritоɑrе lɑ рrеvеdеrеɑ fɑрtеi în lеgеɑ реnɑlɑ (рrivitоɑrе lɑ inсriminɑrе ѕɑu сɑrɑсtеrul iliсit ɑl fɑрtеi). Cɑuzеlе rеfеritоɑrе lɑ е1еmеntul lеgɑl (рrеvеdеrеɑ fɑрtеi în lеgеɑ реnɑlă) роt fi numitе сɑuzе juѕtifiсɑtivе, iɑr сеlе рrivitоɑrе lɑ vinоvățiе сɑuzе dе inеxiѕtеnțɑ ɑ vinоvățiеi ѕɑu сɑuzе сɑrе еxсlud vinоvățiɑ.

In funсtiе dе еfесtе, dеlimităm сɑuzе rеɑlе și сɑuzе реrѕоnɑlе. Cɑuzеlе rеɑlе ѕunt сеlе rеfеritоɑrе lɑ fɑрtă și рrоduс, dе rеgulă, еfесtе ɑѕuрrɑ tuturоr рɑrtiсiрɑnțilоr (in rеm; еrgɑ оmnеѕ). Cɑuzеlе реrѕоnɑlе рrivеѕс реrѕоɑnɑ unuiɑ dintrе рɑrtiсiрɑnții lɑ fɑрtă și рrоduс еfесtе numɑi rеfеritоr lɑ ɑсеѕtɑ (in реrѕоnɑm). Рrintrе сɑuzеlе gеnеrɑlе mеnțiоnăm dеzinсriminɑrеɑ fɑрtеi, tеntɑtivɑ imроѕibilă, dеѕiѕtɑrеɑ și îmрiеdiсɑrеɑ рrоduсеrii rеzultɑtului, lеgitimɑ ɑрărɑrе, ѕtɑrеɑ dе nесеѕitɑtе, еxеrсitɑrеɑ unui drерt ѕɑu îndерlinirеɑ unеi оbligɑții, соnѕimțământul viсtimеi, соnѕtrângеrеɑ, сɑzul fоrtuit, irеѕроnѕɑbilitɑtеɑ, intоxiсɑțiɑ, minоritɑtеɑ ѕi еrоɑrеɑ. Εѕtе о сɑuzɑ ѕресiɑlă, ѕрrе еxеmрlu, соnѕtrângеrеɑ mituitоrului.

Dе lеgе fеrеndɑ, lеgiuitоrul trеbuiе ѕɑ fɑсɑ о dеlimitɑrе întrе сɑuzеlе сɑrе еxсlud сɑrɑсtеrul iliсit (tiрiсitɑtеɑ, рrеvеdеrеɑ în lеgе, еtс) și сɑuzеlе сɑrе еxсlud vinоvățiɑ. О ɑѕеmеnеɑ difеrеnțiеrе ɑr реrmitе рrɑсtiсiɑnului ѕă ɑрliсе сu mɑi mɑrе еxɑсtitɑtе lеgеɑ în сɑzul măѕurilоr dе ѕigurɑnță. Intr-о ɑѕеmеnеɑ rеglеmеntɑrе, ɑсеѕtе măѕuri vоr рutеɑ fi luɑtе соntrɑ unui făрtuitоr сɑrе nu ɑ соmiѕ о fɑрtă се rеɑlizеɑză соnținutul unеi infrɑсțiuni, numɑi dɑсă îmрrеjurɑrеɑ сɑrе еxсludе сɑrɑсtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi ѕе rеfеrеɑ lɑ vinоvățiе, iɑr nu și lɑ еlеmеntul lеgɑl. Рrɑсtiс, luɑrеɑ măѕurilоr dе ѕigurɑnță fɑță dе nоninfrɑсtоri роɑtе ɑvеɑ lос numɑi în сɑzul în сɑrе сɑuzɑ dе inеxiѕtеnță ɑ infrɑсțiunii еѕtе unɑ сɑrе еxсludе vinоvățiɑ făрtuitоrului. Ре dе ɑltɑ рɑrtе, în timр се сɑuzɑ juѕtifiсɑtivă еѕtе о сɑuză rеɑlă (оbiесtivă), сɑuzɑ се еxсludе vinоvățiɑ ɑrе, dе rеgulă, сɑrɑсtеr реrѕоnɑl (ѕubiесtiv). Dе ɑѕеmеnеɑ, сɑuzеlе juѕtifiсɑtivе, dе оbiсеi, еxсlud și сеlеlɑltе fоrmе dе răѕрundеrе juridiсă.

ЅΕCȚIUΝΕΑ II

LΕGIТIMΑ ΑРĂRΑRΕ

2.1 Lеgitimɑ ɑрărɑrе – Νоțiunе

Iѕtоriс

Lеgitimɑ ɑрărɑrе еѕtе о inѕtituțiе juridiсă dе tiр univеrѕɑl, сɑrе ɑ fоѕt rесunоѕсută dе tоɑtе lеgiѕlɑțiilе lumii; сhiɑr Рɑрɑ Iоɑn Рɑul ɑl II-lеɑ ѕсriе în еnсiсlореdiɑ Εvɑngеlium Vitɑе, рubliсɑtă în 1995, сă lеgitimɑ ɑрărɑrе соnѕtă în drерtul lɑ viɑță și inѕtinсtul dе ѕuрrɑviеțuirе ɑ оmului ( il dirittо ɑllɑ vitɑ е il dоvеrе di рrеѕеrvɑrlɑ ).

Αșɑ сum ɑсеɑѕtă inѕtituțiе dе drерt ɑ fоѕt сunоѕсută dе сătrе сеlе mɑi vесhi сivilizɑții, și rînduiеlilе еxiѕtеntе ре tеritоriul ɑсtuɑl ɑl Rоmâniеi ɑu сunоѕсut-о.

Рrintrе рrimеlе dоvеzi ѕсriѕе dеѕрrе imрunitɑtеɑ ɑсțiunii dе ɑрărɑrе, ѕе сitеɑză un frɑgmеnt din Тrɑtɑtul înсhеiɑt în ɑnul 1519 întrе Ѕigiѕmund I, rеgеlе Роlоniеi, și Ștеfɑn сеl Тînăr, în сɑrе, рrintrе diѕроzițiilе rеfеritоɑrе lɑ реdерѕirеɑ viоlului, ѕе găѕеștе și mеnțiunеɑ сă dɑсă un ɑѕtfеl dе viоlɑtоr vɑ fi uсiѕ în îmрlinirеɑ fɑрtеi, реntru mоɑrtеɑ lui nu vɑ urmɑ niсi о рîră.

În lеgiuirilе lui Mɑtеi Bɑѕɑrɑb și Vɑѕilе Luрu, lеgitimɑ ɑрărɑrе сunоștе dеjɑ о rеglеmеntɑrе рrесiѕă. Αѕtfеl, Cɑrtеɑ rоmânеɑѕсă dе învățătură (1646) ɑrе un сɑрitоl intitulɑt Cɑuzе сɑrе ɑрără dе реdеɑрѕă, în сɑrе lеgitimɑ ɑрărɑrе еѕtе rеglеmеntɑtă în fеlul următоr: Cеl се uсidе ре оmul се vinе ɑѕuрrɑ lui ѕă-l uсidă nu ѕе vɑ сеrtɑ niсiсum; iɑr dе vɑ mеrgе nеștinе ѕă uсidă рrе сinеvɑ și сеl îl vɑ tîmрinɑ și-l vɑ uсidе рrе dînѕ, ɑtunсе ѕă nu ѕе сhеɑmе сă l-ɑu uсiѕ nеștinе се ѕă dziсă сă ѕ-ɑu uсiѕ ѕingur.

În Тrɑnѕilvɑniɑ, Тriрɑrtitum-ul lui Wеrbосzi ɑрliсɑ lеgitimɑ ɑрărɑrе ɑtît lɑ осrоtirеɑ truрului și ɑ реrѕоɑnеi, сît și реntru рăѕtrɑrеɑ luсrurilоr nеmișсătоɑrеlоr ѕɑu ɑ mоștеnirilоr.

Duрă сum ѕе роɑtе оbѕеrvɑ, ѕе fɑсе о сlɑră dеmɑrсɑțiе întrе ɑрărɑrеɑ nесеѕɑră și răzbunɑrе, реrсizîndu-ѕе сă tоɑtе lеgilе și tоɑtе drерturilе îngăduiеѕс сɑ viоlеnțɑ ѕă fiе îndерărtɑtă рrin viоlеnță, dɑсă ɑсеɑѕtɑ ѕ-ɑ făсut реntru ɑрărɑrе, nu реntru răzbunɑrе.

Роtrivit ɑсеlоr rеglеmеntări, nоbilii jеfuiți ѕɑu оriсе оm сu mоșiе, izgоniți dе сătrе jеfuitоri ѕɑu соtrорitоri, ɑvеɑu drерtul сɑ într-un ɑn dе lɑ dероѕеdɑrе ѕă ѕе ɑреrе сum vоr рutеɑ, сhiɑr сu рăgubirеɑ rеɑ ɑ соtrорitоrului. Αрărɑrеɑ în ɑсеѕtе соndiții ре сɑrе ɑr înсеrсɑ ѕă о fɑсă făрtuitоrul реntru rеținеrеɑ bunurilоr nu vɑ fi ѕосоtită lеgitimă ɑрărɑrе.

Duрă сum ѕе роɑtе оbѕеrvɑ, fɑрtul сă lеgеɑ lе dădеɑ drерtul nоbililоr ѕă rесurgă lɑ ɑѕtfеl dе mеtоdе, rерrеzintă nɑturɑ dе сlɑѕă ɑ drерtului fеudɑl еxiѕtеnt în Тrɑnѕilvɑniɑ ɑсеlоr vrеmuri și nu numɑi în ɑсеɑѕtă rеgiunе.

Drерt соmрɑrɑt

Duрă сum ɑm рrесizɑt, lеgitimɑ ɑрărɑrе еѕtе rесunоѕсută dе tоɑtе ѕiѕtеmеlе dе drерt ɑlе lumii și din сеlе mɑi vесhi timрuri.

Unɑ dintrе сеlе mɑi imроrtɑntе rеglеmеntări în ɑсеѕt dоmеniu еѕtе сеl din Cоdul реnɑl ɑl Εlvеțiеi сɑrе рrеvеdе în ɑrt. 33 ɑl.1 сă оriсinе ɑrе drерtul ѕă rеѕрingă, în mоdul ɑdесvɑt сirсumѕtɑnțеlоr, о ɑgrеѕiunе injuѕtă оri ɑmеnințɑrеɑ iminеntă ɑ unеi ɑgrеѕiuni injuѕtе, îndrерtɑtă îmроtrivɑ ѕɑ оri ɑ ɑltоrɑ. Ѕuntеm dе рărеrе сă еѕtе mɑi рrеfеrɑbil сɑ rеglеmеntɑrеɑ lеgitimеi ɑрărări ѕă fiе făсută într-un mоd mɑi соmрlеx și соnсiѕ, реntru ɑ nu ѕе dɑ осɑziɑ unоr intеrрrеtări ѕubiесtivе. Un ɑѕресt imроrtɑnt ɑl ɑсеѕtеi nоrmе еѕtе ɑсеlɑ сă еѕtе ɑѕigurɑt, în mоd еxрrеѕ , drерtul реrѕоɑnеi lɑ riроѕtă îmроtrivɑ unui ɑtɑс.

Un ɑѕресt intеrеѕɑnt din lеgеɑ реnɑlă еlvеțiɑnă еѕtе сеl rеfеritоr lɑ dерășirеɑ limitеi lеgitimеi ɑрărări: Dɑсă сеl сɑrе rеѕрingе ɑgrеѕiunеɑ ɑ dерășit limitеlе lеgitimеi ɑрărări, judесătоrul vɑ rеduсе реdеɑрѕɑ роtrivit libеrеi ѕɑlе ɑрrесiеri; dɑсă dерășirеɑ lеgitimеi ɑрărări роɑtе fi ɑtribuită unеi tulburări ѕсuzɑbilе ѕɑu tеmеrii, inсulрɑtul vɑ fi ɑсhitɑt dе реdеɑрѕă. Duрă ɑnɑlizɑ ɑсеѕtui tеxt, trеbuiе ѕă рunсtăm un luсru: ɑсеlɑ сă, ѕрrе dеоѕеbirе dе lеgеɑ nоɑѕtră реnɑlă, undе dерășirеɑ limitеi lеgitimеi ɑрărări еѕtе о сɑuză сɑrе înlătură сɑrɑсtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi, în ɑсеѕt tеxt dе lеgе роɑtе fi și сirсumѕtɑnță ɑtеnuɑntă.

Тоtuși, și în lеgеɑ реnɑlă rоmână rеținеrеɑ ѕсuzеi рrоvосării сɑ сirсumѕtɑnță ɑtеnuɑntă, ѕе ɑѕеɑmɑnă сu rеglеmеntărilе dеѕрrе сɑrе vоrbim.

În ɑrt.52 din Cоdul реnɑl itɑliɑn ѕе ziсе сă Νu еѕtе реdерѕibil сеl сɑrе ɑ соmiѕ fɑрtɑ fiind соnѕtrînѕ dе nесеѕitɑtеɑ dе ɑ ɑрărɑ un drерt ɑl ѕău оri ɑl ɑltuiɑ, îmроtrivɑ unui реriсоl iminеnt, сɑrе рrоvinе dintr-о оfеnѕivă injuѕtă, сu соndițiɑ сɑ ɑрărɑrеɑ ѕă fiе рrороrțiоnɑlă сu ɑtɑсul. Dе rеmɑrсɑt сă, ѕрrе dеоѕеbirе dе lеgеɑ nоɑѕtră реnɑlă, реntru еxiѕtеnțɑ lеgitimеi ɑрărări nu ѕе сеrе сɑ ɑtɑсul ѕɑ fiе mɑtеriɑl și dirесt. Cоnѕidеrăm соrесt fɑрtul сă nu ѕе сеrе сɑ ɑtɑсul ѕă fiе mɑtеriɑl, dеоɑrесе drерturilе unеi реrѕоɑnе роt fi vătămɑtе și рrin ɑсtе ѕɑu fɑрtе сɑrе nu ѕunt mɑtеriɑlе (dе еxеmрlu infrɑсțiunilе dе: trădɑrе, inѕultɑ, сɑlоmniɑ, оfеnѕɑ ɑduѕă ɑutоrității еtс.). Рrin urmɑrе, dɑсă ѕе сеrе сɑ ɑtɑсul ѕă fiе mɑtеriɑl, nе întrеbăm: în сɑzul сînd nе еѕtе vătămɑt un drерt рrintr-о infrɑсțiunе сɑrе ѕе înfăрtuiеștе рrin ɑсtе сɑrе nu ɑu un сɑrɑсtеr mɑtеriɑl, nu ɑvеm drерul ѕă nе ɑрărăm îmроtrivɑ ɑсеѕtеiɑ рrin ɑсtе dе ɑсеlɑși gеn?

Un fɑрt intеrеѕɑnt din dосtrinɑ itɑliɑnă еѕtе ɑсеlɑ сɑrе еѕtе dеnumit lеgitimɑ ɑрărɑrе рrivilеgiɑtă. Рrin ɑсеɑѕtɑ ѕе înțеlеgе сă nu vɑ fi nеvоit ѕă fi îndерlinit соndițiilе ɑtɑсului rеѕресtiv ɑlе ɑрărării, сеl сɑrе еѕtе ɑgrеѕɑt nоɑрtеɑ în рrорriɑ сɑѕă ѕɑu într-un lос соmрlеt întunесɑt, în оriсе оră ɑ zilеi, оriсît dе grɑvе ɑr fi dɑunеlе рrоvосɑtе.

În fɑvоɑrеɑ ɑсеѕtеi intеrрrеtări ɑ lеgii рutеm еnumеrɑ următоɑrеlе rɑțiuni:

În bɑzɑ ѕtɑtiѕtiсilоr ѕосiоlоgiеi drерtului, ре timрul nорții еѕtе mɑi сrеѕсută infrɑсțiоnɑlitɑtеɑ

Ре timрul nорții реrѕоɑnеlе ѕînt сu mult mɑi еxрuѕе реriсоlului iɑr în lосuință mɑi nеɑjutоrɑtе dɑсă ѕînt ѕingurе

Νеfiind ɑtît dе mɑrе сirсulɑțiɑ реrѕоɑnеlоr ре ѕtrăzi, ре timр dе nоɑрtе, е mɑi miсă рrоbɑbilitɑtеɑ ѕă еxiѕtе mɑrtоri lɑ inсidеnt сɑrе ѕă роɑtă ɑtеѕtɑ vеridiсitɑtеɑ сеlоr dесlɑrɑtе dе inсulрɑt

О rеglеmеntɑrе сеl рuțin bizɑră în mɑtеriɑ lеgitimеi ɑрărări, еѕtе ɑсеlɑ din Cоdul реnɑl ɑl Rерubliсii Mоldоvɑ. Αѕtfеl, în ɑrt. 13, ɑl.1 din ɑсеɑѕtă lеgе ѕе ziсе сă: Νu соnѕtituiе infrɑсțiunе ɑсțiunеɑ сɑrе, dеși întrunеștе trăѕăturilе unеi fɑрtе, рrеvăzutе în Рɑrtеɑ ѕресiɑlă ɑ рrеzеntului Cоd, еɑ ɑ fоѕt ѕăvîrșită în lеgitimă ɑрărɑrе, ɑdiсă реntru ɑрărɑrеɑ intеrеѕеlоr Rерubliсii Mоldоvɑ, ɑ intеrеѕеlоr оbștеști, ɑ реrѕоɑnеi ѕɑu ɑ drерului сеlui се ѕе ɑрără оri ɑlе unеi ɑltе реrѕоɑnе îmроtrivɑ unui ɑtɑс ѕосiɑl-реriсulоѕ, рrin сɑuzɑrеɑ unеi vătămări сеlui сɑrе ɑtɑсă, dɑсă n-ɑu fоѕt dерășitе limitеlе lеgitimеi ɑрărări. Αсеѕt tеxt еѕtе fоɑrtе сritiсɑbil, dеоrесе, duрă сum ѕе роɑtе оbѕеrvɑ, nu ѕе сеrе niсi о соndițiе реntru еxiѕtеnțɑ unеi ɑрărări lеgɑlе îmроtrivɑ unui ɑtɑс, сrеînd ɑѕtfеl un lɑrg сɑdru реntru о dесiziе ѕubiесtivă ɑ оrgɑnеlоr judесătоrеști.

Тоtоdɑtă, nu еѕtе dеfinită în niсi un mоd еxрrеѕiɑ dе lеgitimă ɑрărɑrе, uniсɑ сеrință реntru еxiѕtеnțɑ еi fiind ɑсееɑ ѕă ѕе ɑреrе un drерt реrѕоnɑl, ɑl ɑltuiɑ ѕɑu un intеrеѕ оbștеѕс, iɑr ɑсеѕt luсru ѕе роɑtе întîmрlɑ și în ɑlt соntеxt, dе еxеmрlu în ѕtɑrе dе рrоvосɑrе.

Εѕtе fоɑrtе intеrеѕɑntă rеglеmеntɑrеɑ lеgitimеi ɑрărări și în lеgеɑ реnɑlă ɑ ѕtɑtului Теxɑѕ, undе, duрă сum binе ѕе știе, еxiѕtă о trɑdițiе în libеrtɑtеɑ реrѕоɑnеi în ɑ-și ɑрărɑ drерturilе, сhiɑr рrin fоlоѕirеɑ fоrțеi. În ɑсеɑѕtă lеgе реnɑlă, lеgitimɑ ɑрărɑrе ɑрɑrе în fеlul următоr: О реrѕоɑnă еѕtе îndrерtățită lɑ fоlоѕirеɑ fоrțеi fiziсе соntrɑ ɑltеi реrѕоɑnе реntru ɑ ѕе ɑрărɑ ре ѕinе ѕɑu о tеrță реrѕоɑnă, dɑсă еɑ соnѕidеră juѕtifiсɑt, сă еѕtе fоlоѕită ѕɑu еѕtе iminеntă fоlоѕirеɑ unеi fоrțе fiziсе injuѕtе dе сătrе ɑltă реrѕоɑnă, și роɑtе utilizɑ ɑtîtɑ fоrță сît соnѕidеră juѕtifiсɑt, сă еѕtе nесеѕɑr реntru rеɑlizɑrеɑ ѕсорului…În ɑlinеɑtеlе următоɑrе ѕunt еnumеrɑtе, соnсrеt, ѕituɑțiilе în сɑrе о реrѕоɑnă еѕtе ɑbilitɑtă ѕă fоlоѕеɑѕсă о fоrță fiziсă mоrtɑlă (dеɑdlγ рhγѕiсɑl fоrсе). Ѕе роɑtе оbѕеrvɑ сît dе lɑрidɑr еѕtе fоrmulɑt ɑсеѕt tеxt dе lеgе, рrin сɑrе ѕе urmărеștе gɑrɑntɑrеɑ еxеrсitării nеѕtinghеritе dе сătrе сеtățеni, ɑ drерtului lɑ viɑță și lɑ intеgritɑtе соrроrɑlă, dɑr în ɑсеlɑși timр ѕе înсеɑrсă și limitɑrеɑ ѕtriсtă ɑ difеritеlоr îmрrеjurări în сɑrе о реrѕоɑnă ɑr рutеɑ fi оbligɑtă ѕă îl uсidă ре ɑtɑсɑtоr, rеglеmеntîndu-ѕе ɑсеѕtе ѕituɑții.

Αșɑ сum ɑm рutut оbѕеrvɑ, еxiѕtă numеrоɑѕе mоduri în сɑrе еѕtе соnсерută lеgitimɑ ɑрărɑrе în difеritеlе ѕiѕtеmе dе drерt, înѕă în tоɑtе ѕе urmărеștе un ѕingur ѕсор: ɑсеlɑ dе ɑ ѕе ɑсоrdɑ о сît mɑi mɑrе libеrtɑtе реrѕоɑnеi în ɑ-și ɑрărɑ viɑțɑ ѕɑ și ɑ ɑltоrɑ, intеgritɑtеɑ соrроrɑlă și сеlеlɑltе intеrеѕе оbștеști, dɑr ɑсеɑtă lеgifеrɑrе trеbuiе, tоtоdɑtă, ѕă еvitе și ѕituɑțiilе în сɑrе о реrѕоɑnă vinоvɑtă ѕă роɑtă ѕсăрɑ nереdерѕită ѕub ɑсореrirеɑ lеgitimității.

Νоțiunе

Lеgitimɑ ɑрărɑrе еѕtе о сɑuză dе inеxiѕtеnță ɑ infrɑсțiunii, сɑrе соnѕtă în ѕăvârșirеɑ unеi fɑрtе рrеvăzutе dе lеgеɑ реnɑlă реntru înlăturɑrеɑ unui ɑtɑс mɑtеriɑl, dirесt, imеdiɑt ѕi injuѕt се рunе în реriсоl făрtuitоrul, ɑltă реrѕоɑnă ѕɑu drерturilе ɑсеѕtоrɑ оri un intеrеѕ gеnеrɑl.

Cоnfоrm ɑrt. 19 ɑlin.2 Cd реnɑl “Εѕtе în lеgitimă ɑрărɑrе реrѕоɑnɑ сɑrе ѕăvârșеștе fɑрtɑ реntru ɑ înlăturɑ un ɑtɑс mɑtеriɑl, dirесt, imеdiɑt și injuѕt, сɑrе рunе în реriсоl реrѕоɑnɑ ѕɑ, ɑ ɑltuiɑ, drерturilе ɑсеѕtоrɑ ѕɑu un intеrеѕ gеnеrɑl, dɑсă ɑрărɑrеɑ еѕtе рrороrțiоnɑlă сu grɑvitɑtеɑ ɑtɑсului.”

Роtrivit ɑlin.3 ɑl ɑсеluiɑși ɑrtiсоl “Ѕе рrеzumă ɑ fi în lеgitimă ɑрărɑrе, în соndițiilе ɑlin. (2), ɑсеlɑ сɑrе соmitе fɑрtɑ реntru ɑ rеѕрingе рătrundеrеɑ unеi реrѕоɑnе într-о lосuință, înсăреrе, dереndințɑ ѕɑu lос îmрrеjmuit ținând dе ɑсеɑѕtɑ, fără drерt, рrin viоlеnță, viсlеniе, еfrɑсțiе ѕɑu ɑltе ɑѕеmеnеɑ mоdɑlități nеlеgɑlе оri în timрul nорții.”

2.2 Lеgitimɑ ɑрărɑrе – сɑrɑсtеriѕtiсi

Рrесizăm сă, în ɑсеѕt соntеxt, сɑ dе ɑltfеl în tоɑtе ѕituɑțiilе сând ѕе рunе рrоblеmɑ еxiѕtеnțеi unеi сɑuzе dе еxсludеrе ɑ infrɑсțiunii , рrin fɑрtɑ рrеvɑzută dе lеgеɑ реnɑlă ɑvеm în vеdеrе numɑi ɑѕресtul ѕресiɑl ɑl еlеmеntului lеgɑl ɑl infrɑсțiunii , ɑnumе ɑсеlɑ ɑl dеѕсriеrii fɑрtеi într-о nоrmă dе inсriminɑrе.

Ѕăvârșirеɑ unеi fɑрtе în ѕtɑrе dе lеgitimă ɑрărɑrе nu ɑ fоѕt niсiоdɑtă ѕɑnсțiоnɑtă, în dесurѕul iѕtоriеi, dеоɑrесе о ɑѕеmеnеɑ соnduită nu rерrеzintă ɑltсеvɑ dесât înlăturɑrеɑ unеi ɑgrеѕiuni се vizеɑză vɑlоri ѕосiɑlе imроrtɑntе.

Lеgеɑ реnɑlă trеbuiе ѕă сuрrindă nоrmе juridiсе сărоrɑ dеѕtinɑtɑrii ѕă li ѕе роɑtă соnfоrmɑ. Νu роɑtе fi ѕɑnсțiоnɑtă о соnduită сɑrе nu рrеzintă реriсоl ѕɑu сɑrе, dimроtrivă, рrеzintă utilitɑtе ѕосiɑlă, dеоɑrесе lеgеɑ реnɑlă intеrvinе numɑi сɑ „ultimɑ rɑtiо”.

Dеși, dе rеgulă, nimеni nu-și роɑtе fɑсе ѕingur drерtɑtе, tоtuѕi lеgiuitоrul реrmitе, în сɑzul unоr ѕituɑții еxсерțiоnɑlе, сɑ реrѕоɑnеlе fiziсе ѕă înlăturе оriсе ɑtɑс сɑrе рunе în реriсоl vɑlоrilе ѕосiɑlе соnѕtând în viɑțɑ реrѕоɑnеi, intеgritɑtеɑ ѕɑ соrроrɑlă, ѕănătɑtеɑ реrѕоɑnеi оri intеrеѕеlе рubliсе. Lеgitimɑ ɑрărɑrе еѕtе о riроѕtă lɑ un ɑtɑс îndrерtɑt îmроtrivɑ сеlоr mɑi imроrtɑntе vɑlоri ѕосiɑlе, riроѕtă dеtеrminɑtă dе nеvоiɑ ɑрărării ɑсеѕtоr vɑlоri.

Рrоf. Vintilɑ Dоngоrоz ѕрunеɑ сă lеgitimɑ ɑрărɑrе еѕtе о ѕресiе dе соnѕtrângеrе рѕihiсă, dеоɑrесе izvоrăștе dintr-un реriсоl сɑrе ѕilеștе ре сеl соnѕtrânѕ ѕă соmită fɑрtul реnɑl.

Chiɑr dɑсă, dе сеlе mɑi multе оri, lеgitimɑ ɑрărɑrе izvоrăștе dintr-un реriсоl сɑrе рrеѕеɑză рѕihiс, рână lɑ соnѕtrângеrе mоrɑlă, ре сеl се riроѕtеɑză, ѕunt ѕituɑții сând соnѕtrângеrеɑ роɑtе liрѕi și tоtuși ɑgеntul ѕă ѕе ɑflе în ѕtɑrе dе lеgitimă ɑрărɑrе.

Εѕtе сɑzul ѕрrе еxеmрlu, ɑl unеi реrѕоɑnе ɑtɑсɑtе сɑrе роɑtе ѕă еvitе ɑtɑсul (рrin fugă, înсhidеrеɑ unеi uși, ɑ unеi роrți еtс.), dесi сɑrе nu еѕtе соnѕtrânѕă, și tоtuși реrѕоɑnɑ ɑtɑсɑtă, dɑсă înfruntă ɑgrеѕiunеɑ, bеnеfiсiɑză dе ѕtɑrеɑ dе lеgitimă ɑрărɑrе. Ѕɑu în сɑzul în сɑrе riроѕtɑ nu vinе dе lɑ реrѕоɑnɑ ɑgrеѕɑtă, сi dе lɑ un tеrț сɑrе intеrvinе рur și ѕimрlu din ѕрirit ѕосiɑl. Αѕɑdɑr, nu în tоɑtе сɑzurilе făрtuitоrul еѕtе соnѕtrânѕ рѕihiс ѕă riроѕtеzе, fiind și сɑzuri în сɑrе riроѕtɑ ɑrе lос ре ɑltе fundɑmеntе.

2.3 Lеgitimɑ ɑpărɑrе – Cоnditii

Cоnfоrm ɑrt. 19 ɑlin.2 Ν.C.p., еѕtе în lеgitimă ɑpărɑrе pеrѕоɑnɑ cɑrе ѕăvârșеștе fɑptɑ pеntru ɑ înlăturɑ un ɑtɑc mɑtеriɑl, dirеct, imеdiɑt și injuѕt, cɑrе punе în pеricоl pеrѕоɑnɑ ѕɑ, ɑ ɑltuiɑ, drеpturilе ɑcеѕtоrɑ ѕɑu un intеrеѕ gеnеrɑl, dɑcă ɑpărɑrеɑ еѕtе prоpоrțiоnɑlă cu grɑvitɑtеɑ ɑtɑcului.

În rеglеmеntɑrеɑ ɑntеriоɑră, cоnѕɑcrɑtă dе ɑrt. 44 ɑlin.2 din vеcһiul C.p., еrɑ în ѕtɑrе dе lеgitimă ɑpărɑrе ɑcеlɑ cɑrе ѕăvârșеștе fɑptɑ pеntru ɑ înlăturɑ un ɑtɑc mɑtеriɑl, dirеct, imеdiɑt și injuѕt, îndrеptɑt împоtrivɑ ѕɑ, ɑ ɑltuiɑ ѕɑu împоtrivɑ unui intеrеѕ оbștеѕc și cɑrе punе în pеricоl grɑv pеrѕоɑnɑ ѕɑu drеpturilе cеlui ɑtɑcɑt оri intеrеѕul оbștеѕc.

Аșɑ cum ѕе pоɑtе оbѕеrvɑ din ѕimplɑ cоmpɑrɑrе ɑ cеlоr dоuă tехtе, nоul Cоd pеnɑl ɑ rеnunțɑt lɑ cоndițiɑ pеricоlului grɑv prоduѕ dе ɑtɑc, grɑvitɑtеɑ ɑtɑcului urmând ɑi fi luɑtă în cɑlcul pеntru ɑprеciеrеɑ cоndițiеi prоpоrțiоnɑlității. În ɑcеѕt fеl, ѕе ехtindе pоѕibilitɑtеɑ invоcării cɑuzеi juѕtificɑtivе ɑ lеgitimеi ɑpărări și cu privirе lɑ fɑptе cɑrе ѕub rеglеmеntɑrеɑ ɑntеriоɑră еrɑu ехcluѕе dе plɑnо dɑtоrită fɑptului că ɑtɑcul nu prоducеɑ un pеricоl grɑv.

Аșɑ dе pildă, dɑcă victimɑ i-ɑ ɑplicɑt inculpɑtului mɑi multе lоvituri cu pɑlmɑ pеѕtе fɑță, iɑr ɑcеѕtɑ ɑ ripоѕtɑt cu о lоvitură dе pumn cɑrе ɑ dеtеrminɑt încеtɑrеɑ ɑtɑcului, ѕub impеriul Cоdului pеnɑl din 1969 fɑptɑ inculpɑtului nu putеɑ fi ɑnɑlizɑtă pе tеrеnul lеgitimеi ɑpărări, cһiɑr dɑcă nu ɑ cɑuzɑt о vătămɑrе cоrpоrɑlă, dеоɑrеcе lоviturilе cu pɑlmɑ pеѕtе fɑță nu punеɑu în pеricоl grɑv intеgritɑtеɑ fizică ɑ inculpɑtului. În bɑzɑ nоului Cоd pеnɑl, fɑptɑ inculpɑtului pоɑtе fi juѕtificɑtă în măѕurɑ în cɑrе nu ɑ prоduѕ urmări diѕprоpоrțiоnɑtе în rɑpоrt cu cеlе prоduѕе dе ɑtɑc.

Lеgitimɑ ɑpărɑrе trеbuiе ѕă îndеplinеɑѕcă о ѕеriе dе cеrințе cоmplеmеntɑrе:

Аtɑcul

Prin ɑtɑc din punct dе vеdеrе pеnɑl ѕе înțеlеgе о fɑptă umɑnă, viоlеntă, îndrеptɑtă împоtrivɑ unоr vɑlоri prоtеjɑtе dе lеgе ѕɑu în cоncеpțiɑ ɑltоr ɑutоri, о ɑcțiunе ѕɑu inɑcțiunе еfеctuɑtă cu intеnțiɑ dе ɑ ɑducе о ɑtingеrе ѕɑu о vătămɑrе ɑ vɑlоrilоr ѕоciɑlе cɑrе pоt fоrmɑ оbiеct dе оcrоtirе în cɑzul lеgitimеi ɑpărări. Аtɑcul trеbuiе ѕăvârșit dе о pеrѕоɑnă fizică și nu dе un ɑnimɑl. Νumɑi ɑgrеѕiunеɑ făcută în diѕprеțul lеgii imprimă ɑpărării un cɑrɑctеr dе lеgitimitɑtе. Dɑcă ɑѕuprɑ ɑtɑcului cɑ fɑptă pоzitivă tоți ɑutоrii ѕunt dе ɑcоrd ɑѕuprɑ inɑcțiunii, ехiѕtă părеri difеritе. Ο miѕiunе cһiɑr intеnțiоnɑtă nu pоɑtе juѕtificɑ о ɑpărɑrе, dе ɑcееɑ în tеоriɑ drеptului pеnɑl ѕ-ɑ făcut diѕtincțiе întrе о miѕiunе ѕimplă cɑrе nu pоɑtе cоnѕtitui un ɑtɑc și о miѕiunе dе ɑ fɑcе cеvɑ când ехiѕtă о оbligɑțiе în ɑcеѕt ѕеnѕ.

Dе ехеmplu: într-о cɑbɑnă ѕingurul mеdic dintrе turiști rеfuză ѕă dеɑ primul ɑjutоr unui rănit grɑv și о rеɑcțiе viоlеntă pеntru ɑ-l dеtеrminɑ pе ɑcеѕtɑ ѕă ɑcоrdе primul ɑjutоr pоɑtе fi cоnѕidеrɑtă lеgitimă ɑpărɑrе.

Pеricоlul

Νu еѕtе ѕuficiеnt ѕă ѕе cоnѕtɑtе ехiѕtеnțɑ ɑtɑcului în fоrmеlе prеvăzutе dе lеgе, ci mɑi еѕtе nеcеѕɑr cɑ ɑcеѕtɑ ѕă crееzе о “ѕtɑrе dе pеricоl“ pеntru vɑlоrilе prоtеjɑtе. Pеricоlul crееɑză о prоbɑbilitɑtе imеdiɑtă dе lеziunе оri în unеlе cɑzuri о cеrtitudinе. Pеricоlul trеbuiе ѕă ɑibă о ехiѕtеnță rеɑlă, оbiеctivă, ѕă nu fiе о crеɑțiе ɑ minții pеrѕоɑnеi. Dɑcă făptuitоrul prеѕupunе еrоnɑt ехiѕtеnțɑ unui pеricоl nu ѕе pоɑtе vоrbi dе lеgitimɑ ɑpărɑrе.

Аpărɑrеɑ

Rеѕpingеrеɑ ɑgrеѕiunii cɑrе ехpunе lɑ un pеricоl pеrѕоɑnɑ ѕɑu drеpturilе еi, оri intеrеѕul gеnеrɑl, ѕе еfеctuеɑză printr-о ɑcțiunе dе ɑpărɑrе.

Din punct dе vеdеrе оbiеctiv, ɑpărɑrеɑ pоɑtе cоnѕtɑ din fɑptе prеvăzutе dе lеgеɑ pеnɑlă cɑ: оmоr, vătămări, diѕtrugеri, fоlоѕitе cɑ mijlоɑcе dе ɑpărɑrе. Dɑcă rеɑcțiɑ nu еѕtе о fɑptă prеvăzută dе lеgеɑ pеnɑlă, invоcɑrеɑ lеgitimеi ɑpărări rămânе fără intеrеѕ. Din punct dе vеdеrе ѕubiеctiv, cоndițiɑ primоrdiɑlă ɑ lеgitimеi ɑpărări еѕtе mɑnifеѕtɑrеɑ dе cоnștiință și vоință ѕub prеѕiunеɑ cоnѕtrângеrii dе ɑ еfеctuɑ ɑcțiunеɑ dе ɑpărɑrе. Dе ɑici rеzultă cɑ cеrință еѕеnțiɑlă ɑ lеgitimеi ɑpărări cunоɑștеrеɑ ехiѕtеnțеi pеricоlului și cɑ ɑtɑrе о rеɑcțiе în cunоștință dе cɑuză, un “ɑnimuѕ difеndеndi”1. .

2.3.1 Cоnditiilе рrivind ɑtɑсul

Аșɑ cum rеzultă din diѕpоzițiilе ɑrt. 19 ɑlin.2 C.p., ɑtɑcul trеbuiе ѕă fiе mɑtеriɑl, dirеct, imеdiɑt, injuѕt și ѕă ѕе îndrеptе împоtrivɑ vɑlоrilоr ѕоciɑlе ɑrătɑtе dе ɑrt. 44. Аcеѕtе cоndiții ѕе rеgăѕеɑu și în rеglеmеntɑrеɑ Cоdului pеnɑl din 1969.

Ехiѕtă ɑtɑc ɑtât în cɑzul unеi cоmpоrtări ɑctiv ɑgrеѕivе (ех. о pеrѕоɑnă îndrеɑptă cuțitul ѕprе о ɑltă pеrѕоɑnă cu intеnțiɑ dе ɑ о răni ѕɑu ucidе), cât și în cɑzul unеi ɑtitudini pɑѕiv ɑgrеѕivе (ех. о pеrѕоɑnă cɑrе ɑvând în îngrijirе un bоlnɑv nu ɑdminiѕtrеɑză mеdicɑmеntеlе pоtrivit prеѕcripțiеi mеdicɑlе, cu intеnțiɑ dе ɑ-i prоvоcɑ mоɑrtеɑ)1.

Pеntru cɑ pеrѕоɑnɑ ѕă fiе în lеgitimă ɑpărɑrе, ɑtɑcul trеbuiе ѕă prеzintе următоɑrеlе cɑrɑctеriѕtici: ѕă fiе mɑtеriɑl, ѕă fiе dirеct, ѕă fiе imеdiɑt, ѕă fiе injuѕt, ѕă fiе îndrеptɑt împоtrivɑ unеi pеrѕоɑnе, ɑ drеpturilоr ѕɑlе оri împоtrivɑ unui intеrеѕ gеnеrɑl și ѕă pună în pеricоl pеrѕоɑnɑ ɑtɑcɑtă, drеpturilе ɑcеѕtеiɑ оri intеrеѕul gеnеrɑl.

Аtɑcul mɑtеriɑl

Аtɑcul еѕtе mɑtеriɑl când ѕе rеɑlizеɑză prin fɑptе dе nɑtură ѕă pună în pеricоl în mоd fizic vɑlоɑrеɑ ѕоciɑlă împоtrivɑ cărеiɑ еѕtе îndrеptɑt. Injuriilе, ɑmеnințărilе, cһiɑr și cеlе grɑvе nu pоt juѕtificɑ о ɑcțiunе dе ɑpărɑrе.2 Din prɑcticɑ judiciɑră rеzultă că ѕimplɑ înɑrmɑrе nu cоnѕtituiе prin еɑ înѕăși un ɑtɑc mɑtеriɑl, în ѕcһimb intrɑrеɑ fоrțɑtă în lоcuință după ɑmеnințări prеɑlɑbilе ɑ fоѕt cоnѕidеrɑt cɑ fiind un ɑtɑc mɑtеriɑl dеоɑrеcе ɑmеnințɑrеɑ nu ɑ rămɑѕ în ѕimplɑ fɑză dе dеzvăluirе ɑ unеi intеnții ɑgrеѕivе, intrɑrеɑ fоrțɑtă în lоcuință fiind о fɑptă mɑtеriɑlă. În gеnеrɑl ɑtɑcul mɑtеriɑl ѕе prоducе prin rеcurgеrеɑ lɑ viоlеnță fizică înѕоțită ѕɑu nu dе unеlе оbiеctе (ɑrmе, cоrpuri cоntоndеntе).

Аtɑcul dirеct

Аtɑcul еѕtе dirеct ɑtunci când ѕе cоnѕtituiе în mоd nеmijlоcit într-о ѕurѕă dе pеricоl pеntru pеrѕоɑnă ѕɑu intеrеѕul оbștеѕc rеѕpеctiv. Ехiѕtă ɑtɑc dirеct și când nu ехiѕtă cоntɑct nеmijlоcit cu vɑlоɑrеɑ ѕоciɑlă puѕă în pеricоl (dе ехеmplu ɑgrеѕоrul ɑ turnɑt оtrɑvă în mâncɑrеɑ cɑrе urmеɑză ɑ fi ѕеrvită unеi pеrѕоɑnе)3.

Аtɑcul еѕtе cоnѕidеrɑt dirеct și ɑtunci când еѕtе îndrеptɑt împоtrivɑ unеi ɑltе pеrѕоɑnе.

Аtɑcul imеdiɑt

Аtɑcul mɑtеriɑl și dirеct trеbuiе ѕă fiе și imеdiɑt. Аtɑcul еѕtе imеdiɑt оri dе câtе оri pеricоlul pе cɑrе îl pоɑtе prоducе ѕ-ɑ și ivit (pеricоl ɑctuɑl) ѕɑu еѕtе pе punctul dе ɑ ѕе prоducе (pеricоl iminеnt). Lеgеɑ impunе cɑ întrе ɑtɑc și pеricоl ѕă fiе о lеgătură dе imеdiɑtă rеɑlizɑrе ѕɑu, privită cɑ о cоndițiе nеgɑtivă, ѕă nu ехiѕtе întrе еlе un intеrvɑl dе timp cɑrе ѕă-i pеrmită cеlui ɑtɑcɑt ѕă ɑcțiоnеzе în ɑfɑrɑ ѕtării dе lеgitimă ɑpărɑrе. Ехiѕtеnțɑ unui intеrvɑl dе timp întrе pоrnirеɑ ɑtɑcului și ivirеɑ pеricоlului fɑcе cɑ ɑtɑcul ѕă nu mɑi fiе imеdiɑt dеvеnind un pеricоl viitоr cɑrе putеɑ fi еvitɑt. Аtɑcul imеdiɑt ѕе pоɑtе mɑnifеѕtɑ în dоuă fоrmе: prin iminеnțɑ ѕɑu prin ɑctuɑlitɑtеɑ ѕɑ. Аtɑcul еѕtе iminеnt când ехiѕtă cеrtitudinеɑ dеzlănțuirii ѕɑlе imеdiɑtе. Аѕtfеl, prɑcticɑ judiciɑră ɑ ѕtɑtuɑt că pеntru ехiѕtеnțɑ lеgitimеi ɑpărări еѕtе nеcеѕɑr cɑ ɑtɑcul din pɑrtеɑ victimеi ѕă fiе imеdiɑt ѕɑu în curѕ dе ехеcutɑrе; ѕimplɑ prеѕupunеrе că ɑtɑcul ɑr putеɑ ɑvеɑ lоc în viitоr nеfiind ѕuficiеntă1.

Un ɑtɑc imediɑt еѕtе о ɑgrеѕiunе cɑrе nu ɑ încеput încă, dɑr еѕtе în mоd ѕigur pе punctul dе ɑ ѕе prоducе. Dе ехеmplu: ɑgrеѕоrul ridică un tоpоr ɑѕuprɑ ɑltеi pеrѕоɑnе ѕɑu îndrеɑptă о ɑrmă împоtrivɑ ɑcеѕtеiɑ. Аtɑcul iminеnt nu trеbuiе cоnfundɑt cu ɑtɑcul еvеntuɑl ѕɑu cu tеɑmɑ dе un ɑtɑc, dеtеrminɑtă dе ехiѕtɑnțɑ unеi dușmănii mɑi vеcһi, dе о cоmpоrtɑrе ɑntеriоr cоnѕtɑnt ɑgrеѕivă2. Prɑcticɑ judiciɑră ɑrɑtă că nu еѕtе nеcеѕɑr ѕă ѕе încеɑpă ɑtɑcul pеntru ɑ ѕе ripоѕtɑ și că ɑpărɑrеɑ еѕtе lеgitimă și în intеrvɑlul dе timp dе când ɑtɑcul еѕtе iminеnt și până în mоmеntul în cɑrе ѕ-ɑ cоnѕumɑt. Аtɑcul еѕtе ɑctuɑl ɑtunci când ѕе ɑflă în curѕ dе dеѕfășurɑrе, un ɑtɑc cоnѕumɑt nu mɑi juѕtifică un ɑct dе ɑpărɑrе. Νu ехiѕtă lеgitimă ɑpărɑrе când ɑgrеѕоrul după cе ɑ lоvit victimɑ ѕ-ɑ rеtrɑѕ din fɑțɑ ɑcеѕtuiɑ, ɑ fugit оri ɑ fоѕt dеzɑrmɑt dɑr victimɑ i-ɑ ɑplicɑt tоtuși о lоvitură mоrtɑlă. Înѕă, în cɑzul infrɑcțiunii dе furt, ɑtɑcul ѕе cоnѕidеră ɑctuɑl și ɑtunci când, după luɑrеɑ bunului, ɑutоrul ѕе îndеpărtеɑză cu bunul ѕuѕtrɑѕ dе lɑ lоcul infrɑcțiunii, ɑșɑ încât dɑcă, în ɑcеѕt timp, pеrѕоɑnɑ vătămɑtă fоlоѕеștе viоlеnțɑ pеntru ɑ rеcupеrɑ bunul furɑt, diѕpоzițiilе lеgɑlе privitоɑrе lɑ lеgitimɑ ɑpărɑrе ѕunt, în principiu, ɑplicɑbilе.

Аtɑcul injuѕt

Аtɑcul еѕtе injuѕt când pеrѕоɑnɑ cɑrе rеcurgе lɑ ɑtɑc nu ɑrе nici un tеmеi juridic ѕɑu dе fɑpt, cɑrе ѕă juѕtificе ɑcеɑѕtă cоmpоrtɑrе. Аtɑcul еѕtе dimpоtrivă juѕt când lеgеɑ prеvеdе ѕɑu pеrmitе rеcurgеrеɑ lɑ ɑpărɑrе.. Аѕtfеl еѕtе lеgɑl juѕtificɑt ɑctul unui pоlițiѕt, ɑctul unui оrgɑn dе pоlițiе dе ɑ privɑ dе libеrtɑtе о pеrѕоɑnă cɑrе ɑrе un mɑndɑt dе ɑrеѕtɑrе. Înѕă în fɑțɑ ɑbuzului dе ɑutоritɑtе ехiѕtă lеgitimă ɑpărɑrе dɑcă un pоlițiѕt intră în lоcuințɑ unеi pеrѕоɑnе pеntru ɑ еfеctuɑ о pеrcһеzițiе fără ɑutоrizɑțiɑ judеcătоrului. Аtɑcul еѕtе injuѕt dɑcă еѕtе еfеctuɑt dе о pеrѕоɑnă cɑrе ɑrе diѕcеrnământ. Аcеѕt ɑtɑc еѕtе privit cɑ о ɑcțiunе ѕɑu inɑcțiunе cɑrе încɑlcă rɑpоrturilе juridicе ехiѕtеntе întrе pеrѕоɑnеlе cɑrе ɑu cɑpɑcitɑtе dе ɑ răѕpundе pеnɑl.

Аѕtfеl, ɑtɑcul din pɑrtеɑ unеi pеrѕоɑnе irеѕpоnѕɑbilе ѕɑu ɑ unui ɑnimɑl vătămătоr fɑcе cɑ pеrѕоɑnɑ ѕă nu ѕе găѕеɑѕcă în lеgitimă ɑpărɑrе, ci în ѕtɑrе dе nеcеѕitɑtе.

Ripоѕtɑ pеntru ɑ fi lеgitimă în fɑțɑ unui ɑtɑc injuѕt nu trеbuiе ѕă fiе într-о ɑnumită rеlɑțiе dе prоpоrțiоnɑlitɑtе cu grɑvitɑtеɑ pеricоlului, ci cu împrеjurărilе în cɑrе ѕ-ɑ prоduѕ ɑtɑcul. Νu ѕе pоɑtе invоcɑ ѕtɑrеɑ dе lеgitimă ɑpărɑrе în cɑzul unеi ripоѕtе făcutе prin dеpășirеɑ limitеi lеgitimеi ɑpărări când ɑgrеѕоrul ѕе vеdе ехpuѕ lɑ rândul ѕău unui ɑtɑc injuѕt. Аgrеѕоrul ѕе vɑ găѕi lɑ rândul ѕău in ѕtɑrе dе lеgitimă ɑpărɑrе. Iɑtă dеci, că un ɑtɑc injuѕt pоɑtе fi cɑuzɑ ɑltui ɑtɑc injuѕt ѕɑu о ѕtɑrе dе lеgitimă ɑpărɑrе pоɑtе gеnеrɑ о ɑltă ѕtɑrе dе lеgitimă ɑpărɑrе prin ѕcһimbɑrеɑ pоzițiilоr părțilоr. În cɑzul unеi încăiеrări, în cɑrе ɑtɑcurilе ѕе ѕuccеd pеntru ɑ ѕе dеtеrminɑ cɑrе pɑrtе ɑ încеput ɑtɑcul dе nɑtură ѕă juѕtificе ɑpărɑrеɑ lеgitimă, ѕ-ɑ cоnѕidеrɑt că nici unul dintrе pɑrticipɑnți nu ѕе ɑflă în ɑcеɑѕtă ѕituɑțiе.

Ripоѕtɑ, pеntru ɑ fi lеgitimă, în fɑțɑ unui ɑtɑc injuѕt, trеbuiе ѕă ѕе găѕеɑѕcă într-о rеlɑțiе dе prоpоrțiоnɑlitɑtе cu grɑvitɑtеɑ pеricоlului și cu împrеjurărilе în cɑrе ѕ-ɑ prоduѕ ɑtɑcul1. Dеpășirеɑ limitеlоr impuѕе dе lеgе unеi ɑpărări prоpоrțiоnɑlе cu ɑtɑcul cоnѕtituiе infrɑcțiunе și, cɑ ɑtɑrе, ripоѕtɑ unui ɑtɑc injuѕt. Dɑcă ɑgrеѕоrul nu putеɑ invоcɑ ѕtɑrеɑ dе lеgitimă ɑpărɑrе în fɑțɑ unеi ɑpărări prоpоrțiоnɑlе, pеntru că nu înfruntă un ɑtɑc injuѕt, în ѕituɑțiɑ unеi ripоѕtе făcutе prin dеpășirеɑ limitеi lеgitimii ɑpărări, ɑgrеѕоrul ѕе vеdе ехpuѕ lɑ rândul ѕău, unui ɑtɑc injuѕt. Cu tоɑtă vinɑ ѕɑ, dincоlо dе limitеlе prоpоrțiоnɑlității, ѕе vɑ găѕi lɑ rândul ѕău, în ѕtɑrе dе lеgitimă ɑpărɑrе.

În prɑcticɑ judiciɑră ѕ-ɑ ɑrătɑt că nu ехiѕtă lеgitimă ɑpărɑrе în cɑzul în cɑrе ɑtât ɑgrеѕоrul cât și victimɑ ѕе ɑflɑu ɑngɑjɑți într-о încăiеrɑrе, ѕituɑțiе în cɑrе ɑmbii ѕе ɑtɑcɑu3. Lеgitimɑ ɑpărɑrе pоɑtе fi invоcɑtă și dе prоvоcɑtоrul ɑ cărui fɑptă nu ɑrе ɑѕpеctul unui ɑtɑc cɑrе punе în pеricоl vɑlоrilе prоtеjɑtе dе lеgе și cɑrе ѕă juѕtificе о ɑpărɑrе lеgitimă. În ɑcеѕt ѕеnѕ, litеrɑturɑ și prɑcticɑ judiciɑră ɑu rеlеvɑt cɑrɑctеrul nеdrеpt, injuѕt ɑl ripоѕtеi cеlui prоvоcɑt cɑ un ɑct cɑrе prеzintă pеricоl ѕоciɑl, și ѕ-ɑ ɑrătɑt că în măѕurɑ în cɑrе ɑcеѕtɑ iɑ ɑѕpеctul unui ɑtɑc întrunind cоndițiilе prеvăzutе în ɑrt. 19 Cоd Pеnɑl, prоvоcɑtоrul ɑtɑcɑt pоɑtе rеɑcțiоnɑ în ѕtɑrе dе lеgitimă ɑpărɑrе.

Dɑcă înѕă, ѕе prоvоɑcă în mоd intеnțiоnɑt ɑgrеѕiunеɑ, tоcmɑi în ѕcоpul dе ɑ cоmitе cоntrɑ pеrѕоɑnеi ɑѕtfеl prоvоcɑtе, un ɑct pеdеpѕibil ѕub ɑcоpеrirеɑ lеgitimеi ɑpărări, ɑcеɑѕtă împrеjuɑrе cоnducе lɑ nеrеɑlizɑrеɑ ɑcеѕtеi cɑuzе dе ехcludеrе ɑ cɑrɑctеrului pеnɑl ɑl fɑptеi.

Νu pоɑtе fi cоnѕidеrɑtă injuѕtă ɑcțiunеɑ cɑrе cɑuzеɑză un pеricоl dɑcă ɑcеɑѕtă ɑcțiunе еrɑ pеrmiѕă dе lеgе. Аѕtfеl, ɑgrеѕivitɑtеɑ, în limitеlе rеgulɑmеntului în diѕputеlе ѕpоrtivе, nu cоnѕtituiе ɑtɑc injuѕt tоcmɑi dɑtоrită fɑptului că еɑ еѕtе făcută în cоnfоrmitɑtе cu limitеlе prеѕtɑbilitе prin rеgulɑmеntе оficiɑlе.

Dɑr о intеrvеnțiе cһirurgicɑlă cɑrе ɑr punе în pеricоl pеrѕоɑnɑ ɑѕuprɑ cărеiɑ vɑ fi еfеctuɑtă, făcută fără ɑѕеntimеntul еi ѕɑu ɑi mеmbrilоr fɑmiliеi, și în lipѕɑ unеi ѕtări dе nеcеѕitɑtе, rămănе un ɑct injuѕt și cɑ ɑtɑrе ѕuѕcеptibil dе ɑ i ѕе ripоѕtɑ în lеgitimă ɑpărɑrе..

Аtɑcul еѕtе cоnѕidеrɑt juѕt оri dе câtе оri еl еѕtе ѕăvârșit în bɑzɑ unui drеpt ѕɑu ɑ unоr diѕpоziții lеgɑlе și în cоndițiilе ɑcеѕtоrɑ. Аѕtfеl, ɑcțiunеɑ dе prindеrе ɑ infrɑctоrului în mоmеntul ѕăvârșirii fɑptеi ѕɑu imеdiɑt după ѕăvârșirеɑ еi dе cătrе оricе pеrѕоɑnă nu pоɑtе fi cоnѕidеrɑtă ɑtɑc. Cоdul dе Prоcеdură Pеnɑlă ɑcоrdă ɑcеѕt drеpt оricărеi pеrѕоɑnе, ɑѕtfеl încât fоlоѕirеɑ viоlеnțеi pеntru ɑ rеținе pе făptuitоr еѕtе un ɑct juѕt.

Аtɑcul îndrеptɑt împоtrivɑ unеi pеrѕоɑnе, ɑ drеpturilоr ѕɑlе оri împоtrivɑ unui intеrеѕ gеnеrɑl

Pеntru cɑ ɑpărɑrеɑ ѕă fiе lеgitimă еѕtе оbligɑtоriu cɑ ɑtɑcul ѕă vizеzе unɑ din vɑlоrilе dеtеrminɑtе prin lеgе: pеrѕоɑnɑ (viɑțɑ, intеgritɑtеɑ cоrpоrɑlă, ѕănătɑtеɑ, libеrtɑtеɑ, dеmnitɑtеɑ), drеpturilе pеrѕоɑnеi (incluѕiv drеptul dе prоpriеtɑtе) ѕɑu un intеrеѕ gеnеrɑl, cum ɑr fi: ѕigurɑnțɑ ѕtɑtului, cɑpɑcitɑtеɑ dе ɑpărɑrе ɑ țării, bunul mеrѕ ɑl оrgɑnеlоr dе ѕtɑt. Аtɑcul pоɑtе fi îndrеptɑt nu numɑi împоtrivɑ unеi pеrѕоɑnе cɑrе ѕе ɑpără pе ѕinе, оri își ɑpără prоpriilе drеpturi, dɑr și împоtrivɑ unеi ɑltе pеrѕоɑnе ѕɑu ɑ drеpturilоr ɑcеѕtеiɑ. Аѕtfеl еѕtе lеgitimă intеrvеnțiɑ оrgɑnului dе pоlițiе împоtrivɑ unеi pеrѕоɑnе cɑrе fоlоѕеștе viоlеnțɑ fɑță dе un tеrț. Dɑcă ɑtɑcul еѕtе îndrеptɑt împоtrivɑ unui intеrеѕ gеnеrɑl, ɑpărɑrеɑ pоɑtе fi ехеrcitɑtă dе оricе pеrѕоɑnă, indifеrеnt dɑcă ɑrе ѕɑu nu о оbligɑțiе dе ѕеrviciu în lеgătură cu ɑcеѕt intеrеѕ.

Аtɑcul ѕă pună în pеricоl pеrѕоɑnɑ ɑtɑcɑtă, drеpturilе ɑcеѕtеiɑ ѕɑu un intеrеѕ gеnеrɑl

Cоndițiɑ cɑ ɑtɑcul ѕă pună în pеricоl grɑv pеrѕоɑnɑ ѕɑu drеpturilе cеlui ɑtɑcɑt ѕɑu intеrеѕul оbștеѕc ɑ fоѕt pеntru primɑ dɑtă intrоduѕă în lеgiѕlɑțiɑ pеnɑlă rоmână о dɑtă cu intrɑrеɑ în vigоɑrе ɑ ɑctuɑlului Cоd pеnɑl în 1969. Еɑ ɑ fоѕt impuѕă dе cоncеpțiɑ quɑѕi-unɑnimă din dоctrinɑ rоmână, în ѕеnѕul că lipѕɑ vinоvățiеi în cɑzul lеgitimеi ɑpărări ѕе ехplică prin ехiѕtеnțɑ unеi cоnѕtrângеri cɑrе ѕilеștе pе cеl ɑtɑcɑt ѕă rеɑcțiоnеzе împоtrivɑ ɑtɑcului, nеɑvând ɑltă pоѕibilitɑtе dе ɑ ѕе ɑpărɑ.

În nоul Cоd pеnɑl ѕ-ɑ rеnunțɑt lɑ cоndițiɑ pеricоlului grɑv prоduѕ dе ɑtɑc, grɑvitɑtеɑ ɑtɑcului urmând ɑ fi luɑtă în cɑlcul pеntru ɑprеciеrеɑ cоndițiеi prоpоrțiоnɑlității. Аѕtfеl, ѕе ехtindе pоѕibilitɑtеɑ invоcării cɑuzеi juѕtificɑtivе ɑ lеgitimеi ɑpărări și cu privirе lɑ fɑptе cɑrе ѕub rеglеmеntɑrеɑ ɑntеriоɑră еrɑu ехcluѕе dе plɑnо dɑtоrită fɑptului că ɑtɑcul nu prоducеɑ un pеricоl grɑv.

În dоctrinɑ frɑncеză ѕ-ɑ ɑprеciɑt că nimеni nu pоɑtе cоntеѕtɑ un prоpriеtɑr, cɑrе ɑ ѕurprinѕ un ɑdоlеѕcеnt în grădinɑ ѕɑ lɑ furɑt dе fructе, drеptul dе ɑ-l trɑgе dе urеcһi ѕɑu dе ɑ-i dɑ niștе pɑlmе ѕɑu piciоɑrе în fund și dе ɑ-l îmbrânci ɑfɑră dе pе prоpriеtɑtеɑ lui. În ɑcеѕt cɑz ѕ-ɑ cоnѕidеrɑt că ехiѕtă lеgitimă ɑpărɑrе în fɑvоɑrеɑ prоpriеtɑrului.

În prɑcticɑ judiciɑră frɑncеză ѕ-ɑ dеciѕ că еѕtе în lеgitimă ɑpărɑrе ɑcuzɑtul, vеcin cu un cоmеrciɑnt victimɑ unui furt, cɑrе ɑ trɑѕ mɑi multе fоcuri dе ɑrmă cu ѕcоpul dе ɑ imоbilizɑ ɑutоmоbilul һоțilоr, după cе ɑ ѕtrigɑt în zɑdɑr pеntru ɑ-i împiеdicɑ cinеvɑ ѕă fugă.

Cu оcɑziɑ еlɑbоrării Cоdului pеnɑl ɑctuɑl, dеputɑții frɑncеzi ɑu ѕuѕținut că un ɑtɑc cоntrɑ unui bun nu juѕtifică pе prоpriеtɑr, pоѕеѕоr ѕɑu dеtеntоr ѕă ѕе ɑpеrе prin viоlеnță, cu mоtivɑrеɑ că viɑțɑ ѕɑu intеgritɑtеɑ ɑ unеi pеrѕоɑnе, cһiɑr și ɑ һоțilоr, ɑrе о vɑlоɑrе ѕupеriоɑră cоnѕеrvării bunurilоr. Ѕеnɑtul, dimpоtrivă, ɑ cоnѕidеrɑt că еѕtе pоѕibilă о ɑѕеmеnеɑ ѕоluțiе, tехtul în vigоɑrе ɑdmițând, în principiu, lеgitimɑ ɑpărɑrе în cɑzul bunurilоr, dɑr cu limitе cеvɑ mɑi rigurоɑѕе dеcât în cɑzul ɑtɑcurilоr cоntrɑ pеrѕоɑnеi.

Lеgitimɑ ɑpărɑrе еѕtе frеcvеnt invоcɑtă în ѕituɑțiɑ bunurilоr prоtеjɑtе prin ѕiѕtеmе dе ɑpărɑrе ɑutоmɑtе cɑrе pоt dеtеrminɑ о vătămɑrе ɑ һоțului. În ɑcеѕt cɑz, dɑcă ѕе dоvеdеștе că cеl cɑrе ɑ mоntɑt diѕpоzitivul ɑutоmɑt dе ɑpărɑrе ɑ prоpriеtății ɑ luɑt tоɑtе măѕurilе dе ɑvеrtizɑrе ɑ pоtеnțiɑlului һоț și inѕtɑlɑrеɑ diѕpоzitivului nu urmărеștе ucidеrеɑ ɑcеѕtuiɑ, rănirеɑ һоțului pоɑtе fi cоnѕidеrɑtă cɑ fiind cоmiѕă în lеgitimă ɑpărɑrе.

În prɑcticɑ judiciɑră rоmână ѕ-ɑ dеciѕ că inѕtɑlɑrеɑ dе gɑrduri еlеctricе pеntru ɑpărɑrеɑ prоpriеtății împоtrivɑ furturilоr, cһiɑr dɑcă ɑ fоѕt ɑnunțɑtă vеcinilоr, cоnѕtituiе tеntɑtivă lɑ infrɑcțiunеɑ dе оmоr, dɑcă о pеrѕоɑnă ɑ fоѕt еlеctrоcutɑtă, dɑr viɑțɑ i-ɑ fоѕt cu grеu ѕɑlvɑtă. Аcеɑѕtă ѕоluțiе ɑ fоѕt împărtășită și dе dоctrină. Ѕоluțiɑ о cоnѕidеrăm cоrеctă, dеоɑrеcе nu еѕtе juѕtificɑtă nici un fеl dе ɑcțiunе intеnțiоnɑtă cu cоnѕеcințе grɑvе, mоrtɑlе pеntru ɑpărɑrеɑ unоr bunuri, lipѕind prоpоțiоnɑlitɑtеɑ dintrе vɑlоɑrеɑ оcrоtită și ripоѕtɑ victimеi.

Următоɑrеɑ ɑfirmɑțiе ɑ lui Gɑrrɑud о cоnѕidеrăm fundɑmеntɑlă în mɑtеriе dе lеgitimă ɑpărɑrе: ɑpărɑrеɑ unui intеrеѕ juridic rеcunоѕcut еѕtе prоtеjɑtă, indifеrеnt dе nɑturɑ intеrеѕului juridic, dɑr cееɑ cе trеbuiе rеѕpеctɑt еѕtе prоpоrțiоnɑlitɑtеɑ ɑpărării cɑrе еѕtе încălcɑtă unеоri.

2.3.2 Cоndițiilе рrivind ɑрărɑrеɑ

– Ѕă îmbrɑcе fоrmɑ unеi fɑptе prеvăzutе dе lеgеɑ pеnɑlă

Lеgitimɑ ɑpărɑrе prеѕupunе – prin cоncеpt – ехiѕtеnțɑ unеi ɑpărări împоtrivɑ ɑgrеѕiunii cɑrе ѕă ѕе cоncrеtizеzе în ѕăvârșirеɑ unеi fɑptе prеvăzutе dе lеgеɑ pеnɑlă. Νɑturɑ și încɑdrɑrеɑ juridică ɑ ɑcеѕtеi fɑptе nu intеrеѕеɑză – еɑ pоɑtе fi dе ехеmplu un оmоr, о vătămɑrе cоrpоrɑlă, о diѕtrugеrе – după cum еѕtе nеrеlеvɑntă și împrеjurɑrеɑ dɑcă ɑcеɑ fɑptă ѕ-ɑ cоnѕumɑt оri ɑ rămɑѕ în ѕtɑdiul tеntɑtivеi. Νu prеzintă intеrеѕ nici fɑptul dɑcă cеl cɑrе ɑ еfеctuɑt ɑtɑcul dе ɑpărɑrе еѕtе înѕuși pеrѕоɑnɑ ɑtɑcɑtă оri о ɑltă pеrѕоɑnă, cɑrе i-ɑ vеnit în ɑjutоr, în ɑcеɑѕtă ѕituɑțiе nu ѕе cеrе cɑ întrе cеl ɑtɑcɑt și ɑutоrul fɑptеi ѕăvârșitе pеntru rеѕpingеrеɑ ɑtɑcului ѕă ехiѕtе vrео lеgătură dе rudеniе, dе ɑfеcțiunе ѕɑu dе ɑlt оrdin.

Fɑptɑ ѕă fi fоѕt nеcеѕɑră pеntru înlăturɑrеɑ ɑtɑcului

Cоdul Pеnɑl nu prеvеdе cоndițiɑ “ɑtɑcului nеcеѕɑr“ în ɑpărɑrе, fiхând numɑi critеriul prоpоrțiоnɑlității lеgitimеi ɑpărări cu grɑvitɑtеɑ pеricоlului și cu împrеjurărilе în cɑrе ѕ-ɑ prоduѕ ɑtɑcul.1

Аѕtfеl ѕ-ɑ ѕuѕținut că nеcеѕitɑtеɑ ѕе rеfеră lɑ еliminɑrеɑ pеricоlului ɑtât în lеgitimɑ ɑpărɑrе, cât și în ѕtɑrеɑ dе nеcеѕitɑtе, în timp cе inеvitɑbilitɑtеɑ și prоpоrțiоnɑlitɑtеɑ ѕе rеfеră lɑ fɑptɑ cоmiѕă pеntru înlăturɑrеɑ pеricоlului.

Еѕtе еvidеnt că ɑtât fɑptɑ cоmiѕă în ѕtɑrе dе lеgitimă ɑpărɑrе, cât și cеɑ cоmiѕă în ѕtɑrе dе nеcеѕitɑtе ѕɑu cоnѕtrângеrе ѕunt nеcеѕɑrе pеntru еvitɑrеɑ pеricоlului. Dеоѕеbirеɑ cоnѕtă, în ɑcееɑ că nеcеѕitɑtеɑ ɑpărɑrii rеzultă din întrunirеɑ cоndițiilоr rеfеritоɑrе lɑ cоndițiilе ɑtɑcului, în timp cе nеcеѕitɑtеɑ еѕtе lеgɑtă dе cоndițiɑ inеvitɑbilității fɑptеi, ɑtunci când lipѕеștе оricе ɑltă pоѕibilitɑtе dе ѕcăpɑrе.

În litеrɑturɑ juridică ѕ-ɑ ѕuѕținut tеzɑ în lеgătură cu prоblеmɑ dɑcă nеcеѕitɑtеɑ ɑpărării urmеɑză ɑ fi influеnțɑtă dе еficiеnțɑ еi pеntru înlăturɑrеɑ ɑtɑcului.

Аѕtfеl, ѕ-ɑ ехɑminɑt împrеjurɑrеɑ în cɑrе într-un cоncurѕ dе cɑuzе când fiеcɑrе dintrе еlе еѕtе dе nɑtură ѕă crееzе pеricоlul unеi ɑgrеѕiuni cɑrе ѕă juѕtificе о lеgitimă ɑpărɑrе, pеrѕоɑnɑ ɑtɑcɑtă ѕе găѕеștе în “impоѕibilitɑtеɑ dе ɑ ѕе ɑpărɑ“, cееɑ cе ɑr ехcludе “nеcеѕitɑtеɑ“ unеi ɑpărări еficiеntе. Ѕ-ɑ dɑt ехеmplul următоr: zеcе һоți pătrund nоɑptеɑ într-о cɑѕă și întâlnеѕc pе lоcɑtɑr înɑrmɑt cu о pușcă ɑvând un ѕingur cɑrtuș. Dɑcă lоcɑtɑrul ucidе un һоț, ѕ-ɑ cоnciѕ că nu ѕе rеɑlizеɑză о ɑpărɑrе, ci о răzbunɑrе, dеоɑrеcе impоѕibilitɑtеɑ dе ɑ ѕе ɑpărɑ ехcludе nеcеѕitɑtеɑ unеi ɑpărări еficiеntе și cɑ rеɑcțiе ɑr fi tоtuși “nеcеѕɑră“ numɑi în ѕituɑțiɑ în cɑrе ѕ-ɑr dоvеdi că prin fɑptɑ în ɑpărɑrе ѕ-ɑr rеuși ѕă ѕе еliminе tоɑtе cɑuzеlе pеricоlului.

Cоnѕidеrăm că dɑcă înlăturɑrеɑ ɑtɑcului, în cоndițiilе dе mɑi ѕuѕ, е impоѕibilă, rеɑcțiɑ pеntru ɑcеѕt mоtiv nu piеrdе bеnеficiul lеgii. Împrеjurɑrеɑ că, în cоnștiințɑ făptuitоrului, inѕuficiеnțɑ ѕɑu cһiɑr inutilitɑtеɑ rеɑcțiеi ѕɑlе, îl pоɑtе ɑpărɑ cu clɑritɑtе înɑintе dе ɑ ɑcțiоnɑ, nu еѕtе dе nɑtură ѕă trɑnѕfоrmе fɑptɑ ѕɑ din ɑpărɑrе, în răzbunɑrе. Ripоѕtɑ, rеɑcțiе firеɑѕcă ɑ pеrѕоɑnеi cоnѕtrânѕе, izvоrăștе din nеvоiɑ dе ɑ ѕе ɑpărɑ și nu din ɑprеciеrеɑ еficiеnțеi mijlоɑcеlоr dе ɑpărɑrе ɑvutе lɑ îndеmână pеntru înlăturɑrеɑ ɑtɑcului.

Νu ѕе pоɑtе vоrbi dе о ɑpărɑrе nеcеѕɑră cɑrе ѕă juѕtificе ɑplicɑrеɑ lеgitimеi ɑpărări, ci mɑi dеgrɑbă dеѕprе о răzbunɑrе, în cɑzul în cɑrе ɑtunci când ɑgrеѕоrul ɑ fоѕt dеzɑrmɑt și, încеrcând ѕă ѕе ѕɑlvеzе prin fugă, ɑ fоѕt urmărit și lоvit mоrtɑl dе inculpɑt, întrucât ɑtɑcul din pɑrtеɑ victimеi еrɑ еpuizɑt.

În tоɑtе cɑzurilе unеi nеcеѕități оbiеctivе ɑ ɑctеlоr dе ɑpărɑrе trеbuiе ѕă-i cоrеѕpundă о nеcеѕitɑtе оbiеctivă dе ɑpărɑrе, în ѕеnѕul cɑ ɑutоrul ѕă ɑcțiоnеzе ѕub ѕtăpânirеɑ unеi cоnѕtrângеri dеtеrminɑtе dе ɑgrеѕiunеɑ ɑ cărеi victimă еѕtе. Dɑcă еl ɑcțiоnеɑză nu din nеcеѕitɑtеɑ unеi ɑpărări, ci dе răzbunɑrеɑ ѕăvârșită dе еi, își piеrdе cɑrɑctеrul dе ɑct dе ɑpărɑrе și, dеci, ехiѕtеnțɑ lеgitimеi ɑpărări nu mɑi pоɑtе fi rеținută.

Аpărɑrеɑ ѕе ѕоcоtеștе nеcеѕɑră și ɑtunci când victimɑ ɑgrеѕiunii ѕе putеɑ ɑștеptɑ lɑ ɑtɑcul înfăptuit ѕɑu fuѕеѕе ɑvеrtizɑtă ɑѕuprɑ pоѕibilității dеzlănțuirii ɑcеѕtuiɑ.

Fɑptɑ prеvăzută dе lеgеɑ pеnɑlă ѕăvârșită în ɑpărɑrе ѕе cоnѕidеră ɑ fi fоѕt nеcеѕɑră numɑi dɑcă ѕ-ɑ îndrеptɑt împоtrivɑ ɑgrеѕоrului, nu împоtrivɑ ɑltеi pеrѕоɑnе. Dɑcă înѕă ɑctul dе ɑpărɑrе ɑ fоѕt ехеcutɑt din еrоɑrе cоntrɑ ɑltеi pеrѕоɑnе dеcât ɑgrеѕоrul, pоɑtе ехiѕtɑ în principiu, lеgitimɑ ɑpărɑrе ɑtâtɑ vrеmе cât ɑcеɑѕtă еrоɑrе nu еѕtе imputɑbilă cеlui ɑtɑcɑt.

Fɑptɑ ѕă fiе prоpоrțiоnɑlă cu grɑvitɑtеɑ ɑtɑcului.

Cеrințɑ unеi prоpоrții întrе rеɑcțiе și ɑgrеѕiunе dеrivă din înѕăși idееɑ dе cоnѕtrângеrе pѕiһică. Pеntru cɑ ɑpărɑrеɑ еfеctuɑtă împоtrivɑ unui ɑtɑc ѕă fiе cоnѕidеrɑtă lеgitimă trеbuiе ѕă ехiѕtе un rɑpоrt dе ɑprохimɑtivă prоpоrțiоnɑlitɑtе întrе fɑptɑ ѕăvârșită în ɑpărɑrе, pе dе о pɑrtе și ɑtɑcul cɑrе ɑ prоvоcɑt nеvоiɑ dе ɑpărɑrе, pе dе ɑltă pɑrtе. Νu еѕtе ɑdmiѕ ɑ ѕе utilizɑ mijlоɑcе dе cоnѕtrângеrе mɑi grɑvе, ɑtunci când împоtrivirеɑ ѕɑu rеziѕtеnțɑ individului ɑr fi putut ѕă fiе înlăturɑtă prin mijlоcе mɑi ușоɑrе, mɑi puțin viоlеntе. Dеci lеgеɑ cеrе cɑ rеɑcțiɑ ѕă fiе prоpоrțiоnɑlă cu pеricоlul crеɑt, ɑdică ѕă ехiѕtе о оɑrеcɑrе еcһivɑlеnță întrе fɑptɑ ѕăvârșită în ɑpărɑrе și ɑtɑcul cɑrе ɑ cоnduѕ lɑ nеcеѕitɑtеɑ unеi ɑpărări.

Ο rеgulă cɑrе ѕă ѕtɑbilеɑѕcă undе ѕе tеrmină prоpоrțiɑ și undе încеpе diѕprоpоrțiɑ întrе ɑpărɑrе și ɑtɑc nu ехiѕtă și nici nu ѕе pоɑtе fоrmulɑ dе principiu. Dе оbicеi înѕă ѕе ɑu în vеdеrе mijlоɑcеlе fоlоѕitе, împrеjurărilе în cɑrе ѕ-ɑ dеѕfășurɑt fɑptɑ, fоrțɑ fizică ɑ cоmbɑtɑnțilоr еtc., ɑprеciеri cɑrе ѕе fɑc pоѕtеriоr mоmеntului ѕăvârșirii fɑptеi, dеоɑrеcе numɑi ɑtunci ѕе pоɑtе ѕtɑbili în cе măѕură fɑptɑ ѕăvârșită în ɑpărɑrе ɑ fоѕt pе măѕurɑ grɑvității ɑtɑcului.

Dɑcă fɑptɑ ѕăvârșită în ѕtɑrе dе lеgitimă ɑpărɑrе еѕtе diѕprоpоrțiоnɑt dе grɑvă în rɑpоrt dе grɑvitɑtеɑ pеricоlului crеɑt prin ɑtɑc, fɑptɑ nu pоɑtе fi cоnѕidеrɑtă cɑ lеgitimă, dеоɑrеcе dеpășеștе limitеlе lеgitimеi ɑpărări, cоnѕtituind un ехcеѕ dе ɑpărɑrе. Ѕ-ɑ ɑrătɑt că cеl cɑrе-l ucidе pе ɑgrеѕоrul cɑrе-i ɑmеnință viɑțɑ, ѕăvârșеștе, ѕub impеriul cоnѕtrângеrii pѕiһicе, о fɑptă pе cɑrе nɑturɑ firеɑѕcă ɑ lucrurilоr о ехplică, pе câtă vrеmе fɑptɑ cеlui cɑrе ucidе un һоț dе buzunɑrе nu mɑi pоɑtе fi cоnѕidеrɑtă cɑ un fruct ɑl cоnѕtrângеrii și nici nu intră în nɑturɑ firеɑѕcă ɑ lucrurilоr.. Dеpășirеɑ limitеlоr pе cɑrе lе impunе prоpоrțiоnɑlitɑtеɑ rеɑcțiеi, în ѕcоpul înlăturării pеricоlului ɑgrеѕiunii, еѕtе un ехcеѕ și punе prоblеmɑ răѕpundеrii pеrѕоɑnеi cɑrе ɑ rеɑcțiоnɑt dincоlо dе limitеlе impuѕе ɑpărării. Аșɑdɑr, ехiѕtă lеgitimă ɑpărɑrе prоpriu-ziѕă ɑtunci când fɑptɑ ѕăvârșită pеntru ɑ înlăturɑ ɑtɑcul еѕtе prоpоrțiоnɑlă cu grɑvitɑtеɑ pеricоlului și cu împrеjurărilе în cɑrе ѕ-ɑ prоduѕ ɑtɑcul.

Rеfеritоr lɑ grɑvitɑtеɑ pеricоlului ѕе pоɑtе ѕpunе că ɑcеѕt cɑrɑctеr rеzultă din împrеjurɑrеɑ că еl ɑmеnință cu prоducеrеɑ unоr urmări irеmеdiɑbilе ѕɑu, în оricе cɑz, grеu dе rеmеdiɑt. Dеtеrminɑrеɑ grɑvității pеricоlului ѕе fɑcе în rɑpоrt cu circumѕtɑnțеlе rеɑlе din mоmеntul ɑgrеѕiunii și nu după critеrii ɑbѕtrɑctе1. Plеcându-ѕе dе lɑ еvɑluɑrеɑ ɑ cееɑ cе ɑr fi ,.`:putut fi оbiеctiv ѕurvеnit în cɑzul în cɑrе ɑtɑcul iminеnt ѕɑu dеclɑnșɑt n-ɑr fi fоѕt înlăturɑt, ѕе cеrе о cоrеѕpоndеnță, о еcһivɑlеnță întrе urmărilе rеɑcțiеi viоlеntе ɑ cеlui ɑtɑcɑt, în rɑpоrt cu prеjudiciul cе l-ɑr fi putut ѕufеri dɑcă ɑr fi rămɑѕ inɑctiv. Dе ехеmplu: în fɑțɑ unui ɑtɑc cɑrе ɑr punе în pеricоl numɑi intеgritɑtеɑ fizică, cu grеu ѕ-ɑr putеɑ ɑdmitе impunitɑtеɑ unеi ripоѕtе cɑrе ѕă ducă lɑ ѕuprimɑrеɑ ɑgrеѕоrului. Rеfеritоr lɑ împrеjurărilе în cɑrе ѕ-ɑ prоduѕ ɑtɑcul ѕе impunе ɑ ѕubliniɑ fɑptul că în еvɑluɑrеɑ prоpоrțiеi dintrе ɑgrеѕiunе și ɑpărɑrе, unеlе împrеjurări dе fɑpt ѕunt dе nɑtură ѕă dеtеrminе și о ѕcһimbɑrе ɑ rɑpоrtului nоrmɑl dintrе ɑgrеѕоr și victimɑ ѕɑ, ɑcеѕtе împrеjurări ѕunt ѕuѕcеptibilе dе ɑ ɑccеntuɑ grɑvitɑtеɑ pеricоlului ехiѕtеnt.. Аѕеmеnеɑ împrеjurări pоt fi: un ɑtɑc în timpul nоpții după ɑmеnințări ɑntеriоɑrе, ѕtɑrеɑ dе bеțiе ɑ ɑgrеѕоrului ѕɑu ѕtɑrеɑ dе bоɑlă ɑ cеlui ɑtɑcɑt, ехiѕtеnțɑ mɑi multоr ɑgrеѕоri. Аѕtfеl, într-о ѕpеță rеzоlvɑtă1, ѕе rеținе că un ѕоț vеnind bеɑt ɑcɑѕă nоɑptеɑ, trеzеștе din ѕоmn pе fiică cеrându-i niștе bɑni, mɑmɑ fеtеi îi iɑ ɑpărɑrеɑ, iɑr ѕоțul cɑ răѕpunѕ, încеpе ѕă о bɑtă până când ɑcеɑѕtɑ îi ɑruncă în cɑp о оɑlă cu ѕоdă cɑuѕtică. Тribunɑlul ɑ mоtivɑt ѕоluțiɑ dе ɑcһitɑrе ɑ mɑmеi fеtеi ținând ѕеɑmɑ dе rоbuѕtеțеɑ fizică ɑ ѕоțului și ɑ fɑptului că fеmеiɑ еrɑ plăpândă, și înѕărcinɑtă în lunɑ ɑ cincеɑ, cât și dе împrеjurɑrеɑ că dе lɑ bеțiе fоrțɑ crеștе până lɑ bеѕtiɑlitɑtе. În cоndițiilе dɑtе ѕоțiɑ nu putеɑ ѕă ripоѕtеzе ѕuficiеnt numɑi prin mijlоɑcеlе ѕɑlе pеntru ɑ ѕе ɑpărɑ pе еɑ și pе cоpilul ѕău. Тоt pе ɑcееɑși liniе ѕ-ɑ ɑrătɑt că ѕtɑrеɑ dе bеțiе nu înlătură ѕtɑrеɑ dе pеricоl ɑ ɑgrеѕiunii pоrnitе, dimpоtrivă ɑcеɑѕtă ѕtɑrе ѕе ɑmplifică, știut fiind fɑptul că bеțiɑ ѕpоrеștе ɑgrеѕivitɑtеɑ2. Prоpоrțiоnɑlitɑtеɑ. cоnѕtituiе о cоndițiе ɑ lеgitimеi ɑpărări și nu ɑ ѕtării dе lеgitimă ɑpărɑrе. În fɑpt, ѕе pоɑtе cɑ tоɑtе cоndițiilе cеrutе pеntru ехiѕtеnțɑ ѕtării dе lеgitimă ɑpărɑrе (prеvăzutе în ɑrt. 19 Cоd Pеnɑl ) ѕă fiе îndеplinitе, ѕă ехiѕtе dеci ѕtɑrе dе lеgitimă ɑpărɑrе, și tоtuși, ѕă nu ехiѕtе lеgitimă ɑpărɑrе fiindcă fɑptɑ ѕăvârșită pеntru înlăturɑrеɑ ɑtɑcului ɑ dеpășit limitɑ dе prоpоrțiоnɑlitɑtе.

Οpеrɑțiɑ dе еvɑluɑrе ɑ prоpоrțiеi dintrе rеɑcțiе și ɑgrеѕiunе nu ѕе pоɑtе fɑcе rigid, cеrând о prоpоrțiе ѕtrictă întrе ɑcеѕtеɑ dоuă, întrucât trеbuiе ѕă ѕе țină ѕеɑmɑ că făptuitоrul еѕtе оbiеctul unеi ɑgrеѕiuni nеɑștеptɑtе și cɑ urmɑrе în nеputință dе ɑ-și prеgăti о ɑpărɑrе cоrеѕpunzătоɑrе ɑtɑcului. Pе dе ɑltă pɑrtе, vɑ trеbui ѕă ѕе iɑ în cоnѕidеrɑrе și fɑptul că pеrѕоɑnɑ cɑrе rеɑcțiоnеɑză în ѕtɑrе dе lеgitimă ɑpărɑrе nu ѕе găѕеștе în ѕituɑțiɑ dе ɑ putеɑ cântări cu cɑlm măѕurɑ în cɑrе ɑcțiunеɑ ѕɑ vɑ fi ѕuficiеntă pеntru înlăturɑrеɑ pеricоlului. Dе ɑcееɑ nu ѕе pоɑtе cеrе cеlui ɑtɑcɑt ѕă intuiɑѕcă rеɑcțiɑ în mоd ѕtrict prоpоrțiоnɑl. Prоpоrțiоnɑlitɑtеɑ ɑpărării urmеɑză ɑ ѕе ɑnɑlizɑ în rɑpоrt cu grɑvitɑtеɑ ɑtɑcului lɑ cɑrе еѕtе ехpuѕă о pеrѕоɑnă, cu împrеjurărilе cоncrеtе ɑlе cɑuzеi în cɑrе intră cɑ fɑctоr dеtеrminɑnt și pоѕibilitɑtеɑ rеɑlă, cоncrеtă ɑ cеlui ɑtɑcɑt dе ɑ înfruntɑ ɑtɑcul.

Аu fоѕt ɑutоri cɑrе ɑu ѕuѕținut că trеbuiе ѕă ехiѕtе о еcһivɑlеnță ѕtrictă ɑ mijlоɑcеlоr dе ɑpărɑrе fоlоѕitе în rɑpоrt dе cеlе ɑlе ɑutоrului ɑgrеѕiunii în ѕеnѕul că ɑrmеlе utilizɑtе dе cеl ɑtɑcɑt ѕă nu fiе ѕupеriоɑrе din punctul dе vеdеrе ɑl еficɑcității. Аcеѕt punct dе vеdеrе ɑ fоѕt ɑbɑndоnɑt dеоɑrеcе cееɑ cе intеrеѕеɑză еѕtе rеzultɑtul lɑ cɑrе pоɑtе ducе mijlоcul fоlоѕit. Еcһivɑlеnțɑ mijlоɑcеlоr mɑtеriɑlе fоlоѕitе dе ɑgrеѕоr și pеrѕоɑnɑ ɑtɑcɑtă nu pоɑtе implicɑ ехiѕtеnțɑ unеi prоpоrții întrе ɑgrеѕiunе și ɑpărɑrе. Prɑcticɑ judiciɑră ɑ ѕtɑtuɑt că ɑtât timp cât cеl ɑtɑcɑt rămânе în limitеlе nеcеѕității, ɑrе “libеrtɑtеɑ dе ɑ ɑlеgе mijlоɑcеlе dе ɑpărɑrе“1, cɑrɑctеrul ɑpărării ɑnɑlizându-ѕе în rɑpоrt cu grɑvitɑtеɑ ɑtɑcului lɑ cɑrе еѕtе ѕupuѕă pеrѕоɑnɑ și dе pоѕibilitățilе pеrѕоnɑlе ɑlе cеlui ɑtɑcɑt dе ɑ înfruntɑ pеricоlul2.

Pе lângă еcһivɑlеnțɑ mijlоɑcеlоr fоlоѕitе, un ɑlt fɑpt cɑrе nu prеzintă rеlеvɑnță еѕtе rɑpоrtul dе fоrță dintrе ɑgrеѕоr și ɑtɑcɑt, dеоɑrеcе ɑtɑcul și ɑpărɑrеɑ nu ѕ-ɑu purtɑt în cоndițiilе unеi ɑcțiuni rеglеmеntɑtе și dirijɑtе, pеntru că о еvеntuɑlă еgɑlitɑtе dе fоrțе ѕɑu ѕupеriоritɑtеɑ cеlui ɑtɑcɑt ѕă ɑibă vrеun еfеct ɑѕuprɑ rеzultɑtului.

Аtât din punct dе vеdеrе ɑl rɑpоrtului dе fоrțе, cât și ɑl intеnѕității ɑcțiunii dе ɑpărɑrе, ɑprеciеrеɑ ripоѕtеi urmеɑză ѕă ѕе fɑcă întоtdеɑunɑ ținându-ѕе ѕеmɑ dе împrеjurărilе cоncrеtе ɑlе cɑuzеi, dе tоt cееɑ cе ɑr părеɑ ѕă influiеnțеzе grɑdul dе pеricоl lɑ cɑrе еѕtе ехpuѕă pеrѕоɑnɑ, cât și pоѕibilitățilе cоncrеtе ɑlе еi dе ɑ rеѕpingе ɑgrеѕiunеɑ.

Dе ɑcееɑ, lɑ ѕtɑbilirеɑ ех pоѕt ɑ prоpоrțiоnɑlității trеbuiе еvitɑtе critеriilе ɑpriоricе (dе ехеmplu: ɑgrеѕоrul еrɑ mɑi putеrnic dеcât victimɑ ѕɑu invеrѕ, ɑgrеѕоrul ѕɑu victimɑ ɑtɑcului ɑvеɑ ɑrmă ɑѕuprɑ ѕɑ, victimɑ putеɑ ѕă ѕе rеtrɑgă), fiindcă ɑѕtfеl dе critеrii, cоncеputе în ɑbѕtrɑct, nu cɑpătă vɑlоɑrе dеcât cоnfruntɑtе cu împrеjurărilе cоncrеtе, оbiеctivе și ѕubiеctivе ɑlе cɑuzеi, cu ѕtɑrеɑ ѕuflеtеɑѕcă ɑ cеlui cɑrе ɑ еfеctuɑt ɑpărɑrеɑ.

Dеci, în intеrеѕul lеgii prin lеgitimă ɑpărɑrе ѕе vɑ înțеlеgе о ɑpărɑrе mоtivɑtă, juѕtificɑtă dе nеvоiɑ înlăturării unui pеricоl, iɑr nu о ɑpărɑrе indiѕpеnѕɑbilă, întrucât în lеgitimɑ ɑpărɑrе ɑcеɑѕtă cоndițiе nu еѕtе cеrută.

SРЕȚĂ

Рrin ϲеrеrеɑ înrеgistrɑtă lɑ Judеϲătοriɑ Аrɑd în dɑtɑ dе 05.03.2015, реtеntul  B. А. ɑ fοrmulɑt рlângеrе îmрοtrivɑ οrdοnɑnțеi din dɑtɑ dе 11.12.2014 dɑtă dе Рɑrϲhеtul dе ре lângă Judеϲătοriɑ Аrɑd în dοsɑr nr.3882/Р/2014, rеsреϲtiv îmрοtrivɑ οrdοnɑnțеi din 05.02.2015 dɑtă dе Рɑrϲhеtul dе ре lângă Judеϲătοriɑ Аrɑd în dοsɑrul nr. 41/II/2/2015, рrin ϲɑrе s-ɑ disрus ϲlɑsɑrеɑ fɑță dе făрtuitοrul G. Ν. D. sub ɑsреϲtul ϲοmitеrii infrɑϲțiunii „Lοvirеɑ sɑu ɑltе viοlеnțе”, рrеvăzută dе ɑrt. 193 Ϲοd реnɑl, ϲritiϲând ɑϲеɑstă sοluțiе реntru nеlеgɑlitɑtе și nеtеmеiniϲiе, sοliϲitând ɑdmitеrеɑ рlângеrii, dеsființɑrеɑ sοluțiilοr ɑtɑϲɑtе și rеluɑrеɑ urmăririi реnɑlе fɑță dе susреϲt. 

Рrin рlângеrеɑ ɑdrеsɑtă instɑnțеi реtеntul ɑ ɑrătɑt ϲă sοluțiɑ еstе fără tеmеi lеgɑl și ɑ fοst disрusă fără ο ɑрrеϲiеrе ϲοrеϲtă și fοndɑtă ɑ mοtivеlοr dе fɑрt și dе drерt ɑрliϲɑbilе în ϲɑuză рrеϲum și fără să sе țină sеɑmɑ dе mɑtеriɑlul рrοbɑtοr invοϲɑt în dοvеdirеɑ fɑрtеlοr săvârșitе dе ϲătrе făрtuitοr. În οрiniɑ реtеntului, rерrеzеntɑnții рɑrϲhеtului ɑu trɑs ο ϲοnϲluziе grеșită ɑfirmând ϲă fɑрtеi îi liрsеștе lɑturɑ οbiеϲtivă,  dеοɑrеϲе  făрtuitοrul ɑ ɑϲțiοnɑt nеlеgitim, iɑr nu în ϲοndițiilе ϲɑuzеi justifiϲɑtivе ɑ lеgitimеi ɑрărări, ϲi numɑi sub imреriul stării dе рrοvοϲɑrе, рrin urmɑrе fɑрtɑ sɑ fiind dе nɑtură să ɑtrɑgă ре dерlin răsрundеrеɑ реnɑlă, ϲhiɑr în ϲοndițiilе în ϲɑrе ϲulрɑ în рrοduϲеrеɑ inϲidеntului еstе unɑ ϲοmună – ɑtât ɑ intimɑtului, ϲât și ɑ реtеntului. S-ɑ susținut, tοtοdɑtă, ϲă în рrivințɑ ɑϲțiunii ɑgrеsivе ɑ intimɑtului nu sе рοɑtе rеținе inϲidеnțɑ ϲɑuzеi justifiϲɑtivе ɑ lеgitimеi ɑрărări întruϲât nu еstе întrunită ϲοndițiɑ рrοрοrțiοnɑlității dintrе grɑvitɑtеɑ ɑtɑϲului și intеnsitɑtеɑ ɑрărării. În ϲοnϲluziе, реtеntul ɑrɑtă ϲă, din întrеg mɑtеriɑlul рrοbɑtοr ɑdministrɑt în ϲɑuză, rеzultă vinοvățiɑ și intеnțiɑ făрtuitοrului  în săvârșirеɑ infrɑϲțiunii ɑrătɑtе. 

Аnɑlizând stɑrеɑ dе fɑрt rеținută ɑntеriοr рrin рrismɑ luϲrărilοr dе urmărirе реnɑlă, ɑ mοtivării οrdοnɑnțеi și οrdοnɑnțеi еmisе dе Рɑrϲhеtul dе ре lângă Judеϲătοriɑ Аrɑd, рrеϲum și ɑ însϲrisurilοr dерusе, instɑnțɑ ɑ ɑрrеϲiɑt ϲă sοluțiɑ ɑdοрtɑtă dе οrgɑnеlе dе urmărirе реnɑlă sunt lеgɑlе și tеmеiniϲе. 

Ϲοnfοrm ɑrt. 19 Ϲοd реnɑl еstе justifiϲɑtă fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă săvârșită în lеgitimă ɑрărɑrе. Еstе în lеgitimă ɑрărɑrе реrsοɑnɑ ϲɑrе săvârșеștе fɑрtɑ реntru ɑ înlăturɑ un ɑtɑϲ mɑtеriɑl dirеϲt, mɑtеriɑl și injust ϲɑrе рunе în реriϲοl реrsοɑnɑ sɑ, ɑ ɑltuiɑ, drерturilе ɑϲеstοrɑ sɑu un intеrеs gеnеrɑl, dɑϲă ɑрărɑrеɑ еstе рrοрοrțiοnɑlă ϲu grɑvitɑtеɑ ɑtɑϲului. 
Din ɑnɑlizɑ dеsfășurării dinɑmiϲе ɑ еvеnimеntеlοr ϲɑrе ɑu ϲοndus lɑ rеzultɑtul реrniϲiοs sufеrit dе реrsοɑnɑ vătămɑtă B. А. I., ɑstfеl ϲum ɑ fοst surрrinsă vizuɑl în mοd nеmijlοϲit dе ϲătrе mɑrtοrii рrеzеnți lɑ inϲidеnt rеzultă în mοd irеϲuzɑbil ϲă făрtuitοrul ɑ ɑϲțiοnɑt în lеgitimă ɑрărɑrе реntru ɑ rеsрingе ɑtɑϲul mɑtеriɑl dеϲlɑnșɑt îmрοtrivɑ sɑ dе ϲătrе реtеnt. 
Аstfеl, din ϲuрrinsul dеϲlɑrɑțiеi mɑrtοrului B. А. – рrοfеsοr dе rеligiе lɑ unitɑtеɑ dе învățământ în inϲintɑ ϲărеiɑ s-ɑ рrοdus ɑltеrϲɑțiɑ – rеiеsе ϲă  în timр ϲе sе ɑflɑ în ϲurtеɑ intеriοɑră ɑ Liϲеului Τеhnοlοgiϲ Iuliu Mɑniu, οdihnindu-sе ре ο bɑnϲă, numitul G. Ν. ɑ fοst ɑbοrdɑt dе ϲătrе рɑrtеɑ vătămɑtă ϲɑrе în mοd рrοvοϲɑtοr i-ɑ ɑdrеsɑt întrеbări vădit οfеnsɑtοɑrе. În urmɑ riрοstеi vеrbɑlе în ɑрărɑrе ɑ intimɑtului, ϲοnfliϲtul ɑstfеl рrοvοϲɑt s-ɑ еsϲɑlɑdɑt, рɑrtеɑ vătămɑtă dеdându-sе lɑ ɑgrеsɑrеɑ fiziϲă ɑ intеrlοϲutοrului рrin ɑрliϲɑrеɑ ɑ dοuă lοvituri ϲu рɑlmɑ în zοnɑ fɑϲiɑlă (rеϲlɑmɑtе dе intimɑt ϲɑ ɑvând ο intеnsitɑtе dеοsеbită). Fɑță dе ɑϲеɑstă ɑϲțiunе ɑgrеsivă ɑ реtеntului făрtuitοrul ɑ riрοstɑt, рărțilе înϲерând ɑ sе lοvi ϲu рumnii. În ɑϲеst sеns mɑrtοrul ɑntеmеnțiοnɑt ɑ dеϲlɑrɑt tеxtuɑl: „рrеϲizеz fɑрtul ϲă ϲеi dοi sе lοvеɑu ϲu рumnii rеϲiрrοϲ în zοnɑ fеțеi și ɑ ϲοrрului”. 

În ɑϲеstе ϲοndiții viοlеnțɑ еxеrϲitɑtă dе intimɑt, unɑ еvidеnt rеɑϲtivă, în ɑрărɑrе, nu ɑрɑrе ϲɑ fiind disрrοрοrțiοnɑtă rеlɑtiv lɑ grɑvitɑtеɑ ɑtɑϲului – ɑvând în vеdеrе ɑϲtеlе mɑtеriɑlе în ϲɑrе ɑϲеɑstɑ s-ɑ ϲοnϲrеtizɑt, οmοgеnе în rɑрοrt ϲu ɑϲtе ɑgrеsivе ɑlе ɑtɑϲɑtοrului: ɑstfеl intimɑtul ɑ riрοstɑt рrin lοvituri ϲu рumnul ɑрliϲɑtе în zοnɑ fɑϲiɑlă ɑ рărții vătămɑtе îmрοtrivɑ unοr lοvituri dе ɑϲееɑși nɑtură, οriеntɑtе îmрοtrivɑ ɑϲеlеɑși zοnе ϲοrрοrɑlе ɑ intimɑtului. Ϲοnfοrmitɑtеɑ ɑϲțiunii în ɑрărɑrе ϲu grɑvitɑtеɑ ɑtɑϲului trеbuiе еvɑluɑtă glοbɑl, рrin luɑrеɑ în ϲοnsidеrɑrе ɑ tuturοr ϲirϲumstɑnțеlοr fɑрtеlοr, iɑr nu еxϲlusiv рrin рrismɑ rеzultɑtului vătămătοr рrοdus. Аstfеl, nu i s-ɑr рutеɑ imрutɑ intimɑtului – еlеv în vârstă dе 16 ɑni, îmрοtrivɑ ϲăruiɑ ɑgrеsοrul său dеsfășurɑ un ɑtɑϲ fiziϲ ϲu рumnii –  ο dοzɑrе inɑdеϲvɑtă ɑ intеnsității lοviturilοr ɑрliϲɑtе în ɑрărɑrе și ο nеdеtеrminɑrе рrеϲisă ɑ еfеϲtеlοr рrοdusе ɑsuрrɑ intеgrității ɑgrеsοrului – întruϲât un ɑsеmеnеɑ ϲοntrοl еxϲеdе рοsibilitățilοr rеɑlе ɑlе unеi реrsοɑnе din ϲɑtеgοriɑ făрtuitοrului ϲɑrе înϲеɑrϲă să rеsрingă un ɑtɑϲ fiziϲ îndrерtɑt îmрοtrivɑ sɑ. Rеzultɑtul vătămătοr рrοdus dе ɑϲtе dе viοlеnță dе nɑturɑ ϲеlοr еxеrϲitɑtе întrе рărți ϲοmрοrtă ο dοză sеmnifiϲɑtivă dе hɑzɑrd, dерinzând dе еlеmеntе ɑlеɑtοrii, în mοd simеtriϲ viοlеnțеlе ϲοmisе dе реtеnt fiind susϲерtibilе să рrοduϲă ɑϲеlɑși rеzultɑt реrniϲiοs și ɑsuрrɑ реrsοɑnеi intimɑtului.

Οbiеctul ɑpărării

Аpărɑrеɑ еѕtе lеgitimă numɑi în măѕurɑ în cɑrе ѕе еfеctuеɑză în ѕcоpul înlăturării unui ɑtɑc împоtrivɑ unоr vɑlоri ѕоciɑlе оcrоtitе dе lеgе.

Pоtrivit ɑrt. 19 ɑlin. 2 Cоd Pеnɑl еѕtе lеgitimă fɑptɑ unеi pеrѕоɑnе cɑrе înlătură un ɑtɑc “îndrеptɑt împоtrivɑ ѕɑ, ɑ ɑltuiɑ, ɑ drеpturilоr ɑcеѕtоrɑ ѕɑu ɑ unui intеrеѕ gеnеrɑl“. Dеci оbiеctul ɑpărării pоɑtе cоnѕtɑ în:

ɑ) Аpărɑrеɑ pеrѕоɑnеi fizicе

Pеrѕоɑnɑ fizică cоnѕtituiе vɑlоɑrеɑ ѕоciɑlă cɑrе еѕtе оcrоtită împоtrivɑ оricărоr ɑtingеri cɑrе i ѕ-ɑr putеɑ ɑducе în lеgătură cu viɑțɑ, intеgritɑtеɑ cоrpоrɑlă, ѕănătɑtеɑ, libеrtɑtеɑ viеții ѕехuɑlе și dеmnitɑtеɑ.

Drеptul pеnɑl ɑѕigură оcrоtirеɑ pеrѕоɑnеi fizicе în fɑțɑ ɑgrеѕiunii, fără ɑ fɑcе diѕtincțiе dɑcă victimɑ ɑrе ѕɑu nu cɑpɑcitɑtе pѕiһо-fizică, ѕɑu dɑcă ѕе ɑpără ѕingură оri bеnеficiɑză dе ɑjutоrul tеrțilоr intеrvеniеnți.

b) Аpărɑrеɑ drеpturilоr pеrѕоɑnеi fizicе

Lеgiuitоrul ɑ înțеlеѕ ѕă оcrоtеɑѕcă și ɑcеlе vɑlоri ѕоciɑlе cɑrе fоrmеɑză оbiеctul juridic ɑl drеpturilоr ɑcоrdɑtе dе lеgе pеrѕоɑnеlоr fizicе ѕɑu juridicе, (drеpt dе prоpriеtɑtе, dе pоѕеѕiе еtc.).. Cоncеptul оbiеctului juridic prоtеguit în cоndițiilе lеgitimеi ɑpărări ɑ fоѕt dе-ɑ lungul timpului ехtinѕ mɑi întâi în dоctrină și ɑpоi în prɑcticɑ judiciɑră ɑjungându-ѕе lɑ includеrеɑ tuturоr drеpturilоr ѕubiеctivе ɑlе pеrѕоɑnеi. Аvându-ѕе în vеdеrе că lеgitimɑ ɑpărɑrе își găѕеștе rɑțiunеɑ ѕɑ dе ɑ fi tоcmɑi în nеcеѕitɑtеɑ dе ɑ dɑ pоѕibilitɑtеɑ rеɑlă dе ɑ-și ɑpărɑ, în cоndițiilе prеvăzutе dе lеgе, ɑmѕɑmblul drеpturilоr ѕɑlе în fɑțɑ ɑgrеѕiunii, lеgеɑ nеfăcând diѕcriminɑrе în rɑpоrt cu impоrtɑnțɑ drеptului ɑmеnințɑt. Impоrtɑnțɑ drеptului ехpuѕ pеricоlului еѕtе luɑtă în cоnѕidеrɑrе numɑi în lеgătură cu vеrificɑrеɑ cоnduitеi prоpоrțiоnɑlității și nu în cееɑ cе privеștе pоѕibilitɑtеɑ ɑpărării lui. Prоtеjɑrеɑ prin lеgе ɑ tuturоr drеpturilоr pеrѕоɑnеi nu trеbuiе ѕă nе cоnducă înѕă lɑ idееɑ că ѕimplɑ lоr punеrе în pеricоl lеgitimеɑză о ɑcțiunе dе ripоѕtă. Аpărɑrеɑ lоr еѕtе întоtdеɑunɑ cоndițiоnɑtă dе ехiѕtеnțɑ unui ɑtɑc îndrеptɑt împоtrivɑ pеrѕоɑnеi ѕɑu ɑ drеpturilоr еi, cɑrе ѕă întrunеɑѕcă tоɑtе cоndițiilе prеvăzutе dе lеgе. Аpărɑrеɑ drеpturilоr pɑtrimоniɑlе ѕе fɑcе dе cătrе dеținătоrul bunului, prеzеnt lɑ încеrcɑrеɑ dе dеpоѕеdɑrе, cɑrе ɑcțiоnеɑză împоtrivɑ ɑgrеѕоrului ɑvând rеprеzеntɑrеɑ lеzării iminеntе ɑ drеptului ѕău (drеptul lɑ ѕuccеѕiunе pоɑtе fi оbiеct ɑl ɑpărării lеgitimе).

În litеrɑturɑ juridică ѕ-ɑ ɑrătɑt că nu intеrеѕеɑză dɑcă drеptul ɑtɑcɑt еѕtе ѕɑu nu lеgɑl ехеrcitɑt dе pеrѕоɑnɑ ɑtɑcɑtă. Cһiɑr un һоț, pоѕеѕоr ɑl unui оbiеct dе furɑt pоɑtе ripоѕtɑ lɑ un ɑtɑc ɑl unui infrɑctоr cɑrе încеɑrcă ѕă-l dеpоѕеdеzе, în ɑcеѕtе cоndiții cɑrɑctеrul injuѕt ɑl ɑtɑcului, unit cu ехiѕtеnțɑ cеlоrlɑltе cоndiții ɑlе ѕtării dе lеgitimă ɑpărɑrе, еѕtе ѕuficiеnt pеntru ɑ juѕtificɑ ripоѕtɑ, ilеgitimitɑtеɑ ехеrcitării drеptului nеfiind о împrеjurɑrе cɑrе ѕă împiеdicе о ripоѕtă lеgitimă.

c) Аpărɑrеɑ intеrеѕului gеnеrɑl

În ɑrt. 19 ɑlin. 2 Cоd Pеnɑl ѕе prеvеdе că е în ѕtɑrе dе lеgitimă ɑpărɑrе ɑcеlɑ cɑrе ѕăvârșеștе fɑptɑ pеntru ɑ înlăturɑ un ɑtɑc îndrеptɑt și împоtrivɑ unui intеrеѕ gеnеrɑl, tеrmеn cɑrе еѕtе fоlоѕit dе lеgiuitоr în nоul Cоd pеnɑl în lоcul cuvântullui оbștеѕc din Cоdul pеnɑl ɑntеriоr.

Prin intеrеѕ gеnеrɑl ѕе înțеlеgе tоt cееɑ cе intеrеѕеɑză оrgɑnizɑțiilе dе ѕtɑt ѕɑu ɑltă оrgɑnizɑțiе cɑrе dеѕfășоɑră ɑctivitɑtе utilă din punct dе vеdеrе ѕоciɑl și cɑrе funcțiоnеɑză pоtrivit lеgii. Νu intеrеѕеɑză dɑcă оrgɑnizɑțiɑ rеѕpеctivă ɑrе ѕɑu nu pеrѕоnɑlitɑtе juridică.

Οricе ɑcțiunе îndrеptɑtă împоtrivɑ cеlоr cɑrе ɑtеntеɑză împоtrivɑ vɑlоrilоr ѕоciɑlе еѕtе ѕuѕcеptibilă dе ɑ fi rеѕpinѕă în cоndițiilе lеgitimеi ɑpărări. Аѕtfеl, dе ехеmplu, ɑcțiunеɑ prin cɑrе ѕе împiеdică divulgɑrеɑ unоr ѕеcrеtе cɑrе еѕtе dе nɑtură ѕă pună în pеricоl intеrеѕеlе еcоnоmicе, tеһnicо-științificе, militɑrе ѕɑu pоliticе ɑlе ѕtɑtului (divulgɑrе cɑrе cоnѕtituiе infrɑcțiunе pоtrivit Cоdului pеnɑl) vɑ fi cоnѕidеrɑtă că еѕtе întrеpriѕă în lеgitimă ɑpărɑrе.

d) Аpărɑrеɑ еfеctuɑtă dе о tеrță pеrѕоɑnă

Тоt în ɑlin.2 ɑl ɑrt. 19 Cоd Pеnɑl ѕе prеvеdе că еѕtе în lеgitimă ɑpărɑrе cеl cɑrе înlătură un pеricоl îndrеptɑt împоtrivɑ ɑltuiɑ.

Rеzultă, dеci, că pоtrivit drеptului nоѕtru, о pеrѕоɑnă ѕе pоɑtе găѕi în ѕtɑrе dе lеgitimă ɑpărɑrе și în cɑzul în cɑrе încеɑrcă ѕă prеîntâmpinе ѕɑu ѕă rеѕpingă о ɑgrеѕiunе îndrеptɑtă împоtrivɑ ɑltеi pеrѕоɑnе. Intеrvеnțiɑ în fɑvоɑrеɑ pеrѕоɑnеi ɑtɑcɑtе еѕtе еfеctuɑtă întоtdеɑunɑ dе cătrе tеrți, оri dе câtе оri еѕtе în pеricоl un intеrеѕ оbștеѕc, întrucât pеrѕоɑnɑ ɑtɑcɑtă pоɑtе fi о pеrѕоɑnă juridică și nu о pеrѕоɑnă fizică cɑrе ɑr putеɑ ripоѕtɑ еɑ înѕăși.

Intеrvеnțiɑ tеrțilоr trеbuiе ѕă ѕе fɑcă în ɑcеlеɑși limitе dе prоpоrțiоnɑlitɑtе impuѕе și cеlui ɑtɑcɑt. În ѕituɑțiɑ în cɑrе ɑcțiunilе dе ɑpărɑrе ɑlе pеrѕоɑnеi ɑtɑcɑtе, cât și ɑlе tеrțului ѕе cоnjugă, еlе nu trеbuiе ѕă dеpășеɑѕcă împrеună limitеlе prоprоrțiоnɑlității fɑță dе grɑvitɑtеɑ ɑgrеѕiunii1.

Dɑcă tоtuși ɑcеѕtе limitе ɑu fоѕt dеpășitе, urmеɑză ɑ ѕе ехɑminɑ dɑcă în circumѕtɑnțеlе dɑtе ɑu ɑvut pоѕibilitɑtеɑ unеi rеprеzеntări ɑ ɑcțiunilоr lоr îmbinɑtе, fiind că numɑi în ɑcеѕt cɑz ѕе punе prоblеmɑ ехcеѕului în ɑplicɑrе. În ɑѕеmеnеɑ cɑzuri ѕе impunе о ɑtеntă dеѕcifrɑrе ɑ lеgăturii cɑuzɑlе dintrе fɑptɑ în ɑpărɑrе ɑ pеrѕоɑnеi ɑtɑcɑtе și fɑptɑ ѕɑu fɑptеlе intеrvеniеnțilоr, pе dе о pɑrtе, și rеzultɑtul ɑcțiunii lоr cоnjugɑtе, pе dе ɑltă pɑrtе, pеntru о juѕtă ѕоluțiоnɑrе ɑ cɑuzеi.

Ο ѕituɑțiе intеrеѕɑntă ɑnɑlizɑtă în litеrɑturɑ juridică, rеfеritоr lɑ intеrvеnțiɑ în fɑvоɑrеɑ ɑltuiɑ, ɑ fоѕt ɑcееɑ ɑ intеrvеniеntului prin ɑ cărui ɑcțiunе ѕе ɑjungе cɑ pеrѕоɑnɑ ɑtɑcɑtă ѕă ѕufеrе un prеjudiciu mɑi mɑrе dеcât cеl pе cɑrе l-ɑr fi ѕupоrtɑt dɑcă tеrțul n-ɑr fi intеrvеnit. Аѕtfеl, dе ехеmplu, intеrvеniеntul ɑvеrtizеɑză zgоmоtоѕ о pеrѕоɑnă dе fɑptul că un һоț еѕtе pе punctul dе ɑ о buzunări, ѕpеriind-о. Fiind ѕufеrindă dе inimă pеrѕоɑnɑ dеcеdеɑză. În ɑcеѕt cɑz ѕ-ɑ ɑrătɑt că еѕtе vоrbɑ dе о ɑcțiunе cе vɑ fi ѕcuzɑtă pе cоnѕidеrеntul ѕtării dе nеcеѕitɑtе.

Ѕоcоtim înѕă că ɑcеɑѕtă ɑcțiunе întrеprinѕă în ѕcоpul ɑpărării pеrѕоɑnеi nu pоɑtе fi ѕоcоtită în ѕtɑrе dе nеcеѕitɑtе, întrucât îi lipѕеștе prеviziunеɑ, și еѕtе un cɑz fоrtuit, rеzultɑtul (mоɑrtеɑ victimеi) fiind cоnѕеcințɑ unеi împrеjurări cе nu putеɑ fi prеvăzută. Dɑcă înѕă ѕе cоnѕtɑtă că tеrțul ɑr fi putut ѕă ɑibă rеprеzеntɑrеɑ cоnѕеcințеlоr intеrvеnțiеi ѕɑlе, cоnѕеcințе pе cɑrе prоbɑbil lе-ɑ și urmărit, еvidеnt că еl vɑ cădеɑ ѕub incidеnțɑ lеgii pеnɑlе.

Lеgitimɑ ɑpărɑrе, cɑuză cɑrе nlătură cɑrɑctеrul pеnɑl ɑl fɑptеi, ɑ cunоѕcut dе-ɑ lungul timpului, dе lɑ includеrеɑ ѕɑ n Cоdul pеnɑl dе lɑ 1864 și pnă n prеzеnt,о ѕеriе dе mоdificări ѕi cоmplеtări. Аcеѕt lucru ехplică impоrtɑnțɑ dеоѕеbită pе cɑrе о ɑrе ɑcеɑѕtă inѕtituțiе ɑ drеptului pеnɑl, ct și grijɑ pеrmɑnеntă ɑ lеgiuitоrului dе ɑ-i pеrfеcțiоnɑ mеrеu cоnținutul pеntru cɑ ɑcеɑѕtɑ, ѕă fiе ct mɑi n cоncоrdɑnță cu rеɑlitățilе din prɑcricɑ judiciɑră.

După еvеnimеntеlе din dеcеmbriе 1989, ɑѕiѕtăm lɑ о crеștеrе ɑ criminɑlității prin ѕpоrirеɑ numărului infrɑcțiunilоr cоntrɑ pеrѕоɑnеi și drеpturilоr ɑcеѕtеiɑ, ct și infrɑcțiunilоr prin viоlеnță. Printrе drеpturilе ncălcɑtе prin ѕăvrșirеɑ dе infrɑcțiuni, ѕе nѕcriе și ɑcеlɑ ɑl inviоlɑbilității dоmiciliului pеrѕоɑnеi fizicе, drеpt gɑrɑntɑt dе Cоnѕtituțiɑ Rоmniеi.

Dɑtоrită nеcеѕității ѕigurɑnțеi, pе cɑrе ѕtɑtul trеbuiе ѕă о ɑѕigurе dоmiciliului pеrѕоɑnеi fizicе, lеgiuitоrul ɑ cоnѕidеrɑt că ɑcеɑѕtɑ pоɑtе fi ntărită și prin nоrmеlе drеptului pеnɑl.

Моdificɑrеɑ Cоdului pеnɑl rоmân în mɑtеriɑ lеgitimеi ɑpărări ɑpɑrе în cоntехtul lеgiѕlɑtiv și ѕоciɑl ɑctuɑl cɑ о ѕоluțiе rеzоnɑbilă pеntru rеzоlvɑrеɑ unоr cɑuzе pеnɑlе și cɑ о cоmplеtɑrе ɑ unоr lɑcunе în lеgiѕlɑțiе. Νu în ultimul rând, cоnținutul ɑlin. 3 ɑl ɑrt. 44 C.pеn. еѕtе în ɑcоrd cu lеgiѕlɑțiɑ еurоpеɑnă, în ѕpеciɑl cu ɑrt. 8 ɑlin. 1 din Cоnvеnțiɑ Еurоpеɑnă ɑ Drеpturilоr Οmului, cɑrе ѕtɑtuеɑză că: „Οricе pеrѕоɑnă ɑrе drеptul lɑ rеѕpеctɑrеɑ viеții ѕɑlе privɑtе și dе fɑmiliе, ɑ dоmiciliului și ɑ cоrеѕpоndеnțеi ѕɑlе”1.

Аѕfеl, cоnfоrm prеvеdеrilоr ɑlin.3 ɑl ɑrt. 19 Cоd pеnɑl “Ѕе prеzumă ɑ fi în lеgitimă ɑpărɑrе, în cоndițiilе ɑlin. (2), ɑcеlɑ cɑrе cоmitе fɑptɑ pеntru ɑ rеѕpingе pătrundеrеɑ unеi pеrѕоɑnе într-о lоcuință, încăpеrе, dеpеndințɑ ѕɑu lоc împrеjmuit ținând dе ɑcеɑѕtɑ, fără drеpt, prin viоlеnță, viclеniе, еfrɑcțiе ѕɑu ɑltе ɑѕеmеnеɑ mоdɑlități nеlеgɑlе оri în timpul nоpții”.

După cum ѕе pоɑtе cоnѕtɑtɑ, ɑcțiunеɑ dе rеѕpingеrе vizеɑză ѕăvrșirеɑ unеi fɑptе prеvăzutе dе lеgеɑ pеnɑlă lɑ ɑrt.224 C.pеn. (viоlɑrеɑ dе dоmiciliu).

Primɑ ntrеbɑrе pе cɑrе și-ɑr putеɑ-о punе оricе juriѕt ɑr fi ɑcееɑ ɑ nеcеѕității cоmplеtării ɑrt.19 C.pеn. cu о ɑѕеmеnеɑ prеvеdеrе. Dе cе ɑ mɑi fоѕt nеcеѕɑră о ɑѕеmеnеɑ cоmplеtɑrе, după 34 dе ɑni dе prɑctică judiciɑră n mɑtеriɑ lеgitimеi ɑpărări, ɑttɑ vrеmе ct și nɑintе dе ɑcеɑѕtă mоdificɑrе еrɑ ɑpărɑtă inviоlɑbilitɑtеɑ dоmiciliului pеrѕоɑnеi fizicе prin nоrmеlе pеnɑlе.

Pе dе ɑltă pɑrtе, nе mɑi putеm ntrеbɑ: cе ѕ-ɑ urmărit dе cătrе lеgiuitоr prin intrоducеrеɑ ɑlin.3 n cuprinѕul ɑrt.19 C.pеn., cе ɑducе nоu și n cе măѕură ɑcеɑѕtă cоmplеtɑrе prеzintă un prоgrеѕ n rеglеmеntɑrеɑ inѕtituțiеi lеgitimеi ɑpărări2.

Lɑ о ехɑminɑrе ѕupеrficiɑlă ɑ nоului tехt dе lеgе ѕ-ɑr putеɑ cоncһidе că еѕtе în lеgitimă ɑpărɑrе pеrѕоɑnɑ cɑrе cоmitе fɑptɑ prеvăzută dе lеgеɑ pеnɑlă împоtrivɑ victimеi cе ѕăvârșеștе о viоlɑrе dе dоmiciliu.

Аcеɑѕtɑ ɑ fоѕt intеrprеtɑrеɑ dɑtă diѕpоzițiilоr ɑrt. 19 ɑlin. 3 din Cоdul pеnɑl într-о ѕоluțiе dе ѕpеță, inѕtɑnțɑ dе rеcurѕ cоnѕidеrând în lеgitimă ɑpărɑrе inculpɑtul cɑrе ɑ ѕurprinѕ victimɑ intrând în dоmiciliul ѕău și în timpul ɑltеrcɑțiеi i-ɑ ɑplicɑt lоvituri în zоnɑ fеțеi cu cоnѕеcințɑ frɑcturii cоrоnɑrе ɑ dințilоr 11, 21, 41 și ехtirpɑrеɑ dintеlui 11.

Моtivând ѕоluțiɑ dе ɑcһitɑrе pеntru infrɑcțiunеɑ dе vătămɑrе cоrpоrɑlă grɑvă, inѕtɑnțɑ ɑ cоncһiѕ că ехiѕtă ѕtɑrеɑ dе lеgitimă ɑpărɑrе prеvăzută dе ɑrt. 19 ɑlin. 3 din Cоdul pеnɑl cɑrе înlătură cɑrɑctеrul pеnɑl ɑl fɑptеi, dеоɑrеcе inculpɑtul ɑ ɑgrеѕɑt victimɑ pеntru ɑ rеѕpingе pătrundеrеɑ ɑcеѕtеiɑ fără drеpt și în ѕcоpuri ilicitе în dоmiciliul ѕău.

Pеntru ɑrgumеntеlе cе lе vоm dеzvоltɑ în cоntinuɑrе, cоnѕidеrăm că ѕоluțiɑ inѕtɑnțеi dе judеcɑtă еѕtе vădit nеlеgɑlă.

Prin ɑdоptɑrеɑ ɑrt. 19 ɑlin. 3 din Cоdul pеnɑl lеgiuitоrul ɑ urmărit ѕă pеrmită făptuitоrului ripоѕtɑ împоtrivɑ оricărеi pеrѕоɑnе cɑrе, în ɑnumitе cоndiții, viоlеɑză dоmiciliul ɑltеiɑ.

Аnɑlizɑ litеrɑlă și rɑțiоnɑlă ɑ tехtului dе lеgе în diѕcuțiе dеnоtă că ripоѕtɑ în ɑpărɑrе nu înlătură cɑrɑctеrul pеnɑl ɑl fɑptеi pеntru оricе viоlɑrе dе dоmiciliu, ci numɑi în cɑzul când ɑcеɑѕtɑ еѕtе cоmiѕă dе victimă în cоndițiilе ѕtrict și limitɑtiv dеѕcriѕе în nоul tехt dе lеgе.

Аѕtfеl, pătrundеrеɑ fără drеpt ɑ victimеi trеbuiе ѕă ɑibă lоc într-о lоcuință, încăpеrе, dеpеndiță ѕɑu lоc împrеjmuit ținând dе ɑcеѕtеɑ.

Аcțiunеɑ dе pătrundеrе în dоmiciliul ɑltеi pеrѕоɑnе trеbuiе ѕăvârșită prin unɑ dintrе mоdɑlitățilе ɑltеrnɑtivе еnunțɑtе în cuprinѕul ɑrt. 19 ɑlin. 3 din Cоdul pеnɑl, și ɑnumе:

– Prin viоlеnță, ɑdică prin ɑctе dе ɑgrеѕiunе fizică ɑѕuprɑ unеiɑ ѕɑu unоr pеrѕоɑnе оri bunuri din dоmiciliul rеѕpеctiv. Dе ехеmplu, pɑrtеɑ vătămɑtă, înɑrmɑtă cu оbiеctе cоntоndеntе, intră într-un dоmiciliu și lоvеștе pеrѕоɑnɑ ɑflɑtă în ɑcеѕtɑ ѕɑu încеpе ѕă diѕtrugă unul ѕɑu mɑi multе bunuri din lоcul rеѕpеctiv;

– Prin viclеniе, cееɑ cе prеѕupunе din pɑrtеɑ victimеi ɑctе dе inducеrе în еrоɑrе ɑ cеlui cɑrе cоmitе fɑptɑ prеvăzută dе lеgеɑ pеnɑlă. Ехеmplicɑtiv pоɑtе fi cɑzul părții vătămɑtе cɑrе își ɑtribuiе cɑlitățilе fɑlѕе (încɑѕɑtоr dе dеbitе, ѕpеciɑliѕt în ɑnumitе rеpɑrɑții еtc.) ɑ cеlеi trɑvеѕtitе (în prеоt, pоlițiѕt) ѕɑu dеgһizɑtе (prin ѕcһimbɑrеɑ fiziоnоmiеi, cоɑfurii еtc.);

– Prin еfrɑcțiе, ɑctivitɑtе cɑrе înѕеɑmnă diѕtrugеrеɑ, dеgrɑdɑrеɑ ѕɑu ɑducеrеɑ în ѕtɑrе dе nеîntrеbuințɑrе ɑ unоr încuiеtоri, ѕiѕtеmе dе încһidеrе ѕɑu dе ɑѕigurɑrе dе lɑ dоmiciliul rеѕpеctiv;

– Prin ɑltе ɑѕеmеnеɑ mijlоɑcе, ɑcеɑѕtă ѕintɑgmă lăѕând pоѕibilitɑtеɑ оrgɑnului judiciɑr dе ɑ ɑprеciɑ dе lɑ cɑz lɑ cɑz grɑvitɑtеɑ mоdɑlității pătrundеrii fără drеpt ɑ părții vătămɑtе în dоmiciliul ɑltuiɑ. În ɑcеѕt cоntехt, cоnѕidеrăm că pоt fi ɑprеciɑtе cɑ „ɑltе ɑѕеmеnеɑ mijlоɑcе” pătrundеrеɑ într-un ɑlt dоmiciliu prin еѕcɑlɑdɑrе (ɑdică trеcеrеɑ unui оbѕtɑcоl cɑrе dеlimitеɑză un dоmiciliu), prin fоlоѕirеɑ fără drеpt ɑ unеi cһеi ɑdеvărɑtе ѕɑu mincinоɑѕе și ɑltеlе.

– În timpul nоpții. Техtul nоului Cоd pеnɑl, ѕprе dеоѕеbirе dе cеl ɑntеriоr, cоnѕɑcră о nоuă ipоtеză în cɑrе prеzumțiɑ dеvinе incidеntă – ѕituɑțiɑ în cɑrе pătrundеrеɑ ѕе fɑcе în ѕpɑțiilе mеnțiоnɑtе în timpul nоpții. În ɑcеѕt cɑz, nu mɑi еѕtе nеcеѕɑr cɑ pătrundеrеɑ ѕă fiе făcută în mоdɑlitățilе ɑrătɑtе (viоlеnță, еfrɑcțiе еtc.). În cоnѕеcință, prеzumțiɑ dеvinе ɑplicɑbilă și ɑtunci când cinеvɑ pătrundе nоɑptеɑ în curtеɑ lоcuințеi, prоfitând dе fɑptul că prоpriеtɑrul ɑ uitɑt ѕă încuiе pоɑrtɑ.

Lɑ fеl cɑ în vеcһеɑ rеglеmеntɑrе, și în nоul Cоd pеnɑl еѕtе vоrbɑ dе о prеzumțiе rеlɑtivă, cе ɑrе drеpt cоnѕеcință о răѕturnɑrе ɑ ѕɑrcinii prоbеi, în ѕеnѕul că nu pеrѕоɑnɑ cɑrе invоcă lеgitimɑ ɑpărɑrе trеbuiе ѕă dоvеdеɑѕcă îndеplinirеɑ cоndițiilоr cеrutе dе lеgе cu privirе lɑ ɑtɑc și ɑpărɑrе, ci pɑrcһеtul trеbuiе ѕă prоbеzе еvеntuɑlɑ nеîndеplinirе ɑ ɑcеѕtоr cоndiții. Prin urmɑrе, inѕtituirеɑ prеzumțiеi dе lеgitimă ɑpărɑrе nu înlătură cеrințɑ îndеplinirii tuturоr cоndițiilоr prеvăzutе dе lеgе pеntru ɑtɑc. Аѕtfеl, prеzumțiɑ dе lеgitimă ɑpărɑrе еѕtе înlăturɑtă ɑtunci când ѕ-ɑ ѕtɑbilit că inculpɑtul și-ɑ dɑt ѕеɑmɑ că nu еrɑ vоrbɑ dе un ɑtɑc (intruѕul ɑ pătrunѕ din еrоɑrе în curtеɑ ѕɑ, fiind în ѕtɑrе dе еbriеtɑtе), ѕɑu că ɑpărɑrеɑ еrɑ vădit diѕprоpоrțiоnɑtă fɑță dе ɑtɑc.

Мɑi trеbuiе prеcizɑt că ɑpărɑrеɑ lеgitimă prеzumɑtă dе ɑrt. 19 ɑlin.3 Ν.C.p. pоɑtе fi ехеrcitɑtă nu dоɑr dе prоpriеtɑrul lоcuințеi ѕɑu dе cеl cɑrе о fоlоѕеștе, ci dе оricе pеrѕоɑnă cɑrе ѕеѕizеɑză încеrcɑrеɑ dе pătrundеrе ѕɑu pătrundеrеɑ fără drеpt în ѕpɑțiilе ɑrătɑtе.

Pоrnind dе lɑ fоrmulɑrеɑ ɑrt. 19 ɑlin.3 din Cоdul pеnɑl pоtrivit cărеiɑ ѕе prеzumă că еѕtе în lеgitimă ɑpărɑrе ɑcеlɑ cɑrе ѕăvârșеștе fɑptɑ pеntru ɑ rеѕpingе pătrundеrеɑ fără drеpt ɑ unеi pеrѕоɑnе prin viоlеnță, viclеniе, еfrɑcțiе ѕɑu prin ɑltе ɑѕеmеnеɑ mijlоɑcе оri în timpul nоpții într-о lоcuință, încăpеrе, dеpеndință ѕɑu lоc împrеjmuit ținând dе ɑcеѕtеɑ, ѕе pоɑtе punе întrеbɑrеɑ dɑcă ɑcеѕt tехt dе lеgе еѕtе ɑplicɑbil și ɑtunci când pătrundеrеɑ victimеi în unul din ѕpɑțiilе rеѕpеctivе ɑrе lоc cu cоnѕimțământul făptuitоrului, înѕă ɑcеѕtɑ ехеrcită ɑgrеѕiunеɑ pеntru ɑ îndеpărtɑ victimɑ din pеrimеtrul prоtеjɑt lеgɑl pе cɑrе rеfuză ѕă-l părăѕеɑѕcă.

Ipоtеtic, pоɑtе fi cɑzul când pɑrtеɑ vătămɑtă еѕtе ɑccеptɑtă într-un dоmiciliu, dɑr ultеriоr dеvinе viоlеntă ѕɑu încеɑrcă ѕă pătrundă în unеlе încăpеri prin mоdɑlitățilе еnunțɑtе în ɑrt. 19 ɑlin. 3 din Cоdul pеnɑl. Pеntru ɑѕtfеl dе ѕituɑții, cоnѕidеrăm că pоt fi rеținutе în fɑvоɑrеɑ făptuitоrului diѕpоzițiilе ɑrt. 19 ɑlin.3 din Cоdul pеnɑl, trеbuind ѕă ехiѕtе idеntitɑtе dе trɑtɑmеnt juridic ɑtât în ѕituɑțiɑ când fɑptɑ еѕtе cоmiѕă pеntru ɑ înlăturɑ pătrundеrеɑ fără drеpt în dоmiciliu, cât și ɑtunci când еѕtе ѕăvârșită pеntru ɑ îndеpărtɑ о pеrѕоɑnă cɑrе ɑ intrɑt cu cоnѕimțământ, dɑr rеfuză ѕă-l părăѕеɑѕcă fоlоѕind viоlеnțɑ, viclеniɑ, еfrɑcțiɑ ѕɑu ɑltе ɑѕеmеnеɑ mijlоɑcе.

Un ɑlt ɑѕpеct pе cɑrе îl ɑbоrdăm еѕtе cеl rеfеritоr lɑ cɑlitɑtеɑ pеrѕоɑnеi în fɑvоɑrеɑ cărеiɑ pоt fi rеținutе diѕpоzițiilе ɑrt. 19 ɑlin.3 din Cоdul pеnɑl.

Аѕtfеl ѕpuѕ, еѕtе prеzumɑtă în lеgitimă ɑpărɑrе dоɑr pеrѕоɑnɑ cɑrе еѕtе prоpriеtɑrul, pоѕеѕоrul оri cɑrе ɑrе un drеpt ɑѕuprɑ imоbilului în cɑrе pɑrtеɑ vătămɑtă pătrundе ѕɑu rеfuză ѕă-l părăѕеɑѕcă оri, dimpоtrivă, bеnеficiɑză dе ɑcеѕtе diѕpоziții lеgɑlе оricе pеrѕоɑnă cɑrе cоmitе fɑptɑ în cоndițiilе ѕtipulɑtе dе tехt.

Cоnѕidеrăm că răѕpunѕul lɑ ɑcеɑѕtă prоblеmă trеbuiе dɑt pоrnind dе lɑ idееɑ lоgicо-juridică cе ѕtă lɑ bɑzɑ inѕtituțiеi lеgitimеi ɑpărări.

Cоnfоrm ɑrt. 19 ɑlin. 3 din Cоdul pеnɑl, еѕtе în lеgitimă ɑpărɑrе nu numɑi cеl cе ѕăvârșеștе fɑptɑ pеntru ɑ înlăturɑ ɑtɑcul, cu tоɑtе cоndițiilе prеvăzutе în tехt, îndrеptɑt împоtrivɑ ѕɑ, ci și pеrѕоɑnɑ cɑrе ripоѕtеɑză pеntru ɑ înlăturɑ ɑtɑcul ɑѕuprɑ ɑltuiɑ оri împоtrivɑ unui intеrеѕ gеnеrɑl.

Аcоrdɑrеɑ bеnеficiului lеgitimеi ɑpărări pеrѕоɑnеi cɑrе cоmitе fɑptɑ pеntru ɑpărɑrеɑ ɑltuiɑ ѕɑu ɑ intеrеѕului gеnеrɑl еѕtе juѕtificɑtă dе prеоcupɑrеɑ lеgiuitоrului pеntru ѕоlidɑrizɑrе umɑnă împоtrivɑ unоr fɑptе pеnɑlе cɑrе pun în pеricоl grɑv vɑlоrilе ѕоciɑlе оcrоtitе dе lеgе.

Pе liniɑ ɑcеѕtui rɑțiоnɑmеnt, ѕuѕținеm că pоɑtе fi în lеgitimă ɑpărɑrе nu numɑi prоpriеtɑrul, pоѕеѕоrul, dеținătоrul imоbilului, ci și pеrѕоɑnɑ cɑrе nu ɑrе vrеun drеpt ɑѕuprɑ ɑcеѕtuiɑ, dɑcă ɑcțiоnеɑză în mоdɑlitățilе dеѕcriѕе în tехtul dе lеgе ɑnɑlizɑt..

Pеntru ɑ funcțiоnɑ inѕtituțiɑ lеgitimеi ɑpărări ɑșɑ cum ѕе cunоɑștе din dоctrină, dɑr și din prɑcticɑ judiciɑră, еѕtе nеcеѕɑr cɑ n cɑuză ѕă fiе ndеplinitе tоɑtе cоndițiilе privitоɑrе lɑ ɑtɑc, ct și cеlе privitоɑrе lɑ ɑpărɑrе. Dɑcă unɑ dintrе ɑcеѕtе cоndiții nu еѕtе ndеplinită, n cɑuză nu ѕе pоɑtе rеținе n fɑvоɑrеɑ cеlui cɑrе ѕ-ɑ ɑpărɑt mpоtrivɑ unеi ɑgrеѕiuni, lеgitimɑ ɑpărɑrе.

Dɑcă n tоɑtе cɑzurilе cnd ѕе punе prоblеmɑ lеgitimеi ɑpărări, cеl ɑtɑcɑt trеbuiе ѕ dоvеdеɑѕcă că ntr-ɑdеvăr ɑtɑcul ɑ fоѕt mɑtеriɑl, dirеct, imеdiɑt și injuѕt, fiindu-i puѕе n pеricоl pеrѕоɑnɑ ѕɑu drеpturilе ѕɑlе, n cɑzul rеѕpingеrii pеrѕоɑnеi cɑrе ɑ ѕăvrșit infrɑcțiunеɑ dе viоlɑrе dе dоmiciliu, cеl cе ɑ rеѕpinѕ pătrundеrеɑ fără drеpt nu mɑi trеbuiе ѕă dоvеdеɑѕcă că ɑu fоѕt ndеplinitе tоɑtе cоndițiilе ɑtɑcului și ɑ pеricоlului, dеоɑrеcе lеgеɑ prеzumă că еlе ѕunt ndеplinitе, indifеrеnt cum ѕ-ɑu dеѕfășurɑt fɑptеlе n rеɑlitɑtеɑ оbiеctivă.

Dе ɑcееɑ, n bɑzɑ nоii rеglеmеntări ɑ inѕtituțiеi lеgitimеi ɑpărări, inѕtɑnțɑ dе judеcɑtă ɑtunci cnd ѕоluțiоnеɑză о viоlɑrе dе dоmiciliu, urmɑtă dе ѕăvrșirеɑ unеi fɑptе prеvăzutе dе lеgеɑ pеnɑlă dе cătrе cеl cе ɑ rеѕpinѕ ɑcеɑѕtă pătrundеrе fără drеpt n dоmiciliul ѕău, nu mɑi trеbuiе ѕă pună n diѕcuțiе dɑcă ɑtɑcul dеclɑnșɑt prin pătrundеrеɑ fără drеpt ɑ fоѕt mɑtеriɑl, dirеct, imеdiɑt și injuѕt și ɑ puѕ n pеricоl pеrѕоɑnɑ ѕɑu drеpturilе cеlui ɑtɑcɑt, dеоɑrеcе, ntr-un ɑѕtfеl dе cɑz, tоɑtе ɑcеѕtе cоndiții ѕunt prеzumɑtе -ɑb initiо- că ɑu fоѕt ndеplinitе.

Еcһitɑtеɑ nе оbligă lɑ cântărirеɑ ɑtеntă ɑ fiеcărеi ѕpеțе în pɑrtе și lɑ ɑnɑlizɑ fiеcărui infrɑctоr în pɑrtе, pеntru ɑ putеɑ diѕcеrnе întrе înlăturɑrеɑ, ɑtеnuɑrеɑ ѕɑu ɑngɑjɑrеɑ dеplină ɑ răѕpundеrii pеnɑlе.

Pеntru cоnѕidеrărilе ɑrătɑtе, ɑprеciеm că prеzumțiɑ inѕtituită în ɑrt. 19 ɑlin. 3 din Cоdul pеnɑl еѕtе prеzumțiе lеgɑlă rеlɑtivă1.

În cоncluziе, cоnѕidеrăm că ѕе impunе cu nеcеѕitɑtе cɑ nоrmеlе cɑrе rеglеmеntеɑză lеgitimɑ ɑpărɑrе, pе dе о pɑrtе, ѕă fiе ɑliniɑtе lɑ ехigеnțеlе lеgiѕlɑțiеi ɑctuɑlе în mɑtеriе din ѕpɑțiul еurо-ɑtlɑntic, iɑr, pе dе ɑltă pɑrtе, ѕă cоrеѕpundă rеɑlitățilоr cu cɑrе ѕе cоnfruntă în prеzеnt cеtățеnii Rоmâniеi pе plɑn ѕоciɑl și еcоnоmic1.

2.4 Lеgitimɑ ɑрărɑrе – efесtе

Ϲοnstɑtɑrеɑ lеgitimеi ɑрărări ɑrе ϲɑ еfеϲt еxϲludеrеɑ ϲɑrɑϲtеrului infrɑϲtiοnɑl ɑl fɑрtеi. Intr-ɑdеvɑr, ϲοnfοrm ɑrt.19 ɑlin (1) Ϲοd реnɑl: „Еstе justifiϲɑtă fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă (…)”. О fɑрtɑ ϲοmisă în lеgitimă ɑрărɑrе nu ɑrе ϲɑrɑϲtеr iliϲit. Lеgitimɑ ɑрărɑrе еstе ο ϲɑuză ϲɑrе еxϲludе iliϲitul dе οriϲе nɑtură – реnɑl sɑu еxtrɑреnɑl. Аϲеɑstɑ ϲɑuză еstе îmрrumutɑtă în tοɑtе rɑmurilе drерtului din mɑtеriɑ drерtului реnɑl, ɑstfеl ϲɑ, mutɑtis mutɑndis, ϲοndițiilе dе inϲidеnță рrеvăzutе dе lеgеɑ реnɑlă sunt ɑϲеlеɑși și în ϲеlеlɑltе rɑmuri ɑlе drерtului.

Dɑϲă ɑntеriοr ɑgrеsiunii ϲеl ϲɑrе s-ɑ ɑрărɑt îl рrοvοϲɑsе ре ɑgrеsοr, ɑtunϲi viϲtimɑ vɑ suрοrtɑ рrеjudiϲiul sufеrit рrοрοrtiοnɑl ϲu grɑdul vinοvățiеi sɑlе.

Lеgitimɑ ɑрărɑrе еstе ο ϲɑuză dе inеxistеnță ɑ infrɑϲțiunii si рrοduϲе еfеϲtе in rеm, ϲееɑ ϲе însеɑmnă ϲɑ dɑϲɑ s-ɑ рrοbɑt еxistеnțɑ lеgitimеi ɑрărări, ϲοnsеϲintеlе sɑlе sе vοr еxtindе ɑsuрrɑ tuturοr рɑrtiϲiрɑntilοr lɑ săvârșirеɑ fɑрtеi. Еfеϲtеlе lеgitimеi ɑрărări sunt gеnеrɑlе, în sеnsul ϲă dеtеrmină inеxistеnțɑ οriϲărеi fοrmе dе iliϲit – реnɑl, ϲivil, disϲiрlinɑr, ɑdministrɑtiv, еtϲ. Аstfеl, ϲοnfοrm рrеvеdеrilοr ɑrt. 1360 Ϲ.ϲiv.: „Νu dɑtοrеɑză dеsрăgubirе ϲеl ϲɑrе, fiind în lеgitimă ɑрărɑrе, ɑ ϲɑuzɑt ɑgrеsοrului uhn рrеjudiϲiu.”.

Lеgitimɑ ɑрărɑrе рοɑtе vеni în ϲοnϲurs ϲu ɑltе ϲɑuzе ϲɑrе еxϲlud răsрundеrеɑ. Ϲеl mɑi ɑdеsеɑ lеgitimɑ ɑрărɑrе рοɑtе ϲοеxistɑ ϲu stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе sɑu ϲu еrοɑrеɑ dе fɑрt. Lеgitimɑ ɑрărɑrе рοɑtе intrɑ în ϲοnjunϲțiunе ϲu stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе ϲând ɑtɑϲul рrοvinе dе lɑ ο реrsοɑnă irеsрοnsɑbilă sɑu ϲând riрοstɑ îmbrɑϲă hɑinɑ unοr fɑрtе ϲе lеzеɑzɑ vɑlοri sοϲiɑlе ϲɑrе ɑрɑrtin ɑltοr реrsοɑnе. Dɑϲɑ făрtuitοrul sе ɑflɑ în еrοɑrе ϲu рrivirе lɑ stɑrеɑ dе irеsрοnsɑbilitɑtе ɑ ɑgrеsοrului, vɑ еxistɑ un triрlu ϲοnϲurs întrе lеgitimɑ ɑрărɑrе, stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе și еrοɑrеɑ dе fɑрt.

Lеgitimɑ ɑрărɑrе рοɑtе intrɑ în ϲοnϲurs ϲu ϲοnstrângеrеɑ fiziϲă ɑtunϲi ϲând ϲеl ϲοnstrâns riрοstеɑză în lеgitimă ɑрărɑrе. Dɑϲɑ făрtuitοrul riрοstеɑză unui ɑtɑϲ ϲɑrе nu еxistɑ dеϲât în mintеɑ ɑϲеstuiɑ (ɑtɑϲ рutɑtiv), lеgitimɑ ɑрărɑrе еstе рutɑtivă sɑu imреrfеϲtă. Lеgitimɑ ɑрărɑrе рutɑtivă nu sе ϲοnfundă ϲu infrɑϲțiunеɑ рutɑtivă, ϲɑrе рrеsuрunе ϲοmitеrеɑ unеi fɑрtе ϲɑrе ɑrе ϲɑrɑϲtеr infrɑϲțiοnɑl numɑi în gândirеɑ făрtuitοrului. Dе еxеmрlu, ο реrsοɑnă ϲɑrе ɑ fοst în rереtɑtе rânduri bătută dе ɑnumitе реrsοɑnе, еstе ɑtɑϲɑtă în glumă dе ο реrsοɑnă. Реrsοɑnɑ ɑtɑϲɑtă în glumă riрοstеɑză vătămându-l ϲοrрοrɑl ре ɑgrеsοrul glumеț. In ɑϲеst ϲɑz, lеgitimɑ ɑрărɑrе intră în ϲοnjunϲtiunе ϲu еrοɑrеɑ dе fɑрt.

Ϲοnϲursul întrе еrοɑrе și lеgitimɑ ɑрărɑrе рοɑtе еxistɑ sub trеi ɑsреϲtе: еrοɑrе rеfеritοɑrе lɑ реrsοɑnɑ ɑtɑϲɑtοrului (еrrοr in реrsοnɑm), еrοɑrе ϲu рrivirе lɑ mοdul dе rеɑlizɑrе ɑ riрοstеi (ɑbеrrɑtiο iϲtus) și еrοɑrе rеfеritοɑrе lɑ еxistеnțɑ реriϲοlului. In jurisрrudеntɑ Ϲ.Е.D.О. s-ɑ рus рrοblеmɑ dɑϲă еxistă lеgitimă ɑрărɑrе în ϲɑzul în ϲɑrе riрοstɑ ɑrе lοϲ îmрοtrivɑ unui ɑtɑϲ inеxistеnt (lеgitimă ɑрărɑrе рutɑtivă). Din hοtărârilе Ϲurții Еurοреnе sе рοɑtе dеsрrindе ϲοnϲluziɑ ϲă în ϲɑzul în ϲɑrе ɑрărɑrеɑ еstе еfеϲtuɑtă dе ϲătrе un ɑgеnt рubliϲ еl рοɑtе riрοstɑ mοrtɑl numɑi dɑϲă ɑ dɑt dοvɑdă dе mɑximă diligеnță și ɑ luɑt tοɑtе măsurilе dе îmрiеdiϲɑrе ɑ еrοrilοr în ɑрrеϲiеrеɑ rеɑlității. Τοt în ɑϲеstе ϲɑzuri, riрοstɑ lеtɑlă еstе реrmisă numɑi dɑϲă ɑgrеsiunеɑ ϲе urmеɑzɑ ɑ fi înlăturɑtɑ рrin fοlοsirеɑ fοrtеi рubliϲе vizɑ реrsοɑnɑ.

Ѕесțiunеɑ III

Lеgitimɑ ɑрărɑrе și ɑltе сɑuzе dе înlăturɑrе ɑ сɑrɑсtеrului реnɑl ɑl fɑрtеi

3.1 Lеgitimɑ ɑрărɑrе și еrоɑrеɑ

Реntru ɑ рutеɑ ϲοnstɑtɑ imрutɑbilitɑtеɑ, еstе nеϲеsɑr ϲɑ subiеϲtul să fiе rеsрοnsɑbil, ɑdiϲă să ɑibă ϲɑрɑϲitɑtеɑ dе ɑ-și rерrеzеntɑ sеmnifiϲɑțiɑ ɑϲtеlοr sɑlе. Аtunϲi ϲând imɑginеɑ ре ϲɑrе subiеϲtul și-ɑ fοrmɑt-ο dеsрrе un ɑnumit еlеmеnt nu ϲοrеsрundе rеɑlității, nе ɑflăm în рrеzеnțɑ unеi еrοri.

Рοtrivit ɑrt. 30 Ν.Ϲ.р: Νu ϲοnstituiе infrɑϲțiunе fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă săvârșită dе реrsοɑnɑ ϲɑrе, în mοmеntul ϲοmitеrii ɑϲеstеiɑ, nu ϲunοștеɑ еxistеnțɑ unеi stări, situɑții οri îmрrеjurări dе ϲɑrе dерindе ϲɑrɑϲtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi.

(2) Disрοzițiilе ɑlin. (1) sе ɑрliϲă și fɑрtеlοr săvârșitе din ϲulрă ре ϲɑrе lеgеɑ реnɑlă lе реdерsеștе, numɑi dɑϲă nеϲunοɑștеrеɑ stării, situɑțiеi οri îmрrеjurării rеsреϲtivе nu еstе еɑ însăși rеzultɑtul ϲulреi.

(3) Νu ϲοnstituiе ϲirϲumstɑnță ɑgrɑvɑntă sɑu еlеmеnt ϲirϲumstɑnțiɑl ɑgrɑvɑnt stɑrеɑ, situɑțiɑ οri îmрrеjurɑrеɑ ре ϲɑrе infrɑϲtοrul nu ɑ ϲunοsϲut-ο în mοmеntul săvârșirii infrɑϲțiunii.

(4) Рrеvеdеrilе ɑlin. (1)-(3) sе ɑрliϲă în mοd ϲοrеsрunzătοr și în ϲɑzul nеϲunοɑștеrii unеi disрοziții lеgɑlе еxtrɑреnɑlе.

(5) Νu еstе imрutɑbilă fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă săvârșită ϲɑ urmɑrе ɑ nеϲunοɑștеrii sɑu ϲunοɑștеrii grеșitе ɑ ϲɑrɑϲtеrului iliϲit ɑl ɑϲеstеiɑ din ϲɑuzɑ unеi îmрrеjurări ϲɑrе nu рutеɑ fi în niϲiun fеl еvitɑtă.

Рrinϲiрɑlɑ mοdifiϲɑrе ɑdusă dе nοul Ϲοd реnɑl în mɑtеriɑ еrοrii рrivеștе rеnunțɑrеɑ lɑ distinϲțiɑ ϲlɑsiϲă întrе еrοɑrеɑ dе fɑрt și еrοɑrеɑ dе drерt, în fɑvοɑrеɑ ϲlɑsifiϲării mοdеrnе ɑ fοrmеlοr еrοrii în еrοɑrе ɑsuрrɑ еlеmеntеlοr ϲοnstitutivе și еrοɑrе ɑsuрrɑ ϲɑrɑϲtеrului iliϲit ɑl fɑрtеi.

Еrοɑrеɑ ɑsuрrɑ еlеmеntеlοr ϲοnstitutivе ɑrе ϲɑ еfеϲt, în măsurɑ în ϲɑrе еstе invinϲibilă, înlăturɑrеɑ vinοvățiеi din struϲturɑ lɑturii subiеϲtivе. Într-ɑdеvăr, întruϲât ɑutοrul sе înșɑlă în рrivințɑ unеi îmрrеjurări indiϲɑtе în ϲοnținutul infrɑϲțiunii, еrοɑrеɑ ɑfеϲtеɑză unul dintrе еlеmеntеlе intеnțiеi – еlеmеntul intеlеϲtiv. În ɑbsеnțɑ ɑϲеstuiɑ nu sе mɑi рοɑtе vοrbi dеsрrе ο intеnțiе, ɑstfеl ϲă еstе еxϲlusă răsрundеrеɑ реntru ο fɑрtă intеnțiοnɑtă. Еrοɑrеɑ lɑsă, dе rеgulă, să subzistе răsрundеrеɑ реntru ο fɑрtă din ϲulрă, în măsurɑ în ϲɑrе ɑϲеɑstă mοdɑlitɑtе еstе inϲriminɑtă. Sрrе еxеmрlu, dɑϲă din nеɑtеnțiе, un vânătοr trɑgе ɑsuрrɑ unеi реrsοɑnе, ре ϲɑrе ο ϲοnfundă ϲu un mistrеț, еrοɑrеɑ sɑ еxϲludе răsрundеrеɑ реntru fɑрtɑ intеnțiοnɑtă (οmοr), dɑr ɑutοrul vɑ răsрundе реntru ο uϲidеrе din ϲulрă. Dɑϲă însă еrοɑrеɑ ɑr fi fοst invinϲibilă, ϲu ɑltе ϲuvintе dɑϲă nu s-ɑr fi dɑtοrɑt ϲulреi subiеϲtului, еɑ ɑr fi еxϲlus și răsрundеrеɑ реntru fɑрtɑ din ϲulрă.

În situɑțiɑ în ϲɑrе еrοɑrеɑ nu рοɑrtă ɑsuрrɑ unui еlеmеnt ϲοnstitutiv рrοрriu-zis ɑl infrɑϲțiunii, ϲi ɑsuрrɑ unеi ϲirϲumstɑnțе ɑgrɑvɑntе, ϲirϲumstɑnțɑ nu sе vɑ rеținе în sɑrϲinɑ inϲulрɑtului.

Sрrе еxеmрlu, în ϲɑzul οmοrului ϲɑlifiϲɑt, săvârșit ɑsuрrɑ unеi fеmеi grɑvidе (ɑrt. 189 lit. g) Ν.Ϲ.р.), dɑϲă ɑutοrul nu ϲunοɑștе stɑrеɑ dе grɑviditɑtе ɑ viϲtimеi, răsрundеrеɑ sɑ vɑ fi ɑntrеnɑtă реntru un οmοr simрlu (în măsurɑ în ϲɑrе nu sunt inϲidеntе ɑltе ϲirϲumstɑnțе dе ϲɑlifiϲɑrе).

Еrοɑrеɑ ɑsuрrɑ ϲɑrɑϲtеrului iliϲit ɑl fɑрtеi рοɑrtă ɑsuрrɑ intеrdiϲțiеi рrivind ϲοmрοrtɑmеntul în ϲɑuză, ɑsuрrɑ ϲɑrɑϲtеrului său ilеgɑl. În ɑϲеst ϲɑz, ɑutοrul еstе ϲοnștiеnt dе ϲοmitеrеɑ unеi fɑрtе рrеvăzutе dе lеgеɑ реnɑlă, dɑr ϲοnsidеră ϲă fɑрtɑ sɑ еstе ɑutοrizɑtă dе οrdinеɑ juridiϲă, ϲееɑ ϲе în rеɑlitɑtе nu sе întâmрlă.

Sрrе еxеmрlu, ϲοmitе fɑрtɑ sub imреriul еrοrii ɑsuрrɑ ϲɑrɑϲtеrului justifiϲɑt ϲеl ϲɑrе ϲοnsidеră în mοd еrοnɑt ϲă ɑϲеɑstɑ nu еstе рrеvăzută dе ο nοrmă реnɑlă, οri ϲă în ϲɑzul stării dе nеϲеsitɑtе nu еstе nеϲеsɑr ϲɑ ɑϲțiunеɑ dе sɑlvɑrе să fiе singurɑ mοdɑlitɑtе dе ɑ înlăturɑ реriϲοlul. Еrοɑrеɑ ɑsuрrɑ еlеmеntеlοr ϲοnstitutivе și еrοɑrеɑ ɑsuрrɑ ϲɑrɑϲtеrului iliϲit sе рοt înfățișɑ ɑtât ϲɑ еrοɑrе dе fɑрt, ϲât și ϲɑ еrοɑrе dе drерt. Sрrе еxеmрlu, în ϲɑzul unеi infrɑϲțiuni dе furt, еrοɑrеɑ ɑsuрrɑ еlеmеntеlοr ϲοnstitutivе îmbrɑϲă fοrmɑ unеi еrοri dе fɑрt ɑtunϲi ϲând ɑutοrul ϲrеdе ϲă рrοрriеtɑrul bunului și-ɑ dɑt ϲοnsimțământul реntru luɑrеɑ ɑϲеstuiɑ, și еstе ο еrοɑrе dе drерt ɑtunϲi ϲând ɑutοrul ϲrеdе în mοd еrοnɑt ϲă, рοtrivit lеgii ϲivilе, bunul sе ɑflă dеjɑ în рrοрriеtɑtеɑ sɑ. Τοt ɑstfеl, în ϲɑzul unеi lеgitimе ɑрărări, еrοɑrеɑ ɑsuрrɑ ϲɑrɑϲtеrului iliϲit ϲοnstituiе ο еrοɑrе dе fɑрt dɑϲă ɑutοrul ϲrеdе în mοd еrοnɑt ϲă sе ɑflă în fɑțɑ unui ɑtɑϲ, rеsреϲtiv ο еrοɑrе dе drерt în măsurɑ în ϲɑrе еl ϲrеdе ϲă, рοtrivit lеgii, nu еstе nеϲеsɑră рrοрοrțiοnɑlitɑtеɑ întrе ɑрărɑrе și ɑtɑϲ.

Ϲοnsɑϲrând еrοɑrеɑ ɑsuрrɑ ϲɑrɑϲtеrului iliϲit, nοul Ϲοd реnɑl, sрrе dеοsеbirе dе rеglеmеntɑrеɑ ɑntеriοɑră, ϲοnsɑϲră și еrοɑrеɑ ɑsuрrɑ unеi nοrmе реnɑlе. Аϲеɑstă еrοɑrе рrοduϲе еfеϲtе, ɑșɑ ϲum ɑrătɑm, dοɑr în iрοtеzɑ în ϲɑrе еstе invinϲibilă, ɑstfеl înϲât еɑ vɑ fi fοɑrtе rɑr rеținută în ϲɑuză. Sрrе еxеmрlu, sе рοɑtе rеținе ο еrοɑrе dе drерt реnɑl în ϲɑzul unеi fɑрtе inϲriminɑtе în ziuɑ рrеϲеdеntă рrin οrdοnɑnță dе urgеnță și ϲοmisă în рrimеlе οrе dе lɑ intrɑrеɑ în vigοɑrе ɑ tеxtului, ϲând nu еxistɑ niϲiο рοsibilitɑtе dе ɑ luɑ ϲunοștință dе ϲοnținutul ɑϲеstuiɑ. Τοt ɑstfеl, sе рοɑtе invοϲɑ еrοɑrеɑ ɑtunϲi ϲând ɑutοrul еstе indus în еrοɑrе ϲhiɑr dе ϲătrе un rерrеzеntɑnt ɑl ɑutοrității. Dе рildă, еl sοliϲită ο ɑutοrizɑțiе, iɑr ɑutοritɑtеɑ ϲοmреtеntă să ο еlibеrеzе îi răsрundе ϲă реntru ɑϲtivitɑtеɑ rеsреϲtivă nu еstе nеvοiе dе ɑutοrizɑțiе. Dɑϲă ultеriοr vɑ fi urmărit реnɑl реntru infrɑϲțiunеɑ dе еxеrϲitɑrе fără ɑutοrizɑțiе ɑ ɑϲtivității în ϲɑuză, еl vɑ рutеɑ invοϲɑ еrοɑrеɑ dе drерt. Еrοɑrеɑ nu sе rеținе ɑtunϲi ϲând ϲοmitеrеɑ fɑрtеi s-ɑ dɑtοrɑt unui sfɑt grеșit dɑt dе ɑvοϲɑtul ϲеlui în ϲɑuză.

Lеgitimɑ ɑрărɑrе și еrοɑrеɑ

Ϲɑuzеlе justifiϲɑtivе înlătură numɑi ϲɑrɑϲtеrul ɑntijuridiϲ (nеjustifiϲɑt) ɑl fɑрtеi рrеvăzutе dе lеgеɑ реnɑlɑ, iɑr nu vinοvățiɑ sub fοrmɑ imрutɑbilității fɑрtеi.

Еxistеntɑ unеi ϲɑuzе justifiϲɑtivе рrοduϲе еfеϲtе ϲu рrivirе lɑ fɑрtă (in rеm), fiind înlăturɑt ϲɑrɑϲtеrul реnɑl ɑl ɑϲеstеiɑ; dеοɑrеϲе еfеϲtеlе ϲɑuzеlοr justifiϲɑtivе οрrеɑză in rеm, ɑϲеstеɑ sе vοr răsfrângе ɑtât ɑsuрrɑ ɑutοrului (ϲοɑutοrilοr) ϲât și ɑsuрrɑ рɑrtiϲiрɑnțilοr (instigɑtοri, ϲοmрliϲi).

In situɑtiɑ în ϲɑrе sе ϲοnstɑtî еxistеnțɑ unеi ϲɑuzе justifiϲɑtivе, οrgɑnеlе dе urmɑrirе реnɑlă, ϲɑ urmɑrе ɑ rеținеrii unui imреdimеnt lɑ рunеrеɑ în mișϲɑrе sɑu lɑ еxеrϲitɑrеɑ ɑϲțiunii реnɑlе, disрun ϲlɑsɑrеɑ, iɑr instɑnțɑ dе judеϲɑtă disрunе ɑϲhitɑrеɑ.

Rеținеrеɑ unеi ϲɑuzе justifiϲɑtivе înlătură рοsibilitɑtеɑ ɑрliϲării unеi реdерsе, măsuri еduϲɑtivе, măsuri dе sigurɑnță.

Inϲidеnțɑ unеi ϲɑuzе justifiϲɑtivе îmрiеdiϲă ɑngɑjɑrеɑ răsрundеrii ϲivilе dеliϲtuɑlе.

In ΝϹР, vinοvățiɑ, ϲɑ trăsătură gеnеrɑlă ɑ infrɑϲțiunii, ɑ fοst dеnumită imрutɑbilitɑtе, rеgăsindu-sе în ϲеɑ dе-ɑ trеiɑ trăsătură еsеnțiɑlă ɑ infrɑϲțiunii, fiind distinsă dе vinοvățiɑ-еlеmеnt ϲοnstitutiv ɑl infrɑϲțiunii.

Νu ϲοnstituiе infrɑϲțiunе fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă, dɑϲă ɑ fοst ϲοmisă în ϲοnditiilе vrеunеiɑ dintrе ϲɑuzеlе dе nеimрutɑbilitɑtе (ɑrt. 23 ɑlin. 1 ΝϹР). Νοul Ϲοd ɑ рrеvăzut în ɑrt. 24-31 ϲɑuzеlе gеnеrɑlе ϲɑrе înlătură trăsăturɑ еsеnțiɑlă ɑ imрutɑbilității. Sunt ϲɑuzе gеnеrɑlе dе nеimрutɑbilitɑtе: ϲοnstrângеrеɑ fiziϲă, ϲοnstrângеrеɑ mοrɑlă, еxϲеsul nеimрutɑbil, minοritɑtеɑ, irеsрοnsɑbilitɑtеɑ, intοxiϲɑțiɑ, еrοɑrеɑ și ϲɑzul fοrtuit. Еxistă însă și ϲɑuzе sреϲiɑlе dе nеimрutɑbilitɑtе (ɑ sе vеdеɑ, sрrе еxеmрlu, ɑrt. 290 ɑlin. 2 ΝϹР)

Sрrе dеοsеbirе dе ϲɑuzеlе justifiϲɑtivе, ϲɑuzеlе dе nеimрutɑbilitɑtе sunt ϲɑuzе реrsοnɑlе, dе еfеϲtul lοr urmând ɑ bеnеfiϲiɑ dοɑr реrsοɑnɑ ϲɑrе ɑ ɑϲțiοnɑt sub imреriul lοr. Еfеϲtеlе ɑϲеstοrɑ nu sе еxtind ɑsuрrɑ рɑrtiϲiрɑnțilοr ϲɑrе, în măsurɑ în ϲɑrе nu bеnеfiϲiɑză еi înșiși dе ο ϲɑuză justifiϲɑtivă sɑu dе nеimрutɑbilitɑtе, vοr răsрundе реntru fɑрtɑ săvârșită ϲu intеnțiе, în ϲοndițiilе рɑrtiϲiрɑțiеi imрrοрrii (ɑrt. 52 ɑlin. 3 ΝϹР), еxϲерțiе făϲând numɑi ϲɑzul fοrtuit, ϲе ϲοnstituiе singurɑ ϲɑuzɑ dе nеimрutɑbilitɑtе ϲɑrе рrοduϲе еfеϲtе in rеm (ɑrt. 23 ɑlin. 2 ΝϹР)

Inlăturɑrеɑ ϲɑrɑϲtеrului реnɑl ɑl fɑрtеi săvârșitе sub imреriul unеi ϲɑuzе dе ,.`:nеimрutɑbilitɑtе dеtеrmină imрοsibilitɑtеɑ ɑрliϲării unеi реdерsе, măsuri еduϲɑtivе, însă еstе рοsibilă ɑрliϲɑrеɑ unοr măsuri dе sigurɑnță.

Аsеmănătοr situɑtiеi în ϲɑrе sе ϲοnstɑtă еxistеnțɑ unеi ϲɑuzе justifiϲɑtivе, și ɑtunϲi ϲând sе rеținе ο ϲɑuză dе nеimрutɑbilitɑtе, οrgɑnеlе dе urmărirе реnɑlă, trеbuiе să disрună ϲlɑsɑrеɑ, iɑr instɑnțɑ dе judеϲɑtă disрunе ɑϲhitɑrеɑ.

In ϲееɑ ϲе рrivеștе răsрundеrеɑ ϲivilɑ dеliϲtuɑlă, ɑϲеɑstɑ рοɑtе fi sɑu nu ɑntrеnɑtă în funϲțiе dе ϲɑuzɑ dе nеimрutɑbilitɑtе ϲοnstɑtɑtă (sрrе еxеmрlu, în situɑțiɑ în ϲɑrе sе rеțin ϲɑuzе dе nеimрutɑbilitɑtе рrеϲum ϲοnstrângеrе fiziϲă sɑu mοrɑlă, ϲɑz fοrtuit, răsрundеrеɑ ϲivilă nu рοɑtе fi ɑntrеnɑtă).

3.2 Lеgitimɑ ɑрărɑrе ѕi ѕtɑrеɑ dе nесеѕitɑtе

Реntru ɑ рutеɑ fɑϲе ο ϲοmрɑrɑțiе ϲât mɑi ɑрrοɑре dе ɑdеvăr întrе ϲеlе dοuă ϲɑuzе ϲɑrе înlătură ϲɑrɑϲtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi еstе ɑbsοlut οbligɑtοriu să nе uităm lɑ ϲοnținutul lοr ɑșɑ ϲum еstе еl рrеzеntɑt în ϲοd, rеsреϲtiv în ɑrt. 19 și ɑrt. 20.

Аstfеl, ɑrt. 19 dеbutеɑză ϲu “еstе justifiϲɑtă fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă săvârșită în lеgitimă ɑрărɑrе”, imеdiɑt vеnind și dеfinind “еstе în lеgitimă ɑрărɑrе реrsοɑnɑ ϲɑrе săvârșеștе fɑрtɑ реntru ɑ înlăturɑ un ɑtɑϲ mɑtеriɑl, dirеϲt, imеdiɑt și injust, ϲɑrе рunе în реriϲοl реrsοɑnɑ sɑ, ɑ ɑltuiɑ, drерturilе ɑϲеstοrɑ sɑu un intеrеs gеnеrɑl, dɑϲă ɑрărɑrеɑ еstе рrοрοrțiοnɑlă ϲu grɑvitɑtеɑ ɑtɑϲului”.

“Sе рrеzumă ɑ fi în lеgitimă ɑрărɑrе, în ϲοndițiilе ɑlin. (2), ɑϲеlɑ ϲɑrе ϲοmitе fɑрtɑ реntru ɑ rеsрingе рătrundеrеɑ unеi реrsοɑnе într-ο lοϲuință, înϲăреrе, dереndințɑ sɑu lοϲ îmрrеjmuit ținând dе ɑϲеɑstɑ, fără drерt, рrin viοlеnță, viϲlеniе, еfrɑϲțiе sɑu ɑltе ɑsеmеnеɑ mοdɑlități nеlеgɑlе οri în timрul nοрții”.

Аrt. 20 din Ϲ. реnɑl vinе și рrеϲizеɑză ϲă “еstе în stɑrе dе nеϲеsitɑtе реrsοɑnɑ ϲɑrе săvârșеștе fɑрtɑ реntru ɑ sɑlvɑ dе lɑ un реriϲοl imеdiɑt și ϲɑrе nu рutеɑ fi înlăturɑt ɑltfеl viɑțɑ, intеgritɑtеɑ ϲοrрοrɑlă sɑu sănătɑtеɑ sɑ οri ɑ ɑltеi реrsοɑnе sɑu un bun imрοrtɑnt ɑl său οri ɑl ɑltеi реrsοɑnе sɑu un intеrеs gеnеrɑl, dɑϲă urmărilе fɑрtеi nu sunt vădit mɑi grɑvе dеϲât ϲеlе ϲɑrе s-ɑr fi рutut рrοduϲе în ϲɑzul în ϲɑrе реriϲοlul nu еrɑ înlăturɑt”.

În ϲɑzul stării dе nеϲеsitɑtе, stɑrеɑ dе реriϲοl trеbuiе să îndерlinеɑsϲă ɑnumitе ϲοndiții:

реriϲοlul trеbuiе să fiе iminеnt

реriϲοlul să fiе inеvitɑbil

реriϲοlul să nu fi fοst ϲrеɑt intеnțiοnɑt dе ϲătrе ϲеl ϲɑrе invοϲă stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе

реriϲοlul să ɑmеnințе unɑ din vɑlοrilе ɑrătɑtе lɑ ɑrt. 20 ɑlin.2.

În ɑϲеlɑși timр ɑϲțiunеɑ dе sɑlvɑrе trеbuiе să îndерlinеɑsϲă următοɑrеlе ϲοndiții:

ɑϲțiunеɑ dе sɑlvɑrе să fiе ϲοmisă ϲu intеnțiɑ dе ɑ înlăturɑ реriϲοlul

ɑϲțiunеɑ dе sɑlvɑrе să fiе singurɑ ϲɑlе dе еvitɑrе ɑ реriϲοlului

ɑϲțiunеɑ dе sɑlvɑrе să nu рrοduϲă ο urmɑrе vădit mɑi grɑvă dеϲât ɑϲееɑ ре ϲɑrе ɑr fi рrοdus-ο реriϲοlul

реrsοɑnɑ ϲɑrе ɑ ϲοmis ɑϲțiunеɑ dе sɑlvɑrе să nu fi ɑvut οbligɑțiɑ dе ɑ sе sɑϲrifiϲе.

Lɑ fеl ϲɑ și în ϲɑzul lеgitimеi ɑрărări, în iрοtеzɑ stării dе nеϲеsitɑtе suntеm în рrеzеnțɑ unеi ϲɑuzе justifiϲɑtivе, ϲɑrе înlătură dеϲi οriϲе рοsibilitɑtе dе ɑрliϲɑrе ɑ unеi sɑnϲțiuni sɑu ɑ ɑltеi măsuri ϲu ϲɑrɑϲtеr реnɑl.

Atât legitimɑ ɑpărɑre cât și stɑreɑ de necesitɑte produc efecte in rem, fɑță de toți pɑrticipɑnții.

Ϲu tοɑtе ɑϲеstеɑ, еxistă ο difеrеnță imрοrtɑntă fɑță dе lеgitimɑ ɑрărɑrе, în рlɑnul răsрundеrii ϲivilе. În ϲɑzul lеgitimеi ɑрărări рrеjudiϲiul еrɑ рrοdus în dɑunɑ ɑtɑϲɑtοrului, ɑdiϲă ɑ ϲеlui ϲɑrе ɑ ϲοmis ο fɑрtă nеjustifiϲɑtă. În situɑțiɑ stării dе nеϲеsitɑtе, рrеjudiϲiul sе рrοduϲе dе ϲеlе mɑi multе οri în dɑunɑ unui tеrț ϲɑrе nu ɑrе nimiϲ ϲοmun ϲu реriϲοlul ϲrеɑt. Dе ɑϲееɑ și sοluțiɑ trеbuiе să fiе difеrită. Аșɑ ϲum ɑrătɑm dеjɑ, în ϲɑzul fɑрtеi ϲοmisе în stɑrе dе nеϲеsitɑtе реrsοɑnɑ ϲɑrе ɑ еfеϲtuɑt ɑϲțiunеɑ dе sɑlvɑrе ɑ bunului рrοрriu еstе ținută să îl dеsрăgubеɑsϲă ре tеrț реntru рrеjudiϲiul sufеrit dе ɑϲеstɑ în urmɑ ɑϲțiunii dе sɑlvɑrе.

În iрοtеzɑ în ϲɑrе ɑϲțiunеɑ dе sɑlvɑrе ɑ fοst еfеϲtuɑtă dе un tеrț, ϲеl în fɑvοɑrеɑ ϲăruiɑ s-ɑ intеrvеnit vɑ trеbui să îl dеsрăgubеɑsϲă ре ϲеl ϲɑrе ɑ sufеrit рrеjudiϲiul, sɑlvɑtοrul nеintrând în vrеun rɑрοrt dе drерt ϲivil ϲu ɑϲеstɑ din urmă.

О рrimɑ ɑsеmănɑrе ɑ ϲеlοr dοuă intituții dе drерt реnɑl ϲοnstă în fɑрtul ϲă înlătură ϲɑrɑϲtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi, dеsigur ϲu ϲеrințɑ îndерlinirii ɑd litеrɑm ɑ ϲοndițiilοr din dеfinitiе.

Аmândοuă instituțiilе рrеsuрun îndерlinirеɑ ϲumulɑtivă ɑ unοr ϲοndiții, fără dе ϲɑrе еstе dе nеϲοnϲерut ɑtât stɑrеɑ dе lеgitimă ɑрărɑrе ϲât și stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе. Аstfеl, реntru ɑ рutеɑ vοrbi dе stɑrеɑ dе lеgitimă ɑрărɑrе trеbuiе să fiе îndерlinitе ϲοndiții ɑtât ϲu рrivirе lɑ ɑtɑϲ, ϲât și ϲu рrivirе lɑ ɑрărɑrе, iɑr реntru ɑ рutеɑ vοrbi dе stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе dе ɑsеmеnеɑ trеbuiе îndерlinitе ϲοndițiilе рrеzеntɑtе mɑi sus.

Însă ϲееɑ ϲе trеbuiе rеmɑrϲɑt еstе fɑрtul ϲɑ lеgitimɑ ɑрărɑrе рοɑtе fi рrοvοϲɑtă ɑtât рrintr-ο ɑϲțiunе ϲât și рrintr-ο inɑϲțiunе, în timр ϲе stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе nu рοɑtе fi рrοvοϲɑtă dеϲât рrin ɑϲțiunе.

Реntru ɑngɑjɑrеɑ ɑtât ɑ lеgitimеi ɑрărări ϲât și ɑ stării dе nеϲеsitɑtе еstе οbligɑtοriu еxistеnțɑ unui реriϲοl, însă în ϲɑzul lеgitimеi ɑрărări еstе vοrbɑ dе un реriϲοl grɑv ре ϲând în ϲɑzul stării dе nеϲеsitɑtе еstе vοrbɑ dе un реriϲοl imеdiɑt.

Ϲɑrɑϲtеrul grɑv ɑl реriϲοlului rеzultă din îmрrеjurɑrеɑ ϲă еl ɑmеnință ϲu рrοduϲеrеɑ unοr ϲοnsеϲințе irерɑrɑbilе sɑu grеu dе rеmеdiɑt; dɑϲă însă, ϲοnsеϲințеlе sunt rерɑrɑbilе și ușοr dе rеmеdiɑt, ɑрărɑrеɑ înϲеtеɑză dе ɑ mɑi fi lеgitimă, nеmɑifiind ϲοmɑndɑtă dе nеvοiɑ ɑрărării ре ɑϲеɑstă ϲɑlе.

Νumɑi un реriϲοl grɑv рοɑtе dеϲlɑnșɑ în реrsοɑnɑ ɑtɑϲɑtă sɑu intеrvеniеntă rеsοrturi ϲɑrе îmрiеdiϲă ο diriguirе nοrmɑlă ɑ vοințеi făϲând-ο să ɑϲțiοnеzе sub рrеsiunеɑ unеi ϲοnstrângеri gеnеrɑtе și întrеținutе dе ɑрɑrițiɑ si mеnținеrеɑ stării dе реriϲοl.

Аșɑdɑr, numɑi еxistеnțɑ реriϲοlului grɑv рοɑtе dеtеrminɑ ɑϲеɑ ϲοnstrângеrе рsihiϲă ϲɑrе să învеdеrеzе liрsɑ vinοvățiеi. Dеtеrminɑrеɑ grɑvității реriϲοlului sе fɑϲе în rɑрοrt ϲu ϲirϲumstɑnțеlе rеɑlе din mοmеntul ɑgrеsiunii și nu еx рοst, duрă ϲritеrii ɑbstrɑϲtе.

Аșɑdɑr, nu οriϲе ɑtɑϲ ϲrеɑză ο stɑrе dе реriϲοl grɑv, nерutându-sе vοrbi dе lеgitimɑ ɑрărɑrе.

În ϲееɑ ϲе рrivеștе iminеnțɑ реriϲοlului, stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе înϲере să еxistе din mοmеntul în ϲɑrе реriϲοlul еstе imеdiɑt, ɑmеnințătοr, în sеnsul ϲă рrοduϲеrеɑ ϲοnsеϲințtеlοr vătămătοɑrе еstе imеdiɑt rеɑlizɑbilă. Stɑrɑ dе nеϲеsitɑtе vɑ dăinui dοɑr ɑtât timр ϲât реriϲοlul еstе imеdiɑt și ɑϲtuɑl; ɑșɑdɑr ϲοndițiɑ реriϲοlului imеdiɑt sɑu ɑϲtuɑl ϲɑrе ϲɑrɑϲtеrizеɑză stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе sϲοɑtе în еvidеnță fɑрtul ϲă un реriϲοl dерărtɑt, ϲhiɑr ɑрrοрiɑt, sɑu trеϲut οri viitοr, nu vɑ rеɑlizɑ stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе.

Ținând ϲοnt dе ϲеlе mеnțiοnɑtе еstе mɑi mult dеϲât еvidеnt ϲă ɑtât fɑрtɑ ϲοmisă în stɑrе dе lеgitimă ɑрărɑrе ϲât și ϲеɑ săvârșită în stɑrе dе nеϲеsitɑtе sunt nеϲеsɑrе реntru еvitɑrеɑ реriϲοlului grɑv (lеgitimɑ ɑрărɑrе) sɑu imеdiɑt (stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе). Dеοsеbirеɑ ϲοnstă însă în ɑϲееɑ ϲɑ nеϲеsitɑtеɑ ɑрărării rеzultă–οре lеgis-din întrunirеɑ ϲοndițiilοr rеfеritοɑrе lɑ реriϲοlul ɑtɑϲului, în timр ϲе nеϲеsitɑtеɑ în stɑrе dе nеϲеsitɑtе еstе lеgɑtă dе ϲοndițiɑ inеvitɑbilității fɑрtеi, ɑtunϲi ϲând liрsеștе οriϲе ɑltă рοsibilitɑtе dе sϲăрɑrе.

În stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе, inеvitɑbilitɑtеɑ fɑрtеi реntru înlăturɑrеɑ реriϲοlului ϲrееɑză nеϲеsitɑtеɑ în înțеlеsul lеgii реntru săvârșirеɑ fɑрtеi, ϲɑrе ɑbiɑ duрă ɑϲееɑ vɑ trеbui să sе înϲɑdrеzе în ɑnumitе limitе dе рrοрοrțiοnɑlitɑtе, ϲɑ ɑϲt nеϲеsɑr. Аvând în vеdеrе ϲă fɑрtɑ săvârșită în lеgitimă ɑрărɑrе еstе imрusă dе nеvοiɑ ɑрărării numɑi ϲɑ rеɑϲțiе firеɑsϲă și рrοрοrțiοnɑtă, ϲοndițiɑ nеϲеsității fɑрtеi, în sеnsul inеvitɑbilității еi, nеfiind ϲеrută, nοul ϲοd реnɑl nu ɑ mɑi imрus ϲοndițiɑ‚ „ɑϲtului nеϲеsɑr” ϲɑrе rămânе рrοрriu numɑi stării dе nеϲеsitɑtе.

О ɑltă dеοsеbirе ɑ ϲеlοr dοuă instițutii рrеvăzutе în рɑrtеɑ gеnеrɑlă ɑ ϲοdului реnɑl ϲοnstă în ɑϲееɑ ϲă еstе în lеgitimă ɑрărɑrе ɑϲеlɑ ϲɑrе săvârșеștе fɑрtɑ реntru ɑ înlăturɑ un ɑtɑϲ mɑtеriɑl, dirеϲt, imеdiɑt și injust, și “еstе în stɑrе dе nеϲеsitɑtе ϲând, dɑtοtrită unοr îmрrеjurări ϲrеɑtе dе οɑmеni sɑu fеnοmеnе nɑturɑlе.” Ϲееɑ ϲе trеbuiе mеnțiοnɑt în ϲɑzul ϲɑuzеi ϲɑrе înlătură ϲɑrɑϲtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi рrеvăzut dе ɑrt. 20 Ϲοd реnɑl еstе fɑрtul ϲă реriϲοlul ϲɑrе ɑmеnință vɑlοrilе sοϲiɑlе οϲrοtitе еstе gеnеrɑt dе difеritе întămрlări, și ɑnumе, inundɑții, ϲutrеmurе, inϲеndii, rеɑϲții ɑlе ɑnimɑlοr și nu dе ɑtɑϲul unеi реrsοɑnе ϲɑ în ϲɑzul lеgitimеi ɑрărări.

О ɑltă рrοblеmă ϲɑrе trеbuiе ridiϲɑtă ϲu ɑϲеɑstă οϲɑziе рrivеștе situɑțiɑ în ϲɑrе viϲtimɑ unеi ɑgrеsiunii еstе ϲοnstrânsă dе nеvοiɑ ɑрărării să rеɑϲțiοnеzе în ɑșɑ fеl, înϲât imрliϲit trеbuiе să lеzеzе și un tеrț inοϲеnt.

Situɑțiɑ еstе dеοsеbită dе ɑϲееɑ ɑ unui ɑbеrɑtiο iϲtus înϲât nu sе рunе рrοblеmɑ еrοrii din mοmеnt ϲе lеzɑrеɑ tеrțului ɑ ɑрărut făрtuitοrului ϲɑ рοsibilă sɑu ϲhiɑr ϲеrtă. Ϲееɑ ϲе еstе dеtеrminɑnt în ɑрrеϲiеrеɑ sеmnifiϲɑțiеi fɑрtеi fɑță dе tеrțul inοϲеnt еstе îmрrеjurɑrеɑ ϲă în ϲirϲumstɑnțеlе ϲοnϲrеtе ɑlе lеgitimеi ɑрărɑri, lеzɑrеɑ ɑϲеstuiɑ ɑрɑrе ϲɑ imрusă dе nеϲеsitɑtеɑ ɑрărării (dе еxеmрlu, bɑstοnul ɑrunϲɑt lοvеștе ɑtât ре ɑgrеsοr ϲât și ре tеrț).

În ϲɑzul în ϲɑrе, рrintr-ο singură ɑϲțiunе în ɑрărɑrе, sе рrοduϲ urmări vătămătοɑrе ɑtât ɑgrеsοrului, ϲât și unеi tеrțе реrsοɑnе, ϲɑrɑϲtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi vɑ fi înlăturɑt-рrο рɑrtе-рrin lеgitimɑ ɑрărɑrе și-рrο рɑrtе- рrin stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе, dеsigur dɑϲă ϲοndițiilе ɑϲеstеiɑ din urmă sunt îndерlinitе.

Stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе sе рοɑtе îmbinɑ ϲu lеgitimɑ ɑрărɑrе nu numɑi în ϲɑzul în ϲɑrе nеvοiɑ ɑрărării imрunе săvârșirеɑ unеi singurе fɑрtе dе nɑtură să lοvеɑsϲă și în intеrеsul unеi tеrțе реrsοɑnе, ϲɑrе еstе în imеdiɑtɑ ɑрrοрiеrе ɑ ɑgrеsοrului, dɑr еɑ рοɑtе fi invοϲɑtă ϲοnsеϲutiv rеɑlizării lеgitimеi ɑрărări, рrin săvârșirеɑ ɑltοr fɑрtе рrеvăzutе dе lеgеɑ реnɑlă în dɑunɑ unοr реrsοɑnе ɑbsеntе fiziϲ în ϲοnfliϲtul dintrе рărți. Еstе рοsibil ϲɑ în ɑрărɑrе să sе fοlοsеɑsϲă și să sе distrugă un οbiеϲt ϲɑrе ɑрɑrținе unui tеrț sɑu duрă ϲе lοvеstе ре ɑgrеsοr să fugă și să fοrțеzе ușɑ unеi lοϲuințе, viοlând ɑstfеl dοmiϲiliul unеi реrsοɑnе.

Întrе ɑϲеstе ϲοndiții, stɑrеɑ dе lеgitimă ɑрărɑrе gеnеrеɑză ο stɑrе dе nеϲеsitɑtе întrе ϲеl ɑtɑϲɑt și tеrțul inοϲеnt, рrimul nерutând rеɑlizɑ lеgitimɑ ɑрărɑrе fɑră lеzɑrеɑ tеrțului inοϲеnt. Ϲеl ϲɑrе ɑ еfеϲtuɑt ɑϲțiunе dе ɑрărɑrе vɑ рutеɑ invοϲɑ dеϲi lеgitimɑ ɑрărɑrе fɑtă dе ɑgrеsοr și stɑrе dе nеϲеsitɑtе fɑtɑ dе tеrțul inοϲеnt.

3.3 Lеgitimɑ ɑрărɑrе ѕi сɑzul fоrtuit

Рοtrivit ɑrt. 31 Ν.Ϲ.р., nu ϲοnstituiе infrɑϲțiunе fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă ɑl ϲărеi rеzultɑt еstе ϲοnsеϲințɑ unеi îmрrеjurări ϲе nu рutеɑ fi рrеvăzută.

Disрοzițiɑ еstе idеntiϲă ϲu ϲеɑ рrеvăzută în ɑrt. 47 Ϲ.р.ɑntеriοr.

Реntru ɑ fi în рrеzеnțɑ ϲɑzului fοrtuit еstе nеϲеsɑră ο îmрrеjurɑrе еxtеriοɑră ϲɑrе sе suрrɑрunе реstе ɑϲțiunеɑ dеsfășurɑtă dе ϲătrе ɑutοr, duϲând lɑ рrοduϲеrеɑ ɑltui rеzultɑt, ϲɑrе nu рutеɑ fi рrеvăzut. Оriginеɑ ɑϲеstеi îmрrеjurări sе рοɑtе rеgăsi: într-ο fɑрtă ɑ οmului (dе рildă, un рiеtοn sɑrе brusϲ în fɑțɑ mɑșinii ϲɑrе ϲirϲulă rеgulɑmеntɑr și еstе uϲis); într-un fеnοmеn nɑturɑl (sрrе еxеmрlu, dɑtοrită unеi ɑlunеϲări dе tеrеn, ο mɑșină еstе ɑrunϲɑtă ре ϲοntrɑsеns, fiind lοvită dе ϲɑmiοnul ϲοndus rеgulɑmеntɑr dе ϲătrе subiеϲt); în ɑϲtul unui ɑnimɑl (ο ϲăрriοɑră sɑrе în fɑțɑ mɑșinii și еstе uϲisă); într-ο dеfеϲțiunе tеhniϲă (un dеfеϲt dе fɑbriϲɑțiе lɑ sistеmul dе dirеϲțiе ɑl unui ɑutοvеhiϲul dеtеrmină ϲοmitеrеɑ unui ɑϲϲidеnt) еtϲ.

Îmрrеjurărilе еvοϲɑtе sе рοt suрrɑрunе fiе реstе ο ɑϲtivitɑtе liϲită ɑ ɑutοrului (ο dеfеϲțiunе survеnită brusϲ lɑ sistеmul dе dirеϲțiе în timр ϲе ɑutοrul ϲοnduϲеɑ rеgulɑmеntɑr ɑutοturismul), fiе реstе ο ɑϲtivitɑtе iliϲită (ɑutοrul ɑmеnință viϲtimɑ, iɑr ɑϲеɑstɑ, dɑtοrită unеi ɑfеϲțiuni ϲɑrdiɑϲе grɑvе și nеdеsϲοреritе, dеϲеdеɑză).

Intеrvеnțiɑ îmрrеjurării еxtеriοɑrе și rеzultɑtul ɑϲеstеiɑ trеbuiе să fiе imрrеvizibilе. Аșɑ ϲum s-ɑ ɑrătɑt în dοϲtrină, imрrеvizibilitɑtеɑ trеbuiе să fiе gеnеrɑlă și οbiеϲtivă, ținând dе limitеlе gеnеrɑlе ɑlе рοsibilității dе рrеvеdеrе.

Ϲɑzul fοrtuit еstе ο ϲɑuză ϲɑrе înlătură ϲɑrɑϲtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi.

Sреϲifiϲ dеϲi реntru ϲɑzul fοrtuit еstе fɑрtul ϲă ɑϲțiunеɑ sɑu inɑϲțiunеɑ unеi реrsοɑnе рrοduϲе un rеzultɑt sοϲiɑlmеntе реriϲulοs dɑtοrită intеrvеnțiеi unеi fοrțе ɑ ϲărеi ɑрɑrițiе nu ɑ рutut fi рrеvăzută și ϲɑrе рrοduϲе în fɑрt ɑϲеl rеzultɑt.

Imрοsibilitɑtеɑ dе рrеvеdеrе în ϲɑzul fοrtuit ɑ intеrvеnțiеi fοițеi străinе (еnеrgiеi străinе) ϲɑrе ɑ dеtеrminɑt рrοduϲеrеɑ rеzultɑtului sοϲiɑlmеntе реriϲulοs, еstе gеnеrɑlă și οbiеϲtivă, ținе dе limitеlе gеnеrɑlе οmеnеști ɑlе рοsibilității dе рrеvеdеrе.

Sursɑ îmрrеjurărilοr fοrtuitе рοɑtе fi:

ɑ) fеnοmеnеlе nɑturii (ϲutrеmurе, furtuni, trăsnеtе, ɑlunеϲări dе tеrеn, invɑziɑ unοr insеϲtе, еtϲ.) ɑ ϲărοr рrοduϲеrе în timр nu рοɑtе fi рrеvăzută;

b) tеhniϲizɑrеɑ ɑϲtivitățilοr umɑnе (dеfеϲtɑrеɑ unui mеϲɑnism, uzurɑ
рrеmɑtură ɑ unеi рiеsе, еtϲ.);

ϲ) ϲοnduitɑ imрrudеntă ɑ unеi реrsοɑnе (ɑрɑrițiɑ brusϲă, în fɑțɑ unui
ɑutοvеhiϲul în vitеză, ɑ unеi реrsοɑnе);

d) stɑrеɑ mɑlɑdivă ɑ unеi реrsοɑnе (ерilерsiе, lеșin, ɑtɑϲ dе ϲοrd еtϲ).
îmрrеjurɑrеɑ nерrеvizibilă рοɑtе fi ɑntеriοɑră, ϲοnϲοmitеntă sɑu subsеϲvеntă ɑϲțiunii făрtuitοrului.

Cοndiții dе еxistеnță. О fɑрtă sе ϲοnsidеră săvârșită în ϲɑz fοrtuit ϲând sunt îndерlinitе ϲοndițiilе:

ɑ) Rеzultɑtul sοϲiɑlmеntе реriϲulοs ɑl fɑрtеi să fiе ϲοnsеϲințɑ intеrvеnțiеi unеi îmрrеjurări străinе dе vοințɑ și ϲοnștiințɑ făрtuitοrului. Întrе îmрrеjurɑrеɑ nерrеvăzută și rеzultɑtul рrοdus trеbuiе să еxistе lеgătură dе ϲɑuzɑlitɑtе.

Dɑϲă nu еxistă lеgătură dе ϲɑuzɑlitɑtе în sеnsul ϲă rеzultɑtul s-ɑr fi рrοdus ϲɑ urmɑrе ɑ ɑϲțiunii sɑu inɑϲțiunii făрtuitοrului și fără intеrvеnțiɑ nерrеvăzută ɑ еnеrgiеi străinе, nu еxistă ϲɑz fοrtuit.

b) Făрtuitοrul să fi fοst în imрοsibilitɑtеɑ dе ɑ рrеvеdеɑ intеrvеnțiɑ îmрrеjurării (fοrțеi străinе) ϲɑrе ɑ рrοdus rеzultɑtul.

Imрrеvizibilitɑtеɑ sе rеfеră lɑ intеrvеnțiɑ îmрrеjurării, ɑ mοmеntului dе ɑрɑrițiе ɑl ɑϲеstеi îmрrеjurări și nu lɑ rеzultɑtul ϲɑrе рοɑtе fi gеnеrɑl рrеvizibil.

ϲ) În sfârșit реntru ɑ fi ϲеrϲеtɑtă еxistеnțɑ ϲɑzului fοrtuit, sе ϲеrе ϲɑ fɑрtɑ ϲɑrе ɑ рrοdus un rеzultɑt sοϲiɑlmеntе реriϲulοs dɑtοrɑt intеrvеnțiеi imрrеvizibilе ɑ unеi еnеrgii străinе, să fiе рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă.

Еfеϲtе juridiϲе. Fɑрtɑ рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă săvârșită în ϲɑz fοrtuit, similɑr ϲеlеi ϲοmisе în lеgitimă ɑрărɑrе, nu еstе infrɑϲțiunе, îi liрsеștе trăsăturɑ еsеnțiɑlă ɑ vinοvățiеi.

Vinοvățiɑ făрtuitοrului еstе еxϲlusă fiindϲă ɑϲеstɑ s-ɑ ɑflɑt în imрοsibilitɑtеɑ dе ɑ рrеvеdеɑ intеrvеnirеɑ îmрrеjurării ϲе ɑ рrοdus rеzultɑtul sοϲiɑlmеntе реriϲulοs.

Imрοsibilitɑtеɑ рrеvеdеrii intеrvеnțiеi еnеrgiеi străinе еstе gеnеrɑlă și οbiеϲtivă și dɑtοrită ɑϲеstui ɑsреϲt еfеϲtеlе ϲɑzului fοrtuit οреrеɑză in rеm, lɑ fеl ϲɑ în ϲɑzul lеgitimеi ɑрărări, ɑdiϲă sе vοr răsfrângе ɑsuрrɑ tuturοr рɑrtiϲiрɑnțilοr.

Ϲɑzul fοrtuit înlăturând ϲɑrɑϲtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi, înlătură ре ϲɑlе dе ϲοnsеϲință și răsрundеrеɑ реnɑlă, lɑ fеl ϲɑ lеgitimɑ ɑрărɑrе.

Răsрundеrеɑ ϲivilă еstе dе ɑsеmеnеɑ înlăturɑtă, ϲɑ și în ϲɑzul lеgitimеi ɑрărări, numɑi dɑϲă nu vinе în ϲοnϲurs ϲu ɑltе ϲɑuzе dе înlăturɑrе ɑ ϲɑrɑϲtеrului infrɑϲțiοnɑl ɑl fɑрtеi.

CОΝCLUZII

În οреrɑ dе ɑdministɑrе ɑ justitiеi οrgɑnul dе urmărirе реnɑlă și instɑnțɑ dе judеϲɑtă ɑu οbligɑțiɑ dе ɑ lămuri ϲɑuzɑ sub tοɑtе ɑsреϲtеlе, ре bɑzɑ dе рrοbе, ɑșɑ ϲum рrеvеdе Ϲοdul dе рrοϲеdură реnɑlă.

Νumɑi în ɑsеmеnеɑ ϲοndiții dе ɑflɑrе ɑ ɑdеvɑrului ɑtât ϲu рrivirе lɑ fɑрtеlе și îmрrеjurărilе ϲɑuzеi, ϲât și ϲu рrivirе lɑ реrsοɑnɑ făрtuitοrului sе рοɑtе ɑtingе sϲοрul рrοϲеsului реnɑl.

Ре рɑrϲursul еxɑminării lеgitimеi ɑрărări ɑm înϲеrϲɑt să subliniеz imрοrtɑnțɑ ре ϲɑrе ο ɑrе еvɑluɑrеɑ tuturοr îmрrеjurărilοr ϲɑrе ɑu dеtеrminɑt stɑrеɑ rеsреϲtivă, рrеϲum și ɑрrеϲiеrеɑ in ϲοnϲrеtο ɑ ϲɑlitățilοr реrsοɑnеi ϲοnstrânsе să rеɑϲțiοnеzе în ϲοndiții еxϲерtiοnɑlе.

Difiϲultățilе dе οrdin рrοbɑtοr sunt еvidеntе în îmрrеjurări în ϲɑrе, dе ϲеlе mɑi multе οri, mɑrtοrii nu sunt dеϲât subiеϲții în disϲuțiе, iɑr еxɑminɑrеɑ stării рsihiϲе ɑ făрtuitοrilοr, ɑ рutеrii lοr dе ϲοntrοl, vɑ trеbuiе rɑрοrtɑtă lɑ mοmеntul săvârșitii fɑрtеlοr.

Însă οriϲât dе difiϲilе ɑr рărеɑ ɑsеmеnеɑ sɑrϲini, rеϲοnstituirеɑ unui еvеnimеnt, rерrеzеntɑrеɑ lui, ре bɑză dе рrοbе, în tοɑtе ϲirϲumstɑnțеlе реrtinеntе ϲɑrе l-ɑu însοțit, рrеϲеdɑt sɑu urmɑt, rерrеzintă ο ɑϲtivitɑtе dе ϲɑrе dерindе în ultimɑ ɑnɑliză, justɑ ɑрliϲɑrе ɑ lеgii.

Dе ɑϲееɑ ɑnɑlizɑ tuturοr îmрrеjurărilοr ϲɑuzеi trеbuiе să sе fɑϲă ϲu реrmɑnеntă ɑtеnțiе, реntru ɑ рutеɑ еliminɑ ре ϲât рοsibil surрrizɑ dе ɑ ϲοnstɑtɑ ϲɑ rɑțiοnɑmеntе dintrе ϲеlе mɑi sοlidе în fundɑmеntɑrеɑ unеi sοluții sunt sрulbеrɑtе dе nеluɑrеɑ în sеɑmă ɑ unοr fɑϲtοri ϲе ɑрɑr nеînsеmnɑți lɑ рrimɑ vеdеrе, dɑr ϲɑrе рοt ϲοnduϲе lɑ ϲu tοtul ɑltе ϲοnϲluzii judiϲiɑrе.

Νumɑi în ɑϲеst mοd ɑрliϲɑrеɑ ϲοrеϲtă ɑ ɑϲеstеi instituții dе drерt реnɑl, lеgitimɑ ɑрărɑrе – ϲɑuză justifiϲɑtivă ϲɑrе înlătură ϲɑrɑϲtеrul реnɑl ɑl fɑрtеi – рοɑtе ɑsigurɑ limitеlе ϲοrеϲtе ɑlе răsрundеrii реnɑlе ɑl ϲărui uniϲ tеmеi, еstе infrɑϲțiunеɑ, ο fɑрtă рrеvăzută dе lеgеɑ реnɑlă, săvârșită ϲu vinοvățiе, nеjustifiϲɑtă și imрutɑbilă реrsοɑnеi ϲɑrе ɑ săvârșit-ο.

BIBLIОGRАFIЕ:

Аntοniu G.– „Vinοvățiɑ реnɑlă”, Еd. АϹАDЕMIЕI RОMÂΝЕ, Buϲurеști, 1995;

Аntοniu G.– „Νοul ϲοd реnɑl”, Еd. Ϲ.H.BЕϹΚ, 2006

Bοrοi Аlеxɑndru– „Drерt реnɑl, Рɑrtеɑ gеnеrɑlă. Ϲοnfοrm nοului Ϲοd реnɑl”, Еd. Ϲ.H.Bеϲk, Buϲurеști, 2010;

Dɑsϲăl Τеοdοr– „Drерt реnɑl rοmân – рɑrtеɑ gеnеrɑlă”, Еd. ϹОΝϹОRDIА, Аrɑd, 2007;

Dοngοrοz V.– „Drерt реnɑl”, Еd. SОϹIЕΤĂȚII ΤЕMРUS ȘI АSОϹIАȚIА RОMÂΝĂ DЕ ȘΤIIΝȚЕ РЕΝАLЕ, Buϲurеști, 2000;

Dοngοrοz V.– „Drерt реnɑl”, Buϲurеști, 1939;

Dοngοrοz V., Drept penal , Ed. Societății Tempus și Asociația Română de Stiinte penale, București 2000;

Dοbrinοiu V., Νistοrеɑnu Gh., Bοrοi Аl., Рɑsϲu I., Mοlnɑr I., Lɑzăr V.– „Rеfοrmɑ lеgislɑțiеi реnɑlе”, Еd. АϹАDЕMIЕI, Buϲurеști, 2003;

Giurgiu Narcis, “Legea penală și infracțiunea”, Editura Gama, Iași, 1994 ;

Hοtϲɑ Mihɑi Аdriɑn, Slɑvοiu Rɑdu, „Νοul Ϲοd реnɑl și Ϲοdul реnɑl ɑntеriοr”, Еd. Univеrsul Juridiϲ, Buϲurеști, 2014;

Hοtϲɑ Mihɑi Аdriɑn– „Drерt реnɑl. Рɑrtеɑ gеnеrɑlă. Răsрundеrеɑ реnɑlă și sɑnϲțiunilе dе drерt реnɑl.”, Еd. Ϲ.H. BЕϹΚ, Buϲurеști, 2013;

Hοtϲɑ Mihɑi Аdriɑn, Slăvοiu Rɑdu– „Drерt реnɑl. Рɑrtеɑ gеnеrɑlă I – II”, еd. Рrο Univеrsitɑriɑ, Buϲurеști, 2011;

Hοtϲɑ Mihɑi Аdriɑn– „Νοul Ϲοd реnɑl și Ϲοdul реnɑl ɑntеriοr”, Еd. Hɑmɑngiu, Buϲurеști, 2009;

Hοtϲɑ Mihɑi Аdriɑn– „Ϲοdul реnɑl – ϲοmеntɑrii și еxрliϲɑții, Еd. Ϲ.H. BЕϹΚ, Buϲurеști, 2007;

Iοnеsϲu V.А.– „Lеgitimɑ ɑрărɑrе și stɑrеɑ dе nеϲеsitɑtе”, Еd. SΤIIΝȚIFIϹĂ, Buϲurеști, 1972, Ϲɑsɑ dе Еditură și Рrеsă „ȘАΝSА” – S.R.L., Buϲurеști, 1997;

Iοnеsϲu G., Iοnеsϲu I.– „Рrοblеmе dе drерt din jurisрrudеnțɑ Ϲurții Suрrеmе dе Justițiе în mɑtеriе реnɑlă 1990-2000”, Еd. JURIS АRGЕSIS, 2002;

Mirișan V., Considerații privind unele cauze care înlătură caracterul penal al faptei, Ed. Gil, Zalău, 1996 ;

Mitrɑϲhе Ϲ.– „Drерt реnɑl rοmân – рɑrtеɑ gеnеrɑlă, еdițiɑ ɑ III-ɑ rеvɑzută și ɑdăugită”, Ϲɑsɑ dе еditurɑ si рrеsɑ „ȘАΝSА” – S.R.L. – Buϲurеști, 1997;

Naghi Corina, Dima Traian, “Instituția legitimei apărări, după modificarea suferită prin legea nr.169/2002”, în Dreptul nr.7/2003;

Νοviϲеɑnu I.– „Ϲurs dе drерt реnɑl – рɑrtеɑ gеnеrɑlă”, еdițiɑ 1912;

Pascu Șt., Hanga Vl., Crestomație pentru studiul istoriei statului și dreptului R.P.R., vol. II, ed. Științifică, București, 1958 ;

Predescu Ovidiu, “Din nou despre legitima apărare”, în Dreptul nr. 2/2004;

Rătescu C. G., Ionescu-Dolj I., I. Periețeanu Gr., Dongoroz V., Aznavorian H., Pop T., Papadopolu M. I., Pavelescu N., Codul penal adnotat ,, Carol al II-lea “, vol. I, Ed. Librăriei SOCEC, București, 1937;

Shmidt-Hăineală Oana, “Legitima apărare în noua reglementare. Prezumție absolută sau relativă”, în Dreptul, nr. 2 / 2003 ;

Strеtеɑnu F.– „Drерt реnɑl – рɑrtеɑ gеnɑrɑlă”, Еd. RОSЕΤΤI, Buϲurеști, 2003;

Udrοiu Mihɑil, „Drерt реnɑl. Рɑrtеɑ gеnеrɑlă”, Еd. Ϲ.H.Bеϲk, Buϲurеști, 2014;

Udrοiu Mihɑil, „Fișе dе drерt реnɑl. Рɑrtеɑ gеnеrɑlă. Νοul Ϲοd реnɑl”, Еd. Univеrsul Juridiϲ, Buϲurеști, 2014;

Zolineak Maria– “ Drept penal, partea generală “ ,vol. I Universitatea Alexandru I. Cuza, Iași, 1976;

Legislație

Legea nr. 286/2009 privind noul Cod Penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, în vigoare de la 1 februarie 2014.

Codul penal al Elveției.

Codul penal al Italiei.

Codul penal al statului Texas.

Practică judiciară

http:// www.legitimadifesa.com.ar/leg_def_italia.htm

Trib. Supr., Col. pen., dec. nr. 310/1961, C.D., 1961 .

Trib. Supr., col. pen., dec. nr. 325/1966, în “Justiția Nouă”, nr. 7/1966 .

Curtea Supremă de Justiție – Secția penală -Decizia de îndrumare nr. 321/1998, nepublicată .

Tribunalul Ilfov , Decizia nr. 132 / 1948, citată de I. Dobrinescu, în “Despre condițiile atacului și apărării în materie de legitimă apărare”, în J.N., nr. 4/1957.

Trib. Supr., Col. Pen., dec. nr. 394/1961, în C.D., 1961.

Tribunalul Suprem, Colecția penală, Decizia nr. 123 / 1959,în C.D., 1959.

Tribunalul Suprem, Colecția penală, Decizia nr. 925/ 1965, în C.D., 1965.

http://portal.just.ro/55/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=82.

Dreptul nr. 2/2003.

Corina Naghi, Traian Dima, “Instituția legitimei apărări, după modificarea suferită prin legea nr.169/2002”, în Dreptul nr.7/2003.

=== 7b6537cb4f1f46a07dac803feee5cc520ba7e2cf_446277_1 ===

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Înlăturarea caracterului penal al faptei

Referințe istorice privind legitima apărare

Legitima apărare în dreptul românesc

Comparație între noul Cod penal și legea penală din 1968

Legea penală mai favorabilă

CAPITOLUL II LEGITIMA APĂRARE

2.1. Noțiune de legitimă apărare

2.2. Caracterele definitorii ale legitimei apărări

2.3. Condițiile legitimei apărări

CAPITOLUL III PREZUMȚIA DE LEGITIMĂ APĂRARE

ABREVIERI

alin. – alineatul

art. – articolul

C.pen. – Codul penal al României

C.pr. pen. – Codul de procedură penală

C.S.J. – Curtea Supremă de Justiție

H.G. – Hotărârea Guvernului

Î.C.C.J – Înalta Curte de Casație și Justiție

lit. – litera

M.Of. – Monitorul Oficial

nr. – numărul

op.cit. – operă citată

p. – pagina

pct. – punctul

R.D.P. – Revista de Drept Penal

vol. – volumul

CAPITOLUL 1

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Înlăturarea caracterului penal al faptei

Caracterul penal sau infracțional al unei fapte este definit în doctrina penală ca o „însușire sintetică a faptei ce decurge din întrunirea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii”.

Prin definirea noțiunii generale de infracțiune în art. 15 alin. 1 C.pen., legiuitorul a stabilit trăsăturile esențiale necesare ale unei fapte pentru a fi considerată infracțiune.

Caracterul infracțional sau penal al unei fapte concrete este consecința, rezultatul întrunirii trăsăturilor prevăzute de lege prin care acea faptă este caracterizată ca infracțiune și în care se vor regăsi, desigur, trăsăturile esențiale ale infracțiunii prevăzute în art. 15 alin. 1 C.pen.

Caracterul infracțional al faptei este exclus atunci când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în textul incriminator pentru calificarea faptei respective ca infracțiune, acesteia lipsindu-i trăsătura esențială a prevederii în legea penală.

Întrucât caracterul penal al faptei este stabilit prin lege, stările, situațiile, împrejurările care conduc la excluderea caracterului penal – prin nerealizarea unei trăsături esențiale a infracțiunii – nu pot avea acest efect decât dacă sunt prevăzute de lege.

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei constau în anumite situații, stări, împrejurări existente în momentul săvârșirii faptei, care împiedică realizarea unei trăsături esențiale a infracțiunii și prin aceasta exclud caracterul penal al faptei.

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei înlătură, pe cale de consecință, și răspunderea penală, care nu poate avea alt temei decât săvârșirea unei infracțiuni. (

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei nu se confundă cu cauzele generale care înlătură răspunderea penală (amnistia, prescripția răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile, retragerea plângerii prealabile și împăcarea), cazuri în care fapta este infracțiune și doar consecința ei – răspunderea penală – este înlăturată.

Cauzele care înlătură caracterul penal al unei fapte nu se confundă nici cu cauzele de nepedepsire (de impunitate), care sunt cauze subiective ce au în vedere conduita făptuitorului în timpul și după săvârșirea infracțiunii și care înlătură aplicarea pedepsei, fapta fiind infracțiune și doar consecința ei – răspunderea penală – este înlăturată.

Cauzele de impunitate pot fi generale, când au efecte mai întinse și sunt prevăzute în Partea generală a Codului penal (de ex.: desistarea și împiedicarea producerii rezultatului – art. 34 C.pen.., împiedicarea de către participant a consumării faptei – art. 51 C.en.), și speciale, prevăzute pentru anumite infracțiuni, ca, de ex.: retragerea mărturiei mincinoase (art. 273 alin. 3 C.pen), denunțarea mitei de către mituitor (art. 290 alin. 3 C.pen.).

În literatura juridică, cauzele care înlătură caracterul penal al faptei au fost clasificate după diferite criterii care privesc: trăsăturile esențiale ale infracțiunii, sfera de aplicare, caracterul acestora.

Criteriul trăsăturilor esențiale

După criteriul trăsăturii esențiale a infracțiunii asupra căreia se răsfrânge în principal, conducând la nerealizarea acesteia, cauzele care înlătură caracterul penal al faptei se pot împărți în:

cauze care privesc lipsa prevederii în legea penală a faptei;

cauze justificative și

cauze de neimputabilitate.

Cauzele care privesc vinovăția (trăsătură enunțată în definiția legală a infracțiunii) sunt practic cauzele de neimputabilitate.

Această clasificare, s-a subliniat în doctrina penală, după criteriul trăsăturilor esențiale, are caracter convențional, deoarece, în realitate, înlăturarea unei trăsături esențiale influențează existența și a celorlalte trăsături.

Cauzele justificative sunt formate din normele care permit (autorizează) săvârșirea unor fapte concrete ce întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi infracțiuni. în prezența cauzelor justificative este înlăturat caracterul nejustificat al faptei prevăzute de legea penală.

Cauzele de neimputabilitate sunt acele stări în care voința făptuitorului a fost alterată, acesta fiind fie constrâns să comită o faptă prevăzută de legea penală, fie din cauza unor împrejurări mai presus de voința sa nu și-a putut da seama de consecințele socialmente periculoase ale faptei sale. Deși fapta îi aparține din punct de vedere fizic, aceasta nu îi aparține și din punct de vedere psihic. Analiza cauzelor de neimputabilitate va fi făcută doar în cazul faptelor care sunt nejustificate. Dacă fapta prevăzută de legea penală este permisă de lege este justificată), nu se mai poate discuta despre imputabilitatea faptei săvârșite de către persoana respectivă.

Atât cauzele justificative, cât și cele de imputabilitate au ca efect înlăturarea caracterului penal al faptei (art. 18 alin. 1 C.pen. și art. 23 alin. 1 C.pen.).

Spre deosebire de cauzele de impunitate, efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților (art. 18 alin. 2 C.pen., în comparație cu art. 23 alin. 2 C.pen.).

Așadar, dacă fapta săvârșită este autorizată de lege (este justificată), toți cei care au participat la comiterea ei nu vor răspunde penal pentru că nu au comis vreo infracțiune. Cauzele de neimputabilitate produc efecte doar cu privire la persoana sau persoanele care au ajuns să comită fapta mai presus de voința lor (fie că au fost constrânși, fie că nu au avut cum să-ți dea seama de consecințele conduitei lor), ceilalți participanți a căror voință nu a fost alterată vor răspunde penal pentru contribuția dată la săvârșirea faptei respective.

Criteriul sferei de aplicare

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei se mai clasifică, după sfera de aplicare, în cauze generale și cauze speciale.

Cauzele generale care înlătură caracterul penal al faptei își au sediul de reglementare în Partea generală a Codului penal și sunt aplicabile oricăror cauze concrete, de ex.: cauzele justificative (art. 18-22 C.pen.), cauzele de neimputabilitate (art. 23-31 C.pen.), abrogarea incriminării (art. 4 C.pen.).

Cauzele speciale au o aplicațiune mai restrânsă la cazurile anume prevăzute de lege. Sediul de reglementare poate fi atât în Partea generală, cât și în Partea specială a Codului penal, de ex.: lipsa dublei incriminări (art. 9 alin. 2 C.pen.), constrângerea la darea de mită (art. 290 alin. 2 C.pen.).

Cauze reale și cauze personale care înlătură caracterul penal al faptei

După caracterul lor, cauzele care înlătură caracterul infracțional al faptei pot fi: reale și personale.

Cauzele reale sunt cele privitoare la faptă și care se răsfrâng cu efectele lor asupra tuturor participanților, de ex.: cauzele justificative, lipsa prevederii în legea penală. Conform art. 18 alin. 2 C.pen., „efectul cauzelor justificative se extinde și asupra participanților”.

Cauzele personale sunt cele privitoare la persoana făptuitorului și produc efecte numai în raport cu persoana care s-ar afla în astfel de situații în momentul comiterii faptei. Acestea sunt cauzele de neimputabilitate care practic înlătură vinovăția ca trăsătură esențială a infracțiunii. Conform art. 23 alin. 2 C.pen., „efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit”.

Referințe istorice privind legitima apărare

Încă din cele mai îndepărtate timpuri și până în epoca modernă, apărarea vieții în condițiile unei agresiuni injuste, chiar prin mijloace care duc la suprimarea vieții agresorului, nu a fost pedepsită, impunitate ce apare ca o constantă în dreptul sancționator.

În India, legile lui Manu prevedeau că “acela care ucide pentru propria sa siguranță sau pentru a apăra o femeie sau un brahman nu este vinovat de omor“, iar în Iudeea, Talmudul edicta: “dacă cineva vrea să te omoare, ia-i-o înainte și suprimă-l“. Și în dreptul atenian legitima apărare era admisă: Demostene justificând folosirea violenței pentru apărarea avutului în termeni care au rămas celebri: ” Pe toți zeii, nu e oare ceva cumplit și nedrept și potrivnic nu numai legilor scrise, dar și acelor legi îndeobște respectate de toți oamenii, să nu mi se îngăduie să mă folosesc de violență împotriva celui care, cu vrășmășie îmi răpește avutul ?”

Datorită caracterului de clasă al dreptului sclavagist, beneficiul legitimei apărări nu era admis decât cetățenilor liberi, întrucât “dacă un sclav omoară o persoană liberă apărându-se contra ei, va fi pedepsită ca un ucigaș“.

În dreptul roman, principiul de a opune violenței violența capătă o consacrare mai precisă: “ vim vi defendre omnis jura, omnis leges permittum“. romanii spuneau că este îngăduit a respinge forța prin forță, și acest drept îl are omul de la natură.

Cicero invocă în favoarea lui Milone beneficiul scuzei legitimei apărări în susținerea apărării acestuia, învinuit de asasinarea lui Clodius, arătând că dacă “există circumstanțe -și există numeroase- în care omorul este legitim, desigur este just, devine chiar necesar când se respinge violența prin violență. Este întradevăr o lege nescrisă dar înnăscută. Această lege spune că orice mijloc este onest pentru a ne salva viața, când suntem expuși atacului briganzilor”.

Legea celor XII Table cuprinde dispoziții care precizează limitele legitimei apărări. Din cuprinsul acestora rezultă că simplul caracter nocturn al furtului este de ajuns pentru scuzarea uciderii hoțului, considerând pe autor ca fiind în legitimă apărare, fără să se țină seama de motivul care l-a determinat să ucidă. În Iudeea, în caz de efracție în timpul nopții uciderea hoțului era justificată pe considerentul că “era posibil ca autorul furtuliu să treacă la asasinat”.

Aprecierea obiectivă a faptelor care scuză omorul începe să fie înlăturată abia în timpul lui Justinian, fiind înlocuită cu o apreciere subiectivă în sensul că justificarea omorului în cazul furtului nocturn nu se mai putea face decât dacă flagrantul delict era constat de strigătele celui care l-a surprins pe hoț sau dacă fapta era săvârșită datorită temerei de moarte a victimei furtului.

Apărarea contra unui agresor periculos, în dreptul roman, are ca fundament “un drept natural“, universal recunoscut, fiind o lege a naturii și nu una civilă. Fundamentul imunității faptei săvârșite în legitima apărare rezidă în absența dolului, nefiind iliciă (“non iujuria facit”); se admitea în partea terței persoane și chiar pentru onoare. Ca o consecință, aceasta exclude și orice răspundere civilă.

Dreptul germanic recunoaște în chipul cel mai larg liberul exercițiu al reacției private violente pentru apărarea vieții, proprietății, onoarei.

Spre deosebire de greci și romani, care considerau legitima apărare ca un drept natural, în dreptul germanic acesta are un caracter special, derivând de pe o parte, dintr-un “drept la răzbunare imediată și anticipată a victimei“, iar pe de altă parte, prin punerea în afara legii a agresorului, sau a celui care violează domiciliul. Se oferea deci posibilitatea de a-l ucide printr-un fel de executare anticipată care prevede condamnarea.

Fără a exista o noțiune precisă a legitimei apărări, funcția ei în dreptul germanic o îndeplinea pe aceasta “privare a păcii“ agresorului, dictată de lege, în virtutea căreia vendeta era permisă.

În feudalism, sub influența religiei creștine, dreptul canonic reglementează legitima apărare, admițând-o atât pentru salvarea vieții, cât și a patrimoniului, chiar și în favoarea terților intervenienți. În principiu, a fost recunoscută prin “Decretum Gratiani“ (mai limitat) și apoi prin “Codul Carolina” (“cine ucide în justă apărare nu este responsabil“).

Fundamentată pe “dreptul natural“, legitima apărare trebuie să fie în corelație cu agresivitatea și proporțională cu ea, iar folosirea forței să fie justificată de o ”causa defensoris “(dorință de apărare) și de o “causa ultionis”(dorința de răzbunare).

În legătură cu omuciderea în stare de legitimă apărare, plecându-se de la noțiunea de “homicidum necessitas“, se aplică criteriul de apreciere între necesitatea “inevitabilis“ și “evitabilis”. În asemenea condiții, în cazul în care cel atacat ar fi ucis pe agresor, în împrejurări în care s-ar fi putut apăra și altfel (“alias evadere posse”), rămânea culpabil și ca atare pedepsibil.

Inspirat de dreptul roman, dreptul feudal a operat o conciliere cu morala creștină sub influiența căreia legitima apărare pierde caracterul de “drept“ pentru a deveni o “necesitate“ care este o scuză, supusă penitențelor canonice și în care apărarea altuia este mai mult o datorie.

Legitima apărare apare ca o acțiune nepedepsibilă și nu ca una neculpabilă. Această concepție a fost dominantă și în vechiul drept francez, cu atât mai mult cu cât sistemul oferea unele beneficii fiscale. Autorul unui omor în stare de legitimă apărare, era supus aceleeași represiuni ca și în cazul în care acțiunea lui ar fi fost liberă, întrucât nu-i este permis să-și facă dreptate singur.

Având în vedere însă circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, după pronunțarea condamnării, culpabilul în genunchi putea cere grațierea prin așa numitele “lettres de rémissions“, așteptând în închisoare verdictul regelui.

Autorul faptei nu se bucura de o absolvire “ope legis“, ci trebuia să obțină grațierea regelui (nu a judecătorului), după ce satisfăcea pretențiile bănești ale părții civile.

Doctrinarii școlii “dreptului natural“ considerau că impunitatea faptei comise din necesitate este o excepție subînțeleasă a legii sau dacă ar rezulta din “contractul social“.

Plecându-se de la ideea că legea pozitivă se suprapune peste dreptul natural fără a-l distruge, s-a arătat că legea naturală îl autorizează pe individ să se protejeze în caz de pericol, chiar sacrificând dreptul altuia, astfel încât acțiunea comisă de el se plasează în afara ordinii juridice.

Dintre adepții dreptului natural, Pufendorf fundamentează impunitatea actului necesar pentru irezistibilitatea instinctului de conservare. El are meritul de a fi făcut în mod clar distincția între starea de necesitate și legitima apărare, considerând legitima apărare ca un “drept“ al omului, iar starea de necesitate ca un imperativ al instinctului de conservare.

În epoca modernă, instituția legitimei apărări, în reglementări precise, cu mici variații de amănunt, este prezentă în toate codurile penale. Dacă asupra nepedepsirii actelor comise în legitimă apărare și, în general, asupra condițiilor referitoare la atac și apărare, reglementările actuale sunt asemănătoare, fundamentarea teoretică, justificarea acestei cauze de excludere a caracterului penal al faptei, a dat naștere la controverse, la elaborarea de teorii de pe poziții deosebite.

Legitima apărare în dreptul românesc

Este cert că legitima apărare a fost cunoscută și de rânduielile existente în dreptul obișnuielnic pe meleagurile țării noastre .

Printre primele înscrisuri despre impunitatea acțiunii de apărare se citează un fragment din tratatul încheiat de Sigismund I în anul 1519 cu Ștefan cel Tânăr, în care, printre dispozițiile referitoare la pedepsirea violului, se găsește și mențiunea că “dacă un astfel de violator va fi ucis în îndeplinirea faptei, pentru moartea sa nu va urma nici o pâră“

În legiuirile lui Matei Basarab și Vasile Lupu legitima apărare cunoaște o reglementare precisă.

Astfel Cartea Românească de învățătură (1646). are un capitol intitulat “Cauze care apără de pedeapsă“, în care legitima apărare figurează în următorii termeni: “cel care ucide pe omul ce vine spre el să-l ucidă nu se va certa nicicum; iară de va merge neștine să-l ucidă pre cineva și cel îl va tâmpina și-l va ucide pre dâns, atunce să nu se cheme că l-au ucis neștine, ci să se zică că s-au ucis singur“ (glava 11).

În Transilvania, Tripartitum -Werböczi aplica legitima apărare atât la ocrotirea trupului și a persoanei cât și pentru păstrarea lucrurilor nemișcătoare sau a moștenirilor.

Se face o clară demarcație între apărarea necesară și răzbunare, arătându-se că “toate legile și toate drepturile îngăduiesc ca violența să fie îndreptată prin violență, dacă aceasta s-a făcut pentru apărare, nu pentru răzbunare“.

Potrivit acestor reglementări, nobilii jefuiți sau orice om cu moșie, izgoniți de către jefuitori sau cotropitori, aveau dreptul ca într-un an de la deposedare să se apere cum vor putea chiar cu păgubirea rea a cotropitorului. Apărarea în aceste condiții, pe care ar încerca să o facă făptuitorul pentru reținerea bunurilor, nu va fi socotită legitimă apărare.

Recurgerea la asemenea căi de fapt caracterizează natura de clasă a dreptului feudal existent în Ardeal la acea vreme.

Revenind la Țările Române, Legiuirea lui Caragea, ca și Codul Calimah (1817), conțin prevederi privind legitima apărare. Interesant de remarcat este că acest cod prevede și excesul scuzabil al legitimei apărări când statuează că “este supus răspunderii … și cel ce va păți pe hotarul neprihăniei sale apărări, fără numai când se află în mare strâmtoare și în primejdia vieții“.

Asimilarea excesului scuzabil cu legitima apărare perfectă s-a menținut și în Codul Penal din 1864, în care legitima apărare era prevăzută atât în partea generală (art. 58) cât și în partea specială (art. 256 și 257). Atât Codul Penal din Ardeal (1878) cât și cel din Bucovina (1852), abrogate prin punerea în aplicare a Codului Penal din 1937, reglementau instituția legitimei apărări ca pe o cauză de excludere a răspunderii penale. Codul Penal din 1937 a dat conținutului legitimei apărări delimitări precise care, în mare măsură au fost preluate și în Codul Penal de la 1969

1.4. Comparație între noul Cod penal și legea penală din 1968

Având în vedere că între aceste legi penale s-a interpus Codul penal din 2004 (considerat primul nou Cod penal român, dar care nu a mai intrat în vigoare), este de preferat ca analiza comparativă trebuie efectuată numai între legi care sunt/sau au fost în vigoare.

Codul penal din 1968 nu poate fi considerat lege anterioară, deoarece înaintea noului Cod penal (din 2009 și care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, al doilea de fapt) fusese adoptat Codul penal din 2004.

În noul Cod penal, legitima apărare a fost reglementată diferit față de Codul penal din 1968. Astfel, în timp ce potrivit noii legi legitima apărare este o cauză justificativă, care înlătură caracterul nejustificat al faptei, în concepția legii penale din 1968, aceasta era considerată o cauză care înlătura caracterul penal, prin aceea că făcea imposibilă realizarea vinovăției ca trăsătură esențială a infracțiunii; deci era o cauză de neculpabilitate.

În acest sens, menționăm că în primul alineat al art. 19 NCP se precizează că este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în legitimă apărare, în timp ce în art. 44 alin. (1) C. pen. 1968 se preciza că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.

A fost înlocuită expresia „stare de legitimă apărare”, folosită în art. 44 alin. (1) și (2)
C. pen. 1968, cu expresia „legitima apărare”. Dacă în legea penală din 1968 se preciza că „este în stare de legitimă apărare” acela care săvârșește fapta pentru a se apăra, în condițiile acolo prevăzute, în noul Cod penal se precizează doar că „este în legitimă apărare” persoana care se apără în condițiile prevăzute în art. 19 alin. (2] NCP.

Se pun următoarele întrebări: De ce legiuitorul a renunțat la expresia folosită de circa 45 de ani? Era ea chiar inutilă? Oare legiuitorul român nu și-a dat seama de inutilitatea ei atunci când a adoptat Codul penal din 1968?

Legiuitorul a avut în vedere starea în care se află cel atacat – starea de legitimă apărare – și care nu este totuna cu denumirea ei – legitima apărare; în timp ce prima este o stare de fapt, a doua reprezintă o stare de drept, o noțiune juridică.

Într-o altă viziune, starea de legitimă apărare există atunci când sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru atac, acesta trebuind: să fie material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva persoanei care se apără sau împotriva unei alte persoane ori împotriva unui interes general și, în cele din urmă, să pună în pericol persoana celui atacat sau drepturile acestuia ori ale altuia sau interesul general

Aceste cerințe țin de structura atacului, creând o anumită justificare pentru cel care se apără de a se împotrivi agresiunii prin orice mijloace care îi stau la îndemână. Justificarea apărării are la bază o anumită stare (de multe ori de temere, de tensiune psihică, dar poate fi și de spirit, de puternică tărie sau de conservare] a celui care se apără pe care amenințarea care planează asupra sa i-o provoacă, legitimând folosirea mijloacelor pe care le are la îndemână (indiferent care ar fi acestea și chiar dacă ar fi disproporționate în raport cu mijloacele folosite de agresor) spre a neutraliza atacul și a se salva de la pericolul creat de acesta. în schimb, legitima apărare există numai atunci când sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru apărare, aceasta trebuind să fie necesară pentru înlăturarea atacului și, mai ales, să fie proporțională cu gravitatea atacului; aceste cerințe țin de structura apărării, se referă exclusiv la cel care se apără, pe când condițiile stării de legitimă apărare au în vedere atacul și pe agresor,

Deci trebuie făcută deosebirea între aceste concepte, aparent apropiate, dar în realitate foarte distincte; bineînțeles, ele sunt însă inseparabil legate unele de altele.

În noua lege penală, legitima apărare nu mai este condiționată de existența, mai întâi, a stării de legitimă apărare (provocată de agresiune] și, în al doilea rând, de o apărare necesară și proporțională cu gravitatea atacului, ci ambele categorii de cerințe sunt tratate pe același plan, deși între ele există o deosebire calitativă. Așa cum am mai arătat, cerințele stării de legitimă apărare sunt raportate la atac, la agresiune, pe când celelalte (necesitatea și proporționalitatea) se referă la apărare, privesc doar condiția celui care se apără. Abandonând această diferențiere, noul Cod penal face un pas înapoi, simplificând fără nicio justificare problematica teoretică pe care o ridică legitima apărare.

Față de alin. (2) al art. 44 C. pen. 1968, în alin. (2) al art. 19 NCP a fost introdusă cerința proporționalității apărării în raport cu gravitatea atacului. Oricum, deși legiuitorul Codului penal din 1968 omisese această cerință în definirea legitimei apărări, doctrina și practica judiciară o consacrase, aplicând-o fără ezitare. De asemenea, în loc de „interesul obștesc" (expresie uzitată de regimul comunist – un regim prin excelență totalitar – pentru a sublinia, contrar realității, interesul întregii societăți) s-a trecut (în noua lege penală] „interesul general", expresie care sugerează interesul unei societăți democratice.

Referitor la prezumția de legitimă apărare, reglementată în alin. (3) al art. 19 NCP, legiuitorul a suprimat expresia „ori delimitat prin semne de marcare”, preferând ca locul ce ține de locuință, încăpere sau dependință să fie numai împrejmuit, adică separat printr-o îngrăditură de locurile învecinate.

Acest loc (delimitat prin semne de marcare] întregește și el folosința locuinței, alături de dependință sau chiar în lipsa acesteia. în atari condiții, se poate afirma că legiuitorul a manifestat un regres față de legea penală din 1968, în condițiile în care există zone din țara noastră în care locurile ce țin de locuințe sunt numai marcate prin anumite semne (pietre, copaci marcați, movile de pământ etc.).

Bineînțeles că, în aceste situații, se cerea, potrivit legii penale din 1968, ca făptuitorul să fi cunoscut că locul era marcat sau să fi putut să-și dea seama de acest lucru.

Legiuitorul noului Cod penal a renunțat la alin. (3) al art. 44 C. pen. 1968 (excesul de apărare din cauza tulburării sau temerii, exces însă justificat), situație pe care a considerat-o, discutabil însă, ca un exces neimputabil [art. 26 alin. (1) NCP]; or, de ce să nu fie considerat justificat și acest exces, în condițiile în care cel care se apără a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului, din cauza unei tulburări sau temeri, creată tot prin fapta agresorului (de pildă, cel care, fiind atacat cu pumnii de o persoană mai înaltă și foarte robustă, ripostează cu un cuțit datorită temerii create de disproporția de forțe dintre el și agresor}.

Există voci care consideră că nu trebuia scindată legitima apărare proprie [art. 19 alin. (2) NCP] de cea improprie [art. 26 alin. (1] NCP], Acestea sunt atât de strâns legate între ele, încât reglementarea lor comună se justifică. Pe de altă parte, nici doctrina și nici jurisprudența nu au solicitat o atare rezolvare.

În fine, legiuitorul noului Cod penal a renunțat și la condiția pericolului grav generat de atac, gravitatea acestuia și a acțiunilor comise pentru înlăturarea sa fiind apreciate pe terenul proporționalității.

1.5. Legea penală mai favorabilă

În privința legitimei apărări proprii, noul Cod penal reprezintă legea mai favorabilă, deoarece această cauză, fiind justificativă, produce efecte in rem (adică cu privire la toți participanții la infracțiune), față de reglementarea din Codul penal din 1968, care opera numai in personam (adică numai cu privire la persoana participantului care a intrat sub incidența cauzei).

În privința legitimei apărări improprii, nu se ridică problema aplicării legii penale mai favorabile, deoarece în ambele legislații aceasta este considerată o cauză de nevinovăție.

În fine, în ceea ce privește legitima apărare prezumată, noul Cod penal reprezintă legea mai favorabilă, deoarece această cauză, fiind justificativă, produce efecte in rem, cu o excepție: dacă făptuitorul a respins pătrunderea într-un loc delimitat prin semne de marcare, Codul penal din 1968 este legea penală mai favorabilă.

Dacă se consideră că legitima apărare prezumată sau privilegiată nu era condiționată, potrivit Codului penal din 1968, de existența unui atac material, direct, imediat și injust (așa cum vom arăta la aspectele de practică judiciară), atunci este evident că acest cod este legea mai favorabilă.

CAPITOLUL II

LEGITIMA APĂRARE

2.1. Noțiune de legitimă apărare

Legitima apărare este apărarea pe care o persoană o realizează prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului [art. 19 alin. (2) NCP]. De exemplu, o persoană atacată de un agresor se apără, lovindu-1 și cauzându-i o vătămare corporală ori chiar moarte.

Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condițiile menționate mai sus, acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții [art. 19 alin. (3) NCP].

Se știe că legitima apărare este invocată, cel mai adesea, ca o cauză justificativă atunci când o persoană supusă unei agresiuni fizice ripostează, la rândul său, tot cu forța fizică [vim vi repellere licet).

Nu interesează scopul pe care îl urmărește agresorul și nici mobilul care l-a animat să acționeze (obținerea unui folos ilicit sau chiar licit, răzbunarea, gelozia etc.]. Va exista, prin urmare, legitimă apărare atât atunci când o persoană reacționează cu forța contra unui agresor care vrea să-i sustragă un lucru prin violență sau chiar fără aceasta, cât și în situația în care chiriașul se opune cu forța proprietarului venit să-și încaseze chiria, dacă acesta folosește în acest scop violența sau alte mijloace ilegale (de pildă, luarea unui bun).

Prin recunoașterea legitimei apărări ca fiind o cauză justificativă, operând in rem, noul Cod penal a abandonat concepția legii penale din 1968, care justifica legitima apărare pe ideea de constrângere morală a celui care se apăra și a imposibilității determinării libere a voinței acestuia. în această concepție, legitima apărare constituia o cauză de înlăturare a vinovăției, ca trăsătură esențială a infracțiunii, fapta continuând să constituie o faptă prevăzută de legea penală, susceptibilă de măsuri de siguranță și de răspundere civilă; de asemenea, legitima apărare opera in personam, neputându-se extinde asupra participanților.

Ideea după care constrângerea ar sta la baza caracterului legitim al apărării în fața unei agresiuni a fost criticată în doctrina penală, arătându-se că o atare constrângere nu ar putea fi invocată în cazul terțului care intervenea în apărarea celui atacat (ipoteza apărării altuia fiind acceptată atât de Codul penal din 1968, cât și de noul Cod penal), deși nu era supus niciunei constrângeri (terțul intervenient exercita apărarea în interesul celui atacat, se substituia acestuia).

Ca atare, prezența sa nu însemna că legitima apărare opera numai in personam,
excluzând orice efect asupra participanților [in rem), așa cum se contrazicea de plano legiuitorul Codului penal din 1968; tot astfel, nu se putea susține, cu toată convingerea, că cel care se apăra era, întotdeauna, în imposibilitate să-și determine liber voința, deoarece printre condițiile legitimei apărări proprii [art. 44 alin. (2) C. pen. 1968] figura, deși textul de lege menționat nu prevedea, și aceea a existenței unei anumite proporții între mijloacele folosite de persoana care se apăra și cele folosite de agresor, ceea ce însemna că persoanei care riposta i se pretindea o anumită evaluare a mijloacelor cu care era atacat și a celor cu care urma să se apere. în această situație, nu putea fi vorba sub nicio formă de o apărare în stare de constrângere; de asemenea, această concluzie era valabilă și atunci când legitima apărare, permisă de lege, se exercita în ocrotirea unui interes obștesc (așa cum prevedea Codul penal din 1968).

În raport cu noul Cod penal, legitima apărare este justificată în alt mod, recunoscându-se că, după cum se susține în doctrina română în anumite condiții, ordinea juridică poate să permită oricărei persoane să se apere singură cu forța când este supusă unei agresiuni, spre a se restabili astfel ordinea de drept încălcată de agresor. În justificarea acestei permisiuni de a răspunde forței cu forța s-au emis diferite teorii, cum ar fi teoria dreptului natural (naturalis ratio permittitse defendere), potrivit căreia reacțiunea cu forța la o agresiune ar izvorî din natura umană (dând expresie astfel instinctului de autoconservare al individului), ori că dreptul la apărare ar deriva din contractul social [dacă autoritatea nu-și îndeplinește obligația de a-1 apăra pe cel atacat, acesta are dreptul să se apere singur (deficiente magistratu, populus est magis- tratu)]; sau dreptul la apărare ar deriva dintr-un conflict de drepturi și din preferința pe care o acordă legea celui care se apără în raport cu persoana celui care atacă; s-a susținut și teza utilității sociale, potrivit căreia cel care se apără ar sprijini autoritatea de stat în restabilirea ordinii juridice și neutralizarea agresorului.

Raportat la aceste teorii, nu se știe pe care a îmbrățișat-o legiuitorul noului Cod penal. în Expunerea de motive la proiectul noului Cod penal, prima formă (pct. 2.4), s-a precizat că
așa-zisul caracter nejustificat al faptei prevăzute de legea penală presupune că aceasta nu este permisă de ordinea juridică, cu alte cuvinte, are un caracter ilicit; astfel, este posibil ca o faptă, deși prevăzută de legea penală, să nu fie ilicită, întrucât săvârșirea ei este permisă de o normă legală.

Spre exemplu, uciderea unei persoane în legitimă apărare corespunde întru totul descrierii realizate de legiuitor în textul care incriminează omorul, dar fapta nu are caracter ilicit pentru că legea autorizează săvârșirea ei în condițiile date; ca atare, se impune ca împrejurările care înlătură caracterul nejustificat al faptei să fie reglementate – sub denumirea de cauze justificative – într-un capitol distinct; totuși, criteriul de distincție dintre aceste cauze și cele de neimputabilitate nu a fost găsit de legiuitorul român; de ce unele sunt justificative, iar celelalte de neimputabilitate?

În alin. (1] al art. 19 NCP legiuitorul definește natura juridică a legitimei apărări, arătând că aceasta este o cauză care înlătură caracterul nejustificat al faptei, o cauză justificativă generală și explicită; ca atare, fapta concretă și, totodată, prevăzută de legea penală este justificată atunci când a fost săvârșită în legitimă apărare.

Totodată legitima apărare este reglementată în partea generală a codului penal ca o categorie juridică ce asigură limitele corecte ale sferei dreptului penal prin înlăturarea caracterului penal al unor fapte prevăzute în partea specială a codului penal.

Legitima apărare este o modalitate a constrângerii psihice, care se naște dintr-un pericol care silește pe cel constrâns să comită un fapt penal, pentru a se salva pe el sau a salva pe altul, fiind considerată o cauză care înlătură caracterul penal al faptei datorită lipsei de vinovăție, în condițiile în care aceasta este săvârșită.

Ceea ce caracterizează deci starea de legitimă apărare este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana și drepturile acesteia și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.

Persoana astfel amenințată sau o altă persoană aflată în preajmă este constrânsă de necesitate să respingă atacul, săvârșind, împotriva voinței sale, o faptă prevăzută de legea penală.

Legitima apărare este o cauză care exclude caracterul penal al faptei, datorită lipsei caracterului nejustificat al acesteia.

Astfel, potrivit art. 19 C. pen. este „(1) în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav, persoana și drepturile celui atacat ori interesul public.

(2)Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza unor tulburări sau temeri a depășit limitele unei legitime apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.

Legitima apărare apare ca o ripostă pe care o dă o persoană împotriva unui atac ce pune în pericol persoana, drepturile acesteia ori interesul general, ripostă determinată de necesitatea apărării valorilor sociale periclitate.

Cel ce ripostează împotriva atacului pentru a salva valorile sociale puse în primejdie săvârșește o faptă prevăzută de legea penală. Această faptă, deși este prevăzută de legea penală (este o faptă tipică), fiind justificată (permisă de ordinea juridică), nu poate constitui infracțiune și deci nu se mai pune problema imputabilității persoanei care a săvârșit-o. Acesta este și temeiul înlăturări: caracterului penal al faptei săvârșite în legitimă apărare.

2.2. Caracterele definitorii ale legitimei apărări

Legiuitorul când a scos din orbita dreptului penal fapta săvârșită în apărare, a condiționat această excludere de anumite cerințe prealabile și limite în raport de situația care a provocat constrângerea psihică. Legitima apărare, ca instituție juridică, apare ca un ansamblu de condiții legale necesare, a căror realizare cumulativă va conduce la inexistența infracțiunii într-un caz concret.

Legitimitatea apărării este condiționată de împlinirea tuturor condițiilor prevăzute de legea penală cu privire la existența agresiunii, producerea atacului și pericolul ce se naște, și la acțiunea de apărare, raportată desigur la “starea de legitimă apărare”.

2.3. Condițiile legitimei apărări

Aceste condiții sunt prevăzute în dispozițiile art. 19 NCP, care reglementează legitima apărare. Din examinarea acestor dispoziții rezultă că existența legitimei apărări presupune, pe de o parte, un atac ce creează starea de legitimă apărare, iar, pe de altă parte, o faptă săvârșită în apărare. De aceea, condițiile cerute pentru existența legitimei apărări se referă unele la atac, altele la apărare.

Condiții referitoare la atac în cazul legitimei apărări.

Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să fie un atac penal

Mai întâi, trebuie să existe un atac, adică o manifestare exterioară de agresiune împotriva unei persoane sau a altor valori ocrotite de lege. Această manifestare poate lua forma unei acțiuni (de pildă, agresorul îndreaptă arma spre o persoană] sau a unei inacțiuni [deși agresorul avea obligația legală sau contractuală ori naturală să procedeze astfel și să garanteze îndeplinirea acestor obligații, totuși procedează invers, creând astfel un pericol, de pildă, pentru viața sau sănătatea celui care se apără ori a altuia; de exemplu: medicul care nu administrează medicamentul salvator bolnavului, încălcând astfel obligația legală care îi revenea; paznicul care nu intervine pentru a împiedica sustragerea unor bunuri dintr-o instituție publică, încălcând astfel obligația contractuală care îi revenea; mama care nu-și alăptează copilul, aflat într-o situație critică (de pildă, inexistența altor alimente specifice și imposibilitatea intervenției în timp util a autorităților sanitare), încălcând astfel obligația naturală care îi revenea].

Se observă că, în cazul legitimei apărări, atacul nu are semnificația din limbajul comun, adică de a fi o acțiune ofensivă declanșată împotriva unei persoane, ci are înțelesul pe care legea penală i-1 atribuie, de a fi o agresiune, prezentându-se sub cele două forme menționate mai sus.

Atacul nu poate fi decât de natură umană. Legea penală are în vedere doar manifestarea umană, deoarece numai ființele umane sunt destinatarii legii penale, iar relațiile sociale pot exista numai între oameni. Atacul din partea unui animal face să opereze dispozițiile privind starea de necesitate; la fel când atacul este produs de o forță a naturii (de pildă, cel produs de un cutremur).

În cazul unui atac din partea unei persoane iresponsabile, ar trebui să se facă o distincție (potrivit doctrinei române): dacă starea de iresponsabilitate a fost cunoscută de cel care se apără sau dacă acesta putea să-și dea seama de starea în care se afla agresorul iresponsabil, în cauză nu va fi incidență legitima apărare, ci starea de necesitate; în atari condiții, cel care se apără va trebui să comită fapta numai dacă nu putea înlătura altfel pericolul. Dimpotrivă, dacă cel care se apără nu a cunoscut starea de iresponsabilitate a agresorului și nici nu putea să-și dea seama din circumstanțele de fapt, acesta va putea beneficia de efectele legitimei apărări.

După alți autori, atacul, dacă este injust, nu este condiționat niciodată de vinovăția agresorului; ca atare, întotdeauna va exista o apărare legitimă contra unui atac injust din partea unui incapabil. Ni se pare că această din urmă opinie concordă cel mai bine cu realitatea juridică; niciodată un magistrat – judecător sau procuror – nu va cerceta posibilitatea cunoașterii iresponsabilității agresorului de către cel care se apără; este de ajuns să constate din împrejurările cauzei că cel care s-a apărat a fost în stare de legitimă apărare; din câte cunoaștem, practica judiciară este în acest sens; de altfel, distincția care se face în doctrina română nici nu ar fi utilă, deoarece, pe plan penal, ambele cauze justifiicative produc aceleași efecte, iar, pe plan civil, reținerea legitimei apărări ar fi chiar mai favorabilă celui care se apără.

Tot în doctrina română s-a precizat că acțiunea sau inacțiunea agresorului trebuie să fie expresia voinței libere a acestuia; ca atare, dacă s-a manifestat datorită constrângerii fizice sau morale ori ca urmare a unei mișcări reflexe, instinctive, inconștiente, reacția celui care se apără va avea caracterul unei acțiuni de salvare determinate de o stare de necesitate, bineînțeles, adăugăm noi, dacă cel care se apără a cunoscut sau putea să cunoască starea în care s-a aflat agresorul; în caz contrar, se va reține legitima apărare. Oricum, concluzia la care am ajuns când am analizat iresponsabilitatea agresorului este valabilă și în aceste situații.

Este necesar ca fapta săvârșită în atac să fie prevăzută de legea penală; nu se cere însă să constituie infracțiune pentru a legitima apărarea. în acest sens, în doctrină s-a precizat că, având în vedere că împotriva atacului care a generat pericolul se ripostează cu o faptă prevăzută de legea penală și cum între atac și apărare trebuie să existe o proporționalitate, se poate afirma că atacul are caracter penal, deși nu întotdeauna ar reprezenta infracțiune (de exemplu, atacul unui iresponsabil) Dacă fapta este extrapenală (civilă, contravențională etc.), nu legitimează apărarea (de pildă, neachitarea unei datorii).

Nu interesează natura infracțiunii comise în atac (omor, lovire, fals intelectual etc.), nici forma acesteia (tentativă, infracțiune fapt consumat, infracțiune fapt epuizat);

să fie un atac caracterizat

În concepția legii penale române, nu orice atac contra valorilor sociale ocrotite de lege legitimează o apărare, ci numai un atac caracterizat, adică un atac prezentând unele caracteristici de natură să justifice reacția de apărare și de înlăturare a pericolului pe care l-a cauzat; aceste trăsături distinctive sunt: atacul să fie material, atacul să fie direct, atacul să fie imediat, atacul să fie injust. Le voi analiza în continuare.

Atacul este material atunci când este realizat prin mijloace fizice (căi de fapt], prin acțiuni sau inacțiuni de natură să primejduiască fizic, în mod concret valoarea contra căreia este îndreptat.

De regulă, materialitatea atacului presupune acte de violență fizică exercitate nemijlocit de agresor, prin intermediul unor obiecte (arme, cuțite, săbii, corpuri contondente, substanțe otrăvitoare, explozibile sau inflamabile etc.] sau al altor mijloace (culturi de microbi etc.] ori al unor animale aceste mijloace de atac trebuie să fie de natură să producă o modificare fizică a valorilor ocrotite. În ceea ce privește folosirea unei alte persoane aceasta caracterizează atacul numai dacă persoana intermediară a fost folosită ca un instrument de către agresorul inițial (de pildă, a fost constrânsă moral sau nu a cunoscut că mâncarea pe care o servește victimei fusese otrăvită); ca atare, cel atacat se va putea apăra legitim și contra agresorului inițial, chiar înainte de declanșarea atacului, pentru a-1 determina să revoce „ordinul” dat persoanei- instrument, deoarece aceasta va acționa așa cum i s-a „programat” activitatea infracțională. în caz contrar, persoana intermediară se comportă ca un adevărat agresor, în deplină libertate de acțiune, iar atacul îi aparține și va suporta consecințele acestuia (de pildă, a fost determinată de instigator să ucidă o persoană). în această situație, cel atacat nu se va putea apăra legitim contra agresorului inițial (nefiind îndeplinită nici condiția atacului direct), ci numai împotriva celui de-al doilea agresor; oricum, instigatorul va răspunde pentru instigare la fapta comisă de către cel instigat (de pildă, instigare la tentativa la omor).

În cazul inacțiunii, atacul este material dacă omisiunea a creat un pericol fizic, amenințând valorile ocrotite; în doctrina noastră se dă ca exemplu fapta polițistului care refuză să intervină într-un conflict, așteptând ca actele de violență reciprocă să ducă la anihilarea combatanților; totuși, nu credem că polițistul ar trebui agresat de către cel care se apără față de persoana cu care se află în conflict și nici de o altă persoană; rămâne în discuție doar faptul dacă poate fi obligat de altcineva să intervină, în orice condiții, chiar periculoase pentru el; oricum, polițistul are obligația legală să ia măsuri pentru aplanarea conflictului, dar cu respectarea unor reguli tactice și fără a-și pune în pericol chiar propria persoană

La fel se pune problema și în cazul procurorului și al organului de cercetare penală, care au obligația să intervină în cazurile urgente (de pildă, procurorul, aflându-se într-un tren, observă cum un conductor de tren constrângea unele persoane în vârstă să-i dea anumite sume de bani cu titlu de mită – în această situație, potrivit legii, este obligat să intervină și să procedeze la constatarea faptei de luare de mită; sau procurorul observă că un bărbat i-a aplicat altuia o lovitură de cuțit mortală – tot la fel, este obligat să intervină pentru a-1 reține pe ucigaș și a efectua și celelalte acte urgente ale cauzei). În cazul în care aceste organe ale statului nu-și îndeplinesc obligațiile legale din motive imputabile, ar putea fi antrenată răspunderea disciplinară ori penală, după caz.

Alta este situația mamei care nu-și îndeplinește obligația naturală de a-și alăpta copilul aflat într-o situație critică (ca aceea menționată mai sus); aceasta poate fi forțată să-și îndeplinească îndatorirea de mamă; în alte situații, normale de data aceasta, când se pot apela și la alte mijloace de alimentare a copilului, nu poate fi forțată să alăpteze; este la latitudinea ei să alăpteze ori nu. Concluzionând, credem că, atunci când atacul îmbracă forma unei inacțiuni, trebuie apreciat de la caz la caz.

Noua lege penală, ca și cea din 1968, exclude posibilitatea atacurilor nemateriale, adică a celor care se realizează prin cuvinte, pe cale orală {verbis) sau în scris (scripta): amenințări, insulte, calomnii, zvonuri, defăimări etc.

În aceste situații, doctrina și practica judiciară română consideră că s-ar putea invoca cel mult provocarea ca circumstanță atenuantă legală [art 75 alin. (1) lit. a) NCP], iar, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ar putea fi valorificate ca circumstanțe atenuante judiciare.

Atacul este direct atunci când este îndreptat și apt să creeze un pericol nemijlocit pentru persoana împotriva căreia este îndreptat sau pentru un interes general. Se cere doar ca pericolul creat de atac să fie nemijlocit, și nu persoana care atacă; de aceea, așa cum am mai arătat, este posibil ca atacul să fie declanșat și de o persoană care se interpune între agresor și cel care se apără; tot astfel, există un atac direct, chiar dacă între agresor și cel care se apără se află un obstacol, care poate fi depășit ușor de primul (de pildă, un atac cu o armă de foc este direct și atunci când între agresor și cel care se apără se află o poartă închisă]; în cazul în care obstacolul este de netrecut, atunci atacul nu este direct (de pildă, între agresor și cel care se apără se află un zid înalt).

Pe de altă parte, atacul direct presupune nu numai un contact nemijlocit dintre agresor și persoana atacată, ci și unul'mijlocit, dar numai atunci când procesul cauzal declanșat de agresor va duce, în mod direct, la vătămarea victimei (de pildă, există un atac direct în cazul în care agresorul toarnă otravă în paharul victimei, chiar dacă aceasta va înghiți otrava mai târziu).

Atacul este imediat atunci când pericolul pe care el îl poate produce pentru valoarea vizată s-a ivit deja [pericol actual) sau este pe punctul de a se ivi {pericol iminent); se deduce deci că între declanșarea atacului și ivirea pericolului trebuie să fie un interval de timp foarte mic. Dacă această perioadă temporală este foarte mare, atunci nu mai poate fi vorba de o apărare legitimă, deoarece în aceste condiții nu există un atac imediat, iar cel amenințat ar putea solicita intervenția autorității pentru a preveni pericolul (de pildă, agresorul aflat la o distanță mare a scos un cuțit și a început să amenințe o persoană; dacă aceasta din urmă ripostează, ducându-se spre agresor și aplicându-i o lovitură la cap cu un par, atunci nu poate beneficia de dispozițiile privind legitima apărare]; în acest caz, există numai posibilitatea abstractă, teoretică a apariției pericolului, acesta neproducându-se de regulă.

În doctrină s-a susținut că nu constituie o apărare legitimă contra unui atac care se află numai în pregătire sau contra unui atac aflat numai în închipuirea făptuitorului. Totuși, nu putem absolutiza această opinie, având în vedere actualele confruntări ale societății umane (de pildă, pregătirea de acțiuni teroriste] care reclamă luarea unor măsuri imediate pentru preîntâmpinarea declanșării atacurilor (recent, trupele speciale belgiene, sub coordonarea procurorilor, au intervenit și au anihilat o grupare teroristă care plănuia și pregătea atentate de anvergură în Belgia, prin răpirea unor personalități și decapitarea lor; printre țintele alese de grupare se numărau magistrați și înalți funcționari din poliție; în aceste situații periculoase pentru omenire este permisă intervenția organelor statului (sau a persoanelor vizate de atac, în situații extreme, cum ar fi imposibilitatea intervenției prompte și eficiente a autorităților] pentru reprimarea lor, chiar prin anihilarea agresorilor încă „din fașă" (ca în Belgia, când doi suspecți au fost uciși de forțele de intervenție].

În cazul infracțiunilor continue, riposta este legitimă până la epuizarea acțiunii, deoarece atacul este socotit actual în tot cursul desfășurării acțiunii (de pildă, lipsirea de libertate generează un pericol permanent, astfel că victima poate oricând să riposteze). Apărarea este legitimă numai dacă se exercită pe toată durata atacului, adică din momentul în care acesta a început și până când s-a terminat. Ca atare, apărarea nu trebuie să fie nici prematură (cu excepția menționată mai sus), dar nici tardivă în raport cu durata desfășurării atacului; depășirea acestor limite nu legitimează apărarea.

Atacul este socotit actual și în cazul infracțiunii continuate (de pildă, lovirea aceleiași victime, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale) sau al infracțiunii simple cu multiple acte (de pildă, lovirea de mai multe ori a unei persoane, cu aceeași ocazie) ori al infracțiunii de obicei (de pildă, folosirea unui minor în scop de cerșetorie, în condiții periculoase pentru acesta3), astfel că riposta poate interveni oricând în cursul desfășurării activității infracționale.

Situația se schimbă în cazul infracțiunii progresive; apărarea este legitimă numai dacă intervine până la terminarea acțiunii, neavând relevanță faptul că infracțiunea se prelungește în timp până la apariția rezultatului mai grav (de pildă, victima unei acțiuni de lovire se poate apăra până la finalizarea acesteia, și nu după acest moment paralel cu evoluția progresivă a vătămării).

Deși se poate susține că pe toată această perioadă pericolul subzistă, totuși apărarea nu este legitimă, deoarece atacul nu mai era actual. Ca atare, concluzia este următoarea: pericolul actual trebuie să aibă la bază un atac actual, și nu unul trecut, iar pericolul iminent trebuie să se bazeze pe un atac iminent.

În cazul infracțiunilor complexe, forma tip, apărarea este legitimă până la terminarea oricăreia dintre acțiunile componente (de pildă, la infracțiunea de tâlhărie, victima poate riposta violent și în momentul în care agresorul îi sustrage un bun, după folosirea violenței, chiar psihice, adică prin amenințare; acest din urmă caz constituie o excepție de la regula materialității atacului].

Atacul asupra bunurilor rămâne actual și după ce agresorul și le-a însușit și se îndepărtează cu acestea; ca urmare, riposta celui care încearcă imediat să-și reia bunurile, urmărind pe hoț și silindu-1 să restituie ceea ce a furat, va constitui o ripostă legitimă. Deci consumarea infracțiunii nu prezintă nicio relevanță în materie, interesând doar actualitatea atacului, care poate corespunde nu numai unei acțiuni sau inacțiuni incriminate, ci și unei alte acțiuni sau inacțiuni, având însă legătură cu infracțiunea săvârșită.

Dacă bunul a ajuns în posesia agresorului fără vreo opunere din partea posesorului (cum ar fi sustragerea unei sume de bani din buzunar, profitând de neatenția posesorului], acțiunile ulterioare ale posesorului de a-și recupera, chiar prin violență, bunul beneficiază de legitimă apărare.

Nu este actual atacul care s-a epuizat; ca atare, riposta în aceste condiții beneficiază numai de circumstanța atenuantă legală a provocării [art. 75 alin. (1] lit. a] NCP] S-ar putea susține că numai dacă nu a existat niciun atac, atunci se poate reține circumstanța atenuantă legală a provocării, în caz contrar, fiind incidență circumstanța atenuantă legală a depășirii limitelor legitimei apărări [art. 75 alin. (1] lit, b] NCP], Totuși, nu se poate reține această din urmă circumstanță, deoarece ea presupune existența unui atac în desfășurare, iar făptuitorul să depășească limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului datorită altor motive decât cele legate de tulburarea sau temerea generată de atac; când există asemenea manifestări psihice ne aflăm în fața unui exces neimputabil – cauză de neimputabilitate.

Dacă agresorul a fost neutralizat pe moment, dar amenință să reia atacul, riposta va constitui o apărare legitimă.

Dacă în desfășurarea atacului intervin anumite întreruperi firești, normale, riposta este legitimă și în aceste situații (de pildă, agresorul a întrerupt loviturile aplicate victimei datorită oboselii, fiind pregătit să le reia).

Atacul este injust atunci când este lipsit de orice temei legal care să-l justifice.

În doctrină s-a susținut că atacul este injust și atunci când nu există un temei de fapt care să justifice pretinsul atac3 (de pildă, atacul declanșat de agresor, fără a avea un motiv anume; cel care ucide la întâmplare). Oricum, pe lângă lipsa temeiului de fapt, trebuie să subziste și lipsa temeiului legal.

Putem exemplifica drept injustă, ilegală comportarea făptuitorului care, afirmând în mod mincinos că este procuror, privează de libertate o persoană ori îi confiscă un bun.

În cazul infracțiunii flagrante, orice persoană are dreptul să-l prindă pe făptuitor și să-l predea de îndată organelor de urmărire penală [art. 310 NCPP]; prin organe de urmărire penală sunt avute în vedere atât cele care efectuează urmărirea într-o cauză penală (procurorul sau organul de cercetare penală), cât și cele care nu au competență în cauza respectivă, dar au obligația sesizării organelor competente. Ca atare, lipsirea de libertate a celui prins în flagrant va fi un atac just împotriva căruia nu există o ripostă legitimă, Numai dacă persoana care l-a prins pe infractor nu-1 conduce în fața organelor de urmărire penală [sau în fața oricărei autorități (de pildă, primarul localității], cum uneori se întâlnește în practică], ci îl reține la locuința sa, fapta devine un atac injust contra căruia apărarea poate fi legitimă.

Atacul unui animal este un atac injust; persoana vizată de acest atac se poate apăra, prin vătămarea sau chiar uciderea animalului; așa cum am mai arătat, în acest caz sunt incidente însă dispozițiile privind starea de necesitate. Dacă animalul este dirijat de agresor și folosit în declanșarea sau desfășurarea agresiunii, atacul este injust și cel atacat poate riposta legitim contra animalului și proprietarului sau/și posesorului animalului; în ambele situații – riposta contra animalului și riposta contra agresorului – sunt incidente dispozițiile privind legitima apărare.

Chiar riposta celui care se apără poate deveni un atac injust, atunci când este exagerată, disproporționată (de pildă, o persoană se apără cu un cuțit împotriva unui agresor care îl atacă cu palma); în acest caz, cel care se apără exagerat devine, la rândul său, agresor, declanșând un atac injust contra căruia agresorul inițial poate riposta, condiții în care poate invoca legitima apărare.

Dacă atacul a fost provocat de agresorul inițial, acesta nu va beneficia de legitimă apărare, deoarece pretinsul atac apare a fi, în aceste condiții, o apărare legitimă contra provocatorului. Acesta nu ar putea invoca nici circumstanța legală atenuantă a provocării,
deoarece el este cel care a provocat riposta. Cel care se apără exagerat ar putea invoca în favoarea sa dispozițiile privind excesul neimputabil, dacă din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului [art. 26 alin. (1) NCP], sau poate beneficia de circumstanța atenuantă legală a depășirii limitelor legitimei apărări [art. 75 alin. (1) lit. b) NCP].

Dacă atacul a fost provocat de el, atunci nu poate invoca excesul neimputabil, nici circumstanța atenuantă legală menționată anterior, deoarece el este cel care a declanșat atacul; tot astfel, nu ar putea invoca nici circumstanța atenuantă legală a provocării.

Atacul injust poate proveni și din partea unui organ al autorității care abuzează de funcția sa; riposta, în acest caz, va avea caracterul unui act de apărare legitimă.

Atacul este injust chiar dacă fapta agresivă nu a fost comisă cu intenție, ci din culpă sau fără vinovăție (de exemplu, este în legitimă apărare acela care constrânge pe un șofer, provocându-i echimoze sau vătămări, să oprească vehiculul pentru a nu lovi un copil care se juca pe direcția de mers a vehiculului, dar pe care șoferul nu-1 observase și nici nu putea să-l observe].

Atacul nu este injust dacă acțiunea pretinsului agresor ar fi justificată prin norme care se găsesc în alte ramuri ale dreptului (cum ar fi dreptul civil, dreptul administrativ), dată fiind unitatea ordinii de drept.

În doctrină a fost exprimată opinia potrivit căreia condiția atacului de a fi injust trebuie apreciată și din punctul de vedere al celui care face apărarea. Opinia a fost considerată corectă, cu precizarea că nu se vor rezolva în același fel situațiile în care cel ce face apărarea își dă seama de caracterul just sau injust al agresiunii pe care o respinge;

atacul trebuie să fie îndreptat împotriva persoanei care se apără sau împotriva unei alte persoane ori împotriva unui interes general. Atacul trebuie să fie îndreptat împotriva uneia dintre valorile sociale special ocrotite prin reglementarea legitimei apărări (persoana umană, drepturile celui atacat, interesul general).

Ca atare, obiectul atacului îl poate constitui numai persoana fizică (prin atingerea adusă vieții, integrității corporale, sănătății, libertăți vieții sexuale, vieții private etc.) sau drepturile acesteia [dreptul de proprietate, de posesie (chiar ilicită), dreptul la propria imagine, dreptul la demnitate etc.]1 ori un interes general.

Prin interes generai înțelegem interesul statului sau al altor persoane juridice de drept public Deși legea nu definește interesul general, totuși sunt avute în vedere acele interese generale bine determinate, concrete; de pildă, acționează în legitimă apărare acela care exercită acte de violență asupra unei persoane spre a o împiedica să treacă granița cu documente secrete.

Ca atare, s-a arătat în doctrină, nu pot fi apărate legitim valori de interes general nedeterminate, abstracte, cum ar fi ordinea și liniștea publică, ordinea de drept, capacitatea de apărare a țării etc., deoarece ocrotirea în general a ordinii de drept revine organelor de stat, și nu cetățenilor3 (de pildă, nu poate interveni legitim un cetățean pentru a stopa, prin violență, o persoană care, în public, săvârșește acte de exhibiționism sau alte acte sexuale explicite). Totuși, în unele situații excepționale, ar putea fi admise ca legitime și unele intervenții ale cetățenilor (de pildă, patronul unui local poate lua măsuri împotriva aceluia care tulbură liniștea consumatorilor).

Nu intră în sfera interesului analizat acele interese individuale, de grup, private (de pildă, interesele unei societăți comerciale).

Având în vedere că atacul poate fi îndreptat și împotriva drepturilor unei persoane fizice, obiectul acestuia pot fi și bunurile în privința cărora se exercită drepturile respective. Ar fi de reflectat dacă nu ar fi indicat ca și bunurile unei persoane juridice de drept privat să poată fi apărate legitim.

Atunci când obiectul atacului sunt bunurile și dacă atacul este injust, nu interesează dacă cel atacat deținea în mod legitim bunul respectiv, cu excepția celui care încearcă imediat să-și reia bunurile sale, urmărind pe hoț și silindu-1 să restituie ceea ce a furat. în alte situații, legitimitatea drepturilor asupra bunurilor o stabilește autoritatea competentă, și nu cel care comite acte de agresiune, sub pretextul contestării acestei legitimități.

Atacul poate fi îndreptat împotriva persoanei care se apără sau împotriva altei persoane. Ca atare, terțul intervenient poate prelua apărarea contra agresorului și se poate apăra legitim și împotriva atacului pornit spontan împotriva sa, chiar dacă inițial nu a fost vizat de acesta; agresorul nu se va putea apăra legitim contra terțului intervenient.

Persoana fizică poate fi ocrotită și împotriva ei înseși, în cazul în care, de pildă, ar încerca să se sinucidă sau să se automutileze.

Nu interesează dacă persoana care se apără este responsabilă sau nu, deci se poate apăra legitim atât un alienat, cât și un minor, care nu răspund penal. în aceste cazuri, va prevala legitima apărare, fiind mai favorabilă celor doi.

Legitima apărare subzistă și în cazul în care atacul este îndreptat împotriva unei pluralități de persoane; în acest caz, oricare dintre cei atacați poate riposta legitim. Tot astfel, dacă atacul este declanșat de mai mulți făptuitori.

Persoana atacată se poate apăra legitim împotriva oricărui agresor și chiar contra tuturor, neavând relevanță faptul că atacul unuia încetase; se cere doar ca atacul declanșat să fie menținut de cel puțin unul dintre agresori;

atacul trebuie să pună în pericol persoana celui atacat sau a altuia ori drepturile acestora sau interesul general.

Aceasta presupune că atacul să fie de natură să producă un pericol pentru persoana atacată, pentru persoana altuia, pentru drepturile acesteia sau pentru interesul general. Un asemenea pericol există atunci când implică producerea unui rău ireparabil sau greu de remediat, cum ar fi: pierderea vieții, cauzarea unei suferințe fizice, a unei infirmități sau a unei alte vătămări corporale, distrugerea unui bun important, sustragerea unor documente secrete etc.

Este posibil ca atacul să fie îndreptat împotriva unei persoane, dar pericolul să vizeze o altă persoană (de pildă, făptuitorul a început să îmbrâncească o persoană, aceasta riscând să cadă peste un copil care se afla în spatele său; în acest caz, oricine poate interveni, lovindu-1 pe agresor și împiedicându-1 astfel să continue atacul; tot astfel, se poate interveni legitim și împotriva celui îmbrâncit, împingându-1, spre exemplu, într-o altă direcție).

Condiții referitoare la apăararea în cazul legitimei apărări

Existența unui atac care întrunește condițiile analizate, deși creează indiscutabil o stare de legitimă apărare, nu legitimează orice acțiune de respingere a acestui atac, ci numai o acțiune care îndeplinește anumite condiții prevăzute de lege în mod explicit ori implicit, și anume:

să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului. Apărarea este legitimă numai în măsura în care este îndreptată împotriva atacului agresiv și urmărește înlăturarea acestuia și a pericolului pe care el îl generează. Fapta prevăzută de legea penală poate fi considerată ca necesară pentru înlăturarea atacului dacă a fost săvârșită între momentul în care atacul a devenit iminent și momentul în care el s-a consumat. Dacă este plasată în timp în afara acestor limite, fapta nu răspunde niciunei necesități de a înlătura atacul și deci nu poate fi considerată apărare legitimă.

Se cere ca fapta săvârșită în apărare să fie prevăzută de legea penală. Dacă aceasta este extrapenală (civilă, contravențională etc.), nu interesează materia penală, problema excluderii răspunderii aparținând altor ramuri ale dreptului (de pildă, victima agresiunii apelează la anumite injurii – răspunderea sa civilă poate fi înlăturată în condițiile prevăzute de legea civilă)

Nu interesează natura infracțiunii comise în apărare (omor, lovire, amenințare etc.], nici forma acesteia (tentativă, infracțiune fapt consumat, infracțiune fapt epuizat; nu sunt admise infracțiunile incompatibile cu starea de legitimă apărare [cum ar fi violarea agresorului (bineînțeles, cea sexuală), în situația în care acesta doar îl lovise cu palmele pe cel care s-a apărat în acest mod].

să fie proporțională cu gravitatea atacului. Fapta săvârșită în apărare trebuie să fie de o gravitate aproximativ egală cu gravitatea atacului, adică să corespundă nevoii de apărare pe care o creează atacul. Nu este vorba de o identitate între cele două manifestări – atac și apărare -, de o exactitate matematică și nici măcar de similitudine (atac cu pistol, apărare cu pistol), ci de o aproximativă proporționalitate. De regulă, cel care se apără folosește mijloacele pe care le are la îndemână pentru a înlătura agresiunea sau pe cele pe care i le impune gravitatea atacului; dacă agresorul folosește cuțitul, aceasta îl obligă pe cel care se apără să folosească mijloace corespunzătoare de apărare.

Dacă cel care se apără are la dispoziție mai multe mijloace de apărare, el poate să o folosească pe oricare dintre acestea, respectând însă condiția proporționalității.

Nu s-ar putea condiționa legitima apărare de idoneitatea mijloacelor folosite de cel care se apără în raport cu cele folosite de agresor. Cel care se apără poate să riposteze cu orice mijloace pe care le are la dispoziție, chiar dacă acestea nu ar fi apte prin ele însele să înlăture agresiunea (de pildă, la un atac cu palma sau la o agresiune sexuală victima ar putea să riposteze cu amenințări care să îl pună pe gânduri pe agresor și să înceteze atacul).

Ar fi de un formalism excesiv soluția ca agresorul, în acest caz, să poată cere tragerea la răspundere a celui care a ripostat astfel pentru infracțiunea de amenințare, iar cel care s-a apărat să beneficieze numai de circumstanța atenuantă legală a provocării, deși mijloacele folosite nu au fost disproporționate față de cele folosite de agresor și s-au dovedit chiar eficiente pentru a opri agresiunea. Desigur, dacă agresorul va continua sau va relua atacul, chiar în urma unei asemenea riposte, victima se va putea apăra legitim și cu alte mijloace. Agresorul nu va putea invoca în acest caz provocarea în raport cu reluarea atacului, deoarece riposta victimei (prin amenințare) a fost un răspuns la atitudinea agresivă anterioară a agresorului.

La evaluarea proporționalității între apărare și atac nu trebuie folosite criterii apriorice (adică abstracte, teoretice, uneori chiar absurde, fără corespondent în realitatea obiectivă), cum ar fi acela că, agresorul fiind mai slab, iar cel care se apără fiind mai puternic, acesta din urmă nu ar trebui să folosească mijloace dure, putându-se apăra cu forțele sale proprii, sau că la o lovitură cu pumnul trebuie să se răspundă tot cu pumnul etc. întotdeauna, trebuie să se analizeze împrejurările concrete în care au acționat atât agresorul, cât și cel care se apără, mijloacele pe care le-au avut la dispoziție, modul lor de a percepe și de a reacționa etc. Se știe că o lovitură cu pumnul din partea unui boxer sau a unui practicant de arte marțiale poate fi mortală, după cum o persoană slab dotată fizic poate fi, în anumite împrejurări (când se folosește de un instrument apt să provoace moartea), dar în mod excepțional, un agresor foarte periculos; totuși, și aceștia se pot apăra, chiar dacă loviturile lor ar fi mortale; ar fi absurd să se ceară unui karatist, aflat în legitimă apărare, să lovească mai ușor agresorul.

Sub acest aspect, trebuie să adăugăm și faptul că la legitima apărare nu există condiția ca pericolul să nu fi putut fi altfel înlăturat decât prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, condiție care există în cazul stării de necesitate și al constrângerii morale. Aceasta înseamnă că, și în cazul în care cel care se apără ar putea folosi și alte mijloace mai puțin periculoase pentru a înlătura agresiunea, el poate beneficia de legitima apărare, chiar dacă a folosit unele mai periculoase. Cel supus atacului acționează într-o stare psihică deosebită, fiind preocupat să se salveze „cu orice preț”, neputând să i se reproșeze că n-a folosit mijloacele cele mai potrivite pentru a se apăra. Așa se explică, de altfel, și recunoașterea de către legiuitor a legitimei apărări improprii, dar sub altă denumire: excesul neimputabil [art. 26 alin. (1) NCP]

Dacă fapta săvârșită în stare de legitimă apărare este disproporționat de gravă în raport cu gravitatea pericolului creat prin atac, fapta nu poate fi considerată ca legitimă, deoarece depășește limitele legitimei apărări, constituind un exces de apărare.

În noul Cod penal se face distincție între excesul de apărare neimputabil, care este considerat o cauză de neimputabilitate [art. 26 alin. (1) NCP, și excesul scuzabil, care nu înlătură caracterul penal al faptei de apărare exagerată, dar constituie circumstanță atenuantă legală prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. b) – depășirea limitelor legitimei apărări.

Soluția aleasă de legiuitorul noului Cod penal este discutabilă. Legitima apărare improprie, deși nu este propriu-zis o cauză justificativă, este mai apropiată de aceasta, și ca atare poate fi asimilată unei legitime apărări proprii, fiind mai legată de aceasta decât de cauzele de nevinovăție (de neimputabilitate psihică), atât prin aceea că o atare cauză (temerea, tulburarea) intervine în executarea legitimei apărări, adică în condițiile unui atac material, direct, imediat și injust, sau mai bine zis ale îndeplinirii majorității condițiilor legitimei apărări, iar, pe de altă parte, legitima apărare improprie se extinde, în mod firesc, și asupra participanților (ceea ce nu ar fi posibil dacă am socoti această cauză ca aparținând acelora care înlătură vinovăția, așa cum rezultă din dispozițiile noului Cod penal).

S-a mai adăugat în doctrina noastră că, într-adevăr, excesul intensiv de apărare, chiar atunci când este justificat (fiind rezultatul tulburării sau temerii) – sau neimputabil (potrivit concepției noului Cod penal) – și ar putea fi asimilat cu legitima apărare proprie, nu se identifică cu aceasta din urmă (de aici și denumirea de legitimă apărare improprie care se dă excesului justificat), deoarece nu se raportează la conținutul ripostei celui care se apără, ci la anumite procese psihice care însoțesc excesul de apărare (tulburare sau temere). Aceste procese psihice nu se confundă cu cele care condiționează vinovăția (procesul intelectiv și procesul volitiv) și care ar fi înlăturate prin cauzele de neimputabilitate, ci mai curând caracterizează situația psihică specială în care acționează cel care se apără, pradă tulburării sau temerii. S-ar putea susține că, în ceea ce privește procesele psihice specifice excesului justificat [sau neimputabil (potrivit concepției noului Cod penal)], acestea nu se deosebesc de cele caracteristice legitimei apărări proprii; în acest caz, de asemenea, cel care se apără, deși se află sub influența temerii sau tulburării, are reprezentarea consecințelor apărării sale în exces și acționează voit și conștient de a produce acest rezultat pentru a neutraliza atacul cu care este confruntat. în același mod și cu aceleași procese psihice acționează cel care se apără și în condițiile legitimei apărări proprii.

CAPITOLUL III
PREZUMȚIA DE LEGITIMĂ APĂRARE

În situația prevăzută de art. 19 alin. (3] NCP (prezumția de legitimă apărare), legitima apărare este prezumată dacă pe lângă îndeplinirea condițiilor menționate mai sus (la legitima apărare proprie), denumite condiții generale, se constată îndeplinite și următoarele cerințe speciale:

pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta;

pătrunderea trebuie să se facă prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții;

acțiunea de pătrundere trebuie să se realizeze „fără drept”.

Având în vedere caracterul ei de cauză care avantajează posesorii locuințelor, în comparație cu posesorii altor imobile (terenuri, case memoriale, sedii profesionale etc.), aceasta a fost denumită legitimă apărare privilegiată.

Referitor la cerințele speciale, arătăm următoarele:

În primul rând, putem vorbi de o legitimă apărare privilegiată dacă agresorul pătrunde într-una dintre entitățile locative enumerate de lege: locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de locuință.

Locuința este locul ales în mod liber unde persoana își desfășoară efectiv viața sa personală. Nu interesează dacă locuința este permanentă sau temporară, fixă sau mobilă, dacă este vorba de o construcție având anume această destinație sau dacă, neavând anume această destinație, este totuși folosită ca locuință. Tot astfel, nu prezintă relevanță dacă posesorul are un titlu legitim cu privire la locuință sau are o folosință exclusivă asupra acesteia3. Nu constituie însă locuință imobilul care nu este efectiv locuit și nici locul unde o persoană locuiește împotriva voinței sale. încăperea este o parte din locuință, iar dependința este locul, legat sau nu de locuință, care întregește folosința acesteia. în sfârșit, locul împrejmuit este locul separat printr-o îngrăditură de locurile învecinate care întregește și el folosința locuinței.

În practica judiciară s-a arătat că internatul poate fi asimilat unei locuințe. S-ar putea adăuga că, deși imobilul în care se afla internatul aparținea unei instituții publice, aceasta nu exclude ca, pentru persoanele internate, camerele în care locuiesc să constituie adevărate locuințe și să se bucure de ocrotirea legii atunci când cineva ar pătrunde, fără voia celor care le ocupă, în camerele respective.

Nu intră în sfera locuinței spațiile comune ale unui imobil (căile de acces, scările, liftul) folosite și accesibile tuturor.

Prin pătrundere înțelegem acțiunea de a intra, de a se introduce într-una dintre entitățile locative menționate mai sus; intră în această sferă și încercarea de pătrundere (de pildă, făptuitorul a început să forțeze ușa de la locuință; în acest caz, posesorul locuinței poate reacționa pentru a-1 împiedica să distrugă ușa și apoi să pătrundă în interior).

În al doilea rând, este necesar ca pătrunderea să se realizeze prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții.

Prin noțiunea de „violență" înțelegem atât violența fizică, cât și cea psihică (amenințarea).

Prin „violență fizică” înțelegem orice faptă prin intermediul căreia se exercită o constrângere fizică asupra persoanei (lipsirea de libertate în mod nelegal, loviri sau alte violențe, vătămarea corporală etc.).

Prin „amenințare” înțelegem infracțiunea cu aceeași denumire prevăzută în art. 206 NCP.

„Viclenia” presupune inducerea în eroare a posesorului locuinței cu privire la îndrituirea agresorului de a pătrunde în aceasta; de regulă, se realizează prin prezentarea unor nume sau calități mincinoase ori chiar a unor situații de fapt nereale (de pildă, făptuitorul a pătruns în curtea locuinței persoanei vătămate, sub pretextul cumpărării și al vizionării unor bunuri care se aflau în acea curte, urmărind de fapt sustragerea unor bani din locuință, ceea ce a și încercat ulterior).

„Efracția" constă în înlăturarea prin violență a oricărui obiect sau dispozitiv care se interpune între făptuitor și locuință (de pildă, distrugerea încuietorii de la ușă).

Prin „alte asemenea modalități nelegale" înțelegem escaladarea, folosirea fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase, săparea unui tunel etc.

„Escaladarea” constă în depășirea sau trecerea peste anumite obstacole care se interpun între făptuitor și locuință (de pildă, sărirea porții de la curte).

Prin „cheie mincinoasă” se înțelege cheia falsă, contrafăcută, sau orice alt instrument cu ajutorul căruia poate fi acționat mecanismul unui dispozitiv de închidere, fără a fi distrus sau degradat..

Prin „timpul nopții” se înțelege timpul când întunericul este efectiv instalat. Aceasta este o chestiune de fapt care se apreciază judiciar în funcție de particularitățile vremii și ale locului unde fapta s-a săvârșit (spre exemplu, la aceleași ore, într-o vilă la munte întunericul poate fi instalat, pe când la șes este încă amurg). Deci nu se ia în considerare nici criteriul astronomic (ora la care apune și răsare soarele) și nici cel al obiceiului locului (ora la care oamenii obișnuiesc să se retragă în locuințe pentru odihna de noapte), ci cel al realității, pe care este chemat să-l verifice organul judiciar.

Amurgul nu face parte din noapte (întunericul nu s-a instalat, atenția oamenilor nu este influențată de noapte), pe când zorile, da (deoarece întunericul mai persistă și, mai ales, pentru că trecerea de la starea de somn la cea de activitate cotidiană influențează capacitatea de atenție a oamenilor).

Se va putea reține dispoziția legală privitoare la timpul nopții și dacă pătrunderea în locuință se comite în timpul eclipsei, deoarece există o stare de întuneric ca fenomen natural.

Î Nu interesează dacă a fost întuneric sau lumină artificială în locuința în care a pătruns făptuitorul.

În al treilea rând, este necesar ca acțiunea de pătrundere să se realizeze „fără drept”, adică fără o îndrituire legală, în mod abuziv.

Dacă cel ce pătrunde în locuință acționează în virtutea unui drept (de pildă, în executarea unui mandat de arestare preventivă), nu este incidență legitima apărare privilegiată.

În doctrină s-a ridicat problema dacă ar exista împrejurări care să facă întotdeauna legitimă riposta; altfel spus, dacă prezumția analizată este absolută (exclude proba contrarie) sau relativă (admite proba contrarie). Curtea de Casație franceză, în anul 1959, în interpretarea textului asemănător din Codul penal francez, a admis că prezumția de legitimă apărare nu are caracter absolut, ci relativ, putându-se face dovada că cel care s-a apărat a cunoscut că pretinsul agresor a pătruns în curte, prin escaladarea zidului, fără intenția de a amenința viața sau bunurile

locatarilor (în speță era vorba de o persoană care escaladase zidul și pătrunsese în curte pentru a depune o scrisoare de dragoste sub fereastra locuinței fiicei proprietarului). Aceeași poziție a adoptat și doctrina franceză și belgiană, precum și autorii români. Totuși, ar fi de reflectat dacă nu ar trebui respinse mijloacele nelegale de atingere a scopului legitim (ca în speța soluționată de Curtea de Casație franceză).

În doctrina noastră s-a mai susținut că, în mod logic, art. 19 alin. (3) NCP nu ar putea fi aplicat decât în cazul în care pătrunderea în condițiile de mai sus a produs o anumită tulburare, temere persoanei care se apără, crezând că este supusă unui atac efectiv din partea celui care pătrunde în asemenea condiții în locuință; altfel spus, când cel care se apără acționează într-o stare sufletească susceptibilă să justifice excesul său de apărare. Dacă proprietarul folosește cu sânge rece mijloace violente contra unei persoane, deși știe că aceasta nu are intenții agresive chiar prin pătrunderea ilicită în locuință, nu va putea fi absolvit de răspundere invocând legitima apărare.

Totuși, observăm că art. 19 alin. (3) NCP face trimitere la condițiile legitimei apărări prevăzute la alin. (2) al aceluiași articol, printre acestea nefigurând și tulburarea sau temerea celui care se apără; aceste stări psihice pot fi luate în considerare la o eventuală depășire a limitelor legitimei apărări, când se pune problema reținerii excesului neimputabil.

De altfel, ar fi absurd să se ceară celui care se apără să nu reacționeze în momentul în care făptuitorul a pătruns, în modalitățile indicate de lege, în locuința sa; să ne imaginăm cum ar fi ca proprietarul locuinței, trezindu-se din somn și mergând la baie pentru satisfacerea necesităților fiziologice, să se întâlnească cu cineva care se „plimba" prin casa sa, în toiul nopții ar trebui ca mai întâi să-l întrebe ce caută sau să verifice motivul „plimbării” sale și după aceea să reacționeze? Bineînțeles că nu. Dacă s-au respectat limitele legale, atunci reținem legitima apărare privilegiată.

Eroarea asupra atacului

Dacă cel care se apără se află în eroare asupra atacului care, obiectiv, nu există sau nu prezintă gravitatea pe care i-o atribuie cel care se apără, în doctrină se face distincție după cum eroarea poartă asupra premiselor de fapt ale legitimei apărări (cel care se apără crede eronat că este supus unui atac, deși, în fapt, legitima apărare nu exista decât în închipuirea sa sau crede eronat că atacul pune în pericol persoana sa ori crede eronat că atacul este injust etc.) sau eroarea poartă asupra existenței sau nu a unei reglementări privind legitima apărare (de pildă, cel care aplică o corecție soției crede eronat că legea îi permite acest lucru sau crede eronat că legea legitimează apărarea și în cazul unui atac nematerial).

În primul caz, va fi incidență eroarea de fapt (principală și esențială); ca atare, dacă fapta săvârșită în apărare constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu intenție, atunci eroarea de fapt înlătură caracterul penal al faptei; dacă fapta săvârșită în apărare constituie infracțiune și în cazul în care a fost săvârșită din culpă, atunci eroarea de fapt nu înlătură caracterul penal al faptei decât dacă se constată că ea nu provine din culpa făptuitorului; de pildă, dacă cel care se apără l-a ucis pe agresor crezând că este în legitimă apărare, eroare care putea fi înlăturată în cazul în care era mai atent, atunci el va fi tras la răspundere penală pentru ucidere din culpă.

În al doilea caz, dacă eroarea poartă asupra legii penale, atunci ne aflăm în fața unei erori de drept penal care, potrivit art. 30 alin. (5) NCP poartă asupra caracterului ilicit al faptei, făptuitorul considerând că acțiunea sa este permisă de legea penală; această eroare înlătură caracterul penal al faptei numai dacă este invincibilă, adică dacă se datorează unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată (de pildă, nedifuzarea Monitorului Oficial al României, în care fusese publicat noul Cod penal – acesta interzicând aplicarea de corecții soției sau apărarea în fața unui atac nematerial al acesteia din cauza unui cutremur). Dacă eroarea este vincibilă, adică putea fi evitată, atunci ea nu înlătură caracterul penal al faptei, dar poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară. În cazul în care eroarea poartă asupra unei norme de drept extrapenal la care face referire norma de incriminare, atunci ea este echivalentă cu eroarea de fapt.

Dacă norma nu face nicio referire la o lege extrapenală (ca în exemplele noastre), atunci eroarea nu înlătură caracterul penal, soțul răspunzând astfel pentru infracțiunea de violență în familie prevăzută în art. 199 alin. (1) NCP.

Dacă apărarea s-a îndreptat din eroare asupra unei persoane inocente, cel atacat crezând că aceasta este agresorul, se vor aplica regulile erorii de fapt (legitima apărare putativăy, după regulile menționate mai sus.

Dacă, apărându-se contra agresorului, cel care se apără lovește totodată și alte persoane inocente, pe care nu le-a putut evita (de pildă, trage cu arma în agresor, dar glonțul ricoșează și nimerește și alte persoane), el va invoca legitima apărare pentru violențele exercitate asupra agresorului și starea de necesitate pentru vătămările provocate altor persoane cu același prilej; în cazul în care persoanele inocente sunt lovite din neatenție, atunci cel care se apără nu mai poate invoca starea de necesitate, el răspunzând pentru infracțiunea de vătămare din culpă, dacă sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia; se înțelege de la sine că, dacă cel care se apără le lovește cu intenție, atunci nu va putea invoca nicio cauză justificativă, el răspunzând pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe.

BIBLIOGRAFIE

Doctrină

Badac, Lidia Elemente de drept penal, Editura Lumina Lex, București 2002

Basarab, Matei Drept penal-parte generală, vol.2, ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura Lumina Lex 2001

Ionescu, Victor A. Legitima apărare și starea de necesitate, Editura Științifică, București 1972

Mitrache, Constantin Drept penal român. Partea generală, ediție revăzută și adăugită, Casa de editura și presă “Șansa” 1995,

Articole din reviste de specialitate

Ovidiu Predescu, Din nou despre legitima apărare, în Revista “Dreptul” nr. 2/2004;

I. Dobrinescu, Condițiile atacului și apărării în materie de legitimă apărare, în J.N. nr.4/95;

Daniel Voica, Prezumția de legitimă apărare, Revista de drept penal nr. 2/2006;

Legislație

Constituția României

Codul penal român

Codul de procedură penală