LEGEA Nr. 1342010) [616911]

LEGEA Nr. 134/2010*)
privind Codul de procedura civila
__
*) Republicata
TITLUL PRELIMINAR
Domeniul de reglementare al Codului de procedura
civila si principiile fundamentale ale procesului
civil
CAPITOLUL I
Domeniul de reglementare al Codului de procedura civila
Obiectul si scopul
Codului de
procedura civila
Art. 1. – (1) Codul de procedura civila, denumit in
continuare codul, stabileste regulile de competenta si de
judecare a cauzelor civile, precum si cele de executare a
hotararilor instantelor si a altor titluri executorii, in
scopul infaptuirii justitiei in materie civila.
(2) In infaptuirea justitiei, instantele judecatoresti
indeplinesc un serviciu de interes public, asigurand
respectarea ordinii de drept, a libertatilor fundamentale,
a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor
fizice si persoanelor juridice, aplicarea legii si
garantarea suprematiei acesteia.
Aplicabilitatea
generala a Codului
de procedura civila
Art. 2. – (1) Dispozitiile prezentului cod constituie
procedura de drept comun in materie civila.
(2) De asemenea, dispozitiile prezentului cod se aplica si
in alte materii, in masura in care legile care le
reglementeaza nu cuprind dispozitii contrare.
Aplicarea
prioritara a
tratatelor
internationale
privitoare la
drepturile omului
Art. 3. – (1) In materiile reglementate de prezentul cod,
dispozitiile privind drepturile si libertatile persoanelor
vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Constitutia
, Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este
parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele
privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
Romania este parte, si prezentul cod, au prioritate
reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care
prezentul cod contine dispozitii mai favorabile.
Aplicarea
prioritara a
dreptului Uniunii
Europene
Art. 4. – In materiile reglementate de prezentul cod,
normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se
aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau de
statutul partilor.
CAPITOLUL II
Principiile fundamentale ale procesului civil
Indatoriri privind
primirea si
solutionarea
cererilor
Art. 5. – (1) Judecatorii au indatorirea sa primeasca si sa
solutioneze orice cerere de competenta instantelor
judecatoresti, potrivit legii.
(2) Niciun judecator nu poate refuza sa judece pe motiv ca
legea nu prevede, este neclara sau incompleta.
(3) In cazul in care o pricina nu poate fi solutionata nici
in baza legii, nici a uzantelor, iar in lipsa acestora din
urma, nici in baza dispozitiilor legale privitoare la
situatii asemanatoare, ea va trebui judecata in baza
principiilor generale ale dreptului, avand in vedere toate
circumstantele acesteia si tinand seama de cerintele
echitatii.
(4) Este interzis judecatorului sa stabileasca dispozitii
general obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in
cauzele ce ii sunt supuse judecatii. "1/247"

Dreptul la un
proces echitabil,
in termen optim si
previzibil
Art. 6. – (1) Orice persoana are dreptul la judecarea
cauzei sale in mod echitabil, in termen optim si
previzibil, de catre o instanta independenta, impartiala si
stabilita de lege. In acest scop, instanta este datoare sa
dispuna toate masurile permise de lege si sa asigure
desfasurarea cu celeritate a judecatii.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator
si in faza executarii silite.
Legalitatea
Art. 7. – (1) Procesul civil se desfasoara in conformitate
cu dispozitiile legii.
(2) Judecatorul are indatorirea de a asigura respectarea
dispozitiilor legii privind realizarea drepturilor si
indeplinirea obligatiilor partilor din proces.
Egalitatea
Art. 8. – In procesul civil partilor le este garantata
exercitarea drepturilor procesuale, in mod egal si fara
discriminari.
Dreptul de dispozitie
al partilor
Art. 9. – (1) Procesul civil poate fi pornit la cererea
celui interesat sau, in cazurile anume prevazute de lege,
la cererea altei persoane, organizatii ori a unei
autoritati sau institutii publice ori de interes public.

(2) Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin
cererile si apararile partilor.

(3) In conditiile legii, partea poate, dupa caz, renunta
la judecarea cererii de chemare in judecata sau la insusi
dreptul pretins, poate recunoaste pretentiile partii
adverse, se poate invoi cu aceasta pentru a pune capat, in
tot sau in parte, procesului, poate renunta la exercitarea
cailor de atac ori la executarea unei hotarari. De
asemenea, partea poate dispune de drepturile sale in orice
alt mod permis de lege.
Obligatiile partilor
in desfasurarea
procesului
Art. 10. – (1) Partile au obligatia sa indeplineasca
actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele
stabilite de lege sau de judecator, sa isi probeze
pretentiile si apararile, sa contribuie la desfasurarea
fara intarziere a procesului, urmarind, tot astfel,
finalizarea acestuia.

(2) Daca o parte detine un mijloc de proba, judecatorul
poate, la cererea celeilalte parti sau din oficiu, sa
dispuna infatisarea acestuia, sub sanctiunea platii unei
amenzi judiciare.
Obligatiile tertilor
in desfasurarea
procesului
Art. 11. – Orice persoana este obligata, in conditiile
legii, sa sprijine realizarea justitiei. Cel care, fara
motiv legitim, se sustrage de la indeplinirea acestei
obligatii poate fi constrans sa o execute sub sanctiunea
platii unei amenzi judiciare si, daca este cazul, a unor
daune-interese.
Buna-credinta
Art. 12. – (1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu
buna-credinta, potrivit scopului in vederea caruia au fost
recunoscute de lege si fara a se incalca drepturile
procesuale ale altei parti.

(2) Partea care isi exercita drepturile procesuale in mod
abuziv raspunde pentru prejudiciile materiale si morale
cauzate. Ea va putea fi obligata, potrivit legii, si la
plata unei amenzi judiciare.

(3) De asemenea, partea care nu isi indeplineste cu buna-
credinta obligatiile procesuale raspunde potrivit alin.
(2).
Dreptul la aparare
Art. 13. – (1) Dreptul la aparare este garantat.

(2) Partile au dreptul, in tot cursul procesului, de a fi
reprezentate sau, dupa caz, asistate in conditiile legii.
In recurs, cererile si concluziile partilor nu pot fi
formulate si sustinute decat prin avocat sau, dupa caz,
consilier juridic, cu exceptia situatiei in care partea
sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al "2/247"

doilea inclusiv, este licentiata in drept.
declarat neconstitutional

Decizie 462 din 2014-09-17 emis de
Curtea Constitutionala a Romaniei

(3) Partilor li se asigura posibilitatea de a participa la
toate fazele de desfasurare a procesului. Ele pot sa ia
cunostinta de cuprinsul dosarului, sa propuna probe, sa
isi faca aparari, sa isi prezinte sustinerile in scris si
oral si sa exercite caile legale de atac, cu respectarea
conditiilor prevazute de lege.

(4) Instanta poate dispune infatisarea in persoana a
partilor, chiar atunci cand acestea sunt reprezentate.
Contradictorialitatea
Art. 14. – (1) Instanta nu poate hotari asupra unei cereri
decat dupa citarea sau infatisarea partilor, daca legea nu
prevede altfel.

(2) Partile trebuie sa isi faca cunoscute reciproc si in
timp util, direct sau prin intermediul instantei, dupa
caz, motivele de fapt si de drept pe care isi intemeiaza
pretentiile si apararile, precum si mijloacele de proba de
care inteleg sa se foloseasca, astfel incat fiecare dintre
ele sa isi poata organiza apararea.

(3) Partile au obligatia de a expune situatia de fapt la
care se refera pretentiile si apararile lor in mod corect
si complet, fara a denatura sau omite faptele care le sunt
cunoscute. Partile au obligatia de a expune un punct de
vedere propriu fata de afirmatiile partii adverse cu
privire la imprejurari de fapt relevante in cauza.

(4) Partile au dreptul de a discuta si argumenta orice
chestiune de fapt sau de drept invocata in cursul
procesului de catre orice participant la proces, inclusiv
de catre instanta din oficiu.

(5) Instanta este obligata, in orice proces, sa supuna
discutiei partilor toate cererile, exceptiile si
imprejurarile de fapt sau de drept invocate.

(6) Instanta isi va intemeia hotararea numai pe motive de
fapt si de drept, pe explicatii sau pe mijloace de proba
care au fost supuse, in prealabil, dezbaterii
contradictorii.
Oralitatea
Art. 15. – Procesele se dezbat oral, cu exceptia cazului
in care legea dispune altfel sau cand partile solicita
expres instantei ca judecata sa se faca numai pe baza
actelor depuse la dosar.
Nemijlocirea
Art. 16. – Probele se administreaza de catre instanta care
judeca procesul, cu exceptia cazurilor in care legea
stabileste altfel.
Publicitatea
Art. 17. – Sedintele de judecata sunt publice, in afara de
cazurile prevazute de lege.
Limba desfasurarii
procesului
Art. 18. – (1) Procesul civil se desfasoara in limba
romana.
(2) Cetatenii romani apartinand minoritatilor nationale au
dreptul sa se exprime in limba materna in fata instantelor
de judecata, in conditiile legii.
(3) Cetatenii straini si apatrizii care nu inteleg sau nu
vorbesc limba romana au dreptul de a lua cunostinta de
toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in instanta
si de a pune concluzii, prin traducator autorizat, daca
legea nu prevede altfel.
(4) Cererile si actele procedurale se intocmesc numai in
limba romana.
Continuitatea
Art. 19. – Judecatorul investit cu solutionarea cauzei nu
poate fi inlocuit pe durata procesului decat pentru motive
temeinice, in conditiile legii.
Respectarea
principiilor
Art. 20. – Judecatorul are indatorirea sa asigure
respectarea si sa respecte el insusi principiile "3/247"

principiilor
fundamentale
fundamentale ale procesului civil, sub sanctiunile
prevazute de lege.
Incercarea de
impacare a partilor
Art. 21. – (1) Judecatorul va recomanda partilor
solutionarea amiabila a litigiului prin mediere, potrivit
legii speciale.

(2) In tot cursul procesului, judecatorul va incerca
impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit
legii.
Rolul judecatorului
in aflarea
adevarului
Art. 22. – (1) Judecatorul solutioneaza litigiul conform
regulilor de drept care ii sunt aplicabile.
(2) Judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate
mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind
aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si
prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei
hotarari temeinice si legale. In acest scop, cu privire la
situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le
invoca, judecatorul este in drept sa le ceara sa prezinte
explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea
acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca
nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna
administrarea probelor pe care le considera necesare,
precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile
se impotrivesc.
(3) Judecatorul poate dispune introducerea in cauza a altor
persoane, in conditiile legii. Persoanele astfel introduse
in cauza vor avea posibilitatea, dupa caz, de a renunta la
judecata sau la dreptul pretins, de a achiesa la
pretentiile reclamantului ori de a pune capat procesului
printr-o tranzactie.
(4) Judecatorul da sau restabileste calificarea juridica a
actelor si faptelor deduse judecatii, chiar daca partile
le-au dat o alta denumire. In acest caz judecatorul este
obligat sa puna in discutia partilor calificarea juridica
exacta.
(5) Cu toate acestea, judecatorul nu poate schimba
denumirea sau temeiul juridic in cazul in care partile, in
virtutea unui acord expres privind drepturi de care,
potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea
juridica si motivele de drept asupra carora au inteles sa
limiteze dezbaterile, daca astfel nu se incalca drepturile
sau interesele legitime ale altora.
(6) Judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce
s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara
de cazurile in care legea ar dispune altfel.
(7) Ori de cate ori legea ii rezerva judecatorului puterea
de apreciere sau ii cere sa tina seama de toate
circumstantele cauzei, judecatorul va tine seama, intre
altele, de principiile generale ale dreptului, de cerintele
echitatii si de buna-credinta.
Respectul cuvenit
justitiei
Art. 23. – (1) Cei prezenti la sedinta de judecata sunt
datori sa manifeste respectul cuvenit fata de instanta si
sa nu tulbure buna desfasurare a sedintei de judecata.

(2) Presedintele vegheaza ca ordinea si solemnitatea
sedintei sa fie respectate, putand lua in acest scop orice
masura prevazuta de lege.
CAPITOLUL III
Aplicarea legii de procedura civila
Legea aplicabila
proceselor noi
Art. 24. – Dispozitiile legii noi de procedura se aplica
numai proceselor si executarilor silite incepute dupa
intrarea acesteia in vigoare.
Legea aplicabila
proceselor in curs
Art. 25. – (1) Procesele in curs de judecata, precum si
executarile silite incepute sub legea veche raman supuse
acelei legi.
(2) Procesele in curs de judecata la data schimbarii "4/247"

competentei instantelor legal investite vor continua sa fie
judecate de acele instante, potrivit legii sub care au
inceput. In caz de trimitere spre rejudecare, dispozitiile
legale privitoare la competenta, in vigoare la data cand a
inceput procesul, raman aplicabile.

(3) In cazul in care instanta investita este desfiintata,
dosarele se vor trimite din oficiu instantei competente
potrivit legii noi. Dispozitiile alin. (1) raman
aplicabile.
Legea aplicabila
mijloacelor de
proba
Art. 26. – (1) Legea care guverneaza conditiile de
admisibilitate si puterea doveditoare a probelor
preconstituite si a prezumtiilor legale este cea in vigoare
la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii faptelor
juridice care fac obiectul probatiunii.

(2) Administrarea probelor se face potrivit legii in
vigoare la data administrarii lor.
Legea aplicabila
hotararilor
Art. 27. – Hotararile raman supuse cailor de atac,
motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a
inceput procesul.
Teritorialitatea
legii de procedura
Art. 28. – (1) Dispozitiile legii de procedura se aplica
tuturor proceselor care se judeca de catre instantele
romane, sub rezerva unor dispozitii legale contrare.

(2) In cazul raporturilor procesuale cu element de
extraneitate, determinarea legii de procedura aplicabile se
face potrivit normelor cuprinse in cartea a VII-a.
CARTEA I
Dispozitii generale
TITLUL I
Actiunea civila
Notiune
Art. 29. – Actiunea civila este ansamblul mijloacelor
procesuale prevazute de lege pentru protectia dreptului
subiectiv pretins de catre una dintre parti sau a unei alte
situatii juridice, precum si pentru asigurarea apararii
partilor in proces.
Cereri in justitie
Art. 30. – (1) Oricine are o pretentie impotriva unei alte
persoane ori urmareste solutionarea in justitie a unei
situatii juridice are dreptul sa faca o cerere inaintea
instantei competente.

(2) Cererile in justitie sunt principale, accesorii,
aditionale si incidentale.

(3) Cererea principala este cererea introductiva de
instanta. Ea poate cuprinde atat capete de cerere
principale, cat si capete de cerere accesorii.

(4) Cererile accesorii sunt acele cereri a caror
solutionare depinde de solutia data unui capat de cerere
principal.

(5) Constituie cerere aditionala acea cerere prin care o
parte modifica pretentiile sale anterioare.

(6) Cererile incidentale sunt cele formulate in cadrul unui
proces aflat in curs de desfasurare.
Aparari
Art. 31. – Apararile formulate in justitie pot fi de fond
sau procedurale.
Conditii de
exercitare a
actiunii civile
Art. 32. – (1) Orice cerere poate fi formulata si sustinuta
numai daca autorul acesteia:
a) are capacitate procesuala, in conditiile legii;
b) are calitate procesuala;
c) formuleaza o pretentie;
d) justifica un interes.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica, in mod corespunzator,
si in cazul apararilor.
Art. 33. – Interesul trebuie sa fie determinat, legitim,
personal, nascut si actual. Cu toate acestea, chiar daca "5/247"

Interesul de a
actiona
interesul nu este nascut si actual, se poate formula o
cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept
subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea
unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Realizarea
drepturilor
afectate de un
termen
Art. 34. – (1) Cererea pentru predarea unui bun la
implinirea termenului contractual poate fi facuta chiar
inainte de implinirea acestui termen.

(2) Se poate, de asemenea, cere, inainte de termen,
executarea la termen a obligatiei de intretinere sau a
altei prestatii periodice.

(3) Pot fi incuviintate, inainte de implinirea termenului,
si alte cereri pentru executarea la termen a unor
obligatii, ori de cate ori se va constata ca acestea pot
preintampina o paguba insemnata pe care reclamantul ar
incerca-o daca ar astepta implinirea termenului.
Constatarea
existentei sau
inexistentei unui
drept
Art. 35. – Cel care are interes poate sa ceara constatarea
existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi
primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe
orice alta cale prevazuta de lege.
Calitatea
procesuala
Art. 36. – Calitatea procesuala rezulta din identitatea
dintre parti si subiectele raportului juridic litigios,
astfel cum acesta este dedus judecatii. Existenta sau
inexistenta drepturilor si a obligatiilor afirmate
constituie o chestiune de fond.
Legitimarea
procesuala a altor
persoane
Art. 37. – In cazurile si conditiile prevazute exclusiv
prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula
aparari si de persoane, organizatii, institutii sau
autoritati, care, fara a justifica un interes personal,
actioneaza pentru apararea drepturilor ori intereselor
legitime ale unor persoane aflate in situatii speciale sau,
dupa caz, in scopul ocrotirii unui interes de grup ori
general.
Transmiterea
calitatii
procesuale
Art. 38. – Calitatea de parte se poate transmite legal sau
conventional, ca urmare a transmisiunii, in conditiile
legii, a drepturilor ori situatiilor juridice deduse
judecatii.
Situatia procesuala
a instrainatorului
si a succesorilor
sai
Art. 39. – (1) Daca in cursul procesului dreptul litigios
este transmis prin acte intre vii cu titlu particular,
judecata va continua intre partile initiale. Daca insa
transferul este facut, in conditiile legii, prin acte cu
titlu particular pentru cauza de moarte, judecata va
continua cu succesorul universal ori cu titlu universal al
autorului, dupa caz.

(2) In toate cazurile, succesorul cu titlu particular este
obligat sa intervina in cauza, daca are cunostinta de
existenta procesului, sau poate sa fie introdus in cauza,
la cerere ori din oficiu. In acest caz, instanta va decide,
dupa imprejurari si tinand seama de pozitia celorlalte
parti, daca instrainatorul sau succesorul universal ori cu
titlu universal al acestuia va ramane sau, dupa caz, va fi
scos din proces. Daca instrainatorul sau, dupa caz,
succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia
este scos din proces, judecata va continua numai cu
succesorul cu titlu particular care va lua procedura in
starea in care se afla la momentul la care acesta a
intervenit sau a fost introdus in cauza.

(3) Hotararea pronuntata contra instrainatorului sau
succesorului universal ori cu titlu universal al acestuia,
dupa caz, va produce de drept efecte si contra succesorului
cu titlu particular si va fi intotdeauna opozabila acestuia
din urma, cu exceptia cazurilor in care a dobandit dreptul
cu buna-credinta si nu mai poate fi evins, potrivit legii,
de catre adevaratul titular.
Sanctiunea
Art. 40. – (1) Cererile facute de o persoana care nu are "6/247"

Sanctiunea
incalcarii
conditiilor de
exercitare a
actiunii civile
capacitate procesuala sunt nule sau, dupa caz, anulabile.
De asemenea, in cazul lipsei calitatii procesuale sau a
interesului, instanta va respinge cererea ori apararea
formulata ca fiind facuta de o persoana sau impotriva unei
persoane fara calitate ori ca lipsita de interes, dupa caz.

(2) Incalcarea dispozitiilor prezentului titlu poate, de
asemenea, atrage aplicarea si a altor sanctiuni prevazute
de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul
de a fi despagubit, potrivit dreptului comun.
TITLUL II
Participantii la procesul civil
CAPITOLUL I
Judecatorul. Incompatibilitatea
Cazuri de
incompatibilitate
absoluta
Art. 41. – (1) Judecatorul care a pronuntat o incheiere
interlocutorie sau o hotarare prin care s-a solutionat
cauza nu poate judeca aceeasi pricina in apel, recurs,
contestatie in anulare sau revizuire si nici dupa
trimiterea spre rejudecare.

(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecata cel care a
fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent
judiciar, magistrat-asistent sau mediator in aceeasi cauza.
Alte cazuri de
incompatibilitate
absoluta
Art. 42. – (1) Judecatorul este, de asemenea, incompatibil
de a judeca in urmatoarele situatii:
1. cand si-a exprimat anterior parerea cu privire la
solutie in cauza pe care a fost desemnat sa o judece.
Punerea in discutia partilor, din oficiu, a unor chestiuni
de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) si (5), nu
il face pe judecator incompatibil;
2. cand exista imprejurari care fac justificata temerea ca
el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor sau afinii
lor, dupa caz, au un interes in legatura cu pricina care se
judeca;
3. cand este sot, ruda sau afin pana la gradul al patrulea
inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei parti sau daca
este casatorit cu fratele ori cu sora sotului uneia dintre
aceste persoane;
4. cand sotul sau fostul sau sot este ruda ori afin pana la
gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre parti;
5. daca el, sotul sau rudele lor pana la gradul al patrulea
inclusiv ori afinii lor, dupa caz, sunt parti intr-un
proces care se judeca la instanta la care una dintre parti
este judecator;
6. daca intre el, sotul sau ori rudele lor pana la gradul
al patrulea inclusiv sau afinii lor, dupa caz, si una
dintre parti a existat un proces penal cu cel mult 5 ani
inainte de a fi desemnat sa judece pricina. In cazul
plangerilor penale formulate de parti in cursul procesului,
judecatorul devine incompatibil numai in situatia punerii
in miscare a actiunii penale impotriva sa;
7. daca este tutore sau curator al uneia dintre parti;
8. daca el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au
primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de
la una dintre parti;
9. daca el, sotul sau ori una dintre rudele lor pana la
gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, dupa caz, se
afla in relatii de dusmanie cu una dintre parti, sotul ori
rudele acesteia pana la gradul al patrulea inclusiv;
10. daca, atunci cand este investit cu solutionarea unei
cai de atac, sotul sau o ruda a sa pana la gradul al
patrulea inclusiv a participat, ca judecator sau procuror,
la judecarea aceleiasi pricini inaintea altei instante;
11. daca este sot sau ruda pana la gradul al patrulea
inclusiv sau afin, dupa caz, cu un alt membru al "7/247"

completului de judecata;
12. daca sotul, o ruda ori un afin al sau pana la gradul al
patrulea inclusiv a reprezentat sau asistat partea in
aceeasi pricina inaintea altei instante;
13. atunci cand exista alte elemente care nasc in mod
intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea sa.
(2) Dispozitiile alin. (1) privitoare la sot se aplica si
in cazul concubinilor.
Abtinerea
Art. 43. – (1) Inainte de primul termen de judecata
grefierul de sedinta va verifica, pe baza dosarului cauzei,
daca judecatorul acesteia se afla in vreunul dintre
cazurile de incompatibilitate prevazute la art. 41 si, cand
este cazul, va intocmi un referat corespunzator.

(2) Judecatorul care stie ca exista un motiv de
incompatibilitate in privinta sa este obligat sa se abtina
de la judecarea pricinii.

(3) Declaratia de abtinere se face in scris de indata ce
judecatorul a cunoscut existenta cazului de
incompatibilitate sau verbal in sedinta, fiind consemnata
in incheiere.
Recuzarea
Art. 44. – (1) Judecatorul aflat intr-o situatie de
incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre parti
inainte de inceperea oricarei dezbateri.

(2) Cand motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au
fost cunoscute de parte doar dupa inceperea dezbaterilor,
aceasta trebuie sa solicite recuzarea de indata ce acestea
ii sunt cunoscute.
Invocarea
incompatibilitatii
absolute
Art. 45. – In cazurile prevazute la art. 41, judecatorul nu
poate participa la judecata, chiar daca nu s-a abtinut ori
nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocata in
orice stare a pricinii.
Judecatorii care
pot fi recuzati
Art. 46. – Pot fi recuzati numai judecatorii care fac parte
din completul de judecata caruia pricina i-a fost
repartizata pentru solutionare.
Cererea de
recuzare. Conditii
Art. 47. – (1) Cererea de recuzare se poate face verbal in
sedinta sau in scris pentru fiecare judecator in parte,
aratandu-se cazul de incompatibilitate si probele de care
partea intelege sa se foloseasca.

(2) Este inadmisibila cererea in care se invoca alte motive
decat cele prevazute la art. 41 si 42.

(3) Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare
privitoare la alti judecatori decat cei prevazuti la art.
46, precum si cererea indreptata impotriva aceluiasi
judecator pentru acelasi motiv de incompatibilitate.

(4) Nerespectarea conditiilor prezentului articol atrage
inadmisibilitatea cererii de recuzare. In acest caz,
inadmisibilitatea se constata chiar de completul in fata
caruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea
judecatorului recuzat.
Abtinerea
judecatorului
recuzat
Art. 48. – (1) Judecatorul impotriva caruia este formulata
o cerere de recuzare poate declara ca se abtine.

(2) Declaratia de abtinere se solutioneaza cu prioritate.

(3) In caz de admitere a declaratiei de abtinere, cererea
de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi
respinsa, prin aceeasi incheiere, ca ramasa fara obiect.

(4) In cazul in care declaratia de abtinere se respinge,
prin aceeasi incheiere instanta se va pronunta si asupra
cererii de recuzare.
Starea cauzei pana
la solutionarea
cererii
Art. 49. – (1) Pana la solutionarea declaratiei de abtinere
nu se va face niciun act de procedura in cauza. "8/247"

(2) Formularea unei cereri de recuzare nu determina
suspendarea judecatii. Cu toate acestea, pronuntarea
solutiei in cauza nu poate avea loc decat dupa solutionarea
cererii de recuzare.
Compunerea
completului de
judecata
Art. 50. – (1) Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza de
un alt complet al instantei respective, in compunerea
caruia nu poate intra judecatorul recuzat sau care a
declarat ca se abtine. Dispozitiile art. 47 alin. (4) raman
aplicabile.

(2) Cand, din pricina abtinerii sau recuzarii, nu se poate
alcatui completul de judecata, cererea se judeca de
instanta ierarhic superioara.
Procedura de
solutionare a
abtinerii sau a
recuzarii
Art. 51. – (1) Instanta hotaraste de indata, in camera de
consiliu, fara prezenta partilor si ascultandu-l pe
judecatorul recuzat sau care a declarat ca se abtine, numai
daca apreciaza ca este necesar. In aceleasi conditii,
instanta va putea asculta si partile.

(2) In cazul in care la acelasi termen s-au formulat cereri
de recuzare si de abtinere pentru motive diferite, acestea
vor fi judecate impreuna.

(3) Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovada a
motivelor de recuzare.

(4) In cazul admiterii abtinerii sau recuzarii intemeiate
pe dispozitiile art. 42 alin. (1) pct. 11, instanta va
stabili care dintre judecatori nu va lua parte la judecarea
pricinii.

(5) Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza printr-o
incheiere care se pronunta in sedinta publica.

(6) Daca abtinerea sau, dupa caz, recuzarea a fost admisa,
judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii. In
acest caz, incheierea va arata in ce masura actele
indeplinite de judecator urmeaza sa fie pastrate.
Procedura de
solutionare de
catre instanta
superioara
Art. 52. – (1) Instanta superioara investita cu judecarea
abtinerii sau recuzarii in situatia prevazuta la art. 50
alin. (2) va dispune, in caz de admitere a cererii,
trimiterea pricinii la o alta instanta de acelasi grad din
circumscriptia sa.

(2) Daca cererea este respinsa, pricina se inapoiaza
instantei inferioare.
Cai de atac
Art. 53. – (1) Incheierea prin care s-a respins recuzarea
poate fi atacata numai de parti, odata cu hotararea prin
care s-a solutionat cauza. Cand aceasta din urma hotarare
este definitiva, incheierea va putea fi atacata cu recurs,
la instanta ierarhic superioara, in termen de 5 zile de la
comunicarea acestei hotarari.

(2) Incheierea prin care s-a incuviintat sau s-a respins
abtinerea, cea prin care s-a incuviintat recuzarea, precum
si incheierea prin care s-a respins recuzarea in cazul
prevazut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei cai
de atac.

(3) In cazul prevazut la alin. (1), daca instanta de apel
constata ca recuzarea a fost in mod gresit respinsa, reface
toate actele de procedura si, daca apreciaza ca este
necesar, dovezile administrate la prima instanta. Cand
instanta de recurs constata ca recuzarea a fost gresit
respinsa, ea va casa hotararea, dispunand trimiterea cauzei
spre rejudecare la instanta de apel sau, atunci cand calea
de atac a apelului este suprimata, la prima instanta.
Incompatibilitatea
altor participanti
Art. 54. – Dispozitiile prezentului capitol se aplica in
mod corespunzator si procurorilor, magistratilor-asistenti,
asistentilor judiciari si grefierilor.
CAPITOLUL II
Partile "9/247"

Enumerare
Art. 55. – Sunt parti reclamantul si paratul, precum si, in
conditiile legii, tertele persoane care intervin voluntar
sau fortat in proces.
SECTIUNEA 1
Folosinta si exercitiul drepturilor procedurale
Capacitatea
procesuala de
folosinta
Art. 56. – (1) Poate fi parte in judecata orice persoana
care are folosinta drepturilor civile.
(2) Cu toate acestea, pot sta in judecata asociatiile,
societatile sau alte entitati fara personalitate juridica,
daca sunt constituite potrivit legii.
(3) Lipsa capacitatii procesuale de folosinta poate fi
invocata in orice stare a procesului. Actele de procedura
indeplinite de cel care nu are capacitate de folosinta sunt
lovite de nulitate absoluta.
Capacitatea
procesuala de
exercitiu
Art. 57. – (1) Cel care are calitatea de parte isi poate
exercita drepturile procedurale in nume propriu sau prin
reprezentant, cu exceptia cazurilor in care legea prevede
altfel.

(2) Partea care nu are exercitiul drepturilor procedurale
nu poate sta in judecata decat daca este reprezentata,
asistata ori autorizata in conditiile prevazute de legile
sau, dupa caz, de statutele care ii reglementeaza
capacitatea ori modul de organizare.

(3) Lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor
procedurale poate fi invocata in orice stare a procesului.

(4) Actele de procedura indeplinite de cel care nu are
exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile.
Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea
insa confirma toate sau numai o parte din aceste acte.

(5) Cand instanta constata ca actul de procedura a fost
indeplinit de o parte lipsita de capacitate de exercitiu va
acorda un termen pentru confirmarea lui. Daca actul nu este
confirmat, se va dispune anularea lui.

(6) Dispozitiile alin. (5) se aplica in mod corespunzator
si persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa.
Curatela speciala
Art. 58. – (1) In caz de urgenta, daca persoana fizica
lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu
are reprezentant legal, instanta, la cererea partii
interesate, va numi un curator special, care sa o
reprezinte pana la numirea reprezentantului legal, potrivit
legii. De asemenea, instanta va numi un curator special in
caz de conflict de interese intre reprezentantul legal si
cel reprezentat sau cand o persoana juridica ori o entitate
dintre cele prevazute la art. 56 alin. (2), chemata sa stea
in judecata, nu are reprezentant.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator
si persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa.

(3) Numirea acestor curatori se va face de instanta care
judeca procesul, dintre avocatii anume desemnati in acest
scop de barou pentru fiecare instanta judecatoreasca.
Curatorul special are toate drepturile si obligatiile
prevazute de lege pentru reprezentantul legal.

(4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se
fixeaza de instanta, prin incheiere, stabilindu-se totodata
si modalitatea de plata. La cererea curatorului, odata cu
incetarea calitatii sale, tinandu-se seama de activitatea
desfasurata, remuneratia va putea fi majorata.
SECTIUNEA a 2-a
Persoanele care sunt impreuna reclamante sau parate
Conditii de
existenta
Art. 59. – Mai multe persoane pot fi impreuna reclamante
sau parate daca obiectul procesului este un drept ori o
obligatie comuna, daca drepturile sau obligatiile lor au
aceeasi cauza ori daca intre ele exista o stransa legatura. "10/247"

Regimul juridic al
coparticiparii
procesuale
Art. 60. – (1) Actele de procedura, apararile si
concluziile unuia dintre reclamanti sau parati nu le pot
profita celorlalti si nici nu ii pot prejudicia.

(2) Cu toate acestea, daca prin natura raportului juridic
sau in temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotararii
se intind asupra tuturor reclamantilor ori paratilor,
actele de procedura indeplinite numai de unii dintre ei sau
termenele incuviintate numai unora dintre ei pentru
indeplinirea actelor de procedura profita si celorlalti.
Cand actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor
facute de ceilalti, se va tine seama de actele cele mai
favorabile.

(3) Reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat ori nu
au indeplinit un act de procedura in termen vor continua
totusi sa fie citati, daca, potrivit legii, nu au termenul
in cunostinta. Dispozitiile art. 202 sunt aplicabile.
SECTIUNEA a 3-a
Alte persoane care pot lua parte la judecata
§ 1. Interventia voluntara
Forme
Art. 61. – (1) Oricine are interes poate interveni intr-un
proces care se judeca intre partile originare.

(2) Interventia este principala, cand intervenientul
pretinde pentru sine, in tot sau in parte, dreptul dedus
judecatii sau un drept strans legat de acesta.

(3) Interventia este accesorie, cand sprijina numai
apararea uneia dintre parti.
Interventia
principala
Art. 62. – (1) Cererea de interventie principala va fi
facuta in forma prevazuta pentru cererea de chemare in
judecata.

(2) Cererea poate fi facuta numai in fata primei instante,
inainte de inchiderea dezbaterilor in fond.

(3) Cu acordul expres al partilor, interventia principala
se poate face si in instanta de apel.
Interventia
accesorie
Art. 63. – (1) Cererea de interventie accesorie va fi
facuta in scris si va cuprinde elementele prevazute la art.
148 alin. (1), care se va aplica in mod corespunzator.

(2) Interventia accesorie poate fi facuta pana la
inchiderea dezbaterilor, in tot cursul judecatii, chiar si
in caile extraordinare de atac.
Procedura de
judecata. Cai de
atac
Art. 64. – (1) Instanta va comunica partilor cererea de
interventie si copii de pe inscrisurile care o insotesc.

(2) Dupa ascultarea intervenientului si a partilor,
instanta se va pronunta asupra admisibilitatii in principiu
a interventiei, printr-o incheiere motivata.

(3) Incheierea de admitere in principiu nu se poate ataca
decat odata cu fondul.

(4) Incheierea de respingere ca inadmisibila a cererii de
interventie poate fi atacata in termen de 5 zile, care
curge de la pronuntare pentru partea prezenta, respectiv de
la comunicare pentru partea lipsa. Calea de atac este numai
apelul, daca incheierea a fost data in prima instanta,
respectiv numai recursul la instanta ierarhic superioara,
in cazul in care incheierea a fost pronuntata in apel.
Dosarul se inainteaza, in copie certificata pentru
conformitate cu originalul, instantei competente sa
solutioneze calea de atac in 24 de ore de la expirarea
termenului. Intampinarea nu este obligatorie. Apelul sau,
dupa caz, recursul se judeca in termen de cel mult 10 zile
de la inregistrare. Judecarea cererii principale se
suspenda pana la solutionarea caii de atac exercitate
impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a
cererii de interventie. "11/247"

Situatia
intervenientului
Art. 65. – (1) Intervenientul devine parte in proces numai
dupa admiterea in principiu a cererii sale.

(2) Intervenientul va prelua procedura in starea in care se
afla in momentul admiterii interventiei, dar va putea
solicita administrarea de probe prin cererea de interventie
sau cel mai tarziu pana la primul termen de judecata
ulterior admiterii cererii de interventie. Actele de
procedura ulterioare vor fi indeplinite si fata de el.

(3) In cazul interventiei principale, dupa admiterea in
principiu, instanta va stabili un termen in care trebuie
depusa intampinarea.
Judecarea cererii
de interventie
principala
Art. 66. – (1) Interventia principala se judeca odata cu
cererea principala.
(2) Cand judecarea cererii principale ar fi intarziata prin
cererea de interventie, instanta poate dispune disjungerea
ei pentru a fi judecata separat, in afara de cazul in care
intervenientul pretinde pentru sine, in tot sau in parte,
insusi dreptul dedus judecatii. In caz de disjungere,
instanta ramane in toate cazurile competenta sa solutioneze
cererea de interventie.
(3) Nu se va dispune disjungerea nici atunci cand judecarea
cererii de interventie ar fi intarziata de cererea
principala.
(4) Interventia principala va fi judecata chiar daca
judecarea cererii principale s-a stins prin unul dintre
modurile prevazute de lege.
Judecarea cererii
de interventie
accesorie
Art. 67. – (1) Judecarea cererii de interventie accesorie
nu poate fi disjunsa de judecarea cererii principale, iar
instanta este obligata sa se pronunte asupra acesteia prin
aceeasi hotarare, odata cu fondul.

(2) Intervenientul accesoriu poate sa savarseasca numai
actele de procedura care nu contravin interesului partii in
favoarea careia a intervenit.

(3) Dupa admiterea in principiu, intervenientul accesoriu
poate sa renunte la judecarea cererii de interventie doar
cu acordul partii pentru care a intervenit.

(4) Calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu se
socoteste neavenita daca partea pentru care a intervenit nu
a exercitat calea de atac, a renuntat la calea de atac
exercitata ori aceasta a fost anulata, perimata sau
respinsa fara a fi cercetata in fond.
§ 2. Interventia fortata
I. Chemarea in judecata a altei persoane
Formularea cererii.
Termene
Art. 68. – (1) Oricare dintre parti poate sa cheme in
judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda, pe
calea unei cereri separate, aceleasi drepturi ca si
reclamantul.

(2) Cererea facuta de reclamant sau de intervenientul
principal se va depune cel mai tarziu pana la terminarea
cercetarii procesului inaintea primei instante.

(3) Cererea facuta de parat se va depune in termenul
prevazut pentru depunerea intampinarii inaintea primei
instante, iar daca intampinarea nu este obligatorie, cel
mai tarziu la primul termen de judecata.
Comunicarea cererii
Art. 69. – (1) Cererea va fi motivata si, impreuna cu
inscrisurile care o insotesc, se va comunica atat celui
chemat in judecata, cat si partii potrivnice.

(2) La exemplarul cererii destinat tertului se vor alatura
copii de pe cererea de chemare in judecata, intampinare si
de pe inscrisurile de la dosar.

(3) Dispozitiile art. 64 si 65 se aplica in mod
corespunzator.
Pozitia tertului in
Art. 70. – Cel chemat in judecata dobandeste pozitia "12/247"

Pozitia tertului in
proces
procesuala de reclamant, iar hotararea isi produce efectele
si in privinta sa.
Scoaterea paratului
din proces
Art. 71. – (1) In cazul prevazut la art. 70, cand paratul,
chemat in judecata pentru o datorie baneasca, recunoaste
datoria si declara ca vrea sa o execute fata de cel caruia
ii va fi stabilit dreptul pe cale judecatoreasca, el va fi
scos din proces, daca a consemnat la dispozitia instantei
suma datorata.

(2) Tot astfel, paratul, chemat in judecata pentru predarea
unui bun sau a folosintei acestuia, va fi scos din proces
daca declara ca va preda bunul celui al carui drept va fi
stabilit prin hotarare judecatoreasca. Bunul in litigiu va
fi pus sub sechestru judiciar de catre instanta investita
cu judecarea cauzei, dispozitiile art. 971 si urmatoarele
fiind aplicabile.

(3) In aceste cazuri, judecata va continua numai intre
reclamant si tertul chemat in judecata. Hotararea se va
comunica si paratului, caruia ii este opozabila.
II. Chemarea in garantie
Conditii
Art. 72. – (1) Partea interesata poate sa cheme in garantie
o terta persoana, impotriva careia ar putea sa se indrepte
cu o cerere separata in garantie sau in despagubiri.

(2) In aceleasi conditii, cel chemat in garantie poate sa
cheme in garantie o alta persoana.
Formularea cererii.
Termene
Art. 73. – (1) Cererea va fi facuta in forma prevazuta
pentru cererea de chemare in judecata.
(2) Cererea facuta de reclamant sau de intervenientul
principal se va depune cel mai tarziu pana la terminarea
cercetarii procesului inaintea primei instante.
(3) Cererea facuta de parat se va depune in termenul
prevazut pentru depunerea intampinarii inaintea primei
instante, iar daca intampinarea nu este obligatorie, cel
mai tarziu la primul termen de judecata.
Procedura de
judecata
Art. 74. – (1) Instanta va comunica celui chemat in
garantie cererea si copii de pe inscrisurile ce o insotesc,
precum si copii de pe cererea de chemare in judecata,
intampinare si de pe inscrisurile de la dosar.

(2) Dispozitiile art. 64 si art. 65 alin. (1) si (2) se
aplica in mod corespunzator.

(3) In termenul stabilit potrivit art. 65 alin. (3), cel
chemat in garantie trebuie sa depuna intampinare si poate
sa formuleze cererea prevazuta la art. 72 alin. (2).

(4) Cererea de chemare in garantie se judeca odata cu
cererea principala. Cu toate acestea, daca judecarea
cererii principale ar fi intarziata prin cererea de chemare
in garantie, instanta poate dispune disjungerea ei pentru a
o judeca separat. In acest din urma caz, judecarea cererii
de chemare in garantie va fi suspendata pana la
solutionarea cererii principale.
III. Aratarea titularului dreptului
Conditii
Art. 75. – Paratul care detine un bun pentru altul sau care
exercita in numele altuia un drept asupra unui lucru va
putea arata pe acela in numele caruia detine lucrul sau
exercita dreptul, daca a fost chemat in judecata de o
persoana care pretinde un drept real asupra lucrului.
Formularea cererii.
Termen
Art. 76. – Cererea va fi motivata si se va depune inaintea
primei instante in termenul prevazut de lege pentru
depunerea intampinarii. Daca intampinarea nu este
obligatorie, cererea se poate face cel mai tarziu la primul
termen de judecata.
Procedura de
judecata
Art. 77. – (1) Cererea, impreuna cu inscrisurile care o
insotesc si o copie de pe cererea de chemare in judecata,
de pe intampinare si de pe inscrisurile de la dosar, va fi "13/247"

comunicata celui aratat ca titular al dreptului.

(2) Dispozitiile art. 64 si 65 se aplica in mod
corespunzator.

(3) Daca acela aratat ca titular al dreptului recunoaste
sustinerile paratului si reclamantul consimte, el va lua
locul paratului, care va fi scos din proces.

(4) Daca reclamantul nu este de acord cu inlocuirea sau
cand cel aratat ca titular nu se infatiseaza sau contesta
cele sustinute de parat, tertul dobandeste calitatea de
intervenient principal, dispozitiile art. 62 si art. 64-66
aplicandu-se in mod corespunzator.
IV. Introducerea fortata in cauza, din oficiu, a altor persoane
Conditii. Termen
Art. 78. – (1) In cazurile expres prevazute de lege, precum
si in procedura necontencioasa, judecatorul va dispune din
oficiu introducerea in cauza a altor persoane, chiar daca
partile se impotrivesc.

(2) In materie contencioasa, cand raportul juridic dedus
judecatii o impune, judecatorul va pune in discutia
partilor necesitatea introducerii in cauza a altor
persoane. Daca niciuna dintre parti nu solicita
introducerea in cauza a tertului, iar judecatorul apreciaza
ca pricina nu poate fi solutionata fara participarea
tertului, va respinge cererea, fara a se pronunta pe fond.

(3) Introducerea in cauza va fi dispusa, prin incheiere,
pana la terminarea cercetarii procesului inaintea primei
instante.

(4) Cand necesitatea introducerii in cauza a altor persoane
este constatata cu ocazia deliberarii, instanta va repune
cauza pe rol, dispunand citarea partilor.

(5) Hotararea prin care cererea a fost respinsa in
conditiile alin. (2) este supusa numai apelului.
Procedura de
judecata
Art. 79. – (1) Cel introdus in proces va fi citat, odata cu
citatia comunicandu-i-se, in copie, si incheierea prevazuta
la art. 78 alin. (3), cererea de chemare in judecata,
intampinarea, precum si inscrisurile anexate acestora. Prin
citatie i se va comunica si termenul pana la care va putea
sa arate exceptiile, dovezile si celelalte mijloace de
aparare de care intelege sa se foloseasca; termenul nu va
putea fi mai lung decat termenul de judecata acordat in
cauza.

(2) El va lua procedura in starea in care se afla in
momentul introducerii in proces. Instanta, la cererea celui
introdus in proces, va putea dispune readministrarea
probelor sau administrarea de noi probe. Actele de
procedura ulterioare vor fi indeplinite si fata de acesta.
SECTIUNEA a 4-a
Reprezentarea partilor in judecata
§ 1. Dispozitii generale
Formele
reprezentarii
Art. 80. – (1) Partile pot sa exercite drepturile
procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea
poate fi legala, conventionala sau judiciara.

(2) Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercitiu
vor sta in judecata prin reprezentant legal.

(3) Partile pot sa stea in judecata printr-un reprezentant
ales, in conditiile legii, cu exceptia cazului in care
legea impune prezenta lor personala in fata instantei.

(4) Cand legea prevede sau cand circumstantele cauzei o
impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil,
judecatorul poate numi pentru oricare parte din proces un
reprezentant in conditiile art. 58 alin. (3), aratand in
incheiere limitele si durata reprezentarii.

(5) Cand dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau
dintr-o hotarare judecatoreasca, asistarea reprezentantului "14/247"

de catre un avocat nu este obligatorie. Dispozitiile art.
83 alin. (3) si art. 84 alin. (2) sunt aplicabile.
Limitele
reprezentarii.
Continuarea
judecarii
procesului
Art. 81. – (1) Renuntarea la judecata sau la dreptul dedus
judecatii, achiesarea la hotararea pronuntata, incheierea
unei tranzactii, precum si orice alte acte procedurale de
dispozitie nu se pot face de reprezentant decat in baza
unui mandat special ori cu incuviintarea prealabila a
instantei sau a autoritatii administrative competente.

(2) Actele procedurale de dispozitie prevazute la alin.
(1), facute in orice proces de reprezentantii minorilor, ai
persoanelor puse sub interdictie si ai disparutilor, nu vor
impiedica judecarea cauzei, daca instanta apreciaza ca ele
nu sunt in interesul acestor persoane.
Lipsa dovezii
calitatii de
reprezentant
Art. 82. – (1) Cand instanta constata lipsa dovezii
calitatii de reprezentant a celui care a actionat in numele
partii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor.
Daca acestea nu se acopera, cererea va fi anulata.

(2) Exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant
inaintea primei instante nu poate fi invocata pentru prima
oara in calea de atac.
§ 2. Dispozitii speciale privind reprezentarea conventionala
Reprezentarea
conventionala a
persoanelor fizice
Art. 83. – (1) In fata primei instante, precum si in apel,
persoanele fizice pot fi reprezentate de catre avocat sau
alt mandatar. Daca mandatul este dat unei alte persoane
decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii
asupra exceptiilor procesuale si asupra fondului decat prin
avocat, atat in etapa cercetarii procesului, cat si in
etapa dezbaterilor.

(2) In cazul in care mandatarul persoanei fizice este sot
sau o ruda pana la gradul al doilea inclusiv, acesta poate
pune concluzii in fata oricarei instante, fara sa fie
asistat de avocat, daca este licentiat in drept.

(3) La redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum
si in exercitarea si sustinerea recursului, persoanele
fizice vor fi asistate si, dupa caz, reprezentate, sub
sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat, in
conditiile legii, cu exceptia cazurilor prevazute la art.
13 alin. (2).
declarat neconstitutional

Decizie 462 din 2014-09-17 emis de
Curtea Constitutionala a Romaniei

(4) In cazul contestatiei in anulare si al revizuirii,
dispozitiile prezentului articol se aplica in mod
corespunzator.
Reprezentarea
conventionala a
persoanelor
juridice
Art. 84. – (1) Persoanele juridice pot fi reprezentate
conventional in fata instantelor de judecata numai prin
consilier juridic sau avocat, in conditiile legii.
(2) La redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum
si in exercitarea si sustinerea recursului, persoanele
juridice vor fi asistate si, dupa caz, reprezentate, sub
sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat sau
consilier juridic, in conditiile legii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod
corespunzator si entitatilor aratate la art. 56 alin. (2).
Forma mandatului
Art. 85. – (1) Imputernicirea de a reprezenta o persoana
fizica data mandatarului care nu are calitatea de avocat se
dovedeste prin inscris autentic.

(2) In cazurile prevazute la alin. (1), dreptul de
reprezentare mai poate fi dat si prin declaratie verbala,
facuta in instanta si consemnata in incheierea de sedinta,
cu aratarea limitelor si a duratei reprezentarii.

(3) Imputernicirea de a reprezenta o persoana fizica sau
persoana juridica data unui avocat ori consilier juridic se
dovedeste prin inscris, potrivit legilor de organizare si
exercitare a profesiei. "15/247"

Mandatul general
Art. 86. – Mandatarul cu procura generala poate sa
reprezinte in judecata pe mandant, numai daca acest drept
i-a fost dat anume. Daca cel care a dat procura generala nu
are domiciliu si nici resedinta in tara sau daca procura
este data unui prepus, dreptul de reprezentare in judecata
se presupune dat.
Continutul
mandatului
Art. 87. – (1) Mandatul este presupus dat pentru toate
actele procesuale indeplinite in fata aceleiasi instante;
el poate fi insa restrans, in mod expres, la anumite acte.

(2) Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la
judecarea procesului poate face, chiar fara mandat, orice
acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen si
care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp si poate,
de asemenea, sa introduca orice cale de atac impotriva
hotararii pronuntate. In aceste cazuri, toate actele de
procedura se vor indeplini numai fata de parte. Sustinerea
caii de atac se poate face numai in temeiul unei noi
imputerniciri.
Incetarea
mandatului
Art. 88. – Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-
a dat si nici daca acesta a devenit incapabil. Mandatul
dainuieste pana la retragerea lui de catre mostenitori sau
de catre reprezentantul legal al incapabilului.
Renuntarea la
mandat si revocarea
mandatului
Art. 89. – (1) Renuntarea la mandat sau revocarea acestuia
nu poate fi opusa celeilalte parti decat de la comunicare,
afara numai daca a fost facuta in sedinta de judecata si in
prezenta ei.

(2) Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa
instiinteze atat pe cel care i-a dat mandatul, cat si
instanta, cu cel putin 15 zile inainte de termenul imediat
urmator renuntarii. Mandatarul nu poate renunta la mandat
in cursul termenului de exercitare a cailor de atac.
SECTIUNEA a 5-a
Asistenta judiciara
Conditii de
acordare
Art. 90. – (1) Cel care nu este in stare sa faca fata
cheltuielilor pe care le presupune declansarea si
sustinerea unui proces civil, fara a primejdui propria sa
intretinere sau a familiei sale, poate beneficia de
asistenta judiciara, in conditiile legii speciale privind
ajutorul public judiciar.

(2) Asistenta judiciara cuprinde:

a) acordarea de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari
pentru plata taxelor judiciare prevazute de lege;

b) apararea si asistenta gratuita printr-un avocat desemnat
de barou;

c) orice alte modalitati prevazute de lege.

(3) Asistenta judiciara poate fi acordata oricand in cursul
procesului, in tot sau numai in parte.

(4) Persoanele juridice pot beneficia de facilitati sub
forma de reduceri, esalonari sau amanari pentru plata
taxelor judiciare de timbru datorate pentru actiuni si
cereri introduse la instantele judecatoresti, in conditiile
legii speciale.
Dispozitii speciale
Art. 91. – Dispozitiile cuprinse in legi speciale privind
scutirea de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru
cererile, actiunile si orice alte masuri luate in vederea
administrarii creantelor fiscale raman aplicabile.
CAPITOLUL III
Participarea Ministerului Public in procesul civil
Modalitati de
participare
Art. 92. – (1) Procurorul poate porni orice actiune civila,
ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si
intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse
sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte
cazuri expres prevazute de lege. "16/247"

(2) Procurorul poate sa puna concluzii in orice proces
civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este
necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si
intereselor cetatenilor.

(3) In cazurile anume prevazute de lege, participarea si
punerea concluziilor de catre procuror sunt obligatorii,
sub sanctiunea nulitatii absolute a hotararii.

(4) Procurorul poate sa exercite caile de atac impotriva
hotararilor pronuntate in cazurile prevazute la alin. (1),
chiar daca nu a pornit actiunea civila, precum si atunci
cand a participat la judecata, in conditiile legii.

(5) Procurorul poate sa ceara punerea in executare a
oricaror titluri executorii emise in favoarea persoanelor
prevazute la alin. (1).

(6) In toate cazurile, Ministerul Public nu datoreaza taxe
de timbru si nici cautiune.
Efecte fata de
titularul dreptului
Art. 93. – In cazurile prevazute la art. 92 alin. (1),
titularul dreptului va fi introdus in proces si se va putea
prevala de dispozitiile art. 406, 408, 409 si art. 438-440,
iar daca procurorul isi va retrage cererea, va putea cere
continuarea judecatii sau a executarii silite.
TITLUL III
Competenta instantelor judecatoresti
CAPITOLUL I
Competenta materiala
SECTIUNEA 1
Competenta dupa materie si valoare
Judecatoria
Art. 94. – Judecatoriile judeca:

1. in prima instanta, urmatoarele cereri al caror obiect
este evaluabil sau, dupa caz, neevaluabil in bani:

a) cererile date de Codul civil in competenta instantei de
tutela si de familie, in afara de cazurile in care prin
lege se prevede in mod expres altfel;

b) cererile referitoare la inregistrarile in registrele de
stare civila, potrivit legii;

c) cererile avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai
multe etaje, apartamente sau spatii aflate in proprietatea
exclusiva a unor persoane diferite, precum si cele privind
raporturile juridice stabilite de asociatiile de
proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice,
dupa caz;

d) cererile de evacuare;

e) cererile referitoare la zidurile si santurile comune,
distanta constructiilor si plantatiilor, dreptul de
trecere, precum si la orice servituti sau alte limitari ale
dreptului de proprietate prevazute de lege, stabilite de
parti ori instituite pe cale judecatoreasca;

f) cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile
in granituire;

g) cererile posesorii;

h) cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face
neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor contractual
sau extracontractual, cu exceptia celor date de lege in
competenta altor instante;
h
1
) cererile de declarare judecatoreasca a mortii unei
persoane;
introdus prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul
Romaniei

i) cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare;

j) orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana
la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor,
profesionisti sau neprofesionisti; "17/247"

2. in prima si ultima instanta, cererile privind creante
avand ca obiect plata unei sume de bani de pana la 2.000
lei inclusiv;
abrogat

ART V Ordonanta de urgenta 4 din 2013-01-30 emis de
Guvernul Romaniei

3. caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor
administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale
altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute
de lege;

4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
Tribunalul
Art. 95. – Tribunalele judeca:

1. in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin
lege in competenta altor instante;

2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva
hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta;

3. ca instante de recurs, in cazurile anume prevazute de
lege;

4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
Curtea de apel
Art. 96. – Curtile de apel judeca:

1. in prima instanta, cererile in materie de contencios
administrativ si fiscal, potrivit legii speciale;

2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva
hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta;

3. ca instante de recurs, in cazurile anume prevazute de
lege;

4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
Inalta Curte de
Casatie si Justitie
Art. 97. – Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca:
1. recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de
apel, precum si a altor hotarari, in cazurile prevazute de
lege;
2. recursurile in interesul legii;
3. cererile in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile
pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta sa.
SECTIUNEA a 2-a
Determinarea competentei dupa valoarea obiectului cererii introductive de
instanta
Reguli generale
Art. 98. – (1) Competenta se determina dupa valoarea
obiectului cererii aratata in capatul principal de cerere.

(2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea in vedere
accesoriile pretentiei principale, precum dobanzile,
penalitatile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea,
indiferent de data scadentei, si nici prestatiile periodice
ajunse la scadenta in cursul judecatii.

(3) In caz de contestatie, valoarea se stabileste dupa
inscrisurile prezentate si explicatiile date de parti.
Cazul mai multor
capete principale
de cerere
Art. 99. – (1) Cand reclamantul a sesizat instanta cu mai
multe capete principale de cerere intemeiate pe fapte ori
cauze diferite, competenta se stabileste in raport cu
valoarea sau, dupa caz, cu natura ori obiectul fiecarei
pretentii in parte. Daca unul dintre capetele de cerere
este de competenta altei instante, instanta sesizata va
dispune disjungerea si isi va declina in mod corespunzator
competenta.

(2) In cazul in care mai multe capete principale de cerere
intemeiate pe un titlu comun ori avand aceeasi cauza sau
chiar cauze diferite, dar aflate in stransa legatura, au
fost deduse judecatii printr-o unica cerere de chemare in
judecata, instanta competenta sa le solutioneze se
determina tinandu-se seama de acea pretentie care atrage
competenta unei instante de grad mai inalt. "18/247"

Cererea formulata
de mai multi
reclamanti
Art. 100. – (1) Daca mai multi reclamanti, prin aceeasi
cerere de chemare in judecata, formuleaza pretentii proprii
impotriva aceluiasi parat, invocand raporturi juridice
distincte si neaflate intr-o legatura care sa faca necesara
judecarea lor impreuna, determinarea instantei competente
se face cu observarea valorii sau, dupa caz, a naturii ori
obiectului fiecarei pretentii in parte.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si atunci cand
unul sau mai multi reclamanti formuleaza, prin aceeasi
cerere de chemare in judecata, pretentii impotriva mai
multor parati, invocand raporturi juridice distincte si
fara legatura intre ele.
Valoarea cererii in
cazuri speciale
Art. 101. – (1) In cererile privitoare la executarea unui
contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea
competentei instantei se va tine seama de valoarea
obiectului acestuia sau, dupa caz, de aceea a partii din
obiectul dedus judecatii.

(2) Aceeasi valoare va fi avuta in vedere si in cererile
privind constatarea nulitatii absolute, anularea,
rezolutiunea sau rezilierea actului juridic, chiar daca nu
se solicita si repunerea partilor in situatia anterioara,
precum si in cererile privind constatarea existentei sau
inexistentei unui drept.

(3) In cererile de aceeasi natura, privitoare la contracte
de locatiune ori de leasing, precum si in acelea privitoare
la predarea sau restituirea bunului inchiriat ori arendat,
valoarea cererii se socoteste dupa chiria sau arenda
anuala.
Cererea de plata
partiala
Art. 102. – Cand prin actiune se cere plata unei parti
dintr-o creanta, valoarea cererii se socoteste dupa partea
pretinsa de reclamant ca fiind exigibila.
Cererea privind
prestatii succesive
Art. 103. – In cererile care au ca obiect un drept la
prestatii succesive, daca durata existentei dreptului este
nedeterminata, valoarea lor se socoteste dupa valoarea
prestatiei anuale datorate.
Cererile in materie
imobiliara
Art. 104. – (1) In cererile avand ca obiect un drept de
proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil,
valoarea lor se determina in functie de valoarea
impozabila, stabilita potrivit legislatiei fiscale.

(2) In cazul in care valoarea impozabila nu este stabilita
sunt aplicabile dispozitiile art. 98.
Cererile in materie
de mostenire
Art. 105. – In materie de mostenire, competenta dupa
valoare se determina fara scaderea sarcinilor sau
datoriilor mostenirii.
Dispozitii speciale
Art. 106. – (1) Instanta legal investita potrivit
dispozitiilor referitoare la competenta dupa valoarea
obiectului cererii ramane competenta sa judece chiar daca,
ulterior investirii, intervin modificari in ceea ce
priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si la judecarea
cailor de atac.
CAPITOLUL II
Competenta teritoriala
Regula generala
Art. 107. – (1) Cererea de chemare in judecata se introduce
la instanta in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi
are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel.

(2) Instanta ramane competenta sa judece procesul chiar
daca, ulterior sesizarii, paratul isi schimba domiciliul
sau sediul.
Cazul paratului cu
domiciliul sau
sediul necunoscut
Art. 108. – Daca domiciliul sau, dupa caz, sediul paratului
este necunoscut, cererea se introduce la instanta in a
carei circumscriptie se afla resedinta sau reprezentanta
acestuia, iar daca nu are nici resedinta ori reprezentanta
cunoscuta, la instanta in a carei circumscriptie "19/247"

reclamantul isi are domiciliul, sediul, resedinta ori
reprezentanta, dupa caz.
Cazul persoanei
juridice care are
dezmembraminte
Art. 109. – Cererea de chemare in judecata impotriva unei
persoane juridice de drept privat se poate face si la
instanta locului unde ea are un dezmembramant fara
personalitate juridica, pentru obligatiile ce urmeaza a fi
executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate
prin reprezentantul dezmembramantului ori din fapte
savarsite de acesta.
Cererile indreptate
impotriva unei
entitati fara
personalitate
juridica
Art. 110. – Cererea de chemare in judecata impotriva unei
asociatii, societati sau altei entitati fara personalitate
juridica, constituita potrivit legii, se poate introduce la
instanta competenta pentru persoana careia, potrivit
intelegerii dintre membri, i s-a incredintat conducerea sau
administrarea acesteia. In cazul lipsei unei asemenea
persoane, cererea se va putea introduce la instanta
competenta pentru oricare dintre membrii entitatii
respective.
Cereri indreptate
impotriva
persoanelor
juridice de drept
public
Art. 111. – Cererile indreptate impotriva statului,
autoritatilor si institutiilor centrale sau locale, precum
si a altor persoane juridice de drept public pot fi
introduse la instanta de la domiciliul sau sediul
reclamantului ori la instanta de la sediul paratului.
Pluralitatea de
parati
Art. 112. – (1) Cererea de chemare in judecata a mai multor
parati poate fi introdusa la instanta competenta pentru
oricare dintre acestia; in cazul in care printre parati
sunt si obligati accesoriu, cererea se introduce la
instanta competenta pentru oricare dintre debitorii
principali.

(2) Daca un parat a fost chemat in judecata numai in scopul
sesizarii instantei competente pentru el, oricare dintre
parati poate invoca necompetenta la primul termen de
judecata la care partile sunt legal citate in fata primei
instante.
Competenta
teritoriala
alternativa
Art. 113. – (1) In afara de instantele prevazute la art.
107-112, mai sunt competente:
1. instanta domiciliului reclamantului, in cererile
privitoare la stabilirea filiatiei;
2. instanta in a carei circumscriptie domiciliaza
creditorul reclamant, in cererile referitoare la obligatia
de intretinere, inclusiv cele privind alocatiile de stat
pentru copii;
3. instanta locului prevazut in contract pentru executarea,
fie chiar in parte, a obligatiei, in cazul cererilor
privind executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea
unui contract;
4. instanta locului unde se afla imobilul, pentru cererile
ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a imobilului;
5. instanta locului unde se afla imobilul, pentru cererile
in prestatie tabulara, in justificare tabulara sau in
rectificare tabulara;
6. instanta locului de plecare sau de sosire, pentru
cererile ce izvorasc dintr-un contract de transport;
7. instanta locului de plata, in cererile privitoare la
obligatiile ce izvorasc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin
sau dintr-un alt titlu de valoare;
8. instanta domiciliului consumatorului, in cererile avand
ca obiect executarea, constatarea nulitatii absolute,
anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea
unilaterala a contractului incheiat cu un profesionist sau
in cererile avand ca obiect repararea pagubelor produse
consumatorilor;
9. instanta in a carei circumscriptie s-a savarsit fapta
ilicita sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind "20/247"

obligatiile izvorate dintr-o asemenea fapta.
(2) Cand paratul exercita in mod statornic, in afara
domiciliului sau, o activitate profesionala ori o
activitate agricola, comerciala, industriala sau altele
asemenea, cererea de chemare in judecata se poate introduce
si la instanta in circumscriptia careia se afla locul
activitatii respective, pentru obligatiile patrimoniale
nascute sau care urmeaza sa se execute in acel loc.
Cereri in materie
de tutela si
familie
Art. 114. – (1) Daca legea nu prevede altfel, cererile
privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil in
competenta instantei de tutela si de familie se
solutioneaza de instanta in a carei circumscriptie
teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana
ocrotita.

(2) In cazul cererilor privind autorizarea de catre
instanta de tutela si de familie a incheierii unor acte
juridice, cand actul juridic a carui autorizare se solicita
priveste un imobil, este, de asemenea, competenta si
instanta in a carei circumscriptie teritoriala este situat
imobilul. In acest caz, instanta de tutela si de familie
care a pronuntat hotararea va comunica de indata o copie a
acesteia instantei de tutela si de familie in a carei
circumscriptie teritoriala isi are domiciliul sau resedinta
cel ocrotit.
Cererile in materie
de asigurari
Art. 115. – (1) In materie de asigurare, cererea privitoare
la despagubiri se va putea face si la instanta in
circumscriptia careia se afla:

1. domiciliul sau sediul asiguratului;

2. bunurile asigurate;

3. locul unde s-a produs riscul asigurat.

(2) Alegerea competentei prin conventie este considerata ca
nescrisa daca a fost facuta inainte de nasterea dreptului
la despagubire.

(3) In materia asigurarii obligatorii de raspundere civila,
tertul prejudiciat poate introduce actiune directa si la
instanta domiciliului sau, dupa caz, a sediului sau.

(4) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu se aplica insa in
materie de asigurari maritime, fluviale si aeriene.
Alegerea instantei
Art. 116. – Reclamantul are alegerea intre mai multe
instante deopotriva competente.
Cererile privitoare
la imobile
Art. 117. – (1) Cererile privitoare la drepturile reale
imobiliare se introduc numai la instanta in a carei
circumscriptie este situat imobilul.

(2) Cand imobilul este situat in circumscriptiile mai
multor instante, cererea se va face la instanta
domiciliului sau resedintei paratului, daca aceasta se afla
in vreuna dintre aceste circumscriptii, iar in caz contrar,
la oricare dintre instantele in circumscriptiile carora se
afla imobilul.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica, prin
asemanare, si in cazul actiunilor posesorii, actiunilor in
granituire, actiunilor privitoare la ingradirile dreptului
de proprietate imobiliara, precum si in cazul celor de
imparteala judiciara a unui imobil, cand indiviziunea nu
rezulta din succesiune.
Cererile privitoare
la mostenire
Art. 118. – (1) In materie de mostenire, pana la iesirea
din indiviziune, sunt de competenta exclusiva a instantei
celui din urma domiciliu al defunctului:

1. cererile privitoare la validitatea sau executarea
dispozitiilor testamentare;

2. cererile privitoare la mostenire si la sarcinile
acesteia, precum si cele privitoare la pretentiile pe care
mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia; "21/247"

mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia;

3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului
impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva
executorului testamentar.

(2) Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai
multe mosteniri deschise succesiv sunt de competenta
exclusiva a instantei ultimului domiciliu al oricaruia
dintre defuncti.
Cereri privitoare
la societati
Art. 119. – Cererile in materie de societate, pana la
sfarsitul lichidarii sau, dupa caz, pana la radierea
societatii, sunt de competenta exclusiva a instantei in
circumscriptia careia societatea isi are sediul principal.
Cereri privitoare
la insolventa sau
concordatul
preventiv
Art. 120. – Cererile in materia insolventei sau
concordatului preventiv sunt de competenta exclusiva a
tribunalului in a carui circumscriptie isi are sediul
debitorul.
Cererile impotriva
unui consumator
Art. 121. – Cererile formulate de un profesionist impotriva
unui consumator pot fi introduse numai la instanta
domiciliului consumatorului. Dispozitiile art. 126 alin.
(2) raman aplicabile.
CAPITOLUL III
Dispozitii speciale
Regimul regulilor
de competenta
Art. 122. – Reguli noi de competenta pot fi stabilite numai
prin modificarea normelor prezentului cod.
Cereri accesorii,
aditionale si
incidentale
Art. 123. – (1) Cererile accesorii, aditionale, precum si
cele incidentale se judeca de instanta competenta pentru
cererea principala, chiar daca ar fi de competenta
materiala sau teritoriala a altei instante judecatoresti,
cu exceptia cererilor prevazute la art. 120.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si atunci cand
competenta de solutionare a cererii principale este
stabilita de lege in favoarea unei sectii specializate sau
a unui complet specializat.

(3) Cand instanta este exclusiv competenta pentru una
dintre parti, ea va fi exclusiv competenta pentru toate
partile.
Aparari si
incidente
procedurale
Art. 124. – (1) Instanta competenta sa judece cererea
principala se va pronunta si asupra apararilor si
exceptiilor, in afara celor care constituie chestiuni
prejudiciale si care, potrivit legii, sunt de competenta
exclusiva a altei instante.

(2) Incidentele procedurale sunt solutionate de instanta in
fata careia se invoca, in afara de cazurile in care legea
prevede in mod expres altfel.
Cererea in
constatare
Art. 125. – In cererile pentru constatarea existentei sau
inexistentei unui drept, competenta instantei se determina
dupa regulile prevazute pentru cererile avand ca obiect
realizarea dreptului.
Alegerea de
competenta
Art. 126. – (1) Partile pot conveni in scris sau, in cazul
litigiilor nascute, si prin declaratie verbala in fata
instantei ca procesele privitoare la bunuri si la alte
drepturi de care acestea pot sa dispuna sa fie judecate de
alte instante decat acelea care, potrivit legii, ar fi
competente teritorial sa le judece, in afara de cazul cand
aceasta competenta este exclusiva.

(2) In litigiile din materia protectiei drepturilor
consumatorilor, precum si in alte cazuri prevazute de lege,
partile pot conveni alegerea instantei competente, in
conditiile prevazute la alin. (1), numai dupa nasterea
dreptului la despagubire. Orice conventie contrara este
considerata ca nescrisa.
Competenta
Art. 127. – (1) Daca un judecator are calitatea de
reclamant intr-o cerere de competenta instantei la care isi
desfasoara activitatea, va sesiza una dintre instantele "22/247"

Competenta
facultativa
judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia
oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de
apel in a carei circumscriptie se afla instanta la care isi
desfasoara activitatea.

(2) In cazul in care cererea se introduce impotriva unui
judecator care isi desfasoara activitatea la instanta
competenta sa judece cauza, reclamantul poate sesiza una
dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in
circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate
cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla
instanta care ar fi fost competenta, potrivit legii.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod
corespunzator si in cazul procurorilor, asistentilor
judiciari si grefierilor.
Incidente privind
arbitrajul
Art. 128. – Competenta ce revine instantelor judecatoresti
in legatura cu incidentele privind arbitrajul reglementat
de prezentul cod apartine in toate cazurile tribunalului in
circumscriptia caruia are loc arbitrajul.
CAPITOLUL IV
Incidente procedurale privitoare la competenta instantei
SECTIUNEA 1
Necompetenta si conflictele de competenta
Exceptia de
necompetenta
Art. 129. – (1) Necompetenta este de ordine publica sau
privata.

(2) Necompetenta este de ordine publica:

1. in cazul incalcarii competentei generale, cand procesul
nu este de competenta instantelor judecatoresti;

2. in cazul incalcarii competentei materiale, cand procesul
este de competenta unei instante de alt grad;

3. in cazul incalcarii competentei teritoriale exclusive,
cand procesul este de competenta unei alte instante de
acelasi grad si partile nu o pot inlatura.

(3) In toate celelalte cazuri, necompetenta este de ordine
privata.
Invocarea exceptiei
Art. 130. – (1) Necompetenta generala a instantelor
judecatoresti poate fi invocata de parti ori de catre
judecator in orice stare a pricinii.

(2) Necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica
trebuie invocata de parti ori de catre judecator la primul
termen de judecata la care partile sunt legal citate in
fata primei instante.

(3) Necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar
de catre parat prin intampinare sau, daca intampinarea nu
este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de
judecata la care partile sunt legal citate in fata primei
instante.

(4) Daca necompetenta nu este de ordine publica, partea
care a facut cererea la o instanta necompetenta nu va putea
cere declararea necompetentei.
Verificarea
competentei
Art. 131. – (1) La primul termen de judecata la care
partile sunt legal citate in fata primei instante,
judecatorul este obligat, din oficiu, sa verifice si sa
stabileasca daca instanta sesizata este competenta general,
material si teritorial sa judece pricina, consemnand in
cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru
care constata competenta instantei sesizate. Incheierea are
caracter interlocutoriu.

(2) In mod exceptional, in cazul in care pentru stabilirea
competentei sunt necesare lamuriri ori probe suplimentare,
judecatorul va pune aceasta chestiune in discutia partilor
si va acorda un singur termen in acest scop.
Solutionarea
Art. 132. – (1) Cand in fata instantei de judecata se pune
in discutie competenta acesteia, din oficiu sau la cererea "23/247"

Solutionarea
exceptiei
partilor, ea este obligata sa stabileasca instanta
judecatoreasca competenta ori, daca este cazul, un alt
organ cu activitate jurisdictionala competent.

(2) Daca instanta se declara competenta, va trece la
judecarea pricinii. Incheierea poate fi atacata numai odata
cu hotararea pronuntata in cauza.

(3) Daca instanta se declara necompetenta, hotararea nu
este supusa niciunei cai de atac, dosarul fiind trimis de
indata instantei judecatoresti competente sau, dupa caz,
altui organ cu activitate jurisdictionala competent.

(4) Daca instanta se declara necompetenta si respinge
cererea ca inadmisibila intrucat este de competenta unui
organ fara activitate jurisdictionala sau ca nefiind de
competenta instantelor romane, hotararea este supusa numai
recursului la instanta ierarhic superioara.
Conflictul de
competenta. Cazuri
Art. 133. – Exista conflict de competenta:
1. cand doua sau mai multe instante se declara deopotriva
competente sa judece acelasi proces;
2. cand doua sau mai multe instante si-au declinat reciproc
competenta de a judeca acelasi proces sau, in cazul
declinarilor succesive, daca ultima instanta investita isi
declina la randul sau competenta in favoarea uneia dintre
instantele care anterior s-au declarat necompetente.
Suspendarea
procesului
Art. 134. – Instanta inaintea careia s-a ivit conflictul de
competenta va suspenda din oficiu judecata cauzei si va
inainta dosarul instantei competente sa solutioneze
conflictul.
Solutionarea
conflictului de
competenta
Art. 135. – (1) Conflictul de competenta ivit intre doua
instante judecatoresti se solutioneaza de instanta imediat
superioara si comuna instantelor aflate in conflict.

(2) Nu se poate crea conflict de competenta cu Inalta Curte
de Casatie si Justitie. Hotararea de declinare a
competentei sau de stabilire a competentei pronuntata de
Inalta Curte de Casatie si Justitie este obligatorie pentru
instanta de trimitere.

(3) Conflictul de competenta ivit intre o instanta
judecatoreasca si un alt organ cu activitate
jurisdictionala se rezolva de instanta judecatoreasca
ierarhic superioara instantei in conflict.

(4) Instanta competenta sa judece conflictul va hotari, in
camera de consiliu, fara citarea partilor, printr-o
hotarare definitiva.
Dispozitii speciale
Art. 136. – (1) Dispozitiile prezentei sectiuni privitoare
la exceptia de necompetenta si la conflictul de competenta
se aplica prin asemanare si in cazul sectiilor specializate
ale aceleiasi instante judecatoresti, care se pronunta prin
incheiere.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(2) Conflictul se va solutiona de sectia instantei
stabilite potrivit art. 135 corespunzatoare sectiei
inaintea careia s-a ivit conflictul.

(3) Conflictul dintre doua sectii ale Inaltei Curti de
Casatie si Justitie se solutioneaza de Completul de 5
judecatori.

(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) se aplica in mod
corespunzator si in cazul completelor specializate.
Probele
administrate in
fata instantei
necompetente
Art. 137. – In cazul declararii necompetentei, dovezile
administrate in fata instantei necompetente raman castigate
judecatii si instanta competenta investita cu solutionarea
cauzei nu va dispune refacerea lor decat pentru motive
temeinice.
SECTIUNEA a 2-a "24/247"

Litispendenta si conexitatea
Exceptia
litispendentei
Art. 138. – (1) Nimeni nu poate fi chemat in judecata
pentru aceeasi cauza, acelasi obiect si de aceeasi parte,
inaintea mai multor instante competente sau chiar inaintea
aceleiasi instante, prin cereri distincte.

(2) Exceptia litispendentei poate fi invocata de parti sau
de instanta din oficiu in orice stare a procesului in fata
instantelor de fond.

(3) Cand instantele sunt de acelasi grad, exceptia se
invoca inaintea instantei sesizate ulterior. Daca exceptia
se admite, dosarul va fi trimis de indata primei instante
investite.

(4) Cand instantele sunt de grad diferit, exceptia se
invoca inaintea instantei de grad inferior. Daca exceptia
se admite, dosarul va fi trimis de indata instantei de fond
mai inalte in grad.

(5) Incheierea prin care s-a solutionat exceptia poate fi
atacata numai odata cu fondul.

(6) Cand unul dintre procese se judeca in recurs, iar
celalalt inaintea instantelor de fond, acestea din urma
sunt obligate sa suspende judecata pana la solutionarea
recursului.

(7) Dispozitiile alin. (2), (3) si (5) se aplica in mod
corespunzator si atunci cand procesele identice se afla pe
rolul aceleiasi instante.
Exceptia
conexitatii
Art. 139. – (1) Pentru asigurarea unei bune judecati, in
prima instanta este posibila conexarea mai multor procese
in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte
parti si al caror obiect si cauza au intre ele o stransa
legatura.

(2) Exceptia conexitatii poate fi invocata de parti sau din
oficiu cel mai tarziu la primul termen de judecata inaintea
instantei ulterior sesizate, care, prin incheiere, se va
pronunta asupra exceptiei. Incheierea poate fi atacata
numai odata cu fondul.

(3) Dosarul va fi trimis instantei mai intai
investite, in afara de cazul in care
reclamantul si paratul cer trimiterea lui la
una dintre celelalte instante. Daca instantele
sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va
face la instanta superioara in grad.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(4) Cand una dintre cereri este de competenta
exclusiva a unei instante, conexarea se face la
acea instanta. Dispozitiile art. 99 alin. (2)
sunt aplicabile.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(5) In orice stare a judecatii procesele conexate pot fi
disjunse si judecate separat, daca numai unul dintre ele
este in stare de judecata.
SECTIUNEA a 3-a
Stramutarea proceselor. Delegarea instantei
Temeiul stramutarii
Art. 140. – (1) Stramutarea procesului poate fi ceruta
pentru motive de banuiala legitima sau de siguranta
publica.

(2) Banuiala se considera legitima in cazurile in care
exista indoiala cu privire la impartialitatea judecatorilor "25/247"

din cauza circumstantelor procesului, calitatii partilor
ori unor relatii conflictuale locale.

(3) Constituie motiv de siguranta publica imprejurarile
exceptionale care presupun ca judecata procesului la
instanta competenta ar putea conduce la tulburarea ordinii
publice.
Cererea de
stramutare
Art. 141. – (1) Stramutarea pentru motiv de banuiala
legitima sau de siguranta publica se poate cere in orice
faza a procesului.

(2) Stramutarea pentru motiv de banuiala legitima poate fi
ceruta de catre partea interesata, iar cea intemeiata pe
motiv de siguranta publica, numai de catre procurorul
general de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie
si Justitie.
Instanta competenta
Art. 142. – (1) Cererea de stramutare intemeiata pe motiv
de banuiala legitima este de competenta curtii de apel,
daca instanta de la care se cere stramutarea este o
judecatorie sau un tribunal din circumscriptia acesteia.
Daca stramutarea se cere de la curtea de apel, competenta
de solutionare revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Cererea de stramutare se depune la instanta competenta sa o
solutioneze, care va instiinta de indata instanta de la
care s-a cerut stramutarea despre formularea cererii de
stramutare.
Dispozitiile art. 142 alin. (1) teza intai sunt
constitutionale in masura in care motivul de banuiala
legitima nu se raporteaza la calitatea de judecator la
curtea de apel a uneia dintre parti.
declarat neconstitutional

Decizie 558 din 2014-10-16 emis de
Curtea Constitutionala a Romaniei

(2) Cererea de stramutare intemeiata pe motive de siguranta
publica este de competenta Inaltei Curti de Casatie si
Justitie, care va instiinta, de indata, despre depunerea
cererii instanta de la care se cere stramutarea.

(3) La primirea cererii de stramutare, instanta competenta
sa o solutioneze va putea sa solicite dosarul cauzei.
Suspendarea
judecarii
procesului
Art. 143. – (1) La solicitarea celui interesat, completul
de judecata poate dispune, daca este cazul, suspendarea
judecarii procesului, cu darea unei cautiuni in cuantum de
1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi
dispusa in aceleasi conditii, fara citarea partilor, chiar
inainte de primul termen de judecata.

(2) Incheierea asupra suspendarii nu se motiveaza si nu
este supusa niciunei cai de atac.

(3) Masura suspendarii judecarii procesului va fi
comunicata de urgenta instantei de la care s-a cerut
stramutarea.
Judecarea cererii
Art. 144. – (1) Cererea de stramutare se judeca de urgenta,
in camera de consiliu, cu citarea partilor din proces.

(2) Hotararea asupra stramutarii se da fara motivare si
este definitiva.

(3) Instanta de la care s-a cerut stramutarea va fi
incunostintata, de indata, despre admiterea sau respingerea
cererii de stramutare.
Efectele admiterii
cererii
Art. 145. – (1) In caz de admitere a cererii de stramutare,
curtea de apel trimite procesul spre judecata unei alte
instante de acelasi grad din circumscriptia sa. Inalta
Curte de Casatie si Justitie va stramuta judecarea cauzei
la una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad
aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel
invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se
afla instanta de la care se cere stramutarea.
Dispozitiile art. 145 alin. (1) teza intai sunt
constitutionale in masura in care motivul de banuiala "26/247"

legitima nu se raporteaza la calitatea de judecator la
curtea de apel a uneia dintre parti.
declarat neconstitutional

Decizie 558 din 2014-10-16 emis de
Curtea Constitutionala a Romaniei

(2) Hotararea va arata in ce masura actele indeplinite de
instanta inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate. In
cazul in care instanta de la care s-a dispus stramutarea a
procedat intre timp la judecarea procesului, hotararea
pronuntata este desfiintata de drept prin efectul admiterii
cererii de stramutare.

(3) Apelul sau, dupa caz, recursul impotriva hotararii date
de instanta la care s-a stramutat procesul sunt de
competenta instantelor ierarhic superioare acesteia. In caz
de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre
rejudecare, atunci cand legea o prevede, se va face la o
instanta din circumscriptia celei care a solutionat calea
de atac.
Formularea unei noi
cereri de
stramutare
Art. 146. – (1) Stramutarea procesului nu poate fi ceruta
din nou, in afara de cazul in care noua cerere se
intemeiaza pe imprejurari necunoscute la data solutionarii
cererii anterioare sau ivite dupa solutionarea acesteia.

(2) Cererea de stramutare a cauzei introdusa cu
nerespectarea prevederilor alin. (1) este inadmisibila daca
pricina se afla pe rolul aceleiasi instante.
Delegarea instantei
Art. 147. – Cand, din cauza unor imprejurari exceptionale,
instanta competenta este impiedicata un timp mai indelungat
sa functioneze, Inalta Curte de Casatie si Justitie, la
cererea partii interesate, va desemna o alta instanta de
acelasi grad care sa judece procesul.
TITLUL IV
Actele de procedura
CAPITOLUL I
Forma cererilor
Conditiile generale
Art. 148. – (1) Orice cerere adresata instantelor
judecatoresti trebuie sa fie formulata in scris si sa
cuprinda indicarea instantei careia ii este adresata,
numele, prenumele, domiciliul sau resedinta partilor ori,
dupa caz, denumirea si sediul lor, numele si prenumele,
domiciliul sau resedinta reprezentantilor lor, daca este
cazul, obiectul, valoarea pretentiei, daca este cazul,
motivele cererii, precum si semnatura. De asemenea, cererea
va cuprinde, daca este cazul, si adresa electronica sau
coordonatele care au fost indicate in acest scop de parti,
precum numarul de telefon, numarul de fax ori altele
asemenea.

(2) Cererile adresate, personal sau prin reprezentant,
instantelor judecatoresti pot fi formulate si prin inscris
in forma electronica, daca sunt indeplinite conditiile
prevazute de lege.

(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile in mod
corespunzator si in cazul in care prezentul cod prevede
conditia formei scrise a sustinerilor, apararilor sau a
concluziilor partilor ori a altor acte de procedura
adresate instantelor judecatoresti.

(4) In cazurile anume prevazute de lege, cererile facute in
sedinta, la orice instanta, se pot formula si oral,
facandu-se mentiune despre aceasta in incheiere.

(5) Daca, din orice motive, cererea nu poate fi semnata la
termenul cand a fost depusa sau, dupa caz, la primul termen
ce urmeaza, judecatorul va stabili identitatea partii prin
unul dintre mijloacele prevazute de lege, ii va citi
continutul cererii si ii va lua consimtamantul cu privire
la aceasta. Despre toate acestea se va face mentiune in
incheiere.

(6) Cererile adresate instantelor judecatoresti se "27/247"

timbreaza, daca legea nu prevede altfel.
Numarul de
exemplare
Art. 149. – (1) Cand cererea urmeaza a fi comunicata, ea se
va face in atatea exemplare cate sunt necesare pentru
comunicare, in afara de cazurile in care partile au un
reprezentant comun sau partea figureaza in mai multe
calitati juridice, cand se va face intr-un singur exemplar.
In toate cazurile este necesar si un exemplar pentru
instanta.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod
corespunzator si in cazul prevazut la art. 148 alin. (4),
grefierul de sedinta fiind tinut sa intocmeasca din oficiu
copiile de pe incheiere necesare pentru comunicare.

(3) Daca obligatia prevazuta la alin. (1) nu este
indeplinita, instanta va putea indeplini din oficiu sau va
putea pune in sarcina oricareia dintre parti indeplinirea
acestei obligatii, pe cheltuiala partii care avea aceasta
obligatie.

(4) In cazul in care cererea a fost comunicata, potrivit
legii, prin fax sau prin posta electronica, grefierul de
sedinta este tinut sa intocmeasca din oficiu copii de pe
cerere, pe cheltuiala partii care avea aceasta obligatie.
Dispozitiile art. 154 alin. (6) raman aplicabile.
Inscrisurile
anexate
Art. 150. – (1) La fiecare exemplar al cererii se vor
alatura copii de pe inscrisurile de care partea intelege a
se folosi in proces.

(2) Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate
cu originalul.

(3) Se vor putea depune in copie numai partile din inscris
referitoare la proces, urmand ca instanta sa ordone, daca
va fi nevoie, infatisarea inscrisului in intregime.

(4) Cand inscrisurile sunt redactate intr-o limba straina,
ele se depun in copie certificata, insotite de traducerea
legalizata efectuata de un traducator autorizat. In cazul
in care nu exista un traducator autorizat pentru limba in
care sunt redactate inscrisurile in cauza, se pot folosi
traducerile realizate de persoane de incredere cunoscatoare
ale respectivei limbi, in conditiile legii speciale.

(5) Dispozitiile art. 149 se aplica in mod corespunzator.
Cererea formulata
prin reprezentant
Art. 151. – (1) Cand cererea este facuta prin mandatar, se
va alatura procura in original sau in copie legalizata.

(2) Avocatul si consilierul juridic vor depune
imputernicirea lor, potrivit legii.

(3) Reprezentantul legal va alatura o copie legalizata de
pe inscrisul doveditor al calitatii sale.

(4) Reprezentantii persoanelor juridice de drept privat vor
depune, in copie, un extras din registrul public in care
este mentionata imputernicirea lor.

(5) Organul de conducere sau, dupa caz, reprezentantul
desemnat al unei asociatii, societati ori altei entitati
fara personalitate juridica, infiintata potrivit legii, va
anexa, in copie legalizata, extrasul din actul care atesta
dreptul sau de reprezentare in justitie.
Cererea gresit
denumita
Art. 152. – Cererea de chemare in judecata sau pentru
exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca
poarta o denumire gresita.
CAPITOLUL II
Citarea si comunicarea actelor de procedura
Obligatia de a cita
partile
Art. 153. – (1) Instanta poate hotari asupra unei cereri
numai daca partile au fost citate ori s-au prezentat,
personal sau prin reprezentant, in afara de cazurile in
care prin lege se dispune altfel.
(2) Instanta va amana judecarea si va dispune sa se faca
citarea ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu "28/247"

citarea ori de cate ori constata ca partea care lipseste nu
a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute de lege,
sub sanctiunea nulitatii.
Organe competente
si modalitati de
comunicare
Art. 154. – (1) Comunicarea citatiilor si a tuturor actelor
de procedura se va face, din oficiu, prin agentii
procedurali ai instantei sau prin orice alt salariat al
acesteia, precum si prin agenti ori salariati ai altor
instante in ale caror circumscriptii se afla cel caruia i
se comunica actul.

(2) Comunicarea se face in plic inchis, la care se alatura
dovada de inmanare/procesul-verbal si instiintarea
prevazute la art. 163. Plicul va purta mentiunea "PENTRU
JUSTITIE. A SE INMANA CU PRIORITATE“.

(3) Instanta solicitata, cand i se cere sa indeplineasca
procedura de comunicare pentru alta instanta, este obligata
sa ia de indata masurile necesare, potrivit legii, si sa
trimita instantei solicitante dovezile de indeplinire a
procedurii.

(4) In cazul in care comunicarea potrivit alin. (1) nu este
posibila, aceasta se va face prin posta, cu scrisoare
recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire,
in plic inchis, la care se ataseaza dovada de
primire/procesul-verbal si instiintarea prevazute la art.
163.

(5) La cererea partii interesate si pe cheltuiala sa,
comunicarea actelor de procedura se va putea face in mod
nemijlocit prin executori judecatoresti, care vor fi tinuti
sa indeplineasca formalitatile procedurale prevazute in
prezentul capitol, sau prin servicii de curierat rapid, in
acest din urma caz dispozitiile alin. (4) fiind aplicabile
in mod corespunzator.

(6) Comunicarea citatiilor si a altor acte de procedura se
poate face de grefa instantei si prin telefax, posta
electronica sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea
textului actului si confirmarea primirii acestuia, daca
partea a indicat instantei datele corespunzatoare in acest
scop. In vederea confirmarii, instanta, odata cu actul de
procedura, va comunica un formular care va contine:
denumirea instantei, data comunicarii, numele grefierului
care asigura comunicarea si indicarea actelor comunicate;
formularul va fi completat de catre destinatar cu data
primirii, numele in clar si semnatura persoanei insarcinate
cu primirea corespondentei si va fi expediat instantei prin
telefax, posta electronica sau prin alte mijloace.

(7) Instanta va verifica efectuarea procedurilor de citare
si comunicare dispuse pentru fiecare termen si, cand este
cazul, va lua masuri de refacere a acestor proceduri,
precum si pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura
instiintarea partilor pentru infatisarea la termen.

(8) In scopul obtinerii datelor si informatiilor necesare
realizarii procedurii de comunicare a citatiilor, a altor
acte de procedura, precum si indeplinirii oricarei
atributii proprii activitatii de judecata, instantele au
drept de acces direct la bazele de date electronice sau la
alte sisteme de informare detinute de autoritati si
institutii publice. Acestea au obligatia de a lua masurile
necesare in vederea asigurarii accesului direct al
instantelor la bazele de date electronice si sistemele de
informare detinute.
Locul citarii
Art. 155. – (1) Vor fi citati:

1. statul, prin Ministerul Finantelor Publice sau alte
organe anume desemnate in acest scop de lege, la sediul
acestora;

2. unitatile administrativ-teritoriale si celelalte
persoane juridice de drept public, prin cei insarcinati sa "29/247"

le reprezinte in justitie, la sediul acestora;

3. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentantii
lor, la sediul principal sau, atunci cand este cazul, la
sediul dezmembramantului lor;

4. asociatiile, societatile si alte entitati fara
personalitate juridica constituite potrivit legii, prin
reprezentantul desemnat, la sediul sau domiciliul acestuia;

5. cei supusi procedurii insolventei, precum si creditorii
acestora, la domiciliul sau, dupa caz, la sediul acestora;
dupa deschiderea procedurii, citarea va fi efectuata
potrivit legii speciale;

6. persoanele fizice, la domiciliul lor; in cazul in care
nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la resedinta
cunoscuta ori la locul ales de ele; in lipsa acestora,
citarea poate fi facuta la locul cunoscut unde isi
desfasoara permanent activitatea curenta;

7. incapabilii sau cei cu capacitate de exercitiu
restransa, prin reprezentantii sau ocrotitorii lor legali,
la domiciliul ori sediul acestora, dupa caz; in caz de
numire a unui curator special, potrivit art. 58, citarea se
va face prin acest curator, la sediul sau profesional;

8. bolnavii internati in unitati sanitare, la administratia
acestora;

9. militarii incazarmati, la unitatea din care fac parte,
prin comandamentul acesteia;

10. cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau
fluviale, alta decat militara, daca nu au domiciliul
cunoscut, la capitania portului unde este inregistrata
nava;

11. detinutii, la administratia locului de detinere;

12. personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor
consulare si cetatenii romani trimisi sa lucreze in cadrul
personalului organizatiilor internationale, precum si
membrii de familie care locuiesc cu ei, cat timp se afla in
strainatate, prin Ministerul Afacerilor Externe; alti
cetateni romani, aflati in strainatate in interes de
serviciu, inclusiv membrii familiilor care ii insotesc,
prin organele centrale care i-au trimis sau in subordinea
carora se afla unitatea care i-a trimis in strainatate;

13. persoanele care se afla in strainatate, altele decat
cele prevazute la pct. 12, daca au domiciliul sau resedinta
cunoscuta, printr-o citatie scrisa trimisa cu scrisoare
recomandata cu continut declarat si confirmare de primire,
recipisa de predare a scrisorii la posta romana, in
cuprinsul careia vor fi mentionate actele ce se expediaza,
tinand loc de dovada a indeplinirii procedurii, daca prin
tratate sau conventii internationale la care este parte
Romania ori prin acte normative speciale nu se prevede
altfel. Daca domiciliul sau resedinta celor aflati in
strainatate nu este cunoscut/cunoscuta, citarea se face
potrivit art. 167. In toate cazurile, daca cei aflati in
strainatate au mandatar cunoscut in tara, va fi citat numai
acesta din urma;

14. cei cu domiciliul sau resedinta necunoscuta, potrivit
art. 167;

15. mostenitorii, pana la intervenirea lor in proces,
printr-un curator special numit de instanta, la domiciliul
acestuia.

(2) In cazurile prevazute la alin. (1) pct. 1 si 2, statul,
prin Ministerul Finantelor Publice, unitatile
administrativ-teritoriale, precum si celelalte persoane
juridice de drept public isi pot alege un sediu procesual
la care vor fi comunicate toate actele de procedura. "30/247"

Obligatia alegerii
locului citarii
Art. 156. – Persoanele care se afla in strainatate, citate
potrivit art. 155 alin. (1) pct. 12 si 13 pentru primul
termen de judecata, vor fi instiintate prin citatie ca au
obligatia de a-si alege un domiciliu in Romania unde
urmeaza sa li se faca toate comunicarile privind procesul.
In cazul in care acestea nu se conformeaza, comunicarile li
se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare
la posta romana a scrisorii, in cuprinsul careia vor fi
mentionate actele ce se expediaza, tinand loc de dovada de
indeplinire a procedurii.
Cuprinsul citatiei
Art. 157. – (1) Citatia va cuprinde:

a) denumirea instantei, sediul ei si, cand este cazul, alt
loc decat sediul instantei unde urmeaza sa se desfasoare
judecarea procesului;

b) data emiterii citatiei;

c) numarul dosarului;

d) anul, luna, ziua si ora infatisarii;

e) numele si prenumele sau denumirea, dupa caz, ale/a celui
citat, precum si locul unde se citeaza;

f) calitatea celui citat;

g) numele si prenumele sau denumirea, dupa caz, ale/a
partii potrivnice si obiectul cererii;

h) indicarea, daca este cazul, a taxei judiciare de timbru
si a timbrului judiciar datorate de cel citat;

i) mentiunea ca, prin inmanarea citatiei, sub semnatura de
primire, personal ori prin reprezentant legal sau
conventional ori prin functionarul sau persoana insarcinata
cu primirea corespondentei pentru un termen de judecata,
cel citat este considerat ca are in cunostinta si termenele
de judecata ulterioare aceluia pentru care citatia i-a fost
inmanata;

j) alte mentiuni prevazute de lege sau stabilite de
instanta;

k) stampila instantei si semnatura grefierului.

(2) In citatie se mentioneaza, cand este cazul, orice date
necesare pentru stabilirea adresei celui citat, precum si
daca citarea se face cu chemarea la interogatoriu sau daca
cel citat este obligat sa prezinte anumite inscrisuri ori
daca i se comunica odata cu citatia alte acte de procedura.
In cazurile in care intampinarea nu este obligatorie, in
citatie se va mentiona obligatia paratului de a-si pregati
apararea pentru primul termen de judecata, propunand
probele de care intelege sa se foloseasca, sub sanctiunea
prevazuta de lege, care va fi indicata expres.

(3) Cerintele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) si k)
sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.
Alegerea locului
citarii si al
comunicarii altor
acte de procedura
Art. 158. – (1) In caz de alegere de domiciliu sau, dupa
caz, de sediu, daca partea a aratat si persoana insarcinata
cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se
va face la acea persoana, iar in lipsa unei asemenea
mentiuni, comunicarea se va face, dupa caz, potrivit art.
155 sau 156.

(2) Partea poate alege ca toate actele de procedura sa ii
fie comunicate la casuta postala.
Termenul pentru
inmanarea citatiei
Art. 159. – Citatia si celelalte acte de procedura, sub
sanctiunea nulitatii, vor fi inmanate partii cu cel putin 5
zile inaintea termenului de judecata. In cazuri urgente sau
atunci cand legea prevede in mod expres, judecatorul poate
dispune scurtarea termenului de inmanare a citatiei ori
actului de procedura, despre aceasta facandu-se mentiune in
citatie sau in actul de procedura.
Art. 160. – (1) Daca partea prezenta in instanta, personal "31/247"

Invocarea si
inlaturarea
neregularitatilor
privind citarea
sau prin reprezentant, nu a primit citatia sau a primit-o
intr-un termen mai scurt decat cel prevazut la art. 159 ori
exista o alta cauza de nulitate privind citatia sau
procedura de inmanare a acesteia, procesul se amana, la
cererea partii interesate.

(2) Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi
luata in considerare in cazul in care, potrivit alin. (1),
nu s-a cerut amanarea procesului, precum si in cazul in
care partea lipsa la termenul la care s-a produs
neregularitatea nu a invocat-o la termenul urmator
producerii ei, daca la acest termen ea a fost prezenta sau
legal citata.

(3) In lipsa partii nelegal citate, neregularitatea privind
procedura de citare a acesteia poate fi invocata si de
celelalte parti ori din oficiu, insa numai la termenul la
care ea s-a produs.
Inmanarea facuta
personal celui
citat
Art. 161. – (1) Inmanarea citatiei si a tuturor actelor de
procedura se face personal celui citat, la locul citarii
stabilit potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6.

(2) Inmanarea se poate face oriunde se afla cel citat.

(3) Pentru cei care locuiesc in hotel sau camin, citatia se
preda, in lipsa lor, administratorului hotelului ori
asezamantului, iar, in lipsa acestuia, portarului ori celui
care in mod obisnuit il inlocuieste.

(4) Pentru cei care se gasesc sub arme, citatia se
inmaneaza la unitatea din care fac parte.

(5) Celor care alcatuiesc echipajul unei nave maritime sau
fluviale, in lipsa unui domiciliu cunoscut, inmanarea se
face la capitania portului unde se gaseste inregistrata
nava.

(6) Pentru detinuti, inmanarea se face la administratia
inchisorii.

(7) Pentru bolnavii aflati in spitale, sanatorii sau alte
asemenea asezaminte de asistenta medicala ori sociala,
inmanarea se face la administratia acestora.
Inmanarea facuta
altor persoane
Art. 162. – (1) Inmanarea citatiilor si a tuturor actelor
de procedura in cazurile prevazute la art. 155 alin. (1)
pct. 1-5 si pct. 12 sau atunci cand actul urmeaza sa fie
inmanat unui avocat, notar public ori executor judecatoresc
se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu
primirea corespondentei, care va semna dovada. In lipsa
acestora, inmanarea citatiei sau a actelor de procedura se
va face administratorului cladirii, iar, in lipsa,
paznicului sau agentului de paza, care va semna procesul-
verbal intocmit in acest scop de catre agent, dupa ce
acesta din urma a certificat in prealabil identitatea si
calitatea sa.

(2) In cazurile prevazute la art. 161 alin. (4)-(7),
unitatea unde se afla cel citat ii va inmana de indata
acestuia citatia ori, dupa caz, actul de procedura
comunicat sub luare de dovada, certificandu-i semnatura sau
aratand motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura
lui. In acest din urma caz se va proceda potrivit alin.
(1). Dovada se va preda agentului ori va fi trimisa direct
instantei, daca inmanarea citatiei nu s-a putut face de
indata.
Procedura de
comunicare
Art. 163. – (1) Comunicarea citatiei se va face persoanei
in drept sa o primeasca, care va semna dovada de inmanare
certificata de agentul insarcinat cu inmanarea.

(2) Daca destinatarul primeste citatia, dar refuza sa
semneze dovada de inmanare ori, din motive intemeiate, nu o
poate semna, agentul va intocmi un proces-verbal in care va
arata aceste imprejurari.
(3) Daca destinatarul refuza sa primeasca citatia, agentul "32/247"

o va depune in cutia postala. In lipsa cutiei postale, va
afisa pe usa locuintei destinatarului o instiintare care
trebuie sa cuprinda:

a) anul, luna, ziua si ora cand depunerea sau, dupa caz,
afisarea a fost facuta;

b) numele si prenumele celui care a facut depunerea sau,
dupa caz, afisarea si functia acestuia;

c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz,
resedinta, respectiv sediul celui instiintat;

d) numarul dosarului in legatura cu care se face
instiintarea si denumirea instantei pe rolul careia se afla
dosarul, cu indicarea sediului acesteia;

e) aratarea actelor de procedura despre a caror comunicare
este vorba;

f) mentiunea ca dupa o zi, dar nu mai tarziu de 7 zile de
la afisarea instiintarii ori, cand exista urgenta, nu mai
tarziu de 3 zile, destinatarul este in drept sa se prezinte
la sediul instantei de judecata pentru a i se comunica
citatia. Cand domiciliul sau resedinta ori, dupa caz,
sediul acestuia nu se afla in localitatea unde instanta de
judecata isi are sediul, instiintarea va cuprinde mentiunea
ca pentru a i se comunica citatia destinatarul este in
drept sa se prezinte la sediul primariei in a carei raza
teritoriala locuieste sau isi are sediul;

g) mentiunea ca, in cazul in care, fara motive temeinice,
destinatarul nu se prezinta pentru comunicarea citatiei in
interiorul termenului de 7 zile sau, dupa caz, al
termenului de 3 zile prevazut la lit. f), citatia se
considera comunicata la implinirea acestui termen;

h) semnatura celui care a depus sau a afisat instiintarea.

(4) Mentiunile de la alin. (3) lit. c)-g) se completeaza de
catre grefa instantei. Termenele prevazute la alin. (3)
lit. f) si g) se calculeaza zi cu zi.

(5) Despre imprejurarile aratate la alin. (3) agentul va
intocmi un proces-verbal, care va cuprinde mentiunile
aratate la art. 164, acesta facand dovada pana la
inscrierea in fals cu privire la faptele constatate
personal de cel care l-a incheiat.

(6) Daca destinatarul nu este gasit la domiciliu ori
resedinta sau, dupa caz, sediu, agentul ii va inmana
citatia unei persoane majore din familie sau, in lipsa,
oricarei alte persoane majore care locuieste cu
destinatarul ori care, in mod obisnuit, ii primeste
corespondenta.

(7) Cand destinatarul locuieste intr-un hotel sau intr-o
cladire compusa din mai multe apartamente si nu este gasit
la aceasta locuinta a sa, agentul ii va comunica citatia
administratorului, portarului sau celui care, in mod
obisnuit, il inlocuieste. In aceste cazuri, persoana care
primeste citatia va semna dovada de primire, agentul
certificandu-i identitatea si semnatura si incheind un
proces-verbal cu privire la aceste imprejurari.
Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator.

(8) In cazul in care lipsesc persoanele prevazute la alin.
(6) si (7), precum si atunci cand acestea, desi prezente,
refuza sa primeasca actul, sunt aplicabile dispozitiile
alin. (3)-(5).

(9) In cazurile prevazute la alin. (3) si (8), agentul are
obligatia ca, in termen de cel mult 24 de ore de la
depunerea sau afisarea instiintarii, sa depuna citatia,
precum si procesul-verbal prevazut la alin. (5), la sediul
instantei de judecata care a emis citatia ori, dupa caz, la
cel al primariei in raza careia destinatarul locuieste sau
isi are sediul, urmand ca acestea sa comunice citatia. "33/247"

(10) Cand partii sau reprezentantului ei i s-a inmanat
citatia de catre functionarul anume desemnat in cadrul
primariei, acesta are obligatia ca, in termen de cel mult
24 ore de la inmanare, sa inainteze instantei de judecata
dovada de inmanare prevazuta la alin. (1), precum si
procesul-verbal prevazut la alin. (5).

(11) Cand termenul prevazut la alin. (3) lit. f) s-a
implinit fara ca partea sau un reprezentant al ei sa se
prezinte la primarie pentru a i se inmana citatia,
functionarul anume insarcinat din cadrul primariei va
inainta instantei de judecata, de indata, citatia ce
trebuia comunicata, precum si procesul-verbal prevazut la
alin. (5).

(12) Dispozitiile prezentului articol se aplica si la
comunicarea sau notificarea oricarui alt act de procedura.
Cuprinsul dovezii
de inmanare si
al procesului-
verbal
Art. 164. – (1) Dovada de inmanare a citatiei sau a altui
act de procedura ori, dupa caz, procesul-verbal va
cuprinde:
a) anul, luna, ziua si ora cand dovada a fost luata sau
procesul-verbal a fost intocmit;
b) numele, prenumele si functia agentului, precum si, daca
este cazul, ale functionarului de la primarie;
c) numele si prenumele sau denumirea, dupa caz, si
domiciliul ori sediul destinatarului, cu aratarea numarului
etajului, apartamentului sau camerei, daca cel citat
locuieste intr-o cladire cu mai multe etaje ori apartamente
sau in hotel, precum si daca actul de procedura a fost
inmanat la locuinta sa, depus in cutia postala ori afisat
pe usa locuintei. Daca actul de procedura a fost inmanat in
alt loc, se va face mentiune despre aceasta;
d) numele, prenumele si calitatea celui caruia i s-a facut
inmanarea, in cazul in care actul de procedura a fost
inmanat altei persoane decat destinatarului;
e) denumirea instantei de la care emana citatia ori alt act
de procedura si numarul dosarului;
f) semnatura celui care a primit citatia sau alt act de
procedura, precum si semnatura agentului sau, dupa caz,
functionarului de la primarie care o certifica, iar in
cazul in care se intocmeste proces-verbal, semnatura
agentului, respectiv a functionarului primariei.
(2) Procesul-verbal va cuprinde, de asemenea, si aratarea
motivelor pentru care a fost intocmit.
(3) Cerintele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) si f)
sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.
(4) Mentiunile din procesul-verbal privitoare la faptele
constatate personal de cel care l-a intocmit nu pot fi
combatute decat prin procedura inscrierii in fals.
Data indeplinirii
procedurii
Art. 165. – Procedura se socoteste indeplinita:

1. la data semnarii dovezii de inmanare ori, dupa caz, a
incheierii procesului-verbal prevazut la art. 164,
indiferent daca partea a primit sau nu citatia ori alt act
de procedura personal;

2. in cazul citarii ori comunicarii altui act de procedura
efectuate prin posta sau curierat rapid, potrivit art. 154
alin. (4) si (5), procedura se socoteste indeplinita la
data semnarii de catre parte a confirmarii de primire ori a
consemnarii, potrivit art. 163, de catre functionarul
postal sau de catre curier a refuzului acesteia de a primi
corespondenta;

3. in cazul citarii sau comunicarii altui act de procedura
efectuate potrivit art. 154 alin. (6), procedura se
socoteste indeplinita la data aratata pe copia imprimata a "34/247"

confirmarii expedierii, certificata de grefierul care a
facut transmisiunea.
Imposibilitatea de
a comunica actul de
procedura
Art. 166. – Cand comunicarea actelor de procedura nu se
poate face deoarece imobilul a fost demolat, a devenit
nelocuibil sau de neintrebuintat ori destinatarul actului
nu mai locuieste in imobilul respectiv sau atunci cand
comunicarea nu poate fi facuta din alte motive
asemanatoare, agentul va raporta cazul grefei instantei
spre a instiinta din timp partea care a cerut comunicarea
despre aceasta imprejurare si a-i pune in vedere sa faca
demersuri pentru a obtine noua adresa unde urmeaza a se
face comunicarea.
Citarea prin
publicitate
Art. 167. – (1) Cand reclamantul invedereaza, motivat, ca,
desi a facut tot ce i-a stat in putinta, nu a reusit sa
afle domiciliul paratului sau un alt loc unde ar putea fi
citat potrivit legii, instanta va putea incuviinta citarea
acestuia prin publicitate.

(2) Citarea prin publicitate se face afisandu-se citatia la
usa instantei, pe portalul instantei de judecata competente
si la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. In
cazurile in care apreciaza ca este necesar, instanta va
dispune si publicarea citatiei in Monitorul Oficial al
Romaniei sau intrun ziar central de larga raspandire.

(3) Odata cu incuviintarea citarii prin publicitate,
instanta va numi un curator dintre avocatii baroului,
potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru
reprezentarea intereselor paratului.

(4) Procedura se socoteste indeplinita in a 15-a zi de la
publicarea citatiei, potrivit dispozitiilor alin. (2).

(5) Daca cel citat se infatiseaza si dovedeste ca a fost
citat prin publicitate cu rea-credinta, toate actele de
procedura ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi
anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin
publicitate va fi sanctionat potrivit dispozitiilor art.
187 alin. (1) pct. 1 lit. c).
Afisarea
Art. 168. – Cand legea sau instanta dispune ca citarea
partilor sau comunicarea anumitor acte de procedura sa se
faca prin afisare, aceasta afisare se va face la instanta
de catre grefier, iar in afara instantei, de agentii
insarcinati cu comunicarea actelor de procedura, incheindu-
se un proces-verbal, potrivit art. 164, ce se va depune la
dosar.
Comunicarea intre
avocati sau
consilieri juridici
Art. 169. – Dupa sesizarea instantei, daca partile au
avocat sau consilier juridic, cererile, intampinarile ori
alte acte se pot comunica direct intre acestia. In acest
caz, cel care primeste cererea va atesta primirea pe insusi
exemplarul care urmeaza a fi depus la instanta sau, dupa
caz, prin orice alte mijloace care asigura indeplinirea
acestei proceduri.
Comunicarea in
instanta
Art. 170. – (1) Partea prezenta in instanta personal, prin
avocat sau prin alt reprezentant este obligata sa primeasca
actele de procedura si orice inscris folosit in proces care
i se comunica in sedinta. Daca se refuza primirea, actele
si inscrisurile se considera comunicate prin depunerea lor
la dosar, de unde, la cerere, partea le poate primi sub
semnatura.

(2) Partea are dreptul sa ridice si intre termene, sub
semnatura, actele de procedura si inscrisurile prevazute la
alin. (1).
Zilele de
comunicare
Art. 171. – Cand comunicarea actelor de procedura se face
prin agenti procedurali, ei nu vor putea instrumenta decat
in zilele lucratoare intre orele 7,00-20,00, iar in cazuri
urgente, si in zilele nelucratoare sau de sarbatori legale,
dar numai cu incuviintarea presedintelui instantei. "35/247"

Schimbarea locului
citarii
Art. 172. – Daca in cursul procesului una dintre parti si-a
schimbat locul unde a fost citata, ea este obligata sa
incunostinteze instanta, indicand locul unde va fi citata
la termenele urmatoare, precum si partea adversa prin
scrisoare recomandata, a carei recipisa de predare se va
depune la dosar odata cu cererea prin care se instiinteaza
instanta despre schimbarea locului citarii. In cazul in
care partea nu face aceasta incunostintare, procedura de
citare pentru aceeasi instanta este valabil indeplinita la
vechiul loc de citare.
Comunicarea catre
alti participanti
Art. 173. – Citarea martorilor, expertilor, traducatorilor,
interpretilor ori a altor participanti in proces, precum
si, cand este cazul, comunicarea actelor de procedura
adresate acestora sunt supuse dispozitiilor prezentului
capitol, care se aplica in mod corespunzator.
CAPITOLUL III
Nulitatea actelor de procedura
Notiune si
clasificare
Art. 174. – (1) Nulitatea este sanctiunea care lipseste
total sau partial de efecte actul de procedura efectuat cu
nerespectarea cerintelor legale, de fond sau de forma.

(2) Nulitatea este absoluta atunci cand cerinta
nerespectata este instituita printr-o norma care ocroteste
un interes public.

(3) Nulitatea este relativa in cazul in care cerinta
nerespectata este instituita printr-o norma care ocroteste
un interes privat.
Nulitatea
conditionata
Art. 175. – (1) Actul de procedura este lovit de nulitate
daca prin nerespectarea cerintei legale s-a adus partii o
vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin
desfiintarea acestuia.

(2) In cazul nulitatilor expres prevazute de lege,
vatamarea este prezumata, partea interesata putand face
dovada contrara.
Nulitatea
neconditionata
Art. 176. – Nulitatea nu este conditionata de existenta
unei vatamari in cazul incalcarii dispozitiilor legale
referitoare la:

1. capacitatea procesuala;

2. reprezentarea procesuala;

3. competenta instantei;

4. compunerea sau constituirea instantei;

5. publicitatea sedintei de judecata;

6. alte cerinte legale extrinseci actului de procedura,
daca legea nu dispune altfel.
Indreptarea
neregularitatilor
actului de
procedura
Art. 177. – (1) Ori de cate ori este posibila inlaturarea
vatamarii fara anularea actului, judecatorul va dispune
indreptarea neregularitatilor actului de procedura.
(2) Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperita daca
a intervenit decaderea ori o alta sanctiune procedurala sau
daca se produce ori subzista o vatamare.
(3) Actul de procedura nu va fi anulat daca pana la
momentul pronuntarii asupra exceptiei de nulitate a
disparut cauza acesteia.
Invocarea nulitatii
Art. 178. – (1) Nulitatea absoluta poate fi invocata de
orice parte din proces, de judecator sau, dupa caz, de
procuror, in orice stare a judecatii cauzei, daca legea nu
prevede altfel.

(2) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de partea
interesata si numai daca neregularitatea nu a fost cauzata
prin propria fapta.

(3) Daca legea nu prevede altfel, nulitatea relativa
trebuie invocata: "36/247"

a) pentru neregularitatile savarsite pana la inceperea
judecatii, prin intampinare sau, daca intampinarea nu este
obligatorie, la primul termen de judecata;

b) pentru neregularitatile savarsite in cursul judecatii,
la termenul la care s-a savarsit neregularitatea sau, daca
partea nu este prezenta, la termenul de judecata imediat
urmator si inainte de a pune concluzii pe fond.

(4) Partea interesata poate renunta, expres sau tacit, la
dreptul de a invoca nulitatea relativa.

(5) Toate cauzele de nulitate a actelor de procedura deja
efectuate trebuie invocate deodata, sub sanctiunea
decaderii partii din dreptul de a le mai invoca.
Efectele nulitatii
Art. 179. – (1) Actul de procedura nul sau anulabil este
desfiintat, in tot sau in parte, de la data indeplinirii
lui.

(2) Daca este cazul, instanta dispune refacerea actului de
procedura, cu respectarea tuturor conditiilor de
validitate.

(3) Desfiintarea unui act de procedura atrage si
desfiintarea actelor de procedura urmatoare, daca acestea
nu pot avea o existenta de sine statatoare.

(4) Nulitatea unui act de procedura nu impiedica faptul ca
acesta sa produca alte efecte juridice decat cele care
decurg din natura lui proprie.
TITLUL V
Termenele procedurale
Stabilirea
termenelor
Art. 180. – (1) Termenele procedurale sunt stabilite de
lege ori de instanta si reprezinta intervalul de timp in
care poate fi indeplinit un act de procedura sau in care
este interzis sa se indeplineasca un act de procedura.

(2) In cazurile prevazute de lege, termenul este
reprezentat de data la care se indeplineste un anumit act
de procedura.

(3) In cazurile in care legea nu stabileste ea insasi
termenele pentru indeplinirea unor acte de procedura,
fixarea lor se face de instanta. La fixarea termenului,
aceasta va tine seama si de natura urgenta a procesului.
Calculul termenelor
Art. 181. – (1) Termenele, in afara de cazul in care legea
dispune altfel, se calculeaza dupa cum urmeaza:
1. cand termenul se socoteste pe ore, acesta incepe sa
curga de la ora zero a zilei urmatoare;
2. cand termenul se socoteste pe zile, nu intra in calcul
ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ziua cand
acesta se implineste;
3. cand termenul se socoteste pe saptamani, luni sau ani,
el se implineste in ziua corespunzatoare din ultima
saptamana ori luna sau din ultimul an. Daca ultima luna nu
are zi corespunzatoare celei in care termenul a inceput sa
curga, termenul se implineste in ultima zi a acestei luni.
(2) Cand ultima zi a unui termen cade intr-o zi
nelucratoare, termenul se prelungeste pana in prima zi
lucratoare care urmeaza.
Implinirea
termenului
Art. 182. – (1) Termenul care se socoteste pe zile,
saptamani, luni sau ani se implineste la ora 24,00 a
ultimei zile in care se poate indeplini actul de procedura.
(2) Cu toate acestea, daca este vorba de un act ce trebuie
depus la instanta sau intr-un alt loc, termenul se va
implini la ora la care activitatea inceteaza in acel loc in
mod legal, dispozitiile art. 183 fiind aplicabile.
Art. 183. – (1) Actul de procedura depus inauntrul
termenului prevazut de lege prin scrisoare recomandata la
oficiul postal sau depus la un serviciu de curierat rapid
ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a
fi facut in termen. "37/247"

Actele depuse la
posta, servicii
specializate de
curierat, unitati
militare sau locuri
de detinere
(2) Actul depus de partea interesata inauntrul termenului
prevazut de lege la unitatea militara ori la administratia
locului de detinere unde se afla aceasta parte este, de
asemenea, considerat ca facut in termen.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), recipisa
oficiului postal, precum si inregistrarea ori atestarea
facuta, dupa caz, de serviciul de curierat rapid, de
serviciul specializat de comunicare, de unitatea militara
sau de administratia locului de detinere, pe actul depus,
servesc ca dovada a datei depunerii actului de catre partea
interesata.
Curgerea
termenului.
Prelungirea
acestuia
Art. 184. – (1) Termenele incep sa curga de la data
comunicarii actelor de procedura, daca legea nu dispune
altfel.
(2) Se considera ca actul a fost comunicat partii si in
cazul in care aceasta a primit sub semnatura copie de pe
act, precum si in cazul in care ea a cerut comunicarea
actului unei alte parti.
(3) Termenul procedural nu incepe sa curga, iar daca a
inceput sa curga mai inainte, se intrerupe fata de cel
lipsit de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de
exercitiu restransa, cat timp nu a fost desemnata o
persoana care, dupa caz, sa il reprezinte sau sa il asiste.
(4) Termenul procedural se intrerupe si un nou termen
incepe sa curga de la data noii comunicari in urmatoarele
cazuri:
1. cand a intervenit moartea uneia dintre parti; in acest
caz, se face din nou o singura comunicare la ultimul
domiciliu al partii decedate, pe numele mostenirii, fara sa
se arate numele si calitatea fiecarui mostenitor;
2. cand a intervenit moartea reprezentantului partii; in
acest caz, se face din nou o singura comunicare partii.
Nerespectarea
termenului.
Sanctiuni
Art. 185. – (1) Cand un drept procesual trebuie exercitat
intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage
decaderea din exercitarea dreptului, in afara de cazul in
care legea dispune altfel. Actul de procedura facut peste
termen este lovit de nulitate.
(2) In cazul in care legea opreste indeplinirea unui act de
procedura inauntrul unui termen, actul facut inaintea
implinirii termenului poate fi anulat la cererea celui
interesat.
Repunerea in termen
Art. 186. – (1) Partea care a pierdut un termen procedural
va fi repusa in termen numai daca dovedeste ca intarzierea
se datoreaza unor motive temeinic justificate.
(2) In acest scop, partea va indeplini actul de procedura
in cel mult 15 zile de la incetarea impiedicarii, cerand
totodata repunerea sa in termen. In cazul exercitarii
cailor de atac, aceasta durata este aceeasi cu cea
prevazuta pentru exercitarea caii de atac.
(3) Cererea de repunere in termen va fi rezolvata de
instanta competenta sa solutioneze cererea privitoare la
dreptul neexercitat in termen.
TITLUL VI
Amenzi judiciare si despagubiri
Incalcarea
obligatiilor
privind
desfasurarea
procesului.
Sanctiuni
Art. 187. – (1) Daca legea nu prevede altfel, instanta,
potrivit dispozitiilor prezentului articol, va putea
sanctiona urmatoarele fapte savarsite in legatura cu
procesul, astfel:
1. cu amenda judiciara de la 100 lei la 1.000 lei:
a) introducerea, cu rea-credinta, a unor cereri principale,
accesorii, aditionale sau incidentale, precum si pentru
exercitarea unei cai de atac, vadit netemeinice;
b) formularea, cu rea-credinta, a unei cereri de recuzare
sau de stramutare;
c) obtinerea, cu rea-credinta, a citarii prin publicitate a
oricarei parti; "38/247"

d) obtinerea, cu rea-credinta, de catre reclamantul caruia
i s-a respins cererea a unor masuri asiguratorii prin care
paratul a fost pagubit;
e) contestarea, cu rea-credinta, de catre autorul ei a
scrierii sau semnaturii unui inscris ori a autenticitatii
unei inregistrari audio sau video;

f) refuzul partii de a se prezenta la sedinta de informare
cu privire la avantajele medierii, in situatiile in care a
acceptat, potrivit legii;
2. cu amenda judiciara de la 50 lei la 700 lei:
a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul
acestuia de a depune marturie cand este prezent in
instanta, in afara de cazul in care acesta este minor;
b) neaducerea, la termenul fixat de instanta, a martorului
incuviintat, de catre partea care, din motive imputabile,
nu si-a indeplinit aceasta obligatie;
c) neprezentarea avocatului, care nu si-a asigurat
substituirea sa de catre un alt avocat, a reprezentantului
sau a celui care asista partea ori nerespectarea de catre
acestia a indatoririlor stabilite de lege sau de catre
instanta, daca in acest mod s-a cauzat amanarea judecarii
procesului;
d) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea
lucrarii in mod nejustificat la termenul fixat ori refuzul
de a da lamuririle cerute;
e) neluarea de catre conducatorul unitatii in cadrul careia
urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare
pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a
expertizei, precum si impiedicarea de catre orice persoana
a efectuarii expertizei in conditiile legii;
f) neprezentarea unui inscris sau a unui bun de catre cel
care il detine, la termenul fixat in acest scop de
instanta;
g) refuzul sau omisiunea unei autoritati ori a altei
persoane de a comunica, din motive imputabile ei, la
cererea instantei si la termenul fixat in acest scop,
datele care rezulta din actele si evidentele ei;
h) cauzarea amanarii judecarii sau executarii silite de
catre cel insarcinat cu indeplinirea actelor de procedura;
i) impiedicarea in orice mod a exercitarii, in legatura cu
procesul, a atributiilor ce revin judecatorilor, expertilor
desemnati de instanta in conditiile legii, agentilor
procedurali, precum si altor salariati ai instantei.
(2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se refera
alin. (1) pct. 2, daca motive temeinice le-au impiedicat sa
aduca la indeplinire obligatiile ce le revin.
Alte cazuri de
sanctionare
Art. 188. – (1) Nerespectarea de catre oricare dintre parti
sau de catre alte persoane a masurilor luate de catre
instanta pentru asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei
de judecata se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100
lei la 1.000 lei.
(2) Nerespectarea de catre orice persoana a dispozitiilor
privind desfasurarea normala a executarii silite se
sanctioneaza de catre presedintele instantei de executare,
la cererea executorului, cu amenda judiciara de la 100 lei
la 1.000 lei.
Despagubiri pentru
amanarea procesului
Art. 189. – Cel care, cu intentie sau din culpa, a
pricinuit amanarea judecarii sau a executarii silite, prin
una dintre faptele prevazute la art. 187 sau 188, la
cererea partii interesate, va putea fi obligat de catre
instanta de judecata ori, dupa caz, de catre presedintele
instantei de executare la plata unei despagubiri pentru
prejudiciul material sau moral cauzat prin amanare.
Art. 190. – Abaterea savarsita, amenda si despagubirea se
stabilesc de catre instanta in fata careia s-a savarsit
fapta sau, dupa caz, de catre presedintele instantei de
executare, prin incheiere executorie, care se comunica "39/247"

Stabilirea amenzii
si despagubirii
celui obligat, daca masura a fost luata in lipsa acestuia.
Atunci cand fapta consta in formularea unei cereri cu rea-
credinta, amenda si despagubirea pot fi stabilite fie de
instanta in fata careia cererea a fost formulata, fie de
catre instanta care a solutionat-o, atunci cand acestea
sunt diferite.
Cererea de
reexaminare
Art. 191. – (1) Impotriva incheierii prevazute la art. 190,
cel obligat la amenda sau despagubire va putea face numai
cerere de reexaminare, solicitand, motivat, sa se revina
asupra amenzii ori despagubirii sau sa se dispuna reducerea
acesteia.
(2) Cererea se face in termen de 15 zile, dupa caz, de la
data la care a fost luata masura sau de la data comunicarii
incheierii.
(3) In toate cazurile, cererea se solutioneaza, cu citarea
partilor, prin incheiere, data in camera de consiliu, de
catre un alt complet decat cel care a stabilit amenda sau
despagubirea.
(4) Incheierea prevazuta la alin. (3) este definitiva.
CARTEA a II-a
Procedura contencioasa
TITLUL I
Procedura in fata primei instante
CAPITOLUL I
Sesizarea instantei de judecata
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Dreptul de a sesiza
instanta
Art. 192. – (1) Pentru apararea drepturilor si intereselor
sale legitime, orice persoana se poate adresa justitiei
prin sesizarea instantei competente cu o cerere de chemare
in judecata.

In cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei
poate fi facuta si de alte persoane sau organe.
(2) Procesul incepe prin inregistrarea cererii la instanta,
in conditiile legii.
(3) Cel care formuleaza cererea de chemare in judecata se
numeste reclamant, iar cel chemat in judecata se numeste
parat.
Procedura
prealabila
Art. 193. – (1) Sesizarea instantei se poate face numai
dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea
prevede in mod expres aceasta. Dovada indeplinirii
procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in
judecata.
(2) Neindeplinirea procedurii prealabile nu poate fi
invocata decat de catre parat prin intampinare, sub
sanctiunea decaderii.
(3) La sesizarea instantei cu dezbaterea procedurii
succesorale, reclamantul va depune o incheiere emisa de
notarul public cu privire la verificarea evidentelor
succesorale prevazute de Codul civil. In acest caz,
neindeplinirea procedurii prealabile va fi invocata de
catre instanta, din oficiu, sau de catre parat.
SECTIUNEA a 2-a
Cererea de chemare in judecata
Art. 194. – Cererea de chemare in judecata va cuprinde:
a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor
ori, pentru persoane juridice, denumirea si sediul lor. De
asemenea, cererea va cuprinde si codul numeric personal
sau, dupa caz, codul unic de inregistrare ori codul de
identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul
comertului sau de inscriere in registrul persoanelor
juridice si contul bancar ale reclamantului, precum si ale
paratului, daca partile poseda ori li s-au atribuit aceste
elemente de identificare potrivit legii, in masura in care
acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozitiile art. 148 "40/247"

Cuprinsul cererii
de chemare in
judecata
alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Daca reclamantul
locuieste in strainatate, va arata si domiciliul ales in
Romania unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile
privind procesul;
b) numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta
partea in proces, iar in cazul reprezentarii prin avocat,
numele, prenumele acestuia si sediul profesional.
Dispozitiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile
in mod corespunzator. Dovada calitatii de reprezentant, in
forma prevazuta la art. 151, se va alatura cererii;
c) obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea
reclamantului, atunci cand acesta este evaluabil in bani,
precum si modul de calcul prin care s-a ajuns la
determinarea acestei valori, cu indicarea inscrisurilor
corespunzatoare. Pentru imobile, se aplica in mod
corespunzator dispozitiile art. 104. Pentru identificarea
imobilelor se vor arata localitatea si judetul, strada si
numarul, iar in lipsa, vecinatatile, etajul si
apartamentul, precum si, cand imobilul este inscris in
cartea funciara, numarul de carte funciara si numarul
cadastral sau topografic, dupa caz. La cererea de chemare
in judecata se va anexa extrasul de carte funciara, cu
aratarea titularului inscris in cartea funciara, eliberat
de biroul de cadastru si publicitate imobiliara in raza
caruia este situat imobilul, iar in cazul in care imobilul
nu este inscris in cartea funciara, se va anexa un
certificat emis de acelasi birou, care atesta acest fapt;
d) aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se
intemeiaza cererea;
e) aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de
cerere. Cand dovada se face prin inscrisuri, se vor aplica,
in mod corespunzator, dispozitiile art. 150. Cand
reclamantul doreste sa isi dovedeasca cererea sau vreunul
dintre capetele acesteia prin interogatoriul paratului, va
cere infatisarea in persoana a acestuia, daca paratul este
o persoana fizica. In cazurile in care legea prevede ca
paratul va raspunde in scris la interogatoriu, acesta va fi
atasat cererii de chemare in judecata. Cand se va cere
dovada cu martori, se vor arata numele, prenumele si adresa
martorilor, dispozitiile art. 148 alin. (1) teza a II-a
fiind aplicabile in mod corespunzator;
f) semnatura.
Numarul de
exemplare
Art. 195. – Cererea de chemare in judecata se va face in
numarul de exemplare stabilit la art. 149 alin. (1).
Nulitatea cererii
Art. 196. – (1) Cererea de chemare in judecata care nu
cuprinde numele si prenumele sau, dupa caz, denumirea
oricareia dintre parti, obiectul cererii, motivele de fapt
ale acesteia ori semnatura partii sau a reprezentantului
acesteia este nula. Dispozitiile art. 200 sunt aplicabile.
(2) Cu toate acestea, lipsa semnaturii se poate acoperi in
tot cursul judecatii in fata primei instante. Daca se
invoca lipsa de semnatura, reclamantul care lipseste la
acel termen va trebui sa semneze cererea cel mai tarziu la
primul termen urmator, fiind instiintat in acest sens prin
citatie. In cazul in care reclamantul este prezent in
instanta, acesta va semna chiar in sedinta in care a fost
invocata nulitatea.
(3) Orice alta neregularitate in legatura cu semnarea
cererii de chemare in judecata va fi indreptata de
reclamant in conditiile prevazute la alin. (2).
Timbrarea cererii
Art. 197. – In cazul in care cererea este supusa timbrarii,
dovada achitarii taxelor datorate se ataseaza cererii.
Netimbrarea sau timbrarea insuficienta atrage anularea
cererii de chemare in judecata, in conditiile legii.
Cumulul de cereri
Art. 198. – Prin aceeasi cerere de chemare in judecata,
reclamantul poate formula mai multe capete principale de
cerere impotriva aceleiasi persoane, in conditiile art. 99 "41/247"

alin. (2).
Inregistrarea
cererii
Art. 199. – (1) Cererea de chemare in judecata, depusa
personal sau prin reprezentant, sosita prin posta, curier,
fax sau scanata si transmisa prin posta electronica ori
prin inscris in forma electronica, se inregistreaza si
primeste data certa prin aplicarea stampilei de intrare.
(2) Dupa inregistrare, cererea si inscrisurile care o
insotesc, la care sunt atasate, cand este cazul, dovezile
privind modul in care acestea au fost transmise catre
instanta, se predau presedintelui instantei sau persoanei
desemnate de acesta, care va lua de indata masuri in
vederea stabilirii in mod aleatoriu a completului de
judecata, potrivit legii.
Verificarea cererii
si regularizarea
acesteia
Art. 200. – (1) Completul caruia i s-a repartizat aleatoriu
cauza verifica, de indata, daca cererea de chemare in
judecata este de competenta sa si daca aceasta indeplineste
cerintele prevazute la art. 194-197.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(1
1
) In cazul in care cauza nu este de competenta sa,
completul caruia i-a fost repartizata cererea dispune, prin
incheiere data fara citarea partilor, trimiterea dosarului
completului specializat competent sau, dupa caz, sectiei
specializate competente din cadrul instantei sesizate.
Dispozitiile privitoare la necompetenta si conflictele de
competenta se aplica prin asemanare.
introdus prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul
Romaniei

(2) Cand cererea nu indeplineste cerintele
prevazute la art. 194-197, reclamantului i se
vor comunica in scris lipsurile, cu mentiunea
ca, in termen de cel mult 10 zile de la
primirea comunicarii, trebuie sa faca
completarile sau modificarile dispuse, sub
sanctiunea anularii cererii. Se excepteaza de
la aceasta sanctiune obligatia de a se desemna
un reprezentant comun, caz in care sunt
aplicabile dispozitiile art. 202 alin. (3).
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(3) Daca obligatiile privind completarea sau modificarea
cererii nu sunt indeplinite in termenul prevazut la alin.
(2), prin incheiere, data in camera de consiliu, se dispune
anularea cererii.
(4) Impotriva incheierii de anulare, reclamantul va putea
face numai cerere de reexaminare, solicitand motivat sa se
revina asupra masurii anularii.
(5) Cererea de reexaminare se face in termen de 15 zile de
la data comunicarii incheierii.
(6) Cererea se solutioneaza prin incheiere definitiva data
in camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de catre
un alt complet al instantei respective, desemnat prin
repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra masurii
anularii daca aceasta a fost dispusa eronat sau daca
neregularitatile au fost inlaturate in termenul acordat
potrivit alin. (2).
(7) In caz de admitere, cauza se retrimite completului
initial investit.
Art. 201. – (1) Judecatorul, de indata ce constata ca sunt
indeplinite conditiile prevazute de lege pentru cererea de
chemare in judecata, dispune, prin rezolutie, comunicarea
acesteia catre parat, punandu-i-se in vedere ca are
obligatia de a depune intampinare, sub sanctiunea prevazuta
de lege, care va fi indicata expres, in termen de 25 de "42/247"

Fixarea primului
termen
de judecata
zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, in
conditiile art. 165.
(2) Intampinarea se comunica de indata reclamantului, care
este obligat sa depuna raspuns la intampinare in termen de
10 zile de la comunicare. Paratul va lua cunostinta de
raspunsul la intampinare de la dosarul cauzei.
(3) In termen de 3 zile de la data depunerii raspunsului la
intampinare, judecatorul fixeaza prin rezolutie primul
termen de judecata, care va fi de cel mult 60 de zile de la
data rezolutiei, dispunand citarea partilor.
(4) In cazul in care paratul nu a depus intampinare in
termenul prevazut la alin. (1) sau, dupa caz, reclamantul
nu a comunicat raspuns la intampinare in termenul prevazut
la alin. (2), la data expirarii termenului corespunzator,
judecatorul fixeaza prin rezolutie primul termen de
judecata, care va fi de cel mult 60 de zile de la data
rezolutiei, dispunand citarea partilor.
(5) In procesele urgente, termenele prevazute la alin. (1)-
(4) pot fi reduse de judecator in functie de circumstantele
cauzei.
(6) In cazul in care paratul domiciliaza in strainatate,
judecatorul va fixa un termen mai indelungat, rezonabil, in
raport cu imprejurarile cauzei. Citarea se va face cu
respectarea dispozitiilor art. 156.
Reprezentarea
judiciara a
partilor in caz de
coparticipare
procesuala
Art. 202. – (1) In procesele in care, in conditiile art.
59, sunt mai multi reclamanti sau parati, judecatorul,
tinand cont de numarul foarte mare al acestora, de
necesitatea de a se asigura desfasurarea normala a
activitatii de judecata, cu respectarea drepturilor si
intereselor legitime ale partilor, va putea dispune, prin
rezolutie, reprezentarea lor prin mandatar si indeplinirea
procedurii de comunicare a actelor de procedura numai pe
numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia.
(2) Reprezentarea se va face, dupa caz, prin unul sau mai
multi mandatari, persoane fizice ori persoane juridice, cu
respectarea dispozitiilor privind reprezentarea judiciara.
(3) Dovada mandatului va fi depusa de catre reclamanti in
termenul prevazut la art. 200 alin. (2), iar de catre
parati, odata cu intampinarea. Daca partile nu isi aleg un
mandatar sau nu se inteleg asupra persoanei mandatarului,
judecatorul va numi, prin incheiere, un curator special, in
conditiile art. 58 alin. (3), care va asigura reprezentarea
reclamantilor sau, dupa caz, a paratilor si caruia i se vor
comunica actele de procedura. Masura numirii curatorului se
comunica partilor, care vor suporta cheltuielile privind
remunerarea acestuia.
Masuri pentru
pregatirea
judecatii
Art. 203. – (1) Judecatorul, sub rezerva dezbaterii la
primul termen de judecata, daca s-a solicitat prin cererea
de chemare in judecata, va putea dispune citarea paratului
la interogatoriu, alte masuri pentru administrarea
probelor, precum si orice alte masuri necesare pentru
desfasurarea procesului potrivit legii.

(2) In conditiile legii, se vor putea incuviinta, prin
incheiere executorie, masuri asiguratorii, precum si masuri
pentru asigurarea probelor.
Modificarea cererii
de chemare in
Art. 204. – (1) Reclamantul poate sa-si modifice cererea si
sa propuna noi dovezi, sub sanctiunea decaderii, numai pana
la primul termen la care acesta este legal citat. In acest
caz, instanta dispune amanarea pricinii si comunicarea
cererii modificate paratului, in vederea formularii
intampinarii, care, sub sanctiunea decaderii, va fi depusa
cu cel putin 10 zile inaintea termenului fixat, urmand a fi
cercetata de reclamant la dosarul cauzei.
(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece
in incheierea de sedinta declaratiile verbale facute in
instanta cand:
1. se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii; "43/247"

judecata
1. se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;
2. reclamantul mareste sau micsoreaza cuantumul obiectului
cererii;
3. se solicita contravaloarea obiectului cererii, pierdut
sau pierit in cursul procesului;
4. se inlocuieste o cerere in constatare printr-o cerere in
realizarea dreptului sau invers, atunci cand cererea in
constatare este admisibila.
(3) Modificarea cererii de chemare in judecata peste
termenul prevazut la alin. (1) poate avea loc numai cu
acordul expres al tuturor partilor.
SECTIUNEA a 3-a
Intampinarea
Scopul si cuprinsul
intampinarii
Art. 205. – (1) Intampinarea este actul de procedura prin
care paratul se apara, in fapt si in drept, fata de cererea
de chemare in judecata.
(2) Intampinarea va cuprinde:
a) numele si prenumele, codul numeric personal, domiciliul
sau resedinta paratului ori, pentru persoanele juridice,
denumirea si sediul, precum si, dupa caz, codul unic de
inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de
inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in
registrul persoanelor juridice si contul bancar, daca
reclamantul nu le-a mentionat in cererea de chemare in
judecata. Dispozitiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt
aplicabile in mod corespunzator. Daca paratul locuieste in
strainatate, va arata si domiciliul ales in Romania, unde
urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul;
b) exceptiile procesuale pe care paratul le invoca fata de
cererea reclamantului;
c) raspunsul la toate pretentiile si motivele de fapt si de
drept ale cererii;
d) dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat din
cerere, dispozitiile art. 194 lit. e) fiind aplicabile in
mod corespunzator;
e) semnatura.
Comunicarea
intampinarii
Art. 206. – (1) Intampinarea se comunica reclamantului,
daca legea nu prevede altfel.
(2) La intampinare se va alatura acelasi numar de copii
certificate de pe inscrisurile pe care se sprijina, precum
si un rand de copii pentru instanta. Dispozitiile art. 149
alin. (1), (3) si (4) si ale art. 150 sunt aplicabile.
Intampinarea comuna
Art. 207. – Cand sunt mai multi parati, acestia pot
raspunde impreuna, toti sau numai o parte din ei, printr-o
singura intampinare.
Sanctiunea
nedepunerii
intampinarii
Art. 208. – (1) Intampinarea este obligatorie, in afara de
cazurile in care legea prevede in mod expres altfel.
(2) Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege
atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune
probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine
publica, daca legea nu prevede altfel.
SECTIUNEA a 4-a
Cererea reconventionala
Notiune si conditii
Art. 209. – (1) Daca paratul are, in legatura cu cererea
reclamantului, pretentii derivand din acelasi raport
juridic sau strans legate de aceasta, poate sa formuleze
cerere reconventionala.
(2) In cazul in care pretentiile formulate prin cerere
reconventionala privesc si alte persoane decat reclamantul,
acestea vor putea fi chemate in judecata ca parati.
(3) Cererea trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute
pentru cererea de chemare in judecata.
(4) Cererea reconventionala se depune, sub sanctiunea
decaderii, odata cu intampinarea sau, daca paratul nu este
obligat la intampinare, cel mai tarziu la primul termen de
judecata. "44/247"

(5) Cererea reconventionala se comunica reclamantului si,
dupa caz, persoanelor prevazute la alin. (2) pentru a
formula intampinare. Dispozitiile art. 201 se aplica in mod
corespunzator.
(6) Cand reclamantul si-a modificat cererea de chemare in
judecata, cererea reconventionala se va depune cel mai
tarziu pana la termenul ce se va incuviinta paratului in
acest scop, dispozitiile alin. (5) fiind aplicabile.
(7) Reclamantul nu poate formula cerere reconventionala la
cererea reconventionala a paratului initial.
Disjungerea cererii
reconventionale
Art. 210. – (1) Cererea reconventionala se judeca odata cu
cererea principala.
(2) Daca numai cererea principala este in stare de a fi
judecata, instanta poate dispune judecarea separata a
cererii reconventionale. Cu toate acestea, disjungerea nu
poate fi dispusa in cazurile anume prevazute de lege sau
daca judecarea ambelor cereri se impune pentru solutionarea
unitara a procesului.
CAPITOLUL II
Judecata
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Scopul judecarii
procesului
Art. 211. – Completul de judecata, constituit potrivit
legii, efectueaza activitatea de cercetare si dezbaterea
fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor si
garantiilor procesuale, in vederea solutionarii legale si
temeinice a acestuia.
Locul judecarii
procesului
Art. 212. – Judecarea procesului are loc la sediul
instantei, daca prin lege nu se dispune altfel.
Desfasurarea
procesului fara
prezenta publicului
Art. 213. – (1) In fata primei instante cercetarea
procesului se desfasoara in camera de consiliu, daca legea
nu prevede altfel.
(2) De asemenea, in cazurile in care dezbaterea fondului in
sedinta publica ar aduce atingere moralitatii, ordinii
publice, intereselor minorilor, vietii private a partilor
ori intereselor justitiei, dupa caz, instanta, la cerere
sau din oficiu, poate dispune ca aceasta sa se desfasoare
in intregime sau in parte fara prezenta publicului.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), au acces in
camera de consiliu ori in sala de sedinta partile,
reprezentantii lor, cei care ii asista pe minori,
aparatorii partilor, martorii, expertii, traducatorii,
interpretii, precum si alte persoane carora instanta,
pentru motive temeinice, le admite sa asiste la proces.
Continuitatea
instantei
Art. 214. – (1) Membrii completului care judeca procesul
trebuie sa ramana aceiasi in tot cursul judecatii.
(2) In cazurile in care, pentru motive temeinice, un
judecator este impiedicat sa participe la solutionarea
cauzei, acesta va fi inlocuit in conditiile legii.
(3) Daca inlocuirea prevazuta la alin. (2) a avut loc dupa
ce s-a dat cuvantul in fond partilor, cauza se repune pe
rol.
Ordinea judecarii
proceselor
Art. 215. – (1) Pentru fiecare sedinta de judecata se va
intocmi o lista cu procesele ce se dezbat in acea zi, care
va fi afisata pe portalul instantei si la usa salii de
sedinta cu cel putin o ora inainte de inceperea acesteia.
Lista va cuprinde si intervalele orare orientative fixate
pentru strigarea cauzelor. Dispozitiile art. 220 sunt
aplicabile.
(2) Procesele declarate urgente, cele ramase in divergenta
si cele care au primit termen in continuare se vor dezbate
inaintea celorlalte.
(3) Procesele in care partea sau partile sunt reprezentate
ori asistate de avocat, respectiv consilier juridic se vor
dezbate cu prioritate.
(4) La cererea partii interesate, pentru motive temeinice, "45/247"

judecatorul poate schimba ordinea de pe lista.
Atributiile
presedintelui
completului de
judecata
Art. 216. – (1) Presedintele completului conduce sedinta de
judecata. El deschide, suspenda si ridica sedinta.
(2) Presedintele da cuvantul mai intai reclamantului, apoi
paratului, precum si celorlalte parti din proces, in
functie de pozitia lor procesuala. Reprezentantul
Ministerului Public va vorbi cel din urma, in afara de
cazul cand a pornit actiunea. Altor persoane sau organe
care participa la proces li se va da cuvantul in limita
drepturilor pe care le au in proces.
(3) In cazul in care este necesar, presedintele poate da
cuvantul partilor si celorlalti participanti, in aceeasi
ordine, de mai multe ori.
(4) Presedintele poate sa limiteze in timp interventia
fiecarei parti. In acest caz, el trebuie sa puna in vedere
partii, inainte de a-i da cuvantul, timpul pe care il are
la dispozitie.
(5) Judecatorii sau partile pot pune intrebari celorlalti
participanti la proces numai prin mijlocirea presedintelui,
care poate insa incuviinta ca acestia sa puna intrebarile
direct. Ordinea in care se pun intrebarile se stabileste de
catre presedinte.
Politia sedintei de
judecata
Art. 217. – (1) Presedintele completului de judecata
exercita politia sedintei, putand lua masuri pentru
pastrarea ordinii si a bunei-cuviinte, precum si a
solemnitatii sedintei de judecata.
(2) Daca nu mai este loc in sala de sedinta, presedintele
le poate cere celor care ar veni mai tarziu sau care
depasesc numarul locurilor existente sa paraseasca sala.
(3) Nimeni nu poate fi lasat sa intre cu arme in sala de
sedinta, cu exceptia cazului in care le poarta in
exercitarea serviciului pe care il indeplineste in fata
instantei.
(4) Persoanele care iau parte la sedinta sunt obligate sa
aiba o purtare si o tinuta cuviincioase.

(5) Cei care se adreseaza instantei in sedinta publica
trebuie sa stea in picioare, insa presedintele poate
incuviinta, atunci cand apreciaza ca este necesar, exceptii
de la aceasta indatorire.
(6) Presedintele atrage atentia partii sau oricarei alte
persoane care tulbura sedinta ori nesocoteste masurile
luate sa respecte ordinea si buna-cuviinta, iar in caz de
nevoie dispune indepartarea ei.
(7) Pot fi, de asemenea, indepartati din sala minorii,
precum si persoanele care s-ar infatisa intr-o tinuta
necuviincioasa.
(8) Daca inainte de inchiderea dezbaterilor una dintre
parti a fost indepartata din sala, aceasta va fi chemata in
sala pentru a i se pune in vedere actele esentiale
efectuate in lipsa ei. Aceste dispozitii nu se aplica in
cazul in care partea indepartata este asistata de un
aparator care a ramas in sala.
(9) Cand cel care tulbura linistea sedintei este insusi
aparatorul partii, presedintele il va chema la ordine si,
daca, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu
mai este cu putinta, procesul se va amana, aplicandu-se
amenda judiciara prevazuta la art. 187 alin. (1) pct. 2,
iar cheltuielile ocazionate de amanare vor fi trecute in
sarcina sa, prin incheiere executorie, dispozitiile art.
191 fiind aplicabile.
Infractiuni de
audienta
Art. 218. – (1) Daca in cursul sedintei se savarseste o
infractiune, presedintele o constata si il identifica pe
faptuitor. Procesul-verbal intocmit se trimite
procurorului.
(2) Instanta poate, in conditiile legii penale, sa dispuna
si retinerea faptuitorului. "46/247"

Verificari privind
prezentarea
partilor
Art. 219. – (1) Instanta verifica identitatea partilor, iar
daca ele sunt reprezentate ori asistate, verifica si
imputernicirea sau calitatea celor care le reprezinta ori
le asista.
(2) In cazul in care partile nu raspund la apel, instanta
va verifica daca procedura de citare a fost indeplinita si,
dupa caz, va proceda, in conditiile legii, la amanarea,
suspendarea ori la judecarea procesului.
Amanarea cauzei
cand nu este in
stare de judecata
Art. 220. – Partile pot cere instantei, la inceputul
sedintei, amanarea cauzelor care nu sunt in stare de
judecata, daca aceste cereri nu provoaca dezbateri. Cand
completul de judecata este alcatuit din mai multi
judecatori, aceasta amanare se poate face si de un singur
judecator.
Amanarea judecatii
prin invoiala
partilor
Art. 221. – (1) Amanarea judecatii in temeiul invoielii
partilor nu se poate incuviinta decat o singura data in
cursul procesului.
(2) Dupa o asemenea amanare, daca partile nu staruiesc in
judecata, aceasta va fi suspendata si cauza va fi repusa pe
rol numai dupa plata taxelor de timbru, potrivit legii.
(3) Instanta este obligata sa cerceteze daca amanarea
ceruta de parti pentru un motiv anumit nu tinde la o
amanare prin invoiala partilor; este socotita ca atare
cererea de amanare la care cealalta parte s-ar putea
impotrivi.
Amanarea judecatii
pentru lipsa de
aparare
Art. 222. – (1) Amanarea judecatii pentru lipsa de aparare
poate fi dispusa, la cererea partii interesate, numai in
mod exceptional, pentru motive temeinice si care nu sunt
imputabile partii sau reprezentantului ei.
(2) Cand instanta refuza amanarea judecatii pentru acest
motiv, va amana, la cererea partii, pronuntarea in vederea
depunerii de concluzii scrise.
Judecarea cauzei in
lipsa partii legal
citate
Art. 223. – (1) Lipsa partii legal citate nu poate
impiedica judecarea cauzei, daca legea nu dispune altfel.
(2) Daca la orice termen fixat pentru judecata se
infatiseaza numai una dintre parti, instanta, dupa ce va
cerceta toate lucrarile din dosar si va asculta sustinerile
partii prezente, se va pronunta pe temeiul dovezilor
administrate, examinand si exceptiile si apararile partii
care lipseste.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod
corespunzator si in cazul in care lipsesc ambele parti,
desi au fost legal citate, daca cel putin una dintre ele a
cerut in scris judecarea cauzei in lipsa.
Discutarea
cererilor si
exceptiilor
Art. 224. – Instanta este obligata, in orice proces, sa
puna in discutia partilor toate cererile, exceptiile,
imprejurarile de fapt sau temeiurile de drept prezentate de
ele, potrivit legii, sau invocate din oficiu.
Folosirea
traducatorului si
interpretului
Art. 225. – (1) Cand una dintre parti sau dintre persoanele
care urmeaza sa fie ascultate nu cunoaste limba romana,
instanta va folosi un traducator autorizat. Daca partile
sunt de acord, judecatorul sau grefierul poate face oficiul
de traducator. In situatia in care nu poate fi asigurata
prezenta unui traducator autorizat, se vor aplica
prevederile art. 150 alin. (4).
(2) In cazul in care una dintre persoanele prevazute la
alin. (1) este muta, surda sau surdo-muta ori, din orice
alta cauza, nu se poate exprima, comunicarea cu ea se va
face in scris, iar daca nu poate citi sau scrie, se va
folosi un interpret.
(3) Dispozitiile privitoare la experti se aplica in mod
corespunzator si traducatorilor si interpretilor.
Ascultarea
minorilor
Art. 226. – In cazul in care, potrivit legii, urmeaza sa
fie ascultat un minor, ascultarea se va face in camera de
consiliu. Tinand seama de imprejurarile procesului,
instanta hotaraste daca parintii, tutorele sau alte "47/247"

persoane vor fi de fata la ascultarea minorului.
Prezenta personala
a partilor in
vederea
solutionarii
amiabile
a litigiului
Art. 227. – (1) In tot cursul procesului, judecatorul va
incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare,
potrivit legii. In acest scop, el va solicita infatisarea
personala a partilor, chiar daca acestea sunt reprezentate.
Dispozitiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.
(2) In litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul
procedurii de mediere, judecatorul poate invita partile sa
participe la o sedinta de informare cu privire la
avantajele folosirii acestei proceduri. Cand considera
necesar, tinand seama de circumstantele cauzei, judecatorul
va recomanda partilor sa recurga la mediere, in vederea
solutionarii litigiului pe cale amiabila, in orice faza a
judecatii. Medierea nu este obligatorie pentru parti.
(3) In cazul in care judecatorul recomanda medierea,
partile se vor prezenta la mediator, in vederea informarii
lor cu privire la avantajele medierii. Dupa informare,
partile decid daca accepta sau nu solutionarea litigiului
prin mediere. Pana la termenul fixat de instanta, care nu
poate fi mai scurt de 15 zile, partile depun procesul-
verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul
sedintei de informare.
(4) Prevederile alin. (3) nu sunt aplicabile in cazul in
care partile au incercat solutionarea litigiului prin
mediere anterior introducerii actiunii.
(5) Daca, in conditiile alin. (1) sau (2), partile se
impaca, judecatorul va constata invoiala lor in cuprinsul
hotararii pe care o va da. Dispozitiile art. 440 sunt
aplicabile.
Imposibilitatea si
refuzul
de a semna
Art. 228. – Cand cel obligat sa semneze un act de procedura
nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiunea
corespunzatoare in acel act, sub semnatura presedintelui si
a grefierului.
Termen in
cunostinta
Art. 229. – (1) Partea care a depus cererea personal sau
prin mandatar si a luat termenul in cunostinta, precum si
partea care a fost prezenta la un termen de judecata,
personal sau printrun reprezentant legal ori conventional,
chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu
va fi citata in tot cursul judecarii la acea instanta,
considerandu-se ca ea cunoaste termenele de judecata
ulterioare. Aceste dispozitii ii sunt aplicabile si partii
careia, personal ori prin reprezentant legal sau
conventional ori prin functionarul sau persoana insarcinata
cu primirea corespondentei, i s-a inmanat citatia pentru un
termen de judecata, considerandu-se ca, in acest caz, ea
cunoaste si termenele de judecata ulterioare aceluia pentru
care citatia i-a fost inmanata.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica:
1. in cazul reluarii judecatii, dupa ce a fost suspendata;
2. in cazul cand procesul se repune pe rol;
3. cand partea este chemata la interogatoriu, in afara de
cazul in care a fost prezenta la incuviintarea lui, cand s-
a stabilit si termenul pentru luarea acestuia;
4. cand, pentru motive temeinice, instanta a dispus ca
partea sa fie citata la fiecare termen;
5. in cazul in care instanta de apel sau de recurs fixeaza
termen pentru rejudecarea fondului procesului dupa anularea
hotararii primei instante sau dupa casarea cu retinere.
(3) Militarii incazarmati sunt citati la fiecare termen.
(4) Detinutii sunt citati, de asemenea, la fiecare termen.
Preschimbarea
termenului
Art. 230. -Termenul de judecata nu poate fi preschimbat
decat pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea
oricareia dintre parti. Completul de judecata investit cu
judecarea cauzei hotaraste in camera de consiliu, fara
citarea partilor. Partile vor fi citate de indata pentru
noul termen fixat. Dispozitiile art. 241 alin. (3) sunt
aplicabile. "48/247"

Notele de sedinta.
Inregistrarea
sedintei
Art. 231. – (1) Grefierul care participa la sedinta este
obligat sa ia note in legatura cu desfasurarea procesului,
care vor fi vizate de catre presedinte. Partile pot cere
citirea notelor si, daca este cazul, corectarea lor.
(2) Dupa terminarea sedintei de judecata, participantii la
proces primesc, la cerere, cate o copie de pe notele
grefierului.
(3) Notele grefierului pot fi contestate cel mai tarziu la
termenul urmator.
(4) Instanta va inregistra sedintele de judecata. In caz de
contestare de catre participantii la proces a notelor
grefierului, acestea vor fi verificate si, eventual,
completate ori rectificate pe baza inregistrarilor din
sedinta de judecata.
(5) La cerere, partile, pe cheltuiala acestora, pot obtine
o copie electronica a inregistrarii sedintei de judecata in
ceea ce priveste cauza lor.
(6) Inregistrarile din sedinta de judecata vor putea fi
solicitate si de catre instantele de control judiciar.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Redactarea
incheierii de
sedinta
Art. 232. – (1) Pe baza notelor de sedinta, iar daca este
cazul si a inregistrarilor efectuate, grefierul redacteaza
incheierea de sedinta.
(2) Incheierea se redacteaza de grefier in cel mult 3 zile
de la data sedintei de judecata.
Cuprinsul
incheierii de
sedinta
Art. 233. – (1) Pentru fiecare sedinta a instantei se
intocmeste o incheiere care va cuprinde urmatoarele:
a) denumirea instantei si numarul dosarului;
b) data sedintei de judecata;
c) numele, prenumele si calitatea membrilor completului de
judecata, precum si numele si prenumele grefierului;
d) numele si prenumele sau, dupa caz, denumirea partilor,
numele si prenumele persoanelor care le reprezinta sau le
asista, ale aparatorilor si celorlalte persoane chemate la
proces, cu aratarea calitatii lor, precum si daca au fost
prezente ori au lipsit;
e) numele, prenumele procurorului si parchetul de care
apartine, daca a participat la sedinta;
f) daca procedura de citare a fost legal indeplinita;
g) obiectul procesului;

h) probele care au fost administrate;
i) cererile, declaratiile si prezentarea pe scurt a
sustinerilor partilor, precum si a concluziilor
procurorului, daca acesta a participat la sedinta;
j) solutia data si masurile luate de instanta, cu aratarea
motivelor, in fapt si in drept;
k) calea de atac si termenul de exercitare a acesteia,
atunci cand, potrivit legii, incheierea poate fi atacata
separat;
l) daca judecarea a avut loc in sedinta publica, fara
prezenta publicului ori in camera de consiliu;
m) semnatura membrilor completului si a grefierului.
(2) Incheierea trebuie sa arate cum s-a desfasurat sedinta,
cuprinzand, daca este cazul, mentiuni despre ceea ce s-a
consemnat in procese-verbale separate.
(3) In cazul in care hotararea se pronunta in ziua in care
au avut loc dezbaterile, nu se intocmeste incheierea de
sedinta, mentiunile prevazute la alin. (1) si (2) facandu-
se in partea introductiva a hotararii.
Art. 234. – (1) Dispozitiile privitoare la deliberare,
opinie separata, precum si orice alte dispozitii
referitoare la hotararile prin care instanta se
dezinvesteste de judecarea fondului cererii se aplica in
mod corespunzator si incheierilor.
(2) In cazul in care incheierile pronuntate de instanta pe "49/247"

Reguli aplicabile
parcursul judecatii sunt supuse apelului sau, dupa caz,
recursului separat de hotararea de fond, dosarul se
inainteaza instantei superioare in copie certificata de
grefa instantei a carei incheiere se ataca.
(3) In cazul in care se declara apel sau, dupa caz, recurs
impotriva unei incheieri cu privire la care exista o
chestiune litigioasa asupra admisibilitatii atacarii pe
cale separata a incheierii, cererea de exercitare a caii de
atac se inainteaza instantei superioare impreuna cu o copie
de pe incheierea atacata, certificata de grefa instantei.
Daca instanta de control judiciar constata admisibilitatea
caii de atac, va cere instantei care a pronuntat incheierea
atacata sa inainteze dosarul cauzei, in conditiile alin.
(2).
Incheieri
preparatorii si
interlocutorii
Art. 235. – Instanta nu este legata de incheierile
premergatoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele
interlocutorii. Sunt incheieri interlocutorii acelea prin
care, fara a se hotari in totul asupra procesului, se
solutioneaza exceptii procesuale, incidente procedurale ori
alte chestiuni litigioase.
Domeniu de aplicare
Art. 236. – Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica atat
la cercetarea procesului, cat si la dezbaterea in fond a
cauzei.
SECTIUNEA a 2-a
Cercetarea procesului
SUBSECTIUNEA 1
Dispozitii comune
Scopul si
continutul
cercetarii
procesului
Art. 237. – (1) In etapa de cercetare a procesului se
indeplinesc, in conditiile legii, acte de procedura la
cererea partilor ori din oficiu, pentru pregatirea
dezbaterii in fond a procesului, daca este cazul.
(2) In vederea realizarii scopului prevazut la alin. (1),
instanta:
1. va rezolva exceptiile ce se invoca ori pe care le poate
ridica din oficiu;
2. va examina cererile de interventie formulate de parti
sau de terte persoane, in conditiile legii;
3. va examina fiecare pretentie si aparare in parte, pe
baza cererii de chemare in judecata, a intampinarii, a
raspunsului la intampinare si a explicatiilor partilor,
daca este cazul;
4. va constata care dintre pretentii sunt recunoscute si
care sunt contestate;
5. la cerere, va dispune, in conditiile legii, masuri
asiguratorii, masuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru
constatarea unei situatii de fapt, in cazul in care aceste
masuri nu au fost luate, in tot sau in parte, potrivit art.
203;
6. va lua act de renuntarea reclamantului, de achiesarea
paratului sau de tranzactia partilor;
7. va incuviinta probele solicitate de parti, pe care le
gaseste concludente, precum si pe cele pe care, din oficiu,
le considera necesare pentru judecarea procesului si le va
administra in conditiile legii;
8. va decide in legatura cu orice alte cereri care se pot
formula la primul termen de judecata la care partile sunt
legal citate;
9. va dispune ca partile sa prezinte dovada efectuarii
verificarilor in registrele de evidenta ori publicitate
prevazute de Codul civil sau de legi speciale;
10. va indeplini orice alt act de procedura necesar
solutionarii cauzei, inclusiv verificari in registrele
prevazute de legi speciale.
Estimarea duratei
cercetarii
procesului
Art. 238. – (1) La primul termen de judecata la care
partile sunt legal citate, judecatorul, dupa ascultarea
partilor, va estima durata necesara pentru cercetarea "50/247"

procesului
procesului, tinand cont de

imprejurarile cauzei, astfel incat procesul sa fie
solutionat intr-un termen optim si previzibil. Durata
astfel estimata va fi consemnata in incheiere.
(2) Pentru motive temeinice, ascultand partile, judecatorul
va putea reconsidera durata prevazuta la alin. (1).
Alegerea procedurii
de administrare a
probelor
Art. 239. – Judecatorul, la primul termen de judecata la
care partile sunt legal citate, pune in vedere acestora,
daca sunt reprezentate sau asistate de avocat, ca pot sa
convina ca probele sa fie administrate de catre avocatii
lor, in conditiile art. 366-388. Dispozitiile art. 238 sunt
aplicabile.
Locul cercetarii
procesului
Art. 240. – (1) Cercetarea procesului are loc in fata
judecatorului, in camera de consiliu, cu citarea partilor.
Dispozitiile art. 154 sunt aplicabile.
(2) In caile de atac cercetarea procesului, daca este
necesara, se face in sedinta publica.
Asigurarea
celeritatii
Art. 241. – (1) Pentru cercetarea procesului, judecatorul
fixeaza termene scurte, chiar de la o zi la alta.
Dispozitiile art. 229 sunt aplicabile.
(2) Daca exista motive temeinice, se pot acorda si termene
mai indelungate decat cele prevazute la alin. (1).
(3) Judecatorii vor dispune verificarea efectuarii
procedurilor de citare si comunicare dispuse pentru fiecare
termen. Cand este cazul, instanta va ordona luarea
masurilor de refacere a acestor proceduri. In afara de
aceste masuri, instanta va putea dispune ca incunostintarea
partilor sa se faca si telefonic, telegrafic, prin fax,
posta electronica sau prin orice alt mijloc de comunicare
ce asigura, dupa caz, transmiterea textului actului supus
comunicarii ori instiintarea pentru prezentarea la termen,
precum si confirmarea primirii actului, respectiv a
instiintarii, daca partile au indicat instantei datele
corespunzatoare in acest scop. Daca incunostintarea s-a
facut telefonic, grefierul va intocmi un referat in care va
arata modalitatea de incunostintare si obiectul acesteia.
(4) Judecatorul poate stabili pentru parti, precum si
pentru alti participanti in proces indatoriri in ceea ce
priveste prezentarea dovezilor cu inscrisuri, relatii
scrise, raspunsul scris la interogatoriul comunicat
potrivit art. 355, asistarea si concursul la efectuarea in
termen a expertizelor, precum si orice alte demersuri
necesare solutionarii cauzei.
(5) Cand este necesar pentru indeplinirea indatoririlor
prevazute la alin. (4), partile, expertii, traducatorii,
interpretii, martorii si orice alti participanti in proces
pot fi incunostintati potrivit alin. (3).
Suspendarea
judecatii cauzei
Art. 242. – (1) Cand constata ca desfasurarea normala a
procesului este impiedicata din vina reclamantului, prin
neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii,
potrivit legii, judecatorul poate suspenda judecata,
aratand in incheiere care anume obligatii nu au fost
respectate. Dispozitiile art. 189 sunt aplicabile.
(2) La cererea partii, judecata va fi reluata daca
obligatiile la care se refera alin. (1) au fost indeplinite
si, potrivit legii, aceasta poate continua.
Imprejurari care
pun capat
procesului
Art. 243. – In cazul in care, in cursul cercetarii
procesului, reclamantul renunta la judecarea cererii de
chemare in judecata ori la dreptul pretins, intervine
invoiala partilor sau sunt admise cereri ori exceptii care
pun capat in intregime procesului, fara a mai fi necesara
dezbaterea asupra fondului in camera de consiliu sau in
sedinta publica, judecatorul se va pronunta asupra cauzei
prin hotarare.
Art. 244. – (1) Cand judecatorul se socoteste lamurit, prin
incheiere, declara cercetarea procesului incheiata si "51/247"

Terminarea
cercetarii
procesului
fixeaza termen pentru dezbaterea fondului in sedinta
publica.
(2) Pentru dezbaterea fondului, judecatorul pune in vedere
partilor sa redacteze note privind sustinerile lor si sa le
depuna la dosar cu cel putin 5 zile inainte de termenul
stabilit potrivit alin. (1), fara a aduce atingere
dreptului acestora de a formula concluzii orale.
(3) Partile pot fi de acord ca dezbaterea fondului sa
urmeze in camera de consiliu, in aceeasi zi sau la un alt
termen.
(4) Cererea de judecata in lipsa presupune ca partea care a
formulat-o a fost de acord si ca dezbaterea fondului sa
aiba loc in camera de consiliu, in afara de cazul in care
partea a solicitat expres ca aceasta sa aiba loc in sedinta
publica.
SUBSECTIUNEA a 2-a
Exceptiile procesuale
Notiune
Art. 245. – Exceptia procesuala este mijlocul prin care, in
conditiile legii, partea interesata, procurorul sau
instanta invoca, fara sa puna in discutie fondul dreptului,
neregularitati procedurale privitoare la compunerea
completului sau constituirea instantei, competenta
instantei ori la procedura de judecata sau lipsuri
referitoare la dreptul la actiune urmarind, dupa caz,
declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor
acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.
Exceptii absolute
si relative
Art. 246. – (1) Exceptiile absolute sunt cele prin care se
invoca incalcarea unor norme de ordine publica.
(2) Exceptiile relative sunt cele prin care se invoca
incalcarea unor norme care ocrotesc cu precadere interesele
partilor.
Invocare
Art. 247. – (1) Exceptiile absolute pot fi invocate de
parte sau de instanta in orice stare a procesului, daca
prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate
inaintea instantei de recurs numai daca, pentru
solutionare, nu este necesara administrarea altor dovezi in
afara inscrisurilor noi.
(2) Exceptiile relative pot fi invocate de partea care
justifica un interes, cel mai tarziu la primul termen de
judecata dupa savarsirea neregularitatii procedurale, in
etapa cercetarii procesului si inainte de a se pune
concluzii in fond.
(3) Cu toate acestea, partile sunt obligate sa invoce toate
mijloacele de aparare si toate exceptiile procesuale de
indata ce le sunt cunoscute. In caz contrar, ele vor
raspunde pentru pagubele pricinuite partii adverse,
dispozitiile art. 189-191 fiind aplicabile.
Procedura de
solutionare
Art. 248. – (1) Instanta se va pronunta mai intai asupra
exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond
care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de
probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
(2) In cazul in care s-au invocat simultan mai multe
exceptii, instanta va determina ordinea de solutionare in
functie de efectele pe care acestea le produc.
(3) Daca instanta nu se poate pronunta de indata asupra
exceptiei invocate, va amana judecata si va stabili un
termen scurt in vederea solutionarii exceptiei.
(4) Exceptiile vor putea fi unite cu administrarea
probelor, respectiv cu fondul cauzei numai daca pentru
judecarea lor este necesar sa se administreze aceleasi
dovezi ca si pentru finalizarea etapei cercetarii
procesului sau, dupa caz, pentru solutionarea fondului.
(5) Incheierea prin care s-a respins exceptia, precum si
cea prin care, dupa admiterea exceptiei, instanta a ramas
in continuare investita pot fi atacate numai odata cu
fondul, daca legea nu dispune altfel. "52/247"

SUBSECTIUNEA a 3-a
Probele
§ 1. Dispozitii generale
Sarcina probei
Art. 249. – Cel care face o sustinere in cursul procesului
trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume
prevazute de lege.
Obiectul probei si
mijloacele de proba
Art. 250. – Dovada unui act juridic sau a unui fapt se
poate face prin inscrisuri, martori, prezumtii,
marturisirea uneia dintre parti, facuta din proprie
initiativa sau obtinuta la interogatoriu, prin expertiza,
prin mijloacele materiale de proba, prin cercetarea la fata
locului sau prin orice alte mijloace prevazute de lege.
Lipsa indatoririi
de a proba
Art. 251. – Nimeni nu este tinut de a proba ceea ce
instanta este tinuta sa ia cunostinta din oficiu.
Obligativitatea
cunoasterii din
oficiu
Art. 252. – (1) Instanta de judecata trebuie sa ia
cunostinta din oficiu de dreptul in vigoare in Romania.
(2) Textele care nu sunt publicate in Monitorul Oficial al
Romaniei sau intr-o alta modalitate anume prevazuta de
lege, conventiile, tratatele si acordurile internationale
aplicabile in Romania, care nu sunt integrate intr-un text
de lege, precum si dreptul international cutumiar trebuie
dovedite de partea interesata.
(3) Dispozitiile normative cuprinse in documente
clasificate pot fi dovedite si consultate numai in
conditiile prevazute de lege.
Posibilitatea
cunoasterii din
oficiu
Art. 253. – Instanta de judecata poate lua cunostinta din
oficiu de dreptul unui stat strain, cu conditia ca acesta
sa fie invocat. Proba legii straine se face conform
dispozitiilor Codului civil referitoare la continutul legii
straine.
Propunerea
probelor. Rolul
instantei
Art. 254. – (1) Probele se propun, sub sanctiunea
decaderii, de catre reclamant prin cererea de chemare in
judecata, iar de catre parat prin intampinare, daca legea
nu dispune altfel. Ele pot fi propuse si oral, in cazurile
anume prevazute de lege.
(2) Dovezile care nu au fost propuse in conditiile alin.
(1) nu vor mai putea fi cerute si incuviintate in cursul
procesului, in afara de cazurile in care:
1. necesitatea probei rezulta din modificarea cererii;
2. nevoia administrarii probei reiese din cercetarea
judecatoreasca si partea nu o putea prevedea;
3. partea invedereaza instantei ca, din motive temeinic
justificate, nu a putut propune in termen probele cerute;
4. administrarea probei nu duce la amanarea judecatii;
5. exista acordul expres al tuturor partilor.
(3) In cazurile prevazute la alin. (2), partea adversa are
dreptul la proba contrara numai asupra aceluiasi aspect
pentru care s-a incuviintat proba invocata.
(4) In cazul amanarii, pentru motivele prevazute la alin.
(2), partea este obligata, sub sanctiunea decaderii din
dreptul de a administra proba incuviintata:
a) sa depuna lista martorilor in termen de 5 zile de la
incuviintarea probei, cand se cere proba cu martori;

b) sa depuna copii certificate de pe inscrisurile invocate
cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru
judecata, daca s-a incuviintat proba cu inscrisuri;
c) sa depuna interogatoriul in termen de 5 zile de la
incuviintarea acestei probe, in cazurile in care
interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;
d) sa depuna dovada platii cheltuielilor necesare
efectuarii expertizei, in termen de 5 zile de la numirea
expertului sau in termenul stabilit de instanta potrivit
dispozitiilor art. 331 alin. (2), daca s-a incuviintat
proba expertizei.
(5) Daca probele propuse nu sunt indestulatoare pentru
lamurirea in intregime a procesului, instanta va dispune ca "53/247"

partile sa completeze probele. De asemenea, judecatorul
poate, din oficiu, sa puna in discutia partilor necesitatea
administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar
daca partile se impotrivesc.
(6) Cu toate acestea, partile nu pot invoca in caile de
atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe
care ele nu le-au propus si administrat in conditiile
legii.
Admisibilitatea
probelor
Art. 255. – (1) Probele trebuie sa fie admisibile potrivit
legii si sa duca la solutionarea procesului.
(2) Daca un anumit fapt este de notorietate publica ori
necontestat, instanta va putea decide, tinand seama de
circumstantele cauzei, ca nu mai este necesara dovedirea
lui.
(3) Uzantele, regulile deontologice si practicile
statornicite intre parti trebuie probate, in conditiile
legii, de catre cel care le invoca. Regulamentele si
reglementarile locale trebuie dovedite de catre cel care le
invoca numai la cererea instantei.
(4) La cererea instantei, autoritatile competente sunt
obligate sa ii comunice, in termenul stabilit, toate
informatiile, inscrisurile ori reglementarile solicitate.
Conventii asupra
probelor
Art. 256. – Conventiile asupra admisibilitatii, obiectului
sau sarcinii probelor sunt valabile, cu exceptia celor care
privesc drepturi de care partile nu pot dispune, a celor
care fac imposibila ori dificila dovada actelor sau
faptelor juridice ori, dupa caz, contravin ordinii publice
sau bunelor moravuri.
Renuntarea la proba
Art. 257. – (1) Cand o parte renunta la probele propuse,
cealalta parte poate sa si le insuseasca.
(2) Instanta poate dispune administrarea din oficiu a
probei la care s-a renuntat.
Incuviintarea
probelor
Art. 258. – (1) Probele se pot incuviinta numai daca sunt
intrunite cerintele prevazute la art. 255, in afara de
cazul cand ar exista pericolul ca ele sa se piarda prin
intarziere.
(2) Incheierea prin care se incuviinteaza probele va arata
faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de proba
incuviintate, precum si obligatiile ce revin partilor in
legatura cu administrarea acestora.
(3) Instanta va putea limita numarul martorilor propusi.
Revenirea asupra
probelor
incuviintate
Art. 259. – Instanta poate reveni asupra unor probe
incuviintate daca, dupa administrarea altor probe,
apreciaza ca administrarea vreuneia nu mai este necesara.
Instanta este insa obligata sa puna aceasta imprejurare in
discutia partilor.
Administrarea
probelor
Art. 260. – (1) Administrarea probelor se va face in
ordinea stabilita de instanta.
(2) Probele se vor administra, cand este posibil, chiar in
sedinta in care au fost incuviintate. Pentru administrarea
celorlalte probe se va fixa termen, luandu-se totodata
masurile ce se impun pentru prezentarea martorilor,
efectuarea expertizelor, aducerea inscrisurilor si a
oricaror alte mijloace de proba.
(3) Probele vor fi administrate inainte de inceperea
dezbaterilor asupra fondului, daca legea nu prevede altfel.
(4) Dovada si dovada contrara vor fi administrate, atunci
cand este posibil, in aceeasi sedinta.
(5) Daca s-a dispus o cercetare la fata locului, aceasta se
va efectua, cand este cazul, mai inainte de administrarea
celorlalte probe.
(6) Cand proba cu martori a fost incuviintata in conditiile
prevazute la art. 254 alin. (2), dovada contrara va fi
ceruta, sub sanctiunea decaderii, in aceeasi sedinta, daca
amandoua partile sunt de fata.
(7) Partea care a lipsit la incuviintarea dovezii este "54/247"

obligata sa ceara proba contrara la sedinta urmatoare, iar
in caz de impiedicare, la primul termen cand se
infatiseaza.
Locul administrarii
probelor
Art. 261. – (1) Administrarea probelor se face in fata
instantei de judecata sesizate, in camera de consiliu, daca
legea nu dispune altfel.
(2) Daca, din motive obiective, administrarea probelor nu
se poate face decat in afara localitatii de resedinta a
instantei, aceasta se va putea efectua prin comisie
rogatorie, de catre o instanta de acelasi grad sau chiar
mai mica in grad, daca in acea localitate nu exista o
instanta de acelasi grad. In cazul in care felul dovezii
ingaduie si partile se invoiesc, instanta care
administreaza proba poate fi scutita de citarea partilor.
(3) Cand instanta care a primit comisia rogatorie constata
ca administrarea probei urmeaza a se face in circumscriptia
altei instante, va inainta, pe cale administrativa, cererea
de comisie rogatorie instantei competente, comunicand
aceasta instantei de la care a primit insarcinarea.

(4) Instanta insarcinata prin comisie rogatorie va proceda
la administrarea probelor in prezenta partilor sau, chiar
in lipsa, daca au fost legal citate, avand aceleasi
atributii ca si instanta sesizata, in ceea ce priveste
procedura de urmat.
(5) Dupa ce s-a efectuat administrarea probelor prin
comisie rogatorie, instanta sesizata, daca este cazul, va
fixa, din oficiu, termen pentru continuarea cercetarii
procesului sau, dupa caz, pentru dezbaterea fondului.
Cheltuielile
necesare
administrarii
probelor
Art. 262. – (1) Cand administrarea probei incuviintate
necesita cheltuieli, instanta va pune in vedere partii care
a cerut-o sa depuna la grefa, de indata sau in termenul
fixat de instanta, dovada achitarii sumei stabilite pentru
acoperirea lor.
(2) In cazurile in care proba a fost dispusa din oficiu sau
la cererea procurorului in procesul pornit de acesta in
conditiile prevazute la art. 92 alin. (1), instanta va
stabili, prin incheiere, cheltuielile de administrare a
probei si partea care trebuie sa le plateasca, putandu-le
pune si in sarcina ambelor parti.
(3) Nedepunerea sumei prevazute la alin. (1) in termenul
fixat atrage decaderea partii din dreptul de a administra
dovada incuviintata in fata acelei instante.
(4) Depunerea sumei prevazute la alin. (1) se va putea insa
face si dupa implinirea termenului, daca prin aceasta nu se
amana judecata.
(5) Dispozitiile alin. (1)-(4) se aplica si in cazul in
care administrarea probei se face prin comisie rogatorie.
Situatia partii
decazute
Art. 263. – Partea decazuta din dreptul de a administra o
proba va putea totusi sa se apere, discutand in fapt si in
drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii
potrivnice.
Aprecierea probelor
Art. 264. – (1) Instanta va examina probele administrate,
pe fiecare in parte si pe toate in ansamblul lor.
(2) In vederea stabilirii existentei sau inexistentei
faptelor pentru a caror dovedire probele au fost
incuviintate, judecatorul le apreciaza in mod liber,
potrivit convingerii sale, in afara de cazul cand legea
stabileste puterea lor doveditoare.
§ 2. Dovada cu inscrisuri
I. Dispozitii generale
Notiune
Art. 265. – Inscrisul este orice scriere sau alta
consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt
juridic, indiferent de suportul ei material ori de
modalitatea de conservare si stocare.
Inscrisurile pe
Art. 266. – Inscrisul pe suport informatic este admis ca
proba in aceleasi conditii ca inscrisul pe suport hartie, "55/247"

suport informatic
proba in aceleasi conditii ca inscrisul pe suport hartie,
daca indeplineste conditiile prevazute de lege.
Inscrisurile in
forma electronica
Art. 267. – Inscrisurile facute in forma electronica sunt
supuse dispozitiilor legii speciale.
Rolul semnaturii
Art. 268. – (1) Semnatura unui inscris face deplina
credinta, pana la proba contrara, despre existenta
consimtamantului partii care l-a semnat cu privire la
continutul acestuia. Daca semnatura apartine unui
functionar public, ea confera autenticitate acelui inscris,
in conditiile legii.
(2) Cand semnatura este electronica, aceasta nu este
valabila decat daca este reprodusa in conditiile prevazute
de lege.
II. Inscrisul autentic
Notiune
Art. 269. – (1) Inscrisul autentic este inscrisul intocmit
sau, dupa caz, primit si autentificat de o autoritate
publica, de notarul public sau de catre o alta persoana
investita de stat cu autoritate publica, in forma si
conditiile stabilite de lege. Autenticitatea inscrisului se
refera la stabilirea identitatii partilor, exprimarea
consimtamantului acestora cu privire la continut, semnatura
acestora si data inscrisului.
(2) Este, de asemenea, autentic orice alt inscris emis de
catre o autoritate publica si caruia legea ii confera acest
caracter.
Putere doveditoare
Art. 270. – (1) Inscrisul autentic face deplina dovada,
fata de orice persoana, pana la declararea sa ca fals, cu
privire la constatarile facute personal de catre cel care a
autentificat inscrisul, in conditiile legii.
(2) Declaratiile partilor cuprinse in inscrisul autentic
fac dovada, pana la proba contrara, atat intre parti, cat
si fata de oricare alte persoane.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si in cazul
mentiunilor din inscris care sunt in directa legatura cu
raportul juridic al partilor, fara a constitui obiectul
principal al actului. Celelalte mentiuni constituie, intre
parti, un inceput de dovada scrisa.
Nulitatea si
conversiunea
inscrisului
autentic
Art. 271. – (1) Inscrisul autentic intocmit fara
respectarea formelor prevazute pentru incheierea sa
valabila ori de o persoana incompatibila, necompetenta sau
cu depasirea competentei este lovit de nulitate absoluta,
daca legea nu dispune altfel.

(2) Inscrisul prevazut la alin. (1) face insa deplina
dovada ca inscris sub semnatura privata, daca este semnat
de parti, iar daca nu este semnat, constituie, intre
acestea, doar un inceput de dovada scrisa.
III. Inscrisul sub semnatura privata
Notiune
Art. 272. – Inscrisul sub semnatura privata este acela care
poarta semnatura partilor, indiferent de suportul sau
material. El nu este supus niciunei alte formalitati, in
afara exceptiilor anume prevazute de lege.
Putere doveditoare
Art. 273. – (1) Inscrisul sub semnatura privata, recunoscut
de cel caruia ii este opus sau, dupa caz, socotit de lege
ca recunoscut, face dovada intre parti pana la proba
contrara.
(2) Mentiunile din inscris care sunt in directa legatura cu
raportul juridic al partilor fac, de asemenea, dovada pana
la proba contrara, iar celelalte mentiuni, straine de
cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca inceput de
dovada scrisa.
Art. 274. – (1) Inscrisul sub semnatura privata, care
constata un contract sinalagmatic, are putere doveditoare
numai daca a fost facut in atatea exemplare originale cate
parti cu interese contrare sunt.
(2) Un singur exemplar original este suficient pentru toate "56/247"

Pluralitatea de
exemplare
persoanele avand acelasi interes.
(3) Fiecare exemplar original trebuie sa faca mentiune
despre numarul originalelor ce au fost facute. Lipsa
acestei mentiuni nu poate fi opusa insa de cel care a
executat, in ceea ce il priveste, obligatia constatata in
acel inscris.
(4) Pluralitatea exemplarelor originale nu este ceruta cand
partile, de comun acord, au depus singurul original la un
tert ales de ele.
Formalitatea "bun
si aprobat“
Art. 275. – (1) Inscrisul sub semnatura privata, prin care
o singura parte se obliga catre o alta sa-i plateasca o
suma de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie
sa fie in intregime scris cu mana celui care il subscrie
sau cel putin ca, in afara de semnatura, sa fie scris cu
mana sa "bun si aprobat pentru…“, cu aratarea in litere a
sumei sau a cantitatii datorate.
(2) Cand suma aratata in cuprinsul inscrisului este
diferita de cea aratata in formula "bun si aprobat“, se
prezuma ca obligatia nu exista decat pentru suma cea mai
mica, chiar daca inscrisul si formula "bun si aprobat“ sunt
scrise in intregime cu mana sa de cel obligat, afara numai
daca se dovedeste in care parte este greseala sau daca prin
lege se prevede altfel.
Sanctiunea
nerespectarii
formalitatilor
speciale
Art. 276. – Inscrisurile sub semnatura privata pentru care
nu s-au indeplinit cerintele prevazute la art. 274 si 275
vor putea fi socotite ca inceput de dovada scrisa.
Inscrisurile
intocmite de
profesionisti
Art. 277. – (1) Dispozitiile art. 274 si 275 nu se aplica
in raporturile dintre profesionisti.
(2) Inscrisul nesemnat, dar utilizat in mod obisnuit in
exercitiul activitatii unei intreprinderi pentru a constata
un act juridic, face dovada cuprinsului sau, cu exceptia
cazului in care legea impune forma scrisa pentru insasi
dovedirea actului juridic.
(3) Inscrisul sub semnatura privata intocmit in exercitiul
activitatii unei intreprinderi este prezumat a fi fost
facut la data consemnata in cuprinsul sau. In acest caz,
data inscrisului sub semnatura privata poate fi combatuta
cu orice mijloc de proba.
(4) Daca inscrisul prevazut la alin. (3) nu contine nicio
data, aceasta poate fi stabilita in raporturile dintre
parti cu orice mijloc de proba.
Data certa a
inscrisului sub
semnatura privata
Art. 278. – (1) Data inscrisurilor sub semnatura privata
este opozabila altor persoane decat celor care le-au
intocmit, numai din ziua in care a devenit certa, prin una
dintre modalitatile prevazute de lege, respectiv:
1. din ziua in care au fost prezentate spre a se conferi
data certa de catre notarul public, executorul judecatoresc
sau alt functionar competent in aceasta privinta;
2. din ziua cand au fost infatisate la o autoritate sau
institutie publica, facandu-se despre aceasta mentiune pe
inscrisuri;
3. din ziua cand au fost inregistrate intr-un registru sau
alt document public;
4. din ziua mortii ori din ziua cand a survenit neputinta
fizica de a scrie a celui care l-a intocmit sau a unuia
dintre cei care l-au subscris, dupa caz;
5. din ziua in care cuprinsul lor este reprodus, chiar si
pe scurt, in inscrisuri autentice intocmite in conditiile
art. 269, precum incheieri, procese-verbale pentru punerea
de sigilii sau pentru facere de inventar;
6. din ziua in care s-a petrecut un alt fapt de aceeasi
natura care dovedeste in chip neindoielnic anterioritatea
inscrisului.
(2) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, instanta,
tinand seama de imprejurari, poate sa inlature aplicarea,
in tot sau in parte, a dispozitiilor alin. (1) in privinta "57/247"

chitantelor liberatorii.
Registrele si
hartiile domestice
Art. 279. – Registrele si hartiile domestice nu fac dovada
pentru cel care le-a scris. Ele fac dovada impotriva lui:
1. in toate cazurile in care atesta neindoielnic o plata
primita;

2. cand cuprind mentiunea expresa ca insemnarea a fost
facuta in folosul celui aratat drept creditor, pentru a
tine loc de titlu.
Registrele
profesionistilor
Art. 280. – (1) Registrele profesionistilor, intocmite si
tinute cu respectarea dispozitiilor legale, pot face intre
acestia deplina dovada in justitie, pentru faptele si
chestiunile legate de activitatea lor profesionala.
(2) Registrele prevazute la alin. (1), chiar netinute cu
respectarea dispozitiilor legale, fac dovada contra celor
care le-au tinut. Cu toate acestea, partea care se
prevaleaza de ele nu poate scinda continutul lor.
(3) In toate cazurile, instanta este in drept a aprecia
daca se poate atribui continutului registrelor unui
profesionist o alta putere doveditoare, daca trebuie sa se
renunte la aceasta proba in cazul in care registrele
partilor nu concorda sau daca trebuie sa atribuie o
credibilitate mai mare registrelor uneia dintre parti.
Mentiunile facute
de creditor
Art. 281. – Orice mentiune facuta de creditor in josul, pe
marginea sau pe dosul unui titlu care a ramas neintrerupt
in posesia sa face dovada, cu toate ca nu este nici
semnata, nici datata de el, cand tinde a stabili
liberatiunea debitorului. Aceeasi putere doveditoare o are
mentiunea facuta de creditor in josul, pe marginea sau pe
dosul duplicatului unui inscris sau al unei chitante, daca
duplicatul sau chitanta este in mainile debitorului.
IV. Inscrisurile pe suport informatic
Notiune
Art. 282. – (1) Cand datele unui act juridic sunt redate pe
un suport informatic, documentul care reproduce aceste date
constituie instrumentul probator al actului, daca este
inteligibil si prezinta garantii suficient de serioase
pentru a face deplina credinta in privinta continutului
acestuia si a identitatii persoanei de la care acesta
emana.
(2) Pentru a aprecia calitatea documentului, instanta
trebuie sa tina seama de circumstantele in care datele au
fost inscrise si de documentul care le-a reprodus.
Prezumtia de
validitate
a inscrierii
Art. 283. – Inscrierea datelor unui act juridic pe suport
informatic este prezumata a prezenta garantii suficient de
serioase pentru a face deplina credinta in cazul in care ea
este facuta in mod sistematic si fara lacune si cand datele
inscrise sunt protejate contra alterarilor si
contrafacerilor, astfel incat integritatea documentului
este deplin asigurata. O astfel de prezumtie exista si in
favoarea tertilor din simplul fapt ca inscrierea este
efectuata de catre un profesionist.
Puterea doveditoare
Art. 284. – (1) Daca prin lege nu se prevede altfel,
documentul care reproduce datele unui act, inscrise pe un
suport informatic, face deplina dovada intre parti, pana la
proba contrara.
(2) Daca suportul sau tehnologia utilizata pentru redactare
nu garanteaza integritatea documentului, acesta poate
servi, dupa circumstante, ca mijloc material de proba sau
ca inceput de dovada scrisa.
V. Duplicatele si copiile de pe inscrisurile autentice sau sub semnatura
privata
Regimul
duplicatelor
Art. 285. – Duplicatele de pe inscrisurile notariale sau
alte inscrisuri autentice, eliberate in conditiile
prevazute de lege, inlocuiesc originalul si au aceeasi
putere doveditoare ca si acesta.
Art. 286. – (1) Copia, chiar legalizata, de pe orice "58/247"

Regimul copiilor
inscris autentic sau sub semnatura privata nu poate face
dovada decat despre ceea ce este cuprins in inscrisul
original.
(2) Partile pot sa ceara confruntarea copiei cu originalul,
prezentarea acestuia din urma putand fi intotdeauna
ordonata de instanta, in conditiile prevazute la art. 292
alin. (2).
(3) Daca este imposibil sa fie prezentat originalul sau
duplicatul inscrisului autentic ori originalul inscrisului
sub semnatura privata, copia legalizata de pe acestea
constituie un inceput de dovada scrisa.
(4) Copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare.
(5) Extrasele sau copiile partiale fac dovada ca si copiile
integrale sau copiile asimilate acestora, insa numai pentru
partea din inscrisul original pe care o reproduc; in cazul
in care sunt contestate, iar originalul este imposibil sa
fie prezentat, instanta are dreptul sa aprecieze, in
limitele prevazute la alin. (3) si (4), in ce masura partea
din original, reprodusa in extras, poate fi socotita ca
avand putere doveditoare, independent de partile din
original care nu au fost reproduse.
Copiile facute pe
microfilme sau pe
suporturi
informatice
Art. 287. – Datele din inscrisurile autentice sau sub
semnatura privata redate pe microfilme si alte suporturi
accesibile de prelucrare electronica a datelor, facute cu
respectarea dispozitiilor legale, au aceeasi putere
doveditoare ca si inscrisurile in baza carora au fost
redate.
VI. Inscrisurile recognitive sau reinnoitoare
Putere doveditoare
Art. 288. – Inscrisul de recunoastere sau de reinnoire a
unei datorii preexistente face dovada impotriva
debitorului, mostenitorilor sau succesorilor sai in
drepturi, daca acestia nu dovedesc, prin aducerea
documentului originar, ca recunoasterea este eronata sau
inexacta.
VII. Regimul altor inscrisuri
Alte categorii de
inscrisuri
Art. 289. – (1) Contractele incheiate pe formulare tipizate
sau standardizate ori incorporand conditii generale tip,
dupa caz, sunt considerate inscrisuri sub semnatura
privata, daca legea nu prevede altfel.
(2) Daca legea nu dispune altfel, biletele, tichetele si
alte asemenea documente, utilizate cu ocazia incheierii
unor acte juridice sau care incorporeaza dreptul la anumite
prestatii, au forta probanta a inscrisurilor sub semnatura
privata, chiar daca nu sunt semnate.
(3) Telexul, precum si telegrama ale caror originale,
depuse la oficiul postal, au fost semnate de expeditor, fac
aceeasi dovada ca si inscrisul sub semnatura privata.
Anexele
Art. 290. – Planurile, schitele, hartiile, fotografiile si
orice alte documente anexate au aceeasi putere doveditoare
ca si inscrisurile la care sunt alaturate, daca au legatura
directa cu inscrisul si poarta semnatura, dupa caz, a
partii sau a persoanei competente care a intocmit
inscrisul.
Modificarile
inscrisului
Art. 291. – Stersaturile, radierile, corecturile si orice
alte modificari, mentiuni sau adaugiri, facute intr-un
inscris, nu vor fi luate in considerare decat daca au fost
constatate sub semnatura de cel competent sa il intocmeasca
sau de partea de la care emana inscrisul, dupa caz.
VIII. Administrarea probei cu inscrisuri
Art. 292. – (1) Daca prin lege nu se dispune altfel,
fiecare parte are dreptul sa depuna inscrisurile de care
intelege sa se foloseasca, in copie certificata pentru
conformitate.
(2) Daca inscrisul este depus in copie, partea care l-a
depus este obligata sa aiba asupra sa originalul si, la "59/247"

Depunerea
inscrisurilor
cerere, sa il prezinte instantei, sub sanctiunea de a nu se
tine seama de inscris.
(3) Daca partea adversa nu poate sa isi dea seama de
exactitatea copiei fata cu originalul infatisat in sedinta,
judecatorul va putea acorda un termen scurt, obligand
partea sa depuna originalul in pastrarea grefei.
(4) Inscrisurile depuse in original nu vor putea fi retrase
decat dupa ce se vor lasa copii legalizate de grefierul
instantei unde au fost depuse.
(5) Inscrisurile intocmite in alta limba decat cea folosita
in fata instantei trebuie insotite de traduceri legalizate.
(6) Inscrisurile depuse in copie la dosar nu pot fi retrase
de parti.
Obligatia partii
adverse de a
prezenta inscrisul
Art. 293. – (1) Cand partea invedereaza ca partea adversa
detine un inscris probatoriu, referitor la proces, instanta
poate ordona infatisarea lui.
(2) Cererea de infatisare va fi admisa, daca inscrisul este
comun partilor din proces, daca insasi partea adversa s-a
referit in proces la acest inscris sau daca, dupa lege, ea
este obligata sa infatiseze inscrisul.
Cazuri de
respingere a
cererii de
prezentare a
inscrisului
Art. 294. – (1) Judecatorul va respinge motivat cererea de
depunere la dosar a inscrisului, in intregime sau in parte,
cand:
1. continutul inscrisului se refera la chestiuni strict
personale privind demnitatea sau viata privata a unei
persoane;
2. depunerea inscrisului ar incalca indatorirea legala de
pastrare a secretului;
3. depunerea inscrisului ar atrage urmarirea penala a
partii, a sotului sau a unei rude ori afin pana la gradul
al treilea inclusiv.
(2) Daca legea nu dispune altfel, incidenta vreunuia dintre
cazurile de mai sus va fi verificata de judecator, prin
cercetarea continutului inscrisului. In incheierea de
sedinta se va face o mentiune corespunzatoare.
Refuzul de a
prezenta inscrisul
Art. 295. – Daca partea refuza sa raspunda la
interogatoriul ce s-a propus in dovedirea detinerii sau
existentei inscrisului, daca reiese din dovezile
administrate ca a ascuns inscrisul ori l-a distrus sau
daca, dupa ce s-a dovedit detinerea inscrisului, nu se
conformeaza ordinului dat de instanta de a-l infatisa,
instanta va putea socoti ca dovedite afirmatiile facute cu
privire la continutul acelui inscris de partea care a cerut
infatisarea.
Cercetarea
inscrisului prin
judecatorul delegat
Art. 296. – (1) Cand un inscris, necesar dezlegarii
procesului, se gaseste la una dintre parti si nu poate fi
prezentat fiindca aducerea ar fi prea costisitoare sau cand
inscrisurile sunt prea voluminoase ori numeroase, se va
putea delega un judecator in prezenta caruia partile vor
cerceta inscrisurile la locul unde se gasesc.
(2) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1), instanta,
tinand seama de imprejurari, poate sa ceara doar
prezentarea unor extrase sau copii de pe inscrisurile
solicitate, certificate de persoana care le detine. In
asemenea cazuri, daca este necesar, instanta poate dispune
verificarea conformitatii extrasului sau copiei cu
originalul.
Obligatia tertului
de a prezenta
inscrisul
Art. 297. – (1) Cand se arata ca un inscris necesar
solutionarii procesului se afla in posesia unui tert,
acesta va putea fi citat ca martor, punandu-i-se in vedere
sa aduca inscrisul in instanta.
(2) Cand detinatorul inscrisului este o persoana juridica,
reprezentantii ei vor putea fi citati ca martori.
(3) Tertul poate refuza infatisarea inscrisului in cazurile
prevazute la art. 294.
Art. 298. – (1) Daca inscrisul se gaseste in pastrarea unei "60/247"

Obligatia
autoritatii sau
institutiei publice
de a prezenta
inscrisul
autoritati sau institutii publice, instanta va lua masuri,
la cererea uneia dintre parti sau din oficiu, pentru
aducerea lui, in termenul fixat in acest scop, punand in
vedere conducatorului autoritatii sau institutiei publice
detinatoare masurile ce se pot dispune in caz de
neconformare.
(2) Autoritatea sau institutia publica detinatoare este in
drept sa refuze trimiterea inscrisului cand acesta se
refera la apararea nationala, siguranta publica sau
relatiile diplomatice. Extrase partiale vor putea fi
trimise daca niciunul dintre aceste motive nu se opune.
Dispozitiile art. 252 alin. (3) se aplica in mod
corespunzator.
Inscrisurile care
nu pot fi trimise
instantei
Art. 299. – (1) Instanta nu va putea cere trimiterea in
original a cartilor funciare si a planurilor, a registrelor
autoritatilor sau institutiilor publice, a testamentelor
depuse la instante, notari publici sau avocati, precum si a
altor inscrisuri originale ce se gasesc in arhivele
acestora. Se vor putea insa cere copii certificate ale
acestora.
(2) Cercetarea acestor inscrisuri, daca este necesara, se
va face, cu citarea partilor, de un judecator delegat sau,
daca inscrisul se gaseste in alta localitate, prin comisie
rogatorie, de catre instanta respectiva.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), cand
procedura verificarilor inscrisurilor o impune, instanta va
putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a
altor inscrisuri originale, depuse la instante, notari
publici sau avocati, pentru efectuarea expertizei
grafoscopice in laboratoarele de specialitate daca
expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.
Prezentarea
registrelor
profesionistilor
Art. 300. – (1) La cererea uneia dintre parti sau chiar din
oficiu, instanta va putea ordona infatisarea registrelor
profesionistilor sau comunicarea lor.
(2) Cand inscrisurile sau registrele prevazute la alin. (1)
ce urmeaza a fi cercetate se afla in alta circumscriptie
judecatoreasca, cercetarea lor se va face prin comisie
rogatorie.
IX. Verificarea inscrisurilor
Recunoasterea sau
contestarea
inscrisului sub
semnatura privata
Art. 301. – (1) Acela caruia i se opune un inscris sub
semnatura privata este dator fie sa recunoasca, fie sa
conteste scrierea ori semnatura. Contestarea scrierii sau
semnaturii poate fi facuta, la primul termen dupa depunerea
inscrisului, sub sanctiunea decaderii.
(2) Mostenitorii sau succesorii in drepturi ai aceluia de
la care se pretinde a fi inscrisul pot declara ca nu cunosc
scrisul sau semnatura autorului lor.
Obligatia de
verificare a
inscrisului
Art. 302. – (1) Cand una dintre persoanele mentionate la
art. 301 contesta scrierea sau semnatura ori declara ca nu
le cunoaste, instanta va proceda la verificarea inscrisului
prin:
1. compararea scrierii si semnaturii de pe inscris cu
scrierea si semnatura din alte inscrisuri necontestate;
2. expertiza;
3. orice alte mijloace de proba admise de lege.
(2) In acest scop, presedintele completului de judecata va
obliga partea careia i se atribuie scrierea sau semnatura
sa scrie si sa semneze sub dictarea sa parti din inscris.
Refuzul de a scrie ori de a semna va putea fi considerat ca
o recunoastere a scrierii sau semnaturii.
Art. 303. – (1) Judecatorul, dupa compararea inscrisului cu
scrierea sau semnatura facuta in fata sa ori, daca este
cazul, si cu alte inscrisuri, se poate lamuri asupra
inscrisului.
(2) Daca insa, din compararea scrierilor, judecatorul nu
este lamurit, va ordona ca verificarea sa se faca prin "61/247"

Procedura de
verificare
expertiza, obligand partile sau alte persoane sa depuna de
indata inscrisuri de comparatie.
(3) Se primesc ca inscrisuri de comparatie:
1. inscrisurile autentice;
2. inscrisurile sau alte scrieri private necontestate de
parti;
3. partea din inscris care nu este contestata;
4. scrisul sau semnatura facut/facuta inaintea instantei.
(4) Inscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de
presedinte, grefier si parti.
(5) Partile iau cunostinta de inscrisuri in sedinta.
Denuntarea
inscrisului
ca fals
Art. 304. – (1) Daca cel mai tarziu la primul termen dupa
prezentarea unui inscris folosit in proces una dintre parti
declara ca acesta este fals prin falsificarea scrierii sau
semnaturii, ea este obligata sa arate motivele pe care se
sprijina.
(2) Daca partea care foloseste inscrisul nu este prezenta,
instanta va ordona ca aceasta sa se prezinte personal
pentru a lua cunostinta de denuntarea inscrisului ca fals,
sa depuna originalul si sa dea explicatiile necesare.
(3) Judecatorul poate ordona prezentarea partilor chiar si
inainte de primul termen de judecata, daca partea declara,
prin intampinare, ca scrierea sau semnatura sa este
falsificata.
(4) In cazuri temeinic justificate, partile pot fi
reprezentate prin mandatari cu procura speciala.
Verificarea starii
inscrisului
denuntat ca fals
Art. 305. – (1) Judecatorul va constata de indata, prin
proces-verbal, starea materiala a inscrisului denuntat ca
fals, daca exista pe el stersaturi, adaugiri sau corecturi,
apoi il va semna, spre neschimbare, si il va incredinta
grefei, dupa ce va fi contrasemnat de grefier si de parti.
(2) Daca partile nu vor sau nu pot sa semneze, se va face
mentiune despre toate acestea in procesul-verbal.
Ascultarea partilor
Art. 306. – (1) La acelasi termen in care inscrisul a fost
denuntat ca fals sau, in cazul prevazut la art. 304 alin.
(2), la termenul urmator, judecatorul intreaba partea care
a produs inscrisul, daca intelege sa se foloseasca de el.
(2) Daca partea care a folosit inscrisul lipseste, refuza
sa raspunda sau declara ca nu se mai serveste de inscris,
acesta va fi inlaturat, in tot sau in parte, dupa caz.
(3) Daca partea care a denuntat inscrisul ca fals lipseste,
refuza sa raspunda sau isi retrage declaratia de denuntare,
inscrisul va fi considerat ca recunoscut.
Suspendarea
procesului si
sesizarea
parchetului
Art. 307. – Daca partea care a prezentat inscrisul staruie
sa se foloseasca de acesta, desi denuntarea ca fals a
acestuia nu a fost retrasa, instanta, daca este indicat
autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda
judecata procesului, inaintand de indata inscrisul denuntat
ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului,
impreuna cu procesul-verbal ce se va incheia in acest scop.
Cercetarea falsului
de catre instanta
civila
Art. 308. – In cazul in care, potrivit legii, actiunea
penala nu poate fi pusa in miscare ori nu poate continua,
cercetarea falsului se va face de catre instanta civila,
prin orice mijloace de proba.
§ 3. Proba cu martori
I. Admisibilitatea probei cu martori
Art. 309. – (1) Proba cu martori este admisibila in toate
cazurile in care legea nu dispune altfel.
(2) Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, daca
valoarea obiectului sau este mai mare de 250 lei. Cu toate
acestea, se poate face dovada cu martori, contra unui
profesionist, a oricarui act juridic, indiferent de
valoarea lui, daca a fost facut de acesta in exercitiul
activitatii sale profesionale, in afara de cazul in care
legea speciala cere proba scrisa.
(3) In cazul in care legea cere forma scrisa pentru "62/247"

Admisibilitatea
probei
validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu
martori.
(4) De asemenea, este inadmisibila proba cu martori daca
pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisa,
in afara de cazurile in care:
1. partea s-a aflat in imposibilitate materiala sau morala
de a-si intocmi un inscris pentru dovedirea actului
juridic;
2. exista un inceput de dovada scrisa, potrivit
prevederilor art. 310;
3. partea a pierdut inscrisul doveditor din pricina unui
caz fortuit sau de forta majora;
4. partile convin, fie si tacit, sa foloseasca aceasta
proba, insa numai privitor la drepturile de care ele pot sa
dispuna;
5. actul juridic este atacat pentru frauda, eroare, dol,
violenta ori este lovit de nulitate absoluta pentru cauza
ilicita sau imorala, dupa caz;
6. se cere lamurirea clauzelor actului juridic.
(5) Proba cu martori nu se admite niciodata impotriva sau
peste ceea ce cuprinde un inscris si nici despre ceea ce s-
ar pretinde ca s-ar fi zis inainte, in timpul sau in urma
intocmirii lui, chiar daca legea nu cere forma scrisa
pentru dovedirea actului juridic respectiv, cu exceptia
cazurilor prevazute la alin. (4).
Inceputul de dovada
scrisa
Art. 310. – (1) Se socoteste inceput de dovada scrisa orice
scriere, chiar nesemnata si nedatata, care provine de la o
persoana careia acea scriere i se opune ori de la cel al
carui succesor in drepturi este acea persoana, daca
scrierea face credibil faptul pretins.
(2) Constituie inceput de dovada scrisa si inscrisul, chiar
nesemnat de persoana careia acesta i se opune, daca a fost
intocmit in fata unui functionar competent care atesta ca
declaratiile cuprinse in inscris sunt conforme celor facute
de acea persoana.
(3) Inceputul de dovada scrisa poate face dovada intre
parti numai daca este completat prin alte mijloace de
proba, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumtii.
II. Administrarea probei cu martori
Ascultarea si
inlocuirea
martorilor
Art. 311. – (1) Cand instanta a incuviintat dovada cu
martori, ea va dispune citarea si ascultarea acestora.
(2) Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat in caz
de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, caz in
care lista se va depune sub sanctiunea decaderii, in termen
de 5 zile de la incuviintare.
(3) Fiecare parte va putea sa se impotriveasca la
ascultarea unui martor care nu este inscris in lista sau nu
este identificat in mod lamurit.
(4) Decaderea din dreptul de a administra dovada cu martori
pentru neindeplinirea obligatiilor prevazute la art. 262 se
acopera daca acestia se infatiseaza la termenul fixat
pentru ascultarea lor.
Ascultarea
martorilor necitati
Art. 312. – (1) Martorii pot fi ascultati chiar la termenul
la care proba a fost incuviintata.
(2) La termenul fixat pentru administrarea probei, partea
va putea aduce martorii incuviintati chiar fara a fi
citati.

(3) Daca partea se obliga sa prezinte martorul la termenul
de judecata, fara a fi citat, insa din motive imputabile
aceasta nu isi indeplineste obligatia, instanta va dispune
citarea martorului pentru un nou termen. Dispozitiile art.
313 sunt aplicabile.
Refuzul martorului
de a se prezenta
Art. 313. – (1) Impotriva martorului care lipseste la prima
citare, instanta poate emite mandat de aducere.
(2) In pricinile urgente, se poate dispune aducerea
martorilor cu mandat chiar la primul termen. "63/247"

de a se prezenta
(3) Daca, dupa emiterea mandatului de aducere, martorul nu
poate fi gasit sau nu se infatiseaza, instanta va putea
proceda la judecata.
Imposibilitatea de
prezentare
Art. 314. – Martorul care, din cauza de boala sau alta
impiedicare grava, nu poate veni in instanta va putea fi
ascultat la locul unde se afla, cu citarea partilor.
Persoanele care nu
pot fi ascultate ca
martori
Art. 315. – (1) Nu pot fi martori:
1. rudele si afinii pana la gradul al treilea inclusiv;
2. sotul, fostul sot, logodnicul ori concubinul;
3. cei aflati in dusmanie sau in legaturi de interese cu
vreuna dintre parti;
4. persoanele puse sub interdictie judecatoreasca;
5. cei condamnati pentru marturie mincinoasa.
(2) Partile pot conveni, expres sau tacit, sa fie ascultate
ca martori si persoanele prevazute la alin. (1) pct. 1-3.
Ascultarea rudelor
si afinilor
Art. 316. – In procesele privitoare la filiatie, divort si
alte raporturi de familie se vor putea asculta rudele si
afinii prevazuti la art. 315, in afara de descendenti.
Persoanele scutite
de
a depune marturie
Art. 317. – (1) Sunt scutiti de a fi martori:
1. slujitorii cultelor, medicii, farmacistii, avocatii,
notarii publici, executorii judecatoresti, mediatorii,
moasele si asistentii medicali si orice alti profesionisti
carora legea le impune sa pastreze secretul de serviciu sau
secretul profesional cu privire la faptele de care au luat
cunostinta in cadrul serviciului ori in exercitarea
profesiei lor, chiar si dupa incetarea activitatii lor;
2. judecatorii, procurorii si functionarii publici, chiar
si dupa incetarea functiei lor, asupra imprejurarilor
secrete de care au avut cunostinta in aceasta calitate;
3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expune pe ei insisi
sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate la art. 315
alin. (1) pct. 1 si 2 la o pedeapsa penala sau la dispretul
public.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) pct. 1, cu exceptia
slujitorilor cultelor, vor putea totusi depune marturie,
daca au fost dezlegate de secretul de serviciu ori
profesional de partea interesata la pastrarea secretului,
in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.
(3) Vor putea, de asemenea, depune marturie si persoanele
prevazute la alin. (1) pct. 2, daca autoritatea sau
institutia pe langa care functioneaza ori au functionat,
dupa caz, le da incuviintarea.
Identificarea
martorului
Art. 318. – (1) Presedintele, inainte de a lua declaratia,
va cere martorului sa arate:
a) numele, prenumele, profesia, domiciliul si varsta;
b) daca este ruda sau afin cu una dintre parti si in ce
grad;
c) daca se afla in serviciul uneia dintre parti.
(2) Presedintele va pune apoi in vedere martorului
indatorirea de a jura si semnificatia juramantului.
Depunerea
juramantului
Art. 319. – (1) Inainte de a fi ascultat, martorul depune
urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi
ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!“.
(2) In timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe
cruce sau pe Biblie.
(3) Referirea la divinitate din formula juramantului se
schimba potrivit credintei religioase a martorului.
(4) Martorului de alta religie decat cea crestina nu ii
sunt aplicabile prevederile alin. (2).
(5) Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramant:
"Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu
voi ascunde nimic din ceea ce stiu.“.
(6) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune
nu depun juramantul vor rosti in fata instantei urmatoarea
formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi
ascunde nimic din ceea ce stiu.“. "64/247"

(7) Persoanele mute si surdo-mute stiutoare de carte vor
depune juramantul transcriind formula acestuia si semnand-
o; persoanele hipoacuzice vor rosti juramantul, iar cele
care nu stiu sa scrie vor jura prin semne cu ajutorul unui
interpret.
(8) Situatiile la care se refera alin. (3)-(7) se retin de
catre instanta pe baza afirmatiilor facute de martor.
(9) Dupa depunerea juramantului, presedintele va pune in
vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savarseste
infractiunea de marturie mincinoasa.
(10) Despre toate acestea se face mentiune in declaratia
scrisa.
Scutirea de
juramant
Art. 320. – Copiii care nu au implinit varsta de 14 ani si
cei care sunt lipsiti de discernamant in momentul audierii,
fara a fi pusi sub interdictie, pot fi ascultati, fara
juramant, insa instanta le va atrage atentia sa spuna
adevarul si va tine seama, la aprecierea depozitiei lor, de
situatia lor speciala.
Ascultarea
martorului
Art. 321. – (1) Fiecare martor va fi ascultat separat, cei
neascultati inca neputand fi de fata.
(2) Ordinea ascultarii martorilor va fi fixata de
presedinte, tinand seama si de cererea partilor.
(3) Martorul va raspunde mai intai la intrebarile puse de
presedinte, iar apoi si la intrebarile puse, cu
incuviintarea acestuia, de catre partea care l-a propus,
precum si de catre partea adversa.
(4) Dupa ascultare, martorul ramane in sala de sedinta pana
la sfarsitul cercetarii, afara numai daca instanta
hotaraste altfel.
(5) Cu ocazia audierii, martorul va fi lasat sa-si faca
liber depozitia, fara sa aiba voie sa citeasca un raspuns
scris de mai inainte; el se poate servi insa de insemnari,
cu incuviintarea presedintelui, dar numai pentru a preciza
cifre sau denumiri.
Reascultarea
si confruntarea
martorilor
Art. 322. – (1) Martorii pot fi din nou intrebati, daca
instanta gaseste de cuviinta.
(2) Martorii ale caror declaratii nu se potrivesc pot fi
confruntati.
(3) Daca instanta gaseste ca intrebarea pusa de parte nu
poate sa duca la dezlegarea procesului, este jignitoare sau
tinde a proba un fapt a carui dovedire e oprita de lege, nu
o va incuviinta. Instanta, la cererea partii, va trece in
incheierea de sedinta atat intrebarea formulata, cat si
motivul pentru care nu a fost incuviintata.
Consemnarea
declaratiei
martorului
Art. 323. – (1) Marturia se va scrie de grefier, dupa
dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat, si va
fi semnata pe fiecare pagina si la sfarsitul ei de
judecator, grefier si martor, dupa ce acesta a luat
cunostinta de cuprins. Daca martorul refuza sau nu poate sa
semneze, se va face mentiune despre aceasta in incheierea
de sedinta.
(2) Orice adaugiri, stersaturi sau schimbari in cuprinsul
marturiei trebuie incuviintate si semnate de judecator, de
grefier si martor, sub sanctiunea de a nu fi luate in
considerare.
(3) Locurile nescrise din declaratie trebuie barate cu
linii, astfel incat sa nu se poata face adaugiri.
(4) Dispozitiile art. 231 alin. (2) se aplica in mod
corespunzator.
Aprecierea probei
cu martori
Art. 324. – In aprecierea declaratiilor martorilor,
instanta va tine seama de sinceritatea acestora si de
imprejurarile in care au luat cunostinta de faptele ce fac
obiectul declaratiei respective.
Banuiala de
marturie mincinoasa
Art. 325. – Daca, din cercetare, reies banuieli de marturie
mincinoasa sau de mituire a martorului, instanta va incheia
un proces-verbal si va sesiza organul de urmarire penala "65/247"

competent.
Drepturi banesti
ale martorului
Art. 326. – (1) Martorul are dreptul la rambursarea
cheltuielilor de transport, cazare si masa daca este din
alta localitate, precum si dreptul la despagubiri pentru
acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obtinut daca si-ar
fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de
munca, prilejuita de chemarea sa in vederea ascultarii ca
martor, stabilite in raport cu starea sau profesia pe care
o exercita, precum si cu timpul efectiv pierdut.
(2) Drepturile banesti se asigura de partea care a propus
martorul si se stabilesc, la cerere, de catre instanta,
prin incheiere executorie.
§ 4. Prezumtiile
Notiune
Art. 327. – Prezumtiile sunt consecintele pe care legea sau
judecatorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili
un fapt necunoscut.
Prezumtiile legale
Art. 328. – (1) Prezumtia legala scuteste de dovada pe
acela in folosul caruia este stabilita in tot ceea ce
priveste faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu
toate acestea, partea careia ii profita prezumtia trebuie
sa dovedeasca faptul cunoscut, vecin si conex, pe care se
intemeiaza aceasta.
(2) Prezumtia legala poate fi inlaturata prin proba
contrara, daca legea nu dispune altfel.
Prezumtiile
judiciare
Art. 329. – In cazul prezumtiilor lasate la luminile si
intelepciunea judecatorului, acesta se poate intemeia pe
ele numai daca au greutate si puterea de a naste
probabilitatea faptului pretins; ele, insa, pot fi primite
numai in cazurile in care legea admite dovada cu martori.
§ 5. Expertiza
Incuviintarea
expertizei
Art. 330. – (1) Cand, pentru lamurirea unor imprejurari de
fapt, instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor
specialisti, va numi, la cererea partilor ori din oficiu,
unul sau 3 experti. Termenul va fi stabilit astfel incat
depunerea raportului de expertiza la instanta sa aiba loc
conform dispozitiilor art. 336.
(2) Cand este necesar, instanta va solicita efectuarea
expertizei unui laborator sau unui institut de
specialitate.
(3) In domeniile strict specializate, in care nu exista
experti autorizati, din oficiu sau la cererea oricareia
dintre parti, judecatorul poate solicita punctul de vedere
al uneia sau mai multor personalitati ori specialisti din
domeniul respectiv.
(4) Dispozitiile referitoare la expertiza, cu exceptia
celor privind aducerea cu mandat, sanctionarea cu amenda
judiciara si obligarea la plata de despagubiri, sunt
aplicabile in mod corespunzator in cazurile prevazute la
alin. (2) si (3).

(5) La efectuarea expertizei in conditiile prevazute la
alin. (1) si (2) pot participa experti alesi de parti si
incuviintati de instanta, avand calitatea de consilieri ai
partilor, daca prin lege nu se dispune altfel. In acest
caz, ei pot sa dea relatii, sa formuleze intrebari si
observatii si, daca este cazul, sa intocmeasca un raport
separat cu privire la obiectivele expertizei.
Art. 331. – (1) Daca partile nu se invoiesc asupra numirii
expertilor, ei se vor numi de catre instanta, prin tragere
la sorti, de pe lista intocmita si comunicata de catre
biroul local de expertiza, cuprinzand persoanele inscrise
in evidenta sa si autorizate, potrivit legii, sa efectueze
expertize judiciare.
(2) Incheierea de numire a expertului va stabili
obiectivele asupra carora acesta urmeaza sa se pronunte,
termenul in care trebuie sa efectueze expertiza, onorariul "66/247"

Numirea expertului
provizoriu al expertului si, daca este cazul, avansul
pentru cheltuielile de deplasare. In acest scop, instanta
poate fixa o audiere in camera de consiliu, in cadrul
careia va solicita expertului sa estimeze costul lucrarii
ce urmeaza a fi efectuata, cat si termenul necesar
efectuarii expertizei. Tot astfel, instanta poate fixa un
termen scurt pentru cand va solicita expertului sa estimeze
in scris costul lucrarii ce urmeaza a fi efectuata, cat si
termenul necesar efectuarii expertizei. Pozitia partilor va
fi consemnata in incheiere. In functie de pozitia
expertului si a partilor, instanta va fixa termenul de
depunere a raportului de expertiza si conditiile de plata a
costurilor necesare efectuarii expertizei.
(3) Dovada platii onorariului se depune la grefa instantei
de partea care a fost obligata prin incheiere, in termen de
5 zile de la numire sau in termenul stabilit de instanta
potrivit alin. (2). Onorariul poate fi majorat, in
conditiile prevazute la art. 339 alin. (2).
Recuzarea
expertului
Art. 332. – (1) Expertii pot fi recuzati pentru aceleasi
motive ca si judecatorii.
(2) Recuzarea trebuie sa fie ceruta in termen de 5 zile de
la numirea expertului, daca motivul ei exista la aceasta
data; in celelalte cazuri termenul va curge de la data cand
s-a ivit motivul de recuzare.
(3) Recuzarile se judeca cu citarea partilor si a
expertului.
Instiintarea si
inlocuirea
expertului
Art. 333. – (1) Dispozitiile privitoare la citare, aducerea
cu mandat si sanctionarea martorilor care lipsesc sunt
deopotriva aplicabile expertilor.
(2) Daca expertul nu se infatiseaza, instanta poate dispune
inlocuirea lui.
Ascultarea
expertului
Art. 334. – Daca expertii pot sa-si exprime de indata
opinia, acestia vor fi ascultati chiar in sedinta, iar
parerea lor se va consemna intr-un proces-verbal,
dispozitiile art. 323 aplicandu-se in mod corespunzator.
Efectuarea
expertizei la fata
locului
Art. 335. – (1) Daca pentru expertiza este nevoie de o
lucrare la fata locului sau sunt necesare explicatiile
partilor, ea nu poate fi facuta decat dupa citarea partilor
prin scrisoare recomandata cu continut declarat si
confirmare de primire, in care li se vor indica ziua, ora
si locul unde se va face lucrarea. Citatia, sub sanctiunea
nulitatii, trebuie comunicata partii cu cel putin 5 zile
inaintea termenului de efectuare a lucrarii. Confirmarea de
primire va fi alaturata raportului de expertiza.
(2) Partile sunt obligate sa dea expertului orice lamuriri
in legatura cu obiectul lucrarii.
(3) In cazul in care una dintre parti opune rezistenta sau
impiedica in orice alt mod efectuarea lucrarii, instanta va
putea socoti ca dovedite afirmatiile facute de partea
adversa cu privire la imprejurarea de fapt ce face obiectul
lucrarii, in contextul administrarii tuturor celorlalte
probe.
(4) Cheltuielile efectuate cu expertiza pana la data
refuzului vor fi suportate de partea care s-a opus
efectuarii expertizei.
(5) In mod exceptional, cand aflarea adevarului in cauza
este indisolubil legata de efectuarea probei cu expertiza
tehnica, instanta va autoriza folosirea fortei publice in
scopul efectuarii expertizei, prin incheiere executorie
pronuntata in camera de consiliu, dupa ascultarea partilor.
Raportul de
Art. 336. – (1) Constatarile si concluziile motivate ale
expertului sau ale laboratorului ori ale institutului
specializat caruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi
consemnate intr-un raport scris, care va fi depus cu cel
putin 10 zile inainte de termenul fixat pentru judecata. In
cazuri urgente termenul pentru depunerea raportului de "67/247"

Raportul de
expertiza
expertiza poate fi micsorat.
(2) Cand sunt mai multi experti cu pareri deosebite
lucrarea trebuie sa cuprinda parerea motivata a fiecaruia.
(3) In cazurile anume prevazute de lege, depunerea
raportului se va face numai dupa obtinerea avizelor tehnice
necesare ce se elibereaza numai de organismele de
specialitate competente.
Lamurirea sau
completarea
raportului
Art. 337. – Daca este nevoie de lamurirea sau completarea
raportului de expertiza ori daca exista o contradictie
intre parerile expertilor, instanta, din oficiu sau la
cererea partilor, poate solicita expertilor, la primul
termen dupa depunerea raportului, sa il lamureasca sau sa
il completeze.
Efectuarea unei noi
expertize
Art. 338. – (1) Pentru motive temeinice, instanta poate
dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi
expertize de catre alt expert.
(2) O noua expertiza va trebui ceruta motivat, sub
sanctiunea decaderii, la primul termen dupa depunerea
raportului, iar daca s-au formulat obiectiuni, la termenul
imediat urmator depunerii raspunsului la obiectiuni ori,
dupa caz, a raportului suplimentar.
Drepturi banesti
ale expertului
Art. 339. – (1) Fapta expertilor de a cere sau de a primi o
suma mai mare decat onorariul fixat de instanta se
pedepseste potrivit legii penale.
(2) La cererea motivata a expertilor, tinandu-se seama de
lucrarea efectuata, instanta va putea majora onorariul
cuvenit acestora, prin incheiere executorie, data cu
citarea partilor, insa numai dupa depunerea raportului, a
raspunsului la eventualele obiectiuni sau a raportului
suplimentar, dupa caz.
(3) Expertul are aceleasi drepturi ca si martorul in ceea
ce priveste cheltuielile de transport, cazare si masa.
Comisie rogatorie
Art. 340. – Daca expertiza se face la o alta instanta, prin
comisie rogatorie, numirea expertilor si stabilirea sumelor
cuvenite vor fi lasate in sarcina acestei din urma
instante.
§ 6. Mijloacele materiale de proba
Lucrurile ca
mijloace
de proba
Art. 341. – (1) Sunt mijloace materiale de proba lucrurile
care prin insusirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau
urmele pe care le pastreaza servesc la stabilirea unui fapt
care poate duce la solutionarea procesului.
(2) Sunt, de asemenea, mijloace materiale de proba si
fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de
inregistrare a sunetului, precum si alte asemenea mijloace
tehnice, daca nu au fost obtinute prin incalcarea legii ori
a bunelor moravuri.
Pastrare
Art. 342. – (1) Mijloacele materiale de proba puse la
dispozitia instantei vor fi pastrate pana la solutionarea
definitiva a procesului.
(2) Daca aducerea la instanta a mijloacelor materiale de
proba prezinta greutati datorita numarului, volumului sau
altor insusiri ale lor ori locului unde se afla, acestea
vor fi lasate in depozitul detinatorului sau al altei
persoane.
Verificare
Art. 343. – (1) Mijloacele materiale de proba, aflate in
pastrarea instantei, se aduc in sedinta de judecata.
(2) Daca mijloacele materiale de proba nu se afla in
pastrarea instantei, aceasta poate ordona, dupa caz, fie
aducerea lor, fie verificarea la fata locului, dispozitiile
art. 293-300 fiind aplicabile in mod corespunzator.
(3) In incheierea sau in procesul-verbal, dupa caz,
continand constatarile instantei, se va face mentiune si
despre starea si semnele caracteristice ale mijloacelor
materiale de proba verificate.
Art. 344. – In cazul in care instanta a dispus restituirea "68/247"

Restituire.
Trecerea in
proprietatea
unitatii
administrativ-
teritoriale
bunurilor care au servit ca mijloace materiale de proba si
cei in drept a le primi nu le ridica in termen de 6 luni de
la data cand au fost incunostintati in acest scop,
instanta, in camera de consiliu, citand partile interesate
si organul financiar local competent, va da o incheiere
prin care aceste lucruri vor fi considerate ca abandonate
si trecute in proprietatea privata a unitatii
administrativ-teritoriale unde isi are sediul instanta.
Incheierea poate fi atacata numai cu apel la instanta
ierarhic superioara.
§ 7. Cercetarea la fata locului
Incuviintarea
cercetarii la fata
locului
Art. 345. – (1) Cercetarea la fata locului se poate face,
la cerere sau din oficiu, cand instanta apreciaza ca ea
este necesara pentru lamurirea procesului.
(2) Incheierea prin care se admite cercetarea va determina
imprejurarile de fapt ce urmeaza sa fie lamurite la fata
locului.
Efectuarea
cercetarii la fata
locului
Art. 346. – (1) Cercetarea la fata locului se face, cu
citarea partilor, de catre judecatorul delegat sau de catre
intregul complet de judecata. Prezenta procurorului este
obligatorie cand participarea acestuia la judecata este
ceruta de lege.
(2) Instanta poate, de asemenea, incuviinta ca ascultarea
martorilor, expertilor si partilor sa se faca la fata
locului.
Consemnarea
rezultatului
cercetarii
Art. 347. – (1) Despre cele constatate si masurile luate la
fata locului, instanta va intocmi un proces-verbal, in care
se vor consemna si sustinerile ori obiectiunile partilor,
care va fi semnat de catre cei prezenti.
(2) Desenele, planurile, schitele sau fotografiile facute
la fata locului vor fi alaturate procesului-verbal si vor
fi semnate de catre judecator si de partile prezente la
cercetare.
§ 8. Marturisirea
I. Admisibilitatea probei
Notiune si feluri
Art. 348. – (1) Constituie marturisire recunoasterea de
catre una dintre parti, din proprie initiativa sau in
cadrul procedurii interogatoriului, a unui fapt pe care
partea adversa isi intemeiaza pretentia sau, dupa caz,
apararea.
(2) Marturisirea este judiciara sau extrajudiciara.
Marturisirea
judiciara
Art. 349. – (1) Marturisirea judiciara face deplina dovada
impotriva aceluia care a facut-o, fie personal, fie prin
mandatar cu procura speciala.
(2) Marturisirea judiciara nu poate fi divizata impotriva
autorului decat in cazurile cand cuprinde fapte distincte
si care nu au legatura intre ele.
(3) De asemenea, marturisirea judiciara nu poate fi nici
revocata, afara numai daca se face dovada ca a fost urmarea
unei erori de fapt scuzabile.
(4) Marturisirea judiciara nu produce efecte daca a fost
facuta de o persoana lipsita de discernamant sau daca duce
la pierderea unui drept de care cel care face recunoasterea
nu poate dispune.
Marturisirea
extrajudiciara
Art. 350. – (1) Marturisirea facuta in afara procesului
este un fapt supus aprecierii judecatorului, potrivit
regulilor generale de probatiune.
(2) Marturisirea extrajudiciara verbala nu poate fi
invocata in cazurile in care proba cu martori nu este
admisa.
II. Interogatoriul
Incuviintarea
interogatoriului
Art. 351. – Instanta poate incuviinta, la cerere sau din
oficiu, chemarea la interogatoriu a oricareia dintre parti,
cu privire la fapte personale, care sunt de natura sa duca
la solutionarea procesului. "69/247"

Luarea
interogatoriului
persoanelor fizice
Art. 352. – (1) Cel chemat in persoana va fi intrebat de
catre presedinte asupra fiecarui fapt in parte.
(2) Cu incuviintarea presedintelui, fiecare dintre
judecatori, procurorul, cand participa la judecata, precum
si partea adversa pot pune direct intrebari celui chemat la
interogatoriu.
(3) Partea va raspunde fara sa poata citi un proiect de
raspuns scris in prealabil. Ea se poate folosi insa de
insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu
privire la cifre sau denumiri.
(4) Daca partea declara ca pentru a raspunde trebuie sa
cerceteze inscrisuri, registre sau dosare, se va putea fixa
un nou termen pentru interogatoriu.
(5) Cand ambele parti sunt de fata la luarea
interogatoriului, ele pot fi confruntate.
Luarea
interogatoriului
reprezentantului
legal
Art. 353. – Reprezentantul legal al unei persoane lipsite
de capacitate de exercitiu sau cel care asista persoana cu
capacitate de exercitiu restransa poate fi chemat personal
la interogatoriu numai in legatura cu actele incheiate si
faptele savarsite in aceasta calitate.
Consemnarea
raspunsurilor la
interogatoriu
Art. 354. – (1) Raspunsurile la interogatoriu vor fi
trecute pe aceeasi foaie cu intrebarile. Interogatoriul va
fi semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel
care l-a propus, precum si de partea care a raspuns dupa ce
a luat cunostinta de cuprins. Tot astfel vor fi semnate
adaugirile, stersaturile sau schimbarile aduse, sub
sanctiunea de a nu fi tinute in seama.
(2) Daca partea interogata sau cealalta parte nu voieste
ori nu poate sa semneze, se va consemna in josul
interogatoriului.
(3) In cazul in care interogatoriul a fost dispus din
oficiu, precum si in cazul prevazut la art. 352 alin. (2),
vor fi consemnate in incheierea de sedinta atat
intrebarile, cat si raspunsurile.
Luarea
interogatoriului
persoanelor
juridice
Art. 355. – (1) Statul si celelalte persoane juridice de
drept public, precum si persoanele juridice de drept privat
vor raspunde in scris la interogatoriul ce li se va
comunica in prealabil, in conditiile prevazute la art. 194
lit. e).
(2) Se excepteaza societatile de persoane, ai caror
asociati cu drept de reprezentare vor fi citati personal la
interogatoriu.
Luarea
interogatoriului
partii aflate in
strainatate
Art. 356. – (1) Daca prin tratate sau conventii
internationale la care Romania este parte ori prin acte
normative speciale nu se prevede altfel, partea care se
afla in strainatate si este reprezentata in proces printr-
un mandatar va putea fi interogata prin acesta.
(2) In acest caz, interogatoriul va fi comunicat in scris
mandatarului, care va depune raspunsul partii dat in
cuprinsul unei procuri speciale si autentice. Daca
mandatarul este avocat, procura speciala certificata de
acesta este suficienta.
Luarea
interogatoriului
prin judecator
delegat
sau comisie
rogatorie
Art. 357. – (1) Instanta poate incuviinta luarea
interogatoriului la locuinta celui chemat la interogatoriu,
printr-un judecator delegat, daca partea, din motive
temeinice, este impiedicata de a veni in fata instantei. In
acest caz, raspunsurile la intrebari se vor consemna in
prezenta partii adverse sau in lipsa, daca aceasta a fost
citata si nu s-a prezentat.
(2) Partea care locuieste in circumscriptia altei instante,
in cazurile prevazute la alin. (1), se va asculta prin
comisie rogatorie.
Neprezentarea
la interogatoriu
si refuzul de a
Art. 358. – Daca partea, fara motive temeinice, refuza sa
raspunda la interogatoriu sau nu se infatiseaza, instanta
poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina
ori numai ca un inceput de dovada in folosul aceluia care a "70/247"

si refuzul de a
raspunde
propus interogatoriul. In acest din urma caz, atat dovada
cu martori, cat si alte probe, inclusiv prezumtiile, pot fi
admise pentru completarea probatoriului.
§ 9. Asigurarea probelor
Conditii de
admisibilitate
Art. 359. – (1) Oricine are interes sa constate de urgenta
marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor
bunuri, mobile sau imobile ori sa obtina recunoasterea unui
inscris, a unui fapt sau a unui drept, daca este pericol ca
proba sa dispara ori sa fie greu de administrat in viitor,
va putea cere, atat inainte, cat si in timpul procesului,
administrarea acestor probe.
(2) In cazul in care partea adversa isi da acordul, cererea
poate fi facuta, chiar daca nu exista urgenta.
Solutionarea
cererii
Art. 360. – (1) Cererea se va indrepta, inainte de
judecata, la judecatoria in circumscriptia careia se afla
martorul sau obiectul constatarii, iar in timpul judecatii,
la instanta care judeca procesul in prima instanta.
(2) Partea va arata in cerere probele a caror administrare
o pretinde, faptele pe care vrea sa le dovedeasca, precum
si motivele care fac necesara asigurarea acestora sau, dupa
caz, acordul partii adverse.
(3) Instanta va dispune citarea partilor si va comunica
partii adverse copie de pe cerere. Aceasta nu este obligata
sa depuna intampinare.
(4) Instanta va solutiona cererea in camera de consiliu,
prin incheiere.
(5) In caz de pericol in intarziere, instanta, apreciind
imprejurarile, va putea incuviinta cererea si fara citarea
partilor.
Regimul cailor de
atac
Art. 361. – (1) Incheierea de admitere a cererii de
asigurare este executorie si nu este supusa niciunei cai de
atac.
(2) Incheierea de respingere poate fi atacata separat numai
cu apel in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat
cu citarea partilor, si de la comunicare, daca s-a dat fara
citarea lor.
Administrarea
probelor asigurate
Art. 362. – (1) Administrarea probei ce trebuie asigurata
va putea fi facuta de indata sau la termenul ce se va fixa
in acest scop.
(2) Administrarea probelor asigurate se constata printr-o
incheiere, care nu este supusa niciunei cai de atac.
Puterea doveditoare
Art. 363. – (1) Probele asigurate in conditiile prevazute
la art. 362 vor fi cercetate de instanta, la judecarea
procesului, sub raportul admisibilitatii si concludentei
lor. In cazul in care gaseste necesar, instanta va proceda,
daca este cu putinta, la o noua administrare a probelor
asigurate.
(2) Probele asigurate pot sa fie folosite si de partea care
nu a cerut administrarea lor.
(3) Cheltuielile facute cu administrarea probelor vor fi
tinute in seama de instanta care judeca pricina in fond.
Constatarea de
urgenta
a unei stari de
fapt
Art. 364. – (1) La cererea oricarei persoane care are
interesul sa constate de urgenta o anumita stare de fapt
care ar putea sa inceteze ori sa se schimbe pana la
administrarea probelor, executorul judecatoresc in
circumscriptia caruia urmeaza sa se faca constatarea va
putea constata la fata locului aceasta stare de fapt.
(2) In cazul in care efectuarea constatarii prevazute la
alin. (1) necesita concursul partii adverse sau al unei
alte persoane, constatarea nu poate fi facuta decat cu
acordul acesteia.
(3) In lipsa acordului prevazut la alin. (2), partea
interesata va putea cere instantei sa incuviinteze
efectuarea constatarii. Instanta poate incuviinta
efectuarea constatarii fara citarea aceluia impotriva
caruia se cere. Dispozitiile art. 360-363 se aplica in mod "71/247"

corespunzator.
(4) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat in copie
celui impotriva caruia s-a facut constatarea, daca nu a
fost de fata, si are puterea doveditoare a inscrisului
autentic.
Dispozitii speciale
Art. 365. – In caz de pericol in intarziere, asigurarea
dovezii si constatarea unei stari de fapt se vor putea face
si in zilele nelucratoare si chiar in afara orelor legale,
insa numai cu incuviintarea expresa a instantei.
SUBSECTIUNEA a 4-a
Administrarea probelor de catre avocati sau consilieri juridici
Domeniu de aplicare
Art. 366. – Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile
tuturor litigiilor, cu exceptia celor ce privesc starea
civila si capacitatea persoanelor, relatiile de familie,
precum si orice alte drepturi asupra carora legea nu
permite a se face tranzactie.
Obligatia instantei
Art. 367. – La primul termen de judecata la care partile au
fost legal citate si daca acestea sunt prezente sau
reprezentate, instanta le va intreba daca sunt de acord ca
probele sa fie administrate potrivit dispozitiilor din
prezenta subsectiune.
Conventia partilor
Art. 368. – (1) La termenul prevazut la art. 367 partile,
prezente personal sau reprezentate, pot conveni ca avocatii
care le asista si le reprezinta sa administreze probele in
cauza, potrivit dispozitiilor prezentei subsectiuni.
(2) Consimtamantul pentru administrarea probelor, prevazut
la alin. (1), se va da de catre parti, personal sau prin
mandatar cu imputernicire speciala, in fata instantei,
luandu-se act despre aceasta in incheiere, sau prin inscris
intocmit in fata avocatului, care este obligat sa

certifice consimtamantul si semnatura partii pe care o
asista ori o reprezinta. Daca sunt mai multe parti asistate
de acelasi avocat, consimtamantul se va da de fiecare
dintre ele separat.
(3) Totodata, fiecare parte este obligata sa declare ca
pentru procedura din prezenta subsectiune isi alege
domiciliul la avocatul care o reprezinta.
(4) Consimtamantul dat potrivit alin. (2) nu poate fi
revocat de catre una dintre parti.
Desfasurarea
sedintei
de judecata
Art. 369. – Pe parcursul administrarii probelor de catre
avocati, sedintele de judecata, atunci cand acestea sunt
necesare, se desfasoara potrivit art. 240, cu participarea
obligatorie a avocatilor.
Masuri luate de
instanta
Art. 370. – (1) Dupa constatarea valabilitatii
consimtamantului dat conform art. 368, instanta va lua
masurile prevazute la art. 237 alin. (2). Dispozitiile art.
255, 256, art. 257 alin. (1), art. 258 si 260 sunt
aplicabile.
(2) Cand, potrivit legii, cererile prevazute la alin. (1)
pot fi formulate si ulterior primului termen de judecata la
care partile sunt legal citate, instanta poate acorda in
acest scop un termen scurt, dat in cunostinta partilor
reprezentate prin avocat.
(3) Dispozitiile art. 227 si ale art. 254 alin. (2)-(4)
sunt aplicabile.
(4) Partea care lipseste nejustificat la termenul de
incuviintare a probelor va fi decazuta din dreptul de a mai
propune si administra orice proba, cu exceptia celei cu
inscrisuri, dar va putea participa la administrarea
probelor de catre cealalta parte si va putea combate aceste
probe.
Art. 371. – (1) Pentru administrarea probelor de catre
avocati instanta va stabili un termen de pana la 6 luni,
tinand seama de volumul si complexitatea acestora.
(2) Termenul prevazut la alin. (1) va putea fi prelungit "72/247"

Termenul
administrarii
probelor
daca in cursul administrarii probelor:
1. se invoca o exceptie sau un incident procedural asupra
caruia, potrivit legii, instanta trebuie sa se pronunte; in
acest caz, termenul se prelungeste cu timpul necesar
solutionarii exceptiei sau incidentului;
2. a incetat, din orice cauza, contractul de asistenta
juridica dintre una dintre parti si avocatul sau; in acest
caz, termenul se prelungeste cu cel mult o luna pentru
angajarea altui avocat;
3. una dintre parti a decedat; in acest caz, termenul se
prelungeste cu timpul in care procesul este suspendat
potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 sau cu termenul acordat
partii interesate pentru introducerea in proces a
mostenitorilor;
4. in orice alte cazuri in care legea prevede suspendarea
procesului, termenul se prelungeste cu perioada
suspendarii, dispozitiile art. 411 alin. (1) pct. 2 nefiind
insa aplicabile.
Programul
administrarii
probelor
Art. 372. – (1) In cel mult 5 zile de la incuviintarea
probelor, avocatii partilor vor prezenta instantei
programul de administrare a acestora, purtand semnatura
avocatilor, in care se vor arata locul si data
administrarii fiecarei probe. Programul se incuviinteaza de
instanta, in camera de consiliu, si este obligatoriu pentru
parti si avocatii lor.
(2) In procesele prevazute la art. 92 alin. (2) si (3)
programul incuviintat potrivit alin. (1) va fi comunicat de
indata procurorului, in conditiile art. 383.
(3) Probele pot fi administrate in cabinetul unuia dintre
avocati sau in orice alt loc convenit, daca natura probei
impune aceasta. Partile, prin avocati, sunt obligate sa isi
comunice inscrisurile si orice alte acte, prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire sau in mod direct, sub
luare de semnatura.
(4) Data convenita pentru administrarea probelor potrivit
alin. (1) poate fi modificata, cu acordul tuturor partilor.
(5) In cazul in care administrarea probei nu este posibila
din motive obiective, va fi stabilit un nou termen,
dispozitiile alin. (4) fiind aplicabile in mod
corespunzator. Daca partile nu se inteleg, va fi sesizata
instanta, potrivit art. 373.
(6) Nerespectarea nejustificata a programului prevazut la
alin. (1) atrage decaderea partii din dreptul de a mai
administra proba respectiva.
(7) Dispozitiile art. 262 sunt aplicabile.
Solutionarea
incidentelor
Art. 373. – Daca in cursul administrarii probelor una
dintre parti formuleaza o cerere, invoca o exceptie,
inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident
privind administrarea probelor, ea va sesiza instanta care,
cu citarea celeilalte parti, prin incheiere data in camera
de consiliu, se va pronunta de indata, iar cand este
necesar, in cel mult 15 zile de la data la care a fost
sesizata. Incheierea poate fi atacata numai odata cu fondul
procesului.
Inscrisuri detinute
de terti
Art. 374. – In cazul in care se dispune infatisarea unui
inscris detinut de o autoritate sau de o alta persoana,
instanta, potrivit dispozitiilor art. 298, va dispune
solicitarea inscrisului si, indata ce acesta este depus la
instanta, comunicarea lui in copie fiecarui avocat.
Verificarea
inscrisurilor
Art. 375. – Daca una dintre parti nu recunoaste scrisul sau
semnatura dintr-un inscris, avocatul partii interesate,
potrivit art. 373, va solicita instantei sa procedeze la
verificarea inscrisurilor.
Ascultarea
Art. 376. – (1) Martorii vor fi ascultati, la locul si data
prevazute in programul incuviintat de instanta, de catre
avocatii partilor, in conditiile art. 318 alin. (1) si art. "73/247"

martorilor
321 alin. (1), (2), (4) si (5), care se aplica in mod
corespunzator. Ascultarea martorilor se face fara prestare
de juramant,

punandu-li-se insa in vedere ca daca nu vor spune adevarul
savarsesc infractiunea de marturie mincinoasa. Despre toate
acestea se face mentiune in declaratia scrisa.
(2) Martorii prevazuti la art. 320 vor fi ascultati numai
de catre instanta.
Consemnarea
marturiei
Art. 377. – (1) Marturia se va consemna intocmai de catre o
persoana convenita de parti si se va semna, pe fiecare
pagina si la sfarsitul ei, de catre avocatii partilor, de
cel ce a consemnato si de martor, dupa ce acesta a luat
cunostinta de cuprinsul consemnarii.
(2) Orice adaugiri, stersaturi sau schimbari in cuprinsul
marturiei trebuie incuviintate prin semnatura celor
mentionati la alin. (1), sub sanctiunea de a nu fi luate in
seama.
(3) Daca marturia a fost stenografiata, aceasta va fi
transcrisa. Atat stenograma, cat si transcrierea ei vor fi
semnate potrivit alin. (1) si depuse la dosar.
(4) Daca marturia a fost inregistrata cu mijloace
audiovizuale, aceasta va putea fi ulterior transcrisa la
cererea partii interesate, in conditiile legii.
Transcrierea inregistrarilor va fi semnata potrivit alin.
(1) si depusa la dosar.
Autentificarea
marturiei
Art. 378. – Partile pot conveni ca declaratiile martorilor
sa fie consemnate si autentificate de un notar public.
Dispozitiile art. 376 sunt aplicabile.
Expertiza
Art. 379. – (1) In cazul in care este incuviintata o
expertiza, in programul administrarii probelor partile vor
trece numele expertului pe care il vor alege prin invoiala
lor, precum si numele consilierilor fiecareia dintre ele.
(2) Daca partile nu se invoiesc asupra alegerii expertului,
ele vor cere instantei, la termenul cand incuviinteaza
probele potrivit art. 370, sa procedeze la desemnarea
acestuia, potrivit art. 331 alin. (1) si (2).
(3) Expertul este obligat sa efectueze expertiza si sa o
predea avocatilor partilor, sub semnatura de primire, cu
cel putin 30 de zile inainte de termenul fixat de instanta
potrivit art. 371. De asemenea, el are indatorirea sa dea
explicatii avocatilor si partilor, iar dupa fixarea
termenului de judecata, sa se conformeze dispozitiilor art.
337-339.
Cercetarea la fata
locului
Art. 380. – Daca s-a dispus o cercetare la fata locului,
aceasta se va face de catre instanta potrivit dispozitiilor
art. 345-347. Procesul-verbal prevazut la art. 347 alin.
(1) va fi intocmit in atatea exemplare cate parti sunt si
va fi inmanat avocatilor acestora in cel mult 5 zile de la
efectuarea cercetarii.
Interogatoriul
Art. 381. – Cand s-a incuviintat chemarea la interogatoriu,
instanta va cita partile, la termenul stabilit, in camera
de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum
si de pe cel dispus si primit potrivit art. 355 alin. (1)
vor fi inmanate de indata avocatilor partilor.
Incidente privind
probele
Art. 382. – (1) Instanta, in conditiile art. 373, va hotari
asupra cererii de inlocuire a martorilor, de ascultare din
nou sau de confruntare a acestora.

(2) De asemenea, in conditiile aratate la alin. (1),
instanta se va pronunta cu privire la cererea de a se
admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare
si care nu puteau fi prevazute pentru a fi solicitate
potrivit art. 237 alin. (2) pct. 7.
Art. 383. – (1) Dupa administrarea tuturor probelor
incuviintate de instanta reclamantul, prin avocatul sau, va
redacta concluziile scrise privind sustinerea pretentiilor "74/247"

Concluziile scrise
sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandata cu
confirmare de primire, sau le va inmana in mod direct, sub
luare de semnatura, celorlalte parti din proces si, cand
este cazul, Ministerului Public.

(2) Dupa primirea concluziilor scrise ale reclamantului
fiecare parte, prin avocatul sau, va redacta propriile
concluzii scrise, pe care le va comunica, potrivit alin.
(1), reclamantului, celorlalte parti, precum si, cand este
cazul, Ministerului Public.
Alcatuirea
dosarului
Art. 384. – (1) Avocatii partilor vor alcatui pentru
fiecare parte cate un dosar si unul pentru instanta, in
care vor depune cate un exemplar al tuturor inscrisurilor
prin care, potrivit legii, se constata administrarea
fiecarei probe.

(2) Dosarele prevazute la alin. (1) vor fi numerotate,
snuruite si vor purta semnatura avocatilor partilor pe
fiecare pagina.
Depunerea dosarului
la instanta
Art. 385. – La expirarea termenului stabilit de instanta
potrivit art. 371 avocatii partilor vor prezenta impreuna
instantei dosarul cauzei, intocmit potrivit art. 384.
Judecarea cauzei
Art. 386. – (1) Primind dosarul, instanta va fixa termenul
de judecata, dat in cunostinta partilor, care nu va putea
fi mai lung de 15 zile de la data primirii dosarului.
(2) La acest termen, instanta va putea hotari, pentru
motive temeinice si dupa ascultarea partilor, sa se
administreze noi probe sau sa se administreze nemijlocit in
fata sa unele dintre probele administrate de avocati.
(3) In acest scop, instanta va stabili termene scurte, in
continuare, date in cunostinta partilor. Pentru prezentarea
in fata instantei martorii vor fi citati, de asemenea, in
termen scurt, cauzele fiind considerate urgente.
Dispozitiile art. 159 si ale art. 313 alin. (2) sunt
aplicabile.
(4) Daca, la termenul prevazut la alin. (1), instanta
socoteste ca nu este necesara administrarea de noi probe
sau a unora dintre cele administrate de avocati, va proceda
la judecarea in fond a procesului, acordand partilor
cuvantul pentru a pune concluzii prin avocat.
Dispozitii
aplicabile
Art. 387. – (1) Dispozitiile subsectiunii a 3-a "Probele“ a
sectiunii a 2-a a capitolului II sunt aplicabile, daca in
prezenta subsectiune nu se prevede altfel.

(2) La cererea avocatului sau a partii interesate instanta
poate lua masura amenzii judiciare si obligarii la plata de
despagubiri, in cazurile si conditiile prevazute de
dispozitiile art. 187-190.
Consilierii
juridici
Art. 388. – Dispozitiile prezentei subsectiuni sunt
aplicabile in mod corespunzator si consilierilor juridici
care, potrivit legii, reprezinta partea.
SECTIUNEA a 3-a
Dezbaterea in fond a procesului
Obiectul
dezbaterilor
Art. 389. – Dezbaterile procesului poarta asupra
imprejurarilor de fapt si temeiurilor de drept, invocate de
parti in cererile lor sau, dupa caz, ridicate de catre
instanta din oficiu.
Chestiunile
prealabile
dezbaterilor in
fond
Art. 390. – Inainte de a se trece la dezbaterea fondului
cauzei, instanta, din oficiu sau la solicitarea partilor,
pune in discutia acestora cererile, exceptiile procesuale
si apararile care nu au fost solutionate in cursul
cercetarii procesului, precum si cele care, potrivit legii,
pot fi invocate in orice stare a procesului.
Completarea sau
refacerea unor
probe
Art. 391. – Instanta poate proceda la completarea ori
refacerea unor probe, in cazul in care, din dezbateri,
rezulta necesitatea acestei masuri.
Art. 392. – Daca partile declara ca nu mai au cereri de "75/247"

Deschiderea
dezbaterilor in
fond
formulat si nu mai sunt alte incidente de solutionat,
presedintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei,
dand cuvantul partilor, in ordinea si conditiile prevazute
la art. 216, pentru ca fiecare sa isi sustina cererile si
apararile formulate in proces.
Continuarea
dezbaterilor in
fond
Art. 393. – Dezbaterile incepute vor fi continuate la
acelasi termen pana la inchiderea lor, cu exceptia cazului
in care, pentru motive temeinice, sunt lasate in continuare
pentru o alta zi, chiar in afara orelor fixate pentru
judecarea pricinilor.
Inchiderea
dezbaterilor in
fond
Art. 394. – (1) Cand considera ca au fost lamurite toate
imprejurarile de fapt si temeiurile de drept ale cauzei,
presedintele inchide dezbaterile.

(2) Daca va considera necesar, instanta poate cere
partilor, la inchiderea dezbaterilor, sa depuna completari
la notele intocmite potrivit art. 244. Partile pot depune
aceste completari si in cazul in care acestea nu au fost
cerute de instanta.

(3) Dupa inchiderea dezbaterilor, partile nu mai pot depune
niciun inscris la dosarul cauzei, sub sanctiunea de a nu fi
luat in seama.
SECTIUNEA a 4-a
Deliberarea si pronuntarea hotararii
Deliberarea
Art. 395. – (1) Dupa inchiderea dezbaterilor, completul de
judecata delibereaza in secret asupra hotararii ce urmeaza
sa pronunte.

(2) La deliberare iau parte numai membrii completului in
fata carora au avut loc dezbaterile. Fiecare dintre membrii
completului de judecata are indatorirea sa isi exprime
opinia, incepand cu cel mai nou in functie. Presedintele
isi exprima opinia cel din urma.

(3) Judecatorul care a luat parte la judecata este tinut sa
se pronunte chiar daca nu mai este judecator al instantei
respective, cu exceptia cazului in care, in conditiile
legii, i-a incetat calitatea de judecator sau este
suspendat din functie. In aceasta situatie, procesul se
repune pe rol, cu citarea partilor, pentru ca ele sa puna
din nou concluzii in fata completului de judecata legal
constituit.
Amanarea
pronuntarii
Art. 396. – (1) In cazuri justificate, daca instanta nu ia
hotararea de indata, pronuntarea acesteia poate fi amanata
pentru un termen care nu poate depasi 15 zile.

(2) In cazul amanarii prevazute la alin. (1), presedintele,
odata cu anuntarea termenului la care a fost amanata
pronuntarea, poate stabili ca pronuntarea hotararii se va
face prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin
mijlocirea grefei instantei.

(3) Daca pronuntarea a fost amanata, hotararea nu poate fi
pronuntata mai inainte de data fixata in acest scop.
Solutionarea cauzei
Art. 397. – (1) Instanta este obligata sa se pronunte
asupra tuturor cererilor deduse judecatii. Ea nu poate
acorda mai mult sau altceva decat s-a cerut, daca legea nu
prevede altfel.

(2) Daca cererea are ca obiect pretentii privitoare la
obligatia de intretinere, alocatia pentru copii, chirie,
arenda, plata salariului, rate din pretul vanzarii sau alte
sume datorate periodic, instanta il va obliga pe parat, la
cererea reclamantului, dupa achitarea taxelor de timbru,
potrivit legii, si la plata sumelor devenite exigibile dupa
introducerea cererii.
(3) In cazurile in care instanta poate da termen pentru
executarea hotararii, ea va face aceasta prin chiar
hotararea care dezleaga pricina, aratand si motivele pentru
care a acordat termenul. Debitorul nu va putea cere termen "76/247"

de plata, daca debitorului i s-a acordat un termen
rezonabil de plata de catre creditor ori a avut
posibilitatea sa execute intr-un termen rezonabil, calculat
de la data comunicarii cererii de chemare in judecata, in
conformitate cu prevederile art. 1.522 din Codul civil si
nici daca la data pronuntarii subzista vreunul dintre
motivele prevazute la art. 674 alin. (1).
Luarea hotararii
Art. 398. – (1) Hotararea trebuie sa fie rezultatul
acordului membrilor completului de judecata si se da in
numele legii.

(2) Cand unanimitatea nu poate fi realizata, hotararea se
ia cu majoritatea membrilor completului de judecata. Daca
din deliberare rezulta mai mult de doua opinii, judecatorii
ale caror pareri se apropie mai mult sunt datori sa se
uneasca intr-o singura opinie.

(3) In cazul in care majoritatea nu poate fi realizata,
procesul se judeca in complet de divergenta, constituit
prin includerea in completul initial si a presedintelui
instantei sau a vicepresedintelui, a presedintelui de
sectie ori a unui judecator desemnat de presedinte.
Judecata in complet
de divergenta
Art. 399. – (1) In situatia prevazuta la art. 398 alin.
(3), divergenta se judeca in aceeasi zi sau, daca nu este
posibil, intr-un termen care nu poate depasi 20 de zile de
la ivirea divergentei, cu citarea partilor. In pricinile
considerate urgente acest termen nu poate fi mai mare de 7
zile.

(2) Dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor ramase
in divergenta si care se anunta partilor in sedinta,
instanta fiind indreptatita, atunci cand apreciaza ca este
necesar, sa administreze noi dovezi si sa ordone orice alte
masuri ingaduite de lege.

(3) Partile vor pune din nou concluzii asupra chestiunilor
aflate in divergenta.

(4) Dispozitiile art. 398 alin. (2) se aplica in mod
corespunzator, judecatorii avand dreptul de a reveni asupra
parerii lor care a provocat divergenta.

(5) Cand divergenta nu priveste solutia ce trebuie data
intregii cauze, dupa judecarea chestiunilor ramase in
divergenta, completul care a judecat inainte de ivirea ei
va putea continua judecarea cauzei.
Repunerea pe rol
Art. 400. – Daca, in timpul deliberarii, instanta gaseste
ca sunt necesare probe sau lamuriri noi va dispune
repunerea pe rol a cauzei, cu citarea partilor.
Intocmirea minutei
Art. 401. – (1) Dupa ce a fost luata hotararea, se va
intocmi de indata o minuta care va cuprinde solutia si in
care se va arata, cand este cazul, opinia separata a
judecatorilor aflati in minoritate.

(2) Minuta, sub sanctiunea nulitatii hotararii, se va semna
pe fiecare pagina de catre judecatori si, dupa caz, de
magistratul-asistent, dupa care se va consemna intr-un
registru special, tinut la grefa instantei. Acest registru
poate fi tinut si in format electronic.
Pronuntarea
hotararii
Art. 402. – Sub rezerva dispozitiilor art. 396 alin. (2),
hotararea se va pronunta in sedinta publica, la locul unde
s-au desfasurat dezbaterile, de catre presedinte sau de
catre un judecator, membru al completului de judecata, care
va citi minuta, indicand si calea de atac ce poate fi
folosita impotriva hotararii.
Data hotararii
Art. 403. – Data hotararii este aceea la care minuta este
pronuntata potrivit legii.
Renuntarea la calea
de atac in fata
primei instante
Art. 404. – (1) Partea prezenta la pronuntarea hotararii
poate renunta, in conditiile legii, la calea de atac,
facandu-se mentiune despre aceasta intr-un proces-verbal
semnat de presedinte si de grefier. "77/247"

(2) Renuntarea se poate face si ulterior pronuntarii, chiar
si dupa declararea caii de atac, prin prezentarea partii
inaintea presedintelui instantei sau a persoanei desemnate
de acesta ori, dupa caz, prin inscris autentic care se va
depune la grefa instantei, atat timp cat dosarul nu a fost
inaintat la instanta competenta, dispozitiile alin. (1)
aplicandu-se in mod corespunzator.
Nulitatea hotararii
Art. 405. – Nulitatea unei hotarari nu poate fi ceruta
decat prin caile de atac prevazute de lege, in afara de
cazul cand legea prevede in mod expres altfel.
CAPITOLUL III
Unele incidente procedurale
SECTIUNEA 1
Renuntarea la judecata
Conditii
Art. 406. – (1) Reclamantul poate sa renunte oricand la
judecata, in tot sau in parte, fie verbal in sedinta de
judecata, fie prin cerere scrisa.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procura
speciala.

(3) Daca renuntarea s-a facut dupa comunicarea cererii de
chemare in judecata, instanta, la cererea paratului, il va
obliga pe reclamant la cheltuielile de judecata pe care
paratul le-a facut.
(4) Daca reclamantul renunta la judecata la primul termen
la care partile sunt legal citate sau ulterior acestui
moment, renuntarea nu se poate face decat cu acordul expres
sau tacit al celeilalte parti. Daca paratul nu este prezent
la termenul la care reclamantul declara ca renunta la
judecata, instanta va acorda paratului un termen pana la
care sa isi exprime pozitia fata de cererea de renuntare.
Lipsa unui raspuns pana la termenul acordat se considera
acord tacit la renuntare.
(5) Cand renuntarea la judecata se face in apel sau in
caile extraordinare de atac, instanta va lua act de
renuntare si va dispune si anularea, in tot sau in parte, a
hotararii sau, dupa caz, a hotararilor pronuntate in cauza.
(6) Renuntarea la judecata se constata prin hotarare supusa
recursului, care va fi judecat de instanta ierarhic
superioara celei care a luat act de renuntare. Cand
renuntarea are loc in fata unei sectii a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, hotararea este definitiva.
Efectele renuntarii
Art. 407. – (1) Renuntarea la judecata a unuia dintre
reclamanti nu este opozabila celorlalti reclamanti.

(2) Renuntarea produce efecte numai fata de partile in
privinta carora a fost facuta si nu afecteaza cererile
incidentale care au caracter de sine statator.
SECTIUNEA a 2-a
Renuntarea la dreptul pretins
Renuntarea in prima
instanta
Art. 408. – (1) Reclamantul poate, in tot cursul
procesului, sa renunte la insusi dreptul pretins, daca
poate dispune de acesta, fara a fi necesar acordul
paratului.

(2) In caz de renuntare la dreptul pretins, instanta
pronunta o hotarare prin care va respinge cererea in fond,
dispunand si asupra cheltuielilor de judecata.

(3) Renuntarea se poate face atat verbal in sedinta,
consemnandu-se in incheiere, cat si prin inscris autentic.
Renuntarea in caile
de atac
Art. 409. – (1) Cand renuntarea este facuta in instanta de
apel, hotararea primei instante va fi anulata in tot sau in
parte, in masura renuntarii, dispozitiile art. 408
aplicandu-se in mod corespunzator.

(2) Cand renuntarea este facuta in caile extraordinare de
atac, vor fi anulate hotararile pronuntate in cauza,
dispozitiile art. 408 aplicandu-se in mod corespunzator. "78/247"

Cai de atac
Art. 410. – Hotararea este supusa recursului, care se
judeca de instanta ierarhic superioara celei care a luat
act de renuntarea la dreptul pretins. Cand renuntarea are
loc in fata unei sectii a Inaltei Curti de Casatie si
Justitie, recursul se judeca de Completul de 5 judecatori.
SECTIUNEA a 3-a
Suspendarea procesului
Suspendarea
voluntara
Art. 411. – (1) Judecatorul va suspenda judecata:

1. cand amandoua partile o cer;

2. cand niciuna dintre parti, legal citate, nu se
infatiseaza la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se
judeca daca reclamantul sau paratul a cerut in scris
judecarea in lipsa.

(2) Cererea de judecata in lipsa produce efecte numai la
instanta in fata careia a fost formulata.
Suspendarea de
drept
Art. 412. – (1) Judecarea cauzelor se suspenda de drept:
1. prin decesul uneia dintre parti, pana la introducerea in
cauza a mostenitorilor, in afara de cazul cand partea
interesata cere termen pentru introducerea in judecata a
acestora;
2. prin interdictia judecatoreasca sau punerea sub curatela
a unei parti, pana la numirea tutorelui sau curatorului;
3. prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia
dintre parti, survenit cu mai putin de 15 zile inainte de
ziua infatisarii, pana la numirea unui nou reprezentant sau
mandatar;
4. prin incetarea functiei tutorelui sau curatorului, pana
la numirea unui nou tutore sau curator;
5. cand persoana juridica este dizolvata, pana la
desemnarea lichidatorului;
6. prin deschiderea procedurii insolventei, in temeiul unei
hotarari judecatoresti definitive, daca debitorul trebuie
reprezentat, pana la numirea administratorului ori
lichidatorului judiciar;
7. in cazul in care instanta formuleaza o cerere de
pronuntare a unei hotarari preliminare adresata Curtii de
Justitie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor
tratatelor pe care se intemeiaza Uniunea Europeana;
8. in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Cu toate acestea, faptele prevazute la alin. (1) nu
impiedica pronuntarea hotararii, daca ele au survenit dupa
inchiderea dezbaterilor.
Suspendarea
facultativa
Art. 413. – (1) Instanta poate suspenda judecata:
1. cand dezlegarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de
existenta ori inexistenta unui drept care face obiectul
unei alte judecati;
2. cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune
care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce
urmeaza sa se dea, daca legea nu prevede altfel;
3. in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Suspendarea va dura pana cand hotararea pronuntata in
cauza care a provocat suspendarea a devenit definitiva.
(3) Cu toate acestea, instanta poate reveni motivat asupra
suspendarii, daca se constata ca partea care a cerut-o nu
are un comportament diligent in cadrul procesului care a
determinat suspendarea, tergiversand solutionarea acestuia,
ori daca urmarirea penala care a determinat suspendarea
dureaza mai mult de un an de la data la care a intervenit
suspendarea, fara a se dispune o solutie in acea cauza.
Hotararea de
Art. 414. – (1) Asupra suspendarii judecarii procesului
instanta se va pronunta prin incheiere, care poate fi
atacata cu recurs, in mod separat, la instanta ierarhic
superioara. Cand suspendarea a fost dispusa de Inalta Curte
de Casatie si Justitie, hotararea este definitiva. "79/247"

suspendare
(2) Recursul se poate declara cat timp dureaza suspendarea
cursului judecarii procesului, atat impotriva incheierii
prin care s-a dispus suspendarea, cat si impotriva
incheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de
repunere pe rol a procesului.
Reluarea judecarii
procesului
Art. 415. – Judecata cauzei suspendate se reia:
1. prin cererea de redeschidere facuta de una dintre parti,
cand suspendarea s-a dispus prin invoirea partilor sau din
cauza lipsei lor;
2. prin cererea de redeschidere a procesului, facuta cu
aratarea mostenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui
reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori,
dupa caz, a partii interesate, a lichidatorului, a
administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar,
in cazurile prevazute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;
3. in cazurile prevazute la art. 412 alin. (1) pct. 7, dupa
pronuntarea hotararii de catre Curtea de Justitie a Uniunii
Europene;
4. prin alte modalitati prevazute de lege.
SECTIUNEA a 4-a
Perimarea cererii
Cererile supuse
perimarii
Art. 416. – (1) Orice cerere de chemare in judecata,
contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere
de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar
impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din
motive imputabile partii, timp de 6 luni.
(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de
procedura indeplinit de parti sau de instanta.
(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile cand actul de
procedura trebuia efectuat din oficiu, precum si cele cand,
din motive care nu sunt imputabile partii, cererea n-a
ajuns la instanta competenta sau nu se poate fixa termen de
judecata.
Intreruperea
cursului perimarii
Art. 417. – Perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui
act de procedura facut in vederea judecarii procesului de
catre partea care justifica un interes.
Suspendarea
cursului perimarii
Art. 418. – (1) Cursul perimarii este suspendat cat timp
dureaza suspendarea judecatii, pronuntata de instanta in
cazurile prevazute la art. 413, precum si in alte cazuri
stabilite de lege, daca suspendarea nu este cauzata de
lipsa de staruinta a partilor in judecata.
(2) In cazurile prevazute la art. 412, cursul perimarii
este suspendat timp de o luna de la data cand s-au petrecut
faptele care au determinat suspendarea judecatii, daca
aceste fapte s-au petrecut in cele din urma 3 luni ale
termenului de perimare.
(3) Perimarea se suspenda, de asemenea, pe timpul cat
partea este impiedicata de a starui in judecata din cauza
unor motive temeinic justificate, precum si in alte cazuri
expres prevazute de lege.
Efectele cererii
asupra
coparticipantilor
Art. 419. – In cazul in care sunt mai multi reclamanti sau
parati impreuna, cererea de perimare ori actul de procedura
intrerupator de perimare al unuia foloseste si celorlalti.
Procedura perimarii
Art. 420. – (1) Perimarea se constata din oficiu sau la
cererea partii interesate. Judecatorul va cita de urgenta
partile si va dispune grefierului sa intocmeasca un referat
asupra actelor de procedura in legatura cu perimarea.

(2) Perimarea poate fi invocata si pe cale de exceptie in
camera de consiliu sau in sedinta publica.

(3) Perimarea cererii de chemare in judecata nu poate fi
ridicata pentru prima oara in instanta de apel.
Hotararea de
perimare
Art. 421. – (1) Daca instanta constata ca perimarea nu a
intervenit, pronunta o incheiere care poate fi atacata
odata cu fondul procesului.
(2) Hotararea care constata perimarea este supusa "80/247"

recursului, la instanta ierarhic superioara, in termen de 5
zile de la pronuntare. Cand perimarea se constata de o
sectie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, recursul se
judeca de Completul de 5 judecatori.
Efectele perimarii
Art. 422. – (1) Perimarea lipseste de efect toate actele de
procedura facute in acea instanta.

(2) Cand insa se face o noua cerere de chemare in judecata,
partile pot folosi dovezile administrate in cursul
judecarii cererii perimate, in masura in care noua instanta
socoteste ca nu este necesara refacerea lor.
Perimarea instantei
Art. 423. – Orice cerere adresata unei instante si care a
ramas in nelucrare timp de 10 ani se perima de drept, chiar
in lipsa unor motive imputabile partii. Dispozitiile art.
420 se aplica in mod corespunzator.
CAPITOLUL IV
Hotararile judecatoresti
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
§ 1. Denumirea, intocmirea si comunicarea hotararii
Denumirea
hotararilor
Art. 424. – (1) Hotararea prin care cauza este solutionata
de prima instanta sau prin care aceasta se dezinvesteste
fara a solutiona cauza se numeste sentinta.
(2) Hotararea prin care judecatoria solutioneaza caile de
atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei
publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe
cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege, se
numeste sentinta.
(3) Hotararea prin care instanta se pronunta asupra
apelului, recursului si recursului in interesul legii,
precum si hotararea pronuntata ca urmare a anularii in apel
a hotararii primei instante si retinerii cauzei spre
judecare ori ca urmare a rejudecarii cauzei in fond dupa
casarea cu retinere in recurs se numesc decizie.
(4) Hotararea prin care instanta se pronunta asupra
contestatiei in anulare sau asupra revizuirii se numeste,
dupa caz, sentinta sau decizie.
(5) Toate celelalte hotarari date de instanta se numesc
incheieri, daca legea nu prevede altfel.
Continutul
hotararii
Art. 425. – (1) Hotararea va cuprinde:
a) partea introductiva, in care se vor face mentiunile
prevazute la art. 233 alin. (1) si (2). Cand dezbaterile au
fost consemnate intr-o incheiere de sedinta, partea
introductiva a hotararii va cuprinde numai denumirea
instantei, numarul dosarului, data, numele, prenumele si
calitatea membrilor completului de judecata, numele si
prenumele grefierului, numele si prenumele procurorului,
daca a participat la judecata, precum si mentiunea ca
celelalte date sunt aratate in incheiere;
b) considerentele, in care se vor arata obiectul cererii si
sustinerile pe scurt ale partilor, expunerea situatiei de
fapt retinuta de instanta pe baza probelor administrate,
motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia,
aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si
cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor;
c) dispozitivul, in care se vor arata numele, prenumele,
codul numeric personal si domiciliul sau resedinta partilor
ori, dupa caz, denumirea, sediul, codul unic de
inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de
inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in
registrul persoanelor juridice si contul bancar, solutia
data tuturor cererilor deduse judecatii si cuantumul
cheltuielilor de judecata acordate.
(2) Daca hotararea s-a dat in folosul mai multor reclamanti
sau impotriva mai multor parati, se va arata ceea ce se
cuvine fiecarui reclamant si la ce este obligat fiecare
parat ori, cand este cazul, daca drepturile si obligatiile "81/247"

partilor sunt solidare sau indivizibile.
(3) In partea finala a dispozitivului se vor arata daca
hotararea este executorie, este supusa unei cai de atac ori
este definitiva, data pronuntarii ei, mentiunea ca s-a
pronuntat in sedinta publica sau intr-o alta modalitate
prevazuta de lege, precum si semnaturile membrilor
completului de judecata. Cand hotararea este supusa
apelului sau recursului se va arata si instanta la care se
depune cererea pentru exercitarea caii de atac.
Redactarea si
semnarea hotararii
Art. 426. – (1) Hotararea se redacteaza de judecatorul care
a solutionat procesul. Cand in compunerea completului de
judecata intra si asistenti judiciari, presedintele il va
putea desemna pe unul dintre acestia sa redacteze
hotararea.
(2) In cazul in care unul dintre judecatori sau asistenti
judiciari a ramas in minoritate la deliberare, el isi va
redacta opinia separata, care va cuprinde expunerea
considerentelor, solutia pe care a propus-o si semnatura
acestuia. De asemenea, judecatorul care este de acord cu
solutia, dar pentru considerente diferite, va redacta
separat opinia concurenta.
(3) Hotararea va fi semnata de membrii completului de
judecata si de catre grefier.
(4) Daca vreunul dintre judecatori este impiedicat sa
semneze hotararea, ea va fi semnata in locul sau de
presedintele completului, iar daca si acesta ori
judecatorul unic se afla intr-o

astfel de situatie, hotararea se va semna de catre
presedintele instantei. Cand impiedicarea priveste pe
grefier, hotararea se va semna de grefierul-sef. In toate
cazurile se face mentiune pe hotarare despre cauza care a
determinat impiedicarea.
(5) Hotararea se va redacta si se va semna in cel mult 30
de zile de la pronuntare. Opinia separata a judecatorului
ramas in minoritate, precum si, cand este cazul, opinia
concurenta se redacteaza si se semneaza in acelasi termen.
(6) Hotararea se va intocmi in doua exemplare originale,
dintre care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar
celalalt se va depune spre conservare la dosarul de
hotarari al instantei.
Comunicarea
hotararii
Art. 427. – (1) Hotararea se va comunica din oficiu
partilor, in copie, chiar daca este definitiva. Comunicarea
se va face de indata ce hotararea a fost redactata si
semnata in conditiile legii.
(2) Hotararile definitive prin care s-a dispus efectuarea
unei inscrieri in cartea funciara sau, dupa caz, in alte
registre publice se vor comunica din oficiu si institutiei
sau autoritatii care tine acele registre.
(3) Hotararile definitive prin care s-a dispus anularea, in
tot sau in parte, a unui act notarial se comunica din
oficiu de indata notarului public instrumentator, direct
ori prin intermediul camerei notarilor publici in
circumscriptia careia functioneaza.
(4) De asemenea, hotararile prin care instanta se pronunta
in legatura cu prevederi cuprinse in Tratatul privind
functionarea Uniunii Europene si in alte acte juridice ale
Uniunii Europene se comunica, din oficiu, chiar daca nu
sunt definitive, si autoritatii sau institutiei nationale
cu atributii de reglementare in materie.
Adaugirile,
schimbarile
sau corecturile
Art. 428. – Adaugirile, schimbarile sau corecturile in
cuprinsul hotararii vor trebui semnate de judecatori, sub
sanctiunea neluarii lor in seama.
§ 2. Efectele hotararii judecatoresti
Dezinvestirea
instantei
Art. 429. – Dupa pronuntarea hotararii instanta se
dezinvesteste si niciun judecator nu poate reveni asupra
parerii sale. "82/247"

Autoritatea de
lucru judecat
Art. 430. – (1) Hotararea judecatoreasca ce solutioneaza,
in tot sau in parte, fondul procesului sau statueaza asupra
unei exceptii procesuale ori asupra oricarui alt incident
are, de la pronuntare, autoritate de lucru judecat cu
privire la chestiunea transata.
(2) Autoritatea de lucru judecat priveste dispozitivul,
precum si considerentele pe care acesta se sprijina,
inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune
litigioasa.
(3) Hotararea judecatoreasca prin care se ia o masura
provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra
fondului.
(4) Cand hotararea este supusa apelului sau recursului,
autoritatea de lucru judecat este provizorie.
(5) Hotararea atacata cu contestatia in anulare sau
revizuire isi pastreaza autoritatea de lucru judecat pana
ce va fi inlocuita cu o alta hotarare.
Efectele lucrului
judecat
Art. 431. – (1) Nimeni nu poate fi chemat in judecata de
doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si
pentru acelasi obiect.
(2) Oricare dintre parti poate opune lucrul anterior
judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu
solutionarea acestuia din urma.
Exceptia
autoritatii de
lucru judecat
Art. 432. – Exceptia autoritatii de lucru judecat poate fi
invocata de instanta sau de parti in orice stare a
procesului, chiar inaintea instantei de recurs. Ca efect al
admiterii exceptiei, partii i se poate crea in propria cale
de atac o situatie mai rea decat aceea din hotararea
atacata.
Puterea executorie
Art. 433. – Hotararea judecatoreasca are putere executorie,
in conditiile prevazute de lege.
Forta probanta
Art. 434. – Hotararea judecatoreasca are forta probanta a
unui inscris autentic.
Obligativitatea si
opozabilitatea
hotararii
Art. 435. – (1) Hotararea judecatoreasca este obligatorie
si produce efecte numai intre parti si succesorii acestora.

(2) Hotararea este opozabila oricarei terte persoane atat
timp cat aceasta din urma nu face, in conditiile legii,
dovada contrara.
SECTIUNEA a 2-a
Hotararile date in baza recunoasterii pretentiilor
Cazuri
Art. 436. – (1) Cand paratul a recunoscut in tot sau in
parte pretentiile reclamantului, instanta, la cererea
acestuia din urma, va da o hotarare in masura
recunoasterii.

(2) Daca recunoasterea este partiala, judecata va continua
cu privire la pretentiile ramase nerecunoscute, instanta
urmand a pronunta o noua hotarare asupra acestora.
Calea de atac
Art. 437. – (1) Hotararea prevazuta la art. 436 poate fi
atacata numai cu recurs la instanta ierarhic superioara.

(2) Cand recunoasterea pretentiilor a fost facuta inaintea
instantei de apel, hotararea primei instante va fi anulata
in masura recunoasterii, dispunandu-se admiterea, in mod
corespunzator, a cererii. Dispozitiile art. 436 alin. (2)
raman aplicabile.
SECTIUNEA a 3-a
Hotararea prin care se incuviinteaza invoiala partilor
Conditiile in care
se poate lua act de
tranzactie
Art. 438. – (1) Partile se pot infatisa oricand in cursul
judecatii, chiar fara sa fi fost citate, pentru a cere sa
se dea o hotarare care sa consfinteasca tranzactia lor.

(2) Daca partile se infatiseaza la ziua stabilita pentru
judecata, cererea pentru darea hotararii va putea fi
primita chiar de un singur judecator.
(3) Daca partile se infatiseaza intr-o alta zi, instanta va "83/247"

(3) Daca partile se infatiseaza intr-o alta zi, instanta va
da hotararea in camera de consiliu.
Forma tranzactiei
Art. 439. – Tranzactia va fi incheiata in forma scrisa si
va alcatui dispozitivul hotararii.
Calea de atac
Art. 440. – Hotararea care consfinteste tranzactia
intervenita intre parti poate fi atacata, pentru motive
procedurale, numai cu recurs la instanta ierarhic
superioara.
Domeniu de aplicare
Art. 441. – Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in
mod corespunzator si in cazul in care invoiala partilor
este urmarea procedurii de mediere.
SECTIUNEA a 4-a
Indreptarea, lamurirea si completarea hotararii
Indreptarea
hotararii
Art. 442. – (1) Erorile sau omisiunile cu privire la
numele, calitatea si sustinerile partilor sau cele de
calcul, precum si orice alte erori materiale cuprinse in
hotarari sau incheieri pot fi indreptate din oficiu ori la
cerere.

(2) Instanta se pronunta prin incheiere data in camera de
consiliu. Partile vor fi citate numai daca instanta
socoteste ca este necesar ca ele sa dea anumite lamuriri.

(3) In cazul hotararilor, indreptarea se va face in ambele
exemplare ale hotararii.
Lamurirea hotararii
si inlaturarea
dispozitiilor
contradictorii
Art. 443. – (1) In cazul in care sunt necesare lamuriri cu
privire la intelesul, intinderea sau aplicarea
dispozitivului hotararii ori daca acesta cuprinde
dispozitii contradictorii, partile pot cere instantei care
a pronuntat hotararea sa lamureasca dispozitivul sau sa
inlature dispozitiile potrivnice.

(2) Instanta va rezolva cererea de urgenta, prin incheiere
data in camera de consiliu, cu citarea partilor.

(3) Incheierea se va atasa la hotarare, atat in dosarul
cauzei, cat si in dosarul de hotarari al instantei.
Completarea
hotararii
Art. 444. – (1) Daca prin hotararea data instanta a omis sa
se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau
accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se
poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care
se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva
acelei hotarari, iar in cazul hotararilor date in caile
extraordinare de atac sau in fond dupa casarea cu retinere,
in termen de 15 zile de la pronuntare.

(2) Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea
partilor, prin hotarare separata. Prevederile art. 443
alin. (3) se aplica in mod corespunzator.

(3) Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul
cand instanta a omis sa se pronunte asupra cererilor
martorilor, expertilor, traducatorilor, interpretilor sau
aparatorilor, cu privire la drepturile lor.
Obligativitatea
procedurii
Art. 445. – Indreptarea, lamurirea, inlaturarea
dispozitiilor contradictorii ori completarea hotararii nu
poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului, ci numai
in conditiile art. 442-444.
Cai de atac
Art. 446. – Incheierile pronuntate in temeiul art. 442 si
443, precum si hotararea pronuntata potrivit art. 444 sunt
supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile in legatura
cu care s-a solicitat, dupa caz, indreptarea, lamurirea sau
inlaturarea dispozitiilor contradictorii ori completarea.
Suportarea
cheltuielilor de
judecata
Art. 447. – In cazul in care cererea de indreptare, de
lamurire sau de completare a hotararii a fost admisa,
cheltuielile facute de parte in aceste cereri vor fi
suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii.
Cand cererea a fost respinsa, cheltuielile vor fi suportate
de parte potrivit dreptului comun.
SECTIUNEA a 5-a "84/247"

Executarea provizorie
Executarea
provizorie de drept
Art. 448. – (1) Hotararile primei instante sunt executorii
de drept cand au ca obiect:
1. stabilirea modului de exercitare a autoritatii
parintesti, stabilirea locuintei minorului, precum si modul
de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu
minorul;

2. plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din
raporturile juridice de munca, precum si a sumelor
cuvenite, potrivit legii, somerilor;
3. despagubiri pentru accidente de munca;
4. rente ori sume datorate cu titlu de obligatie de
intretinere sau alocatie pentru copii, precum si pensii
acordate in cadrul asigurarilor sociale;
5. despagubiri in caz de moarte sau vatamare a integritatii
corporale ori sanatatii, daca despagubirile s-au acordat
sub forma de prestatii banesti periodice;
6. reparatii grabnice;
7. punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea
inventarului;
8. cereri privitoare la posesie, numai in ceea ce priveste
posesia;
9. hotararile pronuntate in temeiul recunoasterii de catre
parat a pretentiilor reclamantului, pronuntate in
conditiile art. 436;
10. in orice alte cazuri in care legea prevede ca hotararea
este executorie.
(2) Executarea hotararilor prevazute la alin. (1) are
caracter provizoriu.
Executarea
provizorie
judecatoreasca
Art. 449. – (1) Instanta poate incuviinta executarea
provizorie a hotararilor privitoare la bunuri ori de cate
ori va considera ca masura este necesara in raport cu
temeinicia vadita a dreptului ori cu starea de
insolvabilitate a debitorului, precum si atunci cand ar
aprecia ca neluarea de indata a acestei masuri este vadit
prejudiciabila pentru creditor. In aceste cazuri, instanta
il va putea obliga pe creditor la plata unei cautiuni, in
conditiile art. 718 alin. (2) si (3).
(2) Executarea provizorie nu se poate incuviinta:
1. in materie de stramutare de hotare, desfiintare de
constructii, plantatii sau a oricaror lucrari avand o
asezare fixa;
2. cand prin hotarare se dispune intabularea unui drept sau
radierea lui din cartea funciara.
(3) Cererea de executare provizorie se va putea face in
scris, precum si verbal in instanta pana la inchiderea
dezbaterilor.
(4) Daca cererea a fost respinsa de prima instanta, ea
poate fi facuta din nou in apel.
Suspendarea
executarii
provizorii
Art. 450. – (1) Suspendarea executarii provizorii va putea
fi solicitata fie prin cererea de apel, fie distinct in tot
cursul judecatii in apel.
(2) Cererea se va depune la prima instanta sau, dupa caz,
la instanta de apel. In aceasta din urma situatie, la
cerere se va alatura o copie legalizata a dispozitivului
hotararii.
(3) Cererea de suspendare se va judeca de catre
instanta de apel. Dispozitiile art. 718 alin.
(6) sunt aplicabile. Incheierea data asupra
cererii de suspendare este supusa acelorasi cai
de atac ca si hotararea atacata.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(4) Suspendarea va putea fi incuviintata numai cu plata "85/247"

unei cautiuni al carei cuantum va fi stabilit de instanta
in conditiile art. 718 alin. (2) si (3).
(5) Pana la solutionarea cererii de suspendare, aceasta va
putea fi incuviintata provizoriu, prin ordonanta
presedintiala, chiar inainte de sosirea dosarului, cu
respectarea cerintei prevazute la alin. (4).
SECTIUNEA a 6-a
Cheltuielile de judecata
Cuantumul
cheltuielilor de
judecata
Art. 451. – (1) Cheltuielile de judecata constau in taxele
judiciare de timbru si timbrul judiciar, onorariile
avocatilor, ale expertilor si ale specialistilor numiti in
conditiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor
pentru deplasare si pierderile cauzate de necesitatea
prezentei la proces, cheltuielile de transport si, daca
este cazul, de cazare, precum si orice alte cheltuieli
necesare pentru buna desfasurare a procesului.
(2) Instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat
partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul
avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat
in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu
activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de
circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va avea
niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul
sau.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator
la plata expertilor judiciari si a specialistilor numiti in
conditiile art. 330 alin. (3).
(4) Nu vor putea fi insa micsorate cheltuielile de judecata
avand ca obiect plata taxei judiciare de timbru si a
timbrului judiciar, precum si plata sumelor cuvenite
martorilor potrivit alin. (1).
Dovada
cheltuielilor de
judecata
Art. 452. – Partea care pretinde cheltuieli de judecata
trebuie sa faca, in conditiile legii, dovada existentei si
intinderii lor, cel mai tarziu la data inchiderii
dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Acordarea
cheltuielilor de
judecata
Art. 453. – (1) Partea care pierde procesul va fi obligata,
la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia
cheltuieli de judecata.

(2) Cand cererea a fost admisa numai in parte, judecatorii
vor stabili masura in care fiecare dintre parti poate fi
obligata la plata cheltuielilor de judecata. Daca este
cazul, judecatorii vor putea dispune compensarea
cheltuielilor de judecata.
Exonerarea
paratului de la
plata
Art. 454. – Paratul care a recunoscut, la primul termen de
judecata la care partile sunt legal citate, pretentiile
reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor
de judecata, cu exceptia cazului in care, prealabil
pornirii procesului, a fost pus in intarziere de catre
reclamant sau se afla de drept in intarziere. Dispozitiile
art. 1.522 alin. (5) din Codul civil raman aplicabile.
Situatia mai multor
reclamanti sau
parati
Art. 455. – Daca in cauza sunt mai multi reclamanti sau mai
multi parati, ei vor putea fi obligati sa plateasca
cheltuielile de judecata in mod egal, proportional sau
solidar, potrivit cu pozitia lor in proces ori cu natura
raportului juridic existent intre ei.
TITLUL II
Caile de atac
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Enumerare
Art. 456. – Calea ordinara de atac este apelul, iar caile
extraordinare de atac sunt recursul, contestatia in anulare
si revizuirea.
Legalitatea caii de
atac
Art. 457. – (1) Hotararea judecatoreasca este supusa numai
cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si
termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile "86/247"

din dispozitivul ei.

(2) Mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privire
la calea de atac deschisa contra acesteia nu are niciun
efect asupra dreptului de a exercita calea de atac
prevazuta de lege.

(3) Daca instanta respinge ca inadmisibila calea de atac
neprevazuta de lege, exercitata de partea interesata in
considerarea mentiunii inexacte din cuprinsul hotararii cu
privire la calea de atac, hotararea pronuntata de instanta
de control judiciar va fi comunicata, din oficiu, tuturor
partilor care au luat parte la judecata in care s-a
pronuntat hotararea atacata. De la data comunicarii incepe
sa curga, daca este cazul, termenul pentru exercitarea caii
de atac prevazute de lege.
(4) Atunci cand instanta dispune recalificarea
caii de atac, de la data pronuntarii
incheierii, pentru partile prezente, sau de la
data comunicarii incheierii, pentru partile
care au lipsit, va curge un nou termen pentru
declararea sau, dupa caz, motivarea caii de
atac prevazute de lege.
introdus prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul
Romaniei

Subiectele cailor
de atac
Art. 458. – Caile de atac pot fi exercitate numai de
partile aflate in proces care justifica un interes, in
afara de cazul in care, potrivit legii, acest drept il au
si alte organe sau persoane.
Ordinea exercitarii
cailor
de atac
Art. 459. – (1) Caile extraordinare de atac nu pot fi
exercitate atat timp cat este deschisa calea de atac a
apelului.

(2) In cazul hotararilor susceptibile de apel, daca acesta
nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil. Cu toate
acestea, o hotarare susceptibila de apel si de recurs poate
fi atacata, inauntrul termenului de apel, direct cu recurs,
la instanta care ar fi fost competenta sa judece recursul
impotriva hotararii date in apel, daca partile consimt
expres, prin inscris autentic sau prin declaratie verbala,
data in fata instantei a carei hotarare se ataca si
consemnata intr-un proces-verbal. In acest caz, recursul
poate fi exercitat numai pentru incalcarea sau aplicarea
gresita a normelor de drept material.

(3) Caile extraordinare de atac pot fi exercitate si
concomitent, in conditiile legii. Recursul se judeca cu
prioritate.
Unicitatea caii de
atac
Art. 460. – (1) O cale de atac poate fi exercitata
impotriva unei hotarari numai o singura data, daca legea
prevede acelasi termen de exercitare pentru toate motivele
existente la data declararii acelei cai de atac.

(2) Daca prin aceeasi hotarare au fost solutionate si
cereri accesorii, hotararea este supusa in intregul ei caii
de atac prevazute de lege pentru cererea principala.

(3) In cazul in care prin aceeasi hotarare au fost
solutionate mai multe cereri principale sau incidentale,
dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele
recursului, hotararea in intregul ei este supusa apelului.
Hotararea data in apel este supusa recursului.

(4) Daca hotararea cu privire la o cerere principala sau
incidentala nu este supusa nici apelului si nici
recursului, solutia cu privire la celelalte cereri este
supusa cailor de atac in conditiile legii.

(5) In cazurile prevazute la alin. (2)-(4), termenul de
apel sau, dupa caz, de recurs este cel de drept comun, "87/247"

chiar daca prin legi speciale se prevede altfel.
Partea din hotarare
care poate fi
atacata
Art. 461. – (1) Calea de atac se indreapta impotriva
solutiei cuprinse in dispozitivul hotararii.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care calea de atac
vizeaza numai considerentele hotararii prin care s-au dat
dezlegari unor probleme de drept ce nu au legatura cu
judecata acelui proces sau care sunt gresite ori cuprind
constatari de fapt ce prejudiciaza partea, instanta,
admitand calea de atac, va inlatura acele considerente si
le va inlocui cu propriile considerente, mentinand solutia
cuprinsa in dispozitivul hotararii atacate.
Intelegerea
partilor in caile
de atac
Art. 462. – Partile pot solicita instantei legal investite
cu solutionarea unei cai de atac sa ia act de intelegerea
lor cu privire la solutionarea litigiului. Dispozitiile
art. 438-441 se aplica in mod corespunzator.
Achiesarea la
hotarare
Art. 463. – (1) Achiesarea la hotarare reprezinta
renuntarea unei parti la calea de atac pe care o putea
folosi ori pe care a exercitat-o deja impotriva tuturor sau
a anumitor solutii din respectiva hotarare.

(2) Achiesarea, atunci cand este conditionata, nu produce
efecte decat daca este acceptata expres de partea adversa.
(3) Dispozitiile art. 404 raman aplicabile.
Felurile achiesarii
Art. 464. – (1) Achiesarea poate fi expresa sau tacita,
totala ori partiala.
(2) Achiesarea expresa se face de parte prin act autentic
sau prin declaratie verbala in fata instantei ori de
mandatarul sau in temeiul unei procuri speciale.
(3) Achiesarea tacita poate fi dedusa numai din acte sau
fapte precise si concordante care exprima intentia certa a
partii de a-si da adeziunea la hotarare.
(4) Achiesarea poate fi totala, daca priveste hotararea in
intregul ei sau, dupa caz, partiala, daca priveste numai o
parte din hotararea respectiva.
Masurile de
administrare
judiciara
Art. 465. – Masurile de administrare judiciara nu pot face
obiectul niciunei cai de atac.
CAPITOLUL II
Apelul
Apelul principal.
Obiectul
Art. 466. – (1) Hotararile pronuntate in prima instanta pot
fi atacate cu apel, daca legea nu prevede in mod expres
altfel.
(2) Sunt supuse apelului si hotararile date in ultima
instanta daca, potrivit legii, instanta nu putea sa judece
decat in prima instanta.
(3) Hotararile date in ultima instanta raman neapelabile,
chiar daca in hotarare s-a aratat ca au fost pronuntate in
prima instanta.
(4) Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face
apel decat odata cu fondul, afara de cazul cand legea
dispune altfel.
Situatiile in care
partea nu poate
face apel principal
Art. 467. – (1) Partea care a renuntat expres la apel cu
privire la o hotarare nu mai are dreptul de a face apel
principal.
(2) Partea care a executat partial hotararea de prima
instanta, desi aceasta nu era susceptibila de executare
provizorie, nu mai are dreptul de a face apel principal cu
privire la dispozitiile executate.
Art. 468. – (1) Termenul de apel este de 30 de zile de la
comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.
(2) Termenul de apel prevazut la alin. (1) curge de la
comunicarea hotararii, chiar atunci cand aceasta a fost
facuta odata cu incheierea de incuviintare a executarii
silite.
(3) Daca o parte face apel inainte de comunicarea
hotararii, aceasta se socoteste comunicata la data "88/247"

Termenul de apel
depunerii cererii de apel.
(4) Pentru procuror, termenul de apel curge de la
pronuntarea hotararii, in afara de cazurile in care
procurorul a participat la judecarea cauzei, cand termenul
de apel curge de la comunicarea hotararii.
(5) Termenul de apel suspenda executarea hotararii de prima
instanta, cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege. In
aceleasi conditii, executarea se suspenda daca apelul a
fost exercitat in termen.
Intreruperea
termenului
de apel
Art. 469. – (1) Termenul de apel se intrerupe prin moartea
partii care are interes sa faca apel. In acest caz se face
din nou o singura comunicare a hotararii, la cel din urma
domiciliu al partii, pe numele mostenirii, fara sa se arate
numele si calitatea fiecarui mostenitor.
(2) Termenul de apel va incepe sa curga din nou de la data
comunicarii prevazute la alin. (1). Pentru mostenitorii
incapabili, cei cu capacitate restransa sau disparuti ori
in caz de mostenire vacanta, termenul va curge din ziua in
care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul
provizoriu, dupa caz.
(3) Apelul nu constituie prin el insusi un act de acceptare
a mostenirii.
(4) Termenul de apel se intrerupe si prin moartea
mandatarului caruia i s-a facut comunicarea. In acest caz
se va face o noua comunicare partii, la domiciliul ei, iar
termenul de apel va incepe sa curga din nou de la aceasta
data.
Cererea de apel
Art. 470. – (1) Cererea de apel va cuprinde:
a) numele si prenumele, codul numeric personal, domiciliul
sau resedinta partilor ori, pentru persoanele juridice,
denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, codul unic de
inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de
inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in
registrul persoanelor juridice si contul bancar. Daca
apelantul locuieste in strainatate, va arata si domiciliul
ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate
comunicarile privind procesul;
b) indicarea hotararii atacate;
c) motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza
apelul;
d) probele invocate in sustinerea apelului;
e) semnatura.
(2) La cererea de apel se va atasa dovada achitarii taxelor
de timbru.
(3) Cerintele de la alin. (1) lit. b) si e) si cea de la
alin. (2) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, iar cele
de la alin. (1) lit. c) si d), sub sanctiunea decaderii.
Lipsa semnaturii poate fi

implinita in conditiile art. 196 alin. (2), iar lipsa
dovezii achitarii taxei de timbru poate fi complinita pana
la primul termen de judecata la care partea a fost legal
citata in apel.
(4) Cand dovezile propuse sunt martori sau inscrisuri
nearatate la prima instanta, se vor aplica in mod
corespunzator dispozitiile art. 194 lit. e).
(5) In cazul in care termenul pentru exercitarea apelului
curge de la un alt moment decat comunicarea hotararii,
motivarea apelului se va face intr-un termen de aceeasi
durata, care curge, insa, de la data comunicarii hotararii.
Art. 471. – (1) Apelul si, cand este cazul, motivele de
apel se depun la instanta a carei hotarare se ataca, sub
sanctiunea nulitatii.
(2) Dispozitiile art. 195 sunt aplicabile in mod
corespunzator.
(3) In cazul in care cererea de apel nu indeplineste
conditiile prevazute de lege, presedintele instantei sau
persoana desemnata de acesta care primeste cererea de apel "89/247"

Depunerea cererii
de apel
va stabili lipsurile si ii va cere apelantului sa
completeze sau sa modifice cererea de indata, daca este
prezent si este posibil, ori in scris, daca apelul a fost
trimis prin posta, fax, posta electronica sau curier.
Completarea sau modificarea cererii se va face inauntrul
termenului de apel. Daca presedintele sau persoana
desemnata de acesta apreciaza ca intervalul ramas pana la
expirarea termenului de apel nu este suficient, va acorda
un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea
termenului de apel, in care sa se depuna completarea sau
modificarea cererii.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator
si in cazul in care motivele de apel se depun separat de
cerere.
(5) Dupa primirea cererii de apel, respectiv a motivelor de
apel, presedintele instantei care a pronuntat hotararea
atacata va dispune comunicarea lor intimatului, impreuna cu
copiile certificate de pe inscrisurile alaturate si care nu
au fost infatisate la prima instanta, punandu-i-se in
vedere obligatia de a depune la dosar intampinare in termen
de cel mult 15 zile de la data comunicarii.
(6) Instanta la care s-a depus intampinarea o comunica de
indata apelantului, punandu-i-se in vedere obligatia de a
depune la dosar raspunsul la intampinare in termen de cel
mult 10 zile de la data comunicarii. Intimatul va lua
cunostinta de raspunsul la intampinare din dosarul cauzei.
(7) Presedintele sau persoana desemnata de acesta, dupa
implinirea termenului de apel pentru toate partile, precum
si a termenelor prevazute la alin. (5) si (6), va inainta
instantei de apel dosarul, impreuna cu apelurile facute,
intampinarea, raspunsul la intampinare si dovezile de
comunicare a acestor acte, potrivit alin. (5) si (6).
(8) Daca s-au formulat atat apel, cat si cereri potrivit
art. 442-444, dosarul nu va fi trimis instantei de apel
decat dupa implinirea termenului de apel privind hotararile
date asupra acestor din urma cereri. Dispozitiile alin.
(5)-(7) se aplica in mod corespunzator.
Apelul incident
Art. 472. – (1) Intimatul este in drept, dupa implinirea
termenului de apel, sa formuleze apel in scris, in cadrul
procesului in care se judeca apelul facut de partea
potrivnica, printr-o cerere proprie care sa tinda la
schimbarea hotararii primei instante.
(2) Daca apelantul principal isi retrage apelul sau daca
acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru
alte motive care nu implica cercetarea fondului, apelul
incident prevazut la alin. (1) ramane fara efect.
Apelul provocat
Art. 473. – In caz de coparticipare procesuala, precum si
atunci cand la prima instanta au intervenit terte persoane
in proces, intimatul este in drept, dupa implinirea
termenului de apel, sa declare in scris apel impotriva
altui intimat sau a unei persoane care a figurat in prima
instanta si care nu este parte in apelul principal, daca
acesta din urma ar fi de natura sa produca consecinte
asupra situatiei sale juridice in proces. Dispozitiile art.
472 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
Depunerea apelului
incident si a celui
provocat
Art. 474. – (1) Apelul incident si apelul provocat se depun
de catre intimat odata cu intampinarea la apelul principal,
fiind aplicabile prevederile art. 471 alin. (6).
(2) Apelul provocat se comunica si intimatului din acest
apel, prevazut la art. 473, acesta fiind dator sa depuna
intampinare in termenul prevazut la art. 471 alin. (6),
care se aplica in mod corespunzator. Cel care a exercitat
apelul provocat va lua cunostinta de intampinare de la
dosarul cauzei.
Art. 475. – (1) Presedintele instantei de apel sau persoana
desemnata de acesta, indata ce primeste dosarul, va lua,
prin rezolutie, masuri in vederea repartizarii aleatorii la "90/247"

Pregatirea
judecatii apelului
un complet de judecata.
(2) Presedintele completului de judecata stabileste primul
termen de judecata, care va fi de cel mult 60 de zile de la
data rezolutiei presedintelui instantei de apel, dispunand
citarea partilor. Dispozitiile art. 201 alin. (5) si (6) se
aplica in mod corespunzator.
(3) Apelurile principale, incidente si provocate facute
impotriva aceleiasi hotarari vor fi repartizate la acelasi
complet de judecata. Cand apelurile au fost repartizate la
complete diferite, ultimul complet investit va dispune pe
cale administrativa trimiterea apelului la completul cel
dintai investit.
Efectul devolutiv
al apelului
Art. 476. – (1) Apelul exercitat in termen provoaca o noua
judecata asupra fondului, instanta de apel statuand atat in
fapt, cat si in drept.
(2) In cazul in care apelul nu se motiveaza ori motivarea
apelului sau intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de
aparare sau dovezi noi, instanta de apel se va pronunta, in
fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta.
(3) Prin apel este posibil sa nu se solicite judecata in
fond sau rejudecarea, ci anularea hotararii de prima
instanta si respingerea ori anularea cererii de chemare in
judecata ca urmare a invocarii unei exceptii sau trimiterea
dosarului la instanta competenta.
Limitele efectului
devolutiv
determinate de ceea
ce s-a apelat
Art. 477. – (1) Instanta de apel va proceda la rejudecarea
fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de
catre apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt
dependente de partea din hotarare care a fost atacata.
(2) Devolutiunea va opera cu privire la intreaga cauza
atunci cand apelul nu este limitat la anumite solutii din
dispozitiv ori atunci cand se tinde la anularea hotararii
sau daca obiectul litigiului este indivizibil.
Limitele efectului
devolutiv
determinate de ceea
ce s-a supus
judecatii la prima
instanta
Art. 478. – (1) Prin apel nu se poate schimba cadrul
procesual stabilit in fata primei instante.
(2) Partile nu se vor putea folosi inaintea instantei de
apel de alte motive, mijloace de aparare si dovezi decat
cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea
apelului ori in intampinare. Instanta de apel poate
incuviinta si administrarea probelor a caror necesitate
rezulta din dezbateri.
(3) In apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza
sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se
pot formula pretentii noi.
(4) Partile pot insa sa expliciteze pretentiile care au
fost cuprinse implicit in cererile sau apararile adresate
primei instante.
(5) Se vor putea cere, de asemenea, dobanzi, rate, venituri
ajunse la termen si orice alte despagubiri ivite dupa darea
hotararii primei instante si va putea fi invocata
compensatia legala.
Dispozitii speciale
privind judecata
Art. 479. – (1) Instanta de apel va verifica, in limitele
cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea
legii de catre prima instanta. Motivele de ordine publica
pot fi invocate si din oficiu.
(2) Instanta de apel va putea dispune refacerea sau
completarea probelor administrate la prima instanta, in
cazul in care considera ca sunt necesare pentru
solutionarea cauzei, precum si administrarea probelor noi
propuse in conditiile art. 478 alin. (2).
Art. 480. – (1) Instanta de apel poate pastra hotararea
atacata, situatie in care, dupa caz, va respinge, va anula
apelul ori va constata perimarea lui.
(2) In caz de admitere a apelului, instanta poate anula
ori, dupa caz, schimba in tot sau in parte hotararea
apelata.
(3) In cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima "91/247"

Solutiile pe care
le pronunta
instanta de apel
instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata
fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a
fost legal citata, instanta de apel va anula hotararea
atacata si va judeca procesul, evocand fondul. Cu toate
acestea, instanta de apel va anula hotararea atacata si va
trimite cauza spre rejudecare primei instante sau altei
instante egale in grad cu aceasta din aceeasi
circumscriptie, in cazul in care partile au solicitat in
mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel ori
prin intampinare; trimiterea spre rejudecare poate fi
dispusa o singura data in cursul procesului. Dezlegarea
data problemelor de drept de catre instanta de apel, precum
si necesitatea administrarii unor probe sunt obligatorii
pentru judecatorii fondului.
(4) Daca instanta de apel stabileste ca prima instanta a
fost necompetenta, iar necompetenta a fost invocata in
conditiile legii, va anula hotararea atacata si va trimite
cauza spre judecare instantei competente sau altui organ cu
activitate jurisdictionala competent ori, dupa caz, va
respinge cererea ca inadmisibila.
(5) In cazul in care instanta de apel constata ca ea are
competenta sa judece in prima instanta, va anula hotararea
atacata si va judeca in fond, pronuntand o hotarare
susceptibila, dupa caz, de apel sau recurs.
(6) Cand se constata ca exista un alt motiv de nulitate
decat cel prevazut la alin. (5), iar prima instanta a
judecat in fond, instanta de apel, anuland in tot sau in
parte procedura urmata in fata primei instante si hotararea
atacata, va retine procesul spre judecare, pronuntand o
hotarare susceptibila de recurs, daca este cazul.
Neinrautatirea
situatiei in
propria cale de
atac
Art. 481. – Apelantului nu i se poate crea in propria cale
de atac o situatie mai rea decat aceea din hotararea
atacata, in afara de cazul in care el consimte expres la
aceasta sau in cazurile anume prevazute de lege.
Completare cu alte
norme
Art. 482. – Dispozitiile de procedura privind judecata in
prima instanta se aplica si in instanta de apel, in masura
in care nu sunt potrivnice celor cuprinse in prezentul
capitol.
CAPITOLUL III
Caile extraordinare de atac
SECTIUNEA 1
Recursul
Obiectul si scopul
recursului.
Instanta competenta
Art. 483. – (1) Hotararile date in apel, cele date,
potrivit legii, fara drept de apel, precum si alte hotarari
in cazurile expres prevazute de lege sunt supuse
recursului.

(2) Nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in
cererile prevazute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), in cele
privind navigatia civila si activitatea in porturi,
conflictele de munca si de asigurari sociale, in materie de
expropriere, in cererile privind repararea prejudiciilor
cauzate prin erori judiciare, precum si in alte cereri
evaluabile in bani in valoare de pana la 500.000 lei
inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotararile
date de instantele de apel in cazurile in care legea
prevede ca hotararile de prima instanta sunt supuse numai
apelului.
(3) Recursul urmareste sa supuna Inaltei Curti de Casatie
si Justitie examinarea, in conditiile legii, a
conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept
aplicabile.
(4) In cazurile anume prevazute de lege, recursul se
solutioneaza de catre instanta ierarhic superioara celei
care a pronuntat hotararea atacata. Dispozitiile alin. (3)
se aplica in mod corespunzator.
Art. 484. – (1) Recursul suspenda de drept executarea "92/247"

Suspendarea
executarii
hotararii in cauzele privitoare la desfiintarea de
constructii, plantatii sau a oricaror lucrari cu asezare
fixa, precum si in cazurile anume prevazute de lege.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(2) La cererea recurentului formulata in conditiile art. 83
alin. (2) si (3), instanta sesizata cu judecarea recursului
poate dispune, motivat, suspendarea hotararii atacate cu
recurs in alte cazuri decat cele la care se refera alin.
(1). Cererea se depune direct la instanta de recurs,
alaturandu-se o copie certificata de pe cererea de recurs
si dovada depunerii cautiunii prevazute la art. 718. In
cazul in care cererea se face inainte de a ajunge dosarul
la instanta de recurs, se va alatura si o copie legalizata
de pe dispozitivul hotararii atacate cu recurs.
(3) Cererea se judeca in camera de consiliu, cu citarea
partilor printr-un agent procedural al instantei sau prin
alt salariat al acesteia ori prin modalitatile prevazute la
art. 154 alin. (4) si (5), dupa cum urmeaza:
1. de un complet anume constituit, format din 3 judecatori,
in conditiile legii, in cazul in care cererea s-a depus
inainte de ajungerea dosarului la instanta de recurs;
2. de completul de filtru, dupa ce acesta a fost desemnat,
in cazurile prevazute la art. 493;
3. de completul care judeca recursul pe fond, in cazul in
care s-a fixat termen in sedinta publica.
(4) Termenul de judecata, pentru care se face citarea, se
stabileste astfel incat sa nu treaca mai mult de 10 zile de
la primirea cererii de suspendare.
(5) Completul se pronunta, in cel mult 48 de ore de la
judecata, printr-o incheiere motivata, care este
definitiva.
(6) La judecata cererii de suspendare partile trebuie sa
fie reprezentate de avocat sau, cand este cazul, de
consilierul juridic.
(7) Pentru motive temeinice, instanta de recurs poate
reveni asupra suspendarii acordate, dispozitiile alin. (3)-
(5) si (6) aplicandu-se in mod corespunzator.
Termenul de recurs
Art. 485. – (1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la
comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.
Dispozitiile art. 468 alin. (2)-(4), precum si cele ale
art. 469 se aplica in mod corespunzator.
(2) Daca intimatul nu a invocat prin intampinare sau din
dosar nu reiese ca recursul a fost depus peste termen, el
se va socoti in termen.
Cererea de recurs
Art. 486. – (1) Cererea de recurs va cuprinde urmatoarele
mentiuni:
a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partii in
favoarea careia se exercita recursul, numele, prenumele si
domiciliul profesional al avocatului care formuleaza
cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea si
sediul lor, precum si numele si prenumele consilierului
juridic care intocmeste cererea. Prezentele dispozitii se
aplica si in cazul in care recurentul locuieste in
strainatate;
b) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta ori, dupa
caz, denumirea si sediul intimatului;
c) indicarea hotararii care se ataca;
d) motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul
si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor
fi depuse printr-un memoriu separat;
e) semnatura partii sau a mandatarului partii in cazul
prevazut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, dupa caz,
a consilierului juridic.
(2) La cererea de recurs se vor atasa dovada achitarii
taxei de timbru, conform legii, precum si imputernicirea
avocatiala sau, dupa caz, delegatia consilierului juridic. "93/247"

(3) Mentiunile prevazute la alin. (1) lit. a) si c)-e),
precum si cerintele mentionate la alin. (2) sunt prevazute
sub sanctiunea nulitatii. Dispozitiile art. 82 alin. (1),
art. 83 alin. (3) si ale art. 87 alin. (2) raman
aplicabile.
declarat neconstitutional

Decizie 462 din 2014-09-17 emis de
Curtea Constitutionala a Romaniei

Motivarea
recursului
Art. 487. – (1) Recursul se va motiva prin insasi cererea
de recurs, in afara de cazurile prevazute la art. 470 alin.
(5), aplicabile si in recurs.

(2) In cazurile in care Ministerul Public a participat in
proces, se va depune o copie de pe motivele de casare
pentru procuror.
Motivele de casare
Art. 488. – (1) Casarea unor hotarari se poate cere numai
pentru urmatoarele motive de nelegalitate:
1. cand instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor
legale;
2. daca hotararea a fost pronuntata de alt judecator decat
cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului
sau de un alt complet de judecata decat cel stabilit
aleatoriu pentru solutionarea cauzei ori a carui compunere
a fost schimbata, cu incalcarea legii;
3. cand hotararea a fost data cu incalcarea competentei de
ordine publica a altei instante, invocata in conditiile
legii;
4. cand instanta a depasit atributiile puterii
judecatoresti;
5. cand, prin hotararea data, instanta a incalcat regulile
de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea
nulitatii;
6. cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se
intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori
numai motive straine de natura cauzei;
7. cand s-a incalcat autoritatea de lucru judecat;
8. cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea
gresita a normelor de drept material.
(2) Motivele prevazute la alin. (1) nu pot fi primite decat
daca ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau in
cursul judecarii apelului ori, desi au fost invocate in
termen, au fost respinse sau instanta a omis sa se pronunte
asupra lor.
Sanctiunea
nemotivarii
recursului
Art. 489. – (1) Recursul este nul daca nu a fost motivat in
termenul legal, cu exceptia cazului prevazut la alin. (3).
(2) Aceeasi sanctiune intervine in cazul in care motivele
invocate nu se incadreaza in motivele de casare prevazute
la art. 488.
(3) Daca legea nu dispune altfel, motivele de casare care
sunt de ordine publica pot fi ridicate din oficiu de catre
instanta, chiar dupa implinirea termenului de motivare a
recursului, fie in procedura de filtrare, fie in sedinta
publica.
Depunerea
recursului
Art. 490. – (1) Recursul si, daca este cazul, motivele de
casare se depun la instanta a carei hotarare se ataca, sub
sanctiunea nulitatii, in conditiile prevazute la art. 83
alin. (3) si art. 84.
(2) Dispozitiile art. 471 se aplica in mod corespunzator.
Termenul prevazut la art. 471 alin. (5) se dubleaza in
cazul recursului. Intampinarea trebuie redactata si semnata
de avocatul sau consilierul juridic al intimatului, iar
raspunsul la intampinare de avocatul sau consilierul
juridic al recurentului. Prin aceste acte de procedura se
va mentiona daca recurentul, respectiv intimatul este de
acord ca recursul, atunci cand este admisibil in principiu,
sa fie solutionat de catre completul de filtru prevazut la
art. 493.
Recursul incident
Art. 491. – (1) Recursul incident si recursul provocat se "94/247"

Recursul incident
si recursul
provocat
pot exercita, in cazurile prevazute la art. 472 si 473,
care se aplica in mod corespunzator. Dispozitiile art. 488
raman aplicabile.

(2) Prevederile art. 474 se aplica in mod corespunzator.
Probe noi in recurs
Art. 492. – (1) In instanta de recurs nu se pot produce noi
probe, cu exceptia inscrisurilor noi, care pot fi depuse,
sub sanctiunea decaderii, odata cu cererea de recurs,
respectiv odata cu intampinarea.

(2) In cazul in care recursul urmeaza sa fie solutionat in
sedinta publica, pot fi depuse si alte inscrisuri noi pana
la primul termen de judecata.
Procedura de
filtrare a
recursurilor
Art. 493. – (1) Cand recursul este de competenta Inaltei
Curti de Casatie si Justitie, presedintele instantei sau
presedintele de sectie ori, dupa caz, persoana desemnata de
acestia, primind dosarul de la instanta a carei hotarare se
ataca, va lua, prin rezolutie, masuri pentru stabilirea
aleatorie a unui complet format din 3 judecatori, care va
decide asupra admisibilitatii in principiu a recursului.
Dispozitiile art. 475 alin. (3) sunt aplicabile.
(2) Pe baza recursului, intampinarii, a raspunsului la
intampinare si a inscrisurilor noi, presedintele
completului va intocmi un raport asupra admisibilitatii in
principiu a recursului sau va desemna un alt membru al
completului ori magistratul-asistent in acest scop.
Raportul trebuie intocmit in cel mult 30 de zile de la
repartizarea dosarului. Raportorul nu devine incompatibil.
(3) Raportul va verifica daca recursul indeplineste
cerintele de forma prevazute sub sanctiunea nulitatii, daca
motivele invocate se incadreaza in cele prevazute la art.
488, daca exista motive de ordine publica ce pot fi
invocate in conditiile art. 489 alin. (3) ori daca este
vadit nefondat. De asemenea, va arata, daca este cazul,
jurisprudenta Curtii Constitutionale, a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, a Curtii Europene a Drepturilor Omului
si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, precum si
pozitia doctrinei in problemele de drept vizand dezlegarea
data prin hotararea atacata.
(4) Dupa analiza raportului in completul de filtru, acesta
se comunica de indata partilor, care pot formula in scris
un punct de vedere asupra raportului, in termen de 10 zile
de la comunicare. In lipsa dovezii de comunicare a
raportului si inainte de expirarea unui termen de 30 de
zile de la comunicare, completul nu va putea trece la
examinarea recursului, potrivit alin. (5) si (6).
(5) In cazul in care completul este in unanimitate de acord
ca recursul nu indeplineste cerintele de forma, ca motivele
de casare invocate si dezvoltarea lor nu se incadreaza in
cele prevazute la art. 488 sau ca recursul este vadit
nefondat, anuleaza sau, dupa caz, respinge

recursul printr-o decizie motivata, pronuntata, fara
citarea partilor, care nu este supusa niciunei cai de atac.
Decizia se comunica partilor.
(6) Daca raportul apreciaza ca recursul este admisibil si
toti membrii sunt de acord, iar problema de drept care se
pune in recurs nu este controversata sau face obiectul unei
jurisprudente constante a Inaltei Curti de Casare si
Justitie, completul se poate pronunta asupra fondului
recursului, fara citarea partilor, printr-o decizie
definitiva, care se comunica partilor. In solutionarea
recursului instanta va tine seama de punctele de vedere ale
partilor formulate potrivit alin. (4).
(7) In cazul in care recursul nu poate fi solutionat
potrivit alin. (5) sau (6), completul va pronunta, fara
citarea partilor, o incheiere de admitere in principiu a
recursului si va fixa termenul de judecata pe fond a
recursului, cu citarea partilor. "95/247"

Reguli privind
judecata
Art. 494. – Dispozitiile de procedura privind judecata in
prima instanta si in apel se aplica si in instanta de
recurs, in masura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse
in prezenta sectiune.
Ordinea cuvantului
in sedinta
Art. 495. – (1) Presedintele va da mai intai cuvantul
recurentului, iar apoi intimatului.
(2) Procurorul vorbeste cel din urma, in afara de cazul
cand este recurent. Daca procurorul a pornit actiunea
civila in care s-a pronuntat hotararea atacata cu recurs,
procurorului i se va da cuvantul dupa recurent.
Solutiile pe care
le poate pronunta
instanta de recurs
Art. 496. – (1) In cazul in care recursul a fost declarat
admisibil in principiu, instanta, verificand toate motivele
invocate si judecand recursul, il poate admite, il poate
respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.

(2) In caz de admitere a recursului, hotararea atacata
poate fi casata, in tot sau in parte.
Solutiile pe care
le poate pronunta
Inalta Curte de
Casatie si Justitie
Art. 497. – Inalta Curte de Casatie si Justitie, in caz de
casare, trimite cauza spre o noua judecata instantei de
apel care a pronuntat hotararea casata ori, atunci cand
este cazul si sunt indeplinite conditiile prevazute la art.
480 alin. (3), primei instante, a carei hotarare este, de
asemenea, casata. Atunci cand interesele bunei administrari
a justitiei o cer, cauza va putea fi trimisa oricarei alte
instante de acelasi grad, cu exceptia cazului casarii
pentru lipsa de competenta, cand cauza va fi trimisa
instantei competente sau altui organ cu activitate
jurisdictionala competent potrivit legii. In cazul in care
casarea s-a facut pentru ca instanta a depasit atributiile
puterii judecatoresti sau cand s-a incalcat autoritatea de
lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibila.
Solutiile pe care
le pot pronunta
alte instante de
recurs
Art. 498. – (1) In cazul in care competenta de solutionare
a recursului apartine tribunalului sau curtii de apel si s-
a casat hotararea atacata, rejudecarea procesului in fond
se va face de catre instanta de recurs, fie la termenul la
care a avut loc admiterea recursului, situatie in care se
pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit
in acest scop.

(2) Instantele prevazute la alin. (1) vor casa cu
trimitere, o singura data in cursul procesului, in cazul in
care instanta a carei hotarare este atacata cu recurs a
solutionat procesul fara a intra in judecata fondului sau
judecata s-a facut in lipsa partii care a fost nelegal
citata, atat la administrarea probelor, cat si la
dezbaterea fondului. In vederea rejudecarii, cauza se
trimite la instanta care a pronuntat hotararea casata ori
la alta instanta de acelasi grad cu aceasta, din aceeasi
circumscriptie. Dispozitiile art. 497 se aplica in mod
corespunzator, in caz de necompetenta, de depasire a
atributiilor puterii judecatoresti si de incalcare a
autoritatii de lucru judecat.
Motivarea hotararii
Art. 499. – Prin derogare de la prevederile art. 425 alin.
(1) lit. b), hotararea instantei de recurs va cuprinde in
considerente numai motivele de casare invocate si analiza
acestora, aratandu-se de ce s-au admis ori, dupa caz, s-au
respins. In cazul in care recursul se respinge fara a fi
cercetat in fond ori se anuleaza sau se constata perimarea
lui, hotararea de recurs va cuprinde numai motivarea
solutiei fara a se evoca si analiza motivelor de casare.
Efectele casarii
Art. 500. – (1) Hotararea casata nu are nicio putere.

(2) Actele de executare sau de asigurare facute in temeiul
unei asemenea hotarari sunt desfiintate de drept, daca
instanta de recurs nu dispune altfel. Instanta va constata
aceasta, din oficiu, prin dispozitivul hotararii de casare.
Art. 501. – (1) In caz de casare, hotararile instantei de
recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt "96/247"

Judecata in fond
dupa casare
obligatorii pentru instanta care judeca fondul.
(2) Cand hotararea a fost casata pentru incalcarea
regulilor de procedura, judecata va reincepe de la actul
anulat.
(3) Dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, in
limitele casarii si tinand seama de toate motivele invocate
inaintea instantei a carei hotarare a fost casata.
(4) In cazul rejudecarii dupa casare, cu retinere sau cu
trimitere, sunt admisibile orice probe prevazute de lege.
Neinrautatirea
situatiei in
propria cale de
atac
Art. 502. – La judecarea recursului, precum si la
rejudecarea procesului dupa casarea hotararii de catre
instanta de recurs, dispozitiile art. 481 sunt aplicabile
in mod corespunzator.
SECTIUNEA a 2-a
Contestatia in anulare
Obiectul si
motivele
contestatiei in
anulare
Art. 503. – (1) Hotararile definitive pot fi atacate cu
contestatie in anulare atunci cand contestatorul nu a fost
legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a
avut loc judecata.
(2) Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu
contestatie in anulare atunci cand:
1. hotararea data in recurs a fost pronuntata de o instanta
necompetenta absolut sau cu incalcarea normelor referitoare
la alcatuirea instantei si, desi se invocase exceptia
corespunzatoare, instanta de recurs a omis sa se pronunte
asupra acesteia;
2. dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori
materiale;
3. instanta de recurs, respingand recursul sau admitandu-l
in parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de
casare invocate de recurent in termen;
4. instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre
recursurile declarate in cauza.
(3) Dispozitiile alin. (2) pct. 1, 2 si 4 se aplica in mod
corespunzator hotararilor instantelor de apel care,
potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Conditii de
admisibilitate
Art. 504. – (1) Contestatia in anulare este inadmisibila
daca motivul prevazut la art. 503 alin. (1) putea fi
invocat pe calea apelului sau a recursului.
(2) Cu toate acestea, contestatia poate fi primita in cazul
in care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar
instanta l-a respins pentru ca avea nevoie de verificari de
fapt incompatibile cu recursul sau daca recursul, fara vina
partii, a fost respins fara a fi cercetat in fond.
(3) O hotarare impotriva careia s-a exercitat contestatia
in anulare nu mai poate fi atacata de aceeasi parte cu o
noua contestatie in anulare, chiar daca se invoca alte
motive.
Instanta competenta
Art. 505. – (1) Contestatia in anulare se introduce la
instanta a carei hotarare se ataca.

(2) In cazul in care se invoca motive care atrag competente
diferite, nu opereaza prorogarea competentei.
Termen de
exercitare
Art. 506. – (1) Contestatia in anulare poate fi introdusa
in termen de 15 zile de la data comunicarii hotararii, dar
nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a ramas
definitiva.

(2) Contestatia se motiveaza in termenul de 15 zile
prevazut la alin. (1), sub sanctiunea nulitatii acesteia.
Suspendarea
executarii
Art. 507. – Instanta poate suspenda executarea hotararii a
carei anulare se cere, sub conditia darii unei cautiuni.
Dispozitiile art. 484 se aplica in mod corespunzator.
Procedura de
judecata
Art. 508. – (1) Contestatia in anulare se solutioneaza de
urgenta si cu precadere, potrivit dispozitiilor procedurale
aplicabile judecatii finalizate cu hotararea atacata.
(2) Intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu "97/247"

cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata.
Contestatorul va lua cunostinta de continutul acesteia de
la dosarul cauzei.

(3) Daca motivul de contestatie este intemeiat, instanta va
pronunta o singura hotarare prin care va anula hotararea
atacata si va solutiona cauza. Daca solutionarea cauzei la
acelasi termen nu este posibila, instanta va pronunta o
hotarare de anulare a hotararii atacate si va fixa termen
in vederea solutionarii cauzei printr-o noua hotarare. In
acest ultim caz, hotararea de anulare nu poate fi atacata
separat.

(4) Hotararea data in contestatie in anulare este supusa
acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata.
SECTIUNEA a 3-a
Revizuirea
Obiectul si
motivele revizuirii
Art. 509. – (1) Revizuirea unei hotarari pronuntate asupra
fondului sau care evoca fondul poate fi ceruta daca:
1. s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau
nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai
mult decat s-a cerut;
2. obiectul pricinii nu se afla in fiinta;
3. un judecator, martor sau expert, care a luat parte la
judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune
privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul
unui inscris declarat fals in cursul ori in urma judecatii,
cand aceste imprejurari au influentat solutia pronuntata in
cauza. In cazul in care constatarea infractiunii nu se mai
poate face printr-o hotarare penala, instanta de revizuire
se va pronunta mai intai, pe cale incidentala, asupra
existentei sau inexistentei infractiunii invocate. In acest
ultim caz, la judecarea cererii va fi citat si cel invinuit
de savarsirea infractiunii;
4. un judecator a fost sanctionat disciplinar definitiv
pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava
neglijenta, daca aceste imprejurari au influentat solutia
pronuntata in cauza;
5. dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri
doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au
putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de
vointa partilor;
6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotararea unei
instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire
se cere;

7. statul ori alte persoane juridice de drept public,
minorii si cei pusi sub interdictie judecatoreasca ori cei
pusi sub curatela nu au fost aparati deloc sau au fost
aparati cu viclenie de cei insarcinati sa ii apere;
8. exista hotarari definitive potrivnice, date de instante
de acelasi grad sau de grade diferite, care incalca
autoritatea de lucru judecat a primei hotarari;
9. partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata
si sa instiinteze instanta despre aceasta, dintr-o
imprejurare mai presus de vointa sa;
10. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o
incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale
datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele
grave ale acestei incalcari continua sa se produca;
11. dupa ce hotararea a devenit definitiva, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in
acea cauza, declarand neconstitutionala prevederea care a
facut obiectul acelei exceptii.
(2) Pentru motivele de revizuire prevazute la alin. (1)
pct. 3, dar numai in ipoteza judecatorului, pct. 4, pct. 7-
10 sunt supuse revizuirii si hotararile care nu evoca
fondul.
Art. 510. – (1) Cererea de revizuire se indreapta la "98/247"

Instanta competenta
instanta care a pronuntat hotararea a carei revizuire se
cere.
(2) In cazul dispozitiilor art. 509 alin. (1) pct. 8,
cererea de revizuire se va indrepta la instanta mai mare in
grad fata de instanta care a dat prima hotarare. Daca una
dintre instantele de recurs la care se refera aceste
dispozitii este Inalta Curte de Casatie si Justitie,
cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanta.
(3) In cazul in care se invoca motive care atrag competente
diferite, nu va opera prorogarea competentei.
Termen de
exercitare
Art. 511. – (1) Termenul de revizuire este de o luna si se
va socoti:
1. in cazurile prevazute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de
la comunicarea hotararii;
2. in cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 2, de la
cel din urma act de executare;
3. in cazurile prevazute la art. 509 alin. (1) pct. 3, din
ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea
instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului
sau expertului ori de hotararea care a declarat fals
inscrisul, dar nu mai tarziu de un an de la data ramanerii
definitive a hotararii penale. In lipsa unei astfel de
hotarari, termenul curge de la data cand partea a luat
cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea
infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala,
dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora;
4. in cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 4, din ziua
in care partea a luat cunostinta de hotararea prin care a
fost sanctionat disciplinar definitiv judecatorul, dar nu
mai tarziu de un an de la data ramanerii definitive a
hotararii de sanctionare disciplinara;
5. in cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua
in care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca;
6. in cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua
in care partea a luat cunostinta de casarea, anularea sau
schimbarea hotararii pe care s-a intemeiat hotararea a
carei revizuire se cere, dar nu mai tarziu de un an de la
data ramanerii definitive a hotararii de casare, anulare
sau schimbare;
7. in cazurile prevazute la art. 509 alin. (1) pct. 7, din
ziua in care statul ori alta persoana de drept public a
luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de
la data ramanerii definitive a acesteia; in cazul
minorilor, persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca
sau sub curatela termenul de revizuire este de 6 luni de la
data la care cel interesat a luat cunostinta de hotarare,
dar nu mai tarziu de un an de la dobandirea capacitatii
depline de exercitiu sau, dupa caz, de la inlocuirea
tutorelui persoanei puse sub interdictie, de la incetarea
curatelei ori inlocuirea curatorului;
8. in cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la
data ramanerii definitive a ultimei hotarari.
(2) In cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 9,
termenul de revizuire este de 15 zile si se socoteste de la
incetarea impiedicarii.
(3) Pentru motivele prevazute la art. 509 alin. (1) pct. 10
si 11, termenul este de 3 luni de la data publicarii
hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a
deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
(4) Revizuirea se motiveaza prin insasi cererea de
declarare a caii de atac sau inauntrul termenului de
exercitare a acesteia, sub sanctiunea nulitatii.
(5) Daca prin aceeasi cerere se invoca motive diferite de
revizuire, prevederile alin. (4) se aplica in mod
corespunzator pentru fiecare motiv in parte.
Suspendarea
Art. 512. – Instanta poate suspenda executarea hotararii a "99/247"

Suspendarea
executarii
carei revizuire se cere, sub conditia darii unei cautiuni.
Dispozitiile art. 484 se aplica in mod corespunzator.
Procedura de
judecata
Art. 513. – (1) Cererea de revizuire se solutioneaza
potrivit dispozitiilor procedurale aplicabile judecatii
finalizate cu hotararea atacata.
(2) Intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu
cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata.
Revizuentul va lua cunostinta de continutul intampinarii de
la dosarul cauzei.
(3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii
si la faptele pe care se intemeiaza.

(4) Daca instanta incuviinteaza cererea de revizuire, ea va
schimba, in tot sau in parte, hotararea atacata, iar in
cazul hotararilor definitive potrivnice, ea va anula cea
din urma hotarare. Se va face aratare de hotararea data in
revizuire, in josul originalului hotararii revizuite.
(5) Hotararea data asupra revizuirii este supusa cailor de
atac prevazute de lege pentru hotararea revizuita.
(6) Daca revizuirea s-a cerut pentru hotarari potrivnice,
calea de atac este recursul. In cazul in care revizuirea a
fost solutionata de una dintre sectiile Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, recursul este de competenta
Completului de 5 judecatori.
TITLUL III
Dispozitii privind asigurarea unei practici judiciare unitare
CAPITOLUL I
Recursul in interesul legii
Calitatea
procesuala
Art. 514. – Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea
unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti,
procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte
de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea
ministrului justitiei, Colegiul de conducere al Inaltei
Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale
curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au
indatorirea sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie
sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost
solutionate diferit de instantele judecatoresti.
Conditii de
admisibilitate
Art. 515. – Recursul in interesul legii este admisibil
numai daca se face dovada ca problemele de drept care
formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod
diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se
anexeaza cererii.
Judecarea
recursului in
interesul legii
Art. 516. – (1) Recursul in interesul legii se judeca de un
complet format din presedintele sau, in lipsa acestuia,
unul dintre vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si
Justitie, presedintii de sectii din cadrul acesteia, precum
si 20 de judecatori, din care 14 judecatori din
sectia/sectiile in a carei/caror competenta intra problema
de drept care a fost solutionata diferit de instantele
judecatoresti si cate 2 judecatori din cadrul celorlalte
sectii. Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
respectiv unul dintre vicepresedintii acesteia este
presedinte al completului.

(2) In cazul in care problema de drept prezinta interes
pentru doua sau mai multe sectii, presedintele sau, dupa
caz, unul dintre vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie
si Justitie va stabili numarul judecatorilor din sectiile
interesate care vor intra in compunerea completului
prevazut la alin. (1), celelalte sectii urmand a fi
reprezentate potrivit dispozitiilor aceluiasi alineat.

(3) Atunci cand problema de drept nu intra in competenta
niciunei sectii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
presedintele sau, dupa caz, unul dintre vicepresedintii
Inaltei Curti de Casatie si Justitie va desemna cate 5
judecatori din cadrul fiecarei sectii. Pentru intocmirea
raportului, presedintele completului va desemna cate un "100/247"

raportului, presedintele completului va desemna cate un
judecator din cadrul fiecarei sectii.

(4) Dupa sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
presedintele sau, dupa caz, unul dintre vicepresedintii
acesteia va lua masurile necesare pentru desemnarea
aleatorie a judecatorilor din cadrul sectiei in a carei
competenta intra problema de drept care a fost solutionata
diferit de instantele judecatoresti, precum si a
judecatorilor din celelalte sectii ce intra in alcatuirea
completului prevazut la alin. (1).

(5) Dupa alcatuirea completului potrivit alin. (4),
presedintele acestuia va desemna dintre membrii completului
3 judecatori pentru a intocmi un raport asupra recursului
in interesul legii. Raportorii nu sunt incompatibili.

(6) In vederea intocmirii raportului, presedintele
completului va putea solicita unor specialisti recunoscuti
opinia scrisa asupra problemelor de drept solutionate
diferit.

(7) Raportul va cuprinde solutiile diferite date problemei
de drept si argumentele pe care se fundamenteaza,
jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale, a Curtii
Europene a Drepturilor Omului sau a Curtii de Justitie a
Uniunii Europene, daca este cazul, doctrina in materie,
precum si opinia specialistilor consultati. Totodata,
judecatorii raportori vor intocmi si vor motiva proiectul
solutiei ce se propune a fi data recursului in interesul
legii.

(8) Sedinta completului se convoaca de presedintele
acestuia, cu cel putin 20 de zile inainte de desfasurarea
acesteia. Odata cu convocarea, fiecare judecator va primi o
copie a raportului si a solutiei propuse.

(9) La sedinta participa toti judecatorii completului. Daca
exista motive obiective, acestia vor fi inlocuiti cu
respectarea regulilor prevazute la alin. (4).

(10) Recursul in interesul legii se sustine in fata
completului, dupa caz, de procurorul general al Parchetului
de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de
procurorul desemnat de acesta, de judecatorul desemnat de
Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si
Justitie, respectiv al Curtii de apel ori de Avocatul
Poporului sau de un reprezentant al acestuia.

(11) Recursul in interesul legii se judeca in cel mult 3
luni de la data sesizarii instantei, iar solutia se adopta
cu cel putin doua treimi din numarul judecatorilor
completului. Nu se admit abtineri de la vot.
Continutul
hotararii si
efectele ei
Art. 517. – (1) Asupra cererii, completul Inaltei Curti de
Casatie si Justitie se pronunta prin decizie.

(2) Decizia se pronunta numai in interesul legii si nu are
efecte asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici
cu privire la situatia partilor din acele procese.

(3) Decizia se motiveaza in termen de cel mult 30 de zile
de la pronuntare si se publica in cel mult 15 zile de la
motivare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(4) Dezlegarea data problemelor de drept judecate este
obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Incetarea efectelor
deciziei
Art. 518. – Decizia in interesul legii isi inceteaza
aplicabilitatea la data modificarii, abrogarii sau
constatarii neconstitutionalitatii dispozitiei legale care
a facut obiectul interpretarii.
CAPITOLUL II
Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei
hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Art. 519. – Daca, in cursul judecatii, un complet de "101/247"

Obiectul sesizarii
judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii
de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea
cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de
drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a
cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta
Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face
obiectul unui recurs in interesul legii in curs de
solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si
Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea
rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost
sesizata.
Procedura de
judecata
Art. 520. – (1) Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si
Justitie se face de catre completul de judecata dupa
dezbateri contradictorii, daca sunt indeplinite conditiile
prevazute la art. 519, prin incheiere care nu este supusa
niciunei cai de atac. Daca prin incheiere se dispune
sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care sustin
admisibilitatea sesizarii potrivit dispozitiilor art. 519,
punctul de vedere al completului de judecata si al
partilor.

(2) Prin incheierea prevazuta la alin. (1), cauza va fi
suspendata pana la pronuntarea hotararii prealabile pentru
dezlegarea chestiunii de drept.

(3) Dupa inregistrarea cauzei la Inalta Curte de Casatie si
Justitie, incheierea de sesizare se publica pe pagina de
internet a acestei instante.

(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instantelor
judecatoresti, pot fi suspendate pana la solutionarea
sesizarii.

(5) Repartizarea sesizarii este facuta de presedintele sau,
in lipsa acestuia, de unul dintre vicepresedintii Inaltei
Curti de Casatie si Justitie ori de persoana desemnata de
acestia.

(6) Sesizarea se judeca de un complet format din
presedintele sectiei corespunzatoare a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie sau de un judecator desemnat de acesta
si 12 judecatori din cadrul sectiei respective.
Presedintele sectiei sau, in caz de imposibilitate,
judecatorul desemnat de acesta este presedintele de complet
si va lua masurile necesare pentru desemnarea aleatorie a
judecatorilor.

(7) Dupa alcatuirea completului potrivit alin. (6),
presedintele acestuia va desemna un judecator pentru a
intocmi un raport asupra chestiunii de drept supuse
judecatii. Judecatorul desemnat raportor nu devine
incompatibil.

(8) Atunci cand chestiunea de drept priveste activitatea
mai multor sectii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
presedintele sau, in lipsa acestuia, unul dintre
vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie va
transmite sesizarea presedintilor sectiilor interesate in
solutionarea chestiunii de drept. In acest caz, completul
va fi alcatuit din presedintele sau, in lipsa acestuia, din
vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care
va prezida completul, din presedintii sectiilor interesate
in solutionarea chestiunii de drept, precum si cate 5
judecatori din cadrul sectiilor respective desemnati
aleatoriu de presedintele completului. Dupa alcatuirea
completului, pentru intocmirea raportului presedintele
completului va desemna cate un judecator din cadrul
fiecarei sectii. Raportorii nu sunt incompatibili.

(9) Dispozitiile alin. (8) se aplica in mod
corespunzator si atunci cand chestiunea de "102/247"

drept nu intra in competenta niciunei sectii a
Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(10) Raportul va fi comunicat partilor, care, in termen de
cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, in scris,
prin avocat sau, dupa caz, prin consilier juridic, punctele
lor de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.

(11) Dispozitiile art. 516 alin. (6)-(9) se aplica in mod
corespunzator.

(12) Sesizarea se judeca fara citarea partilor, in cel mult
3 luni de la data investirii, iar solutia se adopta cu cel
putin doua treimi din numarul judecatorilor completului. Nu
se admit abtineri de la vot.

(13) Procedura prevazuta in prezentul capitol este scutita
de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
abrogat

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul
Romaniei

Continutul si
efectele hotararii
Art. 521. – (1) Asupra sesizarii, Completul pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept se pronunta prin
decizie, numai cu privire la chestiunea de drept supusa
dezlegarii.

(2) Dispozitiile art. 517 alin. (3) se aplica in mod
corespunzator.

(3) Dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie
pentru instanta care a solicitat dezlegarea de la data
pronuntarii deciziei, iar pentru celelalte instante, de la
data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I.

(4) Dispozitiile art. 518 se aplica in mod corespunzator.
TITLUL IV
Contestatia privind tergiversarea procesului
Subiectele
contestatiei si
motivele ei
Art. 522. – (1) Oricare dintre parti, precum si procurorul
care participa la judecata pot face contestatie prin care,
invocand incalcarea dreptului la solutionarea procesului
intr-un termen optim si previzibil, sa solicite luarea
masurilor legale pentru ca aceasta situatie sa fie
inlaturata.

(2) Contestatia mentionata la alin. (1) se poate face in
urmatoarele cazuri:

1. cand legea stabileste un termen de finalizare a unei
proceduri, de pronuntare ori de motivare a unei hotarari,
insa acest termen s-a implinit fara rezultat;

2. cand instanta a stabilit un termen in care un
participant la proces trebuia sa indeplineasca un act de
procedura, iar acest termen s-a implinit, insa instanta nu
a luat, fata de cel care nu sia indeplinit obligatia,
masurile prevazute de lege;

3. cand o persoana ori o autoritate care nu are calitatea
de parte a fost obligata sa comunice instantei, intr-un
anumit termen, un inscris sau date ori alte informatii
rezultate din evidentele ei si care erau necesare
solutionarii procesului, iar acest termen s-a implinit,
insa instanta nu a luat, fata de cel care nu si-a
indeplinit obligatia, masurile prevazute de lege;

4. cand instanta si-a nesocotit obligatia de a solutiona
cauza intr-un termen optim si previzibil prin neluarea
masurilor stabilite de lege sau prin neindeplinirea din
oficiu, atunci cand legea o impune, a unui act de procedura
necesar solutionarii cauzei, desi timpul scurs de la
ultimul sau act de procedura ar fi fost suficient pentru
luarea masurii sau indeplinirea actului.
Retragerea
Art. 523. – Contestatia poate fi retrasa oricand pana la "103/247"

Retragerea
contestatiei
solutionarea ei. Odata retrasa, contestatia nu poate fi
reiterata.
Forma contestatiei.
Procedura inaintea
instantei care
judeca procesul
Art. 524. – (1) Contestatia se formuleaza in scris si se
depune la instanta investita cu solutionarea procesului in
legatura cu care se invoca tergiversarea judecatii.
Contestatia se poate face si verbal in sedinta, caz in care
va fi consemnata, impreuna cu motivele aratate de parte, in
incheierea de sedinta.

(2) Contestatia nu suspenda solutionarea cauzei.

(3) Contestatia se solutioneaza de catre completul investit
cu judecarea cauzei de indata sau in termen de cel mult 5
zile, fara citarea partilor.

(4) Cand apreciaza contestatia ca fiind intemeiata,
completul de judecata pronunta o incheiere nesupusa
niciunei cai de atac, prin care ia de indata masurile
necesare inlaturarii situatiei care a provocat
tergiversarea judecatii. In acest caz, contestatorului ii
va fi comunicata, pentru informare, o copie a incheierii.

(5) Cand apreciaza contestatia ca neintemeiata, completul
de judecata o va respinge prin incheiere. Impotriva acestei
incheieri contestatorul poate face plangere in termen de 3
zile de la comunicare. Plangerea se depune la instanta care
a pronuntat incheierea, care o va inainta de indata pentru
solutionare, impreuna cu o copie certificata de pe dosarul
cauzei, instantei ierarhic superioare. Cand procesul se
judeca la Inalta Curte de Casatie si Justitie, plangerea se
solutioneaza de un alt complet al aceleiasi sectii.
Formularea plangerii nu suspenda judecata.

(6) Incheierile prevazute la alin. (4) si (5) se motiveaza
in termen de 5 zile de la pronuntare.
Procedura de
solutionare a
plangerii
Art. 525. – (1) Instanta va solutiona plangerea in termen
de 10 zile de la primirea dosarului, in complet format din
3 judecatori. Judecata se face fara citarea partilor,
printr-o hotarare care nu este supusa niciunei cai de atac,
ce trebuie motivata in termen de 5 zile de la pronuntare.

(2) Daca instanta gaseste plangerea intemeiata, va dispune
ca instanta care judeca procesul sa indeplineasca actul de
procedura sau sa ia masurile legale necesare, aratand care
sunt acestea si stabilind, cand este cazul, un termen
pentru indeplinirea lor.

(3) In toate cazurile, instanta care solutioneaza plangerea
nu va putea da indrumari si nici nu va putea oferi
dezlegari asupra unor probleme de fapt sau de drept care sa
anticipeze modul de solutionare a pricinii ori care sa
aduca atingere libertatii judecatorului cauzei de a hotari,
conform legii, cu privire la solutia ce trebuie data
procesului.
Sanctionarea
contestatorului de
rea-credinta
Art. 526. – (1) Atunci cand contestatia sau plangerea a
fost facuta cu rea-credinta, autorul acesteia poate fi
obligat la plata unei amenzi judiciare de la 500 lei la
2.000 lei, precum si, la cererea partii interesate, la
plata de despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat
prin introducerea contestatiei sau plangerii.

(2) Reaua-credinta rezulta din caracterul vadit nefondat al
contestatiei ori al plangerii, precum si din orice alte
imprejurari care indreptatesc constatarea ca exercitarea
acesteia s-a facut in alt scop decat acela pentru care
legea o recunoaste.
CARTEA a III-a
Procedura necontencioasa judiciara
TITLUL I
Dispozitii generale
Art. 527. – Cererile pentru solutionarea carora este nevoie
de interventia instantei, fara insa a se urmari stabilirea "104/247"

Domeniu de aplicare
unui drept potrivnic fata de o alta persoana, precum sunt
cele privitoare la darea autorizatiilor judecatoresti sau
la luarea unor masuri legale de supraveghere, ocrotire ori
asigurare, sunt supuse dispozitiilor prezentei carti.
Competenta
Art. 528. – (1) Cererile necontencioase care sunt in
legatura cu o cauza in curs de solutionare sau solutionata
deja de o instanta ori care au ca obiect eliberarea unor
inscrisuri, titluri sau valori aflate in depozitul unei
instante se vor indrepta la acea instanta.

(2) In celelalte cazuri, competenta instantei si
solutionarea incidentelor privind competenta sunt supuse
regulilor prevazute pentru cererile contencioase.

(3) In cazul in care competenta teritoriala nu poate fi
stabilita potrivit dispozitiilor alin. (2), cererile
necontencioase se vor indrepta la instanta in a carei
circumscriptie petentul isi are, dupa caz, domiciliul,
resedinta, sediul ori reprezentanta, iar daca niciuna
dintre acestea nu se afla pe teritoriul Romaniei, cererile
se vor indrepta, urmand regulile de competenta materiala,
la Judecatoria Sectorului 1 al municipiului Bucuresti sau,
dupa caz, la Tribunalul Bucuresti.
Verificarea
competentei
Art. 529. – (1) Instanta isi verifica din oficiu
competenta, chiar daca este de ordine privata, putand cere
partii lamuririle necesare.

(2) Daca instanta se declara necompetenta, va trimite
dosarul instantei competente.
Cuprinsul cererii
Art. 530. – (1) Cererea va cuprinde numele, prenumele si
domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul celui care o
face si, dupa imprejurari, ale persoanelor pe care acesta
cere sa fie chemate inaintea instantei, obiectul, motivarea
acesteia si semnatura.

(2) Ea va fi insotita de inscrisurile pe care se sprijina.
Caracterul
contencios
Art. 531. – Daca cererea, prin insusi cuprinsul ei ori prin
obiectiile ridicate de persoanele citate sau care intervin,
prezinta caracter contencios, instanta o va respinge.
Procedura
Art. 532. – (1) Cererea se judeca in camera de consiliu, cu
citarea petentului si a persoanelor aratate in cerere, daca
legea o impune. In caz contrar, judecata se face cu sau
fara citare, la aprecierea instantei.

(2) Instanta poate dispune, chiar din oficiu, orice masuri
utile cauzei. Ea are dreptul sa asculte orice persoana care
poate aduce lamuriri in cauza, precum si pe acelea ale
caror interese ar putea fi afectate de hotarare.
Solutionarea
cererii
Art. 533. – Instanta se pronunta prin incheiere, in raport
cu toate imprejurarile de fapt si de drept ale cauzei,
chiar daca nu au fost invocate in cerere sau pe parcursul
procedurii.
Calea de atac
Art. 534. – (1) Incheierea prin care se incuviinteaza
cererea este executorie.

(2) Incheierea prevazuta la alin. (1) este supusa numai
apelului, cu exceptia celei pronuntate de un complet al
Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care este definitiva.

(3) Termenul de apel va curge de la pronuntare, pentru cei
care au fost prezenti la ultima sedinta de judecata, si de
la comunicare, pentru cei care au lipsit.

(4) Apelul poate fi facut de orice persoana interesata,
chiar daca nu a fost citata la solutionarea cererii,
termenul de apel curgand de la data la care a luat
cunostinta de incheiere, dar nu mai tarziu de un an de la
data pronuntarii.

(5) Apelul se judeca in camera de consiliu.
Efectele hotararii
Art. 535. – Incheierile pronuntate in procedura
necontencioasa nu au autoritatea lucrului judecat. "105/247"

Reguli aplicabile
Art. 536. – (1) Dispozitiile art. 527-535 referitoare la
procedura necontencioasa se completeaza cu dispozitiile de
procedura contencioasa, in masura in care acestea din urma
sunt compatibile cu natura necontencioasa a cererii.

(2) Materiile necontencioase cu privire la care legea
prevede o procedura speciala raman supuse acelor
dispozitii, care se vor completa cu cele ale prezentei
carti.
Masuri luate de
presedintele
instantei
Art. 537. – (1) Procedura necontencioasa se aplica si in
cazurile in care legea da in competenta presedintelui
instantei luarea unor masuri cu caracter necontencios.

(2) In aceste cazuri, presedintele trebuie sa pronunte
incheierea in termen de cel mult 5 zile de la primirea
cererii.

(3) Apelul impotriva incheierii date de presedintele
judecatoriei se judeca de tribunal, iar apelul impotriva
incheierii date de presedintele tribunalului sau curtii de
apel se judeca de un complet al instantei respective.

(4) Incheierile date de presedintii sectiilor Inaltei Curti
de Casatie si Justitie sunt definitive.
TITLUL II
Dispozitii speciale
Eliberarea de copii
de pe hotarari si
de pe alte
inscrisuri
Art. 538. – (1) La cerere, grefa instantei va elibera copii
de pe incheierea de sedinta, de pe hotarare sau dispozitiv
sau de pe celelalte inscrisuri aflate la dosar.
(2) Copiile de pe incheierile de sedinta, de pe hotarare
sau de pe dispozitiv se vor putea elibera numai dupa ce
acestea au fost semnate de toti judecatorii, sub sanctiunea
aplicabila grefierilor pentru infractiunea de fals.
(3) In cazul in care dezbaterile nu s-au desfasurat in
sedinta publica, alte persoane decat partile nu pot dobandi
copii de pe incheieri, expertize, inscrisuri sau declaratii
de martori decat cu incuviintarea presedintelui.
Dispozitiile art. 537 alin. (2)-(4) se aplica in mod
corespunzator.
Incheieri pentru
eliberarea unor
bunuri
Art. 539. – (1) Cererea de eliberare privind sumele de bani
sau alte valori ori titluri, consemnate, precum si orice
alte bunuri, pastrate la instanta ori aflate in depozitul
altuia, dupa caz, in legatura cu un proces, se introduce,
de persoana indreptatita, la instanta care a dispus acea
masura.

(2) Cererea se va solutiona prin incheiere executorie, data
in camera de consiliu. Partile vor fi citate daca instanta
considera necesar.

(3) In incheierea de eliberare se va arata detinatorul
obligat la eliberarea bunurilor, precum si persoana
indreptatita sa le primeasca.

(4) Incheierea prevazuta la alin. (3) este supusa acelorasi
cai de atac ca si hotararea pe baza careia s-a cerut
eliberarea bunului.
Inventarierea
bunurilor minorului
Art. 540. – (1) In vederea inventarierii bunurilor
minorului pus sub tutela, instanta de tutela desemneaza de
indata un delegat si dispune citarea tutorelui si a
membrilor consiliului de familie, precum si a minorului
care a implinit varsta de 14 ani.

(2) Inventarul va cuprinde datele de identificare a
bunurilor mobile sau imobile, descrierea lor sumara,
inclusiv mentiuni privind starea bunurilor si valoarea
estimata a acestora, precum si indicarea inscrisurilor
existente cu privire la bunuri. De asemenea, inventarul va
cuprinde mentiuni privind creantele, datoriile sau alte
pretentii declarate de tutore sau de membrii consiliului de
familie. "106/247"

CARTEA a IV-a
Despre arbitraj
TITLUL I
Dispozitii generale
Notiune
Art. 541. – (1) Arbitrajul este o jurisdictie alternativa
avand caracter privat.

(2) In administrarea acestei jurisdictii, partile litigante
si tribunalul arbitral competent pot stabili reguli de
procedura derogatorii de la dreptul comun, cu conditia ca
regulile respective sa nu fie contrare ordinii publice si
dispozitiilor imperative ale legii.
Obiectul
arbitrajului
Art. 542. – (1) Persoanele care au capacitate deplina de
exercitiu pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului
litigiile dintre ele, in afara de acelea care privesc
starea civila, capacitatea persoanelor, dezbaterea
succesorala, relatiile de familie, precum si drepturile
asupra carora partile nu pot sa dispuna.

(2) Statul si autoritatile publice au facultatea de a
incheia conventii arbitrale numai daca sunt autorizate prin
lege sau prin conventii internationale la care Romania este
parte.

(3) Persoanele juridice de drept public care au in obiectul
lor de activitate si activitati economice au facultatea de
a incheia conventii arbitrale, in afara de cazul in care
legea ori actul lor de infiintare sau de organizare prevede
altfel.
Tribunalul arbitral
Art. 543. – Arbitrajul poate fi incredintat, prin conventia
arbitrala, uneia sau mai multor persoane, investite de
parti sau in conformitate cu acea conventie sa judece
litigiul si sa pronunte o hotarare definitiva si
obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, dupa caz,
arbitrii investiti constituie, in sensul dispozitiilor
prezentei carti, tribunalul arbitral.
Organizarea
arbitrajului de
catre parti
Art. 544. – (1) Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara
potrivit conventiei arbitrale, incheiata conform
dispozitiilor titlului II din prezenta carte.

(2) Sub rezerva respectarii ordinii publice si a bunelor
moravuri, precum si a dispozitiilor imperative ale legii,
partile pot stabili prin conventia arbitrala sau prin act
scris incheiat ulterior, cel mai tarziu odata cu
constituirea tribunalului arbitral, fie direct, fie prin
referire la o anumita reglementare avand ca obiect
arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului
arbitral, numirea, revocarea si inlocuirea arbitrilor,
termenul si locul arbitrajului, normele de procedura pe
care tribunalul arbitral trebuie sa le urmeze in judecarea
litigiului, inclusiv eventuale proceduri prealabile de
solutionare a litigiului, repartizarea intre parti a
cheltuielilor arbitrale si, in general, orice alte norme
privind buna desfasurare a arbitrajului.

(3) In lipsa regulilor prevazute la alin. (2), tribunalul
arbitral va putea stabili procedura de urmat asa cum va
socoti mai potrivit.

(4) Daca nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste
norme, se vor aplica dispozitiile ce urmeaza.
Organizarea
arbitrajului de un
tert
Art. 545. – Partile pot conveni ca arbitrajul sa fie
organizat de o institutie permanenta de arbitraj, potrivit
titlului VII din prezenta carte, sau de o alta entitate ori
de o persoana fizica. In aceste cazuri, solutionarea
litigiului este incredintata unor arbitri, numiti ori
acceptati de parti potrivit conventiei arbitrale sau
regulilor institutiei permanente de arbitraj.
Reprezentarea
Art. 546. – (1) In litigiile arbitrale, partile pot formula
cereri si isi pot exercita drepturile procesuale personal "107/247"

partilor
sau prin reprezentant. Acestia pot fi asistati de alti
specialisti.

(2) In procedura arbitrala, imputernicirea data avocatilor,
potrivit legii, valoreaza alegerea domiciliului sau, dupa
caz, a sediului procesual la avocat, daca in cuprinsul
acesteia nu se prevede altfel, si cuprinde dreptul
avocatului de a exercita optiunile cu privire la
caducitatea arbitrajului potrivit art. 568, precum si de a
solicita ori de a accepta prelungirea termenului
arbitrajului, prevazut la art. 567.

(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod
corespunzator si in cazul reprezentarii partii prin
consilier juridic.
Interventia
instantei
Art. 547. – (1) Pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi
in organizarea si desfasurarea arbitrajului, precum si
pentru indeplinirea altor atributii ce revin instantei
judecatoresti in arbitraj, partea interesata poate sesiza
tribunalul in circumscriptia caruia are loc arbitrajul.
Tribunalul va solutiona cauza in completul prevazut de lege
pentru judecata in prima instanta.

(2) Instanta va solutiona aceste cereri de urgenta si cu
precadere, prin procedura ordonantei presedintiale,
hotararea nefiind supusa niciunei cai de atac.
TITLUL II
Conventia arbitrala
Forma scrisa
Art. 548. – (1) Conventia arbitrala se incheie in scris,
sub sanctiunea nulitatii. Conditia formei scrise se
considera indeplinita atunci cand recurgerea la arbitraj a
fost convenita prin schimb de corespondenta, indiferent de
forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.

(2) In cazul in care conventia arbitrala se refera la un
litigiu legat de transferul dreptului de proprietate si/sau
constituirea altui drept real asupra unui bun imobil,
conventia trebuie incheiata in forma autentica notariala,
sub sanctiunea nulitatii absolute.
Felurile conventiei
arbitrale
Art. 549. – (1) Conventia arbitrala se poate incheia fie
sub forma unei clauze compromisorii, inscrisa in contractul
principal ori stabilita intr-o conventie separata, la care
contractul principal face trimitere, fie sub forma
compromisului.

(2) Existenta conventiei arbitrale poate rezulta si din
intelegerea scrisa a partilor facuta in fata tribunalului
arbitral.
Clauza
compromisorie
Art. 550. – (1) Prin clauza compromisorie partile convin ca
litigiile ce se vor naste din contractul in care este
stipulata sau in legatura cu acesta sa fie solutionate pe
calea arbitrajului, aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii,
modalitatea de numire a arbitrilor. In cazul arbitrajului
institutionalizat este suficienta referirea la institutia
sau regulile de procedura ale institutiei care organizeaza
arbitrajul.

(2) Validitatea clauzei compromisorii este independenta de
valabilitatea contractului in care a fost inscrisa.

(3) In caz de indoiala, clauza compromisorie se
interpreteaza in sensul ca se aplica tuturor
neintelegerilor care deriva din contractul sau din raportul
juridic la care ea se refera.
Compromisul
Art. 551. – (1) Prin compromis partile convin ca un litigiu
intervenit intre ele sa fie solutionat pe calea
arbitrajului, aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii,
obiectul litigiului si numele arbitrilor sau modalitatea de
desemnare a acestora in cazul arbitrajului ad-hoc. In cazul
arbitrajului institutionalizat, daca partile nu au ales
arbitrii si nici nu au stabilit modalitatea de desemnare a "108/247"

acestora, aceasta se va face potrivit regulilor de
procedura ale respectivei institutii arbitrale.

(2) Compromisul se poate incheia chiar daca litigiul
intervenit intre parti este deja pe rolul unei alte
instante.
Eficacitatea
clauzei
compromisorii
Art. 552. – Incheierea procedurii arbitrale cu sau fara
pronuntarea unei hotarari asupra fondului cauzei nu aduce
atingere eficacitatii conventiei arbitrale, sub forma
clauzei compromisorii. Aceasta va ramane valabila si va
servi drept temei pentru orice noua procedura arbitrala
care ar fi declansata in temeiul acesteia pentru
solutionarea oricarui litigiu aparut intre parti derivand
din contractul principal.
Excluderea
competentei
instantei
Art. 553. – Incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru
litigiul care face obiectul ei, competenta instantelor
judecatoresti.
Verificarea
competentei
instantei
Art. 554. – (1) Instanta judecatoreasca, sesizata cu o
cauza cu privire la care s-a incheiat o conventie
arbitrala, isi va verifica propria competenta si se va
declara necompetenta numai daca partile sau una dintre ele
solicita aceasta, invocand conventia arbitrala. In acest
caz, instanta isi va declina competenta in favoarea
organizatiei sau institutiei pe langa care functioneaza
arbitrajul institutionalizat, care, in temeiul hotararii de
declinare, va lua masurile necesare in vederea constituirii
tribunalului arbitral. In cazul arbitrajului ad-hoc,
instanta va respinge cererea ca nefiind de competenta
instantei judecatoresti.

(2) Instanta va retine spre solutionare procesul daca:

a) paratul si-a formulat apararile in fond, fara nicio
rezerva intemeiata pe conventia arbitrala;

b) conventia arbitrala este lovita de nulitate ori este
inoperanta;

c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze
vadit imputabile paratului in arbitraj.

(3) Conflictul de competenta dintre tribunalul arbitral si
o instanta judecatoreasca este solutionat de instanta
judecatoreasca ierarhic superioara celei aflate in
conflict.
TITLUL III
Tribunalul arbitral
Arbitrii
Art. 555. – Poate fi arbitru orice persoana fizica daca are
capacitate deplina de exercitiu.
Numarul arbitrilor
Art. 556. – (1) Partile stabilesc daca litigiul se judeca
de un arbitru unic sau de mai multi arbitri, care trebuie
sa fie intotdeauna in numar impar.

(2) Daca partile nu au stabilit numarul arbitrilor,
litigiul se judeca de 3 arbitri, cate unul numit de fiecare
dintre parti, iar al treilea – supraarbitrul – desemnat de
cei 2 arbitri.

(3) Daca exista mai multi reclamanti sau mai multi parati,
partile care au interese comune vor numi un singur arbitru.
Nulitatea partiala
Art. 557. – Este nula clauza din conventia arbitrala care
confera uneia dintre parti un privilegiu cu privire la
desemnarea arbitrilor ori care prevede dreptul uneia dintre
parti de a numi arbitrul in locul celeilalte parti sau de a
avea mai multi arbitri decat cealalta parte.
Numirea arbitrilor
Art. 558. – (1) Arbitrii sunt numiti, revocati sau
inlocuiti conform conventiei arbitrale.

(2) Cand arbitrul unic sau, dupa caz, arbitrii nu au fost
numiti prin conventia arbitrala si nici nu s-a prevazut
modalitatea de numire, partea care vrea sa recurga la
arbitraj va comunica celeilalte parti, in scris, sa "109/247"

procedeze la numirea lor potrivit art. 556 alin. (2) si
(3).

(3) In comunicare se arata numele, domiciliul si, pe cat
posibil, datele personale si profesionale ale arbitrului
unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea
sa recurga la arbitraj, precum si enuntarea succinta a
pretentiilor si a temeiului lor.

(4) Partea careia i s-a facut comunicarea trebuie sa
transmita, la randul sau, in termen de 10 zile de la
primirea acesteia, raspunsul la propunerea de numire a
arbitrului unic sau, dupa caz, numele, prenumele,
domiciliul si, pe cat posibil, datele personale si
profesionale ale arbitrului desemnat de aceasta.

(5) Cand propun arbitrii, fie prin conventia arbitrala, fie
in conditiile alin. (2)-(4), partile vor propune si cate un
supleant, pentru cazul in care arbitrul principal ar fi sau
ar ajunge in situatia sa nu isi poata indeplini
insarcinarea.
Acceptarea sarcinii
de arbitru
Art. 559. – Acceptarea insarcinarii de arbitru trebuie sa
fie facuta in scris si va fi comunicata partilor, in termen
de 5 zile de la data primirii propunerii de numire, prin
posta, telefax, posta electronica sau prin alte mijloace ce
asigura transmiterea textului actului si confirmarea
primirii acestuia.
Numirea
supraarbitrului
Art. 560. – Cei 2 arbitri vor proceda la numirea
supraarbitrului si a unui supleant al acestuia, in termen
de 10 zile de la ultima acceptare. Supraarbitrul se va
conforma prevederilor art. 559.
Numirea arbitrilor
de catre instanta
Art. 561. – (1) In caz de neintelegere intre parti cu
privire la numirea arbitrului unic sau daca o parte nu
numeste arbitrul ori daca cei 2 arbitri nu cad de acord
asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea sa
recurga la arbitraj poate cere tribunalului prevazut la
art. 547 alin. (1) sa procedeze la numirea arbitrului ori,
dupa caz, a supraarbitrului.

(2) Tribunalul se pronunta in termen de 10 zile de la
sesizare, cu citarea partilor, prin incheiere care nu este
supusa niciunei cai de atac.
Incompatibilitatea
arbitrilor
Art. 562. – (1) In afara de cazurile de incompatibilitate
prevazute pentru judecatori, arbitrul poate fi recuzat si
pentru urmatoarele motive, care pun la indoiala
independenta si impartialitatea sa:

a) neindeplinirea conditiilor de calificare sau a altor
conditii privitoare la arbitri, prevazute in conventia
arbitrala;

b) cand o persoana juridica al carei asociat este sau in
ale carei organe de conducere se afla arbitrul are un
interes in cauza;

c) daca arbitrul are raporturi de munca ori de serviciu,
dupa caz, sau legaturi comerciale directe cu una dintre
parti, cu o societate controlata de una dintre parti sau
aflata sub un control comun cu aceasta;

d) daca arbitrul a prestat consultanta uneia dintre parti,
a asistat sau a reprezentat una dintre parti ori a depus
marturie in una dintre fazele precedente ale litigiului.

(2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decat
pentru cauze survenite sau de care a luat cunostinta dupa
numire.

(3) Persoana care stie ca in privinta sa exista o cauza de
recuzare este obligata sa instiinteze partile si pe
ceilalti arbitri mai inainte de a fi acceptat insarcinarea
de arbitru, iar daca asemenea cauze survin dupa acceptare,
de indata ce le-a cunoscut.
(4) Aceasta persoana nu poate participa la judecarea "110/247"

litigiului decat daca partile, instiintate potrivit alin.
(3), comunica in scris ca inteleg sa nu ceara recuzarea.
Chiar in acest caz, ea are dreptul sa se abtina de la
judecarea litigiului, fara ca abtinerea sa insemne
recunoasterea cauzei de recuzare.

(5) Abtinerea produce efecte pe data formularii ei, fara
nicio alta formalitate.
Cererea de recuzare
Art. 563. – (1) Recuzarea trebuie sa fie ceruta, sub
sanctiunea decaderii, in termen de 10 zile de la data cand
partea a luat cunostinta de numirea arbitrului sau, dupa
caz, de la survenirea cauzei de recuzare.

(2) Cererea de recuzare se solutioneaza de tribunalul
prevazut la art. 547 alin. (1) prin incheiere, pronuntata
cu citarea partilor si a arbitrului recuzat, in termen de
10 zile de la sesizare. Incheierea nu este supusa niciunei
cai de atac.

(3) Dispozitiile prezentului cod privind recuzarea
judecatorilor se aplica in mod corespunzator.
Inlocuirea
arbitrilor
Art. 564. – In caz de recuzare, revocare, abtinere,
renuntare, deces, precum si in orice alt caz in care
arbitrul este impiedicat sa isi indeplineasca sarcina si
daca supleantul, la randul sau, este impiedicat sa isi
exercite insarcinarea, se va proceda la inlocuirea
arbitrului potrivit dispozitiilor stabilite pentru numirea
lui.
Raspunderea
arbitrilor
Art. 565. – Arbitrii raspund, in conditiile legii, pentru
prejudiciul cauzat, daca:

a) dupa acceptare, renunta in mod nejustificat la
insarcinarea lor;

b) fara motiv justificat, nu participa la judecarea
litigiului ori nu pronunta hotararea in termenul stabilit
de conventia arbitrala sau de lege;

c) nu respecta caracterul confidential al arbitrajului,
publicand sau divulgand date de care iau cunostinta in
calitate de arbitri, fara a avea autorizarea partilor;

d) incalca cu rea-credinta sau grava neglijenta alte
indatoriri ce le revin.
Constituirea
tribunalului
arbitral
Art. 566. – (1) Tribunalul arbitral se considera constituit
la data acceptarii insarcinarii de arbitru unic sau, dupa
caz, a ultimei acceptari a insarcinarii de arbitru ori de
supraarbitru.

(2) Data acceptarii este cea a expedierii comunicarii
prevazute la art. 559.
Termenul
arbitrajului
Art. 567. – (1) Daca partile nu au prevazut altfel,
tribunalul arbitral trebuie sa pronunte hotararea in termen
de cel mult 6 luni de la data constituirii sale, sub
sanctiunea caducitatii arbitrajului.

(2) Termenul se suspenda pe timpul judecarii unei cereri de
recuzare sau a oricarei alte cereri incidente adresate
tribunalului prevazut la art. 547.

(3) In cadrul termenului prevazut la alin. (1), partile pot
consimti in scris la prelungirea termenului arbitrajului.

(4) Tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive
temeinice, prelungirea termenului, o singura data, cu cel
mult 3 luni.

(5) Termenul se prelungeste de drept cu 3 luni in cazul
decesului uneia dintre parti.
Caducitatea
arbitrajului
Art. 568. – (1) La primul termen de judecata la care au
fost legal citate, partile sunt obligate sa declare in
scris, sub sanctiunea decaderii, daca inteleg sa invoce
caducitatea arbitrajului.
(2) Cand cel putin una dintre parti a formulat declaratia
prevazuta la alin. (1), tribunalul arbitral, la expirarea "111/247"

termenului prevazut la art. 567, va pronunta o hotarare
prin care va constata ca arbitrajul a devenit caduc, cu
exceptia situatiei in care partile declara in mod expres ca
renunta la caducitate, caz in care va continua judecata.

(3) Probele administrate in cadrul procedurii devenite
caduca vor putea fi utilizate, daca este cazul, intr-un nou
arbitraj, in masura in care se socoteste ca nu este
necesara refacerea lor.
Locul arbitrajului
Art. 569. – Partile stabilesc locul arbitrajului. In lipsa
unei asemenea prevederi, locul arbitrajului se stabileste
de tribunalul arbitral.
Limba arbitrajului
Art. 570. – (1) Dezbaterea litigiului in fata tribunalului
arbitral se face in limba stabilita prin conventia
arbitrala sau, daca nu s-a prevazut nimic in aceasta
privinta ori nu a intervenit o intelegere ulterioara, in
limba contractului din care s-a nascut litigiul ori, daca
partile nu se inteleg, intr-o limba de circulatie
internationala stabilita de tribunalul arbitral.

(2) Daca o parte nu cunoaste limba in care se desfasoara
dezbaterea, la cererea si pe cheltuiala ei, tribunalul
arbitral ii asigura serviciile unui traducator.

(3) Partile pot sa participe la dezbateri cu traducatorul
lor.
TITLUL IV
Procedura arbitrala
CAPITOLUL I
Sesizarea tribunalului arbitral
Cererea de
arbitrare
Art. 571. – (1) Tribunalul arbitral este sesizat de
reclamant printr-o cerere scrisa, care va cuprinde:

a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor
ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor.
De asemenea, cererea va cuprinde si codul numeric personal
sau, dupa caz, codul unic de inregistrare sau codul de
identificare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul
comertului ori de inscriere in registrul persoanelor
juridice si contul bancar ale reclamantului, precum si ale
paratului, daca sunt cunoscute de reclamant. Daca
reclamantul locuieste in strainatate, va arata si
domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate
comunicarile privind procesul;

b) numele, prenumele si calitatea celui care reprezinta
partea in litigiu, cand este cazul anexandu-se dovada
calitatii;

c) mentionarea conventiei arbitrale, anexandu-se copie de
pe contractul in care este inserata, iar daca a fost
consemnata intr-un inscris separat ori s-a incheiat un
compromis, copie de pe acesta;

d) obiectul si valoarea cererii, precum si calculul prin
care s-a ajuns la determinarea acestei valori;

e) motivele de fapt si de drept, precum si probele pe care
se intemeiaza cererea;

f) numele, prenumele si domiciliul membrilor tribunalului
arbitral;

g) semnatura partii.

(2) Cererea se poate face printr-un proces-verbal incheiat
in fata tribunalului arbitral si semnat de parti sau numai
de reclamant, precum si de arbitri.
Comunicarea cererii
arbitrale
Art. 572. – Reclamantul va comunica paratului, precum si
fiecarui arbitru copie de pe cererea de arbitrare si de pe
inscrisurile anexate.
Art. 573. – (1) In termen de 30 de zile de la primirea
copiei de pe cererea de arbitrare, paratul va face
intampinare cuprinzand exceptiile privind cererea "112/247"

Intampinarea
reclamantului, raspunsul in fapt si in drept la aceasta
cerere, probele propuse in aparare, precum si, in mod
corespunzator, celelalte mentiuni prevazute la art. 571
pentru cererea de arbitrare.

(2) Exceptiile si alte mijloace de aparare, care nu au fost
aratate prin intampinare, trebuie invocate, sub sanctiunea
decaderii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la
care partea a fost legal citata.

(3) Daca tribunalul arbitral apreciaza ca nedepunerea
intampinarii justifica amanarea solutionarii litigiului,
paratul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de
arbitrare cauzate prin amanare.

(4) Dispozitiile art. 572 se aplica in mod corespunzator.
Cererea
reconventionala
Art. 574. – (1) Daca paratul are pretentii impotriva
reclamantului, derivand din acelasi raport juridic, el
poate face cerere reconventionala.

(2) Cererea reconventionala va fi introdusa in cadrul
termenului pentru depunerea intampinarii sau cel mai tarziu
pana la primul termen de judecata la care paratul a fost
legal citat si trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii
ca si cererea principala.
CAPITOLUL II
Judecata
Dispozitii generale
Art. 575. – (1) Judecata arbitrala se desfasoara potrivit
regulilor procedurale stabilite la art. 576.

(2) Cu toate acestea, principiile fundamentale ale
procesului civil prevazute la art. 5 alin. (2), art. 8-10,
art. 12-16, art. 19-21, art. 22 alin. (1), (2), (4), (5) si
(6) si la art. 23 sunt aplicabile in mod corespunzator si
in procedura arbitrala.
Reguli de procedura
aplicabile
Art. 576. – (1) Partile pot stabili, in conventia
arbitrala, regulile de procedura aplicabile arbitrajului
sau ii pot imputernici pe arbitri sa stabileasca aceste
reguli. Aceste reguli se completeaza, daca este cazul, cu
prevederile prezentei carti.

(2) Cand partile recurg la arbitrajul institutionalizat, se
aplica dispozitiile art. 619 alin. (3).

(3) In toate celelalte cazuri, procedura arbitrala este cea
stabilita de prezenta carte.
Comunicarea actelor
de procedura
Art. 577. – (1) Comunicarea intre parti sau catre parti a
inscrisurilor litigiului, a citatiilor, hotararilor
arbitrale si incheierilor de sedinta se face prin scrisoare
recomandata cu continut declarat si confirmare de primire.
Instiintarea partilor cu privire la alte masuri luate de
tribunalul arbitral poate fi facuta si prin telefax, posta
electronica sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea
textului actului si confirmarea primirii acestuia.

(2) Inscrisurile pot fi inmanate si personal partii, sub
semnatura.

(3) Dovezile de comunicare se depun la dosar.
Verificarea
dosarului
Art. 578. – (1) Indata dupa expirarea termenului pentru
depunerea intampinarii, tribunalul arbitral verifica
stadiul pregatirii litigiului pentru dezbatere si, daca va
socoti necesar, va dispune masurile corespunzatoare pentru
completarea dosarului.

(2) Dupa aceasta verificare si, daca este cazul, dupa
completarea dosarului, tribunalul arbitral fixeaza termen
de dezbatere a litigiului si dispune citarea partilor.
Verificarea
competentei
Art. 579. – (1) La primul termen de judecata cu procedura
legal indeplinita, tribunalul arbitral isi verifica propria
sa competenta de a solutiona litigiul.
(2) Daca tribunalul arbitral hotaraste ca este competent,
consemneaza acest lucru intr-o incheiere, care se poate "113/247"

consemneaza acest lucru intr-o incheiere, care se poate
desfiinta numai prin actiunea in anulare introdusa
impotriva hotararii arbitrale, conform art. 608.

(3) Daca tribunalul arbitral hotaraste ca nu este competent
sa solutioneze litigiul cu care a fost sesizat, isi declina
competenta printr-o hotarare, impotriva careia nu se poate
formula actiunea in anulare, prevazuta la art. 608.
Termenul de citare
Art. 580. – Intre data primirii citatiei si termenul de
dezbatere trebuie sa existe un interval de timp de cel
putin 15 zile.
Participarea
tertilor
Art. 581. – (1) Tertii pot participa la procedura arbitrala
in conditiile art. 61-77, dar numai cu acordul lor si al
tuturor partilor. Cu toate acestea, interventia accesorie
este admisibila si fara indeplinirea acestei conditii.

(2) Dispozitiile art. 580 se aplica in mod corespunzator.
Absenta unei parti
Art. 582. – Neprezentarea partii legal citate nu impiedica
dezbaterea litigiului, afara numai daca partea lipsa nu va
cere, cel mai tarziu cu 3 zile inainte de data pentru care
a fost stabilita dezbaterea, amanarea acesteia pentru
motive temeinice, incunostintand in acelasi termen si
cealalta parte, precum si arbitrii. Aprecierea temeiniciei
motivelor absentei uneia dintre parti, precum si a
motivelor pentru care absenta justifica amanarea dezbaterii
este de competenta exclusiva a tribunalului arbitral,
hotararea acestuia nefiind supusa niciunei cai de atac.
Solicitarea
judecarii in lipsa
Art. 583. – Oricare dintre parti poate cere in scris ca
solutionarea litigiului sa se faca in lipsa sa, pe baza
probelor aflate la dosar. Dispozitiile art. 580 se aplica
in mod corespunzator.
Absenta ambelor
parti
Art. 584. – (1) Daca ambele parti, desi legal citate, nu se
prezinta la termen, tribunalul arbitral va solutiona
litigiul, in afara de cazul in care s-a cerut amanarea
pentru motive temeinice. Aprecierea temeiniciei motivelor
amanarii este de competenta exclusiva a tribunalului
arbitral, hotararea acestuia nefiind supusa niciunei cai de
atac.

(2) Chiar daca partile nu solicita amanarea solutionarii
litigiului, tribunalul arbitral poate sa amane judecarea
acestuia, citand partile, daca apreciaza ca prezenta lor la
dezbatere este necesara, sau acordand un termen pentru ca
partile sa isi poata formula concluziile in scris.
Masuri asiguratorii
Art. 585. – (1) Inaintea sau in cursul arbitrajului,
oricare dintre parti poate cere tribunalului prevazut la
art. 547 sa incuviinteze masuri asiguratorii si masuri
provizorii cu privire la obiectul litigiului sau sa
constate anumite imprejurari de fapt.

(2) La aceasta cerere se vor anexa, in copie, cererea de
arbitrare sau, in lipsa, dovada comunicarii prevazute la
art. 558 alin. (2), precum si conventia arbitrala.

(3) Incuviintarea acestor masuri va fi adusa la cunostinta
tribunalului arbitral de catre partea care le-a cerut.

(4) In cursul arbitrajului, masurile asiguratorii si
masurile provizorii, precum si constatarea anumitor
imprejurari de fapt pot fi incuviintate si de tribunalul
arbitral. In caz de impotrivire, executarea acestor masuri
se dispune de catre instanta judecatoreasca, potrivit
prevederilor alin. (1).
Sarcina probei
Art. 586. – (1) Fiecare dintre parti are sarcina sa
dovedeasca faptele pe care isi intemeiaza in litigiu
pretentia sau apararea.

(2) In vederea solutionarii litigiului, tribunalul arbitral
poate cere partilor explicatii scrise cu privire la
obiectul cererii si faptele litigiului si poate dispune
administrarea oricaror probe prevazute de lege. "114/247"

Propunerea probelor
Art. 587. – (1) Probele care nu au fost cerute prin cererea
de arbitrare sau prin intampinare nu vor mai putea fi
invocate in cursul arbitrajului, in afara de cazurile
prevazute la art. 254 alin. (2).

(2) Tribunalul arbitral are competenta exclusiva de a
decide asupra utilitatii, pertinentei si concludentei
probelor propuse de parti. Cu consultarea partilor,
tribunalul arbitral poate fixa termene-limita pentru
administrarea probelor incuviintate. Dupa expirarea acestor
termene, administrarea probei nu mai poate avea loc decat
daca tribunalul arbitral apreciaza ca aceasta este
esentiala pentru solutionarea corecta a litigiului.
Administrarea
probelor
Art. 588. – (1) Administrarea probelor se efectueaza in
sedinta tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca
administrarea probelor sa fie efectuata in fata
supraarbitrului sau, cu acordul partilor, in fata unui
arbitru din compunerea tribunalului arbitral.

(2) Daca una dintre parti detine un mijloc de proba,
tribunalul arbitral poate ordona infatisarea lui.
Audierea martorilor
si a expertilor
Art. 589. – (1) Martorii si expertii sunt audiati fara
prestare de juramant.
(2) Audierea martorilor si a expertilor poate fi facuta, la
cererea sau cu consimtamantul acestora, si la locuinta ori
la locul unde isi desfasoara activitatea. De asemenea,
tribunalul arbitral le cere sa raspunda in scris
intrebarilor puse, acordand un termen in acest scop.
(3) Tribunalul arbitral nu poate sa recurga la mijloace de
constrangere si nici sa aplice sanctiuni martorilor sau
expertilor. Pentru luarea acestor masuri partile se pot
adresa tribunalului prevazut la art. 547.
Informatii detinute
de autoritatile
publice
Art. 590. – (1) Tribunalul arbitral poate solicita
informatii scrise autoritatilor publice in legatura cu
actele si actiunile acestora, care sunt necesare pentru
solutionarea cauzei.

(2) Daca autoritatea publica refuza transmiterea
informatiilor, desi nu sunt indeplinite conditiile art. 298
alin. (2), partile sau arbitrii pot sesiza tribunalul
prevazut la art. 547, care va lua masurile prevazute de
art. 298 alin. (1).
Aprecierea probelor
Art. 591. – Aprecierea probelor se face de catre arbitri
potrivit intimei lor convingeri.
Cereri si exceptii
Art. 592. – (1) Orice exceptie privind existenta si
validitatea conventiei arbitrale, constituirea tribunalului
arbitral, limitele insarcinarii arbitrilor si desfasurarea
procedurii pana la primul termen de judecata la care partea
a fost legal citata trebuie ridicata, sub sanctiunea
decaderii, cel mai tarziu la acest termen, daca nu s-a
stabilit un termen mai scurt.

(2) Orice cereri si orice inscrisuri vor fi depuse cel mai
tarziu pana la primul termen de judecata la care partile au
fost legal citate. Dispozitiile art. 587 se aplica in mod
corespunzator.

(3) Neregularitatea actelor de procedura se acopera daca nu
a fost invocata de cel interesat la termenul la care s-a
produs ori, daca a lipsit la acel termen, la primul termen
de judecata la care a fost prezent ori legal citat dupa
producerea neregularitatii si inainte de se pune concluzii
in fond.
Incheierea de
sedinta
Art. 593. – (1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate in
incheierea de sedinta.

(2) Orice dispozitie a tribunalului arbitral va fi
consemnata in incheiere si va fi motivata.

(3) Incheierea de sedinta va cuprinde, pe langa mentiunile
prevazute la art. 603 alin. (1) lit. a) si b), si "115/247"

urmatoarele mentiuni:

a) o scurta descriere a desfasurarii sedintei;

b) cererile si sustinerile partilor;

c) motivele pe care se sprijina masurile dispuse;

d) dispozitivul;

e) semnaturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art.
602 alin. (3).

(4) Dispozitiile art. 603 alin. (2) se aplica in mod
corespunzator.

(5) Partile au dreptul sa ia cunostinta de continutul
incheierilor si de actele dosarului. La cererea partilor
sau din oficiu, tribunalul arbitral poate indrepta sau
completa incheierea de sedinta printr-o alta incheiere.
Partilor li se comunica, la cerere, copie de pe incheierea
de sedinta.
Atacarea separata a
incheierilor de
sedinta
Art. 594. – (1) Pot fi atacate separat cu actiunea in
anulare prevazuta la art. 608 incheierile tribunalului
arbitral prin care s-au luat urmatoarele masuri:

a) a fost suspendat cursul arbitrajului, potrivit art. 412
si 413;

b) au fost luate masuri asiguratorii sau provizorii,
potrivit art. 585;

c) a fost respinsa, ca inadmisibila, cererea de sesizare a
Curtii Constitutionale privind constitutionalitatea unei
dispozitii legale.

(2) Dispozitiile art. 608-613 se aplica in mod
corespunzator, in masura in care prezentul articol nu
prevede altfel.

(3) In afara motivelor prevazute la art. 608, in actiunea
in anulare se poate invoca si lipsa conditiilor prevazute
de lege pentru luarea masurilor dispuse prin incheiere.

(4) Actiunea in anulare poate fi introdusa in termen de 5
zile de la comunicare, cu exceptia cazului prevazut la
alin. (1) lit. a), cand poate fi formulata cat timp dureaza
suspendarea.

(5) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c),
actiunea in anulare nu suspenda cursul arbitrajului.

(6) Solutionand actiunea in anulare, curtea de apel poate,
dupa caz, sa mentina, sa modifice sau sa desfiinteze
masurile dispuse de tribunalul arbitral prin incheiere.
Hotararea curtii de apel este definitiva.
CAPITOLUL III
Cheltuielile arbitrale
Cheltuielile
arbitrale
Art. 595. – (1) Cheltuielile pentru organizarea si
desfasurarea arbitrajului, precum si onorariile arbitrilor,
cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de
deplasare a partilor, arbitrilor, expertilor, martorilor se
suporta potrivit intelegerii dintre parti.

(2) In lipsa unei asemenea intelegeri, cheltuielile
arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul,
integral, daca cererea de arbitrare este admisa in
totalitate, sau proportional cu ceea ce s-a acordat, daca
cererea este admisa in parte.
Onorariul
arbitrilor
Art. 596. – (1) Tribunalul arbitral poate evalua, in mod
provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor si poate
obliga partile sa consemneze, potrivit dispozitiilor sale,
suma respectiva prin contributie egala.

(2) Partile pot fi obligate solidar la plata.

(3) Daca paratul nu isi indeplineste obligatia care ii
revine potrivit alin. (1), in termenul stabilit de
tribunalul arbitral, reclamantul va consemna intreaga suma, "116/247"

urmand ca prin hotararea arbitrala sa se stabileasca
cuantumul final al onorariilor cuvenite arbitrilor, precum
si modul de suportare de catre parti.
Plata anticipata a
cheltuielilor
Art. 597. – (1) Tribunalul arbitral poate obliga partile
sau pe fiecare dintre ele la avansarea oricaror cheltuieli
necesare pentru organizarea si desfasurarea arbitrajului.

(2) Tribunalul arbitral poate sa nu dea curs arbitrajului
pana la consemnarea, avansarea sau plata sumelor prevazute
in prezentul capitol.
Verificarea
cheltuielilor
Art. 598. – La cererea oricareia dintre parti, tribunalul
prevazut la art. 547 va examina temeinicia masurilor
dispuse de tribunalul arbitral si va stabili, prin
incheiere executorie si care nu este supusa niciunei cai de
atac, cuantumul onorariilor arbitrilor si al celorlalte
cheltuieli arbitrale, precum si modalitatile de consemnare,
de avansare sau de plata.
Plata onorariilor
Art. 599. – (1) Plata onorariilor arbitrilor se va face
dupa comunicarea catre parti a hotararii arbitrale.

(2) Daca arbitrajul se intrerupe fara a se pronunta o
hotarare, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusa
se reduc in mod corespunzator.
Regularizarea
cheltuielilor
Art. 600. – Orice diferenta in plus sau in minus de
cheltuieli arbitrale se regularizeaza cel mai tarziu prin
hotararea arbitrala si se plateste pana la comunicarea
hotararii catre parti. Hotararea nu se va comunica, daca
este cazul, pana la plata diferentei.
CAPITOLUL IV
Hotararea arbitrala
Solutionarea
litigiului
Art. 601. – (1) Tribunalul arbitral solutioneaza litigiul
in temeiul contractului principal si al normelor de drept
aplicabile, potrivit dispozitiilor art. 5.

(2) Pe baza acordului expres al partilor, tribunalul
arbitral poate solutiona litigiul in echitate.
Deliberarea si
pronuntarea
Art. 602. – (1) In toate cazurile, pronuntarea trebuie sa
fie precedata de deliberarea in secret a arbitrilor, in
modalitatea stabilita de conventia arbitrala sau, in lipsa,
de tribunalul arbitral.

(2) Pronuntarea poate fi amanata cu cel mult 21 de zile,
sub conditia incadrarii in termenul arbitrajului, stabilit
potrivit art. 567.

(3) Hotararea se ia cu majoritatea de voturi.

(4) Dupa deliberare, se va intocmi o minuta, care va
cuprinde pe scurt continutul dispozitivului hotararii si in
care se va arata, cand este cazul, opinia minoritara.
Hotararea arbitrala
Art. 603. – (1) Hotararea arbitrala se redacteaza in scris
si trebuie sa cuprinda:

a) componenta nominala a tribunalului arbitral, locul si
data pronuntarii hotararii;

b) numele si prenumele partilor, domiciliul ori resedinta
lor sau, dupa caz, denumirea si sediul, numele si prenumele
reprezentantilor partilor, precum si ale celorlalte
persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

c) mentionarea conventiei arbitrale in temeiul careia s-a
procedat la arbitraj;

d) obiectul litigiului si sustinerile pe scurt ale
partilor;

e) motivele de fapt si de drept ale hotararii, iar in cazul
arbitrajului in echitate, motivele care, sub acest aspect,
intemeiaza solutia;
f) dispozitivul;

g) semnaturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 602
alin. (3), si, daca este cazul, semnatura asistentului "117/247"

arbitral.

(2) Arbitrul care a avut o alta parere va redacta si va
semna opinia separata, cu aratarea considerentelor pe care
aceasta se sprijina. Aceasta regula se aplica in mod
corespunzator si in cazul in care exista opinie concurenta.
(3) In cazul in care hotararea arbitrala se
refera la un litigiu legat de transferul
dreptului de proprietate si/sau de constituirea
altui drept real asupra unui bun imobil,
hotararea arbitrala se va prezenta instantei
judecatoresti ori notarului public pentru a
obtine o hotarare judecatoreasca sau, dupa caz,
un act autentic notarial. Dupa verificarea de
catre instanta judecatoreasca ori de catre
notarul public a respectarii conditiilor si
dupa indeplinirea procedurilor impuse de lege
si achitarea de catre parti a impozitului
privind transferul dreptului de proprietate, se
va proceda la inregistrarea in cartea funciara
si se va realiza transferul de proprietate
si/sau constituirea altui drept real asupra
bunului imobil in cauza. Daca hotararea
arbitrala se executa silit, verificarile
prevazute in prezentul alineat vor fi efectuate
de catre instanta, in cadrul procedurii de
investire cu formula executorie.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

introdus prin

ART III Lege 206 din 2012-11-09 emis de
Parlamentul Romaniei

Lamurirea,
completarea si
indreptarea
hotararii
Art. 604. – (1) In cazul in care sunt necesare lamuriri cu
privire la intelesul, intinderea sau aplicarea
dispozitivului hotararii ori acesta cuprinde dispozitii
potrivnice, oricare dintre parti poate cere tribunalului
arbitral sa lamureasca dispozitivul sau sa inlature
dispozitiile potrivnice.

(2) Daca prin hotararea pronuntata tribunalul arbitral a
omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere, asupra
unei cereri conexe sau incidentale, oricare dintre parti
poate solicita completarea ei.

(3) Cererea de lamurire sau de completare se formuleaza,
potrivit alin. (1), respectiv alin. (2), in termen de 10
zile de la data primirii hotararii si se solutioneaza de
tribunalul arbitral, prin hotarare separata, cu citarea
partilor.

(4) Greselile materiale din textul hotararii arbitrale sau
alte greseli evidente care nu schimba fondul solutiei,
precum si greselile de calcul pot fi indreptate, prin
incheiere, la cererea oricareia dintre parti, formulata in
termenul prevazut de alin. (3), sau din oficiu. Partile vor
fi citate daca tribunalul arbitral apreciaza ca este
necesar.

(5) Hotararea de lamurire sau de completare ori incheierea
de indreptare se pronunta de indata si face parte
integranta din hotararea arbitrala.

(6) Partile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor
legate de lamurirea, completarea sau indreptarea hotararii.
Comunicarea
hotararii
Art. 605. – (1) Hotararea arbitrala va fi comunicata
partilor in termen de cel mult o luna de la data
pronuntarii ei. "118/247"

(2) La cererea oricareia dintre parti, tribunalul arbitral
ii va elibera o dovada privind comunicarea hotararii, in
conditiile alin. (1).
Efectele hotararii
arbitrale
Art. 606. – Hotararea arbitrala comunicata partilor este
definitiva si obligatorie.
Pastrarea dosarului
Art. 607. – In termen de 30 de zile de la data comunicarii
hotararii sau de la data lamuririi, completarii ori
indreptarii ei, potrivit art. 604, tribunalul arbitral va
depune dosarul litigiului la tribunalul prevazut la art.
547, atasand si dovezile de comunicare a hotararii
arbitrale.
TITLUL V
Desfiintarea hotararii arbitrale
Actiunea in anulare
Art. 608. – (1) Hotararea arbitrala poate fi desfiintata
numai prin actiune in anulare pentru unul dintre
urmatoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea
arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe
o conventie arbitrala sau in temeiul unei conventii nule
ori inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit in conformitate
cu conventia arbitrala;

d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc
dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal
indeplinita;

e) hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului
arbitrajului prevazut la art. 567, desi cel putin una
dintre parti a declarat ca intelege sa invoce caducitatea,
iar partile nu au fost de acord cu continuarea judecatii,
potrivit art. 568 alin. (1) si (2);

f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri
care nu s-au cerut ori a dat mai mult decat s-a cerut;

g) hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si
motivele, nu arata data si locul pronuntarii ori nu este
semnata de arbitri;

h) hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele
moravuri ori dispozitii imperative ale legii;

i) daca, dupa pronuntarea hotararii arbitrale, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in
acea cauza, declarand neconstitutionala legea, ordonanta
ori o dispozitie dintr-o lege sau dintr-o ordonanta care a
facut obiectul acelei exceptii ori alte dispozitii din
actul atacat, care, in mod necesar si evident, nu pot fi
disociate de prevederile mentionate in sesizare.

(2) Nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea
hotararii arbitrale neregularitatile care nu au fost
ridicate potrivit art. 592 alin. (1) si (3) sau care pot fi
remediate pe calea prevazuta la art. 604.

(3) Pentru dovedirea motivelor de anulare nu pot fi aduse
ca probe noi decat inscrisuri.
Renuntarea la
actiunea in anulare
Art. 609. – (1) Partile nu pot renunta prin conventia
arbitrala la dreptul de a introduce actiunea in anulare
impotriva hotararii arbitrale.

(2) Renuntarea la acest drept se poate face numai dupa
pronuntarea hotararii arbitrale.
Instanta competenta
Art. 610. – Competenta de a judeca actiunea in anulare
revine curtii de apel in circumscriptia careia a avut loc
arbitrajul.
Termen de
exercitare
Art. 611. – (1) Actiunea in anulare va fi introdusa la
curtea de apel in termen de o luna de la data comunicarii
hotararii arbitrale. Daca s-a formulat o cerere potrivit
art. 604, termenul curge de la data comunicarii hotararii "119/247"

sau, dupa caz, a incheierii prin care a fost solutionata
cererea.

(2) Pentru motivul prevazut la art. 608 alin. (1) lit. i),
termenul este de 3 luni de la publicarea deciziei Curtii
Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Suspendarea
executarii
Art. 612. – Curtea de apel va putea suspenda executarea
hotararii arbitrale impotriva careia a fost introdusa
actiunea in anulare. Dispozitiile art. 484 alin. (2)-(5) si
(7) se aplica in mod corespunzator.
Judecarea actiunii
in anulare
Art. 613. – (1) Curtea de apel va judeca actiunea in
anulare in completul prevazut de lege pentru judecata in
prima instanta.

(2) Intampinarea este obligatorie. Dispozitiile art. 205-
208 sunt aplicabile in mod corespunzator.

(3) Admitand actiunea, curtea de apel va anula hotararea
arbitrala si:

a) in cazurile prevazute la art. 608 alin. (1) lit. a), b)
si e), va trimite cauza spre judecata instantei competente
sa o solutioneze, potrivit legii;

b) in celelalte cazuri prevazute la art. 608 alin. (1), va
trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, daca
cel putin una dintre parti solicita expres acest lucru. In
caz contrar, daca litigiul este in stare de judecata,
curtea de apel se va pronunta in fond, in limitele
conventiei arbitrale. Daca insa, pentru a hotari in fond,
este nevoie de noi probe, curtea se va pronunta in fond
dupa administrarea lor. In acest din urma caz, curtea va
pronunta mai intai hotararea de anulare si, dupa
administrarea probelor, hotararea asupra fondului, iar,
daca partile au convenit expres ca litigiul sa fie
solutionat de catre tribunalul arbitral in echitate, curtea
de apel va solutiona cauza in echitate.

(4) Hotararile curtii de apel, pronuntate potrivit alin.
(3), sunt supuse recursului.
TITLUL VI
Executarea hotararii arbitrale
Executarea de
bunavoie
Art. 614. – Hotararea arbitrala se aduce la indeplinire de
bunavoie de catre partea impotriva careia s-a pronuntat, de
indata sau in termenul aratat in cuprinsul acesteia.
Executarea silita
Art. 615. – (1) Hotararea arbitrala constituie titlu
executoriu si, dupa investirea cu formula executorie, se
executa silit intocmai ca o hotarare judecatoreasca.
(2) Cererea de investire cu formula executorie se
solutioneaza de tribunalul in circumscriptia caruia a avut
loc arbitrajul. Dispozitiile art. 640
1
alin. (3)-(6) sunt
aplicabile.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

TITLUL VII
Arbitrajul institutionalizat
Notiune
Art. 616. – (1) Arbitrajul institutionalizat este acea
forma de jurisdictie arbitrala care se constituie si
functioneaza in mod permanent pe langa o organizatie sau
institutie interna ori internationala sau ca organizatie
neguvernamentala de interes public de sine statatoare, in
conditiile legii, pe baza unui regulament propriu aplicabil
in cazul tuturor litigiilor supuse ei spre solutionare
potrivit unei conventii arbitrale. Activitatea arbitrajului
institutionalizat nu are caracter economic si nu urmareste
obtinerea de profit.

(2) In reglementarea si desfasurarea activitatii
jurisdictionale, arbitrajul institutionalizat este autonom
in raport cu institutia care l-a infiintat. Aceasta va
stabili masurile necesare pentru garantarea autonomiei. "120/247"

Alegerea
arbitrajului
institutionalizat
Art. 617. – (1) Partile, prin conventia arbitrala, pot
supune solutionarea litigiilor dintre ele unei anumite
instante arbitrale apartinand arbitrajului
institutionalizat.

(2) In caz de contrarietate intre conventia arbitrala si
regulamentul arbitrajului institutionalizat la care aceasta
trimite, va prevala conventia arbitrala.
Arbitrii
Art. 618. – (1) Arbitrajul institutionalizat poate intocmi
liste facultative cu persoane care pot fi arbitri sau
supraarbitri. Aceste liste nu au caracter obligatoriu.

(2) In cazul in care partile nu se inteleg asupra
arbitrului unic ori cand o parte nu numeste arbitrul sau
cand cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei
supraarbitrului, autoritatea de desemnare este presedintele
arbitrajului institutionalizat, afara numai daca regulile
de procedura ale acestuia sau partile insele nu dispun
altfel.

(3) Organizatiile cu caracter asociativ sau cele
constituite pentru apararea intereselor unei categorii
profesionale nu pot sa numeasca arbitri dintre membrii lor,
in cazurile in care acestea sunt in litigiu cu tertii.
Regulile arbitrale
Art. 619. – (1) Regulile de procedura ale arbitrajului
institutionalizat se adopta de catre conducerea acestuia
potrivit normelor sale de functionare stabilite prin actul
de infiintare.

(2) Prin desemnarea unui anumit arbitraj institutionalizat
ca fiind competent in solutionarea unui anumit litigiu sau
tip de litigii, partile opteaza automat pentru aplicarea
regulilor sale de procedura. Orice derogare de la aceasta
prevedere este nula, afara numai daca, tinand seama de
conditiile spetei si de continutul regulilor de procedura
indicate de parti ca fiind aplicabile, conducerea
arbitrajului institutionalizat competent decide ca pot fi
aplicate si regulile alese de parti, stabilind daca
aplicarea acestora din urma este efectiva sau prin
analogie.

(3) Daca partile nu au convenit altfel, se vor aplica
regulile de procedura ale arbitrajului institutionalizat in
vigoare la momentul sesizarii acestuia.

(4) Dreptul la aparare al partilor in litigiu si
contradictorialitatea dezbaterilor sunt garantate.

(5) In cazul arbitrajului organizat de o institutie
permanenta, dosarul se pastreaza la acea institutie.
Cheltuielile
arbitrale
Art. 620. – In cazul arbitrajului organizat de o institutie
permanenta, taxele pentru organizarea arbitrajului,
onorariile arbitrilor, precum si celelalte cheltuieli
arbitrale se stabilesc si se platesc conform regulamentului
acelei institutii.
Refuzul
solutionarii
litigiului
Art. 621. – Daca organizatia sau institutia prevazuta la
art. 616 refuza sa organizeze arbitrajul, conventia
arbitrala ramane valabila, iar litigiul dintre parti va fi
solutionat potrivit prevederilor prezentei carti.
CARTEA a V-a
Despre executarea silita
TITLUL I
Dispozitii generale
CAPITOLUL I
Scopul si obiectul executarii silite
Art. 622. – (1) Obligatia stabilita prin hotararea unei
instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la
indeplinire de bunavoie.
(2) In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie
obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin
executare silita, care incepe odata cu sesizarea organului "121/247"

Indeplinirea
obligatiilor
prevazute in titlul
executoriu
de executare, potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca
prin lege speciala nu se prevede altfel.
(3) Executarea silita are loc in oricare dintre formele
prevazute de lege, simultan sau succesiv, pana la
realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu,
achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume
acordate potrivit legii prin titlu, precum si a
cheltuielilor de executare.
(4) Executarea unor obligatii de a face, precum inscrierea
sau radierea unui drept, act sau fapt dintr-un registru
public, emiterea unei autorizatii, eliberarea unui
certificat sau predarea unui inscris si altele asemenea, se
poate obtine la simpla cerere a persoanei indreptatite,
facuta in temeiul unui titlu executoriu, fara a fi necesara
interventia executorului judecatoresc, daca prin lege nu se
dispune altfel. In caz de neconformare a debitorului,
creditorul poate recurge la executarea silita in conditiile
prezentului cod.
(5) Vanzarea de catre creditor a bunurilor mobile ipotecate
in conditiile art. 2.445 din Codul civil se face cu
incuviintarea instantei, fara interventia executorului
judecatoresc.
Organul de
executare
Art. 623. – Executarea silita a oricarui titlu executoriu,
cu exceptia celor care au ca obiect venituri datorate
bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene
si bugetului Comunitatii Europene a Energiei Atomice, se
realizeaza numai de catre executorul judecatoresc, chiar
daca prin legi speciale se dispune altfel.
Modalitati de
executare
Art. 624. – Executarea silita se efectueaza prin:

1. urmarirea bunurilor mobile si imobile ale debitorului
sau apartinand tertilor tinuti sa raspunda, in conditiile
legii, pentru obligatiile debitorului, in scopul
indestularii creditorilor;

2. predarea catre creditor a bunurilor, prevazute in titlul
executoriu, ce sunt detinute fara drept de debitor;

3. alte masuri prevazute de lege.
Legalitatea
executarii silite
Art. 625. – (1) Executarea silita se face cu respectarea
dispozitiilor legii, a drepturilor partilor si ale altor
persoane interesate.

(2) Este interzisa efectuarea de acte de executare de catre
alte persoane sau organe decat cele prevazute la art. 623.
Rolul statului in
executarea silita
Art. 626. – Statul este obligat sa asigure, prin agentii
sai, executarea in mod prompt si efectiv a hotararilor
judecatoresti si a altor titluri executorii, iar, in caz de
refuz, cei vatamati au dreptul la repararea integrala a
prejudiciului suferit.
Rolul activ al
executorului
judecatoresc
Art. 627. – (1) In tot cursul executarii, executorul
judecatoresc este obligat sa aiba rol activ, staruind, prin
toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea
integrala si cu celeritate a obligatiei prevazute in titlul
executoriu, cu respectarea dispozitiilor legii, a
drepturilor partilor si ale altor persoane interesate.

(2) Daca socoteste ca este in interesul executarii,
executorul judecatoresc ii va cere debitorului, in
conditiile legii, lamuriri in scris in legatura cu
veniturile si bunurile sale, inclusiv cele aflate in
proprietate comuna pe cote-parti sau in devalmasie, asupra
carora se poate efectua executarea, cu aratarea locului
unde se afla acestea, precum si pentru a-l determina sa
execute de bunavoie obligatia sa, aratandu-i consecintele
la care s-ar expune in cazul continuarii executarii silite.
In toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la
cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare. "122/247"

(3) Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta
ori de a da lamuririle necesare, precum si darea cu rea-
credinta de informatii incomplete atrag raspunderea
acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum si
aplicarea sanctiunii prevazute la art. 188 alin. (2).
Obligatiile
susceptibile de
executare silita
Art. 628. – (1) Pot fi executate silit obligatiile al caror
obiect consta in plata unei sume de bani, predarea unui bun
ori a folosintei acestuia, desfiintarea unei constructii, a
unei plantatii ori a altei lucrari, incredintarea
minorului, stabilirea locuintei si vizitarea acestuia sau
in luarea unei alte masuri stabilite prin titlul
executoriu.

(2) In cazul in care prin titlul executoriu au fost
stipulate ori acordate dobanzi, penalitati sau alte sume,
care se cuvin creditorului, fara sa fi fost stabilit
cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul
judecatoresc, potrivit legii.

(3) De asemenea, executorul judecatoresc, la cererea
creditorului, poate actualiza valoarea obligatiei
principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei,
potrivit criteriilor cuprinse in titlul executoriu. In
cazul in care titlul executoriu nu contine niciun asemenea
criteriu, executorul judecatoresc va proceda, la cererea
creditorului, la actualizare in functie de rata inflatiei,
calculata de la data cand hotararea judecatoreasca a
devenit executorie sau, in cazul celorlalte titluri
executorii, de la data cand creanta a devenit exigibila si
pana la data platii efective a obligatiei cuprinse in
oricare dintre aceste titluri.

(4) Daca titlul executoriu nu cuprinde dobanzi, penalitati
sau alte sume, insa ele se cuvin de plin drept
creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor
dispozitii legale speciale, acestea vor fi stabilite de
catre instanta de executare la cererea creditorului, prin
incheiere data cu citarea partilor.
(5) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol,
incheierea instantei de executare sau a executorului
judecatoresc constituie titlu executoriu, fara a fi
necesara investirea cu formula executorie.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Veniturile si
bunurile supuse
executarii
Art. 629. – (1) Veniturile si bunurile debitorului pot fi
supuse executarii silite daca, potrivit legii, sunt
urmaribile si numai in masura necesara pentru realizarea
drepturilor creditorilor.

(2) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi
urmarite numai cu respectarea conditiilor prevazute de
lege.
Intelegeri privind
efectuarea
executarii
Art. 630. – In tot cursul executarii silite, sub
supravegherea executorului judecatoresc, creditorul si
debitorul pot conveni ca aceasta sa se efectueze, in total
sau in parte, numai asupra veniturilor banesti sau altor
bunuri ale debitorului, ca vanzarea bunurilor supuse
urmaririi sa se faca prin buna invoiala sau ca plata
obligatiei sa se faca in alt mod admis de lege.
Domeniu de aplicare
Art. 631. – (1) Executarea silita poate fi pornita
impotriva oricarei persoane fizice sau persoane juridice,
de drept public sau de drept privat, cu exceptia acelora
care beneficiaza, in conditiile legii, de imunitate de
executare.

(2) Dispozitiile prezentei carti constituie dreptul comun
in materie de executare silita, indiferent de izvorul sau
de natura obligatiilor cuprinse in titlul executoriu ori de
calitatea juridica a partilor.
CAPITOLUL II "123/247"

Titlul executoriu
Temeiul executarii
silite
Art. 632. – (1) Executarea silita se poate efectua numai in
temeiul unui titlu executoriu.

(2) Constituie titluri executorii hotararile
executorii prevazute la art. 633, hotararile cu
executare provizorie, hotararile definitive,
precum si orice alte hotarari sau inscrisuri
care, potrivit legii, pot fi puse in executare.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Hotararile
executorii
Art. 633. – Sunt hotarari executorii:

1. hotararile date in apel, daca prin lege nu se prevede
altfel;

2. hotararile date in prima instanta, fara drept de apel,
ori cele in legatura cu care partile au convenit sa
exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2).
Hotararile
definitive
Art. 634. – (1) Sunt hotarari definitive:

1. hotararile care nu sunt supuse apelului si nici
recursului;

2. hotararile date in prima instanta, fara drept de apel,
neatacate cu recurs;

3. hotararile date in prima instanta, care nu au fost
atacate cu apel;

4. hotararile date in apel, fara drept de recurs, precum si
cele neatacate cu recurs;

5. hotararile date in recurs, chiar daca prin acestea s-a
solutionat fondul pricinii;

6. orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi
atacate cu recurs.

(2) Hotararile prevazute la alin. (1) devin definitive la
data expirarii termenului de exercitare a apelului ori
recursului sau, dupa caz, la data pronuntarii.
Hotararile
arbitrale si alte
hotarari ale
organelor cu
atributii
jurisdictionale
Art. 635. – Pot fi puse in executare hotararile arbitrale
investite cu formula executorie, chiar daca sunt atacate cu
actiunea in anulare, precum si alte hotarari ale organelor
cu atributii jurisdictionale ramase definitive, ca urmare a
neatacarii lor in fata instantei judecatoresti competente,
daca sunt investite cu formula executorie.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Titlurile
executorii europene
Art. 636. – Titlurile executorii europene cu privire la
care dreptul Uniunii Europene nu cere recunoasterea
prealabila in statul membru in care se va face executarea
sunt executorii de drept, fara nicio alta formalitate
prealabila.
Executarea
hotararilor supuse
controlului
instantelor
judecatoresti
Art. 637. – (1) Punerea in executare a unei hotarari
judecatoresti care constituie titlu executoriu se poate
face numai pe riscul creditorului daca hotararea poate fi
atacata cu apel sau recurs; daca titlul este ulterior
modificat ori desfiintat, creditorul va fi tinut, in
conditiile legii, sa il repuna pe debitor in drepturile
sale, in tot sau in parte, dupa caz.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator
in cazul punerii in executare a unei hotarari arbitrale.
Alte titluri
executorii
Art. 638. – (1) Sunt, de asemenea, titluri executorii si
pot fi puse in executare silita:

1. incheierile si procesele-verbale intocmite de executorii
judecatoresti care, potrivit legii, constituie titluri
executorii; "124/247"

2. inscrisurile autentice, in cazurile prevazute de lege;
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

2
1
. titlurile executorii notariale emise in conditiile
prevazute de lege;
introdus prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul
Romaniei

3. titlurile de credit sau alte inscrisuri carora legea le
recunoaste putere executorie.

(2) Suspendarea executarii titlurilor prevazute la alin.
(1) pct. 2 si 3 poate fi ceruta si in cadrul actiunii de
fond avand ca obiect desfiintarea lor. Dispozitiile art.
718 se aplica in mod corespunzator.
Inscrisurile
autentice notariale
Art. 639. – (1) Actul autentificat de notarul public care
constata o creanta certa, lichida si exigibila constituie
titlu executoriu. In lipsa originalului, titlul executoriu
il poate constitui duplicatul sau copia legalizata de pe
exemplarul din arhiva notarului public.

(2) In cazul anularii de catre instanta de judecata a
inscrisului autentificat de notarul public, raspunderea
civila a notarului public poate fi angajata numai pentru
incalcarea de catre acesta cu vinovatie a obligatiilor sale
profesionale, urmate de cauzarea unui prejudiciu, stabilite
prin hotarare judecatoreasca definitiva.
Titlurile de credit
Art. 640. – Cambia, biletul la ordin si cecul, precum si
alte titluri de credit constituie titluri executorii, daca
indeplinesc conditiile prevazute in legea speciala.
"Investirea cu
formula executorie
Art. 640
1
. – (1) Titlurile executorii, altele decat
hotararile judecatoresti, pot fi puse in executare numai
daca sunt investite cu formula executorie.

(2) Cererea de investire cu formula executorie se
solutioneaza de judecatoria in circumscriptia careia se afla
domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, dupa
caz, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Daca
domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului se afla in
strainatate, creditorul va putea depune cererea de investire
si la judecatoria in circumscriptia careia se afla
domiciliul sau ales.

(3) Instanta va verifica daca inscrisul intruneste toate
conditiile de forma cerute de lege pentru a fi titlu
executoriu, precum si alte cerinte in cazurile anume
prevazute de lege.

(4) Incheierea prin care se respinge cererea de investire cu
formula executorie poate fi atacata numai cu apel de catre
creditor, in termen de 5 zile de la comunicare.

(5) Incheierea prin care se admite cererea de investire cu
formula executorie nu este supusa niciunei cai de atac, dar
legalitatea acesteia poate face obiectul contestatiei la
executare.

(6) Formula executorie are urmatorul cuprins:

«Noi, Presedintele Romaniei,
Dam imputernicire si ordonam executorilor judecatoresti sa
puna in executare titlul (Aici urmeaza elementele de
identificare a titlului executoriu.) pentru care s-a
pronuntat prezenta incheiere de investire cu formula
executorie. Ordonam agentilor fortei publice sa sprijine
indeplinirea prompta si efectiva a tuturor actelor de
executare silita, iar procurorilor sa staruie pentru ducerea
la indeplinire a titlului executoriu, in conditiile legii.
(Urmeaza semnatura presedintelui completului si a
grefierului.)».“
introdus prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul Romaniei

Art. 641. – Daca se refuza eliberarea titlului executoriu "125/247"

Refuzul eliberarii
titlului executoriu
de catre alte organe competente potrivit legii si daca
legea speciala nu prevede altfel, creditorul poate face
plangere la judecatoria in circumscriptia careia se afla
organul care trebuia sa emita titlul executoriu, in termen
de 15 zile de la data cand a luat cunostinta de refuz.
Desfiintarea
titlului executoriu
Art. 642. – Daca s-a desfiintat titlul executoriu, toate
actele de executare efectuate in baza acestuia sunt
desfiintate de drept, daca prin lege nu se prevede altfel.
In acest caz, sunt aplicabile dispozitiile privitoare la
intoarcerea executarii.
CAPITOLUL III
Participantii la executarea silita
Enumerare
Art. 643. – (1) Participantii la executarea silita sunt:

1. partile;

2. tertii garanti;

3. creditorii intervenienti;

4. instanta de executare;

5. executorul judecatoresc;

6. Ministerul Public;

7. agentii fortei publice;

8. martorii asistenti, expertii, interpretii si alti
participanti, in conditiile anume prevazute de lege.

(2) Dispozitiile art. 41 si urmatoarele se aplica in mod
corespunzator si participantilor la executarea silita
prevazuti la alin. (1) pct. 4-8.
Partile
Art. 644. – (1) Sunt parti in procedura de executare silita
creditorul si debitorul.

(2) Calitatea de creditor sau de debitor se poate transmite
oricand in cursul executarii silite, potrivit legii. In
acest caz, actele de executare indeplinite pana la data
transmiterii calitatii procesuale produc efecte, in
conditiile legii, fata de succesorii in drepturi ai
creditorului sau ai debitorului, dupa caz.
Drepturile partilor
Art. 645. – (1) Creditorul si debitorul au dreptul sa
asiste, personal sau prin reprezentantii lor, la efectuarea
tuturor actelor de executare, sa ia cunostinta de actele
dosarului de executare si sa obtina adeverinte si copii de
pe aceste acte, certificate de executorul judecatoresc, pe
cheltuiala partii interesate, iar atunci cand se considera
vatamati in drepturile ori interesele lor legitime, pot
contesta actele de executare sau executarea silita insasi,
in termenele si conditiile prevazute de lege. Acest drept
il au si alte persoane care justifica un interes ocrotit de
lege.

(2) La cererea debitorului, executorul judecatoresc va
aplica, in conditiile legii, compensatia legala dintre
creanta prevazuta in titlul a carui executare s-a cerut
impotriva sa si creanta pe care el o opune pe baza unui alt
titlu executoriu.
Obligatiile
partilor
Art. 646. – (1) Creditorul este obligat sa acorde
executorului judecatoresc, la cererea acestuia, sprijin
efectiv pentru aducerea la indeplinire, in bune conditii, a
executarii silite, punandu-i la dispozitie si mijloacele
necesare in acest scop. El este obligat sa avanseze
cheltuielile necesare indeplinirii actelor de executare,
potrivit dispozitiilor luate de executor.

(2) Debitorul este obligat, sub sanctiunile prevazute la
art. 188 alin. (2), sa declare, la cererea executorului,
toate bunurile sale, mobile si imobile, inclusiv cele
aflate in proprietate comuna pe cote-parti sau in
devalmasie, cu aratarea locului in care acestea se afla, "126/247"

precum si toate veniturile sale, curente sau periodice.

(3) Debitorul ale carui bunuri au fost deja sechestrate
este tinut sa aduca la cunostinta executorului care
sechestreaza aceleasi bunuri existenta sechestrului
anterior si identitatea organului de executare care l-a
aplicat, predand executorului o copie a procesului-verbal
de sechestru.
Tertii garanti
Art. 647. – (1) Creditorul, in conditiile legii, poate
urmari, in limita creantei si a accesoriilor acesteia,
concomitent sau, dupa caz, separat, si bunurile tertilor
care au garantat plata datoriilor debitorului. In acest
caz, dispozitiile privitoare la drepturile si obligatiile
debitorului se aplica in mod corespunzator si tertilor
garanti, in afara de cazul in care prin lege se dispune
altfel.

(2) Cand se urmareste numai tertul fidejusor ori garant
ipotecar, toate actele de executare vor fi comunicate in
acelasi timp si debitorului principal, care va fi introdus
din oficiu in procedura de urmarire silita.
Creditorii
intervenienti
Art. 648. – Orice creditor al debitorului poate, in
conditiile art. 689 si urmatoarele, sa intervina in
procedura de executare silita aflata in curs pana la data
fixarii de catre executorul judecatoresc a termenului
pentru valorificarea bunurilor urmaribile, iar dupa
depunerea sau consemnarea sumelor realizate din urmarire,
poate sa participe la distribuirea acestor sume, potrivit
dispozitiilor art. 863 si urmatoarele.
Tertii
Art. 649. – Orice terta persoana vatamata printr-un act de
executare silita poate solicita desfiintarea acestuia sau,
dupa caz, incetarea executarii silite insesi, numai pe
calea contestatiei la executare, daca prin lege nu se
dispune altfel.
Instanta de
executare
Art. 650. – (1) Instanta de executare este judecatoria in a
carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului
de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului,
in afara cazurilor in care legea dispune altfel. Daca
domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului nu se afla in
tara, este competenta judecatoria in a carei circumscriptie
se afla, la data sesizarii organului de executare,
domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului, iar daca
acesta nu se afla in tara, judecatoria in a carei
circumscriptie se afla sediul biroului executorului
judecatoresc investit de creditor.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

admisa exceptia de neconstitutionalitate

Decizie 348 din 2014-
06-17 emis de Curtea Constitutionala a Romaniei

(1
1
) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori,
dupa caz, al creditorului dupa inceperea executarii silite
nu atrage schimbarea competentei instantei de executare.
introdus prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul
Romaniei

(2) Instanta de executare solutioneaza
contestatiile la executare, precum si orice
alte incidente aparute in cursul executarii
silite, cu exceptia celor date de lege in
competenta altor instante sau organe.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(3) In toate cazurile instanta de executare se
pronunta prin incheiere executorie care poate
fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile "127/247"

fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile
de la comunicare, daca prin lege nu se dispune
altfel.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Executorul
judecatoresc
Art. 651. – (1) Daca prin lege nu se dispune altfel,
hotararile judecatoresti si celelalte titluri executorii se
executa de catre executorul judecatoresc din circumscriptia
curtii de apel, dupa cum urmeaza:

a) in cazul urmaririi silite a bunurilor imobile, al
urmaririi silite a fructelor prinse de radacini si al
executarii silite directe imobiliare, executorul
judecatoresc din circumscriptia curtii de apel unde se afla
imobilul;

b)
in cazul urmaririi silite a bunurilor mobile
si al executarii silite directe mobiliare,
executorul judecatoresc din circumscriptia
curtii de apel unde se afla domiciliul ori,
dupa caz, sediul debitorului, sau din
circumscriptia curtii de apel unde se afla
bunurile; in cazul in care domiciliul sau, dupa
caz, sediul debitorului se afla in strainatate,
este competent oricare executor judecatoresc;
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

c) in cazul executarii silite a obligatiilor de a face si a
obligatiilor de a nu face, executorul judecatoresc din
circumscriptia curtii de apel unde urmeaza sa se faca
executarea.

(2) Daca bunurile urmaribile, mobile, se afla
in circumscriptiile mai multor curti de apel,
oricare dintre executorii judecatoresti care
functioneaza pe langa una dintre acestea este
competent sa realizeze executarea, inclusiv cu
privire la bunurile urmaribile aflate in raza
celorlalte curti de apel.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(3) Executorul judecatoresc ramane competent sa
continue executarea silita chiar daca dupa
inceperea executarii debitorul si-a schimbat
domiciliul sau, dupa caz, sediul.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(3
1
) In cazul in care executorul judecatoresc initial
investit de creditor constata ca nu sunt bunuri si venituri
urmaribile in raza competentei sale teritoriale, creditorul
poate cere instantei de executare continuarea executarii
silite printr-un alt executor judecatoresc, dispozitiile
art. 652 alin. (4) aplicandu-se in mod corespunzator.
introdus prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul
Romaniei

(4) Nerespectarea dispozitiilor prezentului articol atrage
nulitatea neconditionata a actelor de procedura efectuate.
Recuzarea si
inlocuirea
executorului
judecatoresc
Art. 652. – (1) Executorii judecatoresti pot fi recuzati
numai in cazurile si in conditiile prevazute la art. 42 si
urmatoarele.
(2) Cererea de recuzare nu suspenda de drept executarea. Cu "128/247"

toate acestea, instanta de executare poate dispune,
motivat, suspendarea executarii pana la solutionarea
cererii de recuzare, prin incheiere care nu este supusa
niciunei cai de atac. Pentru a se dispune suspendarea, cel
care o solicita trebuie sa dea in prealabil o cautiune in
cuantum de 1.000 lei. In cazul in care valoarea creantei
prevazute in titlul executoriu nu depaseste 1.000 lei,
cautiunea va fi de 10% din valoarea creantei.

(3) In caz de admitere a cererii de recuzare, incheierea va
arata in ce masura actele indeplinite de executorul
judecatoresc urmeaza sa fie pastrate.

(4) La cererea creditorului, instanta de
executare poate dispune, pentru motive
temeinice, inlocuirea executorului judecatoresc
cu alt executor judecatoresc indicat de catre
creditor si continuarea executarii silite de
catre noul executor judecatoresc. Dispozitiile
art. 653 alin. (2) se aplica in mod
corespunzator.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Competenta.
Conexarea
executarilor
Art. 653. – (1) Cand, privitor la aceleasi bunuri, se
efectueaza mai multe executari silite de catre executori
judecatoresti diferiti, instanta de executare in
circumscriptia careia a inceput prima executare, la cererea
persoanei interesate sau a oricaruia dintre executori, le
va conexa, dispunand sa se faca o singura executare de
catre executorul judecatoresc care a indeplinit actul de
executare cel mai inaintat, iar daca executarile sunt in
acelasi stadiu, de catre executorul judecatoresc care a
inceput cel dintai executarea.

(2) In cazul in care dispune conexarea executarilor,
instanta, prin incheiere, se va pronunta si asupra
cheltuielilor de executare efectuate pana in momentul
conexarii. Totodata, instanta va dispune trimiterea
dosarelor conexate la executorul desemnat potrivit alin.
(1).

(3) Dupa conexare, procedura de executare va continua de la
actul de urmarire cel mai inaintat.

(4) Desistarea, dupa conexare, a oricaruia dintre
creditorii urmaritori nu va putea sa impiedice continuarea
executarii de la actul de executare cel mai inaintat.

(5) In cazul executarilor silite aflate pe rolul aceluiasi
executor, conexarea se va dispune de executor, prin
incheiere data cu citarea partilor, dispozitiile alin. (2)
aplicandu-se in mod corespunzator.
Concursul dintre
executarea silita
si executarea
pornita de un
creditor
Art. 654. – Dispozitiile art. 653 raman aplicabile si
atunci cand, privitor la aceleasi bunuri, se efectueaza mai
multe executari, unele pornite de executorul judecatoresc,
la cererea unui creditor, iar altele direct de catre alti
creditori, in cazurile anume prevazute de lege. In astfel
de cazuri, toate actele de executare vor fi efectuate de
catre executorul judecatoresc competent in favoarea caruia
s-a dispus conexarea, potrivit regulilor prevazute de
prezentul cod, daca prin lege speciala nu se prevede
altfel.
Actele executorului
judecatoresc
Art. 655. – (1) In indeplinirea atributiilor si
indatoririlor sale legate de punerea in executare a
titlurilor executorii, executorul judecatoresc va intocmi
incheieri, procese-verbale si alte acte de procedura cu
formele si in termenele prevazute de lege.
(2) Erorile materiale savarsite cu prilejul intocmirii "129/247"

actelor aratate la alin. (1) se pot indrepta, din oficiu
sau la cerere, cu respectarea dispozitiilor legale
prevazute pentru intocmirea lor.
Incheierile
executorului
judecatoresc
Art. 656. – (1) Amanarea, suspendarea si incetarea
executarii silite, eliberarea sau distribuirea sumelor
obtinute din executare, precum si alte masuri anume
prevazute de lege se dispun de executorul judecatoresc prin
incheiere, care trebuie sa cuprinda:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b) data si locul intocmirii incheierii si numarul dosarului
de executare;

c) titlul executoriu in temeiul caruia se efectueaza
procedura de executare;

d) numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul
creditorului si ale debitorului;

e) procedura de executare care face obiectul incheierii;

f) chestiunea asupra careia se adopta incheierea;

g) motivele in fapt si in drept care au determinat darea
incheierii;

h) dispozitia luata de executor;

i) calea si termenul de atac al incheierii;

j) semnatura si stampila executorului judecatoresc.

(2) Mentiunile de la alin. (1) lit. a)-h) si j) sunt
prevazute sub sanctiunea nulitatii.

(3) Daca prin lege nu se dispune altfel, incheierile se dau
fara citarea partilor, se comunica acestora, sunt
executorii de drept si pot fi atacate numai cu contestatie
la executare.
Ministerul Public
Art. 657. – Ministerul Public sprijina, in conditiile
legii, executarea hotararilor judecatoresti si a altor
titluri executorii. In cazurile anume prevazute de lege,
Ministerul Public poate sa ceara punerea in executare a
hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii.
Agentii fortei
publice
Art. 658. – (1) In cazurile prevazute de lege, precum si
cand executorul judecatoresc considera necesar, organele de
politie, jandarmerie sau alti agenti ai fortei publice,
dupa caz, sunt obligati sa sprijine indeplinirea prompta si
efectiva a tuturor actelor de executare silita, fara a
conditiona indeplinirea acestei obligatii de plata unor
sume de bani sau de efectuarea unei alte contraprestatii.

(2) In acest scop, executorul se va adresa autoritatii
competente pentru a asigura concursul fortei publice, care
va trebui sa ia masuri de urgenta pentru a se evita
tergiversarea sau impiedicarea executarii.

(3) Agentii fortei publice nu pot refuza sa sprijine
activitatea de executare silita sub motiv ca exista
impedimente, de orice natura, la executare, singurul
raspunzator pentru nesocotirea acestora fiind executorul
judecatoresc, in conditiile legii.

(4) In caz de refuz, dispozitiile art. 188 alin. (2) si ale
art. 189-191 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Indatorirea
tertilor de a da
informatii
Art. 659. – (1) La cererea executorului judecatoresc, cei
care datoreaza sume de bani debitorului urmarit ori detin
bunuri ale acestuia supuse urmaririi, potrivit legii, au
datoria sa comunice in scris toate informatiile necesare
pentru efectuarea executarii. Ei sunt tinuti sa declare
intinderea obligatiilor lor fata de debitorul urmarit,
eventuale modalitati care le-ar putea afecta, sechestre
anterioare, cesiuni de creanta, subrogatii, preluari de
datorie, novatii, precum si orice alte acte sau fapte de
natura sa modifice continutul ori partile raportului
obligational sau regimul juridic al bunului detinut. La "130/247"

obligational sau regimul juridic al bunului detinut. La
cererea executorului judecatoresc sau a partii interesate,
instanta de executare poate lua masurile prevazute la art.
187 alin. (1) pct. 2 lit. f) si la art. 189.

(2) De asemenea, la cererea executorului
judecatoresc, institutiile publice,
institutiile de credit si orice alte persoane
fizice sau persoane juridice sunt obligate sa
ii comunice, de indata, in copie, documentele,
precum si, in scris, datele si informatiile
apreciate de executorul judecatoresc ca fiind
necesare realizarii executarii silite, inclusiv
codul numeric personal al persoanei supuse
executarii silite, chiar daca prin legi
speciale se dispune altfel. Tot astfel,
organele fiscale sunt obligate sa comunice, in
aceleasi conditii, datele si informatiile pe
care le administreaza potrivit legii. La
cererea executorului judecatoresc sau a partii
interesate, instanta de executare poate lua
masurile prevazute la art. 187 alin. (1) pct. 2
lit. f) si la art. 189.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(3) Daca cei sesizati nu dispun de informatiile solicitate
sau, dupa caz, refuza sa le dea, Ministerul Public va
intreprinde, la cererea executorului judecatoresc,
diligentele necesare pentru aflarea informatiilor cerute,
in special pentru identificarea entitatilor publice sau
private la care debitorul are deschise conturi sau depozite
bancare, plasamente de valori mobiliare, este actionar ori
asociat sau, dupa caz, detine titluri de stat, bonuri de
tezaur si alte titluri de valoare susceptibile de urmarire
silita.
(4) Executorul judecatoresc este obligat sa asigure
secretul informatiilor primite, daca legea nu prevede
altfel. Aceste informatii nu pot fi utilizate decat in
scopul pentru care au fost cerute, fiind interzisa cu
desavarsire, sub sanctiunile prevazute de lege, divulgarea
lor catre terte persoane sau utilizarea lor pentru crearea
unei baze de date personale.

(5) In vederea obtinerii informatiilor necesare executarii,
executorul judecatoresc are acces liber la cartea funciara,
la registrul comertului si la alte registre publice care
contin date despre bunurile debitorului susceptibile de
urmarire silita. Totodata, executorul judecatoresc poate
solicita instantei de executare datele si informatiile la
care se refera art. 154 alin. (8).
Martorii asistenti
Art. 660. – (1) In cazurile si in conditiile anume
prevazute de lege, prezenta martorilor asistenti este
obligatorie la patrunderea intr-o locuinta, in localuri,
depozite sau alte incaperi, in vederea sechestrarii si
ridicarii bunurilor debitorului.
(2) La aprecierea executorului judecatoresc sau la cererea
partilor, martorii asistenti pot fi invitati si in alte
cazuri.
(3) Pot fi martori asistenti persoanele cu capacitate de
exercitiu deplina care nu sunt interesate de savarsirea
actelor de executare si care nu se afla cu participantii la
procedura de executare in legatura de rudenie pana la
gradul al patrulea inclusiv sau de afinitate pana la gradul
al doilea ori de subordonare.

(4) Daca prin lege nu se dispune altfel, numarul martorilor "131/247"

asistenti trebuie sa fie de cel putin 2.
Drepturile si
indatoririle
martorilor
asistenti
Art. 661. – (1) Martorul asistent, prin semnarea
procesului-verbal, atesta faptele la care a asistat.

(2) El este indreptatit sa ceara informatii despre actele
de executare la care este invitat si sa faca observatii in
legatura cu indeplinirea lor. Observatiile martorului
asistent, cand este cazul, vor fi consemnate de catre
executorul judecatoresc in proces-verbal.

(3) Inainte de a incepe efectuarea actelor de executare la
care urmeaza sa participe, executorul judecatoresc va
explica martorilor asistenti drepturile si indatoririle
lor.

(4) Pentru serviciul prestat, martorul asistent are dreptul
la sumele prevazute la art. 326, care se aplica in mod
corespunzator.
CAPITOLUL IV
Efectuarea executarii silite
SECTIUNEA 1
Sesizarea organului de executare
Creanta certa,
lichida si
exigibila
Art. 662. – (1) Executarea silita nu se poate face decat
daca creanta este certa, lichida si exigibila.

(2) Creanta este certa cand existenta ei neindoielnica
rezulta din insusi titlul executoriu.

(3) Creanta este lichida atunci cand obiectul ei este
determinat sau cand titlul executoriu contine elementele
care permit stabilirea lui.

(4) Creanta este exigibila daca obligatia debitorului este
ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul
termenului de plata.

(5) Creantele cu termen si cele conditionale nu pot fi puse
in executare, insa ele pot participa, in conditiile legii,
la distribuirea sumelor rezultate din urmarirea silita a
bunurilor apartinand debitorului.
Cererea de
executare silita
Art. 663. – (1) Executarea silita poate porni numai la
cererea creditorului, daca prin lege nu se prevede altfel.

(2) Cererea de executare silita se depune, personal sau
prin reprezentant legal ori conventional, la biroul
executorului judecatoresc competent ori se transmite
acestuia prin posta, curier, telefax, posta electronica sau
prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului si
confirmarea primirii cererii de executare cu toate
documentele justificative.

(3) Cererea de executare silita, in afara mentiunilor
prevazute la art. 148, va cuprinde:

a) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea
si sediul creditorului si debitorului;

b) bunul sau, dupa caz, felul prestatiei datorate;

c) modalitatile de executare solicitate de creditor.

(4) La cerere se vor atasa titlul executoriu in original
sau in copie legalizata, dupa caz, si dovada achitarii
taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum si,
daca este cazul, inscrisurile anume prevazute de lege.
Inregistrarea
cererii de
executare
Art. 664. – De indata ce primeste cererea de executare,
executorul judecatoresc va dispune inregistrarea acesteia.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Incuviintarea
executarii silite
Art. 665. – (1) Cererea de executare silita se solutioneaza
in maximum 3 zile de la inregistrarea ei. "132/247"

(2) Executorul judecatoresc se pronunta asupra
incuviintarii executarii silite, prin incheiere, fara
citarea partilor. Motivarea incheierii se face in cel mult
7 zile de la pronuntare.

(3) Incheierea va cuprinde, in afara mentiunilor prevazute
la art. 656 alin. (1), aratarea titlului executoriu pe baza
caruia se va face executarea, suma, atunci cand aceasta
este determinata sau determinabila, cu toate accesoriile
pentru care s-a incuviintat urmarirea, cand s-a incuviintat
urmarirea silita a bunurilor debitorului, si modalitatea
concreta de executare silita, atunci cand sa solicitat
expres aceasta.

(4) Incuviintarea executarii silite permite creditorului sa
ceara executorului judecatoresc competent sa recurga,
simultan ori succesiv, la toate modalitatile de executare
prevazute de lege in vederea realizarii drepturilor sale,
inclusiv a cheltuielilor de executare. Incuviintarea
executarii silite produce efecte pe intreg teritoriul
tarii. De asemenea, incuviintarea executarii silite se
extinde si asupra titlurilor executorii care se vor emite
de executorul judecatoresc in cadrul procedurii de
executare silita incuviintate.

(5) Executorul judecatoresc va respinge cererea de
incuviintare a executarii silite numai daca:

1. cererea de executare silita este de competenta altui
organ de executare decat cel sesizat;

2. hotararea sau, dupa caz, inscrisul nu constituie,
potrivit legii, titlu executoriu;

3. inscrisul, altul decat o hotarare judecatoreasca, nu
este investit cu formula executorie;

4. creanta nu este certa, lichida si exigibila;

5. debitorul se bucura de imunitate de executare;

6. titlul cuprinde dispozitii care nu se pot duce la
indeplinire prin executare silita;

7. exista alte impedimente prevazute de lege.

(6) Incheierea prin care s-a dispus incuviintarea
executarii silite poate fi supusa controlului instantei de
executare pe calea contestatiei la executare, in conditiile
legii. Incheierea prin care se respinge cererea de
incuviintare a executarii silite poate fi contestata de
catre creditor, in termen de 15 zile de la comunicare, la
instanta de executare.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Instiintarea
debitorului
Art. 666. – (1) Daca cererea de executare a fost
incuviintata, executorul judecatoresc va comunica
debitorului o copie de pe incheierea data in conditiile
art. 665, impreuna cu o copie, certificata de executor
pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu
si, daca legea nu prevede altfel, o somatie.

(2) Comunicarea titlului executoriu si a somatiei, cu
exceptia cazurilor in care legea prevede ca executarea se
face fara somatie ori fara comunicarea titlului executoriu
catre debitor, este prevazuta sub sanctiunea nulitatii
executarii.
Somatia
Art. 667. – Debitorul va fi somat sa isi indeplineasca
obligatia, de indata sau in termenul acordat de lege, cu
aratarea ca, in caz contrar, se va proceda la continuarea
executarii silite.
Exceptii de la
comunicare
Art. 668. – Nu este necesara comunicarea titlului
executoriu si a somatiei:

1. in cazurile prevazute la art. 674;
2. in cazul ordonantelor si incheierilor pronuntate de "133/247"

2. in cazul ordonantelor si incheierilor pronuntate de
instanta si declarate de lege executorii.
Cheltuieli de
executare
Art. 669. – (1) Partea care solicita indeplinirea unui act
sau a altei activitati care intereseaza executarea silita
este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest
scop. Pentru actele sau activitatile dispuse din oficiu,
cheltuielile se avanseaza de catre creditor.

(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite
sunt in sarcina debitorului urmarit, in afara de cazul cand
creditorul a renuntat la executare, situatie in care vor fi
suportate de acesta, sau daca prin lege se prevede altfel.
De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile
de executare stabilite sau, dupa caz, efectuate dupa
inregistrarea cererii de executare si pana la data
realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu, chiar
daca el a facut plata in mod voluntar. Cu toate acestea, in
cazul in care debitorul, somat potrivit art. 667, a
executat obligatia de indata sau in termenul acordat de
lege, el nu va fi tinut sa suporte decat cheltuielile
pentru actele de executare efectiv indeplinite, precum si
onorariul executorului judecatoresc si, daca este cazul, al
avocatului creditorului, proportional cu activitatea depusa
de acestia.

(3) Sunt cheltuieli de executare:

1. taxele de timbru necesare declansarii executarii silite;

2. onorariul executorului judecatoresc, stabilit potrivit
legii;

3. onorariul avocatului in faza de executare silita;

4. onorariul expertului, al traducatorului si al
interpretului;

5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicitatii procedurii
de executare silita si cu efectuarea altor acte de
executare silita;

6. cheltuielile de transport;

7. alte cheltuieli prevazute de lege ori necesare
desfasurarii executarii silite.

(4) Sumele datorate ce urmeaza sa fie platite se stabilesc
de catre executorul judecatoresc, prin incheiere, pe baza
dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile
legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanta de
executare, pe calea contestatiei la executare formulate de
partea interesata si tinand seama de probele administrate
de aceasta. Dispozitiile art. 451 alin. (2) si (3) se
aplica in mod corespunzator, iar suspendarea executarii in
privinta acestor cheltuieli de executare nu este
conditionata de plata unei cautiuni.

(5) In cazul in care sumele stabilite potrivit
alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor,
din lipsa bunurilor urmaribile sau din alte
asemenea cauze, acestea, cu exceptia
onorariului executorului judecatoresc, vor fi
platite de creditor, care le va putea recupera
de la debitor cand starea patrimoniala a
acestuia o va permite, inauntrul termenului de
prescriptie.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(6) Pentru sumele stabilite potrivit
prezentului articol, incheierea constituie "134/247"

titlu executoriu atat pentru creditor, cat si
pentru executorul judecatoresc, fara a fi
necesara investirea cu formula executorie.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Depunerea si
consemnarea de
cautiuni sau alte
sume
Art. 670. – (1) Depunerea sau consemnarea oricarei sume in
scopul participarii la desfasurarea, potrivit legii, a
executarii silite ori al obtinerii suspendarii executarii
silite, depunerea sumelor cu afectatiune speciala, precum
si depunerea sau consemnarea sumelor reprezentand
veniturile bunurilor urmarite ori pretul rezultat din
vanzarea acestor bunuri se fac la CEC Bank – S.A.,
Trezoreria Statului sau la orice alta institutie de credit
care are in obiectul de activitate operatiuni de consemnare
la dispozitia instantei de executare sau a executorului
judecatoresc.

(2) Dovada depunerii sau consemnarii acestor sume se poate
face cu recipisa de consemnare sau cu orice alt inscris
admis de lege.

(3) Eliberarea acestor sume se face persoanelor
indreptatite sau reprezentantilor acestora numai pe baza
dispozitiei executorului judecatoresc ori a instantei de
executare, dupa caz.

(4) Dispozitiile art. 1.056 si urmatoarele privitoare la
cautiunea judiciara se aplica in mod corespunzator.
Comunicarea actelor
de procedura
Art. 671. – Comunicarea actelor de procedura in cadrul
executarii silite se poate face de catre executorul
judecatoresc fie personal, fie prin intermediul agentului
sau procedural, iar, daca aceasta nu este posibila,
potrivit dispozitiilor legale privind citarea si
comunicarea actelor de procedura, care se aplica in mod
corespunzator. Dovada comunicarii prin agent procedural are
aceeasi forta probanta cu dovada comunicarii efectuate de
catre executor insusi.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

SECTIUNEA a 2-a
Efectuarea actelor de executare silita
Trecerea la
executarea silita
Art. 672. – In afara de cazul in care legea prevede altfel,
actele de executare silita nu pot fi efectuate decat dupa
expirarea termenului aratat in somatie sau, in lipsa
acesteia, in cel prevazut in incheierea prin care s-a
incuviintat executarea.
Existenta unui
termen de plata
Art. 673. – Cand prin titlul executoriu s-a stabilit un
termen de plata, executarea nu se poate face mai inainte de
implinirea acelui termen.
Decaderea
debitorului din
beneficiul
termenului de plata
Art. 674. – (1) Debitorul care beneficiaza de un termen de
plata va fi decazut, la cererea creditorului, din
beneficiul acestui termen, daca:
1. debitorul se sustrage de la indeplinirea obligatiilor
care ii revin potrivit legii in scopul realizarii
executarii silite;
2. debitorul risipeste averea sa;
3. debitorul este in stare de insolvabilitate indeobste
cunoscuta sau, daca prin fapta sa, savarsita cu intentie
sau dintr-o culpa grava, a micsorat garantiile date
creditorului sau ori nu lea dat pe cele promise sau, dupa
caz, incuviintate;
4. alti creditori fac executari asupra averii lui.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), instanta de
executare va hotari de urgenta, in camera de consiliu, cu
citarea partilor, in termen scurt. In situatia in care
debitorul nu mai are domiciliul sau sediul cunoscut, va fi
citat la ultimul sau domiciliu ori sediu. "135/247"

citat la ultimul sau domiciliu ori sediu.
(3) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica atunci cand debitor
este statul sau o unitate administrativ-teritoriala.
Cazul obligatiilor
alternative
Art. 675. – (1) Cand titlul executoriu cuprinde o obligatie
alternativa, fara sa se arate termenul de alegere,
executorul judecatoresc va notifica debitorului sa isi
exercite acest drept in termen de 10 zile de la comunicarea
incheierii de incuviintare a executarii, sub sanctiunea
decaderii.

(2) Alegerea prestatiei va fi facuta prin act scris care va
fi notificat executorului judecatoresc, iar acesta il va
instiinta de indata pe creditor despre alegerea facuta.

(3) Dupa expirarea termenului prevazut la alin. (1),
dreptul de alegere trece asupra creditorului. In acest caz,
executorul judecatoresc il va soma pe debitor, punandu-i in
vedere sa execute prestatia aleasa de creditor.
Executarea
prestatiilor
reciproce
Art. 676. – Cand executarea depinde de o contraprestatie,
ce rezulta din acelasi titlu executoriu si urmeaza sa fie
facuta de creditor in acelasi timp cu prestatia
debitorului, executarea va putea fi facuta numai dupa ce
creditorul a oferit debitorului propria prestatie sau dupa
ce a facut dovada cu inscris ca debitorul a primit-o ori
este in intarziere cu primirea ei.
Existenta unei
cautiuni
Art. 677. – Hotararile ce se executa provizoriu cu dare de
cautiune nu se vor executa mai inainte de a se depune
cautiunea.
Constatarea actelor
de executare
Art. 678. – (1) Daca din lege nu rezulta contrariul, pentru
toate actele de executare efectuate in cursul executarii,
executorul judecatoresc este obligat sa incheie procese-
verbale care vor cuprinde urmatoarele mentiuni:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b) numele si calitatea celui care incheie procesul-verbal;

c) data intocmirii procesului-verbal si numarul dosarului
de executare;

d) titlul executoriu in temeiul caruia se efectueaza actul
de executare;

e) numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul
debitorului si creditorului;

f) locul, data si ora efectuarii actului de executare;

g) masurile luate de executor sau constatarile acestuia;

h) consemnarea explicatiilor, opozitiilor si obiectiunilor
participantilor la executare;

i) alte mentiuni cerute de lege sau considerate de executor
ca fiind necesare;

j) mentionarea, cand este cazul, a lipsei creditorului sau
debitorului ori a refuzului sau a impiedicarii de a semna
procesul-verbal;

k) mentionarea numarului de exemplare in care s-a intocmit
procesul-verbal, precum si a persoanelor carora li s-a
inmanat acesta;

l) semnatura executorului, precum si, cand este cazul, a
altor persoane interesate in executare sau care asista la
efectuarea actului de executare;

m) stampila executorului judecatoresc.

(2) Mentiunile de la alin. (1) lit. a)-g), l) si m) sunt
prevazute sub sanctiunea nulitatii.
Accesul la bunurile
debitorului
Art. 679. – (1) In vederea executarii unei hotarari
judecatoresti, executorul judecatoresc poate intra in
incaperile ce reprezinta domiciliul, resedinta sau sediul
unei persoane, precum si in orice alte locuri, cu
consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz, cu concursul
fortei publice. "136/247"

(2) In cazul altor titluri executorii decat
hotararile judecatoresti, la cererea
creditorului sau a executorului judecatoresc,
instanta competenta va autoriza intrarea in
locurile mentionate la alin. (1). Instanta se
pronunta, de urgenta, in camera de consiliu, cu
citarea tertului care detine bunul, prin
incheiere executorie care nu este supusa
niciunei cai de atac.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Identificarea
bunurilor
urmaribile
Art. 680. – (1) Executorul judecatoresc are dreptul sa
identifice bunurile urmaribile ale debitorului si, la locul
unde ele se gasesc, sa indeplineasca asupra lor acte de
executare, in prezenta debitorului sau a unuia dintre
membrii majori ai familiei sale ori a unei alte persoane
majore care se afla in acel loc, iar in lipsa acestora, in
prezenta unui agent al fortei publice sau, in cazurile si
conditiile prevazute de lege, a 2 martori asistenti.

(2) Identificarea bunurilor urmaribile si efectuarea
actelor de executare la domiciliul sau la sediul altei
persoane decat cel al debitorului se pot face, in lipsa
acordului persoanei respective, numai cu autorizarea
prealabila a instantei de executare, data potrivit art. 679
alin. (2).
Masuri in cazul
opunerii la
executare
Art. 681. – (1) In cazul in care executorul judecatoresc
intampina opunere la efectuarea unui act de executare, la
cererea acestuia, facuta in conditiile art. 658 alin. (2),
organele de politie, jandarmerie si alti agenti ai fortei
publice sunt obligati sa asigure indeplinirea efectiva a
activitatii de executare silita, inclusiv prin indepartarea
de la locul executarii a debitorului sau a oricarei alte
persoane.

(2) Daca opunerea la executare intruneste elementele
constitutive ale unei fapte prevazute de legea penala,
executorul judecatoresc incheie un proces-verbal, pe care
il va trimite de indata parchetului de pe langa instanta de
executare. Sesizarea parchetului nu impiedica continuarea
executarii silite.
Locul executarii
Art. 682. – Executarea silita se efectueaza, dupa caz, la
locul unde debitorul realizeaza venituri sau la locul unde
se gasesc alte venituri ori bunuri ale sale supuse
urmaririi, daca legea nu dispune altfel.
Timpul in care se
efectueaza
executarea
Art. 683. – (1) Niciun act de executare nu se va putea face
inainte de ora 6,00 si nici dupa ora 20,00.

(2) Executarea silita nu se va putea face la alte ore decat
cele mentionate si nici in zilele nelucratoare, stabilite
potrivit legii, in afara de cazul in care se dispune altfel
prin chiar hotararea judecatoreasca pusa in executare sau
de cazurile urgente in care executarea poate fi
incuviintata de instanta de executare, prin incheiere data
in conditiile art. 679 alin. (2).

(3) Cu titlu de exceptie, executarea inceputa va putea
continua in aceeasi zi, dar nu mai tarziu de ora 22,00, iar
in zilele urmatoare, in conditiile prevazute la alin. (1).
Executarea in lipsa
partilor
Art. 684. – Actele de executare indeplinite in lipsa
partilor, cand prezenta lor nu este expres ceruta de lege,
sunt valabile, daca sunt facute cu respectarea
dispozitiilor legale.
Sanctiune
Art. 685. – Incalcarea dispozitiilor art. 673, 677 si 683
atrage anularea executarii. "137/247"

SECTIUNEA a 3-a
Executarea impotriva mostenitorilor
Interzicerea
executarii silite
Art. 686. – (1) Daca debitorul moare inainte de sesizarea
executorului judecatoresc, nicio executare silita nu poate
fi pornita, iar daca moare dupa ce aceasta a fost pornita,
ea nu poate fi continuata cat timp mostenirea nu a fost
acceptata de catre cei chemati la mostenire sau, in lipsa,
cat timp nu a fost numit, in conditiile legii, un curator
al succesiunii ori, dupa caz, un curator special pentru
executare, in conditiile art. 58.

(2) In cazul in care creditorul sau executorul judecatoresc
ia cunostinta, in orice mod, de faptul ca debitorul a
decedat, acesta este obligat sa solicite de indata camerei
notarilor publici in a carei circumscriptie a avut ultimul
domiciliu defunctul sa faca mentiune in registrul special
prevazut de lege despre inceperea executarii silite si sa
ii elibereze un certificat din care sa rezulte daca
mostenirea debitorului a fost sau nu dezbatuta, iar in caz
afirmativ, care sunt persoanele care au calitatea de
mostenitori, precum si faptul daca pana la acceptarea
mostenirii de catre cel putin unul dintre succesibili a
fost sau nu numit un curator al succesiunii.

(3) In cazul in care se constata ca mostenirea nu a fost
dezbatuta sau, dupa caz, acceptata, creditorul sau
executorul judecatoresc poate cere camerei notarilor
publici in a carei circumscriptie a avut ultimul domiciliu
defunctul sau, dupa caz, notarului public deja sesizat
intocmirea inventarului succesiuni sau desemnarea unei
persoane in acest scop.
Inceperea
executarii contra
mostenitorilor
Art. 687. – (1) Daca debitorul moare inainte de inceperea
executarii silite si se constata ca nu exista niciun
mostenitor acceptant si nici nu este numit un curator al
succesiunii, la cererea creditorului ori a executorului
judecatoresc, instanta de executare va numi de indata un
curator special, pana cand va fi numit, in conditiile
legii, curatorul succesiunii, dispozitiile art. 58
aplicandu-se in mod corespunzator.

(2) In cazul in care mostenirea a fost acceptata si exista
numai mostenitori majori, executarea silita va fi pornita
impotriva tuturor, in afara de cazul in care numai unii
dintre acestia sunt chemati, de lege ori potrivit vointei
defunctului, sa raspunda pentru anumite datorii ale
defunctului. Daca executarea silita este pornita contra
tuturor mostenitorilor, acestia vor fi citati, printr-o
instiintare colectiva, facuta la locul deschiderii
mostenirii, pe numele acesteia, cu exceptia cazului in care
au ales, cu ocazia dezbaterii succesorale ori chiar
ulterior, un alt domiciliu in vederea citarii sau un
reprezentant al acestora, dupa caz.

(3) Daca intre mostenitori sunt si minori sau persoane puse
sub interdictie judecatoreasca, executarea silita nu va
putea fi pornita decat dupa numirea reprezentantilor sau a
ocrotitorilor legali. Daca insa dupa o luna de la moartea
debitorului sau de la punerea sub interdictie
judecatoreasca nu a fost numit reprezentantul sau
ocrotitorul legal, creditorul sau executorul judecatoresc
va putea cere instantei de executare numirea unui curator
special, pana la numirea lui, dispozitiile art. 58
aplicandu-se in mod corespunzator.
Continuarea
executarii contra
mostenitorilor
Art. 688. – Daca la moartea debitorului executarea era
inceputa, ea se suspenda si nu va fi reluata impotriva
succesibililor acceptanti decat dupa 10 zile de la data
cand acestia au fost incunostintati despre continuarea
executarii silite, dispozitiile art. 687 aplicandu-se in
mod corespunzator.
SECTIUNEA a 4-a "138/247"

Interventia altor creditori
Dreptul de
interventie
Art. 689. – (1) Orice creditor poate interveni in cursul
executarii silite pornite de un alt creditor, insa numai in
conditiile si limitele prevazute la alin. (2).

(2) Pot interveni in executarea silita:

1. creditorii care au deja un titlu executoriu contra
debitorului;

2. creditorii care au luat masuri asiguratorii asupra
bunurilor acestuia;

3. creditorii care au un drept real de garantie sau, dupa
caz, un drept de preferinta asupra bunului urmarit,
conservat in conditiile prevazute de lege;

4. creditorii chirografari titulari ai unor creante banesti
rezultate din inscrisuri cu data certa ori din registre
tinute cu respectarea conditiilor prevazute de lege.
Termenul de
interventie
Art. 690. – (1) Daca prin lege nu se dispune altfel,
interventia poate fi facuta, sub sanctiunea prevazuta la
art. 695, pana la termenul stabilit de catre executor
pentru valorificarea, in oricare dintre modalitatile
prevazute de lege ori convenite de parti, a bunurilor
mobile sau imobile urmarite.

(2) Cu toate acestea, creditorii care au un drept real de
garantie asupra bunurilor urmarite si care este conservat
in conditiile prevazute de lege, creditorii care au creante
avand ca obiect venituri datorate bugetului general
consolidat sau bugetului Uniunii Europene, precum si alti
creditori privilegiati care intervin in cursul urmaririi
silite au dreptul sa participe la distribuire dupa rangul
conferit de dreptul lor de preferinta, chiar daca cererea
de interventie a fost facuta dupa expirarea termenului
stabilit potrivit alin. (1), daca si-au depus titlurile de
creanta in termenul prevazut la art. 868 alin. (2), in
vederea intocmirii proiectului de distribuire a sumei
rezultate din urmarire. Dispozitiile art. 865 raman
aplicabile.
Procedura
Art. 691. – (1) Cererea de interventie trebuie sa fie
facuta cu respectarea cerintelor prevazute la art. 663,
indicandu-se in mod expres daca creanta este certa, lichida
si exigibila, precum si daca este garantata sau
negarantata, in tot ori in parte, privilegiata sau
chirografara, dupa caz. In cazul in care creditorul a cerut
sau a obtinut luarea unor masuri asiguratorii asupra
bunurilor debitorului, se va face mentiune si despre acest
lucru, indicandu-se bunurile pentru care s-a cerut luarea
acestor masuri.

(2) Cererea se depune la executorul judecatoresc, impreuna
cu copii certificate de pe documentele justificative,
precum si de pe procesul-verbal de constatare a aplicarii
masurii asiguratorii, daca este cazul. In situatia in care
se reclama creante banesti rezultate din inscrierile
contabile facute in registre tinute cu respectarea
conditiilor prevazute de lege, cererea va fi insotita, sub
sanctiunea inadmisibilitatii, de un extras de pe
inscrierile care cuprind aceste sume, legalizate de un
notar public.

(3) Dupa inregistrarea cererii, executorul judecatoresc o
va inainta de indata instantei de executare competente,
impreuna cu toate documentele justificative, dispozitiile
art. 664 si 665 aplicandu-se in mod corespunzator. Pana la
solutionarea cererii de interventie, instanta poate
suspenda eliberarea sau distribuirea de sume obtinute din
valorificarea bunurilor debitorului. Instanta poate obliga
creditorul intervenient la plata unei cautiuni.
Dispozitiile art. 718 alin. (7) si (8) se aplica in mod "139/247"

corespunzator.

(4) Instanta solutioneaza cererea in camera de consiliu,
fara citarea partilor, dispozitiile art. 665 aplicandu-se
in mod corespunzator. Daca creditorii care au formulat
cerere de interventie nu au titlu executoriu, instanta va
convoca in camera de consiliu, de urgenta si in termen
scurt, debitorul si creditorii care nu au titlu executoriu,
pentru recunoasterea de catre debitor a creantelor,
dispunand totodata comunicarea catre debitor a copiilor de
pe cererile de interventie si de pe documentele
justificative.

(5) La termenul fixat de instanta, debitorul trebuie sa
declare daca intelege sa recunoasca, in tot sau in parte,
creantele pentru care a avut loc interventia. Daca
debitorul nu se infatiseaza, se considera ca recunoaste
toate creantele reclamate prin cererile de interventie.

(6) Daca debitorul contesta, in tot sau in parte, creantele
reclamate, creditorii intervenienti ale caror creante au
fost contestate au dreptul sa solicite instantei, cu plata
prealabila a cautiunii prevazute la art. 718 alin. (2), sa
dispuna executorului judecatoresc ca sumele reclamate sa
fie puse deoparte, daca, in termen de 5 zile de la data
cand a avut loc convocarea prevazuta la alin. (4), acestia
vor face dovada ca au introdus actiune in justitie in
scopul obtinerii titlului executoriu. Pana la expirarea
acestui termen, eliberarea sau, dupa caz, distribuirea
acestor sume, daca este cazul, se suspenda de drept, iar
dupa implinirea termenului instanta va decide asupra
suspendarii, in conditiile alin. (3), pana la solutionarea
litigiului printr-o hotarare definitiva. In acest din urma
caz, aceste sume vor fi consemnate pana la solutionarea
litigiului printr-o hotarare definitiva, cu exceptia
situatiei in care ar fi pretinse de alti creditori in rang
util.
Instiintarea
creditorului
urmaritor si a
debitorului
Art. 692. – (1) Odata cu sesizarea instantei de executare,
potrivit art. 691 alin. (3), executorul judecatoresc va
comunica o copie de pe cererea de interventie si de pe
documentele justificative creditorului urmaritor, iar dupa
solutionarea cererii de interventie, si o copie certificata
de pe incheierea de incuviintare a acesteia.

(2) Daca cererea de interventie a fost incuviintata,
executorul il va instiinta si pe debitor, dispozitiile art.
666 aplicandu-se in mod corespunzator.
Drepturile
creditorului
urmaritor
Art. 693. – (1) In cazul creditorilor chirografari care au
intervenit in cursul urmaririi silite si ale caror creante
au fost recunoscute de debitor, in tot sau in parte,
creditorul urmaritor are dreptul de a le indica acestora,
printr-o notificare, facuta in termen de 10 zile de la data
comunicarii de catre executorul judecatoresc a copiei
certificate a incheierii de incuviintare a cererii de
interventie, existenta si a altor bunuri ale debitorului,
care pot fi urmarite in mod util, invitandu-i sa ceara
extinderea urmaririi si asupra acestor bunuri, daca au
titlu executoriu, si sa avanseze, in toate cazurile,
cheltuielile necesare pentru extindere.

(2) Daca insa creditorii intervenienti nu solicita
extinderea urmaririi si la bunurile indicate de creditorul
urmaritor sau, dupa caz, nu avanseaza cheltuielile necesare
extinderii, in termen de 10 zile de la data notificarii
prevazute la alin. (1), creditorul urmaritor are dreptul de
a fi preferat acestora la distribuirea sumei rezultate din
urmarire.

(3) Creditorii urmaritori nu se pot opune cererilor de
interventie facute de alti creditori, in afara de cazul in
care ei fac dovada ca acestia au actionat in frauda
drepturilor lor. Ei pot insa contesta, in termenul prevazut "140/247"

de lege, repartizarea creantelor potrivit proiectului de
distribuire a sumelor rezultate din urmarire intocmit de
catre executor.
Efectele
interventiei
Art. 694. – (1) Creditorii intervenienti si cei ale caror
creante au fost recunoscute de catre debitor, in conditiile
prevazute la art. 691, pot sa participe la distribuirea
sumei rezultate din urmarire, in limita sumelor reclamate
sau, dupa caz, recunoscute, si, daca au titluri executorii,
sa participe, in conditiile legii, la urmarirea bunurilor
debitorului si sa solicite efectuarea unor acte de
executare silita, daca este cazul.

(2) Creditorii intervenienti ale caror creante au fost
contestate, in tot sau in parte, de catre debitor si care
au cerut instantei ca sumele reclamate sa fie puse deoparte
pot participa numai la distribuirea sumelor consemnate in
conditiile prevazute la art. 691 alin. (6), in afara de
cazul in care ar fi pretinse de alti creditori in rang
util.
Interventia tardiva
Art. 695. – Creditorii chirografari care au intervenit dupa
expirarea termenului prevazut la art. 690 alin. (1), dar
inainte de expirarea termenului pentru depunerea titlurilor
de creanta, in vederea intocmirii proiectului de
distribuire a sumei rezultate din urmarire, au dreptul sa
participe la distribuirea partii din suma ramasa dupa
indestularea drepturilor creditorilor urmaritori, a
creditorilor garantati sau privilegiati si a celor care au
intervenit in timp util. Dispozitiile art. 691 alin. (4)-
(6) raman aplicabile.
SECTIUNEA a 5-a
Perimarea executarii silite
Termenul de
perimare
Art. 696. – (1) In cazul in care creditorul, din culpa sa,
a lasat sa treaca 6 luni fara sa indeplineasca un act sau
demers necesar executarii silite, ce i-a fost solicitat, in
scris, de catre executorul judecatoresc, executarea se
perima de drept.

(2) In caz de suspendare a executarii, termenul de perimare
curge de la incetarea suspendarii. Termenul de perimare nu
se suspenda pe timpul cat executarea silita este suspendata
la cererea creditorului.
Constatarea
perimarii. Efecte
Art. 697. – (1) Perimarea se constata de catre instanta de
executare, la cererea executorului judecatoresc sau a
partii interesate, prin incheiere data cu citarea in termen
scurt a partilor.

(2) Perimarea executarii atrage desfiintarea tuturor
actelor de executare, cu exceptia celor care au dus la
realizarea, in parte, a creantei cuprinse in titlul
executoriu si a accesoriilor.
Reinnoirea cererii
de executare
Art. 698. – (1) In caz de perimare a executarii, se va
putea face, inauntrul termenului de prescriptie, o noua
cerere de executare silita, dispozitiile art. 664 si 665
fiind aplicabile in mod corespunzator.

(2) Dupa incuviintarea executarii silite,
executorul va comunica debitorului incheierea
de incuviintare a executarii silite, precum si
o noua somatie, la care nu se va mai alatura
titlul ce se executa.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

SECTIUNEA a 6-a
Amanarea, suspendarea si restrangerea executarii
Art. 699. – (1) In afara altor cazuri prevazute de lege,
executorul judecatoresc nu poate amana executarea decat "141/247"

Amanarea executarii
daca procedura de citare sau de intocmire a anunturilor si
publicatiilor de vanzare nu a fost indeplinita sau daca, la
termenul stabilit, executarea nu poate fi efectuata
datorita neindeplinirii de catre creditor a obligatiilor
prevazute la art. 646 alin. (1).

(2) In cazurile prevazute la alin. (1), amanarea se dispune
de executorul judecatoresc prin incheiere.
Suspendarea
executarii
Art. 700. – (1) Executarea silita se suspenda in cazurile
in care aceasta este prevazuta de lege ori a fost dispusa
de instanta.

(2) Executarea se suspenda si la cererea creditorului
urmaritor de catre executorul judecatoresc.

(3) Pe perioada suspendarii executarii, actele de executare
efectuate anterior, masurile de executare dispuse de
instanta de executare sau de executor, inclusiv cele de
indisponibilizare a bunurilor, veniturilor si conturilor
bancare, raman in fiinta, in afara de cazul in care prin
lege sau prin hotarare judecatoreasca se dispune altfel.

(4) Actele de executare efectuate in ziua solutionarii
cererii avand ca obiect suspendarea, fie si provizorie, a
executarii silite sunt desfiintate de drept prin efectul
admiterii cererii de suspendare si a contestatiei la
executare.

(5) Dupa incetarea suspendarii, executorul, la cererea
partii interesate, va dispune continuarea executarii, in
masura in care actele de executare sau executarea silita
insasi nu au fost desfiintate de instanta de judecata ori
acestea nu au incetat prin efectul legii.
Restrangerea
executarii
Art. 701. – (1) Cand creditorul urmareste in acelasi timp
mai multe bunuri mobile sau imobile a caror valoare este
vadit excesiva in raport cu creanta ce urmeaza a fi
satisfacuta, instanta de executare, la cererea debitorului
si dupa citarea creditorului, poate sa restranga executarea
la anumite bunuri.

(2) Daca cererea este admisa, instanta va suspenda
executarea celorlalte bunuri.

(3) Executarea suspendata nu va putea fi reluata decat dupa
ramanerea definitiva a proiectului de distribuire a sumelor
rezultate din executarea efectuata.
SECTIUNEA a 7-a
Incetarea executarii silite
Cazuri de incetare
a executarii
Art. 702. – (1) Executarea silita inceteaza daca:
1. s-a realizat integral obligatia prevazuta in titlul
executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum
si alte sume datorate potrivit legii;
2. nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza
lipsei de bunuri urmaribile sau a imposibilitatii de
valorificare a unor astfel de bunuri;

3. creditorul a renuntat la executare;

4. a fost desfiintat titlul executoriu;

5. a fost anulata executarea.

(2) In toate cazurile, executorul judecatoresc va intocmi o
incheiere, motivata in fapt si in drept, cu mentionarea
cauzei de incetare a executarii. Incheierea de incetare a
executarii va fi comunicata de indata creditorului si
debitorului.

(3) In cazurile prevazute la alin. (1) pct. 2, 3 si 5
executorul judecatoresc ii va remite personal creditorului
sau reprezentantului sau titlul executoriu.
Nulitatea
executarii silite
Art. 703. – Nerespectarea dispozitiilor privitoare la
executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de
executare atrage nulitatea actului nelegal, precum si a "142/247"

executarii silite
actelor de executare subsecvente, dispozitiile art. 174 si
urmatoarele fiind aplicabile in mod corespunzator.
Reluarea executarii
Art. 704. – (1) In cazurile prevazute la art. 702 alin. (1)
pct. 2 se poate cere reluarea executarii silite, inauntrul
termenului de prescriptie a dreptului de a obtine
executarea silita.

(2) Reluarea executarii silite poate fi ceruta si asupra
aceluiasi bun. Daca acesta este un imobil, atat timp cat,
potrivit legii, poate avea loc reluarea executarii silite,
nu se va putea solicita de catre executorul judecatoresc
radierea urmaririi inscrise potrivit dispozitiilor art.
821.
CAPITOLUL V
Prescriptia dreptului de a obtine executarea silita
Termenul de
prescriptie
Art. 705. – (1) Dreptul de a obtine executarea silita se
prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel.
In cazul titlurilor emise in materia drepturilor reale,
termenul de prescriptie este de 10 ani.

(2) Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand
se naste dreptul de a obtine executarea silita. In cazul
hotararilor judecatoresti si arbitrale, termenul de
prescriptie incepe sa curga de la data ramanerii lor
definitive.
Efectele implinirii
termenului de
prescriptie
Art. 706. – (1) Prescriptia nu opereaza de plin drept, ci
numai la cererea persoanei interesate.
(2) Prescriptia stinge dreptul de a obtine executarea
silita si orice titlu executoriu isi pierde puterea
executorie. In cazul hotararilor judecatoresti si
arbitrale, daca dreptul de a obtine obligarea paratului
este imprescriptibil sau, dupa caz, nu s-a prescris,
creditorul poate obtine un nou titlu executoriu, pe calea
unui nou proces, fara a i se putea opune exceptia
autoritatii de lucru judecat.
Suspendarea
prescriptiei
Art. 707. – (1) Cursul prescriptiei se suspenda:

1. in cazurile stabilite de lege pentru suspendarea
termenului de prescriptie a dreptului de a obtine obligarea
paratului;

2. pe timpul cat suspendarea executarii silite este
prevazuta de lege ori a fost stabilita de instanta sau de
alt organ jurisdictional competent;

3. cat timp debitorul nu are bunuri urmaribile sau care nu
au putut fi valorificate ori isi sustrage veniturile si
bunurile de la urmarire;

4. in alte cazuri prevazute de lege.

(2) Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia
cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.

(3) Prescriptia nu se suspenda pe timpul cat executarea
silita este suspendata la cererea creditorului urmaritor.
Intreruperea
prescriptiei
Art. 708. – (1) Cursul prescriptiei se intrerupe:

1. pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de
inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui
act voluntar de executare a obligatiei prevazute in titlul
executoriu ori a recunoasterii, in orice alt mod, a
datoriei;

2. pe data depunerii cererii de executare, insotita de
titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de
executare necompetent;

3. pe data depunerii cererii de interventie in cadrul
urmaririi silite pornite de alti creditori;

4. pe data indeplinirii in cursul executarii silite a unui
act de executare; "143/247"

act de executare;

5. pe data depunerii cererii de reluare a executarii;

6. in alte cazuri prevazute de lege.

(2) Dupa intrerupere, incepe sa curga un nou termen de
prescriptie.

(3) Prescriptia nu este intrerupta daca executarea silita a
fost respinsa, anulata sau daca sa perimat ori daca cel
care a facut-o a renuntat la ea.
Repunerea in
termenul de
prescriptie
Art. 709. – (1) Dupa implinirea termenului de prescriptie,
creditorul poate cere repunerea in acest termen numai daca
a fost impiedicat sa ceara executarea datorita unor motive
temeinice.

(2) Cererea de repunere in termen se introduce la instanta
de executare competenta, in termen de 15 zile de la
incetarea impiedicarii. Judecata cererii se face cu citarea
partilor, prin hotarare supusa numai apelului, potrivit
dreptului comun.

(3) Daca cererea de repunere in termen a fost admisa,
creditorul poate formula cerere de executare silita in
termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a
hotararii.
Alte dispozitii
aplicabile
Art. 710. – Prevederile prezentului capitol se completeaza
cu dispozitiile Codului civil privitoare la prescriptia
extinctiva.
CAPITOLUL VI
Contestatia la executare
Obiectul
contestatiei
Art. 711. – (1) Impotriva executarii silite, a incheierilor
date de executorul judecatoresc, precum si impotriva
oricarui act de executare se poate face contestatie de
catre cei interesati sau vatamati prin executare. De
asemenea, se poate face contestatie la executare si in
cazul in care executorul judecatoresc refuza sa efectueze o
executare silita sau sa indeplineasca un act de executare
silita in conditiile legii.

(2) Daca nu s-a utilizat procedura prevazuta la art. 443,
se poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare
lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea
titlului executoriu.

(3) De asemenea, dupa inceperea executarii
silite, cei interesati sau vatamati pot cere,
pe calea contestatiei la executare, si anularea
incheierii de investire cu formula executorie,
precum si a incheierii prin care s-a admis
cererea de incuviintare a executarii silite,
daca au fost date fara indeplinirea conditiilor
legale.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(4) Impartirea bunurilor proprietate comuna pe cote-parti
sau in devalmasie poate fi hotarata, la cererea partii
interesate, si in cadrul judecarii contestatiei la
executare.
Conditii de
admisibilitate
Art. 712. – (1) Daca executarea silita se face in temeiul
unei hotarari judecatoresti sau arbitrale, debitorul nu va
putea invoca pe cale de contestatie motive de fapt sau de
drept pe care le-ar fi putut opune in cursul judecatii in
prima instanta sau intr-o cale de atac ce i-a fost
deschisa.

(2) In cazul in care executarea silita se face in temeiul
unui alt titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca,
se pot invoca in contestatia la executare si motive de fapt "144/247"

sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in
titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legatura
cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru
desfiintarea lui.

(3) Nu se poate face o noua contestatie de catre aceeasi
parte pentru motive care au existat la data primei
contestatii. Cu toate acestea, contestatorul isi poate
modifica cererea initiala adaugand motive noi de
contestatie daca, in privinta acestora din urma, este
respectat termenul de exercitare a contestatiei la
executare.

(4) Creditorii neurmaritori au dreptul de a interveni in
executarea efectuata de alti creditori, pentru a lua parte
la executare sau la distribuirea sumelor obtinute din
urmarirea silita a bunurilor debitorului.

(5) In cazul procedurii urmaririi silite mobiliare sau
imobiliare ori a predarii silite a bunului imobil sau
mobil, contestatia la executare poate fi introdusa si de o
terta persoana, insa numai daca aceasta pretinde un drept
de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul
respectiv.
Instanta competenta
Art. 713. – (1) Contestatia se introduce la instanta de
executare.

(2) In cazul urmaririi silite a imobilelor, al
urmaririi silite a fructelor si a veniturilor
generale ale imobilelor, precum si in cazul
predarii silite a bunurilor imobile, daca
imobilul se afla in circumscriptia altei curti
de apel decat cea in care se afla instanta de
executare, contestatia se poate introduce si la
judecatoria de la locul situarii imobilului.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(3) Contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii
sau aplicarii titlului executoriu se introduce la instanta
care a pronuntat hotararea ce se executa. Daca o asemenea
contestatie vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la
un organ de jurisdictie, competenta de solutionare apartine
instantei de executare.
Termene
Art. 714. – (1) Daca prin lege nu se prevede altfel,
contestatia privitoare la executarea silita propriu-zisa se
poate face in termen de 15 zile de la data cand:

1. contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe
care il contesta;

2. cel interesat a primit comunicarea ori, dupa caz,
instiintarea privind infiintarea popririi. Daca poprirea
este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de
contestatie pentru debitor incepe cel mai tarziu la data
efectuarii primei retineri din aceste venituri de catre
tertul poprit;

3. debitorul care contesta executarea insasi a primit
incheierea de incuviintare a executarii sau somatia ori de
la data cand a luat cunostinta de primul act de executare,
in cazurile in care nu a primit incheierea de incuviintare
a executarii si nici somatia sau executarea se face fara
somatie.

(2) Contestatia impotriva incheierilor
executorului judecatoresc, in cazurile in care
acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se
poate face in termen de 15 zile de la "145/247"

comunicare.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(3) Contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii
sau aplicarii titlului executoriu se poate face oricand
inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a obtine
executarea silita.

(4) Daca prin lege nu se prevede altfel, contestatia prin
care o terta persoana pretinde ca are un drept de
proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit
poate fi introdusa in tot cursul executarii silite, dar nu
mai tarziu de 15 zile de la efectuarea vanzarii ori de la
data predarii silite a bunului.

(5) Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut la
alin. (4) nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi
realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, in
conditiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv
dobandite de catre tertii adjudecatari in cadrul vanzarii
silite a bunurilor urmarite.
Conditii de forma
Art. 715. – (1) Contestatiile se fac cu respectarea
cerintelor de forma prevazute pentru cererile de chemare in
judecata.

(2) Contestatorul care nu locuieste sau nu are sediul in
localitatea de resedinta a instantei poate, prin chiar
cererea sa, sa isi aleaga domiciliul sau sediul procesual
in aceasta localitate, aratand persoana careia urmeaza sa i
se faca comunicarile.

(3) Intampinarea este obligatorie.
Procedura de
judecata
Art. 716. – (1) Contestatia la executare se judeca cu
procedura prevazuta de prezentul cod pentru judecata in
prima instanta, care se aplica in mod corespunzator,
dispozitiile
art. 200
nefiind aplicabile in acest caz.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(2) Instanta sesizata va solicita de indata executorului
judecatoresc sa ii transmita, in termenul fixat, copii
certificate de acesta de pe actele dosarului de executare
contestate, dispozitiile art. 286 fiind aplicabile in mod
corespunzator, si ii va pune in vedere partii interesate sa
achite cheltuielile ocazionate de acestea.

(3) Partile vor fi citate in termen scurt, iar judecarea
contestatiei se face de urgenta si cu precadere.

(4) La cererea partilor sau atunci cand apreciaza ca este
necesar, instanta va putea solicita relatii si explicatii
scrise de la executorul judecatoresc.
Cai de atac
Art. 717. – (1) Hotararea pronuntata cu privire la
contestatie poate fi atacata numai cu apel, cu exceptia
hotararilor pronuntate in temeiul art. 711 alin. (4) si
art. 714 alin. (4) care pot fi atacate in conditiile
dreptului comun.

(2) Hotararea prin care s-a solutionat contestatia privind
intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu
este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea ce se
executa. Daca prin contestatie s-a cerut lamurirea
intelesului, intinderii ori aplicarii unui titlu care nu
constituie hotarare a unui organ de jurisdictie, hotararea
prin care s-a solutionat contestatia va putea fi atacata
numai cu apel, dispozitiile alin. (1) aplicandu-se in mod
corespunzator.
Suspendarea
executarii
Art. 718. – (1) Pana la solutionarea contestatiei la
executare sau a altei cereri privind executarea silita, la
solicitarea partii interesate si numai pentru motive
temeinice, instanta competenta poate suspenda executarea.
Suspendarea se poate solicita odata cu contestatia la "146/247"

executare sau prin cerere separata.

(2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicita
trebuie sa dea in prealabil o cautiune, calculata la
valoarea obiectului contestatiei, dupa cum urmeaza:

a) de 10%, daca aceasta valoare este pana la 10.000 lei;

b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depaseste 10.000
lei;

c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depaseste 100.000
lei;

d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depaseste
1.000.000 lei.

(3) Daca obiectul contestatiei nu este evaluabil in bani,
cautiunea va fi de 1.000 lei, in afara de cazul in care
legea dispune altfel.

(4) Suspendarea executarii este obligatorie si cautiunea nu
este necesara daca:

1. hotararea sau inscrisul care se executa nu este,
potrivit legii, executoriu;

2. inscrisul care se executa a fost declarat fals printr-o
hotarare judecatoreasca data in prima instanta;

3. debitorul face dovada cu inscris autentic ca a obtinut
de la creditor o amanare ori, dupa caz, beneficiaza de un
termen de plata.

(5) Daca bunurile urmarite sunt supuse pieirii, degradarii,
alterarii sau deprecierii, se va suspenda numai
distribuirea pretului obtinut din valorificarea acestor
bunuri.

(6) Asupra cererii de suspendare instanta, in toate
cazurile, se pronunta prin incheiere, chiar si inaintea
termenului fixat pentru judecarea contestatiei. Partile vor
fi intotdeauna citate, iar incheierea poate fi atacata
numai cu apel, in mod separat, in termen de 5 zile de la
pronuntare pentru partea prezenta, respectiv de la
comunicare pentru cea lipsa.

(7) Daca exista urgenta si daca, in cazurile
prevazute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-
a platit cautiunea, instanta poate dispune,
prin incheiere si fara citarea partilor,
suspendarea provizorie a executarii pana la
solutionarea cererii de suspendare. Incheierea
nu este supusa niciunei cai de atac. Cautiunea
depusa potrivit prezentului alineat ramane
indisponibilizata chiar daca cererea de
suspendare provizorie este respinsa si este
deductibila din cautiunea finala stabilita de
instanta, daca este cazul.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(8) Incheierea prin care s-a dispus suspendarea executarii
silite se comunica din oficiu si de indata executorului
judecatoresc.
Efectele
solutionarii
contestatiei
Art. 719. – (1) Daca admite contestatia la executare,
instanta, tinand seama de obiectul acesteia, dupa caz, va
indrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune
anularea ori incetarea executarii insesi, va anula ori
lamuri titlul executoriu.

(2) De asemenea, daca prin contestatia la executare s-a
cerut de catre partea interesata impartirea bunurilor
proprietate comuna, instanta va hotari si asupra impartelii
acestora, potrivit legii. "147/247"

(3) In cazul respingerii contestatiei, contestatorul poate
fi obligat, la cerere, la despagubiri pentru pagubele
cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a
fost exercitata cu reacredinta, el va fi obligat si la
plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei.

(4) Hotararea de admitere sau de respingere a contestatiei,
ramasa definitiva, va fi comunicata, din oficiu si de
indata, si executorului judecatoresc.

(5) Daca contestatia este admisa, executorul judecatoresc
este obligat sa se conformeze masurilor luate sau dispuse
de instanta.

(6) Atunci cand contestatia a fost respinsa, suma
reprezentand cautiunea depusa ramane indisponibilizata,
urmand a servi la acoperirea creantelor aratate la alin.
(3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, dupa caz,
situatie in care se va comunica executorului si recipisa de
consemnare a acestei sume.

(7) In cazul in care constata refuzul nejustificat al
executorului de a primi ori de a inregistra cererea de
executare silita sau de a indeplini un act de executare
silita ori de a lua orice alta masura prevazuta de lege,
instanta de executare va putea obliga executorul, prin
aceeasi hotarare, la plata unei amenzi judiciare de la
1.000 lei la 7.000 lei, precum si, la cererea partii
interesate, la plata de despagubiri pentru paguba astfel
cauzata.

(8) In situatia prevazuta la alin. (7),
instanta va solicita actul care constata
refuzul executorului judecatoresc de a primi
ori de a inregistra cererea de executare
silita, de a indeplini un act de executare
silita ori de a lua alta masura prevazuta de
lege.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

CAPITOLUL VII
Depunerea cu afectatiune speciala
Conditii
Art. 720. – (1) Pana la adjudecarea bunurilor scoase la
vanzare silita, debitorul sau tertul garant poate obtine
desfiintarea masurilor asiguratorii ori de executare,
consemnand la unitatea prevazuta de lege, la dispozitia
executorului judecatoresc, intreaga valoare a creantei, cu
toate accesoriile si cheltuielile de executare, si depunand
dovada de consemnare la executorul judecatoresc.

(2) Asupra cererii debitorului sau a tertului garant,
executorul judecatoresc se va pronunta de urgenta, prin
incheiere, data cu citarea partilor, ce va fi comunicata de
indata partilor.

(3) Daca cererea este admisa si debitorul sau tertul garant
nu se opune, executorul judecatoresc, odata cu desfiintarea
masurilor, va dispune si eliberarea sumei in mainile
creditorului.

(4) Daca insa debitorul sau tertul garant va dovedi ca a
facut contestatie in termen si se va opune la eliberare,
aceasta este suspendata de drept, iar executorul
judecatoresc se va pronunta asupra eliberarii sumei numai
dupa ce instanta a dat o hotarare definitiva asupra
contestatiei respective.
Efecte
Art. 721. – Suma consemnata de debitor sau de tertul
garant, potrivit art. 720, va servi exclusiv la plata
creditorului pe seama caruia s-a facut consemnarea, precum
si la acoperirea cheltuielilor de executare, cu exceptia "148/247"

cazului in care sunt mai multi creditori urmaritori sau
intervenienti, cand se va proceda la distribuire, potrivit
dispozitiilor art. 863 si urmatoarele.
CAPITOLUL VIII
Intoarcerea executarii
Dreptul la
intoarcerea
executarii
Art. 722. – (1) In toate cazurile in care se desfiinteaza
titlul executoriu sau insasi executarea silita, cel
interesat are dreptul la intoarcerea executarii, prin
restabilirea situatiei anterioare acesteia. Cheltuielile de
executare pentru actele efectuate raman in sarcina
creditorului.

(2) Bunurile asupra carora s-a facut executarea se vor
restitui celui indreptatit, fara insa a se aduce atingere
drepturilor definitiv dobandite de tertii de buna-credinta.

(3) In cazul in care executarea silita s-a facut prin
vanzarea unor bunuri mobile, intoarcerea executarii se va
face prin restituirea de catre creditor a sumei rezultate
din vanzare, actualizata in functie de rata inflatiei, cu
exceptia situatiei cand se aplica art. 776.
Modalitatea de
restabilire
Art. 723. – (1) In cazul in care instanta judecatoreasca a
desfiintat titlul executoriu sau insasi executarea silita,
la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeasi
hotarare, si asupra restabilirii situatiei anterioare
executarii. In cazul in care bunul supus executarii silite
este un bun imobil, instanta va dispune asupra efectuarii
operatiunilor de carte funciara necesare, fara insa a se
aduce atingere drepturilor definitiv dobandite de tertii de
buna-credinta, potrivit regulilor de carte funciara.

(2) Daca instanta care a desfiintat hotararea executata a
dispus rejudecarea in fond a procesului si nu a luat masura
restabilirii situatiei anterioare executarii, aceasta
masura se va putea dispune de instanta care rejudeca
fondul.

(3) Daca nu s-a dispus restabilirea situatiei anterioare
executarii in conditiile alin. (1) si (2), cel indreptatit
o va putea cere, pe cale separata, instantei de executare.
Judecata se va face de urgenta si cu precadere, hotararea
fiind supusa numai apelului.
Cazuri speciale
Art. 724. – Daca titlul executoriu emis de un alt organ
decat o instanta judecatoreasca a fost desfiintat de acel
organ sau de un alt organ din afara sistemului instantelor
judecatoresti, iar modalitatea restabilirii situatiei
anterioare executarii nu este prevazuta de lege ori, desi
este prevazuta, nu s-a luat aceasta masura, ea se va putea
obtine pe calea unei cereri introduse la instanta prevazuta
la art. 723 alin. (3).
Executarea
provizorie
Art. 725. – Hotararea de prima instanta prin care s-a
dispus restabilirea situatiei anterioare executarii poate
fi data cu executare provizorie, dispozitiile art. 449
aplicandu-se in mod corespunzator.
TITLUL II
Urmarirea silita asupra bunurilor debitorului
CAPITOLUL I
Urmarirea mobiliara
SECTIUNEA 1
Bunurile mobile care nu se pot urmari
Bunurile
neurmaribile
Art. 726. – Nu sunt supuse urmaririi silite:

a) bunurile de uz personal sau casnic indispensabile
traiului debitorului si familiei sale si obiectele de cult,
daca nu sunt mai multe de acelasi fel;

b) obiectele indispensabile persoanelor cu handicap si cele
destinate ingrijirii bolnavilor;
c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp "149/247"

de 3 luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu
agricultura, alimentele necesare pana la noua recolta,
animalele destinate obtinerii mijloacelor de subzistenta si
furajele necesare pentru aceste animale pana la noua
recolta;

d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale
socotit pentru 3 luni de iarna;

e) scrisorile, fotografiile si tablourile personale sau de
familie si altele asemenea;

f) bunurile declarate neurmaribile in cazurile si in
conditiile prevazute de lege.
Bunurile destinate
exercitarii
ocupatiei sau
profesiei
debitorului
Art. 727. – (1) Bunurile mobile care fac obiectul unei
diviziuni a patrimoniului afectate exercitiului unei
profesii autorizate nu pot fi urmarite decat de catre
creditorii ale caror creante sau nascut in legatura cu
exercitarea profesiei respective. Daca bunurile nu sunt
afectate unui patrimoniu profesional individual, insa
servesc la exercitarea ocupatiei sau profesiei debitorului
persoana fizica, pot fi supuse urmaririi silite numai daca
nu exista alte bunuri urmaribile si numai pentru obligatii
de intretinere sau alte creante privilegiate asupra
mobilelor.

(2) Daca debitorul se ocupa cu agricultura, nu vor fi
urmarite, in masura necesara continuarii lucrarilor in
agricultura, inventarul agricol, inclusiv animalele de
munca, furajele pentru aceste animale si semintele pentru
cultura pamantului, in afara de cazul in care asupra
acestor bunuri exista un drept real de garantie sau un
privilegiu pentru garantarea creantei.
Limitele urmaririi
veniturilor banesti
Art. 728. – (1) Salariile si alte venituri periodice,
pensiile acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si
alte sume ce se platesc periodic debitorului si sunt
destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia
pot fi urmarite:

a) pana la jumatate din venitul lunar net, pentru sumele
datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie
pentru copii;

b) pana la o treime din venitul lunar net, pentru orice
alte datorii.

(2) Daca sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume,
urmarirea nu poate depasi jumatate din venitul lunar net al
debitorului, indiferent de natura creantelor, in afara de
cazul in care legea prevede altfel.

(3) Veniturile din munca sau orice alte sume ce se platesc
periodic debitorului si sunt destinate asigurarii
mijloacelor de existenta ale acestuia, in cazul in care
sunt mai mici decat cuantumul salariului minim net pe
economie, pot fi urmarite numai asupra partii ce depaseste
jumatate din acest cuantum.

(4) Ajutoarele pentru incapacitate temporara de munca,
compensatia acordata salariatilor in caz de desfacere a
contractului individual de munca pe baza oricaror
dispozitii legale, precum si sumele cuvenite somerilor,
potrivit legii, nu pot fi urmarite decat pentru sume
datorate cu titlu de obligatie de intretinere si
despagubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte
sau prin vatamari corporale, daca legea nu dispune altfel.

(5) Urmarirea drepturilor prevazute la alin. (4) se va
putea face in limita a jumatate din cuantumul acestora.

(6) Sumele retinute potrivit prevederilor alin. (1)-(4) se
elibereaza sau se distribuie potrivit art. 863 si
urmatoarele.
(7) Alocatiile de stat si indemnizatiile pentru copii,
ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele "150/247"

de maternitate, cele acordate in caz de deces, bursele de
studii acordate de stat, diurnele, precum si orice alte
asemenea indemnizatii cu destinatie speciala, stabilite
potrivit legii, nu pot fi urmarite pentru niciun fel de
datorii.
Sanctiune
Art. 729. – Renuntarea la beneficiul dispozitiilor
prevazute in articolele din prezenta sectiune, precum si
urmarirea ori cesiunea facuta cu incalcarea acestor
dispozitii sunt nule de drept.
SECTIUNEA a 2-a
Procedura urmaririi mobiliare
§ 1. Sechestrarea bunurilor mobile
Indicarea bunurilor
asupra carora sa se
faca executarea
Art. 730. – Pentru realizarea creantelor sale, creditorul
va putea urmari bunurile mobile ale debitorului, aflate la
acesta sau la alte persoane. Creditorul poate indica
bunurile mobile asupra carora ar voi sa se faca executarea.
Daca executorul judecatoresc apreciaza ca prin
valorificarea acestor bunuri nu se asigura realizarea
drepturilor creditorului, el va urmari si alte bunuri.
Aplicarea
sechestrului asupra
bunurilor
debitorului
Art. 731. – (1) Daca in termen de o zi de la comunicarea
somatiei insotite de incheierea de incuviintare a
executarii debitorul nu plateste suma datorata, executorul
judecatoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile
urmaribile ale debitorului, in vederea valorificarii lor,
chiar daca acestea sunt detinute de un tert.

(2) In cazul in care exista pericol evident de
sustragere a bunurilor de la urmarire, la
solicitarea creditorului sau a executorului
judecatoresc, instanta de executare va dispune
sechestrarea bunurilor urmaribile odata cu
comunicarea somatiei catre debitor. Instanta
analizeaza cererea de urgenta, in camera de
consiliu, fara citarea partilor. Incheierea nu
este supusa niciunei cai de atac.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(3) Pentru bunurile sechestrate asigurator nu este necesara
o noua sechestrare, executorul judecatoresc fiind insa
obligat sa verifice daca bunurile respective se gasesc la
locul aplicarii sechestrului si daca nu au fost substituite
sau degradate, precum si sa sechestreze alte bunuri ale
debitorului, in cazul in care cele gasite la verificare nu
sunt suficiente pentru realizarea creantei.

(4) Bunurile mobile aflate in locul care constituie
domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul social sau
punctul de lucru al debitorului se prezuma, pana la proba
contrara, ca apartin acestuia din urma. In cazul in care se
afirma ca unele bunuri apartin altei persoane, dar
drepturile acesteia nu rezulta din inscrisuri cu data
certa, executorul va sechestra bunurile, insa va face
mentiune in procesul-verbal de sechestru despre drepturile
pretinse.
Sechestrarea
bunurilor aflate in
mainile tertilor
Art. 732. – (1) Sechestrul se va putea aplica si asupra
bunurilor apartinand debitorului, dar detinute de un tert,
afara numai daca acesta din urma nu recunoaste ca bunurile
apartin debitorului urmarit. Daca tertul recunoaste ca
bunurile apartin debitorului, este obligat sa declare daca
le detine in temeiul vreunui titlu si sa inmaneze
executorului o copie certificata a acestuia, daca este
cazul.
(2) Daca tertul detinator nu recunoaste ca bunurile apartin
debitorului, dar creditorul pretinde si face dovada ca "151/247"

bunurile respective sunt ale acestuia, instanta de
executare va putea, prin incheiere definitiva, data cu
citarea in termen scurt a partilor, sa il autorizeze pe
executor sa continue aplicarea sechestrului.

(3) Tertul detinator care are un drept de folosinta asupra
bunului sechestrat poate sa ceara instantei de executare sa
fie autorizat sa foloseasca in continuare bunul, daca
pentru acesta exista o asigurare facultativa contra
daunelor ori urmeaza sa fie contractata, in termenul fixat
de instanta, dupa caz. In toate cazurile, acordul
creditorului urmaritor in acest sens suplineste autorizatia
instantei de executare.
Concursul fortei
publice
Art. 733. – (1) Prezenta unui agent de politie, unui
jandarm sau a altor agenti ai fortei publice va fi
necesara, sub sanctiunea nulitatii, in urmatoarele
situatii:

1. daca usile imobilului debitorului sau al tertului
detinator sunt incuiate si acesta refuza sa le deschida;

2. daca ei refuza sa deschida camerele sau mobilele;

3. daca debitorul sau tertul detinator lipseste si in
imobil nu se gaseste nicio persoana majora sau nimeni nu da
curs solicitarii executorului de deschidere a usilor
imobilului.

(2) Dupa deschiderea usilor sau mobilelor, prezenta celor
mentionati la alin. (1) va putea fi suplinita prin 2
martori asistenti.

(3) In afara situatiilor prevazute la alin. (1), executorul
judecatoresc va putea, de asemenea, cere concursul fortei
publice, fie pentru a inlatura impotrivirea la sechestru,
fie pentru pastrarea ordinii in timpul sechestrarii.
Deschiderea
incaperilor si
mobilelor
Art. 734. – In toate cazurile, incaperile si mobilele se
vor deschide treptat, pe masura ce bunurile sechestrate se
vor trece in procesul-verbal de sechestru.
Participarea
specialistilor
Art. 735. – Executorul judecatoresc va putea recurge, daca
este cazul, si la serviciile unor specialisti, pentru
deschiderea localului, incaperilor, caselor de fier si a
oricaror alte mobile in care se afla bunurile ce urmeaza a
fi sechestrate, pentru identificarea acestora ori pentru a
asigura transportul lor, dupa caz.
Sechestrul asupra
bunurilor aflate in
casete inchiriate
Art. 736. – Dispozitiile art. 733-735 sunt aplicabile in
mod corespunzator si in cazul cand sechestrul se
infiinteaza asupra continutului casetelor inchiriate de
debitor la institutii de credit sau la alte unitati
specializate.
Identificarea
bunurilor
sechestrate
Art. 737. – (1) Executorul judecatoresc este obligat sa
identifice bunurile sechestrate printrun semn distinctiv,
putand si fotografia sau filma bunurile sechestrate.

(2) Daca debitorul cere ca bunurile sa fie asezate intr-o
incapere cu intrari sigilate, acest semn nu se va aplica.
Sechestrul asupra
bunurilor deja
identificate
Art. 738. – (1) Daca animalele sau obiectele sechestrate
sunt identificate, potrivit unor dispozitii legale, prin
inscrisuri eliberate ori certificate de o autoritate sau
institutie publica, se va face mentiune despre aplicarea
sechestrului pe aceste inscrisuri.

(2) In cazul in care debitorul nu are sau refuza sa
infatiseze inscrisurile respective, executorul va proceda
la aplicarea unui semn distinctiv asupra acestor bunuri,
daca acest lucru este posibil, sau, la cererea
creditorului, la ridicarea si incredintarea lor unui
administrator-sechestru desemnat de creditor, pe
raspunderea acestuia. Toate cheltuielile efectuate cu
aplicarea acestor masuri vor fi avansate de creditor si
suportate de debitor in cadrul cheltuielilor de executare.
Art. 739. – (1) In cadrul procedurii de urmarire a unui "152/247"

Sechestrarea
autovehiculelor
autovehicul, proprietatea debitorului, executorul
judecatoresc poate dispune sechestrarea acelui bun, facand
mentiunea acestei masuri si pe certificatul de
inmatriculare, precum si pe cartea de identitate a
autovehiculului respectiv. Daca aceasta din urma masura nu
poate fi aplicata din diferite motive, executorul
judecatoresc va mentiona acest aspect in procesul-verbal de
sechestru, precum si cauzele care au dus la crearea acestei
situatii.

(2) Autovehiculul va fi sechestrat prin aplicarea de
sigilii sau dat in depozitul unei persoane alese cu
precadere de catre creditor. Un exemplar al procesului-
verbal de urmarire al acelui autovehicul va fi comunicat
atat organelor de politie rutiera, cat si organelor fiscale
in raza carora a fost inmatriculat acel bun, pentru a nota
aceasta masura in evidentele proprii. Daca
indisponibilizarea autovehiculului si a documentelor
precizate la alin. (1) nu poate fi realizata la termenul la
care executorul judecatoresc a dispus aplicarea masurii
sechestrului, procesul-verbal va fi comunicat serviciului
de politie rutiera, care va putea opri in trafic
autovehiculul urmarit, indiferent de locul in care acesta
se afla.

(3) Organul de politie rutiera va putea opri in trafic
autovehiculul sechestrat si va proceda la ridicarea
certificatului de inmatriculare, a cartii de identitate,
punand in vedere conducatorului autovehiculului ca bunul
este sechestrat si sa se prezinte intr-un termen rezonabil
la executorul judecatoresc. Totodata va anunta, de indata,
executorul judecatoresc care a aplicat masura prevazuta la
alin. (1). Aceasta operatiune va fi consemnata de catre
organul de politie intr-un proces-verbal, in care se va
face si o descriere sumara a autovehiculului sechestrat, o
copie a acestuia fiind remisa conducatorului
autovehiculului. Atat documentele, cat si o copie a
procesului-verbal vor fi trimise executorului judecatoresc
care a aplicat masura sechestrului asupra acelui
autovehicul.

(4) Executorul judecatoresc poate aplica, de asemenea,
masura sechestrului asupra unui autovehicul in baza datelor
obtinute de la serviciul public comunitar regim permise de
conducere si inmatriculare a vehiculelor, daca debitorul in
cauza este proprietarul inregistrat al acelui bun, politia
rutiera, in baza procesului-verbal comunicat de executorul
judecatoresc, urmand a proceda potrivit alin. (2) si (3).

(5) Autovehiculul supus sechestrului potrivit dispozitiilor
prezentului articol va putea fi folosit de catre debitor
pana la valorificare, daca acesta depune sau remite
executorului judecatoresc o polita de asigurare
negociabila, la o suma asigurata cel putin egala cu
valoarea de asigurare a autovehiculului.
Sechestrul
bunurilor afectate
unor garantii reale
Art. 740. – (1) Daca asupra bunului ce se sechestreaza
exista un drept real de garantie constituit in favoarea
unei terte persoane, executorul judecatoresc, luand
cunostinta despre acest drept, va instiinta acea persoana
despre aplicarea sechestrului si o va cita la toate
termenele fixate pentru vanzarea bunului respectiv.

(2) Despre aplicarea sechestrului se va face mentiune in
Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare sau in alte
registre de publicitate, dupa caz.
Publicitatea
sechestrului
Art. 741. – (1) Despre aplicarea sechestrului se va face
mentiune, la cererea executorului judecatoresc, in
registrul comertului, in Arhiva Electronica de Garantii
Reale Mobiliare, in registrul succesoral tinut de camera
notarilor publici sau in alte registre de publicitate, dupa
caz. "153/247"

(2) De la data inscrierii, sechestrul devine opozabil
tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun
drept asupra bunului respectiv.
Sechestrul asupra
bunurilor anterior
sechestrate
Art. 742. – (1) Executorul judecatoresc care, prezentandu-
se la domiciliul ori la sediul debitorului, tertului
detinator sau al administratorului-sechestru, va gasi
infiintata o alta urmarire, dupa ce va lua o copie de pe
procesul-verbal respectiv, aflat in mana debitorului,
tertului detinator sau al administratorului-sechestru ori
la domiciliul sau sediul acestuia, va incheia un proces-
verbal in care va arata numele si calitatea celui care a
facut urmarirea anterioara si va declara aceleasi bunuri
sechestrate si de el.

(2) Executorul va putea, in acelasi timp, sa sechestreze si
alte bunuri care nu au fost urmarite anterior.

(3) O copie certificata a procesului-verbal de sechestru va
fi comunicata organului de executare care a inceput mai
intai urmarirea.

(4) In acest caz, urmaririle se socotesc conexate, fiind
aplicabile dispozitiile art. 653, iar creditorul pentru
care s-a infiintat sechestrul va putea continua urmarirea
chiar daca primul creditor urmaritor s-a desistat de la
urmarire.
Procesul-verbal de
sechestru
Art. 743. – (1) Efectuarea sechestrului se va constata de
indata intr-un proces-verbal care va prevedea, in afara
datelor si mentiunilor prevazute la art. 678 alin. (1),
urmatoarele:

a) somatia de plata facuta verbal debitorului si raspunsul
lui, daca a fost prezent;

b) enumerarea, descrierea si evaluarea, dupa aprecierea
executorului, daca este posibil, a fiecarui bun mobil
sechestrat;

c) indicarea bunurilor care, fiind exceptate de la
urmarire, nu au fost sechestrate, in cazul in care bunurile
sechestrate nu acopera creanta;

d) mentionarea drepturilor pretinse de alte persoane asupra
bunurilor sechestrate;

e) aratarea bunurilor sechestrate asupra carora exista un
drept real de garantie constituit in favoarea unei terte
persoane;

f) aratarea bunurilor sechestrate care au fost sigilate sau
ridicate;

g) aratarea persoanei careia i se lasa in depozit bunurile
sechestrate.

(2) Procesul-verbal se va semna de executor si de
persoanele care, potrivit legii, au asistat la aplicarea
sechestrului. Daca ele nu pot ori refuza sa semneze,
executorul judecatoresc va mentiona aceasta imprejurare in
procesul-verbal.

(3) Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se
va preda debitorului sau, dupa caz, tertului detinator si
administratorului-sechestru, acesta din urma semnand cu
mentiunea de primire a bunurilor in pastrare. Daca aceste
persoane nu sunt prezente ori refuza sa primeasca un
exemplar al procesului-verbal, se va proceda potrivit
dispozitiilor privitoare la comunicarea si inmanarea
citatiilor.
Indisponibilizarea
bunurilor
sechestrate
Art. 744. – Din momentul sechestrarii bunurilor, debitorul
nu mai poate dispune de ele pe timpul cat dureaza
executarea, sub sanctiunea unei amenzi judiciare de la
2.000 lei la 10.000 lei, daca fapta nu constituie
infractiune. Dispozitiile art. 189-191 sunt aplicabile.
Art. 745. – (1) Bunurile sechestrate se lasa, cu acordul "154/247"

Pastrarea bunurilor
sechestrate
creditorului, in depozitul debitorului sau al tertului
detinator ori pot fi luate in depozit de creditor, daca
debitorul nu se opune.

(2) Daca exista pericolul ca debitorul sau tertul detinator
sa instraineze, sa substituie ori sa deterioreze bunurile
sechestrate, executorul judecatoresc va proceda la
sigilarea sau la ridicarea lor.

(3) Daca debitorul sau tertul detinator refuza sa primeasca
in depozit bunurile sau nu este prezent la aplicarea
sechestrului, precum si in cazul ridicarii bunurilor,
executorul judecatoresc da in pastrare bunurile sechestrate
unui administrator-sechestru, numit cu precadere dintre
persoanele desemnate de creditor. Administratorul-sechestru
trebuie sa fie major si indeobste cunoscut ca fiind
solvabil. El poate fi obligat de instanta, la cererea
creditorului sau a executorului, si la darea unei cautiuni.
Sotul, rudele sau afinii debitorului, pana la al patrulea
grad inclusiv, ori persoanele aflate in serviciul lui nu
vor putea fi desemnati administratori-sechestru decat cu
acordul creditorului.

(4) Sumele in lei sau in valuta, titlurile de valoare,
obiectele din metale pretioase si pietrele pretioase se
ridica si se predau de executor, pe baza de proces-verbal,
in depozitul unor institutii de credit sau al unei alte
entitati autorizate in acest scop.

(5) Obiectele de arta, colectiile de valoare, obiectele de
muzeu si altele asemenea se ridica si se predau de
executor, pe baza de proces-verbal, in depozitul muzeelor
sau al unei alte entitati autorizate pentru depozitarea
acestora.

(6) Daca entitatile aratate la alin. (4) si (5) refuza sa
ia in depozit bunurile sechestrate, se aplica dispozitiile
alin. (1)-(3).

(7) In toate cazurile, executorul judecatoresc pastreaza
dovada depunerii valorilor respective, iar in cazul
titlurilor de valoare, cum sunt actiunile sau obligatiunile
nominative ori la purtator, va sesiza de indata instanta de
executare pentru a lua masurile necesare pentru conservarea
si administrarea titlurilor si numirea, daca este cazul, a
unui curator special, care sa exercite drepturile aferente
acestora.

(8) In cazul titlurilor de credit transmisibile prin gir,
executorul va face mentiune pe titluri despre aplicarea
sechestrului, cu precizarea datei cand a fost facuta
mentiunea. Dupa facerea mentiunii, titlurile sechestrate nu
vor mai putea fi girate, iar debitorul mentionat in titlul
de credit nu se va mai putea libera valabil decat
consemnand suma la entitatea prevazuta de lege si depunand
recipisa la executor.

(9) Sechestrarea titlurilor nominative se va notifica
societatii sau institutiei emitente, precum si societatii
ori altei persoane careia i-au fost date in pastrare sau
administrare, spre a se face mentiune despre sechestru in
registrul respectiv.
Stramutarea
bunurilor
sechestrate
Art. 746. – Nici administratorul-sechestru, nici debitorul
sau tertul detinator nu vor putea transporta bunurile
sechestrate din locul unde au fost autorizati sa le
pastreze, decat cu incuviintarea executorului judecatoresc.
In acest din urma caz, cheltuielile de transport vor fi
avansate de partea interesata.
Remuneratia
administratorului-
Art. 747. – (1) In cazul in care administrator-sechestru
este o alta persoana decat debitorul sau tertul detinator,
acesta va avea dreptul la o remuneratie, ce se va fixa de
executor, prin incheiere, tinand seama de activitatea
depusa, iar in cazul unitatilor specializate, de tarifele "155/247"

administratorului-
sechestru
sau preturile practicate de acestea pentru servicii
similare. Remuneratia si cheltuielile administratorului-
sechestru vor putea fi platite cu anticipatie de catre
creditorul urmaritor care le va prelua cu precadere din
pretul bunurilor urmarite.

(2) Incheierea prin care este fixata remuneratia
administratorului-sechestru se da cu citarea partilor.
Raspunderea
administratorului-
sechestru
Art. 748. – Administratorul-sechestru, precum si orice alte
persoane insarcinate cu paza bunurilor sechestrate vor
raspunde pentru orice paguba adusa creditorului sau
debitorului din cauza neglijentei lor si vor fi inlocuiti,
potrivit dispozitiilor referitoare la numirea
administratorilor-sechestru, putand fi condamnati, daca
este cazul, si la pedepsele prevazute de legea penala.
Liberarea tertului
detinator
Art. 749. – (1) Tertul detinator se va putea libera, in
cursul sechestrului, de bunurile debitorului urmarit, daca
obligatia lui de restituire este ajunsa la scadenta.

(2) In acest scop, el va putea cere executorului
judecatoresc incuviintarea de a depune bunurile sechestrate
la el, in mainile unei alte persoane. Executorul se va
pronunta de urgenta, prin incheiere, data cu citarea
tertului detinator, a debitorului si a creditorului
urmaritor, asupra persoanei careia bunurile urmeaza sa fie
incredintate. Creditorul urmaritor si debitorul vor putea
conveni ca ele sa fie incredintate chiar debitorului.

(3) Daca creditorul urmaritor si debitorul nu vor cadea de
acord, executorul va incredinta bunurile sechestrate unei
persoane desemnate de creditor.

(4) Incredintarea bunurilor in mainile persoanei acceptate
sau desemnate, potrivit alin. (2) si (3), va fi constatata
printr-un proces-verbal semnat de executor si de
administrator-sechestru.
Oprirea urmaririi
Art. 750. – (1) Debitorul va putea impiedica aplicarea
sechestrului sau, dupa caz, va putea obtine ridicarea lui
numai daca:

1. plateste creanta, inclusiv accesoriile si cheltuielile
de executare, in mainile creditorului sau reprezentantului
sau avand procura speciala. Dispozitiile art. 702 sunt
aplicabile;

2. face depunerea cu afectatiunea speciala prevazuta la
art. 720 alin. (1) si preda executorului recipisa de
consemnare. In acest caz, executorul judecatoresc va
elibera debitorului o dovada de primire a recipisei, va
incheia un proces-verbal in care va face aceasta constatare
si, daca debitorul nu a facut si contestatie in conditiile
alin. (2), va opri urmarirea sau, dupa caz, va dispune
ridicarea sechestrului. In caz contrar, daca debitorul a
facut contestatie, executorul va depune de indata procesul-
verbal constatator odata cu recipisa, la instanta de
executare, care se va pronunta de urgenta, potrivit
dispozitiilor art. 716. Pana la solutionarea contestatiei,
urmarirea este suspendata de drept.

(2) In cazul prevazut la alin. (1) pct. 2, daca debitorul
face contestatie si se opune eliberarii sumei consemnate,
el o va putea depune chiar in mana executorului, odata cu
recipisa de consemnare a sumei, sub luare de dovada, sau o
va putea introduce direct la instanta competenta, in termen
de 5 zile de la data procesului-verbal intocmit de
executor, caz in care o copie de pe contestatie va fi
inmanata si executorului.

(3) Contestatia se va face cu respectarea conditiilor de
forma prevazute la art. 715.
(4) Daca termenul prevazut la alin. (2) a expirat fara ca
debitorul sa fi depus ori introdus contestatie, depunerea "156/247"

cu afectatiune speciala se va socoti drept plata facuta
creditorului, iar acesta va putea sa ridice suma
consemnata, in temeiul unei incheieri a executorului
judecatoresc date de urgenta, cu citarea partilor.
Continuarea
urmaririi
Art. 751. – (1) In orice alte cazuri decat cele prevazute
la art. 750, debitorul sau o alta persoana interesata nu
poate opri vanzarea bunurilor sechestrate, dar poate
contesta executarea, potrivit dispozitiilor art. 711 si
urmatoarele.

(2) Tertul care contesta executarea nu va putea dovedi cu
martori dreptul sau de proprietate asupra bunurilor mobile
sechestrate in locuinta sau intreprinderea debitorului
urmarit, in afara de cazul cand, fata de profesia sau
comertul contestatorului ori debitorului, o asemenea dovada
devine admisibila.

(3) Sotul contestator care locuieste cu sotul debitor si
care nu exercita o profesie si nici nu exploateaza o
intreprindere nu va putea dovedi dreptul sau de proprietate
asupra bunurilor mobile sechestrate decat cu conventia
matrimoniala sau cu alte inscrisuri cu data certa, din care
sa rezulte ca acestea i-au apartinut si inainte de
casatorie ori ca le-a dobandit ulterior prin donatie sau
mostenire ori, daca la data dobandirii avea bunuri proprii,
ca le-a dobandit prin cumparare ori in alt mod. Aceasta
dispozitie nu se aplica insa in privinta bunurilor care, in
mod vadit sau prin destinatia lor, apartin sotului
debitorului urmarit.
§ 2. Valorificarea bunurilor sechestrate
Modalitati de
valorificare
Art. 752. – (1) Daca in termen de 15 zile de la aplicarea
sechestrului nu au fost platite suma datorata, toate
accesoriile si cheltuielile de executare, executorul
judecatoresc va proceda la valorificarea bunurilor
sechestrate prin vanzare la licitatie publica, vanzare
directa sau prin alte modalitati admise de lege.

(2) Cu toate acestea, vanzarea se va putea face de indata
ce bunurile au fost sechestrate, daca acestea sunt supuse
pieirii, degradarii, alterarii sau deprecierii ori daca
pastrarea lor ar prilejui cheltuieli disproportionat de
mari in raport cu valoarea lor.
Vanzarea amiabila
Art. 753. – (1) Executorul judecatoresc, cu acordul
creditorului, poate sa ii incuviinteze debitorului sa
procedeze el insusi la valorificarea bunurilor sechestrate.
In acest caz, debitorul este obligat sa il informeze in
scris pe executor despre ofertele primite, indicand, dupa
caz, numele sau denumirea si adresa potentialului
cumparator, precum si termenul in care acesta din urma se
angajeaza sa consemneze pretul propus.

(2) Daca pana la implinirea termenului prevazut la alin.
(1) tertul cumparator nu consemneaza pretul oferit la
dispozitia executorului judecatoresc, se va fixa termen
pentru vanzare la licitatie publica, potrivit art. 758.
Vanzarea directa
Art. 754. – (1) Executorul judecatoresc poate, de asemenea,
proceda, cu acordul ambelor parti, la valorificarea
bunurilor urmarite prin vanzare directa cumparatorului care
ofera cel putin pretul stabilit potrivit art. 757.

(2) Termenul pentru vanzarea directa va fi stabilit prin
acordul partilor. Debitorul si creditorul vor fi
instiintati despre ziua, ora si locul vanzarii, precum si
despre oferta de pret depusa de potentialul cumparator.

(3) La data vanzarii, executorul va intocmi procesul-verbal
prevazut la art. 772, dispozitiile acestui articol fiind
aplicabile in mod corespunzator. Daca vreuna dintre parti
lipseste la efectuarea vanzarii, executorul ii va comunica
o copie certificata de pe procesul-verbal privind vanzarea. "157/247"

Vanzarea silita
Art. 755. – In lipsa acordului partilor sau daca vanzarea
directa ori amiabila nu se realizeaza, executorul
judecatoresc va proceda la vanzarea prin licitatie publica
a bunurilor sechestrate.
Vanzarea titlurilor
de valoare si a
unor bunuri cu
regim de circulatie
special
Art. 756. – (1) Titlurile de credit si orice alte valori
sau marfuri negociabile la bursele de valori, bursele de
marfuri ori pe alte piete se vor putea vinde prin
intermediul bursei celei mai apropiate, respectiv prin
sistemul alternativ de tranzactionare, cu formele si
conditiile prevazute de legea speciala.

(2) Obiectele din metale pretioase si pietrele pretioase,
mijloacele de plata straine si alte titluri de valoare
decat cele aratate la alin. (1) vor fi valorificate, in
conditiile legii, prin entitati autorizate, dupa caz, iar
obiectele de arta, colectiile de valoare si obiectele de
muzeu, prin organele si in conditiile prevazute de lege.
Sumele obtinute din vanzare se vor consemna la entitatea
indicata de executorul judecatoresc.

(3) Vanzarea actiunilor la societatile inchise si a
partilor sociale se face in mod amiabil, potrivit art. 753,
iar in lipsa, de catre executor, prin licitatie publica,
daca legea nu prevede un sistem special privind circulatia
acestora.

(4) Daca vanzarea bunurilor prevazute la alin. (3) se face
de catre executor sau de catre un agent specializat, acesta
va intocmi un caiet de sarcini care, in afara altor
mentiuni prevazute de lege, va cuprinde, sub sanctiunea
nulitatii vanzarii, actul constitutiv al societatii,
numarul si felul actiunilor sau partilor sociale supuse
vanzarii, garantiile constituite asupra lor, clauzele
speciale privind vanzarea sau cesiunea acestora si
drepturile de preferinta acordate asociatilor, situatia
financiara anuala pe ultimele doua exercitii financiare,
precum si orice documente necesare pentru aprecierea
consistentei si valorii drepturilor societare aferente
actiunilor sau partilor sociale scoase la vanzare.

(5) Caietul de sarcini va fi comunicat debitorului,
creditorului, societatii emitente si celorlalti asociati,
pentru a formula eventuale obiectiuni, in termen de 5 zile
de la comunicare, sub sanctiunea decaderii. Executorul
judecatoresc va solutiona obiectiunile, prin incheiere
executorie, data cu citarea partilor. Daca nu se formuleaza
obiectiuni sau acestea sunt respinse, iar incheierea nu
este atacata de catre cei interesati, urmarirea va
continua, potrivit legii.

(6) Regulile speciale privind vanzarea titlurilor de
valoare prevazute in prezentul articol raman aplicabile.
§ 3. Vanzarea la licitatie publica
Evaluarea bunurilor
sechestrate
Art. 757. – (1) Cu ocazia aplicarii sechestrului,
executorul judecatoresc este obligat sa identifice si sa
evalueze bunurile sechestrate, in afara de cazurile in care
aceasta nu este cu putinta. Bunurile vor fi evaluate la
valoarea lor de circulatie, raportata la preturile medii de
piata din localitatea respectiva.

(2) Separat de pretul bunurilor se va determina si valoarea
drepturilor reale de folosinta, potrivit criteriilor
aratate la alin. (1), iar daca aceasta nu este cu putinta,
se va apela la un expert.

(3) La cererea partilor interesate sau in cazul in care nu
poate proceda el insusi la evaluare, executorul
judecatoresc va numi un expert care sa fixeze pretul pentru
vanzarea bunurilor sechestrate.

(4) Executorul va dispune ca expertul sa fixeze pretul,
printr-un raport scris, care va fi predat cu cel putin 5
zile inainte de ziua fixata pentru vanzare. "158/247"

(5) Cererea de expertiza va fi facuta de parti, in mod
verbal, la data sechestrarii bunurilor, fiind consemnata in
procesul-verbal de sechestru, sau in scris, in termen de 5
zile de la data comunicarii procesului-verbal de sechestru,
sub sanctiunea decaderii.

(6) Executorul se va pronunta de urgenta, fara citarea
partilor, asupra cererii de expertiza, prin incheiere
executorie, care va cuprinde stabilirea onorariului
provizoriu ce se cuvine expertului si termenul in care
trebuie depus raportul conform alin. (4).

(7) Onorariul provizoriu va fi depus de partea interesata,
sub sanctiunea decaderii, in cel mult 5 zile de la
comunicarea admiterii cererii de expertiza.

(8) Expertul va cita partile. Acestea pot desemna experti
consilieri, dispozitiile art. 330 aplicandu-se in mod
corespunzator.

(9) Daca expertul nu va depune raportul in termenul fixat
ori daca din cauza nerespectarii termenului a cauzat
amanarea vanzarii, la cererea partii interesate, instanta
de executare poate lua impotriva acestuia masurile
prevazute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. d) si la art.
189.
Fixarea termenului
de licitatie
Art. 758. – (1) Daca valorificarea bunurilor urmeaza sa se
faca prin vanzare la licitatie publica, executorul
judecatoresc, in termen de cel mult o zi de la expirarea
termenelor prevazute la art. 752 alin. (1) sau la art. 753,
iar, in cazul bunurilor prevazute la art. 752 alin. (2), de
la data procesului-verbal de sechestru, va fixa, prin
incheiere definitiva, ziua, ora si locul licitatiei.

(2) Vanzarea nu se va putea face in mai putin de doua
saptamani, nici in mai mult de 4 saptamani de la data
expirarii termenelor prevazute la art. 752 alin. (1) sau
art. 753, iar, in cazul bunurilor prevazute la art. 752
alin. (2), de la data procesului-verbal de sechestru.

(3) Termenul se va putea scurta sau prelungi, daca atat
creditorul, cat si debitorul o vor cere.
Locul licitatiei
Art. 759. – (1) Vanzarea la licitatie se va face la locul
unde se afla bunurile sechestrate sau, daca exista motive
temeinice, in alt loc.

(2) In cazul cand in localitate exista targuri oficiale
recunoscute si tinute in mod obisnuit cel putin o data pe
saptamana, vanzarea vitelor se va face obligatoriu in acele
targuri, in zilele si orele de targ, chiar daca targurile
ar cadea in zilele nelucratoare sau de sarbatoare legala,
fara a fi necesara incuviintarea instantei de executare.

(3) De asemenea, daca in localitate exista burse de marfuri
sau cereale, toate marfurile sau cerealele care sunt cotate
la aceste burse se vor vinde, la cererea creditorului sau a
debitorului, prin intermediul lor.
Instiintarea
partilor si a altor
persoane interesate
Art. 760. – (1) Executorul judecatoresc ii va instiinta pe
creditor, debitor, tertul detinator al bunurilor
sechestrate, precum si pe orice persoana care are un drept
in legatura cu aceste bunuri despre ziua, ora si locul
vanzarii la licitatie, potrivit dispozitiilor privitoare la
comunicarea si inmanarea citatiilor, cu cel putin 48 de ore
inainte de termenul fixat pentru vanzare.

(2) Daca se vand titluri de valoare care nu sunt negociate
la bursa de valori sau intr-un sistem alternativ de
tranzactionare, in conditiile art. 756 alin. (3), vor fi
instiintati societatea emitenta a titlului sau tertul
caruia acestea i-au fost incredintate spre pastrare ori
administrare, precum si ceilalti asociati ori mostenitorii
acestora, daca au drepturi de preferinta la vanzare.
Art. 761. – (1) Executorul judecatoresc va intocmi "159/247"

Publicitatea
vanzarii
anunturile de vanzare, pe care le va afisa cu cel putin 5
zile inainte de tinerea licitatiei la locul licitatiei, la
sediul executorului judecatoresc, al primariei de la locul
vanzarii bunurilor si al instantei de executare, precum si
in alte locuri publice, unde conducatorii acestora au
obligatia crearii conditiilor necesare afisarii
publicatiilor de vanzare, fara a impune taxe sau
contraprestatii. De asemenea, executorul judecatoresc va
intocmi si publicatii de vanzare pe care le va aduce la
cunostinta publicului prin unul dintre ziarele locale sau,
in lipsa, dintre cele de circulatie nationala, prin ziare,
reviste sau alte publicatii existente ce sunt destinate
comercializarii unor bunuri de natura celor scoase la
vanzare, precum si pe pagini de internet deschise in
acelasi scop.

(2) Publicatiile si anunturile de vanzare vor cuprinde:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b) numarul dosarului de executare;

c) numele executorului judecatoresc;

d) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea
si sediul debitorului si creditorului;

e) ziua, ora si locul licitatiei;

f) indicarea si descrierea sumara a bunurilor ce vor fi
vandute la licitatie publica, cu aratarea pentru fiecare a
pretului de incepere a licitatiei, care este pretul
prevazut in procesul-verbal de sechestru sau, dupa caz, cel
stabilit prin expertiza; in cazul titlurilor de valoare
nenegociabile, se va indica si locul de la care poate fi
procurat, pe cheltuiala solicitantului, caietul de sarcini
prevazut la art. 756 alin. (4);

g) mentiunea, daca va fi cazul, ca bunurile se vand grevate
de drepturile reale de folosinta, dobandite ulterior
inscrierii vreunei ipoteci si ca, in cazul in care
creantele creditorilor urmaritori nu ar fi acoperite la
prima licitatie, se va proceda, in aceeasi zi, la o noua
licitatie pentru vanzarea bunurilor libere de acele
drepturi. Pretul de la care vor incepe aceste licitatii va
fi cel prevazut la art. 768 alin. (6) si (7);

h) somatia pentru toti cei care pretind vreun drept asupra
bunului sa il anunte executorului inainte de data stabilita
pentru vanzare, in termenele si sub sanctiunile prevazute
de lege;

i) invitatia catre toti cei care vor sa cumpere bunul sa se
prezinte la termenul de vanzare, la locul fixat in acest
scop si pana la acel termen sa prezinte oferte de
cumparare;

j) locul si data afisarii, in cazul anunturilor de vanzare;

k) semnatura si stampila executorului judecatoresc, in
cazul anunturilor de vanzare.

(3) Indeplinirea acestor formalitati se va constata prin
procese-verbale incheiate de executorul judecatoresc.

(4) Cheltuielile de afisare si publicare vor fi avansate de
catre creditorul urmaritor, care le va prelua din pretul
bunurilor urmarite.

(5) In cazul nerespectarii dispozitiilor prezentului
articol, la cererea partii interesate, instanta de
executare poate lua impotriva executorului judecatoresc
masurile prevazute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. h) si
la art. 189.

(6) Mentiunile de la alin. (2) lit. a) si c)-k) sunt
prevazute sub sanctiunea nulitatii.

(7) Cate un exemplar din publicatia de vanzare se va "160/247"

comunica persoanelor prevazute la art. 760 alin. (1).

(8) In cazul in care se urmaresc bunurile mobile ale unui
minor sau ale unei persoane puse sub interdictie
judecatoreasca, dispozitiile art. 839 alin. (2) sunt
aplicabile.
Restrangerea
formalitatilor de
publicitate
Art. 762. – (1) Prin exceptie de la dispozitiile art. 761,
in cazul in care executarea se face in temeiul unui titlu
executoriu privitor la o creanta a carei valoare nu
depaseste 5.000 lei sau atunci cand bunurile sunt supuse
pieirii, degradarii, alterarii ori deprecierii, oricare ar
fi valoarea titlului executoriu, executorul judecatoresc va
putea sa restranga formalitatile de publicitate numai la
afisare si sa scurteze atat termenul de instiintare a
debitorului si a tertului detinator, cat si termenul de
afisare, in masura in care aceasta ar fi suficienta pentru
instiintarea celor interesati.

(2) Creditorul, debitorul si tertul detinator vor putea fi
incunostintati prin telegrama, telefax sau prin alte
mijloace care asigura transmiterea textului actului si
confirmarea primirii lui.
Refacerea
formalitatilor de
publicitate
Art. 763. – (1) Daca din orice cauza vanzarea se amana,
incunostintarea celor interesati si formalitatile de
publicitate se vor indeplini si pentru noul termen, care nu
va putea fi mai scurt de o saptamana si nici mai lung de
doua saptamani.

(2) Daca vanzarea nu se poate termina in aceeasi zi, ea va
continua in ziua urmatoare, iar executorul judecatoresc va
aduce verbal la cunostinta celor prezenti, in afara de
cazul in care ambele parti sunt de acord cu amanarea
licitatiei. In acest din urma caz, costul formalitatilor de
publicitate va fi suportat in mod egal de ambele parti,
dispozitiile art. 761 alin. (4) fiind aplicabile in mod
corespunzator.
Pregatirea
licitatiei
Art. 764. – (1) In ziua fixata pentru vanzare, executorul
judecatoresc se va duce la locul unde se afla bunurile
sechestrate, va ridica sigiliile sau va primi bunurile de
la persoana careia i-au fost incredintate, eliberandu-i
chitanta de primire.

(2) Executorul va verifica, dupa procesul-verbal de
sechestru, numarul si starea bunurilor si va constata toate
acestea, precum si lipsurile gasite, in procesul-verbal de
licitatie.

(3) Daca vanzarea se va face in alt loc decat acela unde se
gasesc bunurile ce urmeaza sa fie vandute, ele vor fi duse
in acel loc, pe cheltuiala creditorului, in conditiile art.
761 alin. (4).
Amanarea licitatiei
Art. 765. – (1) La cererea partii interesate facuta, sub
sanctiunea decaderii, inainte de inceperea licitatiei,
executorul judecatoresc va amana vanzarea in cazul
nerespectarii termenelor de instiintare a creditorului,
debitorului sau tertului detinator ori, dupa caz, a
termenelor de afisare sau publicare a vanzarii. La acest
termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data
fixata pentru prima vanzare, se vor reface formalitatile de
publicitate incalcate, cu respectarea dispozitiilor art.
761.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile la vanzarea
bunurilor supuse pieirii, degradarii, alterarii sau
deprecierii, caz in care partea interesata va putea
solicita numai luarea masurilor prevazute de art. 762.
Participantii la
licitatie
Art. 766. – (1) Poate participa la licitatie orice persoana
care are capacitate deplina de exercitiu, precum si
capacitatea de a dobandi bunurile scoase la licitatie.

(2) Debitorul urmarit nu va putea fi adjudecatar, nici "161/247"

personal, nici prin persoana interpusa.

(3) Creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot, nici
personal, nici prin persoane interpuse, sa adjudece
bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 75% din
pretul stabilit potrivit art. 757 alin. (1) sau (3).
Garantia de
participare
Art. 767. – (1) Participantii la licitatie trebuie sa
consemneze, cel mai tarziu pana la inceperea licitatiei, la
dispozitia executorului judecatoresc, cel putin 10% din
pretul de incepere a licitatiei pentru bunurile pe care
intentioneaza sa le cumpere.

(2) Creditorii urmaritori sau intervenienti nu
sunt obligati, daca au rang util de preferinta,
sa depuna garantia prevazuta la alin. (1),
decat pentru a acoperi, daca este cazul,
diferenta dintre valoarea garantiei si propria
creanta.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(3) Daca in localitatea unde are loc licitatia nu
functioneaza nicio unitate dintre cele prevazute de lege
pentru a face astfel de operatiuni sau daca licitatia se
desfasoara in locuri izolate, garantia poate fi depusa si
la executorul judecatoresc, pe baza de chitanta de primire,
facanduse mentiune despre aceasta in procesul-verbal de
licitatie.
Efectuarea
licitatiei
Art. 768. – (1) Vanzarea la licitatie se va face in mod
public de catre executorul judecatoresc, care va oferi
bunurile spre vanzare prin 3 strigari succesive.

(2) Pretul de la care incepe licitatia este cel prevazut in
publicatii sau anunturi, potrivit art. 761 alin. (2).

(3) In raport cu natura sau cu destinatia lor, bunurile se
vor vinde fiecare in parte sau mai multe impreuna, tinandu-
se seama in toate cazurile ca prin modul de vanzare acestea
sa nu se deprecieze.

(4) In cazul cand de la debitor s-au ridicat si sume de
bani, vanzarea celorlalte bunuri nu se va putea face decat
in masura in care acele sume nu acopera creanta
creditorului urmaritor si accesoriile acesteia, impreuna cu
cheltuielile de executare.

(5) Bunul se adjudeca celui care, dupa 3 strigari
succesive, facute la intervale de timp care sa permita
optiuni si supralicitari, ofera pretul cel mai mare, iar
atunci cand exista un singur concurent, acesta a oferit
pretul de incepere a licitatiei.

(6) Daca bunul este grevat de vreun drept real de
folosinta, dobandit ulterior inscrierii vreunei ipoteci, la
primul termen de vanzare strigarile vor incepe de la pretul
cel mai mare oferit sau, in lipsa, de la cel fixat in
publicatie, diminuat cu valoarea acestor drepturi socotita
potrivit art. 757 alin. (2).

(7) Daca din cauza existentei drepturilor aratate la alin.
(6) nu s-a putut obtine un pret suficient pentru acoperirea
creantelor ipotecare inscrise anterior, executorul
judecatoresc va relua in aceeasi zi licitatia pentru
vanzarea bunului liber de acele drepturi; in acest caz,
strigarile vor incepe de la pretul mentionat in publicatia
de vanzare, fara scaderea aratata la alin. (6).

(8) Daca nu se obtine pretul de incepere a licitatiei, la
acelasi termen bunul va fi din nou scos la vanzare, caz in
care licitatia va incepe de la pretul de 75% din cel
prevazut in publicatii sau anunturi, iar bunul va fi vandut
celui care va oferi pretul cel mai mare. "162/247"

(9) Daca nu se ofera nici pretul minim prevazut la alin.
(8), licitatia se va amana la un alt termen, pentru care se
vor indeplini din nou formalitatile de publicitate
prevazute de art. 761. La acest termen, care nu poate fi
mai lung de 20 de zile de la data primei licitatii,
licitatia va incepe de la 50% din pretul initial prevazut
in publicatii sau anunturi. Daca nu se va obtine nici acest
pret, bunurile vor fi vandute, la acelasi termen, la cel
mai mare pret oferit, chiar si atunci cand la licitatie s-a
prezentat un singur ofertant.

(10) In toate cazurile, la pret egal, va fi preferat cel
care are un drept de preemptiune asupra bunului urmarit.

(11) Dispozitiile alin. (8) si (9) nu sunt aplicabile la
vanzarea bunurilor supuse pieirii, degradarii, alterarii
sau deprecierii. In aceste cazuri, vanzarea se va face la
orice pret si oricare ar fi numarul concurentilor, chiar la
primul termen.

(12) Executorul va tine o lista cu bunurile vandute si
pretul cu care s-au vandut.
Stingerea dreptului
de preemptiune
Art. 769. – Titularul unui drept de preemptiune care nu a
participat la licitatie nu va mai putea sa isi exercite
dreptul dupa adjudecarea bunului.
Depunerea si
consemnarea
pretului
Art. 770. – (1) Dupa adjudecarea bunului, adjudecatarul
este obligat sa depuna de indata intregul pret, in numerar
ori cu ordin de plata sau orice alt instrument legal de
plata; la cererea sa, acceptata de creditor sau de
reprezentantul sau, pretul se va putea depune si ulterior,
in cel mult 5 zile de la data licitatiei.

(2) In cazul in care adjudecatar este insusi creditorul
urmaritor si nu participa alti creditori la urmarire sau,
desi participa, acestia se afla intr-un rang de preferinta
inferior creditorului adjudecatar, el va putea depune in
contul pretului creanta sa, in tot sau in parte. Daca
pretul bunului este mai mare decat valoarea creantei,
creditorul va putea depune in contul pretului creanta sa
numai daca depune, de indata sau in cel mult 5 zile de la
data licitatiei, diferenta dintre pretul de adjudecare si
valoarea creantei.

(3) Daca pretul sau, dupa caz, diferenta de pret nu se va
depune potrivit alin. (1) sau (2), se va relua licitatia
ori, dupa caz, o alta modalitate de valorificare a bunului,
la acelasi termen sau la un alt termen, pentru care se vor
implini formalitatile de publicitate prevazute de art. 761,
iar primul adjudecatar va fi raspunzator atat de scaderea
pretului obtinut la a doua vanzare, cat si de cheltuielile
facute pentru aceasta; aceste sume se vor stabili de catre
executorul judecatoresc prin proces-verbal care constituie
titlu executoriu si se vor retine cu precadere din suma
depusa conform art. 767.

(4) Executorul judecatoresc va consemna de indata sumele de
bani incasate, pastrand dovada consemnarii. Despre aceasta
el va face mentiune si in procesul-verbal de licitatie.
Inchiderea
licitatiei
Art. 771. – (1) Licitatia se va inchide de indata ce din
sumele obtinute se pot acoperi toate creantele ce se
urmaresc, precum si toate cheltuielile de executare.

(2) Executorul judecatoresc va declara inchisa licitatia si
in cazul in care in timpul acesteia survine vreuna dintre
situatiile prevazute la art. 702 sau, dupa caz, la art.
750.
Procesul-verbal de
licitatie
Art. 772. – (1) Dupa inchiderea licitatiei, executorul
judecatoresc va intocmi un proces-verbal despre
desfasurarea si rezultatul acesteia. Acest proces-verbal va
cuprinde, in afara datelor si mentiunilor prevazute la art.
678, sub sanctiunea nulitatii: "163/247"

a) aratarea locului, datei si orei cand licitatia a inceput
si s-a terminat;

b) indicarea procesului-verbal de sechestru si constatarile
prevazute la art. 764 alin. (2);

c) aratarea bunurilor vandute, pretul rezultat din vanzarea
lor, precum si numele sau denumirea fiecarui adjudecatar.

(2) Procesul-verbal va fi semnat de executor, de debitor si
de creditorul urmaritor, daca au fost de fata, precum si de
adjudecatar. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate
sau refuza sa semneze, se va face mentiune despre aceasta
in procesul-verbal.

(3) Lista prevazuta la art. 768 alin. (12) si raportul de
expertiza, daca va fi cazul, se anexeaza la procesul-verbal
si se pastreaza impreuna cu procesul-verbal de licitatie la
dosarul de executare.
Eliberarea titlului
de proprietate
Art. 773. – (1) Executorul judecatoresc ii va elibera, sub
semnatura sa, fiecarui adjudecatar in parte un certificat
de adjudecare, care va cuprinde data si locul licitatiei,
numele adjudecatarului, indicarea bunului adjudecat si,
dupa caz, a pretului platit sau care urmeaza sa fie platit.

(2) Certificatul eliberat fiecarui adjudecatar constituie
dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor vandute;
in cazul titlurilor de valoare nominative, adjudecatarul va
putea obtine transferul acestora pe numele sau, in temeiul
certificatului de adjudecare. Daca emitentul titlurilor
refuza in mod nejustificat transferul, instanta de
executare, la cererea adjudecatarului, va da o incheiere
care va constata transferul intervenit si care va servi
adjudecatarului la efectuarea inregistrarilor prevazute de
lege. Totodata, prin aceeasi hotarare, instanta va dispune
obligarea emitentului la plata unei amenzi judiciare de la
1.000 lei la 7.000 lei, precum si obligarea sa, la cererea
partii interesate, la plata de despagubiri pentru paguba
astfel cauzata.

(3) In toate cazurile, predarea bunului se va face dupa
achitarea integrala a pretului; pana la predare, debitorul
suporta riscul pieirii bunului adjudecat.

(4) Dupa predare, executorul va dispune, din oficiu, daca
este cazul, radierea din registrele de publicitate a
drepturilor si sarcinilor stinse prin adjudecare care
grevau anterior bunul adjudecat.
Efectele
adjudecarii
Art. 774. – Prin adjudecare, cumparatorul devine, de la
data predarii, proprietarul bunului adjudecat, liber de
orice sarcini, care se stramuta de drept asupra pretului
platit, in afara de cazul in care adjudecatarul ar fi de
acord sa fie mentinute sau vanzarea s-a facut in conditiile
art. 768 alin. (6).
Vicii ascunse
Art. 775. – In cazul vanzarii silite la licitatie publica
nu exista garantie contra viciilor ascunse ale bunului
vandut.
Inadmisibilitatea
desfiintarii
vanzarii. Exceptii
Art. 776. – (1) In cazul vanzarilor la licitatie publica
facute in conditiile prezentei sectiuni nu este admisibila
nicio cerere de desfiintare a vanzarii impotriva tertului
adjudecatar care a platit pretul, in afara de cazul in care
a existat frauda din partea acestuia. Asemenea cerere nu
poate fi facuta decat pe cale de actiune principala.

(2) Cand adjudecatar a fost creditorul, vanzarea va putea
fi desfiintata daca exista temei de nulitate, potrivit
dreptului comun.
Mentinerea sau
incetarea unor
contracte
Art. 777. – (1) Locatiunile si celelalte acte juridice
privitoare la bunul adjudecat raman in fiinta sau, dupa
caz, inceteaza potrivit legii. In toate cazurile,
adjudecatarul nu este tinut sa respecte locatiunea sau un
alt act juridic atunci cand pretul convenit este mai mic cu "164/247"

o treime fata de pretul pietei ori inferior celui rezultat
din locatiunile sau actele juridice precedente.

(2) Platile facute inainte de scadenta de catre locatar sau
alte persoane interesate nu pot fi opuse adjudecatarului
decat daca sunt inscrise in Arhiva Electronica de Garantii
Reale Mobiliare sau in alte registre publice. Dispozitiile
alin. (1) raman aplicabile.
§ 4. Dispozitii speciale
Preluarea bunului
in contul creantei
Art. 778. – (1) In cazul in care bunul sechestrat nu s-a
putut vinde in conditiile prezentei sectiuni, orice
creditor care, potrivit legii, putea cere executarea silita
asupra bunurilor mobile ale debitorului il poate prelua in
contul creantei sale la pretul stabilit in publicatiile sau
anunturile de vanzare pentru ultimul termen de licitatie.
Daca acest pret este mai mare decat valoarea creantei,
creditorul poate prelua bunul numai daca depune, in
conditiile art. 770 alin. (1), suma de bani ce reprezinta
diferenta dintre pret si valoarea creantei.

(2) Daca mai multi creditori vor sa preia bunul in
conditiile alin. (1), acesta va fi atribuit potrivit
ordinii de preferinta stabilite la art. 864 si 866. In
cazul creditorilor de rang egal, acestia vor prelua bunul
in coproprietate proportional cu valoarea creantei
fiecaruia.
Restituirea sau
predarea unor
bunuri
Art. 779. – (1) Bunurile sechestrate care nu au putut fi
valorificate in conditiile prezentei sectiuni raman
indisponibilizate cel mult un an de la data aplicarii
sechestrului. In cursul acestui termen, executorul
judecatoresc poate proceda din nou la valorificarea acestor
bunuri; in acest caz, pretul de incepere a licitatiei va fi
fixat, prin incheiere, de catre executorul judecatoresc si
va fi egal cu pretul de incepere de la ultima licitatie
organizata pentru bunul mobil respectiv. Daca nici dupa
expirarea acestui termen bunurile nu pot fi valorificate,
iar creditorul refuza sa le preia in contul creantei, ele
se restituie din oficiu debitorului sau unui reprezentant
al sau.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(2) In cazul in care debitorul caruia ar urma sa i se
restituie bunurile potrivit alin. (1) nu se mai afla la
domiciliul cunoscut si nici nu ar putea fi identificat in
alt loc, iar bunurile respective ar urma sa treaca,
potrivit legii, in proprietatea privata a unitatii
administrativ-teritoriale unde executorul judecatoresc isi
are sediul, acesta le va preda organului competent.

(3) Despre predarea bunurilor prevazute la alin. (2)
executorul judecatoresc va incheia un proces-verbal, ce va
fi semnat de el si de organul caruia i s-a facut predarea.
SECTIUNEA a 3-a
Poprirea
Obiectul popririi
Art. 780. – (1) Sunt supuse urmaririi silite prin poprire
sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile
incorporale urmaribile datorate debitorului ori detinute in
numele sau de o a treia persoana sau pe care aceasta din
urma i le va datora in viitor, in temeiul unor raporturi
juridice existente. De asemenea, in conditiile art. 732
alin. (1), pot fi poprite si bunurile mobile corporale ale
debitorului detinute de un tert in numele sau.

(2) In cazul popririi sumelor de bani din conturile
bancare, pot face obiectul urmaririi silite prin poprire
atat soldul creditor al acestor conturi, cat si incasarile
viitoare, cu respectarea limitelor prevazute la art. 728,
daca este cazul.
(3) Poprirea se poate infiinta si asupra sumelor sau "165/247"

bunurilor mobile incorporale pe care creditorul le
datoreaza debitorului, daca ambele creante sunt certe si
lichide.

(4) Se va putea popri si creanta cu termen ori sub
conditie. In acest caz, poprirea nu va putea fi executata
decat dupa ajungerea la termen ori de la data indeplinirii
conditiei.

(5) Nu sunt supuse executarii silite prin poprire:

a) sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale
prevazute de lege si asupra carora debitorul este lipsit de
dreptul de dispozitie;

b) sumele reprezentand credite nerambursabile ori finantari
primite de la institutii sau organizatii nationale si
internationale pentru derularea unor programe ori proiecte;

c) sumele aferente platii drepturilor salariale viitoare,
pe o perioada de 3 luni de la data infiintarii popririi.
Atunci cand asupra aceluiasi cont sunt infiintate mai multe
popriri, termenul de 3 luni in care se pot efectua plati
aferente drepturilor salariale viitoare se calculeaza o
singura data de la momentul infiintarii primei popriri.
Cererea de poprire.
Competenta
Art. 781. – (1) Poprirea se infiinteaza la cererea
creditorului de catre un executor judecatoresc al carui
birou se afla in circumscriptia curtii de apel unde isi are
domiciliul sau sediul debitorul ori tertul poprit.

(2) In cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau
juridice, competenta apartine executorului judecatoresc al
carui birou se afla in circumscriptia curtii de apel de la
domiciliul sau sediul debitorului ori, dupa caz, de la
sediul principal sau, dupa caz, de la sediile secundare ale
institutiei de credit unde debitorul si-a deschis contul.
Daca debitorul are mai multe conturi deschise, competenta
pentru infiintarea popririi asupra tuturor conturilor
apartine executorului judecatoresc de la oricare dintre
locurile unde acestea au fost deschise.

(3) Dispozitiile art. 651 alin. (4) sunt aplicabile.
Infiintarea
popririi
Art. 782. – (1) Poprirea se infiinteaza fara somatie, in
baza incheierii de incuviintare a executarii, prin adresa
in care se va preciza si titlul executoriu in temeiul
caruia s-a infiintat poprirea, ce va fi comunicata celei
de-a treia persoane aratate la art. 780 alin. (1), impreuna
cu incheierea de incuviintare a executarii. Despre masura
luata va fi instiintat si debitorul, caruia i se va
comunica, in copie, adresa de infiintare a popririi, la
care se vor atasa, in copie certificata, incheierea de
incuviintare a executarii si titlul executoriu, in cazul in
care acestea din urma nu i-au fost anterior comunicate.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(2) In adresa de infiintare a popririi i se va pune in
vedere celei de-a treia persoane, care devine, potrivit
alin. (1), tert poprit, interdictia de a plati debitorului
sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datoreaza
ori pe care i le va datora, declarandu-le poprite in masura
necesara pentru realizarea obligatiei ce se executa silit.

(3) Adresa de infiintare a popririi va cuprinde numele si
domiciliul debitorului persoana fizica ori, pentru
persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si
codul numeric personal sau, dupa caz, codul unic de
inregistrare ori codul de identificare fiscala, daca sunt
cunoscute.

(4) In cazul in care se solicita infiintarea popririi
pentru toate conturile unei persoane fizice sau juridice,
inclusiv pentru conturile subunitatilor fara personalitate
juridica ale acesteia din urma, se vor indica, daca sunt "166/247"

cunoscute, elementele de identificare pentru fiecare cont
in parte, respectiv pentru fiecare subunitate fara
personalitate juridica a debitorului persoana juridica.

(5) In cazul in care adresa de infiintare a popririi se
transmite unei unitati operationale a unei institutii de
credit, poprirea va fi infiintata numai asupra conturilor
pe care debitorul urmarit le are deschise la acea unitate.
Daca debitorul nu are cont deschis la unitatea institutiei
de credit sesizate, aceasta va informa executorul cu
privire la conturile deschise de debitor la alte unitati
operationale.

(6) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si in cazurile
in care poprirea se infiinteaza asupra titlurilor de
valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmaribile ce
se afla in pastrare la unitati specializate.

(7) In cazul in care poprirea a fost infiintata ca masura
de asigurare si nu a fost desfiintata pana la obtinerea
titlului executoriu, se va comunica tertului poprit o copie
certificata de pe titlul executoriu in vederea indeplinirii
obligatiilor prevazute la art. 786. Titlul executoriu va fi
insotit de o adresa care va cuprinde numele si domiciliul
debitorului persoana fizica ori, pentru persoanele
juridice, denumirea si sediul, precum si codul numeric
personal sau, dupa caz, codul unic de inregistrare ori
codul de identificare fiscala, daca sunt cunoscute, numarul
si data adresei in baza careia s-a infiintat poprirea
asiguratorie, numarul dosarului de executare si datele de
identificare a contului in care a fost consemnata suma
poprita asiguratoriu.

(8) Dupa infiintarea popririi, orice alt creditor al
debitorului poprit va putea sa popreasca aceeasi creanta
pana la eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate din
poprire, cu respectarea dispozitiilor art. 786.
Efectul infiintarii
popririi
Art. 783. – (1) Din momentul comunicarii adresei de
infiintare a popririi catre tertul poprit sunt
indisponibilizate toate sumele si bunurile poprite. De la
indisponibilizare si pana la achitarea integrala a
obligatiilor prevazute in titlul executoriu, inclusiv pe
perioada suspendarii urmaririi silite prin poprire, tertul
poprit nu va face nicio alta plata sau alta operatiune care
ar putea diminua bunurile indisponibilizate, daca legea nu
prevede altfel.

(2) Cand se popresc sume cu scadente succesive,
indisponibilizarea se intinde nu numai asupra sumelor
ajunse la scadenta, ci si asupra celor exigibile in viitor.

(3) Indisponibilizarea se intinde si asupra fructelor
civile ale creantei poprite, precum si asupra oricaror alte
accesorii nascute chiar dupa infiintarea popririi.

(4) Prin efectul indisponibilizarii, plata sau cesiunea
creantei poprite nu va fi opozabila creditorului popritor.
De asemenea, nu pot fi opuse creditorului popritor actele
de dispozitie de orice fel facute ulterior infiintarii
popririi de debitorul poprit asupra bunurilor poprite.

(5) Poprirea intrerupe prescriptia nu numai cu privire la
creanta poprita, dar si in ceea ce priveste creanta pentru
acoperirea careia ea a fost infiintata.

(6) Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor
mobile poprite nu va inceta decat daca debitorul
consemneaza, cu afectatiune speciala, toate sumele pentru
acoperirea carora a fost infiintata poprirea, la dispozitia
executorului judecatoresc, in conditiile prevazute la art.
720. Debitorul va inmana recipisa de consemnare
executorului judecatoresc, care il va instiinta de indata
pe tertul poprit.
(7) In cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri si "167/247"

disponibilitati in valuta, institutiile de credit sunt
autorizate sa efectueze convertirea in lei a sumelor in
valuta, fara consimtamantul titularului de cont, la cursul
de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru
ziua respectiva, in vederea consemnarii acestora potrivit
dispozitiilor art. 786.

(8) In cazul in care titlul executoriu cuprinde o obligatie
de plata in valuta, institutiile de credit sunt autorizate
sa efectueze convertirea in valuta indicata in titlul
executoriu a sumelor existente in conturile debitorului,
fie in lei, fie intr-o alta valuta decat aceea in care se
face executarea, fara a fi necesar consimtamantul
titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca
Nationala a Romaniei pentru ziua respectiva.
Publicitatea
popririi
Art. 784. – (1) In cazul cand creanta poprita este
garantata cu ipoteca sau cu alta garantie reala, creditorul
popritor va fi in drept sa ceara, pe baza unei copii
certificate de executorul judecatoresc de pe adresa de
infiintare a popririi, ca poprirea sa fie inscrisa in
cartea funciara sau in alte registre de publicitate, dupa
caz.

(2) Daca garantia ipotecara este aratata in cererea de
poprire, executorul judecatoresc va solicita din oficiu
inscrierea in cartea funciara sau in alte registre de
publicitate, dupa caz.

(3) Radierea acestei inscrieri nu se va putea dispune decat
cu citarea creditorului la cererea caruia aceasta a fost
facuta.

(4) In cazul popririi asupra titlurilor de valoare sau a
altor bunuri mobile incorporale, dispozitiile art. 741 se
aplica in mod corespunzator.
Continuarea
popririi
Art. 785. – (1) Poprirea ramane in fiinta si atunci cand
debitorul isi schimba locul de munca sau este pensionat. In
aceste cazuri, tertul poprit va trimite actele prin care s-
a infiintat poprirea unitatii la care se afla noul loc de
munca al debitorului sau organului de asigurari sociale
competent, care, de la data primirii acestor acte, devine
tert poprit.

(2) Daca debitorul paraseste unitatea fara ca aceasta sa
cunoasca noul loc de munca, ea il va incunostinta pe
creditor despre aceasta imprejurare. Dupa aflarea noului
loc de munca al debitorului, creditorul il va aduce la
cunostinta unitatii de la care debitorul a plecat, pentru a
se proceda potrivit alin. (1).
Obligatiile
tertului poprit
Art. 786. – (1) In termen de 5 zile de la comunicarea
popririi, iar in cazul sumelor de bani datorate in viitor,
de la scadenta acestora, tertul poprit este obligat:

1. sa consemneze suma de bani, daca creanta poprita este
exigibila, sau, dupa caz, sa indisponibilizeze bunurile
mobile incorporale poprite si sa trimita dovada
executorului judecatoresc, in cazul popririi infiintate
pentru realizarea altor creante decat cele aratate la pct.
2;

2. sa plateasca direct creditorului suma retinuta si
cuvenita acestuia, in cazul sumelor datorate cu titlu de
obligatie de intretinere sau de alocatie pentru copii,
precum si in cazul sumelor datorate cu titlu de despagubiri
pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea
integritatii corporale sau a sanatatii. La cererea
creditorului, suma ii va fi trimisa la domiciliul indicat
sau, daca este cazul, la resedinta indicata, cheltuielile
de trimitere fiind in sarcina debitorului.

(2) Daca sunt infiintate mai multe popriri, tertul poprit
va proceda potrivit alin. (1), comunicand, dupa caz,
executorului ori creditorilor aratati la pct. 1 si 2 din "168/247"

acelasi alineat numele si adresa celorlalti creditori,
precum si sumele poprite de fiecare in parte.

(3) Tertul in mainile caruia se afla bunurile mobile
incorporale poprite este supus tuturor indatoririlor si
sanctiunilor prevazute de lege pentru administratorii-
sechestru de bunuri sechestrate.

(4) In cazul cand poprirea s-a facut asupra unor bunuri
mobile incorporale si termenul de restituire este scadent,
tertul poate cere executorului sa le incredinteze unui
administrator-sechestru.

(5) Tertul poprit nu va putea face contestatie impotriva
popririi. El isi va formula apararile in instanta de
validare.
Eliberarea si
distribuirea sumei
consemnate
Art. 787. – (1) Executorul judecatoresc va proceda la
eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, in
conditiile dispozitiilor art. 786 alin. (1) pct. 1 si ale
art. 863 si urmatoarele.

(2) In cazul creditorilor care nu locuiesc sau nu isi au
sediul in localitatea unde functioneaza executorul, sumele
consemnate de tertul poprit vor fi trimise acestora la
adresa indicata in cererea de infiintare a popririi ori vor
fi virate in contul indicat de acestia, pe cheltuiala
debitorului.
Cazul popririlor ce
depasesc cuantumul
sumei urmaribile
Art. 788. – (1) In cazul in care sunt infiintate mai multe
popriri si sumele pentru care s-a dispus infiintarea
popririi depasesc suma urmaribila din veniturile
debitorului, tertul poprit, in termenul prevazut la art.
786 alin. (1), va retine si va consemna suma urmaribila,
instiintandu-i pe executorii judecatoresti care au
infiintat popririle, dispozitiile art. 653 aplicandu-se in
mod corespunzator.

(2) Distribuirea se va face de catre executorul
judecatoresc competent, potrivit dispozitiilor art. 863 si
urmatoarele.
Validarea popririi
Art. 789. – (1) Daca tertul poprit nu isi indeplineste
obligatiile ce ii revin pentru efectuarea popririi,
inclusiv in cazul in care, in loc sa consemneze suma
urmaribila, a liberat-o debitorului poprit, creditorul
urmaritor, debitorul sau executorul judecatoresc, in termen
de cel mult o luna de la data cand tertul poprit trebuia sa
consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza
instanta de executare, in vederea validarii popririi.

(2) In cazul cand asupra aceleiasi sume datorate de tertul
poprit exista mai multe popriri, care nu au fost executate
de catre acesta, validarea lor se va putea judeca printr-o
singura hotarare.

(3) Instanta ii va cita pe creditorul urmaritor si pe cei
intervenienti, daca este cazul, precum si pe debitorul si
tertul poprit si, la termenul fixat pentru judecarea
cererii de validare, va putea dispune administrarea
oricarei probe necesare solutionarii acesteia, care este
admisibila potrivit normelor de drept comun. In instanta de
validare, tertul poprit poate opune creditorului urmaritor
toate exceptiile si mijloacele de aparare pe care le-ar
putea opune debitorului, in masura in care ele se
intemeiaza pe o cauza anterioara popririi.

(4) Daca din probele administrate rezulta ca tertul poprit
ii datoreaza sume de bani debitorului, instanta va da o
hotarare de validare a popririi, prin care il va obliga pe
tertul poprit sa ii plateasca creditorului, in limita
creantei, suma datorata debitorului, iar, in caz contrar,
va hotari desfiintarea popririi.

(5) Poprirea infiintata asupra unei creante cu termen sau
sub conditie va putea fi validata, dar hotararea nu va "169/247"

putea fi executata decat dupa ajungerea creantei la termen
sau, dupa caz, la data indeplinirii conditiei.

(6) Daca sumele sunt datorate periodic, poprirea se
valideaza atat pentru sumele ajunse la scadenta, cat si
pentru cele care vor fi scadente in viitor, in acest ultim
caz validarea producandusi efectele numai la data cand
sumele devin scadente. In cazul popririi sumelor de bani
din conturile bancare, pentru sumele viitoare, instanta va
dispune mentinerea popririi pana la realizarea integrala a
creantei.

(7) Daca poprirea a fost infiintata asupra unor bunuri
mobile incorporale care se aflau, la data infiintarii ei,
in mainile tertului poprit, instanta va hotari vanzarea
lor.

(8) Daca poprirea a fost infiintata asupra unor bunuri
mobile incorporale datorate debitorului, dar care, la data
validarii, nu se mai aflau in posesia tertului, acesta va
fi obligat, prin hotararea de validare, la plata
contravalorii acestor bunuri, caz in care va fi urmarit
direct de catre executorul judecatoresc.

(9) Tertul poprit care, cu rea-credinta, a refuzat sa isi
indeplineasca obligatiile privind efectuarea popririi va
putea fi amendat, prin aceeasi hotarare de validare, cu o
suma cuprinsa intre 2.000 lei si 10.000 lei.
Cai de atac
Art. 790. – Hotararea data cu privire la validarea popririi
este supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la
comunicare.
Efectele validarii
popririi
Art. 791. – (1) Hotararea de validare ramasa definitiva are
efectul unei cesiuni de creanta si constituie titlu
executoriu impotriva tertului poprit, pana la concurenta
sumelor pentru care s-a facut validarea.

(2) Dupa validarea popririi, tertul poprit va proceda, dupa
caz, la consemnarea sau plata prevazuta la art. 786, in
limita sumei determinate expres in hotararea de validare.
In caz de nerespectare a acestor obligatii, executarea
silita se va face impotriva tertului poprit, pe baza
hotararii de validare, in limita sumei ce trebuia
consemnata sau platita.

(3) Creditorul popritor, in masura in care creanta sa nu va
putea fi acoperita prin executarea hotararii de validare,
se va putea intoarce cu alte urmariri silite impotriva
debitorului poprit.

(4) In cazul in care creanta debitorului poprit este
garantata cu ipoteca, dupa ce hotararea de validare a
devenit definitiva, se va intabula in cartea funciara
stramutarea dreptului de ipoteca in favoarea tuturor
creditorilor care au obtinut validarea.
Vanzarea bunurilor
poprite
Art. 792. – Daca poprirea a fost infiintata asupra unor
titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile
incorporale, executorul va proceda la valorificarea lor
potrivit dispozitiilor prevazute pentru urmarirea mobiliara
propriu-zisa, tinand seama si de reglementarile speciale
referitoare la aceste bunuri, precum si la eliberarea sau
distribuirea sumelor obtinute potrivit dispozitiilor art.
863 si urmatoarele.
Desfiintarea
popririi
Art. 793. – (1) Daca dupa infiintarea popririi cauza in
temeiul careia s-a infiintat aceasta a incetat sa mai
existe, executorul judecatoresc, din oficiu sau la cererea
debitorului poprit, va dispune desfiintarea popririi
printr-o adresa catre tertul poprit. Atunci cand poprirea a
fost validata, desfiintarea acesteia se va face de instanta
de executare prin incheiere executorie, data cu citarea
partilor.
(2) Cand creanta debitorului poprit este garantata cu "170/247"

ipoteca, acesta va putea cere, in temeiul acestei adrese
sau, dupa caz, al incheierii ramase definitiva, radierea
notarii popririi sau a intabularii stramutarii dreptului de
ipoteca in cartea funciara.

(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator
in cazul radierii popririi asupra unor creante sau altor
bunuri mobile incorporale, inscrise in alte registre de
publicitate decat cartea funciara.
SECTIUNEA a 4-a
Urmarirea fructelor si a veniturilor imobilelor
§ 1. Urmarirea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini
Obiectul urmaririi
Art. 794. – Fructele neculese si recoltele prinse de
radacini apartinand debitorului nu se pot urmari decat pe
baza de titluri executorii; ele se pot insa sechestra,
potrivit dispozitiilor art. 951 si urmatoarele.
Inceperea si
efectuarea
urmaririi
Art. 795. – Urmarirea fructelor neculese si a recoltelor
prinse de radacini nu se va putea face decat in cele 6
saptamani dinaintea coacerii lor si va fi precedata de o
somatie cu doua zile inaintea urmaririi. Sechestrarea insa
se va putea face in orice timp.
Infiintarea
sechestrului
Art. 796. – (1) Urmarirea acestor fructe se va face prin
mijlocirea unui executor judecatoresc, care va proceda la
sechestrarea acestora si la numirea unui administrator-
sechestru, ales potrivit regulilor aplicabile urmaririi
mobiliare propriu-zise.

(2) Cu acest prilej, executorul va incheia un proces-verbal
semnat de acesta si de persoanele care, potrivit legii, au
asistat la aplicarea sechestrului. Cate un exemplar al
procesului-verbal se va preda creditorului, debitorului si
administratorului-sechestru, iar unul se va lasa la
primaria in raza careia se afla bunurile sechestrate.

(3) De asemenea, executorul va trimite de indata, din
oficiu, un exemplar al procesului-verbal de sechestru,
pentru a fi notata urmarirea in cartea funciara. Prin
efectul acestei notari, urmarirea va fi opozabila tuturor
celor care dobandesc vreun drept asupra imobilului ori
asupra fructelor sau recoltelor sechestrate.

(4) Dispozitiile art. 743-745 se aplica in mod
corespunzator.
Obligatiile
administratorului-
sechestru
Art. 797. – (1) Administratorul-sechestru va avea
indatorirea de a pastra, de a culege si de a depozita
fructele sau recoltele, cheltuielile necesare fiind
avansate de creditorul urmaritor, potrivit art. 761 alin.
(4).

(2) Dispozitiile art. 747 si 748 se vor aplica, prin
asemanare, acestui administrator-sechestru.
Vanzarea fructelor
si recoltelor
Art. 798. – (1) Executorul judecatoresc va hotari, dupa
caz, vanzarea fructelor sau a recoltelor asa cum sunt
prinse de radacini sau dupa ce vor fi culese.

(2) Vanzarea va fi anuntata, cu cel putin 5 zile inainte de
termen, la primaria comunei respective, la domiciliul
debitorului si locul unde se face vanzarea, precum si in
alte locuri publice.

(3) Ea se va face in zilele, la orele si in locul hotarate
de executor, cu preferinta in zilele nelucratoare si in
zilele de targ sau balci, fie la fata locului, fie in targ
sau balci.

(4) Vanzarea se va face prin licitatie publica si, de
preferinta, pe bani gata, in prezenta unui agent al
politiei sau a unui reprezentant al jandarmeriei ori, in
lipsa, a primarului sau a unui delegat al primariei si a
debitorului sau chiar in lipsa acestuia, daca a fost legal
citat. In cazul fructelor sau recoltelor prinse de
radacini, pretul se va putea depune, cu acordul "171/247"

creditorului sau al reprezentantului sau, si ulterior, in
cel mult 5 zile de la data licitatiei. In toate cazurile,
intrarea in posesia bunurilor adjudecate se va face numai
dupa plata integrala a pretului.

(5) Executorul judecatoresc va putea incuviinta ca vanzarea
sa se faca de catre administrator-sechestru, chiar prin
buna invoiala, pe pretul curent, fara ca acesta sa mai fie
tinut de depozitare, in cazurile cand:

1. fructele sau recolta sunt supuse pieirii, degradarii,
alterarii sau deprecierii si vanzarea trebuie facuta de
urgenta;

2. depozitarea nu este cu putinta sau da loc la cheltuieli
disproportionate in raport cu valoarea fructelor sau
recoltelor.

(6) In cazurile prevazute la alin. (5), vanzarea se va face
cu incunostintarea creditorului si a debitorului.

(7) Sumele rezultate din vanzarea facuta de administrator-
sechestru vor fi consemnate de acesta la entitatea
specializata prevazuta de lege, in 24 de ore de la
incasare, iar recipisa de consemnare va fi depusa de indata
la executor, impreuna cu o lista care va fi semnata de
administrator-sechestru si de cumparatori si in care se vor
arata fructele sau recolta vanduta si pretul de vanzare.

(8) Dispozitiile art. 752-779, precum si cele ale art. 863-
886 se aplica in mod corespunzator.
§ 2. Urmarirea veniturilor generale ale imobilelor
Obiectul urmaririi
Art. 799. – (1) Se pot urmari toate veniturile prezente si
viitoare ale imobilelor ce sunt proprietatea debitorului
sau asupra carora el are un drept de uzufruct.

(2) De asemenea, se pot urmari si veniturile debitorului
arendas sau chirias provenite din exploatarea imobilelor
arendate sau inchiriate.

(3) Urmarirea veniturilor unui imobil nu va putea fi
efectuata daca exista o urmarire imobiliara asupra
aceluiasi imobil.
Cererea de urmarire
Art. 800. – (1) Cererea de urmarire, insotita de titlul
executoriu si de dovada achitarii taxelor de timbru, se va
indrepta la executorul judecatoresc din circumscriptia
curtii de apel in a carei raza teritoriala se afla imobilul
ale carui venituri se urmaresc.

(2) Cererea de urmarire va cuprinde mentiunile prevazute la
art. 663 si indicarea imobilului ale carui venituri se
urmaresc.
Administratorul-
sechestru
Art. 801. – (1) Dupa incuviintarea urmaririi silite, la
cererea creditorului sau, in lipsa, atunci cand apreciaza
ca este necesar, executorul judecatoresc va numi, prin
incheiere, data cu citarea in termen scurt a partilor, un
administrator-sechestru, pentru administrarea veniturilor
imobilului.

(2) Poate fi numit administrator-sechestru creditorul,
debitorul sau o alta persoana fizica ori persoana juridica.

(3) Cand administrator-sechestru este numita o alta
persoana decat debitorul, executorul ii va fixa drept
remuneratie o suma, tinand seama de activitatea depusa,
stabilind totodata si modalitatea de plata.

(4) Administratorul-sechestru actioneaza in calitate de
administrator insarcinat cu simpla administrare a bunurilor
altuia, dispozitiile Codului civil privitoare la
administrarea bunurilor altuia aplicandu-se in mod
corespunzator.

(5) In cazul neindeplinirii obligatiilor stabilite in
sarcina sa, administratorul-sechestru, la cererea oricarei
persoane interesate, poate fi revocat de catre executorul "172/247"

judecatoresc si inlocuit cu alta persoana.

(6) De asemenea, la cererea oricarei persoane interesate,
administratorul-sechestru poate fi obligat la despagubiri
de catre instanta de executare.
Drepturile si
obligatiile
administratorului-
sechestru
Art. 802. – (1) Administratorul-sechestru este indatorat sa
ia masuri de conservare si de intretinere in buna stare a
imobilului, sa faca insamantari sau plantatii pomicole ori
viticole si sa incaseze chiriile si arenzile sau alte
venituri ale imobilului, sa plateasca impozitele si taxele
locale, dobanzile creantelor ipotecare, primele de
asigurare si, in general, orice alte prestatii cu scadente
succesive in legatura cu acel imobil.

(2) El este autorizat sa retina, pentru cheltuielile de
administrare, cel mult 10% din sumele incasate, fiind
obligat sa consemneze restul, in 24 de ore de la incasare,
la entitatea indicata de executor si sa remita recipisele
de indata executorului judecatoresc.

(3) Administratorul-sechestru este in drept sa denunte
contractele de locatiune existente, potrivit clauzelor
contractuale, sa ceara evacuarea locatarilor, cu
incuviintarea instantei de executare, si sa sechestreze, in
numele proprietarului, bunurile mobile ale acestora aflate
in imobil.

(4) In caz de pericol de intarziere, el va putea lua
masurile de conservare sau de asigurare pe care le reclama
o buna administrare.

(5) Administratorul-sechestru nu va putea insa incheia
contracte de inchiriere sau de arendare decat pe termen de
cel mult 2 ani si numai cu incuviintarea instantei de
executare, prin incheiere definitiva, data in camera de
consiliu, cu citarea partilor.

(6) In afara de cazul de evacuare prevazut la alin. (3),
incuviintarea instantei de executare este necesara si
pentru intentarea actiunilor.
Concursul de
urmariri
Art. 803. – In cazul cand asupra aceluiasi imobil s-au
incuviintat urmariri generale de venituri la cererea mai
multor creditori, ele vor fi conexate, potrivit
dispozitiilor art. 653, desemnandu-se totodata un singur
administrator-sechestru in persoana celui dintai numit sau
a aceluia care ar prezenta mai multe garantii.
Publicitatea
urmaririi
Art. 804. – (1) Executorul judecatoresc va afisa de indata
copii certificate ale incheierii de incuviintare a
urmaririi la sediul organului de executare, la instanta de
executare si la sediul primariei in raza careia se afla
imobilul. De asemenea, incheierea va fi publicata si intr-
un ziar local, daca exista.

(2) Un exemplar al incheierii, in copie certificata de
executor, se va trimite din oficiu, pentru a se face
notarea urmaririi in cartea funciara.
Predarea imobilului
Art. 805. – (1) Dupa incuviintarea urmaririi, executorul
judecatoresc se va deplasa la fata locului, insotit de
administratorul-sechestru, caruia ii va preda, pe baza de
inventar, bunurile ale caror venituri sunt urmarite. Daca
debitorul refuza sa permita accesul in imobil, lipseste ori
refuza sa predea bunurile ale caror venituri sunt urmarite,
executorul judecatoresc va recurge la concursul fortei
publice, dispozitiile art. 733 si urmatoarele aplicandu-se
in mod corespunzator.

(2) Totodata, executorul ii va notifica, printr-o
instiintare scrisa, pe chiriasi, pe arendasi sau pe cei
care au alte contracte de exploatare a imobilului ca toate
veniturile acestuia sunt sechestrate si ca sunt indatorati
ca in viitor sa plateasca chiriile, arenzile sau alte
venituri rezultate din contractele de exploatare a "173/247"

imobilului direct administratorului-sechestru ori sa le
consemneze la unitatea prevazuta de lege, depunand
recipisele la administratorul-sechestru.

(3) Executorul va incheia un proces-verbal prin care va
constata aducerea la indeplinire a celor de mai sus si care
va fi semnat de el si de administratorul-sechestru.

(4) Procesul-verbal va fi incheiat in 3 exemplare, dintre
care unul va fi predat administratorului-sechestru, altul
va fi comunicat debitorului, impreuna cu incheierea de
incuviintare a urmaririi, in conditiile art. 666 si
urmatoarele, iar al treilea va fi atasat la dosarul de
executare, impreuna cu dovezile de comunicare a
instiintarilor facute chiriasilor si arendasilor.

(5) Executorul va putea sechestra veniturile, in conditiile
alin. (1)-(4), chiar in lipsa administratorului-sechestru,
urmand ca acestuia sa i se predea bunurile ulterior.

(6) Administratorul-sechestru care nu a cerut
predarea bunurilor in termen de 10 zile de la
comunicarea numirii va fi considerat ca nu
accepta aceasta insarcinare. Acesta si cel care
refuza in mod expres insarcinarea vor fi
inlocuiti de indata cu alta persoana prin
incheiere data de executorul judecatoresc, fara
citarea partilor. Dispozitiile prezentului
alineat nu se aplica in situatia in care
administrator-sechestru a fost numit debitorul
sau, dupa caz, tertul dobanditor.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Efectele urmaririi
Art. 806. – (1) De la data notarii urmaririi in cartea
funciara, aceasta va fi opozabila tuturor dobanditorilor de
drepturi asupra imobilului.

(2) De la aceeasi data, cesiunile de venituri, contractele
de inchiriere, de arendare sau de exploatare a imobilului,
inclusiv cesiunile de drepturi rezultand din aceste
contracte, nu vor fi opozabile creditorului urmaritor.

(3) De la data notificarii sechestrului persoanelor aratate
la art. 805 alin. (2), plata chiriilor, arenzilor sau altor
venituri ale imobilului facuta debitorului va fi, de
asemenea, inopozabila creditorului urmaritor.

(4) Plata sumelor prevazute la alin. (3), facuta
debitorului inainte de data notificarii si de termenul
fixat in contractul respectiv, va fi opozabila creditorului
urmaritor numai daca este constatata printr-un inscris cu
data certa.
Evacuarea
debitorului
Art. 807. – In cazul in care debitorul ocupa el insusi
imobilul ale carui venituri sunt urmarite, la cererea
creditorului, instanta de executare va putea, dupa
imprejurari, sa ordone evacuarea, in tot sau in parte, a
imobilului fie de indata, fie intr-un anumit termen, in
scopul asigurarii unei mai bune exploatari a acestuia.
Sumele necesare
intretinerii
debitorului
Art. 808. – Daca debitorul nu are alte mijloace de
subzistenta, la cererea sa, executorul judecatoresc va
dispune ca o parte din venituri sa serveasca pentru
intretinerea rezonabila a lui si a familiei sale, pe toata
durata urmaririi, dispozitiile art. 832 aplicandu-se in mod
corespunzator.
Descarcarea
administratorului-
Art. 809. – (1) La sfarsitul fiecarei perioade de 6 luni,
socotite de la data predarii imobilului sau de la data
fixata de executor, precum si la sfarsitul gestiunii,
administratorul-sechestru este dator sa prezinte o dare de "174/247"

sechestru
seama, in fata executorului si a partilor interesate, cu
privire la veniturile incasate si cheltuielile efectuate,
pe baza de documente justificative.

(2) Executorul va verifica socotelile si, daca acestea sunt
regulat intocmite si corespund realitatii, va da descarcare
administratorului-sechestru, prin incheiere, data fara
citarea partilor. In caz contrar, la cererea partii
interesate sau din oficiu, executorul va dispune, prin
incheiere, revocarea din functie a administratorului-
sechestru si numirea altei persoane.

(3) Remuneratia administratorului-sechestru va fi platita
numai daca socotelile au fost date si aprobate, primind
descarcare de la executor. Suma remuneratiei se imputa
asupra veniturilor realizate din administrarea imobilului.
Eliberarea si
distribuirea
veniturilor
Art. 810. – (1) Dupa fiecare depunere de socoteli, sumele
rezultate din urmarire vor fi eliberate sau, dupa caz,
distribuite intre creditori, potrivit dispozitiilor art.
863 si urmatoarele.

(2) In caz de concurs intre urmarirea generala de venituri
si o urmarire imobiliara, infiintata ulterior de un
creditor ipotecar in rang prioritar, acesta din urma va
avea drept de preferinta asupra veniturilor nedistribuite.
Incetarea urmaririi
Art. 811. – Urmarirea veniturilor inceteaza:

1. prin renuntare la urmarire, facuta de toti creditorii
urmaritori si intervenienti;

2. prin plata creantelor acestora, inclusiv a dobanzilor si
a cheltuielilor de judecata si de executare;

3. prin depunerea, cu afectatiune speciala, a sumelor
pentru care s-a facut urmarirea, in conditiile art. 720;

4. prin adjudecarea silita a imobilului;

5. prin trecerea unui termen de 5 ani de la infiintarea ei,
chiar daca creditorul urmaritor nu a fost indestulat. Se
excepteaza cazul cand se urmaresc veniturile unui uzufruct
asupra unui imobil.
CAPITOLUL II
Urmarirea imobiliara
SECTIUNEA 1
Bunurile imobile care pot fi urmarite
Obiectul urmaririi
Art. 812. – (1) Sunt supuse urmaririi silite imobiliare
bunurile imobile.

(2) Pot forma obiectul urmaririi silite imobiliare si
dreptul de uzufruct asupra unui imobil, precum si dreptul
de superficie.

(3) Dreptul de servitute poate fi urmarit silit numai odata
cu fondul dominant caruia ii profita.

(4) Nu sunt supuse urmaririi silite imobilele declarate
neurmaribile in cazurile si in conditiile prevazute de
lege.

(5) In cazul titlurilor executorii privitoare la creante a
caror valoare nu depaseste 10.000 lei, vanzarea bunurilor
imobile ale debitorului poate fi facuta numai daca acesta
nu are alte bunuri urmaribile sau daca are bunuri
urmaribile, dar nu pot fi valorificate. Refuzul
nejustificat al debitorului de a furniza executorului
judecatoresc informatiile, lamuririle si dovezile necesare,
precum si furnizarea cu rea-credinta de informatii
incomplete in legatura cu existenta si valoarea unor bunuri
mobile ori a unor venituri de natura a fi valorificate in
vederea acoperirii integrale a creantei permit declansarea
urmaririi silite imobiliare chiar daca valoarea creantei nu
depaseste 10.000 lei.
Urmarirea
imobilelor inscrise
Art. 813. – (1) Urmarirea imobilelor inscrise in cartea
funciara se face pe imobile in intregimea lor. "175/247"

in cartea funciara
funciara se face pe imobile in intregimea lor.

(2) Se pot urmari in mod separat constructiile ce formeaza
o proprietate distincta de sol, drepturile privitoare la
proprietatea pe tronsoane, pe etaje sau pe apartamente,
precum si orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care
legea le declara imobile.

(3) Sunt supuse urmaririi silite, odata cu imobilul inscris
in cartea funciara, si orice alte lucrari autonome sau
adaugate, potrivit Codului civil, chiar daca acestea din
urma nu sunt inscrise in cartea funciara la data inceperii
urmaririi.
Intinderea
urmaririi
Art. 814. – (1) Urmarirea silita imobiliara se intinde de
plin drept si asupra bunurilor accesorii imobilului,
prevazute de Codul civil, precum si asupra fructelor si
veniturilor acestuia.

(2) Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat odata cu
imobilul.
Imobilele minorilor
si interzisilor
Art. 815. – (1) Imobilul unui minor sau al unei persoane
puse sub interdictie judecatoreasca nu poate fi urmarit
silit inaintea urmaririi mobilelor sale.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu impiedica urmarirea silita
asupra unui imobil aflat in proprietatea comuna a minorului
sau a persoanei puse sub interdictie judecatoreasca si a
unei persoane cu capacitate deplina de exercitiu, daca
obligatia prevazuta in titlul executoriu este comuna.
Urmarirea
imobilelor
ipotecate
Art. 816. – (1) Creditorii care au ipoteca inscrisa asupra
unui imobil il pot urmari in orice maini ar trece si pot
cere vanzarea lui pentru a se indestula din pretul
rezultat.

(2) Cu toate acestea, in cazul in care se urmareste un
imobil ipotecat care a fost ulterior instrainat,
dobanditorul, care nu este personal obligat pentru creanta
ipotecara, poate sa se opuna vanzarii imobilului ipotecat,
daca au ramas alte imobile ipotecate in posesia debitorului
principal, si sa ceara instantei de executare urmarirea
prealabila a acestora din urma, dupa regulile prevazute de
Codul civil in materie de fidejusiune. Pe durata urmaririi
acestor bunuri, urmarirea imobilului apartinand tertului
dobanditor este suspendata.

(3) Contestatia prin care tertul dobanditor se opune
scoaterii la vanzare se va putea face, sub sanctiunea
decaderii, in termen de 10 zile de la comunicarea
incheierii prin care s-a dispus notarea in cartea funciara
a inceperii urmaririi silite.

(4) Creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la vanzare
silita a bunurilor neipotecate ale debitorului sau decat in
cazul in care urmarirea silita a bunurilor imobile
ipotecate nu a condus la indestularea creditorului ipotecar
in limita sumelor totale datorate.
Urmarirea
imobilelor
proprietate comuna
Art. 817. – (1) Creditorii personali ai unui debitor
coproprietar sau codevalmas nu vor putea sa urmareasca
partea acestuia din imobilele aflate in proprietate comuna,
ci vor trebui sa ceara mai intai partajul acestora. La
cererea creditorului, actiunea in imparteala poate fi
notata in cartea funciara.

(2) Pana la solutionarea partajului, prin hotarare ramasa
definitiva, urmarirea imobilului este de drept suspendata.
Daca nu s-a facut decat cerere de partaj, pana la
solutionarea acesteia, prin hotarare ramasa definitiva, se
suspenda prescriptia dreptului la actiune contra
debitorului coproprietar sau devalmas.
(3) Creditorii personali pot urmari insa cota-parte
determinata a debitorului lor din dreptul de proprietate
asupra imobilului, fara a mai fi necesar sa ceara partajul, "176/247"

daca ea este neindoielnic stabilita si lamurita si este
inscrisa, prin aratarea unei fractiuni, in cartea funciara.
In acest caz, coproprietarii vor putea cere punerea in
vanzare a intregului imobil aflat in coproprietate in
conditiile prevazute la art. 822.
SECTIUNEA a 2-a
Incuviintarea urmaririi imobiliare
"Competenta
Art. 818. – (1) Urmarirea silita imobiliara este de
competenta executorului judecatoresc din circumscriptia
curtii de apel unde se afla imobilul apartinand debitorului
sau unei terte persoane, daca se urmareste un imobil
ipotecat ajuns in mainile acesteia.

(2) Daca se urmaresc mai multe imobile aflate in
circumscriptia aceleiasi curti de apel, competenta apartine
oricaruia dintre executorii judecatoresti care functioneaza
in aceasta circumscriptie, la alegerea creditorului.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Instiintarea
debitorului si
tertului dobanditor
Art. 819. – Executorul judecatoresc va comunica incheierea
de incuviintare a executarii silite prevazute de art. 665
atat debitorului, cat si tertului dobanditor, insotita, in
ambele cazuri, de titlul executoriu in copie certificata si
de somatie, punandu-li-se in vedere ca in termen de 15 zile
de la primirea acesteia sa plateasca intreaga datorie,
inclusiv dobanzile si cheltuielile de executare.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Instiintarea altor
persoane
Art. 820. – Daca se urmareste numai cota-parte apartinand
debitorului din imobilul aflat in proprietate comuna pe
cote-parti, copii de pe incheierea de incuviintare a
executarii vor fi comunicate si coproprietarilor, cu
invitatia de a-si exercita dreptul ce le este recunoscut
potrivit art. 822“.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Publicitatea
urmaririi
Art. 821. – (1) Odata cu comunicarea incheierii de
incuviintare, executorul va solicita biroului teritorial de
cadastru si publicitate imobiliara sa dispuna, in baza
acesteia, notarea urmaririi imobilului in cartea funciara,
cu aratarea creditorului urmaritor si a sumei pentru care
se face urmarirea.

(2) Cand se urmaresc mai multe imobile, inscrise la acelasi
birou sau la birouri teritoriale de cadastru si publicitate
imobiliara diferite, pentru o creanta garantata cu ipoteca
colectiva, cererea de notare a urmaririi se va inainta
biroului teritorial la care este inscrisa ipoteca
principala, care, dupa ce va savarsi notarile prevazute de
lege, va trimite din oficiu o copie de pe incheierile sale
biroului de cadastru si publicitate imobiliara unde este
inscrisa ipoteca secundara.

(3) Cand dreptul de proprietate este inscris numai
provizoriu in favoarea debitorului, notarea se va face sub
conditia justificarii inscrierii provizorii. In acest caz,
creditorul urmaritor va fi in drept sa exercite, in numele
debitorului, actiunea pentru justificarea dreptului de
proprietate.

(4) Cand cererea de notare nu poate fi admisa din cauza
unui impediment de carte funciara, potrivit legii, se va
nota respingerea acesteia.
(5) Incheierea de admitere sau respingere a notarii
pronuntate de registratorul de carte funciara se va
comunica, in afara creditorului urmaritor, executorului "177/247"

judecatoresc, precum si persoanelor care, potrivit
mentiunilor din cartea funciara, sunt interesate.
(6) In cazul in care cererea de executare
silita si inscrisurile anexate acesteia nu
cuprind mentiuni privitoare la imobilul
urmarit, executorul judecatoresc va solicita
efectuarea formalitatilor de publicitate
prevazute de prezentul articol de indata ce
imobilul va fi identificat cu datele necesare
indeplinirii formalitatilor de publicitate.
introdus prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul
Romaniei

Vanzarea in
intregime a
imobilului aflat in
coproprietate
Art. 822. – (1) Coproprietarii imobilului urmarit pentru o
parte indiviza vor putea exercita dreptul de a cere
scoaterea la vanzare a intregului imobil aflat in
indiviziune, in termen de 5 zile de la comunicarea
incheierii de incuviintare a urmaririi ori, in lipsa, de la
data comunicarii incheierii de notare a acesteia in cartea
funciara.

(2) Cererea nu va fi admisa decat daca va fi semnata de
toti coproprietarii si daca va fi depusa personal ori, in
lipsa, prin mandatar avand procura speciala. Daca cererea
acestora a fost legalizata de notarul public sau
certificata de avocat, ea va putea fi depusa de oricare
dintre coproprietari, personal sau prin reprezentant, ori
va putea fi, de asemenea, transmisa prin posta, dupa caz.

(3) Executorul, primind cererea, va dispune scoaterea la
vanzare a intregului imobil, prin incheiere, data fara
citarea partilor, care se va comunica creditorului
urmaritor.
Suspendarea
urmaririi la
cererea debitorului
Art. 823. – (1) Dupa primirea incheierii de incuviintare a
urmaririi, debitorul poate cere instantei de executare, in
termen de 10 zile de la comunicare, sa ii incuviinteze ca
plata integrala a datoriei, inclusiv dobanzile si
cheltuielile de executare, sa se faca din veniturile nete
ale imobilelor sale, chiar neurmarite, sau din alte
venituri ale sale, pe timp de 6 luni.

(2) Instanta sesizata potrivit alin. (1) va cita partile in
camera de consiliu si se va pronunta de indata prin
incheiere definitiva. In caz de admitere a cererii
debitorului, instanta va dispune suspendarea urmaririi
silite imobiliare, incheierea fiind comunicata si
executorului.

(3) Suspendarea urmaririi se va comunica, prin grija
executorului, chiriasilor si arendasilor sau altor debitori
care, de la data comunicarii, vor consemna toate sumele
scadente in viitor la unitatea prevazuta de lege si vor
depune recipisa de consemnare la executorul judecatoresc.

(4) Venitul afectat va servi in mod exclusiv pentru
acoperirea creantei creditorului urmaritor.

(5) Pentru motive temeinice, creditorul poate solicita
instantei reluarea urmaririi inainte de expirarea
termenului de 6 luni, dispozitiile alin. (2) fiind
aplicabile in mod corespunzator.
Concursul de
urmariri imobiliare
Art. 824. – In cazul cand mai multi creditori au inceput
urmariri asupra aceluiasi imobil, ele se vor conexa de
catre instanta, la cererea oricaruia dintre ei sau a
oricaruia dintre executorii judecatoresti, in conditiile
prevazute la art. 653.
Modalitati de
valorificare
Art. 825. – Imobilele urmarite silit se valorifica prin
modalitatile de vanzare prevazute la art. 753-755, care se
aplica in mod corespunzator. "178/247"

SECTIUNEA a 3-a
Efectele urmaririi
Inopozabilitatea
unor drepturi
Art. 826. – Drepturile reale, precum si orice alte drepturi
inscrise dupa notarea urmaririi imobilului in cartea
funciara nu vor putea fi opuse creditorului urmaritor si
adjudecatarului, in afara de cazurile expres prevazute de
lege ori de cazul in care creditorul sau adjudecatarul s-a
declarat de acord cu acel drept ori debitorul sau tertul
dobanditor a consemnat sumele necesare acoperirii
creantelor ce se urmaresc, inclusiv dobanzile si
cheltuielile de executare.
Locatiunea si
cesiunea de
venituri
Art. 827. – (1) Inchirierile sau arendarile, precum si
cesiunile de venituri facute de debitor sau tertul
dobanditor dupa data notarii urmaririi nu vor fi opozabile
creditorului urmaritor si adjudecatarului.

(2) Inchirierile sau arendarile anterioare notarii sunt
opozabile, in conditiile legii, atat creditorilor
urmaritori, cat si adjudecatarului. Cu toate acestea,
adjudecatarul nu este tinut sa respecte locatiunea atunci
cand pretul convenit este mai mic cu o treime decat pretul
pietei sau mai mic fata de cel rezultat din locatiunile
precedente.

(3) Platile de chirii sau arenzi efectuate debitorului
urmarit inainte de scadenta nu pot fi insa opuse
creditorilor urmaritori si adjudecatarului decat daca sunt
notate in cartea funciara. Dispozitiile alin. (2) teza a
doua raman aplicabile.
SECTIUNEA a 4-a
Vanzarea la licitatie publica
§ 1. Formalitatile premergatoare vanzarii
Procesul-verbal de
situatie
Art. 828. – (1) Dupa comunicarea incheierii de incuviintare
a executarii si notarea in cartea funciara a urmaririi
silite, executorul judecatoresc, in vederea identificarii
imobilului urmarit si a pretuirii lui, va incheia un
proces-verbal de situatie, care va cuprinde, pe langa
mentiunile prevazute la art. 838 alin. (1) lit. a)-c), e)
si m), elemente privind descrierea imobilului urmarit,
precum si, daca este cazul, obligatiile fiscale cu privire
la imobil si sumele datorate cu titlu de cota de
contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari. In
cazul in care debitorul nu furnizeaza aceste elemente in
conditiile art. 627, executorul judecatoresc va face
demersurile prevazute la art. 659 spre a obtine
inscrisurile si relatiile care fac posibile identificarea
imobilului urmarit si evaluarea sa. In invitatia comunicata
debitorului potrivit art. 627, executorul judecatoresc, sub
sanctiune de nulitate a executarii, va indica debitorului
ca, in lipsa unor relatii, insotite de acte doveditoare,
privind descrierea imobilului spre a face posibila
evaluarea, se va recurge la demersurile prevazute la art.
659. In toate cazurile, in vederea identificarii
imobilului, executorul judecatoresc are dreptul sa se
deplaseze la locul situarii imobilului.

(2) In cazul in care imobilul supus urmaririi nu este
inscris in cartea funciara, executorul judecatoresc va
solicita biroului de cadastru si publicitate imobiliara, in
numele debitorului, deschiderea cartii funciare, in baza
unei documentatii cadastrale intocmite de o persoana
autorizata si a titlurilor de proprietate obtinute, cand
este cazul, in conditiile art. 659. Cheltuielile necesare
vor fi avansate de creditor si vor fi imputate debitorului
cu titlu de cheltuieli de executare silita, in conditiile
art. 669.
Evacuarea
Art. 829. – In cazul in care debitorul sau tertul
dobanditor ocupa el insusi imobilul urmarit, la cererea
creditorului sau a executorului, instanta de executare va "179/247"

Evacuarea
debitorului
creditorului sau a executorului, instanta de executare va
putea, dupa imprejurari, sa ordone evacuarea sa din imobil,
in tot sau in parte, fie de indata, fie intr-un anumit
termen.
Administrarea
imobilului urmarit
Art. 830. – (1) La data comunicarii incheierii de
incuviintare a executarii, debitorul sau, dupa caz, tertul
dobanditor este decazut din dreptul de a efectua acte de
administrare asupra imobilului urmarit.

(2) Executorul judecatoresc, atunci cand apreciaza ca fiind
necesar, va numi, prin incheiere, un administrator-
sechestru care sa asigure administrarea imobilului,
incasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor necesare si
apararea in litigiile privitoare la acest bun.

(3) Cand debitorul insusi sau tertul dobanditor este
administratorul-sechestru al imobilului urmarit, executorul
judecatoresc ii va preda imobilul cu acest titlu. In caz de
refuz, procesul-verbal intocmit de executorul judecatoresc
va tine loc de predare-primire si va fi comunicat potrivit
dispozitiilor privitoare la procedura de comunicare a
citatiilor si a altor acte de procedura.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Drepturile si
obligatiile
administratorului-
sechestru
Art. 831. – (1) Administratorul-sechestru este obligat:
a) sa pastreze si sa intretina imobilul urmarit, cu toate
accesoriile lui;
b) sa incaseze chiriile, arenzile si alte venituri;
c) sa plateasca primele de asigurare, impozitele si taxele
locale;
d) sa denunte contractele de locatiune existente, cu
respectarea clauzelor contractuale, si sa ceara evacuarea
locatarilor;
e) sa incheie, cu incuviintarea instantei de executare,
data prin incheiere, cu citarea partilor, contracte de
locatiune pe termen de cel mult 2 ani;
f) sa culeaga fructele si recoltele si sa le vanda, in
conditiile prevazute la art. 798.
(2) Dispozitiile art. 801 si urmatoarele se aplica in mod
corespunzator si administratorului-sechestru numit in
cadrul acestei proceduri.
Sumele necesare
intretinerii
debitorului
Art. 832. – (1) Daca debitorul sau tertul dobanditor nu are
alt mijloc de subzistenta decat veniturile imobilului
urmarit, la cererea acestuia, executorul judecatoresc va
fixa prin proces-verbal o cota de cel mult 20% din aceste
venituri pentru intretinerea rezonabila a lui si a familiei
sale, pe toata durata urmaririi.

(2) Impotriva masurii luate de catre executorul
judecatoresc, cei interesati se pot adresa instantei de
executare. Instanta va cita partile in termen scurt, in
camera de consiliu, si va hotari prin incheiere definitiva.
Distribuirea
veniturilor
imobilului
Art. 833. – Sumele incasate de administratorul-sechestru se
vor distribui creditorilor, cu respectarea dispozitiilor
art. 863-886, chiar inainte de distribuirea pretului
rezultat din vanzarea imobilului urmarit.
§ 2. Scoaterea in vanzare a imobilului
Declansarea
procedurii de
vanzare
Art. 834. – (1) Daca in termen de 15 zile de la comunicarea
incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu
plateste datoria, executorul judecatoresc va incepe
procedura de vanzare.

(2) In cazul in care obiectul executarii silite il formeaza
mai multe bunuri imobile distincte ale debitorului,
procedura de vanzare prin licitatie publica se va indeplini
pentru fiecare bun in parte.
Evaluarea
Art. 835. – (1) Executorul judecatoresc va stabili de
indata, prin incheiere, valoarea de circulatie a "180/247"

imobilului urmarit
imobilului, raportata la pretul mediu de piata din
localitatea respectiva, si o va comunica partilor.

(2) Totodata, executorul va cere biroului de cadastru si
publicitate imobiliara sa ii comunice drepturile reale si
alte sarcini care greveaza imobilul urmarit, precum si
eventualele drepturi de preferinta inscrise in folosul
altor persoane. Titularii acestor drepturi vor fi
instiintati despre executare si vor fi citati la termenele
fixate pentru vanzarea imobilului.

(3) La cererea partilor interesate sau in cazul in care nu
poate proceda el insusi la evaluare, executorul
judecatoresc va numi un expert care sa stabileasca valoarea
de circulatie a imobilului.

(4) Cererea de expertiza va fi facuta de parti, in termen
de 15 zile de la comunicarea incheierii prevazute la alin.
(1), sub sanctiunea decaderii. Expertiza poate fi ceruta si
de tertul dobanditor, de coproprietari in cazul prevazut la
art. 822, precum si de creditorii intervenienti, in acelasi
termen.

(5) La cerere se vor alatura toate inscrisurile care pot
servi pentru evaluarea imobilului.

(6) Expertul va fi numit de catre executor prin incheiere
executorie, care va arata si termenul de depunere a
raportului de expertiza, dispozitiile art. 757 alin. (6)-
(9) aplicandu-se in mod corespunzator. Incheierea se
comunica partilor si expertului. Creditorul poate depune la
dosar inscrisuri in vederea evaluarii imobilului, daca este
cazul.

(7) O alta expertiza nu este admisibila, dar partile pot
conveni o alta valoare.

(8) Refuzul debitorului de a permite accesul expertului in
imobil in vederea evaluarii nu impiedica evaluarea, urmand
sa se ia in considerare inscrisurile depuse la dosarul de
executare, precum si orice alte date sau informatii
disponibile, inclusiv cele obtinute de executor pe baza
demersurilor intreprinse in conditiile art. 659.
Stabilirea pretului
imobilului si a
valorii altor
drepturi
Art. 836. – (1) Executorul va fixa pretul imobilului, care
va fi pretul de pornire a licitatiei, la valoarea stabilita
conform art. 835, prin incheiere definitiva, data fara
citarea partilor.
(2) Separat de pretul imobilului se va determina si
valoarea drepturilor de uzufruct, uz, abitatie sau
servitute, daca aceste drepturi au fost intabulate ulterior
inscrierii vreunei ipoteci; in cazul imobilelor inscrise in
cartea funciara se va avea in vedere valoarea acestor
drepturi mentionata in cartea funciara, iar daca nu este
inscrisa, ea se va stabili, cand este cazul, prin
expertiza, in conditiile aratate la art. 835.
Punerea in vanzare
Art. 837. – (1) In termen de 5 zile de la stabilirea
pretului imobilului, executorul va fixa, prin incheiere
definitiva, termenul pentru vanzarea imobilului, ce va fi
adus la cunostinta publica prin publicatii de vanzare.

(2) Termenul stabilit pentru vanzare nu va fi mai scurt de
20 de zile si nici mai lung de 40 de zile de la afisarea
publicatiei de vanzare la locul unde va avea loc licitatia.
Publicitatea
vanzarii
Art. 838. – (1) Publicatiile de vanzare vor cuprinde
urmatoarele mentiuni:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b) numarul dosarului de executare;

c) numele executorului judecatoresc;

d) numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul
debitorului, ale tertului dobanditor, daca va fi cazul, si
ale creditorului; "181/247"

e) titlul executoriu in temeiul caruia se face urmarirea
imobiliara;

f) identificarea imobilului cu aratarea numarului cadastral
sau topografic si a numarului de carte funciara, precum si
descrierea lui sumara;

g) pretul la care a fost evaluat imobilul;

h) mentiunea, daca va fi cazul, ca imobilul se vinde grevat
de drepturile de uzufruct, uz, abitatie sau servitute,
intabulate ulterior inscrierii vreunei ipoteci, si ca, in
cazul in care creantele creditorilor urmaritori nu ar fi
acoperite la prima licitatie, se va proceda in aceeasi zi
la o noua licitatie pentru vanzarea imobilului liber de
acele drepturi. Pretul de la care vor incepe aceste
licitatii va fi cel prevazut la art. 845 alin. (6) si (7);

i) ziua, ora si locul vanzarii la licitatie;

j) somatia pentru toti cei care pretind vreun drept asupra
imobilului sa il anunte executorului inainte de data
stabilita pentru vanzare, in termenele si sub sanctiunile
prevazute de lege;

k) invitatia catre toti cei care vor sa cumpere imobilul sa
se prezinte la termenul de vanzare, la locul fixat in acest
scop si pana la acel termen sa prezinte oferte de
cumparare;

l) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna, pana la
termenul de vanzare, o garantie reprezentand 10% din pretul
de pornire a licitatiei;

m) semnatura si stampila executorului judecatoresc.

(2) Mentiunile aratate la alin. (1) lit. a) si c)-m) sunt
prevazute sub sanctiunea nulitatii.

(3) Publicatia de vanzare se va afisa la sediul organului
de executare si al instantei de executare, la locul unde se
afla imobilul urmarit, la sediul primariei in a carei raza
teritoriala este situat imobilul, precum si la locul unde
se desfasoara licitatia, daca acesta este altul decat locul
unde este situat imobilul.

(4) Publicatii in extras, cuprinzand mentiunile
prevazute la alin. (1) lit. a), c) si f)-m), se
vor face, sub sanctiunea nulitatii, intr-un
ziar de circulatie nationala, daca valoarea
imobilului depaseste suma de 250.000 lei, sau
intr-un ziar local, daca nu trece peste aceasta
suma. Publicatia, in extras sau in intregul ei,
va fi publicata, sub sanctiunea nulitatii, si
in Registrul electronic de publicitate a
vanzarii bunurilor supuse executarii silite si,
de asemenea, va putea fi publicata si in ziare,
reviste si alte publicatii existente care sunt
destinate vanzarii unor imobile de natura celui
scos la licitatie, inclusiv pe alte pagini de
internet deschise in acelasi scop.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(5) Cheltuielile de afisare si publicare vor fi avansate de
catre creditorul urmaritor si vor fi preluate din pretul
bunurilor urmarite.
(6) Indeplinirea formalitatilor privind afisarea
publicatiei la sediul executorului judecatoresc, la locul
unde se afla imobilul urmarit, precum si la locul unde se
desfasoara licitatia, daca acesta este altul decat locul "182/247"

unde este situat imobilul, se va constata prin procese-
verbale incheiate de executorul judecatoresc. Afisarea la
locul imobilului se poate face si de catre agentul
procedural al executorului judecatoresc. In cazul afisarii
la sediul instantei si la sediul primariei, procesul-verbal
se intocmeste de catre functionarul institutiei insarcinat
cu asemenea atributii, la dosarul de executare trebuind sa
existe, la data licitatiei, dovada ca executorul
judecatoresc a solicitat institutiilor respective afisarea
publicatiei.
Comunicarea
publicatiilor de
vanzare
Art. 839. – (1) Cate un exemplar din publicatia de vanzare
se va comunica, potrivit dispozitiilor pentru comunicarea
si inmanarea citatiilor:

a) creditorului urmaritor si debitorului, precum si, dupa
caz, tertului dobanditor, coproprietarilor sau altor
persoane care au un drept inscris in legatura cu bunul
imobil scos la vanzare;

b) creditorilor ipotecari inscrisi in cartea funciara,
precum si celor care au inscrieri provizorii sau notari in
legatura cu vreun drept real, daca inscrierile sau notarile
sunt anterioare notarii urmaririi. Comunicarea se va face,
pentru creditorii ipotecari, la domiciliul ales in actul
prin care s-a constituit dreptul de ipoteca, iar in lipsa,
la domiciliul sau sediul real;

c) organelor fiscale locale.

(2) In cazul in care se urmareste imobilul unui minor sau
al unei persoane puse sub interdictie judecatoreasca, o
copie de pe publicatia de vanzare a imobilului se comunica
si la parchetul de pe langa instanta de executare.
Situatia
vanzatorului
imobilului urmarit
Art. 840. – (1) Vanzatorul imobilului urmarit, care are, in
conditiile legii, ipoteca legala, precum si dreptul de a
cere sau de a declara rezolutiunea pentru neplata pretului,
va fi somat prin publicatie sa opteze, in scris, in termen
de 5 zile de la comunicarea publicatiei, pentru
valorificarea unuia dintre aceste drepturi.

(2) Daca nu a optat in termenul prevazut la alin. (1)
pentru dreptul de a obtine rezolutiunea, vanzatorul se
considera decazut din acest drept si nu mai poate reclama
decat creanta garantata cu ipoteca.

(3) In cazul in care a optat pentru rezolutiune, actiunea
in rezolutiune a vanzarii se face in cadrul contestatiei la
executare, in termen de 15 zile de la expedierea optiunii
catre executorul judecatoresc. In acelasi termen trebuie
facuta si declaratia unilaterala de rezolutiune a vanzarii.

(4) Urmarirea silita a imobilului se suspenda la data la
care vanzatorul imobilului urmarit depune la executorul
judecatoresc dovada inregistrarii in termen a contestatiei
la executare prevazute la alin. (3) sau, dupa caz, dovada
comunicarii catre cumparator, in acelasi termen, a
declaratiei unilaterale de rezolutiune.

(5) Urmarirea silita a imobilului este de asemenea
suspendata si atunci cand actiunea in rezolutiune pentru
neplata pretului a fost introdusa anterior inceperii
urmaririi silite, cu conditia ca aceasta sa fi fost notata
in cartea funciara. Daca actiunea in rezolutiune introdusa
anterior inceperii urmaririi silite nu a fost notata in
cartea funciara, vanzatorul poate, in termenul prevazut la
alin. (1), sa isi exprime in scris optiunea de a continua
ori nu judecata si sa noteze actiunea in cartea funciara,
daca este cazul. Aceste dispozitii se aplica, in mod
corespunzator, si declaratiei unilaterale de rezolutiune a
vanzarii facute inainte de inceperea urmaririi silite.

(6) Dispozitiile prezentului articol se aplica si
coschimbasului, precum si oricarui alt instrainator care
este titularul unei ipoteci legale asupra imobilului care "183/247"

este titularul unei ipoteci legale asupra imobilului care
face obiectul urmaririi silite.
§ 3. Licitatia si adjudecarea imobilului
Locul licitatiei
Art. 841. – Vanzarea se face la sediul organului de
executare sau al instantei de executare ori la locul unde
este situat imobilul sau in orice alt loc, daca se
considera ca este mai potrivit pentru buna valorificare a
acestuia. Vanzarea se poate efectua si la sediul primariei
in raza careia este situat imobilul.
Participantii la
licitatie
Art. 842. – (1) Poate participa la licitatie, in calitate
de licitator, orice persoana care are capacitate deplina de
exercitiu, precum si capacitatea sa dobandeasca bunul ce se
vinde.

(2) Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin
persoane interpuse.

(3) Solvabilitatea, capacitatea si interpunerea sunt lasate
la aprecierea sumara si imediata a executorului
judecatoresc, care poate refuza facand mentiune despre
aceasta in procesul-verbal de licitatie.

(4) Mandatarul va trebui sa prezinte o procura speciala
autentica, care se va pastra la dosarul executarii.

(5) Creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa
adjudece bunurile oferite spre vanzare la o valoare mai
mica de 75% din pretul de pornire a primei licitatii.
"Garantia de
participare si
oferta de cumparare
Art. 843. – (1) Persoanele care vor sa cumpere imobilul la
licitatie sunt obligate sa depuna la unitatea prevazuta de
lege, la dispozitia executorului judecatoresc, o garantie
reprezentand 10% din pretul de incepere a licitatiei pentru
termenul respectiv. Dovada consemnarii va fi atasata
ofertei de cumparare ce va cuprinde pretul oferit si
conditiile de plata. Termenul-limita pentru depunerea
ofertei de cumparare insotite de dovada consemnarii este
ziua premergatoare licitatiei, cu exceptia ofertelor de
cumparare cel putin egale cu pretul de incepere a
licitatiei, care pot fi depuse inclusiv in ziua licitatiei.

(2) Dispozitiile art. 767 alin. (2) sunt aplicabile in mod
corespunzator.

(3) De asemenea, sunt dispensate de garantia prevazuta la
alin. (1) persoanele care, impreuna cu debitorul, au asupra
imobilului urmarit un drept de proprietate comuna pe cote-
parti sau sunt titularii unui drept de preemptiune, dupa
caz.

(4) In cazurile prevazute la alin. (2) si (3), daca
valoarea creantei ipotecare sau privilegiate ori valoarea
cotei-parti a proprietarului nu acopera cuantumul garantiei
prevazute in alin. (1), se va completa diferenta.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Amanarea licitatiei
Art. 844. – (1) Executorul judecatoresc va amana vanzarea,
din oficiu sau la cererea partii interesate, daca se
constata ca nu au fost respectate termenele de instiintare
a debitorului sau a tertului dobanditor ori, dupa caz, cele
de efectuare a publicitatii vanzarii. Pentru noul termen,
care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data fixata
pentru prima vanzare, se vor reface formalitatile de
publicitate incalcate, potrivit art. 838. In acest din urma
caz, sub sanctiunea nulitatii licitatiei, este suficient ca
publicatiile de vanzare prevazute de art. 838 alin. (4) sa
fie efectuate in Registrul electronic de publicitate a
vanzarii bunurilor supuse executarii silite.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(2) In toate cazurile, partea interesata, daca a fost
prezenta, poate solicita amanarea vanzarii prin cerere
scrisa facuta inainte de inceperea licitatiei, sub "184/247"

sanctiunea decaderii.
Efectuarea
licitatiei
Art. 845. – (1) Vanzarea la licitatie se face in mod
public. Ea incepe prin citirea de catre executor a
publicatiei de vanzare si a ofertelor primite pana la acea
data.

(2) Licitatia se va tine separat pentru fiecare imobil.

(3) Daca mai multe imobile inscrise in diferite carti
funciare sunt grevate cu aceeasi ipoteca sau imobilul este
compus din mai multe parcele, executorul judecatoresc va
putea dispune, la cererea debitorului sau a creditorului
urmaritor, ca vanzarea sa se faca in acelasi timp pentru
mai multe imobile sau separat pentru fiecare parcela in
parte. Executorul judecatoresc va putea dispune ca vanzarea
sa se faca separat pentru o parte determinata din imobil,
dupa efectuarea operatiunii de dezmembrare a imobilului in
cartea funciara, daca aceasta parte nu este suficient
individualizata.

(4) In cazul cand imobilele sau parcelele se vand separat,
ordinea vanzarii lor va fi aratata de debitor, iar in lipsa
unei asemenea mentiuni, va fi stabilita de executor.

(5) Executorul va oferi apoi spre vanzare imobilul, prin 3
strigari succesive, la intervale de timp care sa permita
optiuni si supralicitari, pornind de la pretul oferit care
este mai mare decat cel la care s-a facut evaluarea,
potrivit art. 835 alin. (1) sau, in lipsa unei asemenea
oferte, chiar de la acest pret.

(6) Daca imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct,
uz, abitatie sau servitute intabulate ulterior inscrierii
vreunei ipoteci, la primul termen de vanzare strigarile vor
incepe de la pretul cel mai mare oferit sau, in lipsa, de
la cel fixat in publicatie, scazut cu valoarea acestor
drepturi socotita potrivit art. 836 alin. (2).

(7) Daca din cauza existentei drepturilor aratate la alin.
(6) nu s-a putut obtine un pret suficient pentru acoperirea
creantelor ipotecare inscrise anterior, socotite dupa
datele din cartea funciara, executorul judecatoresc va
relua in aceeasi zi licitatia pentru vanzarea imobilului
liber de acele drepturi; in acest caz, strigarile vor
incepe de la pretul mentionat in publicatia de vanzare,
fara scaderea aratata la alin. (6).

(8) In cazul in care nu este oferit nici pretul
la care imobilul a fost evaluat, vanzarea se va
amana la un alt termen, de cel mult 30 de zile,
pentru care se va face o noua publicatie, in
conditiile art. 838, cu exceptia publicarii
anuntului intr-un ziar de circulatie nationala
sau locala. La acest termen, licitatia va
incepe de la pretul de 75% din pretul de
pornire al primei licitatii. Daca nu se obtine
pretul de incepere a licitatiei si exista cel
putin 2 licitatori, la acelasi termen, bunul va
fi vandut la cel mai mare pret oferit, dar nu
mai putin de 30% din pretul de pornire al
primei licitatii. Vanzarea se va putea face
chiar daca se prezinta o singura persoana care
ofera pretul de la care incepe licitatia. In
continutul publicatiei de vanzare intocmite
pentru cel de-al doilea termen vor fi inserate,
sub sanctiunea nulitatii, toate aceste mentiuni
privind modul de stabilire a pretului de "185/247"

adjudecare a imobilului la al doilea termen.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(9) Daca nici la a doua licitatie imobilul nu a fost
adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecatoresc
va putea stabili o noua licitatie, in conditiile prevazute
la alin. (8). La termenul stabilit la alin. (8), licitatia
va incepe de la pretul de 50% din pretul de pornire al
primei licitatii. Daca nu se obtine acest pret si exista
cel putin 2 licitatori, bunul va fi vandut, la acest
termen, la cel mai mare pret oferit, chiar daca acesta din
urma este mai mic decat valoarea creantei ori a garantiei.
Vanzarea se va putea face chiar daca se prezinta o singura
persoana care ofera pretul de pornire al acestei licitatii.
In continutul publicatiei de vanzare intocmite pentru cel
de-al treilea termen vor fi inserate, sub sanctiunea
nulitatii, toate aceste mentiuni privind modul de stabilire
a pretului de adjudecare a imobilului la al treilea termen.

(10) Executorul va tine o lista in care va trece numele
persoanelor care au luat parte la licitatie si sumele pe
care le-au oferit.

(11) Executorul va declara adjudecatar persoana care, la
termenul de licitatie, a oferit pretul de vanzare cel mai
mare ori, dupa caz, cel aratat la alin. (6)-(8).

(12) In toate cazurile, la pret egal, va fi preferat cel
care are un drept de preemptiune asupra bunului urmarit.
Procesul-verbal de
licitatie
Art. 846. – (1) Executorul va intocmi un proces-verbal
despre desfasurarea si rezultatul fiecarei licitatii, care
va cuprinde:

a) locul, data si ora cand s-a tinut licitatia;

b) numele executorului judecatoresc;

c) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea
si sediul creditorului, debitorului, tertului dobanditor,
daca e cazul, si ale reprezentantilor lor;

d) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea
si sediul participantilor, cu aratarea sumelor oferite de
fiecare;

e) mentiunile ca ofertantii au depus garantie, ca aceea a
adjudecatarului s-a retinut si ca executorul a dispus
restituirea de indata a garantiilor depuse de ceilalti
participanti;

f) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea
si sediul adjudecatarului imobilului, daca este cazul.

(2) Lista prevazuta la art. 845 alin. (10), ofertele de
cumparare si raportul de expertiza, daca va fi cazul, se
vor anexa la procesul-verbal.

(3) Procesul-verbal va fi semnat de executor, de creditor,
de debitor si de tertul dobanditor, daca sunt prezenti,
precum si de adjudecatar si de alti participanti la
licitatie, daca este cazul. Despre refuzul semnarii
procesului-verbal se va face mentiune de catre executorul
judecatoresc.
Stingerea dreptului
de preemptiune
Art. 847. – Titularul unui drept de preemptiune care nu a
participat la licitatie nu va mai putea sa isi exercite
dreptul dupa adjudecarea imobilului.
Art. 847
1
. – (1) Procesul-verbal de licitatie care
consemneaza adjudecarea va fi notat in cartea funciara, la
cererea de indata a executorului, pe cheltuiala
adjudecatarului.
(2) In termen de o luna de la data inscrierii adjudecarii in
cartea funciara, debitorul sau tertul dobanditor, creditorii
urmaritori si oricare alta persoana interesata potrivit
mentiunilor din cartea funciara vor putea ataca procesul- "186/247"

"Contestatia
impotriva
procesului-verbal
de licitatie
verbal de licitatie pe cale de contestatie la executare.
(3) Contestatia se noteaza in cartea funciara la cererea
contestatorului, iar in lipsa, la cererea instantei de
executare.
(4) Instanta de executare poate suspenda eliberarea sau,
dupa caz, distribuirea sumelor rezultate din urmarirea
silita a imobilului adjudecat.
(5) Daca instanta admite contestatia, executorul
judecatoresc va continua urmarirea de la actul desfiintat si
va solicita din oficiu ca notarea prevazuta la alin. (1) sa
fie radiata.
(6) Sumele consemnate si neeliberate sau, dupa caz,
nedistribuite se vor restitui de indata adjudecatarului.“
introdus prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul Romaniei

Depunerea pretului
Art. 848. – (1) Adjudecatarul imobilului va depune pretul
la dispozitia executorului judecatoresc, in termen de cel
mult 30 de zile de la data vanzarii, tinandu-se seama de
garantia depusa in contul pretului.

(2) Cand adjudecatar este un creditor, el poate depune
creanta sa in contul pretului, fiind obligat, daca este
cazul, sa depuna diferenta de pret in termenul prevazut la
alin. (1). Daca exista alti creditori care au un drept de
preferinta in conditiile art. 864 si 866, el va depune pana
la concurenta pretului de adjudecare si suma necesara
pentru plata creantelor lor, in masura in care acestea nu
sunt acoperite prin diferenta de pret.
Nedepunerea
pretului. Reluarea
licitatiei
Art. 849. – (1) Daca adjudecatarul nu depune pretul in
termenul prevazut la art. 848 alin. (1), imobilul se va
scoate din nou in vanzare in contul acestuia, la pretul de
incepere a licitatiei la care bunul a fost adjudecat, el
fiind obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua
licitatie si eventuala diferenta de pret. Adjudecatarul va
putea sa achite la termenul de licitatie pretul oferit
initial, caz in care va fi obligat numai la plata
cheltuielilor cauzate de noua licitatie.

(2) Daca la noul termen de licitatie imobilul nu a fost
vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate
cheltuielile prilejuite de urmarirea imobilului.

(3) Suma datorata potrivit alin. (1) si (2) de fostul
adjudecatar se stabileste de executor prin procesul-verbal
de licitatie, care constituie titlu executoriu. Aceasta
suma se va retine cu precadere din garantia depusa.
Restituirea
garantiilor
Art. 850. – Dupa adjudecarea imobilului catre unul dintre
participantii la licitatie, potrivit art. 845, executorul,
la cerere, va dispune restituirea garantiilor depuse de
ceilalti participanti, procedand, cand este cazul, potrivit
dispozitiilor art. 849 alin. (3).
Plata pretului in
rate
Art. 851. – La cererea adjudecatarului, executorul
judecatoresc, cu acordul creditorului, cand acesta nu este
adjudecatar, precum si al debitorului, pentru partea din
pret care depaseste valoarea creantei, poate stabili plata
pretului in rate cu dobanda legala aferenta, numarul
acestora, cuantumul si data scadentei lor, precum si suma
care se plateste de indata drept avans.
Actul de adjudecare
Art. 852. – Dupa plata integrala a pretului sau a avansului
prevazut la art. 851, executorul, pe baza procesului-verbal
de licitatie, va intocmi actul de adjudecare, care va
cuprinde urmatoarele mentiuni:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b) numele executorului judecatoresc;

c) numarul si data procesului-verbal de licitatie;

d) numele, prenumele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea
si sediul debitorului, ale tertului dobanditor si ale
adjudecatarului; "187/247"

e) pretul la care s-a vandut si modalitatea de achitare in
cazul in care vanzarea s-a facut cu plata in rate;

f) mentiunea, daca este cazul, ca imobilul s-a vandut
grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitatie sau
servitute ori, dupa caz, liber de aceste drepturi, in
conditiile prevazute la art. 845 alin. (6) si (7);

g) datele de identificare ale imobilului cu aratarea
numarului cadastral sau topografic si a numarului de carte
funciara, precum si datele de identificare ale fostului
proprietar;

h) mentiunea ca actul de adjudecare este titlu de
proprietate si ca poate fi inscris in cartea funciara;

i) mentiunea ca, pentru adjudecatar, actul de adjudecare
constituie titlu executoriu impotriva debitorului sau, dupa
caz, a tertului dobanditor, ca si impotriva oricarei
persoane care poseda ori detine imobilul adjudecat, fara a
putea invoca un drept opozabil in conditiile legii;

j)
mentiunea ca, pentru creditor sau debitor,
dupa caz, actul de adjudecare constituie titlu
executoriu impotriva adjudecatarului care nu
plateste diferenta de pret, in cazul in care
vanzarea s-a facut cu plata pretului in rate;
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

k) data intocmirii actului de adjudecare, semnatura si
stampila executorului judecatoresc, precum si semnatura
adjudecatarului;

l) mentiunea ca actul de adjudecare este supus contestatiei
la executare in conditiile art. 854.
abrogat

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul
Romaniei

"Predarea actului
de adjudecare
Art. 853. – Un exemplar de pe actul de adjudecare se va
preda adjudecatarului spre a-i servi ca titlu de
proprietate, iar in cazul in care imobilul a fost vandut cu
plata pretului in rate, un exemplar va fi predat
creditorului urmaritor si, dupa caz, debitorului, spre a le
servi acestora drept titlu executoriu impotriva
adjudecatarului, daca acesta nu plateste diferenta de
pret.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Contestarea actului
de adjudecare
Art. 854. – (1) In termen de o luna de la data inscrierii
provizorii in cartea funciara, debitorul sau tertul
dobanditor, creditorii urmaritori si orice alta persoana
interesata, dupa mentiunile cartilor funciare, vor putea
ataca actul de adjudecare pe cale de contestatie la
executare. Instanta de executare poate suspenda eliberarea
sau, dupa caz, distribuirea sumelor rezultate din urmarirea
silita a imobilului adjudecat. In cazul in care cererea de
suspendare este formulata de debitor sau tertul dobanditor,
acesta este obligat la plata cautiunii in conditiile art.
718 alin. (2).

(2) Daca actul de adjudecare este anulat, executorul va
continua urmarirea de la actul desfiintat si va solicita
din oficiu ca inscrierea provizorie prevazuta la art. 853
alin. (1) sa fie radiata.

(3) Sumele consemnate se vor restitui adjudecatarului, iar
calitatea acestuia de administrator-sechestru al imobilului
urmarit inceteaza.
abrogat

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul
Romaniei

Art. 855. – (1) Odata cu predarea catre adjudecatar a unui "188/247"

Intabularea
dreptului de
proprietate si
punerea in posesie
a adjudecatarului
exemplar al actului de adjudecare, executorul judecatoresc
va solicita de indata, din oficiu, intabularea in cartea
funciara a dreptului de proprietate al adjudecatarului, pe
cheltuiala acestuia, chiar si in cazul in care adjudecatar
este insusi tertul dobanditor care avea deja dreptul
inscris in cartea funciara. In cazul in care dreptul
dobandit de adjudecatar era inscris in mod provizoriu, nu
se va dispune decat inscrierea provizorie.

(2) La cererea adjudecatarului, acesta va fi pus in posesia
imobilului adjudecat de catre executorul judecatoresc,
actul de adjudecare constituind titlu executoriu impotriva
tuturor persoanelor aratate la art. 852 lit. i).
Dispozitiile art. 663 si urmatoarele sunt aplicabile, fara
a fi insa necesara si investirea cu formula executorie a
actului de adjudecare.

(3) In cazul in care imobilul a fost vandut cu plata
pretului in rate, executorul judecatoresc va hotari, prin
aceeasi incheiere, si inscrierea in cartea funciara a
interdictiei de instrainare si de grevare a imobilului pana
la plata integrala a pretului si a dobanzii
corespunzatoare.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

SECTIUNEA a 5-a
Efectele adjudecarii
Transmiterea
proprietatii
imobilului
Art. 856. – (1) Prin adjudecarea imobilului adjudecatarul
devine proprietar. De la aceasta data, adjudecatarul are
dreptul la fructe si venituri, datoreaza dobanzile pana la
plata integrala a pretului si suporta toate sarcinile
imobilului.

(2) Prin intabulare, adjudecatarul dobandeste dreptul de a
dispune de imobilul cumparat, potrivit regulilor de carte
funciara.

(3) De la data intabularii, imobilul ramane liber de orice
ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de
creanta, creditorii putandu-si realiza aceste drepturi
numai din pretul obtinut. Daca pretul de adjudecare se
plateste in rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.

(4) Ipotecile si celelalte sarcini reale,
precum si drepturile reale intabulate dupa
notarea urmaririi in cartea funciara se vor
radia din oficiu, cu exceptia celor pentru care
adjudecatarul ar conveni sa fie mentinute; de
asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile
reale intabulate ulterior inscrierii vreunei
ipoteci, daca vanzarea s-a facut in conditiile
prevazute la art. 845 alin. (7), toate notarile
facute cu urmarirea silita, cu exceptia notarii
contestatiei impotriva procesului-verbal de
licitatie, daca aceasta nu a fost solutionata
prin hotararea ramasa definitiva, interdictia
de instrainare sau de grevare, daca exista, cu
exceptia celei prevazute la art. 855 alin. (3),
precum si promisiunea de a incheia un contract
viitor, daca pana la data adjudecarii
beneficiarul promisiunii nu si-a inscris in
cartea funciara dreptul dobandit in temeiul
contractului care a facut obiectul acesteia.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de "189/247"

Parlamentul Romaniei

(5) Daca imobilul a fost adjudecat cu plata
pretului in rate, adjudecatarul nu il va putea
instraina sau greva, fara incuviintarea
creditorilor urmaritori si a debitorului, daca
este cazul, inainte de plata integrala a
pretului.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Viciile ascunse si
leziunea
Art. 857. – (1) In cazul vanzarii silite la licitatie
publica nu exista garantie contra viciilor ascunse.

(2) Aceasta vanzare nu poate fi atacata nici pentru
leziune.
Mentinerea sau
incetarea unor
contracte
Art. 858. – (1) Locatiunea si celelalte acte juridice
privitoare la imobilul adjudecat raman in fiinta sau, dupa
caz, inceteaza, potrivit dispozitiilor art. 827 alin. (1)
si (2).

(2) Platile facute inainte de scadenta de catre locatar sau
alte persoane interesate sunt supuse dispozitiilor art. 827
alin. (3).
SECTIUNEA a 6-a
Dispozitii speciale
Stingerea
actiunilor contra
adjudecatarului
Art. 859. – (1) Orice cerere de evictiune, totala sau
partiala, privind imobilul adjudecat este definitiv stinsa.

(2) In cazul imobilelor inscrise pentru prima data in
cartea funciara, in conditiile art. 828 alin. (2), cererea
de evictiune se va prescrie in termen de 3 ani de la data
inscrierii actului de adjudecare in cartea funciara.
Aceasta prescriptie curge si impotriva minorilor si
persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca.
Suspendarea
impartelii pretului
Art. 860. – (1) In cazul in care cererea de evictiune
prevazuta la art. 859 alin. (2) este introdusa inainte de
imparteala pretului din adjudecare, instanta de executare,
la solicitarea adjudecatarului, va putea sa suspende
imparteala pretului, cu sau fara cautiune, pana la
judecarea definitiva a cererii de evictiune.

(2) Cand cererea de evictiune va fi facuta dupa imparteala
pretului adjudecarii, se va urma procedura de drept comun.
Actiunea in regres
Art. 861. – (1) Daca a fost evins total sau partial,
adjudecatarul il poate actiona pe debitorul urmarit pentru
a fi despagubit. Dispozitiile legale privind chemarea in
judecata a vanzatorului se aplica in mod corespunzator.

(2) In masura in care nu se poate indestula de la debitor,
adjudecatarul il poate actiona pe creditorul care a incasat
pretul de adjudecare, in limita sumei incasate. Termenul de
prescriptie este de un an si curge de la data la care
executarea silita impotriva debitorului a incetat pentru
motivul prevazut la art. 702 pct. 2.
Desfiintarea
masurilor
asiguratorii sau de
executare
Art. 862. – (1) In tot cursul urmaririi silite si pana la
adjudecarea bunului imobil, debitorul sau orice alta
persoana interesata poate obtine desfiintarea masurilor
asiguratorii sau de executare, consemnand la dispozitia
creditorului urmaritor intreaga valoare a creantei, cu
toate accesoriile si cheltuielile de executare.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(2) Dispozitiile art. 750 si 751 se aplica in mod
corespunzator.

(3) In cazul in care cererea este admisa, instanta sau,
dupa caz, executorul judecatoresc va dispune si eliberarea "190/247"

sumei in mainile creditorului.
CAPITOLUL III
Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin urmarirea silita
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Eliberarea sumei
Art. 863. – Daca exista un singur creditor urmaritor, dupa
retinerea cheltuielilor de executare, cand este cazul, suma
de bani realizata prin urmarirea silita se elibereaza
acestuia pana la acoperirea integrala a drepturilor sale,
iar suma ramasa disponibila se preda debitorului.
Rangul creantelor
cu preferinta
generala
Art. 864. – (1) In cazul in care urmarirea silita a fost
pornita de mai multi creditori sau cand, pana la eliberarea
sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus si
alti creditori titlurile lor, executorul judecatoresc
procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini
de preferinta, daca legea nu prevede altfel:

a) creantele reprezentand cheltuieli de judecata, pentru
masuri asiguratorii sau de executare silita, pentru
conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, orice
alte cheltuieli facute in interesul comun al creditorilor,
precum si creantele nascute impotriva debitorului pentru
cheltuielile efectuate cu ocazia indeplinirii conditiilor
sau formalitatilor prevazute de lege pentru dobandirea
dreptului asupra bunului adjudecat si inscrierea acestuia
in registrul de publicitate;

b) cheltuielile de inmormantare a debitorului, in raport cu
conditia si starea acestuia;

c) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate
acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit
legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea
copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara
de munca, prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau
intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in
cadrul asigurarilor sociale, precum si creantele
reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin
moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;

d) creantele rezultand din obligatia legala de intretinere,
alocatii pentru copii sau obligatia de plata a altor sume
periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

e) creantele fiscale provenite din impozite, taxe,
contributii si din alte sume stabilite potrivit legii,
datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale
de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;

f) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;

g) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea
pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte
ilicite;

h) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari
de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari,
precum si din chirii sau arenzi;

i) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat
sau bugetelor locale;

j) alte creante.

(2) Dispozitiile privind subrogatia legala raman aplicabile
in folosul celui care achita oricare dintre creantele
prevazute la alin. (1).

(3) In cazul creantelor care au aceeasi ordine de
preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata se
repartizeaza intre creditori proportional cu creanta
fiecaruia.
Declararea
Art. 865. – (1) In termen de 15 zile de la inceperea
executarii silite, potrivit legii, orice creditor poate
cere statului sau unitatilor administrativ-teritoriale sa "191/247"

creantelor statului
declare creantele lor privilegiate. Aceasta cerere va fi
inscrisa in registrele de publicitate numai daca se depune
dovada notificarii facute organelor fiscale teritoriale.

(2) In termen de 30 de zile de la notificare, statul sau
unitatea administrativ-teritoriala trebuie sa declare si sa
inscrie valoarea creantei sale.

(3) Nerespectarea obligatiei prevazute la alin. (1) are ca
efect pierderea preferintei in raport cu creditorii care au
solicitat declaratia.
Rangul creantelor
garantate
Art. 866. – Daca exista creditori care, asupra bunului
vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi de
preferinta conservate, in conditiile prevazute de lege, la
distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului,
creantele lor vor fi platite inaintea creantelor prevazute
la art. 864 alin. (1) lit. c).
Rangul creantelor
accesorii
Art. 867. – Dobanzile si penalitatile sau alte asemenea
accesorii ale creantei principale vor urma ordinea de
preferinta a acestei creante.
SECTIUNEA a 2-a
Distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunurilor urmarite
Termenul de
depunere a
titlurilor de
creanta
Art. 868. – (1) Daca exista mai multi creditori urmaritori
sau intervenienti, suma rezultata din vanzare se distribuie
acestora potrivit ordinii de preferinta prevazute la art.
864-867.

(2) In acest scop, dupa depunerea sau
consemnarea sumei rezultate din vanzare,
executorul va fixa de urgenta un termen de 10
zile pentru depunerea titlurilor de creanta.
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(3) Debitorul, creditorii urmaritori, organele fiscale
locale, administratorii-sechestru, adjudecatarul si
titularii drepturilor si sarcinilor stinse prin adjudecare,
despre care executorul a luat cunostinta in conditiile art.
740 ori art. 835 alin. (2), vor fi instiintati din oficiu
despre fixarea acestui termen, potrivit dispozitiilor
privitoare la comunicarea si inmanarea citatiilor.

(4) Termenul se va afisa la sediul executorului
judecatoresc si la cel al instantei de executare cu cel
putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru depunerea
titlurilor de creanta. Afisarea va fi constatata printr-un
proces-verbal care se va depune la dosar.

(5) Dupa expirarea termenului aratat la alin. (4), niciun
creditor nu va mai putea lua parte la distribuirea sumei
obtinute din urmarire.
Depunerea
titlurilor de
creanta
Art. 869. – (1) In vederea participarii la distribuire,
toti creditorii interesati vor trebui sa depuna la sediul
executorului judecatoresc, in termenul prevazut la art. 868
alin. (4), titlurile de creanta, in original sau in copie
certificata, aratand in mod distinct capitalul, dobanzile
si cheltuielile ce le sunt datorate, precum si, daca va fi
cazul, drepturile de preferinta neinscrise in cartea
funciara sau in alte registre publice.

(2) Reprezentantul fiscului va depune inscrisurile
doveditoare ale creantelor statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale la sediul executorului
judecatoresc.

(3) Creditorii care au infiintat masuri asiguratorii asupra
bunurilor urmarite, pentru a participa la distribuire, vor
depune copii certificate de pe actiune si de pe actul
constatator al infiintarii masurii asiguratorii.
Art. 870. – (1) In cazul in care unul dintre titlurile "192/247"

Creantele periodice
depuse de creditorii urmaritori contine obligatia
debitorului de a plati o suma de bani in mod periodic, iar
bunurile ramase in patrimoniul debitorului dupa efectuarea
executarii sau veniturile sale nu asigura plata in viitor a
ratelor datorate, suma alocata creditorului se va stabili
prin acordul partilor, care va prevedea si modul de
fructificare a acesteia, iar in lipsa unui acord,
executorul va constata acest fapt printr-un proces-verbal
semnat de el si de toate partile prezente. In acest din
urma caz, partea interesata va putea sesiza instanta de
executare in circumscriptia careia se face executarea
pentru a stabili suma alocata creditorului, in termen de 15
zile de la incheierea procesului-verbal, daca a fost
prezenta, sau de la comunicarea acestuia de catre executor,
daca a lipsit.

(2) Daca partile nu se inteleg, instanta de executare va
stabili, prin incheiere, suma cu care creditorul va
participa la distribuirea sumelor realizate prin urmarire,
precum si modul de fructificare a acesteia, astfel incat
ratele datorate sa fie platite cu precadere din dobanzile
incasate, iar daca acestea sunt insuficiente, se vor imputa
asupra capitalului. Incheierea se da cu citarea in termen
scurt a partilor si este supusa numai apelului.

(3) In cazul in care niciuna din parti nu sesizeaza
instanta de executare in termenul aratat la alin. (1),
executorul judecatoresc va solicita acesteia stabilirea
sumei alocate creditorului, cu respectarea dispozitiilor
alin. (2).

(4) Daca debitorul a decedat si se constata ca, in raport
cu numarul mostenitorilor, locul unde acestia se gasesc,
modul in care s-a facut imparteala mostenirii sau cu alte
asemenea imprejurari, plata in rate a creantelor este greu
de realizat, instanta poate, la cererea creditorului, sa
procedeze potrivit alin. (1), stabilind suma ce se cuvine
creditorului, precum si partea din aceasta pe care o va
plati fiecare mostenitor in parte.
Incetarea curgerii
dobanzilor
Art. 871. – De la data fixata pentru depunerea titlurilor
de creanta, dobanzile creantelor creditorilor urmaritori
trecute in proiectul de distribuire inceteaza de a mai fi
in sarcina debitorului urmarit, chiar in caz de conventie
contrara. Daca institutia de credit la care s-au depus ori
consemnat aceste sume plateste dobanzi, creditorii nu vor
avea drept decat la dobanzile ce se platesc de institutia
de credit la care s-au depus ori consemnat acele sume.
Interdictia
popririi
Art. 872. – (1) Sumele rezultate din valorificarea
bunurilor urmarite si cele consemnate la dispozitia
executorului nu pot fi poprite de catre creditorii
debitorului sau ai adjudecatarului.

(2) Se va putea infiinta poprire numai asupra sumelor
atribuite creditorilor sau debitorului prin procesul-verbal
de distribuire.
Intocmirea
proiectului de
distribuire
Art. 873. – (1) In termen de 5 zile de la expirarea
termenului pentru depunerea titlurilor de creanta,
executorul va intocmi proiectul de distribuire a sumelor,
potrivit ordinii de preferinta prevazute la art. 864-867,
iar daca printre creditorii urmaritori si intervenienti se
afla si creditori care au intervenit tardiv, dupa expirarea
termenului prevazut la art. 690, creantele acestora vor fi
alocate asupra partii din suma ramasa dupa indestularea
drepturilor creditorilor urmaritori si a celor care au
intervenit in timp util.

(2) In cazul in care imobilele grevate de o ipoteca
colectiva au fost vandute impreuna, creanta garantata cu o
astfel de ipoteca va fi repartizata, la cererea
creditorilor cu rang posterior, asupra imobilelor
adjudecate, proportional cu pretul obtinut pentru fiecare "193/247"

imobil in parte, iar daca sunt creante ipotecare
anterioare, proportional cu restul de pret ce a ramas de la
fiecare imobil, dupa ce s-au acoperit creantele cu rang
anterior ipotecii colective.

(3) Creantele cu termen si cele conditionale vor fi
repartizate dupa rangul lor, ca si cum ar fi pure si
simple, cu mentiunea ca ele vor fi platite numai potrivit
regulilor prevazute la art. 880 si 881.

(4) Creantele care nu pot fi valorificate decat dupa
executarea bunurilor unui codebitor principal vor fi
trecute ca socotite sub conditie suspensiva.

(5) Titularii drepturilor de uzufruct, uz, abitatie si
servitute, stinse prin adjudecare, vor fi trecuti in
ordinea inscrierii cu valoarea acestor drepturi inscrise in
cartea funciara, iar daca nu este inscrisa, cu valoarea
determinata potrivit art. 836 alin. (2), care poate fi
contestata in conditiile art. 874 alin. (2).

(6) Creditorul unei rente pe viata sau altei creante
periodice va fi trecut in ordinea inscrierii in cartea
funciara, cu o suma ale carei dobanzi anuale sa fie
suficiente pentru a asigura plata ratelor rentei.
Afisarea
proiectului de
distribuire
Art. 874. – (1) Proiectul de distribuire va fi comunicat
debitorului si creditorilor care si-au depus titlurile de
creanta, potrivit dispozitiilor privitoare la comunicarea
si inmanarea citatiilor.

(2) Ei vor fi citati cu mentiunea expresa ca, sub
sanctiunea decaderii, in termen de 5 zile de la data
comunicarii, pot formula, in scris, obiectiuni la proiectul
de distribuire.

(3) In lipsa obiectiunilor in termenul aratat la alin. (2),
proiectul de distribuire devine definitiv.

(4) In caz de obiectiune, executorul va convoca in scris
debitorul si toti creditorii in vederea unei eventuale
concilieri, care va avea loc la sediul executorului in
termen de cel mult 15 zile de la data primirii ultimei
contestatii.
Incercarea de
conciliere. Efecte
Art. 875. – (1) Daca la termenul fixat in vederea
concilierii, debitorul sau creditorii care au formulat
obiectiuni nu mai staruie in mentinerea lor sau se ajunge
la un acord privind modul de distribuire, executorul va lua
act de acordul realizat si va dispune repartizarea sumelor
potrivit acestei intelegeri, care va fi consemnata intr-un
proces-verbal semnat de executor si de toate persoanele
prezente.

(2) Daca nu se ajunge la un acord, iar cei care au formulat
obiectiuni staruie in mentinerea lor, executorul va incheia
un proces-verbal in care se vor consemna obiectiile celor
prezenti, semnat de el si de cei prezenti.

(3) Cel nemultumit de proiectul de distribuire poate
introduce contestatie in termen de 5 zile de la data
intocmirii procesului-verbal prevazut la alin. (2).
Contestatia suspenda de drept plata creantei sau a partii
din creanta contestata. La primul termen la care partile au
fost legal citate, instanta este obligata sa se pronunte
asupra mentinerii sau, dupa caz, a inlaturarii suspendarii.
Instanta se pronunta prin incheiere, care poate fi atacata
numai cu apel, in termen de 5 zile de la pronuntare. Apelul
nu suspenda de drept executarea incheierii atacate.

(4) Debitorul sau creditorii care nu s-au prezentat la
termenul aratat la alin. (1) sunt considerati ca au
renuntat la obiectiunile formulate, fiind decazuti din
dreptul de a face contestatie la executare.
Art. 876. – (1) Toate contestatiile formulate impotriva
proiectului de distribuire se judeca de instanta de "194/247"

Solutionarea
contestatiilor
executare, printr-o singura hotarare, de urgenta si cu
precadere, cu citarea in termen scurt a partilor. Hotararea
poate fi atacata numai cu apel in termen de 5 zile de la
comunicare.

(2) Contestatorul a carui cerere a fost respinsa va
raspunde fata de creditori pentru dobanzile ce trec peste
acelea prevazute la art. 871 si pentru toate prejudiciile
cauzate de intarzierea la plata a sumelor cuvenite.
Indreptarea
erorilor de calcul
si a greselilor
materiale
Art. 877. – Erorile de calcul si alte greseli materiale se
vor indrepta de executor, din oficiu ori la cerere,
facandu-se mentiune despre aceasta in incheierea prin care
se dispune eliberarea sau, dupa caz, distribuirea sumei.
SECTIUNEA a 3-a
Plata sumei rezultate din urmarirea silita
Conditii
Art. 878. – (1) Daca prin lege nu se dispune altfel, plata
sumei rezultate din executare se poate dispune numai dupa
expirarea termenului de depunere a titlurilor de creanta
ori, dupa caz, la data expirarii termenului de formulare a
obiectiunilor impotriva proiectului de distribuire.

(2) Executorul se va pronunta asupra platii sumei aratate
la alin. (1) prin incheiere executorie, data fara citarea
partilor.

(3) Suma ramasa se va elibera debitorului.
Efectuarea platilor
Art. 879. – (1) Platile vor fi efectuate de catre unitatea
la care au fost depuse sau consemnate sumele rezultate din
urmarire, pe baza unei dispozitii de plata trimise de
executorul judecatoresc.

(2) Dovada efectuarii platii va fi comunicata executorului,
care o va pastra la dosarul executarii.
Plata creantelor
afectate de termen
Art. 880. – Daca creanta este afectata de un termen
suspensiv, aceasta se va plati chiar daca termenul nu s-a
implinit. Cand o astfel de creanta este fara dobanda, plata
inainte de termen nu se va face decat daca se scade dobanda
cuvenita pana la implinirea termenului. Daca insa
creditorul nu este de acord sa se faca scaderea, creanta sa
se va consemna la unitatea prevazuta de lege, pentru a fi
eliberata la implinirea termenului.
Plata creantelor
conditionale
Art. 881. – (1) Atunci cand conditia este rezolutorie, nu
se va putea elibera creditorului suma cuvenita, decat daca
acesta va da o cautiune sau va constitui o ipoteca in
favoarea celor care ar trebui sa se foloseasca de aceasta
suma in cazul indeplinirii conditiei.

(2) Daca insa conditia este suspensiva, suma cuvenita
creditorului va fi distribuita creditorilor care vin dupa
acesta, daca acestia vor da o cautiune sau vor constitui o
ipoteca pentru a garanta restituirea sumei primite in caz
de indeplinire a conditiei.

(3) In cazul in care creditorii prevazuti la alin. (1) si
(2) nu dau o cautiune sau nu constituie o ipoteca, suma se
va consemna la unitatea prevazuta de lege pana la
indeplinirea conditiei rezolutorii sau suspensive.
Plata creantelor
contestate
Art. 882. – (1) Sumele corespunzatoare creantelor
contestate sau acelora pentru care s-au infiintat masuri
asiguratorii, precum si cele reclamate in conditiile
prevazute la art. 691 alin. (6), dar nerecunoscute, in tot
sau in parte, de debitor, vor fi consemnate spre a fi
platite ulterior.

(2) Dupa ramanerea definitiva a hotararii de solutionare a
contestatiei sau a celei date asupra actiunii pe baza
careia s-a infiintat masura asiguratorie, executorul, la
cererea debitorului sau a creditorului interesat, va
dispune, potrivit hotararii respective, fie eliberarea
sumelor corespunzatoare creantei contestate ori alocate pe
baza de masura asiguratorie, fie distribuirea lor, in "195/247"

conditiile legii, intre creditorii ramasi neindestulati.
Suma ramasa se va elibera debitorului.

(3) Daca suma reclamata a fost pastrata pentru obtinerea de
catre creditorii intervenienti a titlurilor executorii
necesare, in conditiile prevazute la art. 691 alin. (6),
executorul, la cererea uneia dintre parti sau chiar din
oficiu, va cita debitorul, creditorul urmaritor si
creditorii intervenienti, cu exceptia celor indestulati
integral, si, dupa ascultarea celor prezenti, va dispune
eliberarea sumei retinute in contul creditorilor
intervenienti care au obtinut intre timp un titlu
executoriu. Infatisarea partilor interesate va putea fi
dispusa, la cererea oricaruia dintre creditori, si inainte
de expirarea termenului legal pentru obtinerea titlului
executoriu, in afara de cazul in care mai exista alti
creditori care urmeaza sa obtina titlul executoriu. Suma
ramasa se va elibera debitorului.
Plata creantelor
periodice
Art. 883. – (1) Suma alocata creditorului unei creante
periodice va fi intrebuintata in vederea fructificarii ei,
pentru asigurarea platii ratelor, in modul convenit de
partile interesate, iar in lipsa unui acord, in modul in
care se va hotari de instanta de executare, la sesizarea
partii interesate sau, in lipsa, a executorului
judecatoresc, in conditiile prevazute la art. 870.

(2) Daca dobanzile sumei alocate vor fi mai mici decat
ratele datorate, diferenta se va intregi prin preluare din
capital.

(3) Dupa stingerea, din orice motive, a obligatiei de
plata, suma ramasa va fi distribuita creditorilor ramasi
neindestulati sau eliberata debitorului.
Predarea titlurilor
de creanta
Art. 884. – (1) Titlurile creantelor platite integral vor
fi eliberate creditorilor, cu mentiunea stingerii totale a
datoriei.

(2) Titlurile creantelor platite partial vor fi eliberate
creditorilor cu mentiunea partii platite.
Inchiderea
procedurii
Art. 885. – (1) Dupa predarea titlurilor, executorul, prin
incheiere data fara citarea partilor, constata incetarea
urmaririi silite si dispune inchiderea dosarului.

(2) Creditorii care nu au fost indestulati pot cere insa
reluarea urmaririi silite, in conditiile legii, sau
efectuarea unei noi urmariri asupra altor bunuri ale
debitorului, daca este cazul.
Sumele neridicate
Art. 886. – Sumele consemnate si neridicate in termen de 5
ani de la data comunicarii incheierii prin care s-a aprobat
distribuirea acestora se fac venit la bugetul local,
dispozitiile art. 779 aplicandu-se in mod corespunzator.
TITLUL III
Executarea silita directa
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Modul de executare
Art. 887. – (1) In cazul in care obligatia debitorului
prevazuta in titlul executoriu consta in lasarea posesiei
unui bun, in predarea unui bun sau a folosintei acestuia
ori in evacuarea debitorului dintr-o locuinta sau dintr-o
alta incinta, in desfiintarea unei constructii, plantatii
sau a altei lucrari ori in indeplinirea oricarei alte
activitati stabilite pentru realizarea drepturilor
creditorului, iar debitorul nu executa de bunavoie
obligatia sa in termenul prevazut in somatie, creditorul va
solicita executarea silita, putand, in raport cu
imprejurarile cauzei si natura obligatiei ce se executa, sa
sesizeze instanta de executare, in vederea aplicarii unei
penalitati.
(2) Atribuirea prin hotarare judecatoreasca a unui imobil
sau obligatia de a-l preda, a-l lasa in posesie ori in "196/247"

sau obligatia de a-l preda, a-l lasa in posesie ori in
folosinta, dupa caz, cuprinde si obligatia de evacuare a
imobilului, daca legea nu prevede in mod expres altfel.
Executarea fara
somatie
Art. 888. – La cererea creditorului, daca se justifica o
nevoie urgenta sau exista pericol ca debitorul sa se
sustraga de la urmarire, sa ascunda, sa distruga ori sa
deterioreze bunurile ce trebuie predate, instanta de
executare va putea sa dispuna ca executarea silita sa se
faca de indata si fara somatie. Instanta analizeaza
cererea, de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea
partilor. Incheierea nu este supusa niciunei cai de atac.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

Procesul-verbal de
indeplinire a
executarii
Art. 889. – (1) Despre indeplinirea executarii obligatiilor
prevazute in prezentul capitol, executorul va incheia un
proces-verbal in conditiile art. 678, stabilind totodata
cheltuielile de executare pe care urmeaza sa le plateasca
debitorul.

(2) Procesul-verbal va fi comunicat partilor, iar un
exemplar va fi pastrat la dosarul de executare.

(3) Procesul-verbal constituie titlu executoriu in privinta
cheltuielilor de executare, stabilite in sarcina
debitorului.
Imposibilitatea
predarii silite a
bunului
Art. 890. – In cazul in care predarea silita a unui bun a
devenit imposibila din cauza distrugerii, ascunderii sau
deteriorarii acestuia ori a altor asemenea imprejurari,
executorul va consemna aceasta intr-un proces-verbal
intocmit in conditiile art. 889, si totodata va dispune,
prin incheiere, incetarea executarii silite.
"Obligarea
debitorului la
despagubiri
modificat prin

ART I Lege 138 din
2014-10-15 emis de
Parlamentul
Romaniei

Art. 891. – (1) Daca in titlu executoriu nu s-a stabilit ce
suma urmeaza a fi platita ca echivalent al valorii bunului
in cazul imposibilitatii predarii acestuia sau, dupa caz,
echivalentul despagubirilor datorate in cazul neexecutarii
obligatiei de a face ce implica faptul personal al
debitorului, instanta de executare, la cererea
creditorului, va stabili aceasta suma prin hotarare data cu
citarea partilor, in termen scurt. In toate cazurile, la
cererea creditorului, instanta va avea in vedere si
prejudiciile ocazionate prin neexecutarea de bunavoie a
obligatiei, inainte ca aceasta sa devina imposibil de
executat.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(2) Hotararea este executorie si este supusa numai
apelului. Suspendarea executarii acestei hotarari nu se va
putea obtine decat cu consemnarea sumei stabilite.
Dispozitiile art. 750 si 751 sunt aplicabile in mod
corespunzator.

(3) Pe baza cererii prevazute la alin. (1), creditorul va
putea infiinta masuri asiguratorii.
CAPITOLUL II
Predarea silita a bunurilor mobile
Instiintarea
debitorului
Art. 892. – Daca partea obligata sa predea un bun mobil,
determinat prin calitate si cantitate, nu isi indeplineste
obligatia in termen de 24 de ore de la comunicarea
incheierii de incuviintare a executarii, predarea lui se va
face prin executare silita.
Efectuarea
executarii silite
Art. 893. – (1) In vederea executarii silite a obligatiei
prevazute la art. 892, executorul judecatoresc va ridica
bunul urmarit de la debitor sau de la persoana la care se
afla, punandu-l pe creditor in drepturile sale, stabilite
prin titlul executoriu.

(2) Executorul judecatoresc va incheia, in conditiile art.
889, un proces-verbal despre indeplinirea executarii,
stabilind totodata cheltuielile de executare pe care "197/247"

urmeaza sa le plateasca debitorul.
Imposibilitatea de
predare
Art. 894. – Daca, in termen de 30 de zile de la data
deplasarii executorului judecatoresc la locul de unde urma
sa fie ridicat bunul mobil, nu s-a efectuat predarea silita
catre creditor, executorul judecatoresc, la cererea
acestuia din urma, poate intocmi o incheiere prin care sa
constate imposibilitatea de predare. Dispozitiile art. 890
si 891 se aplica in mod corespunzator chiar si atunci cand
debitorul, ulterior implinirii termenului de 30 de zile
ofera predarea bunului catre creditor.
CAPITOLUL III
Predarea silita a bunurilor imobile
Termen de executare
Art. 895. – (1) Nicio evacuare din imobilele cu destinatie
de locuinta nu poate fi facuta de la data de 1 decembrie si
pana la data de 1 martie a anului urmator, decat daca
creditorul face dovada ca, in sensul dispozitiilor
legislatiei locative, el si familia sa nu au la dispozitie
o locuinta corespunzatoare ori ca debitorul si familia sa
au o alta locuinta corespunzatoare in care s-ar putea muta
de indata.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in cazul evacuarii
persoanelor care ocupa abuziv, pe cai de fapt, fara niciun
titlu, o locuinta si nici celor care au fost evacuati
pentru ca pun in pericol relatiile de convietuire sau
tulbura in mod grav linistea publica.
Instiintarea
debitorului
Art. 896. – Daca partea obligata sa evacueze ori sa predea
un imobil nu isi indeplineste aceasta obligatie in termen
de 8 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a
executarii, ea va fi indepartata prin executare silita, iar
imobilul va fi predat celui indreptatit.
Efectuarea
executarii silite
Art. 897. – (1) In vederea executarii silite a obligatiei
prevazute la art. 896, executorul judecatoresc se va
deplasa la fata locului, va soma pe debitor sa paraseasca
de indata imobilul, iar in caz de impotrivire, il va evacua
din imobilul respectiv pe debitor impreuna cu toate
persoanele care ocupa imobilul in fapt ori fara niciun
titlu opozabil creditorului, cu sau fara ajutorul fortei
publice, dupa caz, punand pe creditor in drepturile sale.

(2) Cand debitorul lipseste sau refuza sa deschida usile,
executorul va fi insotit de agenti ai fortei publice ori
reprezentanti ai jandarmeriei, dupa caz.

(3) Dupa deschiderea usilor imobilului, prezenta celor
mentionati la alin. (2) va putea fi suplinita de 2 martori
asistenti.

(4) Executarea in modalitatea predarii silite imobiliare va
putea continua in ziua inceperii sale chiar dupa ora 20,00,
precum si in zilele urmatoare, inclusiv in cele
nelucratoare, daca nu s-a finalizat din cauza unei opuneri
la executare din partea debitorului ori a altei persoane
sau daca operatiunile ce trebuie efectuate pentru
finalizarea executarii silite nu s-au putut realiza pana la
ora 20,00.
Depozitarea
bunurilor mobile
Art. 898. – (1) Daca executarea priveste un imobil in care
se gasesc bunuri mobile ce nu formeaza obiectul executarii
si pe care debitorul nu le ridica singur ori sunt
sechestrate intr-o alta urmarire, executorul va incredinta
aceste bunuri in pastrarea unui administrator-sechestru,
care poate fi chiar creditorul, pe cheltuiala debitorului.
Despre aceasta masura va fi instiintat creditorul in
folosul caruia bunurile au fost sechestrate.

(2) Dispozitiile prezentei carti referitoare la
administratori-sechestru in materie de urmarire mobiliara
propriu-zisa sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) Daca bunurile lasate in depozit nu sunt sechestrate in "198/247"

favoarea altei urmariri, executorul va fixa, prin procesul-
verbal aratat la art. 899, termenul in care debitorul
trebuie sa le ridice, care nu poate fi mai lung de o luna.
Procesul-verbal de
predare silita
Art. 899. – Despre indeplinirea executarii potrivit
prevederilor prezentului capitol, executorul judecatoresc
va intocmi un proces-verbal, dispozitiile art. 889 fiind
aplicabile. In cazul in care debitorul refuza primirea
procesului-verbal, lipseste ori, dupa caz, a parasit
imobilul dupa inceperea executarii, iar domiciliul sau se
afla in acel imobil, executorul judecatoresc, daca
debitorul nu i-a comunicat un domiciliu ales, va proceda la
afisarea procesului-verbal de predare silita pe usa
imobilului sau in orice alta parte a imobilului care il
face vizibil.
Vanzarea bunurilor
lasate in depozit
Art. 900. – (1) Daca debitorul nu ridica bunurile in
termenul aratat in procesul-verbal prevazut la art. 899 si
acestea au valoare de piata, ele vor fi scoase in vanzare,
inclusiv cele care sunt insesizabile prin natura lor,
potrivit regulilor din materia vanzarii bunurilor mobile
urmaribile.

(2) Pretul bunurilor vandute, dupa deducerea cheltuielilor
de executare silita, inclusiv a cheltuielilor de vanzare si
a remuneratiei administratorului-sechestru, va fi consemnat
pe numele debitorului, care va fi instiintat despre aceasta
potrivit dispozitiilor privitoare la comunicarea si
inmanarea citatiilor. Dispozitiile art. 899 se aplica in
mod corespunzator.

(3) Bunurile care nu au valoare de piata sunt declarate
abandonate. De asemenea, la cererea creditorului,
executorul judecatoresc poate declara abandonate bunurile
mobile care au valoare de piata si nu au fost revendicate
de debitor sau de alta persoana care ar dovedi calitatea de
proprietar, in termen de 4 luni de la data incheierii
procesului-verbal de predare silita.

(4) Despre toate acestea va fi instiintat si debitorul,
potrivit dispozitiilor prevazute la alin. (2), precum si
organul financiar local pentru a prelua bunurile
abandonate. Dispozitiile art. 779 se aplica in mod
corespunzator.
Reocuparea
imobilului
Art. 901. – (1) Daca, dupa incheierea procesului-verbal de
predare silita, debitorul sau orice alta persoana, in lipsa
consimtamantului expres prealabil ori a unei hotarari
judecatoresti, patrunde sau se reinstaleaza in imobil, la
cererea creditorului ori a altei persoane interesate, se va
putea face o noua executare silita in baza aceluiasi titlu
executoriu, fara somatie si fara nicio alta formalitate
prealabila.

(2) In cazul prevazut la alin. (1), orice bunuri mobile,
indiferent de natura ori valoarea lor, care nu au fost
ridicate la data predarii silite initiale sau care au fost
aduse in imobil dupa reocupare, se considera de drept
abandonate din momentul repunerii in posesie.

(3) Pe baza procesului-verbal pus la dispozitia organului
de urmarire penala, in copie certificata, de executorul
judecatoresc, va fi declansata urmarirea penala.
CAPITOLUL IV
Executarea silita a altor obligatii de a face sau a obligatiilor de a nu face
SECTIUNEA 1
Dispozitii comune
Art. 902. – (1) Dispozitiile prezentei sectiuni sunt
aplicabile in cazul executarii silite in natura a
obligatiilor de a face sau de a nu face in temeiul unui
titlu executoriu. Daca prin titlul executoriu creditorul a
fost autorizat ca, pe cheltuiala debitorului, sa execute el
insusi ori sa faca sa fie executata obligatia de a face "199/247"

Domeniu de aplicare
sau, dupa caz, sa inlature ori sa ridice ceea ce debitorul
a facut cu incalcarea obligatiei de a nu face nu mai este
necesara obtinerea unui nou titlu executoriu prin care sa
se stabileasca despagubirile datorate de debitor sau, dupa
caz, contravaloarea lucrarilor necesare restabilirii
situatiei anterioare incalcarii obligatiei de a nu face. In
aceste din urma cazuri, sumele respective se determina pe
baza de expertiza sau de alte documente justificative de
catre executorul judecatoresc, potrivit dispozitiilor art.
628.

(2) Dispozitiile art. 1.528 din Codul civil raman
aplicabile.
Executarea
obligatiei de a
face
Art. 903. – Daca debitorul refuza sa indeplineasca o
obligatie de a face cuprinsa intr-un titlu executoriu, in
termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de
incuviintare a executarii, creditorul poate fi autorizat de
instanta de executare, prin incheiere executorie, data cu
citarea partilor, sa o indeplineasca el insusi sau prin
alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Executarea
obligatiei de a nu
face
Art. 904. – (1) Dispozitiile prevazute in prezenta sectiune
sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul cand
titlul executoriu cuprinde o obligatie de a nu face.

(2) Creditorul va putea cere instantei de executare sa fie
autorizat, prin incheiere executorie, data cu citarea
partilor, sa desfiinteze el insusi sau prin alte persoane,
pe cheltuiala debitorului, lucrarile facute de acesta
impotriva obligatiei de a nu face.
Aplicarea de
penalitati
Art. 905. – (1) Daca in termen de 10 zile de la comunicarea
incheierii de incuviintare a executarii debitorul nu
executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate
fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi
constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unor
penalitati, de catre instanta de executare.

(2) Cand obligatia nu este evaluabila in bani, instanta
sesizata de creditor il poate obliga pe debitor, prin
incheiere definitiva data cu citarea partilor, sa plateasca
in favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la
1.000 lei, stabilita pe zi de intarziere, pana la
executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu.

(3) Atunci cand obligatia are un obiect evaluabil in bani,
penalitatea prevazuta la alin. (2) poate fi stabilita de
instanta intre 0,1% si 1% pe zi de intarziere, procentaj
calculat din valoarea obiectului obligatiei.

(4) Daca in termen de 3 luni de la data comunicarii
incheierii de aplicare a penalitatii debitorul nu executa
obligatia prevazuta in titlul executoriu, instanta de
executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitiva
ce i se datoreaza cu acest titlu, prin incheiere
definitiva, data cu citarea partilor.

(5) Penalitatea va putea fi inlaturata ori redusa, pe calea
contestatiei la executare, daca debitorul executa obligatia
prevazuta in titlul executoriu si dovedeste existenta unor
motive temeinice care au justificat intarzierea executarii.

(6) Incheierea data in conditiile alin. (4) este
executorie.
(7) Acordarea de penalitati in conditiile alin.
(1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la
plata de despagubiri, la cererea creditorului,
in conditiile art. 891 sau ale dreptului comun.
introdus prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul
Romaniei

Interzicerea
daunelor
Art. 906. – Pentru neexecutarea obligatiilor prevazute in "200/247"

daunelor
cominatorii
prezentul capitol nu se pot acorda daune cominatorii.
Concursul fortei
publice
Art. 907. – Daca, in cazurile prevazute la art. 903 si 904,
debitorul se opune la executarea obligatiei de catre
creditor, executorul judecatoresc, la cererea creditorului,
va obtine, in conditiile legii, concursul organelor de
politie, jandarmerie sau al altor agenti ai fortei publice,
dupa caz.
Efectuarea
inscrierilor in
cartea funciara
Art. 908. – (1) Daca printr-un titlu executoriu s-a dispus
efectuarea unei inscrieri in cartea funciara impotriva
celui inscris ca titular al dreptului, creditorul va putea
solicita, direct sau prin intermediul executorului
judecatoresc, biroului de cadastru si publicitate
imobiliara sa dispuna inscrierea in baza acestui titlu.

(2) Daca cel impotriva caruia s-a dispus efectuarea
inscrierii a fost totodata obligat, prin acelasi titlu
executoriu sau prin altul, sa evacueze ori, dupa caz, sa
predea imobilul in mainile creditorului, se va proceda
potrivit dispozitiilor art. 895 si urmatoarele.

(3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile, in
mod corespunzator, si in cazurile in care obligatia
cuprinsa in titlul executoriu priveste efectuarea
inscrierilor in alte registre publice decat cartea
funciara.
SECTIUNEA a 2-a
Executarea hotararilor judecatoresti referitoare la minori
Domeniu de aplicare
Art. 909. – (1) Dispozitiile prezentului capitol sunt
aplicabile si in cazul masurilor privitoare la minori
prevazute intr-un titlu executoriu, cum sunt stabilirea
locuintei minorului, darea in plasament, inapoierea
minorului de catre persoana care il tine fara drept,
exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu
minorul, precum si alte masuri prevazute de lege.

(2) In aceste cazuri, executorul judecatoresc va trimite
parintelui sau persoanei la care se afla minorul incheierea
de incuviintare a executarii impreuna cu o somatie in care
ii va comunica acesteia data la care sa se prezinte
impreuna cu minorul la sediul sau ori in alt loc stabilit
de executor, in vederea preluarii acestuia de catre
creditor, sau, dupa caz, ii va pune in vedere sa permita
celuilalt parinte sa isi exercite dreptul de a avea
legaturi personale cu minorul, potrivit programului
stabilit in titlul executoriu.

(3) Daca debitorul nu se va conforma somatiei executorului,
acesta, la cererea creditorului, va sesiza instanta de
executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 905.
Reguli speciale de
executare
Art. 910. – (1) Daca in termen de o luna de la comunicarea
incheierii prevazute la art. 905 alin. (2) debitorul nu
executa obligatia sa, executorul judecatoresc va proceda la
executarea silita.

(2) Executarea se va efectua in prezenta unui reprezentant
al directiei generale de asistenta sociala si protectia
copilului si, cand acesta apreciaza ca este necesar, a unui
psiholog desemnat de aceasta. Prezenta psihologului nu este
necesara daca reprezentantul directiei are aceasta
calificare.

(3) La solicitarea executorului judecatoresc, agentii
fortei publice sunt obligati sa isi dea concursul la
executare, in conditiile legii.

(4) Nu este permis niciunei persoane sa bruscheze minorul
sau sa exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza
executarea.
Opunerea la
Art. 911. – (1) Daca debitorul nu isi indeplineste
obligatia, penalitatea stabilita de instanta potrivit art.
905 va curge pana la momentul executarii, dar nu mai mult "201/247"

executare
905 va curge pana la momentul executarii, dar nu mai mult
de 3 luni de la comunicarea incheierii prevazute la art.
905 alin. (2).

(2) In cazul in care debitorul nu isi indeplineste
obligatia in termenul prevazut la alin. (1), precum si
atunci cand debitorul este de rea-credinta si ascunde
minorul, executorul judecatoresc va consemna acest fapt si
va sesiza de indata parchetul de pe langa instanta de
executare in vederea inceperii urmaririi penale, pentru
savarsirea infractiunii de nerespectare a hotararii
judecatoresti.
Refuzul minorului
Art. 912. – (1) Daca executorul constata ca insusi minorul
refuza in mod categoric sa il paraseasca pe debitor sau
manifesta aversiune fata de creditor, va intocmi un proces-
verbal in care va consemna constatarile sale si pe care il
va comunica partilor si reprezentantului directiei generale
de asistenta sociala si protectia copilului.

(2) Reprezentantul directiei generale de asistenta sociala
si protectia copilului va sesiza instanta competenta de la
locul unde se afla minorul, pentru ca aceasta sa dispuna,
in functie de varsta copilului, un program de consiliere
psihologica, pentru o perioada ce nu poate depasi 3 luni.
Cererea se solutioneaza de urgenta in camera de consiliu,
prin incheiere nesupusa niciunei cai de atac, pronuntata cu
citarea parintilor si, dupa caz, a persoanei la care se
afla copilul. Dispozitiile legale privind ascultarea
copilului raman aplicabile.

(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul
numit de instanta va intocmi un raport pe care il va
comunica instantei, executorului judecatoresc si directiei
generale de asistenta sociala si protectia copilului.

(4) Dupa primirea raportului psihologului, executorul va
relua procedura executarii silite, potrivit art. 910.

(5) Daca si in cursul acestei proceduri executarea nu va
putea fi realizata din cauza refuzului minorului,
creditorul poate sesiza instanta competenta de la locul
unde se afla minorul in vederea aplicarii unei penalitati,
dispozitiile art. 905 alin. (2) si (4)-(6) fiind aplicabile
in mod corespunzator.
Procesul-verbal de
constatare
Art. 913. – Executorul judecatoresc va incheia un proces-
verbal in care va constata modul de indeplinire a
obligatiilor prevazute la art. 909 alin. (1), dispozitiile
art. 889 fiind aplicabile in mod corespunzator.
CARTEA a VI-a
Proceduri speciale
TITLUL I
Procedura divortului
CAPITOLUL I
Dispozitii comune
Instanta competenta
Art. 914. – (1) Cererea de divort este de competenta
judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma
locuinta comuna a sotilor. Daca sotii nu au avut locuinta
comuna sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste in
circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma
locuinta comuna, judecatoria competenta este aceea in
circumscriptia careia isi are locuinta paratul, iar cand
paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt
competente international, este competenta judecatoria in
circumscriptia careia isi are locuinta reclamantul.

(2) Daca nici reclamantul si nici paratul nu au locuinta in
tara, partile pot conveni sa introduca cererea de divort la
orice judecatorie din Romania. In lipsa unui asemenea
acord, cererea de divort este de competenta Judecatoriei
Sectorului 5 al municipiului Bucuresti.
Art. 915. – (1) Cererea de divort va cuprinde, pe langa "202/247"

Cererea de divort
cele prevazute de lege pentru cererea de chemare in
judecata, numele copiilor minori ai celor 2 soti ori
adoptati de acestia.

(2) Daca nu sunt copii minori, se va mentiona in cerere
aceasta imprejurare.

(3) La cerere se vor alatura o copie a certificatului de
casatorie si, dupa caz, cate o copie a certificatelor de
nastere ale copiilor minori.

(4) La cerere se poate alatura, dupa caz, intelegerea
sotilor rezultata din mediere cu privire la desfacerea
casatoriei si, dupa caz, la rezolvarea aspectelor accesorii
divortului.
Cererea
reconventionala
Art. 916. – (1) Sotul parat poate sa faca si el cerere de
divort, cel mai tarziu pana la primul termen de judecata la
care a fost citat in mod legal, pentru faptele petrecute
inainte de aceasta data. Pentru faptele petrecute dupa
aceasta data paratul va putea face cerere pana la inceperea
dezbaterilor asupra fondului in cererea reclamantului.

(2) Cererea paratului se va face la aceeasi instanta si se
va judeca impreuna cu cererea reclamantului.

(3) In cazul in care motivele divortului s-au ivit dupa
inceperea dezbaterilor asupra fondului la prima instanta si
in timp ce judecata primei cereri se afla in apel, cererea
paratului va putea fi facuta direct la instanta investita
cu judecarea apelului.

(4) Neintroducerea cererii in termenele aratate la alin.
(1) si (3) atrage decaderea sotului parat din dreptul de a
cere divortul pentru acele motive. Daca cererea
reclamantului a fost respinsa, sotul parat poate cere
divortul pentru motive ivite ulterior.
Calitatea
procesuala activa
Art. 917. – (1) Desfacerea casatoriei prin divort poate fi
ceruta numai de soti.

(2) Cu toate acestea, sotul pus sub interdictie
judecatoreasca poate cere divortul prin reprezentant legal
sau personal in cazul in care face dovada ca are
capacitatea de discernamant neafectata.
Cereri accesorii si
incidentale
Art. 918. – (1) La cerere, instanta de divort se pronunta
si cu privire la:
a) exercitarea autoritatii parintesti, contributia
parintilor la cheltuielile de crestere si educare a
copiilor, locuinta copilului si dreptul parintelui de a
avea legaturi personale cu acesta;
b) numele sotilor dupa divort;
c) locuinta familiei;
d) despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale sau
morale suferite ca urmare a desfacerii casatoriei;
e) obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie
intre fostii soti;
f) incetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea
comunitatii de bunuri si partajul acestora.
(2) Cand sotii au copii minori, nascuti inaintea sau in
timpul casatoriei ori adoptati, instanta se va pronunta
asupra exercitarii autoritatii parintesti, precum si asupra
contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si
educare a copiilor, chiar daca acest lucru nu a fost
solicitat prin cererea de divort.
(3) De asemenea, instanta se va pronunta din oficiu si
asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort,
potrivit prevederilor Codului civil.
Masuri vremelnice
Art. 919. – Instanta poate lua, pe tot timpul procesului,
prin ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire
la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de
intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si "203/247"

la folosirea locuintei familiei.
Prezenta personala
a partilor
Art. 920. – (1) In fata instantelor de fond, partile se vor
infatisa in persoana, afara numai daca unul dintre soti
executa o pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat
de o boala grava, este pus sub interdictie judecatoreasca,
are resedinta in strainatate sau se afla intr-o alta
asemenea situatie, care il impiedica sa se prezinte
personal; in astfel de cazuri, cel in cauza se va putea
infatisa prin avocat, mandatar sau, dupa caz, prin tutore
ori curator.

(2) Instanta va incerca la fiecare infatisare impacarea
sotilor.

(3) In toate cazurile, instanta este obligata sa il asculte
pe copilul minor, potrivit prevederilor Codului civil.
Absenta
reclamantului
Art. 921. – Daca la termenul de judecata, in prima
instanta, reclamantul lipseste nejustificat si se
infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca
nesustinuta.
Citarea paratului
Art. 922. – Daca procedura de citare a sotului parat a fost
indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la
primul termen de judecata, instanta va cere dovezi sau va
dispune cercetari pentru a verifica daca paratul isi are
locuinta la locul indicat in cerere si, daca va constata ca
nu locuieste acolo, va dispune citarea lui la locuinta sa
efectiva, precum si, daca este cazul, la locul sau de
munca.
Renuntarea la
judecata
Art. 923. – Reclamantul poate renunta la judecata in tot
cursul judecatii, chiar daca paratul se impotriveste.
Renuntarea reclamantului nu are niciun efect asupra cererii
de divort facute de parat.
Impacarea sotilor
Art. 924. – (1) Sotii se pot impaca in tot cursul
judecatii, chiar daca nu au fost platite taxele de timbru.
In acest caz, instanta va lua act de impacare si va
dispune, prin hotarare definitiva, inchiderea dosarului,
precum si restituirea taxelor de timbru, daca au fost
achitate.

(2) Oricare dintre soti va putea formula o cerere noua
pentru fapte petrecute dupa impacare si, in acest caz, se
va putea folosi si de faptele vechi.
Decesul unuia
dintre soti
Art. 925. – (1) Daca in timpul procesului de divort unul
dintre soti decedeaza, instanta va lua act de incetarea
casatoriei si va dispune, prin hotarare definitiva,
inchiderea dosarului.

(2) Cu toate acestea, cand cererea de divort se intemeiaza
pe culpa paratului si reclamantul decedeaza in cursul
procesului, lasand mostenitori, acestia vor putea continua
actiunea, pe care instanta o va admite numai daca va
constata culpa exclusiva a sotului parat. In caz contrar,
dispozitiile alin. (1) raman aplicabile.

(3) Pentru introducerea in cauza a mostenitorilor sotului
reclamant, instanta va face aplicarea art. 412 alin. (1)
pct. 1.

(4) In cazul in care actiunea este continuata de
mostenitorii sotului reclamant, potrivit alin. (2),
casatoria se socoteste desfacuta la data introducerii
cererii de divort.
Nemotivarea
hotararii
Art. 926. – Hotararea prin care se pronunta divortul nu se
va motiva, daca ambele parti solicita instantei aceasta.
Cai de atac.
Publicitatea
hotararii
Art. 927. – (1) Apelul reclamantului impotriva hotararii
prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesustinut,
daca la judecata se prezinta numai paratul.

(2) Apelul paratului va fi judecat chiar daca se
infatiseaza numai reclamantul. "204/247"

(3) Daca unul dintre soti s-a recasatorit, hotararea
definitiva prin care s-a desfacut casatoria nu este supusa
contestatiei in anulare si revizuirii in ce priveste
divortul.

(4) Instanta la care hotararea de divort a ramas definitiva
o va trimite, din oficiu, serviciului de stare civila unde
a fost incheiata casatoria, Registrului national al
regimurilor matrimoniale, prevazut de Codul civil, si daca
unul dintre soti a fost profesionist, registrului
comertului.
CAPITOLUL II
Divortul remediu
SECTIUNEA 1
Divortul prin acordul sotilor
Domeniu de aplicare
Art. 928. – Dispozitiile prezentei sectiuni nu se aplica
cazurilor in care sotii au optat pentru divortul pe cale
administrativa sau notariala, in conditiile Codului civil.
Depunerea cererii
Art. 929. – (1) In cazul in care cererea de divort se
intemeiaza, in conditiile prevazute de Codul civil, pe
acordul partilor, ea va fi semnata de ambii soti sau de
catre un mandatar comun, cu procura speciala autentica.
Daca mandatarul este avocat, el va certifica semnatura
sotilor, potrivit legii.

(2) Atunci cand este cazul, in cererea de divort sotii vor
stabili si modalitatile in care au convenit sa fie
solutionate cererile accesorii divortului.

(3) Primind cererea formulata in conditiile alin. (1),
instanta va verifica existenta consimtamantului sotilor,
dupa care va fixa termen pentru solutionarea cererii in
camera de consiliu.
Solutionarea
cererii
Art. 930. – (1) La termenul de judecata, instanta va
verifica daca sotii staruie in desfacerea casatoriei pe
baza acordului lor si, in caz afirmativ, va pronunta
divortul, fara a face mentiune despre culpa sotilor. Prin
aceeasi hotarare, instanta va lua act de invoiala sotilor
cu privire la cererile accesorii, in conditiile legii.

(2) Daca sotii nu se invoiesc asupra cererilor accesorii,
instanta va administra probele prevazute de lege pentru
solutionarea acestora si, la cererea partilor, va pronunta
o hotarare cu privire la divort, potrivit alin. (1),
solutionand totodata si cererile privind exercitarea
autoritatii parintesti, contributia parintilor la
cheltuielile de crestere si educare a copiilor si numele
sotilor dupa divort.

(3) Daca va fi cazul, cu privire la celelalte cereri
accesorii instanta va continua judecata, pronuntand o
hotarare supusa cailor de atac prevazute de lege.

(4) Hotararea pronuntata in conditiile alin. (1) este
definitiva, iar hotararea pronuntata potrivit alin. (2)
este definitiva numai in ceea ce priveste divortul, daca
legea nu prevede altfel.
Cererea acceptata
de parat
Art. 931. – (1) Cand cererea de divort este intemeiata pe
culpa sotului parat, iar acesta recunoaste faptele care au
dus la destramarea vietii conjugale, instanta, daca
reclamantul este de acord, va pronunta divortul fara a
cerceta temeinicia motivelor de divort si fara a face
mentiune despre culpa pentru desfacerea casatoriei.

(2) Dispozitiile art. 930 alin. (2)-(4) se aplica in mod
corespunzator.

(3) Daca reclamantul nu este de acord cu pronuntarea
divortului in conditiile alin. (1), cererea va fi
solutionata potrivit art. 933.
SECTIUNEA a 2-a
Divortul din motive de sanatate "205/247"

Conditii
Art. 932. – Cand divortul este cerut pentru ca starea
sanatatii unuia dintre soti face imposibila continuarea
casatoriei, instanta va administra probe privind existenta
bolii si starea sanatatii sotului bolnav si va pronunta
divortul, potrivit Codului civil, fara a face mentiune
despre culpa pentru desfacerea casatoriei.
CAPITOLUL III
Divortul din culpa sotilor
Culpa in
destramarea
casatoriei
Art. 933. – (1) Instanta va pronunta divortul din culpa
sotului parat atunci cand, din cauza unor motive temeinice,
imputabile acestuia, raporturile dintre soti sunt grav
vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.

(2) Instanta poate sa pronunte divortul din culpa ambilor
soti, chiar atunci cand numai unul dintre ei a facut
cerere, daca din dovezile administrate reiese ca amandoi
sunt vinovati de destramarea casatoriei.

(3) Daca paratul nu a formulat cerere reconventionala, iar
din dovezile administrate rezulta ca numai reclamantul este
culpabil de destramarea casatoriei, cererea acestuia va fi
respinsa ca neintemeiata, cu exceptia cazului in care sunt
indeplinite conditiile prevazute la art. 934 privind
pronuntarea divortului din culpa exclusiva a reclamantului.
Divortul pentru
separarea in fapt
indelungata
Art. 934. – (1) Cand sotii sunt separati in fapt de cel
putin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divortul,
asumandu-si responsabilitatea pentru esecul casatoriei. In
acest caz, instanta va verifica existenta si durata
despartirii in fapt si va pronunta divortul din culpa
exclusiva a reclamantului.

(2) Daca sotul parat se declara de acord cu divortul, se
vor aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 930.
TITLUL II
Procedura punerii sub interdictie judecatoreasca
Instanta competenta
Art. 935. – Cererea de punere sub interdictie
judecatoreasca a unei persoane se solutioneaza de instanta
de tutela in a carei circumscriptie aceasta isi are
domiciliul.
Continutul cererii
Art. 936. – Cererea de punere sub interdictie
judecatoreasca a unei persoane va cuprinde, pe langa
elementele prevazute la art. 194, faptele din care rezulta
alienatia mintala sau debilitatea mintala a acesteia,
precum si dovezile propuse.
Masuri prealabile
Art. 937. – (1) Dupa primirea cererii, presedintele
instantei va dispune sa se comunice celui a carui punere
sub interdictie judecatoreasca a fost ceruta copii de pe
cerere si de pe inscrisurile anexate. Aceeasi comunicare se
va face si procurorului, atunci cand cererea nu a fost
introdusa de acesta.

(2) Procurorul, direct sau prin organele politiei, va
efectua cercetarile necesare, va lua avizul unei comisii de
medici specialisti, iar daca cel a carui punere sub
interdictie judecatoreasca este ceruta se gaseste internat
intr-o unitate sanitara, va lua si avizul acesteia.

(3) Daca este cazul, presedintele dispune si numirea unui
curator in conditiile prevazute de Codul civil. Numirea
curatorului este obligatorie in vederea reprezentarii in
instanta a celui a carui punere sub interdictie
judecatoreasca este ceruta, in cazul in care starea
sanatatii lui impiedica prezentarea sa personala.
Internarea
provizorie
Art. 938. – Daca, potrivit avizului comisiei de medici
specialisti si, cand este cazul, al unitatii sanitare
prevazute la art. 937 alin. (2), este necesara observarea
mai indelungata a starii mintale a celui a carui punere sub
interdictie judecatoreasca este ceruta si observarea nu se
poate face in alt mod, instanta, solicitand si concluziile "206/247"

procurorului, va putea dispune internarea provizorie, pe
cel mult 6 saptamani, intr-o unitate sanitara de
specialitate.
Judecata
Art. 939. – (1) Dupa primirea actelor prevazute la art.
937, se va fixa termenul pentru judecarea cererii,
dispunandu-se citarea partilor.

(2) La termenul de judecata, instanta este obligata sa il
asculte pe cel a carui punere sub interdictie
judecatoreasca este ceruta, punandu-i si intrebari pentru a
constata starea sa mintala. Daca cel a carui punere sub
interdictie judecatoreasca este ceruta nu este in stare sa
se infatiseze in instanta, el va fi ascultat la locul unde
se gaseste.

(3) Judecarea se va face cu participarea procurorului.
Comunicarea
hotararii
Art. 940. – (1) Dupa ce hotararea de punere sub interdictie
judecatoreasca a ramas definitiva, instanta care a
pronuntat-o va comunica, de indata, dispozitivul acesteia
in copie legalizata, dupa cum urmeaza:

a) serviciului de stare civila la care nasterea celui pus
sub interdictie judecatoreasca este inregistrata, pentru a
se face mentiune pe marginea actului de nastere;

b) serviciului sanitar competent, pentru ca acesta sa
instituie asupra celui pus sub interdictie judecatoreasca,
potrivit legii, o supraveghere permanenta;

c) biroului de cadastru si publicitate imobiliara
competent, pentru notarea in cartea funciara, cand este
cazul;

d) registrului comertului, daca persoana pusa sub
interdictie judecatoreasca este profesionist.

(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si instantelor
investite cu judecarea cailor de atac prevazute de lege.

(3) In cazul in care cererea de punere sub interdictie
judecatoreasca a fost respinsa, curatela instituita pe
durata procesului inceteaza de drept.
Numirea tutorelui
Art. 941. – Daca hotararea de punere sub interdictie
judecatoreasca a ramas definitiva, instanta de tutela
numeste de indata un tutore pentru ocrotirea celui pus sub
interdictie judecatoreasca, in conditiile prevazute de
Codul civil.
Ridicarea
interdictiei
Art. 942. – (1) Ridicarea interdictiei judecatoresti se
face cu procedura prevazuta in prezentul titlu, care se
aplica in mod corespunzator.

(2) Despre ridicarea interdictiei judecatoresti se face
mentiune pe hotararea prin care s-a pronuntat interdictia
judecatoreasca.
TITLUL III
Procedura de declarare a mortii
Instanta competenta
Art. 943. – Cererea de declarare a mortii unei persoane se
introduce la instanta competenta in a carei circumscriptie
acea persoana a avut ultimul domiciliu cunoscut.
Masuri prealabile
Art. 944. – (1) Dupa sesizarea instantei, presedintele va
cere primariei comunei, orasului, municipiului sau
sectorului municipiului Bucuresti, precum si organelor
politiei in a caror raza teritoriala a avut ultimul
domiciliu cunoscut cel disparut sa culeaga informatii cu
privire la acesta.

(2) Totodata, presedintele va dispune sa se faca afisarea
cererii la ultimul domiciliu cunoscut al celui disparut, la
sediul primariei comunei, orasului, municipiului sau
sectorului municipiului Bucuresti si la sediul instantei,
precum si publicarea intr-un ziar de larga circulatie a
unui anunt despre deschiderea procedurii de declarare a
mortii, cu invitatia ca orice persoana sa comunice datele "207/247"

pe care le cunoaste in legatura cu cel disparut.

(3) Presedintele va sesiza instanta de tutela de la ultimul
domiciliu cunoscut al celui a carui moarte se cere a fi
declarata, spre a numi, daca este cazul, un curator, in
conditiile prevazute de Codul civil.

(4) Daca in patrimoniul persoanei a carei moarte se cere a
fi declarata exista bunuri imobile, presedintele va cere,
din oficiu, notarea cererii in cartea funciara, precum si
inregistrarea acesteia in registrul comertului, daca este
profesionist.
Judecata
Art. 945. – (1) Dupa trecerea a doua luni de la data
efectuarii publicatiilor si dupa primirea rezultatelor
cercetarilor, se va fixa termen de judecata.

(2) Persoana a carei moarte se cere a fi declarata se
citeaza la ultimul domiciliu cunoscut; citatia se publica
intr-un ziar de larga circulatie. Daca persoana in cauza a
avut un mandatar, va fi citat si acesta, pentru a da
lamuriri instantei.

(3) De asemenea, va fi citat si curatorul, daca a fost
numit.

(4) Judecarea se va face cu participarea procurorului.
Comunicarea
hotararii
Art. 946. – (1) Prin grija instantei care a judecat
cererea, dispozitivul hotararii de declarare a mortii
ramase definitiva se va afisa timp de doua luni la sediul
acelei instante si al primariei comunei, orasului,
municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti, in a
carei raza teritoriala a avut ultimul domiciliu cunoscut
cel declarat mort, precum si la acest domiciliu.

(2) Dispozitivul hotararii va fi comunicat instantei de
tutela de la ultimul domiciliu cunoscut al celui declarat
mort, spre a se numi un curator, daca va fi cazul.

(3) De asemenea, dispozitivul hotararii de declarare a
mortii, cu mentiunea ca hotararea a ramas definitiva, va fi
comunicat serviciului de stare civila de la ultimul
domiciliu cunoscut al celui declarat mort, pentru a
inregistra moartea.

(4) Cand este cazul, dispozitivul hotararii de declarare a
mortii va fi notat in cartea funciara si se va inregistra
in registrul comertului, in registrul succesoral, precum si
in alte registre publice.
Situatii speciale
Art. 947. – (1) Cererea de declarare a mortii unei persoane
a carei incetare din viata este sigura, dar cadavrul nu
poate fi gasit ori identificat, se poate introduce si la
instanta in a carei circumscriptie a decedat acea persoana.

(2) Cererea se poate introduce de indata ce s-a cunoscut
faptul mortii, pe baza cercetarilor facute de organele
competente. Instanta va putea dispune si administrarea
altor probe. Dispozitiile art. 944 alin. (1) si (2) si art.
945 alin. (1) nu sunt aplicabile.
Nulitatea hotararii
Art. 948. – (1) Cererea de constatare a nulitatii hotararii
declarative de moarte in cazul in care persoana este in
viata se face la instanta care a pronuntat hotararea. Tot
astfel se va proceda cand se infatiseaza certificatul de
stare civila prin care se constata decesul celui declarat
mort.

(2) Judecarea cererii se face cu citarea persoanelor care
au fost parti in procesul de declarare a mortii si cu
participarea procurorului.

(3) Dispozitivul hotararii de constatare a nulitatii
hotararii, cu mentiunea ca aceasta a ramas definitiva, se
comunica serviciului de stare civila pentru anularea
inregistrarii.
Art. 949. – La cererea oricarei persoane interesate, urmand "208/247"

Rectificarea datei
mortii
procedura prevazuta la art. 948, instanta va rectifica data
mortii stabilita prin hotarare, daca se va dovedi ca nu a
fost cu putinta ca moartea sa se fi produs la acea data.
Notarea cererii in
cartea funciara
Art. 950. – Cand se cere rectificarea sau constatarea
nulitatii hotararii declarative de moarte si in patrimoniul
persoanei a carei moarte a fost declarata exista bunuri
imobile, instanta, din oficiu, va dispune notarea cererii
in cartea funciara.
TITLUL IV
Masuri asiguratorii si provizorii
CAPITOLUL I
Sechestrul asigurator
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Notiune
Art. 951. – Sechestrul asigurator consta in
indisponibilizarea bunurilor mobile sau/si imobile
urmaribile ale debitorului aflate in posesia acestuia sau a
unui tert in scopul valorificarii lor in momentul in care
creditorul unei sume de bani va obtine un titlu executoriu.
Conditii de
infiintare
Art. 952. – (1) Creditorul care nu are titlu executoriu,
dar a carui creanta este constatata in scris si este
exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru
asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale
debitorului, daca dovedeste ca a intentat cerere de chemare
in judecata. El poate fi obligat la plata unei cautiuni in
cuantumul fixat de catre instanta.

(2) Acelasi drept il are si creditorul a carui creanta nu
este constatata in scris, daca dovedeste ca a intentat
actiune si depune, odata cu cererea de sechestru, o
cautiune de jumatate din valoarea reclamata.

(3) Instanta poate incuviinta sechestrul asigurator chiar
si atunci cand creanta nu este exigibila, in cazurile in
care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date
creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci
cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la
urmarire sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca averea.
In aceste cazuri, creditorul trebuie sa dovedeasca
indeplinirea celorlalte conditii prevazute la alin. (1) si
sa depuna o cautiune, al carei cuantum va fi fixat de catre
instanta.
Procedura de
solutionare
Art. 953. – (1) Cererea de sechestru asigurator se
adreseaza instantei care este competenta sa judece procesul
in prima instanta. Creditorul nu este dator sa
individualizeze bunurile asupra carora solicita sa se
infiinteze sechestrul.

(2) Instanta va decide de urgenta in camera de consiliu,
fara citarea partilor, prin incheiere executorie, stabilind
suma pana la care se incuviinteaza sechestrul, fixand
totodata, daca este cazul, cuantumul cautiunii si termenul
inauntrul caruia urmeaza sa fie depusa aceasta.

(3) Incheierea prin care se solutioneaza cererea de
sechestru se comunica creditorului de indata de catre
instanta, iar debitorului de catre executorul judecatoresc,
odata cu luarea masurii. Incheierea este supusa numai
apelului, in termen de 5 zile de la comunicare, la instanta
ierarhic superioara. Apelul se judeca de urgenta si cu
precadere, cu citarea in termen scurt a partilor.

(4) Dispozitiile art. 998 alin. (4) se aplica atat la
solutionarea cererii, cat si la judecarea apelului.
Executarea masurii
Art. 954. – (1) Masura sechestrului asigurator se duce la
indeplinire de catre executorul judecatoresc, potrivit
regulilor prezentului cod cu privire la executarea silita,
care se aplica in mod corespunzator, fara a mai cere vreo
autorizare sau alta formalitate, in afara de inregistrarea
acesteia. "209/247"

modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de
Parlamentul Romaniei

(2) In cazul bunurilor mobile, executorul se va deplasa, in
cel mai scurt timp posibil, la locul unde se afla bunurile
asupra carora se va aplica sechestrul. Executorul
judecatoresc va aplica sechestrul asupra bunurilor
urmaribile numai in masura necesara realizarii creantei. In
toate cazurile, sechestrul asigurator se va aplica fara
somatie ori instiintare prealabila a debitorului.

(3) Sechestrul asigurator infiintat asupra unui bun supus
unor formalitati de publicitate se va inscrie de indata in
cartea funciara, registrul comertului, Arhiva Electronica
de Garantii Reale Mobiliare sau in alte registre publice,
dupa caz. Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor
acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept
asupra imobilului respectiv.

(4) Impotriva modului de aducere la indeplinire a masurii
sechestrului cel interesat va putea face contestatie la
executare.
Desfiintarea de
drept a
sechestrului
asigurator
Art. 955. – Nedepunerea cautiunii in termenul fixat de
instanta atrage desfiintarea de drept a sechestrului
asigurator. Aceasta se constata prin incheiere definitiva,
data fara citarea partilor.
Ridicarea
sechestrului
asigurator
Art. 956. – (1) Daca debitorul va da, in toate cazurile, o
garantie indestulatoare, instanta va putea ridica, la
cererea debitorului, sechestrul asigurator. Cererea se
solutioneaza in camera de consiliu, de urgenta si cu
citarea in termen scurt a partilor, prin incheiere supusa
numai apelului, in termen de 5 zile de la pronuntare, la
instanta ierarhic superioara. Apelul se judeca de urgenta
si cu precadere. Dispozitiile art. 953 alin. (4) se aplica
in mod corespunzator.

(2) De asemenea, in cazul in care cererea principala, in
temeiul careia a fost incuviintata masura asiguratorie, a
fost anulata, respinsa sau perimata prin hotarare
definitiva ori daca cel care a facut-o a renuntat la
judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea masurii
de catre instanta care a incuviintat-o. Asupra cererii
instanta se pronunta prin incheiere definitiva, data fara
citarea partilor. Dispozitiile art. 954 se aplica in mod
corespunzator.
Valorificarea
bunurilor
sechestrate
Art. 957. – Valorificarea bunurilor sechestrate nu se va
putea face decat dupa ce creditorul a obtinut titlul
executoriu.
Dispozitii speciale
Art. 958. – In toate cazurile in care competenta de prima
instanta apartine curtii de apel, calea de atac este
recursul, dispozitiile art. 953 si 956 aplicandu-se in mod
corespunzator.
SECTIUNEA a 2-a
Dispozitii speciale privind sechestrul asigurator al navelor civile
Dreptul de a
sechestra o nava
civila
Art. 959. – Creditorul poate solicita infiintarea
sechestrului asigurator asupra unei nave, in conditiile
dispozitiilor prezentei sectiuni, precum si ale sectiunii 1
a prezentului capitol care se aplica in mod corespunzator,
cu respectarea conventiilor internationale asupra
sechestrului navelor, la care Romania este parte.
Infiintarea
sechestrului.
Conditii
Art. 960. – (1) In cazuri urgente, cererea de infiintare a
sechestrului asigurator asupra unei nave se poate face
chiar si inaintea introducerii actiunii de fond. In acest
caz, creditorul care a obtinut instituirea sechestrului
asigurator este obligat sa introduca actiunea la instanta
competenta sau sa initieze demersurile pentru constituirea
tribunalului arbitral intr-un termen de cel mult 20 de zile
de la data incuviintarii masurii asiguratorii.
(2) Cererea de sechestru se judeca de urgenta in camera de "210/247"

consiliu, cu citarea partilor. Incheierea este executorie
si este supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la
pronuntare.

(3) Neintroducerea actiunii in termenul prevazut la alin.
(1) atrage desfiintarea de drept a sechestrului asigurator.
Aceasta se constata prin incheiere definitiva, data cu
citarea partilor.
Instanta competenta
Art. 961. – Competenta de solutionare a cererii de
sechestru asigurator asupra unei nave apartine tribunalului
locului unde se afla nava, indiferent de instanta la care
s-a introdus sau urmeaza a fi introdusa actiunea de fond.
Interdictia
sechestrului
Art. 962. – (1) Nava gata de plecare nu poate fi pusa sub
sechestru asigurator.

(2) Nava se considera ca este gata de plecare din momentul
in care comandantul are la bord certificatele, toate
documentele navei, precum si permisul de plecare, predate
comandantului de capitania portului.
Autorizarea
efectuarii de
calatorii
Art. 963. – (1) Dupa incuviintarea sechestrului asigurator,
la cererea creditorului care are un privilegiu asupra unei
nave, a unui coproprietar al navei sau chiar a debitorului,
instanta care a dispus masura asiguratorie poate ordona ca
nava sa intreprinda una sau mai multe calatorii, stabilind
in acelasi timp toate masurile preventive care, dupa
imprejurari, ar fi necesare.

(2) Dispozitiile art. 960 alin. (2) se aplica in mod
corespunzator.

(3) Nava poate pleca numai dupa transcrierea incheierii de
incuviintare in registrele autoritatii maritime respective
si inscrierea mentiunii corespunzatoare in actul de
nationalitate.

(4) Cheltuielile necesare pentru efectuarea calatoriei se
vor avansa de cel care a solicitat aceasta.

(5) Navlul pentru calatoriile autorizate de instanta, dupa
ce mai intai se vor scadea cheltuielile prevazute la alin.
(4), va putea fi adaugat la pretul vanzarii.
Stramutarea
sechestrului
Art. 964. – (1) Pentru motive temeinic justificate, la
cererea debitorului sau, dupa caz, a creditorului, instanta
care a dispus sechestrul asigurator poate incuviinta
schimbarea navei sechestrate cu alta.

(2) Dispozitiile art. 960 alin. (2) se aplica in mod
corespunzator.
Sechestrarea
marfurilor
Art. 965. – Creditorul posesorului legitim al
conosamentului poate proceda la sechestrarea marfurilor
reprezentate in conosament, aflate la bordul unei nave.
Daca nu se solicita deopotriva si sechestrarea navei,
creditorul va trebui sa ceara si descarcarea marfii.
Executarea
sechestrului
Art. 966. – (1) Masura sechestrului asigurator se aduce la
indeplinire prin imobilizarea navei de catre capitania
portului unde aceasta se afla. In acest caz, capitania
portului nu va elibera documentele necesare navigatiei si
nu va admite plecarea navei din port sau rada.

(2) Impotriva modului de aducere la indeplinire a masurii
sechestrului cel interesat va putea face contestatie la
executare la tribunalul locului unde se afla nava.
Masuri urgente
Art. 967. – Pentru asigurarea traficului portuar si a
sigurantei civile pe durata imobilizarii navei, instanta
aratata la art. 961 va putea dispune, pe calea ordonantei
presedintiale, masuri urgente, dispozitiile art. 996 si
urmatoarele aplicandu-se in mod corespunzator.
Oprirea temporara a
plecarii navei
Art. 968. – Oprirea temporara a plecarii navei, in absenta
unei hotarari judecatoresti, se poate dispune de capitania
portului in conditiile legii speciale.
CAPITOLUL II "211/247"

Poprirea asiguratorie
Obiectul popririi
asiguratorii
Art. 969. – Poprirea asiguratorie se poate infiinta asupra
sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri
mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a
treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor
in temeiul unor raporturi juridice existente, in conditiile
stabilite la art. 952.
Reguli aplicabile
Art. 970. – (1) Solutionarea cererii, executarea masurii,
desfiintarea si ridicarea popririi asiguratorii se vor
efectua potrivit dispozitiilor art. 953-958, care se aplica
in mod corespunzator.

(2) In cererea de poprire bancara creditorul nu este dator
sa individualizeze tertii popriti cu privire la care
solicita sa se infiinteze poprirea.
CAPITOLUL III
Sechestrul judiciar
Notiune
Art. 971. – Sechestrul judiciar consta in
indisponibilizarea bunurilor ce formeaza obiectul
litigiului sau, in conditiile legii, a altor bunuri, prin
incredintarea pazei acestora unui administrator-sechestru
desemnat potrivit art. 975.
Conditii de
infiintare
Art. 972. – (1) Ori de cate ori exista un proces asupra
proprietatii sau altui drept real principal, asupra
posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosintei
sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanta de
judecata va putea sa incuviinteze, la cererea celui
interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca
aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului
respectiv.

(2) Se va putea, de asemenea, incuviinta sechestrul
judiciar, chiar fara a exista proces:

a) asupra unui bun pe care debitorul il ofera pentru
liberarea sa;

b) asupra unui bun cu privire la care cel interesat are
motive temeinice sa se teama ca va fi sustras, distrus ori
alterat de posesorul sau actual;

c) asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia
creditorului, cand acesta invedereaza insolvabilitatea
debitorului sau ori cand are motive temeinice de banuiala
ca debitorul se va sustrage de la eventuala urmarire silita
ori sa se teama de sustrageri sau deteriorari.

(3) In cazul prevazut la alin. (2), partea care a obtinut
instituirea sechestrului judiciar este obligata sa
introduca actiunea la instanta competenta, sa initieze
demersurile pentru constituirea tribunalului arbitral sau
sa solicite punerea in executare a titlului executoriu,
intr-un termen de cel mult 20 de zile de la data
incuviintarii masurii asiguratorii.

(4) Nerespectarea dispozitiilor alin. (3) atrage
desfiintarea de drept a sechestrului judiciar. Aceasta se
constata prin incheiere definitiva data fara citarea
partilor.
Instanta competenta
Art. 973. – Cererea pentru infiintarea sechestrului
judiciar se va adresa instantei investite cu judecarea
actiunii principale in cazul prevazut la art. 972 alin.
(1), respectiv instantei in circumscriptia careia se afla
bunul in cazurile prevazute la art. 972 alin. (2).
Procedura de
infiintare
Art. 974. – (1) Cererea de sechestru judiciar se judeca de
urgenta, cu citarea partilor.

(2) In caz de admitere, instanta va putea sa il oblige pe
reclamant la darea unei cautiuni, dispozitiile art. 955
aplicandu-se in mod corespunzator.

(3) In cazul bunurilor imobile se va proceda si la "212/247"

inscrierea in cartea funciara potrivit art. 954 alin. (3).

(4) Incheierea este supusa numai apelului, in termen de 5
zile de la pronuntare, la instanta ierarhic superioara.
Dispozitiile art. 953 alin. (4) si cele ale art. 958 se
aplica in mod corespunzator.
Administratorul-
sechestru
Art. 975. – (1) Paza bunului sechestrat va fi incredintata
persoanei desemnate de parti de comun acord, iar in caz de
neintelegere, unei persoane desemnate de instanta, care va
putea fi chiar detinatorul bunului. In acest scop,
executorul judecatoresc, sesizat de partea interesata, se
va deplasa la locul situarii bunului ce urmeaza a fi pus
sub sechestru si il va da in primire, pe baza de proces-
verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al
procesului-verbal va fi inaintat si instantei care a
incuviintat masura.

(2) Administratorul-sechestru va putea face toate actele de
conservare si administrare, va incasa orice venituri si
sume datorate si va putea plati datorii cu caracter curent,
precum si pe cele constatate prin titlu executoriu. De
asemenea, cu autorizarea prealabila a instantei care la
numit, administratorul-sechestru va putea sa instraineze
bunul in cazul in care acesta nu poate fi conservat sau
daca, dintr-un alt motiv, masura instrainarii este vadit
necesara si, daca a fost in prealabil autorizat, el va
putea sta in judecata in numele partilor litigante cu
privire la bunul pus sub sechestru.

(3) Daca administrator-sechestru a fost numita o alta
persoana decat detinatorul, instanta va fixa, pentru
activitatea prestata, o suma drept remuneratie, stabilind
totodata si modalitatile de plata.
Administratorul
provizoriu
Art. 976. – In cazuri urgente, instanta va putea numi, prin
incheiere definitiva data fara citarea partilor, un
administrator provizoriu pana la solutionarea cererii de
sechestru judiciar.
CAPITOLUL IV
Masuri provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectuala
Domeniu de aplicare
Art. 977. – (1) Dispozitiile prezentului capitol
reglementeaza masurile provizorii necesare pentru apararea
drepturilor de proprietate intelectuala, indiferent de
continutul lor, patrimonial sau nepatrimonial, si
indiferent de izvorul acestora.

(2) Masurile provizorii necesare pentru protectia altor
drepturi nepatrimoniale sunt prevazute la art. 255 din
Codul civil.
Masuri provizorii
Art. 978. – (1) Daca titularul dreptului de proprietate
intelectuala sau orice alta persoana care exercita dreptul
de proprietate intelectuala cu consimtamantul titularului
face dovada credibila ca drepturile sale de proprietate
intelectuala fac obiectul unei actiuni ilicite, actuale sau
iminente si ca aceasta actiune risca sa ii cauzeze un
prejudiciu greu de reparat, poate sa ceara instantei
judecatoresti luarea unor masuri provizorii.

(2) Instanta judecatoreasca poate sa dispuna in special:

a) interzicerea incalcarii sau incetarea ei provizorie;

b) luarea masurilor necesare pentru a asigura conservarea
probelor.

(3) In cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei
scrise sau audiovizuale, instanta judecatoreasca nu poate
sa dispuna incetarea cu titlu provizoriu a actiunii
prejudiciabile decat daca prejudiciile cauzate
reclamantului sunt grave, daca actiunea nu este in mod
evident justificata, potrivit art. 75 din Codul civil, si
daca masura luata de instanta nu apare ca fiind
disproportionata in raport cu prejudiciile cauzate. "213/247"

Dispozitiile art. 253 alin. (2) din Codul civil raman
aplicabile.

(4) Instanta solutioneaza cererea potrivit dispozitiilor
privitoare la ordonanta presedintiala, care se aplica in
mod corespunzator. In cazul in care cererea este formulata
inainte de introducerea actiunii de fond, prin hotararea
prin care s-a dispus masura provizorie se va fixa si
termenul in care actiunea de fond trebuie sa fie introdusa,
sub sanctiunea incetarii de drept a acelei masuri.
Dispozitiile alin. (6) sunt aplicabile.

(5) Daca masurile luate sunt de natura sa produca un
prejudiciu partii adverse, instanta il poate obliga pe
reclamant sa dea o cautiune in cuantumul fixat de aceasta,
sub sanctiunea incetarii de drept a masurii dispuse.

(6) Masurile luate potrivit dispozitiilor alin. (1)-(4)
anterior introducerii actiunii in justitie pentru apararea
dreptului incalcat inceteaza de drept daca reclamantul nu a
sesizat instanta in termenul fixat de aceasta, dar nu mai
tarziu de 30 de zile de la luarea acestora.

(7) Reclamantul este tinut sa repare, la cererea partii
interesate, prejudiciul cauzat prin masurile provizorii
luate, daca actiunea de fond este respinsa ca neintemeiata.
Cu toate acestea, daca reclamantul nu a fost in culpa ori a
avut o culpa usoara, instanta, in raport cu circumstantele
concrete, poate fie sa refuze obligarea sa la despagubirile
cerute de partea adversa, fie sa dispuna reducerea
acestora.

(8) Daca partea adversa nu solicita daune-interese,
instanta va dispune eliberarea cautiunii, la cererea
reclamantului, prin hotarare data cu citarea partilor.
Cererea se judeca potrivit dispozitiilor privitoare la
ordonanta presedintiala, care se aplica in mod
corespunzator. In cazul in care paratul se opune la
eliberarea cautiunii, instanta va fixa un termen in vederea
introducerii actiunii de fond, care nu poate fi mai lung de
30 de zile de la data pronuntarii hotararii, sub sanctiunea
incetarii de drept a masurii de indisponibilizare a sumei
depuse cu titlu de cautiune.
TITLUL V
Procedura partajului judiciar
Reguli aplicabile
Art. 979. – Judecarea oricarei cereri de partaj privind
bunuri asupra carora partile au un drept de proprietate
comuna se face dupa procedura prevazuta in prezentul titlu,
cu exceptia cazurilor in care legea prevede o alta
procedura.
Cuprinsul cererii
Art. 980. – Reclamantul este obligat sa arate in cerere, pe
langa mentiunile prevazute la art. 194, persoanele intre
care urmeaza a avea loc partajul, titlul pe baza caruia
acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului,
valoarea lor, locul unde acestea se afla, precum si
persoana care le detine sau le administreaza.
Declaratiile
partilor
Art. 981. – La primul termen de judecata, daca partile sunt
prezente, instanta le va lua declaratie cu privire la
fiecare dintre bunurile supuse partajului si va lua act,
cand este cazul, de recunoasterile si acordul lor cu
privire la existenta bunurilor, locul unde se afla si
valoarea acestora.
Rolul activ al
instantei.
Intelegerile dintre
parti
Art. 982. – (1) In tot cursul procesului, instanta va
starui ca partile sa imparta bunurile prin buna invoiala.

(2) Daca partile ajung la o intelegere cu privire la
impartirea bunurilor, instanta va hotari potrivit
intelegerii lor. Imparteala se poate face prin buna
invoiala si daca printre cei interesati se afla minori, "214/247"

persoane puse sub interdictie judecatoreasca ori disparuti,
insa numai cu incuviintarea prealabila a instantei de
tutela, precum si, daca este cazul, a reprezentantului sau
a ocrotitorului legal.

(3) In cazul in care intelegerea priveste numai partajul
anumitor bunuri, instanta va lua act de aceasta invoiala si
va pronunta o hotarare partiala, continuand procesul pentru
celelalte bunuri.

(4) Dispozitiile art. 438-441 sunt aplicabile.
Partajul judiciar
Art. 983. – (1) Daca partile nu ajung la o intelegere sau
nu incheie o tranzactie potrivit celor aratate la art. 982,
instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea
de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si
creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care
coproprietarii le au unii fata de altii. Daca se imparte o
mostenire, instanta va mai stabili datoriile transmise prin
mostenire, datoriile si creantele comostenitorilor fata de
defunct, precum si sarcinile mostenirii.

(2) Instanta va face imparteala in natura. In temeiul celor
stabilite potrivit alin. (1), ea procedeaza la formarea
loturilor si la atribuirea lor. In cazul in care loturile
nu sunt egale in valoare, ele se intregesc printr-o suma in
bani.
Incheierea de
admitere in
principiu
Art. 984. – (1) Daca pentru formarea loturilor sunt
necesare operatii de masuratoare, evaluare si altele
asemenea, pentru care instanta nu are date suficiente, ea
va da o incheiere prin care va stabili elementele prevazute
la art. 983, intocmind in mod corespunzator minuta.

(2) Daca, in conditiile legii, s-au formulat si alte cereri
in legatura cu partajul si de a caror solutionare depinde
efectuarea acestuia, precum cererea de reductiune a
liberalitatilor excesive, cererea de raport al donatiilor
si altele asemenea, prin incheierea aratata la alin. (1)
instanta se va pronunta si cu privire la aceste cereri.

(3) Prin aceeasi incheiere, instanta va dispune efectuarea
unei expertize pentru formarea loturilor. Raportul de
expertiza va arata valoarea bunurilor si criteriile avute
in vedere la stabilirea acestei valori, va indica daca
bunurile sunt comod partajabile in natura si in ce mod,
propunand, la solicitarea instantei, loturile ce urmeaza a
fi atribuite.
Incheierea de
admitere in
principiu
suplimentara
Art. 985. – In cazul in care, dupa pronuntarea incheierii
prevazute la art. 984, dar mai inainte de pronuntarea
hotararii de imparteala, se constata ca exista si alti
coproprietari sau ca au fost omise unele bunuri care
trebuiau supuse impartelii, fara ca privitor la acesti
coproprietari sau la acele bunuri sa fi avut loc o
dezbatere contradictorie, instanta va putea da, cu citarea
partilor, o noua incheiere, care va cuprinde, dupa caz, si
coproprietarii sau bunurile omise. In aceleasi conditii,
instanta poate, cu consimtamantul tuturor coproprietarilor,
sa elimine un bun care a fost cuprins din eroare in masa de
impartit.
Caile de atac
impotriva unor
incheieri
Art. 986. – Incheierile prevazute la art. 984 alin. (1) si
art. 985 pot fi atacate numai cu apel odata cu fondul.
Criteriile
partajului
Art. 987. – La formarea si atribuirea loturilor, instanta
va tine seama, dupa caz, si de acordul partilor, marimea
cotei-parti ce se cuvine fiecareia din masa bunurilor de
impartit, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia
partilor, faptul ca unii dintre coproprietari, inainte de a
se cere imparteala, au facut constructii sau imbunatatiri
cu acordul celorlalti coproprietari sau altele asemenea.
Art. 988. – (1) In cazul in care imparteala in natura a
unui bun nu este posibila sau ar cauza o scadere importanta "215/247"

Atribuirea
provizorie
a valorii acestuia ori i-ar modifica in mod pagubitor
destinatia economica, la cererea unuia dintre coproprietari
instanta, prin incheiere, ii poate atribui provizoriu
intregul bun. Daca mai multi coproprietari cer sa li se
atribuie bunul, instanta va tine seama de criteriile
prevazute la art. 987. Prin incheiere, ea va stabili si
termenul in care coproprietarul caruia i s-a atribuit
provizoriu bunul este obligat sa consemneze sumele ce
corespund cotelor-parti cuvenite celorlalti coproprietari.

(2) Daca coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu
bunul consemneaza, in termenul stabilit, sumele cuvenite
celorlalti coproprietari, instanta, prin hotararea asupra
fondului procesului, ii va atribui acestuia bunul.

(3) In cazul in care coproprietarul nu consemneaza in
termen sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta
va putea atribui bunul altui coproprietar, in conditiile
prezentului articol.
Atribuirea
definitiva
Art. 989. – La cererea unuia dintre coproprietari,
instanta, tinand seama de imprejurarile cauzei, pentru
motive temeinice, va putea sa ii atribuie bunul direct prin
hotararea asupra fondului procesului, stabilind totodata
sumele ce se cuvin celorlalti coproprietari si termenul in
care este obligat sa le plateasca.
Vanzarea bunului
Art. 990. – (1) In cazul in care niciunul dintre
coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, desi acesta a
fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, in termenul
stabilit, sumele cuvenite celorlalti coproprietari,
instanta, prin incheiere, va dispune vanzarea bunului,
stabilind totodata daca vanzarea se va face de catre parti
prin buna invoiala ori de catre executorul judecatoresc.

(2) Daca partile sunt de acord ca vanzarea sa se faca prin
buna invoiala, instanta va stabili si termenul la care
aceasta va fi efectuata. Termenul nu poate fi mai mare de 3
luni, in afara de cazul in care partile sunt de acord cu
majorarea lui.

(3) In cazul in care vreuna dintre parti nu a fost de acord
cu vanzarea prin buna invoiala sau daca aceasta vanzare nu
s-a realizat in termenul stabilit potrivit alin. (2),
instanta, prin incheiere data cu citarea partilor, va
dispune ca vanzarea sa fie efectuata de executorul
judecatoresc.

(4) Incheierile prevazute in prezentul articol pot fi
atacate separat numai cu apel, in termen de 15 zile de la
pronuntare. Daca nu au fost astfel atacate, aceste
incheieri nu mai pot fi supuse apelului odata cu hotararea
asupra fondului procesului.
Procedura vanzarii
la licitatie
Art. 991. – (1) Dupa ramanerea definitiva a incheierii prin
care s-a dispus vanzarea bunului de catre un executor
judecatoresc, acesta va proceda la efectuarea vanzarii la
licitatie publica.

(2) Executorul va fixa termenul de licitatie, care nu va
putea depasi 30 de zile pentru bunurile mobile si 60 de
zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii
incheierii, si va instiinta coproprietarii despre data, ora
si locul vanzarii.

(3) Pentru termenul de licitatie a bunurilor mobile,
executorul va intocmi si afisa publicatia de vanzare, cu
cel putin 5 zile inainte de acel termen.

(4) In cazul vanzarii unui bun imobil, executorul va
intocmi si afisa publicatia de vanzare cu cel putin 30 de
zile inainte de termenul de licitatie.

(5) Coproprietarii pot conveni ca vanzarea bunurilor sa se
faca la orice pret oferit de participantii la licitatie. De
asemenea, ei pot conveni ca vanzarea sa nu se faca sub un "216/247"

anumit pret.

(6) Dispozitiile prezentului articol se completeaza in mod
corespunzator cu dispozitiile prezentului cod privitoare la
vanzarea la licitatie a bunurilor mobile si imobile
prevazute in materia executarii silite.
Bunurile nesupuse
vanzarii
Art. 992. – La cererea uneia dintre parti, instanta poate
proceda la imparteala bunurilor pentru care nu a dispus
vanzarea potrivit art. 990.
Solutionarea
cererii de partaj
Art. 993. – (1) In toate cazurile, asupra cererii de partaj
instanta se va pronunta prin hotarare.
(2) Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru
ceilalti, precum si cele rezultate din vanzare vor fi
impartite de instanta potrivit dreptului fiecarui
coproprietar.
(3) In cazul in care partajul nu se poate realiza in
niciuna dintre modalitatile prevazute de lege, instanta va
hotari inchiderea dosarului. Daca se introduce o noua
cerere de partaj, incheierile de admitere in principiu
prevazute la art. 984 si 985 nu au autoritate de lucru
judecat.
Hotararea de partaj
Art. 994. – (1) Hotararea de partaj are efect constitutiv.

(2) Odata ramasa definitiva, hotararea de partaj constituie
titlu executoriu si poate fi pusa in executare chiar daca
nu s-a cerut predarea efectiva a bunului ori instanta nu a
dispus in mod expres aceasta predare.

(3) Hotararea de partaj este supusa numai apelului. Cu
toate acestea, daca partajul s-a cerut pe cale incidentala,
hotararea este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea
data asupra cererii principale. Acelasi este si termenul
pentru exercitarea caii de atac, chiar daca se ataca numai
solutia data asupra partajului. Aplicarea criteriilor
prevazute la art. 987 nu poate fi cenzurata pe calea
recursului.

(4) Executarea cu privire la bunurile impartite poate fi
ceruta in termenul de prescriptie de 10 ani prevazut la
art. 705.
Revendicarea
bunurilor atribuite
Art. 995. – (1) In cazul in care partile declara in mod
expres ca nu solicita predarea bunurilor, hotararea de
partaj nu este susceptibila de executare silita.

(2) Pentru a intra in posesia bunurilor atribuite si a
caror predare i-a fost refuzata de ceilalti coproprietari,
partea interesata va trebui sa exercite actiunea in
revendicare.
TITLUL VI
Procedura ordonantei presedintiale
Conditii de
admisibilitate
Art. 996. – (1) Instanta de judecata, stabilind ca in
favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea
sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru
pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere,
pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar
putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-
ar ivi cu prilejul unei executari.

(2) Ordonanta este provizorie si executorie. Daca hotararea
nu cuprinde nicio mentiune privind durata sa si nu s-au
modificat imprejurarile de fapt avute in vedere, masurile
dispuse vor produce efecte pana la solutionarea litigiului
asupra fondului.

(3) La cererea reclamantului, instanta va putea hotari ca
executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui
termen.

(4) Ordonanta va putea fi data chiar si atunci cand este in
curs judecata asupra fondului.
(5) Pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse "217/247"

masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a
caror executare nu ar mai face posibila restabilirea
situatiei de fapt.
Instanta competenta
Art. 997. – Cererea de ordonanta presedintiala se va
introduce la instanta competenta sa se pronunte in prima
instanta asupra fondului dreptului.
Procedura de
solutionare
Art. 998. – (1) In vederea judecarii cererii, partile vor
fi citate conform normelor privind citarea in procesele
urgente, iar paratului i se va comunica o copie de pe
cerere si de pe actele care o insotesc. Intampinarea nu
este obligatorie.

(2) Ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor. In
caz de urgenta deosebita, ordonanta va putea fi data chiar
in aceeasi zi, instanta pronuntandu-se asupra masurii
solicitate pe baza cererii si actelor depuse, fara
concluziile partilor.

(3) Judecata se face de urgenta si cu precadere, nefiind
admisibile probe a caror administrare necesita un timp
indelungat. Dispozitiile privind cercetarea procesului nu
sunt aplicabile.

(4) Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonantei se face in cel mult 48 de ore de la
pronuntare.
Calea de atac
Art. 999. – (1) Daca prin legi speciale nu se prevede
altfel, ordonanta este supusa numai apelului in termen de 5
zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si
de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor.

(2) Instanta de apel poate suspenda executarea pana la
judecarea apelului, dar numai cu plata unei cautiuni al
carei cuantum se va stabili de catre aceasta.

(3) Apelul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea
partilor. Dispozitiile art. 998 alin. (4) sunt aplicabile.
(3
1
) In toate cazurile in care competenta de prima
instanta apartine curtii de apel, calea de atac este
recursul, dispozitiile alin. (1)-(3) aplicandu-se in mod
corespunzator.
introdus prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul
Romaniei

(4) Impotriva executarii ordonantei presedintiale se poate
face contestatie la executare.
Transformarea
cererii
Art. 1.000. – La solicitarea reclamantului, pana la
inchiderea dezbaterilor la prima instanta, cererea de
ordonanta presedintiala va putea fi transformata intr-o
cerere de drept comun, situatie in care paratul va fi
incunostintat si citat in mod expres cu aceasta mentiune.
Autoritatea de
lucru judecat
Art. 1.001. – (1) Ordonanta presedintiala are autoritate de
lucru judecat fata de o alta cerere de ordonanta
presedintiala, numai daca nu s-au modificat imprejurarile
de fapt care au justificato.

(2) Ordonanta presedintiala nu are autoritate de lucru
judecat asupra cererii privind fondul dreptului.

(3) Hotararea data asupra fondului dreptului are autoritate
de lucru judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanta
presedintiala.
TITLUL VII
Cererile posesorii
Conditii de
admisibilitate
Art. 1.002. – Cererile posesorii sunt admisibile numai in
cazurile si conditiile prevazute de Codul civil.
Judecata si caile
de atac
Art. 1.003. – (1) Cererile posesorii se judeca de urgenta
si cu precadere.

(2) Sunt inadmisibile cererea reconventionala si orice alte
cereri prin care se solicita protectia unui drept in
legatura cu bunul in litigiu. "218/247"

(3) Hotararea data asupra cererii posesorii este supusa
numai apelului.
Autoritatea
lucrului judecat
Art. 1.004. – (1) Hotararea judecatoreasca prin care s-a
solutionat o cerere posesorie are autoritate de lucru
judecat intr-o cerere posesorie ulterioara purtata intre
aceleasi parti si intemeiata pe aceleasi fapte. Ea nu are
insa o astfel de autoritate intr-o cerere ulterioara
privitoare la fondul dreptului.

(2) Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat o
actiune privitoare la fondul dreptului are autoritate de
lucru judecat intr-o cerere posesorie ulterioara in
legatura cu acelasi bun.
TITLUL VIII
Procedura ofertei de plata si consemnatiunii
Domeniu de aplicare
Art. 1.005. – Cand creditorul refuza sa primeasca plata de
la debitor, acesta din urma este in drept sa faca oferta
reala si sa consemneze ceea ce datoreaza.
Procedura ofertei
reale
Art. 1.006. – (1) In scopul prevazut la art. 1.005,
debitorul va face creditorului, prin mijlocirea unui
executor judecatoresc din circumscriptia curtii de apel in
care se afla domiciliul ori sediul creditorului sau
domiciliul ales al acestuia, o somatie, prin care este
invitat sa primeasca prestatia datorata.

(2) In acea somatie se vor arata locul, data si ora cand
suma sau obiectul oferit urmeaza sa ii fie predat
creditorului.
Acceptarea ofertei
reale
Art. 1.007. – In cazul in care creditorul primeste suma sau
bunul oferit, debitorul este liberat de obligatia sa.
Executorul judecatoresc va intocmi un proces-verbal prin
care va constata acceptarea ofertei reale.
Consemnarea sumei
sau a bunului
Art. 1.008. – (1) Daca creditorul nu se prezinta sau refuza
sa primeasca suma ori obiectul oferit, executorul
judecatoresc va incheia proces-verbal in care va consemna
aceste imprejurari.

(2) In cazul prevazut la alin. (1), debitorul, spre a se
libera de datorie, va putea sa consemneze suma sau bunul
oferit la CEC Bank – S.A. sau la orice alta institutie de
credit ori, dupa caz, la o unitate specializata, iar
recipisa de consemnare se va depune la executorul
judecatoresc care a trimis somatia. Procedura de consemnare
a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la care
urmeaza a se face consemnarea si nu poate fi conditionata
de existenta acordului creditorului. Consemnarea bunurilor
se face in conditiile prevazute de lege.

(3) Consemnarea va fi precedata de o noua somatie adresata
creditorului in care se vor arata ziua si ora cand si locul
unde suma sau, dupa caz, bunul oferit se va depune.
Anularea ofertei
reale, urmata de
consemnatiune
Art. 1.009. – (1) Dupa consemnare, executorul judecatoresc
va constata, printr-o incheiere data fara citarea partilor,
efectuarea platii si liberarea debitorului. Incheierea se
comunica creditorului in termen de 5 zile de la intocmirea
acesteia.

(2) In termen de 15 zile de la comunicarea incheierii
prevazute la alin. (1), creditorul va putea cere anularea
acesteia pentru nerespectarea conditiilor de validitate, de
fond si de forma ale ofertei de plata si consemnatiunii, la
judecatoria in circumscriptia careia s-a facut consemnarea.
Hotararea poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10
zile de la comunicare.

(3) Debitorul este considerat liberat la data consemnarii
platii, in afara de cazul in care se anuleaza oferta de
plata si consemnatiunea.
Art. 1.010. – (1) Oferta de plata poate fi facuta si in
timpul procesului, in fata oricarei instante, in orice "219/247"

Oferta de plata in
fata instantei
stadiu al judecatii. In acest caz, prin incheiere,
creditorul este pus in intarziere sa primeasca suma sau,
dupa caz, bunul. Daca creditorul este prezent si primeste
prestatia datorata, liberarea debitorului se va constata
prin incheiere.

(2) In cazul in care creditorul lipseste sau refuza
primirea prestatiei, debitorul va proceda la consemnare
conform dispozitiilor art. 1.008 alin. (2), iar recipisa de
consemnare va fi pusa la dispozitia instantei, care, prin
incheiere, va constata liberarea debitorului.

(3) Incheierile prevazute la alin. (1) si (2) se ataca
numai odata cu fondul, cu exceptia celor date in recurs,
care sunt definitive.
Radierea ipotecilor
Art. 1.011. – In baza procesului-verbal intocmit in
conditiile art. 1.007 ori a incheierii emise in conditiile
art. 1.009 sau 1.010, cel interesat va putea cere radierea
din cartea funciara sau din alte registre publice a
drepturilor de ipoteca constituite in vederea garantarii
creantei stinse in conditiile prezentului titlu.
Incidenta
dispozitiilor
Codului civil
Art. 1.012. – Dispozitiile prezentului titlu se completeaza
cu prevederile Codului civil privitoare la plata, precum si
cu cele referitoare la ofertele de plata si consemnatiuni.
TITLUL IX
Procedura ordonantei de plata
Domeniu de aplicare
Art. 1.013. – (1) Prevederile prezentului titlu se aplica
creantelor certe, lichide si exigibile constand in
obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-
un contract civil, inclusiv din cele incheiate intre un
profesionist si o autoritate contractanta, constatat
printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut,
regulament sau altui inscris, insusit de parti prin
semnatura ori in alt mod admis de lege.

(2) Nu sunt incluse in sfera de aplicare a prezentului
titlu creantele inscrise la masa credala in cadrul unei
proceduri de insolventa.

(3) Prin autoritate contractanta, in sensul alin. (1), se
intelege:

a) orice autoritate publica a statului roman sau a unui
stat membru al Uniunii Europene, care actioneaza la nivel
central, regional sau local;

b) orice organism de drept public, altul decat cele
prevazute la lit. a), cu personalitate juridica, care a
fost infiintat pentru a satisface nevoi de interes general,
fara scop lucrativ, si care se afla in cel putin una dintre
urmatoarele situatii:

(i) este finantat, in majoritate, de catre o autoritate
contractanta, astfel cum este definita la lit. a);

(ii) se afla in subordinea sau este supus controlului unei
autoritati contractante, astfel cum este definita la lit.
a);

(iii) in componenta consiliului de administratie ori, dupa
caz, a consiliului de supraveghere si directoratului, mai
mult de jumatate din numarul membrilor sunt numiti de catre
o autoritate contractanta, astfel cum este definita la lit.
a);

c) orice asociere formata de una sau mai multe autoritati
contractante dintre cele prevazute la lit. a) sau b).
Comunicarea
somatiei
Art. 1.014. – (1) Creditorul ii va comunica debitorului,
prin intermediul executorului judecatoresc sau prin
scrisoare recomandata, cu continut declarat si confirmare
de primire, o somatie, prin care ii va pune in vedere sa
plateasca suma datorata in termen de 15 zile de la primirea
acesteia. "220/247"

(2) Aceasta somatie intrerupe prescriptia extinctiva
potrivit dispozitiilor art. 2.540 din Codul civil, care se
aplica in mod corespunzator.
Instanta competenta
Art. 1.015. – Daca debitorul nu plateste in termenul
prevazut la art. 1.014 alin. (1), creditorul poate
introduce cererea privind ordonanta de plata la instanta
competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima
instanta.
Cuprinsul cererii
Art. 1.016. – (1) Cererea privind ordonanta de plata va
cuprinde:

a) numele si prenumele, precum si domiciliul sau, dupa caz,
denumirea si sediul creditorului;

b) numele si prenumele, codul numeric personal, daca este
cunoscut, si domiciliul debitorului persoana fizica, iar in
cazul debitorului persoana juridica, denumirea si sediul,
precum si, dupa caz, daca sunt cunoscute, codul unic de
inregistrare sau codul de identificare fiscala, numarul de
inmatriculare in registrul comertului ori de inscriere in
registrul persoanelor juridice si contul bancar;

c) suma ce reprezinta obiectul creantei, temeiul de fapt si
de drept al obligatiei de plata, perioada la care se refera
acestea, termenul la care trebuia facuta plata si orice
element necesar pentru determinarea datoriei;

d) suma ce reprezinta dobanzile aferente sau alte
despagubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii;

e) semnatura creditorului.

(2) La cerere se anexeaza inscrisurile ce atesta cuantumul
sumei datorate si orice alte inscrisuri doveditoare ale
acesteia. Dovada comunicarii somatiei prevazute la art.
1.014 alin. (1) se va atasa cererii sub sanctiunea
respingerii acesteia ca inadmisibila.

(3) Cererea si actele anexate la aceasta se depun in copie
in atatea exemplare cate parti sunt, plus unul pentru
instanta.
"Determinarea
dobanzii
Art. 1.017. – (1) Daca partile nu au stabilit nivelul
dobanzii pentru plata cu intarziere, se va aplica dobanda
legala penalizatoare, calculata potrivit dispozitiilor
legale in vigoare. Rata de referinta a dobanzii legale in
vigoare in prima zi calendaristica a semestrului se aplica
pe intregul semestru.

(2) Creditorul poate pretinde daune-interese suplimentare
pentru toate cheltuielile facute pentru recuperarea sumelor
ca urmare a neexecutarii la timp a obligatiilor de catre
debitor.“
modificat prin

ART I Lege 138 din 2014-10-15 emis de Parlamentul Romaniei

Citarea partilor.
Intampinarea
Art. 1.018. – (1) Pentru solutionarea cererii, judecatorul
dispune citarea partilor, potrivit dispozitiilor
referitoare la pricinile urgente, pentru explicatii si
lamuriri, precum si pentru a starui in efectuarea platii
sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o
intelegere a partilor asupra modalitatilor de plata.
Citatia va fi inmanata partii cu 10 zile inaintea
termenului de judecata.

(2) La citatia pentru debitor se vor anexa, in copie,
cererea creditorului si actele depuse de acesta in
dovedirea pretentiilor.

(3) In citatie se va preciza ca debitorul este obligat sa
depuna intampinare cu cel putin 3 zile inaintea termenului
de judecata, facandu-se mentiune ca, in cazul nedepunerii
intampinarii, instanta, fata de imprejurarile cauzei, poate
considera aceasta ca o recunoastere a pretentiilor
creditorului.

(4) Intampinarea nu se comunica reclamantului, care va lua "221/247"

cunostinta de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei.
Declaratiile
partilor. Stingerea
litigiului
Art. 1.019. – (1) In cazul in care creditorul declara ca a
primit plata sumei datorate, instanta ia act de aceasta
imprejurare printr-o incheiere definitiva, prin care se
dispune inchiderea dosarului.

(2) Cand creditorul si debitorul ajung la o intelegere
asupra platii, instanta ia act de aceasta, pronuntand o
hotarare de expedient, potrivit art. 438.

(3) Hotararea de expedient este definitiva si constituie
titlu executoriu.
Contestarea
creantei
Art. 1.020. – (1) Daca debitorul contesta creanta, instanta
verifica daca contestatia este intemeiata, in baza
inscrisurilor aflate la dosar si a explicatiilor si
lamuririlor partilor. In cazul in care apararea debitorului
este intemeiata, instanta va respinge cererea creditorului
prin incheiere.

(2) Daca apararile de fond formulate de debitor presupun
administrarea altor probe decat cele prevazute la alin.
(1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, in
procedura de drept comun, instanta va respinge cererea
creditorului privind ordonanta de plata prin incheiere.

(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), creditorul
poate introduce cerere de chemare in judecata potrivit
dreptului comun.
Emiterea ordonantei
Art. 1.021. – (1) In cazul in care instanta, ca urmare a
verificarii cererii pe baza inscrisurilor depuse, precum si
a declaratiilor partilor, constata ca pretentiile
creditorului sunt intemeiate, va emite o ordonanta de
plata, in care se precizeaza suma si termenul de plata.

(2) Daca instanta, examinand probele cauzei, constata ca
numai o parte dintre pretentiile creditorului sunt
intemeiate, va emite ordonanta de plata numai pentru
aceasta parte, stabilind si termenul de plata. In acest
caz, creditorul poate formula cerere de chemare in judecata
potrivit dreptului comun pentru a obtine obligarea
debitorului la plata restului datoriei.

(3) Termenul de plata prevazut la alin. (1) si (2) nu va fi
mai mic de 10 zile si nici nu va depasi 30 de zile de la
data comunicarii ordonantei. Judecatorul nu va putea
stabili alt termen de plata, decat daca partile se inteleg
in acest sens.

(4) In cazul creantelor reprezentand obligatii de plata a
cotelor din cheltuielile comune fata de asociatiile de
proprietari, precum si a cheltuielilor de intretinere ce
revin persoanelor fizice corespunzator suprafetelor
locative pe care le folosesc ca locuinte, instanta, la
cererea debitorului, va putea, prin exceptie de la
dispozitiile alin. (3), sa dispuna stabilirea unui termen
de plata mai mare ori esalonarea platii, tinand seama de
motivele temeinice invocate de debitor in ceea ce priveste
posibilitatile efective de plata.

(5) Ordonanta se va inmana partii prezente sau se va
comunica fiecarei parti de indata, potrivit legii.
Durata procedurii
Art. 1.022. – (1) In cazul in care debitorul nu contesta
creanta prin intampinare, ordonanta de plata va fi emisa in
termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.

(2) Nu intra in calculul termenului prevazut la alin. (1)
perioada necesara pentru comunicarea actelor de procedura
si intarzierea cauzata de creditor, inclusiv ca urmare a
modificarii sau completarii cererii.
Cererea in anulare
Art. 1.023. – (1) Impotriva ordonantei de plata prevazute
la art. 1.021 alin. (1) si (2) debitorul poate formula
cerere in anulare in termen de 10 zile de la data inmanarii
sau comunicarii acesteia. "222/247"

(2) Cererea in anulare poate fi introdusa de creditor
impotriva incheierilor prevazute la art. 1.020 alin. (1) si
(2), precum si impotriva ordonantei de plata prevazute la
art. 1.021 alin. (2), in termenul prevazut la alin. (1).

(3) Prin cererea in anulare se poate invoca numai
nerespectarea cerintelor prevazute de prezentul titlu
pentru emiterea ordonantei de plata, precum si, daca este
cazul, cauze de stingere a obligatiei ulterioare emiterii
ordonantei de plata. Dispozitiile art. 1.020 se aplica in
mod corespunzator.

(4) Cererea in anulare se solutioneaza de catre instanta
care a pronuntat ordonanta de plata, in complet format din
2 judecatori.

(5) Cererea in anulare nu suspenda executarea. Suspendarea
va putea fi insa incuviintata, la cererea debitorului,
numai cu dare de cautiune, al carei cuantum va fi fixat de
instanta.

(6) Daca instanta investita admite, in tot sau in parte,
cererea in anulare, aceasta va anula ordonanta, in tot sau,
dupa caz, in parte, pronuntand o hotarare definitiva.
Prevederile art. 1.020 alin. (3) si ale art. 1.021 alin.
(2) se aplica in mod corespunzator.

(7) In cazurile prevazute la alin. (2), daca instanta
investita admite cererea in anulare, va pronunta o hotarare
definitiva prin care va emite ordonanta de plata,
dispozitiile art. 1.021 aplicandu-se in mod corespunzator.

(8) Hotararea prin care a fost respinsa cererea in anulare
este definitiva.
Titlul executoriu
Art. 1.024. – (1) Ordonanta de plata este executorie, chiar
daca este atacata cu cerere in anulare si are autoritate de
lucru judecat provizorie pana la solutionarea cererii in
anulare. Ordonanta de plata devine definitiva ca urmare a
neintroducerii sau respingerii cererii in anulare.
Dispozitiile art. 637 raman aplicabile.

(2) Impotriva executarii silite a ordonantei de plata
partea interesata poate face contestatie la executare,
potrivit dreptului comun. In cadrul contestatiei nu se pot
invoca decat neregularitati privind procedura de executare,
precum si cauze de stingere a obligatiei ivite ulterior
ramanerii definitive a ordonantei de plata.
TITLUL X
Procedura cu privire la cererile de valoare redusa
Domeniu de aplicare
Art. 1.025. – (1) Prezentul titlu se aplica atunci cand
valoarea cererii, fara a se lua in considerare dobanzile,
cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii, nu
depaseste suma de 10.000 lei la data sesizarii instantei.

(2) Prezentul titlu nu se aplica in materie fiscala, vamala
sau administrativa si nici in ceea ce priveste raspunderea
statului pentru acte sau omisiuni in cadrul exercitarii
autoritatii publice.

(3) De asemenea, prezenta procedura nu se aplica cererilor
referitoare la:

a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice;

b) drepturile patrimoniale nascute din raporturile de
familie;

c) mostenire;

d) insolventa, concordatul preventiv, procedurile privind
lichidarea societatilor insolvabile si a altor persoane
juridice sau alte proceduri asemanatoare;

e) asigurari sociale;

f) dreptul muncii;

g) inchirierea unor bunuri imobile, cu exceptia actiunilor "223/247"

privind creantele avand ca obiect plata unei sume de bani;

h) arbitraj;

i) atingeri aduse dreptului la viata privata sau altor
drepturi care privesc personalitatea.
Caracterul
alternativ
Art. 1.026. – (1) Reclamantul are alegerea intre procedura
speciala reglementata de prezentul titlu si procedura de
drept comun.

(2) Daca a sesizat instanta cu o cerere redactata potrivit
art. 194, aceasta va fi solutionata potrivit procedurii de
drept comun, cu exceptia cazului in care reclamantul, cel
mai tarziu la primul termen de judecata, solicita in mod
expres aplicarea procedurii speciale.

(3) Atunci cand cererea nu poate fi solutionata potrivit
dispozitiilor prevazute de prezentul titlu, instanta
judecatoreasca il informeaza pe reclamant in acest sens,
iar daca reclamantul nu isi retrage cererea, aceasta va fi
judecata potrivit dreptului comun.
Instanta competenta
Art. 1.027. – (1) Competenta de a solutiona cererea in
prima instanta apartine judecatoriei.

(2) Competenta teritoriala se stabileste potrivit dreptului
comun.
Declansarea
procedurii
Art. 1.028. – (1) Reclamantul declanseaza procedura cu
privire la cererile cu valoare redusa prin completarea
formularului de cerere si depunerea sau trimiterea acestuia
la instanta competenta, prin posta sau prin orice alte
mijloace care asigura transmiterea formularului si
confirmarea primirii acestuia.

(2) Formularul de cerere se aproba prin ordin al
ministrului justitiei si contine rubrici care permit
identificarea partilor, valoarea pretentiei, indicarea
probelor si alte elemente necesare solutionarii cauzei.

(3) Odata cu formularul de cerere se depun ori se trimit si
copii de pe inscrisurile de care reclamantul intelege sa se
foloseasca.

(4) In cazul in care informatiile furnizate de reclamant nu
sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul
de cerere nu a fost completat corect, instanta ii va acorda
reclamantului posibilitatea sa completeze sau sa rectifice
formularul ori sa furnizeze informatii sau inscrisuri
suplimentare. Instanta va folosi in acest scop un formular-
tip, care va fi aprobat prin ordin al ministrului
justitiei.

(5) In cazul in care reclamantul nu completeaza sau nu
rectifica formularul de cerere in termenul stabilit de
instanta, cererea se va anula.
Desfasurarea
procedurii
Art. 1.029. – (1) Procedura cu privire la cererile cu
valoare redusa este scrisa si se desfasoara in intregul ei
in camera de consiliu.

(2) Instanta poate dispune infatisarea partilor, daca
apreciaza acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea
uneia dintre parti. Instanta poate sa refuze o astfel de
solicitare in cazul in care considera ca, tinand cont de
imprejurarile cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
Refuzul se motiveaza in scris si nu poate fi atacat
separat.

(3) Dupa primirea formularului de cerere completat corect,
instanta va trimite de indata paratului formularul de
raspuns, insotit de o copie a formularului de cerere si de
copii de pe inscrisurile depuse de reclamant.

(4) In termen de 30 de zile de la comunicarea actelor
prevazute la alin. (3), paratul va depune sau trimite
formularul de raspuns completat corespunzator, precum si
copii de pe inscrisurile de care intelege sa se foloseasca. "224/247"

Paratul poate sa raspunda prin orice alt mijloc adecvat,
fara utilizarea formularului de raspuns.

(5) Instanta va comunica de indata reclamantului copii de
pe raspunsul paratului, cererea reconventionala, daca este
cazul, precum si de pe inscrisurile depuse de parat.

(6) Daca paratul a formulat cerere reconventionala,
reclamantul, in termen de 30 de zile de la comunicarea
acesteia, va depune sau va trimite formularul de raspuns
completat corespunzator ori va raspunde prin orice alt
mijloc.

(7) Cererea reconventionala care nu poate fi solutionata in
cadrul prezentei proceduri intrucat nu sunt indeplinite
cerintele prevazute la art. 1.025 va fi disjunsa si
judecata potrivit dreptului comun.

(8) Instanta poate solicita partilor sa furnizeze mai multe
informatii in termenul pe care il va stabili in acest scop,
care nu poate depasi 30 de zile de la primirea raspunsului
paratului sau, dupa caz, al reclamantului.

(9) Instanta poate incuviinta si alte probe in afara
inscrisurilor depuse de parti. Nu vor fi insa incuviintate
acele probe a caror administrare necesita cheltuieli
disproportionate fata de valoarea cererii de chemare in
judecata sau a cererii reconventionale.

(10) In cazul in care instanta a fixat un termen pentru
infatisarea partilor, acestea trebuie citate.

(11) Ori de cate ori instanta stabileste un termen in
vederea indeplinirii unui act de procedura, va instiinta
partea interesata de consecintele nerespectarii acestuia.
Solutionarea
cererii
Art. 1.030. – (1) Instanta va pronunta si redacta hotararea
in termen de 30 de zile de la primirea tuturor
informatiilor necesare sau, dupa caz, de la dezbaterea
orala.

(2) In cazul in care nu se primeste niciun raspuns de la
partea interesata in termenul stabilit la art. 1.029 alin.
(4), (6) sau (8), instanta se va pronunta cu privire la
cererea principala sau la cererea reconventionala in raport
cu actele aflate la dosar.

(3) Hotararea primei instante este executorie de drept.
Cheltuieli de
judecata
Art. 1.031. – (1) Partea care cade in pretentii va fi
obligata, la cererea celeilalte parti, la plata
cheltuielilor de judecata.

(2) Cu toate acestea, instanta nu va acorda partii care a
castigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau
care au avut o valoare disproportionata in raport cu
valoarea cererii.
Cai de atac
Art. 1.032. – (1) Hotararea judecatoriei este supusa numai
apelului la tribunal, in termen de 30 de zile de la
comunicare.

(2) Pentru motive temeinice, instanta de apel poate sa
suspende executarea silita, insa numai daca se consemneaza
o cautiune de 10% din valoarea contestata.

(3) Hotararea instantei de apel se comunica partilor si
este definitiva.
TITLUL XI
Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fara drept
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Domeniu de aplicare
Art. 1.033. – (1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica
in litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau,
dupa caz, ocupate fara drept de catre fostii locatari sau
alte persoane.

(2) In sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au
urmatorul inteles: "225/247"

a) locatiune – orice locatiune scrisa sau verbala,
incluzand si sublocatiunea;

b) locatar – locatarul principal, chirias sau arendas,
sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent
daca persoana care solicita evacuarea este locatorul sau
sublocatorul ori dobanditorul imobilului;

c) locator – locatorul principal, sublocatorul, cesionarul
si dobanditorul imobilului;

d) imobil – constructia, terenul cu sau fara constructii,
impreuna cu accesoriile acestora;

e) ocupantul – oricare persoana, alta decat proprietarul
sau locatarul, care ocupa in fapt imobilul cu sau fara
permisiunea ori ingaduinta proprietarului;

f) proprietar – titularul dreptului de proprietate asupra
imobilului, inclusiv locatarul.
Caracterul
facultativ
al procedurii
Art. 1.034. – (1) Reclamantul are alegerea intre procedura
reglementata de prezentul titlu si procedura de drept
comun.

(2) De asemenea, dispozitiile prezentului titlu nu aduc
nicio atingere drepturilor locatorului sau proprietarului
la plata chiriei sau arenzii, la plata de despagubiri si
nici altor drepturi nascute in temeiul contractului sau al
legii, dupa caz.

(3) In cazul aratat la alin. (2), pentru realizarea
drepturilor si indeplinirea obligatiilor izvorand din
contract, precum si a celor prevazute de dispozitiile
legale aplicabile in materie, partea interesata, sub
rezerva aplicarii dispozitiilor art. 1.041 alin. (4), va
putea proceda, dupa caz, potrivit dispozitiilor referitoare
la ordonanta de plata sau celor privind solutionarea
cererilor cu valoare redusa ori la sesizarea instantei
competente, in conditiile dreptului comun.
Instanta competenta
Art. 1.035. – Cererile formulate in temeiul prezentului
titlu sunt de competenta judecatoriei in circumscriptia
careia se afla situat imobilul ocupat fara drept ori, dupa
caz, inchiriat sau arendat, chiar daca locatarul a parasit
imobilul sau contractul a incetat.
Citarea si
comunicarea actelor
procedurale
Art. 1.036. – (1) Locatarul si ocupantul imobilului sunt
socotiti ca avand domiciliul lor obligatoriu la imobilul pe
care il ocupa fara niciun drept.

(2) Daca imobilul este inchis, toate notificarile,
citatiile si celelalte acte de procedura emise potrivit
dispozitiilor prezentului titlu vor fi afisate la usa
imobilului.
Incetarea
locatiunii.
Notificarea
locatarului
Art. 1.037. – (1) Atunci cand dreptul locatarului de a
folosi un imobil s-a stins ca urmare a incetarii locatiunii
prin expirarea termenului, prin actiunea locatorului, prin
neplata chiriei sau a arenzii, precum si din orice alta
cauza si locatorul doreste sa intre in posesia imobilului,
acesta va notifica locatarul, in scris, prin intermediul
executorului judecatoresc, punandu-i in vedere sa elibereze
si sa-i predea liber imobilul, in termen de cel mult 30 de
zile de la data comunicarii notificarii.

(2) Daca locatiunea este pe durata nedeterminata,
denuntarea ceruta de lege pentru incetarea contractului va
fi considerata si notificare de evacuare a imobilului, in
conditiile prezentului articol.

(3) Cand locatiunea este pe durata determinata, notificarea
de evacuare a imobilului trebuie facuta cu cel putin 30 de
zile inainte de expirarea termenului, daca prin lege nu se
prevede altfel.
(4) Locatarul poate renunta la notificarea prevazuta in
prezentul articol prin act scris cuprinzand recunoasterea
dreptului locatorului de a recurge imediat la procedura "226/247"

dreptului locatorului de a recurge imediat la procedura
prevazuta la cap. II din prezentul titlu, daca locatiunea
inceteaza din orice motive, iar dreptul locatarului este
socotit stins.
Notificarea
ocupantului
Art. 1.038. – Atunci cand proprietarul unui imobil doreste
sa il evacueze pe ocupantul acestuia, dupa ce dreptul de a
ocupa imobilul a incetat, proprietarul va notifica in scris
ocupantul, punandu-i in vedere sa elibereze imobilul pe
care il ocupa fara niciun drept, in termen de 5 zile de la
comunicarea notificarii.
CAPITOLUL II
Procedura de evacuare
Evacuarea voluntara
Art. 1.039. – (1) Daca locatarul sau ocupantul care a fost
notificat in conditiile prezentului titlu a parasit
imobilul, locatorul sau proprietarul poate intra in posesia
acestuia, de drept, fara nicio procedura judiciara de
evacuare. In caz contrar, sunt incidente dispozitiile
prezentului capitol.

(2) Se prezuma ca imobilul este parasit in caz de incetare
a activitatii economice ori de incetare a folosirii
imobilului de catre locatar sau ocupant ori de catre
persoanele aflate sub controlul lor, precum si in cazul
returnarii cheilor imobilului, ridicarii echipamentelor,
marfurilor sau altor bunuri mobile din imobil.
Sesizarea instantei
Art. 1.040. – Daca locatarul sau ocupantul notificat in
conditiile prezentului titlu refuza sa evacueze imobilul
ori daca locatarul a renuntat la dreptul sau de a fi
notificat si a pierdut, din orice motive, dreptul de a
folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita
instantei sa dispuna, prin hotarare executorie, evacuarea
imediata a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru
lipsa de titlu.
Procedura de
judecata. Calea de
atac
Art. 1.041. – (1) Cererea de evacuare se judeca cu citarea
partilor, in afara de cazul in care evacuarea imobilului
pentru neplata chiriei sau a arenzii se solicita in baza
unui contract care constituie, pentru plata acestora, titlu
executoriu, potrivit legii.

(2) Cererea de evacuare se judeca de urgenta, in camera de
consiliu, cu dezbateri sumare, daca s-a dat cu citarea
partilor.

(3) Intampinarea nu este obligatorie.

(4) Daca s-a solicitat si plata chiriei ori a arenzii
exigibile, instanta, cu citarea partilor, va putea dispune
odata cu evacuarea si obligarea paratului la plata
acestora, inclusiv a sumelor devenite exigibile in cursul
judecatii.

(5) Hotararea de evacuare este executorie si poate fi
atacata numai cu apel in termen de 5 zile de la pronuntare,
daca s-a dat cu citarea partilor, sau de la comunicare,
cand s-a dat fara citarea lor.
Apararile paratului
in cazul judecarii
cu citare
Art. 1.042. – (1) Paratul chemat in judecata, potrivit
procedurii prevazute in prezentul titlu, nu poate formula
cerere reconventionala, de chemare in judecata a altei
persoane sau in garantie, pretentiile sale urmand a fi
valorificate numai pe cale separata.

(2) Paratul poate invoca aparari de fond privind temeinicia
motivelor de fapt si de drept ale cererii, inclusiv lipsa
titlului reclamantului.
Contestatia la
executare
Art. 1.043. – Impotriva executarii hotararii de evacuare
cei interesati pot introduce contestatie la executare, in
conditiile legii.
Art. 1.044. – (1) Executarea hotararii de evacuare nu va
putea fi suspendata. Cu toate acestea, in cazul evacuarii
pentru neplata chiriei sau a arenzii se va putea dispune "227/247"

Suspendarea
executarii
suspendarea executarii hotararii in cadrul contestatiei la
executare sau a apelului exercitat de catre parat numai
daca acesta consemneaza in numerar, la dispozitia
creditorului, chiria sau arenda la care a fost obligat,
suma stabilita pentru asigurarea ratelor de chirie sau
arenda datorate pana la data cererii de suspendare, precum
si cea aferenta ratelor de chirie sau arenda ce ar deveni
exigibile in cursul judecatii procesului.

(2) Suspendarea inceteaza de drept daca, la expirarea
termenului pentru care chiria sau arenda a fost astfel
acoperita, debitorul nu cere si nu depune suma ce se va
fixa de instanta de executare pentru acoperirea unor noi
rate, in conditiile prevazute la alin. (1).
CAPITOLUL III
Dispozitii speciale
Incetarea abuzului
de folosinta
Art. 1.045. – (1) Daca locatarul, nerespectand obligatiile
ce ii revin privind folosirea normala, cu prudenta si
diligenta, a imobilului inchiriat ori arendat,
intrebuinteaza imobilul in alt scop decat cel prevazut in
contract, ii modifica structura stabilita prin constructie,
ii produce stricaciuni ori savarseste orice alte abuzuri de
folosinta, el va putea fi obligat, prin ordonanta
presedintiala, data cu citarea partilor, la incetarea
acestor abuzuri si la restabilirea situatiei anterioare.

(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator
si pentru solutionarea cererii privind incetarea oricaror
abuzuri savarsite de proprietarul care prejudiciaza
folosinta normala a partilor sau instalatiilor aflate in
proprietate comuna din imobilele cu mai multe etaje sau
apartamente ori care tulbura buna convietuire in acel
imobil.
Efectuarea
reparatiilor.
Restrangerea
folosintei.
Evacuarea
Art. 1.046. – Prin ordonanta presedintiala, data cu citarea
partilor, locatarul sau, cand este cazul, sublocatarul
poate fi obligat la efectuarea reparatiilor necesare ce ii
revin potrivit legii, precum si la restrangerea folosintei
spatiului inchiriat ori chiar la evacuarea din acest spatiu
daca aceste masuri se justifica pentru efectuarea
reparatiilor ori lucrarilor prevazute de lege in sarcina
locatorului.
Examinarea
imobilului
Art. 1.047. – Dispozitiile art. 1.046 se aplica si in cazul
obligarii locatarului sau, dupa caz, a sublocatarului de a
permite, in conditiile legii, examinarea imobilului detinut
in locatiune.
Cereri ale
asociatiilor
de proprietari
Art. 1.048. – Dispozitiile art. 1.045 se aplica in mod
corespunzator si pentru solutionarea cererii formulate de o
asociatie de proprietari impotriva proprietarilor, membri
ai acesteia, in cazul in care neefectuarea reparatiilor ce
sunt in sarcina fiecarui proprietar ori a reparatiilor sau
a oricaror lucrari la partile sau la instalatiile aflate in
coproprietatea acestora ori la spatiile aflate in
proprietate exclusiva afecteaza folosinta normala a
partilor comune sau a altor spatii locative din imobil,
precum si siguranta locuirii in acel imobil.
TITLUL XII
Procedura privitoare la inscrierea drepturilor dobandite in temeiul uzucapiunii
Domeniu de aplicare
Art. 1.049. – Dispozitiile prezentului titlu sunt
aplicabile oricaror cereri de inscriere in cartea funciara
a drepturilor reale imobiliare dobandite in temeiul
uzucapiunii.
Instanta
competenta.
Cuprinsul cererii
Art. 1.050. – (1) Cererea de uzucapiune se depune la
judecatoria in circumscriptia careia este situat imobilul.

(2) Reclamantul va arata in cererea de inscriere data de la
care poseda imobilul sub nume de proprietar, temeiul
uzucapiunii, faptul daca imobilul posedat este sau nu "228/247"

inscris in cartea funciara, precum si numele ori denumirea
vechiului proprietar sau a succesorului acestuia, daca il
cunoaste.

(3) La cerere se vor anexa:

a) un certificat eliberat de serviciul public comunitar
local de evidenta a persoanelor, care atesta ca titularul
dreptului inscris in cartea funciara este decedat, precum
si data decesului sau, dupa caz, un certificat emis de
autoritatea competenta, care atesta faptul ca persoana
juridica titulara a dreptului inscris in cartea funciara
si-a incetat existenta;

b) un certificat eliberat de camera notarilor publici, din
care sa rezulte faptul daca mostenirea titularului inscris
in cartea funciara a fost sau nu dezbatuta, iar in caz
afirmativ, care sunt persoanele care au cules mostenirea
respectiva;

c) un certificat eliberat de primaria in a carei raza
teritoriala este situat imobilul, din care sa rezulte ca
acesta nu face parte din domeniul public al statului sau al
unitatii administrativ-teritoriale;

d) certificatul de rol fiscal, atunci cand este cazul;

e) inscrisul constatator al actului juridic pe care
solicitantul si-a intemeiat posesia, atunci cand este
cazul;

f) documentatia tehnica cadastrala a imobilului, realizata,
pe cheltuiala celui interesat, de o persoana fizica sau
juridica autorizata, potrivit legii;

g) extrasul de carte funciara pentru informare, cu aratarea
titularului inscris in cartea funciara ori a inscrierii
declaratiei de renuntare la proprietate, precum si a
faptului daca imobilul este sau nu grevat de sarcini,
eliberat de biroul teritorial de cadastru si publicitate
imobiliara; in cazul in care imobilul nu este inscris in
cartea funciara in folosul altei persoane si nici grevat de
sarcini, un certificat emis de acelasi birou, care atesta
acest fapt, inclusiv faptul ca nu a fost alocat un numar
cadastral pentru inscrierea imobilului;

h) lista cuprinzand numele, prenumele si domiciliul a cel
putin 2 martori.
Procedura de
judecata.
Cai de atac
Art. 1.051. – (1) Dupa depunerea cererii, instanta dispune,
prin incheiere, citarea titularului dreptului inscris in
cartea funciara sau a succesorilor acestuia, daca sunt
cunoscuti, precum si emiterea unei somatii si afisarea
acesteia la imobilul in litigiu, la sediul instantei, al
biroului teritorial de cadastru si publicitate imobiliara
si la sediul primariei in raza careia se afla imobilul,
precum si publicarea ei in doua ziare de larga raspandire,
dintre care cel putin unul de circulatie nationala.

(2) Afisele si publicatia vor cuprinde:

a) denumirea instantei care a emis somatia, numarul si data
incheierii prin care s-a dispus emiterea;

b) numele, prenumele sau denumirea posesorului si
domiciliul sau, dupa caz, sediul acestuia;

c) precizarea ca acesta invoca dobandirea proprietatii sau
a unui alt drept real prin uzucapiune;

d) indicarea precisa a imobilului, cu adresa postala si,
daca este cazul, cu numar cadastral sau topografic si a
numarului de carte funciara, iar in lipsa acestora, cu
precizarea vecinatatilor;

e) somatia catre toti cei interesati sa faca opozitie, cu
precizarea ca, in caz contrar, in termen de 6 luni de la
emiterea celei din urma publicatii se va trece la judecarea
cererii. "229/247"

(3) Cheltuielile necesare efectuarii formalitatilor de
afisare si publicare sunt in sarcina reclamantului.

(4) Indeplinirea acestor formalitati va fi constatata intr-
un proces-verbal, intocmit de grefier, ce se va depune la
dosarul cauzei.

(5) Daca nu s-au facut opozitii in termenul prevazut la
alin. (2) lit. e) sau daca cel inscris in cartea funciara
este decedat ori si-a incetat existenta juridica sau a
renuntat la proprietate, instanta se va pronunta in camera
de consiliu, dupa ascultarea reclamantului si a martorilor
si verificarea indeplinirii conditiilor cerute de lege
pentru dobandirea dreptului reclamat in temeiul
uzucapiunii, prin incheiere.

(6) Daca s-au formulat opozitii la cererea de uzucapiune,
acestea vor fi comunicate reclamantului, pentru a formula
intampinare potrivit dispozitiilor de drept comun. Dupa
primirea intampinarii se va fixa termen pentru solutionarea
cererii de inscriere, cu citarea reclamantului si a
oponentilor, carora li se va comunica si cate o copie de pe
cererea de inscriere si intampinarea depusa de reclamant.

(7) In ambele cazuri, instanta va cerceta daca sunt
indeplinite cerintele prevazute de Codul civil pentru
dobandirea dreptului reclamat in temeiul uzucapiunii.

(8) Incheierea sau, dupa caz, hotararea este supusa numai
apelului.
Inscrierea in
cartea funciara a
dreptului uzucapat
Art. 1.052. – (1) Reclamantul va putea cere inscrierea
provizorie a dreptului ce a uzucapat, in temeiul incheierii
date potrivit art. 1.051 alin. (5) sau, dupa caz, al
hotararii judecatoresti, de prima instanta, prin care s-a
admis cererea de inscriere, inainte de ramanerea definitiva
a acesteia. Justificarea inscrierii provizorii se va face
pe baza incheierii sau, dupa caz, a hotararii
judecatoresti, ramase definitiva.

(2) In toate cazurile, registratorul de carte funciara nu
va putea dispune inscrierea dreptului, in temeiul
uzucapiunii, daca acesta a fost intabulat sau inscris
provizoriu in folosul unei alte persoane, chiar dupa
implinirea termenului de uzucapiune; in cazul in care s-a
facut numai o notare, se va putea dispune inscrierea
dreptului, fara ca inscrierea sa fie opozabila celui care a
cerut notarea.

(3) Reclamantul este considerat proprietar de la data
inscrierii, in conditiile legii, in cartea funciara a
dreptului de proprietate dobandit in temeiul uzucapiunii.
TITLUL XIII
Procedura refacerii inscrisurilor si hotararilor disparute
Refacerea dosarelor
sau inscrisurilor
in cauzele in curs
de solutionare
Art. 1.053. – (1) Dosarele sau inscrisurile privitoare la o
pricina in curs de judecata, disparute in orice mod, se pot
reface de insasi instanta investita cu judecarea cauzei.
(2) In scopul prevazut la alin. (1), instanta va fixa
termen, chiar din oficiu, citand partile si, dupa caz,
martorii si expertii; va cere copii de pe inscrisurile ce
i-au fost trimise de autoritati si de care partile s-au
folosit sau de pe inscrisurile depuse de parti, dispunand
totodata sa se scoata din registrele instantei toate datele
privitoare la inscrisurile ce se refac.
(3) Pot servi la refacerea dosarului copiile legalizate de
pe inscrisurile disparute ce se afla in posesia partilor
ori a altor persoane sau a autoritatilor.
(4) Incheierea nu va putea fi atacata decat odata cu
fondul.
(5) Inscrisurile refacute tin locul originalelor, pana la
gasirea acestora.
Art. 1.054. – (1) Daca dosarul sau inscrisurile disparute "230/247"

Refacerea
hotararilor
disparute
priveau o pricina in care se pronuntase o hotarare, aceasta
hotarare se va reface de catre instanta care a pronuntat-o,
dupa cel de-al doilea exemplar al hotararii pastrat la
mapa, iar daca si acel exemplar ar fi disparut, vor putea
servi la refacere copiile legalizate de pe hotarare, ce s-
au incredintat partilor sau altor persoane.

(2) In acest scop, instanta va putea sa dispuna, din
oficiu, sa se faca publicatii intr-un ziar de larga
raspandire, cu invitatia ca orice posesor al unei copii de
pe hotarare sa o depuna la grefa instantei care a ordonat
publicatia.

(3) Daca hotararea nu se poate reface pe calea aratata la
alin. (1) si (2), se va trece la refacerea ei de catre
instanta care a pronuntat-o, potrivit dispozitiilor art.
1.053.

(4) In situatia in care dosarul, inclusiv hotararea, nu se
pot reface nici potrivit alin. (3), iar cauza se afla in
apel, instanta de apel va judeca din nou pricina in fond.
Pentru judecata din nou a cauzei, partile sunt obligate sa
faca dovada ca intre ele a existat litigiul ce face
obiectul rejudecarii si ca acesta a fost solutionat prin
hotarare judecatoreasca. Dovada se va face cu orice
inscrisuri sau extrase din registrele ori din alte evidente
ale instantei judecatoresti sau ale altor autoritati.

(5) Cand procesul se afla in recurs, iar dosarul, inclusiv
hotararile date in prima instanta sau apel, nu pot fi
refacute nici potrivit alin. (3), instanta de recurs va
trimite cauza instantei de apel pentru a proceda potrivit
alin. (4).

(6) Daca in cursul judecarii a fost gasita hotararea
disparuta, cererea de refacere va fi respinsa.

(7) Daca ulterior judecarii cererii de refacere hotararea
disparuta a fost gasita, hotararea refacuta potrivit
prevederilor alin. (3), (4) si (5) va fi anulata de catre
instanta care a pronuntat-o.
Refacerea
hotararilor
definitive
Art. 1.055. – Dispozitiile art. 1.053 si 1.054 se aplica in
mod corespunzator si in cazul in care se solicita refacerea
unei hotarari definitive.
TITLUL XIV
Cautiunea judiciara
Stabilirea
cautiunii si
depunerea ei
Art. 1.056. – (1) Cand legea prevede darea unei cautiuni,
suma datorata de parte cu acest titlu se stabileste de
catre instanta in conditiile legii si se depune la
Trezoreria Statului, la CEC Bank – S.A. sau la orice alta
institutie de credit care efectueaza astfel de operatiuni,
pe numele partii respective, la dispozitia instantei sau,
dupa caz, a executorului judecatoresc.

(2) Daca legea nu prevede altfel, cautiunea nu va
reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii,
iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in
bani, nu va putea depasi suma de 10.000 lei.
Depunerea in
numerar sau in
instrumente
financiare
Art. 1.057. – (1) Cautiunea se depune, de regula, in
numerar.
(2) La cererea debitorului cautiunii si daca partea in
favoarea careia se depune declara in mod expres ca este de
acord, cautiunea va putea consta si in instrumente
financiare care pot servi ca instrumente de plata. Cu toate
acestea, acordul partii nu este necesar in cazul titlurilor
emise de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale.

(3) Valoarea instrumentelor financiare prevazute la alin.
(2) este aceea aratata in cuprinsul lor.
Oferirea de
garantii reale
Art. 1.058. – (1) Sub rezerva acceptarii exprese de catre
beneficiar, se poate oferi cautiune si un drept de ipoteca
imobiliara sau mobiliara ori o creanta ipotecara, daca "231/247"

garantii reale
valoarea acesteia este cel putin egala cu valoarea
cautiunii stabilite de instanta, in conditiile legii.

(2) Cand s-a acceptat cu titlu de cautiune un drept de
ipoteca, instanta va dispune, din oficiu, intabularea
acestuia sau, dupa caz, inregistrarea la Arhiva Electronica
de Garantii Reale Mobiliare.

(3) Cautiunea care consta intr-o creanta ipotecara produce
efecte din momentul inscrierii sau notarii rangului in
cartea funciara sau, dupa caz, in Arhiva Electronica de
Garantii Reale Mobiliare. Inscrierea sau, dupa caz, notarea
se va dispune de catre instanta din oficiu.

(4) Cand cautiunea nu mai este necesara, instanta va
ordona, din oficiu, radierea inscrierilor facute.
Aducerea unui
garant
Art. 1.059. – (1) La cererea debitorului cautiunii,
instanta poate incuviinta, cu acordul expres al
beneficiarului cautiunii, ca in locul bunurilor aratate la
art. 1.056-1.058, sa fie adus un garant.

(2) In cazul prevazut la alin. (1), instanta va stabili, cu
citarea partilor, un termen la care garantul sa fie
infatisat.

(3) Daca garantul este incuviintat de instanta, el va da in
fata acesteia ori prin inscris autentic, depus la dosarul
cauzei, o declaratie ca este de acord sa garanteze pana la
nivelul sumei stabilite de instanta.
Indisponibilizarea
cautiunii
Art. 1.060. – Cand cautiunea a fost depusa in numerar sau
in instrumente financiare, ea nu poate fi urmarita de
creditorii depunatorului decat in masura in care urmeaza a-
i fi restituita acestuia. De asemenea, cautiunea nu va
putea fi urmarita nici de creditorii depozitarului.
Procedura de
stabilire a
cautiunii
Art. 1.061. – (1) Daca prin lege nu se prevede altfel,
instanta va cita partile in termen scurt, in camera de
consiliu, si va stabili de urgenta cautiunea.

(2) Instanta se pronunta printr-o incheiere care poate fi
atacata odata cu hotararea prin care s-a dispus asupra
cautiunii.

(3) Cand exista urgenta, instanta va putea stabili
cautiunea si fara citarea partilor. In acest caz, cautiunea
se va depune numai in numerar, intr-un termen stabilit de
instanta. Debitorului cautiunii ii va fi comunicata
incheierea prin care cautiunea a fost stabilita, de la data
acestei comunicari incepand a curge termenul pentru plata
cautiunii.

(4) Nedepunerea cautiunii in termenul prevazut la alin. (3)
atrage desfiintarea de drept a masurilor in legatura cu
care s-a dispus stabilirea cautiunii.
Inlocuirea
cautiunii in
numerar
Art. 1.062. – Cel care a depus cautiunea in numerar va
putea cere ulterior ca, in conditiile stabilite de
prezentul titlu, suma in numerar sa fie inlocuita cu alte
bunuri ori prin aducerea unui garant. In acest caz,
dispozitiile art. 1.061 alin. (1) si (2) raman aplicabile.
Restituirea
cautiunii
Art. 1.063. – (1) Cautiunea depusa se va restitui, la
cerere, dupa solutionarea prin hotarare definitiva a
procesului in legatura cu care s-a stabilit cautiunea,
respectiv dupa incetarea efectelor masurii pentru care
aceasta s-a depus.

(2) Cautiunea se restituie celui care a depus-o in masura
in care asupra acesteia cel indreptatit nu a formulat
cerere pentru plata despagubirii cuvenite pana la
implinirea unui termen de 30 de zile de la data ramanerii
definitive a hotararii sau, dupa caz, de la data incetarii
efectelor masurii, prevazute la alin. (1). Cu toate
acestea, cautiunea se restituie de indata daca partea
interesata declara in mod expres ca nu urmareste obligarea
celui care a depus-o la despagubiri pentru prejudiciile "232/247"

cauzate prin incuviintarea masurii pentru care aceasta s-a
depus.

(3) Instanta se pronunta asupra cererii de restituire a
cautiunii cu citarea partilor, printr-o incheiere supusa
numai recursului la instanta ierarhic superioara. Recursul
este suspensiv de executare. Incheierea pronuntata de una
dintre sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie este
definitiva.

(4) Daca cererea pentru care s-a depus cautiunea a fost
respinsa, instanta va dispune din oficiu si restituirea
cautiunii.
CARTEA a VII-a
Procesul civil international
Domeniul de
aplicare
Art. 1.064. – Dispozitiile prezentei carti se aplica
proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate in
masura in care prin tratatele internationale la care
Romania este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin
legi speciale nu se prevede altfel.
TITLUL I
Competenta internationala a instantelor romane
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Competenta
intemeiata pe
domiciliul sau
sediul paratului
Art. 1.065. – (1) Sub rezerva situatiilor in care legea
dispune altfel, instantele romane sunt competente daca
paratul are domiciliul, iar in lipsa domiciliului,
resedinta obisnuita, respectiv sediul principal, iar in
lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de
comert pe teritoriul Romaniei la data introducerii cererii.

(2) Cand exista mai multi parati, instantele romane sunt
competente daca unul dintre acestia se afla in situatia
prevazuta la alin. (1), in afara de cazul cand cererea a
fost facuta numai cu scopul de a-l sustrage pe un parat de
la jurisdictia domiciliului ori resedintei obisnuite sau,
dupa caz, a sediului principal ori secundar situat in
strainatate.

(3) Instantele romane sunt de asemenea competente pentru a
judeca orice cerere privind activitatea la sediul secundar
al unei persoane juridice neavand sediul principal in
Romania, cand acest sediu secundar este situat in Romania
la data introducerii cererii.
Prorogarea
voluntara de
competenta in
favoarea instantei
romane
Art. 1.066. – (1) Cand, in materii avand ca obiect drepturi
de care ele dispun liber conform legii romane, partile au
convenit valabil competenta instantelor romane de a judeca
litigii actuale sau eventuale privind asemenea drepturi,
instantele romane sunt singurele competente.

(2) Cu exceptia cazurilor in care prin lege se dispune
altfel, instanta romana in fata careia paratul este chemat
ramane competenta de a judeca cererea, daca paratul se
prezinta in fata instantei si formuleaza aparari in fond,
fara a invoca exceptia de necompetenta, cel mai tarziu pana
la terminarea cercetarii procesului in fata primei
instante.

(3) In situatiile prevazute la alin. (1) si (2), instanta
romana sesizata poate respinge cererea, cand din ansamblul
circumstantelor rezulta ca litigiul nu prezinta nicio
legatura semnificativa cu Romania.
Alegerea forului
Art. 1.067. – (1) In materie patrimoniala, partile pot
conveni asupra instantei competente sa judece un litigiu
actual sau eventual izvorand dintr-un raport cu elemente de
extraneitate. Conventia poate fi incheiata prin inscris,
telegrama, telex, telecopiator sau orice alt mijloc de
comunicare ce permite a-i stabili proba printr-un text. In
lipsa de stipulatie contrara, competenta forului ales este
exclusiva. "233/247"

(2) Alegerea instantei este fara efect daca ea conduce la
lipsirea in mod abuziv a uneia dintre parti de protectia pe
care i-o asigura o instanta prevazuta de legea romana. De
asemenea, alegerea este fara efect cand instanta aleasa
este straina, iar litigiul este de competenta exclusiva a
instantelor romane, precum si cand instanta aleasa este
romana, iar litigiul este de competenta exclusiva a unei
instante straine.

(3) Instanta aleasa nu se poate declara necompetenta daca:

a) una dintre parti are domiciliul/resedinta obisnuita,
respectiv un sediu secundar in circumscriptia acestei
instante;

b) dreptul aplicabil litigiului conform dreptului
international privat roman este legea romana.
Exceptia de
arbitraj
Art. 1.068. – Daca partile au incheiat o conventie de
arbitraj vizand un litigiu arbitrabil conform legii romane,
instanta romana sesizata isi va declina competenta, cu
exceptia situatiilor in care:

a) paratul nu a invocat exceptia de arbitraj pana la primul
termen la care a fost legal citat;

b) instanta constata ca respectiva conventie de arbitraj
este caduca sau inoperanta;

c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit sau arbitrul
unic nu poate fi desemnat din motive vadit imputabile
paratului.
For de necesitate
Art. 1.069. – (1) Instanta romana de la locul cu care cauza
prezinta o legatura suficienta devine competenta sa
solutioneze cauza, desi legea nu prevede competenta
instantelor romane, daca se dovedeste ca nu este posibila
introducerea unei cereri in strainatate sau ca nu se poate
pretinde in mod rezonabil ca ea sa fie introdusa in
strainatate.

(2) In situatiile prevazute la alin. (1), daca cererea este
formulata de un cetatean roman sau apatrid domiciliat in
Romania ori de o persoana juridica de nationalitate romana,
competenta instantei romane este obligatorie.
Verificarea
competentei
internationale
Art. 1.070. – (1) Instanta sesizata verifica din oficiu
competenta sa internationala, procedand conform regulilor
interne privind competenta, iar daca stabileste ca nu este
competenta nici ea, nici o alta instanta romana, respinge
cererea ca nefiind de competenta jurisdictiei romane, sub
rezerva aplicarii prevederilor art. 1.069. Hotararea
instantei este supusa recursului la instanta ierarhic
superioara.

(2) Necompetenta internationala a instantei romane poate fi
invocata in orice stare a procesului, chiar si direct in
caile de atac. Dispozitiile art. 1.066 raman aplicabile.
Competenta interna
Art. 1.071. – (1) Cand instantele romane sunt competente
potrivit dispozitiilor cartii de fata, competenta se
determina conform regulilor din prezentul cod si, dupa caz,
a celor prevazute in legi speciale.

(2) Daca, in aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate
identifica instanta competenta sa judece cauza, cererea va
fi indreptata, urmand regulile de competenta materiala, la
Judecatoria Sectorului 1 al municipiului Bucuresti,
respectiv la Tribunalul Bucuresti.
Chestiuni
preliminare
Art. 1.072. – Instanta romana sesizata judeca pe cale
incidentala chestiunile care nu intra in competenta sa, dar
a caror solutionare este necesara pentru a decide asupra
cererii principale.
Cereri incidentale
Art. 1.073. – Instanta competenta sa judece cererea
originara este, de asemenea, competenta sa judece:
a) cererile de interventie, cu exceptia cazurilor cand "234/247"

asemenea cereri ar fi fost formulate numai pentru a-l
sustrage pe intervenient de la jurisdictia normal
competenta;

b) cererea reconventionala.
Masuri provizorii,
conservatorii si de
executare
Art. 1.074. – In situatii de urgenta, instanta romana este,
de asemenea, competenta sa dispuna masuri provizorii,
conservatorii si de executare privind persoane sau bunuri
aflate in Romania la data introducerii cererii, chiar daca,
potrivit dispozitiilor cartii de fata, ea nu ar fi
competenta sa judece fondul.
Litispendenta
internationala
Art. 1.075. – (1) Cand o cerere este pendinte in fata unei
instante straine si este previzibil ca hotararea straina va
fi susceptibila de recunoastere sau de executare in
Romania, instanta romana sesizata ulterior cu o cerere
intre aceleasi parti, avand acelasi obiect si aceeasi
cauza, poate suspenda judecata pana la pronuntarea
hotararii de catre jurisdictia straina. Instanta romana va
respinge cererea cand hotararea straina pronuntata este
susceptibila de a fi recunoscuta conform dispozitiilor
prezentei carti.

(2) In cazul suspendarii prevazut la alin. (1), daca
jurisdictia straina se declara necompetenta sau daca
hotararea straina pronuntata nu este susceptibila de a fi
recunoscuta in Romania, instanta romana repune procesul pe
rol la cererea partii interesate.

(3) Faptul ca o cauza este sau nu pendinte in fata
jurisdictiei straine se determina conform legii statului in
care are loc procesul.
Conexitatea
internationala
Art. 1.076. – Cand instanta romana este sesizata cu
judecarea unei cereri, ea este competenta sa judece si
cererea care este legata de cea dintai printr-un raport
atat de strans, incat exista interesul pentru cercetarea si
judecarea acestora in acelasi timp, cu scopul de a evita
solutii care nu ar putea fi conciliate daca cererile ar fi
judecate separat.
Termene
Art. 1.077. – Cand o persoana aflata in strainatate trebuie
sa respecte un termen procedural in fata autoritatilor
judiciare sau administrative romane, este suficient ca
cererea sa sa parvina in ultima zi a termenului la o
reprezentanta diplomatica sau consulara romana.
CAPITOLUL II
Dispozitii speciale de competenta internationala a instantelor romane
Competenta
personala exclusiva
Art. 1.078. – Instantele romane sunt exclusiv competente sa
judece litigii cu elemente de extraneitate din sfera
statutului personal referitoare la:

1. acte de stare civila intocmite in Romania privind
persoane domiciliate in Romania si care sunt cetateni
romani sau apatrizi;

2. incuviintarea adoptiei, daca cel ce urmeaza a fi adoptat
domiciliaza in Romania si este cetatean roman sau apatrid;

3. tutela si curatela pentru protectia unei persoane cu
domiciliul in Romania, care este cetatean roman sau
apatrid;

4. punerea sub interdictie judecatoreasca a unei persoane
cu domiciliul in Romania;

5. desfacerea, nulitatea sau anularea casatoriei, precum si
alte litigii intre soti, cu exceptia celor referitoare la
imobile situate in strainatate, daca la data introducerii
cererii ambii soti domiciliaza in Romania si unul dintre ei
este cetatean roman sau apatrid.
Art. 1.079. – Instantele romane sunt exclusiv competente sa
judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la:
1. imobile situate pe teritoriul Romaniei; "235/247"

Competenta
exclusiva in
materia unor
actiuni
patrimoniale
2. bunuri lasate in Romania de defunctul cu ultimul
domiciliu in Romania;
3. contracte incheiate cu consumatori avand domiciliul sau
resedinta obisnuita in Romania, pentru prestatii de consum
curent destinate uzului personal sau familial al
consumatorului si fara legatura cu activitatea profesionala
sau comerciala a acestuia, daca:
a) furnizorul a primit comanda in Romania;
b) incheierea contractului a fost precedata in Romania de o
oferta sau o publicitate si consumatorul a indeplinit
actele necesare incheierii contractului.
Competenta
preferentiala a
instantelor romane
Art. 1.080. – (1) Instantele judecatoresti romane sunt
competente sa judece si litigiile in care:
1. reclamantul din cererea privind obligatia de intretinere
are domiciliul in Romania;
2. locul unde a luat nastere sau trebuia executata, fie si
numai in parte, o obligatie contractuala se afla in
Romania;
3. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg
obligatii extracontractuale sau se produc efectele acestuia
se afla in Romania;
4. statia feroviara sau rutiera ori portul sau aeroportul
de imbarcare/incarcare sau debarcare/descarcare a
pasagerilor sau marfii transportate se afla in Romania;
5. bunul asigurat sau locul producerii evenimentului
asigurat se afla in Romania;
6. ultimul domiciliu al defunctului se afla in Romania,
rezervata fiind competenta exclusiva pentru imobilele
lasate de acesta in strainatate.
(2) Instantele judecatoresti romane sunt, de asemenea,
competente sa judece:
1. procese referitoare la ocrotirea minorului sau persoanei
puse sub interdictie judecatoreasca, cetatean roman cu
domiciliul in strainatate;
2. cererile de divort, daca la data introducerii cererii
reclamantul domiciliaza pe teritoriul Romaniei de cel putin
un an;
3. declararea judecatoreasca a mortii unui cetatean roman,
chiar daca acesta se afla in strainatate la data cand a
intervenit disparitia. Pana la luarea unor masuri
provizorii de catre instanta romana raman valabile masurile
provizorii dispuse de instanta straina;

4. procese intre persoane cu domiciliul in strainatate,
referitoare la acte sau fapte de stare civila inregistrate
in Romania, daca cel putin una dintre parti este cetatean
roman;

5. procese referitoare la ocrotirea in strainatate a
proprietatii intelectuale a unei persoane domiciliate in
Romania, cetatean roman sau apatrid, rezervata fiind o
conventie de alegere a forului;

6. procese intre straini, daca acestia au convenit expres
astfel, iar raporturile juridice privesc drepturi de care
ei pot dispune, in legatura cu bunuri sau interese ale
persoanelor din Romania;

7. procese referitoare la abordajul navelor sau coliziunea
aeronavelor, precum si cele referitoare la asistenta sau la
salvarea unor persoane sau unor bunuri in marea libera ori
intr-un spatiu nesupus suveranitatii vreunui stat, daca:

a) nava sau aeronava arboreaza pavilionul roman sau, dupa
caz, este inmatriculata in Romania;

b) locul de destinatie sau primul port ori aeroport unde
nava sau aeronava a ajuns se gaseste pe teritoriul "236/247"

Romaniei;

c) nava sau aeronava a fost sechestrata in Romania;

d) paratul are domiciliul sau resedinta obisnuita in
Romania;

8. procese privind raspunderea civila pentru prejudiciile
cauzate de produse originare din Romania, indiferent de
cetatenia victimei, de locul survenirii accidentului sau
locul producerii prejudiciului.
Conventii
inoperante
Art. 1.081. – Pentru situatiile prevazute la art. 1.078 si
1.079, conventia de alegere a forului, altul decat instanta
romana, este inoperanta.
TITLUL II
Legea aplicabila in procesul civil international
CAPITOLUL I
Capacitatea si drepturile partilor in proces
Capacitatea
procesuala
Art. 1.082. – (1) Capacitatea procesuala a fiecareia dintre
partile in proces este guvernata de legea sa nationala.

(2) Capacitatea procesuala a apatridului este guvernata de
legea romana.
Conditia strainului
Art. 1.083. – (1) Persoanele fizice si persoanele juridice
straine au, in conditiile legii, in fata instantelor
romane, aceleasi drepturi si obligatii procesuale ca si
cetatenii romani, respectiv persoanele juridice romane.

(2) Cetatenii straini beneficiaza in fata instantelor
romane, in procesele civile internationale, de scutiri si
reduceri de taxe si alte cheltuieli de procedura, precum si
de asistenta judiciara gratuita, in aceeasi masura si in
aceleasi conditii ca si cetatenii romani, sub conditia
reciprocitatii cu statul de cetatenie sau de domiciliu al
solicitantului.
Scutirea de
cautiunea judiciara
Art. 1.084. – Sub conditia reciprocitatii, reclamantul,
cetatean strain sau persoana juridica de nationalitate
straina, nu poate fi tinut sa depuna cautiune sau obligat
la vreo alta garantie pentru motivul ca este strain sau nu
are domiciliul ori sediul in Romania.
Curator special
Art. 1.085. – In situatiile in care reprezentarea ori
asistarea strainului lipsit de capacitate sau cu capacitate
de exercitiu restransa nu a fost asigurata conform legii
sale nationale, iar din aceasta cauza judecata procesului
intarzie, instanta ii va putea numi in mod provizoriu un
curator special.
Reguli aplicabile
apatrizilor
Art. 1.086. – Prevederile art. 1.082-1.085 se aplica in mod
corespunzator apatrizilor, fara a fi ceruta conditia
reciprocitatii.
CAPITOLUL II
Legea aplicabila in materie procedurala
Legea forului
Art. 1.087. – In procesul civil international instanta
aplica legea procesuala romana, sub rezerva unor dispozitii
exprese contrare.
Calificare
Art. 1.088. – Calificarea unei probleme ca fiind de drept
procesual sau de drept substantial se face conform legii
romane, sub rezerva institutiilor juridice fara
corespondent in dreptul roman.
Calitatea
procesuala si
calificarea
pretentiei
Art. 1.089. – Calitatea procesuala a partilor, obiectul si
cauza actiunii in procesul civil international se stabilesc
conform legii care guverneaza fondul raportului juridic
dedus judecatii.
Probele
Art. 1.090. – (1) Mijloacele de proba pentru dovedirea unui
act juridic si forta probanta a inscrisului constatator
sunt cele prevazute de legea convenita de parti, cand legea
locului incheierii actului juridic le acorda aceasta
libertate. In lipsa acestei libertati sau cand partile n-au
uzat de ea, se aplica legea locului incheierii actului "237/247"

juridic.

(2) Probatiunea faptelor este supusa legii locului unde ele
s-au produs ori au fost savarsite.

(3) Cu toate acestea, legea romana este aplicabila, daca ea
admite si alte mijloace de proba decat cele prevazute de
legile stabilite conform prevederilor alin. (1) si (2).
Legea romana se aplica si in cazul in care ea accepta proba
cu martori si cu prezumtii ale judecatorului, chiar si in
situatiile in care aceste mijloace de proba n-ar fi
admisibile conform legii straine declarate aplicabile.

(4) Proba starii civile si puterea doveditoare a actelor de
stare civila sunt guvernate de legea locului unde a fost
intocmit inscrisul invocat.

(5) Administrarea probelor in procesul civil international
este guvernata de legea romana.
Formalitati de
publicitate
Art. 1.091. – (1) Formalitatile de inregistrare si
publicitate, efectele lor si autoritatile abilitate sa
instrumenteze sunt cele prevazute de dreptul tarii unde
operatiunea a avut loc.

(2) In materie imobiliara se aplica legea locului unde este
situat imobilul.
Acte oficiale
publice
Art. 1.092. – (1) Actele publice intocmite sau legalizate
de o autoritate straina sau de un agent public strain pot
fi produse in fata instantelor romane numai daca sunt
supralegalizate, pe cale administrativa ierarhica in statul
de origine si apoi de misiunea diplomatica sau oficiul
consular roman, pentru certificarea autenticitatii
semnaturilor si sigiliului aplicate pe acestea.

(2) Supralegalizarea pe cale administrativa este supusa
procedurii stabilite de statul de origine al actului,
urmata de supralegalizarea efectuata, fie de catre misiunea
diplomatica romana sau oficiul consular roman din acest
stat, fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul
consular in Romania ale statului de origine si, in
continuare, in oricare dintre cele doua situatii, de catre
Ministerul Afacerilor Externe.

(3) Scutirea de supralegalizare este permisa in temeiul
legii, al unui tratat international la care Romania este
parte sau pe baza de reciprocitate.

(4) Supralegalizarea actelor intocmite sau legalizate de
instantele romane se face, din partea autoritatilor romane,
de catre Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor
Externe, in aceasta ordine.
TITLUL III
Eficacitatea hotararilor straine
Notiune
Art. 1.093. – In sensul prezentului titlu, termenul de
hotarari straine se refera la actele de jurisdictie
contencioasa sau necontencioasa ale instantelor
judecatoresti, cele notariale sau ale oricaror autoritati
competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.
CAPITOLUL I
Recunoasterea hotararilor straine
Recunoasterea de
plin drept
Art. 1.094. – Hotararile straine sunt recunoscute de plin
drept in Romania, daca se refera la statutul personal al
cetatenilor statului unde au fost pronuntate sau daca,
fiind pronuntate intrun stat tert, au fost recunoscute mai
intai in statul de cetatenie al fiecarei parti ori, in
lipsa de recunoastere, au fost pronuntate in baza legii
determinate ca aplicabila conform dreptului international
privat roman, nu sunt contrarii ordinii publice de drept
international privat roman si a fost respectat dreptul la
aparare.
Conditiile
Art. 1.095. – (1) Hotararile referitoare la alte procese
decat cele prevazute la art. 1.094 pot fi recunoscute in "238/247"

recunoasterii
Romania, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat,
daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a) hotararea este definitiva potrivit legii statului unde a
fost pronuntata;

b) instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii
statului de sediu, competenta sa judece procesul fara insa
a fi intemeiata exclusiv pe prezenta paratului ori a unor
bunuri ale sale fara legatura directa cu litigiul in statul
de sediu al respectivei jurisdictii;

c) exista reciprocitate in ceea ce priveste efectele
hotararilor straine intre Romania si statul instantei care
a pronuntat hotararea.

(2) Daca hotararea a fost pronuntata in lipsa partii care a
pierdut procesul, ea trebuie sa constate, de asemenea, ca
partii in cauza i-a fost inmanata in timp util atat citatia
pentru termenul de dezbateri in fond, cat si actul de
sesizare a instantei si ca i s-a dat posibilitatea de a se
apara si de a exercita calea de atac impotriva hotararii.

(3) Caracterul nedefinitiv al hotararii straine, decurgand
din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la
proces in fata instantei straine, poate fi invocat numai de
catre acea persoana.
Motivele de refuz
al recunoasterii
Art. 1.096. – (1) Recunoasterea hotararii straine poate fi
refuzata pentru oricare dintre urmatoarele cazuri:

a) hotararea este manifest contrara ordinii publice de
drept international privat roman; aceasta incompatibilitate
se apreciaza tinandu-se seama, in special, de intensitatea
legaturii cauzei cu ordinea juridica romana si de
gravitatea efectului astfel produs;

b) hotararea pronuntata intr-o materie in care persoanele
nu dispun liber de drepturile lor a fost obtinuta cu scopul
exclusiv de a sustrage cauza incidentei legii aplicabile
conform dreptului international privat roman;

c) procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o
hotarare, chiar nedefinitiva, a instantelor romane sau se
afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii
instantei straine;

d) este inconciliabila cu o hotarare pronuntata anterior ei
in strainatate si susceptibila de a fi recunoscuta in
Romania;

e) instantele romane aveau competenta exclusiva pentru
judecarea cauzei;

f) a fost incalcat dreptul la aparare;

g) hotararea poate face obiectul unei cai de atac in statul
in care a fost pronuntata.

(2) Recunoasterea nu poate fi refuzata pentru singurul
motiv ca instanta care a pronuntat hotararea straina a
aplicat o alta lege decat cea care ar fi fost determinata
de dreptul international privat roman, afara numai daca
procesul priveste starea civila si capacitatea unui
cetatean roman, iar solutia adoptata difera de cea la care
s-ar fi ajuns potrivit legii romane.
Neexaminarea pe
fond
Art. 1.097. – Cu exceptia verificarii conditiilor prevazute
la art. 1.095 si 1.096, instanta romana nu poate proceda la
examinarea in fond a hotararii straine si nici la
modificarea ei.
Instanta competenta
Art. 1.098. – (1) Cererea de recunoastere se rezolva pe
cale principala de tribunalul in circumscriptia caruia isi
are domiciliul sau, dupa caz, sediul cel care a refuzat
recunoasterea hotararii straine.

(2) In cazul imposibilitatii de determinare a tribunalului
potrivit alin. (1), competenta apartine Tribunalului
Bucuresti. "239/247"

(3) Cererea de recunoastere poate fi, de asemenea,
rezolvata pe cale incidentala de catre instanta sesizata cu
un proces avand un alt obiect, in cadrul caruia se ridica
exceptia autoritatii lucrului judecat sau o chestiune
prealabila intemeiata pe hotararea straina.
Documente atasate
la cerere
Art. 1.099. – (1) Cererea de recunoastere a hotararii
straine se intocmeste potrivit cerintelor prevazute de
prezentul cod si va fi insotita de urmatoarele acte:

a) copia hotararii straine;

b) dovada caracterului definitiv al acesteia;

c) copia dovezii de inmanare a citatiei si a actului de
sesizare, comunicate partii care a fost lipsa in instanta
straina sau orice alt act oficial care sa ateste ca citatia
si actul de sesizare au fost cunoscute, in timp util, de
catre partea impotriva careia s-a pronuntat hotararea;

d) orice alt act de natura sa probeze, in completare, ca
hotararea straina indeplineste celelalte conditii prevazute
la art. 1.095.

(2) Actele prevazute la alin. (1) vor fi insotite de
traduceri autorizate si vor fi supralegalizate, cu
respectarea dispozitiilor art. 1.092. Supralegalizarea nu
se cere in cazul in care partile sunt de acord cu depunerea
de copii certificate pentru conformitate.

(3) In cazul neprezentarii unora dintre documentele
prevazute la alin. (1), instanta poate fixa un termen
pentru a fi prezentate ori poate accepta documente
echivalente sau, daca se considera suficient edificata, sa
dispenseze partea de producerea lor.
Intreruperea
prescriptiei
Art. 1.100. – Cererea de recunoastere a hotararii straine
intrerupe prescriptia dreptului de a obtine executarea
silita.
Citarea partilor
Art. 1.101. – (1) Cererea de recunoastere a hotararii
straine se solutioneaza pe cale principala prin hotarare,
iar pe cale incidenta prin incheiere interlocutorie, in
ambele cazuri dupa citarea partilor.

(2) Cererea poate fi solutionata fara citarea partilor,
daca din hotararea straina rezulta ca paratul a fost de
acord cu admiterea actiunii.
CAPITOLUL II
Executarea hotararilor straine
Instanta competenta
Art. 1.102. – (1) Hotararile straine care nu sunt aduse la
indeplinire de bunavoie de catre cei obligati a le executa
pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei, pe baza
incuviintarii date, la cererea persoanei interesate, de
catre tribunalul in circumscriptia caruia urmeaza sa se
efectueze executarea.

(2) Hotararile straine prin care s-au luat masuri
asiguratorii si cele date cu executare provizorie nu pot fi
puse in executare pe teritoriul Romaniei.
Conditiile
incuviintarii
executarii
Art. 1.103. – (1) Executarea hotararii straine se
incuviinteaza cu respectarea conditiilor prevazute la art.
1.095, precum si a celei ca hotararea sa fie executorie
potrivit legii statului de sediu al instantei care a
pronuntat-o.

(2) Dispozitiile art. 1.096 si 1.097 sunt aplicabile in mod
corespunzator si cererii de incuviintare a executarii.
Dovada caracterului
executoriu
Art. 1.104. – Cererea de incuviintare a executarii,
intocmita in conditiile prevazute la art. 1.099, va fi
insotita si de dovada caracterului executoriu al hotararii
straine, eliberata de instanta care a pronuntat-o.
Solutionarea
cererii
Art. 1.105. – (1) Cererea de incuviintare a executarii se
solutioneaza prin hotarare, dupa citarea partilor. "240/247"

(2) In cazul in care hotararea straina contine solutii
asupra mai multor capete de cerere, care sunt disociabile,
incuviintarea poate fi acordata separat.

(3) Executarea hotararii straine stabilind o obligatie
alimentara prin varsaminte periodice se incuviinteaza
pentru varsamintele scadente si cele subsecvente.

(4) Prin hotararea de incuviintare a executarii hotararii
straine de condamnare la plata unei sume in moneda straina
se va dispune conversia in moneda nationala la cursul de
schimb al zilei cand hotararea a devenit executorie in
statul unde a fost pronuntata. Pana la data conversiei,
dobanda produsa de suma stabilita in hotararea straina este
guvernata de legea instantei care a pronuntat-o.
Emiterea titlului
executoriu
Art. 1.106. – Pe baza hotararii definitive de incuviintare
a executarii se emite titlul executoriu, in conditiile
legii romane, mentionandu-se in titlu si hotararea de
incuviintare.
Forta probanta a
hotararii straine
Art. 1.107. – (1) Hotararea straina pronuntata de instanta
competenta beneficiaza in Romania de forta probanta in
privinta constatarilor pe care le cuprinde, daca satisface
exigentele necesare autenticitatii sale conform legii
statului de sediu al instantei.

(2) Constatarile facute de instanta straina nu beneficiaza
de forta probanta prevazuta la alin. (1) daca ele sunt
manifest incompatibile cu ordinea publica de drept
international privat roman.

(3) Proba contra faptelor constatate de instanta straina
poate fi facuta prin orice mijloace.
Hotarari stabilind
obligatii fiscale
prevazute de legi
straine
Art. 1.108. – Hotararea straina care stabileste o obligatie
decurgand dintr-o lege fiscala straina necesita si conditia
reciprocitatii pentru a fi recunoscuta si executata in
Romania.
Tranzactii
judiciare
Art. 1.109. – Tranzactiile judiciare incheiate in
strainatate produc in Romania efectele ce decurg din legea
care le-a fost aplicata, in conditiile art. 1.102 alin. (1)
si art. 1.103-1.107.
TITLUL IV
Arbitrajul international si efectele hotararilor arbitrale straine
CAPITOLUL I
Procesul arbitral international
Calificare si
domeniu de aplicare
Art. 1.110. – (1) In sensul prezentului titlu, un litigiu
arbitral care se desfasoara in Romania este socotit
international daca s-a nascut dintr-un raport de drept
privat cu element de extraneitate.

(2) Dispozitiile prezentului capitol se aplica oricarui
arbitraj international daca sediul instantei arbitrale se
afla in Romania si cel putin una dintre parti nu avea la
data incheierii conventiei arbitrale domiciliul sau
resedinta obisnuita, respectiv sediul in Romania, daca
partile nu au exclus prin conventia arbitrala sau ulterior
incheierii acesteia, dar numai prin inscris, aplicarea
acestora.

(3) Sediul instantei arbitrale se stabileste de partile in
cauza sau de institutia de arbitraj desemnata de acestea,
iar in lipsa, de catre arbitri.
Arbitrabilitatea
litigiului
Art. 1.111. – (1) Orice cauza de natura patrimoniala poate
face obiectul arbitrajului daca ea priveste drepturi asupra
carora partile pot dispune liber, iar legea statului de
sediu al instantei arbitrale nu rezerva competenta
exclusiva instantelor judecatoresti.

(2) Daca una dintre partile conventiei arbitrale este un
stat, o intreprindere de stat sau o organizatie controlata
de stat, aceasta parte nu poate invoca propriul sau drept
pentru a contesta arbitrabilitatea unui litigiu sau "241/247"

capacitatea sa de a fi parte in procesul arbitral.
Conventia arbitrala
Art. 1.112. – (1) Conventia arbitrala se incheie valabil in
forma scrisa, prin inscris, telegrama, telex, telecopiator,
posta electronica sau orice alt mijloc de comunicare
permitand a-i stabili proba printr-un text.

(2) Cu privire la cerintele de fond, conventia arbitrala
este valabila daca indeplineste conditiile impuse de una
dintre legile urmatoare:

a) legea stabilita de parti;

b) legea care guverneaza obiectul litigiului;

c) legea aplicabila contractului ce contine clauza
compromisorie;

d) legea romana.

(3) Validitatea conventiei arbitrale nu poate fi contestata
pe motivul nevalabilitatii contractului principal sau
pentru ca ar viza un litigiu care nu exista inca.
Tribunalul arbitral
Art. 1.113. – (1) Numirea, revocarea si inlocuirea
arbitrilor se realizeaza conform conventiei arbitrale sau
celor stabilite de parti ulterior incheierii acesteia, iar
in lipsa, partea interesata poate solicita tribunalului de
la sediul arbitrajului sa faca acest lucru, dispozitiile
cartii a IV-a aplicanduse prin analogie.

(2) Arbitrul poate fi recuzat:

a) cand nu are calificarea stabilita de parti;

b) cand exista o cauza de recuzare dintre cele prevazute de
regulile de procedura arbitrala adoptate de parti sau, in
lipsa, de arbitri;

c) cand imprejurarile induc o indoiala legitima cu privire
la independenta si impartialitatea sa.

(3) O parte nu poate recuza un arbitru pe care l-a desemnat
sau la a carui numire a contribuit decat pentru o cauza de
care a luat cunostinta dupa aceasta numire. Tribunalul
arbitral si cealalta parte trebuie instiintate fara
intarziere despre motivul de recuzare.

(4) Daca partile nu au stabilit procedura de recuzare,
tribunalul de la sediul arbitrajului se pronunta asupra
recuzarii prin hotarare definitiva.
Procedura arbitrala
Art. 1.114. – (1) Partile pot stabili procedura arbitrala
direct sau prin referire la regulamentul unei institutii de
arbitraj ori o pot supune unei legi procedurale la alegerea
lor.

(2) Daca partile nu au procedat conform celor prevazute la
alin. (1), tribunalul arbitral stabileste procedura pe
calea uneia dintre modalitatile prevazute la alin. (1).

(3) Oricare ar fi procedura arbitrala stabilita, tribunalul
arbitral trebuie sa garanteze egalitatea partilor si
dreptul lor de a fi ascultate in procedura contradictorie.

(4) In arbitrajul international, durata termenelor
stabilite in cartea a IV-a se dubleaza.
Limba in care se
desfasoara
procedura
Art. 1.115. – (1) Dezbaterea litigiului in fata
tribunalului arbitral se face in limba stabilita prin
conventia arbitrala sau, daca nu s-a prevazut nimic in
aceasta privinta ori nu a intervenit o intelegere
ulterioara, in limba contractului din care s-a nascut
litigiul ori intr-o limba de circulatie internationala
stabilita de tribunalul arbitral.

(2) Daca o parte nu cunoaste limba in care se desfasoara
dezbaterea, la cererea si pe cheltuiala ei, tribunalul
arbitral ii asigura serviciile unui traducator.

(3) Partile pot sa participe la dezbateri cu traducatorul
lor. "242/247"

Masuri provizorii
si conservatorii
Art. 1.116. – (1) Tribunalul arbitral poate dispune masuri
provizorii sau conservatorii la cererea uneia dintre parti,
daca nu este stipulat contrariul in conventia arbitrala.

(2) Daca partea vizata nu se supune voluntar masurilor
dispuse, tribunalul arbitral poate cere concursul
tribunalului competent, care aplica propria lege.
Dispunerea de masuri provizorii sau conservatorii poate fi
subordonata de arbitru sau judecator darii unei cautiuni
adecvate.
Administrarea
probelor
Art. 1.117. – (1) Administrarea probelor se face de catre
tribunalul arbitral.

(2) Daca pentru administrarea probelor este necesar
concursul instantelor judecatoresti, tribunalul arbitral
sau partile, de acord cu tribunalul arbitral, pot solicita
concursul tribunalului de la sediul arbitrajului, care
aplica legea proprie.
Competenta
tribunalului
arbitral
Art. 1.118. – (1) Tribunalul arbitral decide asupra
propriei competente.
(2) Tribunalul arbitral statueaza asupra propriei
competente fara a lua in considerare o cerere avand acelasi
obiect, deja pendinte intre aceleasi parti in fata unui
tribunal statal sau arbitral, afara numai daca motive
temeinice impun suspendarea procedurii.
(3) Exceptia de necompetenta trebuie ridicata prealabil
oricarei aparari pe fond.
Drept aplicabil
Art. 1.119. – (1) Tribunalul arbitral aplica litigiului
legea stabilita de parti, iar daca partile nu au desemnat
dreptul aplicabil, legea pe care o considera adecvata, in
toate situatiile tinand seama de uzante si reguli
profesionale.

(2) Tribunalul arbitral poate statua in echitate numai cu
autorizarea expresa a partilor.
Hotararea arbitrala
Art. 1.120. – (1) Hotararea arbitrala este data cu
procedura convenita de parti. In lipsa unor asemenea
prevederi in conventia arbitrala, hotararea se pronunta cu
votul majoritatii arbitrilor, iar in caz de paritate a
voturilor prevaleaza solutia care se raliaza votului
supraarbitrului.

(2) Hotararea arbitrala este scrisa, motivata, datata si
semnata de toti arbitrii.

(3) Hotararea arbitrala este executorie si obligatorie de
la comunicarea sa partilor si poate fi atacata numai cu
actiune in anulare pentru motivele si in regimul stabilite
in cartea a IV-a, care se aplica in mod corespunzator.

(4) Tribunalul arbitral poate pronunta hotarari partiale,
in lipsa de stipulatie contrara in conventia arbitrala.
Cheltuieli
arbitrale
Art. 1.121. – In afara de cazul in care partile convin
altfel, onorariile arbitrilor si cheltuielile de deplasare
ale acestora se suporta de partea care i-a numit; in cazul
arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli
se suporta de parti in cote egale.
Reguli de aplicare
subsidiara
Art. 1.122. – Orice aspecte privind constituirea
tribunalului arbitral, procedura, hotararea arbitrala,
completarea, comunicarea si efectele acesteia,
nereglementate de parti prin conventia arbitrala si
neincredintate de acestea rezolvarii de catre tribunalul
arbitral, vor fi solutionate prin aplicarea in mod
corespunzator a dispozitiilor cartii a IV-a.
CAPITOLUL II
Efectele hotararilor arbitrale straine
Calificare
Art. 1.123. – Sunt hotarari arbitrale straine orice
sentinte arbitrale de arbitraj intern sau international
pronuntate intr-un stat strain si care nu sunt considerate "243/247"

hotarari nationale in Romania.
Eficacitate
Art. 1.124. – Orice hotarare arbitrala dintre cele
prevazute la art. 1.123 este recunoscuta si poate fi
executata in Romania daca diferendul formand obiectul
acesteia poate fi solutionat pe cale arbitrala in Romania
si daca hotararea nu contine dispozitii contrare ordinii
publice de drept international privat roman.
Instanta competenta
Art. 1.125. – (1) Solicitarea de recunoastere si executare
a hotararii arbitrale straine se prezinta printr-o cerere
adresata tribunalului in circumscriptia caruia se afla
domiciliul sau, dupa caz, sediul celui caruia i se opune
respectiva hotarare arbitrala.

(2) In caz de imposibilitate de stabilire a tribunalului
prevazut la alin. (1), competenta apartine Tribunalului
Bucuresti.
Cererea
Art. 1.126. – (1) Cel care se prevaleaza de o hotarare
arbitrala straina poate solicita numai recunoasterea
acesteia pentru a invoca autoritatea de lucru judecat sau,
cand nu este adusa la indeplinire in mod voluntar,
incuviintarea executarii silite pe teritoriul Romaniei.

(2) Recunoasterea unei hotarari arbitrale straine poate fi
ceruta si pe cale incidentala.

(3) Dispozitiile art. 1.100 se aplica in mod corespunzator.
Documente atasate
la cerere
Art. 1.127. – (1) Cererea trebuie insotita de hotararea
arbitrala si conventia de arbitraj, in original sau in
copie, care sunt supuse supralegalizarii in conditiile
prevazute la art. 1.092.

(2) Daca documentele prevazute la alin. (1) nu sunt
redactate in limba romana, solicitantul trebuie sa prezinte
si traducerea acestora in limba romana, certificata de
conformitate.
Motivele de refuz
al recunoasterii
sau executarii
Art. 1.128. – Recunoasterea sau executarea hotararii
arbitrale straine este respinsa de tribunal daca partea
contra careia hotararea este invocata probeaza existenta
uneia dintre urmatoarele imprejurari:

a) partile nu aveau capacitatea de a incheia conventia
arbitrala conform legii aplicabile fiecareia, stabilita
potrivit legii statului unde hotararea a fost pronuntata;

b) conventia arbitrala nu era valabila potrivit legii
careia partile au supus-o sau, in lipsa de stabilire a
acesteia, conform legii statului in care hotararea
arbitrala a fost pronuntata;

c) partea contra careia hotararea este invocata n-a fost
cuvenit informata cu privire la desemnarea arbitrilor sau
cu privire la procedura arbitrala ori a fost in
imposibilitate de a-si valorifica propria aparare in
procesul arbitral;

d) constituirea tribunalului arbitral sau procedura
arbitrala n-a fost conforma conventiei partilor ori, in
lipsa unui acord al acestora, legii locului unde a avut loc
arbitrajul;

e) hotararea priveste un diferend neprevazut in conventia
arbitrala sau in afara limitelor fixate de aceasta ori
cuprinde dispozitii care excedeaza termenilor conventiei
arbitrale. Totusi, daca dispozitiile din hotarare care
privesc aspecte supuse arbitrajului pot fi separate de cele
privind chestiuni nesupuse arbitrajului, cele dintai pot fi
recunoscute si declarate executorii;

f) hotararea arbitrala n-a devenit inca obligatorie pentru
parti sau a fost anulata ori suspendata de o autoritate
competenta din statul in care sau dupa legea caruia a fost
pronuntata.
Art. 1.129. – (1) Tribunalul poate suspenda judecarea "244/247"

Suspendarea
judecatii
recunoasterii si executarii hotararii arbitrale straine
daca anularea ori suspendarea acesteia este solicitata
autoritatii competente din statul unde a fost pronuntata
sau din statul dupa legea caruia a fost pronuntata.

(2) In situatia prevazuta la alin. (1) tribunalul poate, la
cererea partii care solicita recunoasterea si executarea
hotararii arbitrale straine, sa dispuna depunerea unei
cautiuni de catre cealalta parte.
Judecata
Art. 1.130. – (1) Cererea de recunoastere sau de executare
a hotararii arbitrale straine se solutioneaza prin hotarare
data cu citarea partilor si care poate fi atacata numai cu
apel.

(2) Cererea poate fi solutionata fara citarea partilor daca
din hotarare rezulta ca paratul a fost de acord cu
admiterea actiunii.
Forta probanta
Art. 1.131. – Hotararile arbitrale straine pronuntate de un
tribunal arbitral competent beneficiaza in Romania de forta
probanta cu privire la situatiile de fapt pe care le
constata.
Examinarea fondului
cauzei
Art. 1.132. – Tribunalul nu poate examina hotararea
arbitrala pe fondul diferendului.
Dispozitii finale
Intrare in vigoare
Art. 1.133. – (1) Prezentul Cod de procedura civila intra
in vigoare la data care va fi prevazuta in legea pentru
punerea in aplicare a acestuia.

(2) In termen de 6 luni de la data publicarii prezentului
cod, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare
proiectul de lege pentru punerea in aplicare a Codului de
procedura civila.
NOTA:
Reproducem mai jos prevederile
art. 74-79 si 81-83 din Legea nr. 76/2012
pentru
punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, care
nu sunt incorporate in forma republicata a Legii nr. 134/2010 si care se aplica,
in continuare, ca dispozitii proprii ale acesteia:
Articolul
74
Dreptul la actiunea ipotecara prevazut de art. 2.504 din Codul civil nu se
stinge prin prescriptie, ci doar ca efect al stingerii ipotecii in conditiile
art. 2.428 din Codul civil. Dispozitiile art. 696
1
alin. (2)*) din Codul de
procedura civila raman aplicabile.
*) Art. 696
1
alin. (2) din Legea nr. 134/2010, republicata, a devenit art.
706 alin. (2), prin renumerotare.
Articolul
75
In sensul art. 375 din Codul civil, in cazul casatoriilor incheiate in
strainatate, prin locul incheierii casatoriei se intelege localitatea in al
carei registru de stare civila s-a transcris certificatul de casatorie.
Articolul
76
Pana la organizarea instantelor de tutela si familie, judecatoriile sau, dupa
caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori si familie vor
indeplini rolul de instante de tutela si familie, avand competenta stabilita
potrivit Codului civil, Codului de procedura civila, prezentei legi, precum
si reglementarilor speciale in vigoare.
Articolul
77
Ori de cate ori prin legi si prin alte acte normative se face trimitere la
Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale ori la "societatea
comerciala/societatile comerciale“, dupa caz, trimiterea se considera a fi
facuta la
Legea societatilor nr. 31/1990
ori, dupa caz, la
"societatea/societatile reglementata/reglementate de
Legea nr. 31/1990
,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare“. "245/247"

Articolul
78
Dispozitiile
art. 17 din Legea nr. 188/2000
, republicata, precum si cu
modificarile aduse prin prezenta lege, se aplica si cazurilor de
neindeplinire a obligatiei prevazute la alin. (1) al aceluiasi articol,
pentru care nu s-a emis, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi,
ordinul ministrului justitiei de revocare din functie a executorului
judecatoresc.
Articolul
79
In termen de 2 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi,
societatile inregistrate in registrul comertului care au in denumire sintagma
"societate comerciala“ sunt obligate a efectua demersurile necesare
inlocuirii acestei sintagme cu termenul "societate“. Pana la finalizarea
acestor demersuri, societatea poate functiona cu denumirea inscrisa in
registrul comertului la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
Inregistrarea in registrul comertului a mentiunii privind modificarea actului
constitutiv ca urmare a schimbarii denumirii societatii este scutita de taxa
de inregistrare.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Articolul
81
(1) Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, intra in vigoare la 1 septembrie 2012.
(2) Dispozitiile art. 512-514*) din Codul de procedura civila, astfel cum au fost
modificate si completate prin prezenta lege, se aplica de la data de 1 ianuarie 2013.
*) Art. 512-514 din Legea nr. 134/2010, republicata, au devenit art. 519-521,
prin renumerotare.
Articolul
82
Prezenta lege intra in vigoare la data prevazuta la
art. 81 alin. (1)
, cu
exceptia dispozitiilor art. 80, care intra in vigoare la 3 zile de la data
publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Articolul
83
La data intrarii in vigoare a Codului de procedura civila se abroga:
a)
"Codicele de procedura civila“ (sau "Codul de procedura civila“), republicat in
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificarile si
completarile ulterioare;
b)
Codul de procedura civila Carol al II-lea (Decretul-Lege nr. 2.899/1940), publicat in
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 201 din 31 august 1940;
c)
Legea nr. 18/1948 pentru modificarea Codului de procedura civila, publicata in
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 35 din 12 februarie 1948;
d)
Decretul Consiliului de Stat nr. 203/1974 pentru infiintarea si organizarea de sectii
maritime si fluviale la unele instante judecatoresti si unitati de procuratura, publicat
in Buletinul Oficial, nr. 131 din 31 octombrie 1974, cu modificarile si completarile
ulterioare;
e)
Legea nr. 105/1992
cu privire la reglementarea raporturilor de drept international
privat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie
1992, cu modificarile si completarile ulterioare;
f)
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situatiei juridice a
unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificarile
ulterioare;
g)
Ordonanta Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somatiei de plata, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobata cu
modificari si completari prin
Legea nr. 295/2002
, cu modificarile si completarile
ulterioare;
h)
art. 12 din Legea nr. 240/2004
privind raspunderea producatorilor pentru pagubele
generate de produsele cu defecte, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 313 din 22 aprilie 2008;
i)
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007
privind masurile pentru combaterea
intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte intre
profesionisti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 738 din 31
octombrie 2007, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 118/2008
, cu
modificarile ulterioare;
j)
art. 229
1
din
Legea nr. 71/2011
pentru punerea in aplicare a
Legii nr. 287/2009
privind Codul civil, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 409 din
10 iunie 2011, cu modificarile si completarile ulterioare;
k)
orice alte dispozitii contrare, chiar daca sunt cuprinse in legi speciale. "246/247"

"247/247"