Legea nr. 1361995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania [607383]

Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania
(Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995)
OBS : Modificată și completată prin:
 Legea nr. 304/2007 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 784 din 19 noiem brie 2007)
 Legea nr. 180/2007 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 413 din 20 iunie 2007)
 Legea nr. 172/2006 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 436 din 19 mai 2006)
 Ordonanța de Urgență nr. 61/2005 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 562 din 30 iunie
2005), apro bată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2005 (Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 897 din 07 octombrie 2005);
 Legea nr. 172/2004 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 473 din 26 mai 2004)
 Ordonanța nr. 27/1997 (ABROGATÄ‚ DE LEGEA nr. 32/2000)
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. – În România, activitatea de asigurare se desfasoara sub forma asigurarilor facultative
si obligatorii, precum si a operatiunilor de reasigurare, de societati comerciale de asigurare,
de asigurare -reasigurare si societati de reasigurare, denumite în continuare asiguratori,
respectiv reasiguratori.
Art. 2. – În asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile
si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare.
Art. 3. – În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si
obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin prezenta lege.
Art. 4. – Este obligatorie asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin
accidente de au tovehicule.
Art. 5. – Asigurarea obligatorie se practica numai de asiguratorii autorizati de Oficiul de
supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare.
Asiguratorii care au primit autorizarea prevazuta la alineatul precedent au obligatia sa
realiz eze asigurarea, eliberând un înscris probator al asigurarii.
Art. 6. – Operatiunile de reasigurare completeaza activitatea de asigurare prin cedarea si
primirea unor riscuri pe piata interna si internationala de asigurari.
Cedarea în reasigurare pe piata internationala se va face numai în masura în care riscurile
care fac obiectul reasigurarii nu pot fi plasate pe piata interna.
În operatiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat si reasigurator, drepturile si
obligatiile fiecarei parti se stabi lesc prin contractul de reasigurare.
Art. 7. – Persoanele fizice si juridice române încheie contractele de asigurare cu societati
stabilite în România, cu exceptia cazurilor în care asigurarile solicitate nu se practica pe piata
interna.
Oficiul de suprav eghere a activitatii de asigurare si reasigurare face publica lista societatilor
autorizate sa functioneze în România si felurile de asigurari practicate.

Art. 8. – Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata
despa gubirilor si a sumelor asigurate se efectueaza în conditiile legii, pentru asigurarile
obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurarilor facultative.

CAPITOLUL II
Contractul de asigurare

Sectiunea 1
Încheierea contractului. Drepturi si obligatii
Art. 9. – Prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului,
iar acesta se obliga ca, la producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului sau
beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumita în c ontinuarea indemnizatie, în
limitele si în termenele convenite.
Art. 10. – Contractul de asigurare se încheie în forma scrisa si va cuprinde:
– numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;
– obiectul asigurarii: bunuri, persoane si raspundere civila;
– riscurile ce se asigura;
– momentul începerii si cel al încetarii raspunderii asiguratorului;
– primele de asigurare;
– sumele asigurate;
– alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor.
Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar daca exista un început de
dovada scrisa.

Art. 11. – Dovada încheierii contractului de asigurare rezulta si din emiterea si trimiterea unui
document de asigurare, cum ar fi polita sau certificatul, cererea de plata a primei ori din
înscrisul prin care se manifesta vointa asiguratorului de a încheia contractul.
Art. 12. – Documentul de asigurare poate fi, dupa caz, nominal, la ordin sau la purtator.
Art. 13. – Persoana care urmeaza sa încheie asigurarea este obligata s a raspunda în scris la
întrebarile formulate de asigurator, cu privire la împrejurarile esentiale referitoare la risc, pe
care le cunoaste.
Daca împrejurarile esentiale privind riscul se modifica în cursul executarii contractului,
asiguratul este obligat sa comunice în scris asiguratorului schimbarea.

Art. 14. – Daca, înainte de a începe obligatia asiguratorului, riscul asigurat s -a produs sau
producerea lui a devenit imposibila, precum si în cazul în care, dupa începerea obligatiei
asiguratorului, produ cerea riscului asigurat a devenit imposibila, contractul se reziliaza de
drept.
Art. 15. – Plata primelor se face la sediul asiguratorului sau al împuternicitilor sai, în lipsa
unei alte clauze înscrise în contractul de asigurare, stabilita între parti.
Art. 16. – Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind
polita de asigurare, chitanta, dispozitia de plata sau alt document probator al platii.

Art. 17. – Daca nu s -a convenit altfel, contractul de asigurare se rezilia za în cazul în care
sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt platite în termenul prevazut în
contractul de asigurare.
Art. 18. – Asiguratorul are dreptul de a compensa primele ce i se datoreaza pâna la sfârsitul
anului de asigurare, în temei ul oricarui contract, cu orice indemnizatie cuvenita asiguratului
sau beneficiarului.
Art. 19. – Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, în
termenul prevazut în contractul de asigurare.
În caz de neîndeplinire a ob ligatiei prevazute la alineatul precedent asiguratorul are dreptul sa
refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii
evenimentului asigurat si întinderea pagubei.
Art. 20. – În cazurile stabilite prin contractul de a sigurare, în asigurarile de bunuri si de
raspundere civila, asiguratorul nu datoreaza indemnizatie, daca riscul asigurat a fost produs
cu intentie de catre asigurat sau catre beneficiar ori de catre un membru din conducerea
persoanei juridice asigurate, ca re lucreaza în aceasta calitate.
Dispozitiile alineatului precedent se aplica, daca partile convin, si în cazul în care riscul
asigurat a fost produs de catre:
a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc si gospodaresc împreuna cu
asigur atul sau beneficiarul;
b) prepusii asiguratului sau ai beneficiarului.
Art. 21. – În cazul în care contractul de asigurare este modificat, prin acordul partilor,
denuntat ori este reziliat, plata ori, dupa caz, restituirea primelor se va face conform
contractului de asigurare sau hotarârii judecatoresti.

Art. 22. – În limitele indemnizatiei platite în asigurarile de bunuri si de raspundere civila,
asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii
contra celor r aspunzatori de producerea pagubei.
Asiguratul raspunde de prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar împiedica realizarea
dreptului prevazut la alineatul precedent.
Asiguratorul poate renunta, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului prevazut la alin.
1, conform contractului de asigurare, cu exceptia cazului când paguba a fost produsa cu
intentie.
Art. 23. – Asiguratorul poate opune titularului sau detinatorului documentului de asigurare ori
tertului sau beneficiarului, care invoca dr epturi derivând din acesta, toate exceptiile care sunt
opozabile contractului initial.

Sectiunea a 2 -a
Asigurarea de bunuri
Art. 24. – În asigurarea de bunuri, asiguratorul se obliga ca la producerea riscului asigurat sa
plateasca asiguratului, beneficiar ului desemnat sau celor în drept o despagubire.
Art. 25. – Asiguratul trebuie sa aiba un interes cu privire la bunul asigurat.

Art. 26. – Asiguratul este obligat sa întretina bunul asigurat în bune conditii si în conformitate
cu dispozitiile legale, în sco pul prevenirii producerii riscului asigurat.
Asiguratorul are dreptul sa verifice modul în care bunul asigurat este întretinut.
În cazurile prevazute în conditiile de asigurare, la producerea riscului, asiguratul este obligat
sa ia, pe seama asiguratorul ui si în cadrul sumei la care s -a facut asigurarea, potrivit cu
împrejurarile, masuri pentru limitarea pagubelor.
Art. 27. – Despagubirile ce se platesc de asigurator se stabilesc în functie de starea bunului
din momentul producerii riscului asigurat.
Despagubirile nu pot depasi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat,
cuantumul pagubei si nici suma la care s -a facut asigurarea, daca nu s -a prevazut altfel în
contractul de asigurare.
În contractul de asigurare poate fi stipulata o clauz a conform careia asiguratul ramâne
propriul sau asigurator pentru o fransiza sau o suma determinata care nu se despagubeste de
catre asigurator.
Art. 28. – În cazul în care contractul de asigurare s -a încheiat pentru o suma asigurata,
inferioara valorii bu nului, despagubirea cuvenita se reduce corespunzator raportului dintre
suma prevazuta în contract si valoarea bunului, daca nu s -a convenit altfel prin contract.
Art. 29. – În cazul existentei mai multor asigurari încheiate pentru acelasi bun, fiecare
asigurator este obligat la plata, proportional cu suma asigurata si pâna la concurenta acesteia,
fara ca asiguratul sa poata încasa o despagubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinta
directa a riscului.
Asiguratul are obligatia sa declare existenta altor asigurari pentru acelasi bun la asiguratori
diferiti, atât la încheierea contractului de asigurare, cât si pe parcursul executarii acestuia.
Art. 30. – În lipsa de prevedere contrara în contractul de asigurare, în cazul în care bunul
asigurat este în strainat, contractul de asigurare se reziliaza.
Sectiunea a 3 -a
Asigurarea de persoane
Art. 31. – În asigurarea de persoane, asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat,
sa plateasca o suma asigurata.
Asigurarea în vederea unui risc privind o alta persoana decât aceea care a încheiat contractul
de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare.
Art. 32. – Suma asigurata se plateste asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În
cazul decesul ui asiguratului, daca nu s -a desemnat un beneficiar, suma asigurata se plateste
mostenitorilor asiguratului, în calitate de beneficiar.
Art. 33. – Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului, fie în cursul
executarii acestuia, pr in declaratia scrisa comunicata asiguratorului ori prin testament.
Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executarii contractului,
în modul prevazut la alineatul precedent.
Art. 34. – Daca asiguratul nu a dispus altfel, at unci când sunt mai multi beneficiari desemnati,
acestia au drepturi egale asupra sumei asigurate.

Art. 35. – Asiguratorul nu datoreaza suma asigurata, daca riscul asigurat a fost produs prin
sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea cont ractului de asigurare ori prin
comiterea cu intentie de catre asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevazute în
contractul de asigurare.
Daca un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, suma asigurata se plateste
celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitorilor.
Art. 36. – În asigurarile la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate sa înceteze
plata primelor cu dreptul de a mentine contractul la o suma asigurata redusa sau de a -l rezilia,
solicitând restituirea rezervei co nstituite, conform contractului de asigurare.
Art. 37. – Asiguratul poate sa ceara repunerea în vigoare a asigurarii la care se constituie
rezerva de prime, în cazurile prevazute în contractul de asigurare.
Art. 38. – Suma asigurata de datoreaza, independe nt de sumele cuvenite asiguratului sau
beneficiarului, din asigurarile sociale, de repararea prejudiciului de catre cei raspunzatori de
producerea, precum si de sumele primite de la asigurator în temeiul asigurarii obligatorii de
raspundere civila pentru p agubele produse prin accidente de autovehicule.
Creditorii asiguratului nu au dreptul sa urmareasca suma asigurata cuvenita beneficiarului.
Art. 39. – Prin contractul de asigurare se poate prevedea ca sumele asigurate sa fie platite
asiguratilor pe baza d e amortizare sau în alte modalitati.
Art. 40. – Drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultând din rezerva de prime ce se
constituie la asigurarile de persoane pentru obligatii de plata scadente în viitor nu sunt supuse
prescriptiei.
Sectiunea a 4 -a
Asig urarea de raspundere civila

Art. 41. – În asigurarea de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire
pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde în baza legii fata de tertele persoane pagubite si
pentru cheltuielile facute de as igurat în procesul civil.
Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare si raspunderea civila a altor
persoane decât a celei care a încheiat contractul.
Art. 42. – Drepturile persoanelor pagubite se vor exercita împotriva celor raspunzatori de
producerea pagubei.
Asiguratorul poate fi chemat în judecata de persoanele pagubite în limitele obligatiilor ce -i
revin acestuia din contractul de asigurare.
Art. 43. – Despagubirea se stabileste pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si
asigurator, potrivit contractului de asigurare ori prin hotarâre judecatoreasca.
Pentru stabilirea despagubirii, în cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul României, partile
sunt obligate, daca nu ajung la întelegere, sa supuna litigiul solutionarii unui organ de
jurisdictie român.
Art. 44. – Asiguratorul plateste despagubirea nemijlocit celui pagubit în masura în care acesta
nu a fost despagubit de asigurat, despagubire ce nu poate fi urmarita de creditorii asiguratului.

Despagubirea se plateste asi guratului în cazul în care acesta dovedeste ca a despagubit pe cel
pagubit.
Sectiunea a 5 -a
Alte asigurari
Art. 45. – Dispozitiile prezentului capitol se aplica si în cazul încheierii altor asigurari, în
masura în care, prin lege sau prin acorduri internat ionale la care România este parte, nu se
prevede altfel.
Sectiunea a 6 -a
Reasigurarea
Art. 46. – Prin reasigurare:
a) asiguratorul, în calitate de reasigurator, primeste prime de reasigurare, în schimbul carora
contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le
plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii;
b) asiguratorul, în calitate de reasigurat, cedeaza prime de reasigurare, în schimbul carora
reasiguratorul contribuie, potrivit obli gatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care
reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii.
Art. 47. – Reasigurarea nu stinge obligatiile asiguratorului si nu stabileste nici un raport
juridic între asigurat si reasigurator.

CAPITOLUL III
Asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de
autovehicule
Art. 48. – Persoanele fizice si cele juridice, care detin autovehicule supuse înmatricularii în
România, sunt obligate sa le a sigure pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a
pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României.
Persoanele care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în strainatate se
considera asigurate, în conditiil e prezentei legi, daca îndeplinesc una dintre urmatoarele
conditii:
a) poseda documentele internationale de asigurare valabile pe teritoriul României;
b) numarul de înmatriculare atesta existenta asigurarii potrivit conventiei bilaterale încheiate
între Biroul asiguratorilor de autovehicule din România si Biroul asiguratorilor de
autovehicule din tara de origine.
Fac exceptie de la dispozitiile prezentului articol persoanele fizice si juridice, pe timpul
utilizarii autovehiculelor pentru cursele de între ceri, raliuri sau antrenamente, care se pot
asigura facultativ pentru astfel de riscuri.
Art. 49. – Asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, în
baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicul e, precum si pentru
cheltuielile facute de asigurati în procesul civil.
Despagubirile se acorda indiferent de locul în care au fost produse accidentele de
autovehicule, atât în timpul mersului, cât si în timpul stationarii.
Despagubirile se platesc si pe ntru pagubele produse de existenta sau functionarea instalatiilor
montate pe autovehicule, precum si pentru pagubele produse de remorci ori atase.

Art. 50. – Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca
cu titlu d e dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala
sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
În caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda pentru persoanele aflate în
afara autovehicu lului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel
autovehicul, numai daca acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent
cu detinatorul autovehiculului respectiv.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despag ubirile se acorda pentru bunurile aflate în
afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul,
numai daca acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu detinatorul
autovehiculului resp ectiv, precum si daca nu apartineau detinatorului ori conducatorului
autovehiculului, raspunzator de producerea accidentului.
Art. 51. – Despagubirile, astfel cum sunt prevazute la art. 49 si 50, se acorda si în cazul în
care cel care conducea autovehiculu l, raspunzator de producerea accidentului, este o alta
persoana decât asiguratul.
Despagubirile se platesc si atunci când persoanele pagubite nu au domiciliul, resedinta sau
sediul în România.
În caz de vatamare corporala sau deces al unei persoane ori d e avariere sau distrugere de
bunuri, se acorda despagubiri daca autovehiculul care a produs accidentul este identificat si
asigurat, chiar daca autorul accidentului a ramas neidentificat.
Art. 52. – În cazul în care, pentru acelasi detinator de autovehicul , la data producerii
accidentului exista mai multe asigurari valabile, despagubirea se suporta în parti egale de
catre toti asiguratorii.
Asiguratul are obligatia de a informa asiguratorul despre încheierea unor astfel de asigurari
cu alti asiguratori.
Art. 53. – Nivelul primelor de asigurare, limita maxima a despagubirilor de asigurare,
termenele de plata, sanctiunile si alte elemente cu privire la aplicarea asigurarii se stabilesc
prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor.
Art. 54 . – Despagubirile se stabilesc pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si
asigurator ori, în cazul în care nu s -a realizat întelegerea, prin hotarâre judecatoreasca
pronuntata în România.
În cazurile în care despagubirile nu urmeaza sa fie r ecuperate potrivit prevederilor art. 58,
conventia prevazuta la alin. 1 poate fi încheiata si de catre conducatorul autovehiculului
raspunzator de producerea accidentului, altul decât asiguratul.
Conventia încheiata numai între asigurat si persoana pagubi ta, urmata de o hotarâre
judecatoreasca de expedient, care consfinteste tranzactia acestora, nu -l obliga pe asigurator la
plata.
În cazul stabilirii despagubirii prin hotarâre judecatoreasca, asiguratii sunt obligati sa se apere
în proces. Citarea în proc es a asiguratorului este obligatorie.
Art. 55. – Despagubirile se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau
juridice pagubite, în masura în care acestea nu au fost despagubite de asigurat.
Despagubirile nu pot fi urmarite de creditorii asiguratului.
Despagubirile se platesc asiguratilor, daca acestia dovedesc ca au despagubit pe cei pagubiti
si despagubirile nu urmeaza sa fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.

Art. 56. – Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehi cule înmatriculate în
strainatate si nu sunt asigurate în strainatate, potrivit prevederilor art. 48 alin. 2, sau ale caror
asigurari expira în timpul aflarii pe teritoriul României, datoreaza primele de asigurare,
corespunzator perioadei de la intrarea, r espectiv expirarea valabilitatii asigurarii, pâna la
iesirea autovehiculului din tara.
La intrarea si iesirea din tara, organele politiei de frontiera de la punctele de control pentru
trecerea frontierei de stat a României vor controla documentele de asig urare si vor solicita
detinatorului autovehiculului dovada platii primei de asigurare datorate.
Persoanele neasigurate, care nu pot face, la control, dovada asigurarii ori a platii acesteia, vor
fi îndrumate sa achite primele datorate la organele de la pu nctul de control, desemnate în
acest scop.
Art. 57. – Drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se
exercita împotriva celor raspunzatori de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita
si direct împotriva asigurato rului de raspundere civila, în limitele obligatiei acestuia, stabilita
în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui raspunzator de producerea pagubei.
Drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de autovehiculele detinute de
persoane as igurate în strainatate se exercita împotriva asiguratorului prin Biroul asiguratorilor
de autovehicule din România, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 48 alin. 2.
Art. 58. – Asiguratorul recupereaza sumele platite drept despagubiri de la persoana
raspunzatoare de producerea pagubei, în urmatoarele cazuri:
a) accidentul a fost produs cu intentie;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale
privind circulatia pe drumurile publice ca i nfractiuni savârsite cu intentie, chiar daca aceste
fapte nu s -au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infractiuni savârsite cu
intentie;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infractiunii savârsite cu intentie încearca s a
se sustraga de la urmarire;
d) persoana raspunzatoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fara
consimtamântul asiguratului.
Art. 59. – Asiguratii sau reprezentantii acestora sunt obligati sa înstiinteze în scris asiguratorul
despre producerea evenimentului asigurat în termen de 4 zile lucratoare de la data acestuia,
cu exceptia cazurilor de forta majora în care termenul de 4 zile lucratoare începe de la data
încetarii acestora.

CAPITOLUL IV
Fonduri de protectie
Art. 60. – În vederea protejarii asiguratilor, prin contributia asiguratorilor, se constituie
Fondul de protejare a asiguratilor destinat platilor de despagubiri si sume asigurate în caz de
faliment al societatilor comerciale din domeniul asigurarilor.
Fondul se va constitui si se va ad ministra de catre Oficiul de supraveghere a activitatii de
asigurare si reasigurare din Ministerul Finantelor, care va stabili anual o cota procentuala ce
se va aplica asupra volumului de prime brute încasate de societatile de asigurare, de
asigurare -reasi gurare si de reasigurare si va elabora norme privind utilizarea acestuia.

Art. 61. – În vederea protejarii victimelor accidentelor de circulatie auto, soldate cu vatamari
corporale sau decese, în care autorul a ramas neidentificat si autovehiculul este nea sigurat, se
constituie Fondul de protectie a victimelor strazii.
Acest fond se va constitui si se va administra de catre Biroul asiguratorilor de autovehicule,
care va stabili o cota procentuala ce se va aplica asupra volumului de prime brute încasate
pentru asigurarea obligatorie de raspundere civila auto de catre societatile autorizate si va
elabora norme privind utilizarea fondului, cu avizul Ministerului Finantelor.

CAPITOLUL V
Sanctiuni
Art. 62. – Pentru neplata la termen a sumelor destinate fonduril or constituite conform art. 60
si 61 se calculeaza majorari de întârziere, conform normelor elaborate de catre Ministerul
Finantelor. Majorarile de întârziere vor fi virate în contul fondurilor respective.
În cazul repetarii faptei de la alin. 1 se poate lua si masura suspendarii activitatii, de pâna la
un an.
Art. 63. – Refuzul societatii comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie, la
cererea asiguratului, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 500.000 lei la
2.000.000 l ei, putându -se lua si masura suspendarii activitatii, pe o perioada de pâna la un an.
Art. 64. – Încalcarea de catre persoanele fizice si juridice a obligatiei de asigurare prevazute la
art. 48 si 56 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 50.000 lei la 200.000
lei si cu retinerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, pâna la prezentarea
documentului privind încheierea asigurarii.
Art. 65. – Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 63 din prezen ta
lege se fac de catre personalul de specialitate din Ministerul Finantelor, împuternicit în acest
scop, iar cele prevazute la art. 64, de catre ofiterii si subofiterii de politie.
Art. 66. – Pentru masura de suspendare a activitatii societatii comerciale , prevazuta la art. 63,
si, respectiv, de retinere a certificatului de înmatriculare, prevazuta la art. 64, contestatia se va
depune la instantele de judecata competente, potrivit legii.
Art. 67. – Nivelul amenzilor de la art. 63 si 64 se va actualiza prin hotarâri ale Guvernului, în
corelatie cu indicele de inflatie.
Art. 68. – Reglementarea privind contraventiile prevazute la art. 63 si 64 se completeaza cu
dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor.

CAPITOLUL VI
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 69. – Organele de politie, unitatile de pompieri si celelalte autoritati publice competente
sa constate si sa cerceteze accidentele de autovehicule sau alte evenimente, dupa caz, vor
comunica, la cererea asiguratorilor, actele si datele cu privire la cauzele si împrejurarile
producerii riscurilor asigurate si la pagubele provocate în vederea stabilirii si platii de catre
asiguratori a despagubirilor si a sumelor asigurate.

Art. 70. – Prezenta lege intra în vigoare începân d cu data de 1 februarie 1996.
Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga: Titlul XIII, Cartea I "Despre contractul
de asigurare", din Codul comercial, Decretul nr. 471/1971 cu privire la asigurarile de stat,
republicat în 1988, Hotarârea Cons iliului de Ministri nr. 1.715/1971 pentru stabilirea unor
masuri în executarea Decretului nr. 471/1971, Hotarârea Guvernului nr. 387/1990 privind
unele masuri în legatura cu asigurarea autovehiculelor, precum si orice alte dispozitii
contrare.

Aceasta leg e a fost adoptata de Camera Deputatilor în sedinta din 21 decembrie 1995, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
ADRIAN NASTASE
Aceasta lege a fost adoptata de Senat în sedinta din 21 decem brie 1995, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia României.
PRESEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Bucuresti, 29 decembrie 1995