LEGISLA uni021AIE EUROPEAN ĂNA uni021AIONAL Ă [622516]

1
LEGISLA /uni021AIE EUROPEAN Ă/NA /uni021AIONAL Ă
REGLEMENT ĂRI

1. MEDIUL ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă

În Uniunea European ă protec ția mediului constituie o component ă important ă a politicii și
strategiei europene.

Urmare a Consiliului European de la Cardiff (1998) s-a ini țiat integrarea conceptului de
dezvoltare durabil ă în politicile sectoriale, în acela și an fiind lansat ă comunicarea Comisiei
Europene (CE) “Înt ărirea integr ării mediului în politica de energie a Comunit ății”.
"Cartea Verde privind strategia europeana pentru en ergie durabil ă, competitiv ă și sigur ă"-
2006, un document de referin ță pentru noua politic ă comunitar ă în domeniul energetic,
subliniaz ă necesitatea unei abord ări europene comune cu privire la politica în domeni u,
încurajând adoptarea unor m ăsuri la nivel comunitar și na țional care s ă aib ă în vedere trei
piloni: competitivitatea, securitatea aliment ării și dezvoltarea durabil ă.
Obiectivele principale de mediu care se reg ăsesc în politica de energie se refer ă la
minimizarea impactului de mediu și dezvoltarea unui sistem energetic durabil.

Politica energetica european ă este o politic ă integrat ă care acoper ă trei aspecte:
/head2right combaterea schimb ărilor climatice;
/head2right limitarea vulnerabilit ății Uniunii Europene (UE) fa ță de importurile de hidrocarburi;
/head2right promovarea ocup ării for ței de munc ă și a cre șterii economice, furnizând astfel
consumatorilor energie sigur ă la pre țuri convenabile.

Comisia European ă impune cerin țe unitare care sunt respectate de toate statele mem bre.
Obiectivul strategic al noii politici energetice eu ropene este constituit de reducerea emisiilor de
gaze cu efect de ser ă (GES). Acest obiectiv are la baza trei motive:
/head2right emisiile de CO 2 din sectorul energetic reprezint ă 80% din emisiile de GES din UE,
iar reducerea emisiilor înseamn ă sc ăderea consumului de energie și utilizarea în mai mare
măsur ă a energiei nepoluante, produse pe plan local;
/head2right s-ar limita expunerea tot mai mare a UE la instabil itatea sporit ă și la cre șterea
pre țurilor la petrol și gaze;
/head2right pia ța de energie din UE ar putea deveni mai competitiv ă, stimulând tehnologiile
inovatoare și ocuparea for ței de munc ă.

2. SCHIMB ĂRI CLIMATICE

Temperatura medie global ă a crescut cu 0,6±0,2șC, fa ță de momentul începerii monitoriz ării
(anul 1860). Se estimeaz ă o cre ștere a temperaturii globale cu 1–3,5 0C pân ă în anul 2100.

2
Obiectivul UE este acela de a limita cre șterea temperaturii medii globale la mai pu țin de 2° C în
compara ție cu nivelurile din perioada preindustrial ă. Aceasta va limita impactul schimb ării
climatice și probabilitatea unor perturb ări ireversibile și masive ale ecosistemului global.

Schimb ările climatice implic ă dou ă provoc ări majore:
/head2right necesitatea de reducere drastic ă a emisiilor de gaze cu efect de ser ă pentru a
stabiliza nivelul concentra ției acestor gaze la un nivel care s ă împiedice influen ța antropic ă
asupra sistemului climatic și a da posibilitatea ecosistemelor naturale s ă se adapteze în mod
natural;
/head2right necesitatea adapt ării la schimb ările climatice, acest fenomen fiind inevitabil,
datorit ă iner ției sistemului climatic, indiferent de rezultatul a c țiunilor de reducere a emisiilor.
Pachetul legislativ Energie – Schimb ări climatice-energie aprobat de CE în anul 2009 are ca
obiectiv principal reducerea emisiilor de gaze cu e fect de ser ă.

Pachetul, cunoscut prin cele 3 ținte, 20% / 20% /20%, cuprinde urm ătoarele obiective clare:
/head2right obiectiv obligatoriu pentru 2020 privind reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu
efect de ser ă;
/head2right obiectiv obligatoriu pentru 2020 privind asigurarea unei ponderi de 20% a surselor
regenerabile de energie în configura ția energetic ă a Uniunii Europene;
/head2right un plan de reducere cu 20% a consumului global de e nergie primar ă în UE pân ă în
anul 2020; în acest sens, fiecare stat membru stabi leste un obiectiv national indicativ în
materie de eficient ă energetic ă, luînd în considerare c ă, în 2020, consumul de energie al UE
trebuie s ă fie de maxim 1 474 Mtep de energie primar ă sau maxim 1 078 Mtep de energie
final ă.

Componen ța acestui pachet legislativ este urm ătoarea:
/head2right Directiva 2009/29/CE privind modificarea Directivei 2003/87/CE în vederea
îmbun ătățirii și extinderii schemei de comercializare a certificat elor de emisii de gaze cu efect
de ser ă;
/head2right Decizia 2009/460/UE privind efortul SM de a reduce emisiile de gaze cu efect de
ser ă, astfel încât s ă se respecte angajamentele Comunit ății de reducere a emisiilor de gaze cu
efect de ser ă pân ă în anul 2020;
/head2right Directiva 2009/28/CE privind promovarea utiliz ării surselor regenerabile de
energie;
/head2right Directiva 2009/31/CE privind stocarea geologic ă a doxidului de carbon și care
amendeaz ă Directivele 85/337/EEC, 96/61/EC, 2000/60/EC, 2001 /80/EC, 2004/35/EC,
2006/12/EC și Regulamentul EC nr. 1013/2006.

Directiva 2009/29/CE

3
Odat ă cu intrarea României in UE, a devenit obligatorie participarea la schema europeana de
comercializare a certificatelor de emisii de GES, c unoscuta prin abrevierea ETS (Emission
Trading Scheme).
ETS este stabilit ă prin Directiva 2003/87/CE privind înfiin țarea schemei de comercializare a
certificatelor de emisii de GES.
Toate instala țiile de ardere cu puterea termic ă mai mare de 20 MWt intr ă sub inciden ța ETS.
În cadrul ETS, un certificat de emisii de GES repre zint ă dreptul de a emite o ton ă de dioxid de
carbon echivalent într-o perioad ă definit ă.

Operatorul unei instala ții sub inciden ța ETS are obliga ția de a returna c ătre autoritatea
competent ă, în fiecare an, pân ă la sfâr șitul lunii aprilie, un num ăr de certificate egal cu emisiile
de CO 2 generate în anul precedent, verificate de c ătre un verificator independent.
În primele dou ă faze ale ETS, Faza I (2005-2007) și Faza a II-a (2008-2012), certificatele de
emisii de gaze cu efect de ser ă au fost alocate instala țiilor în baza unor Planuri Na ționale de
Alocare, stabilite de Statele Membre și aprobate de CE. Instala țiile sub inciden ța ETS au primit
certificatele de emisii cu titlu gratuit. Aceste ce rtificate au acoperit aproape în majoritate
emisiile generate.
Directiva 2009/29/CE consolideaz ă și îmbun ătățește ETS pentru a conferi o stabilitate pe
termen mai lung a cadrului de reglementare.

Astfel, pentru faza a treia a ETS, 2013-2020, au fo st introduse noi sectoare de activitate în
schem ă și au fost introduse noi reguli de alocare, armoniza te la nivel UE.
A fost stabilit un plafon descresc ător pentru num ărul de certificate de emisii pân ă în 2020 și
ulterior. Ca urmare a Foii de parcurs pentru trecer ea la o economie competitiv ă cu emisii
sc ăzute de dioxid de carbon pân ă în 2050, COM(2011) 112 final, exist ă posibilitatea reducerii
în continuare a plafonului în contextul evolu țiilor ulterioare ale politicilor.
Certificatele de CO 2 vor fi achizi ționate în cadrul licita țiilor organizate pe platforma comun ă a
UE.

Începând cu anul 2013, pentru producerea de energie electric ă nu se va mai acorda alocare
gratuit ă.

Exist ă totu și dou ă derog ări tranzitorii de la regula achizi ției integrale în cadrul licita țiilor:
/head2right derogarea tranzitorie în baza articolului 10c al Di rectivei 2003/87/CE revizuite,
pentru produc ătorii de energie electric ă eligibili, existen ți la data de 31.12.2008, sau având
început la aceea și dat ă procesul fizic de realizare a investi ției, cu condi ția utiliz ării contravalorii
aloc ării gratuite pentru modernizarea sectorului energet ic. Aceast ă alocare gratuit ă scade
treptat ajungând la zero în anul 2020.
/head2right derogare tranzitorie în baza articolului 10a al Dir ectivei 2003/87/CE revizuite,
pentru celelalte instala ții sub inciden ța ETS, cu excep ția producerii de energie electric ă și

4
instala țiilor de captare, transport și stocare CO 2. Aceast ă alocare gratuit ă scade treptat
ajungând la zero în anul 2027.
Derogarea tranzitorie în baza articolului 10c este foarte important ă deoarece ofer ă
oportunitatea unor fonduri pentru modernizarea sect orului energetic. Un num ăr de 8 State
Membre, Bulgaria, Cipru, Estonia, Lituania, Polonia , Republica Cehia, România și Ungaria au
accesat aceast ă derogare.
Pre țul CO 2 (EUA) a avut o varia ție fluctuat ă pe perioada 2005-2012, variind între cca 7 – 30
Euro/tCO 2, fiind influen țat de o multitudine de factori diver și, cum ar fi: acorduri la nivel
interna țional cu privire la țintele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de ser ă, pre țul relativ
al gazelor naturale comparativ cu pre țul c ărbunelui, produc țiile de energie electric ă din surse
hidroelectrice, alte surse regenerabile și nuclearelectrice, evolu ția economic ă (cre ștere /
recesiune), condi țiile climatice.
Urmare a crizei globale economice și financiare, precum și a supra-aloc ării din Faza a II-a a
ETS, în prezent pre țul certificatelor este sc ăzut. Conform setului de documente lansate de CE
în data de 25 iulie 2012 și supuse dezbaterii pân ă la începutul lunii octombrie 2012, se are în
vedere o retragere temporar ă a num ărului de certificate care vor fi licitate începând cu anul
2013, ceea ce va implica cre șterea pre țului certificatelor.
Decizia 2009/460/UE
Aceast ă decizie are în vedere respectarea angajamentelor C omunit ății de reducere a emisiilor
de GES cu 20% pân ă în 2020, fa ță de anul 1990, într-un mod eficient din punctul de vedere al
costurilor, prin limitarea emisiilor de GES din sur se care nu sunt sub inciden ța ETS.

Eforturile statelor membre de reducere a emisiilor se bazeaz ă pe principiul solidarit ății între
statele membre și pe necesitatea unei cre șteri economice durabile pe întreg teritoriul
Comunit ății, ținând seama de Produsul Intern Brut (PIB) al statel or membre pe cap de locuitor.

Pentru anul 2013, emisiile totale de gaze cu efect de ser ă ale fiec ărui stat membru, din surse
care nu sunt reglementate de Directiva 2003/87/CE, nu vor dep ăș i emisiile medii anuale din
respectivele surse înregistrate în decursul anilor 2008, 2009 și 2010, astfel cum au fost
declarate și verificate în conformitate cu Directiva 2003/87/C E și cu Decizia 280/2004/CE.

Fiecare stat membru î și limiteaz ă anual emisiile de gaze cu efect de ser ă, în mod linear, astfel
încât s ă se asigure c ă respectivele emisii nu dep ăș esc nivelul maxim stabilit pentru statul
membru în cauz ă pentru anul 2020, astfel cum este prev ăzut în anexa la Decizie. Astfel,
pentru România se prevede o posibilitate de cre ștere cu 19% a emisiilor din anul 2005.

Se precizeaz ă îns ă c ă unele sectoare non ETS (de șeuri, locuin țe, transporturi) au intrat sau
vor intra sub inciden ța unor reglement ări cu caracter obligatoriu. De asemenea, exist ă limit ări
de produc ție pe pia ța UE pentru unele sectoare, cum ar fi industria zah ărului, industria laptelui.

5
Directiva 2009/28/CE
Directiva stabile ște obiective obligatorii privind ponderea global ă a energiei din surse
regenerabile în cadrul consumului de energie și pentru ponderea energiei din surse
regenerabile în transporturi.

Sectoarele vizate sunt:
/head2right energie electric ă
/head2right înc ălzire și r ăcire
/head2right transport

Sunt stabilite urm ătoarele obiective, ce trebuie realizate de c ătre fiecare stat membru:
/head2right un obiectiv general obligatoriu de 20% pentru ponde rea energiei regenerabile în
cadrul consumului de energie;
/head2right un obiectiv minim obligatoriu de 10% pentru biocomb ustibili în transporturi.
Efortul de a atinge obiectivul obligatoriu privind ponderea global ă a energiei din surse
regenerabile în cadrul consumului de energie este împ ărțit practic între Statele membre pe
baza PIB și a num ărului de locuitori.

Directiva 2009/31/CE
Directiva instituie un cadru legal pentru stocarea geologic ă a dioxidului de carbon.
Directiva se aplic ă stoc ării geologice a CO 2 pe teritoriul statelor membre, în zonele economice
exclusive și pe platourile continentale ale acestora, în sensu l Conven ției Na țiunilor Unite
privind dreptul m ării care instituie un cadru legal pentru stocarea g eologic ă a dioxidului de
carbon.
Directiva aduce urm ătoarea obliga ție: toate instala țiile de ardere cu o capacitate de minimum
300 MW, pentru care licen ța de construc ție ini țial ă sau, în absen ța unei astfel de proceduri,
licen ța de exploatare ini țial ă, este acordat ă dup ă intrarea în vigoare a Directivei, au obliga ția:
/head2right să de țin ă un spa țiu adecvat pe amplasamentul instala ției pentru echipamentul
necesar capt ării și comprim ării CO 2
/head2right să fi evaluat disponibilitatea unor situri de stocare și a unor re țele de transport
adecvate, precum și fezabilitatea tehnic ă pentru adaptarea ulterioar ă în vederea capt ării de
CO 2.
Captarea, transportul și stocarea CO 2 (CCS) nu este o solu ție comercial ă în prezent. În
vederea aducerii acesteia la stadiul comercial, CE a lansat competi ția NER300 (NER – New
Entrants Reserve – Rezerva pentru Nou Intra ți) prin care se are în vedere finan țarea a 12
proiecte demonstrative CCS, din veniturile ob ținute din licitarea certificatelor aferente rezerve i
pentru nou intra ți din cadrul ETS.

Dac ă se are în vedere reducerea continu ă a plafonului de certificate de emisii de GES a UE,
se estimeaz ă c ă în cca 10 ani, solu ția de captare, transport și stocare a CO 2 va deveni o

6
necesitate. Aceasta deoarece în cazul în care compa niile nu vor g ăsi certificate de achizi ționat
pe pia ță , vor putea ajunge la situa ția închiderii companiei de c ătre CE.

Pachetul Energie-Schimb ări climatice va conduce la cre șterea atât a costului de producere a
energiei electrice, cât și a pre țului la consumatorul final.
Astfel, achizi ția în cadrul licita țiilor a certificatelor de emisii GES necesare acope ririi emisiilor
generate va conduce la cre șterea costului de producere a energiei electrice di n combustibili
fosili. Ca exemplu, pentru o central ă pe lignit cu o eficien ță net ă de 42% conform "Documentul
de Referin ță asupra Celor Mai Bune Tehnici Disponibile pentru I nstala ții Mari de Ardere. Iulie
2006”, rezult ă o emisie specific ă de 0,867 tCO 2/MWh livrat ă, ceea ce, pentru un pre ț al CO 2 în
gama 7 – 20 Euro/tCO 2, conduce la o cre ștere a costului de producere cu 6 – 17,3 Euro/MWh
livrat ă. În cazul unui ciclu combinat gaze-abur, cu o efic ien ță net ă de 58%, rezult ă o emisie
specific ă de 0,348 tCO 2/MWh livrat ă, ceea ce, pentru un pre ț al CO 2 în gama 7 – 20
Euro/tCO2, conduce la o cre ștere a costului de producere cu 2,4 – 7 Euro/MWh li vrat ă.

Pre țul la consumatorul final va cre ște atât datorit ă ETS, cât și datorit ă schemelor de sprijin
instituite pentru promovarea surselor regenerabile de energie.

3. Emisii poluante
Directiva privind emisiile industriale
Integrarea României în Uniunea European ă a implicat necesitatea reducerii emisiilor de
substan țe poluante evacuate în atmosfer ă prin co șurile de fum ale centralelor electrice
existente.
Prevederile Directivei 2001/80/CE se adreseaz ă instala țiilor mari de ardere (IMA) cu puterea
nominal ă egal ă sau mai mare decât 50 MWt, indiferent de tipul com bustibilului utilizat și care
intr ă sub inciden ța IPPC (Integrated Pollution Prevention and Control ).
În procesul de armonizare a legisla ției na ționale cu legisla ția Uniunii Europene, Directiva
2001/80/CE a fost transpus ă prin HG nr. 541/2003 privind stabilirea unor m ăsuri pentru
limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluan ți proveni ți din instala ții mari de ardere, cu
modific ările și complet ările ulterioare; în prezent sunt în vigoare prevede rile HG nr. 440/2010
care abrog ă HG nr. 541/2003.

Directiva nr. 2001/80/CE prevede la articolul 4(3) posibilitatea statelor de a opta, în vederea
reducerii semnificative a emisiilor de poluan ți, între urm ătoarele dou ă variante:
/head2right respectarea valorilor limit ă de emisie (VLE), pentru dioxid de sulf (SO 2), oxizi de
azot (NOx) și pulberi, prev ăzute în partea A a anexelor III÷VII din Directiv ă, de c ătre fiecare
IMA existent ă;
/head2right elaborarea unui Plan Na țional de Reducere a Emisiilor de dioxid de sulf (SO 2),
oxizi de azot (NOx) și pulberi provenite din IMA existente.

7
România a optat pentru aplicarea primei variante co nstând în respectarea de c ătre fiecare IMA
existent ă, conform Directivei nr. 2001/80/CE, a valorilor li mit ă de emisie. Pentru conformarea
acestora cu VLE s-au solicitat perioade de tranzi ție cuprinse între 1 ianuarie 2008 și 31
decembrie 2013 respectiv 1 ianuarie 2016 și 31 decembrie 2017.

Pe durata perioadei de tranzi ție emisiile de substan țe poluante provenite de la toate instala țiile
de ardere aflate sub inciden ța Directivei 2001/80/CE au avut stabilite plafoane intermediare,
prezentate în tabelul urm ător:

Tabelul 1. Plafoane intermediare emisii de substan țe poluante
An Plafon intermediar
(tone/an)
SO 2 NOx Pulberi
2007 540.000 128.000 38.600
2008 530.000 125.000 33.800
2010 336.000 114.000 23.200
2013 148.000 112.000 15.500
2016 – 80.000 –
2017 – 74.000 –

Prin Planul de implementare a Directivei 2001/80/CE din cadrul cap. 22 Mediu, negociat la
Bruxelles în octombrie 2004, au fost stabilite term ene de conformare pentru un num ăr total de
109 instala ții mari de ardere existente în România, în vederea atingerii valorilor limit ă ale
emisiilor de substan țe poluante, dup ă cum urmeaz ă:
/head2right 36 instala ții mari de ardere existente cu termene de conformar e pân ă la data de 31
decembrie 2006;
/head2right 73 instala ții mari de ardere existente cu termene de conformar e cuprinse între anii
2007÷2013 și 2016÷ 2017 (pentru anii 2016÷2017 au primit perio ade de tranzi ție în vederea
conform ării cu VLE pentru NOx un num ăr de 6 instala ții mari de ardere existente).
Men țion ăm c ă pentru 41 IMA existente s-a solicitat derogarea de la respectarea valorilor limit ă
de emisie, titularul activit ății angajându-se s ă nu exploateze instala ția mai mult de 20.000 ore,
în perioada cuprins ă între 1 ianuarie 2008 și 31 decembrie 2015.

Măsurile care au fost implementate pentru respectarea legisla ției de mediu europene și
na ționale au constat în principal în:
/head2right utilizarea combustibililor lichizi cu con ținut redus de sulf conform Directivei
1999/32/CE, transpus ă prin HG nr. 142/2003 privind limitarea con ținutului de sulf din
combustibili lichizi;

8
/head2right implementarea celor mai bune tehnici disponibile (B REF-BAT) specifice
cazanelor energetice, având ca scop:
• re ținerea bioxidului de sulf din gazele de ardere prin montarea de instala ții de
desulfurare ce utilizeaz ă procedeul umed cu piatr ă de calcar sau prin procedeul semiuscat cu
var;
• reducerea emisiilor de oxizi de azot din gazele de ardere prin aplicarea de m ăsuri
primare (recircularea gazelor de ardere, exces de a er de ardere, montarea de arz ătoare cu
formare de NOx redus, etc.);
• reducerea emisiilor de pulberi de cenu șă din gazele de ardere prin reabilitarea
instala țiilor de despr ăfuire (electrofiltre) existente și montarea de câmpuri noi;
/head2right realizarea m ăsur ătorilor reprezentative pentru poluan ții relevan ți în conformitate
cu prevederile standardelor CEN, precum și transmiterea, validarea și stocarea acestor date la
nivel na țional;
/head2right implementarea voluntar ă a sistemelor de management de mediu.
Pentru reducerea impactului generat de activit ățile industriale asupra s ănătății umane și a
mediului, pe 24 noiembrie 2010 a fost lansat ă la nivel european Directiva 2010/75/UE privind
emisiile industriale (IED), care a intrat în vigoare pe 6 ianuarie 2011 și trebuie transpus ă de
Statele Membre UE pân ă la 6 ianuarie 2013.

Directiva 2010/75/UE – care asigur ă o abordare integrat ă de prevenire și control a emisiilor în
aer, ap ă și sol, de management a de șeurilor – abrog ă 7 directive:
/head2right Directiva 2001/80/CE privind instala țiile mari de ardere (Directiva LCP);
/head2right Directiva 2008/1/CE privind prevenirea și controlul integrat al polu ării (Directiva
IPPC);
/head2right Directiva 1999/13/CE privind emisiile de solven ți (Directiva COV);
/head2right Directiva 2000/76/CE privind incinerarea de șeurilor;
/head2right Directivele 78/176/CEE, 82/883/CEE și 92/112/CEE referitoare la industria
dioxidului de titan.
/head2right
Pentru IMA, Directiva 2010/75/UE implic ă revizuirea valorilor limit ă de emisie, în vederea
alinierii acestora la standardele BAT.
VLE care trebuie respectate de IMA începând cu data de 1 ianuarie 2016 sunt stabilite în
func ție de puterea termic ă nominal ă, de tipul combustibilului utilizat și de data ob ținerii
autoriza ției integrate de mediu respectiv:
/head2right IMA care au fost autorizate înainte de 7 ianuarie 2 013 (sau ai c ăror operatori au
depus o solicitare complet ă de autorizare înainte de data respectiv ă), și au fost puse în
func țiune cel târziu la 7 ianuarie 2014, vor respecta VL E prev ăzute în Anexa V, partea 1 ;
/head2right IMA puse în func țiune dup ă 1 ianuarie 2016, vor respecta VLE prev ăzute în Anexa
V partea 2 .

9
/head2right
VLE care trebuie respectate de IMA începând cu 1 ia nuarie 2016 sunt prezentate în tabelele
urm ătoare:

Tabelul 3. VLE pentru SO 2 aplicabile IMA
Tip combustibil
Anexa V VLE (mg/Nm 3)
Putere termic ă nominal ă (MWt)
50÷100 100÷300 300÷500 >500
Combustibil solid Partea 1 400 250 200 200
Partea 2 400 200 150
200* 150
200*
Biomas ă Partea 1 200 200 200 200
Partea 2 200 200 150 150
Combustibil lichid Partea 1 350 250 200 200
Partea 2 350 200 150 150
Combustibil gazos Partea 1
Partea 2 În general
Gaz lichefiat
Gaze de cocs
Gaze de furnal 35
5
400
200
*ardere în pat fluidizat circulant sau presurizat

Tabelul 4. VLE pentru NOx aplicabile IMA
Tip combustibil

Anexa V VLE (mg/Nm 3)
Putere termic ă nominal ă (MWt)
50÷100 100÷300 300÷500 >500
Combustibil solid Partea 1 300
450* 200 200 200
Partea 2 300
400** 200 150
200* 150
200**
Biomas ă Partea 1 300 250 200 200
Partea 2 250 200 150 150

10

*ardere lignit pulverizat
**ardere c ărbune pulverizat

Tabelul 5. VLE pentru pulberi aplicabile IMA
Tip combustibil Anexa V VLE (mg/Nm 3)
Putere termic ă nominal ă (MWt)
50÷100 100÷300 300÷500 >500
Combustibil solid Partea 1 30 25 20 20
Partea 2 20 20 10 10
Biomas ă Partea 1 30 20 20 20
Partea 2 20 20 20 20
Combustibil lichid Partea 1 30 25 20 20
Partea 2 20 20 10 10
Combustibil gazos Partea 1
Partea 2 In general
Gaze de furnal
Gaze produse în siderurgie 5
10
30

Men țion ăm c ă în conformitate cu prevederile Directivei 2010/75/ UE privind emisiile industriale
este permis ă o anumit ă flexibilitate pentru IMA existente, care const ă în principal în: Combustibil lichid Partea 1 450 200 150 150
Partea 2 300 150 100 100
Combustibil gazos Partea 1
Partea 2 100 100 100 100
TG (CCGT) Partea 1
Partea 2 50 50 50 50
TG (CCGT) alte gaze Partea 1 120 120 120 120
Partea 2 – – – –
Motoare termice pe gaz Partea 1 100 100 100 100
Partea 2 75 75 75 75

11
/head2right includerea în Planul na țional de tranzi ție pentru perioada 1 ianuarie 2016÷30 iunie
2020 a IMA care au fost autorizate înainte de 27 no iembrie 2002 (sau care au o solicitare
complet ă de autorizare înainte de aceast ă dat ă), cu condi ția ca instala ția s ă fi intrat în
exploatare cel târziu la 27 noiembrie 2003.
IMA incluse în Planul na țional de tranzi ție sunt exceptate de la obliga ția de a respecta VLE și
ratele de desulfurare; se vor respecta VLE pentru S O 2, NO X și pulberi prev ăzute în autoriza ția
integrat ă de mediu valabil ă la 31 decembrie 2015.
/head2right derogarea pentru durata de via ță limitat ă, prin care operatorul instala ției de ardere
se angajeaz ă, printr-o declara ție scris ă transmis ă autorit ății competente pân ă la 1 ianuarie
2014, s ă nu men țin ă în func țiune instala ția mai mult de 17.500 de ore de func ționare începând
cu 1 ianuarie 2016 și pân ă la 31 decembrie 2023.

IMA pentru care s-a solicitat aceast ă derogare sunt exceptate de la obliga ția de a respecta
VLE și ratele de desulfurare; se vor respecta VLE pentru SO 2, NO X și pulberi prev ăzute în
autoriza ția integrat ă de mediu valabil ă la 31 decembrie 2015.
Măsurile care vor trebui implementate la IMA pentru r espectarea prevederilor Directivei
2010/75/UE constau în principal în:
/head2right re ținerea bioxidului de sulf din gazele de ardere prin montarea de instala ții de
desulfurare cu o rat ă de desulfurare de minim 97%;
/head2right reducerea emisiilor de oxizi de azot din gazele de ardere prin aplicarea de m ăsuri
secundare (reducerea selectiv ă catalitic ă, reducerea selectiv ă non-catalitic ă);
/head2right reducerea emisiilor de pulberi de cenu șă din gazele de ardere prin reabilitarea
instala țiilor de despr ăfuire (electrofiltre) existente sau înlocuirea cu e lectrofiltre performante.

Func ționarea acestor instala ții de re ținere/reducere a substan țelor poluante implic ă cre șterea
cheltuielilor de exploatare și implicit cre șterea semnificativ ă a pre țului energiei electrice livrate;
de exemplu, implementarea instala țiilor de desulfurare umed ă la centralele energetice din
România conduc la cre șterea pre țului energiei electrice livrate cu circa 4,1÷5,9 Eu ro/MW.

Directiva privind epurarea apelor uzate
Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, amendat ă de Directiva 98/15/EC
și de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003, a fost transp us ă la nivel na țional prin HG nr. 188/2002
pentru aprobarea unor norme privind condi țiile de desc ărcare în mediul acvatic a apelor uzate,
modificat ă și completat ă prin HG nr. 352/2005.
În func ție de amplasamentul centralele electrice, apele uza te rezultate din procesele
tehnologice sunt deversate în canaliz ările or ăș ene ști sau direct în apele de suprafa ță .
În cazul evacu ării apelor uzate în canaliz ări or ăș ene ști, condi țiile de evacuare sunt
reglementate de “Normativ privind condi țiile de evacuare a apelor uzate în re țelele de
canalizare ale localit ăților și direct în sta țiile de epurare” – NTPA – 002/2002, modificat și
completat conform HG nr. 352/2005.

12

În cazul evacu ării apelor uzate în resursele de ap ă, condi țiile de evacuare sunt reglementate
de “Normativ privind stabilirea limitelor de înc ărcare cu poluan ți a apelor uzate evacuate în
resursele de ap ă”, NTPA-001/2002 modificat și completat conform HG nr. 352/2005.

În toate situa țiile, atât în cazul evacu ării apelor uzate în canaliz ări or ăș ene ști sau în resursele
de ap ă, parametrii de calitate ai apelor uzate trebuie ap roba ți de autorit ățile locale de protec ție
a mediului și de gospod ărire a apelor, care pot solicita și alte limite de calitate.

Apele uzate rezultate din procesele tehnologice car e au loc în centralele energetice necesit ă
tehnologii moderne pentru eliminarea urm ătorilor factori poluan ți:
/head2right produse petroliere din condensatul rezultat de la p reînc ălzirea p ăcurii și apele
uzate de la sp ălarea rampelor de desc ărcare a p ăcurii și drenaj de la rezervoarele de p ăcur ă;
/head2right pH în afara limitelor admise;
/head2right săruri dizolvate din apele uzate provenite de la inst ala ția de tratare chimic ă a apei,
care deverseaz ă zilnic mari cantit ăți de s ăruri sub form ă de cloruri, sulfa ți și carbona ți de
sodiu, calciu și magneziu;
/head2right suspensii, șlamuri.

Pentru tratarea condensatului rezultat de la preînc ălzirea p ăcurii se folosesc r ăș ini
schimb ătoare de ioni cu grup ări oleofile, prin dou ă sisteme:
/head2right sistem ascendent folosit pentru recuperarea condens atului care con țin suspensii
solide mai pu țin de 5ppm.
/head2right sistem descendent folosit pentru ape uzate în care con ținutul de suspensii solide
este de maxim 30ppm.

Pentru tratarea apelor rezultate de la sp ălarea rampelor de desc ărcare a p ăcurii și de la
drenaje rezervoare p ăcur ă, în centrale sunt utilizate trepte de filtrare car e includ: rezervor
compensare debite, instala ție de flota ție, separatoare de p ăcur ă treapta a II a, instala ție de
aerare, bazin aspira ție instala ție CRYSTAL și instala ție de separare CRYSTAL.

Tratarea apelor uzate din punct de vedere al s ărurilor dizolvate se poate realiza prin
introducerea urm ătoarelor tehnologii în procesul de demineralizare și dedurizare:
/head2right schimb ionic în contracurent și straturi compacte (cu func ționare de jos în sus,
regenerare de sus în jos și func ționare de sus în jos, regenerare de jos în sus); ac este sisteme
au o mare eficien ță la regenerare, materializat ă printr-o reducere substan țial ă a consumurilor
de regenerant și de ap ă de sp ălare;
/head2right osmoza invers ă, care este o tehnologie care reduce practic aproap e la zero
excesele de regeneran ți;

13
/head2right tehnologiile de precipitare, care nu pot fi aplicat e apelor uzate cu con ținut mare de
sulfa ți și cloruri deoarece sulfa ții și mai ales clorurile sunt foarte solubile în ap ă; singura
posibilitate de reducere a con ținutului de sulfa ți și de cloruri din apele uzate pentru încadrarea
în normele admise este prin evaporare și cristalizare.

Pentru tratarea apelor uzate cu suspensii se aplic ă procedeul de coagulare, floculare,
decantare, care are loc în rezervoare – decantoare cu ejector sau cu turbin ă cu func ționare
continu ă sau discontinu ă.

Procesul de tratare a șlamurilor poate cuprinde urm ătoarele trepte: îngro șarea (concentrarea),
stabilizarea (degradarea controlat ă a materiilor organice), condi ționarea, deshidratarea,
uscarea și incinerarea, evacuarea sau utilizarea.

Procedeele de deshidratare mecanic ă a șlamului care pot fi aplicate sunt urm ătoarele:
/head2right deshidratarea mecanic ă pe filtre cu vid;
/head2right deshidratarea mecanic ă cu filtru pres ă cu camere;
/head2right deshidratarea mecanic ă cu filtrul pres ă cu band ă;
/head2right deshidratarea mecanic ă cu centrifuge decantoare.

Consumul specific de energie electric ă pentru deshidratarea șlamului și umiditatea final ă a
șlamului deshidratat (turta) aferente sistemelor de deshidratare disponibile sunt prezentate în
tabelul urm ător:

Tabelul 6. Consum specific de energie electric ă și umiditate final ă șlam pe tipuri de sisteme de
deshidratare
Sistem de deshidratare a
șlamului Consum specific energie
kWh/t subst. uscat ă Umiditate final ă
șlam deshidratat
Filtru cu vid 50 ÷ 150 85 ÷ 65
Filtru pres ă cu camere 15 ÷ 40 65 ÷ 55
Filtru pres ă cu band ă 5 ÷ 20 75 ÷ 65
Centrifug ă decantoare 30 ÷ 600 85 ÷ 65

În concluzie, apreciem c ă pentru protec ția calit ății apelor exist ă solu ții tehnologice moderne
nepoluante care pot fi implementate pentru tratarea apelor uzate evacuate din centralele
energetice, care trebuie analizate de la caz la caz , func ție de condi țiile locale din fiecare
central ă, pentru a stabili oportunitatea mont ării unei instala ții comune pentru tratarea complex ă
a apelor uzate sau a mai multor instala ții specializate.

Directiva privind depozitarea de șeurilor

14
Principalele prevederi privind depozitarea de șeurilor sunt reglementate prin Directiva 99/31/CE
privind depozitarea de șeurilor (Directiva cadru) care a fost transpus ă în legisla ția român ă prin
HG nr. 349/2005 privind depozitarea de șeurilor, completat ă prin HG nr. 210/2007 pentru
modificarea si completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul
protec ției mediului.

România a ob ținut perioad ă de tranzi ție privind interzicerea depozit ării de șeurilor lichide,
privind interzicerea depozit ării de șeurilor cu anumite propriet ăți (corozive și oxidante) și privind
prevenirea infiltr ării de ap ă în depozitul de de șeuri (numai ap ă de suprafa ță ) maxim 7 ani,
pân ă la 31.12.2013 pentru 23 de depozite din industria energetic ă, chimic ă și metalurgie și
maxim 5 ani, pân ă la 31.12.2011 pentru 5 depozite din industria mini era care trebuie s ă se
conformeze sau s ă sisteze activitatea.

România a fost obligat ă s ă asigure reducerea treptat ă a de șeurilor lichide depozitate în aceste
23 de depozite din industria energetic ă, cu respectarea urm ătoarelor cantit ăți maxime anuale:
/head2right 31 decembrie 2006: 11.286.000 tone;
/head2right 31 decembrie 2007: 11.286.000 tone;
/head2right 31 decembrie 2008: 11.120.000 tone;
/head2right 31 decembrie 2009: 7.753.000 tone;
/head2right 31 decembrie 2010: 4.803.000 tone;
/head2right 31 decembrie 2011: 3.492.000 tone;
/head2right 31 decembrie 2012: 3.478.000 tone;
/head2right 31 decembrie 2013: 520.000 tone.

Respectarea prevederilor Directivei 1999/31/CE impl ic ă renun țarea la sistemul actual de
evacuare și depozitare a de șeurilor cu ap ă în exces și schimbarea tehnologiei de colectare și
transport a zgurii și cenu șii prin implementarea urm ătoarelor variante disponibile:
/head2right colectarea și transportul zgurii și cenu șii sub form ă de agregat (amestec în stare
uscat ă de zgur ă și cenu șă ) cu evacuare pe band ă sau auto;
/head2right colectarea și transportul zgurii și cenu șii sub form ă de fluid dens.

Avantajele și dezavantajele pe care la implic ă cele dou ă tehnologii de evacuare a zgurii și
cenu șii din centralele energetice sunt prezentate în tab elul urm ător.

Tabelul 7. Avantaje și dezavantaje tehnologii de evacuare zgur ă și cenu șă
Transport uscat Fluid dens
Impact negativ asupra mediului (pulberile
antrenate de vânt de pe suprafa ța uscat ă a
depozitelor afecteaz ă to ți factorii de mediu, Tehnologie prietenoas ă cu mediul (în urma
reac țiilor chimice ce au loc între
componentele cenu șii activate și apa de

15
ap ă, vegeta ție, organisme vii, sol, a șez ări
umane → apa se evapor ă). transport rezult ă compu și noi,insolubili, ce
duc la înt ărirea (consolidarea) șlamului la
locul de depunere, rezultând o roc ă de
cenu șă în toat ă masa depozitului)
Valori mari de investi ție Șlamul rezultat nu prezint ă ap ă în exces care
să se infiltreze în apa freatic ă
Nu este aplicabil ă pentru centrale mari cu
cantit ăți mari de zgur ă și cenu șă Cei mai buni indicatori economici (Cheltuieli
Totale Actualizate și Costuri specifice
minime)

În România, pentru evacuarea zgurii și cenu șii provenite din arderea combustibilului solid în
centralele energetice s-a decis implementarea la sc ar ă larg ă a tehnologiei de evacuare și
depozitare a zgurii și cenusii în fluid dens, tehnologie dezvoltat ă de Romelectro și ISPE
împreun ă cu parteneri interna ționali și brevetat ă în România.
Tehnologia de evacuare și depozitare în fluid dens, reprezint ă o procedur ă neagresiv ă fa ță de
mediu, conform c ăreia de șeurile provenite din arderea c ărbunelui (zgur ă, cenu /uni021Bă) sunt
evacuate și depozitate sub forma unui fluid dens, omogen, f ără ap ă în exces, cu o dilu ție
medie (solid / lichid) de 1/1. În urma reac țiilor chimice ce au loc între componentele cenu șii
activate și apa de transport rezult ă compu și noi, insolubili, ce duc la înt ărirea (consolidarea)
fluidului la locul de depunere, rezultând o roc ă de cenu șă în toat ă masa depozitului. Roca de
cenu șă rezultat ă este un material inert de natura materialelor de construc ții, în care sunt
înglobate și re ținute toate substan țele poluante.
Practic, tehnologia fluidului dens reprezint ă o tehnologie de transformare a unor de șeuri
nepericuloase cum sunt zgura și cenu șa într-un de șeu inert , respectiv roca de cenu șă . Ca
urmare a aplic ării acestei tehnologii, la depozit, suprafa ța acestuia este înt ărit ă și insensibil ă la
ac țiunea de spulberare a vântului. Roca de cenu șă rezultat ă în depozit are o compactitate
ridicat ă și o permeabilitate redus ă, ceea ce reduce mult infiltra ția. Roca de cenu șă nu prezint ă
ap ă în exces. Apa din fluidul dens se consum ă în reac ții chimice de durat ă sau se evapor ă.
Esen ța tehnologiei șlamului dens const ă în amestecarea continu ă a zgurii umezite de sub
cazane și a cenu șii uscate de electrofiltru cu ap ă, în raport solid / lichid ≥ 1, ceea ce are ca
efect activarea substan țelor chimice de tip cimentoid aflate în cenu și și crearea unui șlam dens
omogen, care este pompat la depozit unde în timp se înt ăre ște, rezultând o roc ă de cenu șă .

Fenomenul are urm ătoarele explica ții:
/head2right amestecarea intens ă a resturilor de ardere cu o cantitate de ap ă mai mic ă decât
masa lor duce la dizolvarea CaO și MgO, solu ția creat ă activând par țial suprafa ța particulelor
de cenu șă ;
/head2right hidroxidul de calciu format (CaOH) intr ă în reac ție cu componentele minerale
dizolvabile în le șie, respectiv bioxidul de siliciu (SiO2) și oxidul de aluminiu (Al2O3), rezultând

16
hidra ți de silicat de calciu și / sau alumina ți de calciu, cunoscu ți din procesul de înt ărire a
cimentului;
/head2right prezen ța substan țelor reduc ătoare de natura sulfi ților și sulfurilor duce la sc ăderea
pH–ului și precipitarea masiv ă a carbonatului de calciu rezultând sulfatul de cal ciu și aluminiu
care contribuie și el la cimentarea șlamului.
În depozit, compu șii noi crea ți se înt ăresc, înglobând și fixând în roca creat ă și substan țele
nedizolvabile în le șie.

Tehnologia de evacuare și depozitare a zgurii și cenu șii în fluid dens, presupune:
/head2right instala ții de captare, transport si stocare a cenu șii uscate de la electrofiltre;
/head2right instala ții de preluare, transport și separare (concentrare) a zgurii de la Kratzer;
/head2right instala ții de amestecare prin circula ție hidraulic ă intens ă a apei, cenu șii și zgurii pentru
producerea fluidului dens;
/head2right instala ții de pompare, transport și distribu ție fluid dens la depozit;
/head2right modernizarea sta ției de tratare chimic ă a apei;
/head2right asigurarea capacit ății de depozitare.

Implementarea tehnologiei de evacuare și depozitare a zgurii și cenusii în fluid dens conduce
la respectarea cerin țelor europene de mediu prezentând și avantaje economico-financiare,
prin:
/head2right reducerea consumului de energie electric ă necesar, cu implica ții semnificative
asupra costului de producere a energiei electrice;
/head2right ocuparea de suprafe țe mai mici cu depozitele de zgur ă si cenus ă, datorit ă
mic șor ării volumului depozitului de zgur ă si cenus ă.

Bibliografie
1. Directiva 2009/29/CE privind modificarea Directi vei 2003/87/CE în vederea îmbun ătățirii
și extinderii schemei de comercializare a certificat elor de emisii de gaze cu efect de
ser ă;
2. Decizia 2009/460/UE privind efortul SM de a redu ce emisiile de gaze cu efect de ser ă,
astfel încât s ă se respecte angajamentele Comunit ății de reducere a emisiilor de gaze
cu efect de ser ă pân ă în anul 2020;
3. Directiva 2009/28/CE privind promovarea utiliz ării surselor regenerabile de energie;
4. Directiva 2009/31/CE privind stocarea geologic ă a doxidului de carbon și care
amendeaz ă Directivele 85/337/EEC, 96/61/EC, 2000/60/EC, 2001 /80/EC, 2004/35/EC,
2006/12/EC și Regulamentul EC nr. 1013/200
5. Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie
2001privind limitarea emisiilor în atmosfer ă a anumitor poluan ți provenind de la instala ții
de ardere de dimensiuni mari

17
6. HG nr. 541/2003 privind stabilirea unor m ăsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale
anumitor poluan ți proveni ți din instala ții mari de ardere
7. HG nr. 440/2010 privind stabilirea unor m ăsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale
anumitor poluan ți proveni ți de la instala țiile mari de ardere
8. Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010
privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al polu ării)
9. Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uza te urbane, amendat ă de Directiva
98/15/EC și de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003
10. HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme pri vind condi țiile de descărcare în
mediul acvatic a apelor uzate
11. Directiva 99/31/CE privind depozitarea de șeurilor
12. H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea de șeurilor completat ă prin HG nr. 210/2007
pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acq uis-ul
comunitar în domeniul protec ției mediului