LEGE Nr. 202 din 19 aprilie 2002 Republicată [620965]

LEGE Nr. 202 din 19 aprilie 2002 *** Republicată
privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați

EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ Î N: MONITORUL OFICIAL NR. 326 din 5 iunie 2013

*) Republicată în temeiul art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2012 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între
femei și bărbați , publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 13 decembrie
2012, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 115/2013 , publicată Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 25 aprilie 2013, dându -se textelor o nouă
numer otare.
Legea nr. 202/2002 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
150 din 1 martie 2007 și ulterior a mai fost modificată prin Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministeru lui Muncii, Familiei
și Protecției Sociale și a activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub
autoritatea sa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010,
aprobată prin Legea nr. 173/2011 , publica tă în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
730 din 17 octombrie 2011.

CAPITOLUL I
Dispoziții generale

ART. 1
(1) Prezenta lege reglementează măsurile pentru promovarea egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate
pe criteriul de sex, în toate sferele vieții publice din România.
(2) În sensul prezentei legi, prin egalitate de șanse și de tratament între femei și bărbați se
înțelege luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de
sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora.
ART. 2
(1) Măsurile pentru promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și
pentru e liminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex se aplică în
sectorul public și privat, în domeniul muncii, educației, sănătății, culturii și informării,
politicii, participării la decizie, furnizării și accesului la bunuri și servici i, cu privire la
constituirea, echiparea sau extinderea unei întreprinderi ori începerea sau extinderea oricărei
altei forme de activitate independentă, precum și în alte domenii reglementate prin legi
speciale.
(2) Toate instituțiile enumerate în cupr insul prezentei legi cu atribuții în domeniul egalității
de șanse și de tratament între femei și bărbați, fiecare pentru domeniul său de activitate, au
obligația de a aduce prin toate mijloacele adecvate în atenția persoanelor în cauză dispozițiile
adoptat e în temeiul prezentei legi, împreună cu dispozițiile relevante care sunt deja în
vigoare.
ART. 3

Prevederile prezentei legi nu au aplicabilitate în cadrul cultelor religioase și nu aduc
atingere vieții private a cetățenilor.
ART. 4
Termeni i și expresiile de mai jos, în sensul prezentei legi, au următoarele definiții:
a) prin discriminare directă se înțelege situația în care o persoană este tratată mai puțin
favorabil, pe criterii de sex, decât este, a fost sau ar fi tratată altă persoan ă într -o situație
comparabilă;
b) prin discriminare indirectă se înțelege situația în care o dispoziție, un criteriu sau o
practică, aparent neutră, ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu
persoanele de alt sex, cu excepția c azului în care această dispoziție, acest criteriu sau această
practică este justificată obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop
sunt corespunzătoare și necesare;
c) prin hărțuire se înțelege situația în care se manifestă un comportament nedorit, legat de
sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității persoanei în cauză și crearea
unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor;
d) prin hărțuire sexuală se înțelege situația în care se manifestă un comportament nedorit
cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect
lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil,
degradant, umilitor sau jignitor;
e) prin acțiuni pozitive se înțelege acele acțiuni speciale care sunt întreprinse temporar
pentru a accelera realizarea în fapt a egalității de șanse între femei și bărbați și care nu sunt
considerate acțiuni de discriminare;
f) prin muncă de valoare egală se înțelege activitatea remunerată care, în urma comparării,
pe baza acelorași indicatori și a acelorași unități de măsură, cu o altă activitate, reflectă
folosirea unor cunoștințe și deprinderi profesionale similare sau egale și depunerea unei
cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic;
g) prin discriminare bazată pe criteriul de sex se înțelege discriminarea directă și
discriminarea indirectă, hărțuirea și hărțuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană
la locul de munc ă sau în alt loc în care aceasta își desfășoară activitatea, precum și orice
tratament mai puțin favorabil cauzat de respingerea unor astfel de comportamente de către
persoana respectivă ori de supunerea sa la acestea;
h) prin discriminare multiplă se înțelege orice faptă de discriminare bazată pe două sau mai
multe criterii de discriminare;
i) prin statut familial se înțelege acel statut prin care o persoană se află în relații de rudenie,
căsătorie sau adopție cu altă persoană;
j) prin statut marital se înțelege acel statut prin care o persoană este necăsătorit/ă,
căsătorit/ă, divorțat/ă, văduv/ă.
ART. 5
În materia reglementată de prezenta lege dispozițiile prevăzute la art. 4 prevalează asupra
oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflicte în domeniu prevalează
dispozițiile menționate.
ART. 6
(1) Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în domeniile
menționate la art. 2 alin. (1).
(2) Este interzis orice or din sau dispoziție de a discrimina o persoană pe criteriul de sex.

(3) Statutul familial și cel marital nu pot constitui motiv de discriminare.
(4) Respingerea unui comportament de hărțuire și hărțuire sexuală de către o persoană sau
supunerea unei persoane la un astfel de comportament nu poate fi folosită drept justificare
pentru o decizie care să afecteze acea persoană.
(5) Nu sunt considerate discriminări:
a) măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecția maternității, nașterii, lău ziei,
alăptării și creșterii copilului;
b) acțiunile pozitive pentru protecția anumitor categorii de femei sau bărbați;
c) o diferență de tratament bazată pe o caracteristică de sex când, datorită naturii
activităților profesionale specifice avute în vedere sau a cadrului în care acestea se
desfășoară, constituie o cerință profesională autentică și determinantă atât timp cât obiectivul
e legitim și cerința proporțională.

CAPITOLUL II
Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbaț i în domeniul muncii

ART. 7
(1) Prin egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă se
înțelege accesul nediscriminatoriu la:
a) alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii sau activități;
b) angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante și la toate nivelurile ierarhiei
profesionale;
c) venituri egale pentru muncă de valoare egală;
d) informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare, perfecționare,
specializare și recalificare profesională, inclusiv ucenicia;
e) promovare la orice nivel ierarhic și profesional;
f) condiții de încadrare în muncă și de muncă ce respectă normele de sănătate și securitate
în muncă, conform prevederilor legislației în vigoare, inclusiv condițiile de concediere;
g) beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum și la sistemele publice și private
de securitate socială;
h) organizații patronale, sindicale și organisme profesionale, precum și la beneficiile
acorda te de acestea;
i) prestații și servicii sociale, acordate în conformitate cu legislația în vigoare.
(2) În conformitate cu prevederile alin. (1), de egalitatea de șanse și de tratament între
femei și bărbați în relațiile de muncă beneficiază toți l ucrătorii, inclusiv persoanele care
exercită o activitate independentă, precum și soțiile/soții lucrătorilor independenți care nu
sunt salariate/salariați sau asociate/asociați la întreprindere, în cazul în care acestea/aceștia, în
condițiile prevăzute de dreptul intern, participă în mod obișnuit la activitatea lucrătorului
independent și îndeplinesc fie aceleași sarcini, fie sarcini complementare.
(3) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor, funcționari publici și personal
contractual din sectorul public și privat, inclusiv din instituțiile publice, cadrelor militare din
sectorul public, precum și celorlalte categorii de persoane al căror statut este reglementat prin
legi speciale.
ART. 8

Pentru prevenirea și eliminarea orică ror comportamente, definite drept discriminare bazată
pe criteriul de sex, angajatorul are următoarele obligații:
a) să asigure egalitatea de șanse și de tratament între angajați, femei și bărbați, în cadrul
relațiilor de muncă de orice fel, inclusiv p rin introducerea de dispoziții pentru interzicerea
discriminărilor bazate pe criteriul de sex în regulamentele de organizare și funcționare și în
regulamentele interne ale unităților;
b) să prevadă în regulamentele interne ale unităților sancțiuni disc iplinare, în condițiile
prevăzute de lege, pentru angajații care încalcă demnitatea personală a altor angajați prin
crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin
acțiuni de discriminare, astfel cum sunt definit e la art. 4 lit. a) – e) și la art. 11 ;
c) să îi informeze permanent pe angajați, inclusiv prin afișare în locuri vizibile, asupra
drepturilor pe care aceștia le au în ceea ce privește respectarea egalității de șanse și de
tratament între femei și bărb ați în relațiile de muncă;
d) să informeze imediat după ce a fost sesizat autoritățile publice abilitate cu aplicarea și
controlul respectării legislației privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărbați.
ART. 9
(1) Este inter zisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care
dezavantajează persoanele de un anumit sex, în legătură cu relațiile de muncă, referitoare la:
a) anunțarea, organizarea concursurilor sau examenelor și selecția candidaților pe ntru
ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;
b) încheierea, suspendarea, modificarea și/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de
serviciu;
c) stabilirea sau modificarea atribuțiilor din fișa postului;
d) stabilirea r emunerației;
e) beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum și la securitate socială;
f) informare și consiliere profesională, programe de inițiere, calificare, perfecționare,
specializare și recalificare profesională;
g) evaluarea performanțelor profesionale individuale;
h) promovarea profesională;
i) aplicarea măsurilor disciplinare;
j) dreptul de aderare la sindicat și accesul la facilitățile acordate de acesta;
k) orice alte condiții de prestare a muncii, potrivi t legislației în vigoare.
(2) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de muncă în care,
datorită naturii activităților profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt
desfășurate, o caracteristică legată de sex este o cerință profesională autentică și
determinantă, cu condiția ca obiectivul urmărit să fie legitim și cerința să fie proporțională.
ART. 10
(1) Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare.
(2) Orice tratament mai puțin favorab il aplicat unei femei legat de sarcină sau de concediul
de maternitate constituie discriminare în sensul prezentei legi.
(3) Orice tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei sau unui bărbat, privind
concediul pentru creșterea copiilor sau concedi ul paternal, constituie discriminare în sensul
prezentei legi.

(4) Este interzis să i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de
graviditate și/sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naște
pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă.
(5) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) acele locuri de muncă interzise
femeilor gravide și/sau care alăptează, datorită naturii ori condițiilor particulare de prestare a
muncii.
(6) Concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care:
a) salariata este gravidă sau se află în concediu de maternitate;
b) salariata/salariatul se află în concediul pentru creșterea copiilor în vârstă de până la 2
ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități;
c) salariatul se află în concediu paternal.
(7) Este exceptată de la aplicarea prevederilor alin. (6) concedierea pentru motive ce
intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvă rii angajatorului, în
condițiile legii.
(8) La încetarea concediului de maternitate, a concediului pentru creșterea copiilor în
vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu dizabilități sau a concediului
paternal, salariata/salariatul are dreptul de a se întoarce la ultimul loc de muncă ori la un loc
de muncă echivalent, având condiții de muncă echivalente, și, de asemenea, de a beneficia de
orice îmbunătățire a condițiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenței.
ART. 11
Constituie discriminare bazată pe criteriul de sex orice comportament nedorit, definit drept
hărțuire sau hărțuire sexuală, având ca scop sau efect:
a) de a crea la locul de muncă o atmosferă de intimidare, de ostilitate sau de descurajare
pentru persoana afectată;
b) de a influența negativ situația persoanei angajate în ceea ce privește promovarea
profesională, remunerația sau veniturile de orice natură ori accesul la formarea și
perfecționarea profesională, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit,
ce ține de viața sexuală.
ART. 12
(1) Constituie discriminare și este interzisă modificarea unilaterală de către angajator a
relațiilor sau a condițiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei angajate care a î naintat o
sesizare ori o reclamație la nivelul unității sau care a depus o plângere, în condițiile prevăzute
la art. 30 alin. (2), la instanțele judecătorești competente, în vederea aplicării prevederilor
prezentei legi și după ce sentința judecătorească a rămas definitivă, cu excepția unor motive
întemeiate și fără legătură cu cauza.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător membrilor organizației sindicale,
reprezentanților salariaților sau oricărui alt salariat care au competența ori p ot să acorde
sprijin în rezolvarea situației la locul de muncă potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1).
ART. 13
Pentru prevenirea acțiunilor de discriminare bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii,
atât la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de sector de activitate, grup de
unități și unități, părțile contractante vor stabili introducerea de clauze de interzicere a
faptelor de discriminare și, respectiv, clauze privind modul de soluționare a
sesizărilor/reclamațiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte.

CAPITOLUL III
Egalitatea de șanse și de tratament în ceea ce privește accesul la educație, la sănătate, la
cultură și la informare

ART. 14
(1) Este interzisă orice formă de discriminare baza tă pe criteriul de sex în ceea ce privește
accesul femeilor și bărbaților la toate nivelurile de instruire și de formare profesională,
inclusiv ucenicia la locul de muncă, la perfecționare și, în general, la educația continuă.
(2) Instituțiile de învăț ământ de toate gradele, factorii sociali care se implică în procese
instructiv -educative, precum și toți ceilalți furnizori de servicii de formare și de perfecționare,
autorizați conform legii, vor include în programele naționale de educație teme și activi tăți
referitoare la egalitatea de șanse între femei și bărbați.
(3) Instituțiile prevăzute la alin. (2) au obligația de a institui, în activitatea lor, practici
nediscriminatorii bazate pe criteriul de sex, precum și măsuri concrete de garantare a
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, conform legislației în vigoare.
(4) Restricționarea accesului unuia dintre sexe în instituții de învățământ publice sau
private se face pe criterii obiective, anunțate public, în conformitate cu p revederile legislației
antidiscriminare.
(5) Este interzis să se solicite candidatelor, la orice formă de învățământ, să prezinte un test
de graviditate și/sau să semneze un angajament că nu vor rămâne însărcinate sau că nu vor
naște pe durata studiilo r.
ART. 15
(1) Ministerul Educației Naționale asigură, prin mijloace specifice, instruirea, pregătirea și
informarea corespunzătoare a cadrelor didactice, la toate formele de învățământ, public și
privat, pe tema egalității de șanse pentru femei și bărbați.
(2) Ministerul Educației Naționale va promova, în mod direct sau prin intermediul
organelor și instituțiilor specializate din subordine, recomandări privind realizarea cursurilor
universitare, instrumente de evaluare a manualelor școlare, pro grame școlare, ghiduri pentru
aplicarea programelor școlare care să excludă aspectele de discriminare între sexe, precum și
modelele și stereotipurile comportamentale negative în ceea ce privește rolul femeilor și al
bărbaților în viața publică și familial ă.
(3) Ministerul Educației Naționale în mod direct sau prin intermediul inspectoratelor
școlare din subordine, precum și unitățile de învățământ superior monitorizează modul de
respectare a principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, în activitatea
curentă a unităților de învățământ.
ART. 16
Este interzisă orice formă de discriminare bazată pe criteriul de sex în ceea ce privește
accesul femeilor și bărbaților la toate nivelurile de asistență medicală și la programe le de
prevenire a îmbolnăvirilor și de promovare a sănătății.
ART. 17
Ministerul Sănătății, celelalte ministere și instituțiile centrale cu rețea sanitară proprie
asigură, prin direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului Bucureș ti, respectiv
structurile similare ale acestor direcții, aplicarea măsurilor de respectare a egalității de șanse
și de tratament între femei și bărbați în domeniul sănătății, în ceea ce privește accesul la
serviciile medicale și calitatea acestora, precum și sănătatea la locul de muncă.

ART. 18
(1) Instituțiile publice de cultură, precum și orice alte structuri și formațiuni care
promovează actul cultural sub orice formă au obligația să aplice măsurile necesare pentru
accesul tuturor persoanelor, fă ră discriminare bazată pe criteriul de sex, la producțiile
culturale.
(2) Sursele de cultură menționate la alin. (1) asigură nediscriminatoriu condițiile necesare
de manifestare și de valorificare a aptitudinilor persoanelor de sex masculin și, respect iv,
feminin și tratamentul egal al acestora în domeniul creației culturale.
ART. 19
(1) Publicitatea care prejudiciază după criteriul de sex respectul pentru demnitatea umană,
aducând atingere imaginii unei persoane în viața publică și/sau particul ară, precum și a unor
grupuri de persoane este interzisă.
(2) Este interzisă utilizarea în publicitate a situațiilor în care persoanele, indiferent de
apartenența la un sex, sunt prezentate în atitudini degradante, umilitoare și cu caracter
pornografic .
(3) Firmele de publicitate au obligația de a cunoaște și de a respecta aplicarea principiului
egalității de șanse și de tratament pentru eliminarea stereotipurilor de gen din producțiile
publicitare.
ART. 20
(1) Instituțiile publice, autorită țile publice, precum și organizațiile guvernamentale asigură
accesul la informațiile din sferele lor de activitate, în limitele legii, solicitanților, femei sau
bărbați, fără discriminare.
(2) Informațiile distribuite prin mass -media vor respecta egali tatea de șanse și de tratament
între femei și bărbați și nu vor conține, promova sau provoca nicio formă de discriminare
bazată pe criteriul de sex.

CAPITOLUL IV
Egalitatea de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește participarea la luarea deciziei

ART. 21
(1) Instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, civile și militare, unitățile economice
și sociale, precum și partidele politice, organizațiile patronale și sindicale și alte entități
nonprofit, care își desfășoară a ctivitatea în baza unor statute proprii, promovează și susțin
participarea echilibrată a femeilor și bărbaților la conducere și la decizie și adoptă măsurile
necesare pentru asigurarea participării echilibrate a femeilor și bărbaților la conducere și
deciz ie.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și la nominalizarea membrilor și/sau participanților în
orice consiliu, grup de experți și alte structuri lucrative manageriale și/sau de consultanță.
ART. 22
(1) Pentru realizarea în fapt a egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați,
instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, structurile de dialog social, patronatele și
sindicatele, partidele politice asigură reprezentarea echitabilă și echilibrată a femeilor și
bărbaților la toate nivelurile decizionale.
(2) Toate comisiile și comitetele guvernamentale și parlamentare asigură reprezentarea
echitabilă și paritară a femeilor și bărbaților în componența lor.

(3) Partidele politice au obligația să prevadă în statutele și regulamentele interne acțiuni
pozitive în favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie, precum și să asigure
reprezentarea echilibrată a femeilor și bărbaților în propunerea candidaților la alegerile locale,
generale și pentru Parlamentul European.

CAPITOLUL V
Abordarea integrată de gen în politicile naționale

ART. 23
(1) Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice elaborează
politicile și planurile naționale de acțiune ale Guvernului în domeniul egalită ții de șanse între
femei și bărbați și coordonează aplicarea acestora.
(2) Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin structura
de specialitate, respectiv Direcția egalitate de șanse între femei și bărbați, are în do meniul
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați următoarele atribuții:
a) primește reclamații/plângeri privind încălcarea dispozițiilor normative referitoare la
principiul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați ș i al nediscriminării după
criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituții publice și private, și le
transmite instituțiilor competente în vederea soluționării și aplicării sancțiunii și asigură
consilierea victimelor în condițiile le gii;
b) elaborează rapoarte, studii, analize și prognoze privind aplicarea principiului egalității
de șanse și de tratament între femei și bărbați în toate domeniile de activitate;
c) asigură schimbul de informații cu organismele europene din domen iul egalității de șanse
între bărbați și femei.
ART. 24
(1) Se înființează Comisia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați,
denumită în continuare CONES, care își desfășoară activitatea în coordonarea Ministerului
Muncii, F amiliei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
(2) Secretarul de stat coordonator al activității în domeniul egalității de șanse între femei și
bărbați este președintele CONES.
(3) CONES este alcătuită din reprezentanți ai ministerelor și ai altor organe de specialitate
ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului sau ai autorităților
administrative autonome, ai organizațiilor sindicale și ai asociațiilor patronale reprezentative
la nivel național, precum și din reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, cu activitate
recunoscută în domeniu, desemnați prin consens de acestea.
(4) Componența CONES este propusă de președintele acesteia, cu consultarea autorităților
publice, organizațiilor și asociațiilor prevăzute la alin. (3), și se aprobă prin decizie a prim –
ministrului.
(5) Atribuțiile CONES, inclusiv cele prevăzute de prezenta lege, sunt prevăzute în
regulamentul propriu de organizare și funcționare, elaborat de către Direcția egalitate de
șanse între femei și bărbați din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice, avizat de membrii CONES și aprobat prin hotărâre a Guvernului.
(6) CONES asigură coordonarea activității comisiilor județene și a municipiului București
în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (COJES).

(7) Reuniunile CONES se desfășoară semestrial la sediul Ministerului Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Secretariatul CONES este asigurat de Direcția
egalitate de ș anse între femei și bărbați din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției
Sociale și Persoanelor Vârstnice.
(8) În cadrul reuniunilor, CONES analizează rapoartele periodice transmise de comisiile
județene, respectiv a municipiului București, în domeniul egalității de șanse între femei și
bărbați (COJES) și decide asupra măsurilor necesare pentru eliminarea deficiențelor în
asigurarea egalității de șanse între sexe, constatate în teritoriu, în anumite domenii de
activitate.
(9) Ministerul Munc ii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prezintă,
semestrial, comisiilor parlamentare pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați raportul
privind activitatea desfășurată și utilizarea fondurilor bugetare și extrabugetare, precum și
planul anual de măsuri adoptat de fiecare instituție membră a CONES pentru promovarea
egalității de șanse între femei și bărbați în domeniul sectorial de activitate.
ART. 25
(1) În fiecare județ și în municipiul București funcționează comisia jude țeană, respectiv a
municipiului București, în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (COJES).
(2) COJES este alcătuită din reprezentanți ai serviciilor publice deconcentrate și ai altor
organe de specialitate ale administrației publice loc ale sau ai autorităților administrative
locale, ai organizațiilor sindicale și ai asociațiilor patronale, precum și din reprezentanți ai
ONG -urilor, de la nivel local, desemnați de acestea.
(3) Atribuțiile COJES sunt prevăzute în regulamentul de organi zare și funcționare al
comisiilor județene, respectiv a municipiului București, în domeniul egalității de șanse între
femei și bărbați, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(4) COJES -urile colectează date relevante în vederea elaborării și public ării, trimestrial, a
rapoartelor privind condiția femeilor și bărbaților în diferite domenii de activitate.
(5) Rapoartele sunt înaintate de către președintele COJES Direcției egalitate de șanse între
femei și bărbați din cadrul Ministerului Muncii, Fa miliei, Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice, pentru a fi dezbătute în ședințele CONES, precum și pentru a fi date publicității.
(6) Președintele COJES este persoana desemnată din cadrul agenției județene pentru plăți
și inspecție socială, respe ctiv al Agenției pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului
București, în condițiile prevăzute de regulamentul de organizare și funcționare al comisiilor
județene, respectiv al municipiului București, în domeniul egalității de șanse între femei și
bărbați.
ART. 26
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Direcția
egalitate de șanse între femei și bărbați, asigură respectarea și exercită controlul asupra
aplicării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, prin instituțiile aflate în
subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa, care au în responsabilitate aplicarea de
măsuri de promovare a egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și de eliminare
a discriminării directe și indirecte bazate pe criteriul de sex, după cum urmează:
a) Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă asigură respectarea principiului
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în domeniul aplicării măsurilor pentru
stimular ea ocupării forței de muncă, precum și în domeniul protecției sociale a persoanelor
neîncadrate în muncă;

b) Casa Națională de Pensii Publice asigură aplicarea măsurilor de respectare a egalității de
șanse și de tratament între femei și bărbați în dome niul administrării și gestionării sistemului
public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale;
c) Inspecția Muncii asigură controlul aplicării măsurilor de respectare a egalității de șanse
și de tratament între femei și bărbați în domeniul său de competență;
d) Direcția protecția copilului asigură aplicarea măsurilor de respectare a egalității de șanse
și de tratament între femei și bărbați în domeniul combaterii violenței în familie;
e) Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare în Domen iul Muncii și Protecției Sociale –
INCSMPS București și Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare pentru Protecția Muncii
"Alexandru Darabont" – INCDPM București, aflate în coordonarea Ministerului Educației
Naționale, sunt responsabile cu promovarea și asigurarea egalității de șanse și de tratament
între femei și bărbați în domeniile lor specifice de activitate și pun la dispoziție datele și
informațiile pe care le dețin, necesare elaborării strategiilor și politicilor în domeniu;
f) Agenția Național ă pentru Plăți și Inspecție Socială asigură aplicarea măsurilor de
egalitate de șanse și de tratament între femei și bărbați în elaborarea și aplicarea politicilor și
strategiilor din domeniul asistenței sociale.
ART. 27
(1) Institutul Naț ional de Statistică sprijină activitatea și colaborează cu Ministerul Muncii,
Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin Direcția egalitate de șanse între
femei și bărbați, pentru dezvoltarea statisticii de gen și pentru implementarea în R omânia a
indicatorilor de gen promovați de Comisia Europeană.
(2) Institutul Național de Statistică introduce indicatorul de sex în toate documentele și
lucrările privind viața economică, socială, politică și culturală și publică periodic date
statisti ce, segregate pe sexe, referitoare la condiția femeilor și bărbaților în societatea
românească.
ART. 28
Consiliul Economic și Social, prin Comisia pentru protecție socială și ocrotirea sănătății*),
sprijină, în conformitate cu atribuțiile sale, int egrarea principiului egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați în actele normative cu implicații asupra vieții economico –
sociale.
––––
*) Potrivit dispozițiilor titlului V (cuprinzând art. 82 – 119) din Legea dialogului social nr.
62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012,
cu modificările ulterioare, art. 108 alin. (2) stabilește comisiile de specialitate permanente ale
Consiliului Economic și Social, printre care Comisia pentru incluziune socială și protecție
socială la lit. b) și Comisia pentru educație, formare profesională, sănătate și cultură la lit. e).

ART. 29
(1) Confederațiile sindicale desemnează, în cadrul organizațiilor sindicale din unități,
reprezentanți cu atribuții pentru asigurarea respectării egalității de șanse și de tratament între
femei și bărbați la locul de muncă.
(2) Reprezentanții sindicali desemnați primesc de la persoanele care se consideră
discriminate pe baza criteriului de sex sesizări/rec lamații, aplică procedurile de soluționare a
acestora și solicită angajatorului rezolvarea cererilor angajaților, în conformitate cu
prevederile art. 30 alin. (1).

(3) În unitățile în care nu există organizație sindicală unul dintre reprezentanții aleș i ai
salariaților are atribuții pentru asigurarea respectării egalității de șanse și de tratament între
femei și bărbați la locul de muncă.
(4) Opinia reprezentanților sindicali din unități, cu atribuții pentru asigurarea respectării
egalității de șans e și de tratament între femei și bărbați la locul de muncă, se menționează în
mod obligatoriu în raportul de control privind respectarea prevederilor prezentei legi.

CAPITOLUL VI
Soluționarea sesizărilor și reclamațiilor privind discriminarea baza tă pe criteriul de sex

ART. 30
(1) Angajații au dreptul ca, în cazul în care se consideră discriminați pe baza criteriului de
sex, să formuleze sesizări/reclamații către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct
implicat, și să solicite sprijinul organizației sindicale sau al reprezentanților salariaților din
unitate pentru rezolvarea situației la locul de muncă.
(2) În cazul în care această sesizare/reclamație nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului
prin mediere, persoana angaj ată care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumția
existenței unei discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex în domeniul
muncii, pe baza prevederilor prezentei legi, are dreptul atât să sesizeze instituția competentă,
cât și să i ntroducă cerere către instanța judecătorească competentă în a cărei circumscripție
teritorială își are domiciliul ori reședința, respectiv la secția/completul pentru conflicte de
muncă și drepturi de asigurări sociale din cadrul tribunalului sau, după caz, instanța de
contencios administrativ, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
ART. 31
(1) Persoana care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumția existenței unei
discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex , în alte domenii decât cel al
muncii, are dreptul să se adreseze instituției competente sau să introducă cerere către instanța
judecătorească competentă, potrivit dreptului comun, și să solicite despăgubiri materiale
și/sau morale, precum și/sau înlăturar ea consecințelor faptelor discriminatorii de la persoana
care le -a săvârșit.
(2) Cererile persoanelor care se consideră discriminate pe baza criteriului de sex, adresate
instanțelor judecătorești competente, sunt scutite de taxa de timbru.
(3) Oric e sesizare sau reclamație a faptelor de discriminare pe criteriul de sex poate fi
formulată și după încetarea relațiilor în cadrul cărora se susține că a apărut discriminarea, în
termenul și în condițiile prevăzute de reglementările legale în materie.
ART. 32
Instanța judecătorească competentă sesizată cu un litigiu, în vederea aplicării prevederilor
prezentei legi, poate, din oficiu, să dispună ca persoanele responsabile să pună capăt situației
discriminatorii într -un termen pe care îl stabilește.
ART. 33
(1) Instanța de judecată competentă potrivit legii va dispune ca persoana vinovată să
plătească despăgubiri persoanei discriminate după criteriul de sex, într -un cuantum ce reflectă
în mod corespunzător prejudiciul pe care aceasta l -a sufer it.
(2) Valoarea despăgubirilor va fi stabilită de către instanță potrivit legii.
ART. 34

(1) Angajatorul care reintegrează în unitate sau la locul de muncă o persoană, pe baza unei
sentințe judecătorești rămase definitive, î n temeiul prevederilor prezentei legi, este obligat să
plătească remunerația pierdută datorită modificării unilaterale a relațiilor sau a condițiilor de
muncă, precum și toate sarcinile de plată către bugetul de stat și către bugetul asigurărilor
sociale d e stat, ce le revin atât angajatorului, cât și angajatului.
(2) Dacă nu este posibilă reintegrarea în unitate sau la locul de muncă a persoanei pentru
care instanța judecătorească a decis că i s -au modificat unilateral și nejustificat, de către
angajat or, relațiile sau condițiile de muncă, angajatorul va plăti angajatului o despăgubire
egală cu prejudiciul real suferit de angajat.
(3) Valoarea prejudiciului va fi stabilită potrivit legii.
ART. 35
(1) Sarcina probei revine persoanei împotriva căreia s -a formulat sesizarea/reclamația sau,
după caz, cererea de chemare în judecată, pentru fapte care permit a se prezuma existența
unei discriminări directe ori indirecte, care trebuie să dovedească neîncălcarea principiului
egalității de tratament î ntre femei și bărbați.
(2) Sindicatele sau organizațiile neguvernamentale care urmăresc protecția drepturilor
omului, precum și alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea principiului
egalității de șanse și de tratament între feme i și bărbați pot, la cererea persoanelor
discriminate, reprezenta/asista în cadrul procedurilor administrative aceste persoane.

CAPITOLUL VII
Control, constatare și sancționare

ART. 36
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspund erea disciplinară, materială, civilă,
contravențională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.
ART. 37
(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă contravențională de la 3.000 lei la
100.000 lei încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1), (2), (3) și (4), art. 7 alin. (2), art. 8 , art. 9
alin. (1), art. 10 alin. (1), (2), (3), (4), (6) și (8), art. 11 , art. 12 – 22 și art. 29 .
(2) Constituie contravenție și se sancționează potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare,
discriminarea bazată pe două sau mai multe criterii.
(3) Constatarea și sancțion area contravențiilor prevăzute de prezenta lege se fac de către:
a) Inspecția Muncii, inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, în
cazul contravențiilor constând în încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (2), art. 8 , art. 9 alin. (1),
art. 10 alin. (1), (2), (3), (4), (6) și (8), art. 11 – 13, precum și art. 29 ;
b) Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în cazul contravențiilor constând în
încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1), (2), (3) și (4), precum și a le art. 14 – 22.

CAPITOLUL VIII
Dispoziții finale

ART. 38

Dispozițiile prezentei legi referitoare la contravenții se completează cu cele ale Ordonanței
Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu
modificările și completările ulterioare.
ART. 39
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
ART. 40
Prezenta lege transpune:
a) art. 10 și 12 din Directiva Consili ului nr. 92/85/CEE din 19 octombrie 1992 privind
implementarea măsurilor de încurajare a îmbunătățirii securității și sănătății în muncă a
lucrătoarelor gravide, lăuze sau care alăptează;
b) Clauza 2, pct. 5 și 6 din Directiva Consiliului 96/34/CE din 3 iunie 1996 privind
Acordul -cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului, încheiat de UNICEF, CEIP și
CES, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 145 din 19 iunie
1996.

NOTĂ:
Reproducem mai jos preved erile care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr.
202/2002 și care se aplică, în continuare, ca dispoziții proprii ale actelor modificatoare:
1. Norma de transpunere a legislației europene din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
83/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și
de tratament între femei și bărbați, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
839 din 13 decembrie 2012, aprobată cu modificări și completări prin Legea n r. 115/2013 :
"Prezenta ordonanță de urgență transpune parțial Directiva 2006/54/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității
de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și
de muncă (reformă), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 204 din 26
iulie 2006, respectiv art. 1 , 2, 3, 4, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 29, 30,
precum și parțial Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie
2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care
desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului,
respectiv art. 2 , 3, 4, 5, 9, 10, 11, 12, 13."
2. Art. II alin. (2) din Legea nr. 115/2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 83/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind
egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 240 din 25 aprilie 2013:
"ART. II
În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, președintele Comisiei
naționale în domeniul egalității de ș anse între femei și bărbați (CONES) propune componența
acesteia, care se aprobă prin decizie a prim -ministrului. CONES este legal constituită la data
publicării deciziei prim -ministrului în Monitorul Oficial al României, Partea I."

–––––