Lector Universitar Dr. Elena Otilia Vladislav 2012 2 Unitatea de învăț are 1 INTRODUCERE ÎN TEHN ICILE PROIECTIVE Cuprins: 1. Mecanismul psihologic… [624067]

Licență

Lector Universitar Dr. Elena Otilia Vladislav 2012 2 Unitatea de învăț are 1 INTRODUCERE ÎN TEHN ICILE PROIECTIVE Cuprins: 1. Mecanismul psihologic… [624067]

Byadmin ianuarie 1, 2024

1

Modul 1

TEHNICI PROIECTIVE

Lector Universitar Dr. Elena Otilia Vladislav

2012

2

Unitatea de învăț are 1

INTRODUCERE ÎN TEHN ICILE PROIECTIVE

Cuprins:
1. Mecanismul psihologic al proiec ției
2. Istoricul tehnicilor proiective
3. Principalele caracteristici ale tehnicilor proiective
4. Proiecție și Simbolizare
5. Poziții critice legate de valoarea și limitele tehnicilor proiective
6. Aspecte pozitive privind aplica tivitatea tehnicilor proiective
7. Clasific ări ale Tehnicilor Proiective

Obiective:
La sfâr șitul acestei unit ăți de învățare, studen ții vor fi
capabili s ă:
• Cunoască mecanismul psihologic al proiec ției;
• Cunoască principalele caracteristici ale
tehnicilor proiective
• Cunoască limitele și avantajele tehnicilor
proiective
• Cunoască diferite clasific ări ale tehnicilor
proiective

1. Mecanismul psihologic al proiec ției
1.1. Defini ția proiecției
Proiecția face parte dintre mecanismele bazale ale ps ihismului. Este atribuirea în afara Eu-lui,
altcuiva sau asupra unui obiect sau situa ție – a unor caracteristici sau a "ceva " ce apar ține Eu-lui. Cu
alte cuvinte, este un mecanism psihologic general care transferă conț inuturi subiective în orice fel de

3obiect. Este un mecanism prin care creem relaț ii mai mult sau mai pu țin imaginare cu realitatea.
Proiecția este întotdeauna un mecanism incon știent, conștientizarea duce la disolu ția acestuia.
Transferul este un proces care are loc între dou ă persoane ș i este de natur ă emoțională și
compulsiv ă. Este înso țit de o emo ționalitate cople șitoare.

S.Freud introduce termenul de proiec ție în 1894. În 1896 d ă următoarea defini ție asupra
proiecției: "Proiec ția este un mecanism de ap ărare al cărui rezultat este plasarea în exterior a
surselor nepl ăcerii." Subiectul expulzeaz ă din sine și localizează în altul calităț i, sentimente, obiecte
pe care nu le cunoaș te sau le refuză în sine însu și.
Din punct de vedere psihanalitic proiec ția este un mecanism de apă rare. Este un tip de opera ție
psihică realizată de Eu prin intermediul c ăreia se realizeaz ă apărarea față de mișcarea ascensional ă a
refulatului. Inițial, Freud considera c ă proiecția este o problem ă a persoanei nevrotice care- și reprimă un
conf
lict emoțional prin schimbarea lui pe altcev a ca obiect proiecta t. Astfel, proiecț ia ar fi specific ă
isteriei de angoas ă și funcționării paranoide, caz în care proiec ția duce la totala separare a
subiectului de obiect. În “Totem și Tabu” (1912-1913), Freud d ă o dezvoltare mai întins ă acestor idei: animismul,
gândirea magic ă și atot- puterea ideilor pe care le observ ăm la primitiv, copil și nevrozat rezult ă din
proiecția proceselor psihice primar e (guvernate de principiul pl ăcerii) în mediul exterior. De aici
decurge, deasemenea, intui ția lui Freud dup ă care crea ția artistic ă este o proiec ție a artistului în
opera sa. C.G. Jung vede acest mecanism psihologic într-un sens mai larg. Dup ă el, proiec ția este un
mecanism de disimulare ce const ă în transferarea într-un obiect exterior al unui con ținut subiectiv.
Conținutul poate s ă fie negativ, penibil, incompatibil cu subiectul sau pozitiv, situa ție în care este
inaccesibil con științei din cauza auto – deprecierii.
Inconștientul celui care proiecteaz ă nu alege orice obiect, ci unul car e are ceva sau chiar mai multe
dintre caracteristicile celui care proiecteaz ă. Jung vorbe ște de un "cârlig" în obiect pe care cel care
proiecteaz ă își așează proiecț iile ca p
e niște haine.( Cf. M..-L. von Franz, 1993)
Destul de des, și aici Freud și Jung sunt de acord, proiec țiile conțin caracteristici nepl ăcute,
refulate din copil ăria timpurie. Procesul proiec ției se întemeiaz ă pe identitatea arhaic ă a subiectului
cu obiectul, moment din filogenez ă în care lumea interioar ă nu era complet delimitat ă de lumea
exterioară.
Jung vorbește de:
1. Proiec ția pasivă: forma patologic ă a proiecției și care se manifest ă în multe proiec ții normale,
neintenționate, automate. Persoana nu este con știentă de sine, neacceptând responsabilitatea celor
proiectate în altceva sau altcineva. Proiec ția dă naștere la eroare în aprecierea celorlal ți (persoane,
relații, situații, evenimente) ș i blocheaz ă adaptarea.
2. Proiec ția activă: este o component ă esențială a actului creativ. Pentru a empatiza, subiectul
separă de sine un con ținut ș i îl transfer ă în obiect, atră gându-l astfel în sfera sa subiectiv ă.
Proiec ția
activă participă la procesele creatoare, artistice, dar și în actul de judecat ă care separ ă
subiectul de obiect. O judecat ă subiectiv ă considerat ă valabilă este separat ă de subiect și transferat ă
în obiect; astfel subiectul se deta șează de obiect.

4
L. Frank dă în 1939 o defini ție operațională a proiecției : “Proiec ția este tendin ța oamenilor de a
fi influienț ați de trebuin țele, emoțiile și structura lor psihologic ă de ansamblu în interpretarea
realității, ori de câte ori câmpul perceptive prezint ă o anumit ă ambiguitate.”
Introiec ția, termen introdus de Ferenczi, este opusul proiec ției. Este o tulburare a grani ței de
contact a Eu-lui (Psihol ogia gestalt) ce const ă din absorbirea, captarea, preluarea și asimilarea f ără
discriminare a ceea ce nu apar ține Eu-lui: informa ții, valori, comportamente cu care persoana intr ă
în contact în mediul s ău de viață. Preluarea unor roluri și comportamente din exterior care dau
"osatura nev ăzută " a personalit ății cuiva.
Ferenczi: "În timp ce paranoicul expulzeaz ă, elimină din egoul s ău emoții ce au devenit
dezagreabile, nevroticul se serve ște de lumea exterioar ă și face din ea o bucat ă a fanteziilor sale".

1.2. Spre o teorie proiectiv ă asupra percep ției
Percepț ia lumii exter
ioare depinde de amintiri personale, uneori cele mai vechi con știente sau
inconștiente (Bellak) și de nivelul actual de anxietate al subi ectului (Abt). Pentru prima, câmpul
psihologiei proiective este constituit prin interacț ia percep țiilor prezente și percepțiile trecute.
Termenii tradi ționali de proiec ție și percepție sunt inadecvaț i.
Realitatea real ă, obiectiv ă este imposibil de cunoscut. Ponderea proiec ției este atât de mare încât
nu vom putea afla niciodat ă cum arat ă in – sinele lumii (Jung) deoarece în demersul cunoa șterii
transform ăm procesul fizic într-unul psihic. Tot ceea ce este necunoscut, orice vid este cunoscut
prin proiec ție. Ceea ce se crede c ă se cunoa ște în materie este de fapt proiec ția datelor incon știente
ale subiectului cunosc ător.
Bellak preferă să împrumute de la Herbard no țiunea de apercep ție, conceput ă ca „procesul prin
care experien ța nouă este asimilat ă și transformat ă prin intermediul percep ției trecute a fiec ăruia, în
maniera de a forma un nou tot." Apercep ția este o interpretare, ea dă un sens experien ței.
Există o distorsiune aperceptiv ă atunci când interpretarea este es
ențialmente subiectiv ă. În fapt,
orice interpretare este în parte subiectiv ă; o percep ție pur obiectiv ă, pur cognitiv ă, poate nici nu
există.
Bellak propune s ă se facă distincția între 4 nivele ale distorsiunilor perceptive :
1. nivelul cel mai apropiat de con știent: exteriorizarea, când subiectul recunoa ște că răspunsul
său este înc ărcat de subiectivitate, de exemplu c ă o anumit ă istorie pe care el a inventat-o la T.A.T.
(Testul de apercep ție tematic ă) descrie un episod din propia sa via ță.
2. con știentul intervine, dar mai pu țin: sensibilizarea – atunci când personalitatea este sub
tensiune, ea efectueaz ă discrimin ări aperceptive mult mai fine, în domenii ce r ăspund nevoilor sale
sau emoț iilor suscitate de tensiune. O astfel de apercep ție aduce subiectului nu numai o informa ție
asupra lumii exterioare, dar în acela și timp satisfacerea unei dorin țe.
3. proiecția simplă sau transferul prin învăț are: când cineva a încercat refuzuri succesive cu mai
multe persoane se aș teaptă la refuz și are tendin ța s
ă perceapă orice nou partener ca iritant (conform
proiecției complementare dup ă Cattel și Ombredane).
4. proiecția de inversiune : este mecanismul de ap ărare descris de Freud în paranoia – a atribui
cuiva ura pentru mine, deoarece, în str ăfundul meu îl ur ăsc.

5Ultimele dou ă nivele sunt exclusiv incon știente.

Percepț ia are dou ă funcții: una cunoscută de mult timp: selec ția de informa ții utile organismului;
alta, pusă în eviden ță de către psihologia proiectiv ă: apărarea Eu-lui.
Mai exact, dup ă Abt, percep ția permite persoanei s ă mențină constant în ea o stare de anxietate
pentru care el a achizi ționat, prin înv ățare un grad adecvat de toleran ță (ceea ce este conform
principiului homeost aziei sau echilibrului mediului intern).
Când câmpul perceptiv devine din ce în ce mai pu țin structurat, anxietatea are tendin ța să crească,
persoana neputând s ă uzeze de scheme vechi și neânsușite. Astfel, Eul este nevoit s ă proiecteze
pentru a stabili noi relaț ii adecvate cu mediul și a se sinți în securitate. Realitatea fizic ă și socială
este astfel investit ă cu nevoile, valorile, dorin țele, fantasmele subiectului care percepe.
Percepția persoanei se g ăsește colorat ă cu elemente din personalitatea sa și aceste elemente
antreneaz ă o distorsiune în realitate a șa încât ea s ă se simtă în siguran ță. Ea se simte în siguran ță
când poate ac ționa într-un mod vechi și cunoscut.
În principiu, orice material poate fi prezen tat unei persone pentru a suscita un comportament
proiectiv, dar este preferabil s ă se mențină o structurare de un nivel mi nim, cu scopul de a permite
factorului subiectiv să funcționeze.
Această teorie explic ă, de asemenea, efectul catartic al te hnicilor proiective: parcurgerea lor
diminuează într-adev ăr anxietatea subiectului, care poate astfel s ă-și regăsească relațiile cu mediul.

Tem ă de reflec ție/ autoevaluare:
În ce fel au intervenit proiec ția pasivă și proiecția activă în relațiile pe care
le-ați stabilit cu mediul fizic, familial și social.

2. Istoricul tehnicilor proiective

În 1939 L.K. Frank publica un articol în "Journal of Amer ican Psychology" intitulat "Metodele
proiective pentru studiul personalit ății". El a inventat aceast ă expresie de "metode proiective" pentru
a ține cont de leg ătura dintre 3 probe psi hologice: “Testul asocia ției de cuvinte” al lui Jung (1904),
“Testul petelor de cerneală ” a lui Rorschach (1920) și “Testul invent ării istoriilor, T. A. T.” a lui
Murray (1935). Frank ar ăta că aceste tehnici constituie prototipul unei investigaț ii dinamice și
holistice a personalit ății; aceasta din urm ă fiind privit ă ca o totalitate în evolu ție, a căror elemente
constitutive sunt în interac țiune.
Defini ție: "În esen ță, o tehnic ă proiectiv ă este o metod ă de studiu a personalit ății în care
subiectului i se prezint ă o situație la care va r ăspunde urmând sensul pe care îl are pentru el și
în funcție de ceea ce resimte în timpul acestui r ăspuns. Caracterul esen țial al unei tehnici
proiective este acela c ă evocă în subiect ceea ce este, în dif erite feluri, expresia lumii sale
personale și a proceselor personalit ății sale." (în P. Pichot, Les Tests mentaux, PUF, 1967).

6 Tehnicile proiective au devenit unul dintre elementele cele mai pre țioase ale metodelor clinice în
psihologie și unul dintre aplica țiile practice cele mai fecunde ale concep țiilor teoretice ale
psihologiei dinamice și mai ales ale psihanalizei.
Alături de tehnicile de interviu și observarea conduitei ele constitu ie unul dintre instrumentele
esențiale ale psihologiei clinice. Ca și aceasta din urm ă, ele se sprijin ă pe o concep ție psihodinamic ă
a persoanlit ății.

3. Principalele caracteristici ale tehnicilor proiective

Tehnicile proiective se disting de testele de aptitudini în special prin ambiguitatea materialului
prezentat și prin libertatea r ăspunsurilor . Prin aceste două caractertistici, metodele proiective se
situează pe linia dintre psihologia formei ș i psihanaliz ă.
3. 1. Metodele proiective se situeaz ă pe un continuum între tehnicile test ării psihometrice
propiu-zise și tehnicile terapeutice clinice , între examenul psihometri c, cu regulile sale de
standardizare și sistematizare care-i ofer ă principala sa cali tate, aceea a directivit ății materiale și
examenul clinic care confer ă în esență o individualizare a cunoa șterii personalit ății subiectului
examinat. De-a lungul acestui c ontinuum pot fi vizualizate pozi țiile diferitor tehnici și probe proiective,
unele denumite simplu "test", altele "tehnici", tocmai pentru a sublinia com p
lexitatea abord ării și
distanțarea de condiț iile propiu-zise ale unui test psihologic. Mai mult, în func ție de modalit ățile noi
de interpretare- în general de sorginte psihanalitic ă- una ș i aceeași metodă poate fi încadrat ă în
condițiile de tehnic ă diagnostic ă și/ sau tehnic ă terapeutic ă (ex: tehnica desenului serial).

3. 2. Stimulii din tehnicile proiective sunt slab structura ți – condiție favorabil ă, dar nu
indispensabil ă – și dau naștere la o varietate mare de r ăspunsuri.
Tehnicile proiective utilizeaz ă în mare m ăsură conceptele psihanalitice. Proiec ția, în sens
psihanalitic, implic ă: caracterul incon știent al procesului proiec ției, funcția de apărare a Eu-lui și
reducerea tensiunilor interioare.
3. 3. Din perspectiva aplicativit ății lor, putem vorbi de un continuum care are la o extrem ă
utilizarea acestor tehnici proiectiv e ca mijloc de "a sparge ghea ța", de a distrage aten ția subiectului
de la propia anxietate fa ță de examen, reducând-o, trecând apoi prin aplicarea lor ca mijloc
diagnostic propiu-zis ce are ca obiectiv determinarea și evaluarea caracteristicilor func ționării

psihice și conținuturilor psihic e ale subiectului.
Unii psihologi utilizeaz ă aceste tehnici pentru a sus ține procesul de auto-con știentizare, de auto-
clarificare a unor aspecte anterior neverbalizate.
La cealalt ă extremă, ca tehnici terapeutice sunt utilizate pentru a exprima și elibera tensiunile
psihice (ceea ce duce la reducerea lor), dar și pentru sensibilizarea lor în surprinderea schimb ărilor
intra-psihice, ceea ce permite o diagnoz ă- prognoz ă privind tipul de terapie și efectele terapiei
asupra psihismului subiectului. De asemenea, unele di ntre aceste sunt utilizate ca tehnici terapeutice
expresive. Întreaga arie a psihologiei aplicative utilizeaz ă tehnicile proiective, indiferent dac ă este vorba de
psihologia educa țională , psihologia organiza țională sau psihologia clinic ă.

7
3.4. Caracteristicile psihometrice rămân acelea și ca pentru orice prob ă psihologic ă: fidelitatea,
validitatea, normarea, sensibilitatea. 3.5. Caracteristicile specifice de ordin calitativ le disting îns ă de testele obi șnuite. Astfel, orice
probă proiectiv ă introduce în joc principala ipotez ă științifică: interdependen ța dintre gradul de
ambiguitate al materialului stimul și activarea proiec ției ca mecanism intra-psihic. Cu cât stimulii
situației problemetice cu care se confrunt ă subiectul sunt mai pu țin structuraț i, mai ambigui, cu atât
sunt mai capabili s ă activeze zone mai profunde ale ps ihismului subiectului. Din cercetă rile care s-
au realizat asupra acestui aspect, rezult ă însă că un grad intermediar de ambiguitate ar reprezenta un
optim din perspectiva atingerii proiec ției.
Pentru probele proiective, spre deosebire de probele psihometrice, principalele caracteristici
rămân gradul de ambiguitate/ nedeterminere/ nestructurare a situa ție stimul cât ș i consemnele
deschise. De asemenea, subiectului i se cere un r ăspuns deschis, ceea ce în majoritatea cazurilor
reprezintă expresia creativ ă divergent ă (mai multe r ăspunsuri înalt individuale). În plus, în aceste
condiții chiar rela ția subiect – psiholog reprezint ă o sursă de stimulare a proiec ției.

3. 6. Specificul situa ției de testare

Putem
vorbi de existen ța în mediul extern a unor factori care ac ționează asupra subiectului
activând proiec ția- respectiv materialul specific tehnicii proiective, personalitatea con știentă și
inconștientă a examinatorului, consemnul deschis. În plus, în termeni aleatorii, va interveni și
eroarea datorat ă întâmplării, influienț a unor factori precum foamea, de privarea de somn, efectul
unor medicaț ii, anxietatea, frustrarea și în acelaș i timp modul de percepere de c ătre subiect a
situației de testare. Intervin, aleator, și factori de abilitare a s ubiectului, mai ales verbal ă, dar și de
manipulare și percepție.
Concrete țea și calitatea perceptiv ă a stimulilor și consemnul ating Eul con știent, rațional al
subiectului (capacitatea subiectul ui de a controla realitatea).
Calitățile nestructurate, ambigue, precum și libertatea cre ării unui r ăspuns acceseaz ă nivelele
inconștiente. Aceste con ținuturi sunt obiectul proiecț iilor sau identific ărilor subiectulu
i.
Răspunsul va fi elaborat purtând, într-o m ăsură mai mare sau mai mic ă și urmările activării
acestor con ținuturi, în funcț ie și de forța Eu-lui și de capacitatea de a media între real și fantasma
inovatoare (reprezent ările). În viziunea lui Jung, ră spunsul este o construcție simbolic ă care
participă atât dominantele incon știente cât și Eul subiectului, într-o sintez ă sui-generis.
Psihismul conș tient al subiectului trebuie s ă ia o decizie care e mult îngreunat ă datorită
caracterului deschis ș i/ sau ascuns al unora di ntre stimuli, astfel în cât în dinamica specific ă
subiectului, se vor activa unele con ținuturi incon știente atrase de caracteristicile ambigui ale
materialului, de caracteristicile incon știente ale examinatorului, de caracteristici ale consemnelor și
în funcție de capacitatea subi ectului de a face fa ță acestor tr ăiri se va constitui mai degrab ă un
răspuns simbolic decât unul ra țional.

8

4. Proiec ție și Simbolizare
Modul de realizare a proiec ției cu ajutorul materialului tehnicilor proiective este de tip simbolic,
prin reproducerea în „imagini simbolice" a con ținutului intra-psihice.
Termenul "simbolic" este folosit în sensul dezvoltat de Jung, acela al "expresivit ății creative
proiective". Con ținuturile astfel activate se vor proiecta pe ansamblul de stimuli exteriori, iar
răspunsul va fi marcat de aceste con ținuturi incon știente cărora Eul va încerca s ă le dea un sens
adaptativ fa ță de real. De asemenea, pentru unele probe, r ăspunsul subiectului va fi influien țat și de
nivelul de dezvoltare al unor abilit ăți, în special cea verbal ă. Răspunsul subiectului este o structur ă
complexă care poate fi analizat ă din perspectiva unei polisemantici.
Expresia este procesul psihic asociat proiec ției reprezentând forma exterioară de manifestare și
instrumentul prin care este vehiculat con ținutul proiectat; expresia este deci purt ătoarea sensului
simbolic astfel încât proiec ția desemneaz ă sensuri iar expresia le vehiculeaz ă. Astfel, mecanismul
de simbolizare sunt cons tituite din 2 componente:
– componenta intern ă- mecanismul proiec ției
– componenta extern ă- expresia
Procesul expresiei este de tip superior, con știent, intelectual, purt ător al con ținului proiectat. Cele
două componente ale mecanismele de simbolizare – proiecț ia, care consacră conținutul și expresia
care determ ină for
me – sunt reunite în cadrul actului de crea ție.
În cadrul psihodiagnosticului proiectiv se determin ă o creaț ie experimentală declanșată și dirijată
de situația- test. Etapele trecerii de la „imaginea mentală " la „imaginea plastic ă" în testul proiectiv
includ: – etapa receptiv – cognitiv ă în care se formeaz ă imaginea primar ă a obiectului perceput.
– etapa reproductiv – instrumental ă în care se formeaz ă schema imaginii mentale.
– etapa simbolic ă – în care schema se transform ă prin proiec ție, într-o structur ă mentală cu
semnifica ție simbolic ă.
– etapa instrumental-simbolic ă – în care se realizeaz ă reproducerea extern ă a structurii cu ajutorul
expresiei. Dilema const ă în modul de în țelegere a simbolului : simbolul ne spune ceea ce gânde ște
persoana sau simte în raport cu sine și ceilalț i sau el reflect ă ceea ce se petrece în el însu și cu
adevărat.

5. Poziții critice extreme legate de valoarea și limitele tehnicilor proiective

Principala dificultate a tehnicilor proiective, d i
ficultate ce se repercuteaz ă asupra capacit ății sale
de a face fa ță cerințelor psihometrice, este faptul c ă prin ele nu se exploreaz ă o dimensiune linear ă a

9personalit ății, altfel spus o singură variabilă, ci exploreaz ă și prezintă persoana în termenii unei
scheme dinamice de variabile, ele însele inter-corelate.
Anzieu (1961) subliniază în acest sens c ă un test proiectiv implic ă transformarea unei mase de
date cantitative într-o form ă manipulabilă , astfel încât fiecare sistem de interpretare a testului se
leagă în fapt de un sistem de interpretare a r ăspunsurilor care nu va avea sens decât prin
interpretarea pe care o legitimeaz ă (teoria care st ă la baza testului).

Principalele limite sunt legate de un pro ces complex al standardiz ării, normării și evidențierii
fidelității și validității probelor.

5. 1. Dintre dificult ățile ce contravin standardiz ării, sunt subliniate aspecte de administrare
care conduc la faptul c ă o varietate datorat ă chiar și unei ușoare schimb ări în setul de instruc țiuni,
datorate interven ției aleatoare a psihologului, sau chiar unor caracteristici al e stimului, poate
influiența decisiv calitatea tr ăirilor și răspunsurilor subiectului.
O dificultate const ă în primul rând în faptul c ă variabilele care trebuie cotate nu sunt adesea
cuantificabile, pentru c ă sunt aspecte calitative.
De asemenea, din
perspective standardiz ării interpret ării și cerințelor privind normarea, se
consideră că există o prea mare imprecizie la unele tehnici în scorarea și mai ales în interpretarea
datelor brute. Adep ții preciziei extreme au desf ășurat studii de restructurare a cot ări și interpret ării
cantitative chiar și pentru tehnici care aveau deja un sistem cantitativ bine exprimat, precum
Rorschach – varianta realizat ă de J. Exner jr. sistem cuprinz ător strict cantitativ de cotare și
interpretare.
Importan ța expertizei, a nivelului form ării și a "experien ței clinice" a psihologului format
pentru a lucra cu o anumită tehnic ă rămâne îns ă un deziderat princeps pentru autenticitatea
interpret ării.

În ceea ce priveș te relația subiect- psiholog, diminuarea gr adului de subiect ivitate se refer ă
inclusiv la capacita tea psihologului de a-ș i cunoaște și neutraliza principalele vulnerabilit ăți psihice
pentru a nu provoca feno mene de transfer și contra-transfer, care s ă influiențeze situația stimul și
interpretarea protocolului. De asemenea, in terpretarea mai poate fi subiectul infuien ței unei
distorsiuni determinat ă de memorie, îngustimii unor cadre teoretice, unor preconcep ții și
ideosincrazii ale psihologului.
Din perspectiva interpret
ării, există tehnici care refuz ă o normare propiu-zisă sau altele a c ăror
normare e relativ ă, bazată fiind pe populaț ii descrise prea vag.
5. 2. O alt ă limită în termenii psihometriei este numărul inadecvat de studii privind fidelitatea
atât din perspectiva consisten ței interne cât ș i a constan ței rezultatelor.
Ambiguitatea fundamental ă pentru astfel de studii const ă în contribu ția necunoscut ă a deprinderilor
și subiectivit ății celui care coteaz ă.
5.3. Validitatea, sub diversele ei forme a fost mai mult studiată dar ș i aici sunt dificult ăți ce
provin din cauze precum: criterii externe care ele însele au o validitate contestabil ă: rezultatele
persoanei, datorită caracterului global al variabilelor și intercorel ării lor, trebuie considerate în
ansamblul lor.

10 Anzieu (1992): tehnicile nu exploreaz ă o singură variabilă, ci prezint ă subiectul sub forma unei
scheme dinamice de variabile, ele însele intercorelate.
Pichot (1967) observ ă că un rezultat izolat nu are nici o va loare în sine; valoarea o realizeaz ă
contextul.
În general, studi erea unui protocol are dou ă etape, cea formală și cea de conț inut calitativ/
simbolic. Chiar faza analitic ă e complex ă, cerând adesea nivele succesive de interpretare. În acest fel,
paradoxal, datorit ă faptului că fiecare subiect este unic și această unicitate este esen ța interpret ării
materialului proiectiv, acest întreg e șafodaj de analiz ă cuantificabilă și calitativ ă nu face decât s ă
aducă în final o progresiv ă obiectivitate, mai mare decât a testelor psihometrice.
Majoritatea studiilor de validitate se adreseaz ă validării concurente prin criteriu, bazându-se pe
performanț ele unor grupe contrastante.
Există și studii privind vali ditatea predictiv ă, mai ales succesul în formarea specializat ă, în
performan țe sau răspunsul la terapie. De asemenea sunt studii comparative adresate valid ării prin
construct. Există semne multiple în contravalidare și în validarea semnelor diagnozei clinice.
Progresele contemporane în validare s-au petrecut odat ă cu:
– perfecționarea standardiz ării în administra re (ve
zi Rorchach- metode Exner)
– controlul rela ției dintre subiect- examinator, îm sensul reducerii fa ctorilor care provoac ă transferal
și contra-transferul.

5.4. Aspecte privind sensibilitatea
Tehnicile proiective au ca obiectiv determinarea și evaluarea caracteristicilor de func ționare
psihică ale subiectului, deci ne punem problema dac ă ele pot reflecta, într-un sens coerent cu
schimbările fundamentale survenite în personalitatea acestuia odat ă cu vârsta, boala, circumstan țele
excepționale existen țiale.
Dacă schimbarea indus ă în personalitate de astfel de evenimente nu este decât temporar ă sau
parțială, protocolul relev ă o structur ă de personalitate intactă .

6. Aspecte pozitive privind aplic ativitatea tehnicilor proiective

6.1. Probele proiective, spre deosebire de cele care implic ă pregnant abilit ățile și capacitățile de
acționare și decizie, distrag aten ția subiectului de la el îns ăși reducând apărarea și stânjeneala .
6.2. Sunt mai pu țin susceptibile de falsific ări pentru c ă scopul lor real nu este vizibil și
subiectul nu cunoa ște metode de inte rpre
tare. Totu și există studii cere indic ă că sunt posibile
falsificări pozitive sau în sens negativ a con ținutului răspunsului.
6.3. Majoritatea probelor proiective pot fi aplicate pe subiec ți cu aptitudini verbale reduse sau
defavoriza ți cultural. Sunt deosebit de utile pentru copii, persoane analfabete sau cu handicap ori
deficiențe de vorbire.
6.4. Pot dezvălui aspecte mai profunde ale personalit ății subiectului (temeri, dorin țe, conflicte
inconștiente). Nivelul de profunzime al proiec ției pe care o suscit ă diferă în funcție de tehnic ă, dar și
de rezonan ța subiectului la ea.

11

7. Clasific ări ale Tehnicilor Proiective

Există multe clasific ări ale tehnicilor proiective în func ție de diferite criterii , ca de exemplu: tipul
de stimuli, gradul de standardizare, cotarea- analize formale sau simbolice.
Sunt autori care intervin cu o perspectiv ă formală și alții cu o perspectiv ă funcțională în clasificarea
tehnicilor pr oiective.
7.1. Exemplificative pentru perspectiva formal ă sunt clasificările lui Eysenck și Bell.
Eysenck consideră că există 4 tipuri de teste proiective.
* Teste de completare – subiectul completeaz ă un lanț de asocia ții, o frază, o povestire al că rei
debut este stimulul. * Teste de interpretare – subiectului i se cere s ă interpreteze, s ă discute, s ă povestească pornind de
la o situație stimul: imagine, povestire.
* Teste de producere – subiectul pornind de la situa ția stimul deseneaz ă, pictează, construie ște,
produce o construc ție ce va fi interpretat ă.
* Teste de observare- subiectului plasat într-o situa ție vag structurată i se observ ă comportamentul.
Bell vorbește de:
* Tehnici de asocia ții de cuvinte și similare
* Tehnici ce
utilizeaz ă stimuli verbali
* Tehnici de mi șcare expresiv ă și similare
* Tehnică de joc, dram ă, similare.
7.2. Din perspectiva func țională, reprezentative sunt ta xonomiile realizate de Frank și
Rosenzweig. Clasifiacrea lui Frank cuprinde:
* Tehnici constatative în care subiectul trebuie s ă aplice o structur ă și organizare asupra unui
material non-structurat și plastic (Rorschach)
* Tehnici constructive în care subiectul, plecând de la un material definit, trebuie s ă construiasc ă o
structură mai largă (testul mozaic, testul lumii, jocul de nisip)
* Tehnici interpretative, în care subiectul interpreteaz ă o experien ță sau o imagine cu o
semnicație afectivă: tip T.A.T., Szondi, Rosenzweig.
* Tehnici catartice, în care sub efectul stimului subiectul exteriorizeaz ă o reacție emoțională:
pictura cu degetele, dansul. * Tehnici refractive , unde personalitatea subiectului este revelat ă prin supunerea la un mijloc de
comunicare conven țional: de tip miokinetic.

12 Discipolii lui Rappaport , formați în anii 70 în psihologia Eului, au propus o clasificare în 4
tipuri în func ție de intersec ția a 2 dimensiuni: claritat ea sau ambiguitatea scopului și claritatea sau
ambiguitatea stimulului.
• Astfel, caracteristicile sarcinii date intervin semnificativ în tehni cile de structurare
vizuală, precum testul Bender, în care se cere subiectului ceva în mod explicit iar subiectul
poate controla ceea ce face comparînd cu un model dat.
• Comparativ, în Roschach ambiguitatea apar ține atît scopului cît și stimulului.
• Alte probe, precum completare de fraze sau imagini, desenul omului, sunt clare ca
scop dar ambigui ca stimul. • Complementar, teste precum TAT, Rosenzweig sau testul mozaicului care sunt
ambigui ca scop ș i clare ca stimul.

7.3. D. Anzieu (1992) consider ă că în practica lor cotidian ă, psihologii disting două categorii de
tehnici proiective:

a. Tematice , al că ror model esen țial rămâne T.A.T., ce relev ă conținuturi semnificative ale
persoanei: natura conflictelor, dorin țe fundamentale, reac ții la anturaj, momente cheie tr ăite în viață .
Acestea sunt: jocurile dramatice, desenele și povestirile libere sau de completat, interpretarea
desenelor, fotografiilor. Subiectul poate, conform lui Ombredane, proiecta aici ceea ce el crede c ă
este, ceea ce ar vrea s ă fie, ceea ce refuz ă să fie, ceea ce al ții sunt sau ar trebui s ă fie față de el. Prin
acestea, noi suntem în mod esen ția
l informați asupra re țelei de motiva ții dominante ale subiectului,
asupra mecanismelor de ap ărare, asupra a ceea ce Cattel numea "dinamica eului."
Marja de incertitudine și eroare prive ște efectul acestor diverse motiva ții: sunt ele surs ă de
conduite, obi șnuite sau rare, la subiect? Su nt ele numai cauza unor parazi ți în realizarea
conduitelor? Sau nu produc ele decât reverii interioare?
b. Structurale , ce au ca prototip testul Rorschach Ele nu mai culeg, ca precedentele, manifestarea
forțelor vii ale subiectului, ca re corespund la punctul de vedere "dinamic" din psihanaliz ă, la "teme"
în psihologia tendin țelor, la "de ce" al conduitei. El conduc, mai curând, la o sec țiune reprezenativ ă
a sistemului personalit ății, informând asupra structurii, echilibrului s ău, modul să u de a prinde
lumea, de "lumea sa de forme" ; este vorba aici de interac țiunile între Sine, Eu ș i Supra-eu (conform
punctului de vedere "eco nomic" în psihanaliz ă, "schemelor" în psihologia tendin țelor, al lui "cum"
al conduitei). Aici, marja de incertitudine și eroare cuprinde reprezentativitatea sec țiunii: a fost ea efectuat ă într-
un loc bun? La momentul bun? Ce a l ăsat ea la o parte?
Pericolul ar fi să se creadă că am putea sesiza totalitatea personalit ății cu unul dintre aceste teste.
Astfel, psihologul care stabile ște un bilan ț al unei persoanlit ăți recurge la aplicarea a cel pu țin un
test tematic și unul structural, în plus examenul intelectual, in terviul clinic și eventual examene
comp
lementare (cunoștin țe, interese, aptitudini specializate, lateralitate, etc)
7.4. N. Dumitra șcu (2005) realizeaz ă o clasificare a tehnicilor proiective în funcție de limbajele
proiective pe care le suscit ă și le traduc.

13 a. limbajul desenelor (proiec ția “garfic ă”) Exemple: Testele de desen (“Testul desenul
persoanei”, “Testul Arborelui”, “Testul familiei”);
b. limbajul percep ției (“proiecția structural ă”) Exemple: testele Rors chach, Zullinger, Holtzmann,
la care subiectul trebuie s ă spună ce vede în ni ște pete de cerneal ă ambiguie;
c. limbajul pove știlor (“proiecția tematic ă”) Exemple: Testul de Apercep ție Tematic ă (T.A.T.),
Testul de Apercep ție Tematic ă pentru Copii (C.A.T.), la care subiectul trebuie s ă alcătuiască niște
povești plecând de la anumite imagini. Testul Fabulelor Duss unde subiec ții (în special copii)
trebuie să completeze niș te povești neterminate;
d. limbajul culorilor (“proiec ția cromatic ă”) Exemplu : testul Luscher, unde subiectul trebuie s ă
selecteze ni ște culori în ordinea preferin țelor;
e. limbajul pulsiunilor (“proiec ția pulsional ă”) Exemplu: testul Szondi, la care subiectul trebuie s ă
aleagă din niște fotografii pe cele care-i plac și pe cele care-i displac cel mai mult;
f. limbajul cuvintelor (“proiecția asociativ ă”). Exemplu: Testul de Asociere Verbal ă a lui Jung, la
care subiectul trebuie s ă asocieze cât mai repede la stimulii verbali prezenta ți de examinator;
g. limbajul frustr ării Exemplu: testul Rosenzweig, unde subiectul trebuie s ă răspundă la niște
situații frustrante prezentate de test.

! Important

Fiecare tehnic ă proiectiv ă abordeaz ă personalitatea dintr-un anumit unghi și fiecare are propiul ei
limbaj, reguli și proceduri de aplicare, scorare și interpretare. De aceea, pentru a folosi cât mai util o
anumită tehnică proiectiv ă în practica de evaluare, este nevoie ca examinatorul s ă fie bine
familiarizat cu principiile de func ționare ale tehnicii și să o aplice pe cât mai mul ți subiecți.
Interpretarea rezultatelor ob ținute din aplicarea unei tehnici se bazeaz ă pe teoria autorului ce a
conceput respectiva metod ă, dar pot fi utilizate și alte teorii ale personalit ății și psihopatologiei.

Învățarea unei tehnici proiective necesit ă cunoș tințe solide de psihopatologie, psihologia
personalit ății și psihodiagnostic. De asemenea, pentru c ă multe dintre ele se bazeaz ă pe abordarea
psihanalitic ă, este de preferat ca examinatorul s ă fie familiarizat și să poată opera cu conceptele
psihanalitice. Este nevoie ca el s ă aibă și abilitatea de a face analiz ă de simbol.
Fiecare tehnic ă proiectiv ă evaluază un anumit aspect al personalit ății, nu are o valoare exhaustiv ă.
De aceea, cea m
ai eficient ă utilizare a tenicilor proiective este într-o baterie de teste. În func ție de
scopurile evalu ării pot fi utilizate mai multe tehnici pr oiective în cadrul bateriei sau o anumit ă
tehnică proiectiv ă poate fi susț inută și completat ă de chestionare, teste de aptitudini sau de
inteligență.

14Bibliografie :

– A. Anastasi (1961) – Psychological Testing , The MacMillan Comp., N.Y.
– D. Anzieu, C. Chambert (1992) – Les methods projective , PUF, Paris
– Dumitraș cu (2005) – Tehnici proiective în evaluarea prsonalit ății, Ed. Trei, Bucure ști
– M. Minulescu (2001)- Tehnici Proiective , Ed. Titu Maiore scu, Bucuresti
– Irving Weiner & Roger Greene (2008) – Handbook of Personality Assessment, John Wiley &
Sons, Inc.
Întreb ări de autoevaluare:

1. Ce este proiec ția în concep ția lui Freud ?
2. Ce este proiec ția în concep ția lui Jung ?
3. Ce spune teoria proiectiv ă asupra percep ției ?
4. Care este definiț ia metodei proiective ?
5. Care sunt principalele caracteristici ale tehnicilor proiective?
6. Care este specificul situa ției de evaluare cu tehnica proiectiv ă?
7. Ce se înțelege prin r ăspuns simbolic?
8. Care sunt criticile aduse tehnicilor proiective?
9. Care sunt avantajele aplic ării tehnicilor proiective?
10. Ce tipuri de clasific ări ale tehnicilo r proiective cunoa șteți ?
11. Ce condi ții sunt pentru ca psihologul s ă poată utiliza eficient tehnicile
proiective ?

15

Unitatea de învăț are 2

TESTUL ASOCIATIV VERBAL

Cuprins:

1. Experimentul Asociativ Verbal
2. Teoria complexelor
3. Materialul Testului Asoc iativ Verbal (T.A.V.)
4. Aplicarea T.A.V.- primele dou ă etape
5. Evaluarea și interpretarea primelor dou ă etape ale T.A.V.
6. Aplicarea etapei a treia din T.A.V.
7. Interpretarea contextului
8. Utilizarea tehnicii asociativ – verbale

Obiective:
La sfâr șitul acestei unităț i de învățare, studenț ii vor fi
capabili s ă:
• Definească temenul jungian de complex și
caracteristicile acestuia
• Cunoască modul de aplicare a T.A.V.
• Cunoască principalele elemente de interpretare
a protocolului T.A.V.

Prima tehnic ă proiectiv ă se consider ă a fi Testul Asociativ Verbal a lui C.G. Jung (1904) bazat pe
teoria sa asupra complexelor incon știente.

1. Experimentul Asociativ Verbal

Jung porne ște în studiul asocia țiilor în perioada cercet ărilor de la spitalul Burghöltzli, condus de
Bleuler, cu scopul de a determina o corela ție între grupe de asociaț ii și sindroame psihopatologice.
El își pusese întrebarea dac ă boli specifice conduc spre asocia ții specifice. Ulterior și-a orientat
atenția investigativ ă spre aș a numitele "erori", sau reac ții tulburate în cadr ul experimentului
asociativ verbal (problematic ă lăsată de o parte în cercet ările de pân ă atunci).

16Jung determină că "erorile" sunt întotdeauna înc ărcate puternic emo țional și aduc la suprafa ță
conținuturi care au o importan ță specială pentru în țelegerea subiectului/ pacientului. Observ ă că
există anumiți indici care scot în eviden ță un anumit blocaj al subiectului în asociere. El s-a întrebat
dacă acești indici nu relev ă altceva decât, de exemplu, un defect de memorie.
Exemplu de indici: timp de reac ție prelungit, adesea f ără ca subiectul s ă-și dea seama de timpul de
latență mare; neân țelegerea sau în țelegerea gre șită a cuvântului stimul; repetarea lui; lips ă de
reacție; greșeli de exprimare, bâlbâieli.
Jung trage concluzia c ă dacă subiectul nu este con știent înseamn ă că atenția a fost tulburată din
interior, ceea ce îl conduce spre ideea, original ă și deschizătoare de drum, c ă probabil exist ă în
inconștient idei înc ărcate emo țional, numite de el complexe – care pot tulbura cursu l asociaț iilor.
Modelul experimental aduce astfel dovezi despre felul cum func ționează inconștientul.
Inițial, Jung a crezut c ă doar în cazul imaginilor înc ărcate emo țional nepl ăcut s-ar produce
perturbări, pentru a se preveni conștientiarea lor. Ulterior, s-a dovedit c ă și imaginile înc ărcate
plăcut produc tulbur ări și devine clar c ă cea mai corect ă supoziție este că un complex încă rcat
emoțional – indiferent dac ă starea este pozitiv ă sau negativ ă, plăcută ori neplăcută – atrage aten ția
asupra sa. Diferen ța constă în faptul că tonul emo țional plăcut produce timpi de reac ție foarte rapizi,
caracteristic ă atribuită faptului c ă plăcerea tinde s ă aibă un efect de accelerare.
Primele rezultate sunt publicate de Jung și Riklin senior, asistentul s ău, în 1904.

2. Teoria Complexelor

6 Complexele sunt grup ări de imagini sau idei înc ărcate afectiv privind un
anumit obiect sau rela ție din realitate. Ele sunt în interrela ție și se formeaz ă
în jurul unui miez de
înțeles comun numit nucleu. Nucleul reflect ă o "necesitate vital ă", o constant ă antropologică numită
de Jung arhetip . În evolu ția ontogenetic ă, aceste tendin țe fundamentale se coloreaz ă conform
experienței particulare a biografiei persoanei, car e constituie, metaforic vorbind, „carnea ”
complexului respectiv. Complexele sunt substan ța bazală a inconștientului personal.
Exemplu: Tr ăirile personale achizi ționate din rela ția propiu-zis ă cu mama sau substitutele materne
se vor grupa de la început în jurul unui miez de în țeles comun: arhetipul matern.

6 Nu se cunoaș te numărul de complexe , adesea existând tendin ța de a le
particulariza în func ție de persoan ă și de situa ție. Jung vorbea de complexe erotice, materne,
paterne, despre complexul bani lor, al puterii, al inteligen ței, etc.

6 În planul tr ăirii, complexele se manifestă prin proiec ție. Un anumit eveniment
de viață, o întâlnire, un conflict, o im
agine, un miros, un vis, o fantezie pot trezi în individ amintirea
– retrăirea unui eveniment foarte semnificativ din biografia personală, a unei situa ții care a fost
legată de emoț ii puternice, sau a unor r ăni mereu asociate unei anumite problematici. Emo ția care
însoțește acest proces este tr ăită ca dispropor ționată față de semnifica ția reală a situa ției prezente. În
acest moment putem spune că în interioritatea fiin ței s-a constelat un complex (Jung).
Constelarea complexului reprezint ă activarea lui de c ătre o situa ție, un stimul. Complexul ne
ajută să diagnostic ăm o dispozi ție a persoanei

6 Complexele sunt motivele – dar nu singurele – pentru care uneori ne

17confruntăm ineficient cu real itatea, suntem domina ți de o idee fix ă pe care o sus ținem ca adev ăr
absolut. Sunt centre emo ționale, prin care informa ția din mediul extern dar și cea din inconș tient
sunt vehiculate, puse în rela ție, tră ite. Intervin în direc ționarea perceperii realităț ii. Trăim teama,
frica, triste țea, bucuria, dorul cu or ice intensitate posibil ă, legate de reac ții somatice posibile și
simultan observ ăm că ne comport ăm, acționăm, reacț ionăm stereotip.
Astfel, apar mecanisme de ap ărare inexplicabil de rigide sau modele comportamentale care par
adaptate unei situa ții dar nu sunt; reac ționăm diferit de ceea ce am fi gândit ra țional dacă am putea
să ne implic ăm astfel în situa ție, reacțiile proprii ne cople șesc, voința apare considerabil redus ă sau
total blocat ă.

6 Complexele sunt și centre emo ționale care direc ționează informa ția din mediu
și din
inconștient, ele ne trezesc interesul pentru ș i, într-un sens, ne marcheaz ă personalitatea. De
exemplu, o persoană al c ărei complex matern în structura sa primar ă este pozitiv, va tr ăi în mod
fundamental relaț ia cu lumea ș i viața în termeni pozitivi, de încredere. Și invers, neîncrederea bazal ă
în viață ține cel mai adesea a con ținuturile profund negative asoc iate complexului matern.

6 Complexele ac ționează și ca factori organizatori și sunt, conform datelor lui
Jung, puncte focale în via ța psihică, organizându-ne interesele ș i conceperea realit ății și, fiind
organizate emo țional, ofer ă energia necesar ă vieții, evoluției, transform ărilor. Complexele sunt vii,
se pot modifica, fapt care permite evolu ția personală .

6 Constelarea , ca termen specific dinamicii interioare a con ținuturilor
inconștientului, descrie apari ția simultan ă, activarea simultan ă, a unor fa țete diferite ale unor
complexe de c ătre o situa ție, un stimul. E un feno
men natural în psihism. Întotdeauna sunt activate
mai multe complexe ale c ăror fațete interrela ționează. Arii diferite ale unor complexe pot fi puse în
legătură astfel încât s ă activeze o întreag ă problematic ă dominant ă pentru realitatea interioar ă a
persoanei și care va imprima și relației cu realitatea o coloratur ă specifică. Jung vorbe ște de "pozi ția
de aș teptare" în care exist ă un anumit complex, în care parc ă așteaptă un cuvânt tră gaci, un gest
inductor, un eveniment eliberator și întregul complex iese la suprafață, emerge în via ța psihică a
persoanei. Vorbim astfel de domeniile complexului și despre zonele centrale sau periferice care se
activează în această constelare ca forme de comportament obi șnuite sau neobiș nuite pentru individ.
Când este constelat un complex el va determina de exemplu ca o anumit ă persoană să fie perceput ă
ca simpatic ă (sau antipatic ă); odată cu constelarea altor complexe, aceeaș i persoan ă va primi
conotaț ii d
iferite, mai realiste, poate chiar contrare.

6 Psihologic, complexul apare par țial ca un conț inut quasi autonom , care nu a fost pe
deplin integrat. În m ăsura în care complexele sunt incon știente sau chiar dac ă sunt par țial
conștientizate, ele se pot comporta relativ autonom, respectiv independent de dorin țele, controlul și
voința Eului. Ideile, afectele provoc ate de complexul respectiv intr ă și ies din câmpul con științei
incontrolabil, se impun acesteia, apar în comportamentul persoanei f ără să le poată stăpâni, sunt
acompaniate de puternice tră iri emoționale.
Un complex incon știent și un con ținut incon știent iradiaz ă în conștiință și face ca acele
conținuturi ale con științei care i se asociaz ă să fie supraânc ărcate, ceea ce va avea ca efect
rămânerea sa tenace în con știință sau, dimpotriv ă, dispariția bruscă, ăprin atrac ția exercitat ă de
inconștient. Acest u
ltim fenomen este tr ăit ca o „lacun ă”, o eclipsă a conștientului, înso țită de
sentimentul sentimentul vag de a fi uitat sau neglijat ceva anume.

18
6 Complexele pot reac ționa deasemenea la nivel corporal, ele pot produce
tensiuni. O persoan ă cu o conștientizare corporal ă bună va fi capabil ă să determine când un complex
este activat prin percep ția tensiunilor sale corporale.

6 Complexele par a avea tendin ța să stimuleze tendin țe similare la o alt ă
persoană. Complexele se conecteaz ă unele cu altele în grupur i largi. Se poate spune c ă noi ne
infectă m unii pe al ții cu complexe. Emo ția astfel produs ă este foarte puternic ă: ea poate conduce la
sporirea creativit ății într-un întreg grup, dar poate, deasemenea, spori destructivitatea sau faptul de a
vedea o problem ă prea unilateral sau compulsiv.

6 Această dinamic ă va determina ș i ceea ce se întâmpl ă în cadrul
Experimentului Asociativ Verbal. Acelaș i cuvânt poate fi tr ăit diferit de persoane diferite și
interpretat diferit: aceste tr ăiri sunt determinate de structura fundamental ă a complexului precum și
de constelarea actual ă a complexelor. De exemplu: o persoan ă care are o structur ă maternă
fundamental pozitiv ă poate trece printr-o faz ă a vieții în care aspectul negativ , care ține de
totalitatea arhetipului, va fi tr ăită prin actualizare și de aceea va fi constelat ă și va colora într-o
manieră specifică interpretarea. Complexele se consteleaz ă foarte rar singular și, pentru c ă toate
complexele interac ționează, nu este simplu întotdeauna s ă știi exact ce s-a constelat într-un moment
anume al vie ții individului. Testul Asocia tiv Verbal este menit s ă clarifice aceste aspecte.

Toate aceste concluzii au fost ob ținute de Jung în urma Experime ntului Asociativ Verbal. El a
descoperit c ă un cuvânt sau altul din list ă se leagă de una sau alta din fa țetele acestor complexe.
Dar raportul cuvântului cu complexul nu este de ordin informa țional, ci simbolic. Cuvintele pot
activa, subliniaz ă Jung, anumite complexe incon știente, iar această activare a incon știentului poate
duce la obnubilarea con știentului. Cuvintele pot face aluzie la anumite st ări emoționale despre care
subiectul prefer ă să nu vorbeasc ă.

3. Materialul Testului Asociativ Verbal

Testul asociativ verbal este un excelent detector de complexe. D. Anzieu d ă următorul exemplu
(1991): S ă precupunem că un subiect are o problem ă cu controlul impulsurilor agresive. Atunci
când cuvândul inductor va fi în m od natural asociat unui cuvânt indus ce particip ă la un com
plex
agresiv (de ex: „gât” evoc ă „a ră suci”) care va poseda el însu și o încărcătură agresivă punând în
mișcare acela și complex (ex: „impertinen ță”). Subiectul va c ăuta să evite cuvântul indus, care va fi
prea revelator, dar el va fi invadat de emo ția agresiv ă și nici un cuvânt ordinar nu-i va veni în minte.
Complexul se comportă atractiv și asimilator. Subiectul se va g ăsi blocat. Principalii indicatori de
complex sunt alungirea timpului de reac ție și uitarea cuvântului în fa za de reproducere sau cel pu țin
dificultăți în evocarea sa.
Jung lucreaz ă inițial cu o list ă de 400 de cuvinte în ideea de a oferi un câmp cât mai mare de
stimuli. Ulterior aceast ă listă se reduce la 100 de cuvinte – stimul. Exist ă în uz 4 liste de câte 100

19cuvinte. De și nu specific ă modul cum selectat aceste cuvinte, Jung men ționează că ele acoper ă o
gamă largă de complexe ale persoanei. (Jung, 1910)

4. Aplicarea T.A.V.

Administrarea testului se desf ășoară în 3 etape. Primele dou ă etape fac parte din prima ședință.

Desfășurarea probei: Prima ș edință
Este important s ă se stabileasc ă un raport de încredere cu subiec tul. Testarea se va face într-o
cameră în care să nu existe stimuli perturbatori.
Materiale: lista de 100 de cuvinte, creion, hârtie, cronometru.
ETAPA I
Trebuie precizat faptul c ă se va parcurge un test de aten ție și nu unul de inteligen ță.
Instructaj: "Voi citi 100 de cuvinte, unul dup ă altul. La fiecare cuvânt trebuie s ă răspundeți, cât de
repede posibil, cu primul cuv ânt, lucru sau imagine care v ă apare în minte în leg ătură cu cuvântul".
Se verifică dacă a înțeles. Se d ă un exemplu, cu cuvinte neutre (e x: copac, lemn), mai ales pentru
copii sau persoane anxioase.
Dacă la începutul testului subiectul r ăspunde cu mai mult de un cuvânt trebuie reamintit ă regula.
Dacă persistă comportam e
ntul este considerat simptomatic.
În fișa de protocol se va nota în prima coloan ă cuvântul asociat.
Se cronometreaz ă între prima vocal ă a primei silabe accentuate (pronun țată de experimentator) și
prima liter ă audibilă pronunț ată de subiect. Se scrie în prot ocol în coloana a II-a. Dac ă nu există
reacție timp de 30 de secunde se trece ca lipsa reac ției (-).
Trebuie notate în rubrica de observa ții (cu abrevieri): repetarea cuvâ ntului-stimul (C.S.), comentarii,
răspunsul printr-o propozi ție, neînțelegerea sau în țelegerea greș ită a C.S., grimasele faciale,
mișcarea expresiv ă mâinilor, a picioarelor sau a corpului, râsul, plânsul, pronunț area greș ită,
exclamațiile, dresul vocii etc.

Nr.
Crt. Cuvânt-
stimul Reacție
(faza I) Timp
de
reacț ieReproduce
re (faza II)Observaț
ii
1. Cap
2. Verde
3. Apă
4. A cânta
5. Mort
6. Lung
7. Vapor
8. A face
9. Femeie
10. Prietenos
11. A coace
12. A întreba

2013. Rece
14. Tulpină
15. A dansa
16. Sat
17. Eleșteu
18. Bolnav
19. Mândrie
20. A aduce
21. Cerneală
22. Supărat
23. Ac
24. A înota
25. A merge
26. Albastru
27. Lampă
28. A căra
29. Pâine
30. Bogat
31. Copac
32. A sări
33. Milă
34. Galben
35. Stradă
36. A îngropa
37. Sare
38. Nou
39. Obicei
40. A ruga
41. Bani
42. Prost
43. Carte
44. A disprețui
45. Deget
46. Vesel
47. Pasăre
48. Plimbare
49. Hârtie
50. Ticălos
51. Broască
52. A încerca
53. Foame
54. Alb
55. Copil
56. A vorbi

2157. Creion
58. Trist
59. Prună
60. Căsătorie
61. Acasă
62. Ticălos
63. Sticlă
64. Luptă
65. Lână
66. Mare
67. Morcov
68. A da
69. Medic
70. Geros
71. Floare
72. A bate
73. Cutie
74. Bătrân
75. Familie
76. A aștepta
77. Vacă
78. Nume
79. Noroc
80. A spune
81. Masă
82. Obraznic
83. Frate
84. Speriat
85. A iubi
86. Scaun
87. A se
îngrijora
88. A săruta
89. Mireasă
90. Curat
91. Geantă
92. Alegere
93. Pat
94. Mulțumit
95. Fericit
96. A închide
97. Rană
98. Rău
99. Ușă

22100. Insultă

ETAPA II (dup ă o pauză de 15 – 20 minute)
Instructaj: "Vom repeta experimentul pentru a vedea dac ă reușiți să vă reamintiț i. Nu vom mai
cronometra. Nu contează dac ă vă mai aminti ți cuvântul spus prima dată, dac ă vă vine în minte un
alt cuvânt, îl puteț i spune".
În fișa de protocol se va nota în coloana respectivă un + pentru reamintirea exact ă a cuvântului
indus, un – urmat de noul cuvânt pentru eroarea de reamintire. Este considerat ă amintire gre șită
orice abatere de la cuvântul indus ini țial, inclusiv o variant ă, de ex. în loc de scaun – sc ăunel, fotoliu,
șezlong etc. De asemenea, în cazul în care persoana nu- și poate reaminti nimic, se va nota doar cu
minus. Dacă apar manifestă ri comportamentale în afara consemne lor testului, acestea se vor înscrie,
abreviat, în rubrica observa ții.

Discuția post-test
După faza II, se va discuta cu subiectul despre experien țele sale, ceea ce a sim țit, trăirea anxietăț ii
din timpul testului. Majoritatea subiec ților resimt nevoia s ă verbalizeze observa țiile pe care le-au
făcut de-a lungul testului, adesea vor s ă dea explica ții. Mai ales cei care au resim țit dificulta
tea de a
răspunde cu un singur cuvânt.
Unii subiec ți simt nevoia s ă exprime întregi lan țuri asociative (într-un timp limit ă); li se explic ă că
ceea ce se cere este doar un singur cuvânt. Reac ția prin lan țuri asociative este o procedur ă
alternativ ă utilizată în testele asociative de completare, care se evalueaz ă printr-un alt procedeu.
Discuția din final va da posibilitatea subiectului s ă spună ce l-a tulburat în timpul testului. De
asemenea, poate indica experimentatorului momentul când subiectul a observat c ă s-a constelat un
complex sau unde a avut dificult ăți în a face asocia ții. Indică măsura în care aceste complexe sunt
sau nu aproape de con știință.

5. Evaluarea și interpretarea primelor dou ă etape ale T.A.V.

I. Prima evaluare a testului cere identificarea cuvintelor care prezint ă indici de complex – în care
scop se însumează punctajul rezultat din prezen ța unora sau altora dintre indici pentru fiecare dintre
cele 100 de cuvinte. Se realizeaz ă scheme rela ționale asociative între diferitele cuvinte inductoare
pentru a pune în eviden ță un posibil cluster de semnifica ții asociate specific persoanei, respectiv
imaginea primară a unui complex de semnifica ții. Acestea au valoarea de ipoteze de lucru.
Punctaje pentru indicatorii de complex (M. Minulescu, 2001):
1 punct :
• T.R. prelungit (deasupra m
ediei probabile – medianei). Timpii se m ăsoară în cincimi de
secundă . Media oscileaz ă între 9 și 14 cincimi de secund ă. Media probabil ă poate fi calculată și
separat pentru prima jum ătate a listei de cuvinte și apoi pentru cea de a doua ;
• timpii foarte scurț i sunt și ei simptomatici, indicând mecanisme de ap ărare;
• nonreacție (în timp de 30 sec.);
• falsă reproducere sau incapacitatea de a reproduce
• repetarea, neîn țelegerea, proasta în țelegere a C.S. (experimentatorul trebuie s ă pronunț e
foarte clar cuvintele);

23• mimică, mișcări, râs (orice tip de mi șcare indic ă un complex);
• greșeli de pronun ție;
• reacții prin rime, citate (ex: lac – pac);
• reacții neconectate – apar când nu vi ne în minte nici un cuvânt și subiectul d ă numele unui
obiect din mediu, f ără legă tură cu C.S.;
• reacție prin șir de cuvinte sau propozi ție;
• neologisme, limbaj dur, limbaj colocvial;
• stereotipii (acela și cuvânt este folosit de 3 sau mai multe ori ca r ăspuns, în ambele încerc ări).
½ de punct:
• perseverarea (când mai multe cuvinte, unul dup ă celă lalt, prezint ă unul sau mai multe semne
de tulburare. Perseverarea este relevantă doar în context, în aceea și arie tematic ă);
răspuns în limbi str ăine.

Evaluarea indicatorilor de complex și contorizarea pentru fiecare cuvânt din lista de 100 a
punctajelor, ne permite s ă obținem în primul rând o nou ă listă de cuvinte în ordinea descresc ătoare a
valorilor, a acelor cuvinte inductoare care sunt, pentru aceast ă persoană , semni ficative pentru
conținutul unui sau mai multor complexe constelate în incon știent.
Datele ob ținute se pot stoca într-un tabe l: pentru fiecare cuvânt se trece suma de indicatori de
complex. Se realizează constelația dintre complexe.
Constelare indic ă prezența unei anumite dinamici în psihism, adic ă prezența unor rela ții, activări
între complexe. Complexul astru – cel mai puternic – este acel complex care a strâns cea mai mult ă
energie, care este cel mai activ. Scopul experimentului îl reprezint ă activarea incon știentului, descoperirea i ndicatorilor de complex
și desigur conturarea constelaț iei.
II. Evaluarea ră spunsurilor mai cuprinde considerarea formei ș i considerarea con ținutului în
termenii unor ipoteze generate de aceste perspective posibile.
Semnifica țiile legate de formă se pot eviden ția odată cu interpret ările posibile pentru urm ătoarele
demersuri: – Timpul de reac ție: relaț ia dintre media timpului pentru prima jum ătate și jumătatea a doua a
testului. – Care este cel mai frecvent tip de indicator de complex? – Cum este revenirea dup ă indicatorul de complex?
– Care este stilul asociaț iilor – factual sau egocentric?

Reacții asociative factuale : apar când reac ția corespunde în țelesului cuvântului stimul (bolnav –
spital). Apar frecvent mai ales la subiec ți care fac un efort de a g ăsi o instan ță factuală în viață care
le permite s ă realizeze o bun ă adapt a
re. Mai ales când reac țiile corespund și gramatical cu C.V.
(similaritate între cuvântul inductor și cel indus din perspectiva modului, timpului și persoanei, dac ă
este vorba de verbe, sau a aceluiaș i gen și formă dacă este vorba de substa ntive etc. La subiec ții
pentru care predomin ă reacțiile factuale este important s ă se caute reac țiile non-factuale și înțelesul
acestora.
După Jung, extravetitul (întors spre lumea exterioar ă) reacționează mai ales la semnifica ția
obiectivă a cuvântului inductor. Este tipul concret.

24Reacții asociative egocentrice . Când sunt men ționate de subiect tr ăirile personale (ex. sare –
Ocnele Mari, sau sare – scârb ă etc.).
După Jung, introvertitul (întors spre lumea interioară ) reacționează la rezonan ța subiectiv ă a
cuvântului inductor. Es te tipul egocentric.

Tipul de constelare a complexului
Un complex influenț ează subiectul în cursul întregului experiment. Multe cuvinte sunt în țelese în
funcție de acest complex odat ă constelat – complex puternic dominant. Este important s ă se clarifice
conținuturile complexului, prin ob servarea modului cum coreleaz ă conținuturile cuvintelor
inductoare puternic înc ărcate.
Adesea sunt multe reacții de tip egocentric legate cu acesta (precum de ex. cap – eu, sau injec ție –
o, nu!).
Tipul predicativ : tipul de oameni predicativi sunt cei care r ăspund repetat cu cuvinte de
subevaluare predicativ ă. De ex. cap – dr ăguț, pajiște – oribil, bani – nu-mi plac, p ăcătuire – grozav…
Acest tip de reac ție poate indica o implicare personal ă, dar și un mod de ascundere în spatele
predicatelor. Când predicatele apar frecvent observ ăm că sunt stereotipe. Trebuie s ă ne întreb ăm
care domenii ale cuvântului sau domenii de în țeles sunt aduse împreun ă de aceste predicate de
valoare. Nu există tipuri neechiv
oce. Pentru a determina tipul încerc ăm să determin ăm propor ția de reac ții
egocentrice fa ță de cele factuale. Dac ă reacțiile egocentrice sunt prepon derente, trebuie determinat
dacă avem de-a face cu un tip de constelare a unui complex, un tip predicativ sau un tip simplu
egocentric. Toți factorii formali trebuie considera ți în relație unul cu cel ălalt.

6. Etapa a III a T.A.V. Analiza contextului asociativ

Odată stabilite cuvintele înc ărcate de indicatori de conflict, devine important ă evaluarea contextului.
Este important de asemenea de descoperit ce tip de emo ții sunt atinse în diferite contexte.
De asemenea este important să se aibă în vedere intercorela ția reciprocă între contexte.

Înregistrarea Contextul – Etapa a III-a – între o zi ș i o să ptămână de la testare.
Se foloseș te metoda asociativ ă pentru cuvintele cu mai mul ți indicatori de complex.
Tipuri de întreb ări care se pun subiectului:
"Ce vă vine în minte legat de acest cuvânt ?"
"Se pare c ă ați ezitat când aț i răspuns cu acest cuvânt, îmi pute ți spune vreun motiv ?"
"Vă evocă ceva din viaț a personal ă acest cuvâ nt?"

Important: – Nu se începe cu un cuvânt foarte perturbator
– Nu se cer as
ociaț ii la două cuvinte foarte perturbatoare unul dup ă altul.
– Dacă nu apare ceva semnificativ în context la un cuvânt cu mul ți indicatori,
se poate reveni.
– Se evită generaliză rile, intelectualiz ările prtin întreb ări de tipul: „Care este
poziția ta?”, „Cum are acest lucru de a face cu tine?”

25- Se cer asocieri și pentru Stereotipii (acela și cuvânt indus care apare des), nu
numai pentru cuvintele inductoare care le-au declan șat.

După ce a găsit cuvântul cheie, subiectul este rugat, în cadrul ședinței analitice – s ă spună ce
asociații personale îi vin în minte. Asupra acestor asocia ții se va purta analiza jungian ă:
• Analiza reductivă de tip personal – încearc ă să se găsească o legă tură cu viața reală a
subiectului;
• Analiza simbolic ă propriu-zis ă în care materialul asociativ este analizat în func ție de
materialul mitologic, de materialul care evoc ă funcția arhetipal ă a psihismului uman ( analiz ă prin
amplificare).

Exemplu de completare a tabelului:
SW R RT R EPRODUCERE O BSERVAȚ II
1 Cap Nas 21 Gât
2 Verde (1) – 150 Câmpie
3 Apă Mare 50 + (își amintește) râde
4 Cântec Vesel 16 – (nu-și amintește)
cuvinte gest de ner ăbdare

7. Interpretarea contextului

Presupune: – R e a l i z a r e a h ărții complexelor constelate, inter-rela țiile dintre ele. G ăsind
legătura comun ă dintre complexe putem g ăsi punctele focale ale probl emei, ariile conflictuale ale
problemei actuale. – Observarea și descrierea problemelor conectate cu reac țiile perturbatoare ale
subiectului.
– Observarea modului în care subiectul face fa ță acestor probleme, resursele
sale.
Verena Kast (1980) consider ă că nu se pot trage concluzii definitive din interpretarea
contextului, dar se pot elabora ipoteze . E important ca evaluatorul s ă ia în considerare mai multe
posibilități de interpretare, pentru a sc ădea riscul de a induce în in terpretare propiile complexe.
Deasemenea, este important s ă se observe ce tipuri de emo ții apar în diferite contexte, ce
stereotipii de comportament se dezv ăluie.
Importante sunt și inter-rela țiile dintre contexte, care dau informa ții despre dinamica
complexelor, efectele lor reciproce și influiențele lor asupra comportamentului.
T.A.V. se folose ște pentru un diagnostic al st ării subiectului relevând ce probleme există în prim
plan în momentul test ării și conexiunile dintre ele. Nu se urm ărește identificarea unor tr ăsături de
personalitate, ci relevarea „peisajului interior” al subiectului a șa cum se prezint ă el în momentul
testării.

268. Utilizarea tehnicii asociativ – verbale

Tehnica asociativ verbal ă în poate fi aplicat ă numai dup ă ce s-a stabilit un raport de încredere cu
subiectul. Se utilizeaz ă într-o baterie de teste de persona litate pentru a afla fondul dificult ăților, dar
mult mai frecvent, în practica terapeutic ă pentru:
1. a stabili un diagnostic de lucru la începutul terapiei; pentru strategia terapeutic ă; în cazul în care
subiecții nu-și cunosc problemele – cazurile psihosomatice, copiii;
2. controlul avansului terapiei;
3. activarea incon știentului – când materialul furnizat este s ărac.
Jung folose ște multă vreme acest experiment, care, fiind destul de laborios, este mai târziu înlocuit
cu tehnica interpret ării simbolisticii visului. Totu și acest experiment poate fi cu succes folosit atunci
când ne afl ăm în prezen ța unui pacient foarte blocat sau, de ex., a unui pacient care nu viseaz ă. În
aceste cazuri experimentul asociativ verbal poate fi folosit ca o poart ă "regală " de intrare, poart ă
care în mod normal este simbolistica visului. Astăzi există în uz mai multe teste de asocia ții de cuvinte. Testul este folosit în cercet ări asupra
personalit ății, asupra creativit ății, în studii interculturale, în cercet ări asupra limbajului ș i asupra
memoriei. Experimentele realizate de Jung și de asistentul s ău Riklin senior PRIVIND M ăsurători ale
rezistenței și conductibilit ății la nivelul pielii prin e xperimentul psihogalvanic, precum și ale altor
funcții fiziologice precum ritmul respiratoriu, pulsul sanguin etc. AU STAT LA BAZA
INVENTĂRII DETECTORULUI DE MINCIUNI.
Diferiț i auto ri au constru
it probe în care prezint ă subiectului un fragment ambiguu de fraz ă, text sau
imagine, cerându-i completarea acestora cu asocia ții înlănțuite de cuvinte, respectiv povestiri. Se
presupune c ă în aceste completări subiectul î și proiecteaz ă atitudinile, motiva țiile, conflictele,
tipurile recurente de reac ții personale. Astfel de te ste de completare exist ă în prezent în numeroase
versiuni și au avut succes mai ales în Statele Unite.
Cele mai utilizate sunt: Testul de completare de propozi ții Stein și Testul de completare de fraze
Rotter .
Pentru evaluarea copiilor se folose ște Testul fabulelor Duss, care const ă în completarea a zece
povestiri.
Bibliografie

1. Anzieu D., Chambert C (1991) – Les Methodes Projective , PUF, Paris
2. Dumitraș cu N. (2005) – Tehnici proiective în evaluarea prsonalit ății, Ed. Trei, Bucure ști
3. Kast Verena (1980) – The association experiment in therapeutical practice , C.G.Jung Institut,
Kusnacht.
4. Minulescu Mihaela (2001) – Tehnici Proiective , Ed. Titu Maiorescu, Bucure ști

27
Întrebări de autoevaluare:

1. În ce a constat Experimentul As ociativ Verbal al lui Jung ?
2. Ce este un complex?
3. Prin ce se caracterizeaz ă complexele ?
4. Care este materialul T .A.V. ?
5. În ce constau primele dou ă etape ale aplic ării T.A.V. ?
6. Ce presupune evaluarea și interpretarea primelor dou ă etape ale T.A.V.?
7. În ce constă analiza contextu lui asociativ ?
8. Ce presupune interpre tarea contextului?
9. Ce puteți spune despre utilizarea T.A.V.?

28

29
Modul 2

TEHNICI PROIECTIVE

Lector Universitar Dr. Elena Otilia Vladislav

2012

30Unitatea de învăț are 1

TESTUL ARBORELUI

Cuprins:
1. Aplicarea testului
2. Elemente interpretative generale ale desenului arborelui
2.1. Analiza formal ă
2.2. Analiza de con ținut
3. Sinteza rezultatelor

Obiective:
La sfâr șitul acestei unit ăți de învățare, studen ții vor fi
capabili s ă:
• Cunoască modul de aplicare a Testului Arborelui
• Cunoască principalele el emente de analiz ă formală a
desenului arborelui
• Cunoască principalele elemente de analiz ă de conținut
a desenului arborelui

Desenul arborelui a fost folosit de mai mul ți autori pentru evaluarea personalit ății,
însă cel care a realizat primul studiu sistematic și statistic a fost Karl Koch. El a publicat în
anul 1949 manualul Testul Arborelui. În Franț a, acest test a fost ad aptat de Renee Stora
(1963).

Koch considera c ă arborele are o mare valoare simbolică . El este purt ătorul
simbolului omului, în principal al verticalit ății, al creș terii și fecundit ății, al puterii și al
misterului. Desenarea arborelui va purta proiec ția conținuturilor incon știente ale imaginii de
sine, rela ția dintre nivelele psihismului, gr adul de organizare a acestor instan țe, a defenselor, a
atitudinii în faț a alterității, a vieț ii și a morții.

1. Aplicarea testului
Instrumentarul de lucru: coli A4, creion, gum ă.
Instructaj (dupa Koch) : “ Desena ți un arbore fructifer a șa cum vreț i dumneavoastr ă.”
Apoi: “Desena ți un alt arbore decât primul.”

31În varianta francez ă a acestui test autoarea R. Stora solicita desenarea a patru arbori :
1.“Desena ți un arbore a șa cum vreț i dumneavoastr ă, dar să nu fie brad.” (bradul fiind prea
schematic permite folosirea defenselor de c ătre subiecț ii rezisten ți)
2. “Desena ți un alt arbore decât primul.”
3. “Desena ți un arbore de vis, de imagina ție, un arbore care nu exist ă în realitate. ”
4. “Desena ți un arbore de orice fel, dar închizând ochii. ”
Autoarea presupunea c ă :
– Primul desen reprezint ă reacția persoanei față de un mediu necunoscut,
neobișnuit și nevoia de autocontrol.
– Al doilea desen reprezint ă efortul de adaptare al pesoanei la mediul ei
obișnuit, cunoscut.
– Al treilea desen ar reprezenta dorinț ele nesatisf ăcute, deci dificult ăților
actuale ale persoanei.
– Al patrulea desen ar releva un traumatism psihioc ale cărui consecin țe au
persistat pân ă în prezent.

Tem ă
Vă invit să vă autoaplica ți acest test înainte de a trece mai departe.

2. Elemente interpretative ge nerale ale desenului arborelui
Koch recomand ă ca primul pas în interpretarea desenului arborelui s ă fie o privire
contemplativ ă asupra acestuia pentru a observa ce transm ite despre starea autorului. Pentru a
ne forma o viziune de ansamblu, ținem cont de anumite criterii. De exemplu: Este arborele
armonios sau nearmonios? bogat în detalii sau schematic? viu sau mort? plin de for ță sau fă ră
energie? static sau dinamic? vesel sau morbid? este desenat într-un mod realist sau are și
elemente care frizez ă absurdul? Cum se si mte acest arbore? Aceast ă întrebare se poate pune și
autorului. Prima impresie ne poate ar ăta rapid unele tendin țe ale subiectului: nivelul lui
energetic, starea de spirit, gradul de complexitate psihologic ă, atitudinea fa ță de sine.
Interpretarea se bazează pe
două nivele de analiz ă:

1. ANALIZA FORMAL Ă este centrat ă pe anumi ți indici cu rol de semn, simbol.
Specificul acestor indici se relev ă însă în planul analizei corelati ve, contextuale. Acest tip de
analiză poate duce la ipoteze pr ivind structura personalit ății, relația dintre diferi te nivele ale
psihismului, autocontrolul, atitudinea prevalent ă.

Se ține seama de urm ătoarele aspecte ale desenului:

1.1. SITUAREA ARBORELUI ÎN CÂMPUL GRAFIC

32
Simbolitica spa țială se bazeaz ă pe zonele de câmp grafic dup ă Max Pulver. Forma
schematică a arborelui se reduce la cea a crucii. Max Pulver pornind de la o baz ă vastă de
cunoștințe din mitologie, a descris simbolistica spa țială a câmpului grafic, edificând “teoria
zonelor” care este de fapt o interpretare a cruc ii. Crucea este simbolul concilierii contrariilor, a
masculinului și femininului.
Zona de sus ar simbol iza spiritualitatea, con știinta etico-religioasa, iar cea de jos,
materialitatea, incon știentul individual și colectiv. Directia orizontala spre stânga ar semnifica
introversie, recul spre trecut, spre mama, egocentrism, iar cea spre dreapta, extraversie,
proiecț ia spre viitor, progres, altruism, rela țiile cu autoritatea de tip patern.
Dinamica dreptunghiului (sec țiunea de aur) și a liniei a fost studiat ă de către Michael
Grunword, care a reg ăsit cu aceast ă ocazie unele principii ale picturii figurative și abstracte.
Această schemă se aplică pe de o parte întregii foi pe care e desenul ș i pe de alt ă parte la
cadrul general mai restrâns, care înglobeaz ă arborele de la baza trunchiului la coroană . Linia
orizontală din mijloc se situeaz ă în punctul ce desparte trunchiul de coron ă. Impotanț a
diferitelor zone la un subiect apare astfel inediat.
Simbolistica spa țială după Grunword – Koch

Koch analizeaza încadrarea desenului arborelui în raport cu suprafaț a colii și
interpreteaz ă datele observate în rela ție cu simbolica spatial ă a lui Grunwald, nu însa într-o
manieră dogmatic rigidă . El este convins ca în organizarea spa țiului se manifest ă nu numai
reprezentarea “obiectului" tematic, ci simultan și proiecția specificului individual al persoanei,
realizandu-se
o identificare inconș tient – con știentă între câmpul grafic al zonei și “spațiul
psihic”. Expresia grafic ă, reprezentand ,,O concretizare sensibil ă a starii noastre interioare" , “
se leagă mai degrabă de forma decât de continutul desenului". Incon știentul și conștientul se
manifestă în structura de ansamblu, dar localizarile spa țiale simbolice indic ă originea
influențelor exercitate și zonele spre care e or ientat un anumit element. Se poate afirma cu
certitudine c ă zonele inferioare ale desenului arborelui reprezintă nivelele primitive, iar zonele
superioare – nivelele cronologic ulterioare”. – Pămînt
– Materie
– Cădere
– Demonic – Foc
– Punct înalt
– Scop
– Sfîrșit
Tată
Viitor
Extraversie – Aer
– Vid
– lumină
– Dorință
-RetragereSpirit Suprasensibil
Divin – Con știent
– Apă
– Început
– Naștere
– Origine Materie
Inconștient personal
Inconștient colectiv Mamă
Trecut
Introversie – Zona pasivit ății
– Spațiul spectatorului vie ții Zona confrunt ării active cu via ța
Pulsiuni – Instincte
Nostalgia „noroiului” – Regresie
– Fixație la un stadiu primitiv

33
0 prima categorie 0 reprezinta desenele arborilo r care "tind s ă acopere
intreaga pagin ă", simbolizând 0 extensie – reală sau aspira ția – a spa țiului psihic în ambele
direcț ii vertical-orizontal ă, un indice de normalitate psihic ă.
Următoarea categorie corespunde amplasării predominant centrale a desenelor și
are de asemenea 0 conotație simbolic ă și psihologic ă pozitivă.
Altă categorie cuprinde desenele situate in jumătatea superioar ă a colii . Este
posibil ca aceast ă amplasare s ă presupună , prin ignorare, neglijare, false solu ționari a unor
conflicte sau pseudoc ompensari iluzorii, 0 desprindere de tot ceea ce înseamna exigen țele
realiății concrete (interioare și exterioare) și tendința ancorarii în nos talgii sau proiecte
fanteziste. Aceasta pozi ționare este relativ frecventa la to ți bolnavii psihici, diferentiindu-se
semnificativ ca un posibil indice de adaptare deficitar ă..
Toate celelalte tipuri de localizare spatial ă a arborelui în câmpul grafic ar putea fi
cotate ca indicatori ai unor conduite dezadaptative și/sau ai unui grad crescut de perturbare
psihică, și ca atare sunt foarte semn ificativ mai frecvente în loturile de bolnavi psihici.
Astfel, situarea arborelui:
– predominant in jurul intersectarii celor 2 axe (verticala-orizontala) , avand de obicei
senmificatia unui com portament narcisic și/sau egocentric.
– predominant sau excusiv stânga – indicând inhibi ție, pasivitate, recul în trecut, anxietate
și insuficient ă încredere în sine.
– amplasarea desenului în jumă tatea inferioar ă a paginii – având de obicei o conota ție
marcat negativ ă și indicând fie o insuficient ă dezvoltare psihica, fie o regresie afectiv –
comportamental ă sau deteriorativ – cognitiv ă, putând constitui un indice de gravitate
psihopatologică .
In consecint ă, amplasarea arborelui în spatiul gr afic reprezinta unul din principalii
parametri care îș i demonstreaza utilitatea și trebuie luat in cons iderare in evaluarea
psihodiagnostica a test ului arborelui.

1. 2. DIMENSIUNILE ȘI DIRECȚIONAREA ARBORELUI

ÎNALȚIMEA ARBORELUI

Înălțimea arborelui (ca și amplasarea sa în spa țiu) oferă informații esențiale asupra auto-
percepției și a orientă rii atitudinii propii individului în rela ție cu lumea.

• Arborii de înal țime mare sunt semnificativ ma i frecventi la normali
Arborii de dimensiuni mari pot indica frecvent un comportament asertiv, și în extremis ( și
asociat și cu alț i parametrii), pot manifesta uneori proiec ția unor manifestă ri impulsive.

34
• Arborii de dimensiuni mici (între 2- 9,7 cm) sunt foarte semnificativ frecven ți in
loturile de boln avi psihici.
Un arbore de numai câ țiva centrimetrii și amplasat într-o pozi ție neobișnuită, de exemplu
în marginea din stânga sus sau în centru, se asociaz ă c u u n E u ș i un comportament inhibat, cu
mecanisme defensiv-pasive de interiorizare a tensiunii ș i a anxiet ății, un superego rigid,
hiperautocritic, cu atitudini auto devalorizante, lipside de orice fel de încredere în propiile reurse,
conduite de evitare sau retrac ție și tendința la izolare.

RAPORTURILE DE MARIME ÎNTRE ÎN ĂLȚIMEA COROANEI Ș I A
TRUNCHIULUI

Trunchiul reprezint ă “centrul”, elementul intermediar din structura arborelui care une ște
sursa de vitalitate a r ădăcinilor (în general asc unse integral sau par țial) cu coroana. El (ca și
crengile) reprezint ă scheletul, substan țialitatea, ceea ce este stabil, durabil, imperisabil. Are o
funcție de susț inere și suport al coroanei și menținere al echlibrului dreapta/stânga.
Coroana este prin excelen ță câmpul de expresie (cu numeroase varia ții posibile), iar
extremitățile sale reprezint ă zona de contact cu ambian ța, de asimila ție și relație reciprocă între
interior și exterior. La rândul ei, ea este suportul florilor și al fructelor.

Intervalul valorilor normale C/T es te 1 până
la 2.

Accentuarea propriu-zisa a coroanei (C/T mai mare sau egal cu 2) ar putea
semnifica predominanta intelectului, vivacitate intelectual ă și spiritual ă, interes pentru
suprasensibil sa u cosmic; con știinta de sine, trebuint ă de auto-valorizar e, de afirmare,
ambiție, pasiune (coroanele "flă cări").
Pe de altă parte, aceasta poate indica alteori idei de grandoare, fanatism, un deficit al
simțului realitații și refugiu în lumea dorintelor, precum și o posibila slabire a vitalit ății
instinctuale, fuga de, bloc ajul sau neglijarea propriil or resurse pulsional-incon știente.
Evaluarea accentuarii coroanei trebuie f ăcută întotdeauna cu pruden ță.

Tendința spre accentuar ea trunchiului (C/T de la 0, 99 la 0 0,68) , ar exprima
orientarea activit ății spre lumea fizica, material ă, practică , predominarea componentelor
instinctiv – incon știente ale vietii senzorial – afective.

Accentuarea excesiva a trunchiului este asociat ă cu o con știință psihologica
deficitară , cu o inhibiț ie a dezvoltarii, insuficient ă maturizare, infantilism, retardare
(cognitiv/emoț ională) sau regresie și acest aspect este inclus de al tfel printre formele primare,
și poate fi considerat ca un indice de imaturitate sau regresie psihic ă.

DIMENSIONAREA COROANEI: RAPORTUL ÎNTRE L ĂRGIMEA SI
ÎNĂLȚIMEA COROANEI

35 Intervalul valorilor no rmale este i/Î = 1,5 – 1.
Un raport l/Î peste1,6 și mai semnificativ mai mare sau egal cu 2, sugerează
tendinț a de aplatizare a coroanei.
Aceasta aplatizare a co roanei exprima proiec ția unei senzaț ii "de a fi sub presiune",
sub constrângere, sentimente de inferioritate, in securitate, descurajare, o posibila stare de
blocaj, și în consecin ță, aplatizarea coroanei (ca și a crengilor) poate constitui un indicator de
dezechilibru emo țional-afectiv .

ACCENTUAREA MASEI ARBORELU I SPRE DREAPTA /STÂNGA ȘI
DIRECȚIONAREA DEXTROGIR Ă/ SINISTROGIR Ă A COROANEI SAU A
TRUNCHIULUI

Repartizarea propor țional-echilibrat ă a masei arborelui ș i a coroanei în rela ție cu
cele 2 dimensiuni spa țiale orizontal/vertical ă, precum și impulsul spre desf ășurarea
ascendent ă a trunchiului, exprim ă în general o stare de echilibru in terior/exterior, și invers,
accentuarea masei sau a direc ționarii dextro- 1 sinistro-gire proiecteaz ă de obicei un anumit
dezechilibru.
Accentuarea masei sau directionarii spre dreapta se asociaz ă mai frecvent cu
tendința spre adaptabilitate, sp re extraversiune (real ă sau dorit ă), nevoia de devo țiune,
dăruire de sine, ca și cu trebuin țele de afirmare și de activitate; ac centuarea acestei
direcț ionari ar putea indica cre șterea impresionabilit ății, dar ș i a influenț abilității,
instabilității, 0 slăbire a Eu-lui, fuga de sine însu și și tendinta spre dependen ță.
Accentuarea masei sau direc ționarii spre stânga sunt asociate mai frecvent cu
tendinta spre reflexie, medita ție sau visare, spre introversie, pruden ță, rezervă, nevoie
crescută de autonomie, au toconstrangere și reprimare emoț ional-afectiv ă; accentuarea acestei
direcț ionări poate indica repliere în sine, refulare, egocentrism sau narcisism,
hipersensibilitate și resentimen te in relațiile cu alții, atitudini defensive.

Echilibrul masei arborelui se m ăsoara printr-o vertical ă trasă prin mijlocul
trunchiului sub coroana.

1.3. CALITATEA LINIILOR

Analiza tr ăsăturilor grafice poate dezvălui unele caracteristici ale subiectului.
– Liniile negre , întunecate sugereaz ă agresivitate.
– Liniile vagi , neclare sugereaz ă retragere, incertitudine, lips ă de energie.
– Liniile schi țate, exceptând arti știi sugerează anxietate, incertitudine, timiditate. – –
Neatenț ia față de calitatea liniei , linii desenate neângrijit, cu un mare grad de impulsivitate
sugerează tendințe acting-out.
– Liniile care, chiar dacă sunt înnegrite , arătând furie, dar sunt desenate cu precizie , grijă,
sugerează un mare grad de auto-control.
– Liniile sigure , consistente sugereaz ă încredere în sine, decizie, siguran ță.

36
1.4. ALTE CARACTERISTICI GENERALE ALE ARBORELUI

ARBORELE "DEBORDÂND IN SUS” desenul fiind împins spre sau în marginea
superioara a foii, es te asociat cu tendin ța de expansiune a Eu-lui (Turner citat de Koch),
tendința de evaziune pentru a dep ăși limitele impuse, 0 tendință spre activism, capacitatea
de a entuziasma, vivacitate , predominarea aspiratiilor, și pe de alt ă parte, 0 posibilă
hiperexcitabilitate afectiv ă, ca și un posibil insuficient sim ț al limitelor (scopuri plasate prea
sus, depa șind posibilit ățile de realizare).

ARBORELE GOL
Coroana vidă , nestructurat ă, era considerat ă de Stadeli ca un simptom regresiv, iar
de catre Koch ca un posibil ref ugiu în banal, anonimat, conven ționalism și formalism,
schematizare, ca atitudine defe nsiva, sau alteori, ca proiec ția unei insuficiente energii sau a
unei stări de angoas ă în fața realității.

COLORAȚ IA INCHIS Ă A ARBORELUI
Coloratia închis ă este un mijloc de expresie a unor stă ri foarte diferite,
semnifica țiile utiliz ării ei putând exprima: labilitate psihic ă, indecizie, imprecizie, reverie
pasiva, abandon și accesibilitate conform dispozi ției, insuficient ă energie. Colora ția închis ă
este (numai) un indice accesoriu pentru st ările depresive. Totodata, nu este obligatorie
interpretarea colora ției intens închise ca un simptom patologic.

1.5. PEISAJUL

Arborele se integrează în mod natural intr-un anumit peisaj. Extremele traduc mai
curand un defici t adaptativ.

Prezenta accesoriilor (orice element agăț at în, sau sprijinit de copac – cuiburi sau
căsuțe pentru p ăsări, scară , leagăn etc.) implic ă de regulă 0 tendință ludic – umoristic ă.
Antropomorfismele
(umanizarea arborelui), apre ciate ca un simptom primar
infantil intalnit la copii și la bolnavii psihic.

2. ANALIZA DE CON ȚINUT se va axa pe elementele componente ale desenului,
distingând între un nivel stab il, scheletul copacului: r ădăcini, trunchi, coroan ă și ramuri și
elementele decorative: frunze, fructe, peisaj.

2.1. Prezen ța RĂDĂCINILOR individualizate

Simbolistica r ădăcinilor este polivalentă, având în principal 0 dubla func ționalitate

37și semniifica ție: simbol al sursei vietii (hr ănește arborele) ș i element de sprijin și stabilitate
(pentru arbore, ca și pentru p ământ). Elementul cel mai durabil al arborelui, "lemnul absolut"
dupa Hegel, și "imagine primar ă arhetipal ă" conform cu Bachelard, r ădăcina tinde s ă se
identifice cu "p ământul mamă ", în viața subteran ă a acestuia coexistand cu r ădăcinile altor
arbori.

Koch este de parere c ă în desenul arborelui ră dăcinile vor indica in mod firesc
trăsăturile cele mai putin reperabile ca și mai putin personale (sugerând incon știentul
colectiv), dar din care va rezulta ceea ce devine vizibil-arborele propriu-zis. Semnifica ția
rădăcinilor în testul arborelu i este de subjugare de către tendin țele instictual-pulsionale,
tradiț ionalism –mergând pâna la rigiditate, lentoare, sau, c ăutarea unei sus țineri (sprijin) – în
special ca o consecin ță a instabilit ății structurale și existențiale a persoanei.
D. Anzieu consid ă că rădăcinile dintr-o singura linie nu sunt desenate decât de
către copii și bolnavi mental. La adult prezen ța lor este semn de întârziere afectiv ă șau de
probleme de genealogie.

2.2. LINIA SOLULUI semnifică simultan separa ția și legătura dintre "sus" și "jos",
dintre via ța conș tientă/inconștientă, constituie baza care sprijin ă și asigură verticalitatea vital ă a
arborelui și respectiv echilibrul vietii psihice ș i modalitatea de ancorare a persoanei in mediul
sau ambiant.
.
ABSENȚA LINIEI SOLULUI este asociat ă unei insuficiente diferen țieri și
conș tientiză ri a vieții psihice, tendin ța spre instabilitate și dezechilibru, spre pierderea
contactului cu realitatea extem ă ca ș i a legăturii cu propriile resurse latente: "suspendarea in
aer", la propriu și la figurat.
LINIA SOLULUI RIDICAT Ă (în spatele arborelui) – asociat ă de Koch cu 0
atitudine pasiv-nostalgica, indiferen ță și îndepărtare de realitate, și constatat ă mai frecvent la
pensionari.

LINIA SOLULUl DETA ȘATĂ (în față și separată de arbore) – asociată de Turner
cu "un sentiment de desr ădăcinare față de relațiile fundamentale și vital necesare"

LINIA SOLULUI ÎN "COLIN Ă" sau "INSUL Ă" sugerează 2 atitudini diferite:
"colina" este asociat ă mai probabil cu tendin ța de a raporta totul la sine, de a ie și în eviden ță,
demonstrativitate, autosupraevaluare; "insula" indica mai probabi1 un sentiment de însingurare sau tendin ța la izolare, mergând pana la autism.

LINIA SOLULUl ASCENDENT Ă (oblică) spre dreapta sau stânga este asociată
de obicei cu tendinț ele spre aversiune și opoziție, atitudini rezervat-circumspecte, repugnan ța
de a se adapta, neîncreder e în sine, instabilitate, po sibil deficit volitional.

2.3. TRUNCHIUL

Trunchiul asigur ă stabilitatea arborelui ș i perenitatea sa. El este scheletul copacului,

38elementul de sus ținere fundamental și în același timp este conduc ătorul sevei dinspre r ădăcini spre
coroană. El face leg ătura dintre partea subteran ă, ascunsă, inconștientă și cea aerian ă, care tinde spre
cer. De aceea el poate fi asimilat u șor cu Eul, ca instan ță mediatoare între sus și jos, între dorin țele
inconștiente și contactul cu realitatea. Trunchiul suport ă reprezentă rile Eului stabil și al
transform ărilor de-a lungul vie ții, devenirii propii pân ă în momentul desenă rii.

Lărgirea bazei trunch iului spre dreapta , asociată de Koch cu atitudini
circumspect-hipersusceptibile, obstinant-opozante.
Lărgirea bazei trunchi ului spre stânga sugerează inhibiție, fixație matern ă,
atașament față de obiecte și față de trecut.
Lărgirea bazei trunchiul ui în ambele direc ții – apreciata de Koch ca indicând 0
anumită inhibiție a gândirii, comprehensiune mai lenta, "greutatea (nu rigiditatea) de a se
mișca. R. Stora consider ă că aceasta indic ă nevoia de suport, de stabilitate.

TRUNCHIUUL CU LI NII DREPTE PARALELE , tip "baston" indică fie 0
inteligenta mediocră , mărginită, imitativ ă, 0 anumita rigiditate și deficit de adaptare sau
precipitare-nerabdare, iar uneori și capacitate de abstra ctizare-schematizare.
TRUNCHIUL CONIC ar indica dupa opini a lui Koch o inteligență mediocră dar
matură, predominan ța aptitudinilor practice (fata de ce le teoretic-abstracte), cu tendin ța spre
valorificare imediată .
TRUNCHIUL SUB FORM Ă DE “S” exprimă un caracter primit iv, impulsivitate
primară, un om al instinctelor, sesizeaz ă greu rela țiile. Poate fi un tip pr actic, vital, rogust.

SUPRAFA ȚA TRUNCHIULUI cuprinzând tr ăsături rotunjit – arcuite sau
împestrițări sugereaz ă capacitate de adap tare, de empatie și de contact realizat cu u șurință,
elemente decorative sau urmele unor tr ăiri anterioare resim țite ca psihotraumatice, și
depașite.
Și suprafețele crăpate, scorojite sau p ătate sugereaz ă mai curând hipersensibilitate,
impresionabilitate și un posibil grad de vulnerabilitate asocia te uneori cu tendin țe critic-
caustice, firi colerice sau ar țăgoase, atitudini negativiste.

ÎNGROȘĂRILE SAU ÎNGUST ĂRILE indică inhibiție, crispare, blocaje sau
staze afective.

DEFORMARILE TRUNCHIULUI
Excrescen țele sau crestaturile de pe trunchi ca și scorburile indică traumatisme
resimțite subiectiv profund, comple xe de inferioritate, sentimente de cu lpabilitate.
Pentru a calcula vârsta la care a avut pos ibilul traumatism s ugerat de scorbura sau
ciotul prezente pe trunchi se folose ște
Indexul lui Wittgenstein-x .
Premisa teoretic ă d e l a c a r e s e p l e a c ă este aceea c ă înălțimea arborelui conț ine
istoria de via ță a subiectului.
X=H/V
H este în ălțimea arborelui desenat în milimetrii (de la ba za desenului), V este

39vârsta subiec tului în ani și luni.
Vârsta la care a avut loc traumatismul v= h/x.
h este înălțimea în milimetrii de la baza trunchiului la punctu l cel mai înalt de pe
trunchi unde apare ciotul sau scorbura.

MARGINILE TRUNCHIULUI ondulate sugereaz ă capacitate de adaptare ca și
de redresare dup ă 0 situație critică.

DESCHIDEREA TRUNCHIULUI IN COROAN Ă exceptând trunchiul “S”
semnifică receptivitate, impresionabilitate , indecizie, indeterminare, dar și hiperexcitabilitate
cu tendine explozive.

TRUNCHIUL ÎNGR ĂDIT sugerează lipsa de securitate, incertitudini, lips ă de
autonomie, lipsa în crederii în sine.

2.4. RAMURILE ÎMPREUN Ă CU COROANA exprimă modul de organizare
mentală, gradul de diferen țiere la care a ajuns subiectul, dar și modalitatea de adaptare sau
atac fată de lumea exterioar ă, de mediu. Direc țiile centrifuge sau centripete ale ramurilor,
bogăț ia sau sărăcia coroanei în corelaț ie cu gradul de organizare și de coordonare sunt indici
majori pentru coroan ă și ramuri. Analiza ramurilor și a coroanei d ă informații despre modul
de relaționare și gradul de inser ție a subiectului în mediu.

CRENGILE "TUB" – crengi cu linii paralele și deschise, la ambele
extremitati și dispersate daca-s incluse în coroană – , pot avea semnifica ții diverse, dar
identice cu cele ale trunchiului "tub". Ele pot indica constan ță, efort sus ținut și durabil, cu
tendinta de a progresa și a fi mereu în fa ță.
Alteori sugereaz ă 0 stare de "suspe nsie" în direc ția dezvolt ării încă nerealizate,
generând indecizie și incapacitate de asumare a unor scopuri și atitudini defini te; deseori ele
sunt asociate cu exterioriz ări necenzurate, reac ții explozive, iar atunci când sunt dispersate
haotic, se consider ă că exprimă tendințe revendicativ – opozante și 0 dispoziție conflictual ă.

CRENGILE "M ĂCIUCĂ" (ingroșate spre exterior, contrar tendin ței naturale),
descrise ca invocand persoane extraverte, întreprinzatoare, tinzând s ă supraevolueze aspectul
cantitativ al realiz ărilor, depa șindu-și deseori for țele cu convingerea ca pot învinge orice
obstacol printr-o mare cheltuire de for țe; ele persevereaz ă în direcț ia pulsional ă și-și
proiecteaz ă spre exterior aspira țiile angajandu-se cu intesitate, toate aceste eforturi consituind
deseori (supra-) compensarea amunitor sl ăbiciuni; resimt foarte intens opozi țiile exterioare și
"atacă frontal", devenind ner ăbdatori și violenți dacă acestea nu cedeaz ă.
.
CRENGILE DETAȘ ATE în spaț iu , fară punct de sprijin indic ă, după opinia lui
Koch, o deosebit ă mobilitate psihică sau unei distractibilit ăți, dar poate ajunge pana la
dispersie și la 0 "furie exploziva în care totul se disloc ă".

40CRENGILE CU FORME ROTUNJITE sunt asociate de obi cei cu adaptabilitate,
mobilitate, sociabilitate, sugerând persoane maleabile, conciliante, mai probabil ciclotime.

CRENGILE CU FORME DREPTE ȘI UNGHIULARE semnifică stabilitate,
energie și capacitate de rezisten ță, dar și inflexibilitate – rigiditate , duritate, anumite dificultati
de adaptare, și conturează mai probabil tr ăsături schizotime.

FINISAJUL minu țios, cu ramifică ri abundente și fine exprim ă receptivitate, sensibilitate,
comprehensiune rapida și sugereaz ă de obicei un tip predominant senzitiv-intuitiv.
DIRECTIONAREA SCINDAT Ă a crengilor orientate excl usiv spre dreapta/ stânga
indica un grad de imaturitate și dizarmonie, insuficient ă coeziune și integrare a eu-lui, ambivalen ță
și intra-conflictualitate, este foarte semnificativ frecvent ă in loturile de boInavi psihici.

DIRECȚIONAREA EXCLUSIV ÎN SUS a crengilor simbolizeaz ă scăderea
simțului realului, hiperexcitabilitate, exaltare mergand pân ă la fanatism, în spec ial în desenul
"limbi de foc".

COORDONAREA CRENG ILOR ARMONIOAS Ă – sugerează simț al
proporțiilor, claritate, sim ț estetic, spir it calm, auto-inc rezator, absen ța tensiunilor interne.

COORDONAREA DIZARMONIC Ă a crengilor este asociat ă cu
hiperexcitabilitate, hiper eactivitate emotionala și neliniște.

COORDONAREA INSTABILĂ a crengilor – indic ă distractibilitate , instabilitate,
tendinte ludice, dar ș i nepăsare, delăsare sau eventual atitudini demonstrative.

FORMA COROANEI
Coroana are forme diferite. Tipurile cele ma i frecvente sunt:
COROANA IN BUCLE care indică o persoană
extravert-sanquin ă: dinamic ă, comunicativă , sociabil ă, entuziastă , capabilă de rela ții
agreabile, dar și insuficient de perseverent ă, valorizand aspectele exterioare.

COROANA ACOPERITĂ CU O MEMBRAN Ă indică o persoan ă introvert ă,
închisă in sine, circumspect ă, eventual opac ă.

COROANA CU CRENGI "IN BALON DE NORI" sugerează o conduită
discret- diplomata (tact ), teama de a fi dur, 0 anumită timiditate în fața realit ății, ascunderea
intențiilor.

COROANA tip "BALON" -vidă sau nu, far ă crengi individualizate cu exceptia
crengilor "tub" – constituita din "c ercul (care) exclude exteriorul și ține (împreună ) interiorul"
(Koch), poate avea totu și semnifica ții foarte diferite: poate include sau nu un aspect tensionat
exprimat prin tr ăsătura liniei și conturul coroanei indicand vitalitatea unei for țe de coeziune

41ferma sau flexibila, for ță imaginativ ă, tendința la reverie sau exaltare, dar poate fi și un
"balon" vid, sugerând schematism, conven ționalism sau, lipsa de vitalitate, ș i angoasă în fața
realității.

COROANA CENTRIFUG Ă – orientat ă de la centru spre exterior, cuprinzând
crengi cu linie dubl ă, sugereaz ă trebuinț a de activitate și de contact cu r ealitatea, înclina ția
spre adaptabilitate , receptivita te, dar și agresivitate.

COROANA RADIANT-CENTRIFUG Ă cuprinde crengi cu linie unic ă și
sugerează mai curând instabilitate, labilitate emoțională , nervozitate, neră bdare, tendint ă spre
conduite de minim efort, și defensiv-agresive putand implica elemente de imaturitate sau
regresie.

COROANELE CENTRIPETE ȘI CONCENTRICE , direcț ionate spre centru,
indică mai curand predominarea introve rsiei, nevoia de independent ă, tenacitate,
inflexibilitate, interioriz are, comunicativitate redus ă și tendința la izolare, egocentrism-
narcisism, activism exteriorizat redus.

RAMURILE îndreptate în jos sugerează melancolie, deprimare, resemnare,
egocentrism.

SPAȚII GOALE IN COROAN Ă – sugerează prezența unor complexe de
inferioritate, sentiment de de ficit (lipsa a ceva) sau renunț area de a continua ceva etc.
FORMELE DEGENERATE – conturul, coroana și crengile torsionate, franjurate,
forme flasce, extremitati rotunjite, linii ocolite, "trasatur ă gelatinoas ă": Koch considera ca
acestea caracterizeaz ă ,,0 inferioritate constitutional ă", "organic ă" și care se poate manifesta
și la persoane f ără semne clinic-patologice dar care au un tonus deficitar.

COROANA M ĂZGĂLITĂ – presupune diverse forme și grade de m ăzgăleală .
APAREN ȚA DE M ĂZGĂLEALĂ – dă impresia de plenitudi ne, intens dinamism și
vivacitate interioara, de independen ță și nonconven ționalism.

DISPERSIA sau DEST RUCTURAREA FORMELOR – forme dezorganizate și
dezarticulate, putând ajunge pana la disolu ția și destructurarea formelor indica instabilitate
psihică, labilitate emo țională, imprevizibilitatea deciziilor și conduitei, impulsivitate, și se
poate ajunge la confuzie, regresie, disoci erea sau destructurarea personalitatii.

STEREOTIPIILE semnific ă schematism, slab ă capacitate de expresie, inhibi ție,
labilitate, orizont îngust, lipsa independen ței de judecat ă.

2.5 ACCESORIILE reprezintă nevoile de reprezen tare în contactul și interrela țiile
cu ceilalți.
Arbori desena ți cu
FLORI în ei semnific ă: admira ția față de sine, maniere
copilăroase. Poate fi u tip s upeficial , ca re se ata șează de problemele exterioare, de

42ornamente, care tr ăiește prezentul imediat și nu are sim țul previziunii.

Arbori desena ți cu FRUNZE sugerează un tip care are darul de a observa
fenomenele exterioare; are vivacitate, este exaltat ș i influien țat de detalii; senzualitate, nevoia
de a fii apreciat, de a se disti nge; bun gust, depinde de succes; maniere juvenile, vede totul în
roz; reverii, însetat de experien țele trăite; aptitudini de exprimare și exteriorizare; crede naiv
în bună tate.

Prezența FRUCTELOR
Koch considera c ă prezența fructelor exprim ă tendința la etalarea propriilor
capacități, dorinț a de succes rapid, neră bdare, insuficien ta perseverență , posibil deficit de
evaluare a realita ții ( interioare ș i exterioare). Cel ce deseneaz ă fructe are ac țiuni determinate
de rezultatul imediat.
FRUCTELE LIBERE ÎN COROAN Ă sunt apreciate de Ko ch ca un indiciu de
gândire aditivă și de regresie la adul ți.

Fructe, frunze, ramuri că zând la p ământ sau c ăzute indică un tip care știe să
piardă, să renunțe, să abandoneze; tip care se sacrific ă; se detașează cu ușurință de gânduri ș i
sentimente; sensibil și delicat; are tendin ța de a dărui, a dona; superficial, lips ă de fermitate;
uitare; uneori depersonalizare.

3. Sinteza rezultatelor
În final datele din analiza formal ă și cea de con ținut se corelează și se aleg informa țiile
care se sus țin pentru a descrie tabloul final. Dar și datele ce contrasteaz ă sunt reținute pentru a
fi investigate cu ajutorul altor probe și cu date din anamnez ă.
Validitatea ipotezelor interpretative este verificat ă în contextul de via ță al subiectului. Nu
se fac interpret ări în orb.

! Informa țiile srânse în timpul analizei de senului au numai valoare corelativ ă și
contextual ă.

Bibliografie:
– Denise De Castilla (2001) – Testul Arborelui , Ed Polirom, Ia și
– N. Dumitra șcu (2005) – Tehnici proiective în evaluarea prsonalit ății, Ed. Trei, Bucure ști
– Ch. Koch (1969) – Le Test de L`Arbre, Ed. Emmanuel Vitte, Lyon
– M. Minulescu (2001) – Tehnici Proiective , Ed. Titu Maiore scu, Bucuresti
– Rozorea, M. și Sterian, M. (2000) – Testul Arborelui , Ed. Paidea, Bucuresti

43
Întrebări de autoevaluare:

1. Care este valoarea proiectiv ă a arborelui ?
2. Cum se aplic ă Testul Arborelui ?
3. Care sunt pa șii analizei formale a Desenului Arborelui ?
4. Care este semnifica ția simbolisticii spa țiale ?
5. La ce se referă analiza de con ținut a Desenului Arborelui ?

Tem ă
Aplicaț i Testul Arborelui la cinci persoane diferite ca sex și vârstă .
Interpreta ți rezultalele testului corelâ nd cu datele pe care le aveț i din anamnez ă.

44
Unitatea de învăț are 2

TESTUL DESENUL PERSOANEI – D.A.P.
(Karen Machover, 1949)

Cuprins:
1. Administrarea testului
2. Elemente interpretative generale ale desenului persoanei
6 Analiza formal ă
6 Analiza de con ținut
3. Indici corelativi prezenta ți în catalogul interpreta tiv al lui W. Urban (1967)
4. Raportul final 5. Precauții în interpretare

Obiective:
La sfâr șitul acestei unităț i de învățare, studenț ii vor fi
capabili s ă:
• Cunoască modul de administrare a DAP
• Cunoască principalele el emente de analiz ă formală a
desenului persoanei
• Cunoască principalele elemente de analiz ă de conț inut
a desenului persoanei

În anii ‘20 Florence L. Goodenough a scris lucrarea “M ăsurarea inteligen ței prin desene”. Ea
a aratat cum desenele oglindeau dezvoltarea intelectual ă a copilului și a creat o scal ă pentru aflarea
vârstei mentale a copiilor cu ajutorul desenelor.
Lucrarile lui Bender, Buck, Hammer , Jolles, Levy, Machover au l ărgit cunoaș terea rolului
desenelor ca teste proiective. Ka ren Machover a publicat în anul 1949 Testul “Desenul Persoanei.”

1. Administrarea probei DAP

45
Se pun la dispozi ția subiectuluii foi de hârtie A4, creion negru bine ascu țit, gumă.

Instructaj: "Vă rog să faceț i desenul unei persoane."
Apoi ”Desena ți acum o persoan ă de sex opus.”

Tem ă
Vă invit să vă autoaplica ți acest test înainte de a trece mai departe.

Nu este nevoie de alte indica ții din moment ce scopul este sa furniz ăm subiectului o situa ție
cât se poate de nestructurat ă. Întrebarilor puse de subiect li se va r ăspunde: “Aceasta depinde de tine
poti face cum vrei”. Se presupune c ă subiectul va fi for țat să structureze această situaț ie relativ nestructurat ă în
concordan ță cu dinamica bazal ă, tipică și unică a personalit ății sale relevând date esen țiale despre
el însuși prin abordarea de c ătre el a sarcinii de desenare a unei persoane. Se presupune c ă în acest
desen vor fi prezente, într-o anumita masură , atât imaginea despre Eul real, cât și cea despre Eul
ideal. El va putea, de asemenea, s ă prezinte o persoan ă semnificativ ă pentru el: p ărinte, rud ă, soț,
profesor etc. Se înregistreaz ă reacțiile verbale spontane ale subiectului, timpul de execuț ie. Se insist ă pentru
a obține desenul unui om în întregime.
Se observ ă dacă și unde șterge subiectul. Por țiunile din desen ș terse indic ă zone de preocupare
și/sau dificult ăți. Indivizii normali tind sa fac ă schimbări care înbun ătățesc desenele ară tând mai
mult echilibru și control; persoanele anxioase tind s ă facă m
odificări care relev ă control slab,
rigiditate, fragilitate și constrângere.
În timpul testarii DAP s ubiectul poate fi prea preocupat de calit ățile artistice ale desenelor lui.
Este nevoie ca evaluatorul s ă-l asigure c ă nu este vorba despre un test de abilit ăți artistice ș i că
aceste abilit ăți nu vor fi luate în considerare la corectarea și interpretarea testului. Se pare ca este cel
mai bine s ă se explice subiectului curios c ă desenele sunt folositoare în în țelegerea gândirii și
afectivității subiectului.
Este esen țial să se împărtășească subiectului importan ța probei DAP și caracterul ei
confidențial. Altfel, subiec ții pot fi excesiv de rezisten ți la test, fie desenând figuri schematice sau
stilizate, fie refuzând în întregime testarea.
Cand prima figur ă este desenat ă, examinatorul îl roagă pe subiect să deseneze o figura de sex
opus. Examinatorul va evita s ă foloseasc ă termenul de “b ărbat” sau “femeie”, permi țându-i
subiectului s ă definească prima figura.
Ocazional, un subiect poate pr etinde ca prima lui figura nu are sex. Se poate perm
ite
subiectului s ă deseneze o altă figură și să continuie cu un desen al se xului opus sau poate considera
prima figura de ce sex dore ște el.
Dacă desenele subiectului sunt figuri stereo tipizate, de exemplu figuri schematice (be țe, linii),
caricaturi sau desene stilizate e fructuoas ă repetarea testului pân ă la desenarea unei figuri complete.

46După completarea probei DAP examinatorul multume ște subiectului pentru cooperare și marcheaz ă
desenul pentru indicarea nu melui subiectului, varstei, sexului, datei testarii și ordinii desenelor.
Subiecții rigizi și evazivi tind s ă devalorizeze situa ția de testare, desenând figuri schematice
sau reprezentari umane minimale. Acestor subiec ți e indicat sa li se cear ă să deseneze o figură
completă .
E indicat s ă se ceară subiecț ilor să deseneze capete sau busturi deta liate în cazul în care au
desenat figuri carora le lipsesc detaliile capului (fe ței). Zona capului este cel mai relevant indicator
al concep ției despre sine ș i al abilității de a se descurca în mediul social. În teoria DAP-ului capul
este locul sensului Eului.

2. Interpretare

Un pas ini țial în interpretarea DAP este de a descrie pur și simplu figurile desenate. Sunt
tinere sau b ătrâne? Active sau inactive? Flexibile sau rigi de? Frumoase sau urâte? Masive sau mici?
Vesele sau triste? Formale sau obi șnuite? Musculoase sau slabe și atrofiate? Agresive și dominante
sau pasive? Multe asemenea probleme pot fi ridicate și pot sugera diferite ipoteze interpretative
privind subiectul care a desenat as emenea figuri. Se presupune aici c ă perceperea imaginii corporale
prin desene implic ă proiecția unor tră iri personale care incon știent ghideaz ă subiectul în a se
descurca cu examinarea DAP.
Unii examinatori le cer subiec ților să descrie figurile pe care le -au desenat folosind fraze cum
ar fi: “Ați pu
tea să-mi spune ți de ce fel de persoane va aminte ște acest desen?”; “Ce fel de persoan ă
este ?”; “Faceti o mic ă povestire despre această persoană”. Unii subiec ți vor releva adesea date
importante care-l privesc pe el în susi în timpul unei asemenea pro ceduri, sporindu-se prin aceasta
validitatea clinic ă a DAP.
Deși procedeele de mai sus nu sunt tehnici DAP st andardizate de interp retare, ele asigur ă
puncte de plecare folositoare din care examinator ul poate deriva ipoteze mai semnificative.

6 ANALIZA FORMAL Ă

* Mărimea desenului
* Amplasarea în pagin ă
* Precizia tr ăsăturii
* Gradul de fini sare, simetria
* Modul de desenare a liniei și a perspectivei
* Proporțiile
* Realizarea umbrelor
* Adăugirile

Ipoteze interpretative:
1. Plasarea figurii în pagină

47- Plasarea "normală" este stânga- centru, cu utilizarea spaț iului între 15% de la partea de sus a
foii și 15% de la baz ă.
Din punct de vedere interpretativ, plasarea la extrema stângă a foii sugereaz ă orientare spre
sine, dominanta emoț ionala (Jolles), accent pe trecut (Jolles), tendin țe spre impulsivitate (Jolles)
Plasarea la extrema dreapt ă sugeraez ă orientare spre ceilal ți, control emo țional (Jolles;
Buck), persoan ă ce face eforturi mari pentru a reu și.
Plasarea sub mijlocul paginii sugereaz ă faptul că subiectul se simte nesigur si inadecvat cu
o oarecare depresie (Machover; Jolles; Buck), este “leg at de realitate” în via ță și gândire (Jolles;
Buck), are nevoia unor funda ții solide, control și echilibru.
Plasarea deasupra mijlocului paginii sugereaz ă entuziasm, optimism.Subiectul poate avea
tendința de a recurge la imagina ție pentru satisfacerea nevoii de put ere (Buck), poate fi distant si
inaccesibil (Buck).
Desenul în centrul paginii sugereaz ă insecuritate și rigiditate, nevoia de a men ține un control
atent (Jolles).
Desenul în colțul din stânga sus al paginii : anxios; dorinta de a se feri de experien țe noi si de
a se întoarce în trecut, sau de a cauta satisfac ții imaginare (Jolles).

2. Mărimea figurii

Dacă silueta care reprezinta imaginea de sine este mic ă, ipoteza este ca subiectul se simte
mic sau neadecvat și raspunde cererilor m
ediului cu sen timente de inferioritate. Daca silueta
imagine de sine este mare subiectul r ăspunde la presiunea mediului cu tr ăiri de expansiune și
agresiune. Orice extrem ă indică tendințe psihopatologice (Levy).
Media: în jur de 7 inci.
Figurile foarte mari sugereaz ă entuziasm compensatoriu și dacă figura este necontrolat ă
sugerează tendința de acting- out. Poate fi car acteristic unui maniac care îsi r ăspândește desenul pe
toata pagina sau depa șeste marginile. Dacă e să rac propor ționat, gol și sărăcăcios poate semnifica:
deficiența mintala, organicitate, sau la desenele unui copil.

Figurile mici sugereaz ă stimă de sine sc ăzută, retragere, depresie, sen timente de inadecvare si
preocupare de adaptare la mediu(Machover; Jolles; Levy).

3. Succesiunea desen ării
Cei mai mul ți subiecți încep cu capul. Începerea cu picioarele sugereaz ă securitate și posibile
probleme de statut. Desenarea capului ultimul este adesea indicator de tulburare în rela țiile
interpersonale.
4. Perspectiva
Figurile schi țate sugereaz ă evaziune, probabil bazată pe ins e
curitate, în timp ce figurile din profil
sugerează o evaziune mai subtil ă. Corpul din profil și capul din fa ță sugereaz ă un conflict privind
manifestarea.

5. Calitatea liniilor

48
Liniile negre, întunecate, încă rcate sugereaz ă agresivitate.
Cele vagi , neclare sugereaz ă retragere, incertitudine, sl ăbiciune.
Liniile schi țate, exceptând arti știi, sugereaz ă anxietate, incertitudine, timiditate.
Linii groase indică bariere fizice față de mediu; tipice pentru tendin țe schizoide.
Neatenția față de calitatea liniei , liniile care sunt desenate neângrijit și cu un mare grad de
impulsivitate sugereaz ă tendințe de acting- out. Din contr ă, liniile care chiar dac ă sunt înnegrite,
arătând furie, dar sunt desenate cu precizie, grijă, control sugereaz ă un mare grad de auto-control.
Accentuarea liniei de mijloc (figuri cu accentuare a nasului, cravatei, nasturilor, prohabului și
șireturilor) sugereaz ă probleme de imagine corporal ă și chiar frici legate de sf ărâmare, împ ărțire
interioară. Simetria liniei sugereaz ă control și logică, și cu cât simetria este mai accentuat ă, cu atât mai mult
implicația este de rigiditate și compulsii. Din contră , impulsivitatea sau lipsa de simetrie sugerează
tendințe acting-out.

6 ANALIZA DE CON ȚINUT se poartă asupra:
* Tem
ei desenului
* Atitudinea personajului * Realizarea fundalului și solului și relația personajului cu acestea
* Diversit ății și exactității diferitelor p ărți ale corpului, a îmbr ăcăminții, accesoriilor, expresiei
faciale și posturii

Ipoteze ce stau la baza interpret ării:

1). Desenul persoanei exprim ă imaginea corporal ă a subiectului.
2). Asupra corpului sunt proiectate trebuin țele sociale, aspira țiile intelectuale, tendin ța la control
rațional precum și procesele de elaborare mental ă ale subiectului.
Deci imaginea de sine proiectat ă în test suport ă omisiunile ș i deghizările în funcț ie de părțile
vulnerabile ale personalit ății celui care deseneaz ă. Interpretarea clinic ă și simbolic ă va încerca s ă
sugereze detaliile semnificative din aceast ă perspectiv ă.
O înlocuire a sexului subiectului, dar mai ales o diferen ță notabilă între vârsta real ă și cea a
personajelor desenate, sunt de natur ă să indice o tulburare la nivelul identific ării.
Se consider
ă, deasemenea, că un mod de valorizare a sexului cu care se identific ă subiectul este
desenarea unui personaj mai mare, multiplicarea în desen a atributelor sexului respectiv.
Pași în interpretarea desenelor:
1). Descrierea figurilor desenate

Sunt tinere sau b ătrâne, active sau inactive, flexibile sau rigide, comune sau nu, musculoase sau
atrofiate. Aceste observa ții pot sugera diferite ipoteze interpretative pentru c ă perceperea imaginii
corporale din desen implic ă proiecția unor tră iri personale care ghideaz ă inconștient subiectul.

49Se poate cere subiectului de scrierea figurilor desenate:
* "De ce fel de persoan ă vă amintește acest desen?"
* "Ce fel de persoan ă este?"
* "Faceț i o mică povestire despre această persoană ."

2). Cercetarea celor patru zone majore ale desenului

* Capul * Mâinile, bra țele, umerii, pieptul
* Torsul (trunchiul) * Picioarele și labele picioarelor
Scopul este identificarea zonelor de conflict, exager area, omisiunea și dostorsiunea. Acestea sunt
evidențiate prin haș urare, mărime sau omitere, ștersături, accentu ări, linii slabe, unde dispare
controlul motor, linii întrerupte sau v ălurite. Odat ă zonele identificate se constitue în ipoteze
interpretative. Omiterea unei părți corporale majore (nas, mâini, picioare, etc.) nu este probabil accidental ă și
poate fi interpretat ă în termenii modului în care subiectul se descurc ă cu amenin țarea simbolismului
unei părți particulare a corpul ui în sensul evit ării conștiente a acelei p ărți. Astfel, omiterea mâinilor
este realizat ă de către anxioși, indivizii inadecva ți ce se simt rejecta ți. Trăsăturile faciale sunt adesea
omise de indivizii interioriza ți care au probleme interpersonale. Ochii sunt adesea omi și de indivizii
interior izați care s
e închid față de lume.
Distorsiunile cum ar fi m ărimea exagerat ă, accentuarea înc ărcării liniilor, puncte foarte ascu țite,
alocarea unui timp îndelungat unei p ărți a figurii, etc., sugerează un conflict privind simbolismul
acelei părți din corp care este distorsionat ă.
Ștergerea abundent ă sugereaz ă un conflict legat de simbolismul p ărții șterse.
Umbrirea sugereaz ă anxietate legat ă de partea umbrit ă a corpului (pubisul, mâinile și pieptul sunt
părțile din corp umbrite cel mai frecvent). Umbrirea înnegrit ă exagerat sugereaz ă nu numai
anxietate dar și agresivitate, legat ă de simbolismul p ărții umbrite din corp.
Figurile făcute doar din linii (ca ni ște bețe) sugereaz ă evaziune și opoziție față de problem ă.

Ipoteze interpretative:

1. Capul este sediul concep ției desptre sine, al Eului, rela ționandu-se perceptiv cu lumea
exterioar
a. Ochii si urechile primesc stimuli sau date extrapersonale . Creierul organizeaz ă și
interpreteaz ă aceste date și a sigură integrarea și controlul intelectual asupra sistemelor de
răspuns. Gura serveste pentru înco rporarea unor lucruri (dependent ă orală) și exprtimarea unor
emoți i . Î n z o n a c a p u l u i s e m a n i f e s t ă aspirații și frustră tii intelectuale. Aici este de asemenea
acceptată , respinsă, ignorată dragostea. Deasemenea, este respins ă sau acceptat ă lumea altor fiin țe
umane sau se ia o alt ă atitudine în raport cu ea. Aspira ții de stralucire pot fi relevate în detalierea
facială . Disperare, ur ă sau agresivitate profund ă pot fi vazute în ochi întunecosi, sfredelitori.
Hipersensibilitatea sau chiar susp iciunea pot fi vazute într-o de taliere neobisnuita a urechii.

50 În desenarea capului subiectul ilustrează inconștint elemente de preocupare intelectual ă: gradul
de preocupare cu imaginatia, controalele ra ționale, preocuparea pentru rela țiile interpersonale și
concepția de sine.
Este de obicei prima parte desenat ă și ultima care se dezintegreaz ă în siluetele desenate de
subiecții cu leziuni organice.

Capul foarte mare sugereaz ă interes (grij ă) asupra identit ății. Capetele mari, desenate cu o
mare grij ă pentru precizie și control indic ă tendințe intelectuale puternice, activitate imaginara
considerabila, ca sursa de satisfac tie (Jolles), preocupare organic ă în legatur ăcu procesul gândirii
(Jolles; Machover). Apare și în desenele copiilor (Machover) și ale deficien ților mintal. Capete
exagerate sunt desenate și de către subiec ți ce sufer ă de probleme neurologice sau dup ă o operaț ie
pe creier
Capul prea mic sugereaz ă depresie, anxietate, inadecvare. Exprim ă expresia obsesiv-
compulsionala a dorin ței de negare a sediul ui gândurilor ascunse și a trăirilor culpabile (Machover);
dorința de negare a controlului intelectual care împiedic ă satisfacerea impulsurilor corporale
(Machover).
Capul din profil este un posibil indiciu de evaziune , usoara retragere, vina (Jolles).

Fața este fațada prezentat ă lumii. Este cel mai de încredere indicator al st ării d
e spirit din
DAP; ea stabileste tonul desenului pr in expresiile de dragoste, ur ă, teamă, agresivitate, blândete,
afect nepotrivit, rebeline, confuzie, politeț e sau anxietate ale fe ței.
Accentuarea puternic ă a feț ei sugerează preocupare pentru rela țiile sociale și aparențele
exterioare (Jolles), impuls interior pentru afirmare socială (Machover).
Fața vagă sau omis ă sugereaz ă că subiectul este evaziv fa ța de conflictele care implica relatii
interpersonale (Machove r), retragere din rela ții sociale.

Ochii dau unele dintre cel e mai importante indica ții clinice ale D.A.P., prin modul în care ei
reflectă afecțiune și dispoziția, ca ș i abilitatea de a face fa ță realității.
Astfel, omiterea ochilor sau omiterea pupilelor și desenarea ochilor sugereaz ă o încercare de
retragere din lume. Când sunt di sproportionat de mici indic ă dorința de închidere fa ță de lume
Ochii închi și sugerează retragere și egocentrism.
Ochii înnegri ți sugereaz ă agresivitate. Când sunt str ăpungă tori indic ă o stare exagerat ă, de
alertă în raport cu lumea; suspiciuni fata de motivele si comportamentele altora (Machover).
Cei larg deschi și sugerează cerere de ajutor.
Ochii mari, accentua ți pot fi ostili și amenințători.

Gura exprimă stările emoționale ale subiectului.
Gura larg deschis ă poate exprima nevoi de dependen ță, imaturitate; gura închis ă ca o linie
poate sugera resentiment, opozi ționism și furie; desenarea din ților este rară și adesea poate sugera
agresivitate oral ă; o gură "fericită" sugereaz ă mulțumire.
Gura larg ă, cu col țurile în sus: afinitate fortat ă, tendința de a se prezenta zâmbind, de a
prezenta o fatada acceptabila car e sâ mascheze trâiri mai pu țin acceptabile.
Gura închis ă rigid sugerează refuzul de a se autoreleva
Gura omis ă: respingere severă a nevoii de afecț iune, respingere severă a oralitații.

51
Urechile neobișnuit de mari sugereaz ă atenția la mediu și în special la ceea ce spun ceilal ți, o
situație care adesea este caracteristic ă stării paranoide.
Urechile foarte mici pot sugera o încercare spre închidere față de mediul auzibil.
Nasul neobișnuit de mare este ad esea sugestiv pentru o agresivitate falic ă și unul foarte mic
este adesea sugestiv figurilor autorita re inducând sentimente de inadecvare.
Părul este adesea simbolic pentru virilitate și astfel, figurile cu o cantitate neobi șnuită de păr
sugerează confuzie de rol și, posibil, activit ăți compensatorii fals feminine sau masculine. Părul
foarte ha șurat indică o sexualitate excesiv ă sau anxietate sever ă în legatur ăa cu sexualitatea sau cu
controlul mental sau anxietate în legatur ă cu gândirea sau imagina ția.
Capul ple șuv și lipsa părului sugerează depresie, libidou scazut.
O prea mult ă atenție acordat ă părului apare la subiec ți narcisici, centra ți pe sine, vanito și.

Gâtul sim
bolizează controlul, fizic fiind situat între cap (ego) și corp (pulsiuni).
Un gât lung ș i subțire sugereaz ă conștiință puternică de control și invers, lipsa gâtului , sugereaz ă
probleme de control și comportament impulsiv. Obiectele desena te în jurul gâtului (colier, guler,
cravată, etc.) sugereaz ă impulsuri puternice de control.
2. Mâinile, bra țele, umerii și pieptul se combin ă pentru a forma o unitate func țională capabilă
să execute comenzile corticale sau impulsurile corporale. Pot fi observate forma, m ărimea, gradul
de extindere spre exterior , gradul de agresivitate ș i semnele de conflictualitate de la acest nivel.
Deseneaz ă subiectul figurile c ăutând ajutor? Caut ă ele să se manifeste agresiv? Se iau ele la trântă
cu lumea? Smulg ele orice poate de la al ții? Se retrag ele fa ță de ceilalți și față de lume pentru a se
interioriza? Sunt ele capabile din punct de vedere fizic sau sunt slabe și inadecvate? Cum este
puterea fizic ă a subiectului fata de puterea figur ilor? Acestea sunt numai cateva întreb ări la care
trebuie să se ră spundă .
Mâinile ascunse în buzunare sau la spate sugereaz ă inadecvare social ă și personal ă și mai ales
sentim
ente de vinov ăție. Degetele înm ănușate sau teșite au aceea și semnifica ție.
Mâinile omise : trăire a inadecvarii modului cum se descurca cu ambian ța (Jolles), . tr ăiri de
vinovăț ie în legatur ă cu agresivitatea, ostilitatea, trairile sexuale (Machover).
Mâinile mari : doritoare de for ță, tipice pentru adolescen ți sau băieti tineri, posibil pentru a
compensa slă biciunea (Machover), tendin ța de a face adapt ări rafinate la rela ționări sociale din
cauza sentimentelor de inadecvare si impulsivitate (Jolles).
Mâinile lâng ă organele genitale : vina în legatură cu masturbaț ia (Machover), ap ărare
împotriva ă unei apropieri sexuale (Jolles).

Degetele sunt unelte de manipulare a mediul ui, puncte de cont act social, poten țial de agresiune,
potential de comunicare. Degetele gheară sau be țe și unghiile ascu țite sugereaz ă agresivitate. Pumnii s
trânși
sugerează ascunderea agresivităț ii.
Degete asem ănătoare unor petale sau ciorchini de struguri : abilitate manuala slaba.

52
Obiectele care sunt în mâinile personajului pot fi interpretate în termenii simbolismului acelor
lucruri: armele- agresiune; cu țit- furie; pisic ă îmblănită- dependen ță, etc.

Braț ele sunt instrumente pentru: a)”mânuir ea” lumii, b)respingerea altora, c) c ăutarea celorlalț i
(deschidere la ceilal ți), d)împingerea altora, e) atragerea altora mai aproape, f)exprimarea furiei,
g)apărarea propriului Eu, h)obț inerea a ceea ce se vrea, i)a face dragoste, j)autoerotism. Bra țele
indica sentimente și dorința de putere sau slă biciune.

Braț ele desenate rigid sau în lateral sugerează fric ă socială și rigiditate.
Braț ele desenate cu palmele întoarse în fa ță sugerează dependen ță.
Brațele îndoite sugerează control.
Brațele omise poate indica tr ăiri puternice de culpabilitate pr ivind ostilitatea sau sexualitatea
(Machover); poate indica depresie schizofrenic ă cu retragere afectiv ă față de oameni sau obiecte;
negarea lumii și refuzul de a se ocupa de ea chiar simbolic (Machover).
Brațele scurte : lipsa ambiț iei (Machover), subiectul se simte slab, se d ă bătut în fața vi
eții
(Jolles). Brațele slabe, sub țiri: sentimente de sl ăbiciune și inutilitate (Jolles, Machover), tr ăire
puternica a lipsei de realizare (Machover).
Braț ele lungi: ambiț ios și doritor de succes (Jolles), care cere dreptate și atenție. Dacă sunt
prea lungi: ambi ție drept compensare pentru sentimentele de inadecvare.
3. Torsul (trunchiul) – indică trăsături de putere similare zonelor anterioare. Este adesea simbolic
pentru atitudinea subiectului față de impulsuri.
Astfel: un tors mare, musculos, puternic sugereaz ă sentimente și impulsuri puternice.
Un tors slab , firav sugereaz ă impulsuri slabe. Umerii mici sugereaz ă sentimente de
inferioritate (Jolles).
Sânii
În mod tradi țional, sânul asigur ă laptele d ătător de via ță, simbol al mamei și al obținerii obiectelor
de la mama. Sânul este asociat cu dependen ța, mai degrab ă a lua decât a da.

Îmbracamintea acoper ă corpul ș i e important ă simbolic ca fa țadă sau frontispiciu, partea pe
care subiectul o prezint ă lumii.
Figurile prea îmbr ăcate sugerează comp ensare pentru problem
e de imagine corporal ă.
Figurile prea puț in îmbrăcate sugereaz ă narcisism corporal, absorb ire de sine, introversie,
preocupare excesiv ă față de dezvoltarea corporal ă.
Figurile nude , foarte rare, sugereaz ă preocupă ri pentru corp și/ sau sexualitate. Controlul sau
scăderea func ției de control ce acompaniaz ă un desen nud sugereaz ă dacă este acceptabil sau nu
pentru subiect s ă-și arate preocup ările sezuale sau sexualitatea.
Indicatori ai constrângerii și controlului sunt cravatele, cordoanele, bijuteriile, cureaua care
caută sa taie (să inhibe) impulsurile asociate în mod simbolic cu torsul.

53 Gulerul accentuat: poate indica necoordonarea impul surilor corporale cu controlul mental,
având ca rezultat c ăutarea de că tre subiect a refugiului în fantasme de autoapreciere.

Cordonul, cureaua separă cele dou ă jumătăți de sus ș i de jos ale cor pului, simbolizând
controlul. Simbolic, cordonul/cureaua separ ă partea de sus a controlului in telectual de partea de jos
a expresiei sexuale ale corpului.
Când este mult ha șurat transmite preocupare pentru controlul senzualit ății.
Absenț a cordonului nu e neobiș nuită și inspiră fluiditate, exprimare u șoară a emoțiilor. Dac ă nu
există indicii contrare, absen ța unui cordon indica flexibilitate și acceptare a sexualit ății.

4. Picioarele și tălpile- indică autonomia, auto- mișcarea, auto-direc ția și echilibrul. La figurile
bărbătești picioarele indic ă masculinitatea sau dubiile legate de aceasta; la figurile feminine
picioarele indic ă preocupările sexuale.
Picioarele lungi arată tendințe de autonomie.
Picioarele omise s u n t s e m n d e l i p s ă de mobilitate sau autonomie
;deprimare, descurajare
(Jolles). Picioarele și tălpile sugereaz ă și securitatea. O figura echilibrat ă sau care se clatin ă arată
stabilitate sau respectiv instabilitate emotional ă. Stabilitatea sau instabilitatea pot fi relevate prin
simetrie sau a simetrie. Picioarele foarte slabe sugerează insecuritatea.
Tălpile astfel a șezate încât persoana pare s ă se prăbușeasacă sugereaz ă sentimente serioase de
inadecvare și insecuritate.
Tălpile neobi șnuit de mari sugereaz ă comportamente arogante în compensa ție cu sentimente
de inadecvare.
Picioarele presate strâns sugerează anxietate și încordare. Picioarele u șor separate și relaxate
sugerează auto- suport.
Picioarele și tălpile în orice poziț ie bizară și ireală sugerează sentimente de inadecvare și relaționare
fragilă cu realitatea și mediul.

Silueta pe vârfurile picioarelor sugereaz ă distanțare de realitate și nevoie puternic ă de a
evada dintr-un me
diul frus trant. Poate fi indicat ă o ambiție neobișnuită.
Picioare cu vârfurile de partate unul de altul (în directii opuse) sugereaz ă ambivalen ță, în special în
legatura cu dorin ța de independen ă ( Jolles).
Simboluri sexuale: Unele dintre simbolurile sexuale masculine sunt: cravat ă, pipa, țigările,
pantofii, armele, cu țitele, pălăriile, etc.; unele dint re simbolurile sexuale feminine sunt: fundele,
bijuteriile, buzunarele, panglicile, dantela, po șeta, etc
Implicația interpretativ ă prezentă atunci când desenul unui b ărbat abundă de simboluri sexuale
feminine și invers, conduce adesea la o confuzie a identific ării rolului sexual.

! Important

54 În interpretarea ipotezelor este esen țială interacț iunea celor patru zone corporale. Se ia în
consideraț ie mediul subiectului, structura familial ă, principalele nemulț umiri, descrierea desenelor
și comentariile spontane.
Ajută punerea fa ță în față a reacțiilor tipice ale subiectului la problemele și frustră rile sale cu
ipotezele selectate din dese nele sale. Intricarea interpretarilor devine evident ă pe masur ă ce se
observă detaliile, se tratează și se semnific ă. Integrarea cu grija a ipotez elor într-un tablou total al
personalit ății este absolut necesara.
Sinteza este cea mai dificila faz ă a examinarii și interpret ării.

3. Indici corelativi prezenta ți în catalogul interpretativ al lui W. Urban (1967)

INDICATORI AI NORMALITĂȚII

1.Marimea: figuri de 6 sau 7 inci în ălțime; silueta femeii e pu țin mai mic ă sau egală cu a
bărbatului dar nu mai mare.
2.Plasament: tendin ța de a plasa siluetele în mijlocul paginii spre jum ătatea de sus.
3.Punctul de plecare: cei mai mul ți încep cu capul ș i trăsăturile feț ei.
4.Timpul: majoritatea 10 – 12 minute sau mai pu țin pentru DAP.
5.Spontaneitate: silueta arat ă o oarecare anima ție, m ișcare, ad
ică este flexibila, nerigid ă.
6.Proporție: tendin ța de a propor ționa realist siluetele, f ără distorsiuni, în afar ă de unele
minore.
7.Prezentare estetica: tendin ța de a face siluetele simetrice și plăcute la privit.
8.Ștersături: minime, dar când apar, desenul se îmbunat ățește.
9.Calitatea liniei: tendin ța de a face linii consistente, ar ătând presiune constantâ, sigurâ.
10.Sex: de obicei sexul propriu se deseneaz ă primul; mai mult timp folosit pentru detalierea
sexului propriu decât pentru cel opus.
11.Caractere sexuale: sexul ambelor siluete evident; femeia va avea sâni, p ăr mai lung decat
bărbatul, șolduri rotunde. B ărbatul va avea pieptul și umerii mai largi, p ăr mai scurt decat femeia,
șolduri plate ș i se va accentua mai mult ha șurarea părului bărbatului decât celui al femeii.
12.Vârsta siluetelor: aproximativ vârsta subiec ților;
13.Curea la b ărbați: semnul controlului conven țional;
14.Îmbracă mintea formal ă: indică controlul formal și tendințe conservatoare;
15.Ochii: au pupile dar nu accentuat întunecate;
16.Nările sunt absente: exist ă astfel lipsa agresivit ății infantile;
17.Subiectiv: accept ă s
iluetele desenate f ără o autocritică nemeritată ;
… nu cere asigurari sau îndrumari de la examinator; 18.Simțul umorului: poate accepta deficien țele în desen cu umor;
19.Picioarele neaccentuate (labele picioarelor); 20.Urechile: neaccentuate; 21.Întreaga silueta: într eaga silueta desenat ă, în afara de arii minore omise.

55

DESENELE COPIILOR sunt caracterizate prin :

1.Cap: este mare (Machover) 2.Mâini: sunt slabe 3.Gura: apare cronologic timpuriu: e accentuat ă pentru a indica dependen ța orală, trebuințe de
dragoste, afec țiune și recunoaștere (Machover)
4.Accentuare oral ă; e normală la copiii mici (Machover)
5.Linie curba cu capetele ridicate în sus drept gura: dorin ța de a câștiga aprobarea de la aceia
pe care copilul îi iube ște și de care are nevoie (Machover)
6.Ochi care nu v ăd: sunt obi șnuiți; semn de dependen ță, emoț ionalitate superficial ă, lipsa de
discriminare (Machover)
7.Transparen țe: sunt obi șnuite
8.Siluete asem ănătoare cu p ăianjenii: de a șteptat între 3 si 6 ani, vârsta cronologică
9.Degete: de obicei inexistente sau sub țiri și bidimensionale indic ă inabilitatea de a se
descurca cu mediul
10.Îmbrăcămintea: este inexistent ă sau ușoară
11.Activitate: este obi șnuită, indică hiperactivitatea copiilor mici

ANORMALITATEA este indicată de:

1.Bizarerii ale fizionomie i ( siluetei, figurii)
2.Incongruenț a excesivă în tratarea p ărților feței
3.Tratare supra- sim bolica a fizionom
iei
4.Proasta tratare a fizionomiei 5.Organele interne v ăzute prin corp
6.Tensiune excesiv ă, hașuri, linii ap ăsate
7.Confuzia profilului cu vederea întreag ă a capului (MACHOVER)

AGRESIVITATEA este indicată de:
1.Degete-gheare: ostilitate și agresiune îndreptate spre lume
2.Imagine (silueta) cu ochii închi și la culoare și străpungă tori: conștiintă ostilă și suspiciune fa ță de
lume, găsită adesea la paranoici
3.Silueta cu picioarele departate și mâinile ridicate în semn de provoc are: poate indica lupta pentru a
avea propriul drum și / sau pentru stabilirea individualit ății.
4.Nas turtit: agresiune; probabil agresiunea a fost pede psita în tinereț e și nu mai este accesibil ă
pentru moment 5.Nări accentuate: furie primitiva nesofisticat ă; literal “frem ătând de furie”
6.Mâini înm ănușate ascunse sau tă iate: control reprimat al tendin țelor de manifestare a unor tr ăiri
ostile, agresive

567.Pumni strân și: pumnul strâns al omului furios care încearcă să-și reprime furia
8.Păr foarte ha șurat: agresiune și furie profund ș
… poate fi indice al unei sexualit ăți abundente (desfrâu)

INDICATORI AI DEPENDENȚ EI

1.Accent pe linia median ă (de mijloc): în special nasturii din josul liniei de mijloc sau în josul
axei corpului
2.Gura concav ă receptivă oral: se întâlne ște la persoane pasive ș i receptive, care pot deveni
parazite și care pot cere aten ție, iubire, aprobare (Machover)
3.Figură (siluetă) mare, dominatoare: g ăsita la barbaț ii dependen ți de mam ă, supraprotejati,
care se simt slabi ș i neajutora ți din cauza dependen ței de femei puternice
4.Ochi goi care nu vad: semn de dependen ță si emotivitate superficiala (Machover)
5.Mâini si bra țe slabe: inabilitate în adaptarea la mediu
6. Accentuarea buzunarelor: persoan ă dependent ă, receptivă
7.Trăsături faciale infantile, tinere ști: respingerea responsabilit ății

INDICATORI AI DEPRESIEI :

1.Accentuarea orala: obisnuită (Machover)
2.Nivel scă zut de activitate
3.Postura aplecat ă sau așezată
4.Expresie facial ă acra
5.Frunte încre țită :
6.Păr r
ăvășit
7.Rezisten ță în desenarea corpului, picioarelor sau labelor picioarelor: nivel coborat de
activitate
… preocupari în legatur ă cu autonomia
… neacceptarea impulsurilor fizice … lipsa de energie … lipsa de entuziasm (Machover) 8.Conflict la nas și la picior: preocup ări în legatur ă cu sexualitatea
9.Ochi care nu v ăd: incapacitatea abordarii adaptarii la lume
10.Brațe și mâini omise: tr ăiri profunde de inadecvare
11.Corp destins și o formă proastă: traire de dezintegrare fizica
12.Detaliere să racă
13.Picioarele și labele picioarelor desenate la început
14.Păr nehașurat

INDICATORI DE HOMOSEXUALITATE:

Această listă de semne homoerotice semnific ă doar tendin țe homosexuale incon știente,
acoperite, controlate, sau interese estatice, sensibilitate, dependen ță. Informarea persoanelor de

57tendințele homoerotice necunoscute, inacceptabile, acoperite, este antiterapeutica și traumatizantă .
Indiferent de gradul sau extinderea semnelor, asemenea informa ții trebuie folosite cu mare discre ție
și cu apreciere clinica sigura.
1.Ochi mari și gene lungi la figuri b ărbătești (Machover; Levy; De Martino)
2.Tocuri înalte la silueta b ărbătească (Machover; De Martino)
3.Profil masculin înfrumuse țat (Levy)
4.Gura moale, catifelat ă
5.Sprancene arcuite
6.Coafura ingrijit ă
7.“Talie de viespe” în silueta barbateasc ă
8.Accentuarea feselor și rectului la barbati
9.Slabă diferențiere între b ărbat și femeie

INDICATORI ISTERICI, IMPULSIVI

1.Apăsare neregulată a liniilor
2.Lipsa de precizie 3.Linii zim țate
4.Mare variabilitate 5.Tratare neîngrijit ă a părului
6.Trasaturi faciale infantile 7.Mâini și brațe slabe

INDICATORI AI UNOR TR ĂIRI DE INADECVARE

1.Siluete (figuri) foarte mici 2.Siluete (figuri) foarte mari, slabe, grandioase
3.Mâini ș i brațe slabe
4.Ochi orbi sau f ără expresie
5.Picioare ca niș te beț e
6.Degete ca ni ște petale
7.Picioare sub țiri, slabe
8.Absența labelor p
icioarelor
9.Accentuarea liniei de mijloc, în special nasturii 10.Buzunare accentuate 11.Silueta (figura) feminin ă dominant ă, mare, desenat ă de barbat
12.Întoarcere introspectivă de la lume: aratat ă de ochi care nu v ăd (fara expresie), fiinte f ără
urechi, figuri cu privirea pierdut ă (care se uita în alta parte)

58TRATAREA FIGURILOR DE BARBAT SAU FEMEIE

Tratamentul diferen țiat al sexelor este im portant, deoarece indic ă arii de conflict privind
rolurile sexuale, ostilităț i, dependen ța, dorințe de putere și fixare la niveluri imature ale sexualizarii.
1.Bărbați infantili, imaturi sexual: pot desena figur i bine modulate, detaliate, simpatice:
idealuri ale Eului.
… evidente figuri materne puternice: cine va de care poate depinde un asemenea b ărbat
2.Homosexuali: deseneaz ă barbați efeminați și femei puternic masculinizate (Machover)
… uneori femei și bărbați încântători (împodobi ți)
3.Bărbați grandioși, exhibitioniș ti, egoiști: pot desena figuri feminine slabe
4.Femei care protesteaz ă împotriva b ărbaților: au tendin ța să deseneze b ărbați slabi,
inadecvați
5.Identificare cu sexul opus: aces te persoane deseneaza întai sexul opus, indicând confuzia
sexuala și a rolurilor
… pot fi incapabili s ă deseneze figura aceluia și sex
6.Deseneaz ă sexul opus întai: indică o posibilă inversiune sexuala
… confuzia identificarii și a rolului sexual
… ataș ament sau dependen ța puternica față de pă rintele de sex opus
… imatur psihosexual: posibil s ă caute d
ivort, promiscuitate sau folosirea excesivă a
alcoolului

INDICATORI AI SCHIZOFRENIEI

1.Mișcare blocat ă: are trăsături statice, autiste, introversive
…impulsuri spre realizare și putere bazate pe imagina ție (Machover)
2.Partea stâng ă a paginii de desenat: o trasatur ă de introversiune
3.Cap marit: viata imaginativ ă bogata
4.Detalierea urechii și a ochiului: în schizofrenia paranoida arat ă preocupare pentru
halucinații auditive și extrema suspiciune
5.Corp rigid: constric ție
6.Desen bizar: lipsa contactului cu realitatea 7.Refuzul de a desena: rezult ă din evaziune sau depresie
8.Transparen ța: aratarea organelor interne; indic ă furie și anxietate convertite în preocupare
corporala (somatic; Machover)
9.Succesiune confuză : succesiunea normala este de la cap la picioare
10.Profil confuz 11.Dispropor ție grosier ă
12.Figura diagramatica 13.Silueta formalizat ă, indicatoare a luptei co mpulsive pentru control
14.Reprezentarea orga nelor genitale
15.Dezumanizare: oameni ca animalele

59OBSESIV-COMPULSIVII

Au tendinț e spre :
1.Detaliere excesiva: buzunare, nasturi, șireturi de pantof, cus ături;
2.Accentuarea simetriei; precizie, echilibru;
3.Multe ștersături;
4.Mult timp pentru a termina: nu pot termina desenele; 5.Deseneaz ă corpuri virile cu brate lungi, puternice și capete mici: doresc să ignore controlul
mintal rigid, dureros ș i să se supună impulsurilor fizice deschise (Machover);
6.Întreabă mult: încearc ă să-l forteze pe examinator s ă-i structureze testul;

PARANOICII tind să :

1.Accentueze capul: co mpensare emfatic ă pentru trăirile de inadecvare;
2.Accentueze ochii și urechile: preocupare excesiva față de lume; tr ăiri că lumea este ostil ă și
amenințătoare;
3.Deseneze profile: evaziune ș i suspiciune în situa ția de testare;
4.Deseneze ochi “sfredelitori”: pruden ță față de ceilalț i. “Atenț ie” la ameninin țările și
pericolele dinspre al ții;
5.Deseneze degete gheare: ostilitate extrem ă și agresivitate direc ționată spre
mediu; 6.Detalieze excesiv parul: preocupare deosebit ă față de controlul sexual;
7.Deseneze semn e hom
oerotice: invers iune sexuala la unii paranoici;
8.Refuz ă să deseneze.

4. RAPORT FINAL

Raportul final al descoperirilor DAP include urm ătoarele:
1.Descrierea situa ției de testare și a reacțiilor subiectului la testare.
2.Descrierea sumar ă a atitudinii subiectului fata de DAP. A fost tem ător, dornic, vorb ăreț,
auto-revelator? Linistit, metodic, impulsiv? A c ăutat să fie asigurat, a cerut alte îndrumari? A fost
preocupat de sine, autodepreciator, rigid, dispreț uitor? A încercat sa facă plăcere examinatorului? A
fost el iscoditor? Cât de mult a durat proba? A întreb at despre timp, despre tipul de desen la care se
asteaptă examinatorul?
3.Impresia generala desp re figurile desenate.
4.Tratarea diferentiat ă a figurilor masculine și feminine. Sexul desenat întai? Sexul mai
atragator? Sexul mai apropiat de vârsta subiectului? Sexul mai capab il? Sexul mai ac tiv? Sexul cu o
dispoziție mai bun ă? Diferen ța în profiluri, m ărime sau plasare. Sexul cu care se identific ă subiectul.
Sexul cu care subiectul pierde ma i mult timp sau îl detaliaza mai mult și mai bine. Sexul cu cei mai
multi indicatori de conflict.
Această analiză se face pentru a observa dac ă există o problem ă legată de identitatea sexual ă a
subiectului.
5.Discutarea ipotezelor interpretative gasi te în catalogul interpretativ a lui Urban.
6.Rezumat

60
Discrepan țele între ipotezele interpretative, ap recierile clinice, istoria trecuta,
comportamentele prezente ale subiec tului sunt rezolvate pe cât posibil în realizarea tabloului final al
personalit ății.

5. PRECAU ȚII ÎN INTERPRETARE

Nici o interpretare privind comportamentul uman nu trebuie facut ă fără aprecierea și
utilizarea global ă a datelor despre mediul bio-so cial al subiectului. Interpretă rile care contrasteaz ă
cu impresiile clinice trebuie verificate și ținute în rezerv ă cu grijă până sunt verificate de probe, de
comportamente prezente sau viitoare sau din testă ri ulterioare. Desi DAP furnizează o pă trundere
considerabil ă în structura personalit ății și în zonele ce intereseaza fi zicul, nu poate prezice cu
acuratețe viitorul din moment ce nu pot fi prev ăzute și controlate toate circumstan țele care implica
subiectul.
Pe baza studiilor și cercetărilor DAP, nu este recomandabil s ă fie categorisi ți indivizii sau
previzionate dificult ăți viitoare dac ă datele clinice și istorice (anamnestice) nu dau o baza puternic ă
descoperirilor DAP. Chiar cele mai bizare desene nu indic ă decât situa ții prezente. Descoperirile ș i
concluziile, oricât de clare ar apare au un efect limitat.
Clinicienii știu că toți indivizii au probleme psihopatolo gice (m ai m
ult sau mai putin); totu și
aceștia funcționează deoarece au de asemenea elemente care le contrabalanseaz ă, comportamente
compensatorii, mecanisme idiosincretice de adaptare. Astfel, este importanta luarea în considerare
puterea și modurile de adaptare, adopt ate pentru a face fata sl ăbiciunilor, care men țin autonomia
functional ă.

Bibliografie

– A. Abraham (2004) – Desenul persoanei Testul Machover , Ed. Profex, Bucuresti
– D. Anzieu, C. Chambert (1992) – Les methods projective , PUF, Paris
– M. Minulescu (2001) – Tehnici Proiective , Ed. Titu Maiore scu, Bucuresti
– William H. Urban (1967) – The “ Draw-a-person “ cata logue for interpretative analysis , second
edition

61Întrebări de autoevaluare:

1. Cum se aplic ă DAP ?
2. Care sunt pa șii analizei formale a DAP ?
3. Care sunt ipotezele care stau la baza analizei de con ținut a DAP?
4. Care sunt pa șii analizei de con ținut a DAP ?
5. Cum se face raportul final al interpret ării DAP?
6. Care sunt precau țiile de care trebuie s ă se țină cont în interpretare?

Tem ă
Aplicaț i Testul Desenul Persoanei la ci nci persoane diferite ca sex și vârstă .
Interpreta ți rezultalele testului corelâ nd cu datele pe care le aveț i din anamnez ă.

62Modul 3

TEHNICI PROIECTIVE

Lector Universitar Dr. Elena Otilia Vladislav

2012

63

Unitatea de învăț are1

TESTUL CULORILOR LUSCHER

(Autor Max Luscher, 1969)

Cuprins:
1. Administrarea testului
2. Atitudinea subiectului fa ță de o anumit ă culoare sau Func ții ale culorilor
3. Simbolismul culorilor
4. Gruparea și notarea secvențelor de culori
5. Anxietăți, compensă ri, conflicte
6. Elemente interpretative 6.1. Problema actual ă
6.2. Caracteristici respinse sau reprimate
6.3. Instabilitatea și sistemul nervos autonom
6.4. Muncă și epuizare
6.5. Exemplu de analiz ă a testului

Obiective:
La sfâr șitul acestei unităț i de învățare, studenț ii vor fi
capabili s ă:
• Cunoască modul de administrare al Testului Culorilor
• Cunoască simbolismul culorilor primare si al celor
auxiliare
• Cunoască principalele elemente de analiz ă și
interpretare

În “întregul” test Luscher sunt șapte panouri diferite de culori con ținând în total 73 de culori
formate din 25 de nuan țe diferite și cerând 43 de selec ții diferite de real izat. Protocolul ob ținut
permite o mulț ime de informa ții în legătură cu structura psihic ă, conș tientă și inconștientă a
individului, ariile de stres psihologic, stadiul echilibrului și al dezechilibrului, și multe informa ții de
mare valoare pentru medic sau pentru psiho-terapeut.
Versiunea prescurtat ă cu 8 culori este cunoscut ă sub numele de « testul rapid » sau « testul

64Luscher scurt » și, deși nu este atât de cuprinz ător și relevant ca testul întreg, are totu și o
considerabil ă valoare pentru punerea în lumin ă a aspectelor semnificative ale personalit ății și în
atenționarea asupra ariilor stresului psihologic și fiziologic.
Folosirea lui în educaț ie este variat ă și extensiv ă. Resursele investigator ii ale acestui aspect
au fost realizate de Karl Fleinghaus și alții. Testul mai este folosit în psihologia religiei,
gerontologie și în orientarea marital ă. În plus serviciile de personal Lu scher au aplicat testul pentru
nevoile orientă rii profesionale și selecției personalului din industrie și comerț.
Testul a fost rafinat și îmbunătățit de la începuturile lui, dar ast ăzi este asem ănător cu cel de
la început. Interpretarea s-a îmbună tățit și a devenit mai cuprinz ătoare, dar premizele ini țiale au
rezistat probei timpului.

Codul pentru cele 8 culori

Cele 4 culori : albastru- întunecat (1), verde alb ăstrui (2), ro șu portocaliu (3) și galben
strălucitor (4) sunt « psihologic primare » și constituie ceea ce numesc « culorile fundamentale ale
testului ». Culorile auxiliare al e testului sunt : violet – mixur ă de roșu și albastru (5), maro – mixur ă
de galben-ro șu și negru (6), un gri neutru (0), necon ținând culoare și de aceea liber de orice
influență afectivă, în timp ce intensitatea îl plaseaz ă la jumătatea drumului între lumin ă și întuneric,
încât nu d ă naștere la un efect cata bolic – este psihologic și fiziologic neutru; și în fine negru (7),
care este negarea tuturor culorilor.

1. Administrarea testului:

1.Cele 8 cartoane colorate sunt aranjate în fa ța subiectului.
2. Instructaj: “F ără să încercați să legați aceste culori de ceva, care din ele v ă place mai
mult?”.
3. Examinatorul pune acest carton – cu fa ța în jos – la începutul unui șir plasat în fa ța sa.
4. Apoi spune: “Din aceste culori r ămase, care v ă place cel mai mult? “ Când acest lucru a
fost indicat, ia cartonul și il pune cu fa ța în jos- după și la dreapta primului.
5.Continua în acest fel cu cartoanele r ămase .
6. Examinatorul înregisteaz ă pe o foaie de hârtie numerele celor 8 cartoane în ordinea care
apar de la stânga la dreapta.
7. Ia apoi cele 8 cartoa ne pe care le reamestec ă și le aranjeaz ă din nou în fa ța subiectului.
8. Începe a doua serie, spunând : “Vre ți să priviți aceste culori ca și când nu le-a ți mai fi
văzut înainte? S ă nu faceți un efort de a v ă reaminti sau de a repeta ceea ce a ți văzut. Ce culoare v ă
place cel mai mult?”
9. Repetă punctele 3-5.
10. Înregistreaz ă numerele selecț iei a doua dedesubtul celor deja înregistrate.
11.Grupează , notează și analizeaz ă sele cțiile.

Se consider ă că a doua selecț ie apare mai spontan, e mai valabil ă decât prima în interpretare.

65

2. Atitudinea subiectului fa ță de o anumit ă culoare sau Func ții ale culorilor
La începutul șirului atitudinea este aceea de preferin ță decisă , urmată de o arie care este
încă cea a preferin ței, dar aceasta este mai pu țin marcată, vine apoi o arie privit ă cu indiferen ță,
urmată în final de o arie de antipatie și refuz. Simbo1urile folosite pentru a nota aceste arii sunt:
Preferin ța puternic ă pentru o culoare simbol +
Preferința pentru o culoare simbol x
Indiferența față de culoare simbol =
Antipatie sau respingere a culorii simbol –
Poziția I
: cea mai pl ăcută (simpatic ă) culoare reprezint ă o “orientare c ătre” și este indicat ă de
+. Indică metoda esen țială, modus-u1 operandi al persoanei care a ales, semnifica ții1e spre care se
orientează sau pe care le adopt ă pentru a reu și să-și atingă obiectivul. De ex.: albastrul închis în
prima pozi ție semnific ă un modus oporandi "calm".
Poziția II: notat, cu + pentru a indica c ă este obiectivul actual. Cu albastru închis în aceast ă
poziție, ținta spre care se îndreapt ă va fi "pace ș i liniște”. Depinzând de gruparea și notarea testului
prezent, în orice caz, a doua pozi ție poate fi notat ă cu un x și are un în țeles definit (vezi mai jos
pozițiile III și IV). Când e notat ă numai culoarea din prima pozi ție cu +, atunci modul oporandi și
obiectivele sunt acelea și, cu alte cuvinte mijloacele adoptat e au devenit un obiectiv în sine.
Astfel, o persoană este de o obicei calm ă, pentru că doreș te să atingă un obiectiv particular
fiind calm ă, ca de exemplu, asigurarea c ă rațiunea sa trebuie s ă prevaleze sau să mențină un mediu
stabil – dar acolo unde albastru închis este singura culoare notat ă cu +, acolo calmul a devenit un
obiectiv în sine.
Pozițiile III-IV : de obicei notate cu “ x", care arat ă starea prezent ă a lucrurilor; situa ția în care
simte că se află acum, sau maniera în care circumstan țele sale prezente îl oblig ă să acționeze.
Albastrul închis în aceast ă poziție ar putea ar ăta că subiectul se simte într-o situa ție liniștitoare, sau
în una în care trebuie s ă acționeze cu calm.
Pozițiile V-VI: aceste pozi ții reprezint ă indiferen ță și sunt notate cu “ = “. Culorile din
acestă arie arat ă că subiectul nici nu respinge dar nici nu sunt în m od specific proprii situa ției
actuale ci sunt ținute în rezerv ă, pusă î n păstrare pentru siguran ță și nu în ac țiunea prezentă . O
culoare “indiferentă ” este deci o ca1itate nestabi1ă , suspendat ă ca nepotrivit ă, dar este în rezerv ă și
poate fi adus ă repede înapoi în ac țiune, la orice moment de schimbare a circumstan țe1or. Albastrul
închis într-una din aceste pozi ții îi arată c ă “pacea" s-a suspendat, a șa încât o situa ție neliniștită sau
iritantă trebuie adus ă sub control, sau cel pu țin făcută mai tolerabilă .
Pozițiile VI –VII : notate cu “ –“ și reprezentând o “ întoarce de la" culori1e care sunt
respinse ca nesimpatice reprezint ă o dorință particular ă pentru care exist ă un motiv specia1 s ă fie
inhibat, (pentru că o acțiune de acest fel ar fi dezavantajoas ă). Cu alte cuvinte aceste culori
reprezintă o trebuin ță care este reprimat ă în chip necesar. Cu albastrul închis într-una din aceste
poziții dorinț a pentru pace, lini ște, trebuie s ă rămână nesatisfăcută pentru că datorit ă unor
circumstan țe nefavorabile – orice relaxa re, orice abdicare, orice încercare de a aduce rela țiile mai
apropiate și mai armonioase ar putea avea consecin țe nesatisf ăcătoare.

66

3. Semnifica țiile culorilor

Categoriile celor patr u culori fundamentale
Cele 4 culori fundamentale au o importan ță specială și au semnifica ții particulare, dup ă cum
urmează:
Albastrul întunecat – reprezint ă “adâncimea sentimentelor” și este
concentric–pasiv–incorporal–heteronom–pe rceptiv–sensibil– unificator ;
Aspectele sale afective sunt urm ătoarele:
1iniște–mulțumire–tandre țe–dragoste–afec țiune.

Albastrul – verde – reprezint ă “elasticitatea voin ței” și este :
pasiv–defensiv–autonom–posesiv–neschimb ător–reț inut;
Aspectele sale afective sunt:
persisten ța–afirmarea de sine–încăpăț ânarea–aprecierea de sine.

Roșul – oranj – reprezintă "forța voinței" și este:
excentric–activ–ofensi v–agresiv–autonom–locom otor–competitiv;
Aspectele sale afective sunt: dorin ța–excitabilitatea–dominarea–sexualitatea.

Galbenul str ălucitor : reprezint ă “spontaneitatea și este:
excentric–activ–proiectiv–heteronom–expansiv–investigator–
aspirând (care aspir ă);
Aspectel e sale afective sunt:
variabilitatea–expectan ța–originalitatea–veselia .

Concentric
înseamn ă: ” preocupat subiectiv" și deș i aceasta are anumite aspecte de
"introversie,, nu este acela și lucru și nu ar trebui confundate. Oamenii introverti ți sunt concentrici,
dar cei care sunt concentrici nu sunt în mod necesar introverti ți în sensul obi șnuit al cuvântului. A fi
preocupat subiectiv înseamn ă a fi exclusiv interesat în ceea ce este o extindere proprie, precum și
interesul pentru sine. O persoan ă care este în continu ă comunicare cu al ții poate fi la considerat în
mod superficia1 ca extrovertit. Dac ă ne dăm seama că topica conversa ției rămâne invariabil în
legătură cu colec ția lui de stampe sau cu familia lui, so ția lui, casa lui, slujba 1ui, excursia sa prin
Europa atunci putem spune c ă individul î și afiș ează concentricitatea deoarece prive ște toate aceste
lucruri ca extensiuni ale sale. Încercând s ă se aducă în conversaț ie probleme de interes mai general,
fie va întrerupe, fie va înceta s ă asculte.
Excentric înseamn ă: ”interesat obiectiv” și este mult mai aproape de extroversie decât
concentricitatea de introversie. Un individ ex centric este interesat de mediu, de lucrurile și oamenii
din jur, fie din punct de vede re al contrastelor sau cauză rii de efecte asupra mediului, fie
extrăgându-și stimulii din mediu; în primul caz este cauzativ și deci autonom fa ță de mediu; în al
doilea caz este efect al mediului și de aceea heteronom.

67 Autonomia este astfel echivalentul lui "fiind o cauz ă" în timp ce heteronomia este
echivalentul cu “fiind un efect".
Pasiv ș i activ au un înțeles mult asem ănător lui concentric și excentrie .

Cele 4 culori de bază : albastru, verde, ro șu, galben , reprezint ă trebuințe psihologice
fundamentale – trebuin ța pentru mulț umire și afecțiune,
trebuința de afirmare, trebuin ța de a
acționa, de a avea succes și trebuința de a privi înainte și a aspira – sunt tratate dându-li-se o
importanță specială. De aceea, ele ar trebui s ă apară toate în primele 4-5 locuri ale testului, când
selecția este făcută de către un individ s ănătos, normal echilibrat, eliberat de conflicte și represii.

Categoriile celor patru culori auxiliare

Negrul și griul nu sunt, stricto senso , deloc culori – negrul fiind negarea culorii, iar griul
testului fiind strict neutru și fără culoare. De aceea acestea sunt dou ă acromatice (nocolorate).
Violetul este o mixtură de albastru și roșu, în timp ce maroul este o mixtur ă de oranj-ro șu și
negru, dând o culoare întunecată , relativ f ără viață (uneori de asemenea numit ă acromatic ă).
Preferința pentru una din cele trei culori acromatice poate fi considerat ă ca indicând o atitudine ne-
gativă în fața vieții; aceasta va fi mult mai complet descris ă în capitolul asupra “anxiet ăți1or".
Nici maroul, nici violetul nu sunt psihologic primare și sunt selec ționate pentru test dup ă un
mare num ăr de încerc ări și erori, ca fiind culori reprezentative pentru alte caracteristici pe care
individul le va plasa în mod normal în aria func țională indiferent ă a testului sau chiar le va respinge;
dar care sunt frecvent exagerate și frecvent se ridic ă către începutul șirului pe seama uneia sau alteia
din culorile fundamentale.

Fiecare din cele 8 culori a fost aleas ă cu atenție datorită înțelesului psihologic și fiziologic
particular – datorită stru
cturii ale. Acest în țeles are o semnifica ție universală aceeași în toată lumea,
atât pentru un tân ăr cât ș i pentru un b ătrân sau femeie, educat sau înapoiat, “ civilizat” sau
“necivilizat ”. De fapt singura limitare pe care o are aplicabilitate general ă a testului este necesitatea
de a comunica cu persoana testat ă; dacă poate înțelege ce se cere de la el, dac ă poate vedea plan șele
de culori, (indiferent dac ă este sau nu daltonist) și poate afirma preferin țele sale, atunci testul este
aplicabil respectivului subiect.

GRIUL

Griul testului nu este nici colorat, ni ci întunecat, nici luminos, fiind în întregime liber de orice efect stimulativ
sau tendin ță psihologic ă. Este neutru, nici subiectiv, nici obiectiv, ni ci interior, nici exterior, nici tensional,
nici relaxant.
Cine alege griul în prima pozi ție, vrea să se separe cu un perete de oricine, s ă rămână liber
și neimplicat, a șa încât să rămână izolat de orice influen ță sau implicare exterioar ă. Nu vrea s ă

68participe și se izoleaz ă de participarea direct ă, acționând în munca pe care o are de f ăcut în mod
mecanic și artificial. Chiar când aparent particip ă, de fapt ia parte numai prinr-un control îndep ărtat,
ca și când ar fi – st ă alături și se supravegheaz ă pe sine ș i mișcările sale, dar nu- și dă voie să fie
realmente implicat în ac țiune. În aceast ă poziție griul este în întregime compensator, este o încercare
de a ameliora prin non-implicare circumstanț ele care rezult ă din anxietatea provocată de
culorile respinse.
Griul, datorit ă atributului sau special de non-implicare,de a “ nu avea nimic de-a face cu
ceva”, conține un important element de disimulare, de ascundere.
Pe de altă parte, persoanele care aleg griul în ultima pozi ție, dorește să cuprindă totul –
refuză non-amestecul – și simte că are un drept real s ă ia parte la tot ceea ce se întâmpl ă în jurul s ău,
cu rezultatul c ă alții îl pot considera intrigant, suprainchizitiv și indiscret. Orcine respinge griul vrea
să epuizeze toate posibilit ățile în drumul s ău către țintă și nu îș i perm ite odihna sau relaxarea pân ă
când nu o atinge.
Orcine își alege griul în poziția a II a î și împarte lumea pe care o are într-o arie
compensatoare și exagerat ă, pe de o parte, reprezentat ă de culoarea pe care a plasat-o în prima
poziție și, pe de alt ă parte, de toate posibilit ățile reprezentate de culorile pe care le respinge sau de
sentimentul de anxietate în care ar putea fi antr enat de acestea, sentiment pe care îl respinge.
Culoarea care precede griul reprezint ă singurul mecanism prin care subiectul vrea s ă trăiască.
Alminteri el se deconecteaz ă și se separă de lumea din jur.
Chiar când griul este în poziț ia a treia , lipsa de echilibru între culorile favorizate care îl
preced și culorile care-l urmeaz ă este încă atât de încă rcată de tensiune, încât culorile din poziț ile I
și II trebuie interpretate ca și compensa ții, și deci ca substitute compulsive pentru o anumit ă
deficiență existentă și pentru anxietatea care apare datorit ă acestei deficien țe. De ex. : dac ă primele
culori sunt 3 4 0, atunci s-a produs o deconectare, iar grupul 3 4 reprezint ă o metod
ă
compensatorie care trebuie folosit ă pentru a tr ăi; în acest caz, o “ activitate expansiv ă”.
Poziția medie statistic ă medie a griului este pe cel de-al șaselea loc, de unde se poate
transfera la 5-7 f ără să devină semnificativ. În alte pozi ții are semnifica ții. În condi ții de epuizare, de
golire sau de stres sp ecial griul tinde s ă fie împins înainte, spre începutul șirului.

ALBASTRUL

Albastrul-închis al testului reprezint ă calmul complet. Contemplarea acestei culori are un efect
linistitor asupra sistemului ne rvos central. Presiunea sanguin ă, ritmul pulsului și respirației se reduc,
în timp ce mecanismele de autoprotec ție lucreaz ă pentru a reînc ărca organismul. Corpul se
adaptează la relaxare și recuperare a șa încât dorin ța pentru aceast ă culoare cre ște când subiectul e
bolnav sau epuizat.
Albastrul-închis, la fel ca celelalte culo ri fundamentale e o reprezentare cromatic ă a unei
tendințe biologice de baz ă: fizio1ogic lini ștea; psihologic – mul țumirea; acestea fiind pace și
recompensare. Oricine care se afl ă într-o situa ție de echilibru, armonie și relaxare are aceste
sentimeate de stab ilitate, unitate și siguran ță. Albastrul reprezint ă profunzimea sentimentului,
unificare și un sens al apartenen ței.
Când albastrul este ales în prima pozi ție exprimă o nevoie de lini ște emoțională, pace,
mulțumire sau o trebuință fiziologic ă de odihn ă, de relaxare și posibilitatea de recuperare. Cine
favorizeaz ă albastrul are nevoie de un mediul calm și ordonat, eliberat de nelini ști și frământări, în

69care elementele se mi șcă și evolueaz ă încet, dup ă linii mai mult sau mai pu țin tradiționale, un mediu
în care rela țiile sale cu al ții sunt placide și fără controverse.
Când albastrul este ales în poziția a șasea, a ș aptea sau a opta , dorința de cump ănire (de sânge
rece) și de încredere reciproc ă rămâne nesatisf ăcută în relațiile sale dând naș tere la o anxietate care
este cu atât mai mare cu cât culoarea este plasat ă mai spre sfâ șitul șirului. Rela țiile emoționale
prezente sau leg ăturile profesionale sunt respin se, deoarece ele nu sunt pe m ăsura înaltelor standare
pe care le are fa ță de acestea și le respinge fie ca plictisitoare, fie restrictive. Le g ăsește apăsătoare,
descurajante și deprimante, o leg ătură din care ar dori s ă scape. Astfel, respingerea albastrului
închis înseamn ă desfacerea leg ăturilor și duce la un comportament nelini știt, fără pace ș i la un grad
de agitație mentală . Capacitatea de concentrare poate avea de suferit, iar pentru copil acest lucru
poate lua forma unei dificult ăți de învățare. La adult tensiunea rezultat ă, dacă continuă mult, poate
duce la tulbură ri în sistem nervos cuprinzând inima și sistemul circulatoriu ca rezultat al
schimbărilor cardio-vasculare.
Respingerea albastrului-închis ca nevoie emo țională nesatisfăcută, poate duce la o preferin ță
compensatoare pentru verde. În acest caz insisten ța de sine a verdelui implică o mândrie ș i o cerință
rebelă de independen ță; deseori se poate g ăsi la tinerii care vor s ă se desfacă de familie și de
legăturile parentale.
Respingerea frecvent ă a albastrului-închis d ă naștere la o preferin ță compensatorie pentru ro șu,
aceasta implicând o dorință de stimulare. Când o trebuin ță nesatisfăcută de împlinere emo țională
este acompaniată de roșu compensator ca modus operandi în prima pozi ție, atunci este vorba de a
aduce acest sentiment de neîmplinir e printr-un comportament pasional și sexualitate – sindromul lui
Don Juan. Acolo unde promiscuitatea sexual ă e
ste respins ă ca substitut acceptabil pentru albastru-
închis îndep ărtat, compensa ția prin ro șu va lua probabil forma unei activit ății riguroase în care
individul se ascunde de perico1ele urm ăririi unui scop captivant, ca de exemplu conducerea
automobilelor de curse sau vân ătoarea de vânat mare.
Deseori galbenul este ales compensa toriu pentru un alba stru-închis îndep ărtat. Galbenul
înseamnă căutarea unei c ăi de depășire a dificult ăților. În acest caz opresiva lips ă de împlinire
emoțională cere ca situa ția să fie relaxat ă iar depresia asociat ă să fie depășit ă, ceea ce duce la o
căutare agitat ă a unei solu ții. Aceast ă căutare poate fi orientar e nu numai pentru solu ționarea unei
situații emoționale existente de vulnera bilitate, ci poate merge dincolo de aceasta într-o c ăutare a
unui anume stadiu de acord spiritual mai satisf ăcător, precum în țelegerea filosofic ă sau metafizică ,
preocuparea pentru înv ățături religioase sau un interes pentru mi șcări ulterioare care s ă ducă la
realizarea unei înfr ățiri universale etc.
Statistic, alb
astrul are o semnifica ție aparte dac ă nu stă pe primele patru poziț ii.

VERDELE

Verdele testului con ține într-o anumit ă măsură albastru și este culoarea care reprezint ă
condiția fiziologică a “tensiunii elastice ”. Psihologic se exprim ă ca voin ță de acțiune, ca
perseveren ță și tenacitate. Verdele-albastru este de aceea o expresie a feminit ății, a constan ței și mai
ales a rezisten ței la schimbare. Pers oana care alege verdele pe prima pozi ție vrea ca propria sa
valoare să crească în siguran ță, fie prin autoafirmare, ag ățânduse de o imagine idealist ă despre sine,
fie prin recunoa șterea pe care o a șteaptă d e l a a lții ca semn de respect fa ță de calitățile sale, fie
datorită bogăției sale, sau în termenii superiorit ății sale în câ știguri materiale, educa ționale sau
culturale.

70Cel care alege verdele în prima pozi ție doreș te să impresioneze. Dore ște să fie recunoscut
menținându-și punctul de vedere, vrea s ă-și găsească o cale proprie împotriva opozi țiilor, a
rezistenței.
Persoana care alege verdele în poziția 6, 7 sau 8 doreș te și ea aceste lucruri dar a fost sl ăbită
de rezisten ța pe care a întâmpinat-o și se simte redus ă în statut prin lipsa de recunoa ștere. Aceast ă
deprimare îl face s ă simtă o rezisten ță tangibilă, o tensiune fizică prezentă (ca de exemplu în bolile
pulmonare sau de inim ă), sau ca o greutate sau constrân gere – pe toate acestea vrea să le evite. Cu
cât verdele este mai în spatele șirului, cu atât mai repede caut ă să evite aceste lucruri.
De aceea respingerea verdelui înseamn ă neliniște, anxietatea de a se elibera de temerile
impuse de nerecunoa ștere. În timp ce verdele în prima pozi ție poate însemna înc ăpățânare și
subiectivitate, când este respins înseamn ă întodeauna acest lucru.
Verdele respins este deseori comp ensat prin plaserea albastrului în prima pozi ție deoarece se
speră că acesta va duce la pace și eliberare de tensiune. Cei care vor face aceast ă selec
ție caută un
rai liniștit unde pot afla mul țumire și unde nu mai trebuie s ă facă eforturi intolerabile necesare
pentru afîrmarea pozi ției.
Uneori verdele respins este compensat de ro șul în prima pozi ție. Roșul înseamn ă dorința de
excitare și stimulare deoarece verdele respins exprim ă el însuși un stadiu de iritare, de tensiune care
duce la neră bdare și la pierderea controlului de sine, aceast ă combinaț ie va duce la o considerabil ă
impetuozitate, la izbucniri intolerabile, pierderea par țială a cunoștinței și chiar la scizuri apoplectice.
Uneori se încearc ă compensarea intolerabilei tensiuni a verdelui respins prin selectarea
galbenului pe prima pozi ție ca o cale de ie șire din dificultate. Acest “ zbor spre libertate " este o
încercare de a sc ăpa de sentimentul de cons trângere, de depresiune și de posibilele sc ăderi ale st ării
de să nătate care pot urma. O astfel de compensare este rareori adecvat ă, constând în eforturi de a- și
distrage aten ția.

ROȘUL

Este im
puls, dorin ța câștigului, a tuturor formelor de vitalitate și putere, de la poten ța
sexuală la la capacitatea triumfurilor revolu ționare. Este impulsul spre execu ție rapidă, spre sport,
luptă, competi ție, erotism, producti vitate întreprinz ătoare. Este “impactul voin ței” sau “for ța
voinței” și diferă de “elasticitatea voin ței” verdelui.
Cel ce alege ro șul pe primul loc dorește ca activit ățile sale să aducă intensitatea tr ăirii și o
plinătate a vieții.
Cel ce respinge ro șul, pozițiile 6,7 sau 8, este deja într-o stare de suprastimulare, devenind
ușor iritabil, fie datorit ă fapă tului că suferă de lipsă de vitalitate (de exem plu prin epuizare fizic ă sau
insuficien ță cardiacă), fie pentru c ă se simte înc ărcat de probleme aproape imposibil de solu ționa t.
Simte că mediul s ău este periculos și în afara controlului propriu. În acest context, culoarea nu-i
apare cu semnifica șia ei specific ă de putere și de forță , ci ca fiind ceva amenin țător. Respingerea
roșului semnific ă căutarea de protec ție și este cu atât mai intens ă cu cât este mai la aproape de
poziția 8.
Culoarea albastru aleas ă compensator pe pozi ția 1 are un rol tranchilizant, subiectul doreș te
un mediu pa șnic. În aceast ă combinaț ie albastrul reprezint ă adesea c ăutarera masochist ă a unui

71partener sexual, c ăutare acompaniat ă de sentimentul de a nu fii iubit și apreciat. Fiziologic, aceasta
alegere apare la cei care sufer ă de frustrări și anxietate și la cei care țintesc spre o boal ă de inimă.
Alegerea verdelui pe prima pozi ție apare numai când se încearc ă să se depășească epuizarea
fizică și nervoasă exclusiv prin puterea voin ței.
Galbenul compensator pe prima pozi ție este o alegere de scurt ă durată și oferă o imagine
specifică de disperare.

GALBENUL
Este cea mai str ălucitoare culoare din test și efectele ei sunt lumina și veselia. Galbenul
exprimă expresivitatea neinhibat ă, larghețea și relaxarea. Ca opus al ve rdelui la care tensiunea
inducând contradicț ii poate duce chiar la spasme sau chiar crampe, galbenul reprezint ă relaxarea și
dilatarea. Psihologic, relaxarea înseamn ă relaxarea din probleme, înc ărcături, restricț ii sau supă rări.
Dacă galbenul este ales pe primul loc , aceasta arat ă dorința de relaxare și sper
anța unei mari
fericiri și implică conflicte mai mici sau mai mari în care este necesar ă relaxarea. Această speranță
de fericire în toate nenum ăratele ei forme, de la aventura sexual ă la filozofiile care ofer ă iluminare
și perfecțiune, este todeauna direc ționată către viitor; galbenul preseaz ă spre înainte, spre nou, spre
modern, spre evolu ție și nedemodat.
Când galbenul este ales compensatoriu pe primul loc compensatoriu, nu exist ă numai o
puternică dorință de a ieși din dificult ățile existente, dar exist ă de asemenea și o probabilitate de
superficialitate, de schimbare de dragul schimb ării, și o puternic ă cerință de experien țe alternative.
Ca și verdele, galbenul vrea s ă câștige în importan ță și să câștige înalta considera ție a altora, dar
spre deosebire de verde, care e mândru și suficient, galbenul nu este niciodată liniștit, străduindu-se
todeauna spre exterior în urmă rirea ambi țiilor sale.
Verdele este persis
tența, galbenul este schimbare, verd ele este tensiune, galbenul este
relaxare. Între ace ști doi poli este un conflict care eviden țiază incompatibilitatea lor.
Dacă este respins galbenul și este plasat la pozițiile 6,7 și 8 atunci așteptările au dezam ăgit,
individul se confrunt ă cu grupul și se simte izolat sau desp ărțit de ceilal ți. Galbenul respins
înseamnă că vârtejul, tulburarea a rezultat din dezam ăgire și din sentimentul c ă speranțele nu sunt
pe cale să se realizeze. Acest vârtej poate lua forma iritabilit ății, descuraj ării, neîncrederii ș i a
suspiciunii altora și a intenții1or lor.
Compensa țiile pot lua forme diferite. Frecvent albastru este ales în prima pozi ție, indicând
că liniștea și unitatea sunt dorite ca mijloace de a realiza mul țumirea. Galbenul respins și
preferarea albastrului reflect ă tendința spre ridicare de ag ățare de familiar; această combinaț ie
este comună și rezultă dintr-un tip de ata șament m ai degrabă masochist.
O încercare de compensare a lipsei de speran ță se poate face prin lupta pentru securitate,
poziție și prestigiu, în acest caz metoda esen țială din poziția 1 va fi verdele.
Dacă cel care apare în pozi ția 1 este ro șul, atunci mijloacele adoptate pentru a sc ăpa de
senzaț ia dezamăgirii și a izolării vor fi c ăutate în aventur ă, experien țe intense – mai ales exces
sexual.
Galbenul este semnificativ dacă nu apare în pozi țile 2-5.

VIOLETUL

72Violetul este un amestec de ro șu și albastru și deș i este o culoare de sine st ătătoare și
distinctă , reține ceva din propiet ățile ambelor, în ciuda pierderii clarit ății scopurilor celor dou ă
culori. Violetul încearc ă să unifice lupta impulsiv ă a roșului ș i blânda abandonare a albastrului,
devenind astfel repre zentativ al identific ării. Aceast ă identificare este un fel de unire mistică , un
înalt grad de intimitate senzitiv ă, ducând la o fuziune completă între subiect și obiect, a șa încât tot
ceea ce este dorit sau gândit trebuie s ă devină realitate. În acest fel, violetul e încântare, un stadiu
magic în care sunt împlinite dorin țele, așa încât persoana care prefer ă violetul dore ște o relaț ie
“magică”. Nu numai c ă vrea să fie el vrăjit, ci în acela și timp vrea s ă fie încântat și să-i farmece pe
ceilalț i, să exercite un grad de fascina ție asupra lor pentru c ă, deși aceasta este o identificare magic ă,
există distincția între subiect și obiect.

Violetul poate însemna identificare și intimitate, amestec erotic sau poate duce la o în țelegere
intuitivă și sensibil ă. Dar calitatea sa e ireal ă și iluzorie, însemnând o identificare datorit ă unei
incapacități de a diferen ția sau datorită unei agitaț ii fără soluție, fiecare din acest ea putând duce la
iresponsabilitate.
A fost preferat pe primul loc în special de persoanele imature emo țional și mental, de
preadolescen ți și gravide. Homosexualii și lesbienele î și demonstreaz ă de multe ori insecuritatea
emoțională printr-o preferin ță compensatorie pentru violet. Nu trebuie s ă se presupun ă că preferința
pentru violet duce în mod necesar la practici homosexuale.
Când violetul apare în prima pozi ție, sunt necesare investigaț ii mai am ănunțite pentru a se
descoperi care atribut al violetul ui este indicat, este vorba despre o imaturitate preadolescentin ă
adusă până la viața adultă ? În aceast ă situație persoana va tinde s ă fie nerealistă și va avea
dificultăți în distingerea pr a
cticului de via ță vizionar ă. Este vorba de o proastă funcționare
glandular ă, sau de vre-o alt ă condiție care duce la nesiguran ță emoțională ? Dacă este vorba de a șa
ceva, persoana va avea o nevoie special ă de înțelegere sensibil ă de la un partener cu care el sau ea
să se poată identifica. Dac ă nu este vorba de nici una din acesta posibilit ăți atunci persoana dore ște
să fie aprobată pentru farmecul și fascinația ei, pentru manierele sale încânt ătoare și căile sale de a
câștiga – dore ște să arunce un v ăl de vrajă asupra celorlal ți. E sensibil și apreciativ, dar nu vrea ca
relațiile sale să -i aducă o excesiv ă responsabilitate.
Când violetul apare în poziția a 2-a , dorin ța de identificare mistic ă cu altu l a fost respins ă,
datorită aparentei imposibilit ăți de a fi realizat ă sau datorit ă condițiilor care sunt în întregime
nepotrivite. Aceasta duce la o rezerv ă destul de critic ă și la o non-dorin ță de a se preta în vreun fel
oarecare la orice tip de rela ții, fie personale fi e profesionale, pân ă când nu știe exact cum st ă și nu
poate vedea responsabilit ățile pe care le-ar implica aceast ă relație. În acela și timp, tendin ța de
identificare și înțelegere intuitiv ă implicată de violet este implicat ă mai degrab ă spre obiect decât
spre oameni, dând naș tere la apreciere estetic ă și la capacitatea de a ajunge la o ra ționalitate
independent ă și la o înclinare crescut ă spre ocupa ții de natură științifică sau profesional ă.
Violetul pe poziția a-8-a indică o atitudine deosebit de critic ă, rigiditate în diferen țiere,
stăruința personal ă de a stabili raporturi, rela ții clare.
Violetul nu este sem
nificativ pe poziț iile 3-7, nici în pozi țiile 1și 2 pentru gravide și
preadolescen ți.

MAROUL

Maroul testului este galben-ro șu întunecat. Vitalitatea impulsiv ă a roșului este redusă ,
înmuiată și liniștită. De aceea, maroul și-a pierdut impulsul expansiv creator, for ța vitală activă a
roșului. Vitalitatea nu mai este efectiv activ ă, ci este pasiv receptiv ă și senzorial ă.

73 De aceea maroul reprezint ă senzaț ia așa cum apare aceasta sim țurilor corpului. Este senzitiv ă,
legată direct de corpul fizic și poziția sa în secven ța de 8 ne d ă indicații asupra condi ției senzoriale
a corpului. Dac ă, de exemplu, maroul e plas at în aria indiferentă (unde statistic ap are cel mai des),
atunci starea senzorial ă și condiția fizică a corpului nu dau o greutate excesiv ă, nepotrivită. Pozi ția
este normală , deoarece o să nătate norma1 ă trebuie să atragă foarte pu țin propria aten ție. Acolo unde
există un disconfort sau o boal ă maroul începe s ă se deplaseze c ătre începutul șirului, demonstrând
mai marea accentuare a tulbur ării, a disconfortului fizic și o mai mare preocupare pentru condi țiile
care vor permite ameliora rea acestui disconfort.
Cei care sunt dezr ădăcinați și deposeda ți neavând înc ă un cămin al lor în care s ă se poată
relaxa și ușura și cu o
slabă perspectiv ă de securitate și mulțumire fizic ă, plasează deseori maroul
mai înainte în șir. Maroul indic ă în plus importan ța “plasată” rădăcinii, pe c ămin, pe cas ă și pe
compania celor asemenea, într-o securitate precar ă și familiară.
Dacă maroul stă în prima jum ătate a ș irului și mai ales în primele dou ă locuri, înseamn ă că
există o trebuin ță crescută pentru confort fizic, senzorial, pentru relaxare într-o anumit ă situaț ie care
aduce cu ea un sentiment de disconfort. Aceast ă situație poate să fie ori o nesiguran ță, ori o boal ă
fizică actuală, ori o atmosfer ă de conflict, ori existen ță unor probleme la care individul se simte
incapabil s ă le fac ă față. Indiferent de cauz ă condiția fizică a corpului este invers afectat ă, fiind
plasat un mai mare accent pe trebuin ța de a furniza acestuia un mediu mai sigur.
Când maroul este plasat în poziția 8, această trebuință de confort relaxant este respins ă. Aici
confortul fizic și satisfacția senzorial ă sunt interpretate ca sl ăbiciuni care trebuiesc dep ășite. Cel
care respinge maroul consider ă că este constituit dintr-un material mai dur, mai rigid și dorește să se
evidențieze ca un individualism. El respinge sim țul gregar și interdependen ța maroului, ca și orice
încurajare a dorin țelor trupului.
Maroul este semnificativ dac ă nu stă în pozițiile 5-7.

NEGRUL

Negrul, fiind negarea îns ăși, reprezint ă renunțarea ultim ă, predarea sau abandonul și are un
efect puternic asupra oric ărei culori care apare în acela și grup, accentuindu-i și întărindu-i
caracteristicile.
Dacă va apare în prima jum ătate a testului și mai ales pe primele trei locuri duce la un
comporta
ment compensatoriu de natur ă extremă. Cel care alege negrul pe prima pozi ție vrea să
renunț e printr-un protest furtunos împotriva stadiului existent, în care simte c ă nimic nu este a șa
cum trebuie. E revoltat împotriva vie ții sau cel pu țin împotriva propriei vie ți și este în stare s ă
acționeze precipitat și neînțelept în revolta sa.
Când negrul este în poziția a doua persoana se crede capabil ă să renunțe la tot, indicând c ă
poate poseda orice ar reprezenta culoarea din pozi ția întâia. Dac ă, de exemplu, ro șu este în pozi ția
întâia, iar negrul într-a doua, atunci persoana se a șteaptă la satisfacerea dorin țelor exagerate s ă
compenseze tot ceea ce este deficitar. Când albastrul precede negrul, se a șteaptă ca liniștea absolută
să restaureze armonia tulburat ă și neliniștea emoțională. Galbenul precedând negul în primele dou ă
poziții, înseamn ă că se aș teaptă o anum e acțiune abrupt ă și posibil catastrofal ă sau schimbare de
rută care să pună capăt tulburărilor. Când avem gri ș i negru se a șteaptă ca protec ția oferită de o
totală neimplicare s ă ajute la dep ășirea intoleran ței generale.
Negrul în poziț ia trei cere compensa ția oferită de culorile din primele locuri. Și ca, de
exemplu în cazul griului, cu lorile care apar înaintea negrului în prima selec ție și după el la a doua

74se1ecț ie, când sunt plasate în prima jum ătate a testului sunt la fe1 de înc ărcate de conflict și indică
o sursă în plus de axietate.
Negrul în poziția 8 este cel mai des întâlnit statistic reprezentând o dorin ță mai mult sau mai
puțin normal ă de a nu avea ce abandona, de a- și putea controla propiile ac țiuni și decizii. Când
această poziție este una de anxietate în orice caz a pier de ceva sau a fi privat de ceva, devine o
problemă de conflict și deoarece individul consider ă acest lucru ca fiind cel mai sup ărător, el fuge
de pericolul de a cere prea mult.

1. Gruparea și notarea secvențelor de culori

Când cele 8 culori sunt selectate prima dată , în ordinea lor de preferin ță, de la cele mai
plăcute la cele mai nepl ăcute, nu există o altă a1ternativ ă decât gruparea lor în perechi – primele
două culori fiind notate cu " +", urmând perechea « x » apoi perechea « = » și perechea final ă « – ».
Deoarece, aceasta duce deseori la o interpreta re de acurate țe rezonabilă , există mai multe avantaje în
repetarea selec ției. Ori de câte ori este posibil, trebuiesc f ăcute două serii de selec ții cu un scurt
interval de câteva minute între ele. Nu trebuie f ăcută nici o încercare la a doua selec ție de a repeta
sau reproduce în mod deliberat prima selec ție a celor 8 culori. Aleger ile la cea de-a doua selec ție
trebuie făcută ca și când cele 8 culori sunt atunci abia v ăzute prima dat ă.
Presupunând o posibil ă selecție (1 roșu, 2 albastru, 3 violet, 4 galben , 5 verde, 6 maro, 7 gri, 8
negru atunci protocolul testului va fi :
3 1 5 4 2 6 0 7
dacă nu se face o a doua selec ție, atunci secvenț a celor 8 culori va fi grupat ă și notată astfel :
3 1 5 4 2 6 0 7
+ + x x = = – –
Obligatoriu vor trebui consultate tabelele de interpretare la acest grupuri. Când se face dup ă un scurt interv al de 2-3 minute a doua selec ție, aceasta este de presupus c ă
va fi puțin dif
erită de prima și unele din culori vor fi alese la fel în timp ce altele vor mi șca înainte
sau înapoi în ș ir. Acolo unde două sau mai multe culori î și schimbă poziția, dar stau tot lâng ă
culoarea care le-a fost vecin ă în prima selec ție, acolo se formeaz ă un grup ș i acel grup trebuie
încercuit și marcat cu simbolul potrivit func ției.
Presupunând c ă a doua selec ție a fost f ăcută de a doua persoan ă care a făcut-o și pe prima, putem
avea situa ția următoare :
Selec ția I : 3 1 5 4 2 6 0 7
Selec ția II : 3 5 1 4 2 6 7 0

2. Anxietăți, compensaț ii și conflicte

Rezumat a regulilor de notare pentru A și C
a) – poziția 8 din șir reprezint ă totdeauna o trebuin ță reprimată (care poate sau nu constitui o
anxietate) și de aceea, totdeauna prime ște simbolul „-”;

75b) – dacă o culoare fundamental ă (1,2,3,4) apare în pozi țiile 6,7,8 aceasta împreun ă cu oricare
altă culoare care îi urmeaz ă reprezintă o anxietate furnizând motiv pentru o compensa ție. Orice
culoare de acest gen trebuie marcat ă cu „-” și litera C subscris ă. Ele reprezint ă baza sau bazele
pentru tulbur ări funcționale sau psihice (surse de stres).
c) – când apar culorile cu A, cel puț in una din culorile primei pozi ții trebuie privite ca o
compensaț ie și subscrise cu C. Culoarea primei pozi ții este notat ă întotdeauna cu „+”;
d) – dacă una din culorile 0, 6,7 apare în pozi ția 1,2,3 aceasta și cele care o preced reprezint ă
compensaț ii trebuie toate notate cu „+”, litera C fiind subscris ă dedesubtul lor;
e) – dacă apar culori cu C, cel pu țin culoarea din pozi ția 8 trebuie privit ă ca anxietate și
subscrisă cu A;
f) – intensitatea anxiet ății sau compensa ției este notat ă cu „!”, precum urmează: dac ă o
culoare de baz ă apare în poziț ia a VI-a se aloc ă un „!”, în poziț ia a VII-a se aloc ă „!!” iar în pozi ția
a VIII-a „!!!”. Dacă oricare din culorile 0,6,7 apare pe primele 3 pozi ții semnul „!” se alocă astfel:
poziția III, !; pozi ția II, !!; pozi ția I, !!!.

3.
Elemente interpretative 6.1. Problema actual ă

Existența unor trebuin țe fundamentale nesatisf ăcute împreun ă cu acea compensa ție prin care
se încearc ă rezolvarea ei relev ă tipul de conflict implicat. Astfel A și C pun în eviden ță problema
actuală, conflictul, pun în eviden ță elementul de sprijin pentru indicarea unei terapii medicale sau
psihologice.
Culoarea sau culorile respinse și anxietăț ile relevate de test indic ă sursa de stres pe care persoana
nu dorește să fie nevoită să o tolereze. Indiferent dac ă este reprimat ă sau nu sub nivelul con științei,
rămâne încă o nelini ște care determin ă o încercare de a opera cu ea într-o anumit ă manieră
compensativ ă. „Cum”-ul acestei încerc ări este cel mai adesea indicat prin culoarea cea mai
favorizată sau de grupul cel mai favorizat. Aceast ă combinație de sursă de stres cu m odul de lucru,
cu starea de încordare care îi d ă naștere împreun ă constituie chiar problema
. Faptul c ă este doar o
„încercare de rezolvare” și nu o solu ție actuală subliniază existența în continuare a problemei și , de
aceia efortul continuu de a o rezolva prin metoda adoptat ă.
Cea mai semnificativ ă „problem ă actuală” va fi acea cuprins ă între culoarea din prima poziț ie
și din a 8 poziț ie. Cea mai pu țin semnificativă „problem ă actuală ” va fi cea care cuprinde
compensaț ia cea mai îndep ărtată de primul loc și anxietatea cea mai dep ărtată de ultimul loc.

3.2. Caracteristici respinse sau reprimate

Din cele 8 pozi ții în care culorile pot fi plasate, cea care poart ă cea mai mare cantitate de
informație în legă tură cu individul este pozi ția 8, adică grupul cel mai informativ este grupul ”-„.
Fiecare culoare sau fiec ărei perechi de culori posibile i se dau dou ă interpretări. Prima dintre
ele este interpretarea fiziologic ă și indică sursele de stres – care pot fi normale, serioase sau foarte
serioase. O surs ă de stres normală este cea care nu este clasat ă nici ca anxietate. De exem plu, maro
și negru în pozi ția VII și VIII reprezint ă o sursă de stres norm
ală, simbolizând o „dorin ță de a-și

76controla propriul destin” iar activitatea este astfel orientat ă să permită aceasta. Un astfel de
comportament nu implic ă nici o aberaț ie. O surs ă de stres u șoară este cea în care o culoare normală
sau un grup normal a fost notat ca anxietate nu datorit ă respingerii unei culori fundamentale, ci
pentru că griul, maro sau negru au ap ărut spre începutul șirului. Sursele de stres serioase și foarte
serioase sunt cele în ca re sunt response cul șorile fundamentale.
A doua interpretare din tabel este cea psihologic ă și descrie caracteristicile unui comportament
rezultat prin respingerea respectivei culoare sau respectivului grup.
Într-un protocol mediu se poate marca cu „- „ 2, 3 sau chiar 4 culori. Cu alte cuvinte
caracteristicile reprezentate de aceste culori nu sunt în ac țiune în acel moment , ci sunt ținute în
rezervă. Ca urmare o parte din aspectul emoț ional – uneori o mare pa rte – este în supunere
nemanifestându-se pân ă ce nu se vor schimba circumstan țele. Acea parte a spectrului emo țional nu
va fi stabil ă din punct de vedere emo țional și nu va fi chemat ă în rol pân ă nu va ap ărea ceva destul
de important care s ă facă necesară această manifestare. O astfel de persoană va fi stabil ă emoțional
și este de presupus ca nu va manifest a aspecte de „emotivitate indiferent ă” fără să existe o cauză .
Anxietatea și compensa ția dram
atizează, în orice caz, emoț iile. Din cele 8 culori posibile un
număr maxim de 3 pot apărea ca și compensa ții și tot 3 și ca anxiet ăți lăsând restul de 2 pentru aria
funcției „x”. Nici o parte din spectrul emo țional nu este în acest caz în supunere. De aceea este
posibil ca emo țiile să se manifeste foarte repede . De la un moment la altul comportamentul este tot
mai imprevizibil și tinde să fie mai pu țin logic. Astfel unde conflictul a ap ărut din A ș i C,
comportamentul emo țional este mult mai u șor provocat de stimuli minori.

3.3. Instabilitatea ș i sistemul nervos autonom

Testul furnizeaz ă un mod de diagnosticare a prezen ței instabilităț ii, autoregl ării chiar din stadiile
ei foarte timpurii, permi țând să se ia din vreme m ăsuri pentru a se putea prevenii dezvoltarea unor
condiții patologice serioase.
Se eviden țiază o relație între trebuin țele somatice ale corpului și alegerea culorilor întunecate sau
luminoase. În test cele mai str ălucitoare culori sunt galben și roșul; cele mai întunecate sunt negru și
albastru. De aceia dac ă un protocol prezint ă grupul 3 4 sau 4 3 la sau spre unul din capetele
șirului, concom
itent cu grupul 1 7 sau 7 1 la sau aproape de cel ălalt cap al șirului, atunci se poate
presupune prezen ța instabilit ății autoregl ării. Acolo unde grupul 3 4 sa u 4 3 este la început iar
grupul 1 7 sau 7 1 este spre înapoi, aceast ă instabilitate de și prezentă nu a atins neap ărat stadiul în
care să fie periculoas ă. Dacă pozițiile sunt inverse instabilitatea este prezent ă de mult timp și se
poate să fi dus la deterior ări patologice.

3.4. Muncă și epuizare

Trei din cele patru culori de baz ă se ocupă direct, printre altele, cu abilitatea de a men ține
optimul de eficien ță în timp. Acestea sunt verdele, galbenul și roșul, iar grupul lor este numit
grupul-muncă . Albastrul fiind culoare pasiv ă și liniștită nu este asociat ă cu munca. Rolurile pe care
le joacă cele trei culori din grupul m uncii în capacitatea lor de a ini ția operații și de a le menț ine
eficiente sunt:
– verdele permite „elasticitatea voin ței”, care la rândul ei permite individului s ă persevereze în
ciuda opozi țiilor sau dificult ăților. Pentru că perseveren ța îl ajută la îndeplinirea sarcinii și astfel la
îmbunătățirea imaginii de sine;
– roșul permite „for ța voinț ei care cere ac țiune și eficiență , satisfacție care apare din adaptare,

77mularea unui lucru pentru a se potrivi cu sine;
– galben permite satisfac ția „spontan ă” în acțiune, capacitatea de a se proiecta și de a privi
înainte spre rezultatul viitor al muncii, și chiar dincolo de acestea, spre noile și interesantele
activități care o pot completa pe cea prezent ă.
Deci, într-un protocol ideal grupul muncii ar trebui s ă stea ală turi în secven ța de alegeri, ap ărând fie
la, fie spre începutul ei. Când stau împreun ă și spre început, atunci cu siguran ță că scopul va fi bine
realizat și bine integrat, demonstrând c ă acesta este tipul de activit ate pe care persoana vrea să o
facă. Dintr-o astfel de situa ție, perioadele lungi de muncă și apariția dificultăț ilor și problemelor vor
avea un efect minor, vor fi dep ășite până când sarcina s ă fie satisfăcător îndeplinit ă.
Prioritățile personale prin prisma c ărora individul poate aborda sa rcina vor fi indicate în test
prin care culoarea din grupul celor trei pe care o alege prima. Dac ă acesta este verd e, scopul sau este
ridicarea aprecierii de sine și a statutului sau în ochii celorlal ți; dacă este roșul dorința sa este de a
simți că a câștigat luptând pentru un lucru pentru care se decisese s ă lupte; dac ă este galben,
înseamnă că îi place s ă s
e proiecteze în ceva pentru care interesul s ău va crește.
Epuizarea ap ărea în test când exist ă o deteriorare a unit ății grupului muncii de la prima la a
doua selecț ia, și în particular când există o pronun țată, către sfârș it, a uneia sau mai multor din cele
trei culori ale grupului – mai ales pentru ro șu și verde. Acolo unde verdele, unde d ă înapoi,
perseveren ța este cea care șovăie, tenacitatea mental ă de a continua se epuizeaz ă brusc; când decade
roșul, ne putem aș tepta ca epuizarea s ă fie mai degrab ă fizică indicând golirea de energie. C ăderea
spre sfârșit a galbenului indic ă o cădere a satisfac ție a sarcinii – un tip de epuizare psihică , dar
deoarece aceasta este mai pu țin tangibil ă și mai puțin sever în efecte, are mai mic ă semnifica ție
decât verdele sau ro șul.

3.5. Exemplu de analiz ă a testului :

Exemplul 1 : Vicepreședinte executiv al unei largi firme interna ționale.
54 ani. C ăsătorit.
________________________________________________________________
! ! !!! Total de 5!
C C A Funcția + : +1+0
+ + x x = = – – Funcția x : x2x3
Selecția I 1 0 2 3 5 6 7 4 Funcția = : =6=5
Selecția II 1 0 2 3 6 5 7 4 Funcția – : –7–4

+ + x x = = – – Funcția + – : +1–4
+0–4
C C A ! ! ! ! ! TOTAL DE 5!
________________________________________________________________
SITUAȚIA EXISTENT Ă Autoritar sau într-o pozi ție de autoritate, dar

78Func. x7 x2 x3 pasibil de a sim ți că programul viitor este problematic datorit ă
dificultăților existente. Persevereaz ă în ciuda opozi țiilor.

________________________________________________________________SURSE DE STRES
Speran țele neîndeplinite au dus la o nesiguran ță
Func.–: – 7– 4 și la o vigilen ță tensionat ă. Insistă pe libertatea de ac țiune și ia
în nume de ră u orice alt ă formă de control, alta decât cea
autoimpus ă. Nu vrea să părăsească sau s ă abandoneze nimic,
cerând securitate ca protec ția pentru orice e șec viitor sau
pierdere de poziț ie și prestigiu. Îndoieli asupra posibilit ății
unei îmbun ătățiri pe viitor, aceast ă atitudine negativ ă îl duce
spre o exagereare a plângerilor și la refuzul unor compromisuri
rezonabile.
_______________________________________________________________
CARACTERISTICI Egocentric, și de aceea u șor ofensabil. Capabil
REȚ INUTE să obțină satisfacție fizică din activitatea
Func. =: =6=5 sexuală, dar tinde spre a r ămâne (a pă stra) distant emo țional.

OBIECTIV DORIT Are nevoie s ă fie eliberat din stres. Tânje ște
Func. +: +1+0 după liniște și mulțumire sufleteasc ă.
________________________________________________________________
PROBLEME ACTUALE 1. Dezam ăgit datorit ă neîmplinirii dorin țelor; îi
Func. + –: +1–4 este teamă
ca formularea de noi scopuri s ă nu-l ducă la viitoare eș ecuri-
aceste lucruri îi provoacă o stare de anxietate. Încearc ă să
scape de aceast ă anxietate printr-o stare de lini ște și armonie
sau prin rela ții care îl vor proteja de lipsa de apreciere și de
insatisfac ții.
+0–4 2. Dacă soluția pe care o propune nu este bun ă se
retrage și se protejeaz ă printr-o atitudine de rezerv ă precaută.
Probabil va deveni închis și deprimat.
________________________________________________________________ REZUMAT: Un bărbat într-o pozi ție autoritar ă care persevereaz ă în ciuda
dificultăților, dar care nu mai g ăsește plă cere în rolul lui. Au
avut loc dezam ăgiri și eșecuri, acum nu m
ai are nimic de
făcut decât s ă reușească să relaționeze n pace și să ia lucrurile
mai ușor. Are puț ină satisfacție din ceea ce face, fiind precaut,
rezervat și pesimist.

79Informație adițională: Studierea textului, c ărții va releva anumite detalii care
trebuiesc incluse ntr-o analiză completă. Câteva exemple de
acest tip sunt reliefate mai jos:

1.Strânsa asem ănare între prima și a doua selec ție (vitual identice) sugereaz ă o anumit ă rigiditate a
părerilor și un grad de inflexibilitate emo țională .
2.Slujba sa (descris ă aici prin x2x3) urmeaz ă imediat dup ă griul “deconectant”, indicând c ă o face
mecanic, f ără ca ea să devină o parte componentă a lui.
3.Trebuin ța de calm, liniș te, ordine a mediului, eliberarea de nelini ști (1 din pozi ția I) este
compensatorie și de aceea de pres upus a fi nepotrivit ă ca metod ă de înfrunta circumstan țele uneori –
de exemplu, prin a fi prea placid sau pr e tolerant în felul lui de a face fa ță situaț iilor care cer o
mânuire ferm ă.
4. Galben respins (4 în poziț ia VIII) duce la dezam ăgire, iritabilitate și neîncredere în motivele
altora.

5.Tinde să se agaț e de familiar (galben respins ș i preferarea albastrului) și de aceea se aga ță de tot ce
posedă. Nu vrea s ă riște, nu vrea s ă-și asume nici un fel de risc.
6.Nu este p
redispus spre fericire în via ța familial ă, care poate fi un tip de ata șament destul de
masochist, de care s-ar ag ăța în ciuda lipsei de bucurii, decât s ă-și riște nefamiliarul.
7.Deși “grupul-munc ă” nu este intact, totu și 2 și 3 sunt plasate împreun ă în grupul x, 4 fiind respins
la poziția 8. Aceasta indică faptul că munca și-o face cu un scop, vrând s ă-și ridice prestigiul într-o
îndeplinire, dar c ă acest fapt îi aduce pu țină mulțumire. Nu are tragere de inim ă pentru acceptarea
unei noi idei sau schimb ări (galben respins).
8.Dacă viaț a sa domestică sau afacerile sunt tulburi sa u neclare ar putea suferi s ănătatea sa
(compensaț ia albastrului ca trebuință de recuperare).
9.Din capitolul VII reiese c ă doreș te: “un moment de pace și liniște”, situația existent ă este una de
“activitate pr
opusă cu scop”. Simte că orice capitulare spre senzualitate este nepotrivit ă. Respinge
hotărât deciziile înc ăpățânate și nu îi plac crizele, astfel încât apare ca fiind un om lini știt, metodic ș i
muncitor, bun, dar f ără imaginație, preferând ca lucrurile să urmeze c ăile tradiționale și bine-bătute
– în nici un caz nu un “magnat crud”. 10.Având 10! În ambele selec ții virtual identice, atitudinea sa nu pare pe punct de schimbare.
Numai un procent de 18,2% de “adul ți normali” ar putea un num ăr mai mare de ! (anexa A).

IMPORTANT!

Secvența de 8 culori, dac ă este suficient de exact ă în analizele sale, suprinde și prezintă o
imagine existent ă și nu indic ă în mod necesar dac ă această imagine este rezultatul unui dezechilibru
profund sau dacă este rezultatul condi țiilor de mediu prezente sau trecute, care afectează
comportamentul actual.
Testul de 8 culori nu este suficient pentru a putea permite s ă se determine acest lucru cu
certitudine, și de aceea trebuie consultat testul complet sau un alt test proiectiv.

80

Bibliografie:
1. Luscher, Max (1969) – The Luscher Color Test, Random House-New York
2. Mureșan, Pavel (1987) – Culoarea în via ța noastră, Ed. Ceres, Bucure ști

Întrebări de autoevaluare:

1. Cum se administreaz ă Testul Culorilor ?
2. Care este semnifica ția alegerii culorilor la test?
3. Care sunt semnificaț iile celor 8 culori ale testului?
4. Ce înțelegeț i prin anxietate ș i compensare în analiza testului?
5. Care sunt pa șii analizei testului culorilor?
6. Ce date poate extrage evaluatorul din interpretarea testului culorilor?

81

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Lector Universitar Dr. Elena Otilia Vladislav 2012 2 Unitatea de învăț are 1 INTRODUCERE ÎN TEHN ICILE PROIECTIVE Cuprins: 1. Mecanismul psihologic… [624067] (ID: 624067)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Lector Universitar Dr. Elena Otilia Vladislav 2012 2 Unitatea de învăț are 1 INTRODUCERE ÎN TEHN ICILE PROIECTIVE Cuprins: 1. Mecanismul psihologic… [624067]

Copyright Notice

Arhitectura calculatoarelor 7. Sistemul de intrare-ie șire [611821]

Ingrijirea pacientilor cu afectiuni deficiente ale aparatului respirator [311556]

. Im Db Access 21 [621342]

Asist. Univ. Dr. Ciprian PORUMB [615895]

Nr. rețetei Denumirea preparatului Gramaj, g Nr de porții pe zi [630915]

STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA VITEZEI DE REACTIE IN KARATE [624971]

Copyright Notice

Similar Posts