Legea 137/1995 – Legea protecției mediului, cu modificãrile și completãrile ulterioare

[NUME_REDACTAT] 137/1995 – Legea protecției mediului, cu modificãrile și completãrile ulterioare

Legea 107/1996 – Legea apelor, cu modificãrile și completãrile ulterioare

www.mmediu.ro/legislatie/acte…/OUG%20195-2005actualizata.doc

Scurtu I., Sima C., Posirca R., Ecologie si protectia mediului – pag.87-88

OUG 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare

Mănescu, S., Cucu, M., Diaconescu, M.L., Chimia sanitară a mediului, Ed. medicală, București, 1994, 13-169

Ordin MAPPM 278/1997 pentru aprobarea Metodologiei-cadru de elaborare a planurilor de prevenire si combatere a poluarilor accidentale

www.hkv.nl/…/TheDanubeAccidentEmergency

Balaban A., Studii fizico-chimice și biologice referitoare la poluarea apelor Dunării, rezumat teza de doctorat, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Chimie, 2008

http://www.greenagenda.org

[NUME_REDACTAT] a Apei 2000/60/CE

IInstitutul Național de Hidrologie și Gospodărire a [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 28-30 septembrie 2010

Ordinul MMP 1567 din 09.06.2011

http://www.icpdr.org/main/activities-projects/aews-accident-emergency-warning-system

http://www.mmediu.ro/gospodarirea_apelor/cooperare_internationala/Planuri_de_management.pdf

http://www.anpm.ro/upload/116008_RSM-2012.pdf

[NUME_REDACTAT] 1: Noțiuni generale

1.1 Poluare

1.2 Clasificarea tipurilor de poluanți

Capitolul 2 : Reglementãri legislative din România privind ptrotecția calitãții apei

2.1 [NUME_REDACTAT] 137/1996 – Legea protecției mediului în domeniul protecției apelor

2.2 [NUME_REDACTAT] 107/1996 – Legea apelor, privind protecția calității apelor

Capitolul 3 : Calitatea apelor

3.1 Rglementãri legislative

3.2 [NUME_REDACTAT] Cadru a Apei 2000/60/EC privind calitatea apei

3.3 Supravegherea și controlul calitãții apelor de suprafațã

3.4 Supravegherea și controlul calitãții apelor uzate

3.5 [NUME_REDACTAT] Naționale „ [NUME_REDACTAT] ” în supravegherea și controlul calitãții apelor

Capitolul 4 : Impactul poluariilor accidentale asupra calitãții apelor din România – Fluviul Dunãrea

4.1 Fluxul informativ privind raportarea poluãrilor accidentale ale apelor

4.2 Fluxul informativ provind raportarea poluãrilor accidentale pentru fluviului Dunarea

4.2.1 ICPDR – Comisia Internationalã pentru Protectia fluviului Dunãrea

4.2.2 AEWS ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]) – Sistemul pentru alarmare/avertizare a poluãrilor accidentale pentru fluviul Dunarea

4.2.2.1 Fluxul informațional privind alarmarea/avertizarea unei poluãri accidentale pe fluviul Dunãrea

4.2.2.2 Limite de alarmare/avertizare a poluãrilor accidentale pe fluviului Dunãrea

4.3 Date statistice privind impactul poluãrilor accidentale asupra calitãții apelor din România

4.3.1 Impactul poluãrilor accidentale asupra calitãții apelor din România în perioada 2012-2013

4.3.2 Starea calitãții apei Dunãrii pe sectorul românesc

Capitulul 5 : [NUME_REDACTAT]

Capitolul 1: Noțiuni generale

1.1 Poluare

„Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Sunt două categorii de materiale poluante (poluanți):

Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună. Poluanții nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu.

Compușii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan (DDT), dioxine, bifenili policlorurați (PCB) și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

Apa este substanța minerală cea mai răspândită pe suprafața pământului și are un rol primordial în dezvoltarea social economică a unei națiuni.

Conform definiției elaborate de Consiliul OCDE in 1974, poluarea este «introducerea de către om, direct ori indirect, de substanțe ori de energie în mediu care antrenează consecințe prejudiciabile de natură a pune în pericol  sănătatea umană, a vătăma resursele biologice și ecosistemele, a aduce atingeri agrementelor ori a impiedica alte utilizari legitime ale mediului». După cum se poate observa, această definitie limiteaza poluarea la modificările mediului produse de activitățile umane (I.Scurtu et al).

Poluarea reprezintã “modificarea componenților naturali sau prezența unor componente strãine, ca urmare a acțiunii omului și care în lumina conștințelor noastre actuale provoacã prin natura lor, prin concentrația în care se gãsesc și prin timpul cât acționeazã, efecte nocive asupra sãnãtãții , creeazã disconfort sau impieteazã asupra diferitelor utilizãri ale mediului la care acesta poate servi în forma anterioarã ” ( STOCKHOLM-1972)

Prin “substante ori energie “ se înțeleg nu numai materiale solide, lichide sau gazoase, dar si zgomotul, vibratiile, caldura si radiatiile. Pe de alta parte, nu sunt considerate ca poluante decât acele interferente care comporta un nivel suficient pentru a constitui o amenintare,  reprezenta un risc ori o cauza de pagube reale pentru fiintele umane, resursele vii ori ecosistemele. De asemenea, substantele pot fi considerate ca poluante sau nocive daca introducerea lor determina scaderea valorii estetice si calitative a mediului.

          În legislatia romaneasca actuala, poluantul reprezinta « orice substanta solida, lichida, gazoasa sau sub forma de vapori ori energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia sau al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale »

          Ordonanta de Urgenta 195/2005 utilizeaza însa si o alta notiune mai larga decât cea de poluare si care o înglobeaza pe aceasta, respectiv cea de « deteriorare a mediului » care desemneaza « alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si productivitatii biologice a ecosistemelor naturale si antropizante, afectarea mediului natural cu efecte asupra calitatii vietii cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si valorificarea lor deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului ».

          Actiunea de intoxicare produsa de poluanti asupra vietuitoarelor este cu atit mai grava, cu cât diferenta dintre concentratia poluantului in mediu si limita de toleranta este mai mare.

          Poluarea naturala este reprezentata de poluantii  reprezentati de catre deseurile activitatii vitale a speciilor care, la rândul lor, permit dezvoltarea unor organisme parazite (paduchi, viermi, virusuri etc).

          Astazi, nivelul ridicat atins de dezvoltarea economica pe de o parte, si înmultirea populatiei globului si aspiratia generala spre bunastare, pe de alta parte, au dus la cresterea fara precedent a fenomenelor de poluare.

Apa este factor esențial pentru viața pe planeta Pământ. Organizațiile internaționale umanitare consideră că apa proaspătă, resursă naturală elementară pentru existența umană, va deveni în acest secol motiv de dispute între națiuni; rezervele de apă dulce, de suprafață sau subterane, fiind într-o continuă scădere.

Conform unei statistici O.N.U., creșterea consumului de apă în lume se produce în progresie geometrică, astfel încât în unele zone se face simțită lipsa ei.

Figura de mai jos prezinta distributia rezervelor de apa ale Pamantului.

Figura nr. 1 Distributia rezervelor de apa ale Pãmântului

După definiția dată de O.N.U., poluarea apei reprezintă modificarea în mod direct sau indirect a compoziției normale a acesteia, ca urmare a activității umane (Manescu et al).

Poluarea apei este definita deci ca orice modificare a compoziției sau calității ei, astfel încât aceasta să devină mai puțin adecvată tuturor, sau anumitor, utilizări ale sale.

Poluarea accidentala a apelor (Ordin MAPPM 278/1997) este reprezentata de orice alterare a caracteristicilor fizice, chimice, biologice sau bacteriologice ale apei, produsa prin accident, avarie sau alta cauza asemanatoare, ca urmare a unei erori, omisiuni, neglijente ori calamitati naturale si in urma careia apa devine improprie folosirii posibile inainte de poluare. Poluarea accidentala este, de cele mai multe ori, de intensitate mare si de scurta durata.

Planul de prevenire si combatere a poluarilor accidentale (Ordin MAPPM 278/1997) se elaboreaza de orice folosinta potential poluatoare sau la care se pot produce evenimente ce pot conduce la poluarea accidentala a resurselor de apa.

Protecția calității apei reprezinta activitatea de păstrare, respectiv îmbunătățire a caracteristicilor fizic-chimice și biologice ale apelor pentru gospodărirea cât mai eficientă a acestora.

1.2 Clasificarea tipurilor de poluanți

Poluarea apei poate fi împărțită după mai multe criterii :

1. După perioada de timp cât acționează agentul impurificator :

a. permanentă sau sistematică;

b. periodică;

c. accidentală.

2.După concentrația și compoziția apei:

a.impurificare – reducerea capacității de utilizare;

b.murdărire – modificarea compoziției și a aspectului fizic al apei;

c.degradare – poluarea geavă, ceea ce o face improprie folosirii;

d.otrăvire – poluare gravă cu substanțe toxice.

3.După modul de producere a poluării:

a.naturală;

b.artificială (antropică). Poluarea artificială cuprinde: poluarea urbană, industrială, agricolă, radio activă și termică.

4.După natura substanțelor impurificatoare (A.Balaban, 2008):

a.poluare fizică (poluarea datorată apelor termice);

b.poluarea chimică (poluarea cu reziduuri petroliere, fenoli, detergenți, pesticide, substanțe cancerigene, substanțe chimice specifice diverselor industrii );

c.poluarea biologică (poluarea cu bacterii patogene, drojdii patogene, protozoare patogene, viermii paraziți, enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii etc.);

d.poluarea radioactivă.

Fenomenele de poluare a apei pot avea loc:

-la suprafață (ex. poluare cu produse petroliere);

-în volum (apare la agenți poluanți miscibili sau în suspensie).

Deoarece poluanții solizi, lichizi sau gazoși ajung în apele naturale direct, dar mai ales prin intermediul apelor uzate, sursele de poluare a apei sunt multiple.

Capitolul 2 : Reglementãri legislative din România privind ptrotecția calitãții apei

România s-a angajat sa implementeze [NUME_REDACTAT] privind Apa (2000/60/EC), adoptata de [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] Europene la 23 octombrie 2000, în acelasi timp cu celelalte state membre ale [NUME_REDACTAT] si detine astazi o pozitie avansata în ceea ce priveste etapele care trebuie parcurse în cadrul acestui proces. În acest sens, sub coordonarea [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Dunarea (ICPDR), tara noastra coopereaza cu celelalte state dunarene pentru realizarea, pâna în anul 2009, a Planului de management bazinal al fluviului Dunarea. Acest document reprezinta o viziune unitara privind activitatile de gospodarire durabila a apelor din întregul bazin dunarean.

[NUME_REDACTAT] privind Apa a fost transpusa în legislatia nationala prin Legea nr. 310/2004 pentru modificarea si completarea Legea apelor nr. 107/1996.

Acesta directiva ofera [NUME_REDACTAT], statelor membre si candidate posibilitatea de a coopera în cadrul unui nou parteneriat, bazat pe participarea tuturor partilor interesate, pentru protectia apelor interioare, a apelor de tranzitie, de coasta si a apelor subterane, prin prevenirea poluarii la sursa si stabilirea unui mecanism unitar de control al surselor de poluare.

Pentru a pune bazele unui control eficient al poluarii apelor, Directiva prevede un obiectiv comun pentru toate statele care o implementeaza: atingerea "starii ecologice si chimice bune" a apelor pâna în anul 2015. Asadar, [NUME_REDACTAT] privind Apa stabileste clar termenul limita până la care apele trebuie sa atinga un prag minim al calitatii, prin reducerea emisiilor provenite din activitatea umana, industriala si agricola.

Dupã cum este menționat anterior existã tipuri diferite de poluare motiv pentru care legile create pentru a proteja mediul sunt adaptate și modificate corespunzãtor.

Cele mai proeminte legi pentru protecți calitãții apelor sunt Legea 137/1995 – Legea protecției mediului și Legea 107/1996 – Legea apelor, cu modificãrile și completãrile ulterioare.

2.1 [NUME_REDACTAT] 137/1996 – Legea protecției mediului în domeniul protecției apelor

Legea nr. 137/1995 – Legea protectiei mediului (publicata in [NUME_REDACTAT] nr. 70 din 17 februarie 2000) cu completarile ulterioare stipuleaza în mod clar principiile si elementele strategice ce stau la baza protecției mediului, in scopul asigurarii unei dezvoltari durabile, după cum urmează:

principiul precautiei in luarea deciziei;

principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor;

principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

principul "poluatorul plateste";

inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit si grav sanatatea oamenilor;

crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului;

utilizarea durabila;

mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia zonelor deteriorate;

crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor;

dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii mediului.

[NUME_REDACTAT] 1 – Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice, Legea mediului stipulează că “protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale.

Controlul respectarii reglementarilor de protectie a apelor si a ecosistemelor acvatice este organizat si exercitat in principal de catre autoritatile de mediu, de ape, sanatate. Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaborează reglementarile privind:

normele tehnice referitoare la protectia apelor si a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populatiei umane in cazul poluarilor accidentale si in context transfrontiera;

procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa si a ecosistemelor acvatice, realizarea constructiilor hidrotehnice pentru lucrarile de indiguire si regularizare a cursurilor de apa, de irigatii si de desecare-drenaj;

standardele de emisie;

standardele de calitate a apelor;

cerintele de evacuare, epurare a apelor uzate si limitare a evacuarii de efluenti in ape.

Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii:

sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru activitatile prevazute in lege. Sunt exceptate de la autorizare puturile forate la adancimi pana la 50 m pentru satisfacerea cerintelor gospodariilor individuale;

sa respecte standardele de emisie si de calitate a apelor, prevederile din acordul si din autorizatia de mediu si sa puna la dispozitie laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apa pentru analiza;

sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, in albiile raurilor si in zonele umede, deseuri de orice fel si sa nu introduca in acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte substante periculoase;

sa nu spele in apele naturale autovehicule, utilaje si ambalaje care au in continut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianti, substante periculoase sau pesticide;

sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei, prevazute cu termen in acordul si in autorizatia de mediu, si sa monitorizeze zona de impact;

sa se doteze, in cazul detinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalatii de stocare sau de tratare a deseurilor, instalatii de epurare a apelor uzate si racorduri de descarcare a acestora in instalatii de mal sau plutitoare;

sa amenajeze porturile cu instalatii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deseurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale si maritime, si sa constituie echipe de interventie in caz de poluare accidentala a apelor si a zonelor de coasta;

sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct in apele naturale si sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deseuri.

Pe baza acestei legi înțelegem cã fiecare persoanã, instituție și nu numai are obligația de a pãstra mediul într-o stare cât mai bunã și cât mai apropiatã de cea naturalã și se urmãrește responsabilizarea celor care pun în pericol acest echilibru natural.

2.2 [NUME_REDACTAT] 107/1996 – Legea apelor, privind protecția calității apelor

Legea apelor nr. 107/1996, cu completarile si modificarile ulterioare, prevede ca “în situația în care se constată că anumite corpuri de apă sunt foarte afectate de activitatea umană sau condițiile naturale sunt de asemenea natură încât obiectivele de calitate sunt nerealizabile sau implică costuri disproporționate, pot fi adoptate obiective mai puțin severe numai dacă sunt îndeplinite condițiile următoare:

a) necesitățile socio-economice și de protecție a mediului determinate de astfel de activități umane nu pot fi realizate prin alte mijloace care constituie o opțiune semnificativ mai bună din punct de vedere al protecției mediului și care nu implică cheltuieli disproporționate;

b) pentru apele de suprafață se asigură cea mai bună stare ecologică și chimică care poate fi atinsă, având în vedere impactul ce nu poate fi evitat în mod rezonabil din cauza naturii activității umane sau poluării;

c) pentru apele subterane se asigură cele mai mici modificări posibile ale stării bune a apelor subterane, având în vedere impactul ce nu poate fi evitat în mod rezonabil din cauza naturii activității umane sau poluării;

d) nu se produce deteriorarea ulterioară a stării corpurilor de apă;

e) obiectivele mai puțin severe stabilite, precum și motivele deciziei de stabilire a acestora sunt menționate în mod specific în schema directoare, iar aceste obiective sunt revizuite la fiecare 6 ani.

Capitolul 3 : Calitatea apelor

Starea de calitate a resurselor de apa este conditionatã atât de modul de utilizare a acestora ca surse de alimentare cu apã a populației, industriei și altor folosințe, cât și de utilizarea resurselor ca receptori ai apelor uzate evacuate dupã utilizare. Una din mãsurile importante pentru menținerea calitãții resurselor de apã o reprezintã activitatea de prevenire și combatere a poluãrilor accidentale.

3.1 Rglementãri legislative

În conformitate cu prevederile Legii apelor 107/1996 modificată si completată de Legea 310/2004 aceasta activitate este organizata de catre C.N. "[NUME_REDACTAT]" prin direcțiile sale bazinale, atat pe baza de planuri elaborate la nivelul fiecarui bazin hidrografic, cat si pe baza planurilor proprii ale utilizatorilor de apa potential poluatori.

Acțiunile de prevenire a poluării apelor și combatere a efectelor acesteia sunt orientate pe șase direcții pe care trebuie acționat.

1. Realizarea unui complex de lucrări de amenajare. Este necesar ca toate lucrările dintr-un bazin hidrografic să se încadreze într-o concepție unitară referitoare la gospodărirea cantitativă și calitativă a resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor de apă ale tuturor folosințelor: energetice, potabile, agrement, industriale etc.

2. Reglementări privind calitatea apelor naturale și efluenților

Desigur că în vederea asigurării unei calități corespunzătoare a surselor de alimentare cu apă pentru protecția calității apelor și mai ales pentru verificarea respectării reglementărilor de protecție este strict necesar să se realizeze o bază de comparație, adică unele norme de calitate impuse de standardele și normativele în vigoare. Aceste norme pot fi pentru cursurile de apă de genul celor prezentate, sau pentru efluenți.

3. Reducerea poluării, poate fi realizată pe mai multe căi, astfel:

introducerea pe scară largă a unor tehnologii nepoluante în procesele industriale;

reducerea cantităților de ape uzate evacuate în râuri prin introducerea practicii recirculării apei;

recuperarea materialelor utile din apele uzate, având astfel avantajul asigurării unei adevărate surse de materii prime;

extinderea procedeelor de colectare și evacuare pe cale uscată a reziduurilor, mai ales la crescătoriile de animale;

îmbunătățirea randamentului de epurare prin perfecționarea tehnologiilor, instalațiilor și exploatării acestora.

4. Supravegherea și controlul calității apelor

Realizarea unei protecții eficiente a calității apei nu este de conceput fără organizarea unui sistem de monitoring integrat. În prezent, eficiența unor astfel de sisteme de supraveghere la nivel național este strâns legată de aparatura de control automat a calității apei.

5. Formarea de specialiști

Ansamblul problemelor legate de combaterea poluării apelor presupune participarea unor specialiști din multiple domenii tehnice, economice și sociale (specialiști în domeniul protecției mediului, biologi, chimiști, ingineri constructori). Formarea unor astfel de cadre trebuie să se alinieze la politica generală de orientare a învățământului spre rezolvarea problemelor legate de practică.

6. Sensibilizarea opiniei publice

Măsurile de protecție sunt stabilite prin [NUME_REDACTAT] și prin HG 930/2005 și se referă la protecția surselor de apă și protecția captărilor de apă.

Protecția surselor de apă se referă la distanțele de protecție care trebuie asigurate atât în lungul cursurilor naturale, artificiale și îndiguite de apă, în jurul lacurilor naturale și artificiale, cât și în lungul digurilor de protecție, canalelor de derivație și la barajele realizate din diverse materiale.

În ceea ce privește captările de apă, la nivelul fiecărui bazin hidrografic se va ține o evidență clară a zonelor de protecție, a căror mărime depinde de tipul de apă de suprafață sau subterană.

Pentru captările din cursuri de apă mărimea zonei de protecție sanitară este de: 100 m amonte de priză, 25 m aval de ultimele lucrări ale captării, 25 m lateral, de o parte și alta a prizei.

Pentru captări din lacuri zona de protecție sanitară va avea dimensiunile minime: l00 m radial pe direcția apei, măsurat de la locul captării, 25 m pe malul unde este situată priza. Pe suprafața lacului zona va fi marcată prin geamanduri vizibile. Zona va fi împrejmuită și semnalizată.

Pentru protejarea și conservarea calității captărilor de ape subterane este necesar ca să se determine și să se instituie două categorii de perimetre de protecție astfel:

1. perimetrul de protecție hidrogeologică. este teritoriul în cadrul căruia este interzisă executarea oricăror lucrări care ar putea să înrăutățească regimul și calitatea apelor subterane, cuprinzând sursa respectivă, zona sa de alimentare, precum și cea de drenare;

2. perimetrul de protectie sanitară, este teritoriul din jurul surselor de ape subterane sau de substanțe minerale terapeutice în care se interzice sau se limitează orice fel de activitate care reprezintă vreun risc de contaminare bacteriană sau poluare chimică a surselor.

Așadar, pentru conservarea și protejarea calității surselor de ape subterane trebuie să se instituie atât perimetre de protecție hidrogeologică și sanitară cât și respectarea unor principii generale de cercetare, explorare, proiectare, execuție și exploatare în interiorul și vecinătatea acestor perimetre, denumite "zone de protecție a surselor de apă subterană".

Principiul de bază pentru determinarea zonei de protecție hidrogeologică a unei surse de apă subterană constă în stabilirea prin studii de teren a bazinului hidrogeologic al sursei de apă subterană corespunzătoare, de la zona de alimentare la zona de drenare, implicit a vulnerabilității la poluare a acestuia.

Principiul de calcul pentru asigurarea protecției sanitare are la bază condiția că apa subterană trebuie să parcurgă distanța de la limita zonei de protecție până la sursa considerată, într-un interval de timp T, în care se admite că toți germenii patogeni aflați eventual în respectiva apă subterană sunt distruși prin procesul de autoepurare.

Procesele naturale de epurare variază ca durată, amploare și ordine de succesiune, dinamica lor fiind influențată de factori de mediu fizici, chimici, biologici care pot intervene simultan sau într-o anumită succesiune.

Între acești factori există o interdependență specifică, momentul în care un factor intră în acțiune și intensitatea cu care acționează fiind condiționate de existența altor factori.

Factorii de mediu care influențează procesul de autoepurare sunt:

a. factorii fizici (sedimentarea, lumina, temperatura, dinamica apei etc.)

b. factorii chimici (O2, CO2, Fe, Mn, P, S, K, Mg, Al, oligometalele etc.)

c. factorii biologici (organismele acvatice, bacteriile etc. )

3.2 [NUME_REDACTAT] Cadru a Apei 2000/60/EC privind calitatea apei

[NUME_REDACTAT] a Apei 2000/60/EC porneste de pa premiza ca “apa nu este un produs comercial ca oricare altul, ci o mostenire care trebuie pastrata, protejata si tratata ca atare” si construieste o noua strategie si politica in domeniul gospodaririi apelor la nivel european, ffind prima [NUME_REDACTAT] ce asigura dezvoltarea durabila, armonizarea dezvoltarii sistemului socio-economic cu capacitatea de suport a mediului acvatic.

Scopul DCA il reprezinta:

atingerea “starii bune” a tuturor corpurilor de apa in regim natural din Europa pana in 2015;

conservarea “starii bune” si “foarte bune” a corpurilor de apa, acolo unde deja exista;

atingerea “potentialului ecologic bun” pentru corpurile de apa puternic modificate si artificiale;

conformarea cu obiectivele de mediu stabilite de celelalte directive in domeniul apei pentru ariile protejate;

Obiectivele DCA vizeaza:

prevenirea deteriorarii, protectia si îmbunatatirea stării ecosistemelor acvatice, avându-se în vedere cerințele de apa ale acestora,permanentele interacțiuni între ecosistemele acvatice și ecosistemele terestre adiacente si zonele umede;

promovarea folosirii durabile a apei bazată pe protecția pe termen lung a resurselor de apă;

intensificarea protectiei si îmbunatatirii starii mediului acvatic prin măsuri specifice de reducere progresivă a emisiilor și pierderilor de substanțe prioritare și de închidere totală sau etapizată a emisiilor și pierderilor de substanțe prioritare periculoase în apă;

prevenirea poluarii apelor subterane si reducerea progresiva a poluarii acestora;

reducerea efectelor negative ale fenomenelor hidrometeorologice periculoase – inundații și secete;

[NUME_REDACTAT].2 DCA defineste starea apelor de suprafată prin: (i) starea ecologica si (ii) starea chimica.

Starea ecologica reprezinta structura si functionarea ecosistemelor acvatice, fiind definita in conformitate cu prevederile Anexei V a [NUME_REDACTAT] Apa, prin elementele de calitate biologice, elemente hidromorfologice si fizico; chimice generale cu functie de suport pentru cele biologice, precum si prin poluantii specifici (sintetici si nesintetici).

Caracterizarea starii ecologice in conformitate cu cerintele [NUME_REDACTAT] Apa (transpuse in legislatia romaneasca prin Legea 310/2004 care modifica si completeaza [NUME_REDACTAT] 107/1996), se bazeaza pe un sistem de clasificare in 5 clase, respectiv: foarte buna, buna, moderata, slaba, proasta.

Figura nr. 2 Clasificarea calitãții apelor

[NUME_REDACTAT] defineste starea chimica buna a apelor de suprafata, ca fiind starea chimica atinsa de un corp de apa la nivelul caruia concentratiile de poluanti nu depasesc standardele de calitate pentru mediu, stabilite in anexa IX si sub Art. 16(7), precum si sub alte acte legislative Comunitare ce stabilesc astfel de standarde.

Standardele de calitate pentru mediu (EQS) sunt definite drept concentratiile de poluanti ce nu trebuie depasite, pentru a se asigura o protectie a sanatatii umane si a mediului.

3.3 Supravegherea și controlul calitãții apelor de suprafațã

Pentru supravegherea si controlul calitatii apelor exista in Romania un sistem de monitoring integrat.

Determinarea indicatorilor fizici pentru calitatea apele naturale implica urmarirea parametrilor urmatori:

[NUME_REDACTAT]

Temperatura apei

[NUME_REDACTAT]

Concentratia ionilor de hidrogen.

Temperatura apelor de suprafata variaza in functie de temperature aerului, in timp ce temperature apelor de profunzime este constanta si se determina cu ajutorul unui termometru gradat in zecimi de grad dupa introducerea lui in apa de analizat.

Turbiditatea este data de particule foarte fine aflate in suspensie, care nu sedimenteaza in timp.

Radioactivitatea apei: este proprietatea de a emite radiatii pemanenete alfa, beta sau gama.

[NUME_REDACTAT] de hidrogen: pH- ul natural este cuprins intre 6,5- 8.

Determinarea indicatorilor chimici privind calitatea apelor naturale se refera la urmatorii indicatori:

Indicatori ai regimului de oxigen. Solubilitatea oxigenului in apa depinde de presiunea atmosferica, temperature aerului, temperature si salinitatea apei.

Continutul de oxigen al apei reurilor provine din :

Reabsorbtia oxigenului din atmosfera la suprafata apei prin difuzie lenta sau prin contacta energetic

[NUME_REDACTAT] biochimic de oxigen pentru biodegradarea materiilor organice poluante.

Reziduul fix reprezinta totalitatea subtantelor dizolvate in apa, stabile dupa evaporarea la 105˚ C, marea majoritate a acestora fiind de natura anorganica.

Indicatorii biogenic : sunt compusi ai azotului- amoniacului si nistratii; compusi ai fosforului.

Indicatorii ai capacitatii de tamponare ai apei.

Determinarea indicatorilor microbiologici ai apelor naturale

Indicatorii bacteriologi:

Numarul total de germeni/ml de apa. Este un indicator de orientare globala, care apreciaza daca apa este poluata, gradul de poluare, nepermitand evaluari asupra orignii impurificarii.

Gemenii coliformi reprezinta , in mare, indicatori cu poluare cu flora intestinala.

Enterocoli, sunt bacteria de provenienta intestinala cu rezistenta in apa mai redusa decat a coliformilor.

3.4 Supravegherea și controlul calitãții apelor uzate

Apele uzate orășenești (STAS 1846‐90) reprezintă amestecul dintre apele uzate menajere, apele uzate tehnologice proprii sistemului de alimentare cu apă și de canalizare și apele uzate industriale, respectiv agrozootehnice preepurate sau nu, astfel încât caracteristicile lor fizice, chimice, biologice și bacteriologice să respecte valorile indicate în NTPA 002/2002 TAS 1846‐90).

Nămolurile provenite din epurarea apelor uzate sunt sisteme coloidale complexe, cu aspect gelatinos, cu compoziție eterogenă, care conțin:

particule coloidale (d<1 μm)

particule dispersate (d<1-100 μm)

materii în suspensie polimeri

organici de origine bilogica

apă.

După procesele de epurare a apelor uzate nămolurile se clasifica in:

nămol primar ‐ din treapta de epurare mecanică

nămol secundar ‐ din treapta de epurare biologică

nămol mixt ‐ din amestecul de nămol primar și după decantarea secundară;

nămol de precipitare (chimic) ‐ din epurarea fizico‐chimică prin adaos de agenți de neutralizare, precipitare, coagulare‐floculare

După stadiul de prelucrare în cadrul activitatilor de gestiune a nămolurilor, acestea se pot clasifica in urmatoarele grupe:

nămol brut (neprelucrat);

nămol stabilizat (aerob sau anaerob);

nămol deshidratat (natural sau artificial);

nămol igienizat (pasteurizare, tratare chimică sau compostare);

nămol fixat ‐ prin solidificare în scopul imobilizării compușilor toxici

cenușă ‐ din incinerarea nămolului.

Indicatori fizico‐chimici de calitate a nămolurilor din stația de epurare importanti pentru gestionarea/valorificarea namolurilor sunt:

Indicatorilor generali (umiditate, greutate specifică, pH, raport mineral‐volatil, putere calorică etc.)

Indicatori specifici ( substante fertilizante, detergenti, metale grele, uleiuri si grasimi)

3.5 [NUME_REDACTAT] Naționale „ [NUME_REDACTAT] ” în supravegherea și controlul calitãții apelor

Activitatea de supraveghere si control a calitatii apelor este realizata in Romania de catre [NUME_REDACTAT] ,,[NUME_REDACTAT]” .

Înființată prin [NUME_REDACTAT] nr. 107/2002, modificată și completată prin OUG.73/2005, [NUME_REDACTAT] ,,[NUME_REDACTAT]” este [NUME_REDACTAT], aflată în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor, care administrează bunurile din domeniul public al statului de natura celor prevăzute în [NUME_REDACTAT] și care are drept scopuri cunoașterea, protecția, punerea în valoare și utilizarea durabilă a resurselor de apă, monopol natural de interes strategic, gestionarea rețelei naționale de măsurători hidrologice, hidrogeologice și de calitate a resurselor de apă ce aparțin domeniului public, precum și administrarea infrastructurii Sistemului național de gospodărire a apelor.

[NUME_REDACTAT] ,,[NUME_REDACTAT]” aplică strategia și politica națională în domeniul gospodăririi cantitative și calitative a resurselor de apă, scop în care acționează pentru cunoașterea resurselor de apă, conservarea, folosirea rațională și protecția resurselor de apă împotriva epuizării și degradării, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile, prevenirea efectelor distructive ale apelor, reconstrucția ecologică a cursurilor de apă, asigurarea supravegherii hidrologice și hidrogeologice, implementarea prevederilor legislației armonizată cu [NUME_REDACTAT] Europene în domeniul gospodăririi durabile a resuselor de apă și conservarea ecosistemelor acvatice și a zonelor umede.

[NUME_REDACTAT] “[NUME_REDACTAT]” are în administrare: 78.905 km cursuri de apă, 295,6 mii ha suprafață de teren cu ape, 270 lacuri de acumulare cu un volum total de 14,5 miliarde mc, din care 114 lacuri cu acumulare nepermanentă, 7100 km diguri pentru apărarea localităților și terenurilor agricole, 6600 km regularizări de râuri și 1320 km apărări și consolidări de maluri, 157 canale de aducțiune cu o lungime de 1100 km, 59 stații de pompare a apei cu un debit instalat de 237 mc/s, 49 prize de apă și noduri hidrotehnice cu un debit total instalat de 249 mc/s, 178 alte lucrări hidrotehnice, 122 lacuri naturale.

[NUME_REDACTAT] ,,[NUME_REDACTAT]” a fost înființată în actuala structură, ca urmare a necesității adaptării cerințelor [NUME_REDACTAT] Europene- Apă 60/EC/2000, având scopul de a administra pe principiul organizării pe bazine hidrografice (nu regionale sau județene).

După principiul organizării pe bazine hidrografice, [NUME_REDACTAT] ,,[NUME_REDACTAT]” are în subordinea sa 11 [NUME_REDACTAT] de Apă, după cum urmează: Someș-Tisa, Crișuri, Mureș, Banat, Jiu, Olt, Argeș-Vedea, Buzău-Ialomița, Dobrogea-Litoral, Prut, Siret.

[NUME_REDACTAT] “[NUME_REDACTAT]” are următoarele atribuții principale:

gospodărirea durabilă a resurselor de apă, aplicarea strategiei și a politicii naționale și urmărirea respectării reglementărilor în domeniu, precum și a programului național de implementare a prevederilor legislației armonizate cu directivele [NUME_REDACTAT];

administrarea și exploatarea infrastructurii Sistemului național de gospodărire a apelor;

gestionarea și valorificarea resurselor de apă de suprafață și subterane, cu potențialele lor naturale, și a fondului național de date din domeniu;

gospodărirea unitară și durabilă a resurselor de apă de suprafață și subterane și protecția acestora împotriva epuizării și degradării, precum și repartiția rațională și echilibrată a acestor resurse;

administrarea, exploatarea, întreținerea, repararea și modernizarea infrastructurii naționale de gospodărire a apelor, aflată în administrarea sa;

administrarea, exploatarea și întreținerea albiilor minore ale apelor, a cuvetelor lacurilor și bălților, în starea lor naturală sau amenajată, a falezei și plajei marii, a zonelor umede și a celor protejate, aflate în patrimoniu;

administrarea, exploatarea și întreținerea infrastructurii Sistemului national de veghe hidrologică și hidrogeologică;

administrarea, exploatarea și întreținerea Sistemului național de supraveghere a calității resurselor de apă;

realizarea sistemului informatic și de telecomunicații în unitățile sistemului de gospodărire a apelor; elaborarea de produse software în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei și hidrogeologiei;

alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apă de suprafață și subterane, în toate formele sale de utilizare, cu potentialele lor naturale, cu excepția resurselor acvatice vii, pe bază de abonamente, conform prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare și a serviciilor comune pe bază de contracte economice încheiate cu utilizatorii de apă și cu alți beneficiari;

apărarea împotriva inundațiilor prin lucrările de gospodărire a apelor aflate în administrarea sa și constituirea stocului de materiale și mijloace specifice de apărare împotriva inundațiilor, aferente acestora;

întreținerea și exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public al statului, cu rol de aparare impotriva inundatiilor aflate in administrare;

avizarea lucrărilor și activităților ce se execută pe ape sau au legătură cu apele, precum și eliberarea autorizațiilor de gospodărire a apelor;

elaborarea schemelor directoare de amenajare și management ale bazinelor hidrografice;

efectuarea și/sau participarea la audituri și consultanță pentru terți în vederea funcționării în siguranță a lucrărilor și construcțiilor hidrotehnice.

Capitolul 4 : Impactul poluariilor accidentale asupra calitãții apelor din România – Fluviul Dunãrea

Gestionarea apelor transfrontieră implică eforturile conjugate ale țărilor riverane și este reglementată prin convenții internaționale, cele mai relevante fiind Convenția pentru protecția râurilor transfrontaliere și a lacurilor internaționale (1992) și Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a bazinului fluviului Dunărea (1994).

Odată cu aderarea României la UE, a trebuit să se pună în aplicare [NUME_REDACTAT] 2000/60/CE prin care se statutează ca principii de bază in gospodărirea apelor următoarele:

Recuperarea integrală a costurilor managementului apei (cantitate și calitate);

Utilizatorii finali de apă plătesc (operatori de gospodărire comunală, operatori economici industriali, operatori economici producători de energie electrică, irigații, acvacultură-piscicultură);

Poluatorii apei (sub orice forma de poluare) plătesc;

Stimularea beneficiarilor de resursă de apă în vederea protecției acesteia.

Poluările accidentale sunt considerate accidente majore de mediu care se produc în toate structurile acestuia și din motive foarte complexe. În toate cazurile urmările acestor accidente de mediu sunt importante sub aspect social, ecologic și economic. La fel de importante sunt preocupările societății și mai ales ale specialiștilor în domeniu pentru prevenirea lor și pentru intervențiile imediate în vederea reducerii și eliminării pagubelor produse.

Prin urmare, in activitatea de supraveghere si control a calitatii apelor, poluări accidentale pe cursurile de apă și poluări marine în zona costieră sunt considerate situatii de urgenta, alaturi de alte fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcții hidrotehnice.

Aceste situatii de poluari accidentale ale apei sunt raportate conform regulamentelor nationale si reglementarilor internationale, atunci cand acestea se produc pe cursuri de apa transfrontaliere sau pot avea un impact transfrontalier.

Aceast activitate este reglementata in Romania din punctul de vedere al:

activitatilor de interventie, prin Ordinul comun al ministrului mediului si padunlor si al ministrului administratiei si intemelor nr. 1.422/192/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situatiilor de urgenta generate de inundatii, fenornene meteorologice periculoase, accidente Ia constructii hidrotehnice, poluari accidentale pe cursurile de apa si poluari marine in znna costiera.

fluxului informational prin Ordinul 910/11.06.2011 ce stipuleazã:”în situația producerii unei polãri accidentale majore pe un curs de apã interior sau pe Dunãre, cu posibil efect trasnfrontalier” Comitetul se va întruni în ședințe extraordinare pentru emiterea avertizmenteleor corespunzãtoare. si Ordinul nr. 223/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a sistemului de alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor din România (SAPA-ROM) și a centrului internațional principal de alarmare în caz de poluări accidentale pe Dunăre din România (CIPA-ROM) .

La nivel european, atunci când fenomenele poluatoare au devenit presante, poluarea neputând fi combâtută eficace doare în limitele frontierelor naționale, s-a manifestat voința de a se realiza o veritabilă politică comunitară de mediu.

[NUME_REDACTAT] a Apei, prin Art. 11, secțiunea 3 stabilește între măsurile de bază „orice măsuri necesare pentru prevenirea pierderilor semnificative de poluanți din instalațiile tehnice și pentru prevenirea și/sau reducerea impactului incidentelor de poluare accidentală, de ex. ca rezultat al inundațiilor, inclusiv prin sistemele de detectare sau de alarmare a unor astfel de evenimente; în cazul accidentelor care nu ar putea fi prevăzute în mod rezonabil, toate măsurile adecvate pentru reducerea riscului în ecosistemele acvatice”.

Măsurile de prevenire, cât și acțiunile de pregătire pentru intervenție în cazul unor accidente/ poluări accidentale, reprezintă principii ale unei bune practici și se referă la stabilirea unui pachet de măsuri și a unei proceduri de urmat în caz de poluare accidentală, stabilirea unor praguri limită de alarmare pentru substanțele trecute în lista substanțelor prioritare/ prioritar periculoase ale Directivei 92/32/EEC, identificarea și evaluarea efectelor surselor potențiale de poluare asupra stării inițiale a mediului, metode practice de reducere a impactului poluării.

Măsurile pentru prevenirea și reducerea impactului poluărilor accidentale vizează în special implementarea unor planuri de prevenire și combatere a poluărilor accidentale de către unitățile potențial poluatoare, precum și implementarea sistemului de avertizare în cazul apariției evenimentelor de poluare accidentală.

Conform legislatiei europene, prevenirea poluărilor accidentale se bazează pe două principia: i) analiza riscului de catre autoritătile responsabile din toate domeniile de activitate care pot duce la poluările accidentale; ii) aplicarea principiilor bazate pe “bune practici" pentru toate sectoarele a căror activitate poate cauza poluări accidentale [NUME_REDACTAT] estimarea riscului a fost asociată cu estimarea zonelor de hazard sau siguranță în analizarea probabilității de distrugere a unei infrastructuri sau a consecinteler emisiilor asupra mediului.

În acest context a apărut în România necesitatea îmbunătățirii legislației existente prin realizarea unui regulament de alarmare și avertizare în caz de poluări accidentale pe râurile transfrontieră, care să se armonizeze cu reglementările europene. Regulamentul elaborate vizează apele transfrontieră și se aplică atunci când se observă alterarea bruscă a calității apelor sau emisia accidental de substanțe poluante și se anticipează că aceste evenimente pot conduce la efecte transfrontaliere nefavorabile, atât pe teritoriul national, cât și pe teritoriul unui stat vecin.

4.1 Fluxul informativ privind raportarea poluãrilor accidentale ale apelor

Atribuțiile și modul de alarmare/acționare în caz de poluări accidentale sunt specificate în Regulamentul de organizare și funcționare al Sistemului de Alarmare în Caz de [NUME_REDACTAT] a Apelor din România (SAPA – ROM).

Regulamentul de alarmare și avertizare ia în considerare cele mai importante repere legislative naționale și internaționale din domeniu și vine în completarea Regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcțiile hidrotehnice și poluări accidentale aprobat prin Ordinul comun ministrului mediului si padunlor si al ministrului administratiei si intemelor nr. 1.422/192/2012.

Obiectivul principal al SAPA-ROM este transmiterea datelor necesare pentru avertizarea populației, prin autoritățile competente, atât în caz de poluare accidentală a cursurilor de apă interioare, cât și în caz de poluări accidentale majore cu efect transfrontalier, cu respectarea regulamentelor și protocoalelor încheiate cu statele vecine.

ln situația poluarilor accidentale, sistemul are capacitatea de alertare a serviciilor responsabile in vederea definirii pericolului, stabilirii cauzelor, determinării factorilor respunzători, stabilirii măsurilor de prevenire și pregătire pentru interventii. De asemenea, Sistemul coordonează și/sau realizează acțiuni operative de monitorizare a undei poluante, limitarea răspândirii poluării, colectarea, neutralizarea și distrugerea poluantului, luării unor măsuri pentru restabilirea situatiei normale și refacerea echilibrului ecologic precum și de prevenire a altor consecinte.

[NUME_REDACTAT] MMP 1567 din 09.06.2011 Fluxul informațional- decizional de avertizare-alarmare în cazul producerii unor situații de urgențã generate de poluãri accidentale ale apei se realizeazã în conformitate cu rmãtoare schema :

Figura nr. 3 Schema fluxului informațional-decizional în cazul urgențelor cauzate de poluarea apelor

4.2 Fluxul informativ provind raportarea poluãrilor accidentale pentru fluviului Dunarea

4.2.1 ICPDR – Comisia Internationalã pentru Protectia fluviului Dunãrea

Pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunarea in 29 iunie 1994, 11 dintre statele situate în bazinul Dunării (Austria, Bulgaria, Croația, [NUME_REDACTAT], Germania, Ungaria, [NUME_REDACTAT], România, [NUME_REDACTAT], Slovenia și Ucraina), precum și [NUME_REDACTAT] au semnat [NUME_REDACTAT] privind Protectia fluviului Dunarea (ICPDR). Ulterior, Convenția a fost semnată de Bosnia și Herzegovina, precum și de Serbia. România a ratificat aceasta Conventie prin Legea nr. 14/1995 si de atunci participa activ la toate activitatile derulate de tarile dunarene.

Convenția Protejãrii Fluviului Dunãrea creeazã cadrul general pentru cooperarea în managemntul transfrontarier a Bazinului Dunãrii. Acestî convenție a fost semnatã pe 29.06.1994 în Sofia (Bulgaria) și a intrat în vigoare in 1998.

Scopul este de a asigura calitatea apei din Bazinul Dunãrii . In aceastã convenție Pãrțile Contractante trebuie sã adopte și sã implementeze mãsuri legale, adiministrative si tehnice relenate.

Pentru acesatea trebuie implementate urmãtoarele mãsuri :

Înregistrarea condițiilor naturale ale resurselor de apã din cadrul Fluviului Dunãrea;

Adoptatea prevederilor legale pentru cele necesare inclusiv limitele de timp ce trebuie respectate pentru vãrsãrile de apã;

Adoptarea prevederilor legale pentru manipularea subtranțelor periculoase apei;

Adoptarea prevederilor legale pentru aportul de nutrienți sau subtanțe periculoase de la surse „ non-point”, în special pentru aplicarea de nutrienți cât și pentru agenții de protecția plantelor și pesticidelor din agriculturã;

Cu scopul de a armoniza aceste reglementãri la un nivel înalt de protecție cât și pentru armonizarea implemntãrii mãsurilor corespunzãtoare Pãrțile Contrctante trebuie sã sa ia în vedere rezultatele și propunerile înaintate de Comisia Internaționlã;

Pãrțile Contractante trebuie sã coopereze și sã ia mãasurile corespunzãtoare sã previnã impactul transfrontariei a apelor și substantelor periculoase mai ales cele din cauza transportului.

4.2.2 AEWS ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]) – Sistemul pentru alarmare/avertizare a poluãrilor accidentale pentru fluviul [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (AEWS) -“Programul de Mediu pentru [NUME_REDACTAT]” (PMBD) a fost lansat cu principiul de bazã de a a promova cooperarea și eforturile depuse de Țările riverane Dunării, în curs de dezvoltare măsuri pentru a depăși probleme de mediu. Având în vedere cerșterea nevoilor utiizatorilor de apã (mai ales consumul de apã potanilã) pe cursul râului, aceștia sã fie avertizați din timp despre poluãrile accidentale, prioritatea pe termen scurt a fost datã in 1997 de a dezvolta eficient Sistemul de Avertizare in Caz de [NUME_REDACTAT] (AEWS).

Acest sistem care a început să opereze in 1979 și funcționează in prezent în toate tările dunărene, are următoarele obiective: i) comunicare informațiilor privind schimbările bruște în caracteristicile apei, cum ar fi de exemplu cele cauzate de poluări accidentale sau de modificări neprognozabile ale nivelului apei (nu se includ inundațiile); ii) asigurarea unui sistem operativ de avertizare transnațional și național, cuprinzâd atat cursul major al Dunării cât și afluenții săi.

Sistemul AEWS este format din sub-sisteme similare organizate la nivelul țărilor riverane, fiecare din acestea fiind prevăzut cu un [NUME_REDACTAT] Internațional de Alarmare (PIAC) care intră in structura rețelei transnaționale de informare in caz de poluări accidentale sau situații de urgență.

Sistemul AEWS pentru Dunare este activat in eventualitatea unui pericol de poluare accidentală transfrontalieră a apei sau în cazurile în nivelele concentrațiilor poluanților au fost depășite.

În prezent, sistemul se ocupă doar cu poluările accidentale, dar este planificat a se extinde în viitor cu activitățile de avertizare în caz de inundații și cu alte fenomene periculoase (îngheț).

4.2.2.1 Fluxul informațional privind alarmarea/avertizarea unei poluãri accidentale pe fluviul Dunãrea

Pentru situatiile specifice poluărilor accidentale de provenientă și/sau cu efect transfrontalier, SAPA-ROM este prevăzut la nivelul superior – [NUME_REDACTAT] – cu [NUME_REDACTAT] Principal de Avertizare (CIPA-ROM), cu atribuții specifice in cadrul retelei transnationale (PIAC-AEWS) de avertizare.

SAPA-ROM cuprinde și sub-sistemul de alarmare in caz de poluări accidentale pe Dunăre care se integrează in [NUME_REDACTAT] de Alarmare privind [NUME_REDACTAT] pe Dundre ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] System – AEWS-Danube). ln sistem sunt cuprinse fluviul Dunărea și toți afluenții pricipali din bazinul Dunării, iar fiecare țară implicată in acest sistem are propriul său AEWS national, care include concepția general națională asupra problemelor de poluări din bazinul Dunării.

Sistemul de Avertizare in Caz de [NUME_REDACTAT] (AEWS) pentru Bazinul Dunãrii este activat doar atunci când apare riscul de poluare transfrontalierã a apei, sau când se atinge pragul periculos al anumitor subtanțe periculoase. AEWS trimite mesaje internaționale cãtre țãrile din aval pentru a ajuta autoritãțile sã punã protecții și sa implementeze mãsurile pentru protecția populației.

Acest sistem a suferit o schimbare majorã în 2000, în timpul deversãrilor de cianuri de la [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] în râul Tisa. Sistemul a permis activarea la timp a măsurilor care au împiedicat extinderea daunelor pentru oameni și a ecosisteme în aval de-a lungul râului Tisa.

AEWS funcționează pe o rețea de centre de alertă principale internaționale în fiecare dintre țările participante. Aceste centre sunt formate din trei unități de bază:

Unitatea de Comunicare (fucționeazã 24 de ore pe zi) , primește și trimite mesaje de avertizare;

[NUME_REDACTAT], evalueazã posibilul impact al fiecãrui accident transfrotalier folosind baza de date a subtanțelor periculoase și Modelul de Alarmã pentru Bazinul Dunãrii;

Unitatea de Decizie, decide când trebuie trimise avertizãrile internaționale

Prima etapã a AEWS a devenit operaționalã în aprilie 1997 în Austria, Bulgaria, Republica Cehã, Croația, Germania, Ungaria, România, Slovacia și Slovenia. Ucraina si Moldova au intrat în sistem în 1999, Bosnia și Herțegovina alãturi de [NUME_REDACTAT] din 2005.

O îmbunãtãțire esențialã a AEWS s-a fãcut în 2003/2004 cu sprijinul [NUME_REDACTAT] Unite pentru Dezvoltare (PNUD)/ [NUME_REDACTAT] de Mediu (FGM) [NUME_REDACTAT] al Dunãrii. Scopul acestei actualizãri a fost creșterea eficacitãții si eficiențã costului a sistemului de avertizare prin înlocuirea comunicației prin satelit cu un sistem de informare pe baza de internet folosind GSM/SMS pentru alertarea personalului PIAC ([NUME_REDACTAT] Internationale de Alertã).

Un test facut în iunie 2004 a dovedit cã sistemul funcționeazã conform parametrilor.

Între mai 1997 și septembrie 2003, sistemul a înregistrat 35 de accidente. Aproape jumãtate din acestea au fost polarea cu ulei, și în 12 cazuri originea poluãrii a fost identificatã.

În 2006 AEWS a transmis informația pentru 8 accidente:

Ultima actualizare/îmbunătățire a sistemului de alarmare/avertizare a poluărilor accidentale AEWS a fost realizată prin trecerea la sistemul software versiunea 2 în cursul anului 2013.

Cu sprijinul [NUME_REDACTAT] pentru Protecția fluviului Dunărea (ICPDR), periodic se realizează testări și simulări pentru a îmbunătăți funcționalitatea sistemului AEWS.

4.2.2.2 Limite de alarmare/avertizare a poluãrilor accidentale pe fluviului Dunãrea

Până în anul 2004, în cadrul țărilor semnatare a ICPDR, s-a luat ca unic criteriu pentru inițierea unei alarme la poluare accidentala depășirea valorilor limita admisibilă de calitate a apei de suprafață pentru anumiți indicatori specifici. Din 2005 s-a introdus o alta abordare, bazata pe noțiunile „Clase de Risc pentru Apă” ([NUME_REDACTAT] Classes – WRC) și „[NUME_REDACTAT] de Risc pentru Apa” ([NUME_REDACTAT] Index – WRI), astfel încât sa se permita inițierea unei alarme chiar daca valorile indicatorilor de poluare sunt sub valorile maxime admisibile și care să reflecte mai bine alterarea calitatii apelor (în cazul unor anumite substanțe, de exemplu produse petroliere, era greu de detectat valoarea maximă a concentrației poluantului, sau în alte cazuri nu se faceau suficiente analize chimice care sa conduca la valoarea maxima a undei de poluare pentru descrierea corecta a fenomenului).

Normele au fost elaborate în vederea constituirii unui instrument de lucru pentru autoritățile de gospodărire a apelor și de protecție a mediului în activitatea de evaluare calitativă a resurselor de apă în cazul unei poluari accidentale.

Până în 2018, statele membre vor trebui să reduca poluarea cu 33 de substanțe poluante, în special pesticide și metale grele, și vor trebui sa îndeplinească, până în 2018, standardele de calitate a apei, pe baza unor concentrații maxime admisibile și a unor valori medii anuale, 12 dintre cele 33 de substanțe poluante sunt deja clasificate drept "substanțe periculoase prioritare" și urmeaza a fi interzise până în 2025. Având în vedere faptul ca în proximitatea surselor de poluare, aceste standarde nu pot fi îndeplinite într-o perioada de timp scurta, statele membre vor trebui sa stabileasca așa-numite “zone de amestec" , unde concentrațiile uneia sau mai multor substanțe poluante pot depasi standardele de calitate de mediu, cu condiția ca acestea sa nu afecteze conformitatea restului corpului de apa de suprafață cu aceste standarde. Standardele de calitate ale substanțelor periculoase și prioritare/prioritar periculoase pentru atingerea stării chimice bune sunt cele prevăzute în [NUME_REDACTAT] nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase.

Dacă poluarea accidentală se încadrează în categoria poluări accidentale (transfrontieră) la care sursa generatoare, tipul de substanță chimică și cantitatea evacuată sunt cunoscute, avertizarea autorităților competente se poate realiza fie în urma depasirii standardelor de calitate impuse prin implementarea [NUME_REDACTAT] a Apelor și stabilite din punct de vedere al proprietăților toxicologice pentru apa, fie în urma depasirii pragurilor de alertare, stabilite în baza “emisiilor” respectiv a tipului și cantității de poluant evacuat de o sursă generatoare și pe baza claselor de risc pentru ape (WRC) obținute dintr-o baza de date standardizata. Stabilirea pragurilor pe baza de „imisii” ia în considerare valorile masurate în secțiunile aval de punctul de deversare și concentratiile maxime admisibile stabilite relativ la obiectivele de aparat (prize de apa (Directiva pentru apa potabilă), ape de îmbăiere (Directiva pentru apa de îmbăiere), comunități acvatice (Directiva pentru moluște), pești (Directiva pentru susținerea vieții peștilor).

În cadrul acestor Norme s-a elaborat o metodologie care indica pasii ce trebuie urmați în vederea evaluarii pragurilor de alarmare la poluari accidentale transfrontiera, în conformitate cu recomandarile ICPDR ([NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Dunărea). Substanțele poluante deversate în apa în urma unui eveniment de poluare, trebuie sa fie în primul rând identificate în baza indicatorului Clase de Risc pentru Apa ([NUME_REDACTAT] Classes – WRC) în acord cu Lista cu substante periculoase pentru apa stabilite de [NUME_REDACTAT] de Mediu din

Germania și preluate de ICPDR (http://www.umweltbundesamt.de/wgs/wgs-index.htm) sau cu ajutorul indicatorului „Fraze de Risc R” (Anexa 2 din HG 1408/2008).

În vederea stabilirii unui limbaj comun în cazul poluarilor accidentale, substanțele chimice trebuie clasificate conform legislației europene și trebuie notificate cu cel puțin una din urmatoarele date de baza:

Numărul de index care se prezintă sub forma unei serii de caractere de tipul ABC RST-VW-Y,

Denumirea chimică a substanței/ amestecului (denumirea conform nomenclatorului de chimie organica IUPAC ([NUME_REDACTAT] of Pure and [NUME_REDACTAT]) sau conform Fișei tehnice de securitate,

Numărul CE, utilizat în interiorul [NUME_REDACTAT] în conformitate cu [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (EINECS) sau cu [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] Notificate (ELINCS),

Numărul CAS ([NUME_REDACTAT] Service) care reprezintă numărul în conformitate cu Serviciul de catalogare a substanțelor chimice.

Folosind baza de date a [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], lista de substanțe prezentata în Anexa 2 din HG nr. 1408/2008 precum și clasele de risc a substanțelor chimice pentru apă, înregistrate și publicate de [NUME_REDACTAT] de Mediu din Germania, a fost realizată “Lista substanțelor notificate și clasificate pe clase de risc”. Această listă cuprinde, până în prezent, aproximativ 1800 substanțe și amestecuri de substanțe clasificate pe Clase de Risc pentru apă și este cuprinsa în cadrul Metodologiei privind evaluarea pragurilor de alarmare la poluări accidentale, care face parte integranta din Normele tehnice.

Tabelul următor prezintă pragurile de alarmare în cazul unei poluări accidentale cunoscute la momentul inițial (tipul și cantitatea substanței emise în cursul receptor) diferențiate funcție de (i) indicatorul WRC (care derivă din frazele de risc R) și (ii) debitul apei. Pentru debite mai mici de 1000 m3/s (marea majoritate a afluenților Dunării) Indicele de Risc pentru Apă WRI este > 2, în timp ce la debite mai mari de 1000 m3/s, WRI este > 3. În cazul depasirii valorilor de prag un mesaj de tip “Alarmare” va fi emis de PIAC-ul țarii de unde s-a produs poluarea către PIAC-ul țării din aval.

WRC = 0 – nepericulos pentru ape;

WRC = 1 – periculozitate scăzută pentru ape;

WRC = 2 – periculozitate moderata pentru ape;

WRC = 3 – periculozitate ridicata pentru ape

Tabelul nr. 1 Pragurile de alarmare în cazul unei poluări accidentale pe [NUME_REDACTAT] estimarea pragurilor de alertare trebuie parcurse urmatoarele etape: i) identificarea substanțelor în baza indicatorului Clase de Risc pentru Apa (WRC) ținând cont de frazele R; ii) determinarea Indicelui de Risc pentru Apa (WRI); iii) compararea indicelui de risc pentru apa cu pragurile de alertare prestabilite în funcție de debitul receptorului.

Indicele de risc pentru ape (WRI – [NUME_REDACTAT] Index) este folosit pentru estimarea riscului potențial al unei instalații, sau a cantitatilor de substanțe periculoase stocate și/sau utilizate la nivelul unui bazin hidrografic. Pentru estimarea indicelui de risc pentru apa trebuie parcurse urmatoarele etape: (i) determinarea valorii Clasei de Risc pentru Apa a substanței potențial poluante, ii) evaluarea Indicelui de Risc pentru Apa conform ecuatiei (1). Indicele WRI corespunde logaritmului în bază 10 a cantității echivalente WRC (cantitate corespunzătoare clasei de risc WRC–3, exprimata în Kg/ litri) de substanță chimică periculoasă / prioritar periculoasa, deversata într-un curs de apa.

WRI = log (M x 10WRC-3) (1)

unde M – reprezinta cantitatea de substanță poluanta deversata în apã.

Completarea datelor despre emisii. În prezent în bazinul Dunarii exista diferite rapoarte de alarmare în funcție de tipul activităților internaționale (ex: Sistemul UNECE de Notificare a [NUME_REDACTAT] (IAN), Sistemul de Alarmare și Avertizare în Situații de urgență (ICPDR – AEWS), [NUME_REDACTAT] NATO, sistemul pentru raportarea accidentelor nucleare (IAEA) în cooperare cu [NUME_REDACTAT] de Informații despre Radiații a [NUME_REDACTAT] (EC-IRIX) și Schimbul de Informații urgente despre radioactivitate a [NUME_REDACTAT] (ECURIE). În vederea unificarii tuturor informațiilor într-un singur format comun, se urmărește aplicarea la nivelul ICPDR și EU a platformelor de raportare folosite în sistemele IAN și IRIX.

La nivelul bazinului Dunarii, în cadrul AEWS, exista reguli clare și precise pentru fluidizarea sistemului informațional. Comunicarea între diferite PIAC-uri este facilitata prin considerarea unui model de raport uniform care sa acopere informația de baza despre accidentul care a avut loc, timpul, tipul accidentului, date despre substanță, identitatea poluatorului, etc. Prin intermediul serverului PIAC-AEWS-ICPDR, în cadrul sistemului AEWS se transmit urmatoarele mesaje:

mesaj Alarmare la Poluare sau [NUME_REDACTAT] trimis în direcția aval (când se anunță despre o poluare cu origine cunoscuta sau necunoscuta observata pe râu sau fluviul Dunarea), cu specificarea ca ar trebui sa se afle în cel mai scurt timp cine este autorul poluarii. Daca nu exista dovezi ca poluarea vine din amonte, atunci tara raspunzatoare pentru poluare este cea care va trimite mesajul standard.

mesaj Cerere de informații trimis în direcția amonte (când se observa o poluare, dar nu se știe sursa dar se banuieste ca poate proveni din țara amonte).

mesaj de Sfârșit de Alerta trimis în direcția aval și amonte, pentru PIAC-urile de la care s-a primit sau s-au dat mesaje de Alarmare-Poluare sau Cerere de informații, în cazul în care s-a constatat ca nu mai exista nici un pericol de poluare și ca a încetat fenomenul.

Mesajele mai sus menționate, se trimit frecvent în scopul testarii sistemului de alarmare.

Toate mesajele ([NUME_REDACTAT], Cerere de informatii, Sfârșit de Alertă) trimise pe perioada derularii fenomenului de poluare și testele se trimit de asemenea obligatoriu la Secretariatul ICPDR.

La nivelul bazinului Dunarii, în cadrul sistemului AEWS pragurile de alertare se stabilesc în baza “emisiilor” respectiv a tipului și cantității de poluant evacuat de o sursă generatoare. În acest sens, „Normele pentru completarea datelor despre emisii„ au drept scop stabilirea structurii bazei de date privind emisiile de poluanți în cazul unei poluari accidentale în vederea determinarii pragurilor de avertizare/alarmare (asigurarea posibilitatii de comparare a cantitatii de poluant deversata în râu, exprimata în clase de risc, cu pragurile de alerta corespunzatoare). În principiu, s-a urmărit completarea informațiilor conținute în mesajele de avertizare (Fișa de comunicare, Fișa de avertizare, Fișa de caracterizare) cu date referitoare la emisiile de poluanți (ex. numele substanței și notificarile corespunzatoare conform cerințelor europene, date legate de regimul hidrologic al râului receptor, amplasamentul exact al punctului de deversare, cantitatea maxima de substanțe periculoase care sunt prezente în obiectiv sau care ar putea fi prezente, etc.) astfel încât pe perioada de desfășurare a evenimentului sa se poata determina rapid pragurile critice și să se poata interveni pentru stoparea poluării prin masuri adecvate pentru tipul de substanța poluatoare identificata și în funcție de obiectivele hidrotehnice situate în aval de deversare.

În ceea ce privește protectia apelor privind instalațiile ce conțin substanțe periculoase, urmatorii factori se pot identifica ca fiind la originea celor mai dese poluari accidentale ale apei cu substanțe periculoase din activitățile industriale:

i) desfășurarea operațiilor de încărcare și descarcare;

ii) stocarea și transferul produselor;

iii) producția, consumul, colectarea și epurarea apei din canalizare,

iv) incendiile.

În vederea creșterii responsabilității factorilor implicați, a agenților economici și a organismelor de control în prevenirea poluărilor accidentale și în eliminarea efectelor acestor accidente, în cadrul Regulamentului a fost necesar sa se elaboreze „Norme pentru protecția apelor privind instalațiile ce conțin substanțe periculoase”. [NUME_REDACTAT] se înscriu în cadrul tehnicilor de prevenire a pagubelor asupra mediului și ar trebui luate în considerare atunci când autoritățile competente stabilesc condițiile de autorizare IPPC ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]).

Atunci când trebuie redus un risc prea mare de poluare, orice oportunitate trebuie folosita și transpusa în autorizari și acte administrative și trebuie sa existe obligația implementarii unor masuri de prevenire concrete pentru reducerea riscului poluarii și impactelor, inclusiv specificațiile tehnice.

Prin aplicarea normelor se urmareste transpunerea în legislația românească a recomandarilor europene privind luarea de masuri corespunzătoare pentru unitatile industriale în care sunt utilizate substanțe periculoase ce pot genera, ca urmare a unei avarii, pericole considerabile pentru om și mediul înconjurător. [NUME_REDACTAT] IPPC 96/61/EC este sa se realizeze prevenirea și controlul integrat al poluarii din principalele instalații industriale și agricole. Aceasta prevede în mod special la articolul 3 că „Statele membre trebuie să ia masurile necesare pentru a permite autoritatilor competente sa se asigure ca instalațiile sunt exploatate în așa fel încât să fie luate toate masurile preventive împotriva poluarii, în special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile”.

În perioada 2000-2001 s-a realizat proiectul „Transfer tehnologic în scopul protecției apelor raportată la instalații în țările Moldova, România și Ucraina“, coordonat de [NUME_REDACTAT] German pentru [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și al [NUME_REDACTAT] Superioare a Mediului, prin care s-a urmarit transpunerea în fapt a recomandarilor [NUME_REDACTAT] pentru protecția fluviilor Rin și respectiv Elba în ceea ce privește verificarea și evaluarea stării instalațiilor conținând substanțe și preparate periclitante pentru apă. Rezultatele proiectului au fost preluate de către ICPDR ([NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Dunare) și recomandate în vederea aplicarii lor practice în cadrul întreprinderilor care se regăsesc pe listele IPPC.

La data de 17 februarie 2005, [NUME_REDACTAT] a lansat procesul de monitorizare a îndeplinirii angajamentelor asumate de catre România în procesul de negociere a aderării. În cadrul procesului de aderare, obiectivul fundamental în domeniul managementului riscului a fost implementarea obligațiilor HG 95 /2003 privind controlul activitatilor care prezinta pericole de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase – Directiva 96/82/ E C – Seveso

II. Una dintre obligații a fost realizarea inventarierii obiectivelor SEVESO II, ținând cont de pragurile limita stipulate în HG 95/2003 și de rapoartele de securitate ale obiectivelor industriale în conformitate cu HG 804/2007, rezultând astfel un număr de 289 de amplasamente (date furnizate de ANPM).

Exista tendința de a acorda mai multa grijă masurilor de intervenție în cazul poluarii, comparativ cu masurile în teren pentru prevenirea poluarii care ajunge în râu. Pentru a defini o politica eficienta pentru prevenirea poluarii accidentale a apei, primul pas consta în identificarea și evaluarea surselor potențiale de poluare, urmând ca stabilirea unui sistem intern de alarmare, informare, instruire și organizare a personalului pentru intervenție sa serveasca la prevenirea ulterioara și limitarea poluarii. Diferitele proceduri de examinare, reglementare și control trebuie sa fie transpuse în acte normative pentru a fi cunoscute și aplicate de unitatile industriale care pot fi încadrate ca IPPC și care trebuie sa prezinte planuri specifice unității pentru acțiunea de raspuns la poluarea accidentala a apei.

Normele conțin reglementari referitoare la obligația agenților economici de a întocmi și reactualiza periodic liste de verificare pentru instalatiile ce conțin substanțe periculoase, oferind astfel indicații tehnice pentru utilizarea listelor de verificare cu exemplificari pentru: i) protecția conductelor tubulare, ii) depozitarea în comun a substanțelor periclitante pentru apa, iii) încărcarea/descarcarea substanțelor periclitante pentru apa; iv) utilizarea siguranțelor de preaplin și a sistemelor de etanșare, v) protecția contra incendiilor, vi) protecția în caz de inundații și poluari accidentale ale apelor reziduale.

Pe plan international exista planuri de avertizare și alarmare pentru toate râurile transfrontieră (Rhin, Elba, Oder, Dunăre, etc).

Regulamentul propus se aliniază cerințelor europene care impun existența informațiilor legate de: formularele tip folosite pentru transmiterea mesajelor de avertizare, informații privind substanțele periculoase, criteriile generale de declanșare a avertizarilor cu specificații asupra valorilor limita ale concentrațiilor emisarului sau ale fluxurilor zilnice deversate de poluator, peste care, în caz de depasire, se emit mesaje de avertizare. În general, regulamentele pentru râurile transfrontieră sunt completate de planurile locale sau regionale de avertizare și alerta care conțin informații și dispoziții punctuale pentru zonele aflate în apropierea surselor potențiale de poluare accidentala. În cadrul sistemelor internationale de avertizare și alarmare din bazinele fluviilor Dunare, Elba, Oder și Rin se folosesc numai pragurile de alertare stabilite pe baza „emisiilor”, în urma notificarilor de la poluator, întrucât ele nu sunt compatibile cu standardele de calitate impuse de [NUME_REDACTAT] a Apei, bazate pe cunoașterea concentrației substanței poluatoare. Pragurile stabilite în baza „emisiilor” nu pot fi transformate direct în praguri în baza „imisiilor” (standarde de calitate), deoarece cantitatea de substanță poluatoare deversata în apa poate sa produca concentrații diferite în funcție de debitul râului, punctul de deversare și amplasarea secțiunii de masurare.

La nivelul bazinului Dunarii trebuie să existe criterii uniforme de raportare a unui incident în cadrul [NUME_REDACTAT] de Alarmare privind [NUME_REDACTAT] pe Dunare ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] System – AEWSD). În acest sens Normele conținute în cadrul Regulamentului privind procedura de urmat în cazul poluarilor accidentale pe râurile transfrontiera ofera detalii tehnice referitoare la stabilirea pragurilor critice de avertizare/alarmare determinate în/pe baza „emisiilor”.

Regulamentul propus stabilește o noua metoda pentru planurile de avertizare-alarmare în caz de poluare accidentală, prin introducerea în legislația existenta a indicatorilor „Clase de Risc pentru Apa” (WRC) și „[NUME_REDACTAT] de Risc pentru Apa” (WRI), precum și a codurilor de culoare.

În acest fel se vor lua în considerare și poluările pentru care indicatorul substanței poluatoare este situat sub concentrația maximă admisibilă de care se ține seamă în prezent.

Prin atingerea pragurilor critice, gradul de pericol corespunde câte unei situații distincte: atenție, alarma, pericol, definite în cadrul Metodologiei. Substanțele periculoase deversate în apa, printr-un eveniment de poluare, trebuie sa fie clasificate pe Clase de Risc pentru Apa (WRC) sau cu ajutorul „Frazelor de Risc R” (proprietati R), iar cantitatea de poluant sa fie comparata cu pragurile de alerta corespunzătoare. Regulamentul facilitează aplicarea procedurii de calcul a pragurilor plecând de la cantitatea de poluant deversată în râu și impune, în mod indirect, existența unui inventar cât mai exact și actualizat al substanțelor manipulate de către agenții economici.

Prin normele legate de protecția apelor privind instalațiile ce conțin substante periculoase se stabilește cadrul legislativ de verificare a stocării/transportului și manipularii substanțelor periculoase, contribuind la creșterea responsabilității factorilor implicați, a agenților economici, a organismelor de control în prevenirea poluărilor accidentale și în eliminarea efectelor acestor accidente.

În absența declarațiilor poluatorului, sau a oricăror informații din teren, cu privire la cantitatea exactă de substanță poluatoare deversată, o alta metoda de calcul a cantității de poluant este cea de extrapolare utilizând datele analizei chimice (încărcarea masica a fluxului de apa) a râului transfrontier poluat prin secțiunile de monitoring a calitatii apei de și/sau cele stabilite la anunțarea sau observarea fenomenului de poluare.

Ținând cont de cele mai sus prezentate, analiza integrată a riscului la poluări accidentale, în context transfrontier, trebuie sa conțină doua aspecte: unul legat de identificarea amplasamentelor, care pot crea prin natura și magnitudinea activităților desfășurate condiții favorabile unei poluări accidentale și altul privind evaluarea riscului de efect transfrontier, în situația când apare o poluare accidentală a apelor de suprafață curgătoare.

4.3 Date statistice privind impactul poluãrilor accidentale asupra calitãții apelor din [NUME_REDACTAT] a se putea monitoriza mai atent calitatea apei s-au făcut investiții pentru instalarea a 51 de stații automatizate cu senzori.

Acești senzori mãsoară in-situ și transmit on-line următorii parametri: debitul, temperatura, pH, ORP, conductivitatea, oxigenul dizolvat, adâncimea apei, turbiditatea, etc.

Specific pentru România este sistemul de avertizare SAPA-ROM, iar acesta este o compenentã importantã a programului de [NUME_REDACTAT] provocate de Apã și Controlul Calamitãților legate de Ape (DESWAT).

În ceea ce privește calitatea apelor din România, evaluarea riscului neatingerii obiectivelor de mediu pentru corpurile de apa tine cont de criteriile pentru identificarea presiunilor, precum si de criteriile pentru evaluarea impactului acestora. Această evaluare a luat in considerare urmatoarele tipuri de poluare posibil a afecta calitatea apei:

• poluarea cu substante organice;

• poluarea cu nutrienti;

• poluarea cu substante prioritare /prioritar periculoase;

• alterari hidromorfologice.

Un corp de apa este „la risc” daca unul dintre criteriile referitoare la presiune si/sau impact este indeplinit. Daca nu este indeplinit nici unul dintre criterii, atunci corpul este „fara risc”. In cazul in care lipsesc datele pentru evaluarea riscului, atunci corpul de apa este considerat ca fiind „posibil la risc”.

Având în vedere criteriile mentionate anterior, la nivelul anului 2005, starea celor 2.347 de corpuri de apa permanente de apa dulce (inclusiv Dunarea) din România era urmatoarea :

• 224 (9,5 %) la risc; 128 (5,5 %) posibil la risc; 1.995 (85 %) fara risc din punct de vedere al substantelor organice ;

• 290 (12,3 %) la risc; 171 (7,3 %) posibil la risc; 1.886 (80,4 %) fara risc din punc de vedere al ;

• 56 (2,4 %) la risc; 77 (3,3 %) posibil la risc; 2.214 (94,3 %) fara risc din punct de vedere al substantelor prioritare/prioritare periculoase ;

• 492 (20,9 %) la risc; 364 (15,5 %) posibil la risc; 1.491 (63,6 %) fara risc din punct de vedere al alterarilor hidromorfologice ;

• 639 (27,2 %) la risc, 370 (15,8 %) posibil la risc; 1.338 (57,0 %) fara risc din punct de vedere al tuturor categoriilor de risc.

Caracterizarea fizico – chimica a calitatii apelor de suprafata – clasa de calitate globala -este data de clasa cea mai nefavorabila, stabilita la una din grupele de indicatori.

In anul 2005 lungimea sectoarelor de rauri cu apa de o anumita calitate raportate la lungimea totala a raurilor monitorizate din punct de vedere fizico – chimic corespunzatoare claselor de calitate, in conformitate cu Normativul 1146/2002, se prezinta astfel :

• 3606 km (14,5 %) sunt de clasa I – stare foarte buna

• 9415 km (37,8 %) sunt de clasa II – stare buna

• 6256 km (25,1 %) sunt de clasa III – stare moderata

• 4148 km (16,7 %) sunt de clasa IV – stare satisfacatoare

• 1460 km (5,9 %) sunt de clasa V – stare nesatisfacatoare

4.3.1 Impactul poluãrilor accidentale asupra calitãții apelor din România în perioada 2012-2013

În decursul anului 2012, la [NUME_REDACTAT] pentru Situații de Urgență al [NUME_REDACTAT] și Pădurilor (sursa: Raport privind efectele poluărilor accidentale ale apei, aerului, solului și incendiilor de vegetație produse în anul 2012) au fost raportate 588 de evenimente de poluări accidentale, care au afectat calitatea factorilor de mediu, după cum urmează:

– factorul de mediu AER – 193 evenimente;

– factorul de mediu APĂ – 166 evenimente;

– factorul de mediu SOL – 213 evenimente;

– factorul de mediu SOL/APĂ – 16 evenimente.

Evoluția lunară pentru anul 2012 a numărului de evenimente de poluare în funcție de factorul de mediu afectat este prezentată în graficul de mai jos (Figura 4).

Figura nr. 4 Evoluția numărului de evenimente de poluare în funcție de factorul de mediu afectat-2012

Pentru factorul de mediu APĂ, poluările accidentale în cursul anului 2012 au fost în principal cu următoarele tipuri de substanțe poluante:

– țiței și apă sărată/ apă de zăcământ;

– ape uzate/ape uzate total neepurate;

– produse petroliere sau produs petrolier în amestec cu apă de santină;

– motorină;

– ape de mină bogata în monoxizi de fier;

– metale (săruri).

În decursul anului 2013, la [NUME_REDACTAT] pentru Situații de Urgență al [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] au fost raportate 619 de evenimente de poluări accidentale (sursa: Raport privind efectele poluărilor accidentale ale apei, aerului, solului și incendiilor de vegetație produse în anul 2013), reprezentând cu 5 % mai multe evenimente față de anul anterior, 2012. Dintre aceste evenimente de poluări accidentale, calitatea factorilor de mediu a fost afectată după cum urmează:

– factorul de mediu AER – 132 evenimente;

– factorul de mediu APĂ – 150 evenimente;

– factorul de mediu SOL – 321 evenimente;

– mai mulți factori de mediu, respectiv SOL/APĂ; AER/SOL; AER/APĂ; AER/APĂ/SOL – 16 evenimente.

Evoluția lunară pentru anul 2013 a numărului de evenimente de poluare în funcție de factorul de mediu afectat este prezentată în graficul de mai jos (Figura 5).

Figura nr. 5 Evoluția numărului de evenimente de poluare în funcție de factorul de mediu afectat-2013

Pentru factorul de mediu APĂ, poluările accidentale în cursul anului 2013 au fost în principal cu următoarele tipuri de substanțe poluante:

– țiței și apă sărată/ apă de zăcământ/produs petrolier/păcură/motorină; benzină; petrol/ noroi de foraj;

– amoniu;

– ape uzate/ape menajere și ape uzate/levigat; apa de canalizare/ ape uzate industriale/ apa uzata radioactiva;

– produse petroliere sau produs petrolier în amestec cu apă de santină;

– apă de mină bogata în monoxizi de fier ape acide cu metale grele;

– azotiți și azotați;

– tricloretilenă;

– cloruri;

– ulei hidraulic;

– evacuări de ape cu caracter bazic;

– detergent;

– ape de santină.

4.3.2 Starea calitãții apei Dunãrii pe sectorul românesc

Starea calitatii apei fluviului Dunarea pe sectorul inferior al Dunarii este influentata de presiunile semnificative ce sunt reprezentate de:

• presiunile exercitate de sursele de poluare din bazinul Dunare amonte Bazias. Astfel, din incarcarea totala cu azot si fosfor care se regaseste in apa Dunarii in sectiunea Reni, 82% din azot si 70% din fosfor provin din amonte de Bazias;

• presiunile exercitate de afluentii Dunarii situati in aval de Bazias in special pe raurile: Jantra, Lom, Arges si Prut;

• sursele punctuale de poluare situate pe malul Dunarii.

Calitatea resurselor de apa este influentata intr-o mare masura si de poluarile accidentale. Informatiile privind poluarile accidentale cu impact transfrontalier sunt transmise cu ajutorul “Sistemului de prevenire si alarmare a poluarilor accidentelor” ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] – AEWS). La nivelul ICPDR a fost pus la punct sistemul AEWS potrivit cerintelor din Articolul 16 al Conventiei de cooperare pentru protectia si utizarea durabila a fluviului Dunarea.

Pentru evaluarea impactului antropic asupra fluviului Dunarea s-au utilizat date furnizate de [NUME_REDACTAT] de Monitoring, [NUME_REDACTAT] de Monitoring, precum si date din campaniile expeditionare ([NUME_REDACTAT] Survey 2002).

Din punct de vedere temporal, evaluarea starii apei si a impactului s-a realizat pe o perioda de 6 ani (1996-2001) pentru parametrii fizico-chimici si 4 ani 1997-2000 (pentru parametri biologici). Evaluarea calitatii apei s-a facut pe baza Normativului 1146/2002 si pe baza schemei de clasificare a calitatii apei din punct de vedere biologic in bazinul Dunarii. Obiectivele tinta de calitate sunt reprezentate de valorile clasei a II-a de calitate ale Normativului 1146/2002 si ale schemei de clasificare.

Rezultatele analizelor pentru substante organice au evidentiat faptul ca valorile de oxigen dizolvat si de materii organice au incadrat Dunarea, in general, la clasa a-II-a pentru marea majoritate a sectiunileor de monitorizare, cu exceptia catorva sectiuni pentru anumiti ani care se incadreaza in clasa a-III-a de calitate. Pentru evaluarea impactului poluarii cu substante organice s-a folosit indexul saprob al fitoplanctonului.

În ceea ce privește protecția fluviului Dunărea, în decursul anului 2012 nu a fost înregistrat nici un eveniment de poluare accidentală cu impact transfrontalier pe sectorul românesc care să necesite activarea alarmării prin sistemul AEWS.

În cursul anului 2013, Centrul de alarmare a poluărilor accidentale pentru fluviul Dunărea din România (CIPA-ROM) a desfășurat activitatea operațională standard privind înregistrarea și transmiterea de avertizări de poluări accidentale cu impact transfrontalier de pe teritoriul românesc. În cadrul acestei activități operaționale au fost înregistrate câteva schimburi de mesaje privind poluările accidentale pe Dunăre, una dintre ele fiind confirmată ulterior ca poluare accidentală, în zona portului Corabia – Dunăre km 625-624, zona în care s-au observat irizații petroliere, în special în apropierea malului bulgăresc, dar care s-au dispersat rapid.

Capitulul 5 : [NUME_REDACTAT] este esențială pentru viața oamenilor, a animalelor și a plantelor, reprezentând, în același timp, o resursă indispensabilă pentru economie, iar gestionarea sa depășește frontierele naționale.

Legislația UE privind apa a fost transformată prin adoptarea în 2000 a Directivei-cadru privind apa (DCA), care a introdus o abordare globală în ceea ce privește gestionarea și protecția apelor de suprafață și a apelor subterane din bazinul hidrografic. Directiva este completată de acorduri internaționale și texte legislative privind cantitatea, calitatea și poluarea apei.

Legislația actuală privind calitatea apelor stipulează obligativitatea utilizărilor industriale de apă, care evacuează ape uzate cu una sau mai multe substanŃe prioritar periculoase, de a implementa programe de reducere a poluării resurselor de apă (cf. HGR 351/2005).

[NUME_REDACTAT] a Apei, prin Art. 11, secțiunea 3 stabilește între măsurile de bază „orice măsuri necesare pentru prevenirea pierderilor semnificative de poluanți din instalațiile tehnice și pentru prevenirea și/sau reducerea impactului incidentelor de poluare accidentală, de ex. ca rezultat al inundațiilor, inclusiv prin sistemele de detectare sau de alarmare a unor astfel de evenimente; în cazul accidentelor care nu ar putea fi prevăzute în mod rezonabil, toate măsurile adecvate pentru reducerea riscului în ecosistemele acvatice”.

Poluările accidentale sunt considerate accidente majore de mediu care se produc în toate structurile acestuia și din motive foarte complexe. În toate cazurile urmările acestor accidente de mediu sunt importante sub aspect social, ecologic și economic.

În activitatea de supraveghere si control a calitatii apelor, poluări accidentale pe cursurile de apă și poluări marine în zona costieră sunt considerate situatii de urgenta, alaturi de alte fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcții hidrotehnice.

Gestionarea apelor transfrontieră implică eforturile conjugate ale țărilor riverane și este reglementată prin convenții internaționale, cele mai relevante fiind Convenția pentru protecția râurilor transfrontaliere și a lacurilor internaționale (1992) și Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a bazinului fluviului Dunărea (1994).

Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor din România (SAPA-ROM) și a [NUME_REDACTAT] Principal de Alarmare în caz de poluări accidentale pe Dunăre din România (CIPA-ROM) stabilește modul de transmitere a alarmării/avertizării și fluxul informational ”în situația producerii unei poluãri accidentale majore pe un curs de apã interior sau pe Dunãre, cu posibil efect trasnfrontalier”.

Obiectivul principal al SAPA-ROM este transmiterea datelor necesare pentru avertizarea populației, prin autoritățile competente, atât în caz de poluare accidentală a cursurilor de apă interioare, cât și în caz de poluări accidentale majore cu efect transfrontalier, cu respectarea regulamentelor și protocoalelor încheiate cu statele vecine.

ln situația poluarilor accidentale, sistemul are capacitatea de alertare a serviciilor responsabile in vederea definirii pericolului, stabilirii cauzelor, determinării factorilor respunzători, stabilirii măsurilor de prevenire și pregătire pentru interventii. De asemenea, Sistemul coordonează și/sau realizează acțiuni operative de monitorizare a undei poluante, limitarea răspândirii poluării, colectarea, neutralizarea și distrugerea poluantului, luării unor măsuri pentru restabilirea situatiei normale și refacerea echilibrului ecologic precum și de prevenire a altor consecinte.

Pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Dunãrea creeazã cadrul general pentru cooperarea în managemntul transfrontalier a Bazinului Dunãrii. Acesta convenție a fost semnatã pe 29.06.1994 în Sofia (Bulgaria) și a intrat în vigoare in 1998. România a ratificat Conventia prin Legea nr. 14/1995 si de atunci participa activ la toate activitatile derulate de tarile dunarene.

Sistemul pentru alarmare/avertizare a poluărilor accidentale pe Dunăre (AEWS) a fost lansat cu principiul de bazã de a a promova cooperarea și eforturile depuse de țările riverane Dunării.

Sistemul AEWS care a început să opereze in 1979 și funcționează in prezent în toate tările dunărene, are următoarele obiective: i) comunicare informațiilor privind schimbările bruște în caracteristicile apei, cum ar fi de exemplu cele cauzate de poluări accidentale sau de modificări neprognozabile ale nivelului apei (nu se includ inundațiile); ii) asigurarea unui sistem operativ de avertizare transnațional și național, cuprinzâd atat cursul major al Dunării cât și afluenții săi.

Sistemul AEWS este format din sub-sisteme similare organizate la nivelul țărilor riverane, fiecare din acestea fiind prevăzut cu un [NUME_REDACTAT] Internațional de Alarmare (PIAC) care intră in structura rețelei transnaționale de informare in caz de poluări accidentale sau situații de urgență.

Sistemul de Avertizare in Caz de [NUME_REDACTAT] (AEWS) pentru Bazinul Dunãrii este activat doar atunci când apare riscul de poluare transfrontalierã a apei, sau când se atinge pragul periculos al anumitor subtanțe periculoase. AEWS trimite mesaje internaționale cãtre țãrile din aval pentru a ajuta autoritãțile sã punã protecții și sa implementeze mãsurile pentru protecția populației.

AEWS a suferit o schimbare majorã în 2000, în timpul deversãrilor de cianuri de la [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] în râul Tisa. Sistemul a permis activarea la timp a măsurilor care au împiedicat extinderea daunelor pentru oameni și a ecosisteme în aval de-a lungul râului Tisa.

In prezent, sistemul de ocupă doar cu poluările accidentale, dar este planificat a se extinde în viitor cu activitățile de avertizare în caz de inundații și cu alte fenomene periculoase (îngheț).

La nivelul bazinului Dunarii există criterii uniforme de raportare a unui incident în cadrul [NUME_REDACTAT] de Alarmare privind [NUME_REDACTAT] pe Dunare ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] System – AEWSD).

În vederea stabilirii unui limbaj comun în cazul poluarilor accidentale, substanțele chimice au fost clasificate conform legislației europene și au fost notificate cu cel puțin una din urmatoarele date de baza:

Numărul de index care se prezintă sub forma unei serii de caractere de tipul ABC RST-VW-Y,

Denumirea chimică a substanței/ amestecului (denumirea conform nomenclatorului de chimie organica IUPAC ([NUME_REDACTAT] of Pure and [NUME_REDACTAT]) sau conform Fișei tehnice de securitate,

Numărul CE, utilizat în interiorul [NUME_REDACTAT] în conformitate cu [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (EINECS) sau cu [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] Notificate (ELINCS),

Numărul CAS ([NUME_REDACTAT] Service) care reprezintă numărul în conformitate cu Serviciul de catalogare a substanțelor chimice.

Avertizarea-alarmarea în caz de poluare accidentală ține cont de pragurile critice de avertizare/alarmare determinate în/pe baza „emisiilor”, prin introducerea în legislația existenta a indicatorilor „Clase de Risc pentru Apa” (WRC) și „[NUME_REDACTAT] de Risc pentru Apa” (WRI), precum și a codurilor de culoare.

Pragurile de alarmare la poluări accidentale se stabilesc pe baza unei metodologii comun acceptate de către toate țările dunărene, prin:

identificarea substanțelor în baza indicatorului Clase de Risc pentru Apa (WRC) ținând cont de frazele R;

determinarea Indicelui de Risc pentru Apa (WRI);

compararea indicelui de risc pentru apa cu pragurile de alertare prestabilite în funcție de debitul receptorului.

Pragurile de alarmare în cazul unei poluări accidentale pe Dunăre, cunoscute la momentul inițial (tipul și cantitatea substanței emise în cursul receptor), sunt următoarele:

*WRC = 0 – nepericulos pentru ape; WRC = 1 – periculozitate scăzută pentru ape; WRC = 2 – periculozitate moderata pentru ape; WRC = 3 – periculozitate ridicata pentru ape

Tabelul nr. 1 Pragurile de alarmare în cazul unei poluări accidentale pe [NUME_REDACTAT] integrată a riscului la poluări accidentale, în context transfrontier, trebuie sa conțină doua aspecte:

unul legat de identificarea amplasamentelor, care pot crea prin natura și magnitudinea activităților desfășurate condiții favorabile unei poluări accidentale și

altul privind evaluarea riscului de efect transfrontier, în situația când apare o poluare accidentală a apelor de suprafață curgătoare.

Analiza datelor de monitoring al calității apei arată că starea calitatii apei fluviului Dunarea pe sectorul inferior al Dunarii, sectorul românesc, este influentata de presiunile semnificative reprezentate de:

• presiunile exercitate de sursele de poluare din bazinul Dunare amonte Bazias;

• presiunile exercitate de afluentii Dunarii situati in aval de Bazias in special pe raurile: Jantra, Lom, Arges si Prut;

• sursele punctuale de poluare situate pe malul Dunarii.

Calitatea apei fluviului Dunărea este influentata intr-o mare masura si de poluarile accidentale.

Rezultatele analizelor pentru substante organice au incadrat fluviul Dunarea, in general, la clasa a-II-a de calitate a apei pentru marea majoritate a sectiunilor de monitorizare, cu exceptia catorva sectiuni pentru care se incadreaza in clasa a-III-a de calitate.

În ceea ce privește protecția fluviului Dunărea, în decursul anului 2012 nu a fost înregistrat nici un eveniment de poluare accidentală cu impact transfrontalier pe sectorul românesc care să necesite activarea alarmării prin sistemul AEWS.

În cursul anului 2013, Centrul de alarmare a poluărilor accidentale pentru fluviul Dunărea din România (CIPA-ROM) a desfășurat activitatea operațională standard privind înregistrarea și transmiterea de avertizări de poluări accidentale cu impact transfrontalier de pe teritoriul românesc. În cadrul acestei activități operaționale au fost înregistrate câteva schimburi de mesaje privind poluările accidentale pe Dunăre, una dintre ele fiind confirmată ulterior ca poluare accidentală, în zona portului Corabia – Dunăre km 625-624, zona în care s-au observat irizații petroliere, în special în apropierea malului bulgăresc, dar care s-au dispersat rapid.

Din fericire, poluării accidentale majore cu efect transfrontalier nu se întâmplă des dar pentru a fi pregatiți sâ acționăm în situații de poluări accidentale trebuie să supraveghem continuu calitate apei.”

[NUME_REDACTAT] 137/1995 – Legea protecției mediului, cu modificãrile și completãrile ulterioare

Legea 107/1996 – Legea apelor, cu modificãrile și completãrile ulterioare

www.mmediu.ro/legislatie/acte…/OUG%20195-2005actualizata.doc

Scurtu I., Sima C., Posirca R., Ecologie si protectia mediului – pag.87-88

OUG 195/2005 privind protectia mediului, cu modificarile si completarile ulterioare

Mănescu, S., Cucu, M., Diaconescu, M.L., Chimia sanitară a mediului, Ed. medicală, București, 1994, 13-169

Ordin MAPPM 278/1997 pentru aprobarea Metodologiei-cadru de elaborare a planurilor de prevenire si combatere a poluarilor accidentale

www.hkv.nl/…/TheDanubeAccidentEmergency

Balaban A., Studii fizico-chimice și biologice referitoare la poluarea apelor Dunării, rezumat teza de doctorat, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Chimie, 2008

http://www.greenagenda.org

[NUME_REDACTAT] a Apei 2000/60/CE

IInstitutul Național de Hidrologie și Gospodărire a [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 28-30 septembrie 2010

Ordinul MMP 1567 din 09.06.2011

http://www.icpdr.org/main/activities-projects/aews-accident-emergency-warning-system

http://www.mmediu.ro/gospodarirea_apelor/cooperare_internationala/Planuri_de_management.pdf

http://www.anpm.ro/upload/116008_RSM-2012.pdf

[NUME_REDACTAT] 1: Noțiuni generale

1.1 Poluare

1.2 Clasificarea tipurilor de poluanți

Capitolul 2 : Reglementãri legislative din România privind ptrotecția calitãții apei

2.1 [NUME_REDACTAT] 137/1996 – Legea protecției mediului în domeniul protecției apelor

2.2 [NUME_REDACTAT] 107/1996 – Legea apelor, privind protecția calității apelor

Capitolul 3 : Calitatea apelor

3.1 Rglementãri legislative

3.2 [NUME_REDACTAT] Cadru a Apei 2000/60/EC privind calitatea apei

3.3 Supravegherea și controlul calitãții apelor de suprafațã

3.4 Supravegherea și controlul calitãții apelor uzate

3.5 [NUME_REDACTAT] Naționale „ [NUME_REDACTAT] ” în supravegherea și controlul calitãții apelor

Capitolul 4 : Impactul poluariilor accidentale asupra calitãții apelor din România – Fluviul Dunãrea

4.1 Fluxul informativ privind raportarea poluãrilor accidentale ale apelor

4.2 Fluxul informativ provind raportarea poluãrilor accidentale pentru fluviului Dunarea

4.2.1 ICPDR – Comisia Internationalã pentru Protectia fluviului Dunãrea

4.2.2 AEWS ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]) – Sistemul pentru alarmare/avertizare a poluãrilor accidentale pentru fluviul Dunarea

4.2.2.1 Fluxul informațional privind alarmarea/avertizarea unei poluãri accidentale pe fluviul Dunãrea

4.2.2.2 Limite de alarmare/avertizare a poluãrilor accidentale pe fluviului Dunãrea

4.3 Date statistice privind impactul poluãrilor accidentale asupra calitãții apelor din România

4.3.1 Impactul poluãrilor accidentale asupra calitãții apelor din România în perioada 2012-2013

4.3.2 Starea calitãții apei Dunãrii pe sectorul românesc

Capitulul 5 : [NUME_REDACTAT]

Lista figurilor

Figura nr. 1 Distributia rezervelor de apa ale Pãmântului 3

Figura nr. 2 Clasificarea calitãții apelor 15

Figura nr. 3 Schema fluxului informațional-decizional în cazul urgențelor cauzate de poluarea apelor 25

Figura nr. 4 Evoluția numărului de evenimente de poluare în funcție de factorul de mediu afectat-2012 41

Figura nr. 5 Evoluția numărului de evenimente de poluare în funcție de factorul de mediu afectat-2013 43

Lista tabelelor

Tabelul nr. 1 Pragurile de alarmare în cazul unei poluări accidentale pe Dunăre 32