Legea Si Viata. Transportul Rutier [619694]

11OCTOMBRIE 2013
Referințe bibliogra fice
Negru B., Cojocaru V . 1. Tehnica legislati-
vă. Chișinău, 1996, 112 p.
Алмаева Ю. А. 2. Теоретические пробле –
мы определения качества правовых норм . В:
Исторические , философские , политические
и юридические науки , культурология и ис-
кусствоведение . Вопросы теории и практики .
Тамбов : Грамота , 2009, №1(2), c. 10-12.
Брыжинский А. А., Лукьянов А. А. 3.
Технико -юридические критерии качества
законодательного акта . B: Социально –
политические науки , 2011, №1, c. 70-74.
Власов В. А. 4. Проблема качества зако-
на в сфере закупок сельскохозяйственной про-
дукции для государственных нужд . В: Законо –
дательство и экономика , 2003, №10, c. 16-20.
Гатилова А. С. 5. Качество законов как
объект прогнозирования . В: Юридическая
наука , 2012, №4, c. 4-7.
Законодательная техника : учебное 6.
пособие . Ашхабад , Центр ОБСЕ в Ашхабад e,
2011, 316 c.
Игнатенко В. В. 7. Правовое качество
законов об административных правонаруше –
ниях: Теоретические и прикладные проблемы :
Автореферат диссертации на соискание уче-
ной степени доктора юридических наук. Ека-
теринбург , 1999, 41 c.
Игнатенко8. В. В. Правовое качество за-
конов об административных правонарушени –
ях. Иркутск , 1998, 312 c.
Кашанина Т. В. 9. Юридическая техни –
ка: учебник . 2-е изд., пересмотр . М.: Норма :
ИНФРА -М, 2011, 496 c.
Крассов О. И. 10. Экологическое право .
Москва : Издательство ДЕЛО , 2001, 768 c.)
Минюк Н. В. 11. Правовая политика как
фактор повышения качества законодатель –
ства в современной России : Дис. канд . юрид .
наук. Москва , 2009, 215 c.
Поленина С. В. 12. Качество закона и
эффективность законодательства . Москва :
Издательство ИГиП РАН, 1993.
Прозоров В. Ф. 13. Качество и эффек –
тивность хозяйственного законодательства
в условиях рынка . М., 1991, 141 c.
Савельева Е. М. 14. Проблемы и методы
организации и экспертного обеспечения зако-
нодательной деятельности Государственной
Думы : Дис. канд . юрид . наук. Москва , 1999,
137 c.
Сырых Е. В. 15. Критерии качества
закона . B: Законодательная техника : научно –
практическое пособие / под ред. Ю. А. Тихо –
мирова . М., 2000, c. 42-58.
Сырых Е. В. 16. О критериях качества
федеральных законов в сфере экономики . В:
Журнал российского права , 2000, №2, c. 127-
129.
Сырых Е. В. 17. Общие критерии каче-
ства закона : Дис. канд . юрид . наук. Москва ,
2001, 221 c.
Тихомиров Ю. А. 18. Эффективность
закона : от цели к результату . В: Журнал рос-
сийского права , 2009, №4, c. 3-10.
Худойкина Т. В., Лукьянов А. А. 19. Ка-
чество закона : коррупциогенные факторы . В:
Исторические , философские , политические
и юридические науки , культурология и ис-
кусствоведение . Вопросы теории и практики .
Тамбов : Грамота , 2013, № 4(30), c. 193-196.Introducere. Transporturile, latur ă
inseparabil ă a activității economice
a societății umane, reprezint ă „sistemul
circulator” al întregii planete și, în acela și
timp, al fiecărei țări în parte, constituit în
cadrul unui sistem na țional de transport,
cu obiective speci fice și implica ții pro-
funde în domeniul produc ției materiale și
al schimbului, iar existen ța unei societ ăți
moderne ar fi de neconceput în lipsa aces-
tui sistem.
Avînd în vedere necesitatea realiz ă-
rii legăturii dintre produc ție și consum,
transporturile sînt acelea care deplaseaz ă
produsele ob ținute în celelalte ramuri ale
producției materiale, din locul în care au
fost obținute în cel în care urmeaz ă a fi
consumate în cadrul pie ței interne și al ce-
lei interna ționale.
Satisfacerea necesit ăților materiale și
spirituale ale societ ății în ansamblul ei,
precum și ale fiecărui cetățean presupune
deplasarea c ălătorilor și mărfurilor în spa-
țiu și timp.Transporturile reprezint ă, așadar, un
domeniu important al activit ății econo-
mico-sociale, prin intermediul c ărora se
realizează deplasarea în spa țiu a bunurilor
și a persoanelor, în vederea satisfacerii ne-
voilor materiale și spirituale ale societ ății
omenești.
În societatea modern ă, transportul este
un element indispensabil vie ții, deoarece
el oferă oamenilor posibilitatea de a cu-
noaște, a percepe și a asimila cît mai mult
din ceea ce le pune la dispozi ție civiliza ția
umană.
Scopul studiului constă în eviden ție-
rea rolului și a particularit ăților contractu-
lui de transport rutier, a variet ății acestuia,
precum și a reglement ărilor interna ționale
și interne din domeniu.
Discuții. În doctrină nu există o defini-
ție unanim acceptat ă de doctrinari vizavi de
contractul de transport, fiecare autor formu-
lînd propriile viziuni asupra acesteia.
Astfel, unii autori [14, p.263] conside-
ră că prin contractul de transport se în țele-CARACTERELE ȘI CLASIFICAREA
CONTRACTULUI DE TRANSPORT RUTIER.
PRIMELE REGLEMENT ĂRI ÎN DOMENIU
Liliana ROTARU-MASLO,
doctor în drept, conferen țiar universitar
SUMMARY
The transports represent an important domain of the economic-social activity, through
which is being performed the movement in space of both persons and goods, in order
to satisfy the material and spiritual needs of human society. In the modern society, the transport is considered to be an irreplaceable element of life, because it gives people the
opportunity to learn, perceive and assimilate as much as possible of what put to disposal the human civilization.
The oldest known means of transport is the road transport, having behind a millennial
history. But even nowadays this kind of transport didn’t stop to loose from its actuality
and keeps being the most used means of transport. From these reasons, it’s very important
to know which are the characters of the carriage contract, its conditions of validity, and stages of contract’s conclusion. No less important is to know which are the normative acts
which regulate this contract as well as the problems which it has to confront in order to
realize it.
Keywords: carriage contract, classi fication of auto transports, legal characters of car-
riage contract, internal and international rules concerning this domain.
REZUMAT
Transporturile reprezint ă un domeniu important al activit ății economico-sociale, prin
intermediul c ărora se realizeaz ă deplasarea în spa țiu a bunurilor și a persoanelor, în ve-
derea satisfacerii nevoilor materiale și spirituale ale societ ății omenești. În societatea mo-
dernă, transportul este un element indispensabil vie ții, deoarece el ofer ă oamenilor posi-
bilitatea de a cunoa ște, a percepe și a asimila cît mai mult din ceea ce le pune la dispozi ție
civilizația umană.
Cel mai vechi mijloc de transport cunoscut este transportul rutier, avînd în spatele s ău
o istorie milenar ă. Dar și astăzi transportul rutier nu î și pierde din actualitate, r ămînînd
mijlocul la care oamenii recurg cel mai des. Din aceste considerente, este foarte impor-
tant de a ști care sînt caracterele contractului de transport rutier, condi țiile de valabilitate,
etapele încheierii lui. Nu mai pu țin important este de a cunoa ște actele normative care îl
reglementeaz ă, precum și problemele ce apar în realizarea lui.
Cuvinte-cheie: contract de transport rutier; clasi ficarea transporturilor auto; caracte-
rele juridice ale contractului de transport rutier; reglement ări interne și internaționale în
domeniu.

12
OCTOMBRIE 2013
porturi în interes propriu. Cele dintîi sînt
oferite de c ărăușul profesionist, prin ofert ă
permanent ă, la dispozi ția clientelei. În sfe-
ra dreptului transporturilor se încadreaz ă
numai serviciile oferite publicului de în-treprinderea specializat ă. Se impune deci
să le delimit ăm de transporturile în interes
propriu. Acestea din urm ă se de finesc prin
următoarele caracteristici: a) sînt efectua-
te pe contul și în interesul persoanei sau
întreprinderii care le execut ă; b) acea per-
soană sau întreprindere folose ște vehicu-
lul în calitate de proprietar sau în temeiul
unui contract de loca țiune; c) totodat ă ea
are, față de marfa transportat ă, una dintre
următoarele calit ăți: proprietar, vânz ător,
locator, locatar, produc ător, trans formator,
reparator, fasonator; d) transportul consti-tuie un accesoriu în raport cu activitatea
principală a întreprinderii în cauz ă. În
lipsa vreuneia dintre condi țiile arătate,
se consider ă că transportul este organizat
spre a servi clien tela.
y Transporturi cu periodicitate regu-
lată și transporturi ocazionale. Aceste
moda lități tipice de organizare a activit ății
pe care o desf
ășoară cărăușul profesionist,
suficient de particularizate una fa ță de cea-
laltă, le întîlnim și în domeniul deplas ării
pe șosele. Transporturile cu periodicitate
regulată sînt puse, de regul ă, la dispozi ția
publicului c ălător. Transporturile ocazio-
nale (la comand ă) se efectueaz ă mai ales
pentru str ămutarea de lucruri.
a) Transporturile cu periodicitate regu-
lată, denumite de asemenea „servicii regu-
late”, sînt de finite ca atare de art. 1 alin.
1 lit. i) din Acordul European încheiat la
Geneva la 1 iulie 1970 [1]. Men ționatul
Acord deosebe ște totodat ă două specii dis-
tincte: pe de-o parte, serviciile de folosin-
ță generală, iar pe de alt ă parte, serviciile
speciale.
Prin servicii regulate de folosin ță ge-
nerală Acordul din 1970 în țelege „servi-
ciile care asigur ă transportul de persoane,
efectuat dup ă un program și pe itinerare
determinate, aceste servicii oferind posibi-litatea de a lua și de a lăsa pasageri din/în
stații stabilite în prealabil”. În completare,
Acordul Euro pean în discu ție precizeaz ă

că „un regulament de exploatare sau do-
cumente înlocuitoare, aprobate de c ătre
autoritățile publice competente ale P ărților
con tractante și publicate de transporta-
tor înaintea punerii în aplicare, stabilesc
condițiile de transport, mai ales frecven ța,
orarele, tarifele și obligația de a transpor-
ta, în măsura în care aceste condi ții nu sînt
precizate printr-un text legal sau regula-
mentar”.
Categoria distinct ă a serviciilor speci-
ale comport ă unele particularit ăți. Potrivit
Acordului European din 1970, „oricare ar
fi organizatorul transporturilor, sînt consi-
derate tot ca servicii regulate acele servicii respectarea unor prevederi legale. Trans-
portarea de bunuri și de pasageri este o
activitate foarte responsabil ă, complicat ă
și important ă pentru economia na țională.
Din aceste considerente, c ărăușul, pentru
a se ocupa cu activitatea de transporta-tor, trebuie s ă fie înregistrat într-o form ă
organizatorico-juridic ă de antreprenoriat
prevăzută de lege. Ba mai mult ca atît, el
trebuie să dispună și de alte documente
necesare. Ca subiec ți ai contractului de
transport pot fi menționate organiza
țiile
specializate de transport, cum ar fi între-
prinderile auto.
În contractul de transport particip ă încă
un subiect de drept care, de și nu este direct
indicat în de finiția contractului, totu și ac-
tivează în cadrul acestuia. Este vorba de
destinatarul bunului transportat, calitate în
care poate activa orice subiect de drept. În art. 1001-1002 Cod civil, destinatarul este
direct men ționat ca participant al contrac-
tului de transport. Destinatarul nu particip ă
la încheierea contractului, îns ă, în virtutea
legii, dispune de un șir de drepturi și obli-
gațiuni în cadrul execut ării contractului de
transport.
Obiectul contractului sînt serviciile de
deplasare în spa țiu a bunurilor, a pasageri-
lor și a bagajului. Scopul principal al con-
tractului de transport este asigurarea juri-
dică a transport ării bunurilor sau persoa-
nelor fizice de la sta ția de îmbarcare pîn ă
la stația de destina ție a acestora. Obliga ția
de bază a cărăușului const ă anume în trans-
portarea propriu-zis ă a mărfii, pasagerilor
sau bagajelor la punctul de destina ție. În
cadrul serviciilor de deplasare în spa țiu a
bunurilor sau pasagerilor pot fi prestate ș
i
alte servicii, care au un caracter auxiliar; bunăoară, de încărcare, desc ărcare a m ăr-
furilor ș.a. [23, p. 7].
Indiferent de formul ările prezentate,
este clar c ă sînt prezente dou ă, uneori trei
persoane, implicate în procesul de trans-
port, în func ție de obiectul contractului
(transportul de marf ă sau încărcătură ori
transportul de persoane).
Pentru o mai bun ă înțelegere a naturii
contractului de transport auto, vom repro-
duce clasi ficările făcute în literatura refe-
ritoare la transportul rutier. Deplasarea de persoane sau de m ărfuri poate fi efectuată
pe cale rutier ă în condiții și cu finalități va-
riate. Ca efect al diversi ficării, este necesar
să disociem mai multe specii de transpor-
turi rutiere. Unele au o natur ă comercial ă,
altele nu. Cele dintîi sînt efectuate fie la
comanda clientului, fie în conformitate
cu reglement ările din tarifele c ărăușului.
Totodată, transporturile pot fi interne sau
internaționale. Deosebim și transporturile
omogene, mixte sau combinate. Fiecare
dintre speciile numite impune preciz ări
suplimentare. Astfel, deosebim:
y Transporturi comerciale și trans-ge conven ția dintre dou ă părți, dintre care
una, numit ă transportator sau cărăuș, se
obligă în favoarea celeilalte p ărți, numite
expeditor , în schimbul unui pre ț, să efectu-
eze, în decursul unei perioade de timp, de-
plasarea de bunuri s ău persoane în punctul
de destina ție.
O altă definiție este oferit ă de autorul
rus E. N. Kovaliova, care a firmă: contrac-
tul de transport este un contract civil, în baza căruia transportatorul se oblig ă să
transporte înc ărcătura ce i-a fost încre-
dințată (sau pasageri etc., în func ție de
obiectul contractului) la punctul de des-tinație (în cazul transport ării încărcăturii
sau a bagajului – s ă
fie eliberat persoanei
îndreptățite), iar expeditorul (pasagerul)
se obligă să plătească pentru transportare
o sumă prestabilit ă de actele normative
[22, p.76].
Într-o alt ă accepțiune, contractul de
transport poate fi definit ca acel contract
prin care un agent economic specializat
(numit unitate de transport , transportator
sau cărăuș), se oblig ă, în schimbul unui
preț (taxă de transport sau tarif), s ă trans-
porte pîn ă la destina ție, în limitele unui
anumit termen, c ălătorii și bagajele lor,
sau să transporte, p ăzească și să elibere-
ze destinatarului (care poate fi expeditorul
sau o terță persoană) mărfurile sau baga-
jele ce i-au fost încredin țate în acest scop
[18, p.57].
Codul civil al Republicii Moldova [8],
în art. 980 alin. (1) d ă următoarea formula-
re a noțiunii în cauz ă. Astfel, prin contrac-
tul de transport, o parte (c ărăuș, transpor-
tator) se oblig ă față de cealalt ă parte (pa-
sager sau client) s ă o transporte împreun ă
cu bagajele ei sau s ă transporte înc ărcătura
la locul de destina ție, iar cealalt ă parte se
obligă să plătească remunera ția convenit ă.
Iar alin. (2) completeaz ă că transportarea
gratuită a persoanei sau a bunului, cu ex-
cepția cazului în care este efectuat ă în ac-
tivitatea de întreprinz ător de persoana care
oferă public servicii de transport, nu este
guvernată de regulile stipulate în prezen-
tul capitol și transportatorul poart ă doar o
obligație de pruden ță și diligență.
Astfel, prin transport rutier se înțelege
orice opera țiune de transport care se rea-
lizează cu vehicule rutiere pentru depla-
sarea persoanelor, m ărfurilor și bunurilor,
chiar dacă vehiculul rutier este, pe o anu-
mită porțiune a drumului, transportat la
rîndul său pe/de un alt mijloc de transport,
iar operațiunile și serviciile adiacente sau
conexe transporturilor rutiere sînt conside-
rate opera țiuni de transport rutier [18, p.
286].
Subiecții contractului de transport sînt
cărăușul (transportatorul) și clientul sau
pasagerul. În calitate de client sau pasager
poate figura orice subiect de drept. Pentru
a activa în calitate de c ărăuș este necesar ă

13OCTOMBRIE 2013
care asigur ă transportul unor categorii de-
terminate de c ălători, excluzînd al ți călă-
tori, în m ăsura în care aceste servicii sînt
efectuate conform condi țiilor unor trans-
porturi cu periodicitate regulat ă. Servici-
ile acestei categorii, mai ales acelea care asigură transportul lucr ătorilor la locul de
muncă și la domiciliul lor, sau transportul
elevilor la institutele de înv ățămînt și la
domiciliul lor, sînt numite servicii regula-
te speciale .
b) Transportul ocazional, fiind co-
mandat ca atare de c ătre client, în func ție
de nevoile sale, bene ficiază de o libertate
contractual ă mai extins ă decît transportu-
rile cu periodicitate regulat ă. În adev ăr,
condițiile referitoare la acestea din urm ă
fiind prestabilite de c ătre cărăuș, consim-
țămîntul călătorului const ă într-o simpl ă
adeziune la oferta public ă permanent ă a
transportatorului. Cu alte cuvinte, negoci-erea dintre p ărți caracterizeaz ă
transportul
ocazional, darse exclude în principiu, dac ă
se folosește un transport tarifat, cu perio-
dicitate regulat ă.
y Transporturi interne și transporturi-
le interna ționale. Această diviziune deriv ă
din absen ța sau dimpotriv ă, din prezen ța
elementelor de extraneitate semni ficati-
ve în contextul opera țiunii de deplasare
a persoanelor sau a m ărfurilor. Distinc ția
dintre transporturile rutiere interne și cele
internaționale prezint ă interese multi ple,
în primul rînd, difer ă într-o mare m ăsură
important ă reglement ările legale aplicabi-
le. Totodat ă, transporturile rutiere interna-
ționale sînt condi ționate de ob ținerea acce-
sului la șoselele statului str ăin, precum și
de îndeplinirea unor formalit ăți speci fice,
îndeosebi vamale.
Transporturile rutiere interne se de fi-
nesc printr-o deplasare efectuat ă în limite-
le spațiului geogra fic al unei țări. În atare
cazuri, se aplic ă în principal dispozi țiile
din dreptul intern al țării respective, f ără a
se exclude totu și incidența unor conven ții
internaționale la care statul respectiv este
parte contractant ă.
Transporturile rutiere interna ționale be-
neficiază de multiple de finiții legale. Facto-
rul distinctiv, fa ță de transporturile interne,
decurge din trecerea frontierei de stat a țării
în cauză. O de finiție inițială o întîlnim în art.
4 al Conven ției asupra circula ției rutiere, în-
cheiate la Geneva la 19 septembrie 1949. O definiție identică poate fi regăsită și în art.
1, lit. h) din Acordul European din 1970,
la care ne-am mai referit și care de finește
transportul rutier interna țional ca fiind orice
transport rutier ce include traversarea a cel
puțin unei frontiere.
y Transporturi rutiere omogene și
transporturile mixte. Criteriul de distinc ție
rezidă în similitudinea sau, dimpotriv ă, în
diversitatea modurilor de locomo ție folo-
site spre a efectua un anumit parcurs. a) Transporturile rutiere omogene se
caracterizeaz ă prin deplasarea de persoane
sau de m ărfuri de c ătre doi sau mai mul-
ți cărăuși supuși aceluiași regim juridic
[17, p. 73]. Tratamentul analog pe planul dreptului se explic ă prin considera ția că ei
utilizează același tip de vehicul (prin ipo-
teză, autobuz sau autocamion) de-a lungul
întregului itinerar convenit – de la punctul de pornire pîn ă la destina ție. Răspunderea
care le incumb ă pentru eventuale prejudi-
cii suferite de c ălători, de marf ă sau de ter-
țe persoane este în principiu solidar ă, afară
numai dac ă prin contractul de transport sau
prin reglement ările unei conven ții inter-
naționale nu s-a stabilit altfel. Derogarea
poate consta în atribuirea r ăspunderii fie
primului c ărăuș, fie ultimului sau celui al
parcursului în care s-a produs paguba, a șa
cum prevăd unele conven ții internaționale.
În acest sens, pot fi men
ționate dispozi ții-
le art. 34 din Conven ția CMR referitoare
la contractul de transport interna țional de
mărfuri pe șosele, încheiat ă la Geneva la
19 mai 1956 [3], în vigoare pentru Repu-
blica Moldova din 24.03.1993.
În cadrul transporturilor omogene,
poate fi identi ficată o specie distinct ă,
formată de transporturile zise „combina-
te”. Denumirea prive ște o deplasare de
persoane sau de m ărfuri de c ătre doi sau
mai mulți cărăuși care sînt supu și unor re-
gimuri juridice diferite, de și recurg la ace-
lași fel de vehicule (prin ipotez ă, mijloc de
locomoție rutier). Astfel, prezint ă caracter
combinat o str ă mutare de m ărfuri cu au-
tocamionul, dac ă i se aplic ă parțial, pe o
anumită porțiune a itinerarului, dreptul
intern al țării de expediere (de exemplu,
dreptul Republicii Moldova), iar în restul parcursului – reglement ările CMR.
b) Transporturile rutiere mixte se de fi-
nesc prin deplasarea de c ălători sau de per-
soane de c ătre doi sau mai mul ți că
răuși,
care folosesc, pentru a parcurge distan ța
de la punctul de pornire pîn ă la destina ție,
vehicule de tip diferit (camion, tren, nav ă)
pe o anumit ă porțiune din itinerarul conve-
nit. În principiu, fiecare cărăuș este supus
unui regim juridic diferit, propriu și spe-
cific mijlocului de locomo ție în cauz ă. În
aceste condi ții, se poate vorbi de un trans-
port care este, totodat ă, și „combinat”, în
sensul precizat mai înainte. Diversitatea
de regim juridic, aferent ă pluralității mij-
loacelor de locomo ție, nu exclude, ci dim-
potrivă, se coroboreaz ă cu răspunderea
solidară a tuturor c ărăușilor pentru preju-
diciile încercate de c ălători, ori provocate
mărfii sau terțelor persoane.
Prin excep ție de la cele ar ătate, un
transport mixt bene ficiază, în anumite
condiții, de un regim juridic unitar, care se
aplică întregului parcurs. Astfel, dac ă de-
plasarea cu pondere principal ă este cea ru-
tieră, Convenția CMR r ămîne aplicabil ă și pe distanțele accesorii, care pot fi parcurse
cu un alt mod de| locomo ție decît vehi-
culul rutier (de exemplu, prin îmbarcarea
autocamionului în vagon de cale ferata, pe
navă sau aeronav ă).
Cărăușul rutier dispune de libertatea
ca, în executarea contractului de transport,
să recurgă și la serviciile unor mijloace
de locomo ție de tip diferit, dac ă o atare
opțiune nu i-a fost explicit refuzat ă prin
contractul încheiat cu expedi torul. În lips ă
de restricție, cărăușul rutier bene ficiază de
independen ță și de inițiativă în executarea
deplasării convenite, asumîndu- și desi-
gur obliga ția de a ajunge la destina ție în
termenul prestabilit și în condi ții norma-
le. Eventualul contract pe care îl încheie
cu un alt transportator (feroviar, maritim,
aerian) este inopozabil expeditorului, care deci nu-l poate invoca în favoarea sa.
Există mai multe feluri de transporturi
mixte, și anume: transport rutier mixt ru-
tier – feroviar, transport rutier mixt rutier – maritim și transport rutier mixt rutier –
aviație [17, p. 75-77].
Într-o alt ă clasi ficare, pe lîng ă cele
enumerate mai sus, se mai adaug ă și alte
criterii. Astfel, unul dintre ele este princi-
piul geogra fic. În așa fel, avem transport
auto urban (în zona ora șului), suburban (la
o distanță de pînă la 50 km dep ărtare de
oraș) și interurban (la o distan ță mai mare
de 50 km de ora ș). În func ție de obiectul
ce urmeaz ă a fi transportat, deosebim: con-
tract de transport de m ărfuri, contract de
transport de pasageri și contract de trans-
port de bagaje [25, p. 57].
Trebuie s ă menționăm că acest con-
tract de transport este un contract cu ca-
racter autonom.
Autonomia contractului de transport,
ca instituție juridică, trebuie în țeleasă într-
un dublu sens și anume:
a) raporturile n ăscute din contractul de
transport sînt independente de raporturile
existente între expeditor și bene ficiar, care
au la bază un alt contract – de furnizare, de
vînzare-cump ărare etc., raporturi ce nu-i
sînt opozabile c ărăușului. Rezult ă deci
că sîntem în prezen ța a două contracte de
sine stătătoare, fiecare cu efectele ce-i sînt
proprii;
b) contractul de transport reprezin-
tă o institu ție juridic ă cu unele caractere
speci fice, care îl deosebesc de toate cele-
lalte contracte cu un con ținut economic
sau de drept civil sau au ca obiect prest ări
de servicii; el reprezint ă, pe plan juridic,
concretizarea unor raporturi economice de natură specială – deplasarea obiectului
transportului –, ceea ce confer ă o figură
juridică proprie, cu caractere distincte
[14, p.253-264].
Contractul de transport este un con-
tract unitar, autonom și de sine st ătător, în
conținutul că
ruia se îmbin ă elemente care,

14
OCTOMBRIE 2013
în individualitatea lor, se aseam ănă cu ele-
mentele speci fice altor contracte (de antre-
priză, de locațiune, de lucr ări, de depozit),
dar care în ansamblul lor confer ă acestui
contract o natur ă juridică proprie.
Trebuie subliniat faptul c ă nu orice de-
plasare de lucruri dintr-un loc în altul for-mează obiectul unui contract de transport,
ci numai atunci cînd transportul se face pe baza obliga ției asumate de c ărăuș în acest
sens și pe care lucruri le-a luat, în preala-
bil, în primire la locul de înc ărcare și le va
preda la locul de destina ție. Deci, nu vor
putea fi considerate contracte de transport
acelea care, de și constau într-o deplasare
materială dintr-un loc în altul a unor lu-
cruri, aceasta nu s-a f ăcut cu predarea pre-
alabilă a lor, de exemplu, deplasarea prin
conducte, transportul de energie electric ă
și cel informa țional (care se fac, de regul ă,
prin rețele de transport proprii), contractul
de remorcaj etc.
Indiferent de felul s ău, contractul de
transport are urm ătoarele caractere juridice:
1. Contractul de transport este un con-
tract bilateral (sinalagmatic), deoarece,
chiar de la încheierea lui în mod valabil,
dă naștere la obliga ții reciproce și inter-
dependente
în sarcina ambelor p ărți con-
tractante, și anume: c ărăușul se oblig ă să
transporte dintr-un loc în altul înc ărcătura
sau o anumit ă persoană, iar expeditorul
sau călătorul are obliga ția să plătească pre-
țul transportului [15, p. 100], deci obliga-
ției fiecărei părți trebuie s ă-i găsim cauza
juridică în obliga ția celeilalte.
2. Contractul de transport este prin
esența sa un contract cu titlu oneros , de-
oarece fiecare parte contractant ă urmărește
să obțină un folos, un echivalent, o contra-
prestație în schimbul obliga ției asumate.
Astfel, expeditorul urm ărește deplasarea
mărfurilor c ătre destinatarul desemnat de
el în contract (sau c ălătorul să ajungă la
destinație), iar cărăușul vrea să primeasc ă
prețul convenit (tariful de transport) ca
un contraechivalent al presta ției asumate.
Deci, cauza juridic ă a obliga ției fiecărei
părți include, ca element esen țial, repre-
zentarea contrapresta ției la care se oblig ă
cealaltă parte.
3. Contractul de transport este un con-
tract comutativ, deoarece p ărțile cunosc
întinderea obliga țiilor reciproce pe care
și le asum ă chiar din momentul încheierii
contractului și pot aprecia valoarea acestor
prestații reciproce ca fiind echivalente.
Tarifele pe baza c ărora se stabile ște
prețul transportului cuvenit c ărăușului, fi-
ind aprobate de regul ă prin acte normative
cu caracter imperativ, sînt obligatorii pen-tru toți participan ții la activitatea de trans-
port, ne fiind susceptibile de negociere.
Contractul de transport de persoa-
4.
ne este un contract, în principiu, consen-
sual, deoarece el se încheie valabil prin simplu consim țămînt al p ărților; dovada
încheierii lui se face îns ă printr-un înscris
(biletul sau legitima ția de călătorie) [16,
p. 35-38].
Contractul de transport de m ărfuri, 5.
cu excepția celui maritim, are un carac-
ter real , deoarece pentru încheierea sa
valabilă, consimțămîntul părților trebuie
să fie materia lizat în predarea (remiterea)
efectivă a mărfurilor care urmeaz ă să fie
transportate de c ătre cărăuș.
În contractul de transport, în majo-6.
ritatea cazurilor, una din p ărțile contractu-
lui (cărăușul) este un agent economic cu
capital de stat . Trecerea societ ății noastre
spre economia de pia ță și adîncirea pro-
cesului de privatizare au depus la apari ția
unor întreprinz ători particulari și în dome-
niul transporturilor auto.
7. Activitatea de transport se desf ășoa-
ră în mod programat, multiplele variet ăți
ale contractului încheindu-se, de regul ă,
pe baza program ărilor la transport, acolo
unde se mai aplic ă în scopul înf ăptuirii
sarcinilor ce le revin, în acord cu scopul pentru care au fost create [20, p.27].
Prevederile de mai sus sînt comune
atît pentru contractele de transport interne,
cît și pentru cele interna ționale. Îns ă există
elemente care sînt caracteristice doar pen-
tru transportule interna ționale – caracterul
comercial și cel interna țional.
După cum am men ționat, contractul
de transport interna țional de m ărfuri este
acel contract prin care c ărăușul profesio-
nist se oblig ă să transporte cu titlu oneros
marfa predat ă de expeditor și să o predea
destinatarului, marfa a flîndu-se în tranzit
internațional. Din aceast ă definiție rezultă,
mai întăi, caracterul comercial (cărăușul
este profesionist) și cel internațional al
contractului. Cel din urm ă caracter este
determinat, în cadrul contractului de trans-
port, de faptul c ă marfa este în tranzit in-
ternațional. Contractul î și păstrează carac-
terul interna țional, chiar dac ă expeditorul
și destinatarul sînt una și aceeași persoană
(și nu comercian ți distincți, avînd sediul
în state diferite), caracterul interna țional
rezultînd exclusiv din faptul c ă marfa tran-
zitează cel puțin o frontier ă de stat. Per a
contrario, contractul este intern în cazul în care marfa nu se a flă în tranzit interna țio-
nal, chiar dac ă expeditorul și destinatarul
sînt comercian ți avînd sediul în state di-
ferite. Contractul de transport î și păstrea-
ză însă caracterul interna țional și în acele
cazuri în care, ulterior începerii execut ării
sale, marfa este împiedicat ă să părăsească
teritoriul țării de expedi ție. Ceea ce inte-
resează în acest caz este inten ția ini
țială a
părților, concretizat ă în faptul c ă acestea
au menționat în scrisoarea de tr ăsură un
loc de destina ție aflat pe teritoriul altui stat
decît cel de expedi ție și au supus contrac-
tul unei conven ții interna ționale care re-glementeaz ă o anumit ă formă de transport
[21, p. 355].
În ceea ce prive ște reglement ările în
domeniu, reamintim c ă Convenția de la
Geneva din 19 septembrie 1949 a fost ab-
rogată odată cu intrarea în vigoare a Con-
venției asupra circula ției rutiere, încheia-
te la Viena la 8 noiembrie 1968, trimiterile făcute la de finițiile din art. 4 al Conven ției
de la Geneva r ămîn totuși valabile, fiind
vorba despre o recep țiune a acestora în
textul CMR.
Republica Moldova este semnatar ă a
unui șir de conven ții multilaterale și acor-
duri bilaterale în domeniu. Dintre aces-
tea enumer ăm: Acordul european privind
acti vitatea echipajelor vehiculelor care
efectueaz ă transporturi interna ționale
pe șosele (AETR), încheiat la Geneva la
1 iulie 1970; Convenția asupra circula ți-
ei rutiere, încheiat ă la Viena la 08.11.68;
Convenția vamala relativ ă la importul
temporar al vehiculelor rutiere comercia-le, din 18.05.1956, Geneva [2]; Conven ția
relativă la Contractul de transport inter-
național al m ărfurilor pe șosele (CMR),
adoptată la 19.05.1956, Geneva [3]; Con-
venția vamală relativă la transportul inter-
național de m ărfuri sub acoperirea carne-
telor TIR, adoptat ă la 14.11.1975, Geneva
[4]; Conven ția cu privire la contractul de
transport interna țional auto de pasageri și
bagaje (CVR) din 1 martie 1973, Geneva [5]; Acord privind transportul interna ți-
onal ocazional de c ălători cu autocarul și
autobuzul (Acordul INTERBUS), adoptat la 13.04.2000 la Bruxelles [6]. În leg ătură
cu Acordul INTERBUS, reamintim și Ho-
tărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.
456 din 24.04.2007 cu privire la aproba-
rea Regulamentului pentru implementarea
Acordului privind transportul interna țio-
nal ocazional de c ălători cu autocarul și
autobuzul (Acordul INTERBUS), semnat
la Bruxelles la 28 septembrie 2000 [12].
În ce prive ște actele normative interne,
notifi
căm că principalul act normativ în ra-
mura transportului rutier este Codul trans-
porturilor auto [9]. Spre regret, acesta nu încorporeaz ă pe deplin normele materiale
și procedurale, acestea fiind reglementate
prin hotărîri de guvern și ordine ale minis-
trului. Acest lucru este valabil atît pentru
transportul auto de m ărfuri, cît și pentru
transportul auto de c ălători și bagaje. Ulti-
mul reprezentînd o varietate a contractului de transport în general, este reglementat de
Codul civil al Republicii Moldova, Codul
transporturilor auto și Regulamentul trans-
porturilor auto de c ălători și bagaje nr.
854 din 28.06.2007 [10]. Al ături de aceste
acte normative, se mai aplic ă deciziile și
hotărârile administra ției publice locale,
care instituie regulamente speciale pentru
transportul public urban [19].
În scopul solu ționării problemelor,

15OCTOMBRIE 2013
existente, în proces de examinare se a flă
Proiectul Codului transportului rutier [11]. În opinia unor doctrinari [24], noul Proiect
reprezintă un plagiat din legisla ția Româ-
niei, și anume: din Ordonan ța de urgen ță
privind transporturile rutiere nr. 109/2005
[13], din Normele privind organizarea și
efectuarea transporturilor rutiere și a ac-
tivităților conexe acestora, aprobate prin
Ordinul Ministrului Transporturilor nr.
1892/2006, precum și din alte acte norma-
tive. Autorul a firmă că, neavînd leg ătură cu
realitatea din Republica Moldova, Proiec-tul riscă să nu fie înțeles. Or sistemul orga-
nizării transportului rutier în țara noastr ă
este diferit în raport cu cel din România, iar noul Proiect determin ă schimbarea în-
tregului concept la acest capitol.
Concluzii. Ideea adopt ării unui Cod
al transportului rutier apare la scurt timp de la producerea tragicului accident de la
Morenii Noi, Ungheni, în care 12 persoane
și-au pierdut viata și altele au r ămas in fir-
me pe via ță. Din păcate, însă, noul Cod
al transporturilor r ămîne încă la nivel de
proiect, iar con ținutul său nu este adaptat
condițiilor țării noastre. De aceea, sîntem
de p
ărerea că e necesar a adopta cît mai
curînd posibil Codul transportului rutier, luând în considera ție particularit ățile Re-
publicii Moldova.
Reforma în domeniul transporturilor,
este oportun ă și inevitabil ă, deoarece una
dintre condi țiile cerute de Uniunea Euro-
peană pentru integrarea Republicii Moldo-
va în acest sistem const ă în armonizarea
legislației din transportul rutier la standar-
dele europene.
Referințe bibliogra fice
1. Acord european privind acti vitatea
echipajelor vehiculelor care efectuea-
ză transporturi interna ționale pe șose-
le (AETR), încheiat la Geneva la 1 iulie
1970. Publicat în ediția oficială „Tratate
internaționale”, 1999, volumul 4, p.109.
ISBN 9975-73-025-6.
2. Convenția vamală relativă la im-
portul temporar al vehiculelor rutiere comerciale , din 18.05.1956, Geneva. Re-
publica Moldova ader ă prin Hotărîrea Par-
lamentului nr. 1318-XII din 02.03.1993 cu
privire la aderarea Republicii Moldova la unele conven ții internaționale. În: Monito-
rul O ficial al Republicii Moldova, nr. 3/62
din 30.03.1993.
3. Convenția relativ ă la Contractul
de transport interna țional al m ărfurilor
pe șosele (CMR) , adoptată la 19.05.1956,
Geneva. Republica Moldova ader ă prin
Hotărîrea Parlamentului nr.1318-XII din
02.03.1993 cu privire la aderarea Republi-cii Moldova la unele conven ții interna ți-onale. În: Monitorul O ficial al Republicii
Moldova, nr. 3/62 din 30.03.1993.
4. Convenția vamal ă relativă la
transportul interna țional de m ărfuri sub
acoperirea carnetelor TIR, adoptată la
14.11.1975, Geneva. Republica Moldo-
va aderă prin Hot ărârea Parlamentului
nr. 1318-XII din 02.03.1993 cu privire
la aderarea Republicii Moldova la unele
convenții interna ționale. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 3/62 din
30.03.1993.
5. Convenția cu privire la contractul
de transport interna țional auto de pasa-
geri și bagaje (CVR) din 1 martie 1973,
Geneva. Republica Moldova ader ă prin
Legea nr. 308-XVI din 26.10.2006. pentru
aderarea Republicii Moldova la Conven ția
cu privire la contractul de transport inter-
național auto de pasageri și bagaje (CVR).
În: Monitorul O ficial al Republicii Moldo-
va, nr. 174-177/800 din 10.11.2006.
6. Acord privind transportul interna ți-
onal ocazional de c ălători cu autocarul și
autobuzul (Acordul INTERBUS), adoptat
la 13.04.2000 la Bruxelles. În vigoare pen-tru Republica Moldova din 01.04.2006. În:
Monitorul O ficial al Republicii Moldova,
nr. 145-147, 28.10.2005, art. 705.
7. Conven ția CMR referitoare la
contractul de transport interna
țional de
mărfuri pe șosele, încheiat ă la Geneva
la 19 mai1956. Hotărîrea Parlamentului
nr. 1318-XII din 02.03.1993 cu privire la aderarea Republicii Moldova la unele
convenții interna ționale. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 3/62 din
30.03.1993.
8. Codul civil al Republicii Moldova
nr. 1107 -XV din 06.06.2002. În: Monito-
rul O ficial al Republicii Moldova, nr. 82-
86 din 22.06.2002.
9. Codul transportului auto, aprobat
prin Legea nr. 116-XV din 29.07.1998.
Monitorul O ficial al Republicii Moldova,
nr. 90-91/581 din 01.10.1998.
10. Regulamentul transporturilor auto
de călători și bagaje , aprobat prin Hot ă-
rîrea Guvernului nr. 854 din 28.07.06. În:
Monitorul O ficial al Republicii Moldova,
nr.124-125 din 08.08.2006.
11. Proiectul Codului transportului ru-
tier poate fi consultat pe site-ul o ficial al
Ministerului Transporturilor și Infrastruc-
turii Drumurilor din Republica Moldova,
http://www.mtid.gov.md/img/cod%20TR/
Cod.pdf (vizitat la 25.08. 2013).
12. Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr. 456 din 24.04.2007 cu privire
la aprobarea Regulamentului pentru im-plementarea Acordului privind transportul
internațional ocazional de c ălători cu auto-
carul și autobuzul (Acordul INTERBUS),
semnat la Bruxelles la 28 septembrie 2000. În: Monitorul O ficial al Republicii Moldo-
va, nr. 064 -66/494 din 11.05.2007 13. Normele privind organizarea și
efectuarea transporturilor rutiere și a ac-
tivităților conexe acestora, aprobate prin
Ordinul Ministrului Transporturilor nr.
1892/2006. În: Monitorul O ficial (Româ-
nia), nr. 919 din 13.11.2006.
14. Băieșu A., Rotari Al., Alexa O.
Dreptul comer țului interna țional. Note de
curs. Chișinău: Cartdidact, 1998. ISBN
9975-940-14-5
15. Bloșenco Andrei . Drept civil. Par-
tea special ă. Note de curs . Chișinău: Cart-
didact, 2003. ISBN 9975-940-51-X
16. Căpățină O. Contractul comercial
de transport. Bucure ști: Editura Lumina
Lex, 1995. ISBN 973-9186-45-9
17. Căpățină Octavian, Stancu Gheor-
ghe. Dreptul transporturilor. Partea speci-
ală. București: Editura Lumina Lex, 2002.
ISBN 973-588-197-7
18. Filip Gheorghe, Roditis C., Filip L.
Dreptul transporturilor. București: Casa
de Editur ă și presă „Șansa”S.R.L., 1998.
ISBN 973-9167-80-2
19. Mihalache Iurie. Dreptul transpor-
turilor. Manual . Chișinău: Editura Pontos
(Tipogra fia „Europress”), 2012. ISBN
978–9975–51–361– 6
20. Pop Aurel, Ciobanu Tonel. Dreptul
Transporturilor. Bucure ști, 1984.
21. Sitaru Drago ș-Alexandru, Buglea
Claudiu-Paul, St ănescu Șerban-Alexan-
dru. Dreptul comer țului interna țional.
Tratat. Partea special ă. București: Editura
Universul Juridic, 2008, ISBN 978-973-
127-101-9
22. Ковалева Е. Н. Договор пере –
возки . Под ред. Л. Ю. Грудицыной . Мо-
сква: Издательство Эксмо , 2006. ISBN
5-699-14134-0
23. Chibac Gh. Contractul de trans-
port (comentariu) Dispozi ții generale cu
privire la transport. În: Buletinul Cur ții de
Apel Economice și Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat de pe lâng ă Ministerul
Finanțelor, 2004, nr. 4, p. 7. ISSN 1810-
7281
24. Mihalache I. Argumente în favoa-
rea codi ficării legisla ției naționale din
domeniul transportului. În: Revista Na țio-
nală de Drept, 2011, nr. 10-11, p. 29. ISSN
1811-0770
25. Каменков В., Каменков А. Дого –
вор перевозки (Понятие , виды и систе –
ма). B: Вестник Высшего Хозяйствен –
ного Суда Республики Беларусь , 2007 г.,
№ 13, с. 57. ISSN 1605-7414