Legislația Fondurilor Europene
Ciprian Păun
Legislația fondurilor europene
© Ciprian Păun
Editura EIKON
Cluj-Napoca, str. București nr. 3A
Redacția: tel 0364-117252; 0728-084801; 0728-084802
e-mail: [anonimizat]
Difuzare: tel/fax 0364-117246; 0728-084803
e-mail: [anonimizat]
web: www.edituraeikon.ro
Editura Eikon este acreditată de Consiliul Național al Cercetării Științifice din România (CNCS) – domeniul
Limba și literatura română
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
ISBN 978-973-757-
Imagine coperta I:
Editori: Valentin AJDER
Vasile George DÂNCU
Coperta: Ioachim GHERMAN
Tehnoredactare: Sandra CIBICENCO
Ciprian Păun
Legislația fondurilor europene
Cluj-Napoca, 2012
Ciprian Păun este lector universitar dr. la Universitatea Babeș-Bolyai și cadru didactic asociat la Plymouth State University (SUA). Autorul este avocat titular în Baroul Cluj, specializat în tranzacții naționale și internaționale, fuziuni și achiziții precum și în drept european. Este autorul mai multor cărți, articole și studii publicate în România, Germania, Austria, Spania, Olanda, Croația, Franța.
Această carte este dedicată tatălui meu prof. univ. dr. Nicolae Păun, neobosit cercetător al teoriilor privind Uniunea Europeană și soției mele, Păun Ioana Raluca, practician în domeniul fondurilor europene și sfătuitor al autorului referitor la procedurile administrativ-jurisdicționale.
INTRODUCERE
Demarând ca o uniune vamală constituită de 6 state dezvoltate în urma celui de-al Doilea Război Mondial, inițial cu rol de a stabiliza situația pe continentul european, Uniunea Europeană a evoluat în câteva decenii către un sistem economic unificat, apoi o uniune monetară, instituțională și politică ce se extinde continuu și care joacă un rol din ce în ce mai important atât în plan regional – prin atragerea de noi state membre la un set de valori și politici europene prin adoptarea „acquis-ului communautaire” european, cât și mondial – prin reiterarea rolului său de actor economic și politic ce dispune de numeroase și importante resurse materiale și ideologice.
Istoria extinderii Uniunii Europene cunoaște atât etape de avânt în ceea ce privește extinderea (widening) sa cât și aprofundarea (depening) acesteia precum și perioade de stagnare (și aici se poate menționa „criza scaunul gol” dintre 1965-1966 dar și fenomenul de „euroscleroză” din anii 1970) însă, în pofida acestor impedimente, ideea Europeană a continuat sa atragă din ce în ce mai mulți partizani, în special în ceea ce s-a constituit mai întâi ca proiect și mai apoi ca realitate – uniunea economică, apoi uniunea monetară și politică. De la 6, apoi la 9, urmând ca extinderea să continue în anii 1980 și 1995 la 15 membri, în 2004 numărând 25 de membri iar în momentul de față 27, Uniunea Europeană a făcut față diferitelor dificultăți atât de natură politică cât mai ales de natură economică și de optică în ceea ce privește fenomenul extinderii din partea statelor membre. Finanțarea eforturilor statelor membre de a ajunge media europeană se realizează prin intermediul fondurilor structurale. Văzute inițial ca modalități de depășire a disparităților regionale, acestea s-au constituit în scurt timp în vectori ai dezvoltării noilor membri ai Uniunii Europene.
Cu toate acestea, demersul de analiză este complex fiind influențat de legislația fluctuantă și deosebit de complexă. În lucrarea de față vom încerca să prezentăm legislația fondurilor europene din perspectivă legislativă (prin prezentarea legislației aplicabile), contractuală (prin analiza contractelor de finanțare) și semantică (prin prezentarea unui Glosar de termeni menit a apropia limbajul european de înțelegerea cititorului ori practicianului).
Cluj-Napoca,
Adrian Ciprian Păun
Cap. 1.
Considerații generale privind organizarea instituțională a Uniunii Europene
Ordinea juridică europeană
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene a instituit o ordine juridică proprie, integrată în sistemul juridic al statelor membre în momentul intrării în vigoare a tratatului și care se impune organelor jurisdicționale de drept intern. Ulterior, dreptul Uniunii Europene a devenit un sistem sui generis în care competențele europene s-au extins mult peste cadrul legal al tratatelor și corectând sau extinzând ordinea politică europeană conform cu realitatea comunității economice europene. În fapt, prin instituirea unei Comunități cu o durată nelimitată, dotată cu instituții proprii, cu personalitate, cu capacitate juridică, cu capacitate de reprezentare internațională și, în special, cu puteri reale derivate din limitarea competenței sau din transferul atribuțiilor statelor către Comunitate, acestea din urmă au limitat, chiar dacă în domenii restrânse, drepturile lor suverane și au creat astfel un corp de drept aplicabil resortisanților lor și lor însele. Această integrare în dreptul fiecărei țări membre a dispozițiilor de natură comunitară, precum și, într-un sens mai general, sensul și spiritul tratatului au drept corolar faptul că statele nu pot impune, împotriva unei ordini juridice acceptate de către acestea pe bază de reciprocitate, o măsură unilaterală ulterioară care nu poate astfel să-i fie opozabilă.
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFE) și Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) reprezintă tratatele pe care se întemeiază Uniunea. Aceste două tratate, care au aceeași valoare juridică, sunt desemnate prin cuvântul „tratatele”.
În cazul în care tratatele atribuie Uniunii competență exclusivă într-un domeniu determinat, numai Uniunea poate legifera și adopta acte cu forță juridică obligatorie, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii. În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o competență partajată cu statele membre într-un domeniu determinat, Uniunea și statele membre pot legifera și adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu. Statele membre își exercită competența în măsura în care Uniunea nu și-a exercitat competența. Statele membre își exercită din nou competența în măsura în care Uniunea a hotărât să înceteze să și-o mai exercite.
Statele membre își coordonează politicile economice și de ocupare a forței de muncă în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul tratat, pentru definirea cărora Uniunea dispune de competență. Uniunea este competentă, în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană, să definească și să pună în aplicare o politică externă și de securitate comună, inclusiv să definească treptat o politică de apărare comună. În anumite domenii și în condițiile prevăzute în tratate, Uniunea este competenta să întreprindă acțiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acțiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin aceasta competența lor în aceste domenii.
Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, adoptate pe baza dispozițiilor tratatelor referitoare la aceste domenii, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre.
Regulamentele
Regulamentul are aplicabilitate generală. El este obligatoriu în toate elementele sale și este direct aplicabil în toate statele membre.
Regulamentul este un act cu caracter general, conține prescripții generale și abstracte, având caracter nedeterminat și neindividualizat în privința situațiilor la care se aplică și al efectelor produse sub raportul subiectelor juridice cărora li se adresează, persoane fizice și juridice și statele membre. Aceste trăsături apropie regulamentul de categoria actelor legislative adoptate de parlamente în cadrul lor național.
Regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale, în privința tuturor statelor membre ale UE și organelor comunitare, nerespectarea lui atrăgând după sine încălcarea obligațiilor asumate de state prin tratate. Este interzisă aplicarea selectivă și incompletă a regulamentului, respectiv neaplicarea acestuia prin invocarea dispozițiilor sau practicilor din ordinea internă.
Ca expresie a caracterului său obligatoriu, regulamentul modifică deplin și de drept situația juridică a subiecților de drept comunitar și trebuie să fie aplicat de la intrarea sa în vigoare și atât timp cât invaliditatea sa nu a fost constatată.
Caracterul obligatoriu al regulamentului operează pentru toți subiecții de drept: persoane fizice sau juridice, state membre, instituții comunitare.
Autoritatea regulamentului față de persoanele fizice și juridice este indiscutabilă. Acestea nu dispun de posibilitatea de a ataca regulamentul printr-o acțiune în anulare, decât în condițiile în care demonstrează că regulamentul le privește direct și individual, fiind vorba în realitate de o decizie luată sub forma unui regulament.
Regulamentul se impune și instituțiilor comunitare și – printre acestea – chiar autorilor săi.
Obligația de loialitate comunitară prevăzută de TFE impune statelor nu numai să se abțină de la orice măsură care s-ar putea opune aplicării regulamentului, dar ș săi vegheze la deplina sa eficacitate.
Statele membre sunt legate de regulament chiar dacă reprezentanții lor sau opus în cadrul Consiliului la adoptarea lui ori au formulat obiecțiuni sau rezerve față de anumite dispoziții în cursul procedurii de elaborare a actului.
Potrivit Curții de Justiție a arătat că nu se poate admite ca un stat membru să aplice într-o manieră incompletă sau selectivă dispozițiile unui regulament comunitar, astfel încât elemente ale legislației comunitare față de care ar fi manifestat opoziție sau care i s-ar părea contrare intereselor naționale să fie lipsite de eficiență. De asemenea, Curtea a arătat că un stat membru nu poate să nu aplice un regulament luând ca pretext dificultăți pe care aplicarea le-ar întâmpina și nici nu poate să întârzie aplicarea motivând că formalitățile și procedurile naționale nu au putut fi îndeplinite.
Directivele
Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în privința formei și mijloacelor pentru atingerea rezultatului.
Deși se adresează statelor membre, ele nu au aplicabilitate generală, trebuind transpuse în legislația naționala a statelor. Ca o consecință, directivele tind să fie mai generale din punctul de vedere al conținutului decât regulamentele, principalul lor scop fiind acela de a stabili principii directoare care să conducă la atingerea rezultatelor prevăzute. Caracteristica cea mai puțin certă a directivei ține de intensitatea ei normativă. Spre deosebire de regulament și decizie, obligatorii în toate elementele lor, directiva nu creează în sarcina statelor membre decât o obligație legată de „rezultatul ce trebuie atins” lăsând celor din urmă „competența în privința formei și mijloacelor”. Interpretarea textului tratatelor a dat naștere la două concepții opuse. Prima, derivată din interpretarea strictă a textului, consideră directiva un instrument de cooperare și apropiere a legislațiilor statelor membre, apreciind că directiva nu produce efecte decât prin intermediul normelor naționale (este abordarea internațională și politică). Cea de-a doua – concepția unională – pleacă de la autoritatea recunoscută directivei punând accentul pe funcția sa, așa cum Curtea a definit-o în mod progresiv în jurisprudența sa. Această jurisprudență s-a îndepărtat sensibil de interpretarea strictă a vechiului art. 249 alin. 3 din Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană, Curtea văzând directiva ca pe o formulă de împărțire a sarcinilor și de colaborare între nivelul comunitar și cel național, mai suplă și respectând particularitățile naționale.
După cum rezultă din paragraful anterior, la o prima vedere, directiva s-ar deosebi foarte mult de regulament, granița între cele două nu este însă întotdeauana atât de clar delimitată. În primul rând pentru că directivele se adresează aproape întotdeauna tuturor statelor membre vizând în principal armonizarea legilor și practicilor statelor în domeniile activității comunitare. În al doilea rând, unele directive sunt concepute atât de strict încât lasă foarte puțin spațiu pentru ajustări din partea autorităților naționale ceea ce determină transpunerea lor întocmai în legislația națională, situație care se aseamană foarte mult aplicabilității directe a regulamentelor. Apoi, aceste acte normative obligă statele să finalizeze întreprinderea măsurilor pentru aplicarea directivei până la o anumita dată, ceea ce determină asumarea unui calendar strict al modificărilor acte trebuie întreprinse. Comisia trebuie să fie anunțată de stadiul măsurilor de implementare la nivel național, statele care nu se supun acestei reguli fiind pasibile de sancțiuni. În ultimul rând, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că în anumite situații, directivele sunt direct aplicabile. (ex. Cazul Francovich – Curtea a fost chemată să se pronunțe asupra întrebării dacă o directivă poate avea efect direct și dacă nerespectarea acesteia poate constitui temeiul răspunderii delictuale statale).
Pentru a-i fi recunoscut un efect direct, directiva trebuie să îndeplinească cerințele clarității, preciziei, caracterului necondiționat și absenței unei interpuneri de măsuri discreționare a instituțiilor ori statelor membre. Exigența clarității și preciziei trebuie considerată relativă. În realitate vor fi considerate precise și clare dispozițiile directivelor comunitare cărora le lipsește ambiguitatea sau care au fost ori pot fi clarificate pe calea „interpretării jurisdicționale”. Criteriul necondiționalității – însă – are o configurație aparte în cazul obligațiilor figurând într-o directivă comunitară. Necondiționalitatea presupune ca obligația să nu fie subordonată nici unei condiții și nici unui termen. Or, prin definiție, directiva comportă un caracter condițional, pentru că este însoțită de un interval în care trebuie transpusă, în cursul căruia obligația este oarecum ținută de adoptarea măsurilor interne cerute. Rezultă de aici că efectul direct este întotdeauna amânat până la expirarea termenului de transpunere. Directivele se adresează numai statelor membre și, ca atare, numai acestora le pot fi impuse obligații, adresabilitatea lor, fiind deci limitată. Ele nu pot fi invocate în raporturile dintre particulari, ci numai contra unui stat membru căruia îi sunt adresate, neputând să impună obligații persoanelor. Spre deosebire de regulament, care este un instrument de integrare, directiva este mai mult un instrument de cooperare și de apropiere (armonizare) a legislațiilor nationale
Deciziile
Decizia este obligatorie în toate elementele sale pentru cei cărora i se adresează.
Trebuie aduse la cunoștință celor cărora li se adresează, această condiție fiind necesară pentru a produce efect.
Decizia este înainte de toate un act cu caracter individual, adică se adresează unor destinatari individualizați sau individualizabili și se referă la o anumită stare de fapt concretă.
O a doua caracteristică a deciziei este obligativitatea sa. La fel ca și regulamentul și spre deosebire de directivă, decizia este un act obligatoriu în toate elementele sale. Decizia poate să impună nu numai un obiectiv de atins, ci și mijloacele ce se vor folosi pentru aducerea sa la îndeplinire.
Obligațiile pe care decizia le impune sunt sancționate, ca o consecință a principiului legalității. Particularii destinatari ai unei decizii care ar încălca-o pot mai întâi să răspundă în fața tribunalelor naționale, dar încălcarea ar putea atrage – în anumite cazuri – și o reacție la nivel comunitar. Se observă astfel, dreptul Comisiei Europene de a amenda întreprinderile sau asociațiile de întreprinderi care contravin unei sarcini definite într-o decizie individuală. Ea poate, de asemenea, să oblige o întreprindere la plata unei amenzi pe zi de întârziere, începând cu o dată pe care o fixează în hotărârea sa, pentru a o constrânge pe aceasta să se supună unei verificări ordonate pe calea unei decizii.
Instituțiile unionale sunt libere să legifereze prin intermediul deciziilor în multe domenii. Există însă arii în care tratatele stipulează ca forma de legiferare, decizia. Ca de exemplu, cazurile de încălcare a regulilor de concurență sau regulile de întrajutorare a statelor.
Putem enumera câteva exemple de decizii: decizia Comisiei adresată unei întreprinderi, prin care constată incompatibilitatea unei înțelegeri și condamnă întreprinderea la plata unei amenzi; decizia adresată unui stat membru, prin care acesta este autorizat să ia măsuri de salvgardare sau decizia de interzicere a unui contingent tarifar.
Trebuie făcută o distincție între deciziile cvasi-juridice și cele administrative. Cele administrative sunt pure acte executive, adoptate în contextul politicilor comunitare – cum ar fi deciziile referitoare la alocarea de bani diferitelor fonduri structurale – și necesare îndeplinirii țelurilor Comunității ca aparat administrativ, cum ar fi numirea și promovarea funcționarilor. Deciziile cvasi-juridice sunt, pe de altă parte, adoptate de Comisie în urma unor proceduri – cum ar fi decizii în contextul politicii concurenței.
Recomandările
Recomandările și avizele nu au forță obligatorie.
Reprezintă un instrument de acțiune indirectă urmărind apropierea legislațiilor și nu diferă de directive decât prin absența forței sale obligatorii (ex. Recomandarea Consiliului la numirea membrilor Comitetului Director BCE, care se numesc de guvernele statelor membre). Instanțele naționale trebuie să țină cont de ele când, prin caracterul lor, contribuie la interpretarea dreptului comunitar.
Deși sunt instrumente neobligatorii, recomandările nu sunt lipsite de semnificație juridică. Astfel, în cazul Grimaldi, Curtea de Justiție a decis că trebuie să se țină cont de recomandări în procesele judecate de tribunalele naționale, și în particular în cazurile în care se pot aduce clarificări în interpretarea prevederilor interne adoptate pentru implementarea recomandărilor, sau sunt complementare actelor legislative comunitare obligatorii.
Competența Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:
(a) uniunea vamală;
(b) stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne;
(c) politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;
(d) conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;
(e) politica comercială comună.
De asemenea, competența Uniunii este exclusivă în ceea ce privește încheierea unui acord internațional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a permite Uniunii să își exercite competența internă, sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora.
Competențele partajate între Uniune și statele membre se aplică în următoarele domenii principale:
(a) piața internă;
(b) politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;
(c) coeziunea economică, socială și teritorială;
(d) agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării;
(e) mediul;
(f) protecția consumatorului;
(g) transporturile;
(h) rețelele transeuropene;
(i) energia;
(j) spațiul de libertate, securitate și justiție;
(k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în prezentul tratat.
În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice și spațiului, Uniunea dispune de competență pentru a desfășura acțiuni și, în special, pentru definirea și punerea în aplicare a programelor, fără ca exercitarea acestei competențe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-și exercita propria competență. În domeniile cooperării pentru dezvoltare și ajutorului umanitar, Uniunea dispune de competență pentru a întreprinde acțiuni și pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea acestei competențe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-și exercita propria competență.
La elaborarea și punerea în aplicare a politicii Uniunii în domeniul agriculturii, pescuitului, transporturilor, pieței interne cercetării și dezvoltării tehnologice și al spațiului, Uniunea și statele membre țin seama de toate cerințele bunăstării animalelor ca ființe sensibile și respectă actele cu putere de lege și normele administrative, precum și obiceiurile statelor membre în privința riturilor religioase, a tradițiilor culturale și a patrimoniilor regionale.
Elementele fundamentale ale ordinii juridice comunitare au fost stabilite, pentru prima dată, în mai vechea sentință din cazul Van Gend & Loos, în care CJUE a conferit vechiului articolul 12 din TCEE – care interzice introducerea de noi taxe vamale și impozite, având același efect, precum și mărirea taxelor vamale și a impozitelor existente în raportul dintre statele membre – „efecte directe”, și anume în sensul că acest articol „stabilește drepturi individuale, pe care instanțele statale trebuie să le respecte”.
Astfel, Curtea de Justiție menționa faptul că:
„Obiectivul Tratatului CEE este de a institui o piață comună a cărei funcționare este de interes direct pentru justițiabilii din Comunitate, implică faptul că acest Tratat este mai mult decât un acord care nu face decât să dea naștere unor obligații reciproce între statele contractante;
Această concepție este confirmată de preambulul Tratatului, care nu menționează numai guvernele, ci și popoarele, precum și, în mod concret, de înființarea de organe care instituționalizează drepturi suverane al căror exercițiu afectează atât statele membre, cât și cetățenii acestora; Trebuie remarcat că, în plus, cetățenii statelor care fac parte din Comunitate sunt chemați să colaboreze, prin intermediul Parlamentului European și al Consiliului Economic și Social, pentru buna funcționare a acestei Comunități. În plus rolul Curții de Justiție, în temeiul art. 177, al cărui scop este de a asigura uniformitatea de interpretare a Tratatului de către organele jurisdicționale de drept intern, confirmă faptul că statele au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată de către resortisanții lor în fața acestor instanțe. Din această stare de lucruri se poate trage concluzia că Comunitatea constituie o nouă ordine juridică de drept internațional, în beneficiul căreia statele și-au limitat drepturile suverane, chiar dacă într-un număr limitat de domenii, și ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre, ci și resortisanții acestora. Independent de legislația statelor membre, dreptul comunitar nu numai că dă naștere la obligații în sarcina particularilor, ci are și scopul de a le conferi drepturi care intră în patrimoniul lor juridic. Aceste drepturi iau naștere nu numai atunci când sunt conferite în mod expres prin Tratat, ci și prin obligațiile pe care Tratatul le impune într-un mod foarte bine definit atât particularilor, cât și statelor membre și instituțiilor comunitare.
Referitor la cadrul general al Tratatului în materie de taxe vamale la import și la export și taxe cu efect echivalent, trebuie subliniat că art. 9, potrivit căruia Comunitatea este fondată pe o uniune vamală, cuprinde ca regulă esențială interzicerea acestor taxe. Această dispoziție se găsește la începutul părții din Tratat care definește „fundamentele Comunității.” Această dispoziție este aplicată și explicată prin art. 12. întrucât textul art. 12 conține o interdicție clară și necondiționată, care nu este o obligație de a face, ci de a nu face. Această obligație nu este însoțită de nici o rezervă din partea statelor membre prin care punerea sa în aplicare să fie condiționată de un act pozitiv de drept intern. Prin însăși natura sa, această interdicție produce efecte directe în raporturile juridice dintre statele membre și justițiabilii acestora. Punerea în aplicare a art. 12 nu necesită nici o intervenție legislativă din partea statelor. Potrivit acestui articol, desemnarea statelor membre ca subiecte ale obligației de a se abține nu implică și faptul că resortisanții acestora nu pot fi beneficiarii acestei obligații. Argumentul ce are drept temei art. 169 și 170 din Tratat, pe care l-au invocat cele trei guverne care au prezentat observații Curții în expunerea faptelor, se dovedește a fi fals.
Împrejurarea că Tratatul, în articolele sus-menționate, permite Comisiei și statelor membre să aducă în fața Curții un stat care nu și-a executat obligațiile nu înseamnă că particularii nu pot să invoce aceste obligații, dacă este cazul, în fața unei instanțe naționale, după cum faptul că Tratatul pune la dispoziția Comisiei modalități prin care să asigure respectarea obligațiilor impuse celor care sunt parte la Tratat nu exclude posibilitatea invocării unei nerespectări a acestor obligații, în cazul unor litigii între particulari în fața unei instanțe naționale.
O limitare la procedurile prevăzute în art. 169 și 170 a garanțiilor împotriva unei încălcări a art. 12 de către statele membre ar suprima orice protecție legală directă a drepturilor individuale ale resortisanților acestora. Recurgerea la procedura prevăzută prin aceste articole riscă să fie ineficientă dacă intervine după punerea în aplicare a unei decizii naționale care a fost adoptată cu nerespectarea dispozițiilor Tratatului. Vigilența particularilor interesați să-și vadă drepturile apărate presupune un control eficace care se adaugă atribuțiilor de control încredințate prin art. 169 și 170 Comisiei și statelor membre. Din considerentele de mai sus rezultă că, în conformitate cu spiritul, cadrul general și textul Tratatului, art. 12 trebuie interpretat ca producând efecte directe și dând naștere la drepturi individuale pe care instanțele naționale trebuie să le protejeze”.
Instituțiile Uniunii Europene
Parlamentul European
Parlamentul European este forul de reprezentare al cetățenilor europeni și dincolo de interesele naționale s-a dorit a fi instituția de reprezentare a cetățeanului european.
Parlamentul European exercită, împreună cu Consiliul, funcțiile legislativă și bugetară. Acesta exercită funcții de control politic și consultative, în conformitate cu condițiile prevăzute în tratate. Parlamentul European alege președintele Comisiei. Parlamentul European este compus din reprezentanții cetățenilor Uniunii. Numărul acestora nu poate depăși șapte sute cincizeci, plus președintele. Reprezentarea cetățenilor este asigurată în mod proporțional descrescător, cu un prag minim de șase membri pentru fiecare stat membru. Niciunui stat membru nu i se atribuie mai mult de nouăzeci și șase de locuri. Consiliul European adoptă în unanimitate, la inițiativa Parlamentului European și cu aprobarea acestuia, o decizie de stabilire a componenței Parlamentului European, cu respectarea principiilor menționate la primul paragraf. Membrii Parlamentului European sunt aleși prin vot universal direct, liber și secret, pentru un mandat de cinci ani. Parlamentul European își alege președintele și biroul dintre membrii săi.
În comparație cu parlamentele naționale, rolul parlamentului european este mult limitat. Potrivit TFE și în conformitate cu prevederile legislației secundare membrii Parlamentul European sunt aleși prin vot universal direct în conformitate cu o procedură uniformă în toate statele membre sau în conformitate cu principii comune tuturor statelor membre. Parlamentul European și Consiliul, stabilesc statutul partidelor politice la nivel european. Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, poate cere Comisiei să prezinte orice propunere corespunzătoare privind chestiunile despre care consideră că necesită elaborarea unui act al Uniunii pentru punerea în aplicare a tratatelor. În cazul în care nu prezintă propuneri, Comisia comunică Parlamentului European motivele sale. Potrivit articolul 226 din TFE în îndeplinirea misiunilor sale, Parlamentul European poate constitui, la cererea unei pătrimi a membrilor care îl compun, o comisie temporară de anchetă pentru a examina, fără a aduce atingere atribuțiilor conferite prin prezentul tratat altor instituții, organe, oficii sau agenții, pretinsa încălcare a normelor de drept sau administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii, cu excepția cazului în care pretinsele fapte sunt examinate de o instanță judecătorească și atât timp cât procedura jurisdicțională nu este încheiată. Comisia temporară de anchetă își încetează existența prin depunerea raportului său. Modalitățile de exercitare a dreptului de anchetă se stabilesc de Parlamentul European, hotărând prin regulamente, din proprie inițiativă, în conformitate cu o procedură legislativă specială, după aprobarea de către Consiliu și Comisie.
Orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică având reședința sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa Parlamentului European, cu titlu individual sau în asociere cu alți cetățeni sau cu alte persoane, o petiție privind un subiect care ține de domeniile de activitate ale Uniunii și care îl privește în mod direct. Ombudsmanul European, ales de Parlamentul European, este împuternicit să primească plângeri din partea oricărui cetățean al Uniunii sau a oricărei persoane fizice sau juridice cu reședința sau sediul social într-un stat membru, care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor jurisdicționale ale acesteia. Acesta investighează aceste plângeri și întocmește un raport cu privire la acestea. Potrivit misiunii sale, Ombudsmanul efectuează investigațiile pe care le consideră justificate, din proprie inițiativă sau pe baza plângerilor care i-au fost adresate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu excepția cazului în care pretinsele fapte fac sau au făcut obiectul unei proceduri judiciare. În cazul în care Ombudsmanul constată un caz de administrare defectuoasă, acesta sesizează instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză, care dispune de un termen de trei luni pentru a-i comunica punctul său de vedere. Ombudsmanul transmite apoi un raport Parlamentului European și instituției în cauză. Persoana care a formulat plângerea este informată cu privire la rezultatul acestor investigații. În fiecare an, Ombudsmanul prezintă un raport Parlamentului European cu privire la rezultatele investigațiilor sale. Ombudsmanul este ales, după fiecare alegere a Parlamentului European, pe durata legislaturii. Mandatul acestuia poate fi reînnoit. Ombudsmanul poate fi destituit de Curtea de Justiție, la plângerea Parlamentului European, în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau a comis o abatere gravă.
Ombudsmanul își exercită funcțiile în deplină independență. În îndeplinirea îndatoririlor sale, acesta nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea vreunui guvern, instituție, organ, oficiu sau agenție. Pe durata exercitării funcțiilor sale, Ombudsmanul nu poate exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu.
Parlamentul European, hotărând prin regulamente din proprie inițiativă, în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabilește statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, după avizul Comisiei și cu aprobarea Consiliului.
Parlamentul European se întrunește în sesiune anuală. Parlamentul se întrunește de drept în a doua zi de marți a lunii martie. Parlamentul European se poate întruni în perioada de sesiune extraordinară, la cererea majorității membrilor care îl compun, a Consiliului sau a Comisiei. Cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel, Parlamentul European hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate. Cvorumul se stabilește prin regulamentul de procedură.
Potrivit art. 234 din LFE, Parlamentul European, sesizat printr-o moțiune de cenzură privind activitatea Comisiei, se poate pronunța asupra acestei moțiuni numai după cel puțin trei zile de la depunerea acesteia și numai prin vot deschis. În cazul în care moțiunea de cenzură se adoptă cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate și de către majoritatea membrilor care compun Parlamentul European, membrii Comisiei trebuie să demisioneze colectiv din funcțiile lor, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate trebuie să demisioneze din funcțiile pe care le exercită în cadrul Comisiei. Aceștia rămân în funcție și continuă să gestioneze afacerile curente până la înlocuirea lor în conformitate cu articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În acest caz, mandatul membrilor Comisiei numiți pentru a-i înlocui expiră la data la care ar fi trebuit să expire mandatul membrilor Comisiei obligați să demisioneze colectiv din funcțiile lor.
Consiliul European
Consiliul European reprezintă instituția de decizie unională ce cuprinde șefii de state și/sau de guverne și care analizând propunerile secretariatului tehnic decide în funcție de interesul unional stabilind politici, adoptarea de instrumente juridice, strategii, recomandări. Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și prioritățile politice generale. Acesta nu exercită funcții legislative. Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum și din președintele său și președintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate participă la lucrările Consiliului European. Consiliul Europeane întrunește de două ori pe semestru la convocarea președintelui său. Atunci când ordinea de zi o impune, membrii Consiliului European pot decide să fie asistați fiecare de un ministru și, în ceea ce îl privește pe președintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Atunci când situația o impune, președintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European. Consiliul European se pronunță prin consens, cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel. Consiliul European își alege președintele cu majoritate calificată, pentru o durată de doi ani și jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Actualul președinte este HERMAN van ROMPUY. În caz de împiedicare sau de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt mandatul președintelui în conformitate cu aceeași procedură.
Președintele Consiliului European:
(a) prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European;
(b) asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor Consiliului European, în cooperare cu președintele Comisiei și pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale;
(c) acționează pentru facilitarea coeziunii și a consensului în cadrul Consiliului European;
(d) prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European. Președintele Consiliului European asigură, la nivelul său și în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă și de securitate comună, fără a aduce atingere atribuțiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.
Președintele Consiliului European nu poate exercita un mandat național.
Deciziile în cadrul Consiliul European se iau cu unanimitate. Abținerile membrilor prezenți sau reprezentați nu împiedică adoptarea deliberărilor Consiliului European pentru care este necesară unanimitatea. Președintele Parlamentului European poate fi invitat de Consiliul European pentru a fi audiat. Consiliul European hotărăște cu majoritate simplă în chestiuni de procedură, precum și pentru adoptarea regulamentului de procedură. Consiliul European este asistat de Secretariatul General al Consiliului.
Consiliul European adoptă cu majoritate calificată:
o decizie de stabilire a listei formațiunilor Consiliului, altele decât cea Afaceri Generale și cea Afaceri Externe, în conformitate cu articolul 16 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană;
o decizie referitoare la președinția formațiunilor Consiliului, cu excepția celei Afaceri Externe, în conformitate cu articolul 16 alineatul (9) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Consiliul
Consiliul reprezintă cel mai important organ legiuitor al Uniunii Europene și cuprinde reprezentanți ai statelor membre grupați pe domenii de competență comunitară. Gândit în spiritul Camerelor federate din statele federale, Consiliul decide în cele mai multe probleme de interes unional alături de Comisie.
Consiliul exercită, împreună cu Parlamentul European, funcțiile legislativă și bugetară. Acesta exercită funcții de definire a politicilor și de coordonare, în conformitate cu condițiile prevăzute în tratate. Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă și să exercite dreptul de vot.
Consiliul se întrunește în cadrul diferitelor formațiuni, lista acestora fiind adoptată în conformitate cu articolul 236 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Consiliul Afaceri Generale asigură coerența lucrărilor diferitelor formațiuni ale Consiliului. Acesta pregătește reuniunile Consiliului European și urmărește aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu președintele Consiliului European și cu Comisia.
Consiliul Afaceri Externe elaborează acțiunea externă a Uniunii, în conformitate cu liniile strategice stabilite de Consiliul European, și asigură coerența acțiunii Uniunii. Un comitet al reprezentanților permanenți ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului. Consiliul se întrunește în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ. În acest scop, fiecare sesiune a Consiliului este divizată în două părți, consacrate deliberărilor privind actele legislative ale Uniunii, respectiv activităților fără caracter legislativ.
Președinția formațiunilor Consiliului, cu excepția celei Afaceri Externe, este asigurată de reprezentanții statelor membre în cadrul Consiliului după un sistem de rotație egal, în condițiile stabilite în conformitate cu articolul 236 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Consiliul se întrunește la convocarea președintelui său, la inițiativa acestuia, a unuia dintre membrii săi ori a Comisiei. În cazul deliberărilor pentru care este necesară majoritatea simplă, Consiliul hotărăște cu majoritatea membrilor care îl compun.
Prin derogare de la articolul 16 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, începând cu 1 noiembrie 2014 și sub rezerva dispozițiilor stabilite prin Protocolul privind dispozițiile tranzitorii, în cazul în care Consiliul nu hotărăște la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, majoritatea calificată se definește ca fiind egală cu cel puțin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puțin 65% din populația Uniunii.
Începând cu 1 noiembrie 2014 și sub rezerva dispozițiilor tranzitorii stabilite prin Protocolul privind dispozițiile tranzitorii, în cazul în care, în temeiul tratatelor, nu toți membrii Consiliului participă la vot, majoritatea calificată se definește după cum urmează:
(a) Majoritatea calificată este definită ca fiind egală cu cel puțin 55% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puțin 65% din populația acestor state.
Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puțin numărul minim de membri din Consiliu, care reprezintă mai mult de 35% din populația statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.
(b) Prin derogare de la litera (a), în cazul în care Consiliul nu hotărăște la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, majoritatea calificată se definește ca fiind egală cu cel puțin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puțin 65% din populația respectivelor state.
Abținerile membrilor prezenți sau reprezentați nu împiedică adoptarea hotărârilor Consiliului pentru care este necesară unanimitatea. În caz de vot, fiecare membru al Consiliului poate primi mandat din partea unui singur alt membru. Un comitet constituit din reprezentanții permanenți ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului și de executarea mandatelor care îi sunt încredințate de către acesta. Comitetul poate adopta decizii de procedură în cazurile prevăzute de regulamentul de procedură al Consiliului. Consiliul este asistat de Secretariatul General, aflat sub autoritatea unui secretar general numit de Consiliu.
Consiliul stabilește salariile, indemnizațiile și pensiile președintelui Consiliului European, ale președintelui Comisiei, ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, ale membrilor Comisiei, ale președinților, membrilor și grefierilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și ale secretarului general al Consiliului. Consiliul stabilește, de asemenea, toate indemnizațiile care țin loc de remunerație.
Comisia
Comisia europeană reprezintă organismul executiv de decizie și control al Uniunii Europene. Comisia promovează interesul general al Uniunii și ia inițiativele corespunzătoare în acest scop. Aceasta asigură aplicarea tratatelor, precum și a măsurilor adoptate de instituții în temeiul acestora. Comisia supraveghează aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Aceasta execută bugetul și gestionează programele. Comisia exercită funcții de coordonare, de executare și de administrare, în conformitate cu condițiile prevăzute în tratate. Cu excepția politicii externe și de securitate comune și a altor cazuri prevăzute în tratate, aceasta asigură reprezentarea externă a Uniunii. Comisia adoptă inițiativele de programare anuală și multianuală a Uniunii, în vederea încheierii unor acorduri interinstituționale. Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu excepția cazului în care tratatele prevăd altfel. Celelalte acte se adoptă la propunerea Comisiei, în cazul în care tratatele prevăd acest lucru. Mandatul Comisiei este de cinci ani. Membrii Comisiei sunt aleși pe baza competenței lor generale și a angajamentului lor față de ideea europeană, dintre personalitățile care prezintă toate garanțiile de independență. Comisia își exercită responsabilitățile în deplină independență. Fără a aduce atingere articolului 18 alineatul (2), membrii Comisiei nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern, instituție, organ, oficiu sau agenție. Aceștia se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor. Comisia numită între data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona și 31 octombrie 2014 este compusă din câte un resortisant al fiecărui stat membru, inclusiv președintele și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, care este unul dintre vicepreședinții acesteia.
Începând cu 1 noiembrie 2014, Comisia este compusă dintr-un număr de membri, incluzând președintele și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, corespunzător cu două treimi din numărul statelor membre, atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr, hotărând în unanimitate. Membrii Comisiei sunt aleși dintre resortisanții statelor membre în conformitate cu un sistem de rotație strict egal între statele membre care să reflecte diversitatea demografică și geografică a tuturor statelor membre. Acest sistem se stabilește de către Consiliul European, care hotărăște în unanimitate în conformitate cu articolul 244 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Președintele Comisiei:
(a) definește orientările în cadrul cărora Comisia își exercită misiunea;
(b) decide organizarea internă a Comisiei pentru a asigura coerența, eficacitatea și colegialitatea acțiunilor acesteia;
(c) numește vicepreședinții, alții decât Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, dintre membrii Comisiei.
Un membru al Comisiei își prezintă demisia în cazul în care președintele îi solicită acest lucru. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate își prezintă demisia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (1), în cazul în care președintele îi solicită acest lucru.
Ținând seama de alegerile pentru Parlamentul European și după ce a procedat la consultările necesare, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune Parlamentului European un candidat la funcția de președinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun. În cazul în care acest candidat nu întrunește majoritatea, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales de Parlamentul European în conformitate cu aceeași procedură. Consiliul, de comun acord cu președintele ales, adoptă lista celorlalte personalități pe care le propune pentru a fi numite membri ai Comisiei.
Președintele, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și ceilalți membri ai Comisiei sunt supuși, în calitate de organ colegial, unui vot de aprobare al Parlamentului European. Pe baza acestei aprobări, Comisia este numită de Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată. Comisia, în calitate de organ colegial, răspunde în fața Parlamentului European. Parlamentul European poate adopta o moțiune de cenzură împotriva Comisiei, în conformitate cu articolul 234 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În cazul în care se adoptă o astfel de moțiune, membrii Comisiei trebuie să demisioneze în mod colectiv din funcțiile lor, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate trebuie să demisioneze din funcțiile pe care le exercită în cadrul Comisiei. Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, cu acordul președintelui Comisiei, numește Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Consiliul European poate pune capăt mandatului acestuia în conformitate cu aceeași procedură. Înaltul Reprezentant conduce politica externă și de securitate comună a Uniunii. Acesta contribuie prin propuneri la elaborarea acestei politici și o aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al Consiliului. Acesta acționează în mod similar și în ceea ce privește politica de securitate și apărare comună. Înaltul Reprezentant prezidează Consiliul Afaceri Externe. Înaltul Reprezentant este unul dintre vicepreședinții Comisiei. Acesta asigură coerența acțiunii externe a Uniunii.
În conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană, membrii Comisiei sunt aleși printr-un sistem de rotație stabilit în unanimitate de către Consiliul European, care se întemeiază pe următoarele principii:
(a) statele membre sunt tratate în mod absolut egal în ceea ce privește stabilirea ordinii de rotație și a duratei prezenței reprezentanților lor în cadrul Comisiei; în consecință, diferența dintre numărul total de mandate deținute de resortisanții a două state membre date nu poate fi niciodată mai mare de unu;
(b) sub rezerva dispozițiilor de la litera (a), fiecare dintre Comisiile succesive este constituită astfel încât să reflecte în mod satisfăcător diversitatea demografică și geografică a statelor membre.
Membrii Comisiei se abțin de la orice act incompatibil cu natura funcțiilor lor. Statele membre respectă independența acestora și nu încearcă să îi influențeze în îndeplinirea sarcinilor lor. Pe durata mandatului lor, membrii Comisiei nu pot exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcție, aceștia se angajează solemn să respecte, pe durata mandatului și după încetarea acestuia, obligațiile impuse de mandat și, în special, obligația de onestitate și prudență în a accepta, după încheierea mandatului, anumite funcții sau avantaje. În cazul nerespectării acestor obligații, Curtea de Justiție, sesizată de Consiliu, hotărând cu majoritate simplă, sau de Comisie, poate hotărî, după caz, destituirea persoanei în cauză în condițiile articolului 247 sau decăderea din dreptul la pensie ori la alte avantaje echivalente. În afara de înlocuirea ordinară și de deces, funcțiile membrilor Comisiei încetează în mod individual prin demisie sau prin destituire.
Membrul Comisiei care a demisionat sau a decedat este înlocuit pe perioada rămasă până la încheierea mandatului de un nou membru având aceeași cetățenie, numit de Consiliu, de comun acord cu președintele Comisiei, după consultarea Parlamentului European și în conformitate cu criteriile menționate la articolul 17 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană. Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea președintelui Comisiei, poate decide că nu este necesară înlocuirea, în special în cazul în care durata rămasă până la încheierea mandatului membrului Comisiei este scurtă.
În caz de demisie, de destituire sau de deces, președintele este înlocuit pentru restul mandatului. Pentru înlocuirea acestuia se aplică procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (7) primul paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În caz de demisie, de destituire sau de deces, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate este înlocuit, până la încheierea mandatului, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În cazul demisiei tuturor membrilor Comisiei, aceștia rămân în funcție și continuă, în perioada rămasă până la încheierea mandatului, până la înlocuirea lor, să gestioneze afacerile curente în conformitate cu articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau în care a comis o abatere gravă, orice membru al Comisiei poate fi destituit de Curtea de Justiție, la plângerea Consiliului hotărând cu majoritate simplă sau a Comisiei. Fără a aduce atingere articolului 18 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, responsabilitățile care îi revin Comisiei sunt structurate și repartizate între membrii săi de către președinte, în conformitate cu articolul 17 alineatul (6) din respectivul tratat. Președintele poate modifica repartizarea acestor responsabilități în cursul mandatului. Membrii Comisiei își exercită funcțiile atribuite de președinte sub autoritatea acestuia.
Comisia își stabilește regulamentul de procedură pentru a asigura funcționarea sa și a serviciilor sale. Comisia asigură publicarea acestui regulament. Comisia publică în fiecare an, cu cel puțin o lună înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general privind activitatea Uniunii. Hotărârile Comisiei sunt valabil adoptate cu majoritatea membrilor săi. Cvorumul este stabilit prin regulamentul de procedură al acesteia.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene
Curtea de Justiție a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justiție, Tribunalul și tribunale specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor. Statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii. Curtea de Justiție este compusă din câte un judecător pentru fiecare stat membru. Aceasta este asistată de avocați generali. Tribunalul cuprinde cel puțin un judecător din fiecare stat membru. Judecătorii și avocații generali ai Curții de Justiție, precum și judecătorii Tribunalului sunt aleși dintre personalitățile care prezintă toate garanțiile de independență și care întrunesc condițiile prevăzute la articolele 253 și 254 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Aceștia sunt numiți de comun acord de către guvernele statelor membre pentru șase ani. Judecătorii și avocații generali care își încheie mandatul pot fi numiți din nou.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene hotărăște în conformitate cu tratatele:
(a) cu privire la acțiunile introduse de un stat membru, de o instituție ori de persoane fizice sau juridice;
(b) cu titlu preliminar, la solicitarea instanțelor judecătorești naționale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituții
(c) în celelalte cazuri prevăzute în tratate.
Curtea de Justiție se întrunește în camere sau în Marea Cameră, în conformitate cu regulile prevăzute în acest sens de Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Curtea de Justiție se poate întruni și în ședință plenară atunci când Statutul prevede aceasta. Curtea de Justiție este asistată de opt avocați generali. La cererea Curții de Justiție, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate mări numărul de avocați generali. Avocatul general are rolul de a prezenta în mod public, cu deplină imparțialitate și în deplină independență, concluzii motivate cu privire la cauzele care, în conformitate cu Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, necesită intervenția sa. Judecătorii și avocații generali ai Curții de Justiție, aleși dintre personalități care oferă toate garanțiile de independență și care întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea, în țările lor, a celor mai înalte funcții jurisdicționale, sau care sunt jurisconsulți ale căror competențe sunt recunoscute, sunt numiți de comun acord de către guvernele statelor membre, pentru o perioadă de șase ani, după consultarea comitetului prevăzut la articolul 255. La fiecare trei ani are loc o înlocuire parțială a judecătorilor și avocaților generali, în condițiile prevăzute de Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Judecătorii desemnează dintre ei pe președintele Curții de Justiție, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit. Judecătorii și avocații generali care își încheie mandatul pot fi numiți din nou. Curtea de Justiție își numește grefierul și îi stabilește statutul. Curtea de Justiție își stabilește regulamentul de procedură. Acest regulament se supune aprobării Consiliului.
Numărul de judecători ai Tribunalului se stabilește prin Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene. Statutul poate prevedea ca Tribunalul să fie asistat de avocați generali.
Membrii Tribunalului sunt aleși dintre persoane care oferă depline garanții de independență și care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor înalte funcții jurisdicționale. Aceștia sunt numiți de comun acord de către guvernele statelor membre, pentru o perioadă de șase ani, după consultarea comitetului prevăzut la articolul 255. La fiecare trei ani are loc o înlocuire parțială. Membrii care și-au încheiat mandatul pot fi numiți din nou.
Judecătorii desemnează dintre ei pe președintele Tribunalului, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit. Tribunalul își numește grefierul și îi stabilește statutul. Tribunalul își stabilește regulamentul de procedură în acord cu Curtea de Justiție. Acest regulament se supune aprobării Consiliului, care hotărăște.
Cu excepția cazului în care Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene dispune altfel, dispozițiile prezentului tratat referitoare la Curtea de Justiție sunt aplicabile și Tribunalului. Se instituie un comitet care emite un aviz cu privire la capacitatea candidaților de a exercita funcțiile de judecător și avocat general în cadrul Curții de Justiție și al Tribunalului, înainte ca guvernele statelor membre să facă nominalizările, în conformitate cu dispozițiile articolelor 253 și 254.
Comitetul este format din șapte personalități alese dintre foștii membri ai Curții de Justiție și ai Tribunalului, dintre membrii instanțelor naționale supreme și din juriști reputați, dintre care unul este propus de Parlamentul European. Consiliul adoptă o decizie care stabilește regulamentul de funcționare al acestui comitet, precum și o decizie prin care sunt desemnați membrii comitetului. Comitetul hotărăște la inițiativa președintelui Curții de Justiție.
Tribunalul are competența să judece acțiunile formulate împotriva deciziilor tribunalelor specializate. Deciziile pronunțate de Tribunal în temeiul prezentului alineat pot face, în mod excepțional, obiectul unei reexaminări de către Curtea de Justiție, în condițiile și limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerența dreptului Uniunii. Tribunalul are competența să judece trimiteri preliminare adresate în temeiul articolului 267, în domenii specifice stabilite de statut.
În cazul în care consideră că respectiva cauză necesită o decizie de principiu susceptibilă de a aduce atingere unității sau coerenței dreptului Uniunii, Tribunalul poate trimite cauza spre soluționare Curții de Justiție. Deciziile pronunțate de Tribunal în trimiteri preliminare pot face, în mod excepțional, obiectul unei reexaminări de către Curtea de Justiție, în condițiile și limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerența dreptului Uniunii.
Potrivit art. 247 din TFE, Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot înființa tribunale specializate pe lângă Tribunal, care să aibă competența de a judeca în primă instanță anumite categorii de acțiuni în materii speciale. Parlamentul European și Consiliul hotărăsc prin regulamente, fie la propunerea Comisiei și după consultarea Curții de Justiție, fie la solicitarea Curții de Justiție și după consultarea Comisiei. Regulamentul de înființare a unui tribunal specializat stabilește normele referitoare la compunerea acestui tribunal și precizează întinderea competențelor care îi sunt atribuite. Deciziile tribunalelor specializate pot face obiectul unui recurs la Tribunal, limitat la chestiuni de drept sau, în cazul în care regulamentul privind înființarea tribunalului specializat prevede aceasta, și la chestiuni de fapt. Membrii tribunalului specializat sunt aleși dintre persoane care oferă depline garanții de independență și care au capacitatea cerută pentru exercitarea unor funcții jurisdicționale. Aceștia sunt numiți de Consiliu, care hotărăște în unanimitate. Tribunalele specializate își stabilesc regulamentul de procedură în acord cu Curtea de Justiție. Acest regulament se supune aprobării Consiliului. Cu excepția cazului în care regulamentul de înființare a tribunalului specializat dispune altfel, dispozițiile tratatelor referitoare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și dispozițiile Statutului Curții de Justiție a Uniunii Europene se aplică și tribunalelor specializate. Titlul I și articolul 64 din Statut se aplică în orice situație tribunalelor specializate. În cazul în care Comisia consideră că un stat membru a încălcat oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, aceasta emite un aviz motivat cu privire la acest aspect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile.
În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Oricare dintre statele membre poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cazul în care consideră că un alt stat membru a încălcat oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor.
Înainte ca un stat membru să introducă împotriva unui alt stat membru o acțiune întemeiată pe o pretinsă încălcare a obligațiilor care îi revin în temeiul tratatelor, acesta trebuie să sesizeze Comisia.
Comisia emite un aviz motivat, după ce a oferit posibilitatea statelor în cauză să își prezinte în contradictoriu observațiile scrise și orale. În cazul în care Comisia nu a emis avizul în termen de trei luni de la introducerea cererii, absența avizului nu împiedică sesizarea Curții. În cazul în care acțiunea este întemeiată, Curtea de Justiție a Uniunii Europene declară actul contestat nul și neavenit. Cu toate acestea, Curtea indică, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele actului anulat, care trebuie considerate ca fiind irevocabile.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la:
(a) interpretarea tratatelor;
(b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii; În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință îi este necesară pentru a pronunța o hotărâre, să ceară Curții să se pronunțe cu privire la această chestiune.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe judecătorești naționale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăște în cel mai scurt termen.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să judece litigiile care au ca obiect repararea prejudiciilor menționate la articolul 340 al doilea paragraf și al treilea paragraf. Curtea de Justiție este competentă să se pronunțe în privința legalității unui act adoptat de Consiliul European sau de Consiliu în temeiul articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană numai la solicitarea statului membru care face obiectul unei constatări a Consiliului European sau a Consiliului și numai în privința respectării dispozițiilor de procedură prevăzute de respectivul articol. Această cerere trebuie prezentată în termen de o lună de la data respectivei constatări. Curtea hotărăște în termen de o lună de la data cererii.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe asupra oricărui litigiu dintre Uniune și agenții acesteia, în limitele și condițiile stabilite prin Statutul funcționarilor Uniunii și regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă, în limitele prevăzute în continuare, să judece litigiile privind:
(a) îndeplinirea obligațiilor statelor membre care rezultă din Statutul Băncii Europene de Investiții.
Consiliul de administrație al Băncii dispune în această privință de atribuțiile recunoscute Comisiei prin articolul 258,
(b) hotărârile Consiliului guvernatorilor Băncii Europene de Investiții. Fiecare stat membru, Comisia și Consiliul de administrație al Băncii pot formula o acțiune în această materie, în condițiile prevăzute la articolul 263,
(c) hotărârile Consiliului de administrație al Băncii Europene de Investiții. Acțiunile împotriva acestor hotărâri pot fi formulate, în condițiile prevăzute la articolul 263, numai de către statele membre sau de către Comisie și numai pentru nerespectarea procedurilor prevăzute la articolul 19 alineatele (2) și (5) – (7) din statutul Băncii,
(d) îndeplinirea de către băncile centrale naționale a obligațiilor care rezultă din tratate și din Statutul SEBC și al BCE. În această privință, Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene dispune, față de băncile centrale naționale, de competențele recunoscute Comisiei prin articolul 258 în raport cu statele membre. În cazul în care Curtea constată că o bancă centrală națională nu și-a îndeplinit una dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, această bancă este obligată să adopte măsurile impuse de executarea hotărârii Curții.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe în temeiul unei clauze compromisorii cuprinsă într-un contract de drept public sau de drept privat, încheiat de Uniune sau în numele acesteia. Curtea de Justiție este competentă să se pronunțe asupra oricărui diferend dintre statele membre în legătură cu obiectul tratatelor, în cazul în care este sesizată cu privire la acest diferend în temeiul unui compromis.
Cu toate acestea, Curtea este competentă să controleze respectarea dispozițiilor articolului 40 din Tratatul privind Uniunea Europeană și să se pronunțe în ceea ce privește acțiunile formulate în condițiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf din prezentul tratat, privind controlul legalității deciziilor care prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu în temeiul titlului V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene au forță executorie în condițiile stabilite la articolul 299.
Banca Centrală Europeană
Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale constituie Sistemul European al Băncilor Centrale („SEBC”). Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro, care constituie Eurosistemul, conduc politica monetară a Uniunii. SEBC este condus de organele de decizie ale Băncii Centrale Europene. Obiectivul principal al SEBC îl reprezintă menținerea stabilității prețurilor. Fără a aduce atingere acestui obiectiv, SEBC sprijină politicile economice generale în cadrul Uniunii pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia. Banca Centrală Europeană are personalitate juridică. Aceasta este singura abilitată să autorizeze emisiunea de monedă euro. Aceasta este independentă în exercitarea competențelor și în administrarea finanțelor sale. Instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și guvernele statelor membre, respectă această independență.
Curtea de Conturi
Curtea de Conturi asigură controlul conturilor Uniunii. Curtea de Conturi este formată din câte un resortisant din fiecare stat membru. Membrii săi își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Uniunii. Membrii Curții de Conturi sunt aleși dintre personalitățile care fac parte ori au făcut parte, în statul lor, din instituțiile de control financiar extern sau care au o calificare deosebită pentru această funcție. Aceștia trebuie să prezinte toate garanțiile de independență. Membrii Curții de Conturi se numesc pentru o perioadă șase ani. Consiliul, după consultarea Parlamentului European, adoptă lista membrilor stabilită în conformitate cu propunerile făcute de fiecare stat membru. Mandatul membrilor Curții de Conturi poate fi reînnoit. Membrii Curții de Conturi desemnează dintre ei pe președintele Curții de Conturi, pentru o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit. În îndeplinirea îndatoririlor lor, membrii Curții de Conturi nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici un alt organism. Aceștia se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor. Pe durata mandatului lor, membrii Curții de Conturi nu pot exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcție, aceștia se angajează solemn să respecte, pe durata mandatului și după încetarea acestuia, obligațiile impuse de mandat și, în special, obligația de onestitate și prudență în a accepta, după încheierea mandatului, anumite funcții sau avantaje. În afară de schimbarea ordinară și de deces, funcțiile membrilor Curții de Conturi încetează în mod individual prin demisie sau prin destituire, declarată de Curtea de Justiție. Persoana în cauză este înlocuită până la încheierea mandatului. Cu excepția destituirii, membrii Curții de Conturi rămân în funcție până la înlocuirea lor. Membrii Curții de Conturi pot fi destituiți din funcțiile lor sau pot fi declarați decăzuți din dreptul la pensie sau la alte avantaje echivalente numai în cazul în care Curtea de Justiție constată, la cererea Curții de Conturi, că au încetat să corespundă condițiilor cerute sau să îndeplinească obligațiile care decurg din funcția lor. Curtea de Conturi verifică totalitatea conturilor de venituri și cheltuieli ale Uniunii. De asemenea, aceasta verifică totalitatea conturilor de venituri și cheltuieli ale oricărui organ, oficiu sau agenție înființată de Uniune, în măsura în care actul constitutiv nu exclude acest control. Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare referitoare la veridicitatea conturilor, precum și la legalitatea operațiunilor și înregistrarea acestora în conturi, declarație care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Declarația poate fi completată cu aprecieri specifice pentru fiecare domeniu major de activitate a Uniunii.
Curtea de Conturi examinează legalitatea și corectitudinea veniturilor și cheltuielilor și asigură buna gestiune financiară. În acest context, Curtea de Conturi semnalează îndeosebi orice neregulă. Controlul veniturilor se efectuează pe baza veniturilor de realizat și a celor realizate efectiv de Uniune. Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor, precum și a plăților. Aceste controale pot fi efectuate înainte de încheierea conturilor exercițiului bugetar avut în vedere. Controlul se efectuează asupra actelor justificative și, dacă este cazul, la fața locului, la celelalte instituții ale Uniunii, în sediile oricărui organ, oficiu sau agenție care administrează venituri sau cheltuieli făcute în numele Uniunii și în statele membre, inclusiv în imobilele oricărei persoane fizice sau juridice care beneficiază de vărsăminte provenite de la buget. În statele membre, controlul se efectuează în colaborare cu instituțiile naționale de control sau, în cazul în care acestea nu dispun de competențele necesare, cu serviciile naționale competente. Curtea de Conturi și instituțiile naționale de control ale statelor membre practică o cooperare bazată pe încredere și pe respectarea independenței acestora. Aceste instituții sau servicii informează Curtea de Conturi în cazul în care intenționează să participe la control. În domeniul gestiunii fondurilor europene, Curtea de Conturi Europeană lucrează îndeaproape cu reprezentanții curților de conturi naționale pentru a administra eficient gestiunea bugetului comunitar.
Orice document sau informație necesară îndeplinirii misiunii sale se comunică Curții de Conturi, la cererea sa, de către celelalte instituții ale Uniunii, de către orice organ, oficiu sau agenție care gestionează venituri sau cheltuieli în numele Uniunii, de către persoanele fizice sau juridice care beneficiază de vărsăminte de la buget și de către instituțiile naționale de control sau, în cazul în care acestea nu dispun de competențele necesare, de către serviciile naționale competente. În ceea ce privește activitatea de gestionare a veniturilor și cheltuielilor Uniunii exercitată de Banca Europeană de Investiții, dreptul de acces al Curții la informațiile deținute de Bancă este reglementat printr-un acord încheiat între Curte, bancă și Comisie. În lipsa acestui acord, Curtea are, cu toate acestea, acces la informațiile necesare pentru a efectua controlul veniturilor și cheltuielilor Uniunii administrate de bancă. Curtea de Conturi întocmește un raport anual după încheierea fiecărui exercițiu financiar. Acest raport se transmite celorlalte instituții ale Uniunii și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene împreună cu răspunsurile formulate de aceste instituții la observațiile Curții de Conturi.
În plus, Curtea de Conturi își poate prezenta în orice moment observațiile, în special sub forma unor rapoarte speciale cu privire la chestiuni specifice și poate emite avize la cererea uneia dintre celelalte instituții ale Uniunii. Curtea de Conturi adoptă rapoarte anuale, rapoarte speciale sau avize cu majoritatea membrilor care o compun. Cu toate acestea, în vederea adoptării unor categorii de rapoarte sau de avize, aceasta își poate înființa camere interne, în condițiile prevăzute de regulamentul său de procedură.
Cap. 2.
Caracteristicile fondurilor structurale ale Uniunii Europene
2.1. Temeiurile juridice comunitare privind constituirea fondurilor structurale
Uniunea Europeană promovează o politică de solidaritate, sprijinind financiar eforturile statelor membre în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor comunitare privind realizarea politicilor comunitare și dezvoltarea echilibrată a spațiului comunitar.
Dintre acțiunile enunțate în Tratatele fondatoare distingem preocupările statelor membre în sensul unei dezvoltări echilibrate a tuturor regiunilor Europei. Pentru realizarea acestor obiective, Comunitatea a reglementat constituirea unor fonduri structurale si de coeziune, prin intermediul cărora să asigure dezvoltarea regională echilibrată și reducerea decalajelor economice dintre state.
2.1.1. Temeiurile juridice comunitare privind constituirea fondurilor structurale în cadrul politicii privind coeziunea economică și socială
Dispozițiile de bază cuprinse în Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (denumit în cele ce urmează TFE).
Obiectivele comunitare privind coeziunea economică și socială sunt reglementate prin TFE, conform cărora, pentru a promova dezvoltarea armonioasă a ansamblului Comunității, aceasta dezvoltă și urmărește acțiuni care conduc la întărirea coeziunii ei economice și sociale. Comunitatea urmărește, în special, reducerea diferențelor dintre nivelele de dezvoltare ale diverselor regiuni și ridicarea nivelului regiunilor defavorizate, inclusiv a zonelor rurale.
Articolul 174 din TFE (ex-articolul 158 TCE) menționează că „În scopul promovării unei dezvoltări armonioase a întregii Uniuni, aceasta își dezvoltă și desfășoară acțiunea care conduce la consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale. Uniunea urmărește, în special, reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate. Dintre regiunile avute în vedere, o atenție deosebită se acordă zonelor rurale, zonelor afectate de tranziția industrială, precum și regiunilor afectate de un handicap natural și demografic grav și permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populației, precum și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase”. (a se vedea Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, publicat în Junalul Oficial al Uniunii Europene în data de 3.03.2010, C83-127).
Statele membre își conduc politicile economice, conform TFE, și le coordonează în vederea realizării, în egală măsură, a obiectivelor menționate mai sus. Formularea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Uniunii, precum și realizarea pieței interne țin seama de obiectivele menționate mai sus și participă la realizarea acestora. De asemenea, Uniunea susține realizarea acestor obiective prin acțiunea pe care o întreprinde prin intermediul fondurilor structurale (Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă, secțiunea „Orientare”; Fondul Social European; Fondul European de Dezvoltare Regională), al Băncii Europene de Investiții și al celorlalte instrumente financiare existente.
La fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor un raport privind progresele înregistrate în realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și modul în care au contribuit la acest progrel. Acest raport este însoțit, dacă este cazul, de propuneri corespunzătoare. În cazul în care se dovedesc necesare acțiuni specifice, în afara Fondurilor, și fără a aduce atingere măsurilor hotărâte în cadrul altor politici ale Uniunii, Parlamentul European și Consiliul pot adopta astfel de acțiuni, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor.
Fondul European de Dezvoltare Regională este menit să contribuie la corectarea principalelor dezechilibre regionale din Uniune, prin participarea la dezvoltarea și ajustarea structurală a regiunilor rămase în urmă și la reconversia regiunilor industriale aflate în declin. Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor, definesc misiunile, obiectivele prioritare și organizarea fondurilor structurale, ceea ce poate să implice regruparea fondurilor. De asemenea, se definesc, în conformitate cu aceeași procedură, normele generale aplicabile fondurilor, precum și dispozițiile necesare pentru a asigura eficiența și coordonarea fondurilor între ele și cu celelalte instrumente financiare existente.
Fondul de Coeziune, constituit prin aceeași procedură, contribuie financiar la realizarea de proiecte în domeniul mediului și în acela al rețelelor transeuropene de infrastructură a transporturilor.
Potrivit art. 178 TFE Parlamentul și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor adoptă regulamentele de aplicare privind Fondul European de Dezvoltare Regională.
În ceea ce privește Fondul European de Orientare și de Garantare Agricolă, secțiunea „Orientare”, și Fondul Social European, se aplică articolele 43 și, respectiv, 164 din TFE.
În baza dispozițiilor introduse în Tratatul fondatoare au fost adoptate reglementări interne de către instituțiile comunitare, prin care au fost stabilite prevederi concrete aplicabile fondurilor structurale.
În acest sens, au fost adoptate de-a lungul timpului:
Regulamentul General nr. 2052/88 al Consiliului din 24 iunie 1988 privind reorganizarea fondurilor cu finalitate structurală și coordonarea lor cu celelalte sisteme de finanțare (completat de alte cinci regulamente de aplicare adoptate de Consiliu la 19 decembrie 1988);
Regulamentul Consiliului din 20 iulie 1993 prin care au fost revizuite regulamentele anterioare și s-a creat un instrument financiar de coeziune, devenit ulterior Fondul de Coeziune (creat de Consiliu, în baza aplicării dispozițiilor art. 130D (161) alin. 2, conform cărora Consiliului îi revenea obligația creării până la 31 decembrie 1993 un Fond de Coeziune, care să contribuie financiar la realizarea proiectelor în domeniile mediului și al rețelelor transeuropene în sfera infrastructurii transporturilor).
Regulamentul General nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 referitor la dispozițiile generale privind fondurile structurale (completat cu alte regulamente care stabilesc dispoziții specifice aplicabile fiecărui fond in parte).
Fondurile structurale reglementate prin dispozițiile regulamentului general sunt:
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER);
Fondul Social European (FSE);
Fondul European de Orientare și Garanție în Agricultură (FEOGA);
Instrumentul Financiar pentru Orientare în Domeniul Pescuitului (IFOP).
Regulamentul General nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 conține reglementări referitoare la FEDER, FSE și FC și abrogă Regulamentul General nr. 1260/1999.
Într-o sinteza care nu se dorește exhaustivă menționăm actele normative europene cu aplicabilitate națională, anume:
Regulamentului European (CE) nr. 1081/2006
Regulamentul (UE) nr. 539/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 iunie 2010 de modificare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1083/2006 care stipulează prevederile generale ale Fondului European de Dezvoltare Regională, Fondului Social European și Fondului de Coeziune, în sensul simplificării anumitor cerințe și proceduri în domeniul managementului financiar
Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999
Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul Social European și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1784/1999
Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o Grupare Europeană de Cooperare Teritorială (GECT)
Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999
Regulamentul (CE) nr. 846/2009 din 1 septembrie 2009 pentru modificarea Regulamentului (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei din 8 decembrie 2006 privind stabilirea regulilor pentru implementarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1083/2006 care stipulează prevederile generale ale Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și a Regulamentului nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului asupra Fondului European de Dezvoltare
Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei din 8 decembrie 2006 privind stabilirea regulilor pentru implementarea Regulamentului Consiliului (CE) Nr 1083/2006 care stipulează prevederile generale ale Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și a Regulamentului nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului asupra Fondului European de Dezvoltare
Corrigendum la Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 al Comisiei din 8 decembrie 2006 care stabilește regulile de implementare a Regulamentului (CE) Consiliului nr. 1083/2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și a Regulamentului (CE) nr.1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională
Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de creare a Fondului de Coeziuneși de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1164/94
Regulamentul Consiliului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene
Regulamentul Comisiei (CE, Euratom) nr. 2342/2002 din 23 decembrie 2002 privind stabilirea regulilor pentru implementarea Regulamentul Consiliului (EC, Euratom) nr.1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, cu modificările ulterioare
Regulamentul Comisiei (CE, Euratom) nr. 1248/2006 din 7 august 2006 de modificare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2342/2002 privind stabilirea regulilor pentru implementarea Regulamentul Consiliului (EC, Euratom) nr. 1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunitarilor Europene
Regulamentul Comisiei (EC, Euratom) nr. 1261/2005 din 20 iulie 2005 de amendare a Regulamentului Comisiei (CE, Euratom) nr. 2342/2002 privind stabilirea regulilor pentru implementarea Regulamentul Consiliului (EC, Euratom) nr. 1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, cu modificările ulterioare
Regulamentul Consiliului (EC, Euratom) nr. 1995/2006 din 13 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (EC, Euratom) nr. 1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 994/98 din 7 mai 1998 privind aplicarea articolelor 92 și 93 (în prezent 87 și 88) ale Tratatului CE anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale
Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 ale Tratatului CE privind ajutorul de minimis
Regulamentul Comisiei (CE) nr. 800/2008 din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare)
Comunicare a Comisiei Europene nr. 2009/C 83/01 – Cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice
Convenția UE din 26 iulie 1995 privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (cunoscută și sub numele de Convenția „PIF”) (JO C 316, 27.11.95, p. 48) și cele trei protocoale
Primul Protocol – JO C 313, 23/10/1996, p. 1;
Protocol – JO C 151, 20/5/1997, p.1;
Al doilea protocol (în curs de ratificare) – JO C 221, 19/7/1997, p.11.
Regulamentul Consiliului nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (cunoscut și sub numele de Regulamentul „PIF”) (JO 1995 L 312)
Regulamentul Consiliului nr. 2185/1996 privind verificările la fața locului și inspecțiile desfășurate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale CE împotriva fraudei și a altor nereguli
Decizia Comisiei nr. 352/1999 (EC) din 28 aprilie privind înființare a Oficiului European Antifraudă (OLAF) (JO 1999 L136)
Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1073/99 privind investigațiile Oficiului European Antifraudă (OLAF) (JO 1999 L136)
Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (Euratom) nr. 1074/99 privind investigațiile Oficiului European Antifraudă (OLAF) (JO 1999 L136)
Document de lucru: Solicitarea de notificare a neregulilor: Soluții practice: 19/2002 COCOLAF
2.2. Caracterizarea generală a fondurilor structurale europene
2.2.1. Obiectivele generale ale fondurilor
structurale comunitare
Fondurile Structurale și de Coeziune (FSC), sau Instrumentele Structurale, sunt instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale.
În termeni financiari, aceste instrumente ocupă al doilea loc ca pondere în bugetul Uniunii Europene, destinat politicilor europene. Fondurile sunt alocate prin intermediul finanțării proiectelor de punere în executare a programelor de dezvoltare.
Obiectivele comune urmărite prin crearea fondurilor structurale au fost:
dezvoltarea regiunilor ramase în urmă din punct de vedere economic (obiectiv urmărit prin FEDER, FSE și FEADR);
reconversia zonelor rurale și a zonelor care întâmpină dificultăți structurale (obiectiv realizat de FEDER și FSE);
modernizarea sistemelor de educație și pregătire profesională în scopul creării locurilor de muncă în zonele defavorizate, combaterea șomajului de lungă durată, inserția profesională a tinerilor (obiective FSE).
Pentru realizarea acestor obiective, la nivel comunitar au fost adoptate reglementări coordonate, în cadrul mai multor politici comunitare, vizând:
dezvoltarea durabilă și echilibrată a activităților economice;
promovarea folosirii adecvate a forței de muncă;
protecția și ameliorarea mediului înconjurător;
schimbarea destinației terenurilor agricole în scopul creșterii productivității muncii în anumite zone.
Reforma reglementărilor comunitare din 1999 privind dezvoltarea economică echilibrată la nivel european se caracterizează prin întărirea concentrării fondurilor structurale în vederea realizării coeziunii economice și sociale. În acest scop s-a stabilit programarea acțiunilor de coeziune economică și socială prin intermediul programelor plurianuale de dezvoltare.
Aceste programe se prezintă sub următoarele forme:
Cadru comunitar de sprijin – care conține obiectivele prevăzute și resursele provenind din fondurile structurale sau din alte surse. Acest document este aprobat de Comisie, în urma consultării cu statele membre interesate;
Document unic de programare – care conține obiectivele vizate, resursele necesare realizării acestor obiective, mijloace operaționale și planificarea financiară. Documentul este aprobat de Comisie și reprezintă un plan integrat referitor la o anumită regiune.
O noua reformă privind reglementările comunitare relative la fondurile structurale s-a realizat în anul 2006, aceste reglementări fiind adaptate nivelului actual de dezvoltare comunitară și problemelor concrete ce necesită a fi soluționate prin intermediul fondurilor structurale.
Reglementările comunitare în vigoare pun accentul pe descentralizarea la nivelul statelor membre, în ceea ce privește proiectele, programele și punerea în aplicare a acestora, întărind participarea comunităților locale la nivel regional și local.
Obiectivele prioritare ale Fondurilor Structurale pentru perioada 2007-2013 sunt reglementate prin Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1083/2006 din 11 Iulie 2006.
Obiectivul Convergență: promovează dezvoltarea și ajustările structurale ale regiunilor care înregistrează întârzieri în dezvoltare. Este finanțat prin FEDR, FSE, Fond de Coeziune și acoperă zone NUTS nivel II (nivel-regiune), al căror PIB pe locuitor este sub 75% din media UE.
Obiectivul Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă: sprijină regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergență. Este finanțat de FEDR și FSE și acoperă zonele NUTS nivel III (nivel-județ) sau mai mici, inclusiv zone cu schimbări socio-economice în sectoarele industrial și de servicii, zone rurale în declin, zone urbane în dificultate și zone dependente de pescuit.
Obiectivul Cooperare teritorială europeană: sprijină regiuni, județe și zone transnaționale. Este finanțat de FEDR și acoperă zonele NUTS nivel III (nivel-județ) ce sunt granițe interne ale UE, precum și anumite granițe externe.
2.2.2. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER)
FEDER este destinat să redreseze principalele dezechilibre regionale din Comunitate, fiind creat în 1975. Prevederile referitoare la FEDER se regăsesc în Regulamentul nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006, care abrogă Regulamentul 1783/1999.
FEDER contribuie la reducerea diferenței între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni și la recuperarea decalajului de către regiunile cele mai puțin favorizate, inclusiv zonele rurale și urbane, zonele industriale în declin, precum și zonele afectate de un handicap geografic sau natural, precum și regiunile insulare și zonele muntoase, zonele cu densitate mică a populației și regiunile de frontieră.
Principalele tipuri de investiții ce vor fi finanțate prin FEDER sunt :
1. Investițiile productive care contribuie la crearea și salvarea locurilor de muncă, în special prin intermediul unor ajutoare directe pentru investițiile efectuate îndeosebi în IMM-uri;
2. Investițiile în infrastructuri;
3. Dezvoltarea potențialului autohton prin măsuri de susținere a dezvoltării regionale și locale. Aceste măsuri cuprind asistența și serviciile pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, crearea și dezvoltarea instrumentelor de finanțare precum capitalul de risc, fondurile de împrumut și de garanție, fondurile de dezvoltare locală, subvențiile la dobândă, conectarea la rețea, cooperarea și schimbul de experiență între regiuni, orașe și factorii sociali, economici și de mediu relevanți;
4. Asistența tehnică.
Obiectivele urmărite sunt:
Convergența
Prin obiectivul „Convergența”, FEDER își concentrează intervenția asupra susținerii dezvoltării economice durabile integrate la nivel regional și local și a ocupării forței de muncă, mobilizând și consolidând capacitatea autohtonă prin intermediul unor programe operaționale care urmăresc modernizarea și diversificarea structurilor economice și crearea și salvarea locurilor de muncă. Acestea se realizează, în special, prin intermediul următoarelor priorități:
1) Cercetarea și dezvoltarea tehnologică (CDT), inovația și spiritul de întreprindere, dezvoltarea rețelelor de întreprinderi, parteneriatele public-privat;
2) Societatea informațională, îmbunătățirea accesului la serviciile publice on-line;
3) Inițiativele locale în materie de dezvoltare și ajutorul pentru structurile care furnizează servicii de proximitate pentru a crea noi locuri de muncă;
4) Mediul, inclusiv investițiile legate de aprovizionarea cu apă, precum și gestionarea deșeurilor și a apei, promovarea biodiversității și protejarea naturii;
5) Prevenirea și gestiunea riscurilor naturale și tehnologice;
6) Turismul durabil: protecția și valorificarea patrimoniului natural în sprijinul dezvoltării socio-economice;
7) Investițiile culturale, dezvoltarea infrastructurii culturale;
8) Investițiile în transporturi;
9) Investițiile legate de energie, dezvoltarea energiilor regenerabile;
10) Investițiile în favoarea educației, în special a formării profesionale;
11) Investițiile în infrastructurile sanitare și sociale.
Competitivitatea regională și ocuparea forței de muncă
FEDER își concentrează intervenția în cadrul strategiilor de dezvoltare durabilă promovând ocuparea forței de muncă.
Priorități:
1) Inovația și economia cunoașterii;
2) Îmbunătățirea capacităților regionale de CTD și de inovație;
3) Stimularea inovației și a spiritului de întreprindere;
4) Promovarea spiritului de întreprindere;
5) Crearea de instrumente de inginerie financiară și de pepiniere propice capacității de dezvoltare tehnologică;
6) Mediul și prevenirea riscurilor;
7) Încurajarea investițiilor pentru reabilitarea mediului fizic;
8) Promovarea dezvoltării infrastructurilor legate de biodiversitate și a investițiilor în siturile Natura 2000;
9) Stimularea eficienței energetice și a producției de energii regenerabile și dezvoltarea de sisteme eficiente de gestiune a energiei;
10) Promovarea transporturilor publice adecvate și durabile, în special în zonele urbane;
11) Elaborarea de planuri și de măsuri de prevenire și de gestiune a riscurilor naturale și tehnologice;
12) Protecția și valorificarea patrimoniului natural și cultural;
13) Accesul la serviciile de transport și de telecomunicații;
14) Consolidarea resurselor secundare de transport;
15) Încurajarea accesului la TIC prin intermediul IMM-urilor.
Statele membre și Comisia pot decide extinderea sprijinului pentru prioritățile prevăzute la art. 4 din Regulament.
Cooperarea teritorială europeană
FEDER se axează pe dezvoltarea de activități economice, sociale și de mediu transfrontaliere prin intermediul strategiilor comune în favoarea dezvoltării teritoriale durabile prin:
1) Încurajarea spiritului de întreprindere, în special dezvoltarea IMM-urilor, turismului, culturii și comerțului transfrontalier;
culturale, precum și prin prevenirea riscurilor de mediu și tehnologice;
3) Susținerea legăturilor între zonele urbane și cele rurale;
4) Reducerea izolării prin intermediul unui acces optimizat la rețelele și serviciile de transport, de informații și de comunicații și la rețelele și instalațiile transfrontaliere de distribuție a apei, de gestiune a deșeurilor și de aprovizionare cu energie;
5) Dezvoltarea colaborării, capacităților și utilizării comune a infrastructurilor, în special în sectoare precum sănătatea cultura, turismul și educația.
În afară de acestea, FEDER poate contribui la încurajarea cooperării administrative și juridice, a integrării piețelor de muncă transfrontaliere, a inițiativelor locale pentru ocuparea forței de muncă, a egalității dintre femei și bărbați și a egalității șanselor, a formării și a inserției sociale, precum și la protejarea resurselor umane și a infrastructurilor pentru CDT.
Rata maximă de intervenție comunitară este de 85% pentru FEDER.
2.2.3. Fondul Social European (FSE)
Fondul Social European a fost creat în anul 1960 și urmărește promovarea ocupării forței de muncă în Statele membre UE, fiind principalul instrument prin care Uniunea Europeană finanțează obiectivele strategice ale politicii de ocupare. În prezent FSE este reglementat prin Regulamentul nr. 1081/2006 al Parlamentului European si al Consiliului, din 5 iulie 2006, care abroga Regulamentul nr. 1784/1999.
Fondul Social European (FSE) este implementat în conformitate cu Strategia Europeană de Ocupare a Forței de Muncă și se axează pe patru domenii de intervenție principale:
1. Creșterea adaptabilității lucrătorilor și a întreprinderilor, încurajând astfel educația și formarea profesională pe parcursul vieții și creșterea investițiilor în resursele umane de către întreprinderi, prin elaborarea și aplicare a strategiilor care să asigure îmbunătățirea formării profesionale, în special a lucrătorilor slab calificați sau în vârstă, prin dezvoltarea competențelor, diseminarea tehnologiilor informației și comunicării, a învățământului on-line, a tehnologiilor care respectă mediul. FSE mai încurajează și conceperea și diseminarea unor forme inovatoare care să ducă la îmbunătățiri în domeniul sănătății și al siguranței la locul de muncă, dezvoltarea serviciilor specifice de angajare, de formare, inclusiv reorientare a lucrătorilor în contextul restructurărilor.
2. Îmbunătățirea accesului la un loc de muncă și inserția durabilă pe piața muncii, a persoanelor în căutarea unui loc de muncă și a persoanelor inactive, prevenirea șomajului, prelungirea vieții active, încurajând modernizarea și consolidarea instituțiilor pe piața muncii, aplicarea unor măsuri preventive, îmbunătățirea accesului la un loc de muncă și creșterea numărului de femei la angajare, cât și creșterea participării emigranților la angajare și integrarea lor, facilitarea mobilității geografice și integrarea transfrontalieră a pieței muncii.
3. Intensificarea incluziunii sociale prin combaterea discriminării și facilitarea accesului pe piața muncii a persoanelor dezavantajate, precum și a persoanelor confruntate cu excludere socială sau cu abandonul școlar precoce, minoritățile, persoanele cu handicap, precum și persoanelor care acordă servicii de ajutor persoanelor dependente, încurajând acceptarea diversității la locul de muncă.
4. Promovarea parteneriatului pentru reforma în domeniile ocupării și ale incluziunii sociale, ceea ce include formarea profesională, acțiunile de conectare la rețea, consolidarea dialogului social și activitățile efectuate simultan de partenerii sociali.
Totodată, în regiunile mai puțin prospere, eligibile în cadrul obiectivului „Convergență”, FSE sprijină:
Creșterea și îmbunătățirea investițiilor în capitalul uman, în special prin modernizarea sistemului de educație și formare profesională, în vederea creșterii capacității persoanelor de a corespunde cerințelor unei societăți bazate pe cunoaștere, educație și formare profesională pe tot parcursul vieții, încurajând si dezvoltarea potențialului uman în domeniul cercetării și inovației.
Consolidarea capacității instituționale și a eficienței administrației publice, la nivel național, regional și local, și după caz, a partenerilor sociali și a organizațiilor neguvernamentale, încurajând dezvoltarea capacităților de aplicare a politicilor și programelor din domeniile economic, al ocupării forței de muncă, al educației, social, ecologic și judiciar, în special prin formarea continuă a încadrării și a personalului.
Teme ale Fondului Social European:
Buna guvernare și Parteneriat
În vederea obținerii unor rezultate cu impact sporit la nivel național, regional sau local, FSE sprijină aplicarea principiului parteneriatului între toți actorii socio-economici relevanți, începând din etapa de programare și continuând cu implementarea și monitorizarea sprijinului acordat de UE.
Egalitatea între bărbați si femei și egalitatea de șanse
Promovarea egalității de șanse reprezintă o prioritate orizontală a intervențiilor FSE în actuala perioadă de programare, iar din această perspectivă operațiunile vor urmări asigurarea accesului egal al femeilor și bărbaților în cadrul tuturor activităților finanțate prin FSE și creșterea participării femeilor pe piața muncii.
Acțiuni inovatoare și transnaționale
FSE susține includerea acțiunilor inovatoare și inițiativelor transnaționale în rândul intervențiilor ce vor fi finanțate prin programele operaționale. Aceste operațiuni vor permite conlucrarea între autorități publice, parteneri sociali, reprezentanți ai societății civile și alți actori relevanți, în scopul realizării schimbului de bune practici în domeniul dezvoltării resurselor umane.
2.2.4. Fondul Agricol European pentru
Dezvoltare Rurală (FEADR)
Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) este instrumentul de tip structural, parte a Politicii Agricole Comune, care va contribui la îndeplinirea obiectivelor de creștere a competitivității agricole și forestiere, de management agricol și mediu, de îmbunătățire a calității vieții și diversificarea activităților economice în perimetrele ce variază de la zone rurale cu populație redusă până la zonele rurale periurbane aflate în declin sub presiunea centrelor urbane. FEADR înlocuiește FEOGA, instrument activ în perioada 2000-2006.
Obiectivele precizate în Regulamentul nr. 1698/2005 privind sprijinul de dezvoltare rurală acordat din FEADR revizuit în octombrie 2006, regulament ce abrogă Regulamentul 1257/1999, sunt:
– îmbunătățirea competitivității prin restructurare, dezvoltare, inovație
– îmbunătățirea mediului rural gestionând eficient terenurile
– îmbunătățirea calității vieții și diversificarea activităților economice.
Ajutorul pentru dezvoltare rurală se structurează pe 4 axe:
AXA 1 Îmbunătățirea competitivității sectoarelor agricol si forestier
măsuri pentru diseminarea cunoștințelor și îmbunătățirea potențialului uman
măsuri de restructurare și dezvoltare a capitalului fizi
măsuri de îmbunătățirea a calității producției și produselor
AXA 2 Îmbunătățirea mediului și spațiului rural
măsuri de utilizare durabilă a terenurilor agricole
măsuri de utilizare durabilă a terenurilor forestiere
AXA 3 Calitatea vieții in mediul rural și diversificarea economiei rurale
măsuri de diversificare a economiei rurale
măsuri de îmbunătățirea a calității vieții în mediul rural
asigurarea formarii și informării agenților economici
încurajarea în vederea punerii în aplicare a unei strategii locale de dezvoltare
AXA 4 Leader
strategii de dezvoltare rurale pe zone clar definite la nivel subregional
parteneriate public-private la nivel local
intercomunicarea între actorii si proiectele din diverse sectoare ale economiei locale
punerea în aplicare a unor abordări inovatoare
2.2.5. Fondul de Coeziune (FC)
Fondul de Coeziune este reglementat prin Regulamentul nr. 1084/2006 al Consiliului Uniunii Europene și finanțează proiecte în domeniul protecției mediului și rețelelor de transport transeuropene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile precum și proiecte care vizează îmbunătățirea managementului traficului aerian și rutier, modernizarea transportului urban, dezvoltarea și modernizarea transportului multimodal.
Fondul de Coeziune a fost creat în 1993, fiind prevăzută în Tratatul privind Uniunea Europeană crearea unui fond de coeziune care să sprijine investițiile în domeniul infrastructurii de transport și de mediu.
Fondul de Coeziune este deschis accesului statelor membre al căror venit național brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90% din media comunitară.
2.2.6. Fondul European pentru Pescuit (FEP)
Fondul European pentru Pescuit (FEP) este instrumentul de tip structural, parte a Politicii Comune de Pescuit, care se concentrează asupra creșterii competitivității sectorului piscicol, asupra continuității activităților de pescuit și exploatare rațională și protejării resurselor de pescuit, dezvoltării de întreprinderi viabile în sectorul de pescuit, dezvoltării și îmbunătățirii calității vieții din zonele dependente de pescuit. FEP înlocuiește IFOP, instrument activ în perioada 2000-2006. O acțiune financiară complementară destinată politicii comunitare din domeniul pescuitului, care sprijină măsuri pentru creșterea competitivității sectorului piscicol, în condițiile asigurării unui echilibru durabil între resurse și capacitatea de exploatare.
Fondul contribuie la adaptarea și modernizarea industriei piscicole prin îndepărtarea capacităților în surplus și orientarea industriei către susținerea unei dezvoltări integrate a regiunilor costiere dependente puternic de pescuit.
Fondul urmărește obiectivul atingerii unui echilibru durabil între resurse și capacitatea de exploatare prin:
promovarea dezvoltării întreprinderilor viabile economic în sectorul pescuit;
îmbunătățirea aprovizionării pieței și creșterea valorii adăugate la produsele din pește și acvacultură prin procesare;
revitalizarea industriilor care depind de pescuit și acvacultură;
finanțarea înnoirii flotei și investițiilor industriale
Cap. 3.
Cadrul Instituțional-administrativ român privind gestiunea fondurilor europene
3.1. Considerații generale
La nivel național, reglementarea care stabilește cadrul instituțional de funcționare a autorităților implicate în gestiunea fondurilor europene este HOTĂRÂREA de GUVERN nr. 457 din 21 aprilie 2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale.
Prin OUG nr. 64/2009 se definesc cadrele semantico-juridice necesare înțelegerii mecanismelor de finanțare din cadrul fondurilor europene.
3.2. Competențele Autoritații de Management
Autoritatea de management are următoarele atribuții principale:
1. asigură îndeplinirea atribuțiilor ce decurg din funcțiile prevăzute la art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1,083/2006 al Consiliului;
2. contribuie la elaborarea și modificarea CSNR și răspunde pentru utilizarea eficientă, efectivă și transparentă a fondurilor din care se finanțează programul operațional gestionat, precum și pentru îndeplinirea atribuțiilor delegate organismelor intermediare;
3. elaborează și negociază cu Comisia Europeană programul operațional pe care îl gestionează, în conformitate cu prevederile art. 32, 33 și 37 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului;
4. analizează și propune modificări ale programului operațional și le înaintează comitetului de monitorizare aferent;
5. asigură corelarea operațiunilor din programul operațional aflat în gestiune cu cele din celelalte programe finanțate din instrumente structurale și, dacă este cazul, cu programele operaționale finanțate din FEADR și FEP, sub coordonarea ACIS;
6. pentru programele operaționale aferente obiectivului convergență elaborează și modifică DCI, în concordanță cu obiectivele și prioritățile stabilite prin programul operațional, și îl supune avizării Ministerului Economiei și Finanțelor;
7. pentru programele operaționale aferente obiectivului cooperare teritorială europeană elaborează și modifică DCI/documentele echivalente, în concordanță cu obiectivele și prioritățile stabilite prin programul operațional, și îl supune aprobării comitetului de monitorizare;
8. asigură dezvoltarea capacității administrative a structurilor implicate în derularea programului operațional respectiv, sub coordonarea și cu sprijinul ACIS;
9. elaborează proceduri pentru gestionarea programului operațional, în vederea asigurării îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin potrivit dispozițiilor pct. 1;
10. elaborează ghidurile solicitantului corespunzătoare cererilor de proiecte;
11. urmărește dezvoltarea parteneriatelor în procesul de programare și în fazele de implementare a programului operațional, în conformitate cu prevederile art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului;
12. asigură constituirea și organizarea comitetului de monitorizare pentru programul operațional gestionat, în conformitate cu prevederile art. 63 și 64 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului;
13. elaborează criteriile de evaluare și selecție a proiectelor pentru programul operațional aflat în gestiune și supune aprobării comitetului de monitorizare aferent criteriile de selecție;
14. asigură monitorizarea implementării programului operațional și prezintă comitetului de monitorizare progresul în atingerea obiectivelor specifice ale acestuia, precum și a țintelor stabilite pentru fiecare axă prioritară, în conformitate cu prevederile art. 65 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului;
15. elaborează Raportul anual de implementare, precum și Raportul final de implementare pentru programul operațional gestionat, în conformitate cu prevederile art. 67 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului și le supune aprobării comitetului de monitorizare, ulterior consultării ACIS și a Autorității de certificare și plată;
16. participă la reuniunile anuale cu Comisia Europeană pentru examinarea progresului implementării programului operațional gestionat, în conformitate cu prevederile art. 68 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului, informează comitetul de monitorizare cu privire la observațiile Comisiei Europene și colaborează cu ACIS și Autoritatea de certificare și plată pentru întreprinderea acțiunilor necesare în soluționarea observațiilor;
17. furnizează ACIS informațiile solicitate pentru verificarea ex-ante, monitorizarea anuală și verificarea ex-posta respectării principiului adiționalității, în conformitate cu prevederile art. 15 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului;
18. furnizează, în limita competențelor, informațiile necesare ACIS și Autorității de certificare și plată pentru îndeplinirea de către acestea a atribuțiilor prevăzute la art. 8 și la 20;
19. pune la dispoziția Comisiei Europene, la cerere, lista operațiunilor încheiate care fac obiectul închiderii parțiale în conformitate cu prevederile art. 88 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului;
20. asigură prevenirea neregulilor, identifică neregulile, constată creanțele bugetare și asigură recuperarea sumelor rezultate din nereguli, în limita competențelor;
21. transmite Autorității de certificare și plată rapoarte privind neregulile identificate și sumele plătite necuvenit, precum și rapoarte privind recuperarea sumelor plătite necuvenit, a celor neutilizate și a celor rezultate din nereguli;
22. elaborează, cu sprijinul celorlalte structuri implicate, descrierea sistemelor de management și control pentru programul operațional gestionat;
23. elaborează și implementează Planul multianual de evaluare și se asigură că acesta este utilizat ca instrument strategic și de management pe parcursul implementării programului operațional;
24. informează comitetul de monitorizare asupra rezultatelor evaluărilor și asupra modalităților propuse pentru implementarea acestora;
25. elaborează și implementează Planul de comunicare pentru programul operațional de care este responsabilă;
26. asigură îndeplinirea obligațiilor legate de informare și publicitate, în conformitate cu prevederile secțiunii 1 din Regulamentul (CE) nr. 1.828/2006 al Comisiei;
27. contribuie, împreună cu ACIS, la dezvoltarea SMIS – CSNR;
28. pentru obiectivul cooperare teritorială europeană asigură dezvoltarea SMIS – CTE, sub coordonarea ACIS;
29. asigură înregistrarea și actualizarea cu celeritate a informațiilor în SMIS – CSNR/SMIS – CTE, fiind responsabilă de acuratețea, integritatea și nivelul de completare a datelor privind programul operațional gestionat;
30. colaborează cu ACIS în vederea asigurării unui cadru procedural eficient și armonios pentru implementarea instrumentelor structurale;
31. colaborează cu ACIS pentru realizarea activităților de informare privind instrumentele structurale;
32. încheie contracte de finanțare cu beneficiarii proiectelor aprobate, prin care se asigură de respectarea condițiilor specifice referitoare la implementarea proiectului, în conformitate cu regulamentele comunitare aplicabile și cu legislația națională în vigoare;
33. elaborează decizii/ordine de finanțare, prin care se stabilesc obligațiile structurilor cu rol de autoritate de management/organism intermediar/beneficiar;
34. elaborează documentele necesare în vederea fundamentării programării bugetare a surselor reprezentând fonduri externe nerambursabile primite din instrumentele structurale, precum și a celor alocate de bugetul de stat pentru prefinanțare, cofinanțare și finanțare a cheltuielilor neeligibile;
35. verifică îndeplinirea condițiilor pentru plata prefinanțării către beneficiari, autorizează plata acesteia, efectuează plata, după caz și, ulterior, asigură recuperarea prefinanțării;
36. în urma verificărilor efectuate în conformitate cu prevederile art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului și ale art. 13 din Regulamentul (CE) nr.1,828/2006 al Comisiei autorizează plățile, elaborează și transmite Autorității de certificare și plată cereri de rambursare și/sau declarații de cheltuieli validate și efectuează plățile către beneficiar, după caz;
37. elaborează și transmite Autorității de certificare și plată previziuni realiste pentru contractările și plățile aferente programului operațional, în vederea respectării de către Autoritatea de certificare și plată a prevederilor art. 76 alin. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului;
38. verifică și avizează proiectele legislative inițiate de alte structuri implicate în gestionarea instrumentelor structurale la nivel național și care ar putea afecta direct sau indirect implementarea programului operațional pe care îl gestionează;
39. inițiază și promovează propuneri legislative în vederea îmbunătățirii condițiilor de implementare a programului operațional pe care îl gestionează;
40. pentru obiectivul cooperare teritorială europeană îndeplinește orice alte atribuții menționate în regulamentele specifice.
3.3. Atribuțiile Autorităților de certificare și plată
Autoritatea de certificare și plată are următoarele atribuții principale:
1. asigură îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 61 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului și la art. 104 din Regulamentul (CE) nr. 718/2007 al Comisiei;
2. asigură transmiterea către Comisia Europeană a documentelor prevăzute la art. 20 din Regulamentul (CE) nr. 1.828/2006 al Comisiei, la art. 104 și 133 din Regulamentul (CE) nr. 718/2007 al Comisiei;
3. asigură transmiterea la Comisia Europeană, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, a previziunilor cererilor de plată care vor fi transmise pentru acel an, precum și pentru anul următor;
4. în cazul proiectelor în care nu a fost posibilă estimarea veniturilor în avans, asigură deducerea sumelor reprezentând veniturile obținute din proiecte, pe o perioadă de 5 ani de la finalizarea unei operațiuni, din declarațiile de cheltuieli transmise la Comisia Europeană, până cel târziu la închiderea parțială sau finală a programului, și corectează corespunzător cererea de plată finală;
5. asigură deschiderea și gestionarea contului/conturilor necesare primirii de la Comisia Europeană a prefinanțării, plăților intermediare și finale aferente programelor operaționale pentru care autoritatea de management se află în România;
6. efectuează plățile către beneficiari din instrumente structurale și din cofinanțarea asigurată de la bugetul de stat, în cazul Programului operațional sectorial „Transport” și Programului operațional sectorial „Mediu”;
7. efectuează transferul sumelor din FEDR, FSE și IPA către unitățile de plată ale autorităților de management pentru restul programelor operaționale;
8. efectuează corecțiile financiare, în conformitate cu prevederile art. 98 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului și ale art. 138 din Regulamentul (CE) nr. 718/2007 al Comisiei;
9. avizează și, după caz, propune modificarea legislației privind eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale;
10. colaborează cu ACIS și cu autoritățile de management la analizarea necesității și oportunității realocării de fonduri între programele operaționale;
11. avizează proiectul de ordin comun al ministrului economiei și finanțelor și al ministrului coordonator al autorității de management pentru aprobarea documentelor-cadru de implementare a programelor operaționale și a modificărilor acestora;
12. participă la comitetele de monitorizare pentru programele operaționale organizate de autoritățile de management;
13. participă la reuniunile COCOF, în situația în care pe ordinea de zi se află subiecte în legătură cu activitatea Autorității de certificare și plată;
14. contribuie, împreună cu ACIS, la dezvoltarea SMIS – CSNR;
15. asigură înregistrarea și actualizarea cu celeritate a informațiilor în SMIS – CSNR, fiind responsabilă de acuratețea, integritatea și nivelul de completare a datelor aferente activității sale;
16. avizează, împreună cu ACIS, documentele elaborate de autoritățile de management în vederea fundamentării programării bugetare a surselor reprezentând fonduri externe nerambursabile primite din instrumentele structurale, precum și a celor alocate de bugetul de stat pentru prefinanțare, cofinanțare și finanțare a cheltuielilor neeligibile;
17. centralizează și comunică Departamentului pentru lupta antifraudă (DLAF) neregulile ce i-au fost raportate de către autoritățile de management, organismele intermediare și/sau autoritatea de audit, precum și cele rezultate din constatările proprii.
3.4. Atribuțiile altor instituții
Organismele intermediare au atribuții delegate de la autoritatea de management pentru implementarea programului operațional aflat în gestiune. Pentru obiectivul cooperare teritorială europeană, secretariatul tehnic comun și punctul de informare/biroul secretariatul tehnic comun au atribuții delegate de autoritatea comună de management/secretariatul tehnic comun pentru implementarea programului operațional aflat în gestiune. Delegarea de atribuții către un organism intermediar/secretariat tehnic comun și reglementarea mecanismelor de coordonare și control ale acestuia de către autoritatea care deleagă se realizează pe bază de acord. Autoritățile de management rămân responsabile pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor delegate.
Cap. 4.
Evaluarea proiectelor și eligibilitatea cheltuielilor
4.1. Evaluarea proiectelor
4.1.1. Considerații Generale
Din punct de vedere juridic, etapa evaluării proiectelor este în fapt o preetapă de contractare a finanțării din fonduri europene care are natura juridică a unei oferte depuse de către un posibil beneficiar în conformitate cu cererea de ofertă transmisă de către Autoritatea de Management sub forma ghidului solicitantului. Ghidul solicitantului emis de către Autoritatea de Management reprezintă punctul de plecare în demersul de finanțare a activității prin sistemul fondurilor europene. După publicarea Ghidului Solicitantului, potențialii beneficiari își evaluează în primă fază eligibilitatea instituțională, anume dacă entitatea pe care o reprezintă este eligibilă sau nu pentru a aplica pentru o astfel de finanțare. În situația în care din această evaluare rezultă faptul că nu este eligibilă instituțional, reprezentanții entității trebuie să analizeze dacă aspectele de neeligibilitate sunt insurmontabile sau pot fi depășite prin gruparea în consorții funcționale cu alți parteneri sau prin închirierea unor spații suplimentare (de ex.) pentru desfășurarea activităților propuse. Dacă ulterior, din punct de vedere instituțional se rezolvă toate problemele se poate trece la etapa următoare, anume evaluarea eligibilității inițiale a proiectului propus spre finanțare. Dorim să atragem atenția că societățile trebuie să verifice, dacă nu cumva sunt inactive fiscal sau dacă au sediul social expirat înainte de a depune cererea de finanțare pentru a nu se expune unor neplăceri suplimentare ulterioare. Proiectul propus spre finanțare trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate teoretică, dar și să fie un demers coerent de realizare a unei activități, adică scopul acestuia trebuie să fie unul convergent cu cel menționat în ghidul solicitantului, iar proiectul finanțat trebuie să aibă capacitatea de autoreproducere fie prin autofinanțare ulterioară sau prin posibilitatea de extindere a efectelor pozitive ale activităților finanțate către alte zone ce nu au beneficiat de o astfel de finanțare. Fiecare autoritate de management își desemnează prin proceduri sistemul de evaluare și are opțiunea de folosire a unor evaluatori interni sau de externalizare a serviciilor de evaluare.
4.1.2. Aspecte practice privind procedura de depunere, selecție și evaluare
Prezentul subcapitol prezintă aspecte comune pentru Ghidurile solicitantului depuse pe diferite programe operaționale, demersul nostru științific constând în încercarea de a sistematiza structura pentru a fi inteligibilă beneficiarilor.
În partea introductivă ghidurile solicitantului prezintă succint programul operațional sectorial, axa prioritară finanțată în cadrul acestei sesiuni, strategia de finanțare, complementaritatea cu alte programe de finanțare (dacă este cazul), alocarea financiară și o scurtă trecere în revistă a cadrului legislativ. De obicei aceste chestiuni sunt cuprinse în Cap.1, Informații Generale sau Considerații generale. În cadrul aceluiași capitol mai pot apărea Glosare de termeni, Abrevieri sau legislația aplicabilă. Partea centrală a Ghidurilor Solicitantului cuprinde însă Regulile speciale privind sesiunea de depunere de proiecte, așa numitul CORE DOCUMENT, ce trebuie citit cu foarte mare atenție de către beneficiarii interesați.
Verificarea eligibilității cererii de finanțare (inclusiv anexele la cererea de finanțare) în cadrul Programelor Operațional Sectoriale se va face în baza unor criterii de eligibilitate a solicitantului/partenerului, respectiv a proiectului propus pentru finanțare pe baza criteriilor enumerate în continuare și incluse în grila de verificare a eligibilității.
Referitor la această categorie a eligibilității solicitanților/partenerilor, fiecare ghid prezintă propria grilă. Prezentăm spre exemplificare o grilă specifică POS Mediu dintr-un Ghid al Solicitantului propus în anul 2012.
Solicitantul eligibil este entitatea care îndeplinește următoarele criterii (se aplică și în cazul partenerilor în cazul în care aceștia implementează activități din proiect):
De cele mai multe ori însă solicitanții eligibili sunt întreprinderile mari, întreprinderile mici și mijlocii. Trebuie să menționăm faptul că sucursalele, agențiile, reprezentanțele societăților comerciale sau alte unități fără personalitate juridică nu sunt eligibile. În cadrul acestei operațiuni se acordă sprijin financiar pentru proiecte care vizează activități economice eligibile din sectoare eligibile, definite conform codificării CAEN Rev. 2 (Ordinul nr. 337 din 20 aprilie 2007 al președintelui Institutului Național de Statistică privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională – CAEN cu modificǎrile și completǎrile ulterioare) și prevăzute în Anexe – sectoare eligibile – coduri CAEN. (de obicei)
De asemenea, solicitantul persoană juridică trebuie să îndeplinească toate criteriile instituționale, legale și financiare, conform criteriilor de eligibilitate ale solicitantului așa cum apar în anexe.
CEREREA DE PROPUNERI DE PROIECTE
Cererea de propuneri de proiecte constă în depunerea de către solicitanți, la Organismul Intermediar sau la Autoritatea de Management după caz a Cererilor de finanțare (CRF) până la termenul limită anunțat. Perioada de depunere a proiectelor sunt prevăzute în cererea de propuneri de proiecte. După expirarea termenului limită, Cererile de finanțare depuse vor urma un proces de verificare a conformității administrative și a eligibilității solicitanților și proiectelor, precum și de evaluare financiară și tehnică în vederea identificării acelor propuneri a căror calitate corespunde finanțării din fondurile europene. Un comitet de selecție ierarhizează, pe baza punctajului obținut în procesul de evaluare (în ordine descrescătoare), toate Cererile de finanțare care au trecut de etapa de evaluare și întocmește lista cererilor de finanțare aprobate (în limita fondurilor precizate în cererea de propuneri de proiecte). În cazul majorității proiectelor CRF-ul se depune electronic prin aplicații de tip Action Web urmând ca documentele originale să fie prezentate doar în etapa de contractare.
CEREREA DE FINANȚARE
1. Completarea Dosarului cererii de finanțare
Pentru fiecare proiect propus spre cofinanțare solicitantul va întocmi un Dosar al CRF (denumit în cele ce urmează Dosar).
Dosarul, în original, va cuprinde, în mod obligatoriu, un OPIS și documentele prevăzute în OPIS, în original sau copie.
Completarea CRF și a celorlalte documente prevăzute în Opis, după caz, se va face conform instrucțiunilor prezentate în Ghidul Solicitantului și va urmări Formatul standard al Cererii de finanțare prezentat în Anexa la Ghidul Solicitantului. De asemenea, formatul standard al cererii de finanțare trebuie să fie disponibil, pentru descărcare, în format electronic, de pe site-ul Organismului Intermediar sau al Autorității de Management. CRF va fi însoțită de toate anexele prevăzute în ghidul solicitantului, întocmite/emise în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Pentru acele documente originale care, conform legii, rămân în posesia solicitantului (ex: bilanț contabil avizat de administrația financiară etc.), copiile trebuie să fie certificate de solicitant cu mențiunea „Conform cu originalul”, semnate de către reprezentantul legal al solicitantului și ștampilate cu ștampila societății, pe fiecare pagină. Completarea de către solicitant a tuturor secțiunilor din CRF este obligatorie. Nu se admit modificări ale secțiunilor CRF. Dosarul completat și toată documentația depusă de solicitant vor fi redactatate la calculator. Se recomandă utilizarea formatului Times New Roman, 12, în LIMBA ROMÂNĂ.
După completare, dosarul în original, cuprinzând opisul și toate documentele prevăzute în acesta:
se semnează de către reprezentantul legal pe fiecare pagină, în partea dreaptă, în josul paginii și se ștampilează lizibil pe fiecare pagină, în josul paginii, pe partea dreaptă;
se numerotează toate paginile, în ordine,
se multiplică în 2 exemplare de către solicitant;
se îndosariează dosarul în original și fiecare din cele două copii, separat;
se realizează un CD cu forma electronică a CRF, identică cu originalul, în format Word.
Se recomandă solicitantului ca, pe lângă cele 3 dosare (originalul și cele două copii) depuse ca urmare a lansării oficiale a Cererii de propuneri de proiecte, să își realizeze și un dosar propriu (în copie), ca probă martor.
În cadrul altor programe, cum este de exemplu POSDRU, documentația se depune doar în precontractare, cererea de finanțare urmând a fi depusă în Actionweb (aplicație electronică) fără a se menționa numele aplicantului sau al partenerului pentru a nu influența procedura de evaluare și a-i asigura maximum de imparțialitate.
În cazul în care, în cadrul exemplarului original, există anumite desene, grafice sau vederi în plan color, copiile trebuie să respecte și ele aceeași formă.
Dosarul în original va avea înscris pe copertă, în partea superioară dreaptă, mențiunea „ORIGINAL”, iar dosarele în copie vor avea înscris în partea superioară în dreapta „COPIE Nr. 1” și „COPIE Nr. 2”, cu majuscule.
2. Transmiterea de către solicitant a dosarului
Cererii de finanțare
Dosarul în original și cele 2 copii, precum și CD-ul, vor fi introduse într-un colet sigilat și transmise prin curier sau depuse personal la registratura ME, la adresa de mai jos.
Partea exterioară a coletului sigilat trebuie să aibă, în mod obligatoriu o etichetă cu următoarele informații:
Destinatar:
Sector
Titlul proiectului:………………………………………………………..
Expeditor: (denumirea solicitantului):………………….
Adresa expeditorului:……………….
Număr de înregistrare al proiectului emis de solicitant:………………
Nr. pagini din dosarul original (N=……)
Valoarea proiectului (cu TVA )………………………….lei
Valoarea proiectului (fără TVA) …………………………..lei
Valoarea asistenței financiare nerambursabile solicitate…………………..lei
Dosarul transmis va primi un număr de înregistrare și un cod de înregistrare generat automat de Sistemul Unic de Management al Informației (SMIS) care vor fi precizate în orice corespondență viitoare între OI sau AM și solicitant și care va fi transmis solicitantului la prima scrisoare de cerere de clarificare/confirmare a eligibilității/respingere.
În cazul în care coletul sigilat este depus personal de către solicitant sau un reprezentant al solicitantului, la sediul OI sau AM, deponentul va primi numărul de înregistrare a coletului, în registrul OI sau AM cât și ora depunerii acestuia.
EVALUAREA ȘI SELECȚIA PROIECTELOR
Procesul de evaluare și selecție a proiectelor constă în parcurgerea următoarelor etape:
verificarea îndeplinirii criteriilor de conformitate administrativă și a celor de eligibilitate;
evaluarea tehnică și financiară;
selecția proiectelor.
Solicitantul este informat în scris despre rezultatele parcurgerii procesului de evaluare și selecție.
Verificarea îndeplinirii criteriilor de conformitate administrativă și de eligibilitate.
Această etapă constă în verificarea îndeplinirii criteriilor privind conformitatea administrativă a dosarului CRF și eligibilitatea solicitantului și a proiectului, în conformitate cu Lista de verificare a conformității administrative și a eligibilității. Fiecare criteriu din listă va fi evaluat prin DA sau NU. Vor fi acceptate pentru faza următoare, de evaluare, doar proiectele care vor primi calificativul DA la toate criteriile.
Prima fază a procesului constă în verificarea celor 3 criterii eliminatorii de transmitere. Cererile de finanțare care nu îndeplinesc criteriile de transmitere vor fi automat respinse. Cererile de finanțare acceptate vor intra în a doua fază a procesului, care constă în verificarea îndeplinirii celorlalte criterii de conformitate administrativă și a criteriilor de eligibilitate.
În cazul în care în cadrul acestei etape se constată lipsa unui document din lista celor menționate în Anexa la Ghidul Solictantului sau apare necesitatea corectării/completării unor informații inițiale, precum și dacă se apreciază că sunt necesare unele clarificări/informații suplimentare privind informațiile cuprinse în dosarul CRF, OI sau AM le poate solicita, în scris, solicitantului, care este obligat să transmită informația/documentul lipsă și/sau clarificarea în condițiile și termenul limită specificate în notificarea privind solicitarea de clarificări;
În cazul netransmiterii clarificărilor/informațiilor/ documentelor suplimentare în termen și în forma prevăzută de lege (în cazul unor documente oficiale) sau dacă nu se transmit toate datele solicitate, verificarea administrativă și a eligibilității cererii de finanțare va fi realizată conform informațiilor existente la data depunerii acesteia sau proiectul va fi exclus de la finanțare.
Numai Cererile de finanțare care îndeplinesc toate criteriile din lista prevăzută mai sus sunt admise în următoarea etapă a procesului de evaluare, respectiv evaluarea tehnică și financiară a proiectului.
La finalizarea procesului de verificarea administrativă și a eligibilității, solicitantul va fi informat în scris privind îndeplinirea sau neîndeplinirea criteriilor de conformitate administrativă și de eligibilitate, în principiu în termen de 5 zile lucrătoare. În unele situații termenul poate ajunge la până la 30 de zile.
Evaluarea tehnică și financiară a proiectului
Metodologia de evaluare tehnică și financiară a proiectului
Evaluarea tehnică și financiară a proiectelor permite aprecierea gradului în care proiectul răspunde obiectivelor POS-ului, calității și coerenței propunerii, maturității și sustenabilității proiectului, capacității instituționale și financiare a Solicitantului. Evaluarea tehnică și financiară a proiectului se va face pe baza CRF și a documentelor care însoțesc CRF (ex: studiu de fezabilitate, bilanț etc). Aceasta va fi realizată pe baza unei Grile de evaluare tehnică și financiară a proiectului, care utilizează criteriile de evaluare aprobate de către Comitetul de Monitorizare (CM) al respectivului POS.
Evaluatorii pot solicita, în scris, informații/clarificări suplimentare privind documentele evaluate în această etapă sau alte documente la care Solicitantul va trebui să răspundă, în condițiile și termenul limită specificate în solicitarea de clarificări. Informațiile suplimentare nu pot decât să clarifice o informație deja existentă și nu pot modifica substanțial proiectul.
În cazul netransmiterii clarificărilor/informațiilor/ documentelor suplimentare în termen sau dacă nu se transmit toate datele/documentele solicitate, evaluarea va fi realizată conform informațiilor existente la data depunerii acesteia sau proiectul va fi exclus de la finanțare.
Etapa de evaluare se finalizează printr-un raport de evaluare care este transmis Comitetului de Selecție.
În urma evaluării tehnice și financiare, proiectul primește un punctaj, cuprins, în principiu între 0 și 100 de puncte. Proiectul va fi propus pentru finanțare dacă cumulează un punctaj de minim 50 puncte și dacă nu a obținut 0 la niciunul din criterii/subcriterii.
În caz de balotaj (același număr de puncte obținute), în principiu proiectul care a obținut punctaj superior din punctul de vedere al relevanței va avea prioritate.
Evaluatorii pot propune anumite condiții pentru încheierea CF, care dacă sunt aprobate de Comitetul de selecție (CS) devin obligatorii pentru încheierea contractului.
În urma evaluării tehnico-economice, bugetul proiectului poate suferi modificări în sensul reducerii valorii cheltuielilor eligibile datorată:
– încadrarii greșite de către solicitant a unor cheltuieli neeligibile la categoria de cheltuieli eligibile
– unor cheltuieli care deși pot fi eligibile nu au legătură directă cu activitățile propuse în cadrul proiectului
– unor cheltuieli care deși pot fi eligibile sunt supradimensionate
– utilizării incorecte a unui procent de cofinanțare din fonduri publice.
Criterii de selecție
Criteriile de selecție sunt prezentate în Grila de evaluare tehnică și financiară a proiectului, în multe cazuri fiind atașate în anexă și vizează următoarele aspecte:
1. Relevanța proiectului, rezultată din contribuția proiectului la obiectivele POS operațiunii și la strategiile specifice naționale și regionale (crearea de locuri de muncă, creșterea productivității, structura investiției propuse, localizare în poli de competitivitate/poli de creștere etc.).
2. Calitatea și coerența proiectului, rezultată din calitatea propunerii tehnice și financiare: obiective și activități clare, planificarea adecvată a implementării, coerența obiectivelor planificate cu activitățile propuse, graficul de implementare și bugetul; identificarea riscurilor posibile și a soluțiilor pentru reducerea/evitarea acestora, după caz.
3. Maturitatea proiectului, rezultată de exemplu din disponibilitatea studiilor/licențelor/autorizațiilor necesare pentru implementarea proiectului, începerea procedurii de achiziții publice (unde este cazul) etc.
4. Sustenabilitatea proiectului rezultată din capacitatea potențialului beneficiar de a asigura operarea și menținerea investiției (tehnic, financiar, resurse umane) după terminarea proiectului, fără sprijin financiar public.
Estimările de cost
Estimarea costurilor trebuie să se facă în detaliu, să fie divizată pe componente ale proiectului, trebuie să fie susținută de ipoteze și bazată pe cifre în detaliu, astfel încât să permită o analiză detaliată. Estimările trebuie raportate la un an de bază și trebuie să indice costurile locale și pe cele provenite din finanțarea externă, taxele locale, proiectarea, supervizarea, costurile legale și de administrare asociate proiectului, taxele consultantului și subvențiile în caz de creștere a prețurilor și alte riscuri.
prezentarea în detaliu a costurilor de planificare, proiectare și supervizare a construcției, a costurilor de operare și întreținere precum și a celor de management. Se vor da detalii despre variațiile previzionate ale costurilor de operare și întreținere (estimările anuale și bazele de calcul).
furnizarea a unui program de cheltuieli estimate, anual, pentru fiecare proiect. Data plăților trebuie să corespundă cu data scadenței. Programul trebuie divizat astfel încât să reiasă cerințele pentru componentele majore ale proiectelor și trebuie corelat cu programul estimat de lucrări.
Analiza economico-financiară (AEF)
Analiza Financiară reflectă viabilitatea financiară a proiectului, capacitatea de generare a veniturilor și nevoia de asistență a granturilor.
Analiza trebuie să demonstreze capacitatea de suportabilitate a proiectului prin determinarea veniturilor și costurilor acestuia, indicatorii financiari precum valoarea actuală netă și rata internă de rentabilitate. Vor trebui revizuite tarifele, studiile socio-economice, gradului de suportabilitate a costurilor și necesitatea definirii fazelor programului de investiții, analiza cost-beneficiu și structura financiară a proiectului. O analiză a necesarului financiar trebuie făcută pentru stabilirea grantului. Cerințele minime pentru asistența UE prevăd că toate proiectele trebuie să fie sustenabile pe durata vieții economice – va trebui să existe un flux de venituri suficient ca să acopere costurile de operare și întreținere. Un al doilea aspect de importanță majoră al analizei financiare este estimarea nivelului de subvenții care este cerut pentru a face proiectul viabil din punct de vedere financiar.
Rațiunea finanțării din fonduri UE, sub formă de grant, este aceea că proiectele nu pot să acopere întregul cost de investiții și costurile de operare și întreținere din veniturile viitoare. Viitorul flux de venituri trebuie, cel puțin, să acopere costurile anuale de operare dar poate de asemenea să acopere unele părți din costurile de capital ale noii investiții, în sensul că fluxul de venituri poate rambursa un credit de la o bancă sau de la o alta instituție finanțatoare. Cu toate acestea, un anumit procentaj al costurilor de capital este posibil să nu poată fi acoperit din veniturile viitoare și va necesita subvenții pentru a face proiectul viabil financiar pe durata vieții sale. Acest element al costului va fi suportat prin fonduri UE.
Decizia Comitetului de Selecție
Comitetul de Selecție organizat de către OI sau AM, are responsabilitatea aprobării proiectelor care vor fi cofinanțate din fondurile europene. Pe baza rapoartelor de evaluare primite, Comitetul de Selecție ia una din următoarele decizii:
aprobă finanțarea proiectului cu conținutul tehnic și condițiile de finanțare neschimbate, definite în CRF;
aprobă finanțarea proiectului și condițiile de finanțare ale proiectului (prin acceptarea sau nu a propunerilor evaluatorilor). Astfel, unele proiecte pot fi aprobate cu conținutul tehnic original, dar cu diminuarea valorii finanțării nerambursabile conform celor de mai sus. Solicitantul va fi informat, în scris, asupra noilor condiții de finanțare a proiectului și a termenului de răspuns asupra acceptării acestora, în vederea semnării, în continuare a Contractului de finanțare;
respinge finanțarea proiectului.
În cazul în care Comitetul de Selecție nu are suficiente informații asupra proiectului pentru luarea unei decizii, acesta are dreptul să ceară solicitantului, în scris, informații suplimentare asupra unor documente existente. Solicitantul va trebui să transmită informațiile, în condițiile și termenul limită specificate în solicitarea de clarificări.
Prin scrisoare se solicită numai clarificarea unei informații deja existente și care să nu aducă modificări substanțiale proiectului. După primirea informației suplimentare proiectul poate fi propus următoarei întâlniri a Comitetului de Selecție.
Dacă informațiile oferite nu sunt suficiente pentru luarea deciziei, Comitetul de Selecție poate hotărî, cu majoritate de voturi, efectuarea unei vizite la fața locului. În acest sens, se va transmite solicitantului o scrisoare care cuprinde motivele, obiectul și data vizitei.
Lista proiectelor va fi definitivă după aprobarea ei de către AM. Lista cuprinde proiectele cu cel mai mare punctaj care se încadrează în bugetul apelului (care sunt propuse pentru finanțare) și în continuare în aceeași ordine a punctajelor, lista proiectelor cu punctaj peste limita minimă, care constituie lista de rezervă. Lista de rezervă este valabilă 6 luni de la data semnării ultimului contract de finanțare din lista de proiecte aprobate.
Lista Cererilor de Finanțare aprobate se publică pe site-ul AM al POS/ului în cauză și cuprinde numele beneficiarului, titlul proiectului, valoarea finanțării din fonduri publice a proiectului. Solicitantul este informat, în scris, că proiectul transmis a fost aprobat, prin intermediul unei notificări care conține principalele condiții necesare finanțării, inclusiv lista documentelor cerute la contractare și termenele pentru depunerea lor. Solicitantul trebuie să transmită OI o scrisoare de acceptare a finanțării în condițiile comunicate, în termen care de obicei este stabilit la 5 zile lucrătoare. Confirmarea solicitantului constituie o condiție pentru începerea contractării.
În cazul respingerii proiectului, solicitantul este informat, de asemenea, în scris, asupra motivelor care au dus la această decizie.
Proiectul va fi exclus, din procesul de evaluare și selecție pentru acordarea finanțării, în cazul în care:
A. solicitantul:
– furnizează informații false;
– nu transmite toate datele cerute;
– a încercat să obțină informații confidențiale sau să influențeze evaluatorii proiectului sau OIE în timpul procesului;
– nu respectă orice alte cerințe obligatorii prevăzute în prezentul Ghid.
B. nu se poate verifica în mod corespunzător îndeplinirea unui criteriu de conformitate administrativă sau de eligibilitate ori nu se poate realiza punctarea în mod corect a unui criteriu de evaluare, din informațiile disponibile prezentate inițial sau ca urmare a datelor primite în urma solicitărilor de clarificare/completare.
Contestații
În cazul în care, pe parcursul procesului de evaluare și selecție, solicitantul care se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim are dreptul să depună o contestație, în termen de 5 zile lucrătoare, de la primirea scrisorii de decizie privind respingerea CRF. Contestația va fi formulată în scris și depusă la sediul OI sau AM. În anumite situații termenele pot ajunge și la 10 zile lucrătoare la primirea scrisorii de decizie privind respingerea CRF.
Contestația scrisă trebuie să conțină minimum următoarele elemente obligatorii:
denumirea, sediul, codul unic de înregistrare și numele persoanelor care reprezintă contestatarul și calitatea lor;
titlul proiectului depus;
obiectul contestației și motivarea acesteia;
elementele probatorii de susținere a contestației contestația;
semnătura reprezentantului solicitantului și ștamplila beneficiarului.
Lipsa acestor elemente, precum și nerespectarea termenului de depunere atrage respingerea contestației sau decăderea din dreptul de a contesta. Analiza contestației se va efectua de către o Comisie de soluționare a contestațiilor. Perioada de soluționare a contestației este de maxim 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Decizia asupra contestației va fi comunicată în scris contestatarului. În cazul acceptării contestației, Cererea de finanțare, care a format obiectul acesteia, va parcurge etapa următoare din procesul de selecție, în conformitate cu dispozițiile Ghidului Solicitantului.
Împotriva soluției Comisiei de soluționare a contestațiilor, beneficiarii pot depune o acțiune în instanță prin care să conteste decizia.
Etapa următoare este semnarea CF între OIE și solicitant. Înainte de semnarea CF, solicitantul al cărui proiect a fost selectat trebuie să prezinte la OIE lista documentelor cerute prin notificarea de aprobare a cererii de finanțare
4.2. Semnarea contractului de finanțare. Analiză practică și simularea eventualelor probleme pe un contract tip de finanțare, model POSDRU și pe un contract model APDRP Măsura 112
CONTRACT DE FINANȚARE
Numărul de identificare al contractului:
POSDRU/Call/DMI/G/Id proiect
– Titlul proiectului: „………………………………….”
Nr. de înregistrare OI POSDRU…………………… :
Cererea de finanțare nr………….., din data de……………….., a fost aprobată în data de……………………. pentru o finanțare nerambursabilă în valoare de…………………… LEI.
PARTEA 1:
1. Preambul
Baza legală pentru acordarea finanțării:
* Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, aprobat prin Decizia CE nr. 5811/22.11.2007;
* Regulamentul CE nr. 1081/2006 privind Fondul Social European (FSE);
* Regulamentul CE nr. 1083/2006 pentru stabilirea prevederilor generale pentru Fondul European pentru Dezvoltarea Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune, cu modificările și completările ulterioare;
* Regulamentul CE nr. 1828/2006 pentru stabilirea regulilor de implementare a Regulamentului CE nr. 1083/2006 pentru stabilirea prevederilor generale pentru Fondul European pentru Dezvoltarea Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și a Regulamentului CE nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regională;
* Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, cu modificările și completările ulterioare;
* Ordinul nr. 2548/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 64/2009, privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, cu modificările și completările ulterioare;
* Hotărârea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale;
* Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare;
* Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcții privind implementarea Programului Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”, cu modificările și completările ulterioare;
* Ordinul comun MMFPS/MFP nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013”;
* Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 31/2010 privind aprobarea Manualului de identitate vizuală pentru instrumentele structurale 2007-2013 în România;
* Celelalte reglementări comunitare și naționale aplicabile.
2. Delegare de funcții
(1) În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcții privind implementarea Programului operațional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013” și cu prevederile actelor adiționale la aceste acorduri, AMPOSDRU a delegat o parte din competențele, atribuțiile, angajamentele, obligațiile și/sau drepturile sale prevăzute de prezentul contract de finanțare către Organismele intermediare pentru Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, denumite în continuare OIPOSDRU delegat.
(2) Conform prevederilor actelor menționate la alin. (1), OIPOSDRU delegat este responsabil cu gestionarea proiectelor de grant din cadrul următoarelor axe prioritare și domenii majore de intervenție din POSDRU 2007-2013:
Axa Prioritară „………………”
Domeniul Major de Intervenție „………………”
(3) Expresia „AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, după caz” se va citi AMPOSDRU sau OIPOSDRU delegat, în funcție de încadrarea, respectiv neîncadrarea, într-unul dintre Domeniile Majore de Intervenție precizate la alin. (2).
În considerarea acestei delegări de funcții, OIPOSDRU delegat va exercita o parte din atribuțiile, competențele, drepturile, obligațiile sau angajamentele prevăzute în prezentul contract, care au legătură cu modificarea, rezilierea, monitorizarea și derularea contractului.
PARTEA 2:
CONDIȚII GENERALE ȘI SPECIALE
Organismul intermediar (regional) pentru Programul operațional sectorial pentru „Dezvoltarea resurselor umane” ……………….., cu sediul în strada ……………………….., nr. ………, localitatea ………………………….., județul ………………….., România, cod poștal ……………………, telefon: …………………………., fax:…………….., poșta electronică: …………, cod fiscal ……………………., reprezentat legal prin………………………………………., (funcția deținută ………………………….), denumit în continuare OIPOSDRU – delegat, pe de o parte
și
[Persoana juridică]………………………………………………………., înființată la data de……………………….. cod de identificare fiscală……………….., înregistrată la……………………………….sub nr……./……/……………., cu sediul în localitatea………………….., str……………………… nr………., județul…………………., România, telefon…………, fax…………………….., poștă electronică …………………….., reprezentată legal prin…………………… (funcția deținută………………………….), în calitate de beneficiară a finanțării, denumit în continuare Beneficiar, pe de altă parte,
au convenit următoarele:
Art. 1: Obiectul contractului
(1) Obiectul acestui contract îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat pentru implementarea Proiectului din Anexa 1 – Cererea de finanțare, denumit în continuare „Proiect”
(2) Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în prezentul contract și anexele acestuia pe care Beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă.
(3) Cererea de finanțare depusă de Beneficiar, aprobată ca urmare a procesului de evaluare și selecție, devine Anexa 1 la prezentul contract.
(4) Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să implementeze Proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract, cu instrucțiunile/deciziile emise de AMPOSDRU, cu legislația comunitară și națională.
Art. 2: Durata contractului
(1) Prezentul contract de finanțare intră în vigoare la data semnării de către ultima parte semnatară a contractului de finanțare, respectiv reprezentantul legal al OIPOSDRU delegat, sau de către reprezentantul legal al Beneficiarului și încetează la data executării integrale a oricăreia și a tuturor obligațiilor pe care Contractul și/sau legislația aplicabilă le stabilesc în sarcina părților contractante, în legătură cu sau decurgând din implementarea proiectului și/sau din acordarea finanțării nerambursabile prevăzute la art. 1.
(2) Data de începere a perioadei de implementare a Proiectului va fi prima zi lucrătoare a lunii următoare datei intrării în vigoare a contractului de finanțare. În situații bine justificate, ca urmare a solicitării beneficiarului OIPOSDRU delegat, poate decide decalarea începerii proiectului cu cel mult 3 luni, prin notificare, în conformitate cu prevederile art. 9 A alin. (12) lit. h).
(3) Perioada maximă de implementare a Proiectului este 24 (douăzecișipatru) luni.
(4) După expirarea perioadei de implementare se menține obligația beneficiarului, în conformitate cu art. 90 din Regulamentul CE 1083/2006 pentru stabilirea prevederilor generale privind Fondul European pentru Dezvoltarea Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune, de a păstra până la data de 31.12.2021 și de a pune la dispoziția AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, Autorității de Certificare și Plată, Autorității de Audit, Comisiei Europene, Oficiului European de Luptă Antifraudă, Curții Europene de Conturi, precum și oricărui alt organism abilitat să efectueze verificări asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabile, toate documentele corespunzătoare utilizării finanțării, cu posibilitatea prelungirii acestui termen până la închiderea oficială a Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Art. 3: Finanțarea Proiectului
Valoarea totală eligibilă a proiectului este estimată la…………………LEI (fără TVA), după cum urmează:
(2) AMPOSDRU acordă o finanțare nerambursabilă în sumă maximă de……………………. LEI (fără TVA), echivalentă cu………. % din valoarea totală eligibilă prevăzută la art. 3 alin. (1).
(3) Valoarea cheltuielilor generale de administrație/ cheltuieli indirecte va fi acordată în procent de…… % din valoarea totală a costurilor directe eligibile, mai puțin cheltuielile de tip FEDR.
(4) La finalizarea perioadei de implementare a Proiectului, finanțarea nerambursabilă acordată de AMPOSDRU va fi limitată la valoarea obținută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2) cheltuielilor totale eligibile validate.
Art. 4: Eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul Proiectului
Cheltuielile angajate pe perioada de implementare a Proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de: Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, de Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 1117/ 2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin POSDRU, de Ghidul Solicitantului, de prezentul contract, de instrucțiunile/deciziile AMPOSDRU, precum și de alte dispoziții legale aplicabile.
Art. 5: Acordarea prefinanțării
(1) Beneficiarul poate depune cererea de prefinanțare la OIPOSDRU delegat, după caz, în nume propriu, potrivit formatului standard stabilit, la care se vor anexa documentele precizate la art. 5 alin. (3). Cererea de prefinanțare se depune în termen de maxim 45 zile de la data începerii Perioadei de implementare a Proiectului așa cum este aceasta stabilit prin art. 2 alin. (2).
(2) Beneficiarii care au calitatea de ordonatori de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și ai bugetelor fondurilor speciale și entitățile aflate în subordine sau în coordonare finanțate integral din bugetele acestora, nu pot solicita sume cu titlu de prefinanțare, aceste fonduri fiind asigurate integral prin bugetul propriu, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 64/2009, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Sumele aferente prefinanțării se transferă Beneficiarului, care nu face parte din categoriile prevăzute la art. 5 alin. (2), în baza următoarelor documente:
a) Cererea de prefinanțare;
b) Formularul de identificare financiară și comunicarea/convenția emisă de Trezoreria Statului/banca comercială privind deschiderea unui cont dedicat Proiectului pentru primirea prefinanțării.
(4) În cazul proiectelor implementate în parteneriat, Beneficiarii menționați la art. 5 alin. (2) pot solicita acordarea de prefinanțare în numele partenerilor care sunt îndreptățiți să solicite prefinanțare, conform art. 2 alin. (3) lit. d) din O.U.G. nr. 64/2009, cu modificările și completările ulterioare și în conformitate cu procentele stabilite prin acordurile de parteneriat pentru fiecare partener.
(5) În cazul contractelor cu o durată mai mare de 1 an, în situația în care Beneficiarului i s-au acordat sume cu titlu de prefinanțare, în termen de cel mult un an de la data semnării contractului de finanțare, Beneficiarul are obligația prezentării unui contract de achiziție de bunuri/prestare de servicii/execuție de lucrări încheiat cu un operator economic. În cazul contractelor cu o durată de implementare de până la 1 an dar nu mai puțin de 6 luni, în situația în care Beneficiarului i s-au acordat sume cu titlu de prefinanțare, în termen de cel mult 6 luni de la data semnării contractului de finanțare Beneficiarul are obligația prezentării unui contract de achiziție de bunuri/prestare de servicii/execuție de lucrări încheiat cu un operator economic.
(6) În cazul în care Beneficiarul, din motive imputabile acestuia, nu a încheiat și nu face dovada încheierii unui contract de furnizare de bunuri/prestare de servicii/execuție de lucrări cu un operator economic, în termenul stabilit la art. 5 alin. (5), acesta are obligația de a restitui, la împlinirea termenului și de îndată, întreaga prefinanțare primită, urmând să plătească și penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere până la restituirea integrală a prefinanțării, penalități calculate la valoarea prefinanțării primite.
(7) În cazul proiectelor finanțate din cadrul axelor prioritare 1-6 ale POSDRU, prefinanțarea se acordă în două tranșe, în procent de maxim 30% din valoarea totală eligibilă a contractului de finanțare numai în următoarele condiții:
a) prima tranșă de prefinanțare va fi de max. 10% din valoarea totală eligibilă a contractului de finanțare;
b) a doua tranșă de prefinanțare, va fi de max. 20% din valoarea totală eligibilă a contractului de finanțare și va putea fi acordată doar după recuperarea unei sume echivalente a cel puțin 50% din prefinanțarea primită anterior.
(8) Prefinanțarea se va plăti în lei în contul special deschis de către beneficiar în conformitate cu prevederile prezentului contract de finanțare, a prevederilor O.U.G. nr. 64/2009, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordinului M.F.P. nr. 2548/2009, cu modificările și completările ulterioare, și va fi utilizat exclusiv pentru Proiect, de către beneficiar și partenerii săi.
(9) Beneficiarul și partenerii săi au obligația să deschidă conturi dedicate pentru primirea sumelor aferente prefinanțării, precum și conturi pentru primirea rambursării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, în conformitate cu prevederile art.
14 alin. (2) – (4), respectiv art. 34 și 35 ale Ordinului M.F.P. nr. 2548/2009 cu modificările și completările ulterioare.
Art. 6: Recuperarea prefinanțării
(1) Sumele acordate cu titlu de prefinanțare se vor recupera prin deducerea din fiecare cerere de rambursare intermediară solicitată a unui procent de 35% din valoarea cheltuielilor eligibile validate de OIPOSDRU delegat, (excluzând valoarea TVA). Prin excepție, pentru prima cerere de rambursare intermediară, mecanismul de recuperare a prefinanțării nu se va aplica.
Cu ocazia transmiterii ultimei cereri de rambursare intermediară OIPOSDRU delegat, va putea aplica un procent de recuperare a prefinanțării diferit de cel menționat anterior, astfel încât suma aferentă prefinanțării să fie recuperată integral înainte de depunerea cererii finale de rambursare.
(2) La data prezentării fiecărei cereri de rambursare intermediară, Beneficiarul va trebui să previzioneze fondurile disponibile care să acopere necesarul de finanțare al activităților prevăzute în cererea de finanțare punct 1.5 „Graficul activităților” pentru următoarele 3 luni de implementare a Proiectului, luând în considerare prevederile art. 7 alin. (1).
(3) Dacă prefinanțarea nu a fost recuperată integral înainte de depunerea cererii finale de rambursare, diferența rămasă nerecuperată trebuie plătită de către Beneficiar în contul AMPOSDRU, în termen de 15 zile calendaristice de la notificarea transmisă de către OIPOSDRU delegat. Beneficiarul este obligat să transmită o copie a ordinului de plată și a extrasului de cont aferent către OIPOSDRU delegat, în termen de 5 zile lucrătoare de la data efectuării plății.
În situația în care Beneficiarul nu efectuează plata diferenței rămasă de recuperat din prefinanțare în termenul menționat sau nu transmite la OIPOSDRU delegat o copie de pe ordinul de plată în termenul menționat anterior, acesta nu va depune cererea finală de rambursare, sau, dacă depune această cerere, termenul de plată al cererii finale de rambursare nu va începe să curgă până la îndeplinirea acestor obligații de către Beneficiar.
În situația în care valoarea diferenței de recuperat din prefinanțare este mai mică sau egală cu valoarea cererii finale de rambursare, AMPOSDRU are posibilitatea să opereze compensarea sumelor până la concurența diferenței de recuperat din prefinanțare, urmând a rambursa Beneficiarului restul rămas în urma compensării.
(4) Prefinanțarea transferată se va restitui de către Beneficiar în contul AMPOSDRU dacă nicio cerere de rambursare intermediară nu a fost depusă în termen de 6 (șase) luni de la data primirii acesteia de către Beneficiar sau de către Partener/Parteneri. Prefinanțarea se va restitui în termen de maxim 10 zile de la împlinirea termenului de 6 luni menționat anterior, fără a fi necesară o notificare în acest sens din partea AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, după caz.
(5) Prefinanțarea va fi utilizată exclusiv pentru implementarea activităților din cadrul Proiectului în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și ale eventualelor acte adiționale sau notificări ulterioare aprobate.
Art. 7: Rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul Proiectului și rambursarea finală
(1) Beneficiarul are obligația de a completa și transmite OIPOSDRU delegat graficul estimativ privind depunerea cererilor de rambursare (conform instrucțiunilor/deciziilor AMPOSDRU), în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de prefinanțare sau în termen de maxim 90 de zile de la data prevăzută la art. 2 alin. (2), în cazul în care Beneficiarul nu depune cererea de prefinanțare, dar în nici un caz mai târziu de 30 de zile înainte de depunerea primei cereri de rambursare. Nerespectarea acestui termen de 30 de zile poate atrage prorogarea termenului de efectuare a plății aferente cererii de rambursare intermediară, dar nu mai mult de 30 de zile.
(2) Beneficiarul are obligația, în cazul modificării graficului estimativ privind depunerea cererilor de rambursare transmis inițial, să transmită în scris OIPOSDRU delegat cu celeritate noile sale previziuni. În situația în care Beneficiarul nu depune noile previziuni în cazul modificării graficului estimativ privind depunerea cererilor de rambursare, iar cererile de rambursare intermediare depuse nu se încadrează în graficul depus conform art. 7 alin. (1), AMPOSDRU are dreptul să proroge termenul de efectuare a plății aferente cererii de rambursare în cauză, dar nu mai mult de 30 de zile.
(3) Beneficiarul are obligația de a depune cereri de rambursare pentru cheltuielile efectuate, în termen de maxim 3 luni de la efectuarea acestora, dar nu mai târziu de 6 luni de la data începerii perioadei de implementare a Proiectului. În caz contrar, OIPOSDRU delegat, va rezilia prezentul Contract de plin drept, fără îndeplinirea altor formalități și fără intervenția instanței judecătorești, cu excepția unei simple notificări de informare a Beneficiarului asupra rezilierii contractului de finanțare.
(4) Cererea de rambursare intermediară a cheltuielilor va fi transmisă la OIPOSDRU delegat, conform formatului standard comunicat prin instrucțiuni emise de AMPOSDRU.
(5) AMPOSDRU va face transferul sumelor aferente plăților în contul deschis de către Beneficiar, în sistemul Trezoreriei Statului, în cazul în care Beneficiarul are calitatea de instituție publică, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, sau în contul special deschis de către Beneficiar în sistemul Trezoreriei Statului sau la banca comercială pentru care a optat, pentru celelalte categorii de beneficiari, în conformitate cu prevederile O.U.G. 64/2009, cu modificările și completările ulterioare.
(6) Suma prefinanțării și a plăților intermediare nu poate să depășească 95% din valoarea eligibilă a contractului.
(7) Beneficiarul va transmite la OIPOSDRU delegat, cererile de rambursare însoțite de Evidența cheltuielilor, de Raportul tehnico-financiar, precum și de Raportul de verificare a cheltuielilor emis de auditorul financiar independent.
(8) În funcție de categoria de risc stabilită pentru proiect de către OIPOSDRU delegat Beneficiarul, pe baza solicitărilor OIPOSDRU delegat, va transmite documentele suport justificative solicitate. Prin excepție, pentru prima cerere de rambursare intermediară, Beneficiarul va transmite toate documentele suport justificative.
(9) Toate documentele-suport justificative aferente activităților derulate în cadrul Proiectului vor avea aplicată ștampila cu mențiunea „Solicitat rambursare FSE – POSDRU Id proiect”, în vederea evitării dublei finanțări.
(10) Cererea de rambursare finală va fi transmisă la OIPOSDRU delegat în termen de 60 zile de la finalizarea perioadei de implementare a Proiectului așa cum a fost definită în cadrul art. 2.
(11) Odată cu transmiterea fiecărei cereri de rambursare intermediară sau finală, Beneficiarul va transmite la OIPOSDRU delegat, un raport de verificare a cheltuielilor aferente cererilor de rambursare respective, emis de către un auditor financiar independent și autorizat în condițiile legii. Cererea de rambursare va purta mențiunea „Transmis spre auditare” și va fi semnată și datată de către auditorul financiar independent.
(12) Auditorul financiar independent și autorizat în condițiile legii, verifică faptul că toate cheltuielile declarate de Beneficiar în cererea de rambursare intermediară sau finală sunt reale, înregistrate corect în contabilitate și în evidența cheltuielilor și sunt eligibile în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și emite un raport de verificare a cheltuielilor în conformitate cu formatul standard furnizat de AMPOSDRU.
(13) În cazul în care în raportul de verificare a cheltuielilor întocmit de către auditor sunt identificate cheltuieli neeligibile, acestea nu vor fi incluse de către beneficiar în evidența cheltuielilor, anexă la cererea de rambursare intermediară și finală.
În situația în care sunt identificate cheltuieli neeligibile, care au fost însă certificate de auditorul financiar independent selectat conform art. 7 alin. (15), AMPOSDRU sau OIPOSDRU delegat își rezervă dreptul de a comunica Camerei Auditorilor Financiari din România situațiile de această natură, având în vedere prevederile protocolului încheiat între AMPOSDRU și Camera Auditorilor Financiari din România.
De asemenea, beneficiarul poate reține, din contravaloarea prestației auditorul, cotă parte în valoarea cheltuielilor considerate neeligibile de către AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat.
(14) Beneficiarul trebuie să pună la dispoziția auditorului financiar independent și autorizat în condițiile legii toate documentele și/sau informațiile solicitate și să asigure toate condițiile pentru verificarea cheltuielilor de către acesta.
(15) Auditorul financiar independent și autorizat în condițiile legii, va fi selectat cu respectarea condițiilor prevederilor legislației în vigoare privind achizițiile publice sau ale instrucțiunilor emise de AMPOSDRU, în cazul în care Beneficiarul nu reprezintă autoritate contractantă în sensul legislației naționale privind atribuirea contractelor de achiziție publică.
Prin excepție, pentru beneficiarii instituției publice care au constituit la nivelul instituției o structură specializată de audit intern, auditorul financiar poate fi reprezentat de către șeful/auditorul intern desemnat din cadrul acestei structuri pentru a verifica faptul că toate cheltuielile declarate de Beneficiar în cererea de rambursare intermediară și finală sunt reale, înregistrate corect și eligibile în conformitate cu prevederile contractului de finanțare.
Instituția publică poate contracta și un auditor financiar independent, care va fi selectat din cadrul membrilor activi ai Camerei Auditorilor Financiari din România, pentru a verifica faptul că toate cheltuielile declarate de Beneficiar în cererea de rambursare intermediară și finală au fost efectuate în conformitate cu prevederile contractului de finanțare.
Auditorul selectat inițial se comunică OIPOSDRU delegat prin intermediul unei simple adrese de înștiințare.
(16) În situația rezilierii contractului de servicii încheiat cu auditorul financiar independent, Beneficiarul va transmite la OIPOSDRU delegat o notificare, conform Articolului 9 litera A alin. (12) lit. g), și va justifica motivele care au condus la luarea acestei decizii.
Până la încheierea unui nou contract cu un auditor financiar independent, toate plățile aferente cererilor de rambursare intermediare/finale se suspendă.
(17) În cazul în care activitățile proiectului necesită efectuarea de plăți în valută, Beneficiarul va solicita spre rambursare contravaloarea în LEI a plății, la cursul Băncii Naționale a României din data efectuării plății în valută.
(18) AMPOSDRU poate restitui categoriilor de beneficiari prevăzuți la art. 15 alin. (1) din O.U.G. 64/2009, cu modificările și completările ulterioare, sumele aferente contravalorii TVA plătite, aferente cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul Proiectului, după încheierea unui act adițional la prezentul contract de finanțare.
(19) Pe parcursul implementării proiectului, cheltuielile considerate neeligibile la verificarea cererii de rambursare vor fi suportate exclusiv de către Beneficiar și/sau Partenerii acestuia.
Art. 8: Informarea și publicitatea Proiectului
(1) Beneficiarul are obligația de a respecta prevederile regulamentelor comunitare și legislației naționale în vigoare cu privire la măsurile de informare și publicitate, precum și prevederile Manualului de Identitate Vizuală pentru POSDRU 2007-2013.
(2) Beneficiarul are obligația de a:
a) asigura vizibilitatea adecvată, transparența și promovarea corespunzătoare a Proiectului, a obiectivelor și rezultatelor obținute;
b) asigura informarea opiniei publice prin mijloace de informare adecvate privind asistența financiară nerambursabilă obținută din fondurile europene;
c) asigura, la demararea și la finalizarea Proiectului, informarea tuturor părților implicate în proiect cu privire la finanțarea obținută și la rezultatele proiectului, cu menționarea faptului că acordarea cofinanțării s-a realizat prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, din Fondul Social European. Obligativitatea asigurării de către beneficiari a publicității proiectelor este prevăzută în Regulamentul CE nr. 1828/2006 și se aplică oricărui tip de proiect (lucrări, achiziții, asistență tehnică etc.).
d) notifica în mod clar și prin mijloace adecvate faptul că Proiectul implementat a fost selectat în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 cofinanțat din Fondul Social European;
e) asigura că orice document, inclusiv certificatele de participare sau diplomele, obținute în cadrul Proiectului, vor include un paragraf sau o mențiune care să facă referire la faptul că Proiectul este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 însoțită de expresia „Investește în oameni!”;
f) asigura resursele bugetare corespunzătoare pentru activitățile și produsele de informare și comunicare.
(3) Toate măsurile de informare și publicitate care vor fi implementate în cadrul Proiectului, vor respecta prevederile Manualului de Identitate Vizuală pentru POSDRU 2007-2013 și vor include următoarele:
a) sigla, Uniunii Europene, în conformitate cu standardele grafice prevăzute de regulamentele comunitare, însoțit de textul „UNIUNEA EUROPEANĂ” (cu majuscule);
b) sigla Guvernului României, însoțit de textul GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE – AMPOSDRU (cu majuscule);
c) sigla Instrumentelor Structurale în România cu textul „Instrumente Structurale 2007-2013”;
d) sigla Fondului Social European cu textul „Fondul Social European – POSDRU 2007-2013”;
e) declarația „Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013” însoțită de expresia „Investește în oameni!”.
Art. 9: Obligațiile părților
A. Obligațiile Beneficiarului
(1) Beneficiarul trebuie să asigure managementul și implementarea Proiectului în concordanță cu prevederile acestui contract, ale legislației comunitare și naționale și cu instrucțiunile emise de AMPOSDRU, cu maximum de profesionalism, eficiență și în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu.
(2) Beneficiarul, în calitate de semnatar al contractului, are responsabilitatea finală în fața AMPOSDRU și OIPOSDRU delegat pentru implementarea proiectului. Parteneriatul constituit pentru implementarea proiectului (dacă există) și consemnat prin Acordul de Parteneriat anexă la prezentul contract, va răspunde în mod solidar sau individual în fața AMPOSDRU și OIPOSDRU delegat pentru implementarea Proiectului, pentru acțiunile sau inacțiunile beneficiarului sau fiecăruia dintre parteneri ori a prestatorilor serviciilor externalizate pentru managementul sau implementarea proiectului.
(3) Beneficiarul are obligația de a solicita în scris punctul de vedere oficial al AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, după caz, cu privire la orice aspect survenit în implementarea Proiectului de natură să afecteze buna implementare a acestuia, precum și în orice situație în care apar neclarități cu privire la clauzele prezentului contract.
(4) Beneficiarul/Partenerii vor deschide contul/conturile de proiect în sistemul Trezoreriei Statului, în cazul în care fac parte din categoria instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare. Celelalte categorii de beneficiari/ parteneri pot opta pentru deschiderea contului/conturilor speciale de proiect în sistemul Trezoreriei Statului sau la o bancă comercială.
(5) Beneficiarul/Partenerul este obligat să utilizeze fondurile din contul/conturile Proiectului exclusiv pentru plățile necesare implementării activităților Proiectului, în conformitate cu anexa 1 – Cererea de finanțare.
(6) Beneficiarul trebuie să țină o evidență contabilă analitică a Proiectului, utilizând conturi analitice pentru reflectarea tuturor operațiunilor referitoare la implementarea Proiectului, în conformitate cu dispozițiile legale.
Beneficiarul va avea obligația utilizării unui expert contabil care va semna și va data documentele contabile aferente operațiunilor din cadrul Proiectului.
Pentru beneficiarii instituții publice care au constituit la nivelul instituției publice un compartiment de contabilitate, expertul contabil poate fi reprezentat de către șeful sau coordonatorul compartimentului de contabilitate. În caz contrar, conducătorul instituției publice va putea contracta un expert contabil/contabil autorizat, membru activ al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, pentru a asigura certificarea modului de păstrare/asigurare a contabilității Proiectului, în conformitate cu prevederile prezentului contract de finanțare.
Expertul contabil, în cazul achiziționării de servicii de această natură, va fi selectat de către Beneficiar din cadrul membrilor activi ai Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, cu respectarea prevederilor legislației în vigoare privind achizițiile publice sau ale instrucțiunilor/deciziilor emise de AMPOSDRU în cazul în care Beneficiarul nu reprezintă autoritate contractantă în sensul O.U.G nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare și cu încadrarea în limitele și condițiile reglementate de art. 9 și 10 ale prezentului contract.
Cheltuielile cu expertul contabil/contabilul autorizat se fundamentează în bugetul estimat al proiectului la capitolul bugetar „Resurse umane” sau la capitolul bugetar „Alte tipuri de costuri”, dacă sunt externalizați (subcontractați).
(7) Documentele originale pe baza cărora se înregistrează în contabilitatea Beneficiarul cheltuielile efectuate în cadrul Proiectului vor fi ștampilate cu mențiunea „Solicitat rambursare FSE – POSDRU/Call/DMI/G//Id proiect”, în vederea evitării dublei finanțări.
(8) În vederea efectuării reconcilierii contabile între conturile contabile ale AMPOSDRU și cele ale Beneficiarului pentru operațiunile gestionate în cadrul Proiectului, beneficiarii au obligația transmiterii unei notificări cu privire la reconcilierea contabilă, conform formularului standard prevăzut în legislația în vigoare, în termen de 30 de zile de la plata cererii de rambursare finale.
(9) Beneficiarul are obligația transmiterii tuturor datelor și informațiilor solicitate de către AMPOSDRU sau OIPOSDRU delegat, în vederea efectuării reconcilierii contabile dintre conturile sale contabile și cele ale AMPOSDRU pentru operațiunile gestionate în cadrul proiectului finanțat din POSDRU.
(10) Reconcilierea contabilă dintre AMPOSDRU și Beneficiar va viza numai sumele care au fost transferate ca prefinanțare și rambursare.
(11) În situația în care implementarea Proiectului presupune achiziționarea de bunuri, servicii ori execuția de lucrări, inclusiv externalizarea managementului proiectului, contabilității sau auditului financiar, Beneficiarul are obligația de a respecta prevederile legislației naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice sau ale instrucțiunilor/deciziilor emise de AMPOSDRU, în cazul în care Beneficiarul nu reprezintă autoritate contractantă în sensul legislației naționale privind atribuirea contractelor de achiziții publice.
(12) Beneficiarul are obligația de a notifica în scris OIPOSDRU delegat cu cel puțin 15 (cincisprezece) zile înainte de data la care dorește ca modificarea să producă efecte, în următoarele situații:
a) modificări intervenite în bugetul estimat al proiectului, în limita a 15% între capitole bugetare, (având în vedere că ambele capitole bugetare implicate în modificare trebuie să respecte plafonul de 15%), cu excepția cheltuielilor de tip FEDR și a cheltuielilor generale de administrație, cu justificarea motivelor care au condus la aceasta;
b) schimbarea adresei sediului social al beneficiarului;
c) schimbarea contului special deschis pentru Proiect;
d) înlocuirea sau introducerea de membri noi în echipa de management ori a experților pe termen lung din cadrul echipei de implementare a Proiectului;
e) înlocuirea reprezentantului legal;
f) modificarea planului de implementare a activităților;
g) înlocuirea auditorului;
h) decalarea începerii implementării Proiectului, în condițiile prezentului contract de finanțare;
i) solicitarea utilizării sumei alocate pentru rezerva de contingență, în limita a 15% între capitolele bugetare (având în vedere ca ambele capitole bugetare implicate în modificare trebuie să respecte plafonul de 15%);
j) orice alte modificări ale cererii de finanțare, cu excepția celor reglementate de articolului 9 A alin. (14);
(13) Orice notificare transmisă de Beneficiar către OIPOSDRU delegat în conformitate cu prevederile art. 9 A alin. (12) va fi considerată valabilă numai dacă a fost făcută în scris, în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului și/sau cu instrucțiunile/deciziile AMPOSDRU, semnată de către reprezentantul legal și ștampilată corespunzător. Pentru modificarea sau introducerea membrilor echipei de management sau experților pe termen lung este necesară prezentarea CV-urilor aferente persoanelor înlocuite și a celor nou introduse, semnate și datate de cei în cauză în original; se vor prezenta diplome, adeverințe, sau alte documente legate de justificarea CV-urilor persoanelor propuse în proiect, în copie. Beneficiarul și partenerii înțeleg și acceptă faptul că declarațiile false sau informațiile false în documentele remise OIPOSDRU delegat, inclusiv în CV-uri, intră sub incidența legii penale.
Aspectele care fac obiectul unei notificări pot fi supuse aprobării OIPOSDRU delegat și prin act adițional, caz în care propunerile formulate nu vor fi respinse și vor fi supuse regulilor aplicabile aprobării actelor adiționale la contractul de finanțare.
– Secțiunea „Date financiare”, subsecțiunea referitoare la justificarea și detalierea bugetului din cuprinsul Anexei 1 – „Cererea de finanțare” la contractul de finanțare, cuprinde estimări orientative cu privire la fundamentarea bugetului propus pentru proiectul finanțat. În cazul în care, pe durata implementării proiectului, apar modificări ale valorilor estimate inițial, nu este necesară inițierea unei notificări sau a unui act adițional către OIPOSDRU responsabil.
Beneficiarul va considera notificarea aprobată tacit, dacă în termen de 15 (cincisprezece) zile de la data înregistrării la sediul OIPOSDRU delegat nu sunt formulate obiecții cu privire la modificarea solicitată.
Dacă sunt formulate obiecții cu privire la modificarea solicitată, inclusiv prin e-mail, Beneficiarul va proceda conform solicitărilor formulate de OIPOSDRU delegat. Dacă beneficiarul furnizează clarificările solicitate în termen de 5 zile de la data solicitării acestor clarificări de către OIPOSDRU delegat, termenul în care notificarea propusă va produce efecte juridice nu se va reseta sau prelungi peste cele 15 zile.
(14) Beneficiarul are obligația de a solicita încheierea de către OIPOSDRU delegat a unui act adițional, în următoarele situații:
a) orice modificare a bugetului estimat al Proiectului, generată de:
– redistribuiri de sume care depășesc limita a 15% între capitolele bugetare aferente costurilor eligibile ale Proiectului, în condițiile în care se păstrează nemodificată valoarea totală eligibilă a Proiectului, cu justificarea detaliată a motivelor care au condus la aceasta;
– modificarea cheltuielilor de tip FEDR, cu respectarea procentului maxim permis, conform Ghidului solicitantului, cu justificarea detaliată a motivelor care au condus la aceasta, inclusiv în cazul în care sumele nu depășesc limita a 15%;
– modificarea cheltuielilor generale de administrație, cu respectarea procentului maxim permis, conform Ghidului solicitantului, cu justificarea detaliată a motivelor care au condus la aceasta, inclusiv în cazul în care sumele nu depășesc limita a 15%;
– orice modificare ce are ca efect scăderea valorii totale eligibile a Proiectului, față de varianta inițială, cu justificarea detaliată a motivelor care au condus la aceasta;
b) includerea de noi activități eligibile și/sau introducerea unor categorii de participanți, cu respectarea prevederilor Ghidului solicitantului aferent proiectului finanțat, care să contribuie la atingerea rezultatelor și obiectivului specific al Proiectului;
c) modificarea duratei de implementare a Proiectului în limita prevăzută la art. 2 alin. (3);
d) la solicitarea explicită, exprimată în scris, a AMPOSDRU sau OIPOSDRU delegat;
e) suspendarea executării contractului, pentru o perioadă care să-i permită finalizarea implementării proiectului în cadrul perioadei de programare;
f) înlocuirea unuia din partenerii din proiect cu alt partener cu o capacitate operațională și financiară cel puțin similară, care îndeplinește condițiile reglementate de Ghidul Solicitantului și instrucțiunile/deciziile AMPOSDRU și care își asumă cel puțin ducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate de partenerul înlocuit;
g) solicitarea utilizării sumei alocate pentru rezerva de contingență, pentru suma care depășește limita a 15% între capitolele bugetare;
h) modificarea indicatorilor înregistrați cererea de finanțare aprobată;
i) Corectarea erorilor de redactare/introducere a cifrelor în sistemul informatic, introducerea de noi categorii de grup țintă sau modificarea caracteristicilor grupului țintă, cu respectarea prevederilor Ghidului solicitantului aferent proiectului finanțat.
(15) Beneficiarul va solicita la OIPOSDRU delegat, încheierea unui act adițional pentru aspectele menționate la art. 9A alin. (14) cu cel puțin 30 de zile înainte de data la care dorește ca modificarea să producă efecte juridice. Actul adițional va fi considerat valabil încheiat, va intra în vigoare și va produce efecte juridice dacă a fost semnat și ștampilat de către reprezentantul legal al Beneficiarului și, ulterior, semnat și ștampilat și de către reprezentantul legal al OIPOSDRU delegat.
Un act adițional nu poate avea scopul sau efectul de a produce schimbări în contract care ar pune în discuție decizia de acordare a finanțării nerambursabile sau care ar fi contrare principiului tratamentului egal al solicitanților.
(16) În orice altă situație care nu a fost enunțată la art. 9A alin. (12) și art. 9A alin. (14), Beneficiarul are dreptul de a solicita OIPOSDRU delegat un punct de vedere oficial.
(17) Beneficiarul are obligația de a raporta stadiul implementării Proiectului prin transmiterea de rapoarte tehnico-financiare (conform formatului standard comunicat prin instrucțiuni ale AMPOSDRU), în conformitate cu Articolul 7.
Raportul tehnico-financiar va fi însoțit de Formularul individual de înregistrare a grupului-țintă (conform formatului standard comunicat prin instrucțiuni ale AMPOSDRU) actualizat în funcție de modificările survenite în perioada raportată, în format electronic.
(18) Beneficiarul are obligația de a respecta prevederile Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, transpusă în legislația națională prin Legea nr.677/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și prevederile Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice, transpusă în legislația națională prin Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, cu modificările și completările ulterioare.
Beneficiarul va informa persoanele din grupul-țintă al Proiectului despre obligativitatea sa de a furniza datele lor personale, cu respectarea dispozițiilor legale menționate. În acest sens, participanții sau reprezentanții lor legali vor semna o declarație de consimțământ prin care își dau acordul cu privire la utilizarea și prelucrarea datelor personale.
(19) Pe toată perioada de implementare a proiectului, Beneficiarul va transmite OIPOSDRU delegat, la fiecare 3 (trei) luni, previziuni actualizate privind cheltuielile care urmează a fi efectuate în trimestrul următor, în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului, luând în considerare și prevederile art. 7 privind termenele estimate de rambursare a cheltuielilor efectuate în cadrul Proiectului.
(20) Beneficiarul are obligația de a pune la dispoziția AMPOSDRU sau OIPOSDRU delegat, Autorității de Certificare și Plată, Autorității de Audit, Departamentului de Luptă Antifraudă, Comisiei Europene, Curții Europene de Conturi și/sau oricărui alt organism abilitat să verifice modul de utilizare a finanțării nerambursabile, la cerere și în termen, documentele și/sau informațiile solicitate și să asigure toate condițiile pentru efectuarea verificărilor la fața locului.
(21) În vederea efectuării verificărilor prevăzute la art. 9A alin. (20), Beneficiarul se angajează să acorde dreptul de acces la locurile și spațiile unde se implementează sau a fost implementat Proiectul în conformitate cu art. 2 alin. (2); art. 9A alin. (20); art. 9A alin. (22) și art. 9A alin. (25), inclusiv acces la sistemele informatice, și să pună la dispoziție documentele solicitate privind gestiunea tehnică și financiară a Proiectului, atât pe suport hârtie, cât și în format electronic.
Documentele trebuie să fie ușor accesibile și arhivate astfel încât să permită verificarea lor. Beneficiarul este obligat să informeze organismele și autoritățile menționate la art. 9A alin. (20) cu privire la locația arhivării documentelor, în termen de 3 (trei) zile de la transmiterea solicitării de către OIPOSDRU delegat.
(22) Beneficiarul are obligația de a păstra toate documentele originale (și în copie conform cu originalul documentele partenerilor), inclusiv documentele contabile, privind activitățile și cheltuielile eligibile în vederea asigurării unei piste de audit adecvate, în conformitate cu regulamentele comunitare și naționale.
Toate documentele vor fi păstrate până la 31 decembrie 2021, cu posibilitatea prelungirii acestui termen până la închiderea oficială a POSDRU.
(23) În cazul nerespectării prevederilor art. 9A alin. (22), Beneficiarul este obligat să restituie întreaga sumă primită, aferentă proiectului, reprezentând asistența financiară nerambursabilă din cofinanțarea FSE, precum și cofinanțarea aferentă alocată din fonduri de la bugetul de stat, inclusiv dobânzile și/sau penalitățile aferente calculate conform legislației în vigoare.
(24) Beneficiarul este obligat să declare pe propria răspundere și să se asigure în permanență că finanțarea obținută pentru implementarea Proiectului nu se suprapune cu alte finanțări primite din bugetul de stat sau din alte bugete ale Comunității Europene, conform prevederilor Ghidului solicitantului.
(25) Beneficiarul se obligă să mențină destinația și să asigure exploatarea și mentenanța bunurilor și/sau echipamentelor achiziționate și lucrărilor efectuate în cadrul Proiectului pe o perioadă de cel puțin 3 (trei) ani după împlinirea perioadei de implementare a Proiectului. În cazul nerespectării acestei obligații, Beneficiarul se obligă să restituie AMPOSDRU contravaloarea echipamentelor achiziționate și lucrărilor efectuate în cadrul Proiectului, în termen de maximum 30 de zile de la data constatării de către AMPOSDRU sau OIPOSDRU delegat a încălcării acestei obligații de către Beneficiar.
Regimul juridic al achiziționării bunurilor imobile (clădiri deja construite și terenuri pe care se află acestea), în cadrul POSDRU, este stabilit prin Instrucțiune/Decizie emisă de AMPOSDRU și alte dispoziții legale.
Beneficiarul se obligă să asigure sustenabilitatea proiectului implementat, în conformitate cu Cererea de finanțare anexă a prezentului contract, pentru cel puțin 3 ani de la data finalizării implementării cererii de finanțare anexă a prezentului contract.
(26) Beneficiarul își va asuma integral răspunderea pentru prejudiciile cauzate terților din culpa sa pe parcursul implementării Proiectului.
(27) Beneficiarul declară pe propria răspundere și garantează că în cadrul Proiectului nu sunt incluse activități care fac obiectul schemelor de ajutor de stat/de minimis, și care pot fi finanțate prin intermediul acestor scheme. În cazul în care constată că există activități de această natură, va informa în scris OIPOSDRU delegat, cu privire la acest aspect.
(28) Beneficiarul, conform prevederilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 606/23.06.2010, pentru asigurarea finanțării cheltuielilor necesare implementării proiectului finanțat din instrumente structurale, poate constitui garanții în favoarea unei instituții de credit, sub forma gajării sau ipotecării asupra activelor fixe care fac obiectul contractului de finanțare, în condițiile legii.
Beneficiarul este obligat să transmită AMPOSDRU sau OIPOSDRU delegat, după caz, o copie a contractului de credit și gaj/ipotecă în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la semnarea acestuia.
Termenii și condițiile specifice conform cărora Beneficiarul poate beneficia de prevederile prezentului alineat, se pot stabili prin Instrucțiune/Decizie emisă de AMPOSDRU.
B. Obligațiile AMPOSDRU și OIPOSDRU delegat
(1) OIPOSDRU delegat, are obligația de a informa Beneficiarul, în timp util, cu privire la orice decizie luată care poate afecta implementarea proiectului.
(2) OIPOSDRU delegat, are obligația de a informa Beneficiarul cu privire la rapoartele, concluziile și recomandările care au impact asupra proiectului acestuia, formulate de către Comisia Europeană și orice altă autoritate competentă.
(3) OIPOSDRU delegat, are obligația de a sprijini Beneficiarul prin furnizarea informațiilor sau clarificărilor pe care acesta le consideră necesare pentru implementarea proiectului.
(4) AMPOSDRU va efectua transferul prefinanțării, în condițiile prevăzute în prezentul contract de finanțare, în termen de maxim 15 (cincisprezece) zile de la data înregistrării cererii de prefinanțare la AMPOSDRU sau OIPOSDRU delegat, însoțită de toate documentele solicitate prin prezentul Contract. În situația nedepunerii acestor documente, AMPOSDRU nu va efectua plata prefinanțării.
(5) AMPOSDRU va efectua rambursarea cheltuielilor în termen de maximum 30 (treizeci) de zile calendaristice de la data înregistrării cererii de rambursare, însoțită de toate documentele solicitate prin prezentul contract. Termenul de 30 (treizeci) de zile calendaristice se suspendă în cazul în care Beneficiarul nu trimite cererea de rambursare cu respectarea condițiilor din prezentul contract de finanțare. Beneficiarul care are calitatea de ordonator de credite al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetelor fondurilor speciale și beneficiarul care reprezintă o entitate aflată în subordinea sau în coordonarea acestuia și care este finanțat integral de la bugetele acestuia vor primi din partea OIPOSDRU delegat o notificare privind validarea cheltuielilor privind contribuția comunitară la finanțarea acordată și care au fost declarate prin cererile de rambursare, iar ulterior au fost virate de către AMPOSDRU ca venit la bugetul din care a fost finanțat proiectul respectiv.
(6) În vederea validării cheltuielilor, OIPOSDRU delegat, are obligația verificării tuturor operațiunilor efectuate pentru implementarea proiectului pe care le consideră necesare, a cererilor de prefinanțare/rambursare intermediară/rambursare finală și a rapoartelor tehnico-financiare transmise de către Beneficiar.
Documentele suport justificative privind cheltuielile declarate vor fi prezentate de către Beneficiar la solicitarea OIPOSDRU delegat, în conformitate cu prevederile art. 7 al prezentului contract de finanțare.
(7) OIPOSDRU delegat, monitorizează din punct de vedere tehnic și financiar în vederea asigurării legalității, regularității, conformității și realității tuturor activităților aferente implementării proiectului care face obiectul prezentului contract de finanțare.
(8) OIPOSDRU delegat, are obligația de a efectua verificarea la fața locului a activităților aferente implementării proiectului, în conformitate cu prevederile art. 9 B alin. (7), asigurând cel puțin o vizită de monitorizare pentru fiecare an de implementare a proiectului.
(9) OIPOSDRU delegat, are obligația de a răspunde la o solicitare prevăzută la art. 9 A alin. (16) în termen de maxim 15 (cincisprezece) zile de la primirea acesteia. În cazuri urgente justificate de către Beneficiar, OIPOSDRU delegat va răspunde solicitării Beneficiarului în termen de 5 zile de la primirea solicitării.
(10) AMPOSDRU va informa despre data închiderii oficiale/parțiale a POSDRU prin intermediul mijloacelor publice de informare.
Art. 10: Subcontractarea și cesiunea
(1) În cazul externalizării/subcontractării unor activități din cadrul proiectului, responsabilitatea totală în raport de AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat revine în final Beneficiarului, în conformitate cu dispozițiile legale.
(2) Valoarea maximă care va face obiectul externalizării nu poate depăși 49 % din valoarea totală eligibilă a proiectului.
(3) Prezentul contract, precum și toate drepturile și obligațiile decurgând din implementarea acestuia nu pot face obiectul cesiunii totale sau parțiale, novației, subrogației sau a oricărui alt mecanism de transmisiune și/sau transformare a obligațiilor și drepturilor din contractul de finanțare de către Beneficiar.
(4) Managementul proiectului poate fi externalizat (subcontractat) integral sau parțial.
(5) Beneficiarul are obligația de a respecta prevederile legislației naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice sau, în cazul în care Beneficiarul nu reprezintă autoritate contractantă în sensul legislației naționale privind atribuirea contractelor de achiziții publice, are obligația respectării instrucțiunilor emise de AMPOSDRU pentru derularea procedurilor de achiziție în cursul implementării proiectelor contractate.
(6) Subcontractorii nu sunt parteneri sau asociați ai beneficiarului sau partenerilor în baza prezentului contract.
(7) Valoarea maximă a externalizării, reglementată la art. 10 alin. (2), nu include contractele de achiziție publică care au ca obiect furnizarea de produse (contracte de furnizare), achiziția de imobile și execuția de lucrări, acestea intrând sub incidența cheltuielilor de tip FEDR și a categoriei de cheltuieli aferente managementului de proiect (materiale consumabile).
(8) Pentru toate activitățile externalizate (subcontractate), subcontractorii (inclusiv Persoană Fizică Autorizată) se angajează să furnizeze organismelor de audit și de control, inclusiv AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, toate informațiile necesare privind activitățile subcontractate. În acest sens, în calitate de beneficiar aveți obligația de a asigura disponibilitatea tuturor informațiilor prin contractul încheiat cu prestatorul sau cu prestatorii.
(9) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile și externalizării către persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, cabinete individuale, sau alte forme de organizare echivalente.
Art. 11: Nereguli
(1) Prin „neregulă” se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.
(2) Constatarea neregulilor și recuperarea sumelor plătite necorespunzător se realizează conform prevederilor legale în domeniu, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările și completările ulterioare, și a Hotărârii Guvernului nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003.
(3) În cazul sumelor plătite necorespunzător de către AMPOSDRU, Beneficiarul are obligația de a restitui sumele respective în termen de 15 (cincisprezece) zile de la data transmiterii referatului de restituire de către AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat în conformitate cu dispozițiile legale. Începând cu ziua a 16-a (șaisprezecea) se vor calcula majorări de întârziere pentru fiecare zi de întârziere în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare la data respectivă pentru fiecare zi de întârziere.
Art. 12: Conflictul de interese și regimul incompatibilităților
(1) Reprezintă conflict de interese orice situație care împiedică părțile contractante să aibă o atitudine profesionistă, obiectivă și imparțială sau să execute activitățile prevăzute în prezentul contract într-o manieră profesionistă, obiectivă și imparțială, din motive referitoare la familie, viață personală, afinități politice ori naționale, interese economice sau orice alte interese. Interesele anterior menționate includ orice avantaj pentru persoana în cauză, soțul/soția, rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv.
(2) Părțile contractante se obligă să întreprindă toate diligențele necesare pentru a evita orice conflict de interese sau incompatibilitate definită de legislația românească și europeană în vigoare și să se informeze reciproc, cu celeritate, în legătură cu orice situație care dă naștere sau este posibil să dea naștere unui astfel de conflict.
(3) Dispozițiile menționate la art. 12 alin. (1) și art. 12 alin. (2) se aplică partenerilor, subcontractorilor, angajaților Beneficiarului, precum și angajaților AMPOSDRU sau OIPOSDRU delegat implicați în realizarea prevederilor prezentului contract.
(4) AMPOSDRU și OIPOSDRU delegat își rezervă dreptul de a verifica dacă măsurile luate de Beneficiar sunt potrivite și de a solicita Beneficiarului să ia măsuri suplimentare, dacă este necesar, pentru evitarea conflictului de interese sau a unei incompatibilități sau de a rezilia contractul de plin drept, fără punere în întârziere, fără intervenția unui tribunal arbitral/unei instanțe judecătorești și fără îndeplinirea altor formalități, cu excepția transmiterii către Beneficiar a unei simple informări cu privire la rezilierea contractului, în cazul identificării unui conflict de interese sau unei incompatibilități.
Art. 13: Modificări și completări la contract
(1) Orice modificare a Contractului se va face cu acordul ambelor părți prin aprobarea unei notificări sau prin încheierea unui act adițional, cu excepția modificărilor determinate de schimbări în legislația națională și/sau europeană care vor intra în vigoare la data menționată în actul normativ respectiv, fără a fi necesar în prealabil acordul Beneficiarului.
În situația modificărilor determinate de schimbări în legislația națională, OIPOSDRU delegat va notifica Beneficiarul în acest sens. Modelul-cadru de notificare ce vizează modificări determinate de schimbări în legislația națională și/sau europeană va fi elaborat și aprobat prin Instrucțiune/Decizie la nivelul AMPOSDRU.
(2) Beneficiarul trebuie să informeze OIPOSDRU delegat, despre orice situație care poate determina întârzierea executării Contractului în termen de 5 (cinci) zile de la data luării la cunoștință despre aceasta. Beneficiarul poate solicita, cu cel puțin 30 de zile înainte de sfârșitul perioadei de implementare a Proiectului, prelungirea duratei de implementare a acestuia, cu respectarea duratei maxime de implementare a Proiectului conform Ghidului Solicitantului aferent proiectului finanțat, fără a afecta bugetul Proiectului. Beneficiarul va transmite solicitarea însoțită de documente justificative.
(3) În situații bine justificate, atunci când există dificultăți în atingerea indicatorilor stabiliți, inclusiv în selectarea numărului de persoane propus de Beneficiar în cadrul grupului/grupurilor țintă, așa cum a fost specificat în cadrul Cererii de finanțare, Anexa 1 a prezentului contract, Beneficiarul va putea solicita prin act adițional o modificare sau o reducere a indicatorilor propuși pentru grupul/grupurile-țintă într-un procent de maxim 25% din valoarea stabilită inițial pentru fiecare grup-țintă, acolo unde este cazul. Această reducere a numărului de persoane din cadrul grupului/grupurilor țintă va determina și o reducere corespunzătoare a valorii totale eligibile a Proiectului. Corectarea erorilor de redactare/introducere a cifrelor în sistemul informatic, introducerea de noi categorii de grup țintă sau modificarea caracteristicilor grupului țintă nu intră sub incidența acestui alineat și fac obiectul unei propuneri de act adițional la contractul de finanțare, justificate corespunzător.
Art. 14: Forța majoră
(1) Prin forță majoră se înțelege acel eveniment imprevizibil, insurmontabil și imposibil de înlăturat independent de voința părților intervenit după data semnării Contractului, care împiedică executarea în tot sau în parte a Contractului și care exonerează de răspundere partea care o invocă.
(2) Pot constitui cauze de forță majoră evenimente cum ar fi: calamitățile naturale (cutremure, inundații, alunecări de teren), război, revoluție, embargo.
(3) Partea care invocă forță majoră are obligația de a notifica celeilalte părți cazul de forță majoră, în termen de 5 (cinci) zile de la data apariției și de a dovedi existența situației de forță majoră, în termen de cel mult 15 (cincisprezece) zile în baza unui certificat eliberat de autoritățile competente. De asemenea, are obligația de a comunica data încetării situației de forță majoră, în termen de 5 (cinci) zile.
(4) Părțile au obligația de a lua orice măsuri care le stau la dispoziție în vederea limitării consecințelor acțiunii de forță majoră.
(5) Dacă partea care invocă forța majoră nu procedează la notificarea începerii și încetării cazului de forța majoră, în condițiile și termenele prevăzute, va suporta toate daunele provocate celeilalte părți prin lipsa de notificare.
(6) Executarea Contractului va fi suspendată de la data apariției cazului de forță majoră pe perioada de acțiune a acesteia, fără a prejudicia drepturile ce se cuvin părților.
(7) În cazul în care forța majoră și/sau efectele acesteia obligă la suspendarea executării prezentului Contract pe o perioada mai mare de 3 (trei) luni, părțile se vor întâlni într-un termen de cel mult 10 (zece) zile de la expirarea acestei perioade, pentru a conveni asupra modului de continuare, modificare sau reziliere a Contractului.
Art. 15: Încetarea și suspendarea contractului
(1) În situația în care Beneficiarul, din motive imputabile acestuia, nu a început implementarea Proiectului în termen de 3 (trei) luni de la data precizată la art. 2 alin. (2), contractul se consideră reziliat de plin drept, fără îndeplinirea altor formalități și fără intervenția instanței judecătorești, cu excepția unei simple notificări de informare a Beneficiarului asupra rezilierii Contractului de finanțare.
(2) OIPOSDRU delegat, va rezilia Contractul de plin drept, fără intervenția instanței judecătorești și fără îndeplinirea altor formalități, cu excepția unei simple notificări de informare a Beneficiarului asupra rezilierii Contractului de finanțare dacă se constată neconcordanța între starea de fapt dovedită și cele declarate de către Beneficiar în cererea de finanțare, referitor la faptul că proiectul nu face obiectul unei alte finanțări din fonduri publice naționale și/sau comunitare și/sau nu a mai beneficiat de finanțare din alte programe naționale sau comunitare. În acest caz, Beneficiarul este obligat să restituie integral sumele primite, în termen de 10 zile de la data constatării neconcordanței referite anterior. De asemenea, după împlinirea termenului de 10 zile referit anterior, Beneficiarul va plăti și penalități în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere până la restituirea integrală a sumelor primite, penalități calculate la valoarea sumelor primite de Beneficiar.
(3) În cazul nerespectării prevederilor prezentului contract de finanțare de către Beneficiar, inclusiv în situația prevăzută la art. 15 alin. (1), după notificarea prealabilă a Beneficiarului, OIPOSDRU delegat, poate dispune rezilierea de plin drept a contractului fără intervenția instanței și fără îndeplinirea altor formalități, cu excepția unei simple notificări de informare a Beneficiarului asupra rezilierii contractului de finanțare. În situația rezilierii, Beneficiarul va fi obligat la restituirea în întregime a sumelor deja primite în cadrul contractului din asistență financiară nerambursabilă, la plata de majorări de întârziere și/sau daune interese.
(4) Anterior rezilierii contractului, AMPOSDRU poate suspenda plățile ca o măsură de precauție, după notificarea prealabilă a Beneficiarului.
(5) În cazul în care prezentul contract este reziliat din culpa Beneficiarului, acesta poate fi exclus de la participarea la selecția publică de proiecte și neacordarea finanțării nerambursabile pentru o perioadă de 2 (doi) ani.
(6) Dacă partenerul transnațional nu furnizează documentele suport solicitate în timp de 30 de zile de la data solicitării acestora, OIPOSDRU delegat poate decide să declare contractul de finanțare reziliat de plin drept, fără intervenția instanței și fără îndeplinirea altor formalități, cu excepția unei simple notificări de informare a Beneficiarului asupra rezilierii contractului de finanțare.
(7) Prin derogare de la prevederile art. 15 alin. (1) – (6), contractul de finanțare se consideră reziliat de plin drept, fără îndeplinirea altor formalități și fără intervenția instanței judecătorești, cu excepția unei simple notificări de informare a Beneficiarului asupra rezilierii Contractului de finanțare, în situația în care AMPOSDRU dispune în acest sens prin Instrucțiune/Decizie.
Art. 16: Legea aplicabilă
(1) Prevederile prezentului Contract de finanțare vor fi interpretate, înțelese și aplicate în conformitate cu legislația comunitară și/sau cea națională în vigoare.
(2) Contractul este guvernat de legea română.
Art. 17: Anexele contractului
(1) Următoarele documente sunt anexate la prezentul Contract și constituie parte integrantă a Contractului de finanțare:
– Anexa 1 Cererea de finanțare Anexa 2 Bugetul proiectului Anexa 3 Acord de Parteneriat
– Anexa 4 CV-urile echipei de management și echipei de implementare – dacă este cazul
(2) În cazul unui conflict între prevederile Anexelor contractului de finanțare și cele din Contractul de finanțare, prevederile Contractului de finanțare prevalează.
(3) AMPOSDRU va comunica prin Instrucțiuni/decizie modele și formate de formulare pentru aplicarea prevederilor prezentului Contract de finanțare.
Art. 18: Dispoziții finale
(1) Proprietatea, titlurile și drepturile de proprietate intelectuală și industrială privind rezultatele Proiectului, raportările și alte documente legate de acesta vor rămâne Beneficiarului. Beneficiarul va acorda AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, după caz dreptul de a utiliza gratuit și după cum consideră necesar toate documentele rezultate în urma Proiectului, oricare ar fi forma acestora, dacă nu se încalcă drepturile existente de proprietate industrială și intelectuală.
(2) AMPOSDRU își rezervă dreptul de a reduce parțial sau total finanțarea dacă această diminuare este cauzată de dificultăți în cadrul bugetului de stat. În acest sens, semnarea contractului de finanțare nu reprezintă în mod automat obligația necondiționată a AMPOSDRU de a finanța, până la finalizarea proiectului, valoarea angajată în cazul menționat mai sus. Riscul financiar asumat de beneficiar va fi luat în calcul la semnarea contractului, la modificarea sau prelungirea acestuia. Acordarea prezentei finanțări nu presupune obligația AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, după caz de a acorda și alte finanțări similare în viitor.
(3) AMPOSDRU și OIPOSDRU delegat își rezervă dreptul de a diminua corespunzător finanțarea acordată în situația în care indicatorii tehnici ai Proiectului prevăzuți în cererea de finanțare sunt neîndepliniți și/sau nerealizați conform cererii de finanțare aprobate.
(4) În cazul în care una dintre prevederile prezentului contract nu mai produce efecte juridice, celelalte prevederi rămân valabile, iar părțile semnatare vor proceda în așa fel încât să înlocuiască prin notificare sau schimb de adrese scrise clauza fără efecte juridice cu una permisă de lege, care să aibă scopul avut de clauza ce nu mai produce efecte juridice.
(5) Termenul de „zi” reprezintă zi calendaristică dacă nu se specifică în mod distinct.
(6) În eventualitatea unui litigiu între AMPOSDRU/OIPOSDRU delegat, după caz și Beneficiar, survenit în executarea sau în legătură cu executarea, interpretarea și în orice mod aplicarea acestui Contract, se vor depune toate diligențele pentru soluționarea acestuia pe cale amiabilă. În situația în care nu se poate ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă în termen de 30 zile de la data solicitării uneia dintre părțile contractante, litigiul se supune spre soluționare instanțelor judecătorești competente din România.
(7) Procentul aferent cheltuielilor generale de administrație reglementat în bugetul proiectului, indiferent de formă, va fi citit și luat în considerare ca fiind de „maxim” 5%, 7%, 15%, în funcție de specific; este permisă modificarea sumelor prevăzute pentru cheltuieli generale de administrație, prin act adițional, în conformitate cu prevederile art. 9 A alin. 14 al prezentului contract de finanțare.
(8) Prezentul Contract de finanțare constituie titlu executoriu.
(9) Prezentul contract de finanțare a fost încheiat în 2 (două) exemplare originale în limba română, un exemplar pentru OIPOSDRU delegat și un exemplar pentru Beneficiar.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 216 bis din data de 29 martie 2011
CONTRACT DE FINANȚARE
Nr. C112…………………………. /……………………………..
PENTRU ACORDAREA AJUTORULUI FINANCIAR NERAMBURSABIL ÎN CONDIȚIILE PROGRAMULUI NAȚIONAL PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ROMÂNIA
Între:
AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT – România, cu sediul în str. Știrbei Vodă nr. 43, sector 1, București, Tel.40-22-750/Fax40-21315.67.79; email: [anonimizat], reprezentată legal de
…………………………………………., în funcția de Director General, prin mandatar……………………………………………… – Director al Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit……………………………….. în calitate de Autoritate Contractantă, pe de o parte,
și
PERSOANĂ JURIDICĂ/PERSOANA FIZICĂ AUTORIZATĂ ………………………… înființată/autorizată la data de ………………, Cod Unic de înregistrare/Autorizație ………………………………, cu sediul în str. ………………………., județul ……………., cod poștal……………….., tel…………………., fax ……………………, cod RO…………. (Cod Unic de Inregistrare în Registrul Fermierilor alocat de APIA) reprezentată prin (nume) ……………………………. în funcția de ……. (calitatea de reprezentare ca Administrator, potrivit actului normativ privind organizarea și funcționarea entității/persoanei juridice respective și conform statutului/actului constitutiv al perosanei juridice respective), identificat prin B.I / C.I / PASS seria ………. nr………………………….., CNP ………………. în calitate de Beneficiar pe de altă parte,
s-a convenit încheierea prezentului Contract de Finanțare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil pe baza Cererii de finanțare nr. F ……………..în următoarele condiții:
Articolul 1 – Obiectul Contractului
1 (1) Obiectul acestui Contract îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă, pentru punerea în aplicare a Cererii de finanțare nr.…………………. intitulată: <titlul>
1 (2) Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în acest Contract, care este constituit din Contractul Cadru și anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă.
Cererea de finanțare depusă de beneficiar, rezultată în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul etapei de evaluare – selectare devine obligatorie pentru beneficiar.
1 (3) Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să desfășoare Proiectul pe propria răspundere.
Articolul 2 – Durata de execuție a contractului și
durata de valabilitate a contractului
2 (1) Durata de execuție a prezentului contract începe la data semnării acestuia de către ambele părți și este de maxim 36 luni calculate începând cu data semnării contractului de finanțare de ambele părți.
2 (2) Pentru proiectele care prevăd numai investiții pentru adaptarea la standardele comunitare, durata de execuție a contractului nu poate depăși durata maximă de execuție prevăzută la Art. 2 (1) chiar dacă termenul de grație impus de implementarea standardului respectiv, depășește această durată.
2 (3) Durata de valabilitate a contractului reprezintă durata de execuție a contractului de finanțare, la care se adaugă 3 ani de monitorizare de la data ultimei plăți făcută de către Autoritatea Contractantă.
Articolul 3 – Valoarea Contractului
3 (1) Autoritatea Contractantă se angajează să acorde un sprijin financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, de maximum……………………………….. Euro echivalentul a maxim……………….lei, astfel:
Prima tranșă de maximum……………………………….. Euro echivalentul a maxim……………….lei reprezentand 60% din valoarea totala prevazuta la art 3 (1).
A doua transa de maximum……………………………….. Euro echivalentul a maxim……………….lei reprezentand 40% din valoarea totală prevăzută la art 3 (1).
Cursul de schimb utilizat este cursul euro-leu cel mai recent stabilit de către Banca Central Europeană înaintea datei de 1 ianuarie a anului în cursul căruia a fost luată decizia de acordare a ajutorului (contractul de finanțare), publicat pe pagina web a Băncii Central Europene http://www.ecb.int/index.html.
Articolul 4 – Modalitatea de plată
4 (1) Beneficiarul va întocmi cererile de plată în conformitate cu Anexa II – Instrucțiuni de plată.
4 (2) Sprijinul pentru instalare va fi acordat sub formă de prime. Plata se va efectua pe baza cererilor de plată în 2 tranșe autorizate de Agenție depuse de beneficiari.
4 (3) Prima cerere de plată se va depune în maxim 10 de zile de la data semnării Contractului de finanțare și reprezintă 60% din valoarea prevăzută la Articolul 3 (1) și plata se va efectua în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către Autoritatea Contractantă.
4 (4) A doua cerere de plată se depune în maxim 33 de luni de la data semnării Contractului de finanțare, după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare și reprezintă 40% din valoarea prevăzută la Articolul 3 (1) și plata se va efectua în maxim 90 de zile de la data declarării conformității cererii de plată de către Autoritatea Contractantă.
Verificarea condițiilor celei de a doua tranșe de plată se efectuează în termenul de maxim 24 luni de la data acordării acesteia.
Articolul 5 – Dispoziții de plată
5 (1) Plata se va efectua pe baza cererilor de plată în conformitate cu Instrucțiunile de plată, Anexa II. Cursul de schimb utilizat este cursul euro-leu cel mai recent stabilit de către Banca Central Europeană înaintea datei de 1 ianuarie a anului în cursul căruia a fost luată decizia de acordare a ajutorului (contractul de finanțare), publicat pe pagina web a Băncii Central Europene http://www.ecb.int/index.html.
5 (2) Plățile se vor efectua în lei în următorul cont:
număr cont IBAN:
titular cont:
denumirea și adresa Băncii sau Trezoreriei de Stat:
Articolul 6 – Anexe
Următoarele documente sunt anexate la prezentul Contract și sunt parte integrantă a acestuia, având aceeași forță juridică:
Articolul 7 – Dispoziții legale
7 (1) Prezentul contract obligă părțile să respecte întocmai și cu bună credință fiecare dispoziție a acestuia în conformitate cu principiul obligativității contractului între părțile contractante în temeiul articolului 969 din Codul civil și reglementarilor în vigoare.
7 (2) Prezentul contract are natură administrativă în condițiile dispozițiilor legale aplicabile în materie de contencios administrativ, fiind încheiat în două exemplare originale, în limba Română, un original fiind pentru Autoritatea Contractantă și un original pentru Beneficiar.
7 (3) Acest contract intră în vigoare la data ultimei semnături menționate în contract.
7 (4) Datele beneficiarilor vor fi făcute publice în conformitate cu REGULAMENTUL (CE) NR. 259/2008 AL COMISIEI din 18 martie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE) nr. 1290/2005 al Consiliului în ceea ce privește publicarea informațiilor referitoare la beneficiarii fondurilor provenite din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) și din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și pot fi prelucrate de către organisme de audit și de investigare ale Comunităților sau ale statelor membre, în vederea protejării intereselor financiare ale Comunităților.
În cazul datelor cu caracter personal, informațiile sunt puse la dispoziție în conformitate cu cerințele Directivei 95/46/CE, iar beneficiarii sunt informați cu privire la drepturile lor în calitate de persoane vizate în temeiul respectivei directive și cu privire la procedurile aplicabile pentru exercitarea acestor drepturi.
Articolul 8 – Notificări și comunicări
8 (1) Orice comunicare sau notificare adresată de una din părți celeilalte, va fi socotită ca valabil îndeplinită dacă este transmisă la adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract.
8 (2) În cazul în care notificarea/comunicarea se face pe cale poștală, se va transmite prin intermediul unei scrisori recomandate, cu confirmare de primire și se consideră primită de destinatar la data menționată de oficiul poștal primitor pe această confirmare.
8 (3) Dacă notificarea/comunicarea se trimite prin fax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată.
8 (4) Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una din părți, dacă nu sunt confirmate prin intermediul uneia din modalitățile prevăzute la art. 8. alin 1), alin. 2) si alin. 3).
8 (5) În cazul în care notificarea/comunicarea prin fax sau pe cale poștală nu este posibilă, din motive neimputabile Autorității Contractante, notificarea/ comunicarea se va realiza prin publicitate. Notificarea/comunicarea prin publicitate se va realiza prin afișarea, concomitent, la sediul Autorității Contractante și pe pagina de internet a Autorității Contractante, a unui anunț în care se menționează că a fost emis un act administrativ pe numele Beneficiarului. Actul va fi considerat comunicat la expirarea termenului de 30 zile de la data afișării anunțului. Autoritatea Contractantă va menține afișarea anunțului timp de 30 zile de la data la care actul este considerat comunicat.
C1.1 – M 112
ANEXA I
PREVEDERI GENERALE
Articolul 1 – Obligații generale
1 (1) Beneficiarul se obligă să execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare, astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate și în urma verificarilor, modificărilor si completarilor efectuate pe parcursul etapei de evaluare și selecție.
1 (2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare.
1 (3) Beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract.
1 (4) Autoritatea Contractanta își rezervă dreptul de a nu încheia un nou contract cu Beneficiarul care nu și-a respectat obligațiile contractuale stipulate într-un contract de finanțare, încheiat anterior cu APDRP.
Articolul 2 – Obligații privind informarea și raportarea financiară și tehnică
2 (1) Beneficiarul este obligat să întocmească și să atașeze la fiecare cerere de plată declarații de cheltuieli și rapoarte de execuție, respectând Instrucțiunile de Plată – Anexa II la prezentul contract.
2 (2) Beneficiarul are obligația să furnizeze orice alte informații de natură tehnică sau financiară solicitate de Autoritatea Contractantă.
2 (3) Beneficiarul trebuie să transmită, semestrial, raportul de progres completat în formatul tip atașat la contractul de finanțare, prin care se vor raporta activitățile desfășurate stadiul realizării indicatorilor, rezultatele parțiale/finale obținute la momentul raportării.
În funcție de stadiul de progres transmis de beneficiar și în raport de respectarea termenelor stipulate în Contractul de Finanțare, Autoritatea Contractantă își rezervă dreptul de a rezilia Contractul de Finanțare în condițiile art. 11 (3).
Articolul 3 – Obligații
3 (1) Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenție Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare și să nu își înceteze activitatea agricolă.
3 (2) Beneficiarul care pentru realizarea obiectivelor are prevăzut un termen pentru adaptarea la standardele comunitare va depune documentul emis de autoritatea în domeniu care să ateste că standardul propus prin proiect a fost implementat, în termenul de grație impus de reglementările în vigoare.
3 (3) Beneficiarul își va asuma integral răspunderea pentru prejudiciile cauzate terților din culpa sa pe parcursul derulării obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare. Autoritatea Contractantă va fi degrevată de orice responsabilitate pentru prejudiciile cauzate terților din culpa Beneficiarului.
3 (4) Beneficiarul trebuie să demonstreze că cel puțin 30% din valoarea sprijinului acordat de către Autoritatea Contractantă îl investește pentru realizarea conformității cu standardele comunitare, modernizării și dezvoltarea exploatației agricole.
3 (5) Beneficiarul se obligă să restituie întreaga sumă primită dacă își încetează activitatea agricolă mai devreme de 3 ani de la data decontării celei de a doua tranșe de plată.
3 (6) Beneficiarul se obligă ca în termen de 36 de luni de la data semnării contractului de finanțare să urmeze un curs de formare profesională prin Măsura 111 „Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe”.
Articolul 4 – Conflict de interese
Beneficiarul va adopta o asemenea conduită care va evita conflictul de interese, definit conform legislației în vigoare.
Articolul 5 – Confidențialitate
Autoritatea Contractantă și Beneficiarul se angajează să păstreze confidențialitatea rapoartelor și a oricărui document, informație sau alt material de care se ia la cunoștință executarea prezentului contract. Informațiile pot fi furnizate doar autorităților competente.
Articolul 6 – Publicitate
6 (1) Autoritatea Contractantă cere ca, prin orice notă sau publicare făcută de Beneficiar privind obiectivele prevăzute în Planul de acaferi, incluzând o conferință sau un seminar, trebuie să specifice că a primit fonduri de la Uniunea Europeană. Beneficiarul trebuie să facă referiri la contribuția financiară a Comunității Europene în informația oferită, în rapoartele interne și anuale și în orice relație cu mass-media.
Articolul 7 – Dreptul de proprietate/utilizare a rezultatelor
7 (1) Drepturile de proprietate industrială și intelectuală rezultate din aplicarea obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare sunt drepturi exclusive ale Beneficiarului, beneficiarul fiind singurul răspunzător pentru drepturile de proprietate industrială sau intelectuală revendicate de terțe persoane.
7 (2) Prin derogare de la prevederile primului paragraf, Beneficiarul poate acorda Autorității Contractante dreptul de a utiliza în mod liber așa cum crede de cuviință, toate documentele care derivă din Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare, în orice formă a lor.
Articolul 8 – Monitorizarea și Evaluarea obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri
8 (1) Pe durata de valabilitate a prezentului contract, Beneficiarul trebuie să își asume obligația furnizării Autorității Contractante, Comisiei Europene și/sau agenților lor autorizați, a oricărui document sau informație în măsură să ajute la realizarea rapoartelor de monitorizare și evaluare ale obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare și să admită drepturile lor de acces descrise în art.14 (2).
8 (2) Rezultatul oricărei evaluări va fi pus la dispoziția părților contractante.
8 (3) Dacă pe parcursul perioadei de monitorizare respectiv perioada de 3 ani de la data ultimei plăți se constată următoarele situații:
obiectivele finanțate nu sunt utilizate conform scopului rezultat din cererea de finanțare sau sunt închiriate (date în folosința unei terțe persoane),
proiectului i se aduc modificări substanțiale,
nerespectarea obligațiilor statuate prin acest contract,
Autoritatea Contractantă va soma cu termen beneficiarul să remedieze deficiențele identificate. Beneficiarul are obligația de a realiza, la termenele specificate, remedierea deficientelor identificate, implementarea recomandarilor rezultate în urma misiunilor de control ale Autorității Contractante și/sau CE.
În cazul în care deficiențele nu sunt remediate în termenul acordat sau beneficiarul nu procedează la demararea operațiunilor de remediere în maximum 30 de zile calendaristice de la somare, Autoritatea Contractantă va proceda la recuperarea integrală a contravalorii ajutorului financiar public nerambursabil plătit.
8 (4) În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare respectiv perioada de 3 ani de la data ultimei plăți se constată că obiectivele/componentele investiției pentru care s-a acordat sprijinul financiar nerambursabil au fost înstrăinate (prin orice tip de act juridic care produce efectul înstrăinării) contravaloarea ajutorului financiar public nerambursabil va fi recuperată integral.
8 (5) În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu mai respectă condițiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (în funcție de gradul de afectare, gravitatea faptelor etc.):
a) fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanțare,
b) fie la recuperarea parțială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acțiunii/acțiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condițiile menționate, nefiind influențată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil.
8 (6) Beneficiarul are responsabilitatea ca pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului să mențină în funcțiune investiția realizată și să demonstreze utilitatea acesteia.
8 (7) Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat din obiectivul cererii de finanțare dacă se modifică substanțial proiectul sau în cazul în care acestea își modifică destinația într-o perioadă de 3 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți).
Articolul 9 – Amendament la Contract
9 (1) Beneficiarul poate solicita modificarea Contractului de Finanțare numai în cursul duratei de execuție a acestuia stabilită prin contract și nu poate avea efect retroactiv. Beneficiarul pentru realizarea investiției are prevăzut un termen pentru adaptarea la standardele comunitare și are obligația de a depune în termen de maxim 15 zile lucrătoare, documentul emis de instituțiile abilitate care să ateste că a îndeplinit standardul în termenul de grație stabilit.
9 (2) Orice modificare la contract se va face cu acordul ambelor părți contractante, cu excepția situațiilor în care intervin modificări ale legislației aplicabile finanțării nerambursabile, când Autoritatea Contractantă va notifica în scris Beneficiarul cu privire la aceste modificări, iar Beneficiarul se obligă a le respecta întocmai.
9 (3) Orice amendament al Contractului sau al anexelor sale trebuie făcut în scris printr-un act adițional/notă de aprobare. Toate actele adiționale/notele de aprobare vor fi încheiate în aceleași condiții ca și Contractul de finanțare.
9 (4) Scopul actului adițional trebuie să fie strâns legat de natura proiectului acoperit prin contractul inițial.
9 (5) Valoarea ajutorului financiar nerambursabil aprobată și prevăzută în contract nu poate fi majorată.
9 (6) În cazul modificării adresei, a sediului administrativ, a contului bancar sau al băncii pentru proiectul PNDR, în caz de înlocuire a responsabilului legal sau în cazul schimbării structurii acționariatului fără a se modifica datele de identificare ale firmei, Beneficiarul se obligă a notifica Autoritatea Contractantă. În cazul schimbării structurii acționariatului, Beneficiarul se obligă a notifica Autoritatea Contractantă în scris și prealabil operării acestei modificări.
Pentru oricare din aceste cazuri, notificarea va fi însoțită de documente justificative eliberate de autoritățile competente. Autoritatea Contractantă poate aproba modificarea solicitată de beneficiar, caz în care devine parte integrantă a contractului.
Articolul 10 – Cesiunea
10 (1) În caz de imposibilitate, neimputabilă Beneficiarului, de a executa prevederile contractuale, activitatea va fi preluată de succesorii săi în drepturi, cu aprobarea expresă și prealabilă a Autorității Contractante.
Articolul 11 – Încetarea contractului
11 (1) În cazuri excepționale și temeinic dovedite, inclusiv cazurile de forță majoră invocate și comunicate între părți în condițiile legii, Autoritatea Contractantă poate decide încetarea Contractului printr-o notificare scrisă, fără a fi cerută plata finanțării nerambursabile.
11 (2) Părțile pot decide, prin acord, încetarea Contractului, ca urmare a solicitării scrise din partea beneficiarului, aprobată de Autoritatea Contractantă, caz în care beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă până la data încetării contractului.
11 (3) În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevarate/ false/ incomplete/ expirate/ inexate/ nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.
În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă.
11 (4) Anterior încetării Contractului de Finanțare, Autoritatea Contractantă poate suspenda contractul și/sau plata ca o măsură de precauție, fără o avertizare prealabilă.
Articolul 12 – Modificarea duratei de execuție a Contractului de Finanțare
12 (1) Durata de execuție a Contractului de Finanțare începe de la data semnării de către ambele părți dar nu mai mult de 36 luni de la această dată.
PREVEDERILE FINANCIARE
Articolul 13 – Eligibilitatea cheltuielilor
13 (1) Cheltuielile neeligibile pentru finanțarea în cadrul Programului sunt prevăzute în Fișele măsurilor din PNDR.
13 (2) Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat rezultat din Planul de afaceri, modifică substanțial obiectivele prevăzute inițial, în cazul în care acestea își modifică destinația sau în cazul în care beneficiarul își încetează activitatea agricolă într-o perioadă de 3 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți).
În cazul în care nu îndeplinește la data verificării, conformitatea cu acțiunile prevăzute în Planul de Afaceri, ca urmare a unei situații de forță majoră, nu se recuperează prima tranșă și tranșa a doua nu se mai plătește de către Autoritatea Contractantă.
13 (3) Beneficiarul trebuie să notifice Autotitatea Contractantă la apariția oricărei modificări survenite în derularea obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri.
Articolul 14 – Contabilitate și controale tehnice și financiare
14 (1) Beneficiarul trebuie să țină înregistrări contabile sistematice și precise referitoare la executarea contractului. Sistemul contabil utilizat va urma procedurile dictate de uzanțele profesionale și legale. Pentru fiecare obiectiv trebuie ținută o evidențiere separată, cu toate veniturile și cheltuielile pe perioada de valabilitate a contractului.
14 (2) Beneficiarul trebuie să consimtă la inspecțiile pe bază de documente sau la fața locului efectuate de Autoritatea Contractantă, Comisia Europeană și orice alt organism cu atribuții în domeniu asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabile pe durata de valabilitate a contractului. În acest scop, Beneficiarul se angajează să acorde personalului Autorității Contractante, Comisiei Europene sau al oricărui organism cu atribuții în domeniu ori altor persoane mandatate de aceste instituții, dreptul de acces la locurile și spațiile unde se implementează obiectivele prevăzute în Planul de afaceri, inclusiv acces la sistemele informatice, precum și la toate documentele și fișierele informatice privind gestiunea tehnică și financiară. Documentele trebuie să fie ușor accesibile și arhivate, astfel încât să permită verificarea lor. Beneficiarul este obligat să informeze Autoritatea Contractantă de locul unde sunt arhivate documentele.
Articolul 15 – Suma finală a finanțării Comunitare
15 (1) Valoarea totală a ajutorului financiar care urmează a fi plătită de Autoritatea Contractantă nu va depăși suma finanțării nerambursabile prevăzută în lei și în euro la Articolul 3 (1) din Contract.
Articolul 16 – Nereguli, sume necuvenite și restituirea finanțării
16 (1) Prin „neregulă” în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național.
16 (2) Orice plată excedentară, efectuată de către Autoritatea Contractantă, constituie plată necuvenită, iar Beneficiarul are obligația de a restitui sumele necuvenite în termen de 5 zile calendaristice de la data confirmării de primire a Scrisorii de notificare cu privire la descoperirea unei plăți în exces din partea Autorității Contractante. Începând cu a 6 a zi calendaristică se vor calcula penalități, în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, la data respectivă, pentru fiecare zi de intârziere.
16 (3) În cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autoritatii Contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare transmise de Autoritatea Contractantă.
Dacă Beneficiarul nu se conformează acestei obligații, Autoritatea Contactantă va stabili penalități pentru întârziere și va proceda la recuperarea sumei în conformitate cu dispozițiilor legale în vigoare.
16 (4) În cazul în care neregula sau plata excedentară este depistată înainte de efectuarea ultimei plăți conform prezentului contract sau conform oricarui alt contract de finantare încheiat pentru acordarea de ajutor financiar nerambursabil prin intermediul PNDR, Autoritatea Contractantă va proceda la diminuarea sumei rambursate începând cu tranșa următoare aferentă oricărui contract de finanțare, până la stingerea integrală a debitului la care se adaugă valoarea penalităților.
În cazul în care neregula sau plata excedentară este depistată după efectuarea ultimei tranșe de plată aferentă prezentului contract și debitul nu poate fi recuperat în totalitate prin diminuarea sumei aferentă oricărui alt contract de finanțare încheiat de Beneficiar pentru acordarea de ajutor financiar nerambursabil prin PNDR, Autoritatea Contractantă va sesiza instituția competentă în domeniu, în vederea declanșării executării silite, conform prevederilor legislației naționale în vigoare.
Articolul 17 – Forță majoră
17 (1) Prin forță majoră se înțelege acel eveniment imprevizibil, insurmontabil și imposibil de înlăturat, independent de voința părților contractante, intervenit după data semnării contractului, care împiedică executarea contractului și care exonerează de răspundere partea care o invocă.
Pot constitui cauze de forță majoră calamitățile naturale cum ar fi: cutremure, inundații, alunecări de teren, război, revoluție, embargou etc.
17 (2) Partea contractantă care invocă Forță Majoră are obligația de a notifica celeilalte părți, în termen de 5 zile de la data apariției respectivului caz de forță majoră, să transmită acte doveditoare emise de autoritățile competente în termen de cel mult 15 zile de la data producerii acesteia și este obligată să-i comunice data încetării cazului de forță majoră, în termen de 5 zile, și de a lua orice măsuri care îi stau la dispoziție în vederea limitării consecințelor.
17 (3) Dacă părțile nu procedează la anunțare, în condițiile și termenele prevăzute, a începerii și încetării cazului de forță majoră, partea care o invocă va suporta toate daunele provocate celeilalte părți prin lipsa de notificare.
17 (4) Fiecare caz de forță majoră trebuie dovedit și va constitui obiectul verificărilor ce vor fi efectuate cu această ocazie de către Autoritatea Contractantă.
17 (5) Îndeplinirea contractului va fi suspendată pe perioada de acțiune a Forței Majore, fără a prejudicia drepturile ce se cuvin părților, până la apariția acesteia.
17 (6) În cazul în care forța majoră și/sau efectele acesteia obligă la suspendarea executării prezentului Contract pe o perioadă mai mare de 6 luni, părțile se vor întâlni într-un termen de cel mult 10 zile de la expirarea perioadei, pentru a conveni fie asupra modului de executare a Contractului, fie asupra desființării acestuia.
Articolul 18 – Legea aplicabilă și dispoziții finale
18 (1) Prezentul contract de finanțare este guvernat de legea română.
18 (2) În eventualitatea apariției unui diferend între Autoritatea Contractantă și Beneficiar, survenit din încheierea ori executarea acestui Contract, se va încerca soluționarea acestuia pe cale amiabilă. În situația în care nu se poate ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, partea interesată se va adresa instanțelor de contencios administrativ competente potrivit legii, pentru soluționare potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materia contenciosului administrativ.
Raport progres tip – Măsura 112
Nr. …. / …………
RAPORTUL DE PROGRES*
1. Numărul raportului de progres:……….
2. Perioada de referință: …./…./…. – …./…/…
3. Date identificare Beneficiar:
Beneficiar:
Adresa:
CUI/ Cod fiscal:
Reprezentant Legal:
4. Detalii despre proiect:
Nr. Contract de finanțare:
Titlu proiect:
Localizarea geografică a proiectului: (regiune județ, localitate)
Stadiul obiectivelor prevăzute în Planul de afaceri:
Se va completa cu prezentarea stadiului fiecărui obiectiv prevăzut în Planul de afaceri din punct de vedere fizic. Menționăm faptul că, raportul de progres este cerut (semestrial), chiar dacă în perioada pentru care este completat nu s-a realizat nici o cheltuială.
5.1 Descrierea stadiului de implementare a obiectivelor prevazute în Planul de afaceri
5.2. Rezultatele obținute până la momentul raportării
5.3. Rezultatele estimate pentru perioada urmatoare
5.4. Probleme identificate (dacă este cazul)
5.5. Modificări față de contractul de finanțare operate la nivelul proiectului (dacă este cazul)
Indicatori de rezultat:
Semnătura /Data/Ștampila
Reprezentant Legal
Notă:
1. beneficiarii depun Rapoartele de progres la nivelul SVCF – OJPDRP.
*Disponibil pe site-ul www.apdrp.ro
INSTRUCȚIUNI DE PLATĂ PENTRU BENEFICIARII MĂSURII 112
A. INFORMAȚII CU CARACTER GENERAL
Dosarul Cererii de Plată se depune de beneficiar la Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în două exemplare pe suport de hârtie, la care atașează pe suport magnetic documentele întocmite de beneficiar. Pentru tranșa I nu se vor depune și pe suport magnetic documentele întocmite de beneficiar. Dosarul Cererii de Plată trebuie să cuprindă următoarele documente justificative:
Pentru tranșa I:
Cererea de plată și anexa – Identificarea financiară;
Declarația pe propria răspundere a beneficiarului.
Alte documente.
Pentru tranșa II:
Documente generale:
Cererea de plată și anexa – Identificarea financiară;
Declarația de cheltuieli;
Tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei (pe baza nr de UDE);
Raportul de execuție;
Procesul verbal de recepție finală (bunuri/ lucrări);
Adeverință APIA din care să rezulte că beneficiarul a primit/nu a primit sprijin prin PNA 2011-2013 pentru achiziția de familii de albine, roiuri la pachet, roiuri pe faguri și matci (unde este cazul);
Documentele emise de autoritățile de mediu, sanitar și sanitar veterinar, dacă este cazul;
Declarație pe propria răspundere a beneficiarului că nu își încetează activitatea agricolă mai devreme de trei ani de la data depunerii cererii de plată – tranșa II;
Declarația pe propria răspundere a beneficiarului;
Alte documente justificative.
Documente specifice (se adaugă la documentele generale):
pentru actiunile din Planul de afaceri realizate din surse proprii:
Contractul de achiziție (bunuri/ lucrări);
Factura*, documentul de plată*, extrasul de cont*;
Pentru achiziția în leasing:
Contractul de leasing;
Pentru achiziția de animale:
Certificatul de origine și productivitate al materialului biologic;
Documentul veterinar comun de intrare pentru animale;
Certificatul sanitar-veterinar:
Pentru plantarea și replantarea plantelor perene:
Certificatul oficial de calitate pentru materialul săditor viticol ;
Documentul care atestă calitatea materialului săditor viticol;
Documentul de calitate și conformitate al furnizorului (pentru materialul săditor pomicol);
Documentul care atestă calitatea materialului săditor pomicol;
Pentru achiziția de teren:
Extras de carte funciară;
Încheierea privind întabularea în cartea funciară;
Certicat de atestare fiscală.
*Pentru achiziția de teren de la persoane fizice, beneficiarul nu are obligația prezentării la dosarul cererii de plată a facturii fiscale, documentului de plată și extrasului de cont. În acest caz, beneficiarul trebuie să prezinte contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notar, din care să rezulte valoarea achitată de către beneficiar pentru terenul achiziționat de la persoana fizică respectivă.
** În cazul achiziției de teren, documentele doveditoare ale dreptului de proprietate, prezentate la dosarul cererii de plată trebuie să fie emise pe numele persoanei fizice, indiferent de forma de autorizare conform OUG 44/2008, cu modificările și completările ulterioare (cazul PFA-ului/întreprinzătorului persoană fizică titular al întreprinderii individuale/membrilor întreprinderii familale). Menționăm că persoana fizică, poate opta pentru menționarea formei de autorizare, alături de nume.
pentru acțiunile din Planul de afaceri realizate prin Măsura 121:
Notificarea beneficiarului asupra plăților efectuate.
Modelele de formulare care trebuie completate de beneficiar (Declarația de eșalonare a plăților, Cererea de plată, Declarația de cheltuieli, Raportul de execuție, Tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei, Declarația pe propria răspundere a beneficiarului) sunt disponibile la OJPDRP sau pe site-ul APDRP (www.apdrp.ro)
Beneficiarul va depune la SVCP-OJPDRP Declarația de eșalonare a depunerii Dosarelor Cererilor de Plată AP 0.1 în maxim 10 zile de la semnarea Contractului de finanțare, împreună cu prima transă a cererii de plată. Orice modificare (prelungire termen sau modificare valoare) a Declarației de eșalonare a depunerii Dosarelor Cererilor de Plată se va face numai în condiții excepționale, în baza unui Memoriu justificativ. În acest caz, beneficiarul va depune o Declarație de eșalonare a depunerii Dosarelor Cererilor de Plată AP 0.1 rectificată.
Beneficiarii pot solicita decontarea sprijinului în două tranșe de plată.
Dosarul Cererii de Plată trebuie să aiba opis, iar documentele pe care le conține trebuie numerotate, semnate și ștampilate de către beneficiar.
Referințele din opis trebuie să corespundă cu numărul paginii la care se află documentele din dosar. Beneficiarul va face mențiunea la sfârșitul dosarului: ,,Acest dosar conține ……. pagini, numerotate de la 1 la …….”
Pe fiecare pagină din dosarul cererii de plată trebuie să apară mențiunea „Program FEADR”. Copiile documentelor care sunt atașate Dosarului Cererii de Plată trebuie să fie lizibile, avand mențiunea „Conform cu originalul”;
Toate documentele din Dosarul cererii de plată care au regim de document tipizat vor fi în conformitate cu prevederile legale.
Datele menționate în Raportul de execuție trebuie să fie reale și să aibă acoperire în situația existentă la locul de implementare a proiectului.
Pentru toate documentele incluse în dosarul cererii de plată, redactate în alte limbi, se va anexa o traducere în limba română făcută fie de un traducător autorizat, fie de beneficiar (caz în care pe traducere acesta va face mențiunea „Îmi asum răspunderea privind corectitudinea traducerii”, va semna și va ștampila).
Prima tranșă de plată se va depune în maxim 10 zile de la semnarea Contractului de finanțare. Tranșa a doua de plată se va depune în termenul maxim prevăzut în contractul de finanțare/ actul adițional, cu condiția să fie respectat termenul de 90 de zile calendaristice de la data depunerii DCP necesar verificării și plății unui DCP.
Nerespectarea clauzelor contractuale și a termenelor de finalizare a investițiilor, asumate prin contractul de finanțare, poate conduce la rezilierea acestuia și implicit la constituirea de debite pentru sumele plătite până la momentul rezilierii contractului.
Beneficiarul va fi informat în ceea ce privește suma autorizată la plata și cheltuielile respinse, precum și motivul respingerii.
INFORMAȚII CU CARACTER PUNCTUAL
Dosarul Cererii de Plată trebuie să fie ștampilat și semnat de beneficiar. Dosarul va avea opis (atașat la Cererea de plată), iar documentele pe care le conține trebuie numerotate, semnate și ștampilate de către beneficiar; referințele din opis corespund cu numărul paginii la care se află documentele din dosarul cererii de plată.
Pe fiecare pagină din Dosarul Cererii de Plată trebuie să apară mențiunea „conform cu originalul” și „Program FEADR”.
Cererea de plată AP 1.1 trebuie să fie completată, datată, semnată (cu numele menționat în clar) și ștampilată de reprezentantul legal al proiectului, având toate datele de identificare ale beneficiarului proiectului.
Valoarea primei tranșe de plată trebuie să fie de 60% din valoarea sprijinului pentru instalare.
Valoarea tranșei a doua de plată trebuie să fie de 40% din valoarea sprijinului pentru instalare.
Anexa la Cererea de plată – Identificarea financiară, trebuie să fie completată, datată, semnată și ștampilată de banca/trezoreria beneficiarului finanțării, precum și datată și semnată de titularul contului.
Declarația de cheltuieli AP 1.2 trebuie să fie completată, datată, semnată și ștampilată de reprezentantul legal al proiectului.
În Declarația de cheltuieli trebuie să fie înscrise acțiunile realizate, conform planului de afaceri.
Declarația de cheltuieli trebuie să fie însoțită de documente care să justifice realizarea acțiunilor menționate în declarație (facturi, documente de plată, extrase de cont etc.)
Tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei AP 1.2.2 este completat, datat și semnat de beneficiar.
Raportul de execuție AP 1.3 trebuie să aibă toate rubricile completate, să fie datat, semnat și ștampilat de reprezentantul legal al proiectului.
Acest raport trebuie să descrie realizările fizice pentru îndeplinirea acțiunilor din Planul de afaceri.
Procesul de recepție finală (bunuri/lucrări) este completat, datat, semnat și ștampilat de furnizorul de bunuri/lucrări și de beneficiar.
În cazul contractelor de leasing, prin Procesul verbal de recepție finală trebuie să se transfere dreptul de proprietate asupra bunului de la furnizor la beneficiar.
Adeverința APIA din care să rezulte că beneficiarul a primit/nu a primit sprijin prin PNA 2011-2013 pentru achiziția de familii de albine, roiuri la pachet, roiuri pe faguri și matci este datată, semnată și ștampilată de reprezentanții APIA. Aceasta trebuie să fie emisă cu cel mult 30 de zile înainte de data depunerii Dosarului Cererii de Plată.
Documentele emise de autoritățile de mediu, sanitar și sanitar veterinară se vor prezenta la ultima cerere de plată, după finalizarea investiției realizată prin Programul FEADR.
În conformitate cu prevederile legislației în vigoare și a Protocoalelor încheiate între APDRP și Ministerul Sănătății Publice, Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Ministerul Mediului și Protecției Durabile, beneficiarii proiectelor FEADR trebuie să prezinte la momentul depunerii ultimei cereri de plată (la data intrării în funcțiune a obiectivului) documentele emise de instituțiile menționate din care să rezulte că proiectul este în conformitate cu prevederile legislației în vigoare din domeniul respectiv.
După implementarea unui standard comunitar, beneficiarul trebuie să prezinte la dosarul cererii de plată, un document emis pe numele beneficiarului, semnat și ștampilat de autoritatea în domeniu din care să rezulte că standardul comunitar propus prin proiect a fost implementat.
Declarația pe proprie răspundere a beneficiarului că nu își încetează activitatea Agricolă mai devreme de 3 ani de la data depunerii cererii de plată – tranșa II este datată, semnată și ștampilată de beneficiar
Declarația pe propria răspundere a beneficiarului AP 1.4 este completată, datată, semnată și ștampilată de beneficiar
Alte documente justificative specificate (dupa caz) în cererea de plată trebuie datate, semnate și ștampilate de emitent.
Beneficiarul are obligația de a ține o evidență contabilă analitică pentru proiectul finanțat prin Programul FEADR.
Beneficiarul trebuie să pună la dispoziția experților verificatori din cadrul APDRP documente din contabilitatea acestuia.
Beneficiarul are obligația de a ține un Registru al fermei, în care să țină evidența activităților din cadrul fermei (culturi realizate, animale achiziționate etc).
Dacă în urma verificării Dosarelor cererilor de plată beneficiarul nu este de acord cu cheltuielile declarate eligibile și decontate, acesta poate depune la CRPDRP-ul de care aparține, o adresă prin care să conteste modul de verificare a eligibilității cheltuielilor.
4.3. Aspecte privind eligibilitatea unor tipuri de cheltuieli
Referitor la problematica eligibilității fondurilor europene trebuie să menționăm următoarele.
În cazul FSE, trebuie să menționăm faptul că se lucrează la un nou set de reguli menit a debirocratiza și de a facilita accesul fondurilor europene ce va opera modificări în actuala formă. În prezent FSE va acorda sprijin pentru cheltuielile eligibile care, în pofida Articolului 53 (1) (b) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, pot include resursele financiare constituite în mod colectiv de către angajatori și lucrători. Asistența va lua forma granturilor individuale sau globale nerambursabile, a granturilor rambursabile, a bonificațiilor de dobândă, a micro-creditelor, a Fondurilor de garanție, precum si a achiziționării de bunuri și servicii în conformitate cu regulile de achiziții publice.
Următoarele cheltuieli nu vor fi eligibile pentru o contribuție a FSE:
(a) taxa pe valoarea adăugată de recuperat;
(b) dobânda penalizatoare la debit;
(c) achiziționarea de mobilier, echipament, vehicule, infrastructuri, imobile și terenuri.
Următoarele costuri vor constitui cheltuieli eligibile pentru o contribuție a FSE, în sensul paragrafului (1), cu condiția ca acestea să fie suportate în conformitate cu reglementările naționale, inclusiv reglementările contabile, în condițiile specifice enumerate în cele ce urmează:
(a) indemnizațiile sau salariile plătite de un terț în beneficiul participanților la operațiune și certificate beneficiarului;
(b) în cazul granturilor, costurile indirecte declarate în mod forfetar, în limita a 20% din costurile directe ale unei operațiuni;
(c) costurile de depreciere ale bunurilor depreciabile enumerate la paragraful (2) (c), exclusiv pe durata unei operațiuni, în măsura în care ajutoarele publice nu au contribuit la achiziționarea acestor bunuri.
Normele de eligibilitate menționate la Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 se aplică acțiunilor cofinanțate de FSE, care intră sub incidența Articolului 3 al acelui Regulament.
Următoarele cheltuieli nu sunt eligibile pentru o contribuție a FEDER:
(a) dobânzile debitoare;
(b) achiziționarea de terenuri cu o valoare mai mare de 10% din cheltuielile totale eligibile ale operațiunii în cauză. În cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, autoritatea de gestionare poate admite un procent mai mare pentru operațiunile cu privire la protecția mediului;
(c) dezmembrarea centralelor nucleare;
(d) taxa pe valoarea adăugată recuperabilă.
(2) Cheltuielile pentru locuințe sunt eligibile numai pentru statele membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau după această dată și în următoarele condiții:
(a) cheltuielile sunt programate în cadrul unei operațiuni integrate de dezvoltare urbană sau al unei axe prioritare pentru zonele afectate sau amenințate de o deteriorare fizică și de excluderea socială;
(b) alocația financiară atribuită cheltuielilor pentru locuințe se ridică cel mult la 3% din contribuția FEDER la programele operaționale în cauză sau la 2% din contribuția totală FEDER;
(c) cheltuielile sunt limitate la: – locuințele multifamiliale sau – imobilele aparținând autorităților publice sau exploatanților fără scop lucrativ care sunt destinate familiilor cu venit mic sau persoanelor cu nevoi speciale. Comisia adoptă lista criteriilor necesare pentru a determina zonele prevăzute la litera (a) și lista intervențiilor eligibile în conformitate cu procedura descrisă la articolul 103 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.
(3) Normele de eligibilitate menționate la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 se aplică acțiunilor cofinanțate de FEDER care intră sub incidența articolului 3 din regulamentul menționat anterior.
Referitor la POS CEE dorim să menționăm că nu sunt eligibile în principiu următoarele tipuri de cheltuieli, anume
taxa pe valoare adǎugată, deductibilă, potrivit legii;
achiziția și amenajarea terenului;
contribuția în natură;
cheltuielile aferente achiziției de active corporale sau necorporale sub forma leasingului;
asigurarea utilităților necesare obiectivului;
proiectare și asistență tehnică;
organizare de șantier;
dobânda și alte comisioane aferente creditelor;
cheltuielile colaterale unui contract de leasing financiar;
cheltuielile pentru locuințe;
cheltuielile cu amortizarea;
achiziția de echipamente second-hand;
amenzi, penalități și cheltuieli de judecată;
costurile de operare;
provizioane;
cheltuieli cu asigurarea pe timpul operării;
fondul de rulment;
cheltuielile nedeductibile fiscal conform Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Conform prevederilor din Anexa Ordinului nr. 2242/2008 al ministrului economiei și finanțelor vor fi eligibile următoarele tipuri de cheltuieli:
– Cheltuielile pentru investiția de bază, sunt cheltuielile aferente obiectelor cuprinse în obiectivul de investiție și sunt desfășurate pe obiecte de construcție, cu respectarea caracterului de investiție inițială, așa cum este definitǎ prin Schema de ajutor de stat orizontal pentru dezvoltarea regionalǎ durabilǎ și reducerea emisiilor. Delimitarea obiectelor se face de către proiectant, încă de la nivelul studiului de fezabilitate.
a) Cheltuieli pentru construcții și instalații legate de construcții, pe obiecte de construcție (clădiri; construcții speciale; instalații aferente construcțiilor, precum: instalații electrice, sanitare, instalații interioare de alimentare cu gaze naturale, instalații de încălzire, ventilare, climatizare, P.S.I., telecomunicații și alte tipuri de instalații impuse de destinația obiectivului investiției);
b) Cheltuieli pentru montajul utilajelor tehnologice și al utilajelor incluse în instalațiile funcționale, inclusiv rețelele aferente necesare funcționării acestora, desfășurate pe obiecte de construcție, numai dacă sunt incluse în valoarea activului respectiv și se regăsesc înregistrate în contabilitatea beneficiarului, în conturile de imobilizări;
c) Cheltuieli pentru utilaje, echipamente tehnologice și funcționale cu montaj, desfășurate pe obiecte de construcție;
d) Cheltuieli pentru utilaje și echipamente fără montaj, precum și echipamente de transport tehnologic, desfășurate pe obiecte de construcție;
e) Cheltuieli pentru achiziția de active necorporale (aplicații informatice, licențe, brevete, know-how sau alte cunoștințe tehnice nebrevetate).
În cazul întreprinderilor mari, așa cum sunt definite prin Schema de ajutor de stat orizontal pentru dezvoltarea regională durabilă și reducerea emisiilor, cheltuielile pentru achiziția de active necorporale sunt eligibile în limita a 50% din totalul cheltuielilor eligibile ale proiectului.
Cheltuielile efectuate în perioada cuprinsă între data confirmării scrise a eligibilității și data semnării contractului de finanțare sunt eligibile dacă respectă prevederile aplicabile din contractul de finanțare, cu precădere cele referitoare la achizițiile publice (se va consulta Anexa – Norme interne de achiziții din modelul de contract de finanțare publicat pe site-ul OIE).
Cheltuielile efectuate pentru achiziția de active corporale sunt eligibile dacă activele achiziționate sunt noi și dacă sunt prevăzute în lista de cheltuieli eligibile.
Cheltuielile efectuate pentru achiziția de active necorporale sunt eligibile dacă acestea din urmă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) sunt utilizate în exclusivitate în locația care a beneficiat de ajutor de stat regional;
b) sunt considerate active amortizabile;
c) au fost achiziționate de la un terț, în condiții de piață;
d) sunt incluse în categoria activelor proprii firmei și rămân în locația care a beneficiat de ajutor de stat regional pentru cel puțin 5 ani pentru întreprinderi mari sau 3 ani pentru IMM.
Cheltuielile legate de construcții, echipamente, instalații și utilaje sunt eligibile numai dacă sunt incluse în valoarea activului respectiv și se regăsesc înregistrate în contabilitatea beneficiarului în conturile de imobilizări.
Următoarele categorii de cheltuieli: transport de bunuri, asigurarea bunurilor pe durata transportului și manipulare sunt eligibile numai atunci când pot fi atribuite direct achiziției bunului respectiv de natura construcțiilor, echipamentelor, instalațiilor și utilajelor și sunt cuprinse în costul de achiziție al acestor active.
Instrucțiunile de aplicare a prevederilor art. 11^1 din Hotãrârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale menționează că:
– la depunerea cererii de finanțare, solicitantul finanțãrii din instrumente structurale depune la autoritatea de management sau organismul intermediar, după caz, ca anexă, o declarație pe propria răspundere privind nedeductibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferente cheltuielilor eligibile incluse în bugetul proiectului propus spre finanțare, conform anexei nr. 1 la Ordinul nr. 204 din 27 noiembrie 2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a prevederilor art. 11^1 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale.
– la depunerea cererii de rambursare, în conformitate cu art. 11^1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completãrile ulterioare, beneficiarii de finanțare din instrumente structurale au obligația depunerii unei declarații pe propria rãspundere privind nedeductibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferente cheltuielilor eligibile cuprinse în cererea de rambursare, conform anexei nr. 2 la Ordinul nr. 204 din 27 noiembrie 2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a prevederilor art. 11^1 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, certificată de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
– certificarea declarației de cãtre organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală constă în emiterea unui certificat privind nedeductibilitatea TVA aferente cheltuielilor cuprinse în cererea de rambursare, conform procedurii aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Cap. 5.
Controlul administrării fondurilor structurale în Uniunea Europeană
Interesele financiare ale Uniunii Europene reprezintă una dintre valorile juridice de bază ale construcției europene protejată, în principal, prin art. 325 TFUE, care conferă responsabilitate egală, în acest sens, Uniunii și statelor membre, acestea din urmă fiind obligate să adopte și să pună în aplicare măsuri echivalente și efective, preventive sau punitive, în scopul de a reduce dimensiunea fenomenului de fraudă care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene. Potrivit art. 325 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene „Uniunea si statele membre combat frauda si orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri luate în conformitate cu prezentul articol, măsuri care descurajează fraudele și oferă o protectie efectivă în statele membre, precum și în instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii. Pentru a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, statele membre adoptă aceleași măsuri pe care le adoptă pentru a combate frauda care aduce atingere propriilor lor interese financiare. Fără a aduce atingere altor dispoziții ale tratatelor, statele membre își coordonează actiunea urmărind să apere interesele financiare ale Uniunii impotriva fraudei. În acest scop, statele membre organizează, împreună cu Comisia, o cooperare strânsă și constantă între autoritățile competente.
În perioada de preaderare, tocmai pentru a da consistență normativelor existente la nivel european, dar și pentru a oferi garanții în privința protecției fondurilor europene, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției[3] au fost introduse în legislația națională noi infracțiuni ce vizau tocmai protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene. În acest sens, prin art. 18 din legea mai sus amintită, în conținutul Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție[4] a fost introdusă secțiunea 41 ce cuprinde un număr de cinci articole (art. 181-185).
Secțiunea 41 din Legea nr. 78/2000 – „Infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene” reglementează un număr de patru infracțiuni distincte – obținerea pe nedrept de fonduri europene (art. 181), deturnarea fondurilor europene (art. 182 alin. 1), diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor (art. 182 alin. 3 și art. 183) și o infracțiune de neglijență în serviciu care are ca rezultat săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 181 – 183 sau săvârșirea unei infracțiuni de corupție ori de spălare a banilor în legătură cu fondurile Comunităților Europene, de către o persoană care se află în subordinea celui neglijent (art. 185). În art. 184 se arată faptul că tentativa se sancționează în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 181-183 din lege.
În ceea ce privește competența materială cu privire la faza de urmărire penală în cazul acestor infracțiuni, inițial nu a fost stabilită o competență specială de cercetare și urmărire penală pentru astfel de fapte. Ulterior, ca urmare a modificării OUG nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție[5], aceste infracțiuni îndreptate împotriva intereselor financiare comunitare au fost date în competența materială exclusivă a DNA, prin art. I, pct. 17 din OUG nr. 134/2005.
Având în vedere modalitatea în care aceste fapte au fost introduse în legislația penală națională prin includerea unei noi secțiuni în Legea nr. 78/2000, lege specială ce urmărește prevenirea și sancționarea fenomenului infracțional al corupției, dar și faptul că ulterior aceste fapte au fost date în competența materială a procurorilor DNA, demonstrează, în opinia noastră, importanța acordată acestui gen de infracțiuni. Cu toate acestea, apreciem că stabilirea competenței materiale a procurilor DNA de a investiga acest gen de infracțiuni este cel puțin forțată în contextul în care DNA a fost conceput ca un instrument de luptă specializat împotriva fenomenului de mare corupție, iar infracțiunile ce vizează fraudarea fondurilor europene nu se încadrează într-o astfel de categorie. Pe de altă parte, deși această categorie de infracțiuni a fost inclusă în legea privind combaterea corupției, iar competența de instrumentare și urmărire penală a fost dată DNA, în privința judecării unor astfel de fapte competența materială a fost lăsată în sarcina judecătoriei (instanță cu competență generală în materie penală).
În implementarea strategiilor de control, prevenție și administrare a fondurilor structurale, statul roman a adoptat ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.
Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene și beneficiarii sunt obligați, în activitatea lor, să elaboreze și să aplice proceduri de management și control care să asigure corectitudinea acordării și utilizării acestor fonduri, precum și respectarea principiilor bunei gestiuni financiare, așa cum este aceasta definită în legislația comunitară.
În activitatea de selecție și aprobare a solicitărilor de sprijin financiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația utilizării de reguli și proceduri care să asigure respectarea următoarelor principii:
a) o bună gestiune financiară bazată pe aplicarea principiilor economicității, eficacității și eficienței;
b) respectarea principiilor de liberă concurență și de tratament egal și nediscriminatoriu;
c) transparența – punerea la dispoziția tuturor celor interesați a informațiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru acordarea fondurilor europene;
d) prevenirea apariției situațiilor de conflict de interese în cursul întregii proceduri de selecție a proiectelor de finanțat;
e) excluderea cumulului – activitatea ce face obiectul cererii de finanțare din fonduri europene.
Beneficiarii persoane fizice/juridice de drept privat nu au dreptul de a angaja persoane fizice sau juridice care au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a cererilor de finanțare în cadrul procedurii de selecție pe parcursul unei perioade de cel puțin 12 luni de la semnarea contractului de finanțare. Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația să solicite instanței anularea contractului de finanțare care a fost încheiat, în cazul încălcării prevederilor de mai sus. Pe parcursul aplicării procedurii de achiziție, beneficiarii persoane fizice/juridice de drept privat au obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situațiile de natură să determine apariția unui conflict de interese, și anume a situației în care există legături între structurile acționariatului beneficiarului și ofertanții acestuia, între membrii comisiei de evaluare și ofertanți sau în care ofertantul câștigător deține pachetul majoritar de acțiuni în două firme participante pentru același tip de achiziție.
Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se efectuează de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora.
Prin excepție de mai sus au competențe speciale:
a) structurile de control pot fi organizate și în afara autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene, dar în subordinea ordonatorului principal de credite al instituției publice în care funcționează autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene;
b) structurile de control din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii efectuează activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare aferente măsurilor ex-ISPA din domeniul transporturilor;
c) activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi efectuată de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene de finanțare a politicii agricole comune și prin echipe de control organizate în acest scop în cadrul acestora.
d) activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi efectuată de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene și prin echipe de control organizate în acest scop în cadrul acestora;
e) constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare se realizează de către o structură de control din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în următoarele situații:
1. la solicitarea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene sau, după caz, a autorității de certificare, în situațiile de incompatibilitate prevăzute mai sus;
2. atunci când autoritatea de certificare constată că nu au fost valorificate integral constatările cu implicații financiare sau cu posibile implicații financiare din rapoartele sale de verificare.
(3) În cazul în care structura de control este organizată în interiorul autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, atunci aceasta este incompatibilă în ceea ce privește constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare, în situațiile în care:
a) este necesară investigarea unor posibile nereguli în gestiunea fondurilor europene pentru care autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene are calitatea de beneficiar;
b) este necesară investigarea unor posibile nereguli, altele decât cele de mai sus, pentru care autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene poate fi stabilită ca debitor.
(4) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene pot delega activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare organismelor intermediare care funcționează în cadrul unei instituții publice.
(5) Structura de control organizată în instituția publică în care funcționează organismul intermediar nu este competentă în constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare, în situațiile în care:
a) este necesară investigarea unor posibile nereguli în gestionarea fondurilor europene pentru care organismul intermediar are calitatea de beneficiar;
b) este necesară investigarea unor posibile nereguli, altele decât cele prevăzute mai sus, pentru care organismul intermediar poate fi stabilit ca debitor.
(6) Pentru situațiile prevăzute mai sus, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se efectuează de către structurile de control
(7) Prin excepție de la prevederile de mai sus, constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare se realizează de către o structură de control din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în următoarele situații:
a) la solicitarea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene sau, după caz, a autorității de certificare, în situațiile de incompatibilitate;
b) la solicitarea autorității de certificare, când aceasta constată, ca urmare a recomandărilor sale, că structurile de control nu au investigat în mod corespunzător constatările cu implicații financiare sau cu posibile implicații financiare din rapoartele sale de verificare.
(8) Personalul cu atribuții de control, care activează în cadrul structurilor de control trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) studii universitare în domeniul economic, juridic sau tehnic, finalizate cu diplomă de licență în unul dintre aceste domenii;
b) vechime în domeniul gestiunii sau controlului/auditului fondurilor publice de cel puțin 3 ani.
(9) Personalul cu atribuții de control, care activează în cadrul structurilor de control, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) studii universitare în domeniul economic, administrativ, juridic sau tehnic, finalizate cu diplomă de licență în unul dintre aceste domenii;
b) vechime în domeniul gestiunii sau controlului/auditului fondurilor publice ori în domeniul controlului/auditului fondurilor private de cel puțin 3 ani.
Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare se desfășoară de către structurile/echipele de control.
În termen de maximum 10 zile de la primirea de către structura de control competentă conform a oricărei solicitări ca urmare a aplicării prevederilor aceasta are obligația organizării activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Fac excepție de la prevederile de mai sus actele de control emise de DLAF, rapoartele de inspecție emise de OLAF și documentele de constatare emise de Autoritatea de Audit.
În vederea constatării neregulilor și stabilirii creanțelor bugetare, conducerea instituției publice în cadrul căreia funcționează structura de control, aprobă:
a) componența nominală a echipei care va efectua verificarea și constatarea;
b) durata activități de verificare;
c) mandatul privind obiectul verificărilor, stabilirea creanței bugetare rezultate din nereguli și a debitorilor;
d) structura sau structurile verificate.
În cazul în care sunt necesare activități de verificare la fața locului, echipa nominalizată va notifica structura supusă verificării cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de data declanșării acțiunii, precizându-se scopul și durata acesteia. Se exceptează de la prevederile de mai sus cazurile în care notificarea ar putea prejudicia obiectul verificărilor. Structurile verificate au obligația de a prezenta la termenele stabilite toate datele și documentele solicitate, necesare pentru realizarea controlului, precum și de a acorda tot sprijinul necesar pentru desfășurarea activității de verificare în bune condiții. Pe parcursul verificărilor, echipa de control împuternicită are acces, pentru realizarea obiectivelor verificării, la toate datele și documentele, în sedii, pe terenuri, în mijloace de transport sau în alte spații folosite în scopuri economice, care au legătură cu obiectivele proiectului. Membrii echipei de control pot solicita de la structurile supuse verificărilor date, informații, precum și copii, certificate pentru conformitate, ale documentelor care au exclusiv legătură cu proiectul verificat, iar acestea au obligația de a le pune la dispoziție la data solicitată. Pe parcursul activităților de constatare, structura verificată are dreptul să își exprime punctul de vedere, care se analizează de echipa de verificare.
Verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.
Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se aprobă de conducerea instituției publice în cadrul căreia funcționează structura de control, respectiv conducerea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene – dacă structura de control este organizată în cadrul acesteia. Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe. Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare trebuie să conțină următoarele elemente: denumirea autorității emitente, data la care a fost emis, datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanței bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura conducătorului autorității emitente, ștampila autorității emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și autoritatea la care se depune contestația, mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă. Creanțele bugetare stabilite în euro se înscriu în titlurile de creanță și în lei, utilizându-se cursul de referință comunicat de Banca Națională a României, valabil la data întocmirii titlului de creanță.
Termenul maxim de efectuare a verificării și de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activității de organizare a verificării. Organizarea și efectuarea verificărilor necesare stabilirii creanței bugetare rezultate din nereguli și emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se efectuează în termen de maximum 60 de zile de la data comunicării de către DLAF a actului de control emis în conformitate cu normele și procedurile proprii, respectiv de la data primirii raportului de inspecție emis de OLAF. Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit. Activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi suspendată în cazul în care executarea actului administrativ în baza căruia se exercită a fost suspendată în condițiile prevăzute de lege.
Modificarea titlului de creanță atrage modificarea actelor subsecvente, în mod corespunzător. Anularea titlului de creanță atrage anularea actelor subsecvente, în mod corespunzător. În cazul sesizărilor, în termen de 7 zile calendaristice de la finalizarea verificării, structura de control prevăzută la art. 20 are obligația informării persoanei care a depus sesizarea asupra rezultatului acesteia.
În cazul constatării unor nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, structurile de control prevăzute la art. 20 au obligația să sesizeze de îndată DLAF și să continue activitatea de verificare și întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și de recuperare a creanțelor bugetare conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, independent de desfășurarea cercetării penale. În cazul constatării unor nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, structurile de control au obligația să sesizeze de îndată DLAF și să continue activitatea de verificare și întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și de recuperare a creanțelor bugetare conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, independent de desfășurarea cercetării penale.
În cazul în care se constată nereguli în aplicarea de către beneficiari a prevederilor privind procedurile de achiziție publică, fie în raport cu reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, fie cu procedurile specifice de achiziții aplicabile beneficiarilor privați, se emit note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. În cazul în care se constată nereguli în aplicarea de către beneficiari a prevederilor privind procedurile de achiziție publică, fie în raport cu reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice, fie cu procedurile specifice de achiziții aplicabile beneficiarilor privați, se emit note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. Valoarea creanței bugetare stabilită în baza prevederilor de mai sus se calculează prin stabilirea de corecții financiare. Valoarea creanței bugetare se calculează prin stabilirea de corecții financiare în conformitate cu prevederile legale, cu excepția cazurilor în care:
a) sancțiunile prevăzute în legislația națională în domeniul achizițiilor publice impun aplicarea unor corecții mai mari decât cele prevăzute în legislația specifică;
b) autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene care asigură finanțarea proiectelor din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 aplică măsurile cuprinse în reglementările proprii acestui program.
Creanțele bugetare rezultate din nereguli, inclusiv accesoriile datorate conform contractelor sau altor angajamente legale prin care se utilizează fondurile europene și fondurile publice naționale aferente acestora, înscrise în titlul de creanță se stabilesc în lei sau în moneda utilizată pentru efectuarea plăților în cadrul contractului, acordului, deciziei sau ordinului de finanțare, cu specificarea echivalentului în lei, utilizându-se cursul de referință comunicat de Banca Națională a României, valabil la data întocmirii titlului de creanță. Titlul de creanță se comunică debitorului în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii. Împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație. Recuperarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli prin încasare se efectuează în conturile indicate în titlul de creanță, în moneda stabilită în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanțare. Recuperarea creanțelor bugetare prin deducerea din plățile/rambursările următoare pe care debitorul este îndreptățit să le primească se efectuează numai în cadrul aceluiași/aceleiași program/instrument financiar/fond/facilități, cu excepția cazurilor prevăzute de actele normative în vigoare care reglementează gestionarea fondurilor europene în cadrul programelor de finanțare a politicii agricole comune, precum și în alte cazuri în care există un acord scris al Comisiei Europene/donatorului public internațional. În cazul recuperării creanțelor bugetare rezultate din nereguli prin deducere din plățile/rambursările ulterioare pe care debitorul este îndreptățit să le primească, data stingerii creanței se consideră data la care beneficiarul a depus cererea de plată/rambursare de fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, cu excepția creanțelor bugetare rezultate din nereguli constatate în implementarea proiectelor finanțate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, care se sting la data emiterii certificatului de plată aferent plății pe care beneficiarul este îndreptățit să o primească. Recuperarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli prin executare silită, inclusiv prin compensare cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat, se efectuează în lei, în conturile indicate de organele fiscale competente, urmând ca sumele rezultate din aceste recuperări să se vireze de îndată de către organele fiscale în conturile indicate în titlul de creanță. Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt scadente la expirarea termenului de plată stabilit în titlul de creanță, respectiv în 30 de zile de la data comunicării titlului de creanță. Debitorul datorează pentru neachitarea la termen a obligațiilor stabilite prin titlul de creanță o dobândă care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în lei a creanței bugetare, din prima zi de după expirarea termenului de plată stabilit în conformitate cu prevederile alin. (1) până la data stingerii acesteia. Sumele reprezentând dobânzi datorate pentru neachitarea la termen a obligațiilor prevăzute în titlul de creanță se fac venit la același buget în care se virează și creanța bugetară rezultată din nereguli. Creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate li se aplică toate prevederile aplicabile creanțelor bugetare rezultate din nereguli.
Constituie titlu executoriu, după caz:
a) procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanță bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
b) hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
Plătitor al creanțelor bugetare rezultate din nereguli și al dobânzii datorate este persoana juridică, entitatea sau asocierea fără personalitate juridică sau persoana fizică stabilită ca debitor prin titlul de creanță. Persoana fizică nu poate fi stabilită ca plătitor al creanțelor bugetare rezultate din nereguli decât în calitatea acesteia de beneficiar de fonduri europene și/sau de fonduri publice naționale aferente acestora. În cazul în care creanța bugetară rezultată din nereguli și dobânda datorată nu a fost achitată de către persoanele prevăzute la alin. (1), debitor devine persoana juridică sau fizică prevăzută la art. 25 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1) privind persoana fizică. Dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare. Întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a creanței bugetare se realizează în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune potrivit dreptului comun. Întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a creanței bugetare pentru care normele comunitare prevăd un termen mai mare de 5 ani se realizează în cazurile și în condițiile stabilite de normele comunitare respective.
În cazul în care existența creanței bugetare depinde de existența unei fapte penale, respectiv a unei fraude și a fost sesizat/sesizată DLAF/Agenția Națională de Integritate – ANI, autoritățile competente suspendă de drept emiterea titlului de creanță până la obținerea deciziei definitive și irevocabile a instanței privind caracterul penal sau nu al faptei incriminate și dispun aplicarea măsurilor asigurătorii. În cazul în care existența creanței bugetare depinde de existența unei fapte penale, respectiv a unei fraude, și a fost sesizat/sesizată DLAF/Agenția Națională de Integritate – ANI, autoritățile competente suspendă de drept emiterea titlului de creanță până la obținerea deciziei definitive a instanței privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate și dispun aplicarea măsurilor asiguratorii prevăzute în legislația națională.
Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii. Este îndreptățit la contestație debitorul, personal sau prin reprezentant legal.
Contestația administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, și trebuie să conțină următoarele elemente:
a) datele de identificare a contestatarului;
b) obiectul contestației;
c) motivele de fapt și de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila, în cazul persoanelor juridice.
Dovada calității de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii. Obiectul contestației administrative îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanței bugetare care reprezintă titlu de creanță. Contestația administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanță care este contestat și nu este supusă taxelor de timbru.
Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației.
Autoritatea publică competentă cu soluționarea contestației poate suspenda, prin decizie motivată, procedura de soluționare atunci când:
a) structura de control care a efectuat activitatea de verificare și a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, a cărei constatare ar avea o influență hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă;
b) soluționarea cauzei depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea. În cazul admiterii contestației, se decide anularea titlului de creanță atacat și, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei. Prin soluționarea contestației nu se poate crea contestatarului o situație mai grea în propria sa cale de atac. Decizia autorității se va comunica debitorului în termen de 5 zile lucrătoare de la pronunțare. Introducerea contestației pe calea administrativă nu suspendă executarea titlului de creanță.
Decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Statul român a elaborat documentul SISTEME ȘI INDICATORI DE FRAUDĂ anexat în Hotărârea de Guvern nr. 875/2011 pentru aprobarea NORMELOR METODOLOGICE din 31 august 2011 de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.
Potrivit actului normativ elaborat de către Guvernul României apar următoarele structurări ale indicatorilor de fraudă.
CAPITOLUL 1: Tipuri de fraudă
1. Manipularea intenționată a declarațiilor financiare (de exemplu, raportarea incorectă a veniturilor)
2. Orice tip de deturnare de bunuri tangibile sau intangibile (de exemplu, rambursări frauduloase de cheltuieli)
3. Corupție (de exemplu, mită, manipularea procedurilor de cerere de oferte, nedeclararea conflictelor de interese, deturnare de fonduri)
CAPITOLUL 2: Motivele care stau la baza fraudelor Există 3 elemente care stau la baza comiterii fraudelor, care pot fi rezumate sub forma unui „triunghi al fraudei”:
– oportunitate;
– justificare;
– presiune financiară.
Oportunitatea: Chiar dacă o persoană are un motiv, trebuie să existe și o oportunitate. Sistemele deficiente de control intern pot genera o oportunitate (presupusa probabilitate ca frauda să nu fie detectată reprezintă un considerent esențial pentru autorul fraudei). Exemple de puncte slabe ale sistemelor de control intern sunt deficiențele referitoare la:
– supraveghere și revizuire;
– separarea funcțiilor;
– aprobarea de către organele de conducere;
– controlul sistemelor.
Frauda poate apărea, de asemenea, în cazul în care nu sunt efectuate controale sau persoanele cu funcții de autoritate creează șansele ca aceste controale existente să nu fie luate în considerare.
Justificare: O persoană poate formula o justificare prin explicarea rezonabilă a actelor sale, de exemplu „este corect să procedez astfel – merit acești bani” sau „au o datorie față de mine”, „iau banii doar cu împrumut – îi voi restitui”.
Presiune financiară, stimulent sau motivație: Factorul „nevoie sau aviditate”. Simpla aviditate poate reprezenta de multe ori un motiv puternic. Alte presiuni pot apărea din problemele financiare personale sau din vicii personale precum jocurile de noroc, dependența de droguri etc.
„Spargerea triunghiului fraudei” reprezintă cheia prevenirii fraudelor. Dintre cele 3 elemente, oportunitatea este cel mai direct afectată de sistemele solide de control intern și, prin urmare, este elementul cel mai ușor de gestionat.
CAPITOLUL 3: Fraude în cadrul contractelor și achizițiilor publice Sisteme de fraudare comune și recurente și indicatorii de fraudă relevanți (semnale de avertizare).
Acest capitol prezintă 16 sisteme de fraudare comune și recurente, împreună cu o descriere a sistemului și indicatorii de fraudă relevanți în domeniul contractelor și achizițiilor publice.
Aceasta este o listă neexhaustivă a unor sisteme general recunoscute.
Acest capitol utilizează o mare parte a structurii și conținutului aplicate de ACFE4) în instrucțiunile pentru profesioniștii din domeniul prevenirii și detectării fraudei.
SUBCAPITOLUL 31 Corupție – mită și comisioanele ilegale
1. Descrierea sistemului
Mita și comisioanele ilegale semnifică darea sau primirea de „obiecte de valoare” în vederea influențării unui act oficial sau a unei decizii de natură comercială.
11. Oferirea de mită
„Obiectele de valoare” nu trebuie să fie și, adesea, nu sunt bani (ambiguitatea se menține, ceea ce permite autorului să invoce diferite scuze, dacă este necesar). Orice beneficiu tangibil oferit sau primit în vederea coruperii primitorului poate constitui mită.
„Obiecte de valoare” specifice care au fost date sau primite ca mită includ, între altele: cadouri a căror valoare depășește pragurile stabilite de către organizații/societăți, „împrumuturi” (indiferent dacă au fost sau nu rambursate), utilizarea unor cârduri de credit, plata în exces a achizițiilor (de exemplu, o plată de 500.000 EUR pentru un apartament în valoare de 200.000 EUR), utilizarea gratuită sau în schimbul unei chirii preferențiale a unui apartament, utilizarea gratuită a unui autoturism închiriat, plățile în numerar, plata prin cecuri sau transfer bancar a unor „taxe sau onorarii” fictive, reprezentând adesea un procent stabilit în prealabil din contractul obținut și plătite printr-un intermediar sau societate-paravan5) înființată de către destinatar, precum și deținerea de participații secrete în cadrul societății contractante sau vânzătoare corupte).
De obicei, obiectele de valoare sunt acordate în ordinea prezentată mai sus. Această ierarhie apare deoarece, inițial, părțile își studiază reciproc intențiile și este posibil ca plătitorul mitei să nu poată oferi plăți mai substanțiale decât după atribuirea contractului.
După atribuirea unui contract, darea de mită are loc în special sub forma acordării de comisioane ilegale, ceea ce înseamnă că, după ce primește o plată, contractantul plătește sau returnează un procent stabilit în prealabil din fiecare sumă încasată. Indiferent de maniera de plată a mitei, prețurile sunt de obicei majorate artificial sau calitatea mărfurilor și serviciilor este redusă, în vederea recuperării sumelor plătite.
Darea de mită facilitează mai multe alte tipuri de fraudă, cum ar fi falsificarea de facturi, înregistrarea de cheltuieli fictive sau neîndeplinirea specificațiilor contractuale.
1. Traficul de influență
Traficul de influență în domeniul contractelor și achizițiilor publice se reflectă adesea în: selecția părtinitoare, de exemplu achizițiile nejustificate dintr-o singură sursă (pot exista mai multe contracte atribuite sub plafonul pentru achiziții publice), prețurile excesive nejustificate, produsele achiziționate în număr excesiv, acceptarea calității scăzute și întârzierea sau inexistența livrărilor). Asociația Experților Autorizați în Investigarea Fraudelor (Association of Certified Fraud Examiners) www.acfe.com. Mai exact, structura și conținutul se inspiră din instructajul privind „Fraudele în domeniul contractelor și achizițiilor” furnizat investigatorilor de fraude.
2. Indicatori de fraudă i Cel mai frecvent indicator al oferirii de mită și comisioane ilegale este tratamentul favorabil nejustificat acordat unui i contractant de către un responsabil pentru contractare într-o perioadă de timp.
3. Alte semnale de avertizare:
– legături strânse între un responsabil pentru contractare și un furnizor de produse sau servicii;
– creșterea inexplicabilă sau bruscă a averii responsabilului i pentru contractare;
– responsabilul pentru contractare efectuează o activitate economică nedeclarată;
– contractantul este cunoscut în domeniul său de activitate pentru acordarea de comisioane ilegale;
– modificări nedocumentate sau frecvente ale contractelor, care conduc la majorarea valorii acestora;
– responsabilul pentru contractare refuză predarea responsabilităților legate de contractul în cauză și preluarea altor atribuții similare (acceptarea/refuzul unor sarcini care nu au legătură cu experiența nu este relevantă);
– responsabilul pentru contractare nu depune sau nu completează declarația privind conflictele de interese.
SUBCAPITOLUL 3: Nedeclararea conflictelor de interese
1. Descrierea sistemului
O situație de conflict de interese poate apărea atunci când un angajat al organizației contractante are un interes financiar ascuns în ceea ce privește un contract sau un contractant. Un potențial conflict de interese nu poate fi urmărit în instanță dacă este dezvăluit în întregime și aprobat cu promptitudine de către i angajator. De exemplu, un angajat poate deține în secret un i furnizor sau un contractant, poate înființa o societate-paravan i prin intermediul căreia achiziționează produse la un preț majorat artificial sau are un interes ascuns în vânzarea sau închirierea i de proprietăți..
2. Indicatori de fraudă:
– favorizarea inexplicabilă sau în mod excepțional a unui anumit contractant sau vânzător; i – acceptarea continuă a unor lucrări la prețuri ridicate și de calitate scăzută etc.;
– responsabilul pentru contractare nu depune sau nu j completează declarația privind conflictele de interese;
– responsabilul pentru contractare refuză predarea responsabilităților legate de contractul în cauză și preluarea altor atribuții similare (acceptarea/refuzul unor sarcini care nu au legătură cu experiența nu este relevantă);
– există indicii potrivit cărora responsabilul pentru contractare efectuează o activitate paralelă.
SUBCAPITOLUL 3: Practici de cooperare secretă
1. Descrierea sistemului
Contractanții dintr-o anumită zonă sau regiune geografică 1 sau dintr-o anumită industrie pot încheia acorduri în vederea 1 înlăturării concurenței și majorării prețurilor prin diferite sisteme de cooperare secretă.
1. Depunerea de oferte de curtoazie
Ofertele de curtoazie, cunoscute și ca „oferte fantomă”, au scopul de a asigura aparența unei licitații concurențiale, fără a se urmări câștigarea acesteia.
Mai mulți ofertanți care cooperează convin să depună oferte la prețuri excesive sau conținând condiții inacceptabile, pentru i a favoriza selectarea unui contractant preferat la un preț majorat artificial (în aceste situații ar trebui să se verifice atent valoarea estimată a contractului). Câștigătorul împarte o cotă din profituri cu ofertanții respinși, îi angajează ca subcontractanți sau le permite să câștige alte contracte la prețuri avantajoase. Ofertele de curtoazie pot fi depuse inclusiv de societăți-paravan sau firme afiliate.
1. Abținerea de la participare
Pentru ca manipularea procedurilor de cerere de oferte să reușească, numărul ofertanților trebuie să fie limitat și toți trebuie să participe la conspirație. Dacă la licitație se alătură un ofertant nou sau necooperant (un așa-numit „sabotor”), majorarea artificială a prețului devine evidentă. Pentru a preveni o astfel de posibilitate, conspiratorii pot oferi mită societăților străine pentru ca acestea să nu își depună ofertele sau pot utiliza mijloace mai agresive pentru a le împiedica să participe la licitație. De asemenea, în încercarea de a-și proteja monopolul, conspiratorii pot constrânge furnizorii și subcontractanții pentru ca aceștia să evite relațiile comerciale cu societățile necooperante.
1. Rotația ofertelor
Conspiratorii depun oferte de curtoazie sau se abțin să liciteze pentru a permite fiecărui ofertant sa depună, prin rotație, oferta cea mai ieftină. Rotația poate avea loc în funcție de zona geografică – un contractant în domeniul construcțiilor de drumuri primește toate lucrările dintr-o regiune, altă societate primește lucrări în regiunea învecinată – sau în funcție de tipul de activitate, perioadă etc.
1. Împărțirea piețelor
Întreprinderile participante la înțelegere pot împărți piețe sau linii de producție sau pot conveni fie să nu concureze în propriile zone de influență, fie să o facă prin măsuri de cooperare secretă, precum depunerea de oferte de curtoazie exclusiv. Uneori, la sistemele de cooperare secretă participă angajați – având uneori interese financiare în întreprinderea „concurentă” – care primesc o cotă din prețurile majorate artificial.
2. Indicatori de fraudă:
– oferta câștigătoare are un preț prea mare în raport cu estimările de costuri, listele de prețuri publicate, lucrările sau serviciile similare sau mediile la nivel de industrie și prețurile de piață corecte;
– toți ofertanții mențin prețuri ridicate;
– prețul ofertelor scade atunci când la licitație se alătură un ofertant nou;
– rotația ofertanților câștigători în funcție de regiune, tip de activitate, tip de lucrări;
– ofertanții respinși sunt angajați ca subcontractanți;
– configurație anormală a ofertelor (de exemplu, ofertele sunt separate de procentaje exacte, oferta câștigătoare este cu puțin sub pragul de preț acceptat, se încadrează exact în bugetul alocat, este prea mare, prea apropiată, diferența este excesivă, sumele sunt rotunjite, incomplete etc);
– legături aparente între ofertanți, cum ar fi adrese, angajați sau numere de telefon comune etc;
– în oferta contractantului sunt incluși subcontractanți aflați în competiție pentru contractul principal;
– contractanții calificați se abțin de la depunerea unei oferte și devin subcontractanți, sau ofertantul cu cel mai scăzut preț se retrage și devine subcontractant;
– unele societăți licitează întotdeauna una împotriva celeilalte, în timp ce altele nu o fac niciodată;
– ofertanții respinși nu pot fi localizați pe internet sau în nomenclatoarele de societăți, nu au adrese etc. (cu alte cuvinte, sunt societăți fictive);
– există corespondență sau alte indicii potrivit cărora contractanții efectuează schimburi de informații privind prețurile, își alocă teritorii sau încheie alte tipuri de acorduri neoficiale;
– practicile de ofertare prin cooperare secretă au fost constatate în următoarele sectoare și sunt relevante și pentru fondurile structurale: asfaltări, construcții de clădiri, activități de dragare, echipamente electrice, construcții de acoperișuri, eliminarea deșeurilor.
SUBCAPITOLUL 3: Oferte discrepante
1. Descrierea sistemului
În acest sistem de fraudare, personalul responsabil pentru contractare furnizează unui ofertant favorit informații confidențiale indisponibile celorlalți ofertanți, potrivit cărora, de exemplu, una sau mai multe activități prevăzute într-o cerere de oferte nu vor fi realizate în cadrul contractului (unele activități pot fi formulate în termeni vagi sau pot fi prea dificile, iar ofertantul favorit este instruit cum să liciteze). Astfel de informații permit firmei favorizate să depună o ofertă având un preț mult mai redus față de cel al celorlalți participanți, oferind un preț foarte scăzut pentru activitatea care nu va fi inclusă în contractul final. În cazul acordurilor-cadru, acest aspect trebuie analizat în corelare cu contractele subsecvente. Depunerea de oferte discrepante este unul dintre cele mai eficiente sisteme de trucare a licitațiilor, manipularea nefiind atât de evidentă precum în alte sisteme utilizate frecvent, cum ar fi achizițiile nejustificate dintr-o sursă unică.
2. Indicatori de fraudă:
– oferta pentru anumite activități pare a fi nejustificat de scăzută;
– după atribuirea contractului au loc modificări sau eliminări ale cerințelor privind activitățile;
– activitățile pentru care se primesc oferte sunt diferite față de contractul propriu-zis;
– ofertantul are legături apropiate cu personalul responsabil cu achizițiile sau a participat la redactarea specificațiilor.
SUBCAPITOLUL 3: Manipularea specificațiilor
1. Descrierea sistemului
Cererile de oferte sau propuneri pot conține specificații adaptate pentru a corespunde calificărilor sau competențelor unui anumit ofertant. Această situație este frecventă în special în cazul contractelor din domeniul IT și al altor contracte tehnice.
Specificațiile care sunt prea restrictive pot fi utilizate pentru a exclude alți ofertanți calificați sau pentru a justifica achiziții dintr-o singură sursă și pentru a evita orice concurență.
Un ansamblu de specificații manipulate care favorizează un anumit contractant sugerează corupție.
2. Indicatori de fraudă:
– doar un singur ofertant sau foarte puțini ofertanți răspund la cererile de oferte;
– există similitudini între specificații și produsele sau serviciile contractantului câștigător;
– se primesc reclamații din partea celorlalți ofertanți;
– specificațiile sunt semnificativ mai restrânse sau acoperă o sferă mai largă decât în cazul cererilor de oferte anterioare;
– specificații neobișnuite sau nerezonabile;
– acordarea unui număr ridicat de contracte avantajoase unui singur furnizor;
– socializare sau contacte personale între personalul responsabil cu contractarea și ofertanți pe durata procedurii de atribuire;
– cumpărătorul definește un articol folosind denumirea unei mărci comerciale în locul unei descrieri generice fără să folosească sintagma „sau echivalent” sau fără să justifice necesitatea prin prisma unei incompatibilități tehnice.
SUBCAPITOLUL 3: Divulgarea datelor referitoare la licitații
1. Descrierea sistemului
Personalul însărcinat cu contractarea, redactarea proiectului sau evaluarea ofertelor poate divulga unui ofertant favorit informații confidențiale, precum bugete estimate, soluții preferate sau date privind ofertele concurente, permițându-i astfel să formuleze o propunere tehnică sau financiară.
2. Indicatori de fraudă:
– metode ineficiente de control al procedurilor de atribuire, reducerea nejustificată a termenelor legale;
– oferta câștigătoare are un preț cu foarte puțin mai scăzut decât următoarea ofertă cu preț scăzut;
– unele oferte sunt deschise în avans;
– sunt acceptate oferte care depășesc termenul-limită;
– ofertantul care depune oferta după expirarea termenului este câștigător;
– toate ofertele sunt respinse, iar contractul este relicitat;
– ofertantul câștigător comunică în privat cu personalul însărcinat cu contractarea, prin e-mail sau alte mijloace, în timpul perioadei de atribuire.
SUBCAPITOLUL 3: Manipularea ofertelor
1. Descrierea sistemului
Într-o procedură de atribuire controlată insuficient, personalul însărcinat cu contractarea poate manipula ofertele după depunere, în vederea selectării unui contractant favorit (modificarea ofertelor, „pierderea” unor oferte, anularea unor oferte pe motivul unor presupuse erori conținute în specificații etc).
2. Indicatori de fraudă:
– reclamații din partea ofertanților;
– metode de control deficiente și proceduri de licitație inadecvate;
– indicii privind modificarea ofertelor după recepție (pot proveni și din observarea recepției unor produse inferioare din punct de vedere calitativ prin raportare la oferta depusă în cadrul procedurii și în lipsa unui act adițional);
– anularea unor oferte pe motivul unor erori;
– un ofertant calificat este descalificat din motive suspecte;
– activitatea nu este relicitată, deși numărul ofertelor primite a fost inferior minimului necesar.
SUBCAPITOLUL 3: Atribuiri nejustificate unui singur ofertant
1. Descrierea sistemului
Acest sistem este adesea rezultatul corupției, în special dacă metoda este repetată și suspectă.
Aceste atribuiri pot avea loc prin fragmentarea achizițiilor, în scopul evitării plafoanelor de ofertare concurențială, falsificarea justificărilor achizițiilor din sursă unică, redactarea unor specificații foarte restrictive, prelungirea contractelor atribuite anterior în locul relicitării acestora.
2. Indicatori de fraudă:
– atribuiri în favoarea unui singur ofertant la prețuri superioare sau puțin inferioare plafoanelor de atribuire concurențială;
– achiziții publice desfășurate anterior în condiții concurențiale au devenit neconcurențiale;
– fragmentarea achizițiilor, pentru a evita plafonul de ofertare concurențială;
– cererea de ofertă este transmisă unui singur furnizor de servicii.
SUBCAPITOLUL 39: Fragmentarea achizițiilor
1. Descrierea sistemului
Personalul însărcinat cu contractarea poate fragmenta o achiziție în două sau mai multe comenzi ori contracte de achiziție în scopul evitării concurenței sau a unei investigații efectuate de o autoritate de management de nivel superior. De exemplu, dacă plafonul este de 125.000 euro, o achiziție pentru atribuirea unui contract de bunuri și servicii în valoare estimată de 245.000 euro poate fi fragmentată în două achiziții pentru atribuirea a două contracte – unul pentru bunuri, în valoare de 121.000 euro, iar altul pentru servicii, în valoare de 124.000 euro – în scopul evitării unei proceduri concurențiale.
Fragmentarea achizițiilor (denumită de multe ori salami slicing) poate indica un caz de corupție sau alte sisteme de fraudare la nivelul unei organizații contractante.
2. Indicatori de fraudă:
– două sau mai multe achiziții consecutive și asemănătoare de la același contractant, situate imediat sub plafoanele de acordare concurențială sau sub limita de la care se efectuează investigații de către cadrele de conducere;
– separarea nejustificată a achizițiilor, de exemplu contracte separate pentru manoperă și materiale, fiecare având o valoare inferioară plafoanelor de ofertare;
– achiziții consecutive la valori situate imediat sub plafoane.
SUBCAPITOLUL 3: Combinarea contractelor
1. Descrierea sistemului
Un contractant având mai multe comenzi similare poate percepe aceleași costuri de personal, onorarii sau cheltuieli similare pentru mai multe comenzi care ar putea avea de fapt volume de activitate diferite, ceea ce determină suprafacturarea.
2. Indicatori de fraudă:
– facturi similare prezentate pentru activități sau contracte diferite;
– contractantul facturează mai mult de o activitate pentru aceeași perioadă de timp.
SUBCAPITOLUL 3: Stabilirea incorectă a costurilor
1. Descrierea sistemului
Un contractant poate comite o fraudă prin facturarea cu intenție a unor costuri care nu sunt permise sau rezonabile sau care nu pot fi alocate în mod direct sau indirect unui contract. Costurile de manoperă sunt mai susceptibile să fie utilizate abuziv decât costurile materialelor deoarece, în teorie, costurile cu forța de muncă pot fi percepute pentru orice contract.
Costurile cu forța de muncă pot fi manipulate prin crearea de fișe de pontaj fictive, modificarea fișelor de pontaj sau a documentației aferente ori simpla facturare a unor costuri majorate artificial pentru forța de muncă, fără documente justificative.
2. Indicatori de fraudă:
– sume excesive sau neobișnuite percepute pentru forța de muncă;
– sumele percepute pentru forța de muncă nu sunt reflectate de evoluția lucrărilor prevăzute de contract;
– modificări evidente ale fișelor de pontaj;
– nu se găsesc fișele de pontaj;
– pentru aceleași costuri ale materialelor se percep sume în mai multe contracte;
– costurile indirecte sunt facturate drept costuri directe.
SUBCAPITOLUL 3: Manipularea prețurilor
1. Descrierea sistemului
Manipularea prețurilor în cadrul contractelor are loc atunci când contractanții nu pun la dispoziție date curente, complete și exacte privind costurile sau prețurile în propunerile de prețuri, ceea ce are ca rezultat creșterea prețului contractului.
2. Indicatori de fraudă:
– contractantul refuză, amână sau nu poate furniza documente justificative privind costurile;
– contractantul furnizează documente incorecte sau incomplete;
– informațiile privind prețul nu mai sunt valabile;
– prețuri ridicate comparativ cu contracte similare, liste de prețuri sau medii la nivel de industrie.
SUBCAPITOLUL 3: Neîndeplinirea specificațiilor contractului
1. Descrierea sistemului
Contractanții care nu îndeplinesc specificațiile contractului și apoi declară în mod fals și cu bună știință că le-au îndeplinit comit o fraudă.
Exemple de astfel de sisteme includ utilizarea de materiale de construcție care nu respectă standardele, componente de calitate inferioară, fundații necorespunzătoare în cazul lucrărilor de construcție a drumurilor etc. Motivul este, în mod evident, creșterea profiturilor prin reducerea costurilor, evitarea penalizărilor pentru nerespectarea termenelor-limită etc. Multe astfel de sisteme sunt dificil de detectat în absența unor inspecții sau teste amănunțite efectuate de experți independenți în domeniu. Există totuși posibilitatea ca autorii fraudelor să încerce să mituiască inspectorii.
2. Indicatori de fraudă:
– discrepanțe între rezultatele testelor și inspecțiilor, pe de o parte, și clauzele și specificațiile contractului, pe de altă parte;
– absența certificatelor sau a documentelor de testare ori inspecție;
– calitate inferioară, activitate nesatisfăcătoare și număr mare de reclamații;
– în documentele contabile ale contractantului există indicii potrivit cărora contractantul nu a achiziționat materialele necesare lucrărilor, nu deține sau nu a închiriat echipamentul necesar pentru efectuarea lucrărilor ori nu dispune de suficienți lucrători pe șantier. (NB: Această verificare încrucișată se poate dovedi utilă.)
SUBCAPITOLUL 3: Facturi false, duble sau cu prețuri excesive
1. Descrierea sistemului
Un contractant poate prezenta cu bună știință facturi false, duble sau cu prețuri excesive, acționând pe cont propriu sau în cooperare cu angajați responsabili cu procesul de contractare, în urma coruperii acestora.
2. Indicatori de fraudă:
– mărfuri sau servicii facturate nu se află în inventar sau nu pot fi localizate;
– nu există confirmări de primire a unor bunuri sau servicii facturate;
– comenzile de achiziție pentru unele bunuri sau servicii facturate sunt inexistente sau suspecte;
– registrele contractantului nu indică finalizarea lucrărilor sau efectuarea cheltuielilor necesare;
– prețurile de facturare, sumele, descrierile sau datele privind articolele depășesc sau nu corespund cu prevederile contractuale, comanda de achiziție, fișele de magazie, inventarul sau rapoartele de producție;
– facturi multiple cu sumă, număr, dată etc. identice;
– subcontracte în cascadă;
– plăți în numerar;
– plăți către societăți off-shore.
SUBCAPITOLUL 3: Furnizori de servicii fictivi
1. Descrierea sistemului
a) Un angajat poate autoriza plăți către un vânzător fictiv, urmărind în acest fel să deturneze fonduri. Sistemul este utilizat frecvent în situațiile în care nu există o separare a atribuțiilor de întocmire a cererii, recepție și plată.
b) Contractanții pot înființa societăți fictive pentru a depune oferte de curtoazie în cadrul unor sisteme de cooperare secretă, în vederea majorării artificiale a costurilor sau, pur și simplu, a emiterii de facturi false.
Experiența a arătat că autorii fraudelor au tendința de a utiliza denumiri de societăți similare denumirilor unor societăți reale.
2. Indicatori de fraudă:
– furnizorul de servicii nu poate fi găsit în nomenclatoarele de societăți, pe internet, cu ajutorul motorului de căutare Google sau al altor motoare de căutare etc;
– adresa furnizorului de servicii nu poate fi găsită;
– adresa sau numărul de telefon ale furnizorului servicii sunt incorecte;
– este folosită o societate off-shore.
SUBCAPITOLUL 3: Substituția produsului
1. Descrierea sistemului
Substituția produsului se referă la înlocuirea, fără știința cumpărătorului, a produselor prevăzute în contract cu unele de calitate inferioară. În cel mai rău caz, substituția produselor poate pune în pericol viața, de exemplu deficiențe ale infrastructurii sau clădirilor. Substituția este o opțiune atractivă în special în cazul contractelor care prevăd utilizarea de materiale costisitoare, de calitate superioară, care pot fi înlocuite cu produse mult mai ieftine, cu aspect similar. Substituția implică de multe ori componente care nu pot fi detectate cu ușurință. De asemenea, atunci când au loc inspecții pot fi prezentate eșantioane special create, pentru a induce în eroare.
2. Indicatori de fraudă:
– ambalaje neobișnuite sau generice: ambalajul, culorile sau forma diferă de norme;
– discrepanțe între aspectul așteptat și cel real;
– numerele de identificare a produsului diferă de numerele publicate sau cele de catalog ori de sistemul de numerotare;
– număr de defecțiuni înregistrat în cadrul testelor sau în utilizare peste medie, înlocuiri anticipate ori costuri ridicate de întreținere și de reparație;
– certificatele de conformitate sunt semnate de persoane necalificate sau neautorizate;
– diferențe semnificative între costurile estimate și cele reale ale materialelor;
– contractantul nu a respectat graficul lucrărilor, dar recuperează întârzierile cu rapiditate;
– numere de serie atipice sau șterse; numerele de serie nu corespund sistemului de numerotare al producătorului autentic;
– numerele sau descrierile facturii sau ale obiectelor de inventar nu corespund datelor din ordinul de achiziție.
CAPITOLUL 4: Frauda în domeniul sumelor percepute pentru forța de muncă și al serviciilor de consultanță
Sisteme de fraudare comune și recurente și indicatorii de fraudă relevanți (semnale de avertizare)
Acest capitol prezintă sisteme de fraudare comune și recurente, împreună cu o descriere a sistemului și indicatorii de fraudă relevanți în domeniul serviciilor de consultanță.
Cel mai important mijloc de control din sistemul de contabilitate a costurilor pentru forța de muncă este angajatul individual și acceptarea de către acesta a responsabilității de a înregistra cu exactitate timpul de lucru efectuat.
Aceasta este o listă neexhaustivă a unor sisteme general recunoscute:
SUBCAPITOLUL 4: Costurile suportate cu forța de muncă
1. Descrierea sistemului
Fără o verificare externă independentă și la fața locului, costurile cu forța de muncă sunt foarte ușor de manipulat. Un angajator poate pretinde, cu bună știință, perioade de lucru fictive, directe sau indirecte. Aspectul esențial de urmărit este dacă sumele pentru timpul de lucru al angajatului sunt percepute în mod adecvat pentru proiectul la care s-a lucrat efectiv. (Nu pot exista documente ale unor părți terțe care să ateste costurile cu forța de muncă, cum ar fi facturi, comenzi de achiziție etc.)
2. Indicatori de fraudă:
– moduri diferite de percepere a sumelor;
– modificări neașteptate și semnificative ale modului de percepere a sumelor;
– scăderea sumelor percepute pentru proiecte/contracte cu plafoane depășite sau urmând a fi depășite;
– procentajul angajaților pentru care se înregistrează costuri indirecte este disproporționat;
– un număr mare de angajați sunt transferați de la costuri directe la costuri indirecte sau viceversa;
– aceiași angajați sunt transferați în mod constant de la costuri directe la costuri indirecte sau viceversa;
– sisteme deficitare de control intern al sumelor percepute pentru timpul de lucru, precum semnarea în avans a fișelor de pontaj ale angajaților, completarea fișelor de pontaj ale angajaților de către supraveghetor, completarea fișelor de pontaj cu creionul sau la finalul perioadei de plată;
– orele de lucru și sumele reale se află constant la limita bugetului sau imediat sub aceasta;
– utilizarea unor intrări în registrele zilnice prin care se efectuează modificări, în vederea transferării costurilor între contracte, cercetare și dezvoltare, activități comerciale;
– creșteri și descreșteri semnificative ale sumelor percepute unor conturi sensibile;
– sumele pentru timpul de lucru al angajaților sunt percepute diferit în raport cu costurile de călătorie asociate.
SUBCAPITOLUL 4: Neplata orelor suplimentare
1. Descrierea sistemului
Un angajator poate pretinde, cu bună știință, efectuarea de ore suplimentare false atunci când acestea nu sunt compensate în mod neoficial prin, de exemplu, acordarea de concedii suplimentare. Aspectul esențial de urmărit este dacă sumele pentru timpul de lucru al angajatului sunt percepute în mod adecvat pentru proiectul la care s-a lucrat efectiv. Nu există documente ale unor părți terțe.
2. Indicatori de fraudă:
– personalul este obligat să desfășoare activități suplimentare neplătite în cadrul mai multor proiecte – directe și indirecte;
– angajații salariați înregistrează doar orele de lucru normale efectuate în fiecare zi, pentru o perioadă mai lungă de timp;
– neplata orelor suplimentare și acordarea de bonusuri pe baza orelor suplimentare lucrate, potrivit indicațiilor conducerii;
– lucrările pentru contractele/proiectele al căror plafon de cheltuieli a fost depășit se desfășoară doar în timpul suplimentar neplătit.
SUBCAPITOLUL 4: Servicii de consultanță/profesionale
1. Descrierea sistemului (pe baza unui caz real)
Serviciile erau însoțite de contracte de consultanță detaliate, cu facturile și rapoartele aferente. Aspectele acoperite erau relevante pentru operațiunile contractantului și ofereau recomandări adecvate privind eficientizarea anumitor activități. Contractantul a pus în aplicare majoritatea recomandărilor. Contractele aplicabile conțineau toate explicațiile necesare, iar onorariile au fost considerate rezonabile.
Cu toate acestea, serviciile unora dintre societățile contractate nu fuseseră utilizate anterior. Contractele nu descriau serviciile care urmau a fi furnizate de către societăți, dar prezentau în detaliu persoanele care urmau să ofere serviciile și onorariile pe oră percepute. CV-urile persoanelor nu erau disponibile. Onorariile societăților noi erau mai ridicate. Reprezentanții societății nu au putut explica onorariile mai mari sau natura serviciilor care urmau să fie oferite.
În plus, facturile emise de aceste societăți pentru serviciile suplimentare prestate nu descriau caracteristicile acestora, menționând doar numărul contractului. Costurile erau reprezentate sub formă de sumă forfetară, fără o defalcare în funcție de orele lucrate, tariful orar, cheltuielile de călătorie sau alte cheltuieli. Nu existau rapoarte de călătorie sau rapoarte de sinteză. Nu existau informații suplimentare privind aceste societăți; angajatorul nu a putut oferi decât asigurări verbale privind serviciile furnizate.
În sfârșit, adresa de corespondență de pe facturi era o căsuță poștală, iar societățile nu apăreau în lista abonaților telefonici.
2. Indicatori de fraudă:
– nu există acorduri sau contracte încheiate oficial; cu toate acestea, se plătesc sume mari pentru „servicii prestate”, pe baza unor facturi conținând date insuficiente;
– există acorduri sau contracte oficiale, dar acestea sunt vagi în ceea ce privește serviciile care urmează a fi prestate, și nu există facturi detaliate, rapoarte de călătorie sau studii care să justifice cheltuielile;
– serviciile plătite au fost utilizate pentru obținerea, distribuirea sau utilizarea unor informații ori date protejate prin legi sau regulamente;
– serviciile plătite aveau scopul de a influența în mod ilegal conținutul unei cereri, evaluarea unei propuneri sau estimări de preț, selecția de surse pentru atribuirea de contracte ori negocierea unui contract, a unei modificări sau a unei revendicări. Nu este important dacă atribuirea se face de către contractantul principal ori un subcontractant de la orice nivel;
– serviciile plătite au fost obținute sau efectuate prin încălcarea unui statut ori a unui regulament care interzice practicile antreprenoriale neloiale sau conflictele de interese.
SUBCAPITOL 4: Categorii de forță de muncă
1. Descrierea sistemului (pe baza unui caz real)
Propunerea unui contractant privind reînnoirea unui contract de tip „timp și material” (T&M), care fusese atribuit anual în ultimii 2 ani, arăta că tarifele orare suportate erau semnificativ mai reduse decât tarifele propuse, cu excepția celor administrative. La momentul depunerii ofertelor, propunerea inițială prevedea un număr complet de angajați. După atribuirea contractului, contractantul a angajat/utilizat personal remunerat la un nivel inferior celui propus. Calificările unora dintre noii angajați nu îndeplineau cerințele din cererea de ofertă. Contractantul plasase mai mulți dintre noii angajați în categorii de forță de muncă pentru care nu erau calificați.
2. Indicatori de fraudă:
– diferențe semnificative între costurile sau cantitățile unitare propuse și cele reale, fără modificarea corespunzătoare a sferei lucrărilor sau a descrierii posturilor;
– facturarea fiecărui serviciu se făcea constant la nivelul maxim stabilit în contract. Specificarea în contract/comandă a numărului de ore care trebuie facturate reprezintă o excepție;
– anumite persoane propuse ca „angajați-cheie” nu lucrează în cadrul contractului;
– personalul propus nu corespunde forței de muncă existente. Este necesară angajarea unui număr considerabil de persoane. Numărul persoanelor nou-angajate este semnificativ mai redus decât în propunerile inițiale;
– competențele angajaților nu satisfac cerințele specifice pentru categoria de forță de muncă sau cerințele contractuale;
– timpul de lucru al angajaților este înregistrat ca indirect de către societate, dar este înregistrat ca direct în scopul contractului;
– sumele percepute pentru timpul de lucru al partenerilor, funcționarilor, supraveghetorilor și al altor angajați nu respectă termenii contractuali sau politicile și procedurile contabile ale societății.
ANEXA 1. GLOSAR DE TERMENI JURIDIC AFERENT FONDURILOR STRUCTURALE
GLOSAR-TEMINOLOGIE EUROPEANĂ DEFINITĂ LEGISLATIV ÎN ROMÂNIA
– Operatorul economic este persoana fizică sau juridică ori alte organe și/sau entități constituite potrivit legii;
– Creanțele bugetare rezultate din nereguli și/sau fraudă reprezintă sume de recuperat la bugetul Comunității Europene, la bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a)-f) din Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și la art. 1 alin. (2) lit. a) –d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente.
– Instrumente structurale – asistența financiară nerambursabilă primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională, Fondului social european și Fondului de coeziune;
– Program operațional – documentul de programare elaborat de România și adoptat de Comisia Europeană, prin care este stabilită o strategie de dezvoltare printr-un set de priorități coerente pentru a căror realizare se face apel la un fond sau, în cazul obiectivului de convergență, la Fondul de coeziune și la Fondul european de dezvoltare regională;
– Autoritate de certificare și plată – structura organizatorică în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, responsabilă de certificarea sumelor cuprinse în declarațiile de cheltuieli transmise la Comisia Europeană și pentru primirea fondurilor transferate României din Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și asigurarea transferului acestora către beneficiari, precum și a sumelor de prefinanțare și cofinanțare aferente acestora din fonduri alocate de la bugetul de stat;
– Autoritate de management – structura din cadrul unei autorități publice centrale, responsabilă pentru gestionarea unui program operațional;
– Organism intermediar – structura din sectorul public sau privat care îndeplinește atribuții delegate de către Autoritatea de management vizavi de relația cu beneficiarii;
– Unitate de plată – structura din cadrul unei autorități publice centrale cu rol de Autoritate de management pentru un program operațional, având responsabilitatea transferării sumelor de prefinanțare, cofinanțare alocate de la bugetul de stat, precum și a sumelor din asistența financiară nerambursabilă către beneficiari;
– Beneficiar – organismul, autoritatea, instituția sau societatea comercială din sectorul public ori privat, unitatea administrativ-teritorială, organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean, responsabile pentru inițierea ori inițierea și implementarea proiectelor aprobate spre finanțare în cadrul unui program operațional;
– Obiectivul convergență – obiectivul finanțat din instrumentele structurale, cu scopul creșterii convergenței statelor membre ale Uniunii Europene și a regiunilor mai puțin dezvoltate;
– Prefinanțare – sumele transferate din bugetul de stat sau din instrumente structurale către un beneficiar, cu excepția celor din sectorul privat (dacă prin acest transfer nu se intră sub incidența prevederilor legale cu privire la ajutorul de stat) ori unei organizații neguvernamentale – prin plată directă sau prin plată indirectă – pentru lichidarea angajamentelor de plată față de un contractor, în stadiul inițial de implementare a proiectelor, în baza unui contract de finanțare încheiat între beneficiar și Autoritatea de management/Organismul intermediar responsabil/ responsabilă, în vederea asigurării derulării corespunzătoare a proiectelor;
– Avans – sumele transferate de către beneficiar unui contractor, în baza documentelor justificative, conform legii, în cadrul unui proiect finanțat din instrumente structurale;
– Cofinanțare publică – sumele alocate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, respectiv în bugetele organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean, după caz, pentru finanțarea cheltuielilor eligibile aferente proiectelor finanțate în cadrul programelor operaționale;
– Cofinanțare privată – orice contribuție la finanțarea cheltuielilor eligibile, alta decât cea prevăzută mai sus, aferentă proiectelor finanțate în cadrul programelor operaționale;
– Cheltuieli eligibile – cheltuielile realizate de către un beneficiar, aferente proiectelor finanțate în cadrul programelor operaționale, care pot fi finanțate atât din instrumente structurale, cât și din bugetul de stat și/sau contribuția proprie a beneficiarului;
– Cheltuieli neeligibile – cheltuielile inerente realizării proiectelor finanțate din instrumente structurale în cadrul programelor operaționale, care nu pot fi finanțate din instrumentele structurale, conform reglementărilor comunitare și naționale;
– Cheltuieli conexe proiectului – cheltuielile care intervin în derularea proiectelor finanțate din instrumentele structurale, implementate de organisme, autorități, instituții sau societăți comerciale din sectorul public, unitate administrativ-teritorială, organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean, cheltuieli fără de care proiectul nu poate fi implementat și care nu pot fi finanțate din instrumente structurale;
– Contribuția națională – totalul sumelor cheltuite în cadrul implementării programelor operaționale, fiind formată din cofinanțarea publică, cheltuielile conexe și cheltuielile neeligibile;
– Plată directă – transferul sumelor reprezentând prefinanțare sau al sumelor din instrumente structurale și al cofinanțării suportate din surse de la bugetul de stat, direct de la Autoritatea de certificare și plată la beneficiar;
– Plată indirectă – transferul sumelor reprezentând prefinanțare sau al sumelor din instrumente structurale și al cofinanțării suportate din surse de la bugetul de stat, indirect de la Autoritatea de certificare și plată la beneficiar, prin intermediul Unității de plată;
– Debite față de bugetul Uniunii Europene – sumele datorate bugetului Uniunii Europene ca urmare a nerespectării prevederilor legale comunitare sau a altor documente încheiate ori convenite între Comisia Europeană și Guvernul României;
– Instrumente structurale – asistența financiară nerambursabilă primită de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională, Fondului social european și Fondului de coeziune;
– Autoritate de certificare și plată – structura organizatorică din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, responsabilă de certificarea sumelor cuprinse în declarațiile de cheltuieli transmise la Comisia Europeană, primirea de la Comisia Europeană a fondurilor transferate României din instrumente structurale și transferul către beneficiari/unități de plată de pe lângă autoritățile de management a fondurilor primite din instrumente structurale, precum și a celor alocate de la bugetul de stat, în cazul programelor operaționale care utilizează mecanismul plății directe;
– Unitate de plată – structura din cadrul unui ordonator principal de credite, cu rol de autoritate de management, având responsabilitatea managementului financiar al fondurilor aferente unui program operațional care utilizează mecanismul plății indirecte, precum și responsabilitatea efectuării plăților către contractori în cadrul proiectelor de asistență tehnică, după caz;
– Prefinanțare – sumele transferate din instrumente structurale către beneficiari, alții decât cei prevăzuți la art. 5 alin. (1) – (3), prin plată directă ori prin plată indirectă, în stadiul inițial pentru susținerea începerii derulării proiectelor și/sau pe parcursul implementării acestora, în condițiile prevăzute în contractul/decizia/ordinul de finanțare încheiat între un beneficiar și Autoritatea de management/organismul intermediar responsabilă/responsabil, în vederea asigurării derulării corespunzătoare a proiectelor finanțate în cadrul programelor operaționale;
– Cofinanțare publică – orice contribuție pentru finanțarea cheltuielilor eligibile din sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) – g) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, la art. 1 alin. (2) lit. a) – d) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cofinanțarea acordată de la bugetul de stat pentru alți beneficiari decât cei prevăzuți la art. 5 alin. (1) – (3), precum și alte cheltuieli similare, în sensul art. 2 alin. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006;
– Cofinanțare privată – orice contribuție a beneficiarului la finanțarea cheltuielilor eligibile, alta decât cea prevăzută la lit. e), aferentă proiectelor finanțate în cadrul programelor operaționale;
– Cheltuieli eligibile – cheltuielile efectuate de beneficiar, aferente proiectelor finanțate în cadrul programelor operaționale, care pot fi finanțate atât din instrumente structurale, cât și din cofinanțarea publică și/sau cofinanțarea privată, conform reglementărilor legale comunitare și naționale în vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor;
– Contribuția publică națională totală – totalul fondurilor publice necesare implementării programelor operaționale, format din cofinanțarea publică și fondurile aferente cheltuielilor publice, altele decât cele eligibile;
– Plată directă – transferul direct din contul Autorității de certificare și plată în contul beneficiarului al sumelor reprezentând prefinanțare și/sau rambursarea cheltuielilor eligibile, precum și restituirea de la bugetul de stat a sumelor pentru finanțarea contravalorii taxei pe valoarea adăugată plătite, aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale;
– Plată indirectă – transferul, prin intermediul Unității de plată, în contul beneficiarului, al sumelor reprezentând prefinanțarea și/sau rambursarea cheltuielilor eligibile, precum și restituirea de la bugetul de stat a sumelor pentru finanțarea contravalorii taxei pe valoarea adăugată plătite, aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanțate din instrumente structurale;
– Valoarea totală a proiectului – totalul fondurilor aferente cheltuielilor necesare implementării proiectului, la nivelul beneficiarului, format din contravaloarea contribuției din instrumente structurale, valoarea cofinanțării publice și/sau private, precum și din valoarea cheltuielilor publice și/sau private altele decât cele eligibile.
– Cadrul strategic național de referință 2007-2013, denumit în continuare CSNR, reprezintă documentul de referință pentru programarea instrumentelor structurale, asigurând conformitatea intervențiilor acestor fonduri cu orientările strategice comunitare privind coeziunea și prioritățile naționale de dezvoltare, precum și legătura dintre prioritățile la nivel comunitar și Programul național de reformă;
– Documentul-cadru de implementare a programului operațional pentru obiectivul convergență, denumit în continuare DCI, reprezintă documentul elaborat de autoritatea de management și aprobat prin ordin comun al ministrului economiei și finanțelor și al ministrului coordonator al autorității de management, prin care sunt stabilite detalii de implementare a programului operațional;
– Documentul-cadru de implementare/documentele echivalente documentului-cadru de implementare pentru obiectivul cooperare teritorială europeană reprezintă documentele prin care sunt stabilite detaliile de implementare ale programului operațional, elaborate de autoritatea de management și aprobate în cadrul comitetului de monitorizare aferent;
– Domeniul major de intervenție reprezintă sfera de activitate dintr-o axă prioritară, în cadrul căruia se pot finanța diferite operațiuni cu obiective similare;
– Ghidul solicitantului reprezintă un îndrumar pentru completarea corectă a unei cereri de finanțare de către solicitanții de finanțare nerambursabilă în cadrul programelor operaționale, incluzând informații referitoare la condițiile de finanțare, procedurile de evaluare și selecție a proiectelor și reglementarea unor aspecte detaliate privind implementarea proiectelor;
– Comitetul național de coordonare pentru instrumentele structurale, denumit în continuare CNC, reprezintă structura interinstituțională de coordonare și planificare strategică a implementării instrumentelor structurale;
– Comitetul de management pentru coordonarea instrumentelor structurale, denumit în continuare CMC, reprezintă structura interinstituțională de analiză și identificare a soluțiilor pentru problemele operaționale cu relevanță orizontală ce rezultă din implementarea instrumentelor structurale;
– Planul național multianual de evaluare reprezintă documentul de planificare multianuală a activităților de evaluare de natură strategică și/sau operațională ce urmează a fi realizate pe parcursul implementării instrumentelor structurale, care privesc CSNR sau aspecte orizontale ce acoperă două ori mai multe programe operaționale;
– Planul multianual de evaluare reprezintă documentul de planificare multianuală a activităților de evaluare de natură strategică și/sau operațională privitoare la un program operațional și care urmează a fi realizate în perioada de implementare a acestuia;
– Strategia națională de comunicare privind instrumentele structurale este documentul strategic prin care se fundamentează planurile de comunicare pentru programele operaționale și pentru ansamblul instrumentelor structurale și prin care se asigură coordonarea integrată a activităților de informare și publicitate;
– Raportul național anual privind implementarea instrumentelor structurale, denumit în continuare RNA, reprezintă documentul de sinteză elaborat de Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de coordonator național al instrumentelor structurale, pe baza rapoartelor anuale de implementare elaborate de autoritățile de management și a altor documente relevante, prezentând stadiul implementării instrumentelor structurale în anul precedent;
– Sistemul unic de management al informației privind instrumentele structurale din cadrul obiectivului convergență, denumit în continuare SMIS – CSNR, reprezintă sistemul informatic centralizat, dezvoltat de către Ministerul Economiei și Finanțelor, în colaborare cu toate structurile utilizatoare, pentru a asigura colectarea informațiilor referitoare la implementare, necesare managementului financiar, monitorizării, verificărilor, auditului și evaluării programelor din cadrul obiectivului convergență, în conformitate cu prevederile art. 60 lit. (c) din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului;
– Sistemul de management al informației aferent obiectivului cooperare teritorială europeană, denumit în continuare SMIS – CTE, reprezintă sistemul informatic dezvoltat de instituțiile responsabile, sub coordonarea și cu finanțarea Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru a asigura colectarea informațiilor referitoare la implementare, necesare managementului financiar, monitorizării, verificărilor, auditului și evaluării programelor din cadrul obiectivului cooperare teritorială europeană, în conformitate cu prevederile art. 60 lit. (c) din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului.
GLOSAR – NEREGEULI, IREGULARITĂȚI, CONTROL
neregulă – orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;
nereguli cu caracter sistemic/de sistem – nereguli generate de modul în care sunt îndeplinite cerințele-cheie ale sistemelor de management și control care se produc ca urmare a unor deficiențe de proiectare a procedurilor de management și control, a unor erori sistematice de aplicare a procedurilor de management și control sau din necorelarea prevederilor legislației naționale cu reglementările comunitare;
fraudă – infracțiunea săvârșită în legătură cu obținerea ori utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, încriminată de Codul penal ori de alte legi speciale;
fonduri europene – sumele provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României din bugetul general al Uniunii Europene și/sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei;
fonduri publice naționale aferente fondurilor europene – sumele provenite din bugetul general consolidat, utilizate pentru: asigurarea cofinanțării, plata prefinanțării, înlocuirea fondurilor europene în situația indisponibilității/sistării temporare a plății acestor fonduri, completarea fondurilor europene în vederea finalizării proiectelor, precum și alte categorii de cheltuieli legal reglementate în acest scop;
autorități cu competențe în gestionarea fondurilor europene – autoritățile de management în cadrul programelor finanțate din instrumente structurale, de coeziune, din Fondul european pentru pescuit, din fonduri aferente Instrumentului de asistență pentru preaderare, autoritățile care asigură gestionarea Instrumentului european de vecinătate și parteneriat ENPI, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură în cadrul programelor de finanțare a politicii agricole comune, agențiile de implementare – inclusiv Oficiul de Plăți și Contractare PHARE – în cadrul programelor PHARE, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE în cadrul Facilității Schengen, Facilității de Tranziție și al Mecanismului Financiar SEE, cu excepția proiectelor delegate, precum și autoritățile naționale responsabile de participarea României la alte programe finanțate din fonduri europene;
autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene – autoritățile de management în cadrul programelor finanțate din instrumente structurale, de coeziune, din Fondul European pentru Pescuit, din fonduri aferente Instrumentului de asistență pentru preaderare, autoritățile care asigură gestionarea Instrumentului European de Vecinătate și Parteneriat ENPI, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură în cadrul programelor de finanțare a politicii agricole comune, agențiile de implementare – inclusiv Oficiul de Plăți și Contractare PHARE – în cadrul programelor PHARE, Oficiul de Plăți și Contractare PHARE în cadrul Facilității Schengen, Facilității de Tranziție și al Mecanismului Financiar SEE 2004-2009, cu excepția proiectelor delegate, operatorii de program în cadrul Mecanismului Financiar SEE 2009-2014 și Mecanismului Financiar Norvegian 2009-2014, precum și autoritățile naționale responsabile de participarea României la alte programe finanțate din fonduri europene;
autorități de certificare – toate structurile cu funcțiuni de certificare a cheltuielilor finanțate din fondurile europene și/sau din fondurile publice naționale aferente acestora, stabilite prin reglementările donatorilor și reglementări naționale;
beneficiar – orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, așa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente și documentele programului respectiv și care este fie direct sau indirect parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanțare finanțat integral sau parțial din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alți donatori publici internaționali, fie persoană fizică sau juridică îndreptățită să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenții ori ajutoare care sunt finanțate din instrumentele de finanțare a politicii agricole comune, în conformitate cu prevederile legale naționale și/sau comunitare în vigoare;
activitatea de constatare a neregulilor – activitatea de control/investigare desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, în vederea stabilirii existenței unei nereguli;
activitatea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli – activitatea prin care se stabilește și se individualizează obligația de plată rezultată din neregula constatată, prin emiterea unui titlu de creanță;
creanțe bugetare rezultate din nereguli – sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora;
activitatea de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli – exercitarea funcției administrative de către autoritățile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, în vederea stingerii creanțelor bugetare rezultate din nereguli;
raportarea neregulilor – toate activitățile care conduc la informarea Comisiei Europene – Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) sau a donatorilor publici internaționali, conform obligațiilor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene ori de parte a unui acord/memorandum semnat de România cu un donator public internațional, cu privire la constatarea unei nereguli, care are la bază actul de constatare primară administrativă;
compensare din alte fonduri – stingerea creanței bugetare rezultate din nereguli de către organele fiscale ale Autorității Naționale de Administrare Fiscală, conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
principiul proporționalității – orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv;
aplicare de corecții financiare – măsurile administrative luate de autoritățile competente, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, care constau în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă;
mecanismul deducerilor – sistemul agreat de donatorul fondurilor europene și România, prin care corecția financiară aplicată de autoritățile române se efectuează cu ocazia primei declarații de cheltuieli, după constatarea neregulilor;
mecanismul recuperărilor – sistemul agreat de Comisia Europeană/donatorul public internațional și România, prin care corecția financiară aplicată de autoritățile române se reflectă în prima declarație de cheltuieli, emisă după recuperarea creanței bugetare rezultate din nereguli;
donator public internațional – statul sau gruparea de state europene care oferă României finanțarea anumitor operațiuni sau programe fără contrapartidă;
activitatea de prevenire a neregulilor – identificarea și gestionarea riscurilor, elaborarea și urmărirea aplicării procedurilor de management și a celorlalte instrumente de control intern, care să asigure corectitudinea acordării și utilizării fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora;
deducere din plăți – modalitatea de stingere a creanțelor bugetare rezultate din nereguli de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, din plăți datorate debitorului în baza contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanțare, cu reflectarea corespunzătoare a operațiunii în evidențele contabile;
structuri verificate – beneficiarul asistenței din fonduri europene, oricare structură de implementare, precum și orice persoană fizică ori juridică ce se află într-o relație contractuală, în cadrul proiectelor/programelor finanțate din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora;
structuri de implementare – organismul de implementare, autoritatea de management, autoritatea de implementare, organismul intermediar, alte structuri cu funcțiuni delegate etc., așa cum sunt acestea definite de reglementările comunitare și de memorandumurile/acordurile de finanțare încheiate cu Uniunea Europeană/donatorul public internațional și stabilite prin reglementările și acordurile la nivel național;
sumă plătită necuvenit – plata nedatorată, așa cum este aceasta prevăzută în dreptul civil, acordată unui beneficiar sau realizată în numele unui beneficiar, care provine din fonduri europene și/sau fonduri publice aferente acestora;
debitor – persoana fizică sau juridică în sarcina căreia se stabilește o creanță bugetară rezultată din nereguli, în vederea recuperării acesteia.
constatări cu implicații financiare sau cu posibile implicații financiare – constatările formulate în actele de control/audit întocmite de reprezentanții Uniunii Europene/donatorului public internațional, cele din actele de control emise de DLAF, cele din rapoartele de audit emise de Autoritatea de audit de pe lângă Curtea de Conturi a României (denumită în continuare Autoritatea de audit)/de structurile de audit intern/de structurile de audit extern, cele din rapoartele de verificare la fața locului emise de autoritatea de certificare, cele din rapoartele de control ale Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, precum și constatările formulate de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene rezultate în urma activității proprii de verificare administrativă și/sau la fața locului, care se referă la cheltuieli care au fost plătite/rambursate beneficiarilor de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene și care sunt considerate fie integral neeligibile, fie, în cazul identificării unor abateri în aplicarea prevederilor reglementărilor în vigoare în domeniul achizițiilor, parțial neeligibile.
decertificarea – deducerea din următoarea declarație de cheltuieli transmisă Comisiei Europene/donatorului public internațional a sumelor reprezentând valoarea unor cheltuieli finanțate din instrumente structurale, din fondurile aferente Instrumentului de asistență pentru preaderare și din Fondul European pentru Pescuit, care au fost deja certificate către Uniunea Europeană/donatorul public internațional, al căror caracter neeligibil a fost determinat ulterior, fără să fie necesară emiterea în prealabil a unui titlu de creanță.
BIBLIOGRAFIE GENERALA APLICABILĂ LEGISLAȚIEI FONDURILOR EUROPENE
Avbelj Matej, Komárek Jan (eds.), Constitutional pluralism in the European Union and beyond, Oxford, Hart, 2011;
Bermann George (et al.), Cases and materials on European Union law, St. Paul, MN, Thomson/West, 2011;
Bungenberg Marc, Griebel Jörn, Hindelang Sreefen (eds.), International investment law and EU law, Berlin, Springer, 2011;
Campuzano Diaz Beatriz (et al.), Latest developments in EU private international law, Cambridge, Intersentia, 2011;
Cannizzaro Enzo, Palchetti Peolo, Wessel Ramses, International law as law of the European Union, Boston, Martinus Nijhoff Publishers, 2011;
Craig Paul, de Búrca Gráinne, EU law: text, cases and materials, Oxford, Oxford University Press, 2011;
Dashwood Alan (et al.), Wyatt and Dashwood's European Union law, Oxford, Hart, 2011.
de Búrca Gráinne, Weiler J. H. H, The worlds of European constitutionalism, Cambridge, Cambridge University Press, 2012;
Foster Nigel, Foster on EU law, Oxford, Oxford University Press, 2011;
Fuchs Manfred, From legislators to the end-user: practical difficulties of implementing European directives, Wiesbaden, VS, Verlag fuer Sozialwissenschaften, 2011;
Haug Jutta, Lamassoure Alain, Verhofstadt Guy (et al.), Europe for growth: for a radical change in financing the EU, Brussels, Centre for European Policy Studies, Paris, Notre Europe, 2011;
Kaczorowska Alina, European Union law, Abingdon, Routledge, 2011;
Kuipers Jan-Jaap, EU law and private international law, Leiden, Martinus Nijhoff, 2011;
Miller Lucinda, The emergence of EU contract law: exploring Europeanization, Oxford, Oxford University Press, 2011;
Nehl Hanns Peter, “Legal protection in the field of EU funds” in European state aid law quarterly, v. 10, 2011, n. 4, p. 629-652;
Neiheider Susanne, Santos Indhira, “'Reframing the EU budget decision-making process” in Journal of Common Market Studies, v. 49, n. 3, May 2011, p. 631-651;
Otto Lars (et al.), Europe's constitutional challenges in the light of the recent case law of national constitutional courts: Lisbon and beyond, Baden-Baden, Nomos, 2011;
Rittberger Berthold, Phelan William (eds.), “Why do the EU Member States accept the supremacy of European law? Explaining supremacy as an alternative to bilateral reciprocity” in Journal of European Public Policy, v. 18, n. 5, August 2011, p. 766-777;
Rosas Allan, “The status in EU law of international agreements concluded by EU Member States” in Fordham international law journal, v. 34, n. 5, May 2011, p. 1304-1345;
Shelton Dinah (ed.), International law and domestic legal systems: incorporation, transformation and persuasion, Oxford, Oxford University Press, 2011;
Adam, Roberto Lineamenti di diritto dell'Unione europea, 2008;
Tizzano, Antonio Arndt, Hans-Wolfgang Europarecht, 9th edition, 2008 (with CD-ROM);
Cygan, Adam, Understanding EU Law, 2nd edition, 2008;
Davies, Karen, Understanding European Union Law, 3rd edition, 2007;
Doerfert, Carsten, Europarecht. Die Grundlagen der Europäischen Union mit ihren politischen und wirtschaftlichen Bezügen, 4th edition, 2010;
Favret, Jean Marc, L'essentiel de l'Union européenne et du droit communautaire, 9th edition, 2009;
Folsom, Ralph H., European Union Law in a Nutshell, 6th edition, 2008;
Folsom, Ralph H., Principles of European Union Law, 2nd edition, 2009;
Foster, Nigel, Foster on EU Law, 2nd edition, 2009;
Gaja, Giorgio, Introduzione al diritto dell'Unione europea, new edition, 2010;
Gautron, Jean-Claude, Droit européen, 13th edition, 2009;
Owen, Richard, Essential European Community Law, 3rd edition, 2006;
Arnull, Anthony, The European Union and Its Court of Justice, Oxford, Oxford University Press, 1999;
Atkinson, G. W., “Legal Foundations of European Economic Integration” in Journal of Economic Issues, 18 June 1984, 505-515;
Azoulay, Loic. “The Court of Justice and the Administrative Governance” in European Law Journal 7, December 2001, 425-441;
Brown, Lionel N. and Tom Kennedy, The Court of Justice of the European Communities, 5th edition, London, Sweet and Maxwell, 2000;
Caldeira, Gregory A. and James L. Gibson. “The Legitimacy of the Court of Justice in the European Union: Models of Institutional Support” in American Political Science Review, 89, June 1995, 356-376;
Dougan, Michael, National Remedies before the European Court of Justice: Issues of Harmonisation and Differentiation, Oxford, Hart Publishing, 2004;
Feld, Werner, and E. E. Slotnick. “Marshalling the European Community Court: A Comparative Study in Judicial Integration” in Emory Law Journal 25, Spring 1976, 317-355;
Garrett, Geoffrey, Daniel R. Kelemen, and Heiner Schulz, “The European Court of Justice, National Governments, and Legal Integration in the European Union” in International Organization 52, Winter 1998, 149-176;
La Pergola A., and P. Del Duca, “Community Law, International Law and the Italian Constitution”, American Journal of International Law 79, July 1985, 598-621;
Lauwaars, R. H., Lawfulness and Legal Force of Community Decisions, Leyden, Sijthoff, 1973;
Lenaerts, Koen, and Petra Foubert, “Social Rights in the Case-Law of the European Court of Justice: The Impact of the Charter of Fundamental Rights of the European Union on Standing Case-Law”, Legal Issues of Economic Integration 28, 2001, 267-296;
Lipstein, K., The Law of the European Economic Community, London, Butterworths, 1974;
Maduro, Miguel P., We the Court: The European Court of Justice and the European Economic Constitution: A Critical Reading of Article 30 of the EC Treaty, Oxford, Hart, 1998;
Nugent, Neill, The Government and Politics of the European Community, Durham, NC, Duke University Press, 1989;
Ruggiero, Cristina M., “The European Court of Justice and the German Constitutional Court: Is There More than One Legal ‘Master’ of European Integration? The Case of the EU Banana Regulations”, Studies in Law, Politics, and Society, 24, 2002, 51-80;
Sandalow, Terrance, and Eric Stein, eds., Courts and Free Markets: Perspectives from the United States and Europe. New York, Oxford University Press, 1982;
Stein, E. P., “Lawyers, Judges and the Making of a Transnational Constitution”, American Journal of International Law 75, January 1981, 1-27;
Stein, E. P., P. Hay and M. Waelbroeck, European Community Law and Institutions in Perspective, New York, Bobbs-Merrill, 1976;
Usher, John A., European Court Practice, London, Sweet and Maxwell, 1983;
Wincott, Daniel, “A Community of Law? ‘European’ Law and Judicial Politics: The Court of Justice and Beyond”, Government and Opposition 35, Winter 2000, 3-26;
Wyatt, D. and A. Dashwood, The Substantive Law of the European Community, London: Sweet and Maxwell, 1980;
Fabian, Gyula, Drept comunitar, Editura Sfera Juridică, 2006;
Deleanu, Sergiu, Drept comunitar al afacerilor, Editura Servo-Sat, Arad, 2002;
Dragoș, D. C., Uniunea Europeană. Instituții. Mecanisme, Editura All Beck, București, 2005;
Fuerea, Augustin, Drept comunitar european. Partea generală, Editura All Beck, București, 2003;
Adam, Roberto, Lineamenti di diritto dell'Unione europea, 2008;
Tizzano, Antonio Arndt, Hans-Wolfgang Europarecht, 9th edition, 2008 (with CD-ROM);
Fischer, Kristian Cygan, Adam Understanding EU Law, 2nd edition, 2008;
Szyszak, Erika Davies, Karen, Understanding European Union Law, 3rd edition, 2007;
Doerfert, Carsten, Europarecht. Die Grundlagen der Europäischen Union mit ihren politischen und wirtschaftlichen Bezügen, 4th edition, 2010;
Favret, Jean Marc, L'essentiel de l'Union européenne et du droit communautaire, 9th edition, 2009;
Folsom, Ralph H., Principles of European Union Law, 2nd edition, 2009;
Foster, Nigel, Foster on EU Law, 2nd edition, 2009;
Gaja, Giorgio, Introduzione al diritto dell'Unione europea, new edition, 2010;
Gautron, Jean-Claude, Droit européen, 13th edition, 2009;
Owen, Richard, Essential European Community Law, 3rd edition, 2006;
Roux, Jérôme, Droit général de l'Union européenne, 2nd edition, 2008;
Torrent Ruiz, Armando, Fundamentos del Derecho Europeo, 2007;
Wallis, Richard, Guide to European Union Law and Institutions, 2nd edition, 2010;
Nehl Hanns Peter, “Legal protection in the field of EU funds” in European state aid law quarterly, v. 10, 2011, n. 4, p. 629-652;
Neiheider Susanne, Santos Indhira, “Reframing the EU budget decision-making process” in Journal of Common Market Studies, v. 49, n. 3, May 2011, p. 631-651;
Haltern, Ulrich, Europarecht. Dogmatik im Kontext, 2nd edition, 2007;
Hartley, Trevor, The Foundations of European Union Law, 7th edition, 2010;
Herdegen, Matthias, Europarecht, 12th edition, 2010;
Hobe, Stephan, Europarecht, 5th edition, 2010;
Rittberger Berthold, Phelan William (eds.), “Why do the EU Member States accept the supremacy of European law? Explaining supremacy as an alternative to bilateral reciprocity” in Journal of European Public Policy, v. 18, n. 5, August 2011, p. 766-777;
Păun Nicolae, Ciceo Waldtraudt Georgiana, Păun Ciprian Adrian, Albu Radu-Bogdan, Finalitatea Europei, ediția a II-a, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2007;
Schroeder, Werner, Grundkurs Europarecht, 2. Auflage 2011;
Streinz, Rudolf, Europarecht, 9. Auflage, 2012;
Hartley, Trevor, The Foundations of European Union Law, 7. Auflage 2010;
Horspool, Margot, European Union Law, 6. Auflage 2010;
Humphreys, Matthew Isaac, Guy, Droit général de l'Union européenne, 10, Auflage, 2012.
Blanquet Marc Jacqué, Jean Paul, Droit institutionnel de l'Union européenne, 6. Auflage, 2010;
Avbelj Matej, Komárek Jan (eds.), Constitutional pluralism in the European Union and beyond, Oxford, Hart, 2011;
Bermann George (et al.), Cases and materials on European Union law, St. Paul, MN, Thomson/West, 2011;
Craig Paul, de Búrca Gráinne, EU law: text, cases and materials, Oxford, Oxford University Press, 2011;
Dashwood Alan (et al.), Wyatt and Dashwood's European Union law, Oxford, Hart, 2011;
Haug Jutta, Lamassoure Alain, Verhofstadt Guy (et al.), Europe for growth: for a radical change in financing the EU, Brussels, Centre for European Policy Studies, Paris, Notre Europe, 2011;
Kuipers Jan-Jaap, EU law and private international law, Leiden, Martinus Nijhoff, 2011;
Miller Lucinda, The emergence of EU contract law: exploring Europeanization, Oxford, Oxford University Press, 2011;
Fuchs Manfred, From legislators to the end-user: practical difficulties of implementing European directives, Wiesbaden, VS, Verlag fuer Sozialwissenschaften, 2011;
Rosas Allan, “'The status in EU law of international agreements concluded by EU Member States” in Fordham international law journal, v. 34, n. 5, May 2011, p. 1304-1345;
Shelton Dinah (ed.), International law and domestic legal systems: incorporation, transformation and persuasion, Oxford, Oxford University Press, 2011;
Otto Lars (et al.), Europe's constitutional challenges in the light of the recent case law of national constitutional courts: Lisbon and beyond, Baden-Baden, Nomos, 2011;
Davies Gareth, Monti Giorgio, Chalmers Damian, European Union Law. Text and Materials, 2nd edition, 2010;
Girolamo Strozzi, Diritto dell'Unione Europea. Parte istituzionale. Dal trattato di Roma al trattato di Lisbona, 2009;
Fairhurst John, Law of the European Union, 7th edition, 2010;
Barnard Catherine, The Substantive Law of the EU: The Four Freedoms, 3rd edition, 2010;
Manolache Octavian, Drept comunitar, Editura All, București, 1996; Regimul juridic al concurenței în dreptul comunitar, Editura All, București, 1998; Drept comunitar, vol. I (Instituții comunitare), vol. II (Cele 4 libertăți fundamentale; Politici comunitare), vol. III (Justiția comunitară), Editura All, București;
Sauron, Jean-Luc, Comprendre le Traité de Lisbonne: Texte consolidé intégrale des traités, explications et commentaires, 2007;
Pingel Isabelle (editor), De Rome à Lisbonne: Commentaire article par article des traités UE et CE, 2nd edition, 2010;
Priollaud François, Le traité de Lisbonne. Commentaire, article par article, des nouveaux traités Siritzky, David européens (TUE et TFUE), 2008;
European Commission Glossary,
http://europa.eu/scadplus/glossary/index_en.htm (explanation of [EiropasKomisija] (editor) numerous legal and political terms) si Schmitz, Thomas (editor) Eiropas tiesību pamattermini / Grundwortschatz Europarecht / Basic Voca- bulary of European Union Law, 2009, http://home.lanet.lv/~tschmit1/
Grundwortschatz/Eiropas_tiesibu_pamattermini.htm
Diaconu Nicoleta, „Caracterizarea fondurilor structurale ale Uniunii Europene”, Revista de Drept Comercial, nr. 3/2007;
O. Ținca, Drept comunitar material, Editura Lumina Lex, București, 2003, p. 310;
Vasile Ciocan, Liviu Tăut, Nuna Emil, Drept european. Instituții europene. Politici europene. Fonduri structurale, Editura GrafNet, Oradea, 2007;
Ionescu Claudia, Toderaș Nicolae, Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic, București, 2007.
Cuprins
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Legislația Fondurilor Europene (ID: 117385)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.