Legătura dintre om și cosmos la [624440]

Universitatea „Aurel Vlaicu”
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V . Felea”
„Legătura dintre om și cosmos la
Sfântul Grigorie de Nyssa”
(lucrare seminar Dogmatică)
profesor: Pr. dr. Cristinel Ioja
student: [anonimizat] 2015
1

Introducere
Sfântul Grigorie de Nyssa este recunoscut astăzi ca fiind unul dintre stâlpii Ortodoxiei și primul
care și-a îndreptat atenția asupra condiției umane lasându-ne scrieri valoroase de antropologie. Autor al
mai multor tratate de teologie, de o mare profunzime Sfântul Grigorie este considerat a fi cel mai mare
gânditor de limbă greacă datorită eleganței cu care a îmbinat elocvența și precizia lui Platon și limbajul
lui Plotin cu ideile lui Origen și ale întregii școli alexandrine despre misterul Logosului divin și despre
viața mistică.
Viața și activitatea Sfântului Grigorie de Nyssa se desfășoară într-un veac plin de zbucium și de
lupte între ortodoxie și erezie. În aceasta perioadă dintre Origen și Părinții Capadocieni se va realiza o
cristalinizare a dogmei trinitare și hristologice în special datorită pasiunii comune, a celor trei Sfinți
Părinți, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie de Nyssa, pentru Origen și scrierile sale.
Pe lânga lucrarea de sistematizare teologică a pătruns și pe tărâmul contemplației. În mod cert
acesta rămâne, după Origen și până la Sfântul Ioan Damaschinul, rămâne cel mai mare sistematician și
logician al teologiei secolelor IV-VIII, fiind cel mai de seamă exponent al metodei scolastice în
teologia patristică. Vizibil tributar lui Origen, Sfântul Grigorie nu se va hazarda în folosirea silogisticii
filosofice în expunerea adevărurilor de credință așa cum a făcut modelul său1.
Lucrarea de față este o succintă expunere a viziunii Sfântului Grigorie episcopul Nyssei în ceea
ce privește legătura omului cu universul, cel dintâi fiind coroană a creației, hotar între fenomenal și
inteligibil rodul sfatului dumnezeiesc creat prin directa lucare a lui Dumnezeu, nu doar prin puterea
Cuvântului.
Două mici capitole alcătuiesc prezenta lucrare, <<Creația și omul, sinteză a acesteia și Omul
„Chip al Creatorului” liant între sensibil și inteligibil>> la care se adaugă o scurtă introducere și
deasemenea și o concluzie însoțite fiind și de bibliografie.
1 Sfântul Grigorie de Nyssa, Introducere, în PSB, vol. 29, trad. Dumitru STĂNILOAE, EIBMBOR, București, 1982, pp.
5-15.
2

Creația și omul, sinteză a acesteia
La fel ca ceilalți Părinți Capadocieni Sfântul Grigorie își fundamentează învățătura despre om
ca fiind „chip” al lui Dumnezeu și „asemănare”, pe cât este este posibil acesta fiind și dezideratul
finalului existenței umane, prin suflet și trup. Omul nu este doar o parte a lumii ci însăși sinteza lumii
acesteia însă nu una miniaturistică ci omul este conștiința aceștia putând să o contemple și să o
determine astfel că acesta este un macrocosmos iar creația poate deveni un macroantropos2.
Omul este o taină vizibilă legat într-un mod concret de Creatorul să prin dependența de el dar și
cu întrega lume creată, spiritul Său tranfigurând materia și organizându-o. Omul, materie luminată de
rațiune și simțire participă în mod conștient la armonia rațională și la unitatea lumii fiind inelul
creațiunii, un macrocosmos, în el realizându-se taina unirii materiei inconștiente cu spiritul ca rațiune
inconștientă3.
Existenței întregii creații își are originea în iubirea necuprinsă a Sfintei Treimi aceasta
neavându-și existența în sine însăși ci depinzând în mod direct de Creatorul ei, de energiile Sala
dătătoare de viață, tot ceea ce fințeză în ea fiind o expresie a iubirii Sale desăvârșite. Același lucru se
poate spune și despre om acesta, prin creația sa primind potența de a participa într-un mod personal la
viața lui Dumnezeu, prin contemplare beneficiind de de binefacerile și de bunătatea Sa4.
Dacă filosofia păgână și în special susțineau ideea unui dumnezeu corporal, sau o rațiune
corporală , care este identic cu universul iar platonicienii teoria creeri lumii de către Dumnezeu dintr-o
materie preexistentă, Sfântul Grigorie explică crearea lumii în optica credinței veridice, lumea a fost
creată din nimic, „ex nihilo”5 .
Prin lume Sfântul Grigorie înțelege de fapt două lumi: lumea îngerilor, denumita și
hipercosmos, situată deasupra universului și cea de-a doua, lumea dinăuntrul universului, egkosmos.
Ambele lumi însă sunt diferite într-un mod deplin de Creatorul lor, dar puterea lui se face sințită în
lumea creată și în întreg cosmosul printr-o prezență continuă și prin menținerea la existența a acesteia6.
După ce a creat lumea văzută și toate câte sunt în ea a rânduit conform înțelepciunii Sale să se
cârmuiască singure printr-o dublă lucrare, aceea a stării și a mișcării. Prin voința Sa a fost adus la
2Iuvenalie Ion IONAȘCU, Antropologie cosmologica si cosmologie antropologica la parintii greci din secolul al IV-lea,
ediție digitală p. 1.
3Nicolae NICOLESCU, Baza hristologică a sfințeniei după învățătura ortodoxă , ediție digitală, pp. 13-14.
4http://teofanmada.ro/publicatii/patristica/teologia-si-spiritualitatea-sfintilor-parinti/experienta-si-cunoastere-in-
teologia-sfintilor-parinti/.
5Daniel VOINEA, Omul în învățatura Sfântului Grigorie de Nyssa , ediție digitală, Brăila 2009, p. 22.
6Ibidem, p. 23.
3

ființare ceea ce nu existase până atunci și a fost pus în mișcare ceea ce a fost statornicit de acum, de
astfel prin expresia „la început a făcut Dumnezeu cerul și pământul”7, tot ceea ce a fost creat și a fost
adus la viață a izvorât concomitent și din mișcare și din staționare. Toate lucrurile care au fost aduse la
ființare stau în dependență și echilibru chiar dacă uneori par a fi într-o luptă datorită caracteristicilor lor
specifice, acestea, în sinea lor, sunt într-o deplina armonie. Dumnezeu a dăruit neschimbabilitatea celor
în continuă mișcare și transformare celor imobile, mișcare ce nu trebuie înțeleasă numai în sensul de
mutare ci și sub formă de creștere și de alterare. Spre deosebire de lumea creată, Creatorului nu I se pot
atribui nici nestatornicia și nici schimbabilitatea8.
În mijlocul acestei creații a așezat Dumnezeu pe om, ființă sensibilă și inteligibil-rațională
aparținând atâr celor inteligibile prin nous -rațiune dar și celor imanente prin materialitatea sa. Sfântul
Grigorie îl definește pe acesta ca fiind hotar între spiritualitatea lui Dumnezeu și materialitatea lumii
create9. Realitate prezentă la întâlnirea a două tărâmuri finția distincte omul se arată a fi un loc de
comunicare și întrepătundere a sensibilului și inteligibilului, omul devenind cetățean al ambelor lumi cu
libertatea de a spiritualiza atât trupul cât și tot ceea ce este sensibil, spiritualizare ce reprezintă misiunea
sa în lume dar și să se degradeze aducând la nivelul iraționalului chiar și sufletul10.
Scopul pentru care a fost făcut omul a fost acela de a înălța sensibilul la Dumnezeu, prin țărâna
luată din pamânt și suflarea de viață I-a dăruit viață, iar un singur har să străbată întreaga creație. Acest
amestec este făptura omenească chip al puterii de sus având în el frumusețea dumnezeiască, principiul
binelui11 . Nu a apărut omul mai întâi pentru că nu era firesc să apară mai întâi stăpânul și apoi supușii
ci numai după ce împărăția era pregătită așa cum se cuvenea. Abia după crearea întregului cosmos a
rânduit Dumnezeu să vină și omul la existență, mai întâi ca privitor, contemplator iar după aceea ca
administrator, prin această folosință să descopere cine este Creatorul iar frumusețea lor să-și dea seama
de puterea nenumita și nedescrisă . Omul nu a fost doar creat pentru a se bucura de frumusețea lumii
acesteia prin contemplare ci și pentru a se bucura de prezența lui Dumnezeu, de a sta cu El, datorită
amestecului de dumnezeiesc și omenesc12. Coroana creației, omul nu este izolat de lume și de
Dumnezeu ci dăinuie în ea, este dependent de aceasta datorită părții sale sensibile. Datorită acestei
7Facere 1,1.
8Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului , în PSB vol.30, trad. Teodor BODOGAE, EIBMBOR, București,
1998, pp. 18-20.
9Idem, Despre Rugăciunea Domnească , în PSB, vol. 29, trad. Dumitru STĂNILOAE, EIBMBOR, București, 1982, p.
434.
10Daniel VOINEA, op. cit., pp. 28-29.
11Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic , în PSB vol.30, trad. Teodor BODOGAE, EIBMBOR, București,
1998, pp. 293-295.
12Idem, Despre facerea omului, pp. 20-21.
4

legături sensibile cu lumea prin natura sa umană dar mai ales datorită prezenței continue a Chipului lui
Dumnezeu în om și desăvârșirea omului depinde de acestea. Lumea are o valoare reală pentru om atâta
timp cât omul îi descoperă și înțelege sensurile pentru care a fost creată. În om lumea este ridicată în
planul dialogului și comuniunii cu Dumnezeu, dar nu numai ea ci și omul care este creat după chipul
Dumnezeului comuniune, de aceea omul nu poate exista decât în comuniune atât cu Creatorul său ci și
cu întreaga creație. Deși este ființă comunicativă și într-o comuniune continuă aceasta se realizează
doar prin libera alegere a sa, aceasta nefiindu-i impusă chiar dacă de aceasta depinde menținerea și
progresul existențial13.
Pe lângă toate acestea omul are superioritatea de a se ridica deasupra creației prin libertatea sa
neîngrădită potrivit căreia el poate hotărâ, conducându-se singur în mod liber prin însuși însușirea de a
fi Chip al Creatorului. Crearea omului s-a făcut înainte ca aceasta să se realizeze, în urma sfatului
dumnezeirii pentru ca acesta să „ stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate
vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul!”14 , spre deosebire de restul creației care s-a făcut prin
puterea Cuvântului.
Dar precum tot ceea ce are un început are și un sfârșit la fel și lumea creată pentru că materia
este mărginită spre deosebire de Cel ce a creat-o care este nemărginit și nematerial având puterea atât
să creeze tot din nimic dar și să restabilească toate15.
Omul „Chip al Creatorului” liant între sensibil și inteligibil
Așa cum am putut vedea mai sus și cum însăși Scriptura mărturisește lumea a fost adusă la
ființare din nimic, având ca lege universală mișcarea continuă, neschimbablitatea fiind o caracteristică
ce-i aparține în totalitate lui Dumnezeu16.
Zidirea omului are o valoare cosmică dar reprezintă și începutul unei noi faze în viața lumii.
Prin caracteristica acestuia de a se regăsi în el elementele și valorile întregului cosmos îl situează pe o
culme făra însă a-și dezvălui adevărata sa demnitate. Acest act al zidirii omului în ziua a șasea
dezvăluie ajuta la înțelegerea lumii create. Pentru că în timp ce toate celelalte creaturi aparțin fie lumii
inteligibile fie sunt cu totul ancorate în lumea empirică, omul, coroana creației, întrunește în sinea sa
atât lumea inteligibilă cât și materială deoarece acesta este constituit din trup și suflet sau rațiune fiind
13George ANICULOAIE, Sfântul Grigorie de Nyssa și antropologia , în Ziarul Lumina, 24 octombrie 2009.
14Facere 1, 26.
15Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, pp. 21, 23.
16Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic , p. 293.
5

un punct de intersectare între sprit și materie. Deși este legat de pământ deoarece este plămădit din
țărână din cauza suflării lui Dumnezeu, esența sufletului său este legat de lumea spirituală și privește
spre ceruri. Natura se descoperă omului în trepte pornind de la cele mai mărunte spre ceea ce este mai
desăvârșit, fiecare nou nivel creat constituind o premisă pentru celălalt astfel că întreaga creație atât cea
inteligibilă cât și cea neinteligibilă formând un tot ce păstrează urmele lui Dumnezeu în Treime. Prin
sinanarasis Sfântul Grigorie desemnează modul special de organizare atât a parții sensibile dar și a
celei inteligibile din cadrul naturii umane, o sinteză ce depășește suma elementelor din care este
compus, orientat spre ascendent, o ființare ce are alte posibilități și dimensiuni17.
La fel cum în crearea universului cognoscibil prin simțuri fiecare nivel de existență constituie o
bază materială pentru apariția următorului tot la fel se poate spune și în ceea ce privește nașterea
fiecărui om, părinții constituind baza devenirii istorice a urmașilor lor în spațiul acestei lumi
mărginite18. Nimic din firea schimbătoare nu a rămâne mereu la fel caci ceea ce s-a născut ca să nu se
schimbe nu se naște dintr-o pornire străină, ca nașterile trupești ci prin libera hotărâre. Iar cel ce se
naște din trup se modelează fie prin virtute fie prin păcat. Orice naștere din trup nu este o naștere voită
dar pornirea pe calea desăvârșirii spre un dialog viu cu Dumnezeu este considerată a fi o a doua
naștere19.
Urcarea pe munte a lui Moise este considerată a fi modalitatea de expunere a progresului
omului pe calea desăvârșirii și a spiritualizării întregii lumi, misiunea omului ca sinteză, punt de
intersectare a inteligibilului cu sensibilul. Oprirea turmelor de a se urca pe munte20 semnifică ridicarea
peste cunoștința ce vine din simțuri la contemplarea celor cunoscute cu mintea, fiind propriu numai
celor necuvântătoare să se conduca numai prin simțuri. De aceea muntele nu poate fi urcat numai prin
simțuri ci prin contemplare. În urcare părasește poala muntelui și pe cei ce au slăbit în urcușul abrupt
apoi primește sunetul trâmbițelor pentru a fi atras spre înălțimi. Întunericul de pe Sinai e o uitare a celor
de jos prin faptul că Dumnezeu e necuprins, neînțeles, realitatea Lui e covârșitoare mai presus de orice
înțelegere, un întuneric strălucitor. Omul se eliberează de greutatea materiei și încearcă să urce tot mai
sus dorind să se împărtășească de însăși fața Arhetipului, să se bucure de Cel frumos nu prin oglinzi și
chipuri ci prin vedere directă, iar cel ce privește spre El nu va ajunge niciodată la sfârșitul dorinței de a-
L vedea. A-L vedea înseamnă a-i vedea nemărginirea, a nu putea fi cuprins niciodată. În afară de
17Marius TELEA, Natura și menirea omului la Părinții Capadocieni , în Părinții Capadocieni, Petre SEMEN, Liviu
PETCU coordonatori, Ed. Fundației Academice „Axis”, Iași, 2009, pp. 151. 162.
18Ibidem, p. 168.
19Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise, în PSB, vol. 29, trad. Dumitru STĂNILOAE, EIBMBOR,
București, 1982, pp. 39-40.
20Facere 19, 12-13.
6

Dumnezeu nimic nu-l poate cuprinde, iar dacă și altcineva ar putea înseamnă că nu ar fi binele
desăvârșit. Fiind însoțit de această dorință omul nu se va putea sătura de acest bine ci va fi mereu în
continuă mișcare21. În urcușul continuu al omului și întreaga creație îl urmează omul nerupudiind-o ca
pe ceva impur ci prin însăși legea sădită de Dumnezeu în momentul creării aceasta, lumea, se află într-o
continua mișcare și transformare și în deplina armonie, armonie ce a fost perturbata prin căderea
omului în pacatul neascultării. Acestei schimbări este supus și învelișul de piele al omului dar nu pentru
a-l pedepsi ci pentru al-l salva de moartea eternă, fiindcă omul nu fusese destinat morții de către
Creatorul său. Trupul, liantul de legătura cu lumea fenomenală nu se nimicește ci se destramă,
împrăștie, fiind supus schimbării iar ceea ce se împrăștie se întoarce de unde a fost luat, dar nu se
pierde, chiar dacă aceasta depășește modul nostru de înțelegere, prin simțuri22. De aici deosebirea între
cel făcut după model și modelul său constând în aceea că unul are fire schimbătoare, pe când modelul
una neschimbătoare, schimbarea fiind o mișcarea de la o anumită stare la alta. Natura omului urmează
aceiași lege nefiind cu putință ca aceasta să rămână neschimbată, dorința omului însă tinzând mereu
spre ceva iar dorința de bine aflăndu-se în chip firesc spre mișcare23.
Solidar cu animalele prin constituția sa alcătuită din elementele care se regăsesc în întreaga
creație cu toate acestea elementele corporale ale constituției sale sunt ridicare la o demnitate aparte,
împărătească datorită stăpânirii exercitate asupra întregii creații24. Calitatea de chip o are orice om
datorită înzestrării acestuia cu rațiune, sprit, nous prin care toți pot să-și exercite gândirea, iar deciziile
și toate celelalte activități fiind modul fiind modul de exercitare a darurilor lui Dumnezeu. Astfel nu
există nici o diferență între omul apărut în timpul primei creații a lumii și cel ce se naște în vremea
desăvârșirii întregului, toți purtând chipul dumnezeiesc25.
Asemănarea cu Dumnezeu se leagă de chip dar se deosebește de om prin facptul ca acest chip
este dat cu realitate prin creație iar asemănarea este dată numai ca potență urmând să se realizeze prin
strădanie, fiind desăvârșirea omului în bine sau exercitarea continua a voinței dumnezeiești a chipului
divin din om26.
Creația omului fiind la inițiativa lui Dumnezeu tot El va lua inițiativa restaurării celui ce îi
poartă chipul și care întrunește în sine atât imanența cosmosului dar și scânteia divină. Restaurarea
comuniunii este văzută ca o nouă creație iar nu din exterior ca un dar ci din interior. Cosmosul fiind
21Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise, pp. 90-95.
22Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic , pp. 296, 303.
23Ibidem, pp. 295-295.
24Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, pp. 27-28.
25Ibidem, p. 23.
26Daniel VOINEA, op. cit., p. 34.
7

adus la ființare prin Cuvânt tot El, Logosul va fi cel care se va face părtaș nouă, El fiind cel dintâi
născut al noii creații27.
Concluzie
După cum am putut vedea mai sus, omul, făptură inteligibilă adusă la ființare nu doar prin
puterea cuvăntului ci prin lucrarea și sfatul dumnezeiesc întrunește în sine atât elementele sensibile ale
cosmosului dar și spirituale făcând din el un hotar între inteligibil și fenomenal. Zidit în a șasea zi a
creației omul a fost creat pentrua ase bucura de întreaga creație, și prin aceasta să-l contemple pe
Dumnezeu dar să și stea într-un continuu dialog cu El. Sinteză a întregului cosmos a fost numit de
Sfântul Grigorie ca fiind un „microcosmos” având în el imprimat chipul Creatorului, chip ce se
manifesta prin libertatea sa și prin deciziile luate. Acesta trăiește într-o lume creată după
atoînțelepciunea divina, care se afla în armonie eplină chiar și atunci când uneori apare în contradicție
cu sine însăși datorită diferitelor elemente pe care le conține. Puterea lui Dumnezeu se face simțită prin
purtarea acestuia de grija față de întrega creație, lucrarea mâinilor Sale fiind simțită în permanență.
Bibliografie
bibliografie generală:
Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, București, 2013.
articole, monografii:
ANICULOAIE George, Sfântul Grigorie de Nyssa și antropologia , în Ziarul Lumina, 24 octombrie
2009.
IONAȘCU Iuvenalie Ion, Antropologie cosmologica si cosmologie antropologica la parintii greci din
secolul al IV-lea, ediție digitală.
27Ibidem, p.69.
8

NICOLESCU Nicolae, Baza hristologică a sfințeniei după învățătura ortodoxă , ediție digitală.
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului , în PSB vol.30, trad. Teodor BODOGAE,
EIBMBOR, București, 1998.
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Rugăciunea Domnească , în PSB, vol. 29, trad. Dumitru
STĂNILOAE, EIBMBOR, București, 1982.
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise, în PSB, vol. 29, trad. Dumitru STĂNILOAE,
EIBMBOR, București, 1982.
Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic , în PSB vol.30, trad. Teodor BODOGAE,
EIBMBOR, București, 1998.
TELEA Marius, Natura și menirea omului la Părinții Capadocieni , în Părinții Capadocieni , Petre
SEMEN, Liviu PETCU coordonatori, Ed. Fundației Academice „Axis”, Iași, 2009
VOINEA Daniel, Omul în învățatura Sfântului Grigorie de Nyssa , ediție digitală, Brăila 2009.
surse web:
http://teofanmada.ro/publicatii/patristica/teologia-si-spiritualitatea-sfintilor-parinti/experienta-si-
cunoastere-in-teologia-sfintilor-parinti/.
9