LEGE nr. 104 din 15 iunie 2011 privind calitatea aerului înconjurător [612672]
LEGE nr. 104 din 15 iunie 2011 privind calitatea aerului înconjurător
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I: Dispoziții generale
Art. 1
Prezenta lege are ca scop protejarea sănătății umane și a mediului ca întreg prin reglementarea
măsu rilor destinate menținerii calității aerului înconjurător acolo unde aceasta corespunde
obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător stabilite prin prezenta lege și îmbunătățirea
acesteia în celelalte cazuri.
Art. 2
Prezenta lege prevede măsuri la ni vel național privind:
a)definirea și stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite și s ă
prevină producerea unor evenimente dăunătoare și să reducă efectele acestora asupra
sănătății umane și a mediului ca întreg;
b)evalu area calității aerului înconjurător pe întreg teritoriul țării pe baza unor metode și criterii
comune, stabilite la nivel european;
c)obținerea informațiilor privind calitatea aerului înconjurător pentru a sprijini procesul de
combatere a poluării aerului și a disconfortului cauzat de acesta, precum și pentru a monitoriza
pe termen lung tendințele și îmbunătățirile rezultate în urma măsurilor luate la nivel național și
european;
d)garantarea faptului că informațiile privind calitatea aerului înconjurător su nt puse la dispoziția
publicului;
e)menținerea calității aerului înconjurător acolo unde aceasta este corespunzătoare și/sau
îmbunătățirea acesteia în celelalte cazuri;
f)promovarea unei cooperări crescute cu celelalte state membre ale Uniunii Europene în
vederea reducerii poluării aerului;
g)îndeplinirea obligațiilor asumate prin acordurile, convențiile și tratatele internaționale la care
România este parte.
Art. 3
În sensul prezentei legi termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a)aer înconjurător – aerul din troposferă, cu excepția celui de la locurile de muncă, astfel cum
sunt definite prin Hotărârea Guvernului nr. 1.091/2006 privind cerințele minime de securitate și
sănătate pen tru locul de muncă, unde publicul nu are de regulă acces și pentru care se aplică
dispozițiile privind sănătatea și siguranța la locul de muncă;
b)poluant – orice substanță prezentă în aerul înconjurător și care poate avea efecte dăunătoare
asupra sănătăți i umane și/sau a mediului ca întreg;
c)nivel – concentrația unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafețe
într-o perioadă de timp dată;
d)evaluare – orice metodă utilizată pentru a măsura, calcula, previziona sau estima niveluri;
e)valoare -limită – nivelul stabilit pe baza cunoștințelor științifice, în scopul evitării și prevenirii
producerii unor evenimente dăunătoare și reducerii efectelor acestora asupra sănătății umane și
a mediului ca întreg, care se atinge într -o perioadă dată și care nu trebuie depășit odată ce a
fost atins;
f)nivel critic – nivelul stabilit pe baza cunoștințelor științifice, care dacă este depășit se pot
produce efecte adverse directe asupra anumitor receptori, cum ar fi copaci, plante sau
ecosisteme naturale , dar nu și asupra oamenilor;
g)marjă de toleranță – procentul din valoarea -limită cu care poate fi depășită acea valoare,
conform condițiilor stabilite în prezenta lege;
h)planuri de calitate a aerului – planurile prin care se stabilesc măsuri pentru atin gerea valorilor –
limită sau ale valori lor -țintă;
i)valoare -țintă – nivelul stabilit, în scopul evitării și prevenirii producerii unor evenimente
dăunătoare și reducerii efectelor acestora asupra sănătății umane și a mediului ca întreg, care
trebuie să fie atins pe cât posibil într -o anumită perioadă;
j)prag de alertă – nivelul care, dacă este depășit, există un risc pentru sănătatea umană la o
expunere de scurtă durată a populației, în general, și la care trebuie să se acționeze imediat;
k)prag de informare – nivelul care, dacă este depășit, există un risc pentru sănătatea umană la o
expunere de scurtă durată pentru categorii ale populației deosebit de sensibile și pentru care
este necesară informarea imediată și adecvată;
l)prag superior de evaluare – nivelul sub care, pentru a evalua calitatea aerului înconjurător, se
poate utiliza o combinație de măsurări fixe și tehnici de modelare și/sau măsurări indicative;
m)prag inferior de evaluare – nivelul sub care, pentru a evalua calitatea aerului înconjurător,
este suficientă utilizarea tehnicilor de modelare sau de estimare obiectivă;
n)obiectiv pe termen lung – nivelul care trebuie să fie atins, pe termen lung, cu excepția cazurilor
în care acest lucru nu este realizabil prin măsuri proporționate, cu scopul de a asigura o
protecție efectivă a sănătății umane și a mediului;
o)contribuții din surse naturale – emisii de poluanți care nu rezultă direct sau indirect din
activități umane, incluzând evenimente naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, activitățile
seismi ce, activitățile geotermale, incendiile de pe terenuri sălbatice, furtuni, aerosoli marini,
resuspensia sau transportul în atmosferă al particulelor naturale care provin din regiuni uscate;
p)zonă – parte a teritoriului țării delimitată în scopul evaluării și gestionării calității aerului
înconjurător;
q)aglomerare – zonă care reprezintă o conurbație cu o populație de peste 250.000 de locuitori
sau, acolo unde populația este mai mică ori egală cu 250.000 de locuitori, având o densitate a
populației pe km2 mai mare de 3.000 de locuitori;
r)PM 10 – particule în suspensie care trec printr -un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum
este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM 10, SR EN 12341, cu un
randament de separare de 50% pent ru un diametru aerodinamic de 10
m;
s)PM 25 – particule în suspensie care trec printr -un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum
este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM 25; SR EN 14907, cu un
randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 2,5
m;
ș)indicator mediu de expunere – nivelul mediu determinat pe baza unor măsurări efectuate în
amplasamentele de fond urban de pe întreg teritoriul țării și care oferă indicii cu privire la
expunerea populației. Ace sta este utilizat pentru calcularea țintei naționale de reducere a
expunerii și a obligației referitoare la concentrația de expunere;
t)obligația referitoare la concentrația de expunere – nivelul stabilit pe baza indicatorului mediu de
expunere cu scopul d e a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane, care trebuie atins
într-o perioadă dată;
ț)ținta națională de reducere a expunerii – reducerea procentuală a expunerii medii a populației,
stabilită pentru anul de referință cu scopul de a reduce efect ele dăunătoare asupra sănătății
umane, care trebuie să fie atinsă, acolo unde este posibil, într -o perioadă dată;
u)amplasamente de fond urban – locurile din zonele urbane în care nivelurile sunt
reprezentative pentru expunerea, în general, a populației ur bane;
v)oxizi de azot – suma concentrațiilor volumice (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) și de
dioxid de azot, exprimată în unități de concentrație masică a dioxidului de azot (
g/m3);
w)măsurări fixe – măsurări efectuate în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevare aleatorie,
pentru a determina nivelurile, în conformitate cu obiectivele de calitate relevante ale datelor;
x)măsurări indicative – măsurări care respectă obiective de calitate a datelor mai puțin stricte
decât cele solicitate pentru mă surări în puncte fixe;
y)compuși organici volatili COV – compuși organici proveniți din surse antropogene și biogene,
alții decât metanul, care pot produce oxidanți fotochimici prin reacție cu oxizii de azot în
prezența luminii solare;
z)substanțe precurso are ale ozonului – substanțe care contribuie la formarea ozonului de la
nivelul solului, unele dintre ele fiind prevăzute la lit. B din anexa nr. 9;
a1)aa) depuneri totale sau acumulate – cantitatea totală de poluanți care este transferată din
atmosferă pe suprafețe cum ar fi sol, vegetație, apă, clădiri etc, cu o anumită arie, într -un
anumit interval de timp;
b1)bb) arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren – cantitatea totală a acestor elemente și a
compușilor lor conținută în fracția PM 10;
c1)cc) hidrocarbu ri aromatice policiclice – compuși organici formați în totalitate din carbon și
hidrogen, alcătuiți din cel puțin două cicluri aromatice condensate;
d1)dd) mercur total gazos – vapori de mercur elementar și radicali gazoși de mercur, de exemplu
din compuși de mercur solubili în apă care au o presiune de vapori suficient de mare pentru a
exista în faza gazoasă;
e1)ee) zona de protecție – suprafața de teren din jurul punctului în care se efectuează măsurări
fixe, delimitată astfel încât orice activitate desfă șurată în interiorul ei, ulterior instalării
echipamentelor de măsurare, să nu afecteze reprezentativitatea datelor de calitate a aerului
înconjurător pentru care acesta a fost amplasat;
f1)ff) titular de activitate – orice persoană fizică sau juridică ce exploatează, controlează sau este
delegată cu putere economică decisivă privind o activitate cu potențial impact asupra calității
aerului înconjurător;
g1)gg) emisii fugitive – emisii nedirijate, eliberate în aerul înconjurător prin ferestre, uși și alte
orificii, sisteme de ventilare sau deschidere, care nu intră în mod normal în categoria surselor
dirijate de poluare;
h1)hh) emisii din surse fixe – emisii eliberate în aerul înconjurător de utilaje, instalații, inclusiv de
ventilație, din activitățile de c onstrucții, din alte lucrări fixe care produc sau prin intermediul
cărora se evacuează substanțe poluante;
i1)ii) emisii din surse mobile de poluare – emisii eliberate în aerul înconjurător de mijloacele de
transport rutiere, feroviare, navale și aeriene, echipamente mobile nerutiere echipate cu
motoare cu ardere internă;
j1)jj) emisii din surse difuze de poluare – emisii eliberate în aerul înconjurător din surse de emisii
nedirijate de poluanți atmosferici, cum sunt sursele de emisii fugitive, sursele natu rale de emisii
și alte surse care nu au fost definite specific.
Art. 4
(1)Punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi se realizează prin Sistemul Național de
Evaluare și Gestionare Integrată a Calității Aerului, denumit în continuare SNEGICA, care
asigură cadrul organizatoric, instituțional și legal de cooperare între autoritățile și instituțiile
publice, cu competențe în domeniu, în scopul evaluării și gestionării calității aerului înconjurător ,
în mod unitar, pe întreg teritoriul României, precum și pentru informarea populației și a
organismelor europene și internaționale privind calitatea aerului înconjurător.
(2)SNEGICA cuprinde, ca părți integrante, următoarele două sisteme:
a)Sistemul Național de Monitorizare a Calității Aerului, denumit în conti nuare SNMCA, care
asigură cadrul organizatoric, instituțional și legal pentru desfășurarea activităților de
monitorizare a calității aerului înconjurător, în mod unitar, pe teritoriul României;
b)Sistemul Național de Inventariere a Emisiilor de Poluanți At mosferici, denumit în continuare
SNIEPA, care asigură cadrul organizatoric, instituțional și legal pentru realizarea inventarelor
privind emisiile de poluanți în atmosferă, în mod unitar, pe întreg teritoriul țării.
(3)SNEGICA îndeplinește următoarele atri buții:
a)asigură evaluarea calității aerului înconjurător, în mod unitar, în aglomerările și zonele de pe
întreg teritoriul țării;
b)asigură clasificarea și delimitarea ariilor din zone și aglomerări în regimuri de evaluare și în
regimuri de gestionare a c alității aerului înconjurător;
c)asigură realizarea inventarului național privind emisiile de poluanți în atmosferă;
d)asigură elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de menținere a calității aerului, a
planurilor de calitate a aerului și a planuril or de acțiune pe termen scurt;
e)asigură informațiile necesare realizării rapoartelor către organismele europene și
internaționale;
f)asigură informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător.
(4)SNMCA îndeplinește următoarele atribuții:
a)asigură monitorizarea calității aerului înconjurător prin Rețeaua Națională de Monitorizare a
Calității Aerului, denumită în continuare RNMCA, obiectiv de interes public național, aflată în
administrarea autorității publice centrale pentru protecția mediu lui. RNMCA include
instrumentele de prelevare și măsurare amplasate în punctele fixe și echipamentele de
laborator aferente acestora, precum și echipamentele necesare colectării, prelucrării,
transmiterii datelor și informării publicului privind calitatea aerului înconjurător;
b)asigură calitatea și controlul calității datelor, compatibilitatea și comparabilitatea acestora în
întregul sistem;
c)asigură obținerea de informații în timp real cu privire la calitatea aerului înconjurător și
informarea publicului cu privire la aceasta;
d)asigură obținerea datelor privind calitatea aerului în vederea îndeplinirii obligațiilor de
raportare în conformitate cu prevederile legislației europene și ale convențiilor și acordurilor
internaționale în domeniu la care România este parte.
(5)SNIEPA îndeplinește următoarele atribuții:
a)asigură colectarea datelor necesare în vederea elaborării inventarelor locale și a inventarului
național privind emisiile de poluanți în atmosferă;
b)asigură elaborarea și validarea inventarelor locale și a inventarului național privind emisiile de
poluanți atmosferici;
c)asigură raportarea inventarului național în conformitate cu prevederile legislației europene și
ale convențiilor internaționale în domeniu la care România este parte.
Art. 5
(1)Autoritățile și instituțiile publice cu competențe în realizarea atribuțiilor SNEGICA sunt:
a)autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și autoritățile publice care funcționează
în subordinea, sub autoritatea și în coordonarea sa;
b)autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și autoritățile publice care
funcționează în subordinea și sub autoritatea sa;
c)autoritatea publică centrală pentru sănătate și autoritățile publice care funcționează în
subordinea și sub autoritatea sa;
d)autoritatea publică centrală pentru transporturi și autoritățile publice care funcționează în
subordinea și sub autoritatea sa;
e)autoritatea publică centrală pentru industrie;
f)autoritatea publică centrală pentru comerț;
g)autoritatea publică centrală pen tru agricultură și autoritățile publice care funcționează în
subordinea și sub autoritatea sa;
h)autoritatea publică centrală pentru amenajarea teritoriului și lucrări publice;
i)autoritatea publică centrală pentru administrație publică și autoritățile pub lice care
funcționează în subordinea sa;
j)autoritatea publică centrală pentru ordine publică și siguranță națională și autoritățile publice
care funcționează în subordinea sa;
k)consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București;
l)primări ile, primăriile sectoarelor municipiului București, consiliile locale și consiliile locale ale
sectoarelor municipiului București;
m)Institutul Național de Statistică și direcțiile teritoriale din subordinea sa.
(2)Autoritățile și instituțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se conformează prevederilor lit. C din
anexa nr. 4.
(3)Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului este autoritatea cu rol de reglementare,
decizie și control în domeniul evaluării și gestionării calității aerului înconjurător pe întreg
teritoriul țării.
(4)Atribuțiile și responsabilitățile autorităților și instituțiilor publice menționate la alin. (1) sunt
prevăzute la art. 7 -23.
(5)Furnizarea datelor și informațiilor necesare realizării atribuțiilor fiecărei autorități și ins tituții
publice în cadrul SNEGICA se face cu titlu gratuit.
(6)În scopul monitorizării impactului poluării atmosferice asupra sănătății populației și mediului,
măsurarea și evaluarea calității aerului înconjurător în puncte fixe de măsurare deținute și
exploatate de către instituții publice sau autorități ale administrației publice locale, de către
operatori economici, organizații neguvernamentale sau alte persoane juridice private se
realizează cu respectarea prevederilor prezentei legi.
Art. 6
(1)În scopu l evaluării și gestionării calității aerului înconjurător pe întreg teritoriul țării se
stabilesc aglomerări, zone de evaluare a calității aerului înconjurător și zone de gestionare a
calității aerului înconjurător.
(2)Aglomerările și zonele de evaluare a calității aerului înconjurător sunt prevăzute în anexa nr.
2.
(3)Evaluarea calității aerului înconjurător se realizează pe întreg teritoriul țării prin aplicarea
prevederilor secțiunii 1 a cap. III.
(4)În fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii, în funcție de regimurile de evaluare,
conform prevederilor subsecțiunii 1.1 a cap. III.
(5)Gestionarea calității aerului înconjurător se realizează pe întreg teritoriul țării prin aplicare a
prevederilor secțiunii a 2 -a a cap. III.
(6)În fiecare zonă și aglom erare se delimitează arii, în funcție de regimurile de gestionare,
conform prevederilor subsecțiunii 2.1 a cap. III și se evidențiază grafic pe harta zonei sau
aglomerării, pentru fiecare poluant în parte. În urma delimitării se întocmesc liste, care cupri nd
unitățile administrativ -teritoriale din fiecare arie, care se aprobă prin ordin al conducătorului
autorității publice centrale pentru protecția mediului și se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
CAPITOLUL II: Atribuții și responsabilităț i
Art. 7
Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului are următoarele atribuții și responsabilități :
a)urmărește aplicarea dispozițiilor prezentei legi;
b)elaborează, avizează, promovează și, după caz, aprobă actele normative, precum și măsurile
necesare pentru aplicarea unitară pe întreg teritoriul țării a prevederilor privind evaluarea și
gestionarea calității aerului înconjurător, stabilite prin legislația europeană și prin convențiile
internaționale în domeniu la care România este parte;
c)coo rdonează elaborarea, actualizarea și aplicarea normelor și reglementărilor privind controlul
și măsurarea emisiilor de poluanți în aerul înconjurător;
d)coordonează SNEGICA și administrează RNMCA;
e)coordonează realizarea inventarului național privind emis iile de poluanți în atmosferă și îl
avizează în vederea transmiterii acestuia Comisiei Europene și organismelor internaționale la
care România este parte;
f)organizează și coordonează la nivel național evaluarea și gestionarea calității aerului
înconjurăto r, inclusiv prin asigurarea elaborării de studii privind dispersia poluanților în
atmosferă, în scopul stabilirii regimurilor de evaluare, a regimurilor de gestionare și contribuțiil or
surselor naturale la depășirea valorilor -limită;
g)stabilește numărul, tipul și amplasamentul punctelor fixe de măsurare și poluanții evaluați,
potrivit prevederilor secțiunii 1 a cap. III;
h)avizează încadrarea ariilor în regimuri de evaluare a calității aerului înconjurător și inițierea
programelor de măsurări indicative;
i)realizează metodologia de elaborare a planurilor de calitate a aerului, a planurilor de acțiune
pe termen scurt și a planurilor de menținere a calității aerului și o supune aprobării Guvernului;
j)asigură menținerea sau îmbunătățirea calității aerului înc onjurător prin urmărirea aplicării de
către autoritățile și organismele competente sau instituțiile specializate a măsurilor pentru
gestionarea calității aerului înconjurător;
k)raportează datele și informațiile, inclusiv cele referitoare la planurile de c alitate a aerului, în
termenele și formatele stabilite de către Comisia Europeană și în conformitate cu prevederile
convențiilor internaționale în domeniu la care România este parte;
l)avizează raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel națio nal pentru anul anterior, cu
referire la toți poluanții care intră sub incidența prezentei legi;
m)aprobă propunerile pentru sistemele de măsurare: metode, echipamente, rețele și
laboratoare, utilizate pentru monitorizarea calității aerului și metodele, si stemele și
echipamentele pentru controlul și măsurarea emisiilor;
n)aprobă procedurile standard de operare și procedurile -cadru de asigurare și control al calității
datelor provenite din RNMCA;
o)avizează în cadrul sistemului de asigurare a calității datel or programele de comparări
interlaboratoare la nivel național;
p)aprobă participarea Laboratorului Național de Referință pentru Calitatea Aerului la programele
europene de comparări interlaboratoare, organizate de Comisia Europeană;
q)stabilește pe baza un or studii zonele de protecție pentru toate punctele fixe de măsurare și
informează autoritățile competente cu privire la delimitarea acestora;
r)aprobă listele cu unitățile administrativ -teritoriale întocmite în urma încadrării în regimuri de
gestionare a ariilor din zone și aglomerări;
s)informează autoritățile publice competente cu privire la rezultatele evaluării calității aerului
înconjurător și la încadrarea ariilor din zone și aglomerări în regimuri de gestionare;
ș)asigură informarea publicului potri vit prevederilor cap. V;
t)îndeplinește obligațiile asumate prin acordurile și tratatele internaționale la care România este
parte și asigură participarea la cooperarea internațională în domeniu;
ț)cooperează cu autoritățile care au competențe în domeniu, din celelalte state membre ale
Uniunii Europene și cu Comisia Europeană.
Art. 8
Centrul de Evaluare a Calității Aerului, denumit în continuare CECA, structură în cadrul
instituției publice cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeni ul protecției
mediului, are următoarele atribuții și responsabilități:
a)asigură suportul tehnic pentru elaborarea actelor normative, precum și pentru stabilirea
măsurilor necesare aplicării unitare pe întreg teritoriul țării a prevederilor privind evaluar ea și
gestionarea calității aerului înconjurător;
b)elaborează raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel național pentru anul anterior,
conform prevederilor art. 63, cu referire la toți poluanții care intră sub incidența prezentei legi, și
îl supune spre avizare autorității publice centrale pentru protecția mediului;
c)elaborează anual inventarul național privind emisiile de poluanți în atmosferă și raportul
aferent, utilizând metodologia recomandată de Comisia Europeană și Agenția Europeană de
Mediu, și le supune spre avizare autorității publice centrale pentru protecția mediului;
d)participă la activitățile de evaluare și gestionare a calității aerului înconjurător la nivel nați onal;
e)propune amplasarea de puncte fixe de monitorizare, pe ca re le supune avizării autorității
publice centrale pentru protecția mediului;
f)colectează și validează inventarele locale de emisii de poluanți în atmosferă în vederea
realizării evaluării calității aerului înconjurător;
g)gestionează și certifică datele provenite din RNMCA;
h)elaborează proceduri privind activitatea de validare a datelor de calitate a aerului înconjurător
provenite din RNMCA;
i)realizează clasificarea în regimuri de evaluare și regimuri de gestionare a ariilor din zone și
aglomerări, pe b aza rezultatelor măsurărilor și a studiilor de modelare, conform prevederilor art.
27, 34 și 42, și o supune spre avizare, respectiv spre aprobare autorității publice centrale pentru
protecția mediului;
j)avizează planurile de menținere a calității aerului și planurile de calitate a aerului elaborate
conform metodologiei prevăzute la art. 54;
k)elaborează rapoartele privind informațiile prevăzute la art. 70, 72 și 73 și le supune spre
avizare autorității publice centrale pentru protecția mediului;
l)elabore ază programe de măsurări indicative și le supune spre avizare autorității publice
centrale pentru protecția mediului;
m)elaborează anual, până la data de 31 august, raportul privind evaluarea calității aerului
înconjurător, la nivel național, pentru anul c alendaristic anterior, prevăzut la art. 68 și 69, în
formatele stabilite de Comisia Europeană, și îl supune spre avizare autorității publice centrale
pentru protecția mediului;
n)elaborează anual, până la data de 30 noiembrie, raportul privind informațiile referitoare la
planurile de calitate a aerului, prevăzute la art. 71, în formatele stabilite de către Comisia
Europeană;
o)asigură datele necesare pentru informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător
la nivel național, potrivit preved erilor cap. V;
p)corelează măsurările de poluanți în puncte fixe, după caz, cu programul de măsurare și cu
strategia de monitorizare ale Programului European de Monitorizare și Evaluare a Poluanților,
denumit în continuare EMEP;
q)pune la dispoziția autori tății publice centrale pentru sănătate datele certificate de calitate a
aerului înconjurător provenite din RNMCA în scopul identificării și evaluării riscurilor pentru
sănătatea umană;
r)pune la dispoziția autorității publice centrale care răspunde de silv icultură datele certificate de
calitate a aerului înconjurător provenite din RNMCA în scopul identificării și evaluării riscurilor
pentru starea vegetației și a pădurilor;
s)colaborează cu organismele similare din statele membre ale Uniunii Europene și cu Comisia
Europeană în baza mandatului aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.
Art. 9
Laboratorul Național de Referință pentru Calitatea Aerului, denumit în continuare LNRCA,
structură în cadrul instituției publice cu competențe în implementarea politicilor și legislației în
domeniul protecției mediului, are următoarele atribuții și responsabilități:
a)asigură suportul tehnic pentru elaborarea actelor normative, precum și pentru stabilirea
măsurilor necesare aplicării unitare pe înt reg teritoriul țării a prevederilor privind evaluarea și
gestionarea calității aerului înconjurător;
b)asigură suportul tehnic și științific pentru activitatea de monitorizare a calității aerului
înconjurător și de măsurare a emisiilor;
c)propune autorităț ii publice centrale pentru protecția mediului sistemele de măsurare: metode,
echipamente, rețele și laboratoare, utilizate pentru monitorizarea calității aerului și metode,
sisteme și echipamente pentru controlul și măsurarea emisiilor;
d)stabilește și îmb unătățește continuu metodele de determinare a concentrațiilor poluanților în
aerul înconjurător și demonstrează, după caz, echivalența acestora cu metodele de referință;
e)elaborează rapoarte care cuprind informații privind metodele pentru prelevarea și mă surarea
compușilor menționați la art. 75 și le supune spre aprobare autorității publice centrale pentru
protecția mediului;
f)elaborează procedurile standard de operare și procedurile de asigurare și control al calității
datelor provenite din RNMCA și le s upune spre aprobare autorității publice centrale pentru
protecția mediului;
g)asigură exactitatea măsurărilor de calitate a aerului înconjurător desfășurate în cadrul
RNMCA, conform prevederilor lit. C din anexa nr. 4, inclusiv prin organizarea exercițiilo r de
intercomparare, la nivel național;
h)asigură trasabilitatea măsurărilor din RNMCA la etaloanele și materialele de referință
naționale și internaționale;
i)verifică calitatea analizelor, testelor și determinării indicatorilor specifici, asistând instit uțiile
responsabile cu efectuarea de activități de măsurare a emisiilor cu privire la aspecte de
asigurare a calității și a exactității măsurărilor inclusiv prin auditul extern al calității, cu
respectarea legislației specifice în vigoare;
j)organizează și controlează activitatea unităților de calibrare organizate în cadrul autorităților
publice locale pentru protecția mediului;
k)asigură trasabilitatea măsurărilor din RNMCA la etaloanele și materialele de referință prin
calibrarea echipamentelor față de et aloanele naționale de referință pe care le deține;
l)calibrează etaloanele naționale față de etaloanele primare internaționale, în particular a
fotometrului pentru determinarea ozonului;
m)păstrează și gestionează etalonul național primar de ozon în condiț iile legii;
n)verifică asigurarea calității măsurărilor în puncte fixe deținute și exploatate de către instituți i
publice sau autorități ale administrației publice locale, de către titulari de activitate, organizaț ii
neguvernamentale sau alte persoane juri dice private;
o)participă la programele europene de comparări interlaboratoare organizate de Comisia
Europeană;
p)propune și organizează programele de comparare interlaboratoare privind măsurările de
calitatea aerului înconjurător și a emisiilor de poluanț i la nivel național și le supune avizării
autorității publice centrale pentru protecția mediului;
q)efectuează studii comparative la nivel național și internațional cu privire la activitățile de
măsurare a calității aerului înconjurător și a emisiilor de p oluanți.
Art. 10
Autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului organizate la nivel județean și la nivelu l
municipiului București au următoarele atribuții și responsabilități:
a)asigură aplicarea dispozițiilor prezentei legi la nivel teritorial ;
b)efectuează și derulează activități de monitorizare a calității aerului înconjurător la nivel
teritorial, prin operarea echipamentelor, colectarea și validarea datelor privind calitatea aerului
înconjurător;
c)asigură exactitatea măsurărilor de calitate a aerului înconjurător și a obiectivelor de calitate a
datelor prin respectarea procedurilor standard de operare a echipamentelor și de asigurare și
control al calității, stabilite la nivel național;
d)asigură păstrarea datelor de calitate a aerului încon jurător și a rezultatelor măsurărilor din
puncte fixe, prin organizarea și gestionarea unei baze de date la nivel local;
e)colaborează cu serviciile publice deconcentrate la nivel local ale celorlalte autorități publice
centrale, cu autoritățile administra ției publice locale și cu titularii de activitate în vederea
colectării datelor necesare elaborării inventarelor locale de emisii pentru evaluarea calității
aerului înconjurător;
f)verifică datele și realizează validarea primară a datelor necesare elaborăr ii inventarelor locale
de emisii;
g)elaborează, conform metodologiilor specifice, inventarul emisiilor de poluanți în atmosferă la
nivel local și îl transmit CECA;
h)furnizează CECA informații privind regimul de funcționare a unităților economice, harta
administrativă, informațiile necesare pentru poziționarea surselor de poluare fixe, liniare și de
suprafață, precum și alte informații necesare validării inventarelor de emisii la nivel local și
elaborării inventarului național;
i)răspund solicitărilor CECA în vederea certificării datelor provenite din RNMCA și a elaborării
rapoartelor la nivel național;
j)elaborează, împreună cu titularul de activitate și cu autoritățile implicate, planurile de acțiune
pe termen scurt și monitorizează, împreună cu autoritate a publică de inspecție și control în
domeniul protecției mediului, aplicarea acestora;
k)informează titularul de activitate și autoritățile implicate în cazul apariției riscului de depăși re a
pragului de alertă și/sau a pragului de informare și declanșează planul de acțiune pe termen
scurt;
l)informează autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, alte autorități locale implicat e
și populația, în cazul apariției riscului de depășire a pragului de alertă și/sau a pragului de
informare;
m)participă la elaborarea planurilor de menținere a calității aerului și a planurilor de calitate a
aerului și monitorizează, împreună cu autoritatea publică de inspecție și control în domeniul
protecției mediului, aplicarea acestora;
n)monitorizează, la nivel terito rial, efectele aplicării măsurilor prin care se reduce și/sau se
menține, după caz, nivelul poluanților sub valorile -limită, valorile -țintă, respectiv sub obiectivul
pe termen lung, pentru asigurarea unei bune calități a aerului înconjurător în condițiile unei
dezvoltări durabile;
o)elaborează rapoarte privind stadiul și efectele realizării măsurilor din planurile de calitate a
aerului, din planurile de menținere a calității aerului și din planurile de acțiune pe termen scurt,
conform metodologiei prevăzute la art. 54;
p)urmăresc includerea în autorizația de mediu/autorizația integrată de mediu a măsurilor
cuprinse în planurile de calitate a aerului și a măsurilor din planurile de acțiune pe termen scurt
și, după caz, propun revizuirea autorizației de mediu/ autorizației integrate de mediu;
q)elaborează și transmit CECA, anual, până la data de 15 februarie, raportul privind evaluarea
calității aerului înconjurător pentru anul anterior, cu referire cel puțin la toți poluanții care in tră
sub incidența prezentei legi;
r)transmit autorităților administrației publice locale informațiile privind amplasamentul stației și
zona de protecție aferentă, în vederea includerii acestora în planurile de urbanism;
s)permit desfășurarea unor lucrări cu caracter temporar sau a an umitor activități în interiorul
zonei de protecție, cu respectarea prevederilor art. 41;
ș)pun la dispoziția serviciilor publice de la nivel local ale autorităților publice centrale pentru
sănătate, agricultură și dezvoltare rurală, lucrări publice și a au torităților administrației publice
locale informațiile disponibile necesare în activitatea de elaborare și punere în aplicare a
strategiilor sectoriale care pot afecta calitatea aerului înconjurător;
t)colaborează cu organismele guvernamentale abilitate ca re avizează importul/exportul
produselor, bunurilor și altor materiale cu regim special de comercializare care pot afecta
calitatea aerului înconjurător, în conformitate cu legislația națională și cu convențiile
internaționale în domeniu la care România es te parte;
ț)elaborează raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel teritorial, pentru anul anteri or,
conform prevederilor art. 63, cu referire la toți poluanții care intră sub incidența prezentei legi;
u)asigură informarea publicului cu privir e la calitatea aerului înconjurător la nivel teritorial,
potrivit prevederilor cap. V;
v)urmăresc aplicarea la nivel teritorial a programelor și măsurilor pentru respectarea
convențiilor, acordurilor și tratatelor internaționale în domeniu la care România este parte.
Art. 11
Autoritatea publică centrală și autoritățile publice teritoriale de inspecție și control în domeniul
protecției mediului au următoarele atribuții și responsabilități:
a)asigură controlul în vederea respectării dispozițiilor prezentei le gi;
b)controlează aplicarea măsurilor din planurile de menținere a calității aerului, din planurile de
calitate a aerului și din planurile de acțiune pe termen scurt;
c)verifică transmiterea datelor de către operatorii economici în vederea elaborării inven tarelor
locale de emisii, la autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului;
d)verifică respectarea utilizării echipamentelor, prevăzute în actele de reglementare emise de
autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului, de către ope ratorii economici, în scopul
realizării automonitorizării emisiilor de poluanți în atmosferă;
e)verifică respectarea condițiilor stabilite prin prezenta lege în interiorul zonei de protecție;
f)informează autoritatea publică teritorială pentru protecția me diului cu privire la rezultatele
controalelor efectuate, potrivit prevederilor prezentei legi, la solicitarea acesteia;
g)informează instituțiile care au obligații potrivit prevederilor prezentei legi, în cazul constatăr ii
unor neconformități.
Art. 12
Orga nismul național de meteorologie și climatologie are următoarele atribuții și responsabilități:
a)transmite, la cerere, autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului, informații cu
privire la climatologia zonei;
b)realizează prognoze meteorolo gice pe termen scurt și le transmite, la cerere, autorităților
publice teritoriale pentru protecția mediului, în scopul aplicării planurilor de acțiune pe termen
scurt și a monitorizării efectelor măsurilor luate.
Art. 13
Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură are următoarele atribuții și
responsabilități:
a)asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi;
b)elaborează studii pentru a determina relația dintre calitatea aerului înconjurător și starea
vegetației și a p ădurilor, pe care le pune la dispoziția autorității publice centrale pentru protecția
mediului;
c)evaluează riscurile și elaborează rapoarte anuale cu privire la starea vegetației și a pădurilor
corelată cu datele de calitate a aerului înconjurător, pe car e le pune la dispoziția autorității
publice centrale pentru protecția mediului;
d)colaborează prin autoritățile publice teritoriale din subordine cu autoritățile publice teritorial e
pentru protecția mediului în vederea elaborării rapoartelor privind calita tea aerului înconjurător
la nivel teritorial, potrivit prevederilor art. 63;
e)participă prin autoritățile publice teritoriale din subordine la elaborarea și punerea în aplicare a
planurilor de calitate a aerului, a planurilor de menținere a calității aeru lui și a planurilor de
acțiune pe termen scurt;
f)poate efectua activități suplimentare de monitorizare a calității aerului înconjurător și măsurări
indicative, cu prelevare pasivă sau secvențială în puncte fixe, pentru a evalua riscurile pentru
starea veg etației și a pădurilor, potrivit prevederilor prezentei legi.
Art. 14
(1)Autoritatea publică centrală pentru sănătate are următoarele atribuții și responsabilități:
a)asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi;
b)elaborează strate giile din domeniul prevenirii îmbolnăvirilor determinate de poluarea
atmosferei;
c)elaborează metodologiile de evaluare a riscului asupra stării de sănătate a populației, vizând
și protecția grupurilor sensibile ale populației, inclusiv copiii, ca urmare a expunerii la poluanții
atmosferici;
d)evaluează riscurile asupra stării de sănătate a populației, vizând și protecția grupurilor
sensibile ale populației, inclusiv copiii, și elaborează rapoarte anuale cu privire la starea de
sănătate a populației la nive l național corelată cu datele de calitate a aerului înconjurător, pe
care le pune la dispoziția autorității publice centrale pentru mediu;
e)poate efectua activități suplimentare de monitorizare a calității aerului înconjurător și măsurări
indicative, cu p relevare pasivă sau secvențială în puncte fixe, pentru a evalua riscurile pentru
starea de sănătate a populației, potrivit prevederilor prezentei legi;
f)participă la elaborarea și reactualizarea normelor și reglementărilor privind calitatea aerului
înconj urător;
g)informează populația cu privire la riscurile pentru sănătatea populației în relație cu calitatea
aerului înconjurător;
h)raportează organismelor internaționale specializate datele referitoare la starea de sănătate a
populației în relație cu calit atea aerului înconjurător.
(2)Structurile teritoriale ale autorității publice centrale pentru sănătate au următoarele
responsabilități:
a)participă la elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de calitate a aerului și a planurilor de
acțiune pe termen scurt;
b)în cazul în care sunt informate de către autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului
despre existența riscului de depășire a pragului de alertă și/sau a pragului de informare,
evaluează în regim de urgență riscurile pentru sănătatea populației și propun măsuri imediate și
preventive care trebuie luate pentru protecția sănătății populației, în general, și pentru protecția
grupurilor sensibile, în special, inclusiv copiii.
Art. 15
Autoritatea publică centrală pentru transporturi are ur mătoarele atribuții și responsabilități:
a)asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi;
b)elaborează și pune în aplicare strategiile de dezvoltare a transporturilor, ținând cont de
necesitatea reducerii și limitării poluării atmosf erei, dezvoltând politici pentru susținerea
modalităților și tehnologiilor de transport mai puțin poluante;
c)asigură, la solicitarea autorității publice centrale pentru protecția mediului, elaborarea de
programe pentru reducerea emisiilor de poluanți în a tmosferă provenite din sectorul transporturi
și le transmite spre avizare acesteia;
d)elaborează reglementări specifice în domeniul transportului și stabilește condițiile tehnice
pentru mijloacele de transport, în vederea diminuării impactului emisiilor as upra calității aerului
înconjurător;
e)elaborează norme privind transportul mărfurilor periculoase care pot afecta calitatea aerului
înconjurător;
f)certifică prin omologare și prin inspecție tehnică încadrarea mijloacelor de transport în normele
tehnice î n scopul protecției atmosferei;
g)pune la dispoziție anual, până la data de 1 martie, prin autoritățile aflate în subordinea,
coordonarea sau sub autoritatea sa, după caz, autorităților publice teritoriale pentru protecția
mediului și CECA toate informații le necesare elaborării inventarelor de emisii provenite din
trafic, în conformitate cu metodologiile recomandate de Comisia Europeană și de Agenția
Europeană de Mediu.
Art. 16
Autoritatea publică centrală pentru industrie are următoarele atribuții și respo nsabilități:
a)asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi;
b)elaborează strategiile sectoriale pentru activitățile industriale, luând în considerare impactul
asupra calității aerului înconjurător și a mediului ca întreg;
c)elabore ază norme privind calitatea combustibililor și norme privind manipularea acestora,
ținând cont de necesitatea reducerii și limitării poluării atmosferei;
d)asigură, la solicitarea autorității publice centrale pentru protecția mediului, elaborarea
programel or de reducere a emisiilor de poluanți în atmosferă provenite din activitățile industriale
aflate în coordonare și le transmite spre avizare acesteia;
e)exercită funcții de reglementare și control privind proiectarea, construirea și operarea
instalațiilor, echipamentelor și utilajelor care pot afecta calitatea aerului înconjurător.
Art. 17
Autoritatea publică centrală pentru comerț are următoarele atribuții și responsabilități:
a)asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi;
b)elabor ează, în colaborare cu autoritățile publice centrale interesate, reglementări privind
contingentarea producției și consumurilor și interdicția de plasare pe piață a anumitor tipuri de
substanțe cu impact asupra calității aerului înconjurător, reglementate prin tratate la care
România este parte;
c)elaborează, în colaborare cu autoritățile publice centrale interesate, reglementări privind
produsele care, prin utilizare, pot afecta calitatea aerului înconjurător, condițiile de plasare pe
piață a acestora, res tricțiile de producere și utilizare pentru fiecare tip sau clasă de produse.
Art. 18
Autoritatea publică centrală pentru agricultură are următoarele atribuții și responsabilități:
a)asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi;
b)elaborează și pune în aplicare strategia de dezvoltare a agriculturii, luând în considerare
impactul asupra calității aerului înconjurător și a mediului ca întreg;
c)elaborează, împreună cu autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, norme pentru
desfășurarea activităților specifice cu impact asupra calității aerului înconjurător, cum ar fi:
tratamentele fitosanitare, fertilizarea solurilor, activități din sectorul zootehnic, și urmărește
aplicarea lor;
d)pune la dispoziție anual, până la data de 1 martie, prin autoritățile aflate în subordinea,
coordonarea sau sub autoritatea sa, după caz, autorităților publice teritoriale pentru protecția
mediului și CECA toate informațiile necesare elaborării inventarelor de emisii provenite din
activități speci fice, în conformitate cu metodologiile recomandate de Comisia Europeană și de
Agenția Europeană de Mediu.
Art. 19
Autoritatea publică centrală pentru amenajarea teritoriului și lucrări publice are următoarele
atribuții și responsabilități:
a)asigură, la ni vel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi;
b)asigură elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism luând în considerare
prevederile prezentei legi și ale altor acte normative în vigoare din domeniu.
Art. 20
(1)Autoritatea pu blică centrală pentru domeniul administrației publice și domeniul ordinii publice
și siguranței naționale are următoarele atribuții și responsabilități:
a)asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi;
b)acordă sprijin și îndrumare m etodologică autorităților administrației publice locale și aparatului
de specialitate al acestora, în scopul aplicării uniforme a dispozițiilor legale privind calitatea
aerului înconjurător;
c)elaborează strategii și programe de dezvoltare a infrastructuri i unităților administrativ –
teritoriale și a serviciilor publice de interes general, luând în considerare cerințele prezentei le gi
și ale altor acte normative în vigoare din domeniu;
d)asigură, la solicitarea autorității publice centrale pentru protecția me diului, elaborarea
programelor de reducere a emisiilor de poluanți în atmosferă provenite din activitățile industriale
aflate în coordonare și le transmite spre avizare acesteia.
(2)Instituția prefectului are următoarele atribuții și responsabilități:
a)asigură, la nivel de județ și al municipiului București, aplicarea și respectarea dispozițiilor
prezentei legi;
b)coordonează elaborarea și aplicarea planurilor de menținere a calității aerului și a planurilor
de calitate a aerului, întocmite pentru mai mult e unități administrativ -teritoriale învecinate.
(3)Poliția Română, prin structurile subordonate, are următoarele atribuții și responsabilități:
a)organizează și asigură măsurile de reglementare, fluidizare și dirijare a circulației rutiere,
conform compete nțelor;
b)colaborează cu alte autorități publice pentru îmbunătățirea organizării, sistematizării,
semnalizării și semaforizării traficului rutier.
Art. 21
(1)Președintele consiliului județean are următoarele atribuții și responsabilități:
a)asigură, la ni vel județean, respectarea dispozițiilor prezentei legi aflate în sfera lor de
responsabilitate;
b)propune spre aprobare consiliului județean planurile de calitate a aerului care conțin măsuri
și/sau acțiuni comune pentru mai multe unități administrativ -teritoriale învecinate, în termen de
30 de zile de la data avizării acestora de către autoritatea publică teritorială pentru protecția
mediului;
c)transmite, anual, autorității publice teritoriale pentru protecția mediului raportul privind
realizarea măsurilo r cuprinse în planul de menținere a calității aerului.
(2)Consiliul județean, prin aparatul propriu de specialitate, sau, după caz, Consiliul General al
Municipiului București, prin Primăria Generală a Municipiului București, la propunerea primăriilor
sectoarelor municipiului București, are următoarele atribuții și responsabilități:
a)elaborează planurile de menținere a calității aerului și le aprobă prin hotărâre a consiliului
județean, respectiv hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, du pă avizarea
acestora de către autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului;
b)realizează măsurile din planurile de menținere a calității aerului și din planurile de calitate a
aerului și/sau măsurile și acțiunile din planurile de acțiune pe te rmen scurt, care intră în
responsabilitatea lor, și asigură fonduri financiare în acest scop.
Art. 22
Primarii au următoarele atribuții și responsabilități:
a)asigură, la nivel local, respectarea dispozițiilor prezentei legi aflate în sfera lor de
responsa bilitate;
b)integrează cerințele prezentei legi și ale altor acte normative în vigoare din domeniu în
strategia de dezvoltare durabilă la nivel local;
c)asigură elaborarea planurilor de calitate a aerului și le supun aprobării consiliului local în
termen d e 30 de zile după avizarea acestora de către autoritatea publică teritorială pentru
protecția mediului;
d)participă la elaborarea planurilor de menținere a calității aerului și pune în aplicare măsurile
prevăzute în plan care intră în responsabilitatea lor ;
e)participă la elaborarea planului de acțiuni pe termen scurt și aplică măsurile prevăzute în plan,
în cazul în care activitățile care conduc la apariția unui risc de depășire a pragurilor de alertă
și/sau a pragului de informare sunt în responsabilitate a autorității administrației publice locale;
f)transmit, anual, autorității publice teritoriale pentru protecția mediului raportul privind realiz area
măsurilor cuprinse în planul de calitate a aerului;
g)furnizează autorităților teritoriale pentru protecți a mediului informațiile și documentația
necesare în vederea evaluării și gestionării calității aerului înconjurător;
h)realizează măsurile din planurile de menținere a calității aerului și din planurile de calitate a
aerului și/sau măsurile și acțiunile di n planurile de acțiune pe termen scurt, care intră în
responsabilitatea lor, și asigură fonduri financiare în acest scop;
i)includ amplasamentul punctului fix de măsurare și zona de protecție aferentă în planurile de
urbanism;
j)marchează prin panouri de a vertizare limita zonei de protecție a punctelor fixe de măsurare;
k)la solicitarea autorității publice centrale pentru protecția mediului, iau toate măsurile necesare
pentru amplasarea punctelor fixe de măsurare și a punctelor de măsurare indicative, astfe l încât
poziționarea și distribuirea lor să corespundă cerințelor și criteriilor de amplasare prevăzute în
prezenta lege;
l)asigură informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător, la nivel local, potriv it
prevederilor cap. V.
Art. 23
Institutul Național de Statistică și direcțiile regionale și județene din subordine au următoarele
atribuții și responsabilități:
a)furnizează, la solicitarea CECA, datele și informațiile necesare elaborării inventarelor de
emisii de poluanți în aer, în conf ormitate cu metodologia europeană în vigoare;
b)furnizează, după caz, CECA și autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului date și
rezultate din cercetările statistice realizate potrivit Programului anual de cercetări statistice,
aprobat pri n hotărâre a Guvernului;
c)stabilește, după caz, în condițiile legii, împreună cu CECA informațiile suplimentare necesare
elaborării rapoartelor cu privire la evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător și le
introduce în Programul anual de cer cetări statistice.
Art. 24
Titularul de activitate are următoarele atribuții și responsabilități:
a)aplică și respectă dispozițiile prezentei legi;
b)anunță, de îndată, autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului la producerea unor
avarii, ac cidente, incidente, opriri/porniri accidentale etc.;
c)participă la elaborarea planurilor de calitate a aerului și a planurilor de acțiune pe termen
scurt;
d)aplică măsurile de reducere a emisiilor de poluanți în aer, cuprinse în planurile de calitate a
aerului;
e)la declanșarea de către autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului a planului de
acțiune pe termen scurt, ia măsuri urgente și eficace de reducere a emisiilor de poluanți în aer
în conformitate cu planul, astfel încât concentrația a cestora în aerul înconjurător să fie redusă
până la atingerea nivelului valorii -limită, inclusiv prin oprirea temporară a activității, dacă este
cazul;
f)monitorizează emisiile de poluanți în aerul înconjurător, utilizând metodele și echipamentele
stabilit e în conformitate cu prevederile prezentei legi, și transmite rezultatele autorității publice
teritoriale pentru protecția mediului;
g)transmite autorității publice teritoriale pentru protecția mediului toate informațiile solicitate în
vederea realizării i nventarelor de emisii, în conformitate cu metodologia recomandată de
Comisia Europeană și de Agenția Europeană de Mediu;
h)asigură puncte de prelevare și control al emisiilor de poluanți în aer, în conformitate cu actele
de reglementare;
i)informează autor itățile publice teritoriale pentru protecția mediului în cazul înregistrării depășirii
valorilor -limită de emisie impuse prin actele de reglementare.
CAPITOLUL III: Evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător
SECȚIUNEA 1: Evaluarea calității ae rului înconjurător
SUBSECȚIUNEA 11: Regimul de evaluare
Art. 25
(1)În vederea evaluării calității aerului înconjurător pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de
azot, particule în suspensie PM 10 și PM 2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadm iu,
nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii care se clasifică în
regimuri de evaluare în funcție de pragurile superior și inferior de evaluare, prevăzute la poziția
A. 1 din anexa nr. 3, după cum urmează:
a)regim de evalua re A, în care nivelul este mai mare decât pragul superior de evaluare;
b)regim de evaluare B, în care nivelul este mai mic decât pragul superior de evaluare, dar mai
mare decât pragul inferior de evaluare;
c)regim de evaluare C, în care nivelul este mai mi c decât pragul inferior de evaluare.
(2)Clasificarea în regimuri de evaluare se revizuiește cel puțin o dată la 5 ani, în conformitate cu
procedurile prevăzute la poziția A.2 din anexa nr. 3.
(3)Clasificarea în regimuri de evaluare se poate revizui la intervale mai scurte de timp, în cazul
unor modificări semnificative ale activităților care au efecte asupra concentrațiilor de dioxid de
sulf, dioxid de azot sau, unde este relevant, de oxizi de azot, particule în suspensie, cum ar fi
PM 10 și PM 2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel sau benzo(a)piren.
Art. 26
(1)Evaluarea calității aerului înconjurător în aglomerările și zonele de pe întreg teritoriul țării se
efectuează luând în considerare clasificarea în regimul de evaluare prevăzut la art. 25, pe baza
criteriilor de evaluar e prevăzute la art. 27, 34 și la lit. A din anexa nr. 5, a metodelor de referință
pentru măsurare și a obiectivelor de calitate a datelor stabilite prin prezenta lege.
(2)Poluanții pentru care se realizează evaluarea calității aerului înconjurător sunt pre văzuți în
anexa nr. 1.
(3)Cerințele pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot,
particule în suspensie PM 10 și PM 2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu,
nichel, benzo(a)piren sunt prevăzute în anex a nr. 3.
(4)Obiectivele de calitate a datelor sunt prevăzute în anexa nr. 4.
(5)Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea nivelurilor de dioxid de sulf, dioxid de
azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM 10 și PM 2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon,
ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren se realizează cu respectarea prevederilor anexei nr.
5.
(6)Criteriile pentru determinarea numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe
sunt prevăzute în anexa nr. 6.
(7)Metodele de referi nță pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi
de azot, particule în suspensie PM 10 și PM 2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen,
cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur în aerul înconjurător și de arsen, cadmiu, nic hel,
benzo(a)piren, mercur în depuneri sunt prevăzute în anexa nr. 7.
SUBSECȚIUNEA 12: Evaluarea calității aerului înconjurător privind dioxidul de sulf, dioxidul de
azot și oxizii de azot, particulele în suspensie, plumbul, benzenul și monoxidul de carbon
Art. 27
(1)În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare A pentru dioxid de
sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen și monoxid de
carbon, evaluarea calității aerului înconjurător se realiz ează prin măsurări în puncte fixe. Aceste
măsurări în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici de modelare și/sau măsurări indicative
pentru a furniza informații adecvate în legătură cu distribuția spațială a calității aerului
înconjurător.
(2)În toate z onele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru dioxid de
sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen și monoxid de
carbon, evaluarea calității aerului înconjurător se poate realiza prin utilizare a unei combinații de
măsurări în puncte fixe și tehnici de modelare și/sau măsurări indicative.
(3)În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare C pentru dioxid de
sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen și monoxid de
carbon, tehnicile de modelare sau tehnicile de estimare obiective ori ambele sunt suficiente
pentru evaluarea calității aerului înconjurător.
Art. 28
(1)Suplimentar față de cerințele prevăzute la art. 27, în stațiile de fond ru ral, amplasate departe
de surse importante de poluare, se efectuează măsurări pentru a obține cel puțin informații
privind concentrația masică totală și concentrațiile speciilor chimice componente ale particulelor
în suspensie – PM 2,5 prevăzute la lit. B d in anexa nr. 8, exprimate ca medii anuale.
(2)Măsurările prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza următoarelor criterii:
a)instalarea unui punct de prelevare la fiecare 100.000 km2;
b)amplasarea cel puțin a unei stații de monitorizare sau, prin acord c u statele membre
învecinate ale Uniunii Europene, a uneia ori a mai multor stații comune de măsurare, care să
acopere zonele învecinate relevante, în scopul realizării rezoluției spațiale necesare;
c)corelarea măsurărilor, acolo unde este adecvat, cu strat egia de monitorizare și programul de
măsurare ale EMEP.
(3)Măsurarea concentrației masice a particulelor în suspensie se efectuează potrivit
prevederilor anexei nr. 8 și respectând obiectivele de calitate a datelor pentru măsurările de
concentrație masică a particulelor în suspensie – PM 2,5 prevăzute la pozițiile A.1 și A.3 și la lit. C
din anexa nr. 4.
Art. 29
(1)Punctele de prelevare pentru măsurarea dioxidului de sulf, dioxidului de azot și oxizilor de
azot, particulelor în suspensie PM 10 și PM 2,5, plumb ului, benzenului, monoxidului de carbon se
amplasează potrivit criteriilor prevăzute la lit. A din anexa nr. 5.
(2)În fiecare zonă sau aglomerare unde măsurările în puncte fixe reprezintă unica sursă de
informare pentru evaluarea calității aerului înconjur ător, numărul de puncte de prelevare pentru
fiecare poluant relevant este mai mare ori egal cu numărul minim de puncte de prelevare
prevăzut la poziția A.1 din anexa nr. 6.
(3)În zonele și aglomerările în care informațiile din punctele de prelevare pentru măsurări în
puncte fixe sunt suplimentate cu informații rezultate din tehnici de modelare și/sau măsurări
indicative, numărul total de puncte de prelevare prevăzut la poziția A.1 din anexa nr. 6 poate fi
redus cu până la 50%, dacă sunt îndeplinite următoar ele condiții:
a)metodele suplimentare furnizează informații suficiente atât pentru evaluarea calității aerului
înconjurător în raport cu valorile -limită sau cu pragurile de alertă, cât și pentru informarea
adecvată a publicului;
b)numărul de puncte de prel evare instalate și rezoluția spațială a altor tehnici sunt suficiente
pentru stabilirea concentrației poluantului respectiv în conformitate cu obiectivele de calitate a
datelor prevăzute la pozițiile A.1 și A.3 din anexa nr. 4 și permit ca rezultatele eval uării să
respecte criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 4.
Rezultatele provenite din modelare și/sau din măsurările indicative sunt luate în considerare la
evaluarea calității aerului înconjurător în raport cu valorile -limită.
(4)În cazul în care mă surările în puncte fixe sunt singura sursă de informare pentru evaluarea
respectării nivelurilor critice pentru protecția vegetației în zone, altele decât aglomerările,
numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât numărul minim prevăzut l a
poziția A.3 din anexa nr. 6. În cazul în care informațiile sunt suplimentate de măsurări indicative
sau modelare, numărul minim de puncte de prelevare poate fi redus cu până la 50%, cu
condiția ca evaluările concentrațiilor poluantului respectiv să poată fi făcute în conformitate cu
obiectivele de calitate a datelor prevăzute la pozițiile A.1 și A.3 din anexa nr. 4.
(5)Procedurile de selectare și de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt
prevăzute la poziția A.4 din anexa nr. 5.
Art. 30
(1)Metodele de referință și criteriile pentru măsurarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de
azot și oxizi de azot, particule în suspensie PM 10 și PM 2,5, plumb, benzen și monoxid de carbon
din aerul înconjurător sunt prevăzute la lit. A și C din ane xa nr. 7.
(2)Pot fi utilizate alte metode de măsurare, cu respectarea condițiilor prevăzute la lit. B din
anexa nr. 7.
SUBSECȚIUNEA 13: Evaluarea calității aerului înconjurător privind ozonul
Art. 31
(1)În toate zonele și aglomerările unde concentrațiile d e ozon au depășit obiectivele pe termen
lung prevăzute la poziția D.4 din anexa nr. 3, în cursul oricăruia dintre cei 5 ani anteriori de
măsurare, evaluarea calității aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe.
(2)În cazul în care nu s unt disponibile date pentru o perioadă de 5 ani, pentru a determina dacă
obiectivele pe termen lung prevăzute la alin. (1) au fost depășite, se pot combina rezultatele
campaniilor de măsurare de scurtă durată, desfășurate în perioade și locuri considerate ca
având cele mai mari niveluri, cu rezultatele obținute din inventare de emisii și modelare.
Art. 32
(1)Punctele de prelevare pentru măsurarea ozonului se amplasează în conformitate cu criteriile
prevăzute la lit. B din anexa nr. 5.
(2)În zonele sau aglom erările unde măsurările în puncte fixe reprezintă unica sursă de
informare pentru evaluarea calității aerului înconjurător, numărul de puncte de prelevare pentru
ozon este mai mare sau egal cu numărul minim de puncte de prelevare prevăzut la poziția C.1
din anexa nr. 6.
(3)În zonele și aglomerările în care informațiile provenite din măsurări în puncte fixe sunt
suplimentate cu informații rezultate din tehnici de modelare și/sau măsurări indicative, numărul
de puncte de prelevare pentru ozon prevăzut la pozi ția C.1 din anexa nr. 6 poate fi redus, dacă
sunt îndeplinite următoarele condiții:
a)metodele suplimentare furnizează informații suficiente pentru evaluarea calității aerului
înconjurător în ceea ce privește valorile -țintă, obiectivele pe termen lung, pra gurile de informare
și alertă;
b)numărul de puncte de prelevare de instalat și rezoluția spațială a altor tehnici sunt suficiente
pentru stabilirea concentrației de ozon în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor
prevăzute la pozițiile A.1 și A.3 din anexa nr. 4 și permit rezultatelor evaluării să respecte
criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 4;
c)numărul punctelor de prelevare din fiecare zonă sau aglomerare este ori cel puțin un punct de
prelevare la două milioane de locuitori, ori unul la 50.000 km2, numărul ales fiind numărul cel
mai mare care rezultă, dar nu mai puțin de un punct de prelevare în fiecare zonă sau
aglomerare;
d)în toate punctele de prelevare rămase, cu excepția stațiilor de fond rural astfel cum sunt
prevăzute la poziția B.1 din anexa nr. 5, se măsoară dioxidul de azot.
Rezultatele provenite din modelare și/sau din măsurări indicative sunt luate în considerare
pentru evaluarea calității aerului înconjurător în raport cu valorile -țintă.
(4)În minimum 50% din punctele de pr elevare pentru ozon se fac măsurări de dioxid de azot,
conform poziției C.1 din anexa nr. 6. Aceste măsurări trebuie să fie continue, cu excepția celor
din stațiile de fond rural, astfel cum sunt prevăzute la poziția B.1 din anexa nr. 5, unde se pot
folosi și alte metode de măsurare.
(5)În zonele și aglomerările în care, în cursul fiecăruia dintre cei 5 ani anteriori de măsurări,
concentrațiile s -au situat sub valoarea obiectivelor pe termen lung, numărul de puncte de
prelevare pentru măsurări în puncte fix e se determină conform poziției C.2 din anexa nr. 6.
(6)La nivel național se asigură cel puțin un punct de prelevare, care furnizează date privind
concentrațiile de substanțe precursoare ale ozonului prevăzute în anexa nr. 9. Numărul și
amplasarea stațiilo r unde se măsoară substanțe precursoare ale ozonului se aleg ținând cont
de obiectivele prevăzute în anexa nr. 9 și de metodele prevăzute la pct. 2 și 6 ale lit. A din
anexa nr. 7.
(7)Procedurile de selectare și de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt
prevăzute la poziția B.3 din anexa nr. 5.
Art. 33
(1)Metoda de referință pentru măsurarea concentrațiilor de ozon din aerul înconjurător este
prevăzută la pct. 8 al lit. A din anexa nr. 7.
(2)Alte metode de măsurare pot fi utilizate cu respe ctarea condițiilor prevăzute la lit. B din
anexa nr. 7.
SUBSECȚIUNEA 14: Evaluarea calității aerului înconjurător privind arsen, cadmiu, mercur,
nichel și benzo(a)piren
Art. 34
(1)În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare A și în regim de
evaluare B pentru arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren, evaluarea calității aerului înconjurător
se realizează prin măsurări în puncte fixe, cu respectarea prevederilor pozițiilor A.2 și A.3 din
anexa nr. 5 și ale lit. B din anexa nr. 6. Aceste măsurări în puncte fixe pot fi suplimentate cu
tehnici de modelare pentru a furniza un nivel adecvat al informațiilor privind calitatea aerului
înconjurător.
(2)În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru ar sen,
cadmiu, nichel și benzo(a)piren și în care, pentru o perioadă reprezentativă, nivelurile
determinate conform poziției A.2 din anexa nr. 3 se situează între pragul inferior și pragul
superior de evaluare, evaluarea calității aerului înconjurător se poa te realiza utilizând o
combinație de măsurări în puncte fixe, inclusiv tehnici de modelare și măsurări indicative, cu
respectarea prevederilor pozițiilor A.2 și A.3 din anexa nr. 4.
(3)În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de eval uare C pentru arsen,
cadmiu, nichel și benzo(a)piren și în care nivelul determinat conform poziției A.2 din anexa nr. 3
este mai mic decât pragul inferior de evaluare, evaluarea calității aerului înconjurător se poate
realiza utilizând numai tehnici de mod elare sau tehnici de estimări obiective.
(4)În zonele și aglomerările unde poluanții trebuie măsurați, măsurările se realizează în puncte
fixe, fie continuu, fie prin prelevări aleatorii. Numărul măsurărilor trebuie să fie suficient pentr u a
permite determ inarea nivelului concentrațiilor poluanților.
Art. 35
Procedurile de selectare și de revizuire ale amplasamentelor punctelor de prelevare sunt
prevăzute la poziția A.4 din anexa nr. 5.
Art. 36
(1)În vederea evaluării contribuției de benzo(a)piren în aerul înconjurător, într -un număr limitat
de puncte de prelevare se monitorizează și alte hidrocarburi aromatice policiclice, între care
trebuie să fie incluși cel puțin: benzo(a)antracen, benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten,
benzo(k)fluoranten, indeno(1,2,3, -cd) piren și dibenz(a,h) antracen.
(2)Punctele de monitorizare pentru hidrocarburile aromatice policiclice prevăzute la alin. (1) sunt
aceleași cu punctele de prelevare pentru benzo(a)piren; selectarea lor se face astfel încât să
poată fi identificate var iațiile induse de condițiile geografice și tendințele pe termen lung, iar
amplasarea se realizează conform lit. A din anexa nr. 5.
Art. 37
(1)Indiferent de nivelurile concentrațiilor, la fiecare 100.000 km2 se instalează cel puțin o stație
de fond pentru m ăsurarea arsenului, cadmiului, nichelului, mercurului gazos total,
benzo(a)pirenului și a celorlalte hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la art. 36 alin. (1) și
a depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, benzo(a)piren și hidrocarburi a romatice
policiclice prevăzute la art. 36 alin. (1).
(2)În vederea obținerii rezoluției spațiale dorite și a unor rezultate reprezentative, statele vecin e
membre ale Uniunii Europene pot conveni amplasarea de stații de măsurare comune, în
condițiile legii.
(3)În stațiile de fond prevăzute la alin. (1) se efectuează măsurări de mercur bivalent, gazos și
sub formă de particule.
(4)Măsurările trebuie să fie corelate, după caz, cu programul de măsurare și cu strategia de
monitorizare ale EMEP.
(5)Punctele de mo nitorizare pentru acești poluanți se stabilesc astfel încât să poată fi
identificate variațiile induse de condițiile geografice și tendințele pe termen lung, iar amplasarea
se realizează conform lit. A din anexa nr. 5.
Art. 38
În regiunile în care este nec esară evaluarea impactului asupra ecosistemelor se ia în
considerare posibilitatea utilizării bioindicatorilor.
Art. 39
(1)În zonele și aglomerările în care informațiile obținute din măsurările în puncte fixe sunt
completate cu informații din alte surse, c um ar fi inventare de emisii, măsurări indicative sau
modelări ale calității aerului înconjurător, numărul stațiilor de măsurare în puncte fixe care
trebuie instalate și rezoluția spațială pentru celelalte tehnici trebuie să fie suficiente pentru
determina rea nivelurilor de poluanți în conformitate cu poziția A.2 din anexa nr. 5 și pozițiile A.2
și A.3 din anexa nr. 4.
(2)Obiectivele de calitate a datelor sunt prevăzute la pozițiile A.2 și A.3 din anexa nr. 4. În
situația în care evaluarea se realizează pri n modelarea calității aerului înconjurător, se aplică
prevederile poziției A.3 din anexa nr. 4.
Art. 40
(1)Metodele de referință pentru prelevarea și analiza arsenului, cadmiului, mercurului,
nichelului, hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul încon jurător sunt prevăzute la pct. 9, 10,
11 și 12 ale lit. A din anexa nr. 7.
(2)Metodele de referință pentru determinarea depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur,
nichel, hidrocarburi aromatice policiclice sunt prevăzute la pct. 13 al lit. A din anexa nr . 7.
SUBSECȚIUNEA 15: Zona de protecție
Art. 41
(1)Pentru a asigura reprezentativitatea datelor de calitate a aerului, pentru fiecare punct fix de
măsurare se stabilește, prin studii specifice de evaluare a calității aerului înconjurător, la
microscară, o zonă de protecție, luând în considerare cel puțin următoarele aspecte:
a)tipul punctului fix de măsurare;
b)topografia/orografia terenului;
c)poluantul/poluanții luați în considerare;
d)condițiile micrometeorologice;
e)construcțiile semnificative din aria respectivă;
f)sursele de emisie a poluanților în atmosferă.
(2)Zona de protecție este evidențiată în planurile de urbanism.
(3)În interiorul zonei de protecție se amplasează panouri de avertizare pe care se marchează
semnificația și limitele zonei.
(4)În z ona de protecție este interzisă executarea oricăror lucrări sau desfășurarea oricăror
activități care ar putea influența reprezentativitatea datelor de calitate a aerului înconjurător, f ără
informarea prealabilă a autorităților publice teritoriale pentru p rotecția mediului. Informarea este
însoțită de documente care demonstrează prin metode sau tehnici specifice de evaluare a
calității aerului înconjurător modul în care este afectată calitatea aerului înconjurător.
(5)Autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului analizează în cel mai scurt timp posibil
de la data informării și transmite titularului condițiile în care se pot desfășura activități sau lu crări
cu caracter temporar în zona de protecție.
(6)Demararea lucrărilor cu caracter temporar sa u a activităților este permisă numai după
primirea răspunsului de la autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului.
(7)Emiterea actelor de reglementare se face luându -se în considerare prevederile referitoare la
zona de protecție definită în pr ezenta lege.
SECȚIUNEA 2: Gestionarea calității aerului înconjurător
SUBSECȚIUNEA 21: Regimul de gestionare
Art. 42
În vederea gestionării calității aerului înconjurător, pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de
azot, particule în suspensie, respect iv PM 10 și PM 2,5, plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen,
cadmiu, nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii care se
clasifică în regimuri de gestionare în funcție de rezultatul evaluării calității aerului înconjurăto r,
realizată cu respectarea prevederilor secțiunii 1 din cap. III, după cum urmează:
a)regim de gestionare I – reprezintă ariile din zonele și aglomerările în care nivelurile pentru
dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM 10 și PM 2,5, plumb,
benzen, monoxid de carbon sunt mai mari sau egale cu valorile -limită plus marja de toleranță,
acolo unde este aplicabilă, prevăzute la lit. B și poziția G.5 din anexa nr. 3, respectiv pentru
arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, particule în sus pensie PM 2,5 sunt mai mari decât valorile –
țintă prevăzute la lit. C și poziția G.4 din anexa nr. 3;
b)regim de gestionare II – reprezintă ariile din zonele și aglomerările în care nivelurile pentru
dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule î n suspensie PM 10 și PM 2,5, plumb,
benzen, monoxid de carbon sunt mai mici decât valorile -limită, prevăzute la lit. B și poziția G.5
din anexa nr. 3, respectiv pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, particule în suspensie
PM 2,5 sunt mai mici decât val orile-țintă prevăzute la lit. C și poziția G.4 din anexa nr. 3.
Art. 43
(1)În ariile din zonele și aglomerările clasificate în regim de gestionare I se elaborează planuri
de calitate a aerului pentru a se atinge valorile -limită corespunzătoare sau, respect iv, valorile –
țintă.
(2)În ariile din zonele și aglomerările clasificate în regim de gestionare II se elaborează planuri
de menținere a calității aerului.
Art. 44
În toate zonele și aglomerările clasificate în regim de gestionare I pentru arsen, cadmiu, nic hel,
benzo(a)piren, autoritățile competente trebuie să specifice ariile în care s -au depășit valorile –
țintă, precum și sursele care au contribuit la aceasta. Pentru aceste zone se stabilesc măsuri
care să nu implice costuri disproporționate, direcționate m ai ales către sursele predominante de
emisii, în scopul atingerii valorilor -țintă. În cazul instalațiilor industriale care intră sub incidența
prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea și controlul
integrat al poluării, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 84/2006 , cu modificările și
completările ulterioare, atingerea valorilor -țintă se realizează p rin aplicarea celor mai bune
tehnici disponibile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din această ordonanță de urgență.
Art. 45
(1)În ariile din zonele și aglomerările clasificate în regim de gestionare I, dacă este cazul, se
menționează distinct și justi ficat:
a)dacă depășirea valorii -limită pentru un anumit poluant atmosferic s -a datorat unor evenimente
naturale;
b)dacă depășirea valorii -limită pentru PM 10 s-a datorat resuspensiei în aer a particulelor în urma
tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.
(2)Depășirile valorilor -limită care se demonstrează că sunt datorate surselor naturale, prevăzute
la alin. (1) lit. a), transmise spre informare Comisiei Europene, conform art. 72 alin. (1), nu sunt
considerate depășiri în sensul prezentei l egi.
(3)Demonstrarea contribuției surselor naturale ori a resuspensiei în aer a particulelor în urma
tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii se face conform ghidurilor elaborate de
Comisia Europeană.
Art. 46
În scopul protecției vegetație i se asigură conformarea cu nivelurile critice, prevăzute la lit. F din
anexa nr. 3, evaluate în conformitate cu poziția A.1 din anexa nr. 5.
Art. 47
(1)În scopul reducerii expunerii la PM 2,5, pe întreg teritoriul țării, autoritățile competente iau
măsuril e necesare, care nu presupun costuri disproporționate, în vederea atingerii țintei
naționale de reducere a expunerii, stabilite la poziția G.2 din anexa nr. 3, până în anul precizat
de aceasta.
(2)Pe întreg teritoriul țării, autoritățile competente iau măs urile necesare astfel încât indicatorul
mediu de expunere pentru PM 2,5 pentru anul 2015, stabilit în conformitate cu poziția G.1 din
anexa nr. 3, să nu depășească valoarea obligației referitoare la concentrația de expunere
stabilită la poziția G.3 din anex a nr. 3.
(3)Indicatorul mediu de expunere pentru PM 2,5 se stabilește în conformitate cu poziția G.1 din
anexa nr. 3.
(4)Distribuția și numărul punctelor de prelevare pentru măsurarea concentrațiilor de PM 2,5,
stabilite conform lit. A din anexa nr. 5, pe ba za cărora este calculat indicatorul mediu de
expunere pentru PM 2,5, reflectă în mod adecvat expunerea generală a populației. Numărul
punctelor de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât cel obținut prin aplicarea prevederilor
poziției A.2 din anexa nr. 6 .
Art. 48
(1)În zonele și aglomerările de pe întreg teritoriul țării, autoritățile competente iau măsurile
necesare, care nu presupun costuri disproporționate, astfel încât concentrațiile de PM 2,5 din
aerul înconjurător să nu depășească valoarea -țintă, înc epând cu data specificată, potrivit
prevederilor poziției G.4 din anexa nr. 3.
(2)În zonele și aglomerările de pe întreg teritoriul țării, autoritățile competente iau măsurile
necesare astfel încât concentrațiile de PM 2,5 din aerul înconjurător să nu depăș ească valoarea –
limită, începând cu data specificată, potrivit prevederilor poziției G.5 din anexa nr. 3.
Respectarea acestei cerințe este evaluată în conformitate cu lit. A din anexa nr. 5.
(3)Marja de toleranță prevăzută la poziția G.5 din anexa nr. 3 se aplică în conformitate cu art.
43 alin. (1) și art. 52 alin. (1) și (2).
Art. 49
(1)În zonele și aglomerările de pe întreg teritoriul țării, autoritățile competente iau toate măsuri le
necesare, care nu presupun costuri disproporționate, astfel încât concen trațiile de ozon în aerul
înconjurător să nu depășească valorile -țintă și obiectivele pe termen lung, prevăzute la pozițiile
D.3 și D.4 din anexa nr. 3.
(2)Pentru zonele și aglomerările în care nivelul concentrației de ozon depășește valoarea -țintă,
autori tățile competente prevăzute la art. 7 -23 trebuie să se asigure că sunt implementate
măsurile din programul național elaborat în conformitate cu art. 10 din Hotărârea Guvernului nr.
1.856/2005 privind pl afoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici.
(3)În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (2) nu sunt suficiente, se implementează un plan
de calitate a aerului pentru a atinge valorile -țintă de la data prevăzută la poziția D.3 din anexa
nr. 3, cu excepția cazurilor în care aplicarea acestuia implică costuri disproporționate.
(4)Pentru zonele și aglomerările în care nivelul concentrațiilor de ozon depășește nivelurile
obiectivelor pe termen lung, dar se situează sub valorile -țintă sa u sunt egale cu acestea,
autoritățile competente prevăzute la art. 7 -23 elaborează și pun în aplicare măsuri -cost eficiente
cu scopul îndeplinirii obiectivului pe termen lung.
(5)În zonele și aglomerările în care nivelurile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung,
autoritățile competente prevăzute la art. 7 -23 iau măsuri care nu presupun costuri
disproporționate prin care să mențină aceste niveluri sub obiectivele pe termen lung și să
asigure cea mai bună calitate a aerului înconjurător compatibilă c u principiile dezvoltării durabile
și un înalt nivel de protecție a mediului și a sănătății umane, în măsura în care factori cum ar fi
natura transfrontieră a poluării cu ozon și condițiile meteorologice o permit.
(6)Măsurile prevăzute la alin. (4) trebuie să fie în concordanță cu programul național și planurile
de calitate a aerului prevăzute la alin. (2) și (3).
Art. 50
În zonele și aglomerările de pe întreg teritoriul țării, autoritățile competente prevăzute la art. 7 –
23 iau toate măsurile necesare care nu presupun costuri disproporționate astfel încât, începând
cu data de 31 decembrie 2012, concentrațiile de arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, utilizat
ca marker pentru evaluarea riscului cancerigen al hidrocarburilor aromatice policiclice, din aerul
înconjurător să nu depășească valoarea -țintă, potrivit prevederilor lit. C din anexa nr. 3.
Art. 51
Prorogarea termenelor de atingere a valorilor -limită și derogarea de la obligația de a aplica
anumite valori -limită se realizează în următoarele condiții:
a)atunci când, într -o anumită zonă sau aglomerare, conformarea la valorile -limită pentru dioxid
de azot sau benzen nu poate fi atinsă până la termenele precizate la poziția B.2 din anexa nr. 3,
se pot proroga aceste termene pentru acea zonă sau aglomerare cu cel mult 5 ani, cu condiția
întocmirii unui plan de calitate a aerului, în conformitate cu art. 52, pentru zona sau
aglomerarea pentru care se aplică prorogarea. Acest plan de calitate a aerului este completat
cu informațiile prevăzute la lit. B din anexa nr. 10 și demonstrează realizarea conformării la
valorile -limită înaintea expirării noului termen;
b)atunci când, într -o anumită zonă sau aglomerare, conformarea la valorile -limită pentru PM 10,
prevăzute la poziția B.2 din anexa nr. 3, nu poate fi atinsă d in cauza unor caracteristici de
dispersie specifice arealului, condițiilor climatice nefavorabile sau contribuțiilor transfrontiere,
obligația de a aplica aceste valori -limită se respectă începând cu data de 11 iunie 2011, sub
rezerva îndeplinirii condiții lor prevăzute la lit. a) și a demonstrării faptului că au fost luate toate
măsurile necesare la nivel național, regional și local pentru respectarea termenelor;
c)în cazul aplicării condițiilor prevăzute la lit. a) sau b), valoarea -limită pentru fiecare po luant nu
trebuie depășită cu mai mult decât marja de toleranță prevăzută la poziția B.2 din anexa nr. 3
pentru fiecare dintre poluanții respectivi.
SUBSECȚIUNEA 22: Planuri de calitate a aerului
Art. 52
(1)În cazul depășirii acelor valori -limită pentru car e termenele de respectare, prevăzute la
pozițiile B.2 și G.5 din anexa nr. 3, au fost depășite, planurile de calitate a aerului cuprind
măsuri potrivite, astfel încât perioada de depășire să fie cât mai scurtă cu putință. Planurile de
calitate a aerului po t include, în plus, măsuri specifice vizând protecția grupurilor sensibile ale
populației, inclusiv copiii.
(2)Planurile de calitate a aerului cuprind cel puțin informațiile prevăzute la lit. A din anexa nr. 10
și pot include măsuri din cadrul planurilor d e acțiune pe termen scurt, întocmite potrivit
prevederilor art. 53.
(3)În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regimul de gestionare I pentru mai mulț i
poluanți se elaborează, acolo unde este cazul, planuri integrate de calitate a aerului .
(4)În scopul atingerii obiectivelor relevante de mediu, la elaborarea planurilor de calitate a
aerului trebuie să se asigure, pe cât posibil, concordanța cu alte planuri/programe întocmite
conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.879/2006 pentru aprobarea Programului național
de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili și
amoniac, ale Hotărârii Guvernului nr. 440/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea
emisiilor în aer ale anumitor poluanți proveniți de la instalațiile mari de ardere și ale Hotărârii
Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiant, republicată.
(5)Planurile de calitate a aerului se elaborează pentru unități administrativ -teritoriale, respectiv
pentru sectoare ale municipiului București sau părți din acestea și se aprobă prin hotărâre a
consiliului local, respectiv prin hotărâri ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
București, în condițiile legii.
(6)În cazul în care planul de calitate a aerului se elaborează pentru două sau mai multe unități
administrativ -teritoriale înve cinate aparținând aceluiași județ ori pentru două sau mai multe
sectoare ale municipiului București, acesta se aprobă prin hotărâre a consiliului județean,
respectiv hotărâre a Consiliului General al Municipiului București.
(7)În cazul în care este necesar ă elaborarea planului de calitate a aerului pentru unități
administrativ -teritoriale învecinate aparținând mai multor județe sau pentru municipiul București
cu județele învecinate, acesta se realizează în comun de către consiliile județene implicate,
respe ctiv consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București și se aprobă de fiecare
dintre ele prin hotărâri.
SUBSECȚIUNEA 23: Planuri de acțiune pe termen scurt
Art. 53
(1)Se definește riscul de depășire a pragurilor de alertă ca fiind situați a în care concentrațiile
măsurate pentru 3 ore consecutiv sunt egale sau mai mari decât 90% din valoarea pragurilor de
alertă corespunzătoare, prevăzute la lit. E din anexa nr. 3.
(2)În situația în care, într -o anumită zonă sau aglomerare, există riscul de depășire a pragurilor
de alertă, prevăzute la lit. E din anexa nr. 3, se întocmesc planuri de acțiune pe termen scurt
care conțin măsurile ce trebuie luate pentru a reduce riscul sau durata depășirii. Atunci când,
într-o anumită zonă sau aglomerare, exist ă riscul ca nivelurile poluanților să depășească una
sau mai multe dintre valorile -limită și/sau valorile -țintă prevăzute la pozițiile B.2, D.3, G.4 și G.5
din anexa nr. 3, se pot întocmi, acolo unde este cazul, planuri de acțiune pe termen scurt.
(3)În ca zul în care există riscul de depășire a pragului de alertă pentru ozon, prevăzut la poziția
E.2 din anexa nr. 3, se întocmesc planuri de acțiune pe termen scurt numai atunci când se
consideră că există un potențial semnificativ de reducere a riscului, a du ratei sau a severității
depășirii, luându -se în considerare condițiile naționale geografice, meteorologice și economice.
La întocmirea unui astfel de plan de acțiune pe termen scurt se iau în considerare prevederile
Deciziei Comisiei 2004/279/CE din 19 martie 2004 de orientare pentru punerea în aplicare a
Directivei 2002/3/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ozonul din aerul
înconjură tor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L87 din 25 martie 2004.
(4)Planurile de acțiune pe termen scurt pot conține, de la caz la caz, măsuri eficiente de control
și, unde este necesar, de suspendare a activităților care contribuie la ri scul depășirii valorilor –
limită sau valorilor -țintă ori pragurilor de alertă corespunzătoare, în condițiile legii.
(5)Planurile de acțiune pe termen scurt pot include măsuri referitoare la traficul rutier, lucrările
de construcții, nave aflate la dană, uti lizarea instalațiilor industriale sau a produselor industriale
și încălzirea locuințelor. Aceste planuri pot lua în considerare acțiuni specifice pentru protecția
grupurilor sensibile ale populației, inclusiv copiii.
Art. 54
Metodologia de elaborare a plan urilor de calitate a aerului, a planurilor de acțiune pe termen
scurt și a planurilor de menținere a calității aerului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 55
(1)În situația în care se depășește oricare dintre pragurile de alertă, valorile -limită sau valorile –
țintă, plus marja de toleranță corespunzătoare ori obiectivul pe termen lung, prevăzute la lit. E și
la pozițiile B.2, D.3, D.4, G.4 și G.5 din anexa nr. 3, din cauza unui transport transfrontier de
poluanți atmosferici sau de precursori ai acest ora, autoritatea publică centrală pentru protecția
mediului cooperează direct cu autoritatea omoloagă din statele vecine membre ale Uniunii
Europene ori prin autoritatea publică centrală pentru realizarea politicii externe a statului român
cu autoritatea o moloagă din statele vecine care nu sunt membre ale Uniunii Europene și, acolo
unde este cazul, stabilește acțiuni comune, cum ar fi elaborarea de planuri comune sau corelate
de calitate a aerului în scopul eliminării acestor depășiri prin aplicarea unor mă suri potrivite,
care nu presupun costuri disproporționate.
(2)Comisia Europeană este invitată să participe la orice acțiune de cooperare dintre cele
prevăzute la alin. (1).
(3)În cazul în care se întocmesc planuri comune de acțiune pe termen scurt care se referă la
zone învecinate cu alte state membre ale Uniunii Europene, autoritatea publică centrală pentru
protecția mediului se asigură că autoritățile competente din statele membre ale Uniunii
Europene învecinate primesc toate informațiile relevante.
(4)În cazul în care într -o zonă sau aglomerare din vecinătatea graniței se depășește pragul de
informare și/sau pragul de alertă, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului
informează cât de repede este posibil autoritățile competente din statele ve cine membre ale
Uniunii Europene interesate.
(5)La elaborarea planurilor prevăzute la alin. (1) și (3) și la informarea publicului, prevăzută la
alin. (4), autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, prin autoritatea publică centrală
pentru rea lizarea politicii externe a statului român, după caz, face eforturi pentru a coopera cu
țările terțe și în special cu țările candidate.
SUBSECȚIUNEA 24: Planuri de menținere a calității aerului
Art. 56
(1)Planul de menținere a calității aerului se elaborea ză, după caz, de către consiliul județean,
pentru unități administrativ -teritoriale aparținând aceluiași județ, sau de către Consiliul General
al Municipiului București, pentru sectoarele municipiului București și se aprobă prin hotărâre a
consiliului jude țean, respectiv prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului București.
(2)Planul de menținere a calității aerului conține măsuri pentru păstrarea nivelului poluanților
sub valorile -limită, respectiv sub valorile -țintă și pentru asigurarea celei mai bune calități a
aerului înconjurător în condițiile unei dezvoltări durabile.
CAPITOLUL IV: Emisiile în atmosferă
Art. 57
(1)Desfășurarea activităților existente, precum și începerea activităților noi cu posibil impact
semnificativ asupra calității aerului înconjurător se realizează numai în baza
autorizației/autorizației integrate de mediu emise conform legislației în vigoare.
(2)Autorizația de mediu/Autorizația integrată de mediu stabilește valori -limită de emisie pentru
poluanții specifici activității de sfășurate, ținând cont de cele mai bune tehnici aplicabile în
domeniu, precum și de nivelul calității aerului înconjurător la nivel local.
(3)În zonele în care sunt depășite valorile -limită privind calitatea aerului înconjurător pentru unul
sau mai mulți p oluanți, pe baza studiilor de evaluare a impactului asupra mediului, autoritățile
publice teritoriale pentru protecția mediului stabilesc, după caz, pentru acești poluanți valori –
limită de emisie mai restrictive decât valorile stabilite de legislația în vi goare specifică activității
desfășurate.
(4)În cazul depășirii valorilor -limită de emisie pentru unul sau mai mulți poluanți, autoritatea
competentă decide să ia toate măsurile necesare pentru înlăturarea cauzelor și consecințelor
asupra calității aerului înconjurător ale acestor depășiri, inclusiv întreruperea temporară a
activității instalației care a generat această situație.
(5)În cazul depășirii valorilor -limită de emisie pentru unul sau mai mulți poluanți, titularii
activităților au obligația să infor meze autoritățile competente și să se conformeze măsurilor
impuse de acestea.
Art. 58
(1)Titularii de activitate au obligația să monitorizeze nivelul emisiilor de poluanți și să raportez e,
periodic, informațiile solicitate către autoritatea competentă, con form actelor de reglementare în
baza cărora își desfășoară activitatea.
(2)Rezultatele monitorizării se înregistrează, se prelucrează și se prezintă într -o formă
adecvată, stabilită de autoritatea competentă pentru protecția mediului.
Art. 59
(1)Titularii de activități au obligația de a lua toate măsurile care se impun în vederea limitării
emisiilor de poluanți în atmosferă, inclusiv prin colectarea și dirijarea emisiilor fugitive și
utilizarea unor echipamente de reținere a poluanților la sursă.
(2)Transfe rul de poluanți din aer către un alt factor de mediu, ca urmare a măsurilor de
reducere a poluării aerului înconjurător, este permis în condițiile menținerii nivelului poluanților
sub valorile -limită pentru acel factor de mediu, cu acordul autorității publ ice teritoriale pentru
protecția mediului.
(3)Este permisă utilizarea metodelor și sistemelor de îmbunătățire a calității aerului înconjurător
care nu conduc la depășirea normelor stabilite de legislația în vigoare pentru locul de muncă.
Art. 60
(1)Emisiil e de poluanți în atmosferă cu impact asupra sănătății omului și mediului se supun
taxării, iar sumele aferente se fac venit la Fondul pentru mediu, în condițiile legii.
(2)Stabilirea taxelor prevăzute la alin. (1) se reglementează prin lege, iar reactualiz area
cuantumului acestor taxe se face prin hotărâre a Guvernului.
Art. 61
(1)Autoritatea publică centrală pentru transporturi și autoritatea publică centrală pentru
industrie, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, stabile sc, după
caz, valorile -limită pentru poluanții emiși de sursele mobile, în conformitate cu prevederile
standardelor europene și internaționale.
(2)Utilizatorii de surse mobile de poluare au obligația să asigure încadrarea în limitele de emisie
stabilite pe ntru fiecare tip specific de sursă, precum și să le supună inspecțiilor tehnice, conform
prevederilor legislației în vigoare.
(3)În cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic și economic, sursele difuze se
transformă în surse de emisii dirijate.
CAPITOLUL V: Informarea publicului
Art. 62
(1)Autoritățile publice pentru protecția mediului asigură informarea publicului, precum și a
organizațiilor interesate, cum ar fi: organizațiile de protecție a mediului, cele de protecție a
consumatorului, organi zațiile care reprezintă interesele unor grupuri sensibile ale populației,
celelalte organisme relevante în domeniul sănătății și organizațiile industriale relevante, în mod
adecvat și în timp util, privind:
a)calitatea aerului înconjurător în conformitate cu anexa nr. 11;
b)orice decizii de prorogare în conformitate cu art. 51 lit. a);
c)orice exceptări în conformitate cu art. 51 lit. b);
d)planurile de calitate a aerului prevăzute la art. 51 lit. a), planurile de acțiune pe termen scurt
prevăzute la art. 5 3 alin. (2) și (3), precum și programele prevăzute la art. 49 alin. (2) și (3),
inclusiv rezultatele investigării fezabilității și conținutului specific și rapoarte cu privire la s tadiul
implementării măsurilor.
(2)Primarii, consiliile locale, consiliile l ocale ale sectoarelor municipiului București, consiliile
județene sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, asigură informarea
publicului, precum și a organizațiilor interesate, cum ar fi organizațiile de protecție a mediului,
cele de prot ecție a consumatorului, organizațiile care reprezintă interesele unor grupuri
sensibile ale populației, celelalte organisme relevante în domeniul sănătății și organizațiile
industriale relevante, în mod adecvat și în timp util, privind planurile de calitat e a aerului,
prevăzute la art. 52, respectiv planurile de menținere a calității aerului, prevăzute la art. 56, și
rapoartele referitoare la stadiul îndeplinirii măsurilor, în condițiile legii.
(3)Informațiile sunt puse la dispoziția publicului cu titlu gra tuit, prin intermediul oricăror mijloace
media ușor accesibile, inclusiv internetul sau alte mijloace de telecomunicații potrivite, și țin co nt
de prevederile Ordonanței Guvernului nr. 4/2010 privind in stituirea infrastructurii naționale
pentru informații spațiale în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
190/2010 .
(4)Informațiile prevăzute la art. 55 alin. (4) sunt puse la dispo ziția publicului.
Art. 63
(1)Autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului organizată la nivel județean și la
nivelul municipiului București pune la dispoziția publicului, anual, până la data de 30 martie,
raportul privind calitatea aerului înconjurător pentru anul anterior, cu referi re la toți poluanții care
intră sub incidența prezentei legi.
(2)Aceste rapoarte cuprind informații privind nivelurile care depășesc valorile -limită, valorile –
țintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare și cele de alertă pentru perioadele de
mediere corespunzătoare. Aceste informații sunt însoțite de o evaluare sumară a efectelor
depășirilor respective asupra mediului ca întreg și asupra sănătății umane, în baza rapoartelor
privind efectele calității aerului înconjurător asupra sănătății umane , elaborate și transmise de
autoritățile publice de sănătate.
(3)Aceste rapoarte mai pot include, unde este cazul, informații suplimentare și evaluări privind
protecția pădurilor și vegetației în baza rapoartelor elaborate și transmise de autoritățile publ ice
care răspund de silvicultură, precum și informații privind alți poluanți pentru care prezenta lege
conține prevederi de monitorizare, cum ar fi, între altele, anumite substanțe precursoare ale
ozonului nereglementate, prevăzute la lit. B din anexa nr. 9.
(4)CECA pune la dispoziția publicului, anual, până la data de 30 martie, raportul privind
calitatea aerului înconjurător la nivel național pentru anul anterior, care include informații din
rapoartele elaborate conform prevederilor alin. (1), tendința ev oluției calității aerului înconjurător
comparativ cu anii anteriori, precum și o evaluare sumară a efectelor depășirilor pragurilor de
calitate asupra sănătății umane și a mediului ca întreg.
Art. 64
În cazul în care pragul de informare sau oricare dintre pragurile de alertă prevăzute la lit. E din
anexa nr. 3 sunt depășite, autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului organizată la
nivel județean și la nivelul municipiului București informează publicul prin intermediul mass –
media sau al intern etului.
Art. 65
(1)Informația privind calitatea aerului înconjurător este publică, dacă nu intră sub incidența
prevederilor altor acte normative de protejare a informației.
(2)Toate autoritățile publice sunt obligate să asigure accesul la informație și par ticiparea
publicului la luarea deciziilor în acest domeniu, în condițiile și termenele prevăzute de legislația
în vigoare.
(3)Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează publicul cu privire la
autoritățile și organismele cu atribuții și responsabilități pentru evaluarea și gestionarea calității
aerului înconjurător.
Art. 66
Toate informațiile furnizate publicului trebuie să fie clare, inteligibile și accesibile.
CAPITOLUL VI: Transmiterea informațiilor și raportarea
Art. 67
Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite Comisiei Europene informațiile
privind calitatea aerului înconjurător, în termenele și formatele stabilite de către aceasta.
Art. 68
(1)Până la punerea în aplicare a măsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeană,
autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite acesteia:
a)informații cu privire la nivelul concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot sau, unde este
cazul, oxizi de azot, particule în suspensie PM 10 și PM 2,5, plumb, benzen sau monoxid de
carbon, arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren;
b)în termen de 9 luni de la sfârșitul fiecărui an informații despre zonele și aglomerările în care
nivelurile unuia sau mai multor poluanți depășesc valorile -limită plus marjele de toleranță, sau a
valorii -limită, în cazul poluanților pentru care nu a fost fixată o marjă de toleranță sau după caz
a valorilor -țintă, despre datele sau perioadele când aceste depășiri au fost înregistrate, despre
valorile înregistrate și despre cauzel e fiecărui caz de depășire înregistrată.
(2)Până la punerea în aplicare a măsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeană,
autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite acesteia informații cu privire la
nivelul concentrațiilor d e ozon, pentru fiecare lună, din aprilie și până în septembrie, cu titlu
provizoriu, astfel:
a)cel mai târziu la sfârșitul lunii următoare, data, numărul total de ore de depășire, valorile
maxime de ozon pe o oră, pentru fiecare zi de depășire a pragului d e informare și/sau alertă;
b)cel mai târziu la data de 31 octombrie a fiecărui an, informațiile pentru întreaga perioadă
aprilie -septembrie și, în plus, pentru fiecare zi în care a fost depășit obiectivul pe termen lung
sau valoarea -țintă, data și valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore.
(3)Până la punerea în aplicare a măsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeană,
autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite acesteia, în termen de 9 luni de
la sfârșitul fiecărui an, inform ațiile cu privire la nivelul concentrațiilor de ozon, precum și
informațiile validate pentru anul anterior referitoare la:
a)data, numărul total de ore de depășire, valorile maxime de ozon pe o oră, pentru fiecare zi de
depășire a pragului de informare și/ sau alertă;
b)informațiile prevăzute la alin. (2) și, în plus, pentru fiecare zi în care a fost depășit obiectiv ul
pe termen lung sau valoarea -țintă, data și valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore;
c)concentrațiile medii anuale pentru substanțele precur soare ale ozonului, prevăzute în anexa
nr. 9;
d)valorile AOT 40 pentru protecția vegetației și a pădurii calculate conform poziției D.1 din
anexa nr. 3.
Art. 69
(1)Pentru informațiile colectate începând cu al doilea an calendaristic după intrarea în vigoar e a
măsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeană, autoritatea publică centrală pentru
protecția mediului transmite acesteia, în termen de 9 luni de la sfârșitul fiecărui an, următoarele:
a)informații cu privire la modificările delimitărilor zon elor și aglomerărilor pentru evaluarea și
gestionarea calității aerului înconjurător, definite conform art. 6;
b)lista zonelor și aglomerărilor în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanți depășesc
valorile -limită, plus marjele de toleranță, acolo unde este cazul, ori care depășesc valorile -țintă
sau nivelurile critice, prevăzute la lit. F și la pozițiile B.2, D.3, G.4 și G.5 din anexa nr. 3.
(2)Pentru zonele și aglomerările prevăzute la alin. (1) lit. b) autoritatea publică centrală pentru
protecți a mediului transmite Comisiei Europene, în termen de 9 luni de la sfârșitul fiecărui an,
informații despre:
a)nivelurile evaluate și, dacă sunt relevante, datele și perioadele când aceste niveluri au fost
observate;
b)evaluarea contribuțiilor surselor natu rale și a resuspensiei în aer a particulelor în urma tratării
carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii, dacă este cazul, la nivelurile evaluate, conform
prevederilor art. 45.
Art. 70
Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite Comisiei Europene, cu titlu
provizoriu, informații privind depășirile pragurilor de alertă sau de informare: nivelul înregistrat ,
locul și perioada în care a fost înregistrată depășirea.
Art. 71
Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transm ite Comisiei Europene informații
privind planurile de calitatea aerului, respectiv planurile integrate de calitatea aerului, în cel m ai
scurt timp posibil, dar nu mai târziu de 2 ani de la sfârșitul anului în care au fost înregistrate
depășirile.
Art. 72
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite Comisiei Europene, spre
informare, pentru un anumit an, listele cu zonele și aglomerările unde depășirile valorilor -limită
pentru un anumit poluant sunt atribuite contribuțiilor din surse n aturale.
(2)Informațiile furnizate se referă la concentrații și surse de poluare, precum și la demonstrarea
faptului că depășirile valorilor -limită pot fi atribuite surselor naturale.
Art. 73
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transm ite Comisiei Europene, pentru un
anumit an, dacă este cazul, listele cu zonele și aglomerările unde depășirile valorilor -limită
pentru PM 10 sunt datorate resuspensiei particulelor ca urmare a tratării carosabilului cu nisip
sau sare în timpul iernii.
(2)Informațiile furnizate se referă la concentrații și surse de poluare, precum și la demonstrarea
faptului că depășirile valorilor -limită pot fi atribuite resuspensiei particulelor și că au fost luate
toate măsurile rezonabile pentru reducerea concentrațiilor.
Art. 74
(1)Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului notifică Comisiei Europene zonele sau
aglomerările unde consideră că sunt aplicabile condițiile prevăzute la art. 51 lit. a) sau b) și
transmite acesteia planul de calitate a aerului prevăz ut la art. 51 lit. a), inclusiv toate informațiile
necesare Comisiei Europene, pentru ca aceasta să evalueze dacă toate condițiile relevante
sunt sau nu îndeplinite.
(2)Se consideră că sunt îndeplinite condițiile relevante pentru aplicarea art. 51 lit. a) sau b)
atunci când Comisia Europeană nu ridică obiecții în termen de 9 luni de la primirea notificării.
(3)În cazul unor obiecții ale Comisiei Europene, la solicitarea acesteia, planurile de calitate a
aerului se modifică sau se furnizează planuri noi.
Art. 75
Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează Comisia Europeană în
legătură cu metodele utilizate pentru prelevarea și măsurarea:
a)compușilor organici volatili precursori ai ozonului, prevăzuți în anexa nr. 9;
b)arsenului, cadmiul ui, mercurului, nichelului și benzo(a)pirenului;
c)compoziției chimice a particulelor în suspensie PM 2,5.
Art. 76
Metodele utilizate pentru evaluarea preliminară a calității aerului înconjurător pentru poluanții
arsen, cadmiu, mercur, nichel și benzo(a)pir en sunt transmise pentru informare Comisiei
Europene.
Art. 77
Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului notifică Comisia Europeană cu privire la
prorogarea termenelor de atingere a valorilor -limită prevăzută la art. 51 și transmite planurile d e
calitate a aerului elaborate în acest scop.
CAPITOLUL VII: Sancțiuni
Art. 78
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală,
după caz.
SECȚIUNEA 1: Contravenții
Art. 79
(1)Constituie contravenții și se sancț ionează cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei, pentru
persoane juridice, nerespectarea următoarelor obligații:
a)obligațiile ce revin titularilor de activități care dețin surse fixe de poluare atmosferică de a
participa la elaborarea programelor de reduc ere a emisiilor, a planurilor de calitate a aerului și a
planurilor de acțiune pe termen scurt;
b)obligațiile ce revin titularilor de activități care dețin surse fixe de poluare atmosferică, confo rm
prevederilor cuprinse în programele de reducere a emisiil or, în planurile de menținere a calității
aerului, în planurile de calitate a aerului și în planurile de acțiune pe termen scurt;
c)obligațiile ce revin titularilor de activități la declanșarea de către autoritatea publică teritor ială
pentru protecția medi ului a planului de acțiune pe termen scurt, de a lua măsuri urgente și
eficiente de reducere a emisiilor de poluanți în aer, astfel încât concentrația acestora în aerul
înconjurător să fie redusă până la atingerea nivelului valorii -limită, inclusiv prin op rirea
temporară a activității, dacă este cazul.
(2)Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 10.000 lei, pentru
persoane fizice, și de la 5.000 lei la 15.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea
următoarelor obligații:
a)obligația utilizatorilor de surse mobile de a asigura încadrarea în limitele de emisie stabilite
pentru fiecare tip specific de sursă, precum și de a le supune inspecțiilor tehnice, conform
prevederilor legislației în vigoare. Această prevedere nu este ap licabilă utilizatorilor de
autovehicule rutiere pentru care se aplică legislația în vigoare privind circulația pe drumurile
publice;
b)obligația de a se supune tuturor procedurilor și cerințelor legale care conduc la prevenirea,
eliminarea sau reducerea im pactului asupra aerului înconjurător și a mediului ca întreg;
c)obligația de transformare a surselor difuze în surse de emisii dirijate, în cazul în care este
posibil din punct de vedere tehnic și economic.
(3)Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei, pentru
persoane fizice, și de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea
următoarelor obligații:
a)obligația titularului de activitate de a furniza autorităților competente informațiile solicitate
pentru elaborarea inventarelor de emisii de poluanți atmosferici;
b)obligația titularului de activitate de a informa autoritățile competente în cazul depășirii
valorilor -limită de emisie, impuse prin actele de reglementare.
(4)Constituie contravenții și s e sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, pentru
persoane juridice, nerespectarea următoarelor obligații:
a)prevederile referitoare la protecția atmosferei din acordul și/sau autorizația de
mediu/autorizația integrată de mediu;
b)obligațiil e titularilor de activitate care dețin surse fixe de poluare atmosferică de a se supune
controlului autorităților competente, conform legislației în vigoare;
c)obligațiile titularilor de activitate de a anunța, de îndată, autoritatea publică teritorială pe ntru
protecția mediului despre producerea unor avarii, accidente, incidente, opriri/porniri accidentale.
(5)Nerespectarea prevederilor art. 21 alin. (1) lit. b) și c) și ale art. 22 lit. c), d), f) -j) de către
primari, președinții consiliilor județene și C onsiliul General al Municipiului București constituie
contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 7.500 lei.
Art. 80
(1)Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 79 se fac de personalul
împuternicit din cadrul autorităților publice de inspecție și control pentru protecția mediului,
conform atribuțiilor stabilite prin lege.
(2)Contravențiilor prevăzute la art. 79 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.
(3)Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii
procesului -verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii
prevăzute la art. 79, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în
procesu l-verbal.
SECȚIUNEA 2: Infracțiuni
Art. 81
Constituie infracțiuni și se pedepsesc după cum urmează:
a)cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neelaborarea, de către titularii activităților
care constituie surse fixe importante de emisii, a planur ilor pentru situații de urgență, care
stabilesc măsurile aplicabile în interiorul amplasamentului, precum și nesolicitarea aprobării de
la autoritățile competente pentru măsurile stabilite a se aplica în afara amplasamentului;
b)cu închisoare de la 1 la 5 ani pentru neoprirea în caz de pericol iminent a funcționării
instalațiilor care constituie sursă de pericol cu impact asupra calității aerului înconjurător sau
neanunțarea autorităților competente cu privire la pericol.
Art. 82
Infracțiunile prevăzute la art. 81 se constată de către personalul împuternicit din cadrul
autorităților publice centrale competente și din unitățile teritoriale ale acestora, precum și din
cadrul autorităților publice locale, conform atribuțiilor stabilite prin lege. Actele de cons tatare se
transmit organului de urmărire penală competent.
CAPITOLUL VIII: Dispoziții tranzitorii și finale
SECȚIUNEA 1: Dispoziții tranzitorii
Art. 83
(1)Prevederile Ordinului ministrului mediului și gospodării apelor nr. 35/2007 privind aprobarea
Metodologiei de elaborare și punere în aplicare a planurilor și programelor de gestionare a
calității aerului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2007,
rămân în vigoare până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii
Guvernului pentru aprobarea metodologiei prevăzute la art. 54.
(2)Prevederile Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.095/2007 pentru
aprobarea Normativului privind stabilirea indicilor de calitate a aerului în vederea facilitării
informării publicului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 200 7,
rămân în vigoare până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului
conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului de aprobare a normativului
revizuit.
SECȚIUNEA 2: Dispoziții finale
Art. 84
Anexele nr. 1 -11 fac parte integran tă din prezenta lege și se actualizează prin hotărâre a
Guvernului în funcție de adaptările la progresul tehnic în conformitate cu procedura prevăzută
de legislația europeană în domeniu, fără a conduce însă la modificarea directă sau indirectă a
valorilor -limită, respectiv a valorilor -țintă, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 85
Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Art. 86
(1)La data intrării în v igoare a legii se abrogă:
a)Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 243/2000 privind protecția atmosferei, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 6 decembrie 2000, aprobată cu m odificări și
completări prin Legea nr. 655/2001 , cu modificările și completările ulterioare;
b)Ordinul ministrului apelor și protecției mediului nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerărilor și
clasificarea aglomerărilor și zonelor pentru evaluarea calității aerului în România, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 9 octombrie 2002, cu completările ulterioare;
c)Ordinul mini strului apelor și protecției mediului nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului
privind stabilirea valorilor -limită, a valorilor de prag și a criteriilor și metodelor de evaluare a
dioxidului de sulf, dioxidului de azot și oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM 10 și PM 2,5),
plumbului, benzenului, monoxidului de carbon și ozonului în aerul înconjurător, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 21 octombrie 2002, cu completă rile
ulterioare;
d)Hotărârea Guvernului nr. 543/2004 privind elaborarea și punerea în aplicare a planurilor și
programelor de gestionare a calității aerului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 393 din 4 mai 2004, cu completările ulterioare;
e)Hotărârea Guvernului nr. 586/2004 privind înființarea și organizarea Sistemului național de
evaluare și gestionare integrată a calității a erului, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 389 din 3 mai 2004;
f)Hotărârea Guvernului nr. 731/2004 pentru aprobarea Strategiei naționale privind protecția
atmosferei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 2 iunie 2004;
g)Hotărârea Guvernului nr. 738/2004 pentru aprobarea Planului național de acțiune în domeniul
protecției atmosferei, publicată în Moni torul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 27 mai
2004;
h)Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 448/2007 pentru aprobarea Normativului
privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mer cur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice în
aerul înconjurător, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2007.
(2)La data intrării în vigoare a prezentei legi, dispozițiile contrare cuprinse în Ordinul ministrul ui
apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind
evaluarea poluării mediului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 bis din 6
noiembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare, în Ordinul ministrului apelor, pădurilor
și protecției mediului nr. 462/1993 pentru aprobarea Condițiilor tehnice privind protecția
atmosferei și Normel or metodologice privind determinarea emisiilor de poluanți atmosferici
produși de surse staționare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10
august 1993, cu modificările ulterioare, în STAS 12574/1987 privind condițiile de calita te ale
aerului din zonele protejate și în STAS 10331/1992 privind principii și reguli generale de
supraveghere a calității aerului, precum și orice altă dispoziție contrară își încetează
aplicabilitatea cu privire la poluanții atmosferici reglementați prin prezenta lege.
Art. 87
(1)În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea publică
centrală pentru protecția mediului elaborează metodologia prevăzută la art. 54, care va fi
aprobată prin hotărâre a Guvernului.
(2)În te rmen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea publică
centrală pentru protecția mediului elaborează și aprobă, prin ordin al conducătorului acesteia,
normativul privind stabilirea indicilor de calitate a aerului înconjurăt or în vederea facilitării
informării publicului.
*
Prezenta lege transpune în legislația națională prevederile Directivei 2008/50/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind cal itatea aerului înconjurător și
un aer mai curat pentru Europa, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L
152 din 11 iunie 2008 și ale Directivei 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 15 decembrie 2004 privind arseniul, cadmiul, mercurul, nichelul, hidrocarburile aromatice
policiclice în aerul înconjurător, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE)
nr. L 23 din 26 ianuarie 2005.
-****-
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și
ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.
p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,
IOAN OLTEAN
PREȘEDINTELE SENATULUI
MIRCEA -DAN GEOANĂ
ANEXA Nr. 1: LISTA poluanților atmosferici luați în considerare în evaluarea calității aerului
înconjurător
1.Dioxid de sulf (SO 2)
2.Dioxid de azot (NO 2)
3.Oxizi de azot (NO X)
4.Particule în suspensie (PM 10 și PM 2,5)
5.Plumb (Pb)
6.Benzen (C 6H6)
7.Monoxid de carbon (CO)
8.Oz on (O 3)
9.Arsen (As)
10.Cadmiu (Cd)
11.Nichel (Ni)
12.Hidrocarburi aromatice policiclice/Benzo(a)piren (BaP)
13.Mercur (Hg)
ANEXA Nr. 2: AGLOMERĂRILE ȘI ZONELE DE EVALUARE a calității aerului înconjurător
I.Aglomerări
1.municipiul Bacău;
2.municipiul Baia Mare;
3.municipiul Brașov;
4.municipiul Brăila;
5.municipiul București;
6.municipiul Cluj -Napoca;
7.municipiul Constanța;
8.municipiul Craiova;
9.municipiul Galați;
10.municipiul Iași;
11.municipiul Pitești;
12.municipiul Ploiești;
13.municipiul Timișoara.
II.Zone
1. Alba – reprezintă delimitarea administrativă a județului Alba
2. Arad – reprezintă delimitarea administrativă a județului Arad
3. Argeș – reprezintă delimitarea administrativă a județului Argeș, cu excepția aglomerării Pitești
4. Bacău – reprezintă delimitarea administrativă a județului Bacău, cu excepția aglomerării Bacău
5. Bihor – reprezintă delimitarea administrativă a județului Bihor
6. Bistrița –
Năsăud – reprezintă delimitarea administrativă a județului Bistrița -Năsăud
7. Botoșani – reprezintă delimitarea administrativă a județului Botoșani
8. Brașov – reprezintă delimitarea administrativă a județului Brașov, cu excepția aglomerării Brașov
9. Brăila – reprezintă delimitarea administrativă a județului Brăila, cu excepția aglomerării B răila
10. Buzău – reprezintă delimitarea administrativă a județului Buzău
11. Caraș –
Severin – reprezintă delimitarea administrativă a județului Caraș -Severin
12. Călărași – reprezintă delimitarea administrativă a județului Călărași
13. Cluj – reprezint ă delimitarea administrativă a județului Cluj, cu excepția aglomerării Cluj -Napoca
14. Constanța – reprezintă delimitarea administrativă a județului Constanța, cu excepția aglomerării Constanța
15. Covasna – reprezintă delimitarea administrativă a județu lui Covasna
16. Dâmbovița – reprezintă delimitarea administrativă a județului Dâmbovița
17. Dolj – reprezintă delimitarea administrativă a județului Dolj, cu excepția aglomerării Craiova
18. Galați – reprezintă delimitarea administrativă a județului Gal ați, cu excepția aglomerării Galați
19. Giurgiu – reprezintă delimitarea administrativă a județului Giurgiu
20. Gorj – reprezintă delimitarea administrativă a județului Gorj
21. Harghita – reprezintă delimitarea administrativă a județului Harghita
22. Hunedoara – reprezintă delimitarea administrativă a județului Hunedoara
23. Ialomița – reprezintă delimitarea administrativă a județului Ialomița
24. Iași – reprezintă delimitarea administrativă a județului Iași, cu excepția aglomerării Iași
25. Ilfov – reprezintă delimitarea administrativă a județului Ilfov
26. Maramureș – reprezintă delimitarea administrativă a județului Maramureș, cu excepția aglomerării Baia
Mare
27. Mehedinți – reprezintă delimitarea administrativă a județului Mehedinți
28. Mureș – reprezintă delimitarea administrativă a județului Mureș
29. Neamț – reprezintă delimitarea administrativă a județului Neamț
30. Olt – reprezintă delimitarea administrativă a județului Olt
31. Prahova – reprezintă delimitarea administrativă a județulu i Prahova, cu excepția aglomerării Ploiești
32. Satu Mare – reprezintă delimitarea administrativă a județului Satu Mare
33. Sălaj – reprezintă delimitarea administrativă a județului Sălaj
34. Sibiu – reprezintă delimitarea administrativă a județului Sib iu
35. Suceava – reprezintă delimitarea administrativă a județului Suceava
36. Teleorman – reprezintă delimitarea administrativă a județului Teleorman
37. Timiș – reprezintă delimitarea administrativă a județului Timiș, cu excepția aglomerării Timișoara
38. Tulcea – reprezintă delimitarea administrativă a județului Tulcea
39. Vaslui – reprezintă delimitarea administrativă a județului Vaslui
40. Vâlcea – reprezintă delimitarea administrativă a județului Vâlcea
41. Vrancea – reprezintă delimitarea admi nistrativă a județului Vrancea
ANEXA Nr. 3: DETERMINAREA CERINȚELOR pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de
sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie PM 10 și PM 2,5, plumb, benzen,
monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel ș i benzo(a)piren în aerul înconjurător într -o
anumită zonă sau aglomerare
A)Pragurile superior și inferior de evaluare
A.1.Se aplică următoarele praguri superior și inferior de evaluare:
1.Dioxid de sulf
Protecția sănătății Protecția vegetației
Pragul s uperior de evaluare 60% din valoarea -limită pentru 24 de ore
(75
g/m3, a nu se depăși de mai mult de
3 ori într -un an calendaristic) 60% din nivelul critic pentru
perioada de iarnă (12
g/m3)
Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea -limită pentru 24 de ore
(50
g/m3, a nu se depăși de mai mult de
3 ori într -un an calendaristic) 40% din nivelul critic pentru
perioada de iarnă (8
g/m3)
2.Dioxid de azot și oxizi de azot
Valoarea -limită orară pentru
protecția sănătății umane (NO 2) Valoarea -limită an uală pentru
protecția sănătății umane
(NO 2) Nivelul critic anual pentru protecția
vegetației și ecosistemelor
naturale (NO X)
Pragul superior
de evaluare 70% din valoarea -limită (140
g/m3, a nu se depăși mai mult
de 18 ori într -un an
calendaristic) 80% di n valoarea -limită (32
g/m3) 80% din nivelul critic (24
g/m3)
Pragul inferior
de evaluare 50% din valoarea -limită (100
g/m3, a nu se depăși mai mult
de 18 ori într -un an
calendaristic) 65% din nivelul critic (26
g/m3) 65% din nivelul critic (19,5
g/m3)
3.Particule în suspensie (PM 10)
Media pe 24 de ore Media anuală
Pragul superior de
evaluare 70% din valoarea -limită (35
g/m3, a nu se depăși
mai mult de 35 de ori într -un an calendaristic) 70% din valoarea -limită (28
g/m3)
Pragul inferior de
evaluare 50% din valoarea -limită (25
g/m3, a nu se depăși
mai mult de 35 de ori într -un an calendaristic) 50% din valoarea -limită (20
g/m3)
4.Plumb
Media anuală
Pragul superior de evaluare 70% din valoarea -limită (0,35
g/m3)
Pragul inferior de evalu are 50% din valoarea -limită (0,25
g/m3)
5.Benzen
Media anuală
Pragul superior de evaluare 70% din valoarea -limită (3,5
g/m3)
Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea -limită (2
g/m3)
6.Monoxid de carbon
Media pe 8 ore
Pragul superior de eval uare 70% din valoarea -limită (7 mg/m3)
Pragul inferior de evaluare 50% din valoarea -limită (5 mg/m3)
7.Arsen
Media pe 24 de ore
Pragul superior de evaluare 60% din valoarea -țintă (3,6 ng/m3)
Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea -țintă (2,4 ng/ m3)
8.Cadmiu
Media pe 24 de ore
Pragul superior de evaluare 60% din valoarea -țintă (3 ng/m3)
Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea -țintă (2 ng/m3)
9.Nichel
Media pe 24 de ore
Pragul superior de evaluare 70% din valoarea -țintă (14 ng/m3)
Pragul inferior de evaluare 50% din valoarea -țintă (10 ng/m3)
10.Benzo(a)piren
Media pe 24 de ore
Pragul superior de evaluare 60% din valoarea -țintă (0,6 ng/m3)
Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea -țintă (0,4 ng/m3)
A.2.Determinarea depășirilo r pragurilor superior și inferior de evaluare
Depășirile pragurilor superior și inferior de evaluare se determină în baza concentrațiilor din 5
ani anteriori, dacă sunt disponibile suficiente date. Se consideră că un prag de evaluare a fost
depășit dacă a fost depășit în cel puțin 3 din cei 5 ani anteriori.
Pentru determinarea depășirii pragurilor de evaluare, atunci când datele disponibile acoperă
mai puțin de 5 ani, se pot combina informații rezultate din campanii de măsurare de scurtă
durată, desfășurate pe parcursul unui an în puncte în care este probabil să apară cele mai mari
niveluri de poluare, cu informații extrase din inventare de emisii și din modelare.
B)Valori -limită pentru protecția sănătății umane
B.1.Criterii
Fără a aduce atingere prevederilo r anexei nr. 4, pentru agregarea datelor și calculul
parametrilor statistici se utilizează următoarele criterii:
Parametru Proporția necesară de date valide
Valori orare 75% (adică 45 de minute)
Valori medii pe 8 ore 75% din valori (adică 6 ore)
Valoar ea maximă zilnică a mediilor pe
8 ore 75% din mediile orare mobile pe 8 ore (adică 18 medii pe 8 ore pe zi)
Valori pe 24 de ore 75% din mediile orare (adică cel puțin 18 valori orare)
Media anuală 90%1) din valorile pe o oră sau (dacă nu sunt disponibile ) din valorile
pe 24 de ore de -a lungul anului
1) Cerințele privind calcularea mediei anuale nu includ pierderile de date datorate verificărilor
zilnice ale etalonării, calibrării periodice sau lucrărilor normale de întreținere a instrumentelor.
B.2.Valo ri-limită
Perioada de mediere Valoarea -limită Marja de toleranță Dată la care trebuie
respectată valoarea -limită
Dioxid de sulf
o oră 350
g/m3, a nu se
depăși mai mult de 24 de
ori într -un an calendaristic (150
g/m3) 43% 1)
24 de ore 125
g/m3, a nu se
depăși mai mult de 3 ori
într-un an calendaristic Nu 1)
Dioxid de azot
o oră 200
g/m3, a nu se
depăși mai mult de 18 ori
într-un an calendaristic (100
g/m3) 50% în
2002, redusă la 1 ianuarie
2005 și apoi din 12 în 12
luni cu procente anuale
egale, p entru a atinge 0%
la 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2010
An calendaristic 40
g/m3 (20
g/m3) 50% în 2002,
redusă la 1 ianuarie 2005
și apoi din 12 în 12 luni cu 1 ianuarie 2010
procente anuale egale,
pentru a atinge 0% la 1
ianuarie 2010
Benzen
An calendar istic 5
g/m3 (5
g/m3) 100% la 1
ianuarie 2004, redusă la 1
ianuarie 2007 și apoi o
dată la 12 luni cu
1
g/m3, pentru a atinge
0% la 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2010
Monoxid de carbon
Valoarea maximă zilnică
a mediilor pe 8 ore2) 10 mg/m3 60% 1)
Plumb
An calendaristic 0,5
g/m3 3) 100% 3)
PM 10
o zi 50
g/m3, a nu se depăși
mai mult de 35 de ori într –
un an calendaristic 50% 1)
An calendaristic 40
g/m3 20% 1)
1) În vigoare de la 1 ianuarie 2007.
2) Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore se aleg e după examinarea mediilor glisante pe 8
ore, calculate pe baza datelor orare și actualizate din oră în oră. Fiecare medie pe 8 ore
calculată astfel este atribuită zilei în care perioada de mediere se termină; altfel spus, prima
perioadă de calcul pentru o ricare zi va fi perioada cuprinsă între ora 17,00 din ziua precedentă
și ora 1,00 din ziua respectivă; ultima perioadă de calcul pentru oricare zi va fi perioada
cuprinsă între orele 16,00 și 24,00 din ziua respectivă.
3) În vigoare de la 1 ianuarie 2007. Valoarea -limită trebuie respectată doar la 1 ianuarie 2010 în
vecinătatea imediată a surselor industriale situate în siturile contaminate de decenii de activități
industriale. În astfel de cazuri, valoarea -limită până la 1 ianuarie 2010 va fi de 1,0
g/m3, care
se aplică pe o arie extinsă la cel mult 1.000 m fată de surse.
C)Valori -țintă pentru arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren
Poluant Valoarea -țintă*)
Arsen 6 ng/mc
Cadmiu 5 ng/mc
Nichel 20 ng/mc
Benzo(a)piren 1 ng/mc
*)Pentru conținutul total d in fracția PM 10, mediat pentru un an calendaristic.
D)Valori -țintă și obiective pe termen lung pentru ozon
D.1.Definiții
AOT 40 [exprimat în (
g/m3) x ore] înseamnă suma diferențelor dintre concentrațiile orare mai
mari decât 80
g/m3 (= 40 părți pe miliar d) și 80
g/m3 pe o perioadă dată de timp, folosind
doar valorile pe o oră măsurate zilnic între 8,00 și 20,00, ora Europei Centrale (CET).
D.2.Criterii
Se utilizează următoarele criterii pentru agregarea datelor și calculul parametrilor statistici:
Param etru Procentul necesar de date valide
Valori orare 75% (adică 45 de minute)
Valori medii pe 8 ore 75% din valori (adică 6 ore)
Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore
calculată pe baza mediilor orare mobile pe 8
ore 75% din mediile orare mobile pe 8 ore (adică 18 medii pe 8 ore
pe zi)
AOT 40 90% din valorile orare măsurate în timpul perioadei definite
pentru calcularea valorii AOT401)
Media anuală 75% din valorile orare măsurate în timpul verii (aprilie –
septembrie) și 75% din valorile măsurate în t impul iernii
(ianuarie -martie, octombrie – decembrie), măsurate separat
Număr de depășiri și valori maxime lunare 90% din valorile maxime zilnice ale mediilor pe 8 ore (27 de
valori zilnice disponibile pe lună)
90% din valorile orare măsurate între orele 8,00 și 20,00 CET
Număr de depășiri și valori maxime anuale 5 din 6 luni în timpul verii (aprilie -septembrie)
1) În cazurile în care nu sunt disponibile toate datele măsurate posibile, valorile AOT 40 sunt
calculate cu ajutorul următorului factor:
AOT40 estimare = AOT40 măsurate x [(numărul total posibil de ore *)/(număr de valori orare
măsurate)]
___
*) Egal cu numărul de ore din perioada de timp prevăzută în definiția AOT40 (între orele 8,00 și
20,00 CET, de la 1 mai până la 31 iulie în fiecare an, pentr u protecția vegetației, și din 1 aprilie
până la 30 septembrie în fiecare an, pentru protecția pădurilor).
D.3.Valorile -țintă
Obiectiv Perioada de mediere Valoarea -țintă Dată la care trebuie
respectată valoarea -țintă1)
Protecția sănătății
umane Valoarea maximă zilnică
a mediilor pe 8 ore2) 120
g/m3, a nu se depăși în mai
mult de 25 de zile pe an
calendaristic, mediat pe 3 ani3) 1 ianuarie 2010
Protecția
vegetației mai-iulie AOT 40 (calculată pe baza
valorilor orare) 18 000
g/m3 x
oră, medie pe 5 ani3) 1 ianuarie 2010
1) Conformarea la valorile -țintă se evaluează începând cu această dată, respectiv 2010 va fi
primul an ale cărui date vor fi utilizate pentru a calcula conformarea pe următorii 3 sau 5 ani,
după caz.
2) Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore se alege prin examinarea mediilor mobile pe 8
ore, calculate pe baza datelor orare și actualizate din oră în oră. Fiecare medie pe 8 ore
calculată astfel este atribuită zilei în care perioada de mediere se termină. Altfel spus, prima
perioadă de c alcul pentru oricare zi va fi perioada cuprinsă între ora 17,00 din ziua precedentă
și ora 1,00 din ziua respectivă; ultima perioadă de calcul pentru oricare zi va fi perioada
cuprinsă între orele 16,00 și 24,00 din ziua respectivă.
3) Dacă mediile pe 3 sa u 5 ani nu pot fi determinate pe baza unei serii complete și consecutive
de date anuale, minimum de date anuale necesare pentru verificarea respectării valorilor -țintă
vor fi după cum urmează:
– pentru valoarea -țintă privind protecția sănătății umane: date valide, timp de un an;
– pentru valoarea -țintă privind protecția vegetației: date valide, timp de 3 ani.
D.4.Obiectivele pe termen lung
Obiectiv Perioada de mediere Obiectiv pe termen lung Data la care obiectivul
trebuie să fie atins
Protecția sănătății
umane Valoarea maximă zilnică a
mediilor pe 8 ore dintr -un 120
g/m3 neprecizată
an calendaristic
Protecția
vegetației mai-iulie AOT 40 (calculat din
valorile orare)
6.000
g/m3 x oră neprecizată
E)Praguri de informare și alertă
E.1.Praguri de alertă p entru alți poluanți în afara ozonului
Depășirea pragului de alertă trebuie înregistrată timp de 3 ore consecutiv, în puncte
reprezentative pentru calitatea aerului pentru o suprafață de cel puțin 100 km2 sau pentru o
întreagă zonă sau aglomerare, oricare d intre acestea este mai mică.
Poluant Prag de alertă
Dioxid de sulf 500
g/m3
Dioxid de azot 400
g/m3
E.2.Prag de informare și alertă pentru ozon
Scop Perioada de mediere Prag
Informare o oră 180
g/m3
Alertă o oră1) 240
g/m3
1) Pentru punerea î n aplicare a art. 53 din prezenta lege, depășirea pragului de alertă trebuie
măsurată sau prognozată pentru 3 ore consecutive.
F)Niveluri critice pentru protecția vegetației
Perioada de mediere Nivel critic Marja de toleranță
Dioxid de sulf
An calen daristic și iarnă (1
octombrie – 31 martie) 20
g/m3 Nu
Oxizi de azot
An calendaristic 30
g/m3 NO X Nu
G)Indicatorul mediu de expunere, ținta națională de reducere a expunerii, obligația la
concentrația de expunere, valoarea -țintă, valorile -limită, marja de toleranță, pragurile superior și
inferior de evaluare pentru particule în suspensie – PM 2,5
G.1.Indicatorul mediu de expunere
Indicatorul mediu de expunere, denumit în continuare IME, exprimat în
g/m3 se determină pe
baza măsurărilor efectuate în stațiile de fond urban din zone și aglomerări, pe întreg teritoriul
țării. Acesta trebuie evaluat ca și concentrație medie anuală pe 3 ani calendaristici consecutivi,
mediată pe toate punctele de prelevare stabilite în temeiul lit. A, poziția A.2 din anex a nr. 6.
Pentru România, IME pentru anul de referință 2010 este concentrația medie a anilor 2009, 2010
și 2011.
IME pentru anul 2020 este concentrația medie pe 3 ani consecutivi, mediată pe toate punctele
de prelevare pentru anii 2018, 2019 și 2020. IME es te utilizat pentru a evalua conformarea la
obiectivul național de reducere a expunerii.
IME pentru anul 2015 este concentrația medie pe 3 ani consecutivi, mediată pe toate punctele
de prelevare pentru anii 2013, 2014 și 2015. IME este utilizat pentru a eva lua conformarea la
concentrația de expunere.
G.2.Ținta națională de reducere a expunerii
Ținta de reducere a expunerii în raport cu IME în 2010 Anul când trebuie atinsă
ținta de reducere a
expunerii
Concentrația inițială în
g/m3 Ținta de reducere în pro cente 2020
< 8,5 = 8,5 0%
= 8,5 – < 13 10%
= 13 – < 18 15%
= 18 – < 22 20%
> = 22 Toate măsurile necesare pentru atingerea
țintei de 18
g/m3
Atunci când IME exprimat în
g/m3 pentru anul de referință este egal sau mai mic de 8,5
g/m3, ținta de reducere a expunerii este zero. Ținta de reducere este de asemenea zero în
cazurile în care IME atinge nivelul de 8,5
g/m3 în orice moment în perioada 2010 -2020 și este
menținut la acest nivel sau la un nivel inferior.
G.3.Obligația la concentrația de expunere
Obligația la concentrația de expunere Anul când trebuie atinsă obligația la concentrația de
expunere
20
g/m3 2015
G.4.Valoarea -țintă
Perioada de mediere Valoarea -țintă Data până la care trebuie atinsă valoarea -țintă
An calendaristic 25
g/m3 1 ianuarie 2010
G.5.Valoarea -limită
Perioada de mediere Valoare -limită Marja de toleranță Dată până la care trebuie
atinsă valoarea -limită
ETAPA 1
An calendaristic 25
g/m3 20% la data intrării în vigoare a
prezentului act normativ, redusă la
1 ianuarie a anului următor, apoi la
fiecare 12 luni, cu procente anuale
egale, pentru a atinge 0% la 1
ianuarie 2015 1 ianuarie 2015
ETAPA a 2 -a1)
An calendaristic 20
g/m3 1 ianuarie 2020
1) Etapa a 2 -a – valoare -limită indicativă; se va revizui de căt re Comisia Europeană în 2013,
luând în considerare noi informații cu privire la efectele asupra sănătății și mediului, fezabilitat ea
tehnică și experiența statelor membre ale Uniunii Europene în ceea ce privește valoarea -țintă.
G.6.Pragurile superior și in ferior de evaluare
Media anuală PM 2,51)
Pragul superior de evaluare 70% din valoarea -limită (17
g/m3)
Pragul inferior de evaluare 50% din valoarea -limită (12
g/m3)
1) Pragul superior de evaluare și pragul inferior de evaluare pentru PM 2,5 nu se ap lică
măsurărilor efectuate pentru evaluarea conformității cu obiectivul de reducere a expunerii la
PM 2,5 pentru protecția sănătății umane.
ANEXA Nr. 4: Obiective de calitate a datelor
A.Obiective de calitate a datelor pentru evaluarea calității aerului înc onjurător
A.1.Obiective de calitate a datelor pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, monoxid
de carbon, benzen, particule în suspensie PM 10 și PM 2,5, plumb, ozon, NO și NO 2 măsurați ca
precursori
Dioxid de sulf, dioxid de
azot, oxizi de a zot și
monoxid de carbon Benzen Particule în suspensie
PM 10 și PM 2,5 și plumb Ozon, NO și NO 2
corespunzători
Măsurări fixe1)
Incertitudine 15% 25% 25% 15%
Captură minimă de date 90% 90% 90% 90% în timpul verii
Timpul minim acoperit: 75% î n timpul
iernii
– fond urban și trafic – 35%2) – –
– platforme industriale – 90% – –
Măsurări indicative
Incertitudine 25% 30% 50% 30%
Captură minimă de date 90% 90% 90% 90%
Timpul minim acoperit: 14%4) 14%3) 14%4) > 10% în timpul
verii
Incertitudinea modelării:
Orar 50% – – 50%
Medii de 8 ore 50% – – 50%
Medii zilnice 50% – nedefinită încă –
Medii anuale 30% 50% 50% –
Estimarea obiectivă
Incertitudine 75% 100% 100% 75%
1) Se pot efectua măsurări aleatorii în locul măsu rărilor continue pentru benzen, plumb și
particule în suspensie, în cazul în care se demonstrează că incertitudinea, inclusiv
incertitudinea legată de prelevarea aleatorie de probe, respectă obiectivul de calitate de 25% și
că timpul minim acoperit este su perior timpului minim stabilit pentru măsurări indicative.
Prelevarea aleatorie de probe trebuie să fie distribuită uniform pe toată perioada anului pentru a
evita obținerea unor rezultate incorecte. Incertitudinea legată de prelevarea aleatorie de probe
poate fi determinată prin procedura prevăzută în standardul SR ISO 11222 – Calitatea aerului.
Determinarea incertitudinii măsurărilor de calitate a aerului pe perioada de mediere. În cazul în
care se folosesc măsurări aleatorii pentru evaluarea cerințelor p rivind valoarea -limită a PM 10,
trebuie evaluată percentila 90.4 (care trebuie să fie mai mică sau egală cu 50
g/m3) în locul
numărului de depășiri, care este puternic influențat de acoperirea de date.
2) Distribuit pe toată perioada anului pentru a fi rep rezentativ pentru diferite condiții de climat și
trafic.
3) Măsurări aleatorii o zi pe săptămână, distribuite uniform pe toată perioada anului, sau 8
săptămâni, distribuite uniform pe toată durata anului.
4) Măsurări aleatorii o dată pe săptămână, distribu ite uniform pe toată perioada anului, sau 8
săptămâni, distribuite uniform pe toată durata anului.
A.2.Obiective de calitate a datelor pentru BaP, As, Cd, Ni, HAP, altele decât BaP și Hg total
gazos și depuneri totale
BaP As, Cd, Ni HAP, altele decât Ba P și Hg
total gazos Depuneri totale
Măsurări fixe5)
Incertitudine 50% 40% 50% 70%
Captură minimă de date 90% 90% 90% 90%
Timpul minim acoperit6) 33% 50% – –
Măsurări indicative
Incertitudine 50% 40% 50% 70%
Captură minimă de date 90% 90% 90% 90%
Timpul minim acoperit6) 14% 14% 14% 33%
Modelare
Incertitudine 60% 60% 60% 60%
Estimarea obiectivă
Incertitudine 100% 100% 100% 100%
5) Cerințele cu privire la colectarea minimă de date și perioada minimă luată în consid erare nu
cuprind pierderile de date din cauza calibrării regulate sau a întreținerii normale a
instrumentelor. Probele de benzo(a)piren și de alte hidrocarburi aromatice policiclice se
prelevează la 24 de ore. Probele individuale prelevate pe o perioadă de până la o lună pot fi
combinate și analizate ca o probă compusă, luându -se măsuri pentru asigurarea stabilității
probelor pe perioada respectivă.
Cei 3 izomeri benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten se determină analitic
cu dificultate , de aceea ei pot fi raportați ca sumă.
Pentru măsurarea concentrațiilor de arsen, cadmiu și nichel se recomandă prelevarea la 24 de
ore. Prelevarea probelor trebuie distribuită uniform de -a lungul zilelor din săptămână și de -a
lungul anului. Pentru determ inarea ratelor de depunere sunt recomandate prelevările lunare sau
săptămânale efectuate în cursul unui an întreg.
Se poate utiliza prelevarea umedă în loc de prelevarea uscată numai dacă se poate demonstra
că diferența dintre rezultatele obținute prin cel e două metode este mai mică decât 10%. Rata de
depunere se exprimă în micrograme/m2/zi.
6) Se poate utiliza un timp minim de acoperire mai mic decât cel indicat în tabel, dar nu mai mic
de 14% pentru măsurări fixe și de 6% pentru măsurările indicative, num ai dacă se poate
demonstra că este respectat intervalul de incertitudine de 95% pentru media anuală, calculat
conform obiectivelor de calitate a datelor prevăzute în standardul SR ISO 11222 – Calitatea
aerului. Determinarea incertitudinii măsurărilor de ca litate a aerului pe perioada de mediere.
A.3.Incertitudinea metodelor de evaluare
Incertitudinea metodelor de evaluare (exprimată cu un nivel de încredere de 95%) se stabilește
în conformitate cu principiile ghidului CEN (SR ENV 13005 – Ghidul pentru expri marea
incertitudinii de măsurare), Metodologia ISO 5725 – Exactitatea (justețea și fidelitatea)
metodelor de măsurare și a rezultatelor măsurărilor și ghidului prevăzut în raportul CEN (SR CR
14377 – Calitatea aerului. Abordare pentru estimarea incertitudi nii pentru metodele de măsurare
de referință pentru aerul înconjurător). Procentele incertitudinilor din tabel sunt date ca repere î n
raport cu valorile concentrațiilor individuale calculate ca medii pe intervalul de timp asociat
valorii -limită sau valorii -țintă, după caz, cu un interval de încredere de 95%. Incertitudinea în
cazul măsurărilor fixe este aplicabilă domeniului de concentrații aplicabil valorii -limită sau
valorii -țintă, după caz.
Incertitudinea pentru modelare se definește ca fiind deviația ma ximă a nivelurilor de concentrații
măsurate și calculate pe perioada asociată valorii -limită corespunzătoare sau valorii -țintă,
pentru 90% din punctele individuale de monitorizare, fără a ține seama de accidente
(evenimente).
Incertitudinea pentru modelare este aplicabilă domeniului de concentrații adecvat valorii -limită
sau valorii -țintă. Măsurările fixe care se selectează pentru compararea cu rezultatele modelării
trebuie să fie reprezentative pentru scara modelului.
Incertitudinea pentru estimarea obiect ivă se definește ca fiind deviația maximă a nivelurilor de
concentrații măsurate și calculate pe perioada asociată valorii -limită corespunzătoare sau
valorii -țintă pentru ozon, fără a ține seama de momentul când au loc evenimentele. Cerințele
privind captu ra minimă de date și timpul minim acoperit nu includ pierderile de date datorate
verificărilor zilnice ale etalonării, calibrării periodice sau lucrărilor normale de întreținere a
instrumentelor.
B.Rezultatele evaluării calității aerului înconjurător
Pentr u zonele și aglomerările unde, pentru evaluarea calității aerului înconjurător se folosesc
alte mijloace de evaluare decât măsurarea concentrațiilor pentru a suplimenta informațiile din
măsurări sau ca unice mijloace de evaluare a calității aerului, se fur nizează următoarele
informații:
– o descriere a activităților de evaluare efectuate;
– metodele specifice folosite și descrierile acestora;
– sursele de date și informații;
– o descriere a rezultatelor, inclusiv incertitudinile și, în special, informații p rivind suprafețele,
sau, după caz, lungimea drumurilor din cadrul zonei sau aglomerării în care concentrațiile
depășesc oricare valoare -limită, valoare -țintă sau obiectiv pe termen lung plus marja de
toleranță dacă este cazul, și suprafețele în care concen trațiile depășesc pragul superior sau
inferior de evaluare;
– populația potențial expusă la niveluri care depășesc oricare dintre valorile -limită stabilite în
vederea protejării sănătății umane.
C.Asigurarea calității pentru evaluarea calității aerului înc onjurător: validarea datelor
Pentru a asigura exactitatea măsurărilor și conformarea cu obiectivele de calitate a datelor
prevăzute la lit. A, autoritățile și organismele competente, desemnate în conformitate cu art. 7 –
10 din lege, au următoarele obligații :
– să asigure trasabilitatea măsurărilor efectuate în scopul evaluării calității aerului înconjurător,
în conformitate cu cerințele menționate în standardul SR EN ISO/CEI 17025 "Cerințe generale
pentru competența laboratoarelor de încercări și etalonări", la pct. 5.6.2.2.;
– să stabilească un sistem de asigurare și control al calității care prevede o întreținere periodică
pentru asigurarea acurateții dispozitivelor de măsurare din cadrul rețelelor și a stațiilor
individuale gestionate;
– să implementeze un sistem de asigurare și control al calității pentru procesul de colectare și
raportare a datelor. Instituțiile desemnate pentru această sarcină participă activ la programele
conexe de asigurare a calității la scară comunitară;
– LNRCA, desemnat de către au toritatea publică centrală pentru protecția mediului, conform art.
9, să participe la exercițiile de intercomparare la scară comunitară privind poluanții reglementați
de prezenta lege, să fie acreditat în conformitate cu standardul SR EN ISO 17025 până în 2011
pentru metodele de referință menționate în anexa nr. 7.
ANEXA Nr. 5: EVALUAREA calității aerului înconjurător și amplasarea punctelor de prelevare
(A)Evaluarea calității aerului înconjurător și amplasarea punctelor de prelevare pentru
măsurarea concen trațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie
PM 10 și PM 2,5, plumb, benzen și monoxid de carbon din aerul înconjurător, precum și pentru
măsurarea concentrațiilor de arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren din aerul înco njurător și din
depuneri
A.1.Generalități
Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate zonele și aglomerările în conformitate cu
următoarele criterii:
1.Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate amplasamentele, cu excepția celor
enumerat e la pct. 2, în conformitate cu criteriile stabilite la pozițiile A.2 și A.3 pentru amplasarea
punctelor de prelevare pentru măsurările fixe. Principiile prevăzute la pozițiile A.2 și A.3 se
aplică, de asemenea, în măsura în care sunt relevante, identifică rii amplasamentelor specifice
în care este determinată concentrația poluanților relevanți, atunci când calitatea aerului
înconjurător este evaluată prin măsurări indicative sau prin modelare.
2.Respectarea valorilor -limită stabilite în scopul protecției să nătății umane nu se evaluează în
următoarele amplasamente:
a)toate amplasamentele din zone în care publicul nu are acces și unde nu există locuințe
permanente;
b)în incinta obiectivelor industriale în cazul cărora se aplică prevederile referitoare la sănăt ate și
siguranța la locul de muncă, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din prezenta lege;
c)pe partea carosabilă a șoselelor și drumurilor, precum și pe spațiile care separă sensurile de
mers ale acestora, cu excepția cazurilor în care pietonii au în mod normal acces la spațiile
respective.
A.2.Amplasarea la macroscară a punctelor de prelevare
1.Protecția sănătății umane
a)Punctele de prelevare destinate protejării sănătății umane se amplasează în așa fel încât să
furnizeze date despre următoarele:
– ariile din interiorul zonelor și aglomerărilor în care apar cele mai mari concentrații la care
populația este susceptibilă a fi expusă în mod direct sau indirect pentru o perioadă de timp
semnificativă în raport cu perioadele de mediere ale valorii/valorilor -limită/țintă;
– nivelurile din alte perimetre (arii) din zonele și aglomerările reprezentative pentru nivelul de
expunere a populației;
– depunerile care reprezintă expunerea indirectă a populației prin lanțul alimentar.
b)în general, punctele de prelevare s e amplasează astfel încât să se evite măsurarea unor
micromedii din imediata vecinătate. Un punct de prelevare se amplasează astfel încât să fie
reprezentativ pentru calitatea aerului pentru un segment de stradă cu o lungime egală sau mai
mare de 100 m, în cazul stațiilor de trafic, pentru o arie egală sau mai mare de 250 m x 250 m,
în cazul stațiilor de tip industrial, și de câțiva km2, în cazul stațiilor de fond urban.
c)Stațiile de fond urban sunt amplasate astfel încât nivelul de poluare să fie influenț at de
contribuțiile integrate ale tuturor surselor din direcția opusă vântului. Nivelul de poluare nu
trebuie să fie dominat de o sursă unică, cu excepția cazului în care o astfel de situație este
tipică pentru o zonă urbană mai mare. Punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative
pentru evaluarea calității aerului pe o arie de mai mulți km2.
d)Stațiile de fond rural se amplasează astfel încât nivelul de poluare caracteristic să nu fie
influențat de aglomerările sau de zonele industriale din vecinătate a sa, adică de zonele aflate la
o distanță mai mică de 5 km.
e)Atunci când se evaluează aportul surselor industriale, cel puțin unul dintre punctele de
prelevare este instalat pe direcția dominantă a vântului dinspre sursă, în cea mai apropiată
zonă rezide nțială. Atunci când concentrația de fond nu este cunoscută, se amplasează un punct
de prelevare suplimentar înaintea sursei de poluare, pe direcția dominantă a vântului.
În mod deosebit acolo unde sunt depășite pragurile de evaluare, punctele de prelevare se
amplasează astfel încât să fie monitorizat modul în care sunt aplicate cele mai bune tehnici
disponibile (BAT).
f)Punctele de prelevare trebuie, de asemenea, să fie reprezentative pentru amplasamente
similare care nu se află în imediata lor vecinătate.
g)Punctele de prelevare pentru As, Cd, Ni, BaP și depuneri vor fi situate, când este posibil, pe
același amplasament cu cele pentru prelevarea PM 10.
2.Protecția vegetației și a ecosistemelor naturale
Punctele de prelevare destinate protecției vegetației și ecosistemelor naturale se amplasează la
peste 20 km distanță de aglomerări sau la peste 5 km distanță de alte arii construite, instalații
industriale, autostrăzi sau șosele cu un trafic care depășește 50.000 de vehicule pe zi. Punctul
de prelevare trebuie să fie amplasat în așa fel încât aerul prelevat să fie reprezentativ pentru
calitatea aerului dintr -o zonă înconjurătoare de cel puțin 1.000 km2. Un punct de prelevare
poate să fie amplasat la o distanță mai mică sau să fie reprezentativ pentru calitatea aerului
dintr-o arie mai puțin extinsă, din motive care țin de condițiile geografice sau de necesitatea de
a proteja unele arii vulnerabile.
A.3.Amplasarea la microscară a punctelor de prelevare
Se ține cont de următoarele criterii:
– fluxul de aer din jur ul orificiului de admisie al sondei de prelevare nu va fi limitat (liber pe un
arc de 270 de grade) sau obstrucționat de elemente care să afecteze circulația aerului în
apropierea sondei (în mod normal, sonda se plasează la câțiva metri distanță de clădiri ,
balcoane, copaci sau alte obstacole și la mai puțin de 0,5 m de cea mai apropiată clădire în
cazul punctelor de prelevare reprezentative pentru calitatea aerului la fațada clădirilor);
– în general orificiul de admisie al sondei de prelevare este pozițio nat între 1,5 m (înălțimea de
respirație) și 4 m distanță față de sol. În alte cazuri pot fi necesare poziționări la înălțime mai
mare (de până la 8 m). Acestea sunt indicate și dacă stația este reprezentativă pentru o arie
mai mare;
– orificiul de preleva re nu se plasează în imediata apropiere a surselor pentru a evita captarea
directă de emisii neamestecate cu aerul înconjurător;
– orificiul de evacuare al sondei de prelevare trebuie să fie plasat în așa fel încât să se evite
recircularea aerului evacuat către orificiul de admisie;
– sondele de prelevare din stațiile de trafic rutier se amplasează la cel puțin 25 m de
extremitatea intersecțiilor mari și la cel mult 10 m de bordura trotuarului; pentru măsurarea
concentrațiilor de arsen, cadmiu, nichel și be nzo(a)piren din aerul înconjurător sondele de
prelevare din stațiile de trafic rutier se amplasează la cel puțin 25 m de extremitatea
intersecțiilor mari și cel puțin 4 m de axul celei mai apropiate benzi de circulație;
– pentru măsurarea depunerilor în st ațiile de fond rural se aplică, pe cât posibil, ghidurile și
criteriile EMEP.
De asemenea, se iau în considerare următorii factori:
– sursele de interferență;
– securitatea;
– accesul la energie electrică și la comunicațiile telefonice;
– vizibilitatea amp lasamentului în raport cu împrejurimile sale;
– siguranța publicului și a operatorilor;
– oportunitatea amplasării unor sisteme de prelevare pentru mai mulți poluanți în același loc;
– planurile de urbanism.
A.4.Documentarea și revizuirea selecției amplasa mentelor
Procedura de selectare a amplasamentului trebuie să fie complet documentată în faza de
clasificare a tipurilor de stații de prelevare, prin mijloace cum ar fi fotografiile ariei înconjură toare
cu coordonate geografice și hărți detaliate. Amplasame ntele se revizuiesc la intervale regulate
de timp, cu reactualizarea documentației, pentru a verifica dacă se respectă în continuare
criteriile de selecție.
(B)Criteriile de clasificare și amplasare a punctelor de prelevare pentru evaluarea concentrațiilor
de ozon
Măsurărilor fixe li se aplică următoarele:
B.1.Amplasarea la macroscară
Tipul stației Obiectivele măsurării Reprezentativitate1) Criteriile amplasării la macroscară
Urbană Protecția sănătății umane:
evaluarea expunerii populației
urbane la ozon, adică acolo
unde densitatea populației și
concentrațiile de ozon sunt
relativ ridicate și reprezentative
pentru expunerea populației în
general Câțiva km2 Departe de influența emisiilor locale precum traficul,
stațiile de benzină etc. Spații aerisite în c are pot fi
măsurate niveluri bine omogenizate; Spații precum
zonele rezidențiale și comerciale ale orașelor,
parcurile (departe de arbori), marile bulevarde sau
piețe cu trafic foarte redus ori inexistent, spații
deschise utilizate în general în amenajăril e
educative, sportive sau recreative.
Suburbană Protecția sănătății umane și a
vegetației: evaluarea expunerii
populației și a vegetației Câteva zeci de km2 La oarecare distanță de zonele de emisii maxime, în
direcția/direcțiile dominante ale vânturilor și în condiții
favorabile formării ozonului;
situate la marginea
aglomerărilor urbane, acolo
unde pot apărea cele mai
ridicate niveluri de ozon, la
care pot fi ex puse în mod
direct sau indirect populația și
vegetația În zonele în care populația, culturile s ensibile și
ecosistemele naturale situate la marginea unei
aglomerări sunt expuse la niveluri de ozon ridicate; în
cazul în care este necesar, de asemenea, câteva
stații suburbane în direcția opusă vântului față de
zona de emisii maxime, cu scopul de a det ermina
nivelurile regionale de fond ale ozonului.
Rurale Protecția sănătății umane și a
vegetației: evaluarea expunerii
populației, a culturilor și a
ecosistemelor naturale la
concentrațiile de ozon la scară
subregională Niveluri subregionale
(câteva sute de km2) Stațiile pot fi amplasate în localități mici și/sau arii cu
sisteme eco -naturale, păduri sau culturi;
Reprezentativ pentru ozon, departe de influența
surselor locale de emisie din imediata vecinătate, de
tipul instalațiilor industriale și a drumur ilor; în situri în
spații deschise, dar nu pe vârfurile munților mai înalți.
Fond rural Protecția vegetației și a
sănătății umane: evaluarea
expunerii culturilor și
ecosistemelor naturale la
concentrațiile de ozon la scară
regionale, precum și a
expunerii populației Niveluri regionale/
naționale/continentale
(de la 1.000 la 10.000
km2) Stații situate în areale cu o densitate scăzută a
populației, de exemplu ecosistemele naturale,
pădurile, la o distanță de cel puțin 20 de km de
zonele urbane și industriale și îndepărtate de emisiile
locale;
De evitat zonele cu condiții locale crescute de
formare a inversiunii în apropierea solului, precum și
vârfurile munților mai înalți;
Nu sunt recomandate zonele de coastă cu cicluri
eoliene diurne pronunțate cu caracter local.
1) În măsura în care este posibil, punctele de prelevare ar trebui să fie reprezentative pentru
amplasamente similare care nu se găsesc în imediata lor vecinătate.
În ceea ce privește stațiile rurale și de fond rural, amplasarea punctelor de prele vare este
corelată, dacă este cazul, cu cerințele de monitorizare care decurg din Regulamentul (CE) nr.
1737/2006 al Comisiei din 7 noiembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 2152/2003 al Parlamentului European și al Consi liului privind
supravegherea pădurilor și interacțiunile ecologice în cadrul Comunității*).
___
*) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 334 din 30 noiembrie 2006, p. 1.
B.2.Amplasarea la microscară
Pe cât posibil, se aplică procedura privind amplasar ea la microscară prevăzută la lit. A, poziția
A.3., asigurându -se de asemenea că sonda de admisie este poziționată foarte departe de surse
precum coșurile furnalelor și coșurile de incinerare și la mai mult de 10 m de cel mai apropiat
drum, distanța crescâ nd în funcție de intensitatea traficului.
B.3.Documentarea și revizuirea selecției amplasamentelor
Se aplică procedurile prevăzute la lit. A, poziția A.4., efectuându -se verificarea și interpretarea
corectă a datelor de monitorizare în contextul condițiilo r meteorologice și proceselor fotochimice
care afectează concentrațiile de ozon măsurate la amplasamentele în cauză.
ANEXA Nr. 6: CRITERII pentru determinarea numărului minim de puncte de prelevare pentru
măsurări fixe
A)Criterii de determinare a numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe ale
concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie (PM 10 și
PM 2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon în aerul înconjurător
A.1.Numărul minim de puncte de preleva re pentru măsurările fixe necesare evaluării
conformării la valorile -limită pentru protecția sănătății umane și a pragurilor de alertă în zonele
și aglomerările în care măsurarea fixă este singura sursă de informații.
1.Surse difuze
Populația
aglomerării sau a
zonei În cazul în care concentrațiile maxime depășesc
pragul superior de evaluare1) În cazul în care concentrațiile maxime se situează
între pragul superior și cel inferior de evaluare
Poluanți, cu excepția PM2) (suma dintre PM 10 Poluanți, cu excepția PM PM2) (suma dintre PM 10 și
(mii) PM și PM 2,5) PM 2,5)
0-249 1 2 1 1
250-499 2 3 1 2
500-749 2 3 1 2
750-999 3 4 1 2
1.000 -1.499 4 6 2 3
1.500 -1.999 5 7 2 3
2.000 -2.749 6 8 3 4
2.750 -3.749 7 10 3 4
3.750 -4.749 8 11 3 6
4.750 -5.999 9 13 4 6
> = 6.000 10 15 4 7
1) Pentru dioxidul de azot, particule în suspensie, benzen și monoxidul de carbon: numărul
trebuie să includă cel puțin o stație de monitorizare de fond urban și o stație de trafic, cu
condiția să nu crească astfel numărul punctelor de prelevare. Pentru acești poluanți, numărul
total de stații de fond urban necesar conform lit. A, poziția A.1., pct. 1 nu trebuie să fie de pest e
două ori mai mare sau mai mic decât numărul total de stații de tip trafic prevăzut la lit. A. Se
mențin puncte le de prelevare unde s -au înregistrat depășiri ale valorii -limită pentru PM 10 în
ultimii 3 ani, cu excepția cazului în care este necesară reamplasarea acestora datorită unor
circumstanțe excepționale, în special amenajarea teritorială.
2) În cazul în care concentrațiile de PM 2,5 și PM 10 sunt măsurate în conformitate cu art. 30 alin.
(1) la aceeași stație de monitorizare, se consideră că este vorba despre două puncte de
prelevare diferite. Numărul total de puncte de prelevare pentru PM 2,5 prevăzut la lit. A, poziția
A.1., pct. 1 nu trebuie să fie de peste două ori mai mare sau mai mic decât numărul total de
puncte de prelevare pentru PM 10 prevăzut la lit. A. Numărul de puncte de prelevare pentru
PM 2,5 din fondul urban al aglomerărilor și al zonelor urbane tre buie să îndeplinească cerințele
prevăzute la lit. A, poziția A.2.
2.Surse punctuale
Pentru evaluarea poluării în apropierea surselor punctuale, numărul de puncte de prelevare
pentru măsurările fixe se calculează pe baza densităților de emisii, a hărții pro babile de
distribuție a poluării în aerul înconjurător și a expunerii potențiale a populației.
A.2.Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe în scopul evaluării conformării
la obiectivul de reducere a expunerii la PM 2,5 pentru protecția s ănătății umane
Se va stabili câte un punct de prelevare pentru fiecare milion de locuitori în aglomerările urbane
și câte un punct de prelevare pentru zonele urbane cu o populație mai mare de 100.000 de
locuitori. Aceste puncte de prelevare pot să coincidă cu punctele de prelevare menționate la lit.
A.
A.3.Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe efectuate în scopul evaluării
respectării nivelurilor critice pentru protecția vegetației în zone, altele decât aglomerările
În cazul în care c oncentrațiile maxime
depășesc pragul superior de evaluare În cazul în care concentrațiile maxime se situează
între pragul superior și cel inferior de evaluare
o stație la 20.000 km2 o stație la 40.000 km2
În zonele insulare, numărul de puncte de preleva re pentru măsurările fixe se calculează
ținându -se seama de harta probabilă de distribuție a poluării în aerul înconjurător și de
expunerea potențială a vegetației.
B)Criterii de determinare a numerelor de puncte de prelevare pentru măsurările fixe ale
concentrațiilor de arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren în aerul înconjurător
Numărul minim de stații de prelevare pentru măsurări fixe necesare
1.Surse difuze
Populația
aglomerării sau a
zonei (mii) În cazul în care concentrațiile maxime depășesc
pragul s uperior de evaluare3) În cazul în care concentrațiile maxime se situează
între pragul superior și cel inferior de evaluare
As, Cd, Ni BaP As, Cd, Ni BaP
0-749 1 1 1 1
750-1.999 2 2 1 1
2.000 -3.749 2 3 1 1
3.750 -4.749 3 4 2 2
4.750 -5.999 4 5 2 2
> = 6.000 5 5 2 2
3)Va cuprinde cel puțin o stație de fond urban, iar pentru BaP încă o stație de trafic, fără ca prin
aceasta să crească numărul stațiilor.
2.Surse punctuale
Pentru evaluarea poluării în vecinătatea surselor punctiforme, numărul de puncte f ixe de
prelevare se stabilește ținând cont de densitatea emisiilor, de tipurile de distribuție probabilă a
poluării aerului și de expunerea potențială a populației.
Punctele de prelevare trebuie să fie amplasate astfel încât să fie monitorizată aplicarea c elor
mai bune tehnici disponibile (BAT), așa cum sunt ele definite conform legislației în vigoare.
C)Criteriile de determinare a numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurări fixe ale
concentrațiilor de ozon
C.1.Numărul minim de puncte de prelevar e pentru măsurările continue fixe în vederea evaluării
respectării valorilor -țintă, a obiectivelor pe termen lung și pragurilor de informare și alertă atunci
când astfel de măsurări sunt singura sursă de informare
Populație
(x 1.000) Aglomerări
(urbane și suburbane)1) Alte zone
(suburbane și rurale)1) Fond rural
< 250 1
O densitate medie de o stație/50.000
km2 pentru totalitatea zonelor pe
țară2) < 500 1 2
< 1.000 2 2
< 1.500 3 3
< 2.000 3 4
< 2.750 4 5
< 3.750 5 6
> 3.750 o stație suplimen tară la
2 milioane de locuitori o stație suplimentară la
2 milioane de locuitori
1) Cel puțin o stație în zonele suburbane, unde populația poate fi cel mai expusă. În aglomerări,
cel puțin 50% dintre stații sunt situate în zonele suburbane.
2) Se recoma ndă amplasarea unei stații la 25.000 km2 pentru zonele cu topografie complexă.
C.2.Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe în zonele și
aglomerările care îndeplinesc obiectivele pe termen lung
Numărul punctelor de prelevare pe ntru ozon trebuie să fie suficient pentru a permite, în
combinație cu alte mijloace de evaluare suplimentară, precum modelarea calității aerului
înconjurător și măsurările în același loc ale dioxidului de azot, observarea evoluției poluării cu
ozon și veri ficarea respectării obiectivelor pe termen lung. Numărul stațiilor situate în aglomerări
și în alte zone poate fi redus la o treime din numărul precizat la lit. C, poziția C.1. În cazul în
care informațiile provenite de la stațiile de măsurare fixe constit uie singura sursă de informare,
trebuie păstrată cel puțin o stație de monitorizare. Dacă dintr -o evaluare suplimentară rezultă că
într-o anumită zonă nu este necesară menținerea niciunei stații, coordonarea cu numărul de
stații situate în zonele învecinat e trebuie să garanteze o evaluare adecvată a concentrațiilor de
ozon din această zonă față de obiectivele pe termen lung. Numărul de stații de fond rural este
de o stație la 100.000 km2.
ANEXA Nr. 7: METODE DE REFERINȚĂ pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de sulf,
dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM 10 și PM 2,5, plumb, benzen, monoxid de
carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur și depuneri
A)Metode de referință pentru măsurări
1.Metoda de referință pentru măsurar ea dioxidului de sulf
Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de sulf este cea prevăzută în standardul SR
EN 14212 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației
de dioxid de sulf prin fluorescentă în ultraviol et".
2.Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de azot și a oxizilor de azot
Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de azot și a oxizilor de azot este cea prevăzută
în standardul SR EN 14211 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standard izată pentru
măsurarea concentrației de dioxid de azot și monoxid de azot prin chemiluminiscență".
3.Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea plumbului
Metoda de referință pentru prelevarea plumbului este cea descrisă la lit. A, pct. 4 din prezen ta
anexă. Metoda de referință pentru măsurarea plumbului este cea prevăzută în standardul SR
EN 14902 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru determinarea Pb, Cd, As
și Ni în fracția PM 10 a particulelor în suspensie".
4.Metoda de refer ință pentru prelevarea și măsurarea concentrației de PM 10
Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea concentrației de PM 10 este cea prevăzută
în standardul SR EN 12341 "Calitatea aerului. Determinarea fracției PM 10 de materii sub formă
de pulberi î n suspensie. Metoda de referință și proceduri de încercare în teren pentru
demonstrarea echivalenței cu metoda de măsurare de referință".
5.Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM 2,5
Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM 2,5 este cea prevăzută în standardul SR
EN 14907 "Calitatea aerului. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru
determinarea fracției masice de PM 2,5 a particulelor în suspensie".
6.Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea benzenului
Metoda d e referință pentru măsurarea benzenului este cea prevăzută în standardul SR EN
14662 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrațiilor de
benzen" – părțile 1, 2 și 3.
7.Metoda de referință pentru măsurarea monoxidului d e carbon
Metoda de referință pentru măsurarea monoxidului de carbon este cea prevăzută în standardul
SR EN 14626 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea
concentrației de monoxid de carbon prin spectroscopie în infraroșu nedis persiv".
8.Metoda de referință pentru măsurarea concentrației de ozon
Metoda de referință pentru măsurarea ozonului este cea prevăzută în standardul SR EN 14625
"Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru măsurarea concentrației de ozon
prin fotometrie în ultraviolet".
9.Metoda de referință pentru prelevarea și analiza arsenului, cadmiului și nichelului în aerul
înconjurător
Metoda de referință pentru prelevarea As, Cd și Ni este cea descrisă la lit. A pct. 4 din prezenta
anexă. Metoda de r eferință pentru analiza As, Cd și Ni este cea prevăzută în standardul SR EN
14902 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru determinarea Pb, Cd, As și
Ni în fracția PM 10 a particulelor în suspensie".
10.Metoda de referință pentru preleva rea și măsurarea benzo(a)pirenului în aerul înconjurător
Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea BaP este cea prevăzută în standardul SR
EN 15549 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației
de benzo(a)pir en în aerul înconjurător".
11.Metode de referință pentru prelevarea și analiza hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul
înconjurător
În absența standardelor CEN pentru prelevarea și analiza HAP se utilizează metoda descrisă în
standardul SR ISO 12884 "Aer înconjurător. Determinarea hidrocarburilor aromatice policiclice
totale (fază gazoasă și particule). Prelevare pe adsorbant și filtru urmată de analiză prin
cromatografie în fază gazoasă/spectrometrie de masă".
12.Metode de referință pentru prelevare a și analiza mercurului în aerul înconjurător
Metoda de referință pentru măsurarea concentrației de mercur total gazos în aerul înconjurător
este cea prevăzută în standardul SR EN 15852 "Calitatea aerului ambiant. Metoda
standardizată pentru determinarea m ercurului gazos total".
13.Metodele de referință pentru prelevarea și analiza concentrației de arsen, cadmiu, mercur,
nichel și hidrocarburi aromatice policiclice în depuneri
Metoda de referință pentru prelevarea depunerilor de arsen, cadmiu, mercur, niche l și
hidrocarburi aromatice policiclice are la bază expunerea unui cilindru (calibrat) etalonat, cu
dimensiuni standardizate.
Metoda de referință pentru prelevarea și analiza concentrației de arsen, cadmiu și nichel în
depuneri este cea prevăzută în standa rdul SR EN 15841 "Calitatea aerului înconjurător. Metoda
standardizată pentru determinarea conținutului de arsen, cadmiu, nichel și plumb în depuneri
din atmosferă".
Metoda de referință pentru prelevarea și analiza concentrației de mercur în depuneri este cea
prevăzută în standardul SR EN 15853 "Calitatea aerului ambiant. Metoda standardizată pentru
determinarea depunerilor de mercur".
În absența standardelor CEN pentru analiza HAP se utilizează metoda descrisă în standardul
SR ISO 12884 "Aer înconjurător. Determinarea hidrocarburilor aromatice policiclice totale (fază
gazoasă și particule). Prelevare pe adsorbant și filtru urmată de analiză prin cromatografie în
fază gazoasă/spectrometrie de masă".
14.Tehnici de referință pentru modelarea calității aerului înconjurător
Tehnicile de referință pentru modelarea calității aerului înconjurător nu sunt încă stabilite. Orice
amendamente făcute în vederea adaptării acestui punct la progresul științific și tehnic va
respecta procedurile europene.
B)Demonstrarea echiv alenței
1.Se pot folosi orice alte metode dacă se demonstrează că rezultatele acestora sunt
echivalente cu cele ale metodelor prevăzute la lit. A. În cazul particulelor în suspensie se poate
utiliza orice altă metodă, dacă se poate demonstra că există o co relație între rezultatele
acesteia și rezultatele metodei de referință. În acest caz, rezultatele obținute prin acea metodă
trebuie să fie corectate astfel încât să fie echivalente cu rezultatele care ar fi fost obținute pri n
metoda de referință.
2.Atunci când se folosesc factori provizorii pentru determinarea echivalenței, aceștia sunt
ulterior confirmați și/sau modificați în conformitate cu ghidurile Comisiei Europene.
3.Atunci când este cazul, factorul de corecție se aplică, de asemenea, datelor de măsur are
obținute în trecut, în scopul obținerii unei comparabilități mai mari a datelor.
C)Standardizarea
Pentru poluanții gazoși, volumul trebuie să fie standardizat la o temperatură de 293 K și o
presiune atmosferică de 101,3 kPa. Pentru particulele în suspe nsie și substanțele care urmează
să fie analizate din particulele în suspensie (de exemplu, plumbul) volumul de prelevare se
raportează la condițiile de mediu, în particular la temperatura și la presiunea atmosferică
înregistrate la data măsurărilor.
D)Int roducerea de noi echipamente
Toate echipamentele noi care au fost achiziționate în scopul punerii în aplicare a prezentei legi
trebuie să fie în conformitate cu metoda de referință sau o metodă echivalentă până la 11 iunie
2011.
Toate echipamentele folosit e pentru măsurările fixe trebuie să fie în conformitate cu metoda de
referință sau o metodă echivalentă până la 11 iunie 2013.
E)Recunoașterea reciprocă a datelor
În procesul de omologare efectuat cu scopul de a demonstra că echipamentele de măsurare
satisfac exigențele metodelor de referință enumerate la lit. A, autoritățile și organismele
competente desemnate în conformitate cu art. 9 din prezenta lege acceptă rapoarte de
încercare emise în alte state membre ale Uniunii Europene de laboratoare acreditate în
conformitate cu SR EN ISO 17025 "Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de
încercări și etalonări", pentru efectuarea acestor încercări.
ANEXA Nr. 8: MĂSURĂRI în stații de fond rural, indiferent de concentrație
A)Obiective
Obiectivul principa l al acestor măsurări este furnizarea de informații adecvate cu privire la
nivelul de fond al poluării. Aceste informații sunt esențiale pentru aprecierea nivelurilor crescute
ale concentrațiilor de poluanți din ariile mai poluate (cum ar fi fondul urban, zonele industriale,
zonele cu trafic rutier), pentru evaluarea contribuțiilor din transportul poluanților atmosferici la
lungă distanță, pentru analiza contribuției surselor de poluare și pentru înțelegerea
comportamentului unor poluanți specifici, cum ar fi particulele în suspensie. În plus, aceste
informații sunt esențiale pentru creșterea gradului de utilizare a modelării dispersiei și în zonele
urbane.
B)Substanțe
Rezultatele măsurărilor de PM 2,5 trebuie să cuprindă cel puțin concentrația masică și
conc entrațiile componenților specifici pentru caracterizarea compoziției sale chimice. Se au în
vedere cel puțin următoarele specii chimice:
SO 42- Na+ NH 4+ Ca2+ carbon elementar (CE)
NO 3- K+ CI- Mg2+ carbon organic (CO)
C)Amplasarea
Măsurările în ariile de fond rural se fac în conformitate cu pozițiile A.1. -A.3. din anexa nr. 5.
ANEXA Nr. 9: MĂSURAREA substanțelor precursoare ale ozonului
A.Obiective
Principalele obiective ale acestor măsurări sunt: analiza tendințelor substanțelor precursoare
ale ozonului, verificarea eficienței strategiilor de reducere a emisiilor, verificarea consistenței
inventarelor de emisii și stabilirea legăturii între sursele de emisie și concentrațiile de poluanți .
Un alt obiectiv este facilitarea înțelegerii proceselor de formare ale ozonului și de dispersie a
substanțelor precursoare ale acestuia, precum și aplicarea modelelor fotochimice.
B.Substanțe
Măsurarea substanțelor precursoare ale ozonului trebuie să includă cel puțin oxizii de azot (NO
și NO 2) și compușii organici volati li (COV) adecvați. Lista compușilor organici volatili
recomandați pentru măsurare este prezentată mai jos:
1-Butenă Izopren Etil benzen
Etan Trans -2-Butenă n-Hexan m+p-Xilen
Etilena cis-2-Butenă i-Hexan o-Xilen
Acetilenă 1,3-Butadienă n-Heptan 1,2,4 -Trimetilbenzen
Propan n-Pentan n-Octan 1,2,3 -Trimetilbenzen
Propenă i-Pentan i-Octan 1,3,5 -Trimetilbenzen
n-Butan 1-Pentenă Benzen Formaldehidă
i-Butan 2-Pentenă Toluen Hidrocarburi totale nonmetanice
C.Amplasare
Măsurările sunt efectuate în special în ariile urbane și suburbane, în orice amplasament de
monitorizare considerat adecvat pentru îndeplinirea obiectivelor monitorizării menționate la lit.
A.
ANEXA Nr. 10: Informațiile care urmează a fi incluse în planurile locale, regionale sau naționale
de îmbunătățire a calității aerului înconjurător
(A)Informațiile care urmează a fi furnizate conform art. 52 (planuri de calitatea aerului)
1.Localizarea poluării excesive
a)regiune;
b)oraș (hartă);
c)stație de măsurare (hartă, coordonate geografice).
2.Info rmații generale
a)tip de zonă (oraș, zonă industrială sau rurală);
b)estimarea zonei poluate (km2) și a populației expuse poluării;
c)date climatice utile;
d)date relevante privind topografia;
e)informații suficiente privind tipul de ținte care necesită pr otecție în zonă.
3.Autorități responsabile
Numele și adresele persoanelor responsabile de elaborarea și punerea în practică a planurilor
de îmbunătățire.
4.Natura și evaluarea poluării
a)concentrațiile observate în anii anteriori (înaintea aplicării măsuri lor de îmbunătățire);
b)concentrațiile măsurate de la începutul proiectului;
c)tehnicile utilizate pentru evaluare.
5.Originea poluării
a)lista principalelor surse de emisie responsabile de poluare (harta);
b)cantitatea totală a emisiilor din aceste surse (tone/an);
c)informații privind poluarea importată din alte regiuni.
6.Analiza situației
a)detaliile factorilor responsabili de depășire (de exemplu, transporturile, inclusiv transportul
transfrontalier, formarea de poluanți secundari în atmosferă);
b)deta liile posibilelor măsuri de îmbunătățire a calității aerului.
7.Detalii privind măsurile sau proiectele de îmbunătățire care existau înainte de 11 iunie 2008,
și anume:
a)măsuri locale, regionale, naționale, internaționale;
b)efectele observate ale acestor măsuri.
8.Detalii privind măsurile sau proiectele adoptate în vederea reducerii poluării în urma intrării în
vigoare a prezentei legi:
a)enumerarea și descrierea tuturor măsurilor prevăzute de proiect;
b)calendarul aplicării;
c)estimarea îmbunătățirii pla nificate a calității aerului și a perioadei de timp preconizate conform
necesarului pentru atingerea acestor obiective.
9.Detalii privind măsurile sau proiectele planificate sau în curs de cercetare pe termen lung.
10.Lista publicațiilor, documentelor, act ivităților etc. utilizate pentru a suplimenta informațiile
necesare conform prezentei anexe.
(B)Informațiile care urmează a fi furnizate conform art. 51 lit. a)
1.Toate informațiile sunt sub forma stabilită la lit. A din prezenta anexă.
2.Informații privin d stadiul aplicării următoarelor directive:
1.Directiva 70/220/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor
membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluări i aerului cu emisiile poluante
provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie ale autovehiculelor1);
2.Directiva 94/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind
controlul emisiilor de compuși organici volatili (COV) rezultați din depozitarea carburanților și din
distribuția acestora de la terminale la stațiile de distribuție a carburanților2);
3.Directiva 2008/1/C E a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind
prevenirea și controlul integrat al poluării3);
4.Directiva 97/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1997 privind
apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanți
gazoși și de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate
pe echipamentele mobile fără destinație rutieră4);
5.Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind
calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului5);
6.Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuși
organici volatili datorate utilizării solvenților organici în anumite act ivități și instalații6);
7.Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conținutului de sulf
din anumiți combustibili lichizi și de modificare a Directivei 93/12/CEE7);
8.Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind
incinerarea deșeurilor8);
9.Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind
limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de
dimensiuni mari9);
10.Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001
privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici10);
11.Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind
limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în
anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor și de modificare a Directivei
1993/13/CE11);
12.Directiva 2005/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2005 de
modificare a Directivei 1999/32/CE cu privire la conținutul de sulf al combustibililor marini12);
13.Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 septembrie 2005
privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la măsurile care trebuie luate î mpotriva
emisiilor de gaze și de particule poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin
comprimare utilizate la vehicule și împotriva emisiilor de gaze poluante provenite de la
motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu gaz sau cu gaz petro lier lichefiat utilizate la
vehicule13);
14.Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind
eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice și de abrogare a Directivei
93/76/CEE a Consiliului14).
3.Informații privind măsurile de reducere a poluării aerului care au fost luate în considerare la
nivelul corespunzător local, regional sau național pentru punerea în aplicare în legătură cu
atingere a obiectivelor de calitate a aerului, inclusiv:
a)reducerea emisiilor provenite din surse staționare prin asigurarea dotării surselor staționare
de combustie mici și mijlocii (inclusiv pentru biomasă) cu echipamente de control al emisiilor
sau prin asigura rea înlocuirii lor;
b)reducerea emisiilor provenite de la autovehicule prin intermediul modernizării cu ajutorul
echipamentelor de control al emisiilor. Trebuie avută în vedere utilizarea de stimulente de
natură economică pentru a accelera adoptarea noilor tehnologii;
c)achizițiile efectuate de către autoritățile publice, în conformitate cu manualul privind achiziții le
publice de autovehicule destinate traficului rutier, de combustibili și de echipament de
combustie care asigură protecția mediului, în scopu l reducerii emisiilor, inclusiv achiziționarea
unor:
– autovehicule noi, inclusiv autovehicule cu nivel scăzut de emisie;
– autovehicule nepoluante care efectuează servicii de transport;
– surse staționare de combustie cu nivel scăzut de emisie;
– combusti bili cu nivel scăzut de emisie pentru sursele staționare și mobile;
d)măsurile de limitare a emisiilor provenite din transporturi prin intermediul planificării și
gestionării circulației rutiere (inclusiv taxarea congestiei din trafic, tarifele pentru parc are
diferențiate sau alte stimulente de natură economică; stabilirea de "zone cu nivel scăzut de
emisie");
e)măsurile de încurajare a evoluției în direcția mijloacelor de transport mai puțin poluante;
f)asigurarea utilizării combustibililor cu nivel scăzut de emisie în sursele staționare de scară
mică, medie și mare și în sursele mobile;
g)măsurile de reducere a poluării aerului prin intermediul sistemului de autorizare în temeiul
Directivei 2008/1/CE , al planurilor naționale în temeiul Directivei 2001/80/CE și prin intermediul
folosirii instrumentelor economice, cum ar fi taxele, impunerile sau schimbul de drepturi de
emisie;
h)acolo unde este cazul, măsuri vizând protecția sănătății copiilor și a altor grupuri sensibile.
___
1) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L76, din 6 aprilie 1970, p. 1. Directivă modificată
ultima dată prin Directiva 2006/96/CE (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 3 63, din 20
decembrie 2006, p. 81).
2) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L365, din 31 decembrie 1994, p. 24. Directivă
modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din
29 septembrie 2003 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a dispozițiilor privind
comitetele care asistă Comisia în exercitarea competențelor de executare prevăzute de actel e
care fac obiectul procedurii menționate la articolul 251 din Tratatul CE (Jurnalul Oficial al Uniuni i
Europene L284, din 31 octombrie 2003, p. 1).
3) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 24, din 29 ianuarie 2008, p. 8.
4) Jurnalul Oficial al Uniuni i Europene nr. L 59, din 27 februarie 1998, p. 1. Directivă modificată
ultima dată prin Directiva 2006/105/CE .
5) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 350, din 28 decembrie 1998, p. 58. Directivă
modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 .
6) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 85, din 29 martie 1999, p. 1. Directivă modificată
ultima dată prin Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene nr. L 143, din 30 aprilie 2004, p. 87).
7) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 121, din 11 mai 1999, p. 13. Directivă modificată
ultima dată prin Directiva 2005/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene nr. L 191, din 22 iulie 2005, p. 59).
8) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 332, din 28 decembrie 2000, p. 91.
9) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 309, din 27 noiembrie 2001, p. 1.
10) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 309, din 27 noiembrie 2001, p. 22.
11) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 143, din 30 aprilie 2004, p. 87.
12) Jurnalul Oficial al Uniunii Europ ene nr. L 191, din 22 iulie 2005, p. 59.
13) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 275, din 20 octombrie 2005, p. 1. Directivă
modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamen tului European și al
Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește
emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale
(Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la inf ormațiile referitoare la repararea și întreținerea
vehiculelor (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 171, din 29 iunie 2007, p. 1).
14) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 114, din 27 aprilie 2006, p. 64.
ANEXA Nr. 11: Informarea publicului
1.Autoritățile publice competente asigură comunicarea regulată către public a informațiilor
actualizate privind concentrațiile ambientale de poluanți, în conformitate cu dispozițiile prezentei
legi.
2.Concentrațiile ambientale puse la dispoziție sunt prezent ate sub forma unor valori medii
pentru perioade de calculare a mediei corespunzătoare prevăzute la lit. B, D -F și la pozițiile
G.1.-G.5. din anexa nr. 3. Informațiile prezentate cuprind cel puțin eventualele niveluri care
depășesc obiectivele referitoare l a calitatea aerului, inclusiv valorile -limită, valorile -țintă,
pragurile de alertă, pragurile de informare sau obiectivele pe termen lung referitoare la poluantul
reglementat. Se include o scurtă evaluare legată de obiectivele privind calitatea aerului și
informații corespunzătoare referitoare la efectele asupra sănătății sau vegetației, acolo unde
este cazul.
3.Informațiile privind concentrațiile ambientale de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în
suspensie (cel puțin PM 10), ozon și monoxid de carbo n se actualizează cel puțin o dată pe zi și,
în cazurile în care acest lucru este posibil, informațiile se actualizează o dată pe oră. Informații le
privind concentrațiile ambientale de plumb și benzen, prezentate ca valori medii pe ultimele 12
luni, se act ualizează trimestrial și, de câte ori acest lucru este posibil, lunar.
4.Autoritățile publice competente asigură punerea la timp la dispoziția publicului a informațiilor
privind depășirile actuale sau prognozate ale pragurilor de alertă, precum și eventual e praguri
de informare. Detaliile furnizate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații:
a)informații privind depășirea sau depășirile observate:
– punctul sau arealul de depășire;
– tipul de prag depășit (de informare sau de alertă);
– momentul î nceperii și durata depășirii;
– cea mai mare concentrație orară și, în plus, cea mai mare concentrație medie pe un interval
de 8 ore în cazul ozonului;
b)prognoza următoarei (următoarelor) după -amiezi (zile):
– aria geografică a depășirilor preconizate ale pragurilor de informare și/sau de alertă;
– modificările preconizate ale poluării (ameliorare, stabilizare sau deteriorare), alături de
motivele care determină acele modificări;
c)informații privind tipul de populație vizat, posibilele efecte asupra sănăt ății și măsurile
recomandate:
– informații privind grupurile de populație expuse riscului;
– descrierea simptomelor probabile;
– măsurile de precauție recomandate populației vizate;
– locul unde se găsesc informații suplimentare;
d)informații privind acțiu nile de prevenire în scopul reducerii poluării și/sau a expunerii la
aceasta: indicarea sectoarelor principalelor surse; recomandări cu privire la acțiunile de
reducere a emisiilor;
e)în cazul depășirilor prognozate, statele membre trebuie să ia măsuri pen tru a se asigura că
detaliile respective sunt furnizate în măsura în care acest lucru este posibil.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 452 din data de 28 iunie 2011
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: LEGE nr. 104 din 15 iunie 2011 privind calitatea aerului înconjurător [612672] (ID: 612672)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.