Legislatia Europeană cu Privire la Trasabilitate Si Gmo

UNIVERSITATEA „Lucian Blaga” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE , INDUSTRIE

ALIMENTARA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

Referat

Legislația europeană cu privire la trasabilitate și GMO

Coordonator :

Șef lucrări dr. ing. Otto KETNEY

Nume student:

Oana Maria CHIRIAC

-SIBIU-

2016

Introducere

În urma căderii politice și a deterioriării încrederii consumatorilor și a industriei alimentare cauzate de ESB ( encefalopatia spongiformă bovină ), cunoscut sub numele de "boala vacii nebune" criza din 1990 , UE s-a angajat într-o reformă majoră a politicii și a reglementării acesteia în ceea ce privește siguranța produselor alimentare. Trasabilitatea alimentelor este piatra de temelie a acestei reforme.

“Probabil Europa are cele mai stricte reglementări din lume în ceea ce privește utilizarea OMG-urilor. Obiectivele acesteia sunt de a oferi protecție maximă în sănătatea publică și în mediu, furnizând în același timp și o bază de reglementare științifică, structură în care biotehnologia poate înflori. În contrast cu situația din SUA, avizul European în ceea ce privește sănătatea și securitatea biologică a mediului OMG a fost extrem de polarizat, având ca rezultat că publicul și-a exprimat dorința de a avea o alegere informată în ceea ce privește ce mănâncă.”

În consecință , Uniunea Europeană a introdus o legislație privind trasabilitatea și detectarea Organismelor Modificate Genetic , inclusiv etichetarea produselor alimentare și a furajelor care conțin OMG-uri sau derivate ale produselor obținute din acestea , peste un prag definit de prezența neașteptată a acestora.

Ingineria genetică pentru plante a fost descoperită în 1983 de către 3 grupuri diferite, unul în Belgia și alte două în SUA. De atunci și până acum, biotehnologia plantelor s-a extins enorm și reprezintă în prezent baza unei multinaționale majore în industrie. Plantele modificate genetic destinate consumului uman sau pentru hrana animalelor sunt crescute în principal în SUA și Canada, cu o creștere a producției în Brazilia, Argentina și China. Europa cultivă doar o cantitate mică de culturi modificate genetic (în principal porumb modificat genetic cultivat în Spania) deși acest lucru este posibil să crească în viitor.

Extinderea OMG-urilor în agricultură, precum și aspectele sale economice, posibilele avantaje și riscuri au fost bine documentate. Plantele Modificate Genetic din prima generație au oferit atât avantaje economice pentru fermier (toleranță la erbicide, rezistență la insecte și rezistență virală), precum și posibile beneficii asupra mediului ( utilizare scăzută a erbicidelor și insecicidelor conduc la o poluare scăzută ; cultivarea terenului agricol s-a redus ceea ce duce la o eroziune mai scăzută a solului) facilitând o viață de zi cu zi a agricultorului mai ușor de gestionat ( a dus la planificarea mai ușoară a aplicațiilor de pesticide și a redus expunerea la pesticide în rândul lucrătorilor fermei ) .

Acest referat rezumă Regulamentele CE , directivele și recomandările privind trasabilitatea și etichetarea și discută problemele practice implicate în implementarea lor . Printre acestea se numără definirea pragului de etichetare și unitățile de măsură , prelevarea de probe din marfă , amestecurile de OMG-uri , combinații de gene, OMG-uri neautorizate , OMG necunoscute și aprobarea asincron. Modul în care proiectul integrat Co-Extra al CE contribuie la soluționarea acestor probleme este de asemenea disputat.

Definirea trasabilității și a OMG-urilor

În conformitate cu legislația UE , " trasabilitate " înseamnă capacitatea de a urmări orice materie primă , hrană pentru animale (furaj) , producție de hrană animală sau substanțe care vor fi folosite pentru consum și care trec prin toate etapele producție , prelucrare și distribuție.

Cu alte cuvinte trasabilitatea reprezintă un istoric al produsului finit, putând fi verificat prin intermediul documentelor care trebuie păstrate cel puțin 3 ani în caz de litigii și/sau alte situații nereglementate.

Rechemarea – reprezintă procesul de oprire de la livrare a alimentelor nesigure (care nu corespund reglementărilor legale în domeniu) din lanțul de distribuție, extins prin livrarea produselor până la consumatorul final, acest proces implicând comunicarea cu consumatorul final

Retragerea – procesul de oprire de la livrare a alimentelor nesigure (care nu corespund standardelor de calitate/specificațiilor tehnice de produs elaborate de firmă sau care în cazuri rare pot să nu corespundă reglementărilor legale) din lanțul de distribuție fără a fi extinsă livrarea până la consumatorul final.

Urgențe de gradul I – utilizarea produselor este un pericol grav pentru sănătate și poate provoca efecte ireversibile

Contaminarea chimică

Contaminarea biologică

Contaminarea bacteriană

Contaminarea fizică

Urgențe de gradul II – utilizarea produselor NU este un pericol grav pentru sănătatea consumatorului

În imaginea de mai sus este reprezentat modul în care funcționează sistemul de trasabilitate de la fermier până la consumator, pe direcția de la stânga spre dreapta ( Fermier Consumator) putem observa fluxul produsului și al informațiilor aferente acestuia, iar pe direcția de la dreapta spre stânga ( Consumator Fermier ) se va realiza accesul la informație.

De asemenea pe baza ilustrării putem trage concluzia că există două tipuri de trasabilitate : în amonte ( Fermier Consumator) și în aval ( Consumator Fermier ) (original)

„ Organism Modificat Genetic sau Transgenic este termenul cel mai folosit pentru a defini o plantă de cultură sau un animal aparent normale, cărora, prin intermediul unor tehnici de inginerie genetică, li s-au transferat gene de la alte specii: plante, animale, bacterii, virusuri sau chiar gene umane, pentru a le conferi anumite proprietăți noi. Încă nu există un consens în rândurile oamenilor de știință, asupra siguranței sau a riscurilor asociate cu ingineria genetică aplicată în agricultură. ”

Legislația românească prevede etichetarea produselor modificate genetic încă din iunie 2006 . Nici un produs de pe piața românească nu este etichetat ca și OMG. În România, nu au fost realizate sau publicate studii independente care să analizeze impactul culturilor modificate genetic asupra mediului și sănătății umane.

Trasabilitatea în industria alimentară

Conform unei traduceri pe baza unui articol realizat de Comisia Europeană intitulat : “Trasabilitatea alimentară” (Food Traceability) au reieșit următoarele informații privind motivele pentru care este necesară trasabilitatea, importanța utilizării acesteia la nivel european, care sunt legile pe care trasabilitatea se bazează, care sunt cerințele specifice precum și exemple concrete.

Figure 2 Trasabilitatea in Industria Alimentara

De ce este necesară?

Trasabilitatea este o formă de răspuns la potențialele riscuri care pot apărea atât în alimente cât și în furaje, pentru a se asigura că toate produsele alimentare din UE sunt sigure pentru consum.

Este esențial ca atunci când Autoritățile Naționale sau firmele din Industria Alimentară identifică un risc, să fie capabile să identifice sursa cauză pe baza istoricului (documente, înregistrări, buletine de analiză etc.) pentru a putea izola cât mai rapid problema și pentru a preveni distribuția produselor alimentare contaminate către consumator.

În plus, trasabilitatea permite retrageri dirijate și furnizarea de informații corecte publicului, minimizând astfel întreruperea comerțului.

Ca suport pentru necesitatea utilizării trasabilității putem aminti de crizele alimentare din trecut precum : contaminarea cu dioxină sau ESB (boala vacii nebune) care ilusrează importanța deosebită a abilității de a identifica și izola rapid produsele alimentare nesigure pentru consum.

Importanța acțiunii la nivel european

De vreme ce piața internă presupune ca alimentele și hrana pentru animale să circule liber între țările membre ale UE, trasabilitatea poate fi eficace doar dacă cerințele generale sunt întrunite la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.

Cadrul legal al trasabilității

Legea Alimentară Europeană ( EU’s General Food Law) a intrat în vigoare în 2002, făcând astfel trasabilitatea obligatorie pentru toate firmele de industrie alimentară și de alimentație. Este necesar ca atât producătorii cât și procesatorii să implementeze sisteme speciale de trasabilitate. Aceștia trebuie să fie capabili să identifice de unde provin produsele alimentare și încotro se îndreaptă ele, iar în același timp să furnizeze rapid aceste informații autorităților competente.

UE a publicat principii directoare (disponibile pe site-ul Comisiei Europene) care necesită ca fiecare administrator să confirme prin documente numele și adresele furnizorului și ale clientului pentru fiecare caz în parte, precum și natura produsului și data de livrare. Administratorii sunt de asemenea încurajați să păstreze istoricul privind volumul sau cantitatea unui anumit produs, numărul lotului (dacă există) și o descriere cât mai detaliată a produsului, cum ar fi de exemplu starea în care se află : brut sau procesat.

DIRECTIVA 2001/18/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului susține prin alineatul 6 „În conformitate cu tratatul, acțiunea Comunității în ceea ce privește mediul trebuie să se bazeze pe principiul adoptării unei acțiuni preventive.” Acest alineat sugerează sprijinul în ceea ce privește implementarea sistemului de trasabilitate care este un sistem preventiv. De asemenea în cadrul acestei directive sunt aduse în prim-plan două aspecte esențiale privitoare la OMG-uri :

“La definirea „organismelor modificate genetic”, în sensul prezentei directive, ființele umane nu trebuie considerate ca fiind organisme.” ; “Introducerea OMG-urilor în mediu trebuie să se realizeze conform principiului „pas cu pas”. Aceasta înseamnă un conținut redus de OMG-uri, iar scala de diseminare se lărgește treptat, pas cu pas, dar numai dacă evaluarea pașilor anteriori în ceea ce privește protecția sănătății umane și a mediului arată că se poate trece la pasul următor.”

Conform JURNALUL OFICIAL AL UNIUNII EUROPENE L68/1, REGULAMENTUL (CE) NR. 1829/2003 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic „Libera circulație a produselor alimentare și furajelor sigure și sănătoase este un aspect esențial al pieței interne și contribuie în mod considerabil la sănătatea și bunăstarea cetățenilor, precum și la interesele economice și sociale ale acestora.”

Tot în același Regulament sunt menționate următoarele :

„În vederea protejării sănătății umane și animale, produsele alimentare și furajele care constau, conțin sau sunt produse din organisme modificate genetic (denumite în continuare „produse alimentare și furaje modificate genetic”) trebuie să facă obiectul unei evaluări din punctul de vedere al siguranței în conformitate cu o procedură comunitară, înainte de a fi introduse pe piață în interiorul Comunității.”

Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE garantează faptul că, în fiecare etapă a introducerii pe piață a OMG-urilor și a produselor alimentare și furajelor obținute din acestea, sunt disponibile informațiile relevante privind orice modificare genetică, iar acestea trebuie să faciliteze etichetarea corectă.

Cerințe specifice

Conform traducerii din articolul s-au constat următoarele:

“În completarea cadrului legal al trasabilității, legislația specifică fiecărui sector se aplică unor anumite categorii de produse alimentare (fructe și legume, carne de vită, pește, miere, ulei de măsline) astfel încât consumatorii să poată identifica originea și autenticitatea. Există de asemenea și reguli de trasabilitate speciale pentru Organismele Modificate Genetic ( GMOs) care asigură faptul ca acest conținut modificat genetic al unui produs să fie urmărit și este necesară o etichetare precisă astfel încât consumatorii să poată face o alegere informată.

În cazul animalelor, producătorii trebuie să marcheze fiecare animal în parte cu detalii privind originea, iar atunci când animalele sunt duse la sacrificare, să le ștanțeze cu un cod de trasabilitate specific abatorului respectiv. Uneltele folosite ( crotalie, pașapoarte, coduri de bare) pot varia de la o țară la alta dar trebuie să conțină aceleași informații.”

Exemple de instrumente de trasabilitate și etichetare

Etichetă pentru oi și capre

Pașaport bovine, Germania

Etichetă pe mușchi de vită, Belgia

Etichetă pe portocale, Belgia

Exemple de proiecte finanțate prin fonduri UE în vederea trasabilității

Uniunea Europeană furnizează aprox. 12 milioane € pentru proiectul de 5 ani TRACE (Traseu, Traiectorie), care a fost demarat în Ianuarie 2005. Susținut de peste 50 de organizații din Europa și una din China, inițiativa va livra sisteme integrate de trasabilitate, ghiduri de bune practici în trasabilitate, precum și sisteme de verificare a alimentelor, în mod special în apa minerală, pui, carne, miere și în sectoarele cerealiere.

FoodTrace (Traseul Alimentelor) este un program UE care a început în 2002 și care a fost conceput să evidențieze procedurile de trasabilitate între afaceri. Urmărește stabilirea unui sistem de identificare clar și o rețea de baze de date astfel încât informația să fie centralizată și partajată.

UE a efectuat o analiză asupra politicilor existente privind sănătatea animalelor între 1995 și 2004, în scopul de a identifica viitoarele opțiuni de politică. Aceasta a acoperit câteva aspecte legate de intra-comerțul comunitar, inclusiv trasabilitatea. Ca un rezultat al evaluării, UE promovează o mișcare graduală către procedurile integrate electronice de identificare și certificare pentru intra-comerțul comunitar între 2007-2013 în Strategia Comunitară de sănătate animală.( Community Animal Health Strategy )

Aplicații ale OMG-urilor și lista acestora

În urma traducerii, conform unui articol de pe site-ul nature.com s-au constatat următoarele aspecte :

« Plantele agricole sunt unele dintre cele mai frecvente exemple citate în ceea ce privește OMG-urile (GMOs). Câteva beneficii ale ingineriei genetice sunt : creșterea randamentului culturilor, costuri reduse pentru producția de alimente sau medicamente, nevoie redusă de pesticide , compoziția nutritivă îmbunătățită și calitatea alimentelor, rezistența la dăunători și boli , siguranță alimentară mai mare , și beneficii medicale pentru populația lumii în creștere. S-au făcut de asemenea progrese în dezvoltarea culturilor care se maturizează mai repede și care tolerează aluminiu, bor, sare, secetă, îngheț și alți factori de mediu de stres, permițând plantelor să crească în condiții în condițiile în care acestea nu s-ar putea dezvolta altfel.(Table 1) ;

Alte aplicații includ producția de nonproteinici (bioplastic) sau produse nenindustriale (plante ornamentale). Un număr de animale au fost modificate genetic pentru a crește randamentul și a scădea susceptibilitatea la boli. De exemplu, somonul a fost proiectat să crească mai mare (Figure 7) și să se maturizeze mai repede (Table 1) și bovinele au fost îmbunătățite pentru a prezenta rezistență la boala vacii nebune (Departamentul de Energie S.U.A, 2007) »

.

Table

Industria farmaceutică este o altă frontieră pentru utilizarea OMG-urilor . În 1986 , hormonul de creștere uman a fost prima proteină farmaceutică realizată în plante și în 1989, primul anticorp a fost produs . Amândoua grupurile de cercetare au folosit tutun, care începând de atunci a dominat industria ca fiind cea mai intensiv studiată și utilizată specie de plante pentru exprimarea genelor străine . Din 2003 diferite tipuri de anticorpi produși în plante au ajuns în studiile clinice. Utilizarea animalelor modificate genetic a fost de asemenea indispensabilă în studiile medicale. Animalele transgenice sunt crescute în mod curent pentru a transporta gene umane, sau mutații în gene specific, permițând astfel studiul evoluției și a factorilor determinanți genetici ai diferitelor boli .

Riscuri și controverse privind utilizarea OMG-urilor

În ciuda faptului că genele sunt transferate în mod natural la alte specii, există consecințe necunoscute în ceea ce privește alterarea stării naturale ale organismului prin utilizarea genelor străine. În cele din urmă, asemenea alterări pot schimba metabolismul organismului, rata de creștere și/sau răspunsul la factorii externi de mediu. Aceste consecințe influențează nu numai OMG-ul în sine ci și mediul înconjurător în care organismul poate să prolifereze. Potențiale riscuri pentru sănătatea oamenilor includ posibilitatea expunerii la noi alergeni în alimente modificate genetic, precum și transferul de gene rezistente la antibiotice a florei intestinale.

Transferul orizontal de gene al pesticidelor, erbicidelor sau rezistența la antibiotice față de altă organisme nu ar pune oamenii în pericol, dar ar putea cauza dezechilibre ecologice, care să permită plantelor anterior inofensive, să crească necontrolat, promovând astfel răspândirea bolii atât în rândul plantelor cât și al animalelor. Cu toate că posibilitatea transferului orizontal de gene între OMG-uri și alte organisme nu poate fi negat, în realitate, acest risc este considerat a fi destul de scăzut. Transferul orizontal de gene se realizează în mod natural la o rată destul de scăzută, în cele mai multe cazuri, nu poate fi simulat într-un mediu de laborator optimizat fără modificări active ale genomului țintă pentru a crește susceptibilitatea

În contrast, consecințele alarmante ale transferului vertical de gene între OMG-uri și omologii lor de tip sălbatic au fost puși în evidență prin studii asupra peștilor transgenici eliberați în populații sălbatice din aceeași specie . Avantajul îmbunătățit al împerecherii peștilor modificați genetic a dus la reducerea viabilității produsului. (progenitură) Astfel, atunci când un nou transgenic este introdus într-o populație sălbatică de pește, se propagă și ar putea amenința în cele din urmă viabilitatea atât a tipului sălbatic cât și a organismelor modificate genetic.

Concluzii

Legislația privind OMG-urile este imperios necesar să fie uniform valabilă astfel încât să poată furniza acelaști tip de informații. Acest lucru nu doar că facilitează trasabilitatea ci și contribuie enorm la prevenirea potențialelor riscuri. Este nevoie de asemenea de informarea corectă a consumatorilor în vederea prevenirii unor posibile reclamații ce ar putea surveni în urma unor scăpări de sub control a anumitor procese sau operații. În acest scop trasabilitatea joacă un rol esențial, fiind nevoie pentru aceasta de păstrarea unui istoric al documentelor în eventualitatea unor cazuri de acest gen.

În ceea ce privește OMG-urile acesta reprezintă un subiect destul de dezbătut atât în anii 90 când putem spune că au luat naștere cât și ulterior când s-a produs conștientizarea publicului și îndreptarea acestora spre o alimentație cât mai sănătoasă și bio. Acest lucru se datorează în principal marketing-ului care are scopul de a promova și anumite produse care nu se aflau inițial în lumină, scoțându-le astfel din anonimat. Un exemplu relevant ar fi fructele și legumele bio ce se găsesc în supermarket-uri. Acele produse de cele mai multe ori deși sunt etichetate ca fiind bio, nu prezintă această garanție.

Pe de altă parte cercetările ilustrează impactele nefaste pe care le pot avea organismele modificate genetic asupra organismelor sănătoase (a se vedea exemplu cu omizile monarch și rata mortalității crescute în urma expunerii acestora la polenul de la plantele de porumb). Această industrializarea treptată nu doar că poate provoca impacte negative pe termen lung ci și duce treptat la degenerarea naturii și a cadrului natural la nivel global.

Din punct de vedere legislativ U.E susține transparența documentelor privitoare la traseul parcurs de un anumit produs alimentar de la producător până la consumatorul final, trecând prin diferitele etape/operații/procese. Acest lucru face referire și la OMG-uri și la potențialele riscuri.

Susținătorii utilizării -urilor consideră că prin intermediul unor cercetări adecvate aceste organisme ar putea fi comercializate în siguranță. Există multe variații experimentale pentru exprimarea și controlul proiectării genelor care poate fi aplicat pentru minimizarea potențialelor riscuri. Aspecte precum riscul de exprimare a plantelor-vacin fiind amestecate cu alimente normale ar putea fi depășită printr-o identificare încorporată a factorilor, ca de exemplu pigmentarea, care poate facilita monitorizarea și separarea produselor modificate genetic de cele nemodificate genetic. Alte tehnici încorporate de control includ prezența promotorilor inductibili ( ex. Inducția prin stres, chimicale etc. ) , izolarea geografică utilizând plante dioice și sezoane de creștere separate.

Omenirea beneficiază în urma OMG-urilor atunci când sunt utilizate în scopuri precum creșterea valabilității și a calității alimentelor și a îngrijirilor medicale, contribuind astfel la un mediu mai curat. Dacă acestea sunt folosite înțelept ar putea duce la o economie îmbunătățită fără să facă mai mult rău decât bine și ar putea să profite de asemenea de potențialul lor pentru a atenua foametea și bolile la nivel mondial. Cu toate acestea, întregul potențial al OMG-urilor nu poate fi realizat fără audit intern și o atenție minuțioasă la riscuri asociate cu fiecare nou OMG de la caz la caz.

Anexa 7

Tabel cu revizori care au verificat lucrarea

Titlul lucrării verificate: Legislația europeană cu privire la trasabilitate și GMO………………….…….

Student/masterand: CHIRIAC OANA MARIA………………………………………………………