Lectura Aspecte Didactice Contemporane

CUPRINS

INTRODUCERE – cadrul general ………………………………………………………………. 1

CAPITOLUL I Lectura ……………………………………………………………………………… 5

1.1 Lectura – activitate intelectuală ………………………………………………………… 5

1.2 Lectura elevilor ………………………………………………………………………………. 9

CAPITOLUL II Formele lecturii în școală ………………………………………………….. 14

2.1. Însușirea cititului ……………………………………………………………………… 15

2.2. Lectura explicativă ……………………………………………………………………. 33

2.3. Lectura – ca obiect de studiu …………………………………………………….. 37

CAPITOLUL III Activități de lectură în activitatea didactică

contemporană …………………………………………………………………. 41

3.1. Învățământul tradițional și lectura modernă …………………………………. 43

3.2. Lectura în alternativa educațională step by step ……………………………. 57

CAPITOLUL IV CERCETARE …………………………………………………………………. 80

ANEXE ……………………………………………………………………………………………………. 87

Anexa 1 …………………………………………………………………………………………………….. 88

Anexa 2 …………………………………………………………………………………………………….. 89

Anexa 3 …………………………………………………………………………………………………….. 90

Anexa 4 …………………………………………………………………………………………………….. 91

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………….. 92

INTRODUCERE -CADRUL GENERAL

“Am învățat că scrisul ca și vorbitul, pot liniști durerile sufletești.”

Octavian Paler

Omul, ca exponent al societății în care trăiește, este modelat conform cerințelor societății, prin intermediul educației pe care o primește. Gradul de dezvoltare al societății, impune standardul idealului educațional. O societate slab dezvoltată, nu va putea oferi niciodată o cultură impunătoare, dar nici nu va forma cetățeni capabili de performanță. La polul opus, sunt țările unde preocuparea primordială stă în educarea individului și a societății în care trăiește, oferind modele. Oamenii se informează, citesc și învață mereu lucruri noi, încercând să descopere idei inovatoare.

Dar, odată cu progresul, societatea nu mai dă prea mult răgaz oamenilor pentru informare, ci le oferă o multitudine de informații, transmise prin diferite căi, pe care fiecare trebuie să le preia într-un ritm alert, din massmedia: cărți, ziare, reviste, TV, radio, iar de cele mai multe ori, de pe internet.

Astfel, oamenii au devenit interesați de subiecte diverse, unele sofisticate, altele pur și simplu banale. Dacă unii oameni citesc pentru necesitatea de a fi informați sau de a fi la curent cu tot ceea ce ține de știri, informații necesare locului de muncă, alții citesc din dorința de a se bucura de o carte interesantă.

Astfel, la întrebarea ”Ce citesc oamenii?”, aici făcând referire nu doar la adulți, am putea răspude: ”Ceea ce au nevoie pentru a fi informați” sau „Ceea ce le face plăcere.”

Dacă vorbim despre școlarul mic, actul cititului se manifestă ca o activitate de cunoaștere, de formare a deprinderii muncii cu cartea. Întreaga evoluție ulterioară a elevilor depinde de măsura în care ei și-au însușit „știința” de a utiliza cartea.

Lectura cărților constituie o activitate fundamentală pentru întreținerea condiției intelectuale, pentru îmbogățirea cunoștințelor și nuanțarea limbajului, pentru cunoașterea indirectă a diferitelor universuri și realități.

Lecturile oferă modele la care elevii se raportează inevitabil în activitățile pe care le întreprind, care îi ajută să-și dezvolte cunoștințele, vorbirea, aptitudinile. Acestea pot constitui surse bogate pentru unele convorbiri libere atât între educatori și elevi, cât și între elevi.

Pe parcursul primului contact cu opera literară, nu mai suntem noi înșine, ci trăim prin personajele ei și în locurile relatate de scriitor, uitând pentru moment preocupările existenței imediate.

Lecturile, ca și contemplare vie a mediului înconjurător, constituie surse inepuizabile de cunoștințe. Lectura unei cărți oferă minunatul prilej de verificare a propriei gândiri, simțiri și a imaginației, fiind o ocazie de cultivare a propriei exprimări. Întreaga lume i se deschide copilului prin conținutul lecturilor, puerile la început, și mai complexe mai târziu, pline de acțiuni și trăiri intense.

La început, cartea îl atrage pe copil prin prezentarea acesteia, prin coloritul imaginilor, abia mai târziu, prin conținutul ei. De îndată ce învață să citească, copilul începe să clasifice cărțile, să le cunoască printr-o altă prismă, și anume după conținutul prezentat.

De obicei, lectura elevilor începe în clasă și este continuată în afara orelor de școală. În acest caz, elevii vor fi îndrumați spre lecturi precis specificate de către cadrul didactic. Mai sunt și cazuri în care copiii sunt îndrumați spre lectură, înainte de a intra în școală. Mânați de curiozitatea față de personajele îndrăgite, copiii își manifestată dorința de a citi imaginile sau cuvintele, mai apoi, propozițiile scurte.

Un loc deosebit în viața micilor cititori îi ocupă basmele și poveștile. Aceste lecturi vor fi o perioadă destul de îndelungată ascultate și reascultate de copii, constituind temelia cunoștințelor literare ale copiilor.

Deoarece omul învață întreaga viață și preocuparea pentru studiu nu se termină odată cu anii de școală, un mijloc eficient de a ne autoinstrui poate fi formarea și consolidarea deprinderii de a lectura. În sfârșit, fiecare dintre noi, tineri ori adulți, citim în timpul liber (pentru divertisment sau pentru odihnă) diverse materiale imprimate precum cărți, ziare, reviste.

De aceea învățătorului îi revine importanta sarcină de a-i determina pe școlarii mici să citească, să-și formeze gustul pentru lectură, el având un rol bine determinat, acela de facilitator, de mentor ce acționează încurajând elevii spre lectură.

Datoria noastră, a dascălilor, este de a identifica strategiile didactice potrivite, de a alege texte literare adecvate vârstei și de a le prezenta într-o manieră cât mai atractivă pentru a le trezi interesul pentru lectură, de a le forma o atitudine de grijă și respect față de carte. Trebuie să-i învățăm că o carte nu are vârstă, ani, ea trăiește, există veșnic, atâta vreme cât oamenii o caută.

Am ales această temă, „Lectura – aspecte didactice contemporane” din dorința de a arăta că oamenii – adulții, sau copiii, găsec și în prezent, în lectură, oaza de liniște, de plăcere și curiozitate. Personal consider că cel mai important obiectiv în instruirea cititului este susținerea dragostei de a citi.

Capitolul I

LECTURA

I.1 LECTURA – ACTIVITATE INTELECTUALĂ

EDUCAȚIA INTELECTUALĂ

Termenul „intelectuală” provine din latinescul intellectus – minte, gândire, rațiune, capacitate de a gândi, raționa, cunoaște, de a opera cu noțiuni, concepte. Una dintre funcțiile educației se referă la selectarea și transmiterea valorilor de la societate la individ. Educația are menirea de a selecta și sintetiza, în funcție de cerințele societății și de capacitățile de asimilare ale individului, ceea ce este mai valoros în cultura materială și spirituală a omenirii. Se transmit, sub forma prelucrată, în conformitate cu anumite principii și norme didactice, bagajul de cunoștințe, experiența morală și estetică, generației tinere.

Educația intelectuală are două sarcini fundamentale:

– informarea intelectuală, ce „constă în transmiterea și asimilarea valorilor științifice și umaniste prelucrate în conformitate cu anumite principii și norme didactice sau ordonate într-un anume fel, cu scopul de a facilita înțelegerea și însușirea lor”1.

– formarea intelectuală, presupune stabilirea de legături între om și informația receptată, în vedera creșterii capacității de organizare și de acțiune a individului. Aceasta vizează transformările, restructurările proceselor și capacităților intelectuale, ca urmare a informațiilor asimilate.

Obiectivele educației intelectuale

1. Asimilarea de către elevi a valorilor științifice și umaniste, a semnificației lor sociale și umane;

2. Dezvoltarea capacităților cognitive;

3. Formarea și dezvoltarea priceperilor și deprinderilor de muncă intelectuală;

1 Ioan Nicola „Tratat de pedagogie școlară”, p. 211, Aramis,2003.

4. Formarea atitudinii pertinente față de știință și tehnologie;

5. Formarea concepției despre lume;

6. Formarea competențelor în vederea utilizării științei

 Demersurile educației în societatea contemporană, sunt pe accentuare a elementelor intelectuale în toate domeniile activității profesionale. “Nu poate fi indiferent cum asimilează elevii informațiile și cum le prelucrează” 2, deoarece de acest efort depinde pregătirea viitorului adult.

Copiii trebuie familiarizați cu tehnici de învățare care să le permită să utilizeze la maxim bagajul de cunoștințe asimilat. Autonomia elevului în ceea ce privește activitatea de învățare este în strânsă legătură cu capacitatea acestuia de a desfășura independent munca intelectuală. Inducerea acestei stări elevului, de independență în activitățile didactice, presupune mult exercițiu, învățarea unor metode de studiu cât mai eficiente, dar și punerea în valoare a talentului acestuia.

Conform competențelor descrise de programa școlară, se dorește așadar atât formarea unui lector competent, dar și a unui cititor care să-și formeze gustul propriu de lectură, astfel încât să fie un cititor activ pe tot parcursul vieții sale. Lectura devine astfel deopotrivă act de cunoaștere și act de comunicare.

Latura care nu se neglijează și care câștigă din ce în ce mai mult teren în contextul unui model didactic al dezvoltării personale, este formarea de valori și atitudini. Din cadrul acestora, cele pe care se bazează activitățile dedicate lecturii sunt cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii, stimularea gândirii autonome, reflexive, critice, în raport cu diverse mesaje receptate, formarea unor reprezentări culturale privind evoluția și valorile literaturii.Toate acestea valorizează arta ca pe o formă de comunicare și de cunoaștere care se răsfrânge asupra dezvoltării propriei personalități.

Știința de a învăța cu toate aspectele pe care le presupune, dar în special tehnica informării cu procesele de căutare și regăsire, ca și arta lecturii ocupă în prezent o poziție esențială în cadrul educației. Formarea și dezvoltarea competenței de lectură presupune formarea unor deprinderi de muncă cu cartea, manualul, competență ce se dezvoltă treptat, din ciclul primar, până în liceu.

2 Ioan Nicola „Tratat de pedagogie școlară”, p. 226, Aramis, 2003

În prezent, accentuarea dezvoltării competenței de lectură încă din primii ani de școală, este datorată faptului că lectura, ca activitate intelectuală, implică gradual mai multe acțiuni: observarea, precizia, imaginația, reflecția.

Primordial, prin activitatea de lectură, se urmărește formarea și dezvoltarea deprinderilor de muncă intelectuală. Atingerea acestui demers are scopul de a crește și a eficientiza activitatea de învățare, de a-i pregăti pe micii cititori să-și însușească tehnica cititului corect și coerent. Acesta va fi primul pas spre autoinstruire, autoeducație și de ce nu, spre autoformare.

A forma elevilor priceperi și deprinderi de activitate intelectuală, înseamnă a la prezenta și demonstra modul de utilizare a metodelor și tehnicilor de studiu, de a crea situații diverse pentru exersarea lor.

Pe această bază, elevii își vor forma capacitatea de a privi critic modul lor de învățare, adoptând metodele și tehnicile potrivit particularităților fiecăruia, ajungând astfel să-și contureze și să adopte un stil propriu de muncă intelectuală.

Însușirea metodelor și tehnicilor de muncă intelectuală presupune dobândirea a trei tipuri de competențe:

1. Competențe infomaționale, care se dobândesc prin cunoașterea și aplicarea metodelor și tehnicilor de obținere, consemnare și stocare a informațiilor.

2. Competențe operatorii, ce presupune stăpânirea unei game largi de priceperi și deprinderi;

3. Competențe de comunicare orală/scrisă, fiind cultivate prin diverse exerciții, de la cele care privesc organizarea unui răspuns bine structurat, în condițiile unei evaluări, sau prin realizarea unor referate.

În ceea ce privește munca întreprinsă de profesor, acesta va avea în vedere alegerea metodelor de lucru ineractive, prin care să urmărească:

– inițierea și familiarizarea elevilor cu folosirea unor instrumente auxiliare pentru îmbogățirea cunoștințelor – utilizarea dicționarelor, enciclopediilor, cărților documentare;

– formarea deprinderii de utilizare a surselor documentare și întocmirea planurilor de idei sau conspecte;

– formarea la elevi a tehnicii de învățare, în funcție de conținutul și complexitatea sarcinii, precum și de particularitățile persoanei care învață;

– familiarizarea elevilor cu specificul și cerințele tehnicii de observare și experimentare, cu priceperea de a observa și investiga fenomenele realității;

– stimularea elevilor în vederea stabilirii unor corelații între cunoștințele asimilate și cele noi.

Orice activitate intelectuală trebuie să se bazeze în mod obiectiv pe informații obținute făcând apel la lectură, la elemente ale culturii scrise. Prin lectură, omul încearcă să capteze și să descifreze un mesaj care, ca în orice sistem de comunicare, înseamnă determinarea unui sens, a unei semnificații. Această receptare nu se reduce numai la perceperea exactă a unui text; ea declanșează multiple procese psihice.

În primul rând, un proces de actualizare a vechilor cunoștințe, dar și de noi asocieri, datorate ideilor cuprinse într-un text, realizând astfel conexiuni între cunoștințele noi și cele vechi.

În al doilea rând, lectura determină judecăți și raționamente care consolidează sau duc la descoperirea de noi adevăruri.

În al treilea rând, descifrarea semnificației unui text înseamnă tot atâtea răspunsuri afective care se traduc prin sentimentul de mulțumire sau o stare de desfătare ori nemulțumire sau plictiseală.

Cartea, prin conținutul său, îndeplinește multe funcții, dar cea mai înaltă este funcția instructiv-educativă. Întregul proces educațional se bazează pe informațiile oferite de carte, manual, sau alte surse scrise.

Pornind de la proverbul „Omul cât trăiește învață”, constatăm că nu doar manualele sunt cele care oferă informații utile sau dețin o funcție instructivă. Orice carte bună oferă informații sau noutăți, ne învață ceva, depinde de tema abordată de autor. De exemplu, Abecedarul, care deși e prima carte cu care elevul mic are tangență, oferă o multitudine de competențe, care pun baza cititului. Cărțile de matematică, fie că sunt manuale sau culegeri, oferă informații din domeniul științei, manualele de muzică ne învață câte ceva din domeniul muzicii, al artei. Dacă cineva consideră că odată cu terminarea școlii, chiar dacă e vorba de facultate, a încheiat contactul cu cartea, se înșală. Orice meserie sau activitate, necesită studiu, adică informare. Acest lucru denotă faptul că lectura sau cititul nu se oprește odată cu școala.

I.2 LECTURA ELEVILOR

„Alegerea cărții potrivite este numai primul pas. Al doilea pas și tot atât de important este deprinderea lecturii, obținerea eficienței maxime, în urma citirii unei cărți.” *3

Unul dintre obiectivele principale ale învățământului primar este dezvoltarea gustului pentru lectură ca principală sursă de informare și de modelare sufletească, cititul fiind o abilitate instrumentală absolut necesară în activitatea de învățare; de asimilare a conținuturilor științei, ale literaturii, ale artei; de formare și de dezvoltare a „culturii generale" și a „culturii profesionale". Pentru a realiza aceste premise se conturează nevoia de formare a deprinderii de a citi, mai târziu, de stimulare a dorinței de a citi, de dezvoltare a dragostei pentru „frumosul" descoperit prin citit.

Importanța lecturii este dată de trei aspecte educative pe care le implică:

aspectul cognitiv – prin lectură, elevii își îmbogățesc cunoștințele despre lume, realitate, sub toate aspectele ei: sociale, estetice, etice, etc;

aspectul educativ – lectura contribuie la educarea elevilor în dimensiuni etice și estetice;

aspectul formativ – are drept consecință formarea și consolidarea tehnicilor de muncă intelectuală, dezvoltarea gândirii, imaginației, capacității de exprimare corectă și expresivă.

Toate aceste aspecte educative tind să clasifice un cititor conștient, interesat de lectura pe care o parcurge față de cititorul pasiv, care citește sau „frunzărește” cartea fără să rețină amănunte, detalii despre ceea ce a citit.

Paul Cornea în lucrarea „Introducere în teoria lecturii”, menționa existența a trei tipuri de lectură:

lectura superioară, considerând-o ca pe o maximă fidelitate a gândirii;

lectura standard, duce la comprehensiunea mai mult sau mai puțin a textului;

3 Ilie Stanciu , 1963, „Copii și tineri cititori”, pag 7

lectura liberă sau după bunul plac al cititorului, situându-o pe o treaptă inferioară. Alegerea acestei lecturi ține de intelectul cititorului, fiind degajată de constrângeri exterioare.

Prin activitățile de lectură desfășurate le ciclul primar, se urmăresc următoarele

finalități:

consolidarea deprinderii de citire corectă, fluentă, conștientă și expresivă;

formarea și dezvoltarea gustului pentru lectură;

lărgirea ariei informațională a elevilor;

creșterea interesului față de cunoașterea realității, în general;

îmbogățirea și dezvoltarea sentimentelor într-o gamă complexă;

cunoașterea și înțelegerea valorilor etice;

cultivarea sentimentelor, convingerilor și comportamentelor morale;

formarea discernământului etic;

dezvoltarea gustului estetic și formarea comportamentului estetic;

îmbogățirea vocabularului și dezvoltarea capacității de exprimare orală/scrisă;

stimularea creativității;

formarea idealurilor etice și estetice;

dezvoltarea capacității de a vorbi și de a se exprima în conexiuni interdisciplinare;

lărgirea orizontului imaginativ, al capacității de imaginare a unor universuri posibile, ca o anticipare a lumii viitorului.

Perioada școlarității, în speță în ciclul primar, când se pun bazele educației

„micului cetățean”, este reprezentată de ciclul achizițiilor fundamentale. Lectura elevilor capătă o importanță majoră, ea oferind premisele unei dezvoltări armonioase. Este etapa în care copilul își îndreaptă atenția, pe lângă lecturarea textelor din manuale și a lecturilor suplimentare, spre lectura liberă.

Dacă textele din manual sau listele de lecturi suplimentare sunt alese ținându-se cont de vârsta și dezvoltarea intelectuală a copilului, lectura liberă e aleasă în funcție de interesul celui ce o citește, de mediul în care trăiește sau s-a format micul cititor. De aceea, intervenția unui adult în alegerea lecturii libere este majoră. Odată descoperind „marea taină a cititului”, copilul realizează că lectura e puntea între lumea reală și cea imaginară. Intrând în acțiunea unei povești, el trăiește printre personaje, se bucură sau se întristează odată cu ele, se revoltă sau se supune odată cu ele.

Cu alte cuvinte, copilul este atras de „aventură”, de acțiuni palpitante, ciocniri războinice. Dar, pornind de la acest aspect, criticul, esteticianul de origine italiană, Benedetto Groce (1866-1952), afirmă cu tărie faptul că micul cititor, adică copilul, preferă cărțile mediocre, în care predominante sunt întâmplările ciudate, hazlii, palpitante, în defavoarea textelor cu valențe artistice.

La polul opus, faimosul scriitor Anatole France (1844-1924), atribuie copilului puterea de a respinge scrierile lipsite de fantezie și pe cele vădit moralizatoare. În favoarea celui din urmă, vin și statisticile, care prezintă spre exemplu opera „Cuore” și romane aparținând lui Jules Verne, drept preferatele micilor cititori, chiar dacă unii critici le contestă valoarea artistică.

În noianul părerilor contradictorii, ar fi bine să ne ducem după judecata sănătoasă a lui Sadoveanu, potrivit căreia o carte ca să fie bună, trebuie să rămână bună și când copilul devine matur. Oricum, un copil, nu va putea să analizeze o operă literară prin prisma cunoștințelor unui critic literar, nu-i va sesiza valoarea artistică ci îl vor interesa doar personajele sau acțiunea ce se va derula printre filele lecturii. Incapacitatea micului cititor de a recepta valorile artistice ale unui text, se datorează și lipsei unei experiențe sau a educației. Copiii posedă întâi calități native, apoi își vor modela gustul estetic prin citit și educație.

Pe măsura dezvoltării lui psihice, micul cititor devine tot mai receptiv la valorile estetice. Din naștere, copilul posedă multă fantezie și capacitate imaginativă. „Ca și omul primitiv, copilul mic are o logică a sa, mai bine spus o mentalitate prelogică. De aici ușurința cu care confundă cauza cu efectul, cu care găsește soluții animistice, cu care însuflețește obiectele și umanizează lumea necuvântătoarelor, cu care admite miraculosul ca o rezolvare posibilă.”4

Datorită acestei capacități miraculoase a copilului de a intra în pielea unui personaj, de a se identifica cu eroii din povești, copilul îndrăgește eroii memorabili prezentați în filele cărților citite.

Mai nou în literatură, își fac apariția așa numitele „cărți de cultură generală”.

4 Ilie Stanciu, Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1964, pag 93.

Desfășurate pe diferite arii de cunoaștere: Pământ, Univers, Planete, animale preistorice sau locuri antice, de unde izvorăsc personaje uimitoare, toate trezesc și captează curiozitatea copilului. Lecturarea acestor cărți, care de altfel nu e deloc ușoară, îl pune pe copil în contact cu o lume demult apusă, dar care dacă sunt prezentate optim (aici făcând referire atât la partea de informații sau cunoștințe, care ar trebui să respecte vârsta persoanelor căruia le sunt adresate, cât și la imagini), contribuie la ceea ce numim „cultura generală” a fiecăruia, sporind astfel sfera cunoștințelor de limbă și despre lume.

Deci, curiozitatea va fi cea care îl va determina pe copil să aleagă alte lecturi, în afara celor prevăzute de școală, dar educația va fi cea care îl va face să citească corect și conștient, dar mai ales să fie interesat de cărți care să-i formeze un bagaj solid de cunoștințe.

Ce fel de cărți vor alege elevii pentru lectura liberă, depinde de gradul de dezvoltare intelectuală și de mediul social în care trăiește tânărul cititor. Acesta este un motiv în plus, pentru a încerca să educăm gustul pentru lectură, pentru textele literare adecvate vârstei copiilor.

Am observat discrepanțe între modul de exprimare al elevilor, datorate unui

vocabular sărac. Aceștia se vor prezenta printr-o caracterizare veșnic sumară, mașinală, își vor exprima gândurile simplist, mecanic. În antiteză, vor fi elevii care îndrăgesc cărțile, care citesc mult. Îndemnul, e clar la lectură! Aici, rolul dascălului e foarte important. Trebuie să atenționeze asupra faptului că lectura, nu înseamnă a „înghiți” volum după volum, a răsfoi cărțile, precum un uragan, care în urmă lasă doar haos, ci desprinderea sentimentelor transmise de text, capacitatea de a-și putea reprezenta prin imagini, ceea ce transmite autorul.

Pentru a etala posibila lipsă a acestor aspecte ale lecturantului, Mircea

Sântimbreanu a creat personajul „Frunzărescu”, un copil al cărui prenume vine ca o caracterizare a sa. Este genul de elev care ar afla mirat „că cei mai mulți… citesc o carte de literatură cu …creionul în mână…”5, dar care afirmă foarte încântat: „ – Eu de la bibliotecă am citit toate cărțile! A, să-ți povestesc una formidabilă… Am uitat cum îi zice. Așa de vreo patru dește de groasă. E unul care pleacă nu mai țin minte unde, cu nu știu cine.

Nu mai știu de ce…Și pe drum se desparte de altul care era cu celălalt și să vezi

5 Mircea Sântimbreanu, „Să stăm de vorbă fără catalog”, editura Herra, pag. 74.

încurcătură…. ….Ține minte unde am rămas, ți-o povestesc mai departe după oră.”6

Astfel de cititor, „Frunzărescu”, care care impresionează prin cantitatea textelor, cărților citite, cei drept superficial, riscă să devină orice elev pentru care cantitatea textelor e mai importantă decât calitatea citirii, indiferent la ce tip de lectură facem referire. O lectură parcursă corect, va solicita întotdeauna imaginația, gândirea și afectivitatea cititorului.

Literatura, spre deosebire de celelalte obiecte de învățământ, nu impune un domeniu de specializare, ci cunoașterea ei este necesară oricărui om ce vrea să se cultive, indiferent de domeniul specializării și al activității sale ulterioare. Privit din acest punct de vedere studiul lecturii individuale capătă o importanță deosebită.

Putem afirma astfel că lectura este parte integrantă a educației permanente, educație șlefuită prin intemediul cărților și care are menirea de a lărgi orizontul cultural și de a dezvolta imaginația. Poate că aceasta ar putea fi una dintre căile reapropierii de carte și lectură și un mesaj valabil pentru standardele epocii contemporane: lectura te ajută să vezi posibilități nebănuite acolo unde nu pare a fi nimic.

6 Mircea Sântimbreanu, „Să stăm de vorbă fără catalog”, editura Herra, Pag.74.

Capitolul II

FORMELE LECTURII ÎN ȘCOALĂ

Cititul stimuleză în mare măsură procesele cognitive, fiind printre puținele

activități care dezvoltă deopotrivă vocabularul, creativitatea, întărește stima de sine, îmbunătățește memoria și cu siguranță ne scapă de plictiseală.

Actul cititului, este unul complex, o activitate deloc ușoară, cu o încărcătură cognitivă și afectivă deosebită. Simpla descifrare a enunțurilor nu va putea niciodată să asigure înțelegerea unui text, a unei tipărituri. Aflăm astfel că cititul este o artă, arta de transpunere a ideilor în realitate, capacitatea de a traduce în propriile cuvinte, ideile altora, cu alte cuvinte de a înțelege ceea ce citește.

În această viziune, este analfabet, individul care nu reușește să descifreze mesajul unui enunț, indiferent că e scris cu litere de mână sau de tipar, deși cunoaște toate literele alfabetului. „Este analfabet cel care nu reușește să transforme acest demers într-un instrument al muncii intelectuale, indicatorul real al evaluării adevăratului știutor de carte, a cărui pregătire de bază se asigură în învățământul primar.”.

O citire cursivă și conștientă determină fluiditate în vorbire, iar fluiditatea în vorbire formează flexibilitate în gândire.

De felul în care copiii și-au însușit cititul, depinde randamentul școlar și prevenirea rămânerii în urmă la învățătură. Se știe faptul că cititorii buni sunt buni și la celelalte obiecte de învățământ dar și faptul că elevii care nu realizează actul cititului la nivelul corespunzător sunt predispuși insuccesului și la celelalte discipline școlare.

7Ioan Șerdean „Didactica limbii și literaturii române în învățământul primar”, editura Corint 2005, pag 56.

O carte literară antrenează imaginația, sentimentele și gândirea copilului, ea oferindu-i posibilitatea de a-și completa singur cunoștințele, de a le extinde și de a le aprofunda.

Lectura este un instrument care dezvoltă oamenilor posibilitatea de a comunica între ei.

II. 1. ÎNSUȘIREA CITITULUI

Este unanim recunoscut faptul că, cititul este una dintre cele mai complexe și îndelungate activități pe care omul le desfășoară. Această competență se dobândește prin parcurgerea în linii mari a următoarelor etape:

învățarea tehnicii, a mecanismului propriu-zis al cititului

învățarea instrumentelor muncii cu cartea, adică familiarizarea elevilor cu capacitatea de a se orienta într-un text citit, de a folosi cartea ca mijloc de informare și de formare.

Astfel, însuși prin formularea celor două etape se distinge evoluția copilului pe

parcursul claselor primare. De adăugat ar fi, după noua Lege a învățământului, clasa pregătitoare, unde conform competențelor formulate, elevii vor recunoaște simbolurile sunetelor, mai precis literele mari de tipar, vor analiza cuvintele din punct de vedere fonematic, până la unitatea minimală – fonemul. De interes major, atât în clasa pregătitoatre, cât și în clasa I, îl constituie dezvoltarea auzului fonematic, care presupune „raportarea pronunțării sunetului la parametrii standard ai acestuia”8

8 Florin Cioban „Primii pași în limba română”, pag 26.

Odată cu alipirea clasei pregătitoare ciclului primar, s-a creat o unitate funcțională în ceea ce privește pregătirea copilului pentru citit. Astfel principalele noțiuni dobândite de copil în clasa pregătitoare vor fi reluate în prima etapă a clasei I, anume în perioada preabecedară. Din momentul începerii clasei I și până la finele clasei a II-a, elevii vor parcurge „ciclul achizițiilor fundamentale”. Complexitatea și importanța acestor achiziții, obligă programele claselor următoare, în principal vorbim de clasa a III-a, iar mai apoi de a IV-a, să întărească cunoștințele dobândite și să le sistematizeze, prin exerciții efectuate pe perioada ultimilor doi ani de studiu ai ciclului primar.

Așa cum am menționat mai sus, citirea în școală se face respectând anumite

norme metodologige. Acestea prevăd aspecte metodice privind însușirea cititului, ținând cont de dezvoltarea fizică și psihică a copilului.

Însușirea cititului reprezintă un proces complex, realizat pe etape. Primul pas este verificarea auzului și văzului al copiilor, pentru a fi depistate și înlăturate eventualele deficiențe ale organelor de simț.

Deoarece limba română este o limbă fonetică, metoda de bază pentru predarea sunetelor și silabelor este metoda fonetică analitico-sintactică. Această metodă pornește de la studierea propoziției, cuvintelor din propoziție, silabe și se ajunge la sunet, apoi pe cale inversă se revine la propoziție.

Metoda fonetică analotico-sintetică cuprinde două etape:

A) Analiza fonetică: presupune distingerea și învățarea sunetului, ulterior a literei, parcurgând următorii pasi:

Separarea propoziției din vorbire;

Desprinderea din povestire a unei propoziții se face prin întrebări adresate întregii clase sau prin repetarea la un moment dat a unei propoziții din vorbire. Această propoziție se repetă de către mai mulți elevi și chiar în cor pentru a se fixa mai bine. Cadrul didactic va concluziona: Aceasta este o propozitie!, fără a se oferi alte detalii.

Se vor alcătui apoi propoziții de către elevi după ilustrații date, folosindu-se diferite obiecte din clasă sau după cuvintele spuse de profesor. Grafic orice propoziție formulata va fi reprezentată printr-un segment de dreaptă mai lung, la sfarșitul căruia se pune punct.

Alcătuirea propozițiilor după imagini:

Analiza propoziției se realizeaază prin delimitarea cuvintelor și separarea

cuvântului care conține sunetul nou;

Se vor folosi diferite metode de împărțire a propozițiilor în cuvinte: rostirea rară, clară, a fiecărui cuvânt cu bătăi din palme, cu creionul în bancă sau dirijat cu mâinile. Aceste procedee se folosesc alternativ pentru a nu duce la monotonie și șabloane, fiind îndrăgite de copii tocmai prin nevoia lor de mișcare.

Aceasta activitate nu pune probleme deosebite, iar elevii deprind cu ușurință împărțirea propozițiilor în cuvinte. Deoarece e sunt mai greu de sesizat cuvintele de legătură, la rostirea acestora, profesorul va insista prin ridicarea vocii.

Analiza cuvântului prin despărțirea în silabe;

pescuit pes – cu – it

Pentru a reține mai ușor numărul silabelor li se cere elevilor sa pună dosul palmei stângi sub bărbie și cu degetele de la mâna dreaptă să numere de câte ori s-a deschis gura, adică să stabilească numărul silabelor cuvântului. Acest procedeu rezolvă problema nevoii de mișcare, în mod organizat.

Se ajunge la concluzia că vorbirea este alcatuită din propoziții. Propozițiile sunt alcătuite din cuvinte. Cuvintele sunt alcătuite din silabe. Silabele se pronunță cu o singură deschidere a gurii. La sfârșitul lecției elevii trebuie să cunoască numărul și ordinea silabelor din cuvintele date, să despartă în silabe cuvintele și să exemplifice cuvinte formate din 2-3 silabe, precizand ordinea lor. Silabele se reprezintă grafic cu atâtea liniuțe câte silabe are fiecare cuvânt.

Separarea și studierea sunetului nou din silabe;

Pentru a facilita sesizarea sunetului, se începe cu prezentarea unor cuvinte

care încep cu sunetul respectiv sau onomatopee care accentuează sunetul dat:

Sunetul z din Zumm!

Sunetul z din bâzzz!

Sunetul r din Morrr!

Sunetul r din Sfârrr!

Sunetul j din Vâjjj!

Sunetul s din Sss!

Un alt procedeu de desprindere a sunetului din cuvinte monosilabice, unde poziția sunetului este inițială sau finală:

Sunetul m din ma / am

Sunetul c din car / rac

Sunetul s din sac / vas

Studierea literei de tipar corespunzătoare sunetului nou.

B) Sinteza fonetică, presupune:

Recunoașterea literei de tipar; Acesta este primul pas spre însușirea cititului. E

momentul în care debutează alfabetizarea. Copilul începe cunoașterea literelor, folosindu-se de cunoștințele dobândite anterior. Pentru a putea reține mai ușor semnele grafice ale sunetelor, acesta se va folosi de imagini cu obiecte ale căror denumire începe cu sunetul/litera dată. De exemplu, dacă se învața litera și sunetul b, imaginile vor indica obiecte care încep cu acest sunet.

Repetând fiecare literă, se va ajunge astfel la memorarea fiecărei litere.

Compunerea cuvintelor cu ajutorul alfabetului decupat

Se vor forma cuvinte care se regăsesc în textul lecției, dar și cuvinte noi.

Compunerea cuvintelor se face adăugând silabe, pentru a forma câmpul de citire dintr-o silabă.

Citirea cuvintelor formate cu ajutorul alfabetului decupat;

Citire cuvintelor noi din abecedar;

Trecerea pragului de la silabă la cuvânt constituie o componentă pe cât de

dificilă pe atât de importantă și necesară. Ea îi apropie pe micii cititori de citirea cuvintelor, care oricât de lentă ar fi la început, duce în cele din urmă la realizarea înțelegerii de către elevi a conținutului semantic al cuvintelor.

Copiii vor citi independent cuvintele, apoi se vor citi cu voce tare, respectând

ordinea expunerii lor în manual. Pentru a-și forma citirea conștientă, elevilor li se va cere să citească pe sărite (se cere citirea cuvintelor din coloana a doua, al treilea cuvânt din prima coloană, etc.) sau selectiv (cuvântul care începe cu literă mare, cuvântul care începe cu litera “a”, etc.)

Citirea propozițiilor din abecedar;

Și în acest caz, ca și la citirea cuvintelor, se va proceda la citirea pe sărite sau

selectivă, pentru a evita citirea mecanică.

Prezentarea și studierea literei de mână, studierea elementelor grafice ce

compun litera, scrierea literei, a cuvintelor ce conțin litera nouă și a propozițiilor.

Conform metodicii limbii române, studierea fonematică a limbii este precedată de scrierea literelor corespunzătoare sunetelor învățate.

Punctul final al orei de citire îl constitue citirea model, realizată de învățător.

A citi, nu este o operație simplă, nu înseamnă numai a transforma literele în sunete ci a înțelege, a reține și a transmite comunicarea scrisă, formându-se astfel capacitatea de citire conștientă.

Pentru ca un elev să-și formeze capacitatea de a citi până la nivelul la care cititul să poată constitui o metodă de lucru care să-l facă pe acesta în stare să-și completeze singur instruirea, el trebuie să parcurgă două etape:

însușirea tehnicii cititului, cu tot ce implică aceasta;

însușirea capacității de a se orienta într-un text citit în scopul folosirii cărții în

mod independent, ca izvor de informație și de formare;

Pornind de la acest înțeles general acceptat, cuvântul a căpătat și sensul de interpretare a unui text literar. Capacitatea de a crea mai multe puncte de vedere cu privire la scriere, de a judeca și înțelege în mai multe feluri provine din caracterul ei multifuncțional, din diversitatea nivelurilor și mesajelor cuprinse.

Pentru a conștientiza actul citirii se parcurg etape importante care nu trebuie neglijate. Prima etapă este recunoașterea literelor de tipar, apoi formarea câmpului vizual de citire, adică a spațiului de litere și cuvinte posibil de cuprins dintr-o privire în vederea citirii printr-o singură mișcare a ochilor, după care urmează o scurtă pauză. Exersarea permanentă a citirii conduce la mărirea câmpului vizual dincolo de un cuvânt. Pronunția corespunzătoare a cuvântului scris înseamnă citirea corectă a acestuia. Citind copilul dobândește unele capacități intelectuale, cum ar fi: mobilitatea și flexibilitatea gândirii, educarea atenției, a curiozității, stimularea imaginației, exersarea vorbirii. Fiecare copil realizează calitățile gândirii în ritm propriu și cu ajutorul direct al învățătorului.

Trecerea de la citirea cu voce tare, unde individul – copil sau adult – se folosește de trei organe importante: ochi, corzi vocale, urechi, la lectura silențioasă, unde „informația grafică poate fi transmisă direct cortexului”9 reprezintă primul pas spre trecerea lectura hiperlogografică.

Este știut faptul că încă din Evul Mediu s-a folosit acest mod de citire, citirea cu voce înceată, acest fapt fiind consemnat în mărturisirile Sfântului Augustin, cum „că maestrul său, Ambrosie, a fost cel dintâi om al antichității care a practicat lectura silențioasă”10.

Pentru a forma micilor elevi priceperi și deprinderi de a lectura, dascălul trebuie:

să consolideze deprinderile de citire corectă, fluentă, conștientă și expresivă;

Exemple de exerciții:

Unește imaginea cu cuvântul:

elefant pește casă iepure vulpe cal

S-au jucat silabele și s-au încurcat! Caută cuvintele corespunzătoare imaginilor. Notează cuvintele corect.

ca, peș, să, pe, te, vul, pi, că, a, vi, si, on.

9 Paul Cornea, „Introducere în Teoria Lecturii”, pag 118

10 Paul Cornea, „Introducere în Teoria Lecturii”. pag 118

să dezvolte gustul pentru lectură prin selectarea riguroasă a textelor sau cărților, astfel încât să corespundă vârstei, să fie cât mai atractive și interesante, iar prin modul de prezentare să stârnească curiozitatea copiilor.

Elefănțelul curios

Sarcini de lucru pe text:

1. Citește cu atenție textul.

2. Ce crezi că i-a spus crocodilul, elefănțelului? Creează un final pentru poveste, așa cum îți imaginezi!

3. Colorează doar animalele care apar în text!

A fost odată, demult, un elefănțel foarte curios. Într-o zi s-a trezit cu o nouă întrebare: "Ce mănâncă crocodilul seara?".

Așa că a plecat prin pădure să întrebe animalele și s-a întâlnit cu ursulețul și-l întreabă:

– Ursulețule, ce mănâncă crocodilul seara?

– Nu știu, a răspuns ursulețul, dar du-te la lac și vei afla.

Și a plecat mai departe elefănțelul să caute lacul. Pe drum s-a întâlnit cu o broscuță:

– Broscuțo, ce mănâncă crocodilul seara?

– Nu știu, a răspuns broscuța, dar du-te la lac și vei afla.

În apropiere de lac, elefănțelul s-a întâlnit cu șarpele boa:

– Șarpe, ce mănâncă crocodilul seara?

– Nu știu, a răspuns și șarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur că vei afla răspunsul.

Tocmai atunci ieșea din apă crocodilul. Elefănțelul s-a apropiat de el, dar nu știa că vorbește chiar cu crocodilul:

– Scuză-mă te rog, știi cumva ce mănâncă crocodilul seara?

Crocodilul șiret îi spune:

…………………………..

La final, se va reciti lectura în totalitate, pentru a descoperi finalul și pentru a compara cu ceea ce au scris elevii. Oricum, copiii prin ingeniozitatea de care dau dovadă, vor reuși să găsească diferite încheieri interesante, pentru lectura prezentată.

Elefănțelul curios

A fost odată, demult, un elefănțel foarte curios. Într-o zi s-a trezit cu o nouă întrebare: "Ce mănâncă crocodilul seara?".

Așa că a plecat prin pădure să întrebe animalele și s-a întâlnit cu ursulețul și-l întreabă:

– Ursulețule, ce mănâncă crocodilul seara?

– Nu știu, a răspuns ursulețul, dar du-te la lac și vei afla.

Și a plecat mai departe elefănțelul să caute lacul. Pe drum s-a întâlnit cu o broscuță:

– Broscuțo, ce mănâncă crocodilul seara?

– Nu știu, a răspuns broscuța, dar du-te la lac și vei afla.

În apropiere de lac, elefănțelul s-a întâlnit cu șarpele boa:

– Șarpe, ce mănâncă crocodilul seara?

– Nu știu, a răspuns și șarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur că vei afla răspunsul.

Tocmai atunci ieșea din apă crocodilul. Elefănțelul s-a apropiat de el, dar nu știa că vorbește chiar cu crocodilul:

– Scuză-mă te rog, știi cumva ce mănâncă crocodilul seara?

Crocodilul șiret îi spune:

– Vino mai aproape să-ți spun la ureche să nu ne audă nimeni.

Elefănțelul s-a apropiat și crocodilul – haț!, l-a apucat de nas, că pe vremea aia elefănțelul avea un nas ca toate nasurile, micuț, așa ca al tău.

Și cum se chinuia bietul elefănțel să scape din gura crocodilului a venit repede, repede șarpele boa, care se afla în apropiere și a început să-l tragă pe elefanțel de coadă. Și atâta a tras crocodilul de nas și șarpele boa de coadă, că pâna la urmă șarpele a reusit să-l salveze pe elefanțel, dar nasul i se întinsese atât de tare, că aproape îi atârna pe jos.

Și uite așa, de atunci are elefănțelul trompă!

să îmbogățească universul de cunoaștere a elevilor; Exemple de exerciții:

să îmbogățească universul sentimentelor elevilor;

Școala lui Fănuță

după Spiridon Vangheli

De la o vreme, Fănuță nu se mai vede prin curte. Umblă prin sat, pe la băieții mai mari și caută cărți de școală.

Până la urmă, a găsit patru cărți de citire și una de matematică. Apoi a trecut pe la vărul său și a împrumutat ghiozdanul.

Seara, înainte de 15 septembrie, s-a culcat devreme, dar nu a putut adormi: hămăia câinele. Dacă îi fură Moș-Ene ghiozdanul peste noapte? Fănuță a ieșit afară și l-a dezlegat pe Grivei.

Dimineață a găsit ghiozdanul la locul lui. Câinele s-a luptat toată noaptea cu Moș-Ene și acum dormea dus, în coteț.

Fănuță și-a spălat bine fața și urechile. Apoi a îmbrăcat costumul cel nou, a rupt din grădină o floare și unu-doi, unu-doi, cu ghiozdanul în spate, spre școală.

— Dacă ai o carte, umbli în clasa întâi, dacă ai două, într-a doua – își face socoteala, pe drum, Fănuță. E-he-he, pe câți i-am întrecut eu!

Când să intre în școală, iată și directorul.

Fănuță? Face ochii mari directorul. Păi ești cât ghiozdanul, măi! Până în clasa întâi mai trebuie să crești de-o cușmă…

Fănuță mai că n-a intrat în pământ de rușine că era în școală o mare mulțime de copii. S-a întors acasă supărat. L-a căutat pe taică-său, care nu-și vedea capul de treburi.

— Tată, fă-mi o școală în ogradă!

Tata se scarpină la tâmplă.

— O școală, a? și începe să râdă.

— Întâi fă-mi o bancă ! mai spune Fănuță.

— O bancă, da, se luminează tata .

După o săptămână, iată o aduce meșterul. O așază în livadă, care era aproape de școală.

Cum auzea clopoțelul școlii, Fănuță se așeza în bancă și își făcea lecțiile. Când prindea cu urechea: “unu-doi…, stângul!”, ieșea din bancă și mergea cu pas cadențat, încolo și încoace. Dacă școala cânta, Fănuță bătea toba cu tact… Dar copiii vecinilor se zgâiau mereu peste gard. Cât n-ar fi dat să stea și ei în banca aceea! Numai ce aud din gura lui Fănuță că, dacă au haine noi și cărți, pot veni câte unul la școala lui.

Ai fost atent la le ctu ră?

să cultive dragostea pentru patrie și popor, pentru adevăr și dreptate, pentru muncă și cinste, pentru modestie și generozitate, principii morale care vor fi convertite în deprinderi și fapte morale;

Exemple de exerciții

Explicați proverbele. Dați exemple de alte proberbe cunoscute de voi!

Vorba dulce mult aduce.

Nu râde de alții, uită-te la tine.

Vizite când faci, fă-le pentru dragoste, iar nu pentru iscoade.

Omul cinstește haina, nu haina pe om.

Pe plugar să-l cinstești,

Că de la el hrană dobândești.

Bună ziua, căciulă, că stăpânul n-are gură!

să formeze și să nuanțeze gustul estetic al elevilor;

să îmbogățească vocabularul, capacitatea de exprimare orală și scrisă;

Exemple de exerciții:

Înlocuiește litera subliniată pentru a obține cuvinte noi:

sat cală

dale câine

soare pace

Eu spun una, tu spui multe

măr ____________________

mapă ____________________

casă ____________________

pară ____________________

stilou ____________________

să stimuleze capacitatea de creație a elevilor;

Exemple de sarcini de muncă:

Citește cu mare atenție și răspunde pe măsură!

Dacă…

Dacă nu ar exista nopți, atunci…

Dacă anotimpurile și-ar încurca ordine, atunci…

Dacă pisicile ar zbura, atunci…

4. Dacă ar fi duminică în orice zi, atunci…

5. Dacă o capatana de usturoi ar gandi, atunci…

6. Dacă oceanele ar fi din sirop, atunci…

7. Dacă vineri ar veni după luni, atunci…

Citește, apoi realizează un desen corespunzător:

a) enunțului citit:

Creionul este roșu.

Pe masă este un măr galben.

Casa este portocalie.

b) fragmentului:

„În dumbravă se făcuse deplină tăcere și un întuneric tainic, prin

care totuși ochii vedeau cu ușurință. În tăcerea aceasta un greieraș începu să mârâie melancolic, aproape.

Lizuca îl asculta atentă.

-Cântă frumușel, șopti ea.

-Da, dar nu prea mă lasă să dorm, mormăi Patrocle.

-Nu știu de ce, dar mie nu mi-e somn deloc. Așa-i de frumos și de bine…Eu n-am cunoscut niciodată dumbrava asta. Acum văd că-i o pădure ca în poveștile pe care mi le spunea mama….Nu mai suna greierașul. A tăcut.

-A făcut bine, îngână somnoros Patrocle.

Tăcu greierașul. După el, o privighetoare își umflă de câteva ori glasul, pe un vârf de smicea, într-o rază de lună. ”

(Mihai Sadoveanu- « Dumbrava minunată »)

c) lecturii citite:

Pomul Crăciunului,

de George Coșbuc

Tu n-ai văzut padurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu.

Și numai câte-un viscol o bate uneori,

Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Și zboară-ncet de-alungul pădurilor de brad,

Și cântă-ncet și mere și flori din sân le cad.

Iar florile s-anină de ramuri până jos
Și-i cântec și lumină și-așa e de frumos!

Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură și cântă ca îngerii și ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr-însa Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Așa cum au găsit-o, cu flori și jucării.

Departe într-un staul e-n fașă-acum Iisus,
Și îngerii, o, câte și câte i-au adus.

Dar el e bun și-mparte la toți câți îl iubesc,
Tu vino, și te-nchină, zi: "Doamne-ți mulțumesc".

d) ghicitorii:

Ce să fie?

Frunze n-are

Nu-i nici floare.

În păduri și pe ogor,

Prin grădini și-n deal, la vie,

Stă mereu într-un picior

O umbrelă de hârtie….

Caută rime pentru cuvintele:

petrece –

soare –

ger –

datoare –

să contureze în imaginația copiilor idealuri etice, estetice, universuri imaginare dominate de legile eticului și esteticului.

Participarea efectivă la actul de învățare a cititului, efortul depus în mod

independent implică, în același timp, însușirea de către elevi a capacității de a se

autocontrola, de a-și autoregla toate acțiunile care concură la învățarea cititului.

Aceasta reprezintă o condiție esențială care asigură prevenirea greșelilor. Pe plan psihologic, această cerință atrage atenția asupra necesități conștientizării acțiunii legate de actul cititului și se realizează, cum e firesc prin familiarizarea elevilor cu regulile tehnice cu privire la actul cititului.

Esența metodei fonetice, analitico-sintetice constă în aceea că la învățarea

citirii se folosește atât analiza (descompunerea cuvintelor în silabe și sunete), cât și sinteza, îmbinarea sunetelor însemnate prin litere în silabe și cuvinte, citirea acestor silabe și cuvinte.

Exercițiile de analiză și sinteză fonetică asigură tocmai prevenirea unor greșeli

de citire, cum sunt omisiunile, inversiunile sau chiar adăugirile de litere sau sunete și îi ajută pe elevi să se autocontroleze. Prin urmare, aceste exerciții trebuie să constituie pentru elevi instrumente de lucru care să-i ajute să-și reprezinte în mod corect, structura fonetică a cuvintelor. Elevii trebuie obișnuiți să le utilizeze atât în activitatea propriu-zisă de citire cât și în compunerea cuvintelor cu ajutorul alfabetului decupat și în activitatea de scriere.

Forme de învățare a citirii corecte

Cititul cu voce tare reprezintă o activitate necesară în insușirea acestei capacități, dar el nu este numai un mijloc, ci și o etapă înspre învățarea citirii în gând. Din moment ce copilul nu mai descifrează cuvinte ori silabe și începe să citească în mod curent, exercițiile pentru citit în gând devin sau trebuie să devină o preocupare de prim ordin pentru profesor. Lucrul acesta este lesne de înțeles deoarece cititul în gând este lectura cu cel mai mare randament, cea mai frecvent folosită atât în activitatea școlară, cât și după terminarea studiilor; de aceea exersarea lui pe măsură ce elevii au realizat în prealabil o citire corectă, cu voce tare, se impune ca o necesitate de prim ordin.

În etapa formarii capacitatii de citire, trebuie avut în vedere ritmul citirii la fiecare elev, impunându-se individualizarea copilului. Acesta trebuie să citească cu viteza care îi permite să nu se poticneasca, să nu greșească. Restul ramânând pe seama exercițiilor și a autocontrolului.

Citirea model nu trebuie neglijată câtuși de puțin – profesorul trebuie să ofere elevilor un model de lectură, dar aceasta o va face după ce elevii înșiși au realizat primul contact cu textul respectiv și după controlul de rigoare al modului de lecturare al elevilor.

Procedee utilizate pentru consolidarea capacităților de citire formate:

Citirea în ștafetă: un elev citește până ce profesorul îl oprește. Cel care a citit trebuie să numească cât mai repede un coleg, care să citească mai departe. Acesta este un exercițiu pentru concentrarea a atenției voluntare.

Citirea în perechi: se citește pe rânduri de bănci sau în perechi, după preferința elevilor, în așa fel încât un elev care citeste mai puțin bine să facă echipă cu un elev care citește bine. Acest exercițiu urmărește reglarea ritmului de citire apropiind pe fiecare copil de ritmul clasei.

Citirea în lanț: fiecare elev va citi cate 1-2 propoziții în funcție de lungimea textului și se stabilește sensul citirii pe rânduri de bănci, pe linii laterale etc. Se urmărește exersarea actului citirii de către întreaga clasă, concentrarea atenției, reglarea ritmului de citire.

Ștafeta greșelilor: un elev citește până când face prima greșeală, fiind oprit de ceilalți elevi. Continuă următorul până când face prima greșeală și așa mai departe. Se urmărește concentrarea atenției și mai ales, corectitudinea în citire.

Citirea alternativă: se citește o propoziție cu voce tare, următoarea în șoaptă și așa mai departe. Prin acest procedeu se urmărește formarea deprinderii de citire în gând.

Citirea în ecou: un elev care citește bine va citi cu voce tare căte o propoziție, iar alt elev cu dificultăți la citit va citi aceași propoziție în șoaptă. Se urmărește întărirea încrederii în forțele proprii, citirea curentă corectă;

Citirea intârziată: un elev începe să citească, un alt elev începe să citească după el cu o întârziere de câteva cuvinte pănă la o propoziție căutând să-l ajungă. Se urmărește formarea deprinderii de citire corectă, accelerarea ritmului de citire.

Citirea selectivă: se cere elevilor să citească sau să nu citească anumite cuvinte sau propoziții. Se urmărește conștientizarea actului citirii, puterea de selecționare și concentrarea atenției.

Citirea creatoare: se folosește către sfârșitul perioadei abecedare și începutul perioadei postabecedare. Se cere elevilor să urmărească în manual textul, dar să folosească cât mai multe cuvinte proprii. Prin această citire se urmărește formarea capacității de povestire, conștientizarea actului citirii, posibilitatea de adaptare în situații concrete.

Citirea pe roluri: atunci când textul o permite. Urmărește întărirea atenției voluntare, expresivitatea actului citirii.

Citirea prin șabloane: se folosește în special în prima parte a perioadei abecedare la primele texte. Se alege pentru o lecție litere, silabe, cuvinte și propoziții. Dintr-un carton se confecționează un șablon cu decupaje în dreptul celor alese. Se acoperă pagina cu șablonul și li se cere elevilor să citească. Prin acest procedeu se verifică citirea logică, depistând la timp citirea mecanică sau memorarea textului.

Procedeele de consolidare a capacitatilor de citire sunt nelimitate, depinzând in foarte mare măsură de creativitatea și capacitatea cadrului didactic de a le selecta și aplica, de particularitățile clasei de elevi. Există factori care determină lectura elevilor: particularități de vârstă și individuale, preferințe, climatul familiei, acestea putând transforma lectura într-o necesitate, o delectare.

Când gustul pentru lectură s-a format în primii ani de școală, acesta rămâne pentru toată viața o obișnuință utilă.

Gustul pentru citit se formează prin acțiunea factorilor educaționali: școala și familia, o muncă caracterizată prin voință și răbdare, perseverență și continuitate.

Atât familia cât și școala depun eforturi pentru a influența universul copilăriei prin basme, povești și poezii încă din primii ani ai copilăriei. Munca asta dificilă este situată la nivelul superior, în primele clase ale școlarității. Gustul pentru citit se formează în perioada care coincide cu aceea în care se pun bazele acestuia, aceea a ciclului primar. Elevului mic trebuie să i se trezească curiozitatea pentru alte lecturi, să i se cultive dorința de cunoaștere.

II. 2. Lectura explicativă

Calea de la lectura inocentă la cea interpretativă este pregătită de lectura explicativă. Însuși denumirea acestei metode, duce la deslușirea tipului de activități pe care le urmărește: a lectura, a citi, iar a explica „înseamnă a degaja structura, adică a sesiza relațiile interne de dependență care se stabilesc în cadrul textului”11.

Asigurarea succesului în formarea unor capacități și deprinderi este determinată de folosirea unor strategii participative în activitatea didactică. Inițierea elevilor cu tehnicile de muncă cu cartea se realizeză în contextul în care elevii sunt puși în situația de a exersa „în mod independent acțiuni implicate nemijlocit în însuși procesul citirii.” 12

Pornind de la premisa că actul de învățare se desfășoară cu bune rezultate, prin angajarea efortului personal al celui ce învață, e firesc ca și însușirea tehnicii de muncă cu cartea să se realizeze prin implicarea directă a elevilor, prin punerea lor în „situația de a opera în mod independent cu elemente ale lecturii explicative.”13

Lectura explicativă urmărește achiziționarea a două aspecte:

– înțelegerea unui text literar;

– capacitatea de a formula aprecieri asupra textului literar.

11 Marilena Pavelescu, Metodica predării limbii și literaturii române, editura Corint, 2010, pag 166.

12 Ioan Șerdean, „Didactica Limbii și Literaturii Române în învățământul primar”, pag.151

13 Ioan Șerdean, „Didactica Limbii și Literaturii Române în învățământul primar”, pag. 151

După parcurgerea primilor trei ani de școală, integrându-se în acești ani și clasa pregătitoare, elevii au însușită tehnica de muncă cu cartea. Odată cu trecerea în partea a doua a ciclului primar, anume clasa a III- și a IV-a, elevii trebuie să atingă un alt nivel în ceea ce privește cititul. El învăță să deslușească tainele textului, să-l înțeleagă, să-și reprezinte imaginile, să desprindă ideile și sentimentele transmise de text. Așa cum menționa Dottrens, dascălul și implicit elevii vor fi capabili să atingă acum o nouă performanță: „… să facem pe fiecare elev să înțeleagă și să simtă ceea ce a citit, să fie în stare să-și reprezinte imaginile, sentimentele pe care le conțin cuvintele și propozițiile, să asimileze pe deplin ceea ce a citit…”14

Acesta este etapa în care elevul începe să-și formeze o nouă imagine despre ceea ce reprezintă un text literar, o poveste sau o carte. Copilul începe să îndrăgească și să aleagă cărțile pentru conținutul valorilor transmise și nu pentru coperțile cât mai colorate.

Pentru a-și atinge scopul anume, de a creea starea de bucurie și a reuși să transmită sentimentele exprimate de textul respectiv, lectura explicativă se va axa doar pe interpretarea estetică, lingvistică și morală a textului. Eventualele probleme legate de lexic, ortografie sau gramatică, vor fi abordate doar în măsura în care servesc înțelegerii textului. Descifrarea mesajului informațional și mai ales valorificarea lui sub raport educativ, duc la generarea de sentimente, de trăiri emoționale ce vor genera „atitudini corespunzătoare care, în fond, sunt cele mai simple forme de comportament”15. Pe acestă cale se poate realiza transformarea informațiilor, în acte de conduită.

14 pag 82, Corneliu Crăciun Metodica predării limbii române în învățământul primar, editura Emia, 2001

15 pag 200, Ioan Șerdean, „Didactica Limbii și Literaturii Române în învățământul primar” editura Corint 2005

Etapele de desfășurare a lecției de citire explicativă sunt:

1. Pregătirea elevilor pentru interpretarea textului

Lectura explicativă începe printr-o activitate de pregătire, de stimulare a

interesului față de activitatea propusă. Menirea acesteia este de a introduce elevii în atmosfera generală a textului, în problematica lui. Această pregătire urmărește și trezirea interesului elevilor pentru text, crearea unui fond afectiv adecvat, pe care să se desfășoare lecția. Pregătirea pentru citire se realizează printr-o conversație adecvată sau printr-o povestire, fie pe baza observațiilor și impresiilor elevilor (realizate prin contactul lor nemijlocit cu realitatea despre care vor afla prin citirea textului ), sau prin intuirea unor tablouri. În ultima perioadă tot mai des și totodată mai util este folosirea calculatorului, putând oferi elevilor diferite materiale vizuale sau audio-vizuale, ce în mod cert le va capta atenția.

Este necesar însă să se țină cont de diversitatea conținutului și al formei

textelor literare . De aceea și componentele lecturii explicative trebuie folosite în mod diferit, în funcție de specificul fiecărui text. Folosirea lecturii explicative, a componentelor acestei metode în funcție de particularitățile textului respectiv atrage după sine marea diversitate a lecțiilor. Chiar dacă metoda este aceeași, locul și ponderea fiecărei componente a ei sunt diferite de la lecție la lecție. De aceea structura lecției de lectură explicativă va fi flexibilă, respectându-se componentele, etapele și nu în ultimul rând, dozarea judicioasă a lor în timp.

Problema principală în folosirea lecturii explicative este tocmai de a asigura

fiecărui text un echilibru corespunzător între componentele lecturii explicative pentru a putea fi valorificate în mod deplin valențele multiple ale textului citit.

2. Receptarea textului

Orice act de învățare se desfășoară cu rezultate bune prin angajarea

efortului personal al celui ce învață. Învățarea instrumentelor muncii cu cartea se realizează, de asemenea, prin punerea elevilor în situația de a opera, în mod independent, cu elemente ale lecturii explicative.

Receptare textului se face parcurgând următorii pași:

Citirea silențioasă – elevii vor citi în gând textul, luând cunoștință cu conținutul textului și identificând elementele lexicale sau artistice necunoscute. Așa cum bine spunea Mircea Sântimbreanu în volumul „Să stăm de vorbă fără catalog!”, acestă activitate, copilul o va face cu creionul în mână, subliniind sau notând tot ceea ce nu cunoaște sau îi este neînțeles,

Citirea model sau citirea textului de către dascăl, este următorul pas.

Dacă la primul contact cu textul, cititorul își formează, ce e drept, nu în totalitate, percepția asupra ceea ce a citit, acum, folosind intonația și ritmul corespunzător, profesorul îl ajută pe elev să-și completeze cunoștințele și să-și consolideze percepția asupra textului.

Dacă doresc sau nu, rămâne la latitudinea elevilor, aceștia pot urmări cu privirea sau degetul textul citit. Astfel se ține seama de ritmul propriu de citire pe care l-a dezvoltat fiecare mic cititor și de faptul că, citirea în gând e mult mai rapidă față de citirea cu voce tare. Aceasta implică două organe de simț (ochii și urechile) și mai ales două coduri (unul scris alfabetic și un altul oral, al sunetelor). Educatorul va evita astfel constrângerea elevilor de a se încadra în ritmul de citire al altora.

Tot în acest sens, pedagogul elvețian, Robert Dottrens, în volulmul „A educa și a instrui”, sugera ca lecturarea să se facă cu cărțile închise, folosind același manual ce va fi transmis elevului numit de dascăl. Cel ce predă manualul, îi va arăta următorului cititor până unde a ajuns cu lecturarea.

Citirea de încheiere, permite reluarea textului, de această dată, cu un număr restâns de elevi. Pentru că, acum, nu se urmărește verificarea modului de lecturare, este de preferat alegerea unor elevi care citesc corect și cursiv.

Numirea structurilor sau a cuvintelor necunoscute

Alegerea unui text ce urmează a fi lecturat la clasă, trebuie să respecte particularitățile de vârstă ale copiilor. De aceea, un text nu ar trebui să aibă prea multe cuvinte necunoscute.

Explicarea cuvintelor noi se poate face prin diferite căi, alegându-se metoda cea mai potrivită pentru textul respectiv sau pentru clasa de elevi:

a) prin intuire – copiilor le este prezentat obiectul, se gesticulează sau se mimează pentru a-i îndruma spre deslușirea cuvintului nou.

b) prezentarea unui desen/ imagine, recurgând la metoda indirectă;

c) metoda etimologică – făcându-se legătura între cuvântul nou și un cuvânt derivat;

Interpretarea textului literar (lectura explicativă) reprezintă partea pincipală a lecției de lectură explicativă. Acesta are două componente:

a) analiza fondului – pentru deslușirea textului, învățătorul va ghida elevii folosind întrebări directe, clare și logice

b) analiza formei- intuirea fragmentelor logice și interpretarea acestora.

Pe baza interpretării fragmentelor logice se va elabora planul de idei al textului, după care se va discuta despre text la modul general. Pe baza ideilor generale, de va reconstitui lectura prezentată.

Citirea de încheiere

Odată, textul fiind deslușit, se revine la citirea integrală a acestuia. Percepția asupra conținutului va fi cu totul alta, din moment ce au fost dezbătut și s-a realizat analiza fondului.

II. 3 Lectura ca obiect de studiu

Simpla inițiere a elevilor în cunoașterea și folosirea curentă a diferitelor tehnici de lectură, în funcție de specificul materiei și de sarcinile concrete de învățare, ca și îmbunătățirea calitativă a cărților și a manualelor, încă nu rezolvă toate problemele care țin de creșterea eficienței textului tipărit în sistemul pregătirii școlare, Există o mare diferență între a știi să citești și a ști să inveți, adică a ști să exploatezi lecturile, să folosești cum trebuie textul tipărit. De aceea, când vorbim despre munca cu cartea (manualul sau orice sursă de lectură) înseamnă a avea în vedere, în același timp și educarea capacitatii de lectură, formarea unei atitudini active în timpul lecturii și o insușire treptată a unor deprinderi corecte și complexe de autoinstruire prin lectură.

Pe parcursul activităților desfășurate în orele de lectură, se vor urmări formarea următoarelor deprinderi:

folosirea eficientă a limbii, „ca mijloc de comunicare de comunicare și gândire”16

16 Gheorghe Alexandru și Eugenia Șincan „Îndrumător metodic pentru învățători, părinți și elevi” volumul II –Editura M. Duțescu, 1993

să înțeleagă limba vorbită în sensul de a descifra simbolurile verbale, de a reacționa concret față de acestea.

să recunoască și să descifreze semnele grafice, prin pronunțarea și înțelegerea cuvintelor citite;

întrebuințarea simbolurilor grafice care duc la o comunicare normală cu cei din jur, ceea ce presupune formarea deprinderilor și abilităților otografice.

Ca lectura să devină într-adevar un exercițiu activ și de mare eficiență, este nevoie să se sprijine efectiv pe anumite deprinderi și obișnuințe încă de timpuriu formate la elevi și anume:

deprinderea de a înțelege corect cele citite, de a-și îndrepta atenția spre problemele-cheie, centrale, de a descoperi noțiunile care exprima esențialul, de a aprecia materialul citit, de a reflecta asupra textului și de a interpreta personal cuprinsul de idei, de a stabili legături între cele citite și experiența personală, de a atribui valori relative faptelor și ideilor cuprinse în text, de a trage concluzii corespunzătoare etc.;

deprinderea de a-și pune probleme ei înșiși, de a cerceta fapte proeminente (ieșite din comun) și care pot să fie utilizate în situații noi; de a-și reaminti evenimentele și datele asimilate deja și de a le asocia faptelor și datelor actuale;

deprinderea de a nota datele semnificative asimilate în timpul lecturii, de a utiliza caietul de lectură (notarea cuvintelor noi, a expresiilor frumoase, cu aprecieri critice);

O mai mare importanță trebuie acordată însușirii unor deprinderi de ,,lectura creatoare’’, consacrate prelucrării cunoștințelor reținute pe baza lecturii sub forma întocmirii de rezumate, conspecte și planuri, a efectuării unor teme scrise de sistematizare și fixare a cunoștințelor, de valorificare a cunoștințelor prin elaborare de referate, compuneri, eseuri, studiu tematic;

Discutarea într-un mod creativ despre cărți, dezvoltă interesul copiilor pentru lectură. Deoarece orice lectură este mai eficientă atunci când e însoțită de alte mijloace si materiale auxiliare, copitul capătă deprinderea folosirii în mod frecvent a unor culegeri de texte originale, culegeri de exerciții și probleme, atlas, albume, hărți, materiale demonstrative. Totodată antrenarea copiilor în diverse activități care să stârnească curiozitatea pentru citit, poate fi un factor determinant pentru formarea deprinderii pentru lectură.

Astfel, pentru a reuși captarea cât mai multor elevi la activitățile de lectură, se va încerca discutarea creativă a cărților în funcție de inteligențele multiple:

modelarea personajelor din carte din plastilină;

pictarea unui afiș cu scene din poveste și descrierea în câteva propoziții a scenei;

repovestirea lecturii, acompaniați de un instrument muzical;

desenarea unor imagini care să ilustreze cartea citită;

descrierea unei părți hazlii din lectura citită;

imaginarea unei pantomime a părții sau personajului favorit;

crearea unei păpuși sau marionete a personajului preferat care să povestească despre el;

crearea unei cărți alfabet în care fiecare literă să reprezinte un personaj dintr-o carte;

confecționarea unor semne de carte pentru a departaja episoadele prezentate;

realizarea unei hărți a locurilor care sunt prezentate în carte;

evaluarea cărții prin notarea motivelor pentru care lectura a fost preferată sau dimpotrivă;

efectuarea unui afiș reclamă pentru cartea preferată;

scrierea în ordine alfabetică a douăzeci de cuvinte noi pe care le-au descoperit în lectură;

notarea unor propoziții din text care să arate: cum sună/arată ceva;

scrierea a cinci întrebări la care să se poată răspunde numai dacă a fost citită lectura și formularea răspunsurilor;

adunarea revistelor vechi cu poze care să fie folosite pentru ilustrarea cărților preferate;

crearea unui ziar cu reclame pentru cărți;

organizarea unei zile de prezentarea a costumelor personajelor din cartea citită;

dramatizarea unei lecturi și prezentarea acesteia de copii pe o scenă;

compararea a două cărți ale aceluiași autor;

compararea a două personaje prezentate în aceeași poveste;

schimbarea finalului lecturii;

Gustul pentru lectură și deprinderea lecturii se formează în timp și într-un context în care se poate vorbi de un adevărat ,,cult al cărții’’, de o cultură a lecturii. Educarea pentru lectură se începe la școală, dar o mare importanță o are și educația primită în familie. Este de știut faptul că un copil învață mult mai repede prin imitare, de aceea adulții, părinții, bunicii, vor fi o sursă de inspirație pentru un copil. Totodată, răbdarea adulților este cea care va întări respectul pentru lectură, deoarece copilul respectă în timpul cititului ritmul propriu însușit în școală. Cu cât elevul este mai mic, cu atât ritmului va fi mai redus, adultul fiind pus în situația de a urmări cu răbdare ceea ce citește copilul. Nici când va trece în clasele a II-a sau a III-a, situația nu se schimbă, deoarece deși ritmul se va îmbunătăți vizibil, modul de lectură se va modifica. Copilul începe să trieze lecturile, să aleagă dintr-o poveste doar ceea ce i se va părea lui interesant.

În acest caz, se pot lua mai multe măsuri. În primul rând, acasă, părinții sunt cei care trebuie să ia atitudine, încurajând lectura, implicându-se direct în actul cititului. Ei vor fi cei care vor începe lectura, până vor trezi curiozitatea copilului, scuzându-se la un moment dat că trebuie să întrerupă pentru că au treabă, lăsânu-l astfel pe copil să-și citească însuși povestea. Cunoscând subiectul lecturii, părinții vor putea și de preferabil e să înceapă dialoguri cu copilul pe baza textului citit.

Pentru a reuși în munca cu cartea, primordial este educarea voinței copilului, formarea atenției voluntare și cultivarea gustului pentru lectură. Acestea pot fi realizate doar dacă se respectă anumite pincipii, anume: alegerea cărții, care trebuie să se facă ținând cont de vârsta copilului, cu un scris adecvat, fără detalii inutile, care nu fac altceva decât să-l facă pe copil să se piardă printre ele, cu acțiuni scurte și descrieri puține. Treptat vor putea fi alese și cărți cu descrieri mai ample, cu dezbateri de probleme etice sau științifice. Acesta poate realiza un arument în favoarea utilizări lecturii la toate vârstele.

Capitolul III

ACTIVITĂȚI DE LECTURĂ ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ CONTEMPORANĂ

Privită în perspectiva dinamicii culturii contemporane și a cerințelor educației pe tot parcursul vieții, cartea continuă să întruchipeze ideea de păstrare și transmitere a spiritualității omenești, de tezaur al valorilor culturale ale umanității. Ea rămâne un simbol al memoriei vii a omenirii, înregistrând și conservând fapte și idei, simțăminte și atitudini, expresii ale inteligenței și sensibilității geniului uman. Nu există nici un domeniu al cunoașterii și acțiunii omenești care să nu se materializeze în litera de aur a cărții. Veacuri de strădanii colective sau individuale, de istorie a științei, a civilizației sunt condensate în puținele pagini ale cărții. Cu toată concurența care i se face în ultima vreme, din partea altor mijloace moderne de comunicare (televiziune, radio, internet, cinematograf), cartea rămâne în continuare una dintre sursele principale de cunoaștere existente în societatea contemporană. Între coperțile cărții sunt îndosariate circa 70% din informația acumulată în istoria umanității, ceea ce îi atribuie acesteia valoarea unuia dintre cele mai răspândite și mai accesibile instrumente purtătoare de cultură. Și mai ales dintre acelea care intră cu cea mai mare ușurință în legatură intimă cu ființa umană. În calitatea uneia dintre căile tradiționale cele mai eficiente de acces la valorile culturii spirituale, lectura carții își rezervă, pe mai departe, o importanță excepțională în viața omului modern oferindu-i, pe tot parcursul existenței sale, o metodă esențială de cultivare continuă și de perfecționare profesională, de autodesăvârșire a propriei formații culturale și de specialitate. Lectura sistematică ne menține în actualitatea creației literare, științifice și tehnice, ne pune în legătură cu cei mai de seamă oameni de știintă și literatură, de artă și tehnică, cu faptele și tumultul vieții socio-economice și culturale, în ansamblul ei; ea favorizează o experiență interioară de adânci meditații și tensiuni sufletești, contribuie la formarea conștiinței morale și civice atât de indispensabile unui progres social rapid consacrat emancipării omului. A citi, în sensul efectiv al cuvântului, constituie o activitate foarte personală și formativă, care implica și dezvoltă în același timp o inteligență asimilatoare și o judecată critică. Pe bună dreptate se spune că, dacă n-ar exista, cartea ar trebui inventată.

III. 1. ÎNVĂȚĂMÂNTUL TRADIȚIONAL ȘI LECTURA “MODERNĂ”

DATA: 2013

CLASA : I B

PROFESOR: Mateoc Monica Laura

ARIA CURRICULARA: Limba si comunicare

DISCIPLINA: Opțional lectură- TRAISTA CU POVESTI

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Adevăr și minciună

SUBIECTUL:”Sâmburele” de Lev Tolstoi

MOTIVATIA: În cadrul lecției,

Elevii au ocazia să întrebe, să conștientizeze, să completeze, să povestească, să interpreteze, să argumenteze;

Utilitatea lecției: activarea elevilor în actul comunicării, pătrunderea în lumea poveștilor, înțelegerea învățăturii poveștii;

Interdisciplinar, lectura apelează la cunoștinte din domeniul științei, matematicii, educației plastice, educației muzicale;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

COGNITIVE

O1 – să urmărească atent, auditiv și vizual, acțiunea poveștii;

O2 – să identifice elementele esențiale ale textului(titlu, autor, personaje);

O3 – să formuleze răspunsuri la întrebările referitoare la conținutul basmului;

O4 – să desprindă morala textului;

O5 – să realizeze in perechi lucrările date;

AFECTIV ATITUDINALE:

O1 – să manifeste interes pentru lecție;

O2 – să aprecieze trăsăturile cu care sunt înzestrate unele personaje ( cinstea, chibzuința, înțelepciunea);

PSIHOMOTORII

O 1 – să păstreze o poziție corectă corporală în timpul desfășurării lecției;

STRATEGII DIDACTICE

METODE, PROCEDEE ȘI TEHNICI DE LUCRU: conversația, lectura explicativă, observația, exercițiul verbal, problematizarea, explozia stelară, exercițiul practic;

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: imagini,calculator, fișe de lucru;

RESURSE: a) UMANE: elevii clasei I B

SPAȚIALE : sala de clasă

TEMPORALE : 45

FORME DE EVALUARE : frontal, individual-fișă de lucru, perechi;

Sâmburele

după L. N. Tolstoi

Mama a cumpărat prune ca să le dea copiilor după masa de prânz și le-a așezat pe o farfurie.

Mihăiță, care nu mai mâncase până atunci prune, le tot mirosea de zor. Tare-i mai plăcea cum miros și tare–ar mai fi vrut să le guste! Tot dându–le așa târcoale, băiețelul pândi clipa când nu era nimeni în odaie și, nemaiputându–se stăpâni, înhăță o prună și o mâncă.

Când s-a apropiat ora prânzului, mama a numărat prunele și văzând că lipsește una, i-a spus tatălui.

Stăteau cu toții la masă și tatăl a întrebat:

– Ia să-mi spuneți, copii. Nu cumva a mâncat cineva din voi o prună?

– Nu, au răspuns copiii în cor.

Mihăiță, roșu ca un rac, a spus și el:

– Nu, n-am mâncat-o eu!

– Că unul din voi a mâncat pe ascuns o prună, a mai spus tata, nu-i frumos deloc, dar nu despre asta-i vorba. Nenorocirea-i alta. Fiecare prună are înăuntru un sâmbure. Și dacă nu știe cum să le mănânce și înghite sâmburele, a doua zi moare. De asta mi-e frică.

Atunci Mihăiță, galben la față, a zis repede:

– Ba nu, că sâmburele l-am aruncat pe fereastră.

Toți au izbucnit în râs, iar Mihăiță a început să plângă.

SCENARIUL DIDACTIC

EVOCAREA (10 minute):

Asigurarea climatului optim;

Captarea atenției: Dezlegarea unui rebus – anexa 1;

Anunțarea temei și a obiectivelor: Lectura ,,Sâmburele”, de Lev Tolstoi;

REALIZAREA SENSULUI (20 minute):

Lectura predictivă:

Imaginile sunt prezentate la calculator treptat pentru ca elevii să poată face predicții. Se urmărește exprimarea corectă, logică în enunțurile formulate de elevi, dezvoltarea imaginației;

Lectura model a învățătorului ( cu ajutorul filmului);

Lectura explicativă:

-explicarea lecturii pe fond;

-exerciții de vocabular: cuvinte alintate, cu sens opus, același înțeles;

Lectura aprofundată:

-alcătuire de propoziții cu cuvintele noi;

– explozia stelară: întrebări pe textul lecturat;- anexa 2

Fixarea și valorificarea conținutului educativ:

– relatarea principalelor momente ale lecturii;

– găsirea unui alt final al povestii;

– așezarea imaginilor în ordinea desfășurării acțiunii;

– exerciții de desprindere din text a învățăturii (latura pozitivă a moralității: cinstea, chibzuința, înțelepciunea);

Asigurarea feedback-ului:

Elevii vor lucra în patru grupe de câte șase. Fiecare grup va primi fișe de lucru separate. Sarcinile de muncă vor fi atent explicate și discutate cu elevii. Produsele finale vor fi: un poster unde vor fi prezentate imagini din lectură, urmarind momentele acțiunii, o cărticică cu personajele poveștii, un poster cu fructe de toamnă, o căticică cu desene „Dă viață unui fruct”, folosind numai binare , compot de prune.

REFLECȚIA (15 minute):

Discuții despre finalul lecturii, impresii. Prezentarea produselor obținute (posterele și cărțile cu conținut divers), degustarea – compotului de prune.

Anexa 1

Anexa 2

DATA: 2013

CLASA: I B

PROPUNĂTOR: Mateoc Monica Laura

ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare

OBIECTUL: Limba și literatura română

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Înfloresc grãdinile

SUBIECTUL: Primãvara

TIPUL LECTIEI: Însușire de noi cunoștințe

OBIECTIV FUNDAMENTAL:

Formarea capacității de receptare a mesajului oral și scris prin înțelegerea textului

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

COGNITIVE:

O.1- să citească în ritm propriu, corect și conștient textul „Primăvara” ;

O.2- să enumere semne ale anotimpului primăvara;

O.3- să răspundă corect la întrebările referitoare la conținutul textului;

O.4- să ordoneze cuvintele date, pentru a obține o propoziție;

O.5- să afle drumul Primăverii prin labirint, ordonând literele pentru a obține cuvântul

PRIMĂVARA;

O.6- să se exprime corect si fluent în propoziții;

AFECTIV-ATITUDINALE:

O.1 – să manifeste inițiativă, plăcere și o atitudine degajată în comunicarea orală, curaj de a solicita intervenirea în actul comunicării;

O.2 – să manifeste interes și plăcere pentru citit și pentru rezolvarea sarcinilor lecției;

O.3 – să participe activ și cu plăcere la lecție

PSIHOMOTORII:

O. 1-să adopte o poziție corectă și comodă a corpului pentru scris;

O. 2-să mânuiască corect instrumentul de scris.

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE: observația, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, munca independentă, munca în echipă, descoperirea, jocul didactic, problematizarea, explozia stelarã

MIJLOACE DIDACTICE:Zâna Primăvara, flori, decor de primăvară, fișe de lucru, manual, caiet, planșe, cartonașe cu simbolurile primãverii;

FORME DE ORGANIZARE: frontală, individuală, în perechi.

Durata: 45 de minute;

Locul desfășurării: sala de clasă.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Anexa 1

ORDONAȚI CUVINTELE ȘI TRANSCRIEȚI CORECT PROPOZIȚIA FORMATĂ!

Anexa 2

Anexa 3

Ajută SOARELE să ajungă la floricele. Culege literele întâlnite în drumul tău și ordonează-le pentru a forma un cuvânt. Notează cuvântul!

III. 2 LECTURA ÎN ALTERNATIVA EDUCAȚIONALĂ

STEP BY STEP

DATA: 2013

CLASA: a II-a B

PROPUNĂTOR: Mateoc Monica Laura

ȘCOALA: Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, Oradea

ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare

OBIECTUL: Limba și literatura română

AGENDA ZILEI

Întâlnirea de dimineață

Activitatea pe centre

CITIRE: CRĂIASA ZĂPEZII, după Hans Christian Andersen

SCRIERE: EXERCIȚII DE SCREIERE – CĂLĂTORIE ÎN LUMEA CUVINTELOR

MATEMATICĂ: ADUNĂRI ȘI SCĂDERI FĂRĂ TRECERE PESTE ORDIN ( 100-1000)

ARTE: CALENDAR

Evaluarea activității

II MESAJUL ZILEI

Bună dimineața copii, iubitori ai naturii!

Căutați rimele unind fiecare pește cu nufărul potrivit:

Delimitați cuvintele pentru a forma o propoziție cu înțeles. Transcrieți propoziția corect!

Bălțilesuntlocurileundeoameniiseodihnescșivânează.

________________________________________________________

Căutați rime pentru cuvintele:

trece

floare

cald

Aflați termenul necunoscut:

a + 34 581 = 127 341 18978 + 38 + b = 96 528

Efectuați:

36 : 4 + 2 x 10 – 9 : 9 =

Imaginați-vă o întâlnire cu Peștișorul de Aur. Ce întrebare i-ați adresa?

NOUTĂȚI:

III SARCINI ȘI OBIECTIVE LA CENTRE

CITIRE:

CĂLĂTORIE ÎN LUMEA CUVINTELOR

LUCREAZĂ CU ATENȚIE FIȘA.

DACĂ AI TERMINAT, POȚI LUA FIȘA SUPLIMENTARĂ.

SUCCES!

Obiective operaționale:

CITIRE

să sesizeze modificările de sens ale unui cuvânt în contexte diferite;

să utilizeze cuvintele, în funcție de teme abordată într-o situație de comunicare;

să formuleze enunțuri interogative, ținând cont de răspunsurile date;

să identifice secvențele dialogate dintr-un text;

Strategii didactice:

MIJLOACE ȘI PROCEDEE: explicația, conversația, exercițiul, munca independentă.

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Mesajul zilei, manualul, fișe de lucru,

calculatorul, fișe de lucru suplimentare

Fișă de lucru – Centrul de citire

CĂLĂTORIE ÎN LUMEA CUVINTELOR

1. Citește apoi ordonează enunțurile astfel încât să formezi un scurt text. Dă-i textului un titlu potrivit.

Melcul merge pe cărare. -Încotro, melcule? îl întreabă curios barza.

Deodată apare barza.

-Pot sa merg si eu?

-Merg să mă răcoresc la baltă.

– Hai, prietene.

-Bineînțeles! Pot să mă urc în spatele tău?

____________________

___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2. Care sunt personajele textului?

3. Formulează întrebări ale căror răspunsuri să fie:

4. Numerotează propozițiile, astfel încât să formeze un text:

Începură să se joace de-a baba-oarba în grădina de varză.

— Cu multă plăcere! spuseră iepurașii.

Un arici trăia singur la marginea unei păduri.

Sătul de singurătate, pofti pe vecinii iepurași să se joace cu el.

5. Alcătuiește enunțuri în care să folosești expresiile: soarele mohorât, natura tristă, strugurii dulci, cuiburile părăsite.

6*. Privește cu atenție și transcrie corect propozițiile:

Mama la certat pe Mihai.

Andrei sa supărat pe mine.

Nu știu cine ma căutat: Carla s-au Anda .

DATA: 2013

CLASA: a IV-a B

PROPUNĂTOR: Mateoc Monica Laura

ȘCOALA: Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, Oradea

ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare

OBIECTUL: Limba și literatura română

8.00 – 9.00 – Întâlnirea de dimineață

9.00 – 9.30 – Pauza de gustare

9.30 – 12.00 – Activitatea la centre

– Rotirea centrelor

12.00 – 13.00 – Pauza de prânz

13.00 – 14.00 – Educație plastică

14.00 – 15.00 – Evaluarea activității

15.00 – 16.00 – Intervenție individualizată

MATERIAL DIDACTIC AUXILIAR

Flipchart și markere;

Mesajul zilei;

Calculator;

Forme de ghips.

MODURI DE ORGANIZARE A ÎNVĂȚĂRII

Frontal;

Pe grupe; Individual.

FORME DE EVALUARE

Evaluare formativă continuă – aprecieri verbale pe tot parcursul activității;

Evaluare de proces – supravegherea și corectarea demersului de însușire a cunoștințelor;

Evaluare de produs – verificarea fișelor lucrate în cadrul activității la centre.

II MESAJUL ZILEI

Scooby a primit o listă cu verbe de la prietenul său, haiosul ursuleț Yogi.

Ajutați-l să scrie verbele corect!

Căutați câte un verb și un adjectiv potrivit fiecărui animal:

urs șoarece broască vrabie

E adevărat sau fals?

Salcia crește la munte. ……..

Șoarecele mănâncă viermișori. ……

În apropirea bălților întâlnim barza. ……

Completați cu verbele potrivite:

Prietenul la nevoie ……………….. . Cine …… carte ….. parte.

Iepurele …………. și de umbra lui. Când doi …….. al treilea …….. .

Două femei și două fiice merg la un magazin de animale și cumpără fiecare câte un cățel. În total 3 căței.

E posibil?

NOUTĂȚI: ________; ________; ____________

III SARCINI ȘI OBIECTIVE LA CENTRE

CITIRE:

VARZA

LUCREAZĂ CU ATENȚIE FIȘA!

DACĂ AI TERMINAT, POȚI LUA FIȘA SUPLIMENTARĂ.

SUCCES!

Obiective cadru: Dezvoltatea capacității de receptare a mesajului scris.

Obiective operaționale:

-să citescă correct și în ritm propriu textul dat;

-să explice cuvintele date;

-să formuleze enunțuri interogative, ținând cont de răspunsurile date;

-să identifice secvențele dialogate dintr-un text;

-să înlocuiască expresiile date cu cuvintele potrivite;

-să ordoneze corect imaginile, respectând momentele prezentate în text.

Strategii didactice:

MIJLOACE ȘI PROCEDEE:

CITIRE: explicația, conversația, exercițiul, munca independentă.

MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Mesajul zilei, manualul, fișe de lucru,

calculatorul, fișe de lucru suplimentare

SARCINI DE LUCRU LA CENTRU

Poveste populară

1. CITEȘTE CU ATENȚIE POVESTEA!

EXERCIȚIUL 1!

2. CITEȘTE ȘI REȚINE CUVINTELE DE LA RUBRICA „VOCABULAR”!

3. COMPLETEAZĂ CU ATENȚIE FIȘA DE LUCRU!

4. DACĂ TREMINI, IA FIȘA SUPLIMENTARĂ!

SUCCES!

Poveste populară

Doi drumeți mergeau liniștiți la târg. Pe unul îl chema Iosif, iar pe celălalt Nicolae. Amândoi mergeau să-și caute de lucru.

Ca să li se pară drumul mai scurt, mai scoteau din când în când câte o vorbă.

Iosif văzu o grădină de zarzavat lângă drum.

Bre! Ia te uită ce varză mare!

Da de unde! îi răspunse celălalt. Pe la noi am văzut o varză cât casa aceea de

acolo.

Ciudat, zise Iosif, care era căldărar de meserie.

Adică de ce să fie ciudat? întrebă Nicolae.

Într-adevăr, zise Iosif împăciuitor, în ziua de azi totul e posibil… Îmi aduc

aminte că și eu am lucrat odată, o căldare mare cât biserica.

Doamne! stigă Nicolae. Dar ce voiați să faceți cu o căldare așa de mare?

Să fierbem varza aia a ta! răspunse râzând Iosif.

Nicolae o luă rușinat înainte.

Ajungându-l din urmă, Iosif îi puse prietenește mâna pe umăr și-i șopti la ureche:

Apoi de, mă Nicolae, pe mincinos, tot cu minciuna îl vindeci!

COMPLETEAZĂ FIȘA

1.

Top of Form

2. Alcătuiește filmul textului!

FIȘA SUPLIMENTARĂ

Bine ai venit în mediul meu de viață!

DATA: 2013

CLASA: a IV-a B

PROPUNĂTOR: Mateoc Monica Laura

ȘCOALA: Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, Oradea

ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare

OBIECTUL: Limba și literatura română

8.00 – 9.00 – Întâlnirea de dimineață

9.00 – 9.30 – Pauza de gustare

9.30 – 12.00 – Activitatea la centre

– Rotirea centrelor

12.00 – 13.00 – Pauza de prânz

13.00 – 14.00 – Evaluarea activității la centre

14.00 – 15.00 – Religie

15.00 – 16.00 – Intervenție individualizată

MATERIAL DIDACTIC AUXILIAR

Flipchart și markere;

Mesajul zilei;

Calculator;

Forme de ghips.

MODURI DE ORGANIZARE A ÎNVĂȚĂRII

Frontal;

Pe grupe;

Individual.

FORME DE EVALUARE

Evaluare formativă continuă – aprecieri verbale pe tot parcursul activității;

Evaluare de proces – supravegherea și corectarea demersului de însușire a cunoștințelor;

Evaluare de produs – verificarea fișelor lucrate în cadrul activității la centre.

Povestea lumânării

M-ati aprins si vă uitați gânditori la lumina mea. Simțiți bucurie în suflet?

În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică.
De fapt eu am doar două posibilități:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă și atunci nu mă micșorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină și căldură și prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos pentru voi, sunteți lumânarea neaprinsă, care nu și-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiți lumină și căldură, atunci aveți un sens. Pentru asta trebuie să dați ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea și dorurile pe care le purtați în inimă. Să nu vă temeți că deveniți mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.
decât să rămân rece și fără rost.
Și voi, oamenii, sunteți la fel. Când trăiți numai pentru voi. Gândiți-vă, cu pace în suflet, că sunteți ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puțin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina și căldura sunt mai puternice. Și la voi oamenii e tot așa, “împreună luminați mai mult”.

Noutăți:

Ce simți atnci când privești o

lumânarea aprinsă?

Sarcini de lucru

La Paști

George Coșbuc

1. CITEȘTE CU ATENȚIE POEZIA!

2. CITEȘTE, REȚINE ȘI ALCĂTUIEȘTE CÂTE O PROPOZIȚIE CU FIECARE CUVÂNT DE LA RUBRICA „VOCABULAR”!

3. RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE DE LA EXECIȚIUL 1!

4. COMPLETEAZĂ EXERCIȚIUL 2!

5. ALCĂTUIEȘTE PROPOZIȚII CU AJUTORUL CUVINTELOR DE LA EXERCIȚIUL 3!

6. CITEȘTE ÎNDEMNUL ȘI COLOREAZĂ IMAGINILE DE PE FIȘĂ!

SUCCES!

La Paști

George Coșbuc

Marele poet s-a născut la 20 septembrie 1866 Bistrița-Năsăud –

a decedat la 9 mai 1918, București

Prin pomi e ciripit și cânt, Și cât e de frumos în sat!

Văzduhu-i plin de-un roșu soare, Creștinii vin tăcuți în vale
Și sălciile-n albă floare – Și doi de se-ntâlnesc în cale
E pace-n cer și pe pământ. Își zic: Hristos a înviat!
Răsuflul cald al primăverii Și râde-atâta sărbătoare

Adus-a zilele-nvierii. Din chipul lor cel ars de soare.

Pe deal se suie-ncetișor

Neveste tinere si fete,
Bătrâni cu iarna vieții-n plete;
Și-ncet, in urma tuturor,
Vezi șovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.

Vocabular

Răspunde la întrebări:

1. Răspunde la întrebări:

Ce anotimp este descris în poezia “La Paști” ?

___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Ce sărbătoresc oamenii?

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Scrie caracteristici (însușiri) pentru fiecare cuvânt:

____________ ____________

soarele __________ florile ____________

____________ ____________

_____________ _____________

cerul ___________ sufletul ____________

_____________ _____________

Alcătuiește propoziții cu ajutorul cuvintelor: creștini, ciripit, chip.

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Sfânta sărbătoare a Învierii Domnului îi luminează pe creștini și îi face mai buni.

CAPITOLUL IV

CERCETARE

Așa cum am văzut, adultul este cel care poate influența atitudinea copilului față de lectură. De aceea, chestionarul realizat, s-a adresat în genere aceste categorii, anume părinților și bunicilor.

Chestionarul a fost aplicat pe etalon de 26 de familii. Au răspuns întrebărilor 50 de persoane de vârsta a doua (părinți) și 45 de persoane de vârsta a treia (bunici), în total 95 de persoane.

Pentru fiecare întrebare adresată, am notat dedesubt, ce anume s-a urmărit și procentajul aferent răspunsurilor acordate.

Lectura printre generații

CARTEA COPILĂRIEI MELE

Părinte:___________________________________________________________________________________________________________Bunic/ă___________________________________________________________________________________________________________

Care este ultima carte citită?Notați cu aproximație data!

Părinte:___________________________________________________________________________________________________________Bunic/ă___________________________________________________________________________________________________________

Ce carte ați recomanda copilului dumneavoastră?

__________________________________________________________________________________________________________________

Astfel, la întrebarea “Care a fost cartea preferată în copilărie?”, am urmărit:

1. Dacă au avut în copilărie o carte preferată;

2. Cartea aparținea literaturii universale sau românești;

3. Preferau textele lirice sau narative

Din cei 50 de părinți, 42 au avut o carte preferată, ceilați 8 nu.

1. Dacă au avut în copilărie o carte preferată;

48 de părinți au avut o carte preferată, iar 2, nu.

21 de bunici au răspuns cu „da, au avut o carte preferată în copilărie”, iar restul de 24 nu au avut nicio carte preferată.

2. Cartea aparținea literaturii universale sau românești;

32 de părinți preferau autori români ( Ion Creangă, Petre Ispirescu, Constantin Chiriță, Cezar Petrescu, Alexandru Mitru), iar 18, autori străini (Jules Verne, Jack London, Mark Twain);

32 de bunici au răspuns cu „da, au avut o carte preferată în copilărie”, iar restul de 13 nu au avut nicio carte preferată.

3. Preferau textele lirice sau narative

47 părinți preferau textele narative, 1 textele lirice, restul până la 50, erau indiferenți.

21 bunici preferau textele narative, nici unul, textele lirice, iar restul erau indiferenți.

Care este ultima carte citită? Notați cu aproximație data!

Începând cu ianuarie 2013, din cei 50 de părinți participanți la chestionar, 10 părinți au citit cărți de specialitate, 15, cărți din literatura universală, 14 persoane au citit cărți aparținând autorilor români, 5, cărți religioase, restul de 6, nu au citit sau nu au început să citească nicio carte până la finalizarea chestionarului (28.05.2013)

Din cei 45 de bunici chestionați, 24, nu au citit nici o carte în această perioadă de timp, 12 au citit cărți religioase, 9 au citit cărți din literatura universală, nici unul nu a citit cărți din literatura română.

Ce carte ați recomanda copilului dumneavoastră?

Acestă întrebare a fost adresată doar părinților elevilor din clasă, nu și bunicilor.

Răspunsurile la această întrebare au fost foarte concise: Amintiri din copilărie – 21 de părinți, Basme – 10 părinți, Biblia copiilor – 3 părinți, Codul bunelor maniere – 2 părinți, Enciclopedii – 5 părinți, iar restul – 9 părinți, consideră că ar opta pentru orice carte specifică vârstei.

Potrivit acestor răspunsuri, părinții, în mare măsură, și-ar dori ca fiul/fiica dumnealor să citească, în primul rând, cărțile pe care la rândul lor, părinții le-au lecturat în anii de școală. În procent mai mic, s-au exprimat părinții care ar opta pentru cărți ce vizează cultura generală. Și totuși, există un procentaj de 18 %, care nu doresc o carte anume, ei optează pentru orice carte care corespunde vârstei copilului și pentru îndrumările cadrului didactic.

ANEXE

Fișe de lectură pentru clasele I-IV

ANEXA 1

FIȘĂ DE LECTURĂ – CLASA I

După Frații Grimm

Jakob și Wihelm

ANEXA 2

FIȘĂ DE LECTURĂ – CLASA A II-A

1. Titlul textului ___________________________________

2. Autorul ___________________________________

3. Volumul din care face parte textul ___________________________________

4. Tipul textului literar: – text în proză sau text în versuri

– text narativ, descriere

5. Locul desfășurării acțiunii _________________________________________

6. Timpul desfășurării acțiunii ________________________________________

7. Personajele:__________________________________________________

8. Cuvinte noi și explicațiile lor _____________________________________

9. Expresii frumoase______________________________________________

10. Scrie titluri de opera literare scrise de acest autor___________________

11. Povestește despre ce este vorba în text (5-10 propoziții)

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

12. Imaginează-ți un alt final pentru această întâmplare(5-15 rânduri)

ANEXA 3

Fișă de lectură – Clasa a III-a

ANEXA 4

Fișă de lectură – Clasa a IV-a

Fram, ursul polar

Autorul:

Cezar Petrescu (1896 – 1961)

Despre autor….

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

BIBLIOGRAFIE

Alexandru, Gh., Șincan, E., Îndrumător metodic pentru învățători, părinți și elevi, vol. I – clasa I, Editura Gh.Alexandru, Craiova, 1995;

Șincai, Eugenia și Alexandru, Gh. – Lecturi pentru ciclul primar, vol. III, Editura

Gh.Alexandru, Craiova, 1995”;

Gheorghe, Al. Și Șincan, Eugenia – Îndrumător metodic pentru învățători, părinți

și elevi volumul II –Editura M. Duțescu, 1993;

Gheorghe, Al. Și Șincan, Eugenia – Îndrumător metodic pentru învățători, părinți

și elevi volumul IV –Editura „Gheorghe –Cârțu Alexandru, Craiova, 1993;

Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, EDP, București, 1997;

Molan, Vasile – Didactica disciplinei “Limba și literatura română” în învățământul primar – Editura Miniped, București 2010;

Nicola, Ioan – Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, 2003;

Crăciun, Corneliu – Metodica predării limbii române în învățământul primar, Emia – 2001;

Ivolschi, S., Guzu, D., Manta, C. – Limba și literatura română – Auxiliar pentru

clasa a II-a, Casa Editorială Regina;

Molan, Vasile – Didactica disciplinei „Limba și literatura română” în învățământul primar, Editura MINIPED, București, 2010;

Șerdean, Ioan – Metodica predării limbii române la clasele I-IV, EDP, București, 1995;

Didactic.ro

Oltean, Maria – Limba română – fișe pentru clasa I, ed. Dacia Educațional 2002

Bratu G. – Aplicații ale metodelor de gândire critică în învățământul primar, Editura Humanitas Educațional, 2004;

Cornea, Paul – Introducere în teoria lecturii, Editura POLIROM Iași, 1998;

Șerdean, Ioan – Didactica Limbii și Literaturii Române în învățământul primar, editura Corint 2005;

Stanciu, Ilie – Copii și tineri cititori, 1963;

Sântimbreanu, Mircea – Să stăm de vorbă fără catalog, Editura Herra;

Pavelescu, Marilena – Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Corint, 2010;

Stanciu, Ilie – Literatura pentru copii, Editura Didactică și Pedagogică, București

M. Iacob, M. Dragu, V. Sanda, M. Baban, R. Rîpeanu, … – Proiectul de lecție între tradițional și modern –ghid metodic – Didactica Publishing House – București, 2011

Florin Cioban, Primii pași în limba română, Editura Casei Corpului Didactic, 2007

Învățământul primar – Revistă dedicată cadrelor didactice, nr. 1, Editura Discipol, 2002;

Didactica, revistă de comunicări științifice, nr. 4, editura Didactica Publishing House 2009;