Legendele nasterii Romei si Greciei Introducere Teoria arhitecturii in Imperiul Roman Arhitectura romana-influentele artei grecesti si arta romana… [310045]

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” [anonimizat]: ISTORIA ARTEI

REFERAT

INFLUENTE ALE CIVILIZATIEI

ELENISTICE IN ARTA ROMANA

AGACHE IONELA

GALATI

CUPRINS:

[anonimizat]

1.[anonimizat], [anonimizat] o lupoaica in mod miraculos. [anonimizat].Romanii, datorita acestei legende se vor numi, ,,fii lupoaicei,, . [anonimizat], romulus si remus au fost crescuti de sotia acestui pastor. [anonimizat], si, [anonimizat] o [anonimizat]. Devenind barbati gemenii au fost recunoscuti de bunicul lor pe care l-au pus din nou pe tron si au intemeiat un oras pe locul care le fusesera atat de prielnic. Pentru a [anonimizat] a ales Palatinul iar Remus se instala in cealalta parte a [anonimizat]. [anonimizat]-i prevestirea unui zbor de 12 vulturi, in timp ce Remus nu a vazut decat 6. Lui Romulus i-a revenit deci gloria intemeierii orasului. [anonimizat],[anonimizat],si, [anonimizat] o trecere. Remus , [anonimizat]-l dintr-o saritura. Romulus se aruncase asupra sa strigand: ,, [anonimizat], zidul meu!,,.

Printre atenienii antici circula o legendă care explica felul în care și-a [anonimizat] a stat la baza sculpturii de pe frontonul vestic al Parthenonului. [anonimizat]-i [anonimizat] s-au întrecut pentru a [anonimizat]. Poseidon a [anonimizat] a simboliza puterea mării. Atena a [anonimizat]. Atenienii, [anonimizat].

2.Introducere

Romanii au format la inceput o [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat] s-a impletit cu arta si cultura populatiei cucerite de romani.

Arta romanilor este pusa in primul rand in slujba preamaririi ideii de putere (imperium), in slujba glorificarii statului si capitelei sale. Arta trebuia sa starneasca admiratie pentru statul si poporul roman si sa indeplineasca un scop de utilitate publica.

Arta romana s-a [anonimizat]- stat roman. [anonimizat] a [anonimizat].

La formarea artei romane au contribuit si unele elemente locale din provinciile cucerite. Astfel, [anonimizat] a romei, [anonimizat], provincii cu traditiile lor cultural-aristice puternice, au influentat mult arta romana.

Ea a luat diferite elemente de la alte popoare, contopindu-le intr-un tot unitar , nou, original. Romanii au stiut ce sa ia, cum sa ia si cat sa ia din cultura popoarelor cucerite pentru a-si face arta lor.Arta aceasta a inflorit intr-un timp scurt, perioada ei de apogeu situandu-se spre sfarsitul secolului I iHR, in timpul imperiului lui August si al Antoninilor.

Arta romana s-a dezvoltat odata cu puterea economico-politica si militara a statului sclavagist roman si a fost aservita rosturilor acestei puteri.La randul sau arta romanilor a influentat arta popoarelor supuse precum si arta popoarelor invecinate.

Realismul, gustul pentru narativ au fost unele dintre tendințele fundamentale ale artei romane. Față de cea greacă, este lipsită de fantezie și inspirație creatoare, în schimb a perpetuat cultul pentru perfecțiunea realizării tehnice, preluat de la greci. Eclectismul este o altă caracteristică a artei romane, care se datorează, pe de o parte, numeroaselor influențe si asimilări din artele altor popoare iar pe de altă parte, gustului de acest fel al celor care comandau piese de artă.

3. Teoria arhitecturii in Imperiul Roman

Dintre toate manualele de arhitectura romane, o singura carte s-a pastrat integral si este bine cunoscuta si in prezent. Autorul, arhitectul imperial Vitruvius, a sintetizat intreaga stiinta a constructiilor la nivelul anului 15 inainte de Hristos.

Cartea se numeste simplu De Architectura si consta in zece capitole ce descriu intreg procesul de proiectare si executie a constructiilor civile dar si a altor constructii ingineresti, lucrari hidroedilitare si altele.

Aceast manual de arhitectura a jucat un rol esential in perioada Renasterii, cand a fost redescoperita, copiata si a circulat in multe exemplare in Italia si ulterior in tot vestul Europei.

Stanga: Desen din carte ilustrand realizarea pardoselii incalzite intr-o terma, Centru: Ilustratie cu Vitruvius dedicand cartea imparatului Augustus, Dreapta: Coperta cartii intr-o versiune din Renastere

In cartea sa De Architectura, la capitolul III, Vitruvius defineste arhitectura ca fiind o fuziune a 3 elemente:

Firmitas – adica elementele ferme ale constructiei, cum ar fi ceea ce numim astazi structura de rezistenta. Termenul nu se refera insa strict la structura de rezistenta, ci desemneaza si durabilitatea in timp a tuturor elementelor constructiei.

– Utilitas – adica utilitatea si functionalitatea constructiei. Acest termen desemneaza toate deciziile de conceptie si proiectare de natura a configura constructia pentru a face fata eficient scopului pentru care a fost proiectata.

– Venustas – de la numele zeitei frumusetii, Venus. Vitruvius, la fel ca si arhitectii Renasterii, 1500 de ani mai tarziu, erau in cautarea frumusetii formelor, proportiilor, materialelor, compozitiei, decoratiei, precum si a altor elemente care genereaza frumusetea in arhitectura si arta.

Trebuie observat faptul ca in timp ce Firmitas si Utilitas se refera la concepte obiective si cuantificabile, Venustas, frumusetea, este un concept abstract, subiectiv, variabil in timp, spatiu si de la individ la individ, si foarte greu daca nu imposibil de definit precis.

Insa, in acceptiunea multor istorici si arhitecti, adevarata istorie a arhitecturii incepe din zona Greciei si Romei antice, deoarece arhitectii de aici cautau in mod sustinut si stiintific obtinerea unui rezultat nu doar rezistent si practic ci si frumos si armonios, inca din faza de conceptie, iar rezultatul se materializa sub forma unei constructii perfect conforme cu proiectul.

4.Arhitectura romana-influentele artei grecesti si arta romana

Arhitectura antica este importanta ca obiect de studiu deoarece a influientat hotarator istoria arhitecturii, pana la inceputul secolului XX. Practic ceea ce numim astazi arhitectura clasica a fost inventat in mare parte in antichitate.

Arhitectura este domeniul cel mai reprezentativ, ca urmare a preluarii traditiilor constructive etrusce si grecesti.

De la greci, romanii au preluat :

-conceptul de piata publica (agora, care la romani devine forum),

-ordinele arhitecturale (doric, ionic si corintic)

-modul de constructie al templelor de cult

-structura si componenta teatrelor

-constructia trofeelor ca monumente comemorative

-utilizarea picturii, a mozaicului pentru decorare palatelor si a caselor.

Arhitectura a oferit forme de manifestare particulare, impuse de cerintele vietii publice si de stat ale societatii Romei antice. Pietele publice, bazilicile, amfiteatrele, templele, termele, locuintele particulare, magazinele, ofereau ansambluri incluse în conceptia urbanismului roman, care trasa reteaua strazilor si a arterelor de circulatie, între zona centrala si zidurile de incinta.Oamenii, prin definitie, sunt capabili sa construiasca, folosind materialele naturale sau prelucrate, si dintotdeauna si-au construit adaposturi, locuinte, constructii defensive, insa arhitectura clasica incepe in momentul in care oamenii au incercat si reusit, in zona Mediteranei, sa translateze in piatra arhitectura monumentala a templelor.

Templele, considerate case ale zeilor, au fost literalmente inspirate din arhitectura constructiilor de locuit. Dar, zeii erau considerati superiori oamenilor asa ca stramosii nostrii au considerat probabil necesar sa le construiasca si o versiune superioara de casa, care astazi are titulatura generica de templu.

Templele romane reprezinta o sinteza a traditiilor grecesti si etrusce. Asezat pe un podium de piatra inalt,avea uneori o forma dreptunghiulara cu intarrea flancata de un rand de coloane si incaperea centarla (cella) inconjurata de coloane adosate (ingropate partial in zid) precum templul Fortunei Virile din Roma. Coloanele erau ionice sau corintice,preluate din arhitectura greaca sau, ceea ce era tipic pentru decoratia si altor edificii romane, erau suprapuse cele trei ordine caracteristice grecesti -doric, ionic si corintic-fiecare pe cate un rand.

Una din capodoperele arhitecturii religioase este Panteonul din Roma, ,,templul tuturor zeilor,,. Construit initial in secolul I i.HR. a fost refacut succesiv de mai multi imparati.Are forma circulara, e precedat de un vestibul sustinut de 16 coloane asezat pe doua randuri. Inaltimea de peste 40m este egala cu diametrul,este acoperit de o imensa cupola, decorata in interior cu cinci randuri concentrice de casetoane.Deschiderea rotunda cu diametrul de 9m din mijlocul cupolei era unica sursa de lumina.

In afara de temple, orasele Greciei antice beneficiau de constructii multifunctionale numite STOA, cu rolul de galerie comerciala, hala a orasului, ateliere sau pur si simplu cu rol de galerie de circulatie in lungul pietelor orasului. Constructiile tip stoa erau amplasate in AGORA care inseamna piata centrala a orasului sau a asezarii. Practic, agora era marginita pe cel putin o latura de o constructie de tip stoa.La greci piata publica era agora, un ansamblu urban caracteristic civilizatiei grecesti.Era centrul vietii civice, in care locuitorii se adunau pentru a dezbate probleme de interes comun:chestiunipolitice si legislative.Aici aveau loc intalnirile periodice ale cetatenilor-adunarea poporului. Ulterior, acestora li s-au adaugat functii comercial, religioase si de divertisment. Agora este simbolul democratiei, nascuta in antichitate din orasul grec. In jurul agorei erau dispuse principalele institutii publice. Specifica agorei era constructia numita stoa-un portic acoperit, cu coloanele catre piata.Acsta era un spatiu destinat promenadei si discutiilor intre cetateni. mai tarziu in stoa au aparut mici pravalii.

La romani, piata publica era Forul. Era un spatiu urban, deschis , amplasat in zona centrala si constituia, ca la greci, centrul vietii politice, religioase si comerciale ale orasului.

Intr-un form roman se aflau constructiile publice cele mai importante:templul principal si basilica unde aveau loc judecati, adunarsi si tranzactii comerciale, decizii de constructii, Un forum compelx mai avea si alte temple, sanctuare, biblioteci, statui,obeliscuri, arce de triumf, columne.

Constructiile de tip stoa sunt interesante spre a fi studiate deoarece sunt poate primele constructii cu functiune pur civila, de mari dimensiuni, cunoscute in istorie si au constituit la vremea respectiva provocari speciale din punct de vedere al ingineriei structurale (vzi fig)

In unele cazuri structurile stoa-urilor erau acoperite cu sarpante de lemn cu deschidere considerabila. In alte cazuri zona centrala din stoa era suprainaltat pentru a permite accesul luminii pe la partea superioara in zona centrala a cladirii.

In spatiul latin, aceste structuri poarta numele de BAZILICA si au aparut in sec II IHR.. In prezent prin bazilica intelegem biserica dar adevarul istoric este ca la origine aceste constructii erau folosite in Imperiul Roman, exact ca in Grecia Antica, ca si hale ale orasului, cladiri multifunctionale in care se putea intra printre coloane, din lateral, in zona acoperita, prin ori ce zona, neexistand pereti de inchidere sau usi. Aceste cladiri numite bazilica au functionat in Imperiul Roman ca spatii pentru petreceri ale orasului, spital temporar, sali de judecata, intruniri politice, ateliere de productie pentru echipament militar pe timp de razboi sau ateliere de constructie pentru legiunea stabilita in castrul respectiv.(vezi fig1)

Bazilica în lumea romana era o constructie care servea ca tribunal, curte de justitie sau bursa. Mari constructii cu vaste sali de reuniuni, având spatiile interioare împartite prin coloane si porticuri, bazilicile erau locul de întâlnire ti tranzactie a bancherilor, negustorilor, oamenilor de afaceri. Una dintre cele mai cunoscute bazilici di Roma, este bazilica lui Maxentiu. Bazilica era o clădire publică de mari proporții, cu intrare pe una din laturile mari sau mici, compusă dintr-o vastă sală dreptunghiulară, împărțită în mai multe spații interioare prin șiruri de coloane. Situate în apropierea Forului, bazilicele erau locurile unde se țineau ședințele tribunalelor, loc de întâlnire al comercianților și în general al oamenilor de afaceri. Din arhitectura bazilicilor derivă cea a palatelor și primelor bazilici creștine din Imperiul bizantin(vezi fig.2)

Senatul roman, asamblat bazilicii, avea o scara monumentala care servea accesului demnitarilor sositi la sedintele si întrunirile oficiale. Bazilica Emiliana, care era curte de justitie, sau Bazilica Giulia, ridicata de Cezar, sunt reprezentative pentru cladirile elegante, bogate în coloane si sculpturi din marmura.

De abia odata cu raspandirea Crestinismului si prabusirea Imperiului Roman de Apus, aproape toate cladirile de tip bazilica devin biserici inchise. In unele cazuri s-au zidit spatiile dintre coloane, s-a sfintit spatiul interior, devenind lacas de cult Crestin, si statuia imparatului Roman, ctitor, a fost transformata in Imparat Ceresc sau chiar Isus Hristos. Bazilicile odata inchise si transformate in biserici Crestine au avut un rol important in istoria Evului Mediu, asigurand protectie si liniste credinciosilor in contextul unui mediu exterior foarte violent, macinat de razboaie si infractionalitate.

O alta constructie aparte in lumea pagana Greco-Romana a fost TEATRUL.

Spre deosebire de greci, care iubeau sporturile, romanii practicau mai ales înotul și diferite jocuri cu mingea și își petreceau timpul liber cu jocuri de noroc, precum cel cu zaruri. Cele mai frecvente ocazii de divertisment erau spectacolele și jocurile publice. Spectacolele de teatru aveau inițial un caracter religios, care a dispărut cu timpul. Primul teatru roman permanent a fost construit de Pompeius în secolul I î. Chr. și avea o capacitate de 40.000 de locuri iar teatrul lui Marcellus se păstrează și astăzi la Roma. Spre deosebire de cel grec, care folosea pantele naturale pentru a plasa locurile spectatorilor în amfiteatru, teatrul roman era în întregime construit, cu un spațiu liber de formă semicirculară în fața scenei și un perete în fundal, care constituia un decor permanent. Spectacolele teatrale, acompaniate de muzică la flaut, erau organizate de un magistrat iar trupele erau compuse de obicei din actori de origine etruscă, care purtau măști și peruci diferit colorate ce semnificau anumite roluri. La un moment dat și femeile sunt acceptate în trupe dar interpretau doar roluri de mimi, în scene comice. Prima piesă a unui autor latin este atribuită lui Livius Andronicus în secolul III î. Chr. iar dintre autorii de comedii cei mai cunoscuți au fost Plaut și Terențiu.

Teatrul ca si constructie a aparut din nevoia cetatenilor din orasele Greciei Antice de a se aduna in numar mare la sarbatorile zeilor pagani si a urmari serbarile si cantarile traditionale. Desi o mare parte a ritualului se desfasura in interiorul si de jur imprejurul templului, spectacolul propriuzis urma sa aiba loc seara, la exterior, corul deplasandu-se in apropierea unei coline astfel incat oamenii sa se suie pe colina si sa-i poata urmari mai bine.

Cu timpul colinele au fost amenajate cu banci de piatra, geometria reliefului a fost precis rectificata sub forma unei suprafete conice, rezultand formula celebra de TEATRU ANTIC. Teatrele antice erau descoperite, in aer liber si constau din scena (skena) + podium si laterale, orchestra – spatiul central unde statea corul, si bineinteles, gradene organizate pe sectoare, asemeni peluzelor de pe stadioanele si de la salile de spectacol din prezent.

Terasele Greciei Antice beneficiau de obicei de teatre amplasate in zona Acropolei unde era si templul, si teatrele erau construite direct pe relieful din piatra, rectificat.

Spre deosebire de Grecia Antica, teatrele Romane erau amplasate chiar in oras, suprafata conica a gradenelor fiind sprijinita pe o mare structura semicirculara din arce de zidarie, prin care se si circula spre peluze.

Practic, teatrele grecesti erau o amenajare a teritoriului pe cand cele romane erau o constructie.

Teatrul din Pompei – Model 3D

De asemenea, la teatrele grecesti de obicei publicul vedea peisajul natural din afara orasului, pe cand la teatrele romane scena avea un decor fix extrem de inalt pentru a obtura peisajul orasului. Acesta, numit PROSCENIUM, era foarte decorat cu elemente arhitecturale si sculpturale.

Termenul de AMFITEATRU defineste un teatru fara scena, cu gradene de jur imprejur pe intreg perimetrul care este de forma circulara sau eliptica. Amfiteatrul reprezinta stramosul formal si functional a ceea ce astazi numim STADION. Insa, termenul de STADION in antichitate definea tot o constructie cu gradene, insa cu o forma de potcoava foarte alungita, destinat intrecerilor sportive.

Amfiteatrul – Colosseum-ul, inaugurat în anul 80 (în vremea lui Titus Flavius), este numit si amfiteatrul Flavian, dupa numele primului împarat al Flavienilor (Vespasian), care a întreprins construirea edificiului. Este considerat cel mai mare amfiteatru roman. Construit de prizioneri evrei, cu o arena imensa, avea subsolul ocupat de magazine, custi cu animale salbatice, cabine ale gladiatorilor. În arena aveau loc luptele oamenilor cu animale, dueluri între gladiatori, curse, etc. Cu o capacitate de 50000 de oameni, cladirea putea fi totusi evacuata în zece minute. Colosseum-ul îmbina trei ordine arhitectonice clasice: doric, ionic si corintic.

Colosseum-ul simbolizeaza continuitatea istorica a vietii Romei în decursul secolelor. Se spunea, înca din sec. VII, ca "atâta vreme cât Colosseum-ul va trai, Roma va trai de asemenea"

5.Ingineria Romana

Stiinta ingineriei isi are radacini in Imperiul Roman, fiind aplicata atat in domeniul militar cat si in aplicatii civile, cum ar fi tehnologia constructiilor, termelor, apeductelor, podurilor, drumurilor.

Avansul ingineresc a fost elementul cheie care a adus bunastare, prosperitate si a schimbat radical modul de viata al cetatenilor Romani pe tot cuprinsul vechiului imperiu.

Cronologic, prima tehnologie inginereasca preluata si dezvoltata de Romani in domeniul constructiilor a fost arcul de zidarie.

Arcul de zidarie roman. Executia se face cu elemente radiale dispuse pe cofraje

Arcul de zidarie roman. Executia se face cu elemente radiale dispuse pe cofraje

Arcul de zidarie se realizeaza din zidarie de piatra sau din zidarie ceramica + mortar, prin dispunerea radiala a caramizilor pe niste elemente de sustinere temporare, numite cofraje. Cofrajele au concomitent rol de sprijin si rol de a da forma viitoarei geometrii a elementului. Cofrajele sunt folosite astazi peste tot pentru lucrari de beton simplu si armat, insa ele au fost folosite initial, timp de 2000 de ani, aproape exclusiv pentru constructii de zidarie, pentru realizarea arcelor, boltilor, cupolelor de zidarie.

Tehnologia romana de executie a arcelor de zidarie

Alternativa la constructiile de zidarie cu arce si eventual cu bolti o reprezenta in antichitate sistemul trilitic, sistem ancestral ce consta in dispunerea de stalpi incastrati in pamant si de grinzi rezemate peste capetele stalpilor.

In timp ce in zona Greciei Antice erau preferate constructiile cu structura trilitica, in Imperiul Roman domina constructiile structura de zidarie cu arce.

Ingineria Romana a preluat si rafinat mai vechea stiinta generala si comuna a tamplariei/dulgheriei, pentru constructia de acoperisuri cu deschideri foarte mari, realizandu-se astfel lucrari imperiale cu acoperiri impresionante cum ar constructiile de tip Basilica.

Din zona Babyloniei, Romanii au preluat tehnologia fundatiilor de adancime, care au permis realizarea de fundatii de locuinte pe apa, in zone mlastinoase. Fundatiile de adancime, executate din trunchiuri lungi de copaci, au permis constructia de poduri peste rauri relativ mari.

De asemenea, stiinta topometriei si cartografiei au permis realizarea unor aductiuni fara precedent. Astfel, toate orasele Romane aveau o sursa de apa curgatoare de foarte buna calitate, adusa uneori de la o distanta considerabila. Roma avea in perioada de maxima dezvoltare un numar de 11 apeducte, dezvoltate de-a lungul a 500 de ani. Apa venea pe canale ingropate in formele de relief si uneori traversa vai pe poduri dedicate din zidarie. In localitate apa ajungea fie la inaltime, fie sub presiune, de unde era distribuita prin tevi de plumb spre fantanile orasului sau spre fantani private.

Apeductul din Segovia. Sursa: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/10/Aqueduct_of_Segovia_02.jpg

Orasele romane beneficiau de sisteme de canalizare, de multe ori amplasate sub trotoarele strazilor. Apa pluviala de pe strazi nu baltea datorita profilului stradal curbat si se scurgea de asemenea la canalizare.

Toate orasele romane aveau cel putin o terma. Terma era o baie publica, uneori de mari dimensiuni, si putea avea cazi, bazine de apa calda, rece, piscine, bazine de innot, sali de gimnastica, sauna precum si alte facilitati.Termele, sunt edificii gigantice cu lux ostentativ construite în epoca imperială, care regrupează băi calde și reci, săli pentru sport, biblioteci, săli de lectură, locuri pentru servirea mesei. Palatele, edificiile administrative, cazărmile, închisorile, sunt construcții cu funcțiuni urbane amplasate în zonele centrale ale orașelor.

Terma romana in localitatea Bath din provincia Romana Britania (Actuala Marea Britanie). Terma a fost restaurata total. Sursa imagine: royalcrescent.co.uk

Termele aveau in unele spatii incalzire prin pardoseala, apa calda sau aburul circuland prin trasee din tevi pe sub pardoseala.

In unele cazuri, termele beneficiau de spatii enorme cu bazine, spatii acoperite de sisteme complexe de bolti. Ingineria constructiilor de biserici crestine a fost puternic inspirata de ingineria romana a termelor.

Fosta Terma a lui Diocletian din Roma – Ruinele au fost transformate in perioada Renasterii de Michelangelo in Biserica Santa Maria degli Angeli

Remarcam asadar ca inginerii Romani au nu se limitau numai la acoperirea cu sarpante de lemn a cladirilor mari, cu cunosteau si au dezvoltat sisteme de acoperire cu bolta de caramida, de forma semicirculara sau incrucisata – ca in imaginea interioara a bisericii de mai sus unde bolta este originala, din antichitate. Bineinteles, pentru constructia de bolti se executa un cofraj curb, din lemn, sprijinit de un esafodaj gigantic, se executa bolta caramida cu caramida dupa care, daca aceasta era bine proiectata, se scotea cofrajul de dedesubt, bolta ramanand suspendata in aer, descarcandu-se eforturile, prin reactiuni inclinate, in structura laterala a constructiei.

In afara de materiale ca lemn, zidarie de piatra, zidarie ceramica si mortar, Romanii foloseau si betonul (simplu), pe care il turnau in cofraje, similare sau asemanatoare cofrajelor pentru zidarie.

Betonul Roman se executa dupa aceeasi reteta ca in prezent, din ciment, pietris, nisip, apa si posibil si var sau alte adaosuri. Romanii cunosteau atat tehnologia costisitoare a calcinarii calcarului la temperaturi foarte ridicate pentru obtinerea clincherului care se macina, insa de preferinta foloseau un fel de ciment nehidratat, foarte rar in natura insa existent in zona vulcanica Putzoli, de unde si numele Putz=ciment din limba Germana.

Pantheonul din Roma, o constructie unica, acoperita cu o cupola de beton simplu, sub forma unei coji nervurate. La partea superioara cupola este sparta sub forma unui cerc numit si ochi/oculus, prin care se ilumineaza spatiul. Se presupune ca aceasta cupola a fost proiectata si executata sub supravegherea celebrului inginer Roman Apolodor din Damasc.

Odata cu decaderea Imperiului Roman, secretul betonului roman a fost pierdut, cupola Pantheonului ramanand un artefact unic si inexplicabil de-a lungul istoriei. De abia in jurul anilor 1750-1850 numerosi cercetatori si chimisti au incercat sa dezvolte o tehnologie de fabricatie a cimentului, culminand in final cu inventarea Cimentului Portland pe care il cunoastem si folosim in prezent.

La greci piata publica era agora, un ansamblu urban caracteristic civilizatiei grecesti.Era centrul vietii civice, in care locuitorii se adunau pentru a dezbate probleme de interes comun:chestiunipolitice si legislative.Aici aveau loc intalnirile periodice ale cetatenilor-adunarea poporului. Ulterior, acestora li s-au adaugat functii comercial, religioase si de divertisment. Agora este simbolul democratiei, nascuta in antichitate din orasul grec. In jurul agorei erau dispuse principalele institutii publice. Specifica agorei era constructia numita stoa-un portic acoperit, cu coloanele catre piata.Acsta era un spatiu destinat promenadei si discutiilor intre cetateni. mAi atrziu in stoa au aparut mici pravalii.

La romani, piata publica era Forul. Era un spatiu urban, deschis , amplasat in zona centrala si constituia, ca la greci, centrul vietii politice, religioase si comerciale ale orasului.

Intr-un form roman se aflau constructiile publice cele mai importante:templul principal si basilica unde aveau loc judecati, adunarsi si tranzactii comerciale, decizii de constructii, Un forum compelx mai avea si alte temple, sanctuare, biblioteci, statui,obeliscuri, arce de triumf, columne.

In provincie au aparut numeroase opere de arta:zidurile de incinta, ale oraselor, in care erau prevzaute proti monumentale, punti, apeducte, etc.

Toata Italia era acoperita de monumente romane, la fel ca in provincii. arhitectura romana era marcata de trasaturile specifice romane: grija pentru interesul general, distractie si confort, caracter functional, soliditate, putere si maretie.

6.Influentele artei grecesti si etrusce asupra artei romane

Pictura

Este cunoscuta pictura etrusca din mormintele subterane din Toscana unde, datorita lipsei de aer, reprezentarile nu s-au alterat. Aceste fresce reprezinta scene frumoase din viata cotidiana sunt deosebite prin desen miscare si pitoresc, mai mult decat prin colorit.

Pictura romana, cu toata importanta ei este foarte putin cunoscuta deoarece a disparut in contact cu aerul. Au rezistat picturile din morminte si cele protejate: in mormintele subterane foarte vechi, in casele lui Nero sau Livia\la Roma, in casa cu picturi din Ostia si, in special, in cele trei roase acoperite de eruptia Vezuviului: Pompei, Herculaneum, Si Stabbies.

Aceasta pictura era facuta pentru a impodobi peretii locuintelor bogate.

Mozaicul

Inventie greceasca, mozaicul a capatat o utilizare deosebita in imperiul roman. Ca si in pictura, artistii erau greci care, in special din Orient, l-au ridicat la rang de mare arta, dandu-i o bogatie de forme si culori care , adesea, starnesc admiratia. Spre deosebire de pictura, rezervata mai ales celor bogati, mozaicul era raspandit peste tot, in pravalii sau pe strazi, in gradini sau case si mai putin in palate, unde se gasea sub forma unor compozitii mai mari.

Incepututirle au fst modeste(piatra, doar alba si neagra, desene geometrice), dar, cu timpul s-a trecut la materiale mai scumpe (marmura, email), la toata gama de culori, cu nunate, si la toate subiectele posibile (scene mitologice, batalii, scene de familie)

7.Concluzii

Cele mai vechi manifestari ale artei romane reprezintao sinteza a caracteristicilor diferitelor populatii italice cu care romanii au venit in contact, in primul rand etruscii. Aportul acestora a fost cel mai semnificativ in privinta arhitecturii si sculpturii in bronz, genuri in care etruscii au excelat. De asemenea romanii au asimilat mult din arta greaca. In epoza elenistica, atelierele de sculpturagrecesti primeau comenzi pentru clientela romana,careia ii furnizau copii dupa sculpturi,piese de ceramica,obiecte de podoaba grecesti.

Roma a lasat mostenire posteritatii opere de arta de o valoare inestimabila. Monumentele numeroase, ramase din timpul civilizatiei romane, arata marea varietate de forme constructiilor romane. Scara si proportiile monumentale, impresionantele conceptii ale bazilicilor, ale termelor si monumentelor funerare, noua tehnica constructiva a arcurilor si boltilor, constructiile rezervoarelor, a podurilor, a apeductelor si viaductelor, a soselelor, a arcurilor de triumf, fac di arhitectura romana "o enciclopedie morfologica a arhitecturii". Constructiile romane ilustreaza maretia, grandoarea si autoritatea republicii si a Imperiului, sentimentul de suprematie al romanilor asupra lumii

Civilizatiile lumii antice, orasele Greciei antice respectiv Imperiul Roman au reprezentat o perioada de geniu si puternic avans al rasei umane. In antichitate au aparut stiintele importante: Matematica, Geometria, Topografia si Topometria, Mecanica, Hidraulica, Ingineria civila si militara, Chimia, Medicina, iar disciplinele artistice au cunoscut de asemenea un avans si un rafinament fara precedent.

Disciplina ce poarta numele de arhitectura se situeaza la granita intre arta si inginerie, si a fost dezvoltata in mod stiintific si unitar pe intreg teritoriul fostului Imperiu Roman.

Ceea ce numim astazi arhitectura clasica a fost inventat si dus la perfectiune de catre Grecii antici si ulterior de catre Romani.

Cetatenii Imperiului Romani erau civilizati, in mare parte oraseni, locuind in orase de piatra si zidarie, beneficiind de multiple spatii publice, constructii monumentale si facilitati.

Anexe

Fig1

Basilica Iulia din Roma antica. Aceasta constructie publica asigura acces liber pe mai multe laturi din Forul Roman si in interior avea un spatiu amplu pe mai multe nivele.

Fig 2.-Basilica Iulia din Roma antica. Aceasta constructie publica asigura acces liber pe mai multe laturi din Forul Roman si in interior avea un spatiu amplu pe mai multe nivele.

Teatrul din Epidaur – Grecia Antica

Teatrul din Bosra – actuala Syria, fostul Imperiu Roman

Circul Maximus din Roma, de forma unui stadion antic, adica potcoava alungita, insa de dimensiuni si mai mari, destinat intrecerilor cu care trase de cate 4 cai. Avea lungimea de 621m si latimea de 118m si asigura un nr. de 250000 locuri, adica un sfert din populatia Romei Antice. Este cel mai mare stadion construit vreodata si dateaza din timpul lui Iulius Caesar, acum 2060 de ani.

Amfiteatrul din Verona

Sectiune transversala prin Colosseum.

Bibliografie / Link-uri referinte

Pierre Grimal, Civilizația romană, ed. Minerva, București, 1973. Vol 1+2.

Curs 1 – Istoria arhitecturii antice

Constantin Ionescu-Boeru, Maretia si decaderea Romei antice, ed.Prietenii Cartii, Bucuresti 2002

Ion Dragomirescu,Iorgu Stoian,Istoria Antica, ED.De stat didactica si pedagogica ,1958

Marin Nicolau-Golfin, Istoria Artelor,Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti,1967

cyd.ro/civilizatia-si-cultura-romana