Lect.univ.dr. Florentina BUCUROIU Absolvent, STAN Ioana Melania SLATINA 2017 UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, ȘTIINȚE… [622036]

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, ȘTIINȚE
SOCIALE ȘI PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
Lect.univ.dr. Florentina BUCUROIU

Absolvent: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, ȘTIINȚE
SOCIALE ȘI PSIHOLOGIE

Contribu ția jocului didactic la
optimizarea comunic ării verbale și
non-verbale a pre școlarilor

Coordonator științific,
Lect.univ.dr. Florentina BUCUROIU

Absolvent: [anonimizat]
2017

CUPRINS

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 5
Capitolul 1 . Aspecte teoretice privind particula ritățile dezvoltării copilului ș i a limbajului la
preșcolari ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 7
1.1. Dezvoltarea fizică ș i psihică a copilului la vȃrsta preșcolară ………………………….. ……………… 7
1.2. Particularită țile specifice limbajului și stadiile de achiziție ale acestuia pentru preșcolari 10
1.3. Importanța educării limbajului pentru învățământul preșcolar. Documente curriculare –
direcții de abordare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 14
I.4. Dezvoltarea limbajului preș colaril or sub aspect fonetic, lexical ș i gramatical ……………………. 20
I.5. Tipologia activităților de educarea limbajului la preșcolari ………………………….. ………………….. 26
Capitolul 2. Rolul jocului didactic în dezvoltarea limbajului la preșcolari. Aspecte teoretice și
metodice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 37
2.1. Conceptul de joc didactic. Definire si caracterizare ………………………….. ………………………….. ….37
2.2. Clasificarea și descrierea jocurilor didactice ………………………….. ………………………….. …………… 40
2.3. Rolul jocului didactic în activizarea și îmbogățirea vocabularului copiilor la vârsta
preșcolară ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 42
2.4. Organizarea și desfășurarea jocurilor didactice de educarea limbajului ………………………. 44
Capitolul 3. Studiu constatativ privind jocul ca formă de activitate instructiv -educativă în grădiniță
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..47
3.1. Obiectivele si ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..47
3.2. Lotul de subiecți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 48
3.3. Metode de cercetare utilizate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 49
3.4. Organizarea și desfășurarea cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………. 49
3.5. Analiza,prelucrarea și interpretarea rezultatelor ………………………….. ………………………….. …….75
3.6. Concluziile cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 77
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 78
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….80
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 81

5
ARGUMENT
Cerințele societății privind învăță mantul sunt din ce în ce mai ample și impun sarcini care
să determine creșterea calității lui, astfel este necesar ca în desfăș urarea procesului instructiv
educativ să se utilizeze metode ș i mij loace cât mai eficiente care să faciliteze asimilarea
cunoștinț elor. Aș adar, în învățământul preș colar accentul se pune pe copil și necesităț ile aces tuia,
iar la baza procesului de învățământ se află însuși el care învață lucruri noi prin descoperire, într –
un mod bine organizat ș i dirijat de cadrul didactic. Astfel , dirijarea învăță rii prin joc este cea mai
indicată metodă de urmat deoarece corespunde perfect particularităț ilor de vârstă ale
preșcolarilor.
Preșcolaritatea care reprezintă o etapă importantă din copilăria fiecăruia este î n cea mai
mare parte dominată de joc, acesta reprezintă principala formă de activitate în grădiniț a de copii ,
fiind activitatea preferată a preșcolarului. În grădiniță, jocul se regăsește î n toate domeniile d e
activitate deoarece realizea ză procesul de învățământ î ntr-un mod mai plăcut, care să fie
accesibil ș i atractiv pentru copii. Prin joc copilul învață cu plăcere, acumulând o cantitate mare
de cunoștințe, aparent fără efort, stimulându -i acestuia interesul și curiozitatea față de acti vitatea
care se desfășoară .
Jocul presupune în primul râ nd socializare, iar din acest punct de vedere reprezintă un
avantaj, fiindcă socializarea ar e un rol deosebit de important în viața de zi cu zi și în special la
vârsta preșcolară, când copilul dobândește primele achiziț ii din punct de vedere al limbajului.
Încă din copilărie învață să comunice , să interacționeze cu lumea ce îl înconjoară prin
intermediul jocului.
Datorită faptului că jocul este activitatea de bază a copilului din grădiniță , caruia i se
dedică cu toată ființa lui prin bucurie și satisfacție , acesta este mijlocul p rincipal prin care se
realizează capacități de comunicare . Este cea mai eficientă cale pentru dezvoltarea limbajului ,
activitate prin care se realizea ză comunicarea didactică .
Limbajul , constituind principalul mijloc de comunicare , de realizare al învățării , al
acumulării de noi cunoștințe și al realiză rii sarcinilor instructiv -educative , presupune educarea
limbajului copi ilor ca fiind princip ala sarci nă a învățămâ ntului pr eșcolar.
Vârsta cuprinsă între 3 și 7 ani este vârsta caracteristică vorbirii, care nu întâmplător este și
vârsta la c are copilul parcurge anii de grădiniță, aceasta fiind prima care oferă o educaț ie
organizată. Grădinița are rolul de a -i pregăti pe copii pentru societate, de aceea învățământul
preșcolar pun e accent pe dezvoltarea capacității de comunicare verbală, căci exprimarea verbală
reprezintă condiția cea mai importantă în formarea și fixarea noțiunilor, da r și în transmiterea
informaț iilor.

6
Toate aceste motive expuse anterior m -au cond us la alegerea temei “Contribuț ia jocului
didactic la optimizarea comunicării verbale și non -verbale a preșcolarilor”. În această lucrare mi –
am propus în primul rân d să evidențiez importanț a deosebită pe care o are dezvoltarea vorbirii la
vârsta preșcolară, însă ce am vrut să subliniez , mai ales în a doua parte a lucră rii este rolul
jocului didactic în dezvoltarea limbajului la preș colari.
Prezenta lucrare este structurată pe trei cap itole, ordinea de tratare urmând o cale logică,
pornind de la noț iunile in troductive privind particularitățile dezvoltă rii copilului.
Primul capitol cuprinde aspectele teoretice privind particularitățile dezvoltării co pilului și
a limbajului la preșcolari. Vizează în principal importanța educării limbajului ș i descrie proc esul
de dezvoltare al acestuia în funcție de vârstă, dar și tipologia activităț ilor de educare a limbajului.
Al doilea capitol cuprinde aspe cte teoretice ș i metodice privind rol ul jocului didactic în
dezvoltarea limbajului la preșcolari, realizâ nd o caracterizare a acestei activități și indicând
tipuri, moduri în care poate fi realizată și condusă această activitate , în vederea educă rii
limbajului. De asemenea , sunt descrise principalele tipuri de jocuri didactice care pot fi folosite
pentru educarea limbajului.
În capitolul trei se face analiza studiului co nstatativ privind jocul ca formă de activitate
instructiv -educativă în g rădiniță .
Capitolul de cercetare vizează demonstrarea contribuției jocului didactic la optimizarea
comunicarii verbale și non -verbale în învățământul preșcolar.
S-a pornit de la ipoteza ,, Dacă jocul didactic este considerat în cadru l grădiniței activitate
de bază în dezvoltarea comunicării la grupa respectivă de copii, fiind integrat și utilizat într -o
mare măsură în toate tipurile de activități de educare a limbajului, atât ca formă de activitate cât
și ca metodă de predare -învățare -evaluare, atunci capacitățile de comunicare ale preșcolarilor se
formează și se dezvoltă printr -un proces mult mai rapid, cu o determinare sporită, asigurând
optimizarea și eficiența rezultatelor preșcolarilor.’’
S-a demonstrat faptul că jocul didactic contribuie în mare măsură la dezvoltarea limbajului
preșcolarilor, contribuind atât în optimizarea comunicării verbale, cât și a comunicării non –
verbale.
S-a ajuns la concluzia că în urma desfășurării acestei cercetări s -au con firmat ipotezele
formulate inițial, prin eficiența contribuției jocului didactic și a altor exerciții de vorbire în
dezvoltarea limbajului preșcolarilor, atât sub formă verbală, cât și nonverbală.

7
Capitolul 1 . Aspecte teoretice privind particula ritățile dezvoltării copilului ș i a limbajului
la preșcolari
1.1. Dezvoltarea fizică ș i psihică a copilului la vȃrsta preșcolară
Preșcolaritatea este stadiul care se dezvoltă între 3 și 6 -7 ani și este caracteristic creșterii
semnificative a capacităților f izice și psihice ale copilului.
Dezvoltarea fizică a preșcolarului include dezvoltarea corporală în ceea ce privește
înălțimea, greutatea, mușchii, glandele, creierul și organele de simț, care depind în primul rȃnd
de un program ereditar ce este condiționat puternic de regimul alimentar si d e cel al activității și
odihnei .
Creșterea fizică, mai ales a taliei și a greutății, exprimă calitatea regimului de viată. Între 3
și 6-7 ani creșterea în înălțime a copilului se face de la aproximati v 92 de cm, la început creșterea
în talie este mai lentă (4 -6 cm anual), dupa care se mărește, astfel că la sfȃrșitul stadiului
preșcolarității se ating 116 cm. Greutatea pe care acești a o vor dobȃndi pȃnă în final este de 22
de kg, cu ușoare diferențe între băie ți și fete, de circa 0,5 -1 kg.
Tot în perioada acestei vȃrste are loc schimbarea și dezvoltarea structurii mușchilor,
descrește ponderea țesutului adipos și țesutul muscular devine mai dens, avȃnd o forță de
încordare mai mare la nivel ul mușchilor lungi și o mai bună îndemȃnare pentru mers, fugă,
cătărat etc., dar cu mai puține disponibilități la nivelul mȃinilor, prezentȃnd dificultăți în
executarea mișcărilor fine ale mȃinilor. Procesul de osificare se intensifică, continuă dezvoltare a
oaselor lungi în zona claviculelor și la nivelul toracelui. Curburile coloanei, deși formate, rămȃn
încă instabile și se pot ușor deforma. Datorită faptului că nu toate organele și segmentele
corpului se dezvoltă identic, copilul are o înfățișare ușor di sproporționată, raportul trunchi/cap la
6 ani este de o șesime, dar capul rămȃne încă mare față de corp, iar membrele mai scurte și mai
plinuțe. Pielea devine mai elastică și mai densă. În cepe ș i schimbarea dentiției provizorii cu cea
definitivă.
Apar modificări și la nivelul glandelor cu secreție internă și anume, tiroida își amplifică
activitatea, procesele metabolice devin mai active, la fel și hipofiza își intensifică activitatea, iar
timusul, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și imunitatea, tinde
să-și diminueze activitatea, astfel încat favorizează răceala celor mici.
O mare importanță o au modificările de la nivelul sistemului nervos. Corpul neuronal și
prelungirile nervoase cresc, astfel că volum ul creierului se modifică de la 350 de grame, cȃt are
la 3 ani, la 1200 de grame la sfâ rșitul stadiului preșcolarității. (Tincă Crețu, 2009)

8
Stadiul copilului preșcolar se caracterizează prin transformări importante și în planul
dezvoltării psihice. Componentele principale ale caracteristicilor psiho -fizice ale copilului
preșcolar sunt: motricitatea, senzorialitatea, intelectul, motivația, a fectivitatea și per sonalitatea.
Motricitatea la vȃrsta preșcolară reprezintă un echilibru ort ostatic de bază, copilul de 3 ani
poate merge echilibrat și sta într -un picior circa 3 secunde, poate sării de pe un picior pe altul și
chiar peste un mic obstacol. Execută destul de bine apucatul și aruncatul, iar la activitățile care
implică lucrul manua l poate plia hȃrtia în două, urmȃnd un model. Î nsă, la această vȃrstă
obosește foarte repede îndeplinind aceste sarcini. La 4 ani are un echilibru mai susținut, poate sta
într-un picior 5 secunde, coordonează mai bine mișcările cu o mai mare rapiditate, ar e mai multă
forță: aruncă o minge la o distanță de 1 -1,5 m și o poate prinde. Pliază hȃrtia în diagonală și
desenează un dreptunghi după model. Preșcolarul de 5 ani execută cu ușurință sărituri, chiar și
într-un picior, poate merge echilibrat pe o linie pr opusă și poate sta pe vȃrful picioarelor circa 10
secunde. Desenează un pătrat și un triunghi după un model dat. La vȃrsta de 6 ani are mai multă
energie, echili bru și rapiditate în mișcări, îș i dezvoltă mișcările fine ale mȃinii, desenează un
romb după mo del. Preșcolarul de 7 ani execută cu precizie mișcările de echilibru și coordonare și
își perfecționează îndemȃnarea manuală.
În ceea ce privește senzorialitatea , preșcolarul de 3 ani folosește toate organele de simț și
le identifică. La această vȃrstă reușește să sorteze obiectele după două mărimi și să compare
două lungimi, exprimȃnd care obiect este mai lung și care este mai scurt. La 4 ani folosește mai
activ văzul și auzul. Compară două obiecte din punct de vedere al greutății despre care poa te
spune care este mai ușor sau mai greu, sortează obiecte după culoare și identifică patru poziții
spațile: sus, jos, față, spate. Începȃnd cu vȃrsta de 5 ani se dezvoltă mai bine și celelalte simțuri:
tactil, gustativ și de echilibru. Poate sorta trei ob iecte după criteriul mărimii, formei și al culorii ,
identificand 4 -5 poziții spațiale și 4 -5 culori. Preșcolarul de 6 ani identifică cu ușurință
componentele schemei corporale proprii și execută mișcări de orientare asupra corpului: la
dreapta, la stȃnga. La 7 ani execută cu precizie scrisul și desenul.
Intelectul este un factor important al psihicului uman prin dezvoltarea memoriei, gȃndirii,
imaginației și limbajului la vȃrsta preșcolară.
Copilul de 3 ani memorează două cifre, reproduce poezii scurte alcătuite din 2 strofe și
păstrează informația în memorie timp de cȃteva luni. Referitor la gȃndire, formează mulțimi din
imagini care nu exprimă mai mult de două noțiuni generale: animale și flori, enumeră ob iecte
cunoscute într -o imagine sau într -un desen și explică acțiuni simple, cum ar fi: ,,Ce faci cȃnd îți
este somn? ’’. Imaginația este reproductivă, poate repovesti o scurtă povestire. Din punct de

9
vedere al limbajului, prezintă un vocabular de 800 -1000 d e cuvinte, folosește în vorbire
substantive, adjective, verbe și întrebuințează corect pluralul cuvintelor, rareori întȃlnindu -se și
unele omisiuni, înlocuiri sau repetări de sunete.
La 4 ani memorează 3 cifre, identifică două momente ale zilei: dimineața, seara și
păstrează informația în memorie pȃnă la un an. Grupează imagini care exprimă pȃnă la trei
noțiuni generale: fructe, legume, flori, explică utilitatea a 3 sau 4 obiecte pe care le cunoaște și
relatează întȃmplările pe care le observă în două imagini. Imaginația reproductivă se
îmbogățește, iar vocabularul capătă pȃnă la 2000 de cuvinte.
Preșcolarul de 5 ani memorează poezii mai lungi, identifică cele trei momente ale zilei,
povestește o întȃmplare sau o acțiune desfășurată în t recut și păstrează informația în memorie
circa un an și jumătate. Relatează întȃmplările petrecute în trei imagini expuse, realizează
mulțumi care exprimă 4 -5 noțiuni generale: fructe, legume, flori, animale, păsări . Imaginația se
dezvoltă treptat, creează o scurtă povestire după 3 -4 imagini, pronuntȃnd corect toate sunetele
limbii romȃne și avȃnd un vocabular de circa 3000 de cuvinte.
La vȃrsta de 6 ani cunoaște 2 -3 litere, zilele săptămȃnii, recunoaște elementele omise dintr –
un desen, silabele omise din cuvȃnt, cuvintele omise din propoziție și păstrează informațiile timp
de 3 ani. Orizontul gȃndirii se mărește, relatează întȃmplări din 3 imagini, reușește să stabilească
asemănări și deosebiri între obiecte, denumește obiecte din categoria a 5 n oțiuni generale și
cunoaște lucruri elementare despre unele meserii. La această vȃrstă pronunță corect toate
sunetele limbii romȃne, inclusiv ,,r’’ și ,,s’’ și are în vocabular peste 3500 de cuvinte.
Preșcolarul de 7 ani recunoaște literele alfab etului și cifrele pȃnă la 20, precizează data,
adresa, începe să efectueze operații numerice cu obiecte și cu simboluri, dialoghează foarte bine
cu colegii și își perfecționează scrisul. Din punct de vedere al imaginației se dezvoltă elementele
fabulosului .
Motivatia la vȃrsta de 3 ani se caracterizează prin comportament domin at de trebuințele
primare: hrană , somn etc. Preșcolarii manifestă curiozitate pentru obiectele din ju rul său, iar
trebuința de joc ră mȃne nelipsită. La 4 ani își dorește să v orbească și să desfășoare activități în
grup, manifestȃnd p referințe pentru anumiți copii. La 5 ani își doresc foarte mult să
îndeplinească rolurile adulților, astfel că manifestă interes pentru jocul de rol. Pȃnă la această
vȃrstă îndeplinea sarcini doar în schimbul recompenselor, începand cu vȃrsta de 6 ani poate
îndeplini sarcini fără o recompensă oferită imediat, iar la 7 ani poate efectua sarcini fără a primi

10
recompense. Manifestă interes în rezolvarea tuturor sarcinilor cu succes, este mai atras de
jocurile competiționale și se dezvoltă motivația școlară.
Afectivitatea se manifestă la 3 ani prin reacții emotive impulsive: frică, spaimă etc.,
prezența sentimentului rușinii și a milei față de persoanele cunoscute, către vȃrsta de 4 ani
manifest ă bucurie față de cele din jur, de natură: flori, copaci, animale. La 5 ani, preșcolarul
dezvoltă sentimente prin care exprimă ceea ce simte: satisfacție, mirare. Spre vȃrsta de 6 -7 ani
încearcă să nu mai fie impulsiv cu cei din jur, să nu mai manifeste ti miditate, are sentimente de
mȃndrie față de copiii mai mici dar și de invidie față de cei mai mari.
La debutul preșcolarului în grădiniță se formează și personalitatea . La 3 ani se recunoaște
în oglindă, cȃnd vorbește despre sine folosește pronumele ,,eu”, î și dezvoltă simțul de
proprietate: fratele meu, că țelul meu etc., utilizează formule de politețe: poftim, mulțumesc și
adoptă un comportament civilizat față de adulții pe care îi cunoaste. De la 4 ani apare gelozia în
relație cu ceilalți frați, la grădiniță se joacă singur dar și în grup. Începȃnd cu vȃrsta de 5 ani nu
mai este atașat doar de mamă ci și de tată, iar la 6 ani începe să comunice și cu persoanele străine
mai ușor. La 7 ani personalitatea se conturează frumos, începe sa fie conștient de calitățile pe
care le dobȃndește, își dorește să fie lider, respectă regulile propuse și îi sancționează pe cei care
nu le respectă.
Preșcolarul de 3 ani își formează deprinderi elementare de autoservire și muncă, încep e să
se îmbrace și să se dezbrace singur. De la 4 ani își formează deprinderi noi de igienă și de ordine.
La 5 ani iș i formează obișnuințe privind îngrijirea corpului și învată să mȃnuia scă foarfeca. La 6
ani se îmbogă țesc deprinderile dobȃndite pȃnă la ac eastă vȃrstă și învată să scrie corect literele
alfabetului. Preșcolarul de 7 ani își perfecționează scrisul și cititul și are deprinderi legate de
activitatea școlară . (Mihaela Păiși -Lăzăr escu, Liliana Ezechil , 2011)
1.2. Particularitățile specifice limbajului și stadiile de achiziție ale acestuia pentru
preșcolari
,,Limbajul este un sistem de semne vocale (cuvinte) și simboluri (interjecții, onomatopee)
care se achiziționează din sistemul limbii. Limbajul îndep linește funcțiile de exprimare și
comunicare cu ceilalți sau de procesare a informațiilor pentru sine însuși. În același timp, el este
alcătuit dintr -un ansamblu de semne și simboluri care permit clasificarea obiectelor, a
evenimentelor și deci organizarea gȃndirii și memorarea. Fiind un sistem complex de
comunicare, lim bajul diferențiază ființa umană de alte animale. Acest sistem îi permite omului
achiziția și transmiterea unor cunoștințe și, de asemenea, schimbul unor idei, puncte de vedere cu
cei din jur precum și planificarea propr iilor activități. ”(Ana Muntean , 2009, p.322)

11
Copiii încep să comunice, în primul râ nd, prin limbajul non -verbal care se manifestă prin
mimică, expresii faciale și gesturi, ulterior dezvoltȃndu -se limbajul verbal. Majoritatea copiilor
rostesc primul cuvȃnt la aproximativ 12 luni și începȃnd cu al doilea an de viață își dezvoltă
vocabul arul prin însușirea cuvintelor ș i a înțelesurilor lor.
Pȃnă la vȃr sta preșcolară , copilul învaț ă limbajul după un program propriu, la grădiniță se
impune o evoluție treptată și neîntreruptă care face necesară intervenția activă a educatoarei. În
vederea dezvoltării limbajului la pr eșcolari, educatoarea trebuie să pună accent pe principalele
caracteristici ale limbajului la vȃrsta preșcolară și anume:
– sporirea expresivității realizate prin conținutul și structura propoziției, prin epitete, prin
comparații;
– trecerea de la limbajul interior la cel exterior prin joacă, copilul reușind să își susțină singur
dialogul;
– dezvoltarea morfologiei și a sint axei vorbirii, prin corectarea capacității de pronunțare și
realizarea acordului gramatical;
– dezvoltarea limbajului simultan cu apariția funcțiilor de comunicare, de fixare a experienței
cognitive și de organizare a activității.
Un factor impor tant care ajută la dezvoltarea capacității de comunicare este schimbarea
rolurilor între cei doi parteneri care participă și anume: Emițătorul de mesaje/educatorul si
Receptorul de mesaje/copilul preșcolar, fiecare devenind pe rȃnd cȃnd emițător, cȃnd rece ptor.
Între egocentrism și socializare, între individual și general, între autocomunicare și
comunicare, între situativ și contextual, limbajul copilului preșcolar se caracterizează printr -o
serie de elemente a că ror cunoaștere est e implicit rapo rtată la modalită țile în care activitățile de
educare a limbajului la ace astă vârstă sunt gândite, puse î n practică, evaluate, ameliorate, extinse
etc.
Piaget (1966, p.50) a considerat limbajul ,,instrument esenț ial al adaptării sociale’’ , care
capătă valori deosebite î n cazul copiilor și particularizează, din această perspectivă, funcțiile
limbajului (raportându -se inițial la cea esențială -de comunicare a gândurilor), identificându -le pe
cele specifice limbajului copiilor, concretizate î n două direcții: ,,egocentrică ’’ și
,,socializa(n)tă’’ :
1. Limbajul egocentric, reprezentat prin :
– repetiție (écholalie) – repetiția silabelor sau cuvintelor;

12
– monolog – copilul își exprimă cu glas tare gândurile, vorbește cu sine însuși, fără a se
adresa cuiva;
– monolog în doi sau colectiv – fiecare dintre cei care participă la monolog își adresează
unul celuilalt acțiunea sa sau gâ ndirea sa, fără a solicita să fie auzit sau ascultat ori să i se
raspundă.
2. Limbajul socializat, implicând:
– informație adaptată – copil ul comunică și interacționează cu interlo cutorul prin ceea ce
transmite, devine informație adapta tă atunci când copilul se află î n atenția
interlocutorului și primește un raspuns de la acesta;
– critică – implică analiza și remarcile copilului asupra celuila lt, asupra comportamentului
și acțiunii acestuia;
– ordine, rugăminți și amenințări – presupun acțiunea unui copil asupra altui copil;
– întrebări – sunt cuprinse în limbajul socializat prin prizma faptului că se așteaptă un
raspuns la aceste întrebări formula te de copil;
– răspunsuri – apar ca urmare a unor întrebări formulate clar, direct și pe întelesul copiilor .
(Angelica Hobjilă, 2008)
Dintr -o altă perspectivă a analizei (complementară celei dintâi), în condițiile în care
valorificarea limbajului generează, alături de gândire, și influe nțarea acțiunii, se consideră că
există trei ,,stadii de dezvoltare la nivelul abilității copiilor de a utiliza limbajul pentru
direcționarea comportamentului lor’’ (A. R. Luria, apud Schaffer , 2005, p.271) :
 până la 3 ani – ceea ce spune o altă persoană poate declanșa o acț iune, dar nu o poate
inhiba;
 între 3 și 4 -5 ani – răspunsul la îndrumări este impulsiv;
 după 5 ani – copiii declanșează acțiuni prin prisma indicațiilor verbale primite.
Printre c aracteristic ile limbajului la vârsta preșcolară se află ș i totalitatea ,,de ce -urilor’’,
apar pe la 3 ani și sunt foarte frecvente pâna spre sfâr șitul stadiului preșcolarității , care se
subordonează celui mai general, al diferitelor tipuri de construcții interogative formula te de
copii, avem în vedere, în acest sens, după prezentarea lui Jean Piaget (1923, p .217-219):
,,De ce -urile’’ :
 de explicare cauzală – raspunsul așteptat implică ideea de cauză ( ex. De ce e aș a de
grea?), vizând explicarea unui elem ent material;
 de motivare – implică o acț iune prin care copilul caută motivul care a ghidat acțiunea
(ex. Plecați? De ce?);

13
 de justificare – implică un motiv de ordin particular al unei reguli ( ex. De ce se spune?);
 întrebările de expl icare cauzală (La ce folosește un anumit obiect?);
 întrebările vizând realitatea sau istoria (Peste cât timp e ste Paștele?);
 întrebările privind acțiu nile și intențiile umane (Pot să mănânc aceast fruct?);
 întrebările referitoare la reguli sau la utilizăr i (Cum se scr ie un nume? Cum este corect
să…?);
 întrebările privind calculul (3+3 câ t face?);
 întrebările de clasificare și evaluare (Es te un fluture? Ce este o moluscă ?).
Particularitățile limbajului la preșcolari sunt determinate de vȃrsta ac estora și, treptat, pe
măsura dezvoltarii lor psiho -fizice capătă un caracter din ce în ce mai corect.
Tabelul 1: Dezvoltarea abilităților de comunicare ale preșcolarului în mome ntele lui cele mai
importante ( Ana Muntean , 2009, p. 330-331)
24 de
luni Întelege când începe și când
se termină fraza
Recunoaște numele a
numeroase obiecte și
persoane familiare 50-75 de cuvinte, 75%
substantive
Majoritatea sunt formate
din silabe repetate
Lungimea frazei este de
1,5 cuvinte Predomină interjecțiile
Imită segmente de vorbire,
spune frecvent ,,Pa, pa’’
Comunică trăgând de
persoană și arătând cu
degetul
27 de
luni Poate arăta cu degetul
anumite părți ale corpului
(părti mici: ochii, nasul etc.) Folosește fraze de două –
trei cuvinte Începe utilizarea
pronumel or personale
30 de
luni Acțiuni raspuns la cereri
verbale (,,Închide ușa !’’)
Distinge ,,în’’ de ,,sub’’
Ascultă povești simple 272 de cuvinte
38,6 % verbe Vorbire egocentrică
Pune întrebări simple
Numește o culoare
Numește sau descrie obiecte
din ambient
Spune ,,Aia’’, ,,Asta’’
Tot mai multe adjective și
adverbe
33 de
luni Identifică verbe (acțiuni)
comune î n imagini
Întelege adjective com une
Știe că este fată sau băiat
Îți spune ce a desenat
36 de
luni Înțelege foarte multe verbe
și comenzi
Înțelege cu aproximație trei
prepoziții
Ascultă povești mai lungi și
mai complicate
Întelege cuvinte care
exprimă timpul
Întelege diferențe semantice
între cuvinte
446 de cuvinte
Propoziții cu o lungime
medie de 3,1 cuvinte Continuă vorbirea
egocentrică
Numește corect
Recită 1 -2 poezii de copii
Numește 5 imagini
Folosește ,,eu’’ și ,,al meu’’
Folosește dou ă-trei
prepoziții
Pronunță destul de corect

14
3
ani Vorbire destul de clară
Tot mai frecvent sunt
pronunțate corect și
ultimele consoane 896 cuvinte
Fraze de 3,4 cuvinte Pune întrebări
Vorbire egocentrică
frecventă î n joc (vorbește
singur)
Știe dou ă culori
Iși spune numele si sexul
Verbalizează când trebuie
să meargă la toaletă
3,6
ani Vorbește tot mai mult și
mai bine 1200 de cuvinte
Pune întrebări și
formulează afirmații
Fraze de 4,3 cuvinte
Gramatică mai complexă Comunică tot mai mult
Cere, ordonă, amenință
Întreabă ,,De ce?’’
Face asociații între diferite
experiențe pe care le -a avut
Spune poezii
Numește culorile primare
Numără
4
ani 98% din vorbire este
inteligibilă
Omisiuni și subtituții tot
mai rare
Voce controlată
Capătă un ritm de vorbire
de adult
Mai prezintă unele blocaje,
dar repetițiile se reduc 1500 de cuvinte
Începe sa folosească fraze
complexe, compuse
Fraze de 4,2 cuvinte
Fraze complete
Exprimări la persoana întâi
și realiste
Începe și să fantazeze, se
referă la persoane și
întâmplări care nu sunt în
vecină tate
Vorbeșt e mult, spune
povești, numară până la trei
obiecte, amenință
4,6
ani Răstoarnă ordinea sunetelor
în cuvinte și se amuză
Folosește intonția mamei
Își începe exprimările cu:
,,Îmmm…’’ 1800 de cuvinte
Fraze compuse, complexe
Rastoarnă silabe, ordinea
cuvintelor
Gramatică mai corectă
Folosește conjuncții
Folosește expresii
colocviale
O comunicare socială tot
mai adaptată
Leagă întâmplări prezente
de cele trecute
Definește unele cuvinte
simple
Încearcă sa utilizez e cuvinte
noi, nu t otdeauna însă
corect

1.3. Importanța educării limbajului pentru învățământul preșcolar. Documente cur riculare
– direcții de abordare
În învățământul preșcolar se acordă un loc deosebit de important educării limbajului
preșcolarilor, deoarece vo cabularul copilului reprezintă și el o tră sătură definitorie a
personalității sale. Prin întregul proces instructiv -educativ din grădiniță și, îndeosebi, prin
activitățile specifice de dezvoltare a limbajului se perfecționează vorbirea copiilor sub aspect
fonetic, se lărg ește sfera vocabularului activ ș i pasiv, se consoli dează fomele corecte gramatical .
Particularitățile l imbajului preșcolarilor depind î n primul rând de vârsta acestora. Limbajul
se dezv oltă și progresează în permanență la co pil, iar educatoarei îi revine î ndatorirea de a

15
organiza și planifica experiențele d e limbaj ale fiecăruia, în funcț ie de ritmul propriu de
dezvoltare, de nevoile sale afective și de activitatea sa fundamentală: jocul.
Considerând didactica activităților de educare a limbajului drept o componentă a unui șir
neîntrerupt care include și celelalte aspecte ale formării și dezvoltării copiilor preșcolari, acest
subcapitol vizează prezentarea modă lităților de raportare a educatoarei/educatorului la diferitele
tipuri de documente caracteristice nivelului avut în vedere, precum și a celor de realizare de
,,documente’’, cu pa rticularizare, într -o anumită mă sură, p entru educarea limbajului în gră dinită.
Activitatea de raportare la cunoaștere a documentelor de curriculum specific vizează:
 planul de învă țământ;
 metodologia de aplicare a planului pentru învățământul preșcolar;
 programa activităților instructiv -educative în grădinița de copii;
 ghidul de a plicare a prog ramei pentru învă țământul preșcolar;
 scrisori metodice pentru aplicarea programei instructiv -educative î n grădinița de copii;
 normativ de dotare minimal ă pentru învățămâ ntul preșcolar .
Planul de învățământ cuprinde categoriile de activități de învățare pe cele două intervale
de vâ rsta, în funcție de tipul de program al grădiniței ; de exemplu, pentru activitățile comune de
educare a limbajului, sunt prevăzute o activitate (din totalul de 7) la nivelul I (3 -5 ani) și două
activități (din totalul d e 10) la nivelul II (5 -7 ani); sunt av ute în vedere, de asemenea, numă rul
(eventual, minim/maxim) al celorlalte tipuri de activități desfășurate în grădinița cu program
norma l, respectiv prelungit, precum și numă rul minim/maxim de activități pe săptămână.
Metodologia de aplicare a planului pentru învățământul preșcolar cuprinde precizări
referitoare la nivelul I (3 -5 ani) si nivelul II (5 -7 ani), corespunzâ nd celor două trepte ale
perioadei preșcolarității: treapta socializării și treapta pregătir ii pentru școală.
Programa activităților instructiv -educative în grădinița de copii prevede pentru Educarea
limbajului o perspectivă bidimensională:
– educarea comunică rii orale (c entrată pe receptare, exprimare și expresivitate a mesajelor
orale)
– educarea comunicării scrise (citire/scriere)
În tabelul de mai jos sunt prezentate obiectivele cadru, obiectivele de referință și
exemple le de comportamente reflectate în programa activităților instructiv -educative , pentru
Educarea limbajului.

16
Tabelul 2: Schema bilaterală a comunicării orale/scrise (Angeli ca Hobjilă, 2008, p.49-51)
Educarea comunicării orale
Obiectiv cadru Obiectiv de referință Exemple de comportamente
Dezvoltarea exprimării
orale, înțelegerea și
utilizarea corectă a
semnificațiilor structurilor
verbale orale Să participe la activitățile de
grup, inclusiv la activitățile de
joc, atât în calitate de vorbitor,
cât și în calitate de auditor Să ia parte la discuții în
grupuri informale
Să discute cu colegii și cu
educatoarea
Sa întrebe și să raspundă la
întrebări
Să utilizeze corect saluturile
Să știe să facă prezentări și să
se prezinte
Să ia parte la jocurile de grup
Să ia parte la activitățile de
învățare în grup, să sugereze
ce este de făcut mai departe
într-un joc, o activitate,
continuând secvențe de acțiuni
Educarea unei exprimări
verbale orale corecte din
punct de vedere fonetic,
lexical și sintactic

Să distingă sunetele ce
compun cuvintele și să le
pronunțe corect

Să pronunțe (relativ) corect
sunetele limbii române
Să recunoască și să numească
sunetul inițial din cuvântul
pronunțaț oral
Să recunoască și să numească
sunetul final din cuvântul
pronunțat oral
Să recunoască si să numească
sunetele din interiorul
cuvântului pronunțat oral
Dezvoltarea creativității și
expresivității limbajului oral Să recepteze un text care i se
citește ori i se povestește,
înțelegând în mod intuitiv
caracteristicile expresive și
estetice ale acestuia Să rețină expresiile ritmate și
rimate, să recite poezii cu
respectarea intonației,
ritmului, pauzei, în
concordanță cu mesajul
transmis
Să utilizeze calitățile
expresive ale limbajului oral și
ale celui corporal în
transmiterea unor idei,
sentimente
Să realizeze mini-dramatizări
sau jocuri de rol pornind de la
textul unei povestiri sau
poezii, utilizând vorbirea
dialogată, nuanțarea vocii,
inton ația, cu sprijinul
educatorului

17
Educarea comunicării scrise
Obiectiv cadru Obiectiv de referință Exemple de comportamente
Dezvoltarea capacității de a
înțelege și transmite intenții,
gânduri, semnificații
mijlocite de limbajul scris Să recunoască existența
scrisului oriunde îl întâlnește Să înțeleagă diferența dintre
imagine (desen) și scris
Să indice (să arate unde este)
scrisul în cărți, reviste, ziare,
filme etc.
Să indice scrisul din mediul
înconjurător (nume de străzi,
indicatoare, plăcuțe cu numere
de mașini, nume de produse
etc.)
Sa gă sească ideea unui text,
urmărind indiciile oferite de
imagini Să facă legătura între cuvintele
pronunțate oral și imaginile la
care acestea se referă
Să lege cuvântul oral de
imagine și cuvântul scris
alăturat, înțelegând că acestea
sunt nume
Să asculte mat erialele citite
simultan cu urmă rirea
imaginilor, pentru a găsii
răspunsurile cerute
Să manifeste interes pentru
citit Să știe să manipuleze o carte
[…]

Ghidul de aplicare a programei pentru învățământul preșcolar conține informaț ii
privitoare la anumite aspecte considerate definitorii pentru realitatea educațional –
comunicațională, socio -culturală în care programa în uz își găsește valorificare :
 date privind învățământul preșcolar în contextul politicii educației în România;
 anumite cerințe cărora unitățile de învățământ preșcolar trebuie să le atribuie realității
corespondente;
 principii și criterii generatoare ale programei pentru învățământul preșcolar;
 diferențierea programei formale (planul de învățământ, exemple de conținuturi pentru
activități, materiale auxiliare) de prog rama informală (activități extracurriculare);
 referiri la conținutul programei;
 perspective asupra evaluării;
 trimiteri către o serie de auxiliare didactice etc.

18
Scrisori le metodice sunt destinate pentru aplicarea programei inst ructiv -educative în
gradința de copii, de exemplu, Organizarea programului zilnic; Evoluția limbajului la copilul
preșcolar, cale spre integrarea școlară; Cerințe în organizarea spațiului educațional etc.
Normativul de dotare minimală pentru învă țământul preșcolar include pentru Educarea
limbajului:
 mijloace audiovizuale (casete audio și CD -uri cu antalogii tematice din literatura română
și universală pentru copii; videocasete/ DVD -uri cu filme didactice pentru diferitele
mijloace de realizare a a ctivităților de educare a limbajului – memorizare, lectura după
imagini, convorbire, povestire etc.; casete audio pentru activitățile recuperatorii) ;
 modele (tablă magnetică cu litere), material grafic (alfabetul în imagini; planșe pentru
dezvoltarea capacității de exprimare verbală; planșe pentru povestiri și memorizări;
lecturi după imagini etc.; cărți, culegeri, albume);
 jocuri d idactice (jocuri pent ru îmbunătă țirea capacității de a transmite ș i recepta mes aje
orale, jocuri pentru îmbună tățirea exprimării verbale corecte din punct de vedere lexical
și sintactic, jocuri pentru dezvoltarea creativității și a expresivității limbajului oral, truse
cu acc esorii și costume pentru jocuri de creație, jocuri de masă, puzzle etc.)
(Angelica Hobjilă, 2008)
Pentru activități le de Educare a L imbajului sunt prevăzute în Curriculumul pentru
învățământul preșcolar finalități specifice acestui domeniu de activitate. Obiectivele cadru sunt
formulate î n termeni de generalitate și exprimă competențele care trebuie dezvoltate pe durata
învățământului preșcolar pe cele cinci domenii experiențiale.
Obiectivele cadru ale activităților de educare a limba jului în perioada preșcolară,
structurate bidimensional, au în vedere:
 pentru dezvoltarea comunicării orale:
 dezvoltarea exprimării orale, întelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor
verbale orale;
 educarea unei exprimări verbale orale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și
sintactic;
 dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;
 pentru educarea comunicării scrise:
 dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite
de lim bajul scris.

19
Obiectivele de referință , precum și exemplele de comportament, sunt exprimate în termeni
de rezultate ale învățării (conceptelor, cunoștințelor, abilităților și atitudinilor , dar și ale
competențelor vizate) și sunt formulate pentru fiecare temă ș i domeniu experiențial în parte:
 să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de
vorbitor, cât și în calitate de auditor;
 să înțeleagă și să transmită mesaje simple; să reacționeze la acestea;
 să aud ieze cu atenție un text, să rețină idei le acestuia și să demonstreze că l-a înteles;
 să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect;
 să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experieței, activității personale
și/sau a relații lor cu ceilalți și simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de
vedere gramatical;
 să recepteze un text care i se citește ori i se povestește, înțelegând în mod intuitiv
caracteristicile expresive și estetice ale acestuia.
 să fie capabil să cre eze el însusi (cu ajutor) structuri verbale, rime, ghicitori, povestiri,
mici dramatizări, utilizând intuitiv elementele expresive;
 să recunoască existența scrisului oriunde îl întâlnește;
 să înțeleagă c ă tipăritura (scrisul) are înțeles (semnificație);
 să găsească ideea unui text, urmă rind indiciile oferite de imagini;
 să manifeste interes pentru citit;
 să recunoască cuvintele simple și literele în contexte familiare.
 să recunoască literele alfabetului și alte convenții ale limbajului scris;
 să utilizeze m ateriale scrise în vederea executării unei sarcini date;
 să perceapă și să discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori – obiecte, imagini,
forme geometrice, tipuri de contururi etc.;
 să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind deprinderi le motrice elementare
necesare folosirii acestora;
 să utilizeze desene, simboluri pentru a transmite semnificație;
 să descopere că scrierea îndeplinște anumite scopuri, cerințe sociale și să se folosească de
această descoperire ;
 să înțeleagă semnificația cuvintelor, literelor și cifrelor, învățând să le traseze.
Obiectivele operaționale sunt performanțele transpuse în comportamente observabile și
măsurabile obținute în urma demersurilor didactice. Acestea sunt trasate pentru fiecare obiectiv
de referință al domeniilor experiențiale .

20
I.4. Dezvoltarea limbajului preș colarilor sub aspect fonetic, lexical si gra matical

În procesul instructiv -educativ din grădiniță , dezvoltarea capacităților de comunicare
ocup ă un loc principal, limbajul fiind una din condițiile esențiale ale formării personalității
copilului, dar și ale asigurării necesarului școlar. Prin întregul proces instructiv -educativ din
grădiniță și prin activitățile specifice de cultivare a limbajului se perfecționează vorbirea copiilor
sub aspect fonetic, se lărgește sfera vocabularului activ și pasiv, se consolidează formele corecte
gramatical .
Limbajul verbal reprezintă mult mai mult decat un mijloc de comunicare. El reprezintă
elementul de bază în ordonarea experienței. Prin folosirea corectă și adecvată a limbajului verbal,
copilul poate să transmită necesitățile lui b iologice, să capteze atenția, să controleze
comportamentul lui și al celorlalți. Limbajul verbal îi permite să -și reprezint e lumea în mod
simbolic și să opereze intelectual la nivel abstract, superior nivelului direct al experienței
imediate. Pentru o bună însușire a limbajului verbal est e strict necesar ca ființa umană să dispună
de un anumit nivel de dezvoltare cognitivă și un anumit grad de dezvoltare motorie.
Însușirea limbajului verbal cunoaște două aspecte importante și anume cel al recepției și
cel al producerii lui, între aceste două etape intervenind mecanismul cerebral.
Aspectul recepției presupune auzirea, ascultarea, selecția, recunoașterea sunetelor, a
inflexiunilor vocii (interpretarea prozodiei), înțelegerea sensului semantic al cuvintelor, al
construcției sintactice.
Aspectul expresiv (producerea limbajului) presupune investigarea mod ului de producere a
sunetelor, calitatea lor, articularea corectă a cuvintelor, abilitatea de asamblare a cuvintelor
(expresivitatea verbală), abilitatea de concepție verbală, folosirea comunicării extraverbale
pentru a completa sensul comunicării și dorin ța de comunicare. (Popișcă L.)
Limbajul este un sistem complex și dinamic de simboluri convenționale care este utilizat
în gândire și în comunicare. Cuvintele reprezintă simboluri – sunete sau grupuri de sunete care
au anumite semnificații în cad rul unei limbi. Așadar, numarul de propoziții cu sens care pot fi
create folosind un ansamblu limitat de simboluri și reguli este infinit și se impune respectarea
anumitor norme în dezvoltarea limbajului uman: regulile de organizare a sunetelor (fonologia) , a
formei (morfologia), a topicii (sintaxa), a sensului (semantica), a structurii (gramatica) și a
funcțiilor (pragmatica). Așadar, nu se poate face lexic fara context sintactic logic și coerent, nu
se poate face fonetică fără lexic, cum nu se poate face expresivitate fără lexic, fonetică și
gramatică.
Educatoarea este cea care trebuie să selecteze și să combine metodic obiectivele și
comportamentele prevăzute de programă pentru a crea un traseu educațional optim,simplu și clar

21
pentru copil, în v ederea dezvoltării limbajului. Astfel, cand se proiectează un obiectiv de
referință ce vizează aspectul lexical al limbii, obiectivele de ordin fonetic, gramatical și expresiv
devin adiacente, se consemnează ca obiective operaționale ce concură la realizar ea obiectivului
de referință. Când obiectivul de referință vizează aspectul expresiv, aspectele fonetic, gramatical
și lexical devin secundare, concurând la realizarea obiectivului principal derivat din temă.
Problemele de limbă și comunicare verbală trebu ie privite și tratate ca un întreg, fiecare aspect
fiind la fel de important. (Jean Piaget, Bärbel Inhelder, 2005)

Dezvoltarea limbajului preș colarilor sub aspect fonetic
,,Un fonem este cea mai mică unitate sonoră a limbii care poate indica o diferență de sens .
,,Fonologia reprezintă studiul sunetelor vorbite din punct de vedere al regulilor care guvernează
structura și însușirea sunetelor limbii.’’ (Robin Harwood, Scott A. Miller, Ross Vasta, 2010, p.443)
Fonologia se ocupă cu modul în care su netele sunt produse și compuse pentru a produce
vorbirea. Aspec tul fonetic al limbii înfățișează un conținut did actic cu care trebuie să debuteze
educarea limbajului (discriminarea auditivă și pronunțarea corectă a sunetelor limbii române) și
să încheie educarea limbajului (analiza și sinte za fonetică și fonologică a cuvâ ntului). Fonetica se
adresează aparatului auditiv și fonoarticulator al individului, ca emițător și receptor în
comunicare, aparate care, la vârsta de trei ani, sunt la începutul dezvoltării.
Exercițiile și jocurile senzorial -intuitive de percepere și pronunție corectă a sunetelor și
grupurilor de sunete ale limbii române trebuie să abunde în programul zilnic al copilului.
Exersarea în contexte variate, cu mater ial intuitiv diversificat, trebuie realizată până în stadiul
conștientizării pronunției corecte a tuturor sunetelor și grupurilor de sunete. După realizarea
acestui obiectiv se diminuează conținuturile fonetice în favoarea expresivității. Se va reveni la
conținutul fonetic al limbii în a doua parte a grupei mari, pregătitoare pentru școală, când copiii
au capacitatea de analiză și sinteză formată, pentru a -i iniția în utilizarea metodei fonetice
analitico -sintetice, ce stă la baza scris -cititului. (Jean Pia get, Bärbel Inhelder, 2005)
La nivel fonetic, în ceea ce privește aspectele caracteristice ale vorbirii copilului sunt
specifice:
 modificările formei cuvintelor prin prisma dificultății de a pronunța anumite
sunete/grupuri de sunete, a asocierii anumitor cuvinte denumite de aceș tea (gădiniță
pentru grădiniță, mesuță pentru măsuță – în asociere cu forma de plural mese etc.) ;
 ritmul vorbirii, intonația etc. sunt motivate cel mai frecvent de starea de spirit a copilului;
 anumite cuvinte/ structuri a ccentuate greșit . (Angelica Hobjilă, 2008)

22
Particularitățile limbajului sub aspect fonetic reprezintă pronunția copiilor de vârstă
preșcolară în general defectuoasă, datorită faptului că unele sunete din componența cuvintelor nu
le disting cu ușurință. La vârsta de 3 ani, mulți copii nu diferențiază consoanele lichide (r și l),
consoanele constrictive (s, z, f) și semioclusive (v, ț). Din această cauză, în vorbire apar
fenomene de omisiune, de substituire sau de inversiune.
Dintre ce le mai frecvente cazuri de omisiuni întâlnite la vârsta preșcolară amintim
următoarele: plouă – pouă, rața – ața, strada – stada;
 omiterea sau înlocuirea consoanelor c -g, t-g: cucu – tutu, gol – dol;
 omiterea sau înlocuirea consoanelor ș -j prin t -d: mașina – matina, jos –dos;
 omiterea silabelor din cuvinte prea lungi : televizor – telezor; medicamente – micamente;
 înlocuirea consoanelor s -z prin ș -j sau invers: masa – mașa, jos – zos;
 înlocuirea consoanelor siflante sau șuierătoare s -z și ș -j prin africate t,c sau g: săculeț –
tăculeț, moșul – motul;
 înlocuirea africatelor între ele: tine în loc de cine;
 inversiunile: place – palce, capra – crapa, cap – pac;
În general, copilului preșcolar mic îi lipsesc claritatea și precizia sunetelor care compun
cuvintele, dar toate greșelile de pronunție semnalate nu constituie un semnal de îngrijorare, nici
pentru educatoare, nici pentru părinț i. Aceste fenomene se mai întâlnesc și la copiii de grupă
mijlocie, chiar si la cei mai mari, dar de obicei, dispar treptat, ca urmare a perfecționării
aparatului fonator, sub influența vorbirii adulților și acțiunilor instructiv -educative sistematice
din grădiniță, încât l a grupa mare, aproape toți copiii ajung să pronunțe corect până și cele mai
dificile sunete (vibranta r, șuierătoarea ș și așa mai departe).
Asimilarea compoziției sonore a cuvintelor facilitează pe de o parte însușirea raporturilor
complexe ale formelor gramaticale de către copii, le permite sa -și exprime mai ușor gândurile și
sentimentele, iar pe de altă parte, perceperea diferenția tă a sunetelor limbii duce la dezvoltarea
auzului fonematic necesar învățării citit -scrisului în școală.
Dezvoltarea limbajului preșcolarilor sub aspect lexical
Aspectul lexical se referă la conținutul semantic al cuvântului, înțelesul cuvintelor în
raport cu obiectele sau operațiile desemnate și la semantica acestuia, adică modul în care copilul
înțelege și folosește cuvintele.
Având în vedere noțiunile de vocabular, educatoarea trebuie să aibă competența de a
transpune didactic informa ția științifică în raport cu obiectivele educației preșcolare, accentul
trecând de pe informația științifică pe formarea de comportamente lingvistice, pe însușirea de
reguli în utilizarea cuvintelor învățate. Însușirea acestor reguli se realizează treptat, fiecare fiind

23
repetată prin exerciții și jocuri intuitive de relaționare a cuvântului cu obiectul reprezentat, până
când regula se va interioriza și se va fixa sub forma semnificațiilor semantice cu care vor opera
procesele psihice logic -abstracte (gândir ea, memoria, imaginația).
La nivelul I, activitățile centrate pe noțiuni de vocabular vor viza îmbogățirea
vocabularului activ și pasiv cu cuvinte ce desemnează obiecte, ființe, acțiuni și relații din mediul
natural și social apropiat, precum și pe însușirea regulilor de utilizare contextuală a acestora. La
nivelul II sarcinile se amplifică, copilul fiind pus să analizeze sensul propriu și sensul figurat al
cuvintelor (sinonime), să sesizeze înțelesul cuvântului în funcție de context (omonime, antonime,
paronime), să forme ze familii de cuvinte prin sufixare și prefixare. Este bine ca fiecare problemă
de vocabular să constituie unitate de învătare de sine stătătoare pentru o serie de exerciții, pentru
a nu se crea interferențe semantice între noțiuni, ceea ce ar afecta utili zarea lor în comunicarea
verbală (,,Familia de cuvinte’’, ,,Sinonime’’).
Desigur, rezolvarea conținuturilor lexicale nu se poate delimita de conținuturile fonetice,
gramaticale și de expresivitate. În însușirea unui cuvânt nou trebuie discriminat e corect sunetele
ce-l formează (aspectul fonetic). Pentru însușirea corectă a sensului și a regulilor de utilizare,
cuvântul trebuie introdus în context sintactic (propoziție). Pentru a diferenția sensul propriu de
cel figurat trebuie pus accentul corect (expresivitate). Astfel, dacă aspectul lexical reprezintă
conținutul principal al activității, celelalte aspecte (fonetic, gramatical și de expresivitate) devin
conținuturi secundare.
După cum este cunoscut, îmbogățirea vocabularului nu se reali zează numai la activit ățile
de Educare a lim bajului. Fiecare informație nouă , de la orice categorie de activitate, presupune și
cuvinte/noțiuni noi, care se însușesc în contextul învățării. De asemenea, sunt discipline și
categorii de activitate la care se utilizează limbajul specializat, cuvintele tehnice având conținut
semantic operațional numai în co ntextul disciplinei respective: limbajul matematic, limbajul
plastic, limbajul informatic etc . (Jean Piaget, Bärbel Inhelder, 2005)
Din punct de ve dere al nivelului lexical -semantic , limbajul copilului preșc olar se
caracterizează prin urmă toarele aspecte particulare:
 se constată prezența preponderentă a cuvintelor ,,concrete’’ trimițând către referenți din
realitatea apropiată universului cunoscut de copii: obiecte din mediul obișnuit de v iață,
elemente ale naturii etc. (apă, masă, creion, soare, ploaie );
 cuvinte ,,abstracte’’ (tip bucurie, tristețe, viață, frumusețe etc.) sunt valorificate mai rar
sau chiar deloc de către copil, mai ales la începutul perioadei preșcolare;
 pot fi actualizate de către copii și forme neologice, populare, regionale, argotice chiar, în
funcție de influențele mediului;

24
 sunt favorizate anumite împrumuturi din alte limbi, în condițiile în care copiii sunt atrași
de formele in edite ale unităților lexicale respective (oops, ok, hello, merci etc.);
 se remarcă preferința copiilor atâ t pentru cuvintele polisemantice (culoare ,,creion
colorat, acuarele’’), cât și pentru construirea de metafore, comparații, epitete (cărbunele
este ca întunericul din pivniță când este noapte’’, ,,și când plouă norul se face așa, ca o
apă limpede, se așterne pe tot cerul’’);
 se creează cuvinte noi prin analogie cu formele deja existente în limbă (de exemplu,
,,mopez’’ de la mop, ,,a da cu mopul’’)
 se re valorizează (prin substituiri, licențe, dezvoltări semantice etc.) forme deja existente
în vocabularul copiilor (,,vântul […] face crengile să facă vvv [gest] și pomii se clatină, se
macină crengile…’’) (Angelica Hobjilă, 2008)

Dezvoltarea limbajului preșcolarilor sub aspect gramatical
Odată cu însușirea lexicului, copilul preșcolar începe să își însușească și formele
gramaticale ale limbii materne, atât acasă, prin contactul continuu cu adulții, cât și la grădiniță
prin decursul întregii ac tivități desfașurate în scopul dezvoltării limbajului.
Pentru a putea folosi corespunzător limbajul, copiii trebuie să învețe gramatica care
include morfologie și sintaxă, precum și cuvinte și sensurile lor. Morfologia este structura
cuvintelor și modul în care modificarea anumitor părți ale cuv intelor le schimbă sensul. Sinta xa
specifică regulile care determină structura propozițiilor, în special ordinea cuvintelor.
După ce copiii își dezvoltă vocabularul, următoarea etapă lingvistică importantă este
combinarea cuvintele lor pentru a comunica diferite sensuri și a transmite o idee. P e măsură ce
fac exerciții de comunicare, învață gramatica și regulile care determină structura limbii, asociind
cuvintele în propoziții și fraze , schimbându -le forma dupa reguli gramaticale. Primele propoziții
care apar în vorbirea unui copil sunt formate de obicei din câteva cuvinte de bază. De exemplu,
copiii pot spune ,,Eu vine’’ pentru a vă transmite că t rebuie să î i așteptați. Sau pot să intindă
mâinile și să spună: ,,Eu minge’’, însemnând ,,Aruncă -mi mingea’’ .
O vor bire coerentă care presupune o înlănțuire logică, succesivă a ideilor în propoziții și
fraze se realizează prin formarea deprinderii copiilor de a respecta ordinea cuvintelor în
propoziții și de a folosi în mod corespunzător formele gramaticale, morfologice și sintactice.
Toate acestea se realizează treptat, în strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii logice.
Cu toate acestea, a spectu l gramatical al limbii nu reprezintă o problemă la preșcolari.
Cunoscând conținutul semantic al cuvintelor și stăpânind regulile de utilizare, aceștia își însușesc
cu ușurință, prin exerciții imitative, regulile gramaticale. Dacă la nivelul I limbajul copilului este
situativ, legat de obiectele , imaginile, operațiile și regulile corespo ndente, combinarea cuvintelor

25
făcându-se cu dezacorduri sintactice, spre sfârșitul nivelului II (6 -7 ani) limbajul devine
contextual, noțional și elevat, enunțurile fiind dezvoltate, cu raporturi gramaticale corec t
realizate. Puțini copii fac dezacorduri între părțile de propoziție sau greșesc în folosirea
categoriilor gramaticale (numarul și cazul substantivului, modul și timpul verbal).
Cel mai frecvent întâlnite sunt greșelile de acord:
– dezacordul dintre subiect și predicat: (copiii face, copiii sare, mă doare mâinile);
– dezacordul dintre adjectiv și substantiv: (Băiatul are bluza albastru);
– dezacordul articolului adjectival (demonstrativ) și posesiv (genitival): (Băieții au cântat
cei mai bine);
Pe următorul loc se află formele greși te de plural ale substantivelor (limbajuri – limbaje;
fundaluri – fundale; aragaze – aragazuri; strade – străzi);
Substantivele feminine la G -D cu articolul hotărât sunt folosite greșit: (blana vulpei –
blana vulpii; frunzele floarei – frunzele florii);
Preșcolarii formează în mod identic G -D substantivelor proprii feminine, ca forma G -D a
substantivelor proprii masculine: (eșarfa lui Andreea, jucăria lui Maria);
Dativul unor substan tive îl formează cu prepoziția ,,la’’: (Te spun la mama mea – mamei
mele);
Verbul îl folosesc cu formele populare de viitor: ( O sa -ți dau) și imperfectul cu valoare de
conjuctiv: ( Eu eram cofetar și tu veneai la mine și spunei ce vrei)
Foarte importantă este etapizarea însușirii regulilor g ramaticale. Dacă la început urmă rim
exprimarea corectă a raporurilor gramaticale (acordul între părțile de propoziție), treptat exersăm
conștientizarea (înțelegerea și aplicarea) acestor reguli (form ularea de enunțuri logice ș i corecte
gramatical), astfel că , până la sfârșitul grupei mari, pregătitoare pen tru școală, să reușim să
formăm capacitatea de analiză și sinteză lexicală a propoziției, prima verigă a metodei fonetice
analitico – sintetice de în sușire a citit -scrisului. În tot acest demers, un rol important îl are
materialul intuitiv (situația concretă, imaginea) care vine să ilustreze relațiile sintactice dintre
cuvintele ce desemnează substanțe, proprietăți, fenomene, activități, relații, stări etc.
(Jean Piaget, Bärbel Inhelder, 2005)
Din punct de vede re al nivelului gramatical , limbajul copilului preșcolar se caracterizează
prin urmatoarele aspecte particulare:
 gândirea concretă, analitică, asociată planului afectiv se constituie în premisă a utilizării
preponderente a timpului prezent (uneori, în povestire, și a imperfectului), a construcțiilor
simple, în general, coordonate, a exprimăr ii eliptice, respectiv a repetiț iilor ca modalitate
de potențare a valențelor persuasive ale mesaj ului (,,stă departe, departe…’’);

26
 se constată dificultăți în realizarea concordanței timpurilor, în utilizarea formelor de
genitiv -dativ ale substantivelor și substitutelor acestora, a anumitor forme de plural,
respectiv de feminin etc.;
 la nivelul fraze i, sunt actualizate propoziții/fraze scurte și este valorificată coordonarea
simplă copulativă (prin ,,și’’), cu rara utilizare a subordonării (în fraze scurte) – forme de
manifestare a ,,succesiunii prin fragmente ’’, a viziunii fragmentare pe care o au
preșcolarii, în general. (Angelica Hobjilă, 2008)

I.5. Tipologia activităților de educarea limbajului la preșcolari
Unitățile tematice și științifice de conținut abordate la vârsta preșcolară, cât și
particularitățile situației de comunicar e dida ctică în grădiniță includ organizarea demersului
instructiv -educativ sub f orme caracteristice; în acest sens, sunt evidențiate, activitatea de
memorizare, activitatea de convorbire, activitatea de p ovestire, activitatea de lectură dupa
imagini , respectiv j ocul didactic.
Activitatea de memorizare implică preșcolarul atât ca receptor de mesaje orale, cât și ca
emiță tor al mesajelor receptate memorate.
În postura de receptor, copilul percepe succesiunea de sunete corelate semnificațiilor;
valențele muzicalității versurilor; valențele expresivității limbii române; un anumit conținut care
aparț ine unei teme și valori noi ale vocabularului limbii române.
Ca emițător, copilul repetă strofele ori întregul text după educatoare; încearcă să reproducă
atât conținutul propriu -zis cât și expresivitatea,muzicalitatea textului; se implică afectiv și
intelectual; exersează pronunțarea corectă a noilor cuvi nte.
Memorizarea presupune parcurgerea anumitor etape care asigură însușirea calitativă a
poeziei. Aceste etape diferă însă de tipul de activitate de memorizare ales de educatoare. Astfel,
distingem următoarele tipuri de realizare a memorizării:
 memo rizarea -predare;
 memorizarea -fixare/repetare;
 memorizarea verificare.
Etapele activității de memorizare -predare sunt:
– etapa de proiecție/selecție – care constă în alegerea poeziei în funcție de tema săptămânii ;
conținutul textului; obiectivele vizate și pa rticularitățile copiilor;
– captarea atenției – asociată etapei de introducere a copiilor în conținutul poeziei, de
anticipare a subiectului și familiarizare cu noi cuvinte/expresii. În captarea atenției pot fi

27
folosite planșe,ca suport pentru conversație; m aterial audio -vizual sau o poezie cunoscută
deja de către copii;
– etapa demonstrativă – prevede recitarea model a poeziei de către educatoare, asociată des
cu prezentarea unor planșe, siluete, figurine etc. care să faciliteze înțelegerea corectă a
mesajului oral de către copii și fixarea acestuia;
– etapa de învătare – implică recitarea poeziei pe fragmente/strofe, în primul rând a
educatoarei, apoi copiii individual, respectiv pe grupe. Pentru poeziile simple, de
dimensiuni reduse, se folosește în special înv ățarea globală, iar pentru textele cu un grad
mai mare de dificultate din acest punct de vedere se abordează învățarea secvențială de
tip inclusiv, pe unități logice/strofe : strofa întâi, strofa întâi + strofa a doua etc.;
– etapa de consolidare – se realiz ează prin recitări selective, pe roluri, individuale sau
colective;
– etapa finală – recitarea model de către educatoare, cântec ilustrând aceeași temă, desen
care exprimă conținutul de idei etc.
Etapele activității de memorizare -fixare presupun:
– etapa intro ductivă – anunțarea temei, constă în reamintirea temei ce va fi repetată;
– etapa propriu -zisă de fixare – redarea poeziei de către copii prin recitare integrală
individuală, recitare selectivă, recitare pe roluri, recitare alternativă etc.
– etapa finală –actualizarea altor poezii pe aceeași temă/de același autor etc.
Activitatea de memorizare -verificare implică:
– etapa introductivă – anunțarea temei prin prezentarea unui element declanșator (imagine,
titlu, strofă, autor etc.);
– etapa evaluativă – recitarea poeziei de către copii (selectiv, în lanț, pe roluri, alternativ),
se pot organiza și concursuri de recitări;
– etapa finală – se stabilește cel mai bun recitator, se acordă diferite stimulente specifice
temei, se propun urmatoarele poezii pentru învățare. (Angelica Hobjilă, 2008)
Memorizările reprezintă activități obligatorii în grădinițele de copii, special organizate
pentru însușirea conștientă a poeziilor de către preșcolari, pentru repetarea sau verificarea lor. De
asemenea, memorizările ocupă un loc foarte important în procesul instructiv -educativ desfășurat
în grădiniță și totodată , reprezintă un mijloc de mare importanță pentru cunoaștere, dezvoltarea
vorbirii, cultivare a sentimentelor estetice și a celor morale, exersare a memoriei ș i stimulare a
imaginației. Activitățile de memorizare dețin scopuri care evidențiază transmiterea de cunoștințe,
îmbogățirea și sistematizarea cunoștințelor, exersarea vorbirii corecte și dezvoltarea
vocabularului prin descoperirea cuvintelor noi, asimilarea no ilor expresii literare și figuri
poetice.

28
Prin intermediul activităț ii de memorizare se urmărește dezvoltarea gândirii logice a
preșcolarului , în concordanță cu dezvoltarea atenției și a motivației pentru învătarea poeziilor,
dar și dezvoltarea m emoriei voluntare, a auzului fonematic. Aceast ă activit ate, pe lângă scopul
de a asimila și reproduce versurile poeziei, a mesajului pe care aceasta îl transmite, contribuie
semnificativ la dezvoltarea deprinderii de a recita corect și expresiv.
Învățarea poeziilor de către preșcolari are un impact major a supra acestora prin faptul că îi
ajută să își lărgească orizontul cunoașterii, să își îmbogățească reprezentările despre fenomenele
naturii, societate, diferite reguli de comportament. Educatoarea nu are rolul de a obliga copiii să
le învețe pe de rost, ci de a le forma copiilor o motivație pozitivă fată de poezie, născută din
dorința de a asculta poezii și ulterior, placerea acestora de a o recita.
Contribuția educativă a poez iilor constă în faptul că prin mijlocirea lor se formează și se
dezvoltă o gamă întreagă de emoții și sentimente moral -sociale: afectiunea pentru părinți, pentru
educatoare, pentru natură, pentru viețuitoare etc., cât și exerci tarea și dezvoltarea unor pro cese
psihice ca: memoria, imaginația, gândirea. (Mariana Norel, Oana Alina Bota, 2012)

Activitatea de convorbire
Un alt mijloc de dezvoltare a limbajului la copiii de vârstă preșcolară este convorbirea.
Convorbirea este o activitate complexă care presupune un dialog fie între educatoare –
copil/copii, fie între copil – copil/ copii, având ca rol stârnirea interesului asupra unei teme prin
intermediul unui set de întrebări. Întrebarea este elementul princi pal al convorbirii, deoarece doar
prin intermediul întrebărilor, copiii reușesc să ajungă la răspunsurile dorite, despre lumea reală,
după criterii stabilite de educatoare.
Activitatea de convorbire determină copiii să facă propriile descoper iri în ansamblul
cunoașterii și să realizeze legăturile necesare între informațiile dobândite pentru a ajunge la
aflarea adevărului. Odată cu desfășur area activităților de convorbire vocabularul se îmbogățește,
limbajul devine mai ușor de înțeles, mai coer ent, ceea ce va dirija, în final, la dezvoltarea
profundă a gândirii.
Convorbirea poate să fie abor dată fie sub forma unei activități obligatorii, fie sub forma
unei activități libere, în afara activităților obligatorii, cu un număr restrâ ns de copii, în diferite
momente ale zile i (la sosirea sau la plecarea copiilor, în timpul lucrului individual, în cadrul
anumitor jocuri etc.). Toate aceste activități contribuie la consolidarea, aprofundarea și
sistematizarea cunoștințelor dobândite de preșcol ari în pos tura diferitelor tipuri de activități.
Eficiența convorbirilor depinde de calitatea și corectitudinea întrebărilor. Sunt considerate
corecte întrebările a căror problemă supusă interogării are logică, precizie, claritate, și dacă cel
întrebat poate redacta răspunsuri adecvate pe baza temei respective. Dacă toate aceste condiții

29
sunt respectate, convorbirea poate conduce către formarea unui ansamblu de deprinderi de
exprimare corectă foarte necesare preș colarului.
O mai mare im portanță o au convorbirile pe baza unor texte literare adecvate, ale căror
rezultate sunt deosebite în ceea ce privește antrenarea copiilor în discuție și înțelegerea
semnifacției unor noțiuni sau reguli de comportare. O altă abordare care antrenează copii i la
discuție este aceea a utilizării unor elemente de joc în diferite momente ale discuției cu scopul de
a stimula vorbirea copiilor, schimbul reciproc de idei, dorința de a împărtășii unele trăiri,
impresii, păreri.
Din punct de vedere al struc turii, convorbirea este considerată cea mai grea formă de
activitate, deoarece este cea care îi învață pe copii să opereze pe plan mental. Utilizarea
întrebărilor în scop educativ, este o artă pe care educatoarea trebuie să o stapânească destul de
bine pen tru a avea rezultate benefice în dezvoltarea limbajului la preșcolari. (Mariana Norel, Oana
Alina Bota, 2012)
Convorbirea are rol în:
– formarea/fixarea comportamentului de receptor/emițător de mesaje orale la copilul
preșcolar;
– stimularea capacității de exprimare independentă, a inițiativei comunicative, a răbdării
ascultării, a ascultării active;
– facilitarea, pe de o parte, a exteriorizării de gânduri, sentimente, judecăți de valoare și, pe
de altă parte, a raportării la opiniile interlocu torului;
– formarea/exersarea unei exprimări coerente, fluente, expresive;
– activizarea și dezvoltarea potențialului intelectual al copiilor;
– asimilarea/fixarea, (re)sistematizarea, evaluarea anumitor cunoștințe, de unde și
delimitarea diferitelor tipuri de convorbire;
– abordarea unei tematici diverse: natură; viața socială; elemente de comportament ale
copilului în familie, grădiniță, societate; teme abordate în unele opere literare etc. ;
– conștientizarea valențelor deosebite ale comunicării, prin convorbire i ndividuală, cu
întreaga grupa, cu un grup de copii.
Pentru activitatea propriu -zisă de convorbire se au în vedere parcurgerea următoarelor
etape:
– etapa proiectivă – prevede stabilirea obiectivelor, a temei, precum și a succesiunii de
întrebări;
– anunțarea temei – în concordanță cu obiectivele stabilite;
– constituirea anumitor premise ale convorbirii – elemente cu rol declanșator : texte literare
discutate anterior ; planșe; casete audio/video; CD -uri/DVD -uri etc.;

30
– desfășurarea propriu -zisă a activ ității – etapă concretizată într -o succesiune logică,
adaptată din punct de vedere al conținutului (raportarea la temă; eliminarea digresiunilor)
și al formei (întrebări simple, vizând un singur aspect; exprimare corectă; formulare
logică; corectare prin e xemplul educatoarei sau a reformulă rii de către copil : cum altfel
am mai putea răspunde?), de întrebări și răspunsuri.
– etapa finală – presupune sintetizarea ideilor.
Utilizată frecvent în cadrul activităților de educare a limbajului în grădiniț ă este și
convorbirea după ilustrații/imagini, care se constituie într -o coroborare a convorbirii și a
observării, prin valorificarea unor planșe asociate anumitor teme. Acest tip de convorbire implică
respectarea următoarelor etape:
– etapa introductivă – prezentarea ilustrațiilor;
– etapa observativ – interpretativă a ilustrațiilor/imaginilor/tabloului etc. –realizată prin
succesiunea întrebări -raspunsuri;
– etapa finală, sintetizatoare – fixarea cuvintelor noi. (Angelica Hobjilă, 2008, p . 159 -160)

Activitatea de po vestire este una dintre cele mai îndrăgite activități dirijate din grădiniță,
care poate fi valorificată atât în scopul educării limbajului, cât și în cadrul celorlalte categorii de
activități , la Cunoașterea mediului, Educație pentru sănă tate, Educație plastică, Educație
muzicală).
Povestirea ca specie epică în proză, reprezintă conform Dictionarului explicativ al limbii
române, ,,o narațiune literară de dimensiuni relativ reduse , care conține un fond liric’’.
Acest tip de activitate care conduce la educarea limbajului trebuie să respecte o serie de
condiții și anume: conținutul să fie bine structurat din punct de vedere metodic; educatoarea
trebuie să aleagă cel mai potrivit moment pentru introducerea materialului didac tic; să fie
capabilă de a captiva copiii în timpul desfășurării activității; să asigure înțelegerea noilor cuvinte;
crearea unui context potrivit pentru instruirea exprimării orale, corecte din punct de vedere
gramatical; optarea pentru un final optimist.
În cadrul învățământului preșcolar, se întrebuințează trei forme ale povestirii: povestirea
educatoarei; repovestirea; povestirea copiilor.
Povestirea educatoarei înfățisează nararea unor texte reale sau imaginare, respectiv
literare din literatura pentru copii specifice particularităților de vârstă ale copiilor, astfel că la
grupele mici întinderea poveștilor va fi de dimensiuni reduse, ele fiind accesibile și cu u n
conținut ușor accesibil, complexitatea poveștilor crescând la grupele mari. Acest tip de povestire
îl condiționează pe copil să urmărească cu atenție cele expuse, să observe conținutul și firul
acțiunilor, apoi să descopere diferite caracteristici și com portamente ale personajelor din poveste

31
și să constate diferite relații între personaje. De asemenea, povestirile educatoarei contribuie la
familiarizarea copiilor cu structura limbii române, cu expresivitatea și bogăția acesteia. Prin
aceste povestiri cop iii își îmbogățesc atât vocabularul cu diferite cuvinte noi, expresii, diferite
zicale și proverbe , diferite structuri gramaticale ; cât și comportamentul cu anumite trăsături etice
și morale.
Conținutul povestirii trebuie să fie clar, corect, acc esibil copiilor și cât mai expresiv, fapt
ce se poate realiza prin modificarea corectă a vocii, prin schimbarea ritmului și a intensității pe
parcursul povestirii, prin gestica și mimica adecvate conținutului. Astfel, povestirea educatoarei
este momentul o ptim de a evidenția rolul formativ al limbajului verbal, nonverbal și paraverbal.
(Mariana Norel, Oana Alina Bota, 2012)
Activitatea de povestire realizată de educatoare presupune parcurgerea următoarelor etape:
– pregătirea pentru activitate – etapă care presupune alegerea povestirii, stabilirea povestirii
în planificarea calendaristică și în orarul zilnic, studierea textului, pregătirea materialului
didactic, proiectarea activității;
– momentul introductiv – pregătirea copiilor pentru activitate și a materialelor necesare;
– captarea atenției – realizată prin convorbire, prezentarea unor planșe, siluete etc.;
– familiarizarea copiilor cu noul conținut – explicarea noilor cuvinte/ expresii noi;
– povestirea propriu -zisă –implică anunțarea titlului și aut orului povestirii, însuși
povestirea realizată de către educatoare, identificarea succesiunii episoadelor, deosebirea
personajelor prin limbaj, mimică, gestică, evidențierea ideilor principale, punerea în
valoare a unor versuri, ghicitori, proverbe etc.;
– etapa de fixare – fixarea anumitor episoade, personaje ale povestirii;
– etapa finală – compararea cu alte povestiri, redarea prin desen a unei secvențe etc.
Este important ca pe parcursul povestirii, educatoarea să fixeze anumite episoade
important e prin prezentarea unor imagini care permit copiilor înțelegerea și însușirea
conținutului mai ușor, ca la sfârșitul activității copiii să fie capabili: să reproducă conținutul
pestirii; să reformuleze propoziții cu cuvintele/expresiile nou -învățate; să re dea mesajul transmis;
să-și exprime atracția catre unul dintre personaje și să -și motiveze alegerea; să descrie anumite
personaje.
Repovestirea presupune redarea conținutului povestirii studiate anterior și se poate
constitui în activitate de sine stătătoare sau în secvență în cadrul altei activități. Se realizează cu
ajutorul materialelor intuitive (imagini, planșe, siluete etc.); după un plan verbal ce c uprinde idei,
întrebări , nume de personaje etc.; liber sau pe baza unui text citit care presupune : citirea textului,
reluarea conținutului prin întrebări, repovestirea, recitirea textului, fixarea mesajului.

32
Etapele activității de repovestire s unt:
– anunțarea titlului/autorului;
– prezentarea concisă a conținutului;
– repovestirea de către copii;
– captarea atenției prin materiale intuitive;
– repovestirea pe baza unui plan de idei;
– etapa finală: desen, jocuri care să aparțină temei din care face parte p ovestea și conținutul
acesteia. (Angelica Hobjil ă, 2008)
Repovestirea dezvoltă copiilor memoria,gândirea,imaginația, capacitățile cognitive și
comunicaționale, astfel că le exersează și vorbirea sub aspect fonetic, lexical și gramatical,
întrucât presupune o exprimare cursivă , logică în propoziții sau fraze. Obiectivul fundamental pe
care repovestirea îl urmărește este acela de consolidare a poveștii studiate.
Povestirea copiilor are un caracter formativ care contribuie la dezvoltarea gândirii,
creativității, imaginației și limbajului, conturâ nd elemente reale sau imaginare . Povestirea
realizată de copii se poate concretiza în variante precum:
 povestirea cu început dat;
 povestirea cu sfârșit dat;
 povestirea după imagini;
 povestirea creată de copii, după modelul educatoarei;
 povestirea după o temă dată.

Activitatea de lectură după imagini este un alt tip de activitate prin care se pot realiza
obiectivele educaționale specifice domeniului experiențial Limbă și comunicare. Lectura după
imagini prezintă două componente de bază în desfășurarea acesteia: observarea dirijată a
imaginilor și dezvoltarea abilității de receptare și exprimare a mesajelor. Observarea imaginilor
implică percepția cop iilor asupra celor prezentate, dezvoltând totodată capacitatea de a analiza,
sintetiza și generaliza aspectele prezentate în imaginile respective.
Lectura după imagini se realizează prin dirijarea copiilor de către educatoare printr -o
conversați e, care îi ghidează pe aceștea să interpreteze diferitele aspecte analizate anterior .
Matrialului intuitiv este foarte important să aibă un conținut complex care să contribuie la
dezvoltarea limbajului, intelectului, precum și a aspectelor ce țin de estetic și afectiv. Alături de
aceste imagini este necesar un plan de întrebări clare, precise și accesibile care să mențină atenția
copiilor pe întreaga durată a desfășurării activității. (Mariana Norel, Oana Alina Bota, 2012)
Această activ itate presupune citirea de către copii a imaginilor expuse, realizând astfel
lectura unor povești (Povestea Scufiței Roșii, Povestea Ursului păcălit de vulpe etc .); povestiri

33
din viața reală ( O întâmplare hazlie în parc, În vacanță la bunici, La magazin, D e ziua mea etc.);
povestiri care reflectă aspecte din natură (Povestea unei picături de apă, Anotimpurile etc.).
Etapele lecturii după imagini realizate în cadrul activităților de educare a limbajului în
grădiniță implică:
– etapa proiectivă – presupune introducerea activității în tema săptămânii, stabilirea
obiectivelor, pregătirea imaginilor pe baza căreia se va derula activitatea;
– captarea atenției – se realizează prin diferite metode în funcție de temă: printr -o
ghicitoare, prin prezentarea unei siluete, prin audierea unei secvențe etc.), în urma căreia
se anunță tema și obiectivele activității;
– dirijarea procesului lecturii după imagini – se realizează de către educatoare prin întrebări
ajutătoare, prin evidențierea anumitor aspecte din imagine și discutarea celor prezentate;
– etapa sintetică, de ordonare și fixare a conținuturilor – este urmărită familiarizarea
copiilor cu succes iunea logică a prezentării, cu asocierea titlului;
– încheierea activității – se pot actualiza texte cunoscute de copii, care să prezinte aceeasi
temă, se poate organiza un scurt joc care să reflecte momentele identificate în imagini,
desenarea elementului p referat etc.
Lecturile d upă imagini trebuie să se desfăș oare natural, fără a -i obosi pe copii cu detalii
care sunt lipsite de semnificație. Este nevoie să reprezinte mai mult un schimb de idei, păreri
între educatoare și copii pe baza celor ilust rate, în care educatoarea să intervină pentru a corecta
și fixa cunoștințele și impresiile preșcolarilor.

Comunicarea verbală
Comunicarea verbală implică un proces mult mai complex decât cel al vorbirii, tocmai
pentru că a vorbi nu înseamnă a comunica. Vorbirea poate însemna doar emiterea de mesaje
verbale, pe când comunicarea presupune întotdeauna un context relațional între cei doi parteneri
participanți, care își schimbă constant rolurile între ei.
Principalii participanți la actul comunicării sunt emițătorul și receptorul , fiecare devenind
pe rând când emițător, când receptor.
Învățământul preșcolar, impune prin dezvoltarea limbajului copiilor și necesitatea
dezvoltării comportamentului de colab orare cu ceilalalți, capacit ăți de comunicare verbală și
nonverbală, care îi ajută pe aceștea în rezolvarea sarcinilor didactice. Astfel că emițătorul de
mesaje și anume educatorul trebuie să dez volte cu copiii un contact relaț ional de comunicare,
care să -i implice și pe aceștea să i a parte la discuții, să facă schimb de roluri și să ofere feed -back
mesajelor transmise. Așadar, fiecare dintre aceștea, educatorul și copilul preșcolar, vor fi pe rând

34
când emițător, când receptor, pentru a contribui astfel la organizarea unei bune strategii
educative în domeniul dezvoltării capacităților de comunicare verbală.
Capacitățile de comunicare în activitățile cu preșcolarii trebuie să fie pe primul loc în
interesul deosebit al educatorului de a forma în rândul preșcolarilor o bună competență de a
comunica. Educatorul trebuie să aibă abilitățile necesare să înțeleagă corect limbajul copilului și
ceea ce exprimă acesta pentru a -l putea antrena în parti ciparea activă la actul comunicării, atât cu
acesta, cât și cu ceilalți colegi. Și nu numai, educatorul are îndatorirea de a verifica cum sunt
receptate de către copil mesajele transmise, cum sunt înțelese și dacă corespund ele necesităților
copilului. Toa te aceste condiții contribuie la dezvoltarea corectă a relației de comunicare dintre
educator și preșcolari.
Se urmărește determinarea copilului preșcolar să vorbească, dar și dezvoltarea capacității
de a asculta . Aceste două cerințe, comport amente sunt esențiale în relația de comunicare din
cadrul grădiniței, atât educator -preșcolar, cât și preșcolar -preșcolar.
În comunicarea verbală intervine atât în viața de zi cu zi, cât și în învățământul preșcolar
forma de comunicare nonverbal ă.

Comunicarea nonverbală
Comunicarea nonverbală se dezvoltă înaintea comunicării verbale, realizăndu -se cu
ajutorul corpului uman, spațiul sau suprafața ș i imaginea, informațiile fiind transmise direct prin
postură, mișcare, gesturi, mimică și înfățișare.
Conținuturile comunicării afectiv -atitudinale se transmit în cea mai mare parte prin
limbajul nonverbal, aproximativ 55%, paraverbal 38% și doar 7% verbal. Astfel un limbaj verbal
neînsoțit de celelal te două forme ale comunicării și în special de comunicarea nonverbală, va fi
foarte greu de înteles.
Limbajul copilului participă la comunicarea nonverbală prin expresia feței, forma, poziția
corpului, legătura tactilă și prin îmbrăcăminte.
Expresia feței este percepută prin mimică, zâmbet și privire. Mimica, conform
dicționarului limbii române este definită ca fiind arta de a exprima gânduri, sentimente și idei
prin intermediul gesturilor sau prin modificarea fizionomiei. În legătur ă cu mimica, se studiază
contactul vizual, care este cea mai clară dovadă a limbajului nonverbal. Contactul vizual
îndeplinește patru roluri importante în acest tip de comunicare și anume: reglarea fluxului
conversației, împărtășirea emoțiilor, exprimarea feedback -ului despre ceea ce a comunicat
expeditorul mesajelor și informarea ambilor participanți despre natura relaț iei lor. Un alt element
care redă expresia feței este zâmbetul. Este un gest care poate exprima o gamă largă de
sentimente, începând cu pl ăcerea, bucuria, satisfacția și până la sfidare, jenă. Expresiile faciale se

35
pot modifica foarte repede în funcție de stările și sentimentele simțite de cel care participă la
comunicarea nonverbală. Acestea pot exprima fericirea, tristețea, furia, disprețu l, curiozitatea,
teama, surpriza etc.
Mișcarea corpului este reprezentată de comunicarea prin gesturi, poziția și modul de
mișcare al acestuia, atingere și îmbrăcăminte. Gesturile reprezintă o modalitate de comunicare
care oferă informații supli mentare, fiind utilizate în cea mai mare parte din propria voință pentru
a remarca și sprijinii ceea ce se comunică. Acestea permit interlocutorului să perceapă starea de
spirit prin diferite semnale cum ar fi mișcarea continuă a mâinilor, lovitura repetat ă a unui obiect
fără conștientizare, bătaia nervoasă din picior. Formele prin care se exprimă gesturile sunt destul
de diversificate, acestea fiind clasificate în embleme, ilustratori, manifestări afective, gesturi de
reglaj și adaptori. Emblemele sunt gesturi care au o traducere verbală directă, ele țin locul
cuvintelo r și pot să se constituie într -un limbaj de sine stătător. Ilustratorii sunt legați direct de
cuvinte și întăresc comunicarea verbală prin accentuarea unei idei sau cuvinte. Sunt indicații
nonverbale și au o semnificație numai în legătura lor cu cuvintele. Manifestările afective sunt
mișcări ale corpului care exprimă starea afectivă , acestea indică indicii faciali care redă
sentimentele nonverbale, tremuratul mâinilor sau al picioarelor și trebuie luate în considerare de
cel care comunică, în vederea aplic ării măsurilor necesare. Gesturile de reglaj contribuie decisiv
la schimbarea rolurilor dintre cei doi parteneri ai comunicării. Acestea dirijează, întrețin,
controlează comunicarea și evidențiază atitudinile participanților față de interacțiune, iar prin
intermediul lor emițătorul poate să -și adapteze, prin feedback, modul de a -și exprima limbajul.
Adaptorii constituie gesturile cel mai puț in legate de comunicare, care satisfac nevoile personale
și ajută la adaptarea la mediu. Sunt mișcări ce pot fi efectu ate atât în prezența observatorilor, cât
și în absența acestora.
Poziția corpului este importantă prin faptul că ne oferă informații despre atitudini, emoții,
sentimente și starea în care se află un individ. În general, aplecarea corpului în faț ă exprimă
interesul față de interlocutor, dar uneori și neliniște. Poziția relaxată, înclinat pe scaun spre spate
poate indica plictiseală, detașare sau autoîncredere excesivă. O persoană dominantă obișnuiește
să țină capul ridicat, iar cea umilă aplecat.
Comunicarea tactilă este comunicarea prin atingere. Reprezintă un canal important al
comunicării nonverbale deoarece ea se dezvoltă încă din primele momente ale vieții copilului.
Atingerea poate fi funcțional -profesională să includă comportament e ocazionate de îndeplinirea
unor sarcini de natură profesională , social -politicoasă în care interacționarul este perceput ca o
persoană nu ca un obiect, de exemplu strângerea de mână , călduros -prietenoasă prin care se
exprimă afecțiunea față de persoana cu care interacționează, de exemplu îmbrățișarea. Se poate

36
dezvolta prin limbajul nonverbal și autoatingerea în care individul dezvoltă comportamente
nervoase cum ar fi: joaca cu părul, ciupirea de mână, rosul unghiilor, scărpinatul etc.
Prezen ța personală comunică prin intermediul formei corpului, a îmbrăcămintei, a
accesoriilor vestimentare, a bijuteriilor, a mirosului (parfum). Din pun ct de vedere al formei
corpului, cei cu o constituție subțire, fragilă și înaltă sunt percepuți ca fiind tineri ambițioși,
suspicioși, tensionați, nervoși și mai puțin masculini, cei cu un corp mai rotund, gras și scund
sunt percepuți ca fiind bătrânicioși , demodați, mai puțin rezistenți fizic, vorbăreți, sufletiști, de
încredere și dependenți de alții, iar cei cu o formă a corpului atletică și înaltă, încăpățânați,
puternici, aventuroși, plini de încredere în sine și mereu câștigători. Un alt mod de expri mare
fără cuvinte este îmbrăcămintea, care poate comunica informații despre persoana care o poartă.
Proxemica este disciplina care studiază relațiile spațiale ca modalitate de a comunica,
reprezintă distanța persoanele aflate în actul comunicării . Limbajul spațiului trebuie stabilit în
funcție de mărime, grad de intimitate, înălțime, apropiere -depărtare, înăuntru -în afară.
Comunicarea cromatică se referă la faptul că alegerea culorii afectează comunicarea, fie în
sens pozitiv, fie în sen s negativ. Culorile calde fac să crească interesul comunicării , culorile reci
împiedică, încetează comunicarea, iar culorile diverse excesive inhibă și distrag comunicatorii.
Comunicarea temporală este bazată pe utilizarea timpului și tot ce țin e de organizarea
acestuia, dar și cum se reacționează la el. Punctualitatea și alegerea timpului potrivit,
reprezentată de legătura dintre timp și anumite activități sociale reprezintă forme de comunicare
prin timp. Precizia timpului permite manevrarea, co ntrolarea sau comunicarea respectului față de
interlocutor, prin punctualitate sau întârziere comunicând atitudinea față de acesta și față de
activitatea respectivă. Astfel, se dezvoltă relații de comunicare pozitive dacă interacțiunea dintre
membrii e destul de frecventă și timpul petrecut împreună este suficient.
(http://psihointegrativa.ro/comunicarea -nonverbala )

37
Capitolul 2. Rolul jocului didactic în dezvoltarea limbajului la preșcolari. Aspecte teoretice
și metodice
2.1. Conce ptul de joc didactic. Definire ș i caracterizare
,,Termenul ,,didactic’’, asociat celui de joc, accentuează latura instructivă a activității care
devine, în mod necondiționat, parte integrantă a acestuia și se concretizează printr -un anumit
volum de cunoștințe, de acțiuni obiectuale și mintale pe care le solicită. Indiferent de etapa de
vârstă la care este utilizat, jocul didactic favorizează atât aspectul informativ al procesului de
învățământ, c ât și a spectul formativ al acestuia.’’ (Mihaela Păiși Lăzărescu, Liliana Ezechil, 2015,
p.151)
Aspectele formative ale jocului dirijează preșcolarii către dobândirea unor achiziții psihice
necesare dezvoltării capacităților intelectuale ale copilu lui, ce vor reprezenta un real succes în
învățarea de tip școlar. Vizând caracterul formativ, jocul didactic constă în: exersarea și
perfecționarea senzațiilor și percepțiilor, dezvoltarea memoriei, gâ ndirii și exersarea limbajului.
Valențele edu cative ale jocului didactic influențează comportamentul copiilor prin
dezvoltarea unei conduite civilizate, prin respectarea anumitor reguli, realizând caracterul social
al copiilor.
Activitatea de învățare în învățământul preșcolar se realizează prin intermediul jocului, ea
transmite într -un mod bine oraganizat informații, cunoștințe și ajută la crearea deprinderilor.
Această activitate, numită și învățare didactică, participă la dirijarea experiențelor copilului de
către educatoare, prin interme diul limbajului.
În grădiniță, jocul utilizat în cea mai mare parte în scopul învățări i este jocul didactic.
Jocul didactic este o activitate dirijată în cadrul grădiniței, dar și o metodă didactică, în
situația în care este utilizat în structura unei alte activități obligatorii.
Jocul didactic se bazează în primul rând pe experiența personală a copilului pentru a putea
dirija acțiunile acestuia spre a descoperi singur elementele din realitate; situațiile concrete din
realitat ea înconjurătoare, aflându -se o corespondență între nevoile copilului și condițiile oferite
de mediu. Relațiile existente în timpul jocului didactic sunt benefice dezvoltării preșcolarilor,
astfel că relatiile sociale din grupul de copii îi ajută să își în vețe comportamentele în funcție de
răspunsurile celorlalți la acțiunile lor, iar relația cu educatoarea contribuie la formarea copilului,
deoarece aceasta stabilește o conexiune cu preșcolarul, intervine în joc și stimulează acțiunea
prin stimulente.
Principala condiție prevăzută în scopul realizării unei învățări eficiente prin intermediul
jocului implică dedicarea totală a copiilor și participarea activă în activitatea desfăurată. Când
copilul își îndreaptă întreaga atenție sau preocupare într -o singură direcție ajunge să aibă

38
rezultate foarte bune, să își însușească cele învățate și să își dorească cu plăcere să repete din
propria inițiativă. (Florinda Golu,2009)
Jocul didactic se deosebește de celelalte jocuri prin caracterul său ins tructiv și prin faptul
că se utilizează în grădiniță în scopul educației, a îmbogățirii și aprofundării cunoștințelor
copiilor, precum și în vederea dezvoltării proceselor psihice, prin care reflectă realitatea. Jocul
didactic se utilizează atât în activit ățile de transmitere de noi cunoștințe, cât și în fixarea,
sistematizarea și evaluarea acestora, implicând totodată procesele psihice: gândirea, memoria,
imaginația, limbajul, atenția, voința. Astfel putem evidenția caracteristicile care deosebesc jocul
didactic de celelalte jocuri și forme de organizare a activităților:
Scopul didactic al jocului desfășurat reprezintă cerințele dorite a fi îndeplinite la sfarșitul
jocului, în concordanță cu obiectivele sfecifice propuse. Acesta urmărește finalita tea pedagogică
în vederea reușitei activității de învățare propusă prin joc.
Sarcina didactică stârnește curiozitatea copilului, îi provoacă la gândire prin apariția ei ca
o problemă și este cea care impulsionează copiii pentru joc. Este definită pe baza conținutului
activității și în funcție de particularitățile de vârstă ale coplului. Se formulează sub forma unui
obiect operațional, precizând clar ceea ce trebuie să facă copiii în desfășurarea jocului pentru
realizarea scopului propus (,,Alege t rei jetoane care reprezintă anotimpul vara!’’; ,,Realizează
multimea ursuleților mici!’’) și trebuie rezolvată de către toți copiii participanți la joc.
Elementele de joc reprezintă o altă componentă a jocului didactic, ce enumeră mijloacele
prin care se realizează sarcinile didactice propuse în scopul învățării. Ele fac ca jocul să devină
mai plăcut și atractiv pentru copii prin aplauze, întreceri, surprize, recompense etc.
Conținutul jocului didactic este reprezentat de cunoștințele copiilor despre tot ceea ce îi
înconjoară (animale, păsări, flori, activități ale oamenilor, mijloace de transport, anotimpuri etc.),
priceperi și deprinderi (despre matematică, cunoașterea mediului, comportamente în societate
etc.). Conținutul jocului tre buie să fie accesibil tuturor copiilor, atractiv și să dețină un nivel de
cunoștințe mediu, astfel încăt să nu fie nici prea greu să -i descurajeze pe copii, dar nici prea ușor
să se plictisească.
Regulile jocului se stabilesc pentru toti preșcola rii participanți la joc și au scopul de a le
dirija acțiunile și succesiunea lor. Ele indică cum trebuie rezolvată problema respectivă, căile de
organizare a acțiunii, dar și ceea ce nu este permis în timpul jocului. Ajută la stabilirea rolurilor
și rel ațiilor dintre copii și stimule ază comportamentul preșcolarilor. Exemplu: ,,Fiecare echipă
trebuie să descopere diferențele din două imagini aproape identice și să le comunice celorlalți
rezultatul doar atunci cand sunt solicitați să facă acest lucru’’.

39
Materialul didactic pus la dispoziția copiilor în desfășurarea jocului trebuie să fie
diversificat, atractiv, să corespundă cerințelor temei respective și particularităților individuale de
vârstă ale fiecă ruia: imagini, jetoane, cartonaș e, jucării, f ișe individuale etc.
Acțiunile de joc reprezintă procedee/mijloace prin care se realizează sarcina de joc într -un
mod mai plăcut, distractiv și relaxant. Contribuie la dezvoltarea capacității int electuale mult mai
ușor, fără să perceapă activitatea ca pe un efort. Ele cuprind momentele de așteptare, suspans, de
ghicire, mișcare și întrecere. (Mihaela Păiși Lăzărescu, Liliana Ezechil, 2015)
J. Piaget (1973) surprinde unele particularități ale învățării prin joc:
– copil ul simte nevoia de comunicare, astfel activitățile de învățare prin joc stimulează limbajul
prin exprimarea liberă a impresiilor, ideilor despre mediul înconjurător;
– copilul la această vârstă este foarte curios și își dezvoltă simțul descoperirilor prin mânuirea
directă a obiectelor;
– copilul are modul său propriu de a percepe lumea și are nevoie să verifice, să compare și prin
alte modalități perceptive;
– copilul caută să descopere și să înțeleagă realitatea, prin comparații, clasificări, ordonări de
obiecte și situații;
– copilul nu are o percepție dezvoltată la această vârstă, percepe realitatea parțial sau global,
astfel jocul favorizează învățarea care trebuie să fie axată pe surprinderea relațiilor, stabilirea
legăturilor, conexiunilor prin experie nțe de tip integrativ;
– copilul are nevoie de încredere în sine, de siguranță, de un mediu care sa -l valorizeze, să
acționeze în stilul și ritmul său;
– copilul se exprimă și acționează fără a conștientiza, astf el învătarea prin joc trebuie să -l pună în
situații să experimenteze diferite situații, să observe consecințele și să – l determine să ia decizii
corespunzatoare.
Proiectarea jocului ca formă de activitate este cel mai important aspect particular al
formelor pe care le îmbracă învățarea l a acest nivel. Într -o mare parte a timpul petrecut la
grădiniță, preșcolarii desfășoară activități preferențiale și au la dispoziție diferite posibilități de
exersare a jocului, privind toate aspectele acestuia: de la jocurile cele mai simple care denotă
naivitate și au un scop fictiv la jocurile care dezvoltă învățarea, cu scop ludic, precis și stabil,
capabil să subordoneze mijloacele care vor cuprinde concepte complexe, în drumul său spre o
gândire mai profundă.
Pe măsură ce copilul avansează î n vârstă, de la o grupă la alta, implicarea sa în joc este din
ce în ce mai activă, conștientă, și voluntară, jocul devine organizat, cu scop și finalizare
elaborate. Prin intervenția jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează întreaga activitat e
psihică a copilului.

40
2.2. Clasificarea și descrierea jocurilor didactice
Varietatea foarte mare a jocurilor didactice care se desfășoară în învățământul preșcolar
presupune clasificarea acestora după mai multe criterii:
A. După conținutul lor, jocurile didactice se pot grupa în:
– jocuri didactice pentru educarea limbajului, care cuprind aspecte fonetice, lexical –
semantice și gramaticale ale limbii materne;
– jocuri didactice cu conținut matematic, vizează capacitatea de formare a unor mulțimi,
consolidarea și verificarea numerației, formarea abilităților pentru elaborarea judecăților de
valoare prin jocurile logico -matematice;
– jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător;
– jocuri didactice pentru însușirea unor norme de comportam ent civilizat;
– jocuri didactice pentru însușirea unor norme de circulație rutieră.
B. După prezența sau absența materialului didactic, evidențiem:
– jocuri didactice orale, fără material didactic;
– jocuri didactice care se desfășoară cu material didacti c (jucării, puzzle, cuburi etc.);
material ajutător ( diferite obiecte și jucării cu rol auxiliar); sau pe un suport material (imagini,
planșe, filme etc.), folosite în interpretarea unor povești, lecturi.
C. După scopul urmărit, jocurile didactice pot fi :
Jocuri senzoriale
– pentru dezvoltarea sensibilității vizuale;
– pentru dezvoltarea sensibilității auditive;
– pentru dezvoltarea sensibilității gustativ -olfactive;
– pentru dezvoltarea sensibilității tactile și chinestezice.
Jocuri intelectuale
– de sti mulare a comunicării orale;
– de exersare a pronunției corecte;
– de atenție și orientare spațială;
– de analiză și sinteză mentală;
– de realizare a comparației mentale;
– de realizare a abstractizării și generalizării;
– pentru dezvoltarea prespicacității;
– pentru dezvoltarea imaginației;
– pentru dezvoltarea proceselor de inhibiție voluntară și autocontrolului.
Dintre materialele didactice și jucăriile folosite de către educatoare în scopul învățării
putem deosebi următoarele: ma teriale din natură: frunze, flori, conuri, scoici, castane; jucării sub

41
formă de animale, păsări; imagini, fotografii, tablouri, planșe, cărți cu imagini și texte pentru
copii; figuri geometrice, jetoane; păpuși costumate pentru diverse teme, costume pentr u anumite
roluri; fișe de lucru individual; culori, creioane, acuarele, plastilină, hârtie colorată, lipici etc.
(Mihaela Păiși Lăzărescu, Liliana Ezechil, 2011)
Jocul didactic reprezintă un factor foarte important în dezvoltarea vorbirii copiil or de
vârstă preșcolară, dearece jocul stimulează și exersează vorbirea acestora, fără ca ei să
conștientizeze acest factor ca fiind un efort.
Jocurile didactice desfășurate în grădiniță pentru educarea limbajului, după Norel (2010) se
clasifică după mai multe criterii:
a. După scopul urmărit:
– jocuri didactice de dezvoltare și stimulare a gândirii: Ce face copilul?, Recunoști
personajul?, Spune ce face!, De -a grădinița, De -a magazinul, Ce știi despre…?, Găsește
perechea!, Roadele toamnei, Joc ul culorilor, Cum este, cum sunt?, La ce m -am gândit?, Ce știm
despre animale?, Cu ce călătorim?, Anotimpurile, Schimbă povestirea! etc.;
– jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii, gândirii, observației: Mai spune un cuvânt!,
Ghicește la ce m -am gândi t!, Găsește jetonul la fel!, Ghicește animalul pe care îl imit!, Găsește
diferența!, Eu întreb, tu răspunzi! etc.;
– jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginației și vorbirii: Recunoști cine este?, Căutătorii
de comori, Recunoști semnul?, Schimbă povesti rea!, Televizorul, Spune ce știi despre…, Cel mai
talentat povestitor, Recunoaște meseria!, Telefonul;
– jocuri didactice pentru dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului: Repetă ce spun!,
Continuă propoziția!, Spune repede și bine!, Jocul sunetelor, Cu c e sunet începe cuvântul?, Să
alintăm cuvintele!, Ce sunet se aude?, Schimbă sunetul!, Câte cuvinte am spus?, Eu spun una, tu
spui multe!, Completează litera care lipsește!, Jocul silabelor,Unde se găsește sunetul? etc.;
– jocuri didactice pentru însușirea structurii gramaticale a limbii române: Spune, ce face?,
Casa surprizelor!, Completează cuvântul!, Spune repede și bine!, Descoperă greșeala!, Ce știi
despre?, Mai spune ceva!, Completează propoziția!, Cine spune mai multe propoziții?, Eu spun
una, tu spui multe!, Cine face, ce face?, etc.
b. După materialul didactic utilizat:
– jocuri didactice cu material didactic;
– jocuri didactice orale, fără material didactic, desfăș urate în special la nivelul II.
Așadar, se poate realiza o grupare a jocuri lor didactice de educare a limbajului după cum
urmează:
1. Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de exprimare din punct de vedere fonetic;
2. Jocuri didactice pentru activizarea și îmbogățirea vocabularului;

42
3. Jocuri didactice pentru formarea de prinderii de a alcătui propoziții corecte din punct de
vedere gramatical.
Prin folosirea jocurilor didactice astfel grupate, copiii trebuie să pronunțe corect toate
sunetele limbii române; să exprime corect acordurile gramaticale; să folosească î n vorbire
numeralele cardinale și ordinale, cuvinte care denumesc obiecte și fenomene din mediul
înconjurător – substantive, cuvinte care țin locul unor nume – pronume, cuvinte de legătură,
cuvinte care denumesc acțiuni – verbe; să u tilizeze metoda fonetic ă analitico -sintetică; să
folosească formele articulate și nearticulate ale substantivelor la singular și plural și să schimbe
formele verbului după persoană și număr.

2.3. Rolul jocului didactic în activizarea și îmbogățirea vocabularului copiilor la vâ rsta
preșcolară
Jocul didactic la vârsta preșcolară ajută copiii să se manifeste într -un mod cât mai plăcut,
spontan, sincer, liber și să își descopere propriile interese, înclinații. Fiind principalul element al
dezvoltării copilului, din persp ectiva educării limbajului, jocul didactic are o influență decisivă
în formarea, dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului sub aspect fonetic, lexical și gramatical.
Metodele utilizate în educarea copilului preșcolar sunt alese în funcție de nevoi le și
particularitățile acestuia de vârstă, după cum se știe, cea mai importantă modalitate de exprimare
a copilui preșcolar o reprezintă jocul și datorită acestui fapt este solicitat la nivel destul de înalt
în educarea limbajului la această vârstă.
Din nevoia de mișcare și de acțiune a copilului, jocul didactic reprezintă modalitatea cea
mai potrivită, care satisface necesitatea de a -și consuma energia într -un mod eficient, însușindu –
și totodată o varietate de cunoștințe, deprinderi și priceper i.
Jocul este unul dintre cele mai practice mijloace de dezvoltare a gândirii logice, a atenției,
memoriei, voinței și imaginației, deoarece copiii se implică cu atâta dorință în joc, încât
activitatea de învățare devine principalul lui scop în timpul desfășurării jocului.
Jocul didactic, urmărește odată cu desfășurarea acestuia atingerea unor serii de obiective
educaționale specifice domeniului cognitiv, afectiv -motivațional sau psiho -motor și relațional.
Faptul că este utilizat în activitățile instructiv -educative care au ca scop activizarea și
îmbogățirea vocabularului copiilor de vârstă preșcolară asigură acestora un caracter puternic,
atrăgător, plin de viață, diversificat, eliminând astfel posibilitatea apariției plictiselii, a
monotoniei sau a oboselii.

43
Prin intermediul acestuia, copiii interacționează, stabilesc relații unii cu ceilalți, astfel
jocul are un rol deosebit în achiziționarea de către copil a comportamentului social și dobândirea
treptată a unor atitudini corecte față de ceilalți cu care intră în relație.
În perioada preșcolară, copiii trebuie permanent stimulați să comunice în vedera corectării
pronunției și clarificarea ideilor formulate. Aceste nevoi de comunicare pot fi cultivate într -un
mod organizat, bine stabilit prin activități de joc care să implice dezvoltarea calitativă și
cantitativă a vocabularului.
Jocul didactic contribuie la îmbogățirea limbajului prin dezvoltarea unor deprinderi de
vorbire lipsite de greșeli gramaticale și asimilarea unor reguli de bază ale comunicării care să
corespundă cu cerințele societății, dobândite prin intermediul jocului . De asemenea, se urmărește
și capacitatea copilului de a fi expresiv și a avea o exprimare clară, precisă și originală prin
exerc iții speciale pentru dezvoltarea exprimării verbale și descrierea, reproducerea conținutului
unor povești. În desfășurarea jocului didactic, copiii sunt îndrumați să rezolve sarcinile de joc
prin verbalizare, să -și exprime în cuvinte tot ceea ce au de spus , păreri, idei, experiențe pentru a
garanta participarea activă a acestora în procesul instructiv -educativ.
Rolul jocului didactic în activizarea și îmbogățirea vocabularului la vârsta preșcolară
implică o mare importanță în pregătirea limbajului preșcolarilor pentru școală. Aceștea trebuie să
fie instruiți pentru a dobândi un limbaj corespunzător pentru debutul lor în învățământul primar,
care necesită un vocabular dezvoltat, o pronunție limpede și deținerea unor structuri gramaticale
indispensab ile formării deprinderii de citire și scriere.
Preșcolarul nu învață în grădiniță regulile gramaticale și nici nu își însușește definiții clare
ale parților de vorbire, dar respectă aceste reguli în vorbire pentru că așa le percepe prin
intermed iul modelului de vorbire, care se află în permanență lângă acesta cu scopul de a remedia
anumite greșeli ale vorbirii preșcolarilor și de a -i antrena să cunoască prin jocuri și exerciții
semnificațiile cuvintelor și structura gramaticală în mod practic, în vederea dezvoltării unui
limbaj corect și adecvat particularităților fiecăruia de vârstă.
Procesul de dezvoltare a vocabularului pornește de la cunoașterea dezvoltării fizice și
psihice a copilului de vârstă preșcolară, analizarea limbajului do bândit până la momentul
respectiv și continuă cu respectarea cerințelor învățământului primar, adaptate pentru fiecare în
parte. Astfel, dacă sunt folosite metode activ -participative și sunt respectate obiectivele
dezvoltării limbajului și a comunicării or ale prin valorizarea diferitelor jocuri didactice specifice
scopului urmărit, se poate observa eficiența și necesitatea jocului didactic în exersarea vorbirii și
valorificarea capacităților intelectuale ale copiilor, în special la grupa mare și pregătitoar e.
Eficiența jocului didactic este cu atât mai mare cu cât se realizează în concordanță cu

44
descoperirea realităț ii și cunoașterea mediului înconjură tor, ceea ce ajută la învățarea sub formă
de joc.
În afară de jocurile didactice propuse pentru fixa rea si activi zarea vocabularului, se
organizează și jocuri speciale care ajută la pronunțarea corectă a unor consoane mai dificile
pentru preșcolari. De exemplu jocurile ,,Imită cum face!’’, pentru pronunțarea corectă a
consoan elor c, h, m, r, ,,Ce face copilul?”, pentru pronunțarea corectă a consoanelor r, s, ș, t, ț
etc. Se desfășoară și jocuri didactice mai complexe în vederea rezolvării neclarităților în ceea ce
privește formarea noțiunilor și reprezentărilor despre plante, animale, obiecte de mobilier,
obiecte vestimentare etc. Dar și jocuri didactice care au ca scop deprinderea de a folosi corect
plurarul substantivelor ,,Eu spun una, tu spui multe!’’, acordul între predicat și subiect
,,Răspunde repede și bine!’’.

2.4. Organizarea și desfășurarea jocurilor didactice de educarea limbajului
Reușita procesului de educare a limbajului preșcolarilor din grădiniță, prin jocul didactic
depinde de respectarea unor măsuri necesare pentru a asigura o bună desfășurare și un rezultat
eficient. Astfel este important ă planificarea jocurilor didactice, respectând tematica propusă de
programă, în funcție de particularitățile de vârstă ale fiecăruia, urmată de proiectarea activității și
stabilirea obiectivelor propuse spre îndep linire. Un factor important care contribuie la reușita
jocului didactic presupune din partea cadrului didactic o cunoaștere detaliată a jocului planificat
și abilitatea acestuia de a pregăti copiii pentru începerea desfășurării jocului didactic, potrivit
principalelor lui etape:
 Organizarea sălii de grupă unde se va desfășura propriu -zis jocul didactic implică tot ce
ține de amenajarea spațiului și pregătirea materialului didactic necesar. Jocul didactic
impune amenajări speciale, în funcție de scopul urmăr it și particularitățile jocului.
 Introducerea în joc constă în crearea unei atmosfere de binedispunere, necesară desfășurării
jocului pentru a stârni curiozitatea și interesul preșcolarilor fată de conținutul tematic
respectiv. Introdurea în joc se realiz ează diferit de la o grupă la alta în funcție de vârstă, la
grupele mici, adesea, se realizează printr -un element surpriză care să capteze atenț ia
copiilor, fie un personaj, fie prin expunerea unei ghicitori, la grupele mari poate lipsi
elementul surpriză, introducerea realizându -se direct printr -o conversație care să tindă spre
scopul urmărit, sau prin anunțarea concisă a scopului și a titlului jocului.
 Prezentarea materialului în întregime sau parțial. Materialul necesar desfășurării jocului va
fi prezentat copiilor prin intermediul surprizei ori ca material de lucru pentru a descoperii
principalele caracteristici ale acestuia și pentru a se familiariza cu el. Acesta se regăseșt e pe

45
măsuțe, în diferite obiecte atractive pentru copii: coșulețe, boluri special decorate, săculețe
etc., și poate fi descoperit în funcție de cerințele jocului la î nceputul sau în timpul jocului.
La grupa mică acest procedeu se realizează sub îndrumarea educatoarei, prin explicarea și
prezentarea caracteristicilor materialelor, iar la grupa mare sesizarea se face direct, prin
observarea acestora de către copii și enumerarea proprietăților lor, în urma cunoștințelor
dobândite.
 Anunțarea titlului jocului ș i a scopului acestuia. Se precizează denumirea jocului pe scurt,
acesta fiind momentul în care se concentrează imaginația copiilor către esența și tema
jocului și se prezintă apoi scopul jocului didactic care are rolul de a îndruma conținutul
către sarcina , regulile și elementele de joc.
 Explicarea și demonstrarea jocului este foarte importantă în desfășurarea cu succes a
jocului. Contribuția acestei etape îi revine educatoarei, care are rolul de a explica în
totalitate etapele parcurse în vederea desfăș urarii jocului. Copiii trebuie să înteleagă foarte
bine și să rețină sarcinile care le revin, conținutul jocului și regulile care trebuie respectate
în principalele momente de realizare a acestuia. Educatoarea, folosind un limbaj ușor de
înțeles și o mimic ă corespunzătoare are îndatorirea de a face precizările necesare în ceea ce
privește instrucțiunile de folosire a materialului didactic de către copii. De asemenea, este
necesară formularea metodelor prin care se complică jocul și cerințele ce trebuie înd eplinite
pentru câștigarea acestuia.
 Executarea jocului de probă se realizează pentru a se asigura dacă preșcolarii au înțeles
toate explicațiile. Această acțiune este dirijată în totalitate de educatoare prin explicarea
fiecărei etape și amintirea reguli lor stabilite. De fiecare dată când va fi necesar, educatoarea
va preciza greșelile de execuție și va îndruma copiii către corectarea acestora prin revenirea
cu explicații și aprecieri asupra celor care vor realiza corect sarcinile de joc.
 Executarea jocul ui de către copii are loc imediat după jocul de probă și se execută
independent, sub urmărirea educatoarei. Aceasta va avea în vedere să antreneze toți copiii
să participe la joc, să creeze condițiile necesare pentru fiecare copil în parte pentru a da
posibilitatea să rezolve sarcina didactică co rect și să se asigure că fiecare își va îndeplini
sarcinile jocului ce îi revin. Destul de importantă este și menținerea atmosferei de joc prin
mișcare, voie bună, aplauze, competiție, pentru a evita apariția monoto niei.
 Complicarea jocului se realizează prin introducere a unor noi variante de joc, după ce se
constată că toți copiii au îndeplinit corect sarcinile propuse. Atractivitatea complicării
jocului se obține prin formele noi în care se prezintă aceeași sarcin ă sau o sarcină mai
complicată, prin introducerea unor noi materiale didactice pentru desfășurarea jocului , prin
alternanța unor sarcini de joc cu altele, de același grad de dificultate sau prin complicarea

46
acestora prin introducerea situațiilor problemă. Desfășurarea jocului se poate realiza frontal,
individual , pe grupe sau prin îmbinarea acestora pentru o participare mai activă la joc a
tuturor copiilor.
 Evaluarea desfășurării jocului și a achizițiilor implică exprimarea aprecierilor individuale,
colective sau generale cu privire la respectarea regulilor de joc, a modului de executare a
sarcinilor didactice. Este momentul în care se stabilesc câștigătorii.
 Retenția presupune fixarea cunoștințelor și deprinderilor prin repetarea titlului jocului și a
scopului care a fost îndeplinit. Tot în această etapă se pot da indicații în vederea
reamenajării spațiului prin strângerea materialelor de lucru de către copii.
(Mihae la Păiși -Lăzărescu, Liliana Ezechil, 2011, p.141 -142)

47
Capitolul 3. Studiu constatativ privind jocul ca formă de activitate instructiv -educativă în
grădiniță
3.1. Obiectivele ș i ipoteza cercetării
Cercetarea pedagogică este un demers rațional de observare și investigare, pe baza căruia
se cunoaște, se ameliorează sau se inovează procesul educațional. Este ,,o investiție delimitată,
precisă ca temă, la o întrebare restrânsă ivită în procesul perfecționării muncii de învă țare, de
educație și care presupune să se afle un raspuns cert, temeinic, argumentat științific la î ntrebare. ’’
(D.Muster, 1985, p.22, apud I. Jinga & E. Istrate 2001, p.62)
În țara noastră, preșcolarizarea este apreciată tot mai mult ca vârstă ce cuprinde cea mai
importantă perioadă a dezvoltării personalităț ii umane, a celor mai însemnate achiziții care se pot
dezvolta di n punct de vedere al limbajului, dar și cea mai importantă experiență educațională din
viața unui copil, care contribuie deci siv în etapele sale ulterioare de dezvoltare.
În prezent, învățământul se află la un stadiu destul de înalt în ceea ce priveș te dezvoltarea
sa, iar învățământul preșcolar fiind parte integrantă a acestuia impune din ce în ce mai mult
perfecționa rea metodelor și procedeelor didactice utilizate în tot procesul de transmitere a
cunoștinț elor.
Importanța deosebită a dezvoltării vorbirii la vârsta preșcolară impune educatoarelor să
adopte cele mai eficiente și atractive metode care să contr ibuie la optimizarea comunicării
verbale și nonverbale a preșcolarilor.
Ipoteza este alcătuită din identificare a unei situații care ar putea îmbunătății calitatea
procesului de învățământ. În studiul de față, ipoteza de la care am pornit este: ,, Dacă jocul
didactic este considerat în cadrul grădiniței activitate de bază în dezvoltarea comunicării la
grupa respectivă de copii, fiind integrat și utilizat într -o mare măsură în toate tipurile de
activități de educare a limbajului, atât ca formă de activitate cât și ca metodă de predare –
învățare -evaluare, atunci capacitățile de comunicare ale preșcolarilor se formează și se dezvoltă
printr -un proces mult mai rapid, cu o determinare sporită, asigurând optimizarea și eficiența
rezultatelor preșcolarilo r.’’
,,Cu cât se folosesc mai multe jocuri -exerciții ș i jocuri didactice pentru preîntâmpinarea și
depășirea defectelor de vorbire, pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului copiilor
preșcolari și pentru formarea și dezvoltarea unei exprimă ri din punct de vedere gramatical
corecte, cu atâ t se atinge scopul educării limbajului preșcolarilor sub aspect calitativ și
cantitativ.’’
Lucrarea de față evidențiază atât variabila independentă exprimată de jocul didactic ca
activitate princi pală în optimizarea comunicării verbale și nonverbale la preșcolari, cât și

48
variabila dependentă exprimată de dezvoltarea limbajului preșcolarilor, sporirea motivației și
îmbunătățirea rezultatelor preș colarilor.
Pornind de la aceste ipoteze, ne -am propus următoarele obiective:
 evaluarea nivelului general al proceselor cognitive, a cunoștințelor, priceperilor,
deprinderilor și abilităților de comunicare achiziționate de preșcolari până la debutul
cercetării;
 identificarea metodelor și procedeelor corespunzătoare care să faciliteze optimizarea
comunicarii verbale și nonverbale în învățământul preșcolar;
 menționarea, confruntarea și interpretarea rezultatelor obținute la probele inițiale, și
finale , specificând progresul copiilor;
 dezvoltarea capacităților de comunicare la preșcolari prin utilizarea unor metode și
strategii diverse, atractive și eficiente, bazate pe jocul didactic;
 urmărirea progresului înregistrat de preșcolari din punct de vedere al îmbogățirii
vocabularului sub aspect lexical, fonetic și gramatical;
 identificarea unor căi adecvate în rezolvarea anumitor greșeli de pronunție, exprimare etc.

3.2. Lotul de subiecți
Cercetarea noastră s -a derulat cu preșcolarii grupei mici, grupei mijlocii și grupei mari din
cadrul Gradiniței cu program normal Bistrița -Nouă, Liceul Tehologic Piatra -Olt, cu un efectiv de
15 copii. Participanții noștrii sunt în numar de 7 băieți și 8 fe te, cu vârste de 3 ani (8 copii ,
procentul fiind de 53,33%), 5 ani (4 copii , procentul fiind de 26,66% ) și 6 ani (3 copii , procentul
fiind de 20 %).

Fig.1. Graficul elevilor participanți la studiu, în funcție de gen 7 8
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Baieti Fete Numar
gen

49
3.3. Metode de cercetare utilizate
În vederea verificării ipotezelor și a atingerii obiectivelor, ne -am propus să folosim mai
multe metode de cercetare prin intermediul cărora vom surprinde contribuția jocului didactic la
optimizarea comunicării verbale ș i non verbale a preșcolaril or.
1. Metoda chestionarului
Chestionarul reprezintă o tehnică și un instrument de investigare care conține întrebări
scrise sau alți itemi formulați cu scopul de a solicia i nformațiile necesare cercetării.
2. Metoda observației
Este una dintre cele mai frecvente metode utilizate în colectarea datelor necesare
cercetărilor pedagogice și constă în urmărirea atentă și sistematică a unor procese și activități așa
cum se desfășoar ă ele în mod obișnuit, în scopul de a le înre gistra cât mi precis.
3. Metoda experimentului
Este metoda cea mai importantă în cercetare deoarece, spre deosebire de observare, un
experiment implică intervenția cercetătorului în organizarea situațiilor prin modificarea
condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenului. Experimentul este o observație provocată de
către cercetător, ori de câte ori dorește să cerceteze fenomenul respectiv, fără să aștepte
producerea lui naturală.
4. Metoda convorbirii
Reprezintă o altă metodă importantă în cercetarea pedagogică, în special în învățământul
preșcolar, datorită gradului mare al necesității intervențiilor educatoarei în procesul instructiv –
educativ desfășurat cu preșcolarii, în vederea obținerii da telor necesare pentru cercetarea
întreprinsă. Această activitate contribuie la realizarea sarcinilor de bază ale dezvoltării vorbirii
prin consolidarea, fixarea și verificarea cunoștințelor dobândite de preșcolari în acest sens.

3.4. Organizarea și desfășurarea cercetării
Etapa constatativă – reprezintă etapa de început a cercetării care declanșează investigația
asupra nivelului dezvoltării limbajului copiilor preșcolari din grădiniță.
Am avut în vedere, în primul rând , descoperirea nivelului de interes din partea părinților
oferit copiilor în vederea dezvoltării limbajului, fiind cunoscută măsura în care este importantă
contribuția mediului familial la dezvoltarea vorbirii copiilor. Acest chestionar surprinde aspecte
care țin de gradul de preocupare pentru dezvoltarea limbajului copiilor, timpul acordat necesității
copilului de a vorbii, tehnici prin care procedează pentru îmbogățirea vocabularului, implicarea
în dialoguri cu copiii etc.

50
CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI
1. Cât de mult vă preocupă dezvoltarea limbajului copilului?
a) Foarte mult
b) Suficient
c) Puțin
Alte opinii:
2. Cât timp acordați discuțiilor cu copilul?
a) Foarte mult
b) Suficient
c) Deloc
Alte opinii:
3. Sunteți interesați să inițiați dialoguri cu copilul?
a) Da, discutăm foarte mult
b) Nu, discutăm rareori
c) Nu discutăm
Alte opinii:
4. Cum participați la îmbogățirea vocabularului copilului?
a) Oferind explicații cerute de copil despre cuvintele noi
b) Folosind personal în vorbirea cu copilul cuvinte noi și explicarea acestora
c) Oferind sursele necesare copilului pentru a înțelege singur noile cuvinte
Alte opinii:
5. Care sunt metodele principale prin care urmăriți dezvoltarea limbajului copilui?
a) Conversații libere
b) Jocuri specifice pentru dezvoltarea limbajului
c) Povești adecvate vârstei copiilor
Alte opinii:
6. Solicitați copilul să povestească diverse întâmplări?
a) Deseori
b) Uneori
c) Niciodată
Alte opinii:
7. Vă implicați în jocurile copilui?
a) Întotdeauna
b) Frecvent

51
c) Ocazional
Alte opinii:
8. În ce proporție considerați că participați la dezvoltarea vorbirii copilui?
a) 100%
b) 50%
c) mai puțin de 50%
Alte opinii:
9. Cât de mult vă documentați în această privință?
a) Destul de mult
b) Puțin
c) Deloc
Alte opinii:
10. Cine credeți ca trebuie să se ocupe de dezvoltarea limbajului copilului?
a) Familia
b) Educatoarea
c) Programele educative pentru copii
Alte opinii:

În urma aplicării acestui chestionar părinților am descoperit informații necesare derulării
cercetării în vederea identificării gradului de contribuție a jocului didactic la optimizarea
comunicării verbale și nonverbale. Am identificat că majoritatea pări nților sunt preocupați de
dezvoltarea limbajului copilui, dar nu toți dintre ei oferă destul timp discuțiilor cu copilul și prea
puțini se joacă cu ei în vederea îmbogățirii vocabularului. Cei mai mulți dintre ei consideră că
educatoarele sunt responsabil e pentru dezvoltarea limbajului , iar ceilalți consideră că atât
educatoarele cât și familia au un rol foarte important în optimizarea comunicării copiilor.
Observarea am folosit -o ca metodă de colectare a datelor în cercetarea pedagogică cât și c a
tehnică de lucru î n verificarea ipotezelor. Am urmărit intenționat, metodic și sistematic l imbajul
copiilor existent până la momentul intervenției cercetării pentru a obține informații cât mai
concludente în scopul observării, corectării, îmbogăț irii vor birii copiilor, dar și comportamentul
preșcolarului în timpul desfășurării jocurilor.
Această metodă constă în folosirea fișei de observare a comportamentului copilului care
prevede analizarea și prelucrarea obiectivelor ce trebuie să se atingă.

52
Fișă de observație a copilului în timpul jocurilor din cadrul grădiniței

Data completării fișei de observaț ie:
Numele observatorului:
Numele copilului:
Gradinița:
Grupa:
Denumirea jocului:
Rezultatul observației
Comportamentul copilului în timpul jocu lui 1 2 3 4
Se joacă individual
Se joacă în grup
Colaborează cu ceilalți
Comunică cu ajutorul limbajului nonverbal
Manifestă interes pentru participarea la activitatea de îmbogățire a
vocabularului
Este atras de jocurile de educare a limbajului
Se implică în joc alături de ceilalți participanți
Respectă regulile jocului
Participă la realizarea sarcinilor propuse
Se îmbunătățește limbajul în timpul jocurilor didactice

Se notează pe o scală de la 1 la 4 comportamentul dominant al copilului cu prev edere la
descrierile de mai sus: 1 însemnând dezaprobarea totală a comportamentul descris, iar 4
aprobarea deplină a comportamentului respectiv.
Prin observarea directă din timpul desfășur ării unor activități de dezvoltare a limbajului și
comunicăr ii orale prin joc s -a verificat nivelul general al grupei în ceea ce privește limbajul
dobândit până la momentul respectiv.
În urma desfășurării jocului didactic ,,Spune cum face?’’, la grupa mică, au fost
consemnate următoarele observații:

53
Joc didactic ,,Spune cum face?’’
Categoria activității: Dezvoltarea limbajului
Mijloc de realizare: Jocul didactic
Grupa: Mică
Scopuri:
 pronunțarea corectă a consoanelor dificile: m, r, s, t, ț, ș, v, z și a grupurilor de consoane:
br, rp, etc. ;
 cunoașterea și redarea onomatopeelor specifice unor animale;
 cunoașterea unor elemente ale mediului înconjurător;
 dezvoltarea capacității de a folosi comunicarea nonverbală
Obiective operaționale:
 să pronu nțe corect și clar cuvinte care conțin consoanele respective și grupurile de
consoane, după modelul educatoarei;
 să alcătuiască propoziții simple și dezvoltate cu aceste cuvinte;
 să reproducă onomatopee sfecifice unor animale;
Material didactic: animale -jucării, jetoane și ilustrații, săculeț.
Desfășurarea jocului:
Se extrage din săculețul surpriză câte un jeton ce reprezintă animale domestice sau
sălbatice. Copiii identifică ce animal este, unul dintre ei îl deumește, apoi ceilalați reproduc
onom atopeea specifică acestui animal. Alt copil așează jetonul la locul potrivit, animale
domestice sau sălbatice și specifică unde trăiește și cu ce se hrănește acest animal. Fiecare copil
își alege apoi câte un jeton, imită animalul respectiv și efectuează m ișcări caracteristice acestuia
și alcătuiește cate o propoziț ie.
După observarea directă a comportamentului fiecărui copil în parte, la jocul ,,Spune cum
face?’’, am constat că nu toți copiii pronunță corect aceste consoane, unii dintre ei chiar le omit
sau le înlocuiesc. În urma realizării propozițiilor, am constatat că există câțiva copii care prezintă
un vacabular destul de sărac și o exprimare greoaie. Însă sunt copii dornici să pronunțe clar și
corect toate consoanele respective, atunci când sunt corectați de mai multe ori pentru corectarea
greșelilor de pronunție.
Prin jocuri didactice de educare a limbajului, exerciții individuale și prin lucrarea cu
grupuri mai mici de copii, mi -am propus ca toți copiii să pronunțe clar consoanel e și grupurile de
consoane, să elimin defectele vorbirii și să dezvolt limbajul copiilor sub aspect fonetic, lexical și
gramatical, da r și comunicarea nonverbală.

54
Prin jocul didactic ,,Mai spune un cuvânt!’’ s -a urmărit la grupa mijlocie ident ificarea
nivelului vocabularului dobândit de către fiecare cop il până la momentul respectiv.

Joc didactic ,, Mai spune un cuvânt!’’

Categoria activității : Educarea limbajului
Mijloc de realizare: Jocul didactic
Grupa: Mijlocie
Scopuri:
 activizarea și îmbogățirea vocabularului ;
 formarea deprinderii de a alcătui propoiții dezvoltate.
Obiective operaționale:
 să găsească cuvinte care pot completa logic o propoziție;
 să alcătuiască propoziții corecte, realizând acordul dintre părțile de propoziție.
Materia l didactic: jetoane cu imagini sugestive, panou.
Desfășurarea jocului:
Copiii sunt așezați în semicerc, se alege un jeton care reprezintă o imagine sugestivă
(floare, pom, sandale, tricou, jucărie etc.) și pe rând, vor adăuga alte cuvinte cu car e vor alcătui o
propoziție dezvoltată.
Exemplu: ,,Tricoul este roșu./Tricoul este roșu cu buline galbene./Tricoul este roșu cu buline
galbene și este de fetițe.’’
Jocul continuă până când copiii nu mai găsesc ce cuvânt să adauge propoziției. Ap oi se
așează la panou mai multe jetoane care reprezintă diverse obiecte. Se solicită copiilor să
alcătuiască propo ziții dezvoltate, folosind cât mai multe cuvinte sugerate de jetoane.
Exemplu: Arici, ace, frunze: Ariciul are multe ace și îi place să mănânc e frunze.
După încheierea jocului, s -a constatat că grupa mijlocie deși știe să formuleze propoziții
dezvoltate pe baza materialului intuitiv și nu numai, întâmpină uneori dificultăți în realizarea
acordului dintre părțile de propoziție. Pentru r emedierea acestei probleme, vom derula jocuri și
exerciții specifice să determine acordurile dintre părțile de vorbire, vom pune accent pe
formularea de propoziții dezvoltate și vom încerca să evităm greșelile de dezacord prin întrebări
ajutătoare precum: cine? când? unde? cum? etc.

55
Nivelul grupei mari a fost evaluat prin jocul didactic ,,Cu ce sunet începe cuvântul?’’
Categoria activității: Dezvoltarea limbajului
Mijloc de realizare: Jocul didactic
Grupa: Mare
Scopuri:
 dezvoltarea capacității de a percepe corect, auditiv sunetele;
 activizarea vocabularului;
 dezvoltarea capacității de exprimare corectă din punct de vedere fonetic, lexical și
gramatical.
Obiective operaționale:
 să denumească imaginea pronunțând corect și clar sunetele cuvântului care denumește
obiectul din imagine;
 să identifice sunetul cu care începe cuvântul sugerat de imagine;
 să găsească un cuvânt care să înceapă cu același sunet cu care începe cuvântul anterior;
 să formuleze propoziții cu cuvinte alese sau sugerat e;
 să recunoască literele de tipar.
Desfășurarea jocului:
La sunetul clopoțelului, copilul numit merge în față și alege un jeton, numește elementul
prezentat pe acesta și identifică sunetul inițial cu care începe cuvântul. Ceilalți copii vor spune
alte cuvinte care încep cu același sunet. Se solicită, apoi, fiecare să -și spună numele, să
denumească litera cu care începe numele fiecăruia și să gasească alte cuvinte cu sunetul respectiv
care să se afle atât la începutul cuvân tului, cât și în interiorul și la finalul cuvântul ui, dar să
precizeze poziția lui.
În final, se arată câte o literă de tipar, se solicită denumirea acesteia și găsirea altor cuvinte
care să inceapă cu litera respectivă. Ulterior, formulându -se propoziții cu cuvintele respective.
Pentru a verifica dacă cunosc toți copiii literele de tipar, vor fi solicitați să le formeze din
bețișoare, pe cele mai ușor de realizat.
S-a constat că preșcolarii grupei mari recunosc și identifică cu ușurință sunetele cu care
încep cuvintele, construiesc propoziții dezvoltate specifice nivelului de vârstă, însă se are în
vedere dezvoltarea vocabularului care nu este întocmai atât de elaborat pe cât ar trebui. Acest
lucru va fi realizat prin diferite jocuri, ex erciții pentru dezvoltarea limbajului, care să implice
utilizarea frecventă a cuvintelor și expresiilor noi. Am identificat mici probleme în formularea
cuvintelor cu sunetul respectiv, având poziția în interiorul sau la finalul cuvântului. Vom exersa
mai m ult acest lucru și vor fi solicitați mai des să alcătuiască cuvinte cu diferite sunete care să se

56
afle în toate cele trei poziții posibile, dar se va pune accent și pe identificarea acestora în
cuvintele prezentate oral sau în scris.
Mai jos, vo m prezenta rezultatele în urma verificărilor făcute asupra limbajului
preșcolarilor din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical.:

Fig.2. Diagramele rezultatelor în urma verificărilor făcute asupra limbajului preșcolarilor din
punct de vedere fonetic, lexical și gramatical
CA – comportament atins
CD – comportament în dezvoltare
CNS – comportament c are necesită sprijin
8 5 2 Aspect fonetic
CA
CD
CNS
7
4 4 Aspect lexical
CA
CD
CNS
6
4 5 Aspect gramatical
CA
CD
CNS

57
Etapa experimentului propriu -zis reprezintă etapa investigației prin care se produc
schimbări în realitatea educaționa lă prin aplicarea unor modificări în desfășurarea procesului
instructiv -educativ de educare a limbajului preșcolarilor, dezvoltarea și optimizarea comunicării
verbale și nonverbale. În această etapă, am utilizat o tehnică de lucru atractivă, sub îndrumarea
jocului didactic, îmbinând metode intuitive cu metode verbale și selectând jocuri interesante și
atecvate scopului cercetării.
Prin jocuri -exercițiu am urmărit emiterea corectă a sunetelor care ridică probleme în
învățământul preșcolar, prin el emente de exersare a aparatului fonomotor. Pentru pronunțarea
corectă a sunetelor și a grupurilor de sunete mai dificile pentru această vârstă: b,c, d, g, f, p, j, t, ț,
v, ce, ci, ge, gi etc., am desfășurat cu copiii exerciții simple de imitare a diverselor sunete din
mediul înconjurător, dar și onomatopee precum: Cum face vrăbiuța? Cip cip cirip, Cum se aude
clopoțelul? Clin clin cling, Cum face șoarecele? Chiț chiț, C um face ciocănitoarea? Cioc cioc,
Cum face? Cum face cioara? Crra crrrra crrrra, Ce spunem atunci când mânăm caii? Diii diii,
Cum face gâsca? Ga ga ga, Cum face curcanul? Glu glu glu, Cum face porcul cand îi e foame?
Guiț guiț, Dar după ce a mâncat? Groh groh, Cum se aude vântul când adie? Fâșș fâș șș, Cum se
aude pasărea când zboară? Fâl, fâl, fâl, Cum se aude vântul înainte de furtună? Vâj vâj, Cum
facem când ne e frig? Bârr bârrr, Cum face bufnița? Buhuhu buhuhu, Cum face albinuța? Bâzzz
bâzzz, Cum se au de ploaia? Pic pic pic, Dar pupăza? Pu pu pu, Cum se aude ceasul? Tic tac,
Cum merge calul? Trop trop, Cum se aude când merge iepurașul? Țup țup, Cum se aude trenul?
U ci ci u ci ci etc.
Aceste exerciții sunt foarte importante pentru stimularea v orbirii copiilor deoarece sunt
considerate atractive, amuzante și prin exersarea lor se familiarizează cu sunetele mai greu de
pronunțat. Printr -o serie de imagini și jetoane am stimulat pronunț area acestor sunete, prin
denumirea animalului și imitarea sun etului produs de acesta.
Pronunția defectuoasă la câțiva copii a sunetelor mai greoaie ne-a determinat să organizăm
exerciții care să cuprindă pronunția acestora. Astfel, am considerat un real succes folosirea
exercițiilor care implică frământăr i de limbă și anume repetarea unor poezii care contribuie la
corectarea pronunției sunetelor limbii române.
În continuare vom exemplifica câteva exerciții care impun repetarea sunetelor:
Rața
Rața strigă: mac, mac mac
Astăzi vreau să stau pe lac
Cu bobocii mei cei mici
Ca să -noate: plici, plici, plici
Mac, mac, mac și plici, plici, plici

58
Ce frumos este aici!
Gâștele
Un gâscan și cu o gâscă
Încercau să prind -o muscă
Însă musca a zburat
Iar ei rău s -au supărat .
Ga, ga, ga și ga, ga, ga,
Unde -i musculița mea?
Cocoșul
Pe un gard stă cocoțat
Un cocoș cam pintenat
Și tot strigă cu -cu-rigu
Vă anunț că vine frigu’
Cu-cu-rigu, cu -cu-rigu!
Purcelul
Groh, groh, groh, purcelul spune
Vreau grăunțe, că sunt bune.
N-auziți? Mi -e foame tare
Și n-am nimic de mâncare
Groh, groh, groh, guiț, guiț
Deloc nu mă auziți!
Iepurașul
Iepurașul urecheat
Este tare -nfometat,
El ar ronțăi îndată
Morcov, varză și salată
Țup, țup, țup, țupa, țup
Vreau să vină -n dată
Măcar o salată!
Albina
Bâzâie de zor albina
Căutând cu tot amarul
Printre pomi și printre floare
Ca să culeagă nectarul
Bâzz, bâzz, bâzz, bâzz, bâzz, bâzz

59
Nu am miere de -ajuns!
Melcul
Pe-o cărare sub un brad
Vine un melc supărat.
Cu căsuța în spinare
Și strigă în gura mare:
,,Stați puțin să trec și eu
C-am în spate ceva greu,
Văleleu, văleleu!’’
Turturica
Pe o creangă -o turturică
Tot cântă: turr, turr, turr, turr
Și-i răspunde o pisică: miau, miau
Te-aș mânca, dar nu mă -ndur
Turr, turr, turr.
Vrăbiuțele
Pe un fir de telegraf
Două vrăbii stau la sfat
Și se -ntreabă curioase
Unde -s suratele noastre?
Cip, cip, cip, suntem aici
Căutăm niște furnici!
Cip, cip, cip, cip, cip, cip.
Fluturașul
Zboară, zboară fluturaș
Peste câmp, peste imaș
Iar de vrei să te -odihnești,
Pe-o floare să te-oprești.
Uite aici, uite colea
Dulce -i floricica mea .
Fâl, fâl, fâl, fâl, fâl, fâl…
Aceste frământări de limbă ce se regăsesc în poeziile anterioare au drept scop exersarea
pronunției corecte a sunetelor limbii române, dar și îmbogățirea vocabularului cu noi cuvinte ș i
expresii. În continuare vom exemplifica modul de desfășurare al câtorva jocuri care urmăresc
optimizarea comunicării verbale și nonverbale a preșcol arilor:

60
În cadrul grupei mici , prin jocul didactic ,,Ce face copilul?’’ am urmărit pronunțarea
corectă a unor cuvinte care conțin sunetele d, r, s, ș, t, z sau grupurile de consoane mb, nc, ns, nt,
sp, st, scr, activizarea și îmbogățirea vocabula rului și dezvoltarea capacității de exprimare
corectă din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical. Pe parcursul și la sfârșitul activității,
copiii vor fi capabili să recunoască și să pronunțe acțiunea executată de copil sau reprezentată în
imagini, să formuleze propoziții simple și dezvoltate despre acțiunea respectivă și să reproducă
acțiunile denumite de alți copii.
Prin jocul didactic ,,Ne jucăm cu cerculețe!’’ am urmărit recunoașterea și denumirea
culorilor: roșu, galben, verde, albastru, pronunțarea corectă a sunetelor limbii române,
exprimarea adecvată în propoziții, respectând acordul dintre adjectiv și substantivul determinat.
Preșcolarii vor fi capabili să pronunțe corect denumirea culorilor și să alcătuiască propoziții în
care să respecte acordul adjectivului în gen și număr cu substantivul determinat.
Prin jocul didactic ,,Recunoști personajul?’’ am urmărit dezvoltarea memoriei prin
recunoașterea unor personaje și reproducerea unor roluri din poveștile cunoscute și formarea
deprinderii de a se exprima corect, coerent și expresiv. Copiii vor fi capabili să identifice
personaje din poveștile expuse pe baza siluetelor prezentate, să asocieze personajele cu povestea
din care fac parte, să recunoască personajele prin int ermediul fragmentelor ascultate la casetofon,
să interpreteze scurte roluri ale personajelor cunoscute și să reproducă titlul unei povești pe baza
unui fragment audiat.
Prin jocul didactic ,,Spune ce face?’’ am consolidat cunoștințele despre a ctivitățile
realizate de către adulț i, am dezvoltat deprinderi de exprimare corectă din punct de vedere
fonetic, lexical și gramatical și am format deprinderi practic -gospodărești. Preșcolarii au fost
îndemnați să recunoască activitățile adulților desfășur ate în imaginile/jetoanele prezentate, să
alcătuiască propoziții simple și dezvoltate cu acestea și să execute acțiuni practice specifice unor
activități din grădiniță.
Jocul ,,Repetă ce spun!’’ a avut ca scopuri perfecționarea auzului fonematic, dezvoltarea
deprinderii de pronunțare corectă a sunetelor și cuvintelor, dezvoltarea deprinderii de a colora
desene. Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili să pronunțe corect cuv intele
care conțin sunetele: b, g, r, t, ș, s, v, z, să pronunțe corect cu voce tare cuvintele și propozițiile
propuse, să răspundă corect la întrebările adresate, să coloreze desenele de pe fișele de evaluare,
să execute mișcările ritmice solicitate.
În cadrul grupei mijlocii , am început cercetarea ce prevede contribuția jocului didactic la
dezvoltarea limbajului preșcolarilor prin jocul didactic distractiv ,,Baba -oarba’’ care conduce la
activizarea vocabularului prin denumirea obiectelor mânuit e și formarea deprinderii de a formula
propoziții cu un cuvânt dat, utilizând corect substantivele la cazul nominativ. Sarcinile copiilor

61
sunt să recunoască și să denumească o jucărie prin pipăit și să formuleze propoziții în care
substantivul la cazul nom inativ este subiect.
Am urmărit apoi consolidarea deprinderii de a povesti, utilizând substantive la diferite
cazuri și genuri, dezvoltarea capacității de a reproduce independent conținuturi ale unor povești
în jocul ,,Spune repede și bine!’’ prin care copiii indeplinesc următoarele obiective: să
denumească poveștile recunoscute pe baza unor imagini, să reproducă corect un fragment din
povestea respectivă, să recunoască faptele bune și cele rele ale personajelor din povești.
Prin jocul ,,Câte trei!’’ am urmărit consolidarea cunoștințelor despre legume și fructe,
formarea deprinderii de a alcătui propoziții corecte din punct de vedere fonetic, lexical și
gramatical, îmbogățirea și activizarea vocabularului, consolidarea deprinderii de a m odela
plastilină. Ca sarcini didactice s -a efectuat recunoașterea fructelor și legumelor și s -a identificat
categoria din care fac parte, formularea de propoziții cu un cuvânt dat, realizarea unor legume și
fructe din plastilină.
Ne jucăm ,,De-a magazinul!’’ a fost jocul care a stârnit atracția copiilor și a contribuit la
activizarea vocabularului, exersarea deprinderii de a se exprima corect fonetic, lexical și
sintactic, formarea capacității de a intra în relație cu cei din jur și a dezvolta un comportament
civilizat. Pe parcursul și la sfârșitul activității, copiii vor fi capabili să folosească formule de
politețe vânzătorului/cumpărătorului, să precizeze corect produsul pe care doresc sa -l cumpere,
să formuleze propoziții corecte fonetic, lexi cal și sintactic și să imite adecvat acțiunile
desfășurate într -un magazin.
Prin jocul didactic ,,Ce știi despre…?’’ am urmărit îndeplinirea următoarelor scopuri:
activizarea vocabularului prin utilizarea denumirii corecte a obiectelor sau a ființelor,
consolidarea deprinderii de a alcătui propoziții simple și dezvoltate corecte gramatical,
executarea unor acțiuni practi ce, utile în colectivitate, dar și finalizarea obiectivelor operaționale:
să denumească imaginea de pe fișă, să alcătuiască cel puțin două propoziții simple cu cuvântul ce
denumește imaginea, respectând acordul dintre părțile de propoziție, să sesizeze cuv intele de
legătură, folosindu -le corect, să valorifice cunoștințele acumulate în situații noi, să execute
acțiuni practice, specifice muncii în colectiv.
În cadrul grupei mari prin jocul didactic ,,Ghicește la ce m -am gândit?’’ am verificat
cuno ștințele referitoare la plante și animale, am dezvoltat capacități de a formula întrebări pe o
temă dată, am dezvoltat gândirea logică și operațiile ei și am contribuit la activizarea și
îmbogățirea vocabularului copii lor. Aceștea au avut ca sarcin i alcătu irea unor întrebări orientate
spre descoperirea unor obiecte și desene și redarea prin desene răspunsurile la ghicitori.
Ne-am propus dezvoltarea capacității de comunicare verbală și nonverbală pentru
rezolvarea sarcinilor didactice prin jocul ,,Casa surprizelor’’ , care încurajează spiritul de

62
echipă, abilitatea de a intra în relație cu ceilalți, dezvoltarea gândirii și a imaginației prin
rezolvarea unor situații -problemă. Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili să
sorteze obiecte după anumite criterii (haine pentru fetițe, haine pentru băieței, fructe, legume,
flori etc.), să ordoneze obiecte după marime, să găsească imagini a căror denumire începe cu
sunetul dat, să recunoască imagini și personaje din povești, să interpret eze un cântec respectând
linia melodică.
Am consolidat deprinderea de a alcătui propoziții simple și dezvoltate, enunțiative,
exclamative și interogative prin intermediul jocului ,,Recunoști semnul?’’ în care copiii
recunosc semnele de punctuație și alcătuiesc propoziții pe baza ilustrațiilor.
Jocul didactic ,,Schimbă povestirea!’’ a contribuit la dezvoltarea capacității de a crea
povestiri, dramatizări, folosind un limbaj adecvat și expresiv, cultivarea sentimentului de prețu ire
a creațiilor literare pentru copii și stimularea creativității. Preșcolarii au avut ca obiective:
crearea unui final poveștilor cunoscute, alegerea unui personaj cu ajutorul căruia să schimbe firul
poveștilor, redarea textului povestirilor utilizând ex presii artistice, mimică și gesturi
corespunzătoare.
Prin jocul ,,Recunoaște meseria!’’ au fost urmărite scopuri le următoare : dezvoltarea
capacității de a folosi cunoștințele despre meserii pentru a răspunde sarcinilor didactice,
dezvoltarea capacitații de a face abstractizări și generalizări, dezvoltarea vocabularului
preșcolarilor, în special, prin verbe care reprezintă activitățile specifice meseriilor.
Jocurile ,,Cum este, cum sunt?’’, ,,Cum este, cum nu este?’’ au avut ca scop f ormarea
deprinderii de a utiliza corect adjectivul, realizând acordul cu substantivul determinat, activizarea
și îmbogățirea vocabularului cu sinonime și antonime, dezvoltarea capacității de exprimare
corectă.
Am urmărit dezvoltarea auzului fone matic prin pronunțarea corectă a sunetelor și
verificarea cunoștințelor referitoare la sunete, silabe, propoziții prin jocul ,,Schimbă sunetul!’’ .
Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili: să precizeze sunetul inițial al
cuvintelor c are reprezintă imaginile respective, să înlocuiască sunetul inițial al cuvintelor pentru
a alcătui alte cuvinte, să alcătuiască propoziții adecvate cu noile cuvinte găsite.
Jocul ,,Ce știm despre animale?’’ a contribuit la verificarea cunoștințelor despre animale
și plante, formarea capacităților de a răspunde la întrebări printr -un limbaj corespunzător din
punct de vedere fonetic, lexical și gramatical, formarea capacității de a formula întrebări pentru a
rezolva diverse sarcini și la educarea spiritului de competiție.
Jocul ,, Ce știm despre corpul omenesc?’’ este un joc interdisciplinar care urmărește
verificarea cunoștințelor copiilor despre corpul omenesc, consolidarea deprinderii de a formula

63
propoziții după ilustrații ca re prezintă diverse activități ale omului, dezvoltarea vocabularului
preșcolarilor, colaborarea cu ceilalți în vederea realizării sarcinilor propuse.
În etapa finală a cercetării am aplicat probe de evaluare fiecărei grupe de preșcolari, în
funcție de nivelul de vârstă al acestora, în vederea determinării performanțelor dobândite ca
urmare a etapelor cercetării.
Pentru grupa mică , am început evaluarea rezultatelor obținute printr -o probă care are ca
scop verificarea pronunției. Astfel, am solicitat copiilor pronunțarea următoarelor cuvinte care au
în componență sunete mai greu de pronunțat, în poziția inițială, mediană și finală:
 Pentru sunetul ,,r’’: ramură, respiră, cărare, durere, mă r, rață
 Pentru sunetul ,,s’’: sus, soră , supărat, sănătos, somn , sac
 Pentru sunetul ,,ș’’: șef, ș ofer, pește, fluturaș, tufiș, ș oarece,
 Pentru sunetul ,,z’’: zar, pupăză , poezie, zid, fazan, zahăr, Azorel
 Pentru sunetul ,,j’’: jar, jucă rie, garaj, cojoc, jeton, jeleu
 Pentru sunetul ,,ț’’: țară, țap, coțo fană, colț, cuțit, ață
 Pentru grupurile de sunete ,,ce’’ , ,,ci’’ : ceapă, cerc, circ, ciocan , cioară
 Pentru grupurile de sunete ,,ge’’ , ,,gi’’ : geantă, geacă, covrigi, Gigi
Așadar, în urma probei de pronunție avem următoarele rezultate pentru grupa mică (8
copii , vârsta 3 -4 ani) :
Tabelul 3. Rezultatele probei de pronunție pentru grupa mică
Nr.
Crt. Sunete și grupuri de
sunete Număr preșcolari care au redat corect
sunetele și grupurile de sunete Procente
1 r 7 87,5%
2 s 8 100%
3 ș 8 100%
4 z 7 87,5%
5 j 7 87,5%
6 ț 7 87,5%
7 ce, ci 7 87,5%
8 ge, gi 6 75%

64
Următoarea probă constă în veri ficarea nivelului vocabularului și exprimarea gramaticală
corectă, în care am folosit o serie de imagini/jetoane care denumesc fructe și legume, iar prin
întrebarea ,,Ce știi despre?’’ am urmărit corectitudinea și numărul de cuvinte pe care copiii îl
folosesc în formularea răspunsurilor.

65

Fig.3. Jetoane care denumesc fructe și legume, folosite pentru verificarea nivelului vocabularului și
exprimarea gramaticală a grupei mici

În notarea răspunsurilor, am apreciat răspunsurile corecte și complete cu 2 puncte și
răspunsurile incomplete cu câte 1 punct. Astfel, am constat că la această probă 6 copii, adică
75% au dat răspunsuri corecte și complete, iar doi copii au dat răspunsuri incomplete.

66
Pentru grupa mijlocie evaluarea a debutat, de asemenea cu proba de pronunție pentru
verificarea corectitudinii sunetelor rostite. Am solicitat pronunțarea următoarelor c uvinte care
conțin sunete și grupuri de sunete mai greoaie pentru pronunția preșcolarilor:
 Pentru sunetul ,,j’’: jucărie, jar, ajutor, cojoc, lujer, mijloc, slujbă, ruj, prăjit
 Pentru sunetul ,,ș’’: duș, șut, fișă, șanț, șase, dușman, cocoș, șină, nașă
 Pentru sunetul ,,ț’’: băț, ață, cățel, țânțar, țară, colț, șorț, mâță, căruț, băiță
 Pentru sunetul ,,z’’: roz, buburuză, rază, zece, zână, bluză, cizmă, zahăr
 Pentru grupurile de sunete ,,ce’’ , ,,ci’’ : voce, ceas, răceală, ciufulit, ciocănitoare, arici
 Pentru grupurile de sunete ,,ge’’ , ,,gi’’ : geam, geacă, înger, girafă, pagină, fragi

Așadar, în urma probei de pronunție avem următoa rele rezultate pentru grupa mijlocie
(4 copii , vârsta 4 -5 ani):

Tabelul 4. Rezultatele probei de pronunție pentru grupa mijlocie
Nr.
Crt. Sunete și grupuri de
sunete Număr preșcolari care au redat corect
sunetele și grupurile de sunete Procente
1 j 4 100%
2 ș 4 100%
3 ț 3 75%
4 z 4 100%
5 ce, ci 4 100%
6 ge, gi 4 100%

În ceea ce privește aspectele lexicale și sintactice, s -a rea lizat evaluarea printr -o fișă
individuală:

67

1. Numeș te animalele din imagini și spune dacă este animal domestic sau sălbatic:

Fig.4. Imagini cu animale, folosite pentru verificarea nivelului grupei mijlocii din punct de vedere
al aspectului lexical și sintactic

2. Desenează în chenar tot atâtea liniuțe orizontale câte silabe au cuvintele din imagini:

Fig.5. Imagini folosite pentru despărțirea cuvintelor în silabe

3. Construiește propoziții cu ajutorul imaginilor:

Fig.6. Imagini cu aspecte de vară, folosite în construirea propozițiilor

68
4. Alcătuiește o propoziție despre imaginea de mai jos! Reprezintă grafic propoziția și
numărul de cuvinte!

Fig.7. Imagine de vară

Item 1 – Numește corect animalele din imagini și precizează ce fel de animal este;
Item 2 – Desparte în silabe cuvintele reprezentate în imagine și desenează în chenar tot atatâtea
liniuțe câte silabe are cuvântul;
Item 3 – Construiește propoziții care redau conținutul imaginilor;
Item 4 – Alcătuiește o propoziție despre imaginea dată și stabilește numărul de cuvinte.
Tabelul 5. Descriptori de performanță
Itemi Suficient
Bine
Foarte bine

1 Numește corect animalele
din imagini, precizând ce
fel de animal este fiecare,
comite două greșeli Numește corect animalele
din imagini, precizând ce
fel de animal este fiecare,
comite o greșeală Numește corect animalele
din imagini, precizând ce
fel de animal este fiecare,
realizează corect ambele
sarcini

69
2 Desparte în silabe
cuvintele din imagini și
desenează atâtea liniuțe
câte silabe au cuvintele,
comite două greșeli în
reprezentarea grafică a
silabelor Desparte în silabe
cuvintele din imagini și
desenează atâtea liniuțe
câte silabe au cuvintele,
comite o greșeală în
reprezentarea grafică a
silabelor Desparte în silabe
cuvintele din imagini și
desenează atâtea liniuțe
câte silabe au cuvintele,
realizează corect
despărțirea în silabe și
reprezentarea grafică a
acestora
3 Construiește propoziții
care redau conținutul
imaginilor, face frecvent
dezacorduri între părțile
principale și secundare de
propoziție Construiește propoziții
care redau conținutul
imag inilor, se exprimă cu
mici ezitări în propoziții Construiește propoziții
care redau conținutul
imaginilor, se exprimă și
realizează acordul între
parțile de propoziție corect
4 Alcătuiește propoziția
despre imaginea prezentată
și reprezintă grafic
propoziția și numărul de
cuvinte care o alcătuiesc,
reprezintă incorect
numărul de cuvinte Alcătuiește propoziția
despre imaginea prezentată
și reprezintă grafic
propoziția și numărul de
cuvinte care o alcătuiesc,
alcătuiește o propoziție
incompletă, dar reprezintă
corect numărul de cuvinte Alcătuiește propoziția
despre imaginea
prezentată și reprezintă
grafic propoziția și
numărul de cuvinte care o
alcătuiesc, construiește o
propoziție dezvoltată și
reprezintă corect numărul
de cuvinte

Tabelul6. Rezultatele probei de evaluare
Itemi Număr preșcolari care au
obținut calificativul
Suficient
Număr preșcolari care au
obținut calificativul
Bine
Număr preșcolari care
au obținut calificativul
Foarte bine

1 0 1 3
2 0 0 4
3 0 1 3
4 0 0 4

70
La grupa mare am evaluat mai întâi pronunția preșcolarilor solicitând repetarea unor
cuvinte alcătuite din mai multe silabe, care conțin sunete și grupuri de sunete mai greu de
pronunțat:
 Pentru sunetul ,,ș’’: eșarfă, căruțaș, derdeluș, revanșă, roșeață, săcușor, șorec ar, clocește
 Pentru sunetul ,,ț’’: fuguța, găleți, acțiune, amețeală, albinuța, tăbliță, joculeț, țestoasă
 Pentru sunetul ,, z’’: zmeură, zebră, dovezi, mazăre, aplauze, zemoasă, bronzată
 Pentru sunetul ,,j’’: curajos, bujor, drojdie, injecție, peisaj, masa j, prăjitură
 Pentru grupurile de sunete ,,ce’’, ,,ci’’: copăcel, ghiocel, procedăm, caciulă, ciufulit
 Pentru grupurile de sunete ,,ge’’, ,,gi’’: covrigel, înțelegere, argintiu, margini, magician
 Pentru grupurile de sunete ,,che’’, ,,chi’’: chemare, mochetă , cochilie, urechi, lichid
 Pentru grupurile de sunete ,,ghe’’, ,,ghi’’: ghemuit, gheară, înghețată, unghie, înghiți
Așadar, în urma probei de pronunție avem următoarele r ezultate pentru grupa mare (3
copii, vârsta 6 ani):
Tabelul 7. Rezultatele probei de pronunție pentru grupa mare
Nr.
Crt. Sunete și grupuri de
sunete Număr preșcolari care au redat corect
sunetele și grupurile de sunete Procente
1 ș 3 100%
2 ț 3 100%
3 z 3 100%
4 j 3 100%
5 ce, ci 3 100%
6 ge, gi 3 100%
7 che, chi 3 100%
8 ghe, ghi 2 67%

În continuare, preșcolarii au fost evaluați printr -o fisă individuală, care prevede
următoarele:

71
1. Desparte cuvintele în silabe și scrie atâtea liniuțe orizontale câte silabe au cuvintele din
imagini.

Fig.7. Imagini pentru despărțirea cuvintelor în silabe
2. Încercuiește cifra care indică numărul de silabe pe care îl au cuvintele.

Fig.8 . Imagini pentru identificarea numărului de silabe
3. Încercuiește litera cu care începe fiecare cuvânt din imagine.

M P O B A C M N P D E F N E R
Fig.9 . Imagini pentru identificarea sunetului

4. Denumește meseriile din imagini și uneltele de lucru. Alcătuiește propoziții cu acestea,
spunând ale cui sunt fiecare.

72

Fig.10. Unelte de lucru pentru meserii

Fig.11. Imagini cu meserii

73
5. Alcătuiește o propoziție despre imaginea de mai jos! Reprezintă grafic p ropoziția,
numărul de cuvinte și de silabe în chenarul de mai jos.

Fig.12. Imagine de vară

Tabelul 8. Descriptori de performanță
Itemi Suficient
Bine
Foarte bine

1 Desparte corect cuvintele
din imagini în silabe,
notând atâtea liniuțe câte
silabe au cuvintele , comite
două greșeli în
reprezentarea grafică a
silabelor Desparte corect cuvintele
din imagini în silabe,
notând atâtea liniuțe câte
silabe au cuvintele, comite
o greșeală în reprezentarea
grafică a silabelor Desparte corect cuvintele
din imagini în silabe,
notând atâtea liniuțe câte
silabe au cuvintele,
realizează corect ambele
sarcini

74
2 Desparte în silabe
cuvintele din imagini și
încercuiește cifra
corespunzătoare numărului
de silabe , comite două
greșeli în alegerea cifrei Desparte în silabe
cuvintele din imagini și
încercuiește cifra
corespunzătoare numărului
de silabe, comite o
greșeală în alegerea cifrei Desparte în silabe
cuvintele din imagini și
încercuiește cifra
corespunzătoare
numărului de silabe,
realizează corect
corespondența dintre
numărul silabe lor și cifră
3 Denumește corect sunetele
cu care încep cuvintele din
imagini, comite două
greșeli în alegerea literei
corespunzătoare Denumește corect sunetele
cu care î ncep cuvintele din
imagini, comite o greșeală
în alegerea literei
corespunzătoare Denumește corect sunetele
cu care încep cuvintele din
imagini și realizează
corect corespondența
sunet -literă
4 Denumește corect
meseriile și uneltele de
lucru din imagini,
alcătuiește propoziții cu
ajutorul imaginilor,
realizând acordul dintre
subiect și atributul
genitival, face frecvent
dezacorduri Denumește corect
meseriile și uneltele de
lucru din imagini,
alcătuiește propoziții cu
ajutorul imaginilor,
realizând acordul dintre
subiect și atributul
genitival, se exprimă cu
mici ezitări în propoziții Denumește corect
meseriile și uneltele de
lucru din imagini,
alcătuiește propoziții cu
ajutorul imaginilor,
realiz ând corect acordul
dintre subiect și atributul
genitival
5 Alcătuiește propoziția
despre imaginea prezentată
și o reprezintă grafic
exprimând numărul de
cuvinte care o alcătuiesc și
numărul de silabe care
alcătuiesc cuvintele,
reprezintă incorect
numărul de cuvinte/silabe Alcătuiește propoziția
despre imaginea prezentată
și o reprezintă grafic
exprimând numărul de
cuvinte care o alcătuiesc și
numărul de silabe care
alcătuiesc cuvintele,
alcătuiește o propoziție
incompletă, dar reprezintă
corect numărul de cuvinte
și silabe Alcătuiește propoziția
despre imaginea
prezentată și o reprezintă
grafic exprimând numărul
de cuvinte care o
alcătuiesc și numărul de
silabe care alcătuiesc
cuvintele, construiește o
propoziție dezvoltată și
reprezintă corect numărul
de cuvinte

75
Tabelul 9. Rezultatele probei de evaluare
Itemi Număr preșcolari care au
obținut calificativul
Suficient
Număr preșcolari care au
obținut calificativul
Bine
Număr preșcolari care
au obținut calificativul
Foarte bine

1 0 0 3
2 0 0 3
3 0 0 3
4 0 1 2
5 0 0 3

3.5. Analiza,prelucrarea și interpretarea rezultatelor
În urma parcurgerii celor trei etape ale cercetării pedagogice se observă o îmbunătățire a
rezultatelor obținute în ceea ce privește contribuția jocului didactic în optimizarea comunicării
verbale și nonverbale a preșcolarilor.
Se constată progrese mari la nivelul grupei mici, care în urma aplicării probelo r de
evaluare procentul răspunsurilor foarte bune este de peste 75%.
De asemenea, grupa mijlocie a răspuns pozitiv metodelor de cercetare aplicate în cadrul
grupei de preșcolari și s -a constat o evoluție la nivelul limbajului acestora și chiar c orectarea
multor deficiențe de vorbire. Astfel, grupa mijlocie în urma verificărilor aplicate, a înregistrat un
procent de peste 87% răspunsuri reușite.
Grupa mare a demonstrat o eficiență totală a metodelor folosite în vederea dezvoltării
comun icării verbale și nonverbale, prin procentul de peste 93% răspunsuri foarte bune. Ne arată
ca preșcolarii mari, în urma experimentelor produse prezintă un limbaj adecvat, corespunzător
nivelului de vârstă și demn de a se încadra în cerințele nivelului urm ător de educație.
Procentajul mare redat de probele de evaluare la care au fost supuși, exprimă faptul că
majoritate copiilor și -au însușit unitățile de conținut transmise prin intermediul jocului didactic.
Cei 15 preșcolari care au participat l a această testare, au realizat itemii probelor în procent de
90%, demonstrând că pot dezvolta capacități de colaborare cu ceilalți în activități comune,
capacități de comunicare verbală și nonverbală pentru rezolvarea sarcinilor didactice, dar și că își
pot consolida, fixa și verifica cunoștințele din diferite domenii de activitate prin jocul didactic.
Totodată, aceste jocuri didactice au demonstrat eficiența și reușita lor în activizarea și
îmbogățirea vocabularului, formarea deprinderii de a pronunța corect toate sunetele limbii

76
române, dezvoltarea capacității de exprimare corectă, formarea deprinderii de a alcătui propoziții
complete, corecte din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical.
În urma ana lizei datelor obținute, s -a constat o creștere progresivă a numărului de elevi
care au obținut rezultate foarte bune, dar și progrese în rândul celor care nu au ajuns la o reușită
totală. Astfel, din următoarele comparări ale rezultatelor inițiale și final e, se observă clar
influența pozitivă a folosirii jocului didactic în vederea optimizării comunicării.

Fig.2. Diagramele rezultatelor inițiale și finale în urma verificărilor făcute asupra limbajului
preșcolarilor din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical
CA – Comportament atins
CD – Comportament în dezvoltare
CNS – Comportament care necesită sprijin
8 5 2 Aspect fonetic
CA
CD
CNS
11 3 1 Aspect fonetic
CA
CD
CNS
7
4 4 Aspect lexical
CA
CD
CNS
10 3 2 Aspect lexical
CA
CD
CNS
6 4 5 Aspect gramatical
CA
CD
CNS
9 4 2 Aspect gramatical
CA
CD
CNS

77
3.6. Concluziile cercetării
Rezulta tele înregistrate după efectuarea cercetă rii, ne permit să afirmă m, că în urma
desfășurării acestei cercetări s -au confirmat ipotezele formulate inițial, prin eficiența contribuției
jocului didactic și a altor exerciții de vorbire în dezvoltarea limbajului preșcolarilor, atât sub
formă verbală, cât și nonverbală.
Pe baza rezultatelor, privind contribuția jocului didactic la optimizarea comunicării verbale
și non -verbale a preșcolarilor , putem concluziona că numai prin perfecționarea metodologiilor
didactice, a formelor de organizare și desfășurare a procesului instructiv -educativ, întreaga
activitate din grădiniță poate devenii un real succes în adaptarea educației copiilor la solicită rile
instructiv -educative.

78
CONCLUZII

În lucrarea de față , am vrut să împărtășesc din experiența mea fundamentată pe baze
științifice, psihopedagogice în vederea realizării unui obiectiv fundamental al activității
instructiv -educative din grădiniță, dezvoltarea capacității de comunicare verbală și nonverbală a
preșcolarilor .
Grădinița, prin întreg ansamblul ei oferă cele mai complexe posibilități de a contribui la
punerea bazelor vorbirii. Valorificarea acestui aspect se poate realiza doar dacă se utilizează căile
și mijloacele cele mai adecvate particularităților de vârstă al e preșcolarilor și de competențele de
comunicarea dobândite până la momentul respectiv. Competențele de comunicare nu au fost
însușite numai în cadrul activităților de Educare a limbajului, ci și în activitățile interdisciplinare
pe care le-am desfășurat prin intermediul jocului didactic, care a oferit o mare solidaritate și
stabilitate capacităților de comunicare acumulate anterior.
Jocurile didactice și jocurile -exercițiu pe care le -am utilizat în demonstrarea contribuției la
optimizarea comun icării verbale și nonverbale a preșcolarilor, au adus în rândul acestora
varietate, veselie, au prevenit monotonia și plictiseala și astfel, au determinat o mare eficiență în
dobândirea celor propuse. Jocul didactic contribuie la activizarea și îmbogățire a vocabularului, la
dezvoltarea capacității de exprimare corectă din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical, la
formarea capacităților de a alcătui propoziții coerente și adecvate nivelului de vârstă al fiecăruia,
dar și la dezvoltarea competențelo r de colaborare cu ceilalți în scopul îndeplinirii sarcinilor
propuse. Prin joc se pot consolida, fixa dar și verifica cunoștințele preșcoarilor din toate
domeniile de activitate, antrenând toată grupa la asimilarea cunoștințelor și deprinderilor prin
participare activă și afectivă la procesul instructiv -educativ din grădiniță. Tot prin intermediul
acestuia preșcolarii realizează cu plăcere sarcini importante ale dezvoltării vorbii, cei timizi
devin volubili, mai curajoși, activi, cultivând încrederea în fo rțele proprii și învățând să -și
subordoneze interesele personale în fața intereselor grupului.
În concluzie, putem afirma că jocul participă atât cantitativ, cât și calitativ la activitățile
desfășurate în cadrul grădiniței și ușurează calea spre dezvoltarea limbajului preșcolarilor prin
valențele sale formative, care sprijină procesul instructiv -educativ și produce schimbări
considerabile în capacitățile de comunicare ale preșcolarilor.
Utilizând jocul didactic în activitățile cu preșc olarii, am format capacități de a intra în
relație cu cei din jur respectând norme de comportament civilizat, am dezvoltat capacități de a
colabora în activități comune, am contribuit la educarea spiritului de echipă și de competiție și la
dezvoltarea capa cității de comunicare verbală și nonverbală pentru rezolvarea sarcinilor didactice
în comun.

79
Folosind jocul didactic ca metodă didactică în activitățile de Educare a limbajului, am
ajuns la concluzia că este o metodă activă de însușire a limbaju lui și consolidare a cunoștințelor,
bazată pe a cțiune , ce poate fi utilizată în cadrul activităților de dezvoltare a comunicării prin
faptul că facilitează accesul la cunoaștere, învățare și dezvoltare, include activități pe grupe de
copii sau muncă indepe ndentă. Această metodă optimizează procesul de învățare prin faptul că
preșcolarul este în centrul acțiunii de învățare și are un rol deosebit de important în dobândirea
noilor cunoștințe prin autoinstruire, în timp ce educatorul are rolul de coordonator.
În concluzie, pentru contribuția pe care o aduce în instruirea și educarea copiilor, jocul
constituie o componentă importantă a învățământului preșcolar, în primul rând pentru că el
răspunde particularităților de vârstă ale preșcolarilor și în al doile rând pentru că prin elementele
sale distractive și atractive pentru copii, stimulează interesul și curiozitatea acestora pentru
învățare.

80
BIBLIOGRAFIE

1. Crețu , Tincă, Psihologia vȃrstelor , Ediția a III -a, Editura Polirom, 2009;
2. Golu , Florinda, Joc și învățare la copilul preșcolar , Editura Didactică și Pedagogică,
R.A., 2009;
3. Harwood , Robin, Miller A. Scott, Vasta Ross, Psihologia copilului , Editura Collegium
Polirom, 2010;
4. Hobjilă , Angelica, Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului , Editura
Institutul European, 2008;
5. Lăzărescu , Păiși , Mihaela, Ezechil , Liliana, Laborator preșcolar , Ediția a IV -a,
București, Editura V&I Integral, 2011;
6. Lăzărescu , Păiși , Mihaela, Ezechil , Liliana, Laborator preșcolar , Ediția a V -a, București,
Editura V&I Integral, 2015;
7. Muntean , Ana, Psihologia dezvoltarii umane , Editia a III -a, Polirom, 2009;
8. Mitu , Florica, Antonovici , Ștefania, Jocuri didactice integrate pentru învățământul
preșcolar, Editura Humanitas, 2005 ;
9. Norel , Mariana, Bota , Alina , Oana, Didactica domeniului experiențial Limbă și
comunicare, Editura ASCR, Cluj -Napoca, 2012;
10. Piaget , Jean, Le Langage et la pensée chez l’enfant, Neuchâtel -Paris , Éditions
Delachaux & Niestlé S.A., 1923;
11. Piaget , Jean; Inhelder , Bärbel, Psihologia copilului , Ediția a III -a, Paris, Presses
Universitaires de France, 1966;
12. Piaget , Jean, Inhelder , Bärbel, Psihologia copilului , Editura Cartier, 2005;
13. Schaffer , H. Rudolph, Introducere in psihologia copilului , Cluj -Napoca, Editura ASCR,
2005;
14. http://www.didactic.ro/materiale -didactice/particularitaile -limbajului -i-dezvoltarea -lui-la-
copiii -de-varsta -precolara ;
15. http://www.isjcta.ro/wp -content/uploads/2013/06/Curriculum -pentru -invatamantul –
prescolar.pdf
16. http://psihointegrativa.ro/comunicarea -nonverbala;
17. http://revistadeasistențăeducațională – Popișcă, L. – Dezvoltarea exprimării orale,
înțelegerea și utilizarea corectă a semnificațiilor și structurilor verbale orale;
18. http://psihointegrativa.ro/comunicarea -nonverbala

81
ANEXE

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa : mare
Categoria de activitate : Educarea limbajului
Mijloc de realizare : Joc didactic
Tipul de activitate : mixt
Scop : Formarea deprinderii de a despărți cuvinte în silabe
Obiective cadru:
 Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a
semnificațiilor structurilo r verbale orale;
 Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic;
 Dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite
de limbajul scris.
Obiective operaționale:
a) cognitive:
 să stabilească relația dintre cuvânt și silabă;
 să identifice numărul de respirații pentru rostirea fiecărui cuvânt;
 să alcătuiască propoziții cu cuvintele găsite pe imaginile din plic;
 să reprezinte grafic cuvintele și numărul silabelor prin simbolurile î nvățate;
 să rezolve corect sarcinile de pe fișa de lucru.
b) psiho -motorii:
 să coreleze numărul de silabe cu podul palmei sub bărbie (tactil).
c) afective:
 să participe conștient la activitate, în vederea pregătirii pentru școală.

82
Strategia didactică:
 Metode și procedee: explicația, conversația, demonstrația, exercițiul, observația,
problematizarea, jocul didactic, munca independentă
 Mijloace didactice: fluturaș, jetoane cu imagini, coșuleț, plic cu imagini, instrumente de
scris, fișe de lucru, stimulente (flu turași)
 Forma de organizare: frontală, individuală
 Resurse temporale: 35 de minute
Sarcina didactică : despărțirea cuvintelor în silabe și asocierea cu simbolurile grafice
Regulile jocului : Fluturașul alege, pe rând câte un copil. Acesta ia un jeton din coșuleț, îl
denumește și apoi desparte cuvântul în silabe, precizând numărul silabelor. Se alcătuiesc
propoziții cu cuvântul respectiv. Se reprezintă grafic cuvântul și silabele. Se aplaudă
răspunsurile corecte.
Elemente de joc : personajul Fluturașul multicolor, coșulețul surpriză, mânuirea materialului,
aplauz ele, recompense.
Etapele
activității Conținutul științific Strategia didactică Evaluare
Metode și
procedee Mijloace
didactice Forma de
organizare
Moment
organizatoric Realizarea climatului optim
pentru buna desfășurare a
activității Conversația Frontală
Captarea
atenției Se realizează cu ajutorul
unui personaj surpriză:
Fluturașul multicolor (o
fetiță îmbrăcată în fluturaș)
,,Sunt fluturaș multicolor
Ce zbor mereu din floare -n
floare,
Și le ating încetișor
Le mângâi, deci, pe fiecare.
Dar vin și la copii cuminți
Surprize multe le aduc
Iar dacă răspunsuri vor da
Conversația

Observația
Flutur e

Frontală

Aprecieri
verbale

83
Eu îi voi recompensa.’’
Fluturașul a adus copiilor un
coșuleț cu surprize. Aceste
surprize se vor f olosi pe
parcursul activității. Coșuleț
cu
surprize
Anunțarea
subiectului și
a
obiectivelor Se anunță copii că astăzi la
activitate vor desfășura un
joc
Jocul se numește: ,,Câte
silabe are cuvântul?’’
Se anunță câteva obiective
operaționale.
Conversația

Explicația
Frontală
Aprecieri
verbale
Dirijarea
învățării

Explicarea
jocului

Se adresează copiilor
următoarele întrebări:
Cum/Din ce este alcătuită o
propoziție?
Din ce sunt alcătuite
cuvintele?
Educatoarea spune copiilor
că așa cum propozițiile sunt
alcătuite din mai multe
cuvinte și cuvintele pot fi
alcătuite dintr -o silabă sau
din mai multe silabe.
Educatoarea alege un jeton
din coșulețul fluturașului,
denumește imaginea și
demonstrează copiilor
modul de despăr țire în
silabe (punând podul palmei
sub bărbie pentru a simți
deschiderea gurii pentru
fiecare silabă).
Exemplu: cireșe – ci-re-șe Conversația
Explicația

Demonstrația

Jetoane
cu
imagini

Frontală

Aprecieri
verbale

Aprecieri
verbale

84
Jocul de
probă

Jocul
propriu -zis

Variante de
joc Pentru a verifica dacă s -au
înțeles regulile jocului, se
realizează jocul de probă.
Fluturașul va alege un copil
din grupă. Acesta va lua un
jeton din coșuleț, v a denumi
imaginea, va despărți în
silabe cuvântul
corespunzător și va spune
din câte silabe este alcătuit.
Fluturașul alege, pe rând,
câte un copil, acesta va ieși
în fața grupei, arată jetonul
ales, spune ce reprezintă
imaginea, desparte cuvântul
în silab e și spune din câte
silabe ese alcătuit cuvântul.
Varianta 1
Fluturașul dă unui copil un
plic în care se află jetoane
reprezentând diferite
imagini. Copiii vor da plicul
din mână în mână până când
educatoarea va spune STOP.
Copilul la care se află plicul
în acel moment va scoate o
imagine din plic, denumește
cuvântul din imagine, îl
desparte în silabe și cere
colegului să alcătuiască o
propoziție cu acel cuvânt.
Apoi educatoarea spune
START și plicul din nou va
fi dat din mână în mână.
Exercițiul

Jocul
didactic

Explicația

Jocul
didactic

Explicația

Plic cu
jetoane

Jetoane
cu
imagini

Frontal

Individual

Individual

Aplauze

Aprecieri
verbale

Aplauze

Aplauze

85
Răspunsurile corect e vor fi
aplaudate.
Varianta 2
Reprezentarea grafică a
cuvintelor și silabelor.
Educatoarea explică și
demonstrează modul în care
se reprezintă grafic
cuvintele și silabele
(cuvintele se reprezintă cu o
linie orizontală, iar silabele
cu liniuțe scurte orizontale).
Cuvântul este reprezentat cu
culoarea albastru, iar
silabele cu culoare a verde.
Exemplu: albină
_____
_ _ _
Exercițiul

Obținerea
performanței Se realizează cu o fișă de
lucru.
Pe fișă sunt desenate diferite
imagini.
Copiii au ca sarcină să
despartă cuvintele
corespunzătoare imaginilor
în silabe, să coloreze cifra
corespunzătoare numărului
de silabe și să reprezinte
grafic cuvintele și silabele.
Muncă
independentă

Fișe de
lucru

Individual Observare
sistematiz
ată
Încheierea
activității Se fac aprecieri asupra
modului în care au răspuns
la activitate.
Flutuașul împarte copiilor
recompense (fluturași). Conversația Flutur i Frontală Aprecieri
verbale

86
FIȘĂ DE LUCRU
 CATE SILABE ARE CUVÂNTUL ?
Sarcini:
– colorează patrățelul care corespunde numărului de silabe;
– reprezintă grafic cuvintele.

FLUTURE

ALBINĂ

MELC

87
PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa : mare
Tema anuală : ,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?’’
Tema activității : ,,În lumea poveștilor’’
1. Domeniul Limbă și Comunicare: ,,Traista fermecată , cu povești încărcată’’
2. Domeniul estetic și creativ: ,,Șcenă din povestea preferată’’
Mijloc de realizare : joc didactic + desen, pictură, modelaj
Tipul activității : consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi.
Obiective operaționale :
a) cognitive :
 să recu noască povești și personaje din povești după imagini, fragmente audiate, replici și
ghicitor i;
 să identifice trăsăturile morale ale personajelor;
 să povestească episoadele reprezentative din povești;
 să dramatizeze șcene din povești folosind replicile personajelor;
 să se exprime clar și corect din punct de vedere gramatical;
 să compună în mod ori ginal și personal spațiul plastic;
 să-și organizeze spațiul plastic într -o lucrare echilibrată și expresivă, folosind culori calde
și culori reci.
b) psiho -motrice :
 să modeleze folosind corect tehnica pentru a obține tema sugerată;
 să mânuiască adecvat materi alul didactic;
 să-și coordoneze mișcările oculo -motorii.
c) afective :
 să aso cieze întâmplări din viața reală cu poveștile și personajele acestora;
 să aprecieze comportamentul personajelor din poveste și să le evalueze în raport cu
normele sociale cunoscute;
 să generalizeze consecințele comportamentelor pozitive și negative.
Strategii didactice:
 Metode și procedee: explicația, povestirea, exercițiul, turul galeriei, observația,
conversația, demonstrația
 Materiale didactice: trăistuță, cutii cu materiale pentru joc – planșe din povești, măști,
merele de ,,aur’’, foi de desen, acuarele, culori, plastilină

88
 Sarcina didactică: recunoașterea unor povești și personaje având la dis poziție planșe ale
acestora, răs punsul la ghicitori, dramatizarea unor șcene din povești
 Elemente de joc: ghicirea, mișcarea, surpriza, aplauze, folosirea unor onomatopee

Etapele
activității Conținut științific Strategii
didactice Evaluare
Moment
organizatoric Asigurarea condițiilor optime pentru
desfășurarea activității:
– aerisirea sălii de clasă
– aranjarea materialului distributiv
– așezarea scaunelor
Captarea
atenției În sala de grupă intră poștașul care aduce
patru pachete și o scrisoare. Educatoarea
citește scrisoarea: ,,Eu, Albă -ca-Zăpada , v-am
adus 4 pachete pe care le -am numerotat. În ele
veți găsi o mare surpriză, dar ca să ajungeți la
aceasta, va trebui să deschideți cutiile în
ordinea numerot ării, de la 1 -4. Va trebui să
rezolvați pe rând sarcinile pe care le veți găsi
în aceste cutii. Vă doresc spor la treabă!’’ Expunerea
Observația
Explicația
Conversația
Anunțarea
temei și a
obiectivelor Se anunță titlul jocului didactic: ,,Trăistuța
fermecată, cu povești încărcată’’ Expunerea
Explicarea
jocului și
fixarea
regulilor de joc Educatoarea explică jocul: ,,Pe rând veți
scoate din trăistuță câte o imagine
reprezentativă fiecărei povești și veți descrie
momentul din poveste denumind titlul acesteia
și personajele din poveste.
Veți da răspunsuri la ghicitorile pregătite
pentru activitate, apoi veți deveni chiar voi
mici actori.’’ Explicația

Conversația
Efectuarea
jocului
demonstrativ Jocul demonstrativ va fi realizat de către
educatoare astfel:

Explicația

89
,,Au fost odată ca niciodată
În lumea de poveste,
Și buni și răi, cum ne -a fost dat’’
Aflați și spuneți cine este?, după care urmează
ghicitoarea:
,,Zglobie și drăgălașă
La bunicuța a plecat.
Dar c ând a ajuns în pădure
De sfatul mamei a uitat.’’ (Scufița Roșie)
După ce copiii ghicesc, se scoate din trăistuță
o imagine din poveste și se descrie momentul
reprezentat, explicându -se copiilor că aceasta
va fi maniera de lucru.

Demonstrația

Observația
Executarea
jocului cu
copiii Copiii vin pe rând și extrag câte o imagine din
trăistuță (pachetul 1), descriind momentul
prezentat în imagine, denumind povestea și
personajele acesteia.
Varianta 1: ,,Ghici, ghici’’
Educatoarea spune pe rând câte o ghicitoare
din poveste, iar copilul numit va selecta din
planșele expuse pe aceea care se potrivește.
a) Fuse odată un cocos/ Mândru tare și
zelos/ Și umblând pe -o potecuță/ El
găsise o punguță/ Știe oare cineva/
Cam câți bani erau în ea? (doi bani)
b) Acel cocoș năzdră van,/ Ce a luat de la
boier/ Galbeni și cirezi de vaci/ Să le
dea celor săraci/ E din …. (Punguța cu
doi bani)
c) În căsuța din pădure/ Cu cei trei
,,copii’’ ai ei/ Lupul cel rău le -a dat de
urmă/ Și s -a dus cu glas schimbat/ La
ușă de a cântat…/Ce a mai fost te

Exercițiul

Povestirea

Expunerea

Aprecieri
verbale

Aplauze de
grup

90
minunezi/ Citind povestea … (Capra cu
trei iezi)
d) Dar ceasornicul din tei/ Dus la târg pe
câțiva lei/ De s -a supărat tot satul/ Că
nu-i auzea cântatul/ Hai ghiciți acuma
ce-i…? (Pupăza din tei)
e) De-acasă a fost gonită/ Și -n pădure
părăsită/ La pitici găsi o casă/ Și -a
rămas cea mai frumoasă/ Cine credeți
că ar fi? (Albă -ca-Zăpada)
Varianta 2 : ,,De -a actorii’’
Se desface pachetul 2 care conține măști și
costumații. Copiii vor recunoaște personajul
care a sp us replica: ,,Ia mai pune -ți pofta în
cui, cumetre!’’ (vulpea).
Doi copii dramatizează fragmentul din
povestea ,,Ursul păcălit de vulpe’’.
La fel se procedează și cu următoarele replici:
,,Cine a mușcat din pâinișoara mea?’’
(Mâncăciosul) . Șapte băieți vo r dramatiza
momentul sorii și descoperirea Albei -ca
Zăpada.
,,Cine a spart borcanul cu dulceață?’’
Copiii dramatizează fragmentul din povestea
Puf-Alb și Puf -gri.
,,Nu mă omorî, nu mă omorî, du -i împărătesei
inima căprioarei!’’ Se dramatizează
fragmentul din poveste.
,,Când credeam c -am terminat
Și că vraja -am alungat
Am găsit încă un plic.
Trebuie să ne grăbim
Fiindcă timp mai e puțin.
Proba de -o vom termina

Conversația

Conversația
Aprecieri
verbale

Aprecieri
verbale

91
Surprize vom căpăta!’’
Copiii desfac pachetul 3 în care găsesc foile
pentru desen.
Copiii vor ocupa câte un loc la măsuțe unde
vor desena, picta, modela scene din povești și
personaje îndrăgite.

Obținerea
performanței Copiii vor recunoaște poveștile , șcenele și
personajele. Turul galeriei
Conversația

Evaluarea
performanțelor Educatoarea face aprecieri cu privire la
comportamentul copiilor din timpul activității Conversația
Încheierea
activității Copiii desfac pachetul 4 în care descoperă
mere ,,de aur’’ trimise de Prâslea cel voinic,
drept recompensă.
,,De-a poveștile -i un joc
Născocit pe lângă foc
De părinți și de bunici
Pentru mari și pentru mici.
Pe toate le -ndrăgim, copii,
Bune, rele, cum or fi.
Prietene -s pentru copii,
Iubiți poveștile ,copii,
Ele ne -aduc bucurii,
Din ele multe învățăm,
Frumos în viață să ne purtăm.’’

Conversația
Aprecieri
verbale
individuale
și colective