Legatura Dintre Religie Si Stat din Punct de Vedere Politic

Cuprins:

Introducere

Capitolul 1

Ce este religia

Legătura religie și stat din punct de vedere politic

Violența în numele religiei

Capitolul 2

2.1 Obiectivele cercetării

2.2 Ipoteza cercetării

2.3 Instrumentele cercetării

Capitolul 3

3.1 Religie și pace

3.2 Imamul și pastorul

3.3 Concluziile studiului

Concluzii finale

Anexe

Bibliografie

Introducere

De-a lungul timpului sfera religioasă a cunoscut o impresionantă evoluție.Paginile istoriei ne prezintă clar momentele în care bunăstarea întregului mapamond au depins de aceasta.La momentul actual religia constituie un factor important în cadrul evenimentelor ce au loc la nivel global.Totodată religia este un subiect controversat,pentru dubla sa conotație,astfel că aceasta poate dăuna și poate amplifica conflictele sau, dimpotrivă le poate încheia.

După cum spuneam religia are o parte pozitivă și una negativă,care pot schimba destinul popoarelor.Dacă întrebi o persoană de rând despre factorul religios,aceasta îl va asocia în mod direct cu Biserica(în cazul creștinilor) sau Moscheea(în cazul islamicilor) și nu va știi exact ce influență au acestea în sfera politcă,spre exemplu.În lucrarea de față mi-am propus anumite obiective,pe care sper să le ating: în primul rând ce este religia,câte tipuri de religii există,care sunt principalele și cum se manifestă acestea.

După ce am trecut de partea introductivă am să prezint rolul pe care religia îl are în cadrul conflictelor.Voi începe prin a prezenta partea negativă,și cum a influențat aceasta legăturile dintre actorii statali sau cum fanatismul religios poate atinge cote maxine,și aici mă refer la terorism.Pe scurt voi aborda și problema despre viața politcă și partea religioasă și cum se întrepătrund acestea două.Pentru a înțelege mai bine aspectul negativ al sferei religioase voi lua ca exemplu anumite eveniment dureroase ce au avut loc de-a lungul timpului.

După ce voi trece de partea în care actorii religioși dăunează conflictelor,voi realize un studiu de caz în care voi încerca să demonstrez că factorul religios este un ambassador al păcii.Studiul de caz este intitulat Imamul și Pastorul,imamul fiind Muhammad Ashafa,iar pastoral James Wuye.Cei doi au trecut prin moment dificile,în care amândoi doreau să îl eliminea pe celălalt.Evenimentele tragice au dus la moartea a doi membrii ai familiei lui Ashafa și la pierderea uneia dintre membrele superioare ale lui James.Cei doi se întâlnesc și împreună vor demonstra lumii întregi că doi foști inamici pot face lucruri minunate și pot rezolva și alte conflicte entice,religioase prin intermediul păcii.

Am ales această temă cu scopul de a înțelege mult mai bine ce influență poate avea factorul religios în cadrul negocierilor de pace.Voi încerca să pun în balans cele două aspecte negative și pozitive pentru a intensifica importanța religiei în cadrul conflictelor.

Capitolul I

Ce este religia?

Despre religie auzim în fiecare zi,ne intersectam foarte des cu locurile sfinte și ascultam diferite predici din diferite culte religioase.Prin religie societatea se divide în oameni buni și răi,laici și clerici,atei și credincioși, se vorbește chiar și despre extremism religios. Astfel ne dăm seama de impactul pe care îl are religia în societate. Dar ce este religia? Din punct de vedere etimologic, cuvantul “religie” provine din limba latină și se referă la legătura cu o zeitate, care poate fi Dumnezeu, Allah, Buddah, s.a.m.d. În opinia multor autori, începând cu secolele XVIII-XIX definiția religiei se modifică substanțial în sensul că ea nu mai este dată exclusiv de către Biserică. “În definirea religiei intervine statul care va reduce sau va adăuga principii ce vor conduce la diverse interpretări, cele mai multe fiind subiective, încălcându-se un principiu de drept divin, anume acela al Revelației care nu se poate interpreta oricum și de către oricine. “.

Religia a aparut ca o încercare a oamenilor de a explica fenomenele din jurul lor, atribuind acele acțiuni unor forțe supranaturale. Acest lucru se poate traduce, din punct de vedere sociologic, ca un tip de comportament uman, încrederea în ceva sacru, în forța supremă dupa care ar trebui să se ghideze ființa umana. De exemplu, pentru creștin ortodocși supunerea la cele 10 porunci din decalog sau viața de după moarte sunt definitorii în conduita lor de zi cu zi. Pentru islamici, Allah este singurul care le aduce, le oferă pacea sufletească și trupească, pentru hindusi,propriile acțiuni sunt cele care le coordonează viața spirituală . Credința îi face pe oameni să fie mai buni, să încerce să nu păcătuiască pentru a nu fi pedepsiți și pentru a putea trăi viața de după moarte.

La polul opus îi găsim pe atei, oamenii fără credința în divinitate, în eul suprem sau în supraviețuirea sufletului după moartea trupească. Dar acest lucru nu înseamnă că nu se supun regulilor de conduita socială sau că nu respecta drepturile celorlati. În schimb, există acea categorie de oameni care săvârșesc fapte împotriva “aproapelui” sau în numele Divinitatii. Sunt denumiți “extremiști”, “fanatici”, oameni ce nu pun preț pe viața lor sau a celor din jur, ci numai pe poruncile luate ad literam din scriptele religioase.

De-a lungul timpului, s-au facut mai multe studii referitoare la “numărul” efectiv de credințe, dintre care se remarca David Barett,editorul revistei “Enciclopedia lumii crestine” care a ajuns la concluzia că există 19 religii majore ale lumii, divizate în 270 de grupări religioase mai mari și înca 34 000 de grupari mici creștine. Dar, din punct de vedere al “zeităților” în care se crede și al doctrinei fiecărei religii, se dinsting cinci mari credințe: creștinism, islamism, iudaism, budism și hinduism, atât de diferite și, totusi, cu atât de multe conexiuni între ele. Voi incerca să punctez de-a lungul acestei lucrari aceasta fascinantă contradicție între specificul diferit al acestor religii și legătura dintre acestea.

Creștinismul este prima religie din punct de vedere numeric și face parte din cele trei religii monoteiste.Creștinismul se împarte în ortodocsi,catolici și protestanți.Cuvăntul “creștin” provine din limba latină de la cuvântul “christianus” (Hristos),cuvânt grecesc al cărui semnificație este “cel uns”.La baza doctrine creștine stă pacea și iubirea de aproape.

Islamismul este a treia religie din categoria celor monoteiste și a doua în ceea ce privește numărul de adepți,după creștinism.Etimologic cuvântul “islam” înseamnă pace și supunere față de divitate,respectiv Allah. Urmărind succinta prezentare a celor două religii, se poate distinge deja o asemanare, și anume că ambele religii promovează pacea.

Deși este o religie care prin definiție se referă la pace,din aceasta lume au pornit diferite organizații teroriste de-a lungul timpului sau au fost făcute războaie pentru cucerire de teritorii în numele religiei.Putem spune că au existat multe colaborări și războaie între islamism și creștinism.Deși sunt diferite din punct de vedere al doctrinelor ce stau la baza religiei,cele două au reusit să și colaboreze.

Iudaismul este religia poporului evreu.Etimologic cuvântul provine de la “regatul lui Iuda” –cel de-al patrulea fiu al Lui Iacob,regat ce își are capitala la Ierusalim.Aceasta religie nu este reprezentată de o instituție recunoscută universal,iar bazele doctrine iudeice sunt in Tora scrisă-Tanahul si Tora orală-Talmudul. Un moment important și crucial în istoria iudaismului îl reprezinta holocaustul,o perioada foarte grea prin care adepții acstei religii au fost nevoiți să treaca.Ce e drept și creștinii au avut perioade în care au fost persecutați, însă evreii au avut mult de suferit din cauza holocaustului și din cauză că nu au avut un teritoriu “mama’.

Budismul îsi are rădăcinile în India și pleacă de la învătăturile lui Buddha Shakyamuni,de unde și denumirea.În prezent religia nu conținea o denumire binedefinită.Acest tip de religie face parte din familia celor dharmice.Etimologic cuvântul desemneaza “învățăturile celui luminat”.Este o religie pacifistă și se bazează pe iubirea de semeni și pe egalitatea între aceștia.

Hinduism reprezintă credința în Brahman.Etimologic cuvântul provine de la fluviul Indus și semnifică “oamenii de dincolo de Indus”.La baza acestei religii stă omul și acțiunile sale de-a lungul vieții.Calea sa este îndreptată de învățăturile date de textele Vedice,care îl învată pe adept cum să-și călăuzească drumul și cum acele acțiuni desăvârșite vor avea repercusiuni asupra existenței salea. Un aspect important ce diferă aceasta religie de celelalte prezentate mai sus,este ca divinizează animalele și le aduce la un nivel sacru.De exemplu este interzis să ucizi vaci.

Mai există o alta clasificare a religiilor.Exista religii tradiționaliste și aici intră cele de tip fundamentalist,care se opun modernizarii și care doresc ca statul să se guverneze dupa practicile religioase;și mai exista si religii moderniste care sustin separarea Bisericii de stat și pun pe primul plan individul și practicarea religiei în spațiul privat.

Scopul prezentării pe scurt a acestor religii a fost de a demonstra că, deși la baza au doctrine și ideologii total diferite, toate au ceva în comun:oamenii cred in puterea divina indiferent de denumirea acesteia.Această credință ajută la consolidarea și respectarea regulilor societății, împiedicându-se astfel instaurarea haosului Oamenii se tem de momentul încetării existenței lor și astfel caută să ducă o viață corectă din punct de vedere moral,social,legal.

1.2 Legătura religie și stat din punct de vedere politic

Religia se identifica cu biserica iar politica cu statul.În primul rând cele două sunt asemănătoare pentru că pun la îndemâna individului puterea,iar acest lucru are un impact important asupra omului.Probabil din acelasi motiv au existat de-a lungul istoriei diferiți regi care s-au proclamat atat deținători ai statului respectiv,cât și șefi ai bisericii.

În mod normal,deși au caracteristica fundamentală aceeași-puterea,ele sunt separate și sunt reprezentate printr-un sistem total diferit.Pentru a adânci ideea,ne putem referi la faptul că o acțiune poate fi privită ca o infracțiune după legile statului,dar poate fi văzut ca pe un lucru bun din punct de vedere religios.Într-una din scrierile sale Habermas vorbește despre sfera publică a religiei și de influența statului asupra acesteia: „Statul liberal nu trebuie să transforme separația instituțională dintre religie și politică într-o corvoadă mentală și psihică insuportabilă pentru cetățenii săi“.De aici pornește și discuția cu privire la drepturile religioase și influența acestora asupra legii statului.Chiar dacă au o anumita religie,indivizii trebuie să își manifeste practicile conform legilor statului,pentru a nu provoca haos și pentru că există posibilitatea ca alaturi de ei să conviețuiască și indivizi de alte religii.În general,religiile fac apel la valorile dreptății,cinstei,solidarității opunându-se corupției,injustiției,inegalității.

În momentul de față există o continuă modernizare pe toate domeniile,deci și în cel religios au loc schimbari la nivel global.”În prezent, se observă o trecere de la societatea construită pe valori religioase tradiționale, la cea modernă, fiind marcată de schimbări importante în viața religioasă, care furnizează informații esențiale despre contextul în care se desfășoară viața religioasă: înlocuirea tradiților religioase cu raționalismul și scientismul, abordare deschisă și flexibilă a credincioșilor, acceptarea pluralismului religios, stabilizarea religiei, respingerea monasticismului, secularizarea religioasă,promovarea soteriologiei și individualismului, etc”.Atât în mediul rural,cât și în cel urban religia a fost ca un mod de a controla societatea,acestea organizându-se după prevederile religioase,însa în momentul de fața lucrurile s-au schimbat,statul fiind cel care deține controlul asupra socea religiei, respingerea monasticismului, secularizarea religioasă,promovarea soteriologiei și individualismului, etc”.Atât în mediul rural,cât și în cel urban religia a fost ca un mod de a controla societatea,acestea organizându-se după prevederile religioase,însa în momentul de fața lucrurile s-au schimbat,statul fiind cel care deține controlul asupra societății.

Vorbeam mai sus de procesul de modernizare,proces ce s-a realizat prin industrializare,urbzanizare și prin dezvoltarea comunicării între indivizi.Industrizalizarea și urbanizarea au dus la migrarea populației rurale spre oraș,loc unde nu se ține asa mult cont de tradiții și obiceiuri.Astfel că,prin acest proces a avut loc o scădere a importanței religioase în mediul rural,atât la nivel instituțional ,cât și la nivelul individului,care a început să pună accent pe partea de legislație mai mult decât pe cea ce ține de învățăturile religioase.

O data cu modernizare apare și procesul denumit “secularizare.” “Secularizarea este definită în drept ”un proces de schimbare socială prin care scade influența publică a religiei și a gândirii religioase, fiind înlocuită prin alte forme de explicare a realității și de reglementare a vieții sociale”.Dacă analizăm fiecare parte a definiției ne dam seama că secularizarea susține practicarea în spațiul privat a religiei,separate de societatea în care trăim,însa urmarea cea mai evidenta a acestui proces este separarea religioasă de celelalte spații,cu precadere cel politic.Secularizarea apare în general,în societățile puternic dezvoltate,care nu pun în primul plan o forță care spera să îi ajute și să îi ferească de pericole.

Exista anumite studii realizate la nivel European care au măsurat nivelul de credință.Concluzia acestora este că în statele nordice,unde religia predominantă este cea protestantă,este cel mai scazut nivel,în timp ce la polul opus se află țări precum România,Slovacia,Polonia,regiune dominate de religia creștina.

Religia se bazează pe credința oamenilor.Paginile istoriei au demonstrat indubitabil influența religiei asupra sferei politice,influență deținută datorită puterii pe care aceasta o posedă.Puterea este însă reciprocă:Biserica este puternică datorită credincioșilor numeroși,iar prin apartenența la un grup religios oamenii devin mai buni,mai puternici.Proveniența la o asemeneara grupare influențează foarte mult sfera politică.Ceea ce înseamnă că cei fanatici pot constitui un impediment,problemă pentru viața politică,dacă ei nu sunt de acord cu anumite demersuri,de aceea sunt de părere că politica și religia ar trebui să colaboreze mult mai mult.

Există posibilitatea ca biserica să aducă daune extreme pe plan politic,asta în cazul în care instigă la război în numele religiei sub pretextul de a își proteja enoriașii.” Mai frecvent este apelul bisericilor pentru a salva frații de credință oprimați în alte țări: catolicii în China, bahaii în Iran, budiștii în Vietnam etc. În același context se înscrie dorința de a organiza acordarea asistenței umanitare victimelor catastrofelor natural și războaielor civile.”

Un aspect important îl constituie și diferențierea socială a indivizilor în funcție de modul de viață,accesul la informație,poziționarea geografică; astfel, în mediul rural credința în divinitate este mult mai puternic înrădăcinată decât în mediul urban.Ne putem gândi la orice caz din mediul rural în care autoritățile locale au dorit implementarea unei anumite politici și bineînteles aveau nevoie de sprijinul părintelui pentru a câștiga cu mult mai mare ușurință votul sau încrederea acestora.Însă aceasta nu este o regulă general valabilă pentru cei stabiliți într-un astfel de mediu.Și la oraș politica este influențată de practica religioasă

Dacă până acum am făcut un mic rezumat despre cum religia influențează sfera politică,trebuie să ne gandim și la situația inversă.Până acum știm că cele două sunt în legătură,ceea ce ne face să ne gandim la faptul că apartenența la un anumit grup religios poate fi influențat de orientarea politică a respectivului individ.

Uneori religia conduce spre o implicare politică mai mare,alteori mai puțin sau poate chiar deloc,însă în oricare din aceste cazuri politica poate fi afectată de deciziile religioase sau de părerea credincioșilor.Forța religiei nu trebuie neglijată,chiar dacă au loc multe transformări în cadrul societății,pentru că, pentru individ, în momentul când nu mai găsește soluție pentru problemele sale, își îndreaptă dubiile,nelămuririle în credință..Nu trebuie neglijată nici pentru aspectul său cultural dezvoltat,având în vedere că religia este un mijloc de comunicare la nivel global,comunicare atăt cu sfera politică cât și cu celelalte religii.Această legătură ce se poate stabili între două credințe cu perspective diferite poate contribui la menținerea păcii și a ordinii pe întreg mapamondul.

De când a avut loc ruptura dintre stat și biserică,acestea se tolerează între ele și încearcă să mențină o bună colaborare.Lucurile iau o altă întorsătura în momentul când statul intervine mult prea mult în sfera religioasă.Există momente când adepții unor religii/culte nu se pot adapta anumitor cerințe impuse de stat,asta datorită credințelor sale.Spre exemplu,martorii lui Yehova și Quakerii sunt considerați ca fiind trădători sau de partea inamicului,daca nu se înrolează în caz de război.

Sfera religioasă se implică politic și în relațiile internaționale.Așa cum statele caută alianțe pentru a își promova interesele sau pentru a se evita anumite conflicte,asa și religiile caută să își găsească actori cu care să colaboreze.Din acest motiv s-au creat diferite organizații,frății,etc,unele cu scop pacifist,altele cu scopul promovării violenței.Pentru început am sa prezint succinct câteva din cele ce caută stabilirea unui echilibru:

Pentru a îți accentua rolul și pozitia în sistemul internațional biserica baptistă a decis să întemeieze o alianță.Astfel că în 1905 se creează Alianța Baptistă Mondială,care se ocupa atât cu problem religioase,cât și cu probleme din alte domenii.

Islamul este cunoscut pentru organizațiile sale teroriste,însă puțini stiu că lumea aceasta îți dorește și pace.Organizația Conferinței Islamice este o organizație înființată de state musulmane(57 de state la momentul actual) care urmărește să protejeze interesele lumii islamice și totodată promovează armonia și pace pe întreg mapamondul.Organizația cooperează la nivel interațional pentru securitate,pace,dezvoltare tehnologică și economică,etc.Cele mai importante organizații cu acre are legături strânse sunt ONU și Liga Arabă.

Pentru a adera,populația musulamă dintr-un stat trebuie să fie majoritară,altfel acesta nu va fi acceptat.”În Israel comunitatea musulmană alcătuiește 15%, dar nu se pune problema ca să facă

parte din organizație, în India există o minoritate musulmană care depășește peste 120 milioane, mai mult decît populația musulmană din țările Orientului Apropiat, însă demersurile de aderare au fost refuzate. În schimb Nigeria cu 45% musulmani din numărul total al populației a fost acceptată în 1986: contează nu numărul, ci controlul asupra puterii de stat.”

Budismul este prin definiție o religie care promovează pacea și armonia pe pamânt.În ceea ce privește relațiile cu sfera politică,această religie are înființate diferite organizații cu scopul cooperării dintre popoare,cu scopul de a încuraja statele să ofere membrilor lor o viață pașnică.Putem aminti Conferința Asiatică Budistă pentru Pace,Budiștii Asiatici pentru Pace,etc.

Centrul puterii oricărei religii este bineînțeles omul.Cum ar putea aceasta să exceleze pe plan internațional dacă nu s-ar ocupa de problemele umanitare,în primul rând?Astfel că în 1948 s-a înființat Consiliul Eucumenic al Bisericilor,în care una din principalele preocupări ale acestuia era asistența umanitară.

Așadar,religia este și un factor politic important,atât în relațiile cu statul,cât și în relație cu sistemul inernațional,reușind să influențeze foarte mult deciziile luate la nivel mondial,atât pe plan religios,cât și în alte domenii.

1.3Violență în numele religiei

Spuneam mai sus că în centrul celor două se afla omul cu principala armă: puterea.Daca ne aducem aminte, au existat în istorie războaie făcute în numele religiei,însă la rădăcini ele erau de natură politică,pentru expansiunea teritorială a unui anumit imperiu.“Religia este ca o trusă de scule,pentru a construi strategii de acțiune”.Religia poate provoca un conflict sau îl poate diminua,datorită caraterului său dual,în care protagoniștii unui conflict sunt și practicanți religioși.Din păcate,rafturile bibliotecilor din toată lumea sunt pline de pagini sângeroase din istoria religiilor.

Dacă stăm să analizăm,vom observa că fiecare religie are contradicțiile ei.Spre exemplu creștinismul susține ideea de iubire,de protejare a aproapelui,ceea ce înseamnă să nu folosești violența împotriva lui,dar să o folosești pentru a-l apăra.Acest lucru denotă că nu întodeauna vom face bine,inevitabil vom greși,iar ca o justificare putem pleaca de la interpretările eronate ale Cărților Sfinte.Un studiu arată că din 1940 până în 2000 au avut loc 42 de razboaie civile religioase,din care 25 au avut ca motive strict religioase,iar alte 17 au fost dominate și de alte cause,religia fiind un motiv mai puțin relevant.Mai jos am atașat un tabel cu tările în care au avut loc războaie civile:

Un prim exemplu ar putea fi cruciadele.Acestea erau razboaie sfinte cu scopul de a cuceri și de a coloniza Orientul Apropiat.La început acestea aveau ca punct de plecare o ideologie creștină și doreau eliminarea anumitor locuri de sub dominație musulmană,amenințați de islamiști cu ocuparea continentului european.Cruciadele au fost inițiate de cavaleri la care li s-au alăturat,destul de repede și alți oameni atât din mediul rural cât și urban.Era ca un privilegiu și îți aducea prestigiu să lupți pentru ceea ce crezi.Cruciadele au început in 1096 și s-au terminat în 1270 și cele mai importante au fost în numar de 8.Consecințele acestora au fost atât pozitive,cât și negative.Pozitive pentru că au contribuit la o colaborare între Orient și Occident,însa numărul celor negative a reușit să le depășească;asta pentru ca au existat multe pagube materiale cât și pierderi de vieți omenești.

Cruciadele pleacă de la ideea de război împotriva musulmanilor,dar puțini știu că existau două partide care conduceau cruciadele : unul de natură religioasă și unul de natură politică,fapt ce demonstrează implicarea politicii în lumea religioasă. La momentele sângeroase din timpul bătăliilor se adauga numeroase persecuții,execuții si exile din partea creștinilor.Deși a trecut mult timp de atunci,consecințele se mai văd și astăzi.Unul din motivele pentru care s-au înființat organizațiile teroriste pleacă de la dorința musulmanilor fanatici de a îi pedepsi pe creștini pentru suferintele strămoșilor lor ce au luptat în cruciade.

Spuneam mai sus că fiecare religie se supune unei puteri supraomenești.Putem privi acest lucru ca fiind pozitiv,pentru că într-o anumită manieră se produce o ordine în rândul enoriașilor,însă o putem privi și negativ,credința putând conduce la violență.Se vorbește foarte multe despre justificarea religioasă,despre faptul că actele teroriste,războaiele,conflictele sunt făcute în numele religiei.Doar că fiecare religie se consideră a fi pacifistă.De ce se ajunge totuși la violență și este justificabil acest lucru?Faptul că există diferențe între doctrinele religioase,i-au făcut pe toți cei care se închină unei divinități, să creadă că au dreptul de a acționa violent față de ceilalți pentru a-și apăra credințele religioase.

Actele de violență făcute în numele religiei datează încă din Antichitate.Creștinii erau persecutați și omorâți dacă nu renunțau la credința în Hristos,după care au trecut în extrema cealaltă când ei au devenit persecutori și au început să poarte războaie împotriva ereticilor.Inchiziția a reprezentat o pedeapsă pentru eretici,atât pentru cei declarați cât și pentru cei presupuși,evrei,musulmani sau vrăjitori.”Ca metode de tortură utilizate în Spania,pe lângă cele generale,merită menționate:tortura de fier roșu,extensia prealabilă,garrucha,potro,toca,fecioara de fier,arderea mâinilor etc.”.

Evreii sunt o altă țintă a creștinilor.Ei sunt acuzați de uciderea lui Iisus Hristos și pentru asta trebuie pedepsiți.Bineînțeles,putem observa cu ușurință și motivele politice.Evreii sunt cunoscuți pentru lipsa unui teritoriu,iar amenințarea că ar putea ocupa teritorii europene,îi face pe creștini să înceapa un razboi împotriva acestora.A apărut ideea că pentru uciderea unui evreu,îți vor fi iertate păcatele.Fals,pentru că se contrazice una din poruncile din Decalog,care specifică clar faptul că este păcat să ucizi.

Creștinismul,în opinia multor analiști,reprezintă religia ce a stat la baza multor războaie.Așa cum islamul are jihadul,și creștinismul a promovat și poate încă mai promovează ideea de război religios,inchiziție,convertirea forțată a oamenilor,etc.Aceștia susțin că lumea musulmană a fost asaltată de creștini și că de-a lungul istoriei au provocat daune mai mult decât orice altă religie.

Lumea islamică strârnește controverse în rândul tuturor.Asta datorită faptul că,față de alte religii,ei pun mai mult accent pe credință și implicit aceasta influențează sfera politică.” Așadar, religiile pot să-și propună să subordoneze politica (islamul), s-o tolereze condiționat (catolicismul), s-o trateze ca inevitabilă (iudaismul), s-o trateze cu indiferență (hinduismul).

Diferența dintre lumea islamică și restul este crucială,pentru că legea sfântă islamică reprezintă baza ordinii societății.

Musulmanii fanatici sunt de părere că, atât creștinii,cât și evreii au interpretat greșit Cartea Sfântă,aceasta reprezentând un bun motiv de a începe conflicte cu aceștia.

La momentul actual una din cele mai importante probleme de pe agenda securității o reprezintă terorismul,acele acte de violență săvârșite în numele religiei.Astfel că fenomenul ia amploare datorită conotației religioase și datorită numărului mare de oameni,din toate colțurile lumii care se alătură organizațiilor teroriste.

Terorismul nu este o problemă apărută recentă,însă a început fi discutată mai pe larg dupa binecunoscutele atentate de la 11 septembrie. Fenomenul se manifestă prin acțiuni violente cu scopul de a-și atinge anumite țeluri .Fundamentalismul religios reprezintă baza organizațiilor teroriste

.Din punctul de vedere al fundamentaliștilor o organizație trebuie să lupte împotriva secularizării moderne pentru a-și păstra principiile pe care ei le consideră mult mai importante decât cele din lumea modernă.Fundamentaliștii vor să își atingă cu orice scop ceea ce și-au propus,iar pentru asta ei nu sunt dispuși să negociezi.Scopul lor trebuie atins conform planurilor lor.Pentru ei nu există o cale de mijloc.Filozoful Samuel Huntigton a identificat 3 explicații pentru violețele musulmanilor:

Islamul a fost de la început o religie a sabiei, glorificând virtuțile militare… Mohamed însusi este prezentat drept un mare luptător. Doctrinele Islamului pretind război împotriva necredincioșilor. Coranul și alte declarații de credință musulmane conțin puține interziceri ale violenței si un concept de non-violență este absent din doctrina și practica musulmană.

Islamul, originar din Arabia, s-a răspândit în Africa de Nord, o mare parte a Orientului Mijlociu, Asia Centrala, Subcontinent, Balcani, ceea ce i-a pus pe musulmani în contact direct cu multe popoare diferite pe care le-au cucerit și convertit.

Absența unui stat nucleu sau a mai multor state de acest tip în Islam. În lipsa unui stat de nucleu recunoscut, Islamul și-a intensificat constiința comună însă a construit doar o rudimentară structură politică comună.

Ceea ce mie mi se pare cea mai importantă caracteristică a acestora este interpretarea pe care o au asupra Cărții Sfinte și care are un rol prioritar.Fundamentaliștii susțin că acțiunile lor sunt făcute în numele religiei.Ei se folosesc de argumente religioase și le folosesc în favoarea lor,ceea ce denotă că ei prin acest lucru denigrează acele paragrafe ale Cărții Sfinte(Coranul sau Biblia) pentru că le expun într-o maniera eronată.

Astfel că,în numele religiei,teroriști au reușit să genereze frica în rândul oamenilor prin atacurilor lor.Cel mai cunoscut atac este cel de la 11 septembrie 2001,când un grup de teroriști sinucigași au preluat controlul a patru avioane,la bordul cărora se aflau pasageri din toate colțurile lumii,prăbușind Turnurile Gemene din New York și cladirea Pentagonul din Arlington.Justificarea acestora a fost,bineînteles legată de aspectul religios,musulmanii acuzându-i pe americani ca fiind un popor ce produce daune,un inițiator de conflicte globale.Din acel moment,organizația terorsită Al-Quida a devenit cunoscută la nivel global,iat Osama bin Laden,considerat respunzător pentru evenimente,dat în urmărire generală.

Un alt atac,de data aceasta în Europa,are loc pe data pe 11 martie 2004,când au loc patru explozii în stații diferite ale metroului spaniol.Sute de civili au murit în acele atacuri.Dacă,după atentatele din 2001 se sția cine a fost în spatele evenimentele,în cazul Spaniei lucrurile sunt mai complicate.Există discuții conform cărora Al-Qaida sau organizația ETA ar putea fi cele care au ordonat atacul.

În general organizațiile teroriste sunt sprijinite de oameni din toată lumea,nu numai de fundamentaliști.În momentul de față,spre exemplu organizația terorsită Hamas primește ajutor atât din punct de vedere financiar ,cât și din punct de vedere al armelor:”

Hamas are un buget anual de 70 de milioane de dolari, potrivit Consiliului pentru Relatii Externe. Multe fonduri vin din partea unor palestinieni din strainatate, de la donatori privați din Orientul Mijlociu si organizatii umanitare musulmane din Occident.” Acest sprijin este acordat de către cei din Orientul Mijlociu pentru că Hamas se bucură de o simpatie din partea multor oameni din Fășia Gaza datorită activităților caritabile pe care le intreprinde.

Însă de partea cealaltă sunt statele din Occident care văd această organizație ca pe una teroristă.State precum SUA,Marea Britanie,Germania au ajuns la concluzia aceasta din cauza conflictului pe care Hamas îl are cu statul Israel.Ba mai mult SUA a sprijinit Israelul.

Pluralismul religios este o altă cauză a conflictelor interreligioase.Faptul că relațiile dintre religii nu se pot baza pe toleranță și respect,fac ca actorii religioși să repezinte o amenințare unii pentru ceilalți.Un bun exemplu în acest caz ar fi războiul din Nigeria.Nigeria este o țară africană ce a suferit foarte multe conflicte,lovituri de stat,etc.Problema pleacă de la faptul că țara este împărțită în două din punct de vedere religios:de o parte sunt musulmanii,de cealaltă creștinii.

Conflictele dintre musulmani și creștini datează de foarte mulți ani.De-a lungul istoriei,putem observa că indiferent de teritoriul ocupat(de cele mai multe ori cele bogate în resurse,sau aflate pe malul fluviurilor mari),islamiștii au urmărit să îți impună limba și credința.De cealaltă parte,creștinii întotdeauna s-au considerat superiori musulanilor,considerând ca fiind dreaptă și corectă doar religia lor,iar cea islamică au catalogat-o ca fiind o erezie.Atât creștinii,cât și musulmanii nu sunt de acord cu prezența comunităților „inamice” pe teritoriul lor.

În ceea ce privește strict Nigeria,lucrurile par a fi cu greu rezolvate.De-a lungul timpului comunitățile celor două religii încearcă să se elimine una pe cealaltă,creând un continuu război civil.Bineînțeles partea politică fiind și ea implicată ,de foarte multe ori,statul favorizând comunitățile islamice.

Un bun exemplu recent în acest caz ar fi când în 2013 a avut loc decesul unui lider politic creștin din orașul Wukari.Creștinii l-au condus pe ultimul drum,strigând sloganuri printr-o zonă locuită de musulmani.De aici a izbucnit un alt conflict.

De partea cealaltă,există o sumedenie de exemple de care ne putem lega.La un moment dat islamiștii au construit o moschee într-o zonă populată de creștini.Evident situația a dus la o confruntare sângeroasă îintre aceștia,ducând de la acte de vandalism până la decese.Problema este că tensiunile dintre cele două comunități sunt atât de mari,încât aceștia se leagă și de cel mai mic detaliu pentru a se confrunta.Asta datorită faptului că ambele comunități urmăresc eliminarea celeilalte.”Liderul grupării islamiste extremiste Boko Haram,o și-a exprimat dorința de a curăța țara de creștini și de a eradica democrația nigeriană și a o înlocui cu statul islamic condus sub legea Sharia.Liderul a folosit violența și împotriva unor grupări musulmane,considerate a fi trădătoare.’

Problema pluralismului religios în Nigeria a luat amploare în momentul când a fost adoptat sistemul juridic penal Sharia(lege islamică cu prevederi inspirate din Coran),care a introdus teamă și teroare în rândul creștinilor,depășiți numeric de către islamiști.Din acest moment,în Constituția Nigeriei drepturile musulmanilor le vor prevala pe cele ale creștinilor.

Pentru noi europenii,care trăim într-un continent dominat de creștinism,unde ne putem manifesta practica religioasă fără a ne simți amenințați,lucrurile par a fi ireale.Creștinii sunt persecutați,nu sunt lăsați să-și practice credința și trăiesc într-o teamă continuă,iar lucrurile nu par a se rezolva prea curând.Pentru ei,doar pentru faptul că ar recunoaște că sunt creștini ar putea fi fatal.Un studiu arată că Nigeria este “cea mai violent țară față de creștini,urmată de Siria și Egipt.Pe listă se mai află și Pakistan,India,Irak și Kenya.”

Budismul este cunoscut pentru doctrina sa pacifistă.Puțini știu faptul că până și această religie este implicată în conflicte.Cultul budist se manifestă departe de Europa,pentru noi fiind străine anumite situații.Problema este că India,o țară predominată de budisți,și-a pierdut din încredere în momentul când budiștii au pornit un conflict religios,conflict ce a dus împărțirea țării în două.Tot În India,hindușii mai condus un conflict împotriva sijhiștilor.

Ne întrebăm de ce se recurge la violență și mai ales de ce o religie prin definișie pacifistă face asta?Dacă stăm să ne gândim luptătorii japonezi samurai erau budiști și recurgeau la violență.

Acestea sunt câteva dintre mulțimile de exemple de violență „religioasa”, capii grupărilor teroriste justificandu-si actele prin intermediul religiei.Astfel că prin acțiuni violente,factorii religioși pot dăuna relațiilor internaționale.Din punctul meu de vedere,fanatismul este un fenomen ce ia amploare și sunt din ce în ce mai puțini cei care cred că pacea este cea care va aduce o viață eternă liniștită.

Problema ia amploare din cauza caraterului spiritual al religiei.Faptul că oamenii se bazează pe credință,ii face pe aceștia să susțină că doar credința lor este dreaptă și validă.Este greu să ne imaginăm doar, că religia a stat la baza multor războaie ce au avut loc în trecut și nici de cum că și la momentul actual factorul religios reprezintă un impediment în cadrul unor reconcilieri între actorii internationaționali.

Capitolul 2

Metodologia cercetării

2.1 Obiectivele cercetării

Această cercetare dorește să analizeze rolul pe care actorii religioși îl au în cadrul conflictelor și cum influențează aceștia negocierile pentru pace.Capitolele anterioare au afișat părțile negative și pozitive pe care le pot avea actorii și consecințele actelor acestora asupra societăților din care fac parte.

În lucrarea de față se încearcă urmărirea mai îndeaproape a relațiilor dintre actorii religioși,a legăturii dintre aceștia și a ideii că ei pot trece de barierele religioase pentru o buna colaborare și pentru o pace la nivel global.

Obiectivele cercetării:

Prevenirea conflictelor

Rezolvarea pe cale amiabilă a conflictelor

Evoluția comunicării dintre actori

Consolidarea relațiilor dintre actori

2.2 Ipoteza cercetării

Lucrarea pleacă de la teza că religia nu este,în conflictele actuale din lume,doar o sursă de intensificare a tensiunilor sau a violenței,pentru că unii actori reușesc să fie și negociatori pentru pace.Ipoteza principală cercetării este:dacă actorii religioși comunică despre conflictele cu care se confruntă,atunci rezolvarea acestora se va face pe cale pașnică.Mai putem adăuga și următoarele:

Dacă vor trece peste barierele religioase,atunci actorii religioși vor colabora mai bine.

Dacă actorii religioși vor comunica,atunci vor exista efecte benefice pe viitor.

2.3 Instrumentele cercetării

Partea de cercetare a lucrării de față se bazează pe un studiu de caz a diferitor momente în care actorii religioși au recurs la pace pentru aplanarea anumitor conflicte.Fiind studiu de caz metoda de cercetare pe care o voi folosi va fi analiza documentelor,iar pentru a explica modul cum actorii ajung la o bună colaborare și pentru a valorifica documentele voi utiliza metoda analizei de conținut a comunicării.Voi folosi documente publice.

Capitolul 3

3.1 Religie și pace

Fiecare religie dorește să își răspândească credința,crescându-i astfel numărul de adepți,iar fiecare religie vorbește despre virtuțile dreptății și a păcii.Deci care este scopul final?O lume fără razboaie și fără conflicte,în care toși credincioșii,fie ortodocși,musulmani,budiști,etc să fie capabili să recunoască și să accepte toate religiile.

În primul capitol am vorbit despre faptul că religia trebuie să se conformeze și să se limiteze după legile statului asta pentru a nu se produce haos și pentru că există probabilitatea ca în aceeași societate să conviețuiască și indivizi de alte religii.De aici vine și ideea de ‘pluralism religios”-conviețuirea mai multor comunități diferite din punct de vedere religios,etnic sau social.Pluralismul religios este caracterizat prin buna colaborare între comunitati,conviețuirea într-o atmosfera amiabila,fapt ce demonstrează că actorii religioși pot contribui la pace,nu numai sa provoace conflicte.”Fiecare religie trebuie în prezent sa coexiste cu alte religii fără a avea pretenția de a fi dogma oficial admisă,iar persoanele cu credințe religioase trebuie sa partajeze aceleasi spații cu cei care au convingeri seculare .”

Dacă oamenii reușesc să depășească aceste bariere,lucrurile iau o altă întorsătură.Trăim în secolul XXI,în care se încearcă prin diferite organizații precum ONU,alianțe-NATO,uniuni-UE, să se păstreze un echilibru de putere,pentru a nu se repeat greșeli din trecut.S-a ajuns în punctual în care și din punct de vedere religios se pot reconcilia,aplana sau rezolva anumite dispute.Factorul religios a avut o bună contribuție la așezarea lucurilor la nivel global.

După Războiul Rece a avut loc o renaștere a religiei,ce a devenit în mod cert un element important în menșinerea păcii pentru factorii de decizie.Ba mai mult,unii o văd ca pe un element definitoriu al securității naționale.Este nevoie să se înțeleagă dinamica religioasă într-o situație de conflict.Pentru asta s-au dezvoltat multe instituții religioase cu carater pacifist.

Mai jos există o listă cu cele mai importante instituții:

Comitetul de Servicii ale Prietenilor Americani

Serviciul Catolic de Ajutor

Centru de Studiere al Islamului și Democrației

Comunitatea Sant’Egidio

Platforma europeană pentru prevenirea conflictelor și construirea păcii

Frăția Reconcilierii

Centru Internațional pentru Religie și Diplomație

Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace

Institutul pentru Viață și Pace

Comitetul Central Mennonite

Mercy Corps

Institutul American pentru Pace și Religie

Universitatea din Notre Dame,Program de Inițiere în Religie,Conflict și Pace

Word Vision

Consiliul Mondial al Bisericilor

Conferința Mondială a Religiilor Lumii pentru Pace

În relațiile dintre actorii religioși doritori de pace,transparența și sensibilitatea cultural sunt absolute critice.În momentul când factorii religioși pacifiști intervin într-un anumit conflict,aceștia trebuie să fie transparenți în obiectivele,scopurile și în procesele de luare a deciziilor.Deasemenea integritatea este crucială pentru obținera și menținerea credibilității în ochii celeilalte părți.

“În opinia noastră, ar trebui să pornim de la ipoteza că religia este ceva extrem de sensibil, care se poate considera a fi un puternic factor generator de instabilitate sau conflict.”Dacă până acum am observant cum poate influența negative,de acum o sa încerc să analizez ce beneficii poate aduce factorul religios în cadrul negocierilor de pace.

3.2 Studiul de caz

a.Imamul și Pastorul

În capitolul despre violență,am alocat o mică parte conflictelor ce au avut și au loc în Nigeria,dintre musulmani și creștini.De la început am specificat că religia poate duce la conflict sau la pace.Și în cazul Nigeriei există oameni care au reușit să treacă de barierele impuse de diferențele religioase și au reușit să ajungă la un punct comun.În cele ce urmează vom studia relația dintre imamul Mohammad Ashafa și pastoral James Wuye și ce au reuțit aceștia să facă pentru comunitățile pe care le reprezintă.

Actorii:

Muhammad Ashafa,de religie islamică,provine dintr-o familie de savanți imami.Aceasta s-a născut în Mani Katsina,un orășel din Nigeria.Crescut într-un mediu conservator,acesta ajunge în cele din urmă imam(șef suprem din punct de vedere religios,politic și militar al unei comunități),fiind a 13 a generația din familia sa cu acest titlu.O parte din membrii familiei lui Muhammad au fost practicanți ai sufismului(legătura strânsă dintre Dumnezeu și om,făcându-se abstracție de ideea precum că Dumnezeu este innaccesibil).Diferența dintre el și generațiile trecute din familia lui este legată de domeniul politic.Tatăl său și cei dinaintea lui vedeau implicarea politică în sfera religioasă ca pe ceva “murdar”,iar generația tânără din care făcea parte și Muhammad considera că politica reprezintă un factor important în domeniul spiritual.

Familia sa a stat deoparte de probleme și a încercat să se mențina pe calea dreaptă și corectă,însă Muhammad a avut o perioadă în viața sa ce l-a influențat negativ.Acesta a participat la revoluția islamică din Iran din 1979,eveniment ce l-a pus în contact cu multe persoane.De aici,Muhammad își schimbă anumite mentalități și inițiază un război religios împotriva celor ce nu împărțeau aceeași religie cu el.

Problema lui față de non-musulmani,în special creștinii s-a accentuat când a devenit Secretarul General al Organizației Naționale de Consiliere a Tinerilor Musulmani.Această organizație promova acele confruntări ale musulmanilor împotriva creștinilor.Mai târziu aceasta a devenit coordonator al unei organizații ce dorea să împiedice ocuparea nordului Nigeriei de către creștini.Cele două comunități au suferit multe confruntări(am exemplificat in capitolul 1).Ca urmare a uneia dintre ele,ce a avut loc în Zongon Kataf(Nigeria),Muhammad și-a pierdut doi membrii ai familiei (doi verisori) și un om foarte drag lui,liderul său spiritual.El a acuzat comunitatea lui James pentru pierderile sale și din acest motiv dorea foarte mult o răzbunare.Acesta a apărat drepturile musulmanilor față de pericolele din sud și totodată dorea estomparea influenței americane în lume.Fiind un bun orator și făcând parte dintr-o familie îndrăgită de musulmani,acesta și-a făcut mulți simpatizanți,care vedeau în el un bun lider.

James Wuye-face parte dintr-o familie de creștini catolici.Tatăl său a luptat în războiul din Biafra.De mic a fost înconjurat de razboi,violențăși teroare și a manifestat o oarecare apropiere față de acest stil de viață.A studiat în orașul natal,dupa care a absolut teologia în Kaduna.Fascinat de implicarea religiei în relațiile internaționale,aceasta a studiat un master pe domeniu, în California.

A devenit activist în 1979,imediat după ce a terminat liceul.De-a lungul vieții acesta a luptat pentru drepturile creștinilor,făcând parte din Asociația Nigeriană a Tinerilor Creștini. Deținea postul de Secretar General în cadrul acestei organizații,organizație ce promova și apăra drepturile comunitățiilor creștine în Nigeria.Aceasta s-a înrolat în miliție(armata) pentru a îți proteja poporul.Pentru el nu era suficent doar să fie pastor,în momentele de conflict cu musulmanii.James era pasionat de legătura omului cu divinitatea și promova învățăturile creștine în rîndul tinerilor,convocându-i mereu la întâniri,dându-le ocazia să se afirme.Ura sa față de musulmani era atât de profundă,astfel că în momentul în care islamicii erau acuzați de un atac violent,James se oferea voluntar să conducă un contraatac împotriva acestora.

În confruntarea dintre musulamani și creștini,ce a avut loc la Zongon Kataf, James Wuye și-a pierdut mâna dreaptă.Ura dintre cei doi lideri era atât de intensă,incât Muhammad a planuit timp de 3 ani o răzbunare față de James pentru pierderea membrilor familiei.Lucrurile nu au fost duse pana la final deoarece spiritul religios l-a împierdicat pe acesta.În timpul unei predici religioase,în care se citea despre învățăturile lui Allah,Ashafa a realizat că iertarea este ceea ce Allah vrea să-i transmită și că trebuie să existe o anumită legătură între oameni,o legătură bazată pe armonie.Faptul că cei doi s-au cunoscut personal și au avut ocazia să discute a contribuit la împiedicarea planului său de răzbunare.

Prima întâlnire dintre cei doi a avut loc în mai,1995.Ei au fost invitați să participe la o conferință UNICEF,pe tema imunizării copiilor pentru boala numită poliomielită.UNICEF convinsese guvernul să convoace liderii spirituali ai diferitelor comunități pentru a le împărtăși ideile lor despre educația și igiena copiiilor din Nigeria.

La această întrunire era prezent și jurnalistul Idriaz Musa,prieten comun al celor doi lideri spirituali.Atât James,cât și Muhammad au lucrat cu acesta în probleme legate de distribuția si de consumul drogurilor în rândul tinerilor din cadrul comunităților pe care le conduc.Idriaz le-a făcut cunoștință celor doi.Într-un interviu acordat James și Muhammad vorbesc despre prima lor întâlnire și despre ce le-a zis Idriaz:”Știu că voi doi aveți capacitatea de a menține pacea în acest stat.Vreau să stați de vorbă.”După care a plecat.Cei doi au încercat să mențină o conversație politicoasă în spatele problemelor pe care le aveau.Au stabilit o întâlnire după acea conferință.Inițial,deși părea foarte calm,James este îngrijorat că această întâlnire neașteptată este de fapt un plan a lui Ashafa de a îl găsi și de a porni un atac împotriva lui.Cei doi au început să se cunoască și James a devenit din ce in ce mai puțin îngrijorat.Cei doi îți inspirau încredere unu în celalălalt.De aici lucrurile au început să ia o altă întorsătură.

Cauza conflictului:

Conflictele dintre musulmani și creștini din Nigeria datează de foarte mult timp.După ce Nigeria și-a câștigat independența față de Marea Britanie,în 1960 aceasta a fost zdrobită de violența dintre cele două comunități.Sute de oameni au murit în timpul conflictelor și o mulțime de comunități au fost devastate.Conflictele nu sunt numai de natură religioasă.Criza economică ce a cuprins tot mapamondul și problemele de natură politică din Nigeria au dus contribuit la amplificarea conflictelor de factor religios.

Musulamanii,fiind majoritari doresc eliminarea creștinilor și conducea statului nigerian dupa legile islamice(sharia).Totodată ei promovează și ideea de convertire a creștinilor la islamism.Muhammad susține că,deși au avut loc multe confruntări religioase el vrea să-i învețe pe musulamani să fie buni cetățeni.

De partea cealaltă,creștinii,sub conducerea lui James simțeau o ură atât de mare față de musulmani,încât nu mai țineau cont de anumite prevederi religioase în care violența sau ura față de semeni reprezintă un pacat mare.Creștinii îi disprețuiau foarte rău pe musulamani din cauza amenintărilor și actelor violente comise de aceștia pe durata conflictelor dintre ei.

După criza religioasă din 1992,James era foarte îngrijorat pentru că musulmanii dețineau controlul politic,economic și îi depășeau numeric pe creștini în nordul Nigeriei.Conflictele dintre cele două comunități luau amploare,iar în dorința de a apăra biserica unde ținea slujbe și predici,acesta și-a pierdut măna.

Dupa ce s-au reconciliat și au început să colaboreze,cei doi au discutat cu comunitățile pe care le conduceau,dar și cu cele din zonă pentru a le explica cum au ajuns în situația respectivă.Se gândeau că doar prin a avea lideri din ambele comunități îi poți face pe oameni să reflecteze asupra unor situații fără a recurge la violență.Dar problema era că relația dintre cei doi încă era într-un stadiu fragil.James Wuye a declarat într-un interviu că :”uneori simțea nevoia să ia o pernă și să-l sufoce pe Ashafa în timp ce dormea.Deși pretindea că l-a iertat pe Muhammad,James duce o luptă interioară aprinsă între conștiința sa și dorința arzătoare de a-l ucide.Această luptă s-a întins pe o perioadă destul de îndelungată.Apropiații lui James,în special pastorii din jurul lui au încercat să-l ajute și i-au amintit care sunt învățăturile Domnului.În primul rând iertarea și iubirea față de semeni este cea mai importantă.James a realizat acest lucru și și-a dat seama că daca nu se va schimba,lucrurile vor lua o altă amploare,alta față de cea care,în adâncul sufletului,și-o dorea.

Imamul și pastorul au pus bazele unui centru religios de mediere(Inter-Faith Mediation Centre).Timp De 4 ani acest centru a cunoscut o extindere semnificativă:grupuri de pastori și de imami au venit să asculte seminariile și workshopurile ținute de cei doi parteneri.Responsabilitățile din cadrul Centrului sunt împărțite în od egal între cei doi.Structura personalului Centrului este pe mai multe domenii.Astfel că o parte se ocupă,spre exemplu cu problemele celor rămași orfani sau cu consilierea oamenilor cu diferite probleme.Deși în cadrul administrației există musulmani,Muhammad și Ashafa lucrează și cu femei,fapt ce demonstrează evoluția musulmanilor.Deasemenea când există o problemă în Kaduna între comunitatea creștină și comunitatea musulmană,liderii celor două se întâlnesc și discută.

Centru religios de mediere(Inter-Faith Meditation Centre) este o organizație non-guvernamentală,care promovează pacea,buna guvernanță și medierea sau rezolvarea unor situații de conflict.Dacă la început,proiectul era doar o dorință arzătoare a doi lideri,cu timpul aceasta a devenit un centru respectat la nivel internațional care a servit ca soluție pentru milioane de cetățeni.A avut peste 150 de intervenții în Nigeria,Sudan,Kenya,Iraq.Centru menține o relație buna cu guvernul și se sprijină reciproc,astfel că autoritățile sunt sprijinite de acest centru cu toate instrumentele din dotare:consultanță,facilitare și formare profesională.La rândul lui,guvernul sprijină financiar acest proiect,ba mai mult a angajat personal din Centru pentru a pregăti și a instrui membrii guvernului în negocierile de pace.

Centru religios de mediere folosește diferite metode pentru a se promova:mass-media,radio,rețele de socializare,ba chiar au realizat în 2006 un film intitulat The Imam and the Pastor,care prezintă frumoasa relație dintre Ashafa și James și cum au reușit ei să ducă la capăt ceea ce și-au propus.În prezent ajută peste 10 000 de membrii:tineri,femei,actori religioși și lideri ai comunităților pentru a devenit activiști pacifiști ai statului nigerian.Sloganul ales de James și Ashafa este deosebit de sugestiv:”Pacea este divină!”(Peace is divine).Centru activeză și în momentul de față și încearcă să instaureze pacea acolo unde problemele par că nu au soluție.

The Imam and the Pastor este un film documentar realizat de cei doi și durează aproximativ 40 de minute.Filmul prezintă modul cum protagoniștii s-au reconciliat și cum au fost capabili să încheie un conflict etnic religios,ce déjà se întinsese pe o lungă perioadă.Scopul acestui film a fost să demonstreze faptul că prin credință două personae cu viziuni diferite pot deveni instigatori de pace.Pelicula îi prezintă pe cei doi povestind despre copilăria lor și despre momentele grele prin care Nigeria a trecut în anii ’80-’90.

James și Ashafa explică în mod detaliat sentimentele de ură pe care le simțeau unul față de celălalt și de mica reticență pe care o simțeau la începutul acestei “călătorii” împreună.Totodată James încearcă să găsească o justificare pentru care un pastor,de religie creștină a decis să se inscribe în miliție și să porneasccă un adevărat război împotriva musulamnilor.Cele 40 de minute sunt suficiente pentru a arăta spectatorilor căte lucruri minunate au reușit cei doi parteneri să facă până la momentul respectiv(2006).

Deși prezintă problemele inter-religioase din Africa,filmul a fost prezentat în toată lumea.Reacțiile celor care au vizionat pelicula au fost pozitive.Spre exemplu în Franța,filmul a rulat pentru prima dată pe data de 5 iunie 2008 în Paris.Oamenii au rămas profund impresionați.În 2008 a fost prezentat și în Germania,la Berlin,unde au participat peste 100 de personae.Impresia lăsată de film a fost una foarte bună.

Pentru a face cunoscut cazul lor și pentru a promova armonia inter-religioasă ce se instaurase între ei doi,James și Ashafa călătoreau foarte mult și des în diferite locuri.Ei plecă de la puterea propriului exemplu și construiesc argumente solide pentru a instiga comunitățile pe care le viziteză,la pace.Aceste călătorii au devenit cu timpul,parte din viața celor doi,uneori călătorind alături de familie.Soțiile lor sunt persoanele care îi susțin în tot ceea ce fac,dat totodată ele sunt foarte îngrijorate că ar putea păși ceva în timpul călătoriilor făcute de aceștia.Asta datorită faptului că ele cunosc cât de violenți pot fi oamenii.

Cei doi susțin unul despre celălalt că „sunt ca și soț și soție ce nu trebuie să divorțeze.Dacă ar face-o,copiii lor ar suferi foarte mult.”În ciuda faptului că mențin pacea și au o relație de prietenie bună,imamul și pastoral mai au momente în care se contrazic.Dacă nu ar fi fost oameni înțelegători,”copiii” lor,adică comunitățile ar trece prin moment grele.Ashafa și James nu au altă alternativă,dacă au pornit pe acest drum,decât să se tolereze și să conviețuiască în același loc,chiar dacă au viziuni diferite asupra anumitor probleme.

În 2001,cei doi au reușit să convingă o serie de pastori și de imami să ia parte la o conferintă organizată de James și Muhammad cu scopul promovării păcii.După luni de discuții și negocieri a apărut Declarația De Pace a Liderilor Religioși din Kaduna,declarație ce a fost semnată de 11 lideri musulmani și 11 lideri creștini și de guvernatorul statului Kaduna.Declarația prevede următoarele:

“În numele lui Dumnezeu,care este Atotputernic,Milostiv si Plin de compasiune,ne-am adunat aici liderii musulmani și creștini din Statul Kaduna să ne rugăm pentru pace în statul nostru și declarăm să punem capăt violenței și vărsării de sânge,care a marcat istoria recentă a țării noastre.

Conform credințelor noastre,să omorâm vieți nevinovate în numele Domnului reprezintă o profanare a numelui Său Sfânt,și defăimează numele religiei în lume.Violența ce a avut loc în statul Kaduna este un lucru rău căreia i se pot opune oamenii de bună credință.Noi trebuie să trăim ca niște vecini și să respectăm patrimoniul religios și istoric al celuilalt.Facem apel să se opună toși incitării la violență,ură sau denaturarea aproapelui.

Musulmanii și creștinii din toate comunitățile trebuie să respecte scopul dat de Dumnezeu,prin a cărui har trăim împreună in statul Kaduna,acest scop include libertate de muncă,acces la religie și la locurile sfinte.

Ca lideri religioși vom căuta să lucrăm cu toate sectoarele comunității pentru o pace de durată,conform învățăturilor religioase.

Condamnăm toate formele de violență și căutăm să creăm o atmosferă unde generațiile prezente și cele viitoare să coexiste cu respect și încredere una in cealaltă.Facem apel la toți să se abțină de la incitare și demonizare,și ne luăm angajamentul să ne creștem tânăra generație în consecință.

Prin crearea unui spațiu pașnic vom căuta să explorăm modul în care împreună putem ajuta regenerarea spirituală,dezvolarea economică și investițiile interne.

Noi recunoaștem eforturile care au fost făcute în acest stat pentru o reformă a sistemului judiciar și ne luăm angajamentul să facem tot ce stă în puterea noastră să promovăm o înțelegere mai bună a reformei,astfel încât justiția să fie corectă și respectată în toate comunitățile.

Ne luăm angajamentul să lucrăm cu forțele securității pentru menținerea păcii și pentru implementarea aceste Declarații în acest stat.

Anunțăm crearea unui comitet permament pentru punerea în aplicare a recomandărilor acestei declarații și încurajăm dialogul între cele două credințe pentru că noi credem că dialogul va duce la restaurarea imaginii fiecăruia în ochii celuilalt.”

Pentru activitățile pe care le întreprind James si Ashafa au devenit cunoscuți la nivel internațional.Astfel că,cei doi au fost invitați la diferite conferințe de-a lungul timpului,pentru a vorbi despre minunata relație înntre doi oameni care la un moment dat au dorit moartea unu celuilalt.Povestea lor,în care nucleul este reprezentat de puterea iertării și de înțelepciunea de care fiecare a dat dovadă în momentul începerii colaborării,a fost intens discutată la diferite conferințe.

În anul 2004 în orașul Yelwa au avut loc evenimente sângeroase,un puternic conflict etnic-religios a luat naștere.James și Ashafa au hotărât să îți îndrepte atenția asupra acestui masacru ce avea loc la acel moment.Au făcut numeroase vizite în care au încercat să îi ajute pe cei implicați,plecând bineînțeles de la puterea propiului exemplu.Dupa lungi seminarii,liderii comunităților din Yelwa aflate în conflict au căzut de acord asupra păcii,încrederea a fost reconstruită între ei.Ca și o consecință a celor întâmplate,localnicii au inițiat un festival în care sărbătoreau armonia și pacea.Atrași de frumusețea festivalului,numeroși oameni din diferite comunități au luat parte.

Pe lângă ideea unei tări pașnice,cei doi lideri religioși vorbesc despre puterea cuvântului.E mai bine să discuți cu oamenii decât să te lupți cu ei.Dacă te lupți lucrurile devin complicate:o să trăiești în teroare,fără speranță,iar în fiecare seară vei adormi cu frica zilei ce va urma.James e de părere că esti puternic,în momentul când ai capacitatea de a ierta pe cineva,iar când ierți lucrurile se calmează și pacea devine cea mai bună soluție.Oamenii sunt fericiți că pot conviețui împreună și că își pot împărtăși ideile,fără a recurge la violență.

Problema este că nu toți vor să te asculte.Chiar dacă pe majoritatea au reușit să-i convingă prin puterea propiului exemplu,pastorul James și imamul Ashafa se confruntă și cu situații delicate,în care extremiștii nu vor să asculte sau nu vor să colaboreze pentru o posibilă reconciliere.Un asttfel de caz este și organizația Boko Haram,care a introdus teroarea atât în comunitățile creștine cât și în cele musulmane.

Boko Haram este o organizație teroristă din nordul Nigeriei.Aceasta a fost fondată de Mohamed Yusuf în 2002,iar scopul său este să elimine non-islamicii și statul să fie condus dupa legea islamică,sharia.În principal,guvernarea după legea sharia constituie cea mai mare problemă a creștinilor din Nigeria și totodata cea mai profundă teamă.Organizația s-a remarcat prin atacurile sale extrem de violente asupra școlilor,bisericilor sau secțiilor de poliție.Deasemenea,grupul este cunoscut și pentru că a răpit numeroși oameni.Ca orice grupare teroristă extremistă,Boko Haram a ucis islamici care nu erau de acord cu ideile promovate de ei.Părerea mea este fanatismul atinge cote maxime în momentul când îți ucizi aproapele,sau pe cei cu care împărtășești aceeași religie,doar pentru că nu se alătură cauzei tale.

Din cauza atacurilor teroriste extrem de violente și din cauza ideilor pe care le promovează,organizația influențează într-un mod negativ,evident,dialogurile inter-religioase.”Și nu numai că le influențează,dar le și afectează,chiar dacă până și o parte din populația musulmană sunt împotriva acțiunilor interprinse de Boko Haram.Însă membrii centrului de mediere nu vor să renunțe așa ușor și vor continua să obțină pacea și să-i determine pe membrii organizației terorsite să renunțe la atacurile violente.”

Toată lumea se întreabă dacă cei doi lideri religioși vor reuși să pună capăt unor terori ce zguduie întreg mapamondul.Singura lor armă este înțelepciunea și calmitatea de care au dat dovadă până la momentul actual și cu care au reușit să încheie diferite dispute între comunități religioase diferite.Ce este drept,extremiști se leagă de anumite alineate ale Cărții Sfinte și consideră că utilizarea violenței este ceva absolut necesar,însă James și Ashafa nu își pierd încrederea și speră la un moment dat vor reuși să atenueze și în final să inchidă acest tragic episod din istoria statului nigerian.”Fără dialog nu vom obține pacea!” a declarat pastoral James într-un interviu acordat unui ziar suedez.

Cum spuneam mai sus,cei doi au devenit cunoscuți la nivel mondial și sunt apreciați de mulți actori importanți ai sistemului internațional.Ceea ce ei au construit pentru comunitățile de creștini și de musulmani din nordul Nigeriei este de apreciat și merită toată stima șefilor de state care nu au reuțit să aplaneze conflictele din țările cu divergențe culturale,etnice,religioase asa cum au reușit cei doi.Totodată este de remarcat faptul că,deși au fost dușmani care se urau de moarte,pastorul și imamul au dat dovada că factorul religios poate duce și la pace și nu numai la conflict.Fapt ce demonstrează încă o dată că, liderii politici din diferite colțuri ale lumii,preferă să rămână în continuare sub vălul ignoranței decât să treacă peste barierele unor anumite neînțelegeri.

Un moment important în viața profesională a celor doi lideri spirituali îl constituie câștigarea premiului „German Africa Award” pentru realizarea impresionantului film the Imam and the Pastor.Ce este „German Africa Award”?Premiul a fost înființat în Africa, de statul german în anul 1993.Acesta este acordat personalităților ce se remarcă în Africa,care “au prestat contribuții deosebite față de pace,democrație,drepturile omului,dezvoltare și cultură a continentului’.

Pastorul James și imamul Ashafa au fost anunțați oficial in luna iulie anul 2013 de către ambasadorul german Janetze Wenzel în Africa,la ambasada din orașul Abuja.Statul german a urmărit îndeaproape evoluția celor doi lideri,încă de la mijlocul anilor 90 când și-au început activitatea împreuna ca un întreg și până la momentul respectiv(2013,evident și în prezent).

Germania a fost profund impresionată de reușita pastorului și imamului și de lucrurile deosebite pe care le-au făcut pe toată durata colaborării lor.Ceremonia de decernare a premiului a fost,însă puțin mai târziu,în decembrie 2013 la Berlin,unde au fost prezenți următorii:purtătorul de cuvânt al Deutsche Investitions- und Entwicklungsgesellschaft (DEG),președintele Fundației Germane-Africane Hartwig Fischer și bineînteles ambasadorul german în Nigeria Dorothee Janetzke-Wenzel.Premiul a fost înmânat de către un om politic german,foarte important Winfried Kretschmann.Primirea acestui premiu a însemnat o mare onoare pentru James și pentru Ashafa.

O un moment important în cariera celor doi a avut loc în 2008,când au fost invitați în Scoția.Invitația a fost făcută de către Biserica Scoțiană,iar vizita a durat aproape o lună de zile.Pe durata vizitei aceștia au participat la conferințe,unde au fost chemați diferiți lideri religioși din mai multe țări.Scopul acestor conferințe a fost de a îi aduce aproape pe actorii cu credințe diferite și pentru a discuta despre problem din punct de vedere religios ,cu care se confrunta țările din care proveneau.

În 2008 pastorul James și imamul Ashafa au fost timp de trei săptămâni în Australia,unde au promovat ideea de pace și de bună colaborare.Vizita lor a fost un răspuns al invitației lansate de către Initiative of Change (un institut care promoveaza aceleasi idei ca Inter-Faith Meditation Cnetre).Ei au prezentat programa Centrului De Mediere,pe care îl conduc și au ținut diferite predici și seminarii pentru credincioșii australieni.Deasemenea cu același scop ei au fost invitați în Statele Unite ala Americii,la Washington pentru a susține workshopuri și pentru a participa la o serie de întâlniri.Vizita a durat 4 zile,de pe 1 Aprilie 2008 până pe 4 și a reprezentat un deliciu pentru James și Ashafa,pentru că au reușit să discute despre problemele religioase cu care se confruntă.Mai putem adăuga în palmarezul lor,faptul că au fost invitați să participle la Festivalul Internațional pentru Pace,în 2011.

În ceea ce privește relația cu alte insituții cu specific pacifist,cei doi protagoniști lucrează foarte bine cu Institutul American Pentru Pace(United States Institute Of Peace).La realizarea filmului despre colaborarea celor doi,Institutul a jucat un rol esențial,dându-le ajutorul necesar.De-a lungul proiectelor realizate de James și Ashafa în rândul comunităților din nordul Nigeriei,acest institut a contribuit pentru consolidarea păcii în zonele cu probleme.Deasemenea a încercat să cuprindă un număr cât mai mare de comunități care au nevoie de mediere pentru pace din întreaga Nigerie.

Chiar dacă s-au făcut cunoscuți la nivel mondial de către toate insituțiile menite să păstreze un echilibru de pace,pastoral și imamul luptă în continuare pentru combaterea violenței și atacurilor.Ei fac un apel la omenire:

“Astăzi,țara noastră iubită Nigeria trece printr-o perioadă de insecuritate și desacralizare a unor locuri unde viața numai are valoare.Oamenii locuiesc într-un stat al fricii și nu stiu ce urmează să se întâmple.

Avem nevoie de spirjinul oamenilor cu suflet bun de a salva națiunea de la bloodletting,distrugeri de vieți omenești și prorpietăți și amenințarea continuă la adresa democrației noastre fragile și în curs de formare.

Facem apel la toți cetățenii lumii în numele văduvelor,orfanilor,persoanelor cu probleme fizice și ale persoanelor distruse din punct de vedere psihic,care sunt victimele a acesteo lipse de unanitate,să ne sprijine.Totodată îi rugăm pe ambasadorii de pace cu resurse relevante să ne ajute să restabilim bunul-simț,reconcilierea și coexistența pașnică în țara noastră,Nigeria.”

Munca lor continuă și astăzi.Sunt mândrii că au reuțit să demonstreze că musulmanii și creștinii,două comunități diferite, dar pe care le leagă credința într-o divinitate,pot conviețui în acelați loc împreună și pot duce o viață frumoasă și liniștită.Chiar dacă au viziuni diferite asupra unor probleme,scopul lui James Wuye și al lui Muhammad Ashafa este să promoveze pacea și armonia inter-religioasă,acestea fiind motivele pentru care ei reușesc să treacă peste barierele religioase.Cei doi vorbesc despre respectul și iubirea frățească ce și-o poartă și că ar face orice unul pentru binele celuilalt,așa cum îi învață doctrina religioasă,fie ea creștină,fie islamică.

b.Concluziile studiului de caz

Am plecat de la premiza că dacă actorii religioși comunică despre conflictele cu care se confruntă,atunci rezolvarea acestora se va face pe cale pașnică.Ipoteza confirmata.În 1995,cei doi au participat întâmplător la același eveniment,au discutat și au stabilit viitoare întâlniri.Acele întâlniri au avut ca rezultat o frumoasă prietenie între actori și un beneficiu pentru comunitățile din care fac parte pentru că au luat sfârțit conflictele si actele de violență.

Mai putem adăuga și următoarea ipoteză:dacă actorii religioși vor trece peste barierele religioase,atunci vor colabora mai bine.La fel și această ipoteză se confirmă.Chiar dacă au avut divergențe în trecut,sau chiar la pe parcursul colaborării,cei doi au reușit să îți păstreze calmul și să se înțeleagă unul pe celălalt.Astfel că relația celor doi nu a avut de suferit din cauza barierelor religioase.

O ultimă ipoteză : dacă actorii religioși vor comunica,atunci vor exista efecte benefice pe viitor.Deasemenea se confirmă.Consecințele colaborării dintre cei doi se regăsesc în cadrul Centrului De Mediere care l-au întemeiat,care ajută mii de musulamani și creștini care trec prin anumite conflicte.Efectele nu se vad doar în Kaduna,ci și la nivelul altor state unde James și Ashafa vor să intervină pentru a promova pacea între comunitățile aflate în conflict.

În continuare vom observa dacă pe parcursul studiului am reușit să atingem obiectivele propuse.Unul din obiective a fost rezolvarea pe cale amiabilă a conflictelor.Faptul că cei doi au comunicat și au încercat să treacă peste propriile resentimente pentru a construi ceva împreună și au reușit să pună capăt atacurilor violente ce le distrugeau liniștea,cred că obiectivul a fost atins.Evoluția comunicării este un alt obiectiv propus.

Din ce am prezentat se vede clar evoluția celor doi,dar mai ales se observă cum se consolidează relația dintre ei,acesta fiind un alt scop atins.Relația lor devine solidă când încep să țină anumite seminarii și workshopuri,atât pentru comunitățile ce le conduc,cât și pentru celelalte care în pas de conflict.Cei doi reușesc într-un fel sau altul să prevină anumite discute,datorită prelegerilor pe care le susțin în călătoriile pe care le fac în jurul Nigeriei.Acest lucru denotă faptul că un alt obiectiv al lucrării a fost realizat.Faptul că cei doi actori au pus bazele unui centru de mediere reliefează puternica relație dintre ei și dorința lor de a construi o lume mai bună,în care pacea să domine.

Ceea ce au realizat cei doi reprezintă un mesaj,o urmă de speranță pentru întreaga lume.Cum a fost posibil ca din Africa,o zonă dezvoltată slab din punct de vedere tehnologic,unde economia nu este întocmai la un nivel bun,unde oamenii se îmbolnăvesc mult mai repede din cauza condițiilor mizere în care trăiesc,etc doi oameni simpli,complet diferiți să facă un lucru atât de minunat pentru comunitățile lor?

Capitolul 4

Concluzii finale

Anexa 1:

În stânga pastorul James Wuye și imamul Muhammad Ashafa.

ANEXA 2:

De la stânga la dreapta Muhammad Ashafa,ambasadorul german în Nigeria Dorothee Janetzke-Wenzel și pastorul James Wuye .Poza este realizată în 2013 când au fost înștiințați de câștigarea premiului „German Africa Award”.

Anexa 3:

Papa Francisc cu un imam și un pastor,în data de 8 iunie 2014 când s-au adunat pentru a se ruga pentru pace în Orientul Mijlociu.

Anexa 1:

În stânga pastorul James Wuye și imamul Muhammad Ashafa.

ANEXA 2:

De la stânga la dreapta Muhammad Ashafa,ambasadorul german în Nigeria Dorothee Janetzke-Wenzel și pastorul James Wuye .Poza este realizată în 2013 când au fost înștiințați de câștigarea premiului „German Africa Award”.

Anexa 3:

Papa Francisc cu un imam și un pastor,în data de 8 iunie 2014 când s-au adunat pentru a se ruga pentru pace în Orientul Mijlociu.