Lector univ. dr. Ștefan Negreanu Absolvent: Grigore Ana Ioana CRAIOVA 2019 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ȘTIINȚE DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE… [306649]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Lector univ. dr. Ștefan Negreanu

Absolvent: [anonimizat]

2019

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

POTENȚIALUL TURISTIC AL JUDEȚULUI BIHOR

Coordonator științific

Lector univ. dr. Ștefan Negreanu

Absolvent: [anonimizat]

2019

Introducere

Turismul reprezintă pentru oameni o variantă de refacere a [anonimizat]. Ceea ce ne propunem prin acest studiu este să convingem că județul Bihor poate reprezenta o [anonimizat].

[anonimizat], aflat la granița cu Ungaria. [anonimizat], cât și antropic.

[anonimizat]-climaterice: Băile Felix și Băile 1 Mai.

[anonimizat].

[anonimizat], dar și elementele turistice antropice. Astfel, [anonimizat], hidrografie, floră și faună. În concordanță cu elementele de potențial turistic natural au fost prezentate și formele de turism generate de fiecare element în parte. [anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat] a infractructurii de transport. [anonimizat]-a și omologat. [anonimizat].

[anonimizat] o analiză a [anonimizat]-se date de la Institutul Național de Statistică.

[anonimizat], [anonimizat] a realiza grafice.

[anonimizat] a elabora acest studiu au fost consultate o [anonimizat]-uri care abordează problema turismului în județul Bihor.

În capitolul al V – lea am încercat să identific avantajele competitive ale județului Bihor ca destinație turistică și să mai evidențiem încă o [anonimizat].

Capitolul I. Individualitatea geografică și caracteristici generale ALE JUDEȚULUI Bihor

1.1 Așezarea geografică a [anonimizat], la granița cu Ungaria. Reședința județului se află la 440 km în linie dreaptă față de municipiul București. Județul se desfășoară pe 1ș06' de latitudine și 15' de longitudine (Tabelul nr. 1.1).

Figura 1.1 Localizarea geografică a județului Bihor (http://geo-spatial.org/)

Tabelul nr. 1.1 Punctele extreme ale județului Bihor

Județul Bihor este format din, din care patru municipii, șase orașe și 91 de comune, adică din 101 unități administrativ-teritoriale.

Județul Bihor se desfășoară pe o suprafață de 7.544 km2, ce îl clasează pe locul 5 în țară ca întindere.

Figura 1.2 Unitățile administrativ teritoriale din județul Bihor (http://www.ancpi.ro/)

Așa cum am menționat mai sus reședința județului Bihor este municipiul Oradea, care, conform Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național, secțiunea IV, Rețeaua de localități este o localitate de rangul 1 în sistemul național de așezări. Localități de rangul 2 sunt municipiile Beiuș, Marghita, Salonta, iar localități de rang 3 sunt orașele Aleșd, Nucet, Săcueni, Ștei, Valea lui Mihai și Vașcău. Dintre unitățile administrativ-teritoriale rurale, cea mai populată comună este Sînmartin, având 9.572 de locuitori.

1.2. Caracteristici demografice ale județului Bihor

La recensământul general al populației din anul 2011, populația județului Bihor înregistra 575.398 locuitori, reprezentând 22,1% din populația regiunii Nord – Vest, distribuită pe o suprafață de 7.545 km2. Distribuția pe medii de locuire este unitară, 49,1% (283.042 locuitori) din populația județului locuind în mediul urban și 50,8% (292.356 locuitori) din populație locuind în mediul rural. Repartiția pe grupe de sex arată că predomină populația feminină, însă diferența dintre cele două sexe nu este semnificativă (48,6% bărbați, 51,4% femei). Populația județului a scăzut în ultima perioadă, înregistrând o reducere de 0,5% față de anul 2006 (reprezentând aproximativ 3.000 de locuitori).

Densitatea populației diferă în cadrul județului Bihor din cauza reliefului muntos către partea de vest. Densitatea medie a populației județului este de 78,5 locuitori/km2, aproximativ egală cu media regiunii (79,5 locuitori/km2 în 2010) și mai scăzută față de media națională de 89,6 locuitori /km2.

Figura 1.3 Populația rezidentă la 1 Iulie – județul Bihor (http://www.insse.ro/cms/)

CAPITOLUL II. Potențialul turistic și formele de turism

2.1 Potențialul turistic natural

Elementele care formează structura potențialului turistic natural, sunt, conform lui Glăvan V., următoarele: relieful și geologia, clima, hidrografia, vegetația, fauna și elementele naturale ocrotite, de tipul rezervațiilor naturale sau parcurilor naturale (Glăvan., V., 1996).

2.1.1 Resursele atractive ale reliefului și formele de turism generate de acesta

Județul Bihor are un cadru natural caracterizat printr-un relief variat, ce conține toate cele trei trepte majore de relief: munți, dealuri și câmpii. Câmpia deține 44% din suprafața județului, dealuri și depresiuni dețin 31,6%, iar munții dețin 24%.

Altitudinea reliefului crește de la vest spre est, unde se atinge altitudinea maximă de 1.849 de metri în vârful Cucurbăta din munții Vlădeasa.

Treapta câmpiei din județului Bihor face parte din unitatea majoră de relief a Câmpiei de Vest, care se întinde spre teritoriul Ungariei, în Câmpia Panonică. Subunitățile Câmpiei de Vest de pe teritoriul județului sunt: Câmpia Valea lui Mihai, Câmpia Joasă a Crișurilor, Câmpia Miersigului, Câmpia Ierului, Câmpia Carei și Câmpia Tășnad. Spre vest se regăsesc unitățile intermediare de dealuri piemontane și depresiuni ce fac legătura dintre Câmpia de Vest și Munții Apuseni. Aceste unități au altitudini între 250-400 de metri și forme tentaculare între care se întind depresiuni cu altitudini joase care sunt străbătute de văile unor râuri (Figura 2.1).

Dintre dealurile de pe suprafața județului Bihor menționăm: Dealurile Tășadului, Dealurile Barcăului, Dealurile Buduresei etc.

Dealurile de Vest pătrund în interiorul munților de pe suprafața județului Bihor sub forma unor depresiuni golf precum: Depresiunea Vad – Borod și Depresiunea Beiușului.

Lanțurile muntoase din județ fac parte din Carpații Occidentali – grupa Munților Apuseni – și sunt reprezentate de Munții Bihorului, Munții Vlădeasa, Munții Plopișului, Munții Pădurea Craiului și Munții Codru-Moma.

Munții Bihorului, Munții Pădurea Craiului și Munții Codru-Moma cuprind cele mai extinse suprafețe de relief carstic din România, incluzând formațiuni specifice de tipul dolinelor, cheilor și peșterilor.

Din punct de vedere litologic, diversitatea formațiunilor petrografice care alcătuiesc Munții Pădurea Craiului îi impune ca pe un veritabil mozaic geologic, așa cum este întreaga grupă din care aceștia fac parte, respectiv munții Apuseni. Totuși, în cadrul acestui mozaic se evidențiază formațiunile carbonatice mezozoice ale Unității de Bihor, care dețin cam 88% din totalul rocilor carstificabile ale acestei unități, restul revenind Pânzelor de Codru (Racoviță, G., 2002).

Figura 2.1 Dispunerea unităților de relief în județul Bihor (http://geo-spatial.org/)

Munții Pădurea Craiului au un fundament cristalin, constituit din paragnaise, cuarțite micacee și micașisturi aparținând litogrupului de Someș, care aflorează în zona de izvoare a Văii Brătcuței și, pe sectoare limitate, în lungul Văii Iadei (Balintoni, 1997).

Peste formațiunile cristaline sunt așezate, discordant și transgresiv, sedimentele permo-mezozoice din cadrul Unității de Bihor și al Pânzelor de Codru. Formațiunile de molasă de vârstă permiană sunt dispuse pe fundamentul cristalin, și sunt constituite din conglomerate și brecii, cu elemente de șisturi cristaline având matrice psamitico-pelitică roșie, cu grosimi de circa 150 m. Conform lui Racoviță, G., „ele apar atât în Unitatea de Bihor (bazinul Văii Brătcuței), cât și în Pânzele de Codru (zona limitrofă a localităților Luncasprie, Meziad și Cresuia), unde aparțin formațiunilor șariate peste depozitele cretacice” (Racoviță, G., 2002).

În lucrarea Monografia carstului din munții Pădurea Craiului, era semalată prezența a două tipuri de lapiezuri circulare, respectiv: camenița și trepanolitul. Acestea se dezvoltă pe calcarele ladiniene și neojurasice din câteva zone ale Munților Pădurea Craiului, iar geneza lor este explicată prin procesele biochimice. Camenița și trepanolitul se diferențiează sub aspect morfologic, dar și prin faptul că marea majoritate a trepanolitelor se formează sub pătura de sol, în timp ce camenițele sunt produsul exclusiv al proceselor de disoluție subaerienă (Racoviță, G., 2002).

Principalele platouri carstice din munții Pădurea Craiului sunt:

Platoul Igrețului sau Hârtoapele Igrețului – acest platou este situat în nord- vestul masivului. Pe platoul Igrețului și în amonte de Ponorul Runcșorului se întlâlnesc doline de prăbușire (Rusu, 1988). La nord se învecinează cu Depresiunea Vadului pe care o domină printr-un abrupt de 150 m. În sud se află Valea Mnierei, iar în est Dealul Serbota. Are o suprafață de 11 km², o altitudine medie de 350 m și prezintă un relief foarte accidentat cu doline, uvale și câteva văi dolinare (http://padureacraiului.x7.ro/platou.htm).

Platoul Runcuri (Figura 2.2) – este un platou carstic relativ mic, având o suprafață de 7 km² și o altitudine medie de 500 m. Platoul este situat la nord de localitatea Roșia, în est este mărginit de Cheile Cuților, iar în vest de Cheile Albioarei. În nord se află Dealul Tinoasa. Relieful platoului este unul haotic, cu doline, văi de doline, lapiezuri (mai ales în sud) și două uvale: Groapa Ciurului, Groapa lui Doboș.

Figura 2.2 Platoul carstic Runcuri (http://www.bihorinimagini.ro)

2.1.1.1 Turismul montan în județul Bihor

Zona montană din județul Bihor oferă posibilitatea turiștilor de a practica:

Schi alpin – domeniul schiabil în județul Bihor este reprezentat la ora actuală de complexul de schi „Piatra Grăitoare” (Figura 2.3) din perimetrul Băița – Vârtop, raza orașului Nucet (Cândea, 2000). Pârtia are o lungime de 1880 m.

În perimetrul stațiunii Stâna de Vale, existau 3 pârtii de schi funcționale: „Măgarul” (utilizată și astăzi chiar dacă nu e omologată) localizată la intrarea în stațiune; „Mariana” – localizată lângă fostul complex de cazare „Pavilionul II” dar care, datorită vegetației forestiere crescute în ultimele 2 decenii, a devenit indisponibilă momentan; „Nina” – fosta pârtie a companiei de vânători de munte. Tot în acest perimetru mai existau 2 piste de schi fond, una de 6 km și una de 10 km, dar care s-au depreciat din cauza dezvoltării vegetației forestiere, a lucrărilor la drumurile forestiere și la captările de apă. Potențial de dezvoltare mai există atât pe partea de schi alpin, cât mai ales pe cea de schi de tură (cross-country schi).

Figura 2.3 Pârtia Piatra Grăitoare (https://www.bihorinimagini.ro/galerie-foto/parcul-natural-apuseni/vartop/partia-piatra-graitoare/).

Alpinism și escaladă – în județul Bihor există deja numeroase trasee pentru alpinism de diferite grade de dificultate în zona Defileul Crișului Repede, sectorul Vad – Șuncuiuș, din care circa 100 au fost reamenajate. Defileului Crișului Repede include obiectivele localizate de-a lungul sectorului de vale până la confluența ei cu Valea Iadei și debușarea în bazinul depresionar al Vad – Borodului (Surd, V., 2002).

Trasee de vară și de iarnă se găsesc și în zona Aleului – Bohodei. Potențialul este departe de a fi epuizat, existând numeroase alte zone în care noi trasee pot fi amenajate.

2.1.1.2 Turismul de drumeție

Conform Ministerului Turismului în județul Bihor există următoarele trasee turistice (Tabelul nr. 2.1 ):

Tabelul nr. 2.1: Trasee turistice în județul Bihor

(După: http://turism.gov.ro/web/)

(După: http://turism.gov.ro/web/)

2.1.1.3 Turism speologic

Bihorul este județul cu cel mai mare număr de peșteri (Figura 2.5), peste 8% din cele circa 20.000 de cavități cunoscute în țară, între ele regăsindu-se și 4 superlative speologice ale României, cea mai adâncă peșteră – V5 din Sistemul Vărășoaia – Padiș și cea mai lungă peșteră – Peștera Vântului – Șuncuiuș, cea mai mare cascadă subterană – Peștera Câmpeneasca – Vașcău, cea mai adâncă peșteră scufundată – Izbucul Izbândiș la care se adaugă Peștera Urșilor cea mai mare și complex amenajată peșteră din țară. Un număr redus de peșteri au amenajări ce le permit accesul pentru vizitare de public larg, acestea incluzând Peștera Urșilor, Cetățile Ponorului, Ghețarul Focul Viu, Avenul Bortig, Peștera Vadu Crișului și Peștera Măgura, Peștera Meziad și Peștera cu Cristale din Mina Farcu. Potențialul pentru peșterile amenajabile pentru accesul publicului larg este departe de a fi epuizat în Bihor, în multe cazuri fiind necesare doar amenajări de bază pentru facilitarea accesului spre peșteră (sau restricționarea acestuia, pentru prevenirea vandalizărilor), panouri informative, ș.a., vizitarea putând fi realizată cu firme/organizații ce pot furniza ghidaj și echipament specializat.

Peștera Meziad este una dintre cele mai cunoscute peșteri din munții Pădurea Craiului, iar deschiderea principală se află la o altitudine de 435 m, pe versantul drept al Văii Peșterii, la 3,7 km amonte de confluența acesteia cu Valea Meziadului.

Peștera a fost vizitată încă din 1863 de către cunoscutul geograf A. Schmidl care întocmit cu această ocazie prima schiță a peșterii. Începînd de la portalul imens galeriile sunt extrem de spațioase, mentinându-se constant la dimensiuni de 20-30 m lățime și 15-20 m înălțime.

Ceea ce atrage atenția la Peștera Meziad este prezența în cantități uriașe a ramășițelor ursului de peștera (Sala Oaselor) (http://padureacraiului.x7.ro/reprez.htm).

Peștera Vântului (Figura 2.4) – este situată în apropiere de localitatea Șuncuiuș în versantul stâng al Crișului Repede, deasupra Poienii Frânturii și reprezintă simbolul lumii endocarstice a munților Padurea Craiului.

Peștera Vântului este cea mai lungă peșteră din România, iar galeriile sale găzduiesc întreaga paleta de forme rezultate în urma proceselor fizice, chimice si tectonice.

Procesele care au generat elemente morfologice cu totul aparte sunt coroziunea si eroziunea. Dintre formele rezultate amintim: Meandrele Racoviță, „Hipodromul”, Sala „Metalul”. De asemenea, există și zone cu prăbușiri masive, conuri de darâmaturi sau săli și galerii bogat concreționate, precum: Sala Podoabelor, Galeria Roșie, Galeria Albă, Galeria „7 Noiembrie” (http://www.pesteravantului.ro/prezentare-aria-naturala-protejata-pestera-vantului.html).

Figura 2.4 Peștera Vântului (Sursa: https://cultural.bzi.ro/public/upload/photos/300/pestera.jpg

Figura 2.5 Peșteri/aneve și ponoare în munții Pădurea Craiului

Peștera Aștileu (Peștera de la Aștileu) confor studiului realizat de Universitatea din Oradea, peștera „este situată în extremitatea sudică a comunei Aștileu, în Bazinul hidrografic al Crișului Repede. Este o peșteră activă, caracterizată de o morfologie de tip corozivo-eroziv, a cărei evoluție a fost influențată semnificativ de intervenția antropică. Intrarea în peșteră, a cărei boltă se află la nivelul terasei a III-a a Crișului Repede, se deschide pe fundul unei văi de recul, la baza unui abrupt înalt de circa 15 m și facilitează accesul într-o galerie spațioasă, cu numeroși bolovani”(http://geografie-uoradea.ro/Proiecte/huro_turism/PDF/r101.pdf)

Avenul Stanul Foncii (Avenul din Stanul Foncii): „este situat în Munții Pădurea Craiului, în extremitatea nordică a Platoului Farcu, la sud de abruptul Stanul Foncii ce străjuie pe stânga Valea Pietrele Negre din Bazinul hidrografic superior al Văii Cuților. Din punct de vedere administrativ, aparține de comuna Roșia. Avenul a fost descoperit în anul 1979 și a reprezentat obiectul a numeroase expediții speologice care, în final, au condus la explorarea și cartarea unuia dintre cele mai adânci avene din România (circa 339 m adâncime). Intrarea în aven este situată la altitudinea absolută de 660 m, la același nivel cu suprafața carstică ce se menține cu circa 60 m deasupra văilor din jur. Accesul în subteran este asigurat de două puțuri paralele, dintre care, cel principal, este reprezentat de o verticală de 60 m. Din punct de vedere genetico-evolutiv, Avenul Stanul Focii s-a dezvoltat sub acțiunea apelor de percolație de-a lungul unei diaclaze principale. Acesta este alcătuit din opt puțuri suprapuse, separate de o serie de praguri și trepte, generate de intersectarea diaclazei principale cu fisuri secundare sau fețe de strat. La baza puțului nr. 8 se află o sală gigantică drenată de un curs de apă ce provine din Ponorul de sub Stanul Foncii. În pereții acestei săli sunt evidențiate mai multe nivele de eroziune pe care se află numeroase depozite aluvionare” (http://geografie-uoradea.ro/Proiecte/huro_turism/PDF/r98.pdf).

2.1.1.4 Ciclismul montan

Relieful și numeroasele drumuri forestiere din județul Bihor sunt premise bune pentru dezvoltarea cicloturismului. Zonele propice pentru cicloturism ocupă o mare parte din teritoriul județului, precum o parte din teritoriul Parcului Natural Apuseni, Munții Pădurea Craiului, zonele de deal (Dealurile de Vest). Există încă însă insuficiente trasee prestabilite, centre de închiriere pentru biciclete și operatori/ghizi specializați.

Principalele trasee pentru practicarea ciclismului montan în județul Bihor sunt:

Traseul turistic Șuncuius-Zece Hotare-Tășad-Oradea – acesta are o distanță de 101 km și se parcurge în aproximativ 5 ore. Traseul este considerat dificil, dar obiectivele turistice situate de-a lungul său îl fac foarte plăcut. Astfel, principalele ovbective care pot fi vizitate urmând traseul cu bicicleta sunt: Pestera Unguru Mare, Peștera Vântului, Peștera și Izbucul Izbândiș, Valea Mișidului, Biserica de lemn din Surduc, Peștera Stracoș, Peștera Tășad, peisaje frumoase si aer curat. Traseul oferă peisaje frumoase și spectaculoase, dar și biserici de lemn (http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-turistic-pe-bicicleta-suncuius-zece-hotare-tasad-oradea/).

Traseul turistic pe bicicletă Aleșd – Bratca (Figura 2.6) – durează aproximativ 4 ore și este extrem de pitoresc, de-a lungul său găsindu-se păduri de fag, puncte de belvedere, urcări, coborări, drumuri șerpuite și aer proaspăt. Coborârea spre Bratca se face pe un traseu plin de serpentine, dar după coborăre se poate face un popas în Ponorul Runcșorului sau la Cascada Boiului de pe Valea cu același nume (http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-turistic-pe-bicicleta-alesd-bratca/#/).

Figura 2.6 Imagine de pe traseul Aleșd – Bratca (http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-turistic-pe-bicicleta-alesd-bratca/#/)

Traseul turistic pe bicicletă Munții Plopiș – se desfășoară pe o distață de 81 km, dus – întors, pentru care sunt necesare 4 pentru a-l străbate. Traseul este dificil din punct de vedere al efortului fizic, dar obiective de pe traseul răsplătesc efortul. Obiectivele care pot fi vizitate sunt: Mânăstirea Sf. Mihail și Gavril din Voivozi, Biserica de lemn din Poiana Florilor, Castelul Zichy (http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-turistic-pe-bicicleta-muntii-plopis/).

Traseul turistic pe bicicletă Oradea-Tășad-Oradea – pornește din Oradea pe drumul principal DN76 spre Sînmartin. Înainte de a intra în Băile Felix, traseul virează stânga spre Băile 1 Mai. Apoi din Băile 1 Mai se virează din nou la stânga spre Betfia, unde se poate Avenul Betfia care  este situat în versantul de sud-vest al Dealului Șomleu, putându-se să se ajungă în vârful Șomleu (346 m) care este și un punct de belvedere. Traseul se continuă prin satul Sântelec, ajungând în satul Tășad. În această zona de dealuri se află Rezervația de la Tășad. După un popas și o plimbare printre dealuri și văi, drumul de întoarcere se face prin Drăgesti și mai apoi trecând prin pădurea de la Mierlău, ieșind în satul Cordău, drumul continuând prin Cihei și ajungând în Oradea (http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-turistic-pe-bicicleta-oradea-tasad-oradea/).

Traseu montan pe bicicleta: Stâna de Vale – Vf Poieni (1627 m) (Figura 2.7) – traseul are o distanță de 14 km dus – întors, dar timpul necesar pentru a-l străbate este de 4 ore și 30 minute. Traseul este dificil, diferența de nivel fiind de 500 m. Traseul pornește de la Hotel Iadolina, se continuă pe drumul asfaltat ce duce la Izvorul Minunilor. De la izvor se urmează drumul forestier cu marcaj de bandă roșie ce se arată excelent pentru biciclete, la prima intersecție se virează spre dreapta, următoarea spre stânga și mai departe se ține drumul principal întotdeauna până când se ajunge la drumul de pământ ce urcă pieptiș pe vârf (http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-montan-pe-bicicleta-stana-de-vale-vf-poieni-1627-m/).

Figura 2.7 Imagine de pe traseul montan pe bicicleta: Stâna de Vale – Vf Poieni (1627 m) (http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-montan-pe-bicicleta-stana-de-vale-vf-poieni-1627-m/)

Traseul turistic pe bicicletă Aleșd – Luncasprie (Figura 2.8) – pornește fie din centrul orașului Aleșd, dacă accesul se face cu masina sau din gara orașului dacă accesul se face cu trenul. Traseul se continuă pe drumul pitoresc DJ764, iar la un momendat traseul se îndreptă spre SV, urmând drumul forestier paralel cu valea Vida și care duce spre Lacul Vida, unde se poate face un scurt popas pe mal (http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-turistic-pe-bicicleta-alesd-luncasprie/).

Figura 2.8 Traseul turistic pe bicicletă Aleșd – Luncasprie (http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-turistic-pe-bicicleta-alesd-luncasprie/)

2.1.2. Resursele turistice climatice și hidrografice și formele de turism pe care le generează

Județul Bihor se află într-un regim de climă caldă și temperată. La stația Oradea sunt precipitații semnificative pe tot parcursul anului. Chiar și cea mai uscată lună mai are multe precipitații. Conform Köppen și Geiger, acest climat este clasificat ca Cfb. În Oradea, temperatura medie anuală este de 10,6 ° C. Precipitațiile medii anuale sunt de 600 mm.

La stația meteorologică Oradea cea mai rece lună este ianuarie, cu temperaturi medii negative, respectiv -1,2° C. Cea mai călduroasă lună este iulie, cu o medie pentru intervalul 1961 – 2018 de 21,3° C(Figura 2.9).

Analiza temperaturilor medii anotimpuale la stația Oradea arată toate cele patru anotimpuri au temperaturi medii pozitive, iarna având o medie de 0,1° C, iar temperatura medie a verii a fost de 20,6° C. Temperaturile medii ale primăverii și toamnei au fost egale, respectiv 11° C (Figura 2.10).

La nord de Oradea, precipitațiile reduse se produc în septembrie-noiembrie și ianuarie-aprilie, când cad sub 45 mm/lună. Între cele două intervale, în decembrie, se înregistrează cel de-al doilea maxim (50-60 mm).

Figura 2.9 Temperatura medie lunară – stația Oradea (1961-2018) (https://en.climate-data.org/)

Figura 2.10 Temperatura medie anotimpuală – stația Oradea (1961-2018) (https://en.climate-data.org/)

La stația Stâna de Vale clima este rece și temperată. Stâna de Vale este o localitate cu precipitații semnificative. Chiar și în cea mai uscată lună este multă ploaie. Clima aici este clasificată drept Dfb de sistemul Köppen-Geiger. Temperatura medie în Stâna de Vale este de 5,7 ° C. Peste 856 mm precipitații cad anual.

Graficul temperaturilor medii lunare (Figura 2.11) arată că media lunii ianuarie este de – 4,3° C, iar media lunii iunie este de 14,9° C.

Figura 2.11 Temperatura medie lunară – stația Stâna de Vale (https://en.climate-data.org/)

Localitatea Stâna de Vale este considerată polul ploilor din România. Graficul cantităților medii lunare de precipitații (Figura 2.6) arată faptul că cluna în care plouă cel mai puțin la stația Stâna de Vale este martie cu o medie de 47 mm, iar luna cea mai ploioasă este iunie, cu o medie de 129 mm (Figura 2.12).

Figura 2.12 Cantitățile medii lunare de precipitații – stația Stâna de Vale (https://en.climate-data.org/)

Principalele cursuri de apă din județul Bihor sunt Barcău Crișul Repede, Crișul Negru, Barcău și Ierul (Figura 2.13). Crișul Repede are o lungime a cursului de 171 km, iar Crișul Negru de 164 km. Barcăul are o lungime de 134 km, iar Ierul 107 km.

Râurile de mai sus domină rețeaua hidrografică a județului Bihor iar aceste râuri izvorăsc din Munții Apuseni și se varsă, pe teritoriul Ungariei, în Tisa. Rețeaua hidrografică conține și afluenți ale celor trei râuri principale din județ. Dintre cei mai importanți amintim râurile Ierul, Bistra și Valea Fânațelor, afluenți ai râului Barcău, Valea Iadului, Peța și Borod, afluenți ai râului Crișul Repede și Crișul Pietros, Valea Roșiei, Holod și Ghepeș, afluenți ai râului Crișul Negru.

Figura 2.13 Rețeaua hidrografică a județului Bihor

Lacurile naturale sunt reduse ca număr, printre cele mai importante fiind Lacul Șerpilor (cel mai întins – 10 hectare) și Lacul cu Stuf, în zona Salonta, sau Lacul cu nuferi și lotuși termali Peța, din Băile 1 Mai. Lacurile artificiale din județ sunt mult mai extinse ca suprafață, având rol de retenție a excesului de apă în perioadele cu precipitații abundente. Dintre cele mai importante amintim Lacul Leșu, Lacul Lugași, Lacul Tileagd, precum și Cefa, Mădăraș, Homorog și Tășmada care sunt iazuri și heleștee piscicole. În județul Bihor mai există o rețea de canale, concepute pentru irigarea terenurilor agricole și desecări, care colectează o serie de pâraie din județ. Redăm în Tabelul nr. 2.2 principalele lacuri antropice din județul Bihor.

Tabelul nr. 2.2 Principalele lacuri antropice din județul Bihor

2.1.2.1 Turismul de cură balneară

Județul Bihor se bucură de existența unei game variate de ape minerale termale și termominerale.

Dintre acestea, menționăm cele mai cunoscute resurse: apele carbogazoase de la Pădurea Neagră, Tămășeu, Tinca; ape oligominerale și feruginoase la Stâna de Vale; “Izvorul Minunilor”, localizat pe Valea Popii, afluent al Iadei, la 1.170 m altitudine; cel mai important izvor termal artezian, “Balint”, la Băile Felix – forat în anul 1885, cu un debit de 17 mii l apă/ zi, cu ape termale bicarbonatate, calcice și magneziene, ușor radioactive.

Cele mai importante resurse balneare se regăsesc în zona stațiunilor Băile Felix și Băile 1 Mai, situate în comuna Sânmartin, în apropierea Oradei. Împreună, Băile Felix și Băile 1 Mai, oferă cea mai mare capacitate de cazare dintre stațiunile balneare, în structuri de cazare private.

Conform Ministerului Turismului, Băile Felix este singura stațiune de interes național din județul Bihor. Stațiuni turistice de interes local din județul Bihor sunt: stațiunea 1 Mai, Tinca și Stâna de Vale. Resurse turistice de apelor minerale termale care pot fi folosite în scop de agrement și turistic sunt și la Mădăraș, Marghita, Aleșd, ș.a.

Stațiunea Băile Felix (Figura 2.14) este o stațiune balneară vizitată de turiști, atât din țară cât și din străinătate. Stațiunea este parte integrantă a comunei Sânmartin din județul Bihor și este poziționată la 6 km. de Oradea și la 20 km de Vama Borș. În diferite documente e scris că tratamentul balnear la Băile Felix începe din secolul al XVIII, iar din anul 1857 se introduce o taxă de tratament pentru persoanele care stau la băi mai mult de patru zile. Stațiunea s-a dezvoltat spectaculos abia după anul 1951.

Așezarea favorabilă, la o altitudine de aproximativ 150 m, în câmpia Crișurilor, clima continentală moderată cu influențe mediterane și compoziția apelor sunt factorii ce favorizează turismul balnear de aici. Stațiunea balneoclimaterică Băile Felix are o infrastructură modernă și dispune de centre de tratament moderne cu băi termale, ștranduri și aqua park-uri. Investițiile masive din ultimii ani au creat condiții de relaxare tuturor turiștilor. Eixstă aici piscine, numeroase centre de wellness și facilități moderne de tratament, toate în hoteluri clasate cu 2 până la 4 stele. Deosebit de remarcabile sunt Hotelul Internațional, Hotelul Complex Termal Nufărul, Hotelul Poienița, Hotelul Mureș și Apollo Felix Ștrand.

Figura 2.14 Aqua parkul din Băile Felix(https://www.balneomedica.ro/hotel-aqua-park-president-baile-felix-ho245151)

Aici se găsesc ape termale, o bază de tratament optimă, condiții de relaxare. Temperatura apelor termale este între 20 – 49 grade Celsius.

În stațiunea Felix se poate vedea Nufărul alb (Figura 2.15) aici sunt lacuri artificiale termale în care sunt câteva specii de lotuși aclimatizați după ce au fost aduși din alte țări unde cresc în mod natural.

Figura 2. 15 Nufărul – simbol al stațiunii Băile Felix (https://statiunibalneare.com/statiunea-balneara-baile-felix/)

În lacurile artificiale din stațiune, pe langă plante se găsesc și numeroase specii de pești având mărimi si culori diferite.

În stațiunea Băile Feilx există instalații pentru băi la cadă, instalații pentru aplicații calde cu namol și parafină, bazine cu apă termală, instalații pentru elongații sub apă, instalații pentru electroterapie și hidroterapie, sauna, piscine acoperite și în aer liber, săli de gimnastică medicală.

Procedurile de care pot avea parte turiștii care vizitează stațiunea Băile Felix sunt: kinetoterapie, băi calde cu ape minerale în căzi și bazine, electroterapie, hidroterapie, aerohelioterapie în bazine deschise cu apa termală, aerosoli, gimnastica medicală, băi de lumină, saună, cosmetică.

Redăm mai jos indicațiile și contraindicațiile terapeutice în stațiunea Băile Felix: (Tabelul nr. 2.3)

Tabelul nr. 2.3 Indicații și contraindicații terapeutice în stațiunea Băile Felix

Stațiunea 1 Mai – Aflată în imediata vecinătatea mult mai celebrelor băi de la Felix, stațiunea Băile 1 Mai reprezintă soluția ideală pentru cei care vor să se bucure de tratamente balneare sau de relaxare, cu bani mai puțini.

Sațiunea Baile 1 Mai este situată la 8 km de Oradea și la 2 km de stațiunea Băile Felix (Figura 2.16). Principala atracție turistică a zonei este apa termală, folosită atât pentru tratamentul reumatic cât și pentru agrement. Turiștii pot vizita strandul cu apa termală Venus (Figura 2.17) (cel mai mare ștrand cu apă termală din stațiune), ștrand compus din 14 bazine dintre care: 1 bazin olimpic, 1 bazin cu trambuline a cărui formă este rotundă, iar adâncimea maximă este de 4 m, 8 bazine sub forma de floare care au o terasă în centru precum și mai multe bazine pentru copii cu apa mică, de 0,5 m. (http://www.travelro.ro/hoteluri-baile-1-mai.html).

Apele din stațiunea Băile 1 Mai pot fi folosite pentru tratarea următoarelor afecțiuni:

reumatice inflamatorii poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta, stari dupa reumatism articular acut;

reumatismale degenerative spondiloza cervicală, dorsală și lombară, artroze poliartroze;

afecțiuni post traumatice redori articulare post traumatice, stări postoperatorii la articulații, oase, stări dupa fracturi, entorse, luxații;

neurologice centrale și periferice hemipareze la minim 6 luni de la data apariției, parapareze la minim 3 luni dupa mielite, dupa operatii pe maduva, dupa traumatisme vertebrale, diverse pareze si paralizii;

ginecologice, tulburări minore de pubertate sau de menopauză;

boli metabolice și de nutriție, diabet zaharat de tip II, boli endocrine, gută cu localizări articulare.

Figura 2.16 Amplasarea stațiunii Băile 1 Mai (https://www.google.com/maps)

Figura 2.17 Ștrandul Venus (https://discoverbihor.ro/descopera-bihorul/baile-felix-si-1-mai/)

2.1.2.2 Turism pentru practicarea sporturilor de apă

Pe apele din județul Bihor pot fi practicate sporturi de apă precum rafting, kayaking și canyoning. Practicarea de sporturi nautice pe ape de munte (WW sports) este de asemenea foarte populară în zone montane. Județul Bihor a fost prima zonă în promovarea acestui gen de activitate în România, prin proiectul de evaluare a potențialului de WW sports pe cursurile montane din România derulat în 2004 de Asociația Salvatorilor Montani Bihor, proiect finalizat prin identificarea a 24 de parcursuri WW localizate în Carpații Românești. În astfel de sporturi se utilizează 3 categorii de ambarcațiuni, caiac, canoe și barca de rafting.

Potențialul județului Bihor este puțin exploatat, existând un singur operator bihorean, care activează în zona Defileul Crișului Repede, iar lipsa infrastructurii se simte pregnant.

Principalele albii din Bihor care se pretează pentru astfel de activități sunt: Crișul Repede, Crișul Pietros, Drăganul, în apropiere de Vârtop, și valea Gârda-Arieș.

Canyoning – este un gen de sport montan practicat în județul Bihor pe o serie de trasee „umede”, precum: valea Galbenei, valea Oșelu, Săritoarea Bohodei din zona Padiș – Boga și trasee „uscate” la valea Horoabei – Șuncuiuș, Valea Seacă – Padiș/ Vârtop. Și pentru acest sport există potențial de extindere în județ.

Crișul Repede este o destinație ideală pentru o tură de rafting (Figura 2.18). De la Bulz sau de la Bratca, până la Vadu Crișului, peste praguri de stâncă ascunse sub apă, printre pereții verticali ai defileului, pe lângă cascada de la cabana Peștera, o tură făcută cu caiacul, barca de rafting sau canoea poate deveni o prețioasă amintire de vacanță. Dincola de navigația pe Crișul Repede care reprezintă un sport foarte solicitant, frumusețea peisajelor din zonele traversate oferă yuristului o amintire de neuitat. Practicarea raftingului pe Crișul Repede este recomandată primăvara, când apele Crișului Repede coboară mari și învolburate de pe culmile Apusenilor.

Figura 2.18 Rafting pe Crișul Repede (https://discoverbihor.ro/activitate/rafting/)

2.1.4. Ariile naturale floristice și faunistice protejate de lege și turismul ecologic

Județul Bihor abundă în elemente floristice și faunistice, protejate prin intermediul ariilor naturale din Rețeaua Natura 2000 (Figura 2.19).

Figura 2.19 Situri Natura 2000 în județul Bihor

Elementele floristice de pe suprafața județului Bihor sunt: cu păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri de arbusti și ierburi de luncă, de pajiște sau de stâncărie în Parcul Natural Apuseni, nufărul termal (Nymphaea lotus var. thermalis), crețușcă (Filipendula ulmaria), broscăriță (Triglochin palustris), piciorul-cocoșului-de-apă (Ranunculus aquatilis) sau buzdugan-de-apă (Sparganium erectum) pe Lacul Pețea, specii de răchită – Salix alba, plop alb – Populus alba, velniș – Ulmus laevis, arin negru – Alnus glutinosa) și vegetație ierboasă specifică zonelor umede, cu specii de: săgeata apei (Sagittaria safittifolia), piperul bălților (Persicaria hydropiper, sin. Polygonum hydropiper), buzdugan-de-apă (Sparganium erectum), ruginare (Andromeda polifolia), stânjenel galben de baltă (Iris pseudacorus), mană de apă (Glyceria maxima), iarba broaștelor (Hydrocharis morsus-ranae), plutică (Nymphoides peltata), piciorul cocoșului (Ranunculus repens), cașul popii (Malva vulgaris), obsigă (Bromus ramosus), troscot (Polygonum aviculare) sau piciorul caprei (Aegopodium podagraria) în Lunca Inferioară a Crișului Repede etc.

Elementele faunistice întâlnite în județul Bihor sunt: pisică sălbatică (Felis silvestris), șobolan de apă de munte (Arvicola terrestris scherman), chițcan de apă (Neomys fodiens), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum); buhai de baltă cu burta roșie (Bombina bombina, specie considerată ca vulnerabilă și aflată pe lista roșie a IUCN[8]), izvoraș-cu-burta-galbenă (Bombina variegata); avat (Aspius aspius), zvârlugă (Cobitis taenia), fusar (Zingel streber), porcușor-de-nisip (Gobio albipinnatus), boarța[9] (Rhodeus sericeus amarus), dunăriță (Sabanejewia aurata); libelula din specia Coenagrion arnatum, cosașul verde (Tettigonia viridissima), greierele de câmp (Paracaloptenus caloptenoides), lăcusta călătoare (Locusta migratoria), cărăbușul de mai (Melolontha melolontha) sau călugărița (Mantis religiosa) în Lunca Inferioară a Crișului Repede; hârciog european (Cricetus cricetus), pescăraș albastru (Alcedo atthis), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), găinușă de baltă (Gallinula chloropus), șarpe de apă (Natrix tessellata), șarpe de casă (Natrix natrix), șopârla de câmp (Lacerta agilis), gușter (Lacerta viridis), broasca țestoasă de baltă (Emys orbicularis)[9], tritonul cu creastă (Triturus cristatus), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis), ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina veriegata)[11], buhaiul de baltă cu burta roșie (Bombina bombina)[12]brotacul-verde-de-copac (Hyla arborea)[13], broasca-roșie-de-pădure (Rana dalmatina), broasca mare de lac (Rana ridibunda), broasca de pământ (Pelobates fuscus), roșioară de Pețea (Scardinius racovitzai), zvârlugă (Cobitis taenia), dunăriță (Sabanejewia aurata), o scoică din specia Unio crassus (scoică-mică-de-râu, specie considerată cu risc ridicat de dispariție în sălbăticie și inclusă în lista roșie a IUCN) în situl de importanță comunitară Lacul Pețea etc.

În tabelele de mai jos redăm principalele situri de importanță comunitară și situri de protecție avifaunistică din județul Bihor (Tabelul nr. 2.4, Tabelul nr. 2.5):

Tabelul nr. 2.4 Situri de importanță comunitară

Tabelul nr.2.5 Arii de protecție specială avifaunistică

2.2 Potențialul turistic antropic

2.2.1 Monumente de artă, arhitectură și situri arheologice

Pe lângă oferta de patrimoniu natural, județul Bihor beneficiază de un patrimoniu construit, la fel de spectaculos. În județul Bihor sunt înregistrate 431 de monumente de patrimoniu construit, dintre care 170 sunt situri și monumente arheologice, 221 sunt monumente și ansambluri de arhitectură, iar 40 sunt case memoriale și monumente de artă plastică.

Cel mai bogat, în acest sens, este municipiul Oradea, unde se regăsește o diversitate foarte mare de obiective. Tot în Oradea, municipalitatea a accesat finanțări pe proiecte europene pentru reabiltatea patrimoniului construit, existând lucrari finalizate la Palatul Vulturul Negru și în curs de finalizare la Cetatea Oradei.

Ministerul Culturii a publicat în anul 2015 o listă cu monumentele istorice din județul Bihor, iar principalel situri arheologice din județ sunt: Situl arheologic de la Oradea, punct "Salca”, Situl arheologic de la Aleșd, punct "Pusta Bisericii”, Situl arheologic de la Bicaciu, punct "Biserica turcilor”m Situl arheologic de la Cadea, punct "t.450, parcela A.3518", Situl arheologic de la Cefa, punct "La Pădure”, Situl arheologic de la Cociuba Mare, punct "Fântânița”, Situl arheologic de la Curtuișeni, punct "Dealul Cărămidăriei”, Situl arheologic de la Galoșpetru, punct ,,Pădurea lui Frater”, Situl arheologic de la Girișu de Criș, punct "La Râturi”, Situl arheologic de la Livada de Bihor, punct "Între Rechestișuri”, Situl arheologic de la Mișca, punct "Fântâna Sasului”, Situl arheologic de la Salonta, punct “Movila trupului” Situl arheologic de la Sânnicolau Român, punct “Ier” etc. (https://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-BH.pdf).

2.2.2. Monumente istorice de cult și turismul religios

În rândul monumentelor istorice de cult din județul Bihor se impun câteva biserici și mânăstiri pe care le descriem mai jos:

Biserica din Abram (Figura 2.20 ) – a fost ridicată în secolele XII – XIII de către ordinul premonstratens, fosta biserică reformată din Abram este menționată documentar pentru prima dată în anul 1234. Catalogus Ninivensis este documentul care pomenește edificiul religios ca o filie a unei mănăstiri din Ungaria (Palyi). În 1294 este pomenită ca fiind subordonată mănăstirii din Luka (Moravia), pentru ca, înainte de 1320, să revină în subordinea vechii mănăstiri din Ungaria. O altă mențiune documentară amintește de dreptul de patronat al familiei Csáki asupra bisericii, care i-a fost donată, împreuna cu întreg satul Abram, în 1386. La mijlocul secolului al XVII-lea, ea devine biserică parohială protestantă, pentru ca din anii 30 ai secolului XX să fie lăsată în paragină. La sfârșitul secolului XIX, turnul-clopotniță situat la nord a fost demolat datorită posibilității ca acesta să se prăbușească.

Figura 2.20 Biserica din Abram (http://travelbihor.ro/religie/biserica-abram/)

În urma cercetărilor arheologice din perioada 1999-2002 au rezultat următoarele concluzii: “fundația actualei biserici construite din cărămidă suprapune o fundație mai veche cu o planimetrie aproximativ identică, cu excepția formei absidei, care avea terminație semicirculară; biserica nu avea colaterală sudică, în ciuda unor elemente care sugerau acest lucru; zidului nordic al navei i-a fost adosat un corp de plan dreptunghiular având lungimea egală cu cea a navei și o închidere estică printr-o absidiolă semicirculară; absidiola suprapunea o absidă mai veche semicirculară” (http://travelbihor.ro/religie/biserica-abram/).

Din tot complexul vechii mănăstiri premonstratense se mai pot admira azi doar ruinele bisericii, situate în satul Abram, la numărul 25. Construcția a fost declarată monument istoric și inclusă în Lista Monumentelor Istorice sub codul BH-II-m-B-01091.

Biserica din Bradet – este o realizare monumentală desăvârșită a arhitecturii sacrale în lemn, specifice regiunii Țării Crișurilor. Având în vedere similitudinile ca stil și abordare, cu siguranță, după modelul său au fost construite și alte biserici de lemn din Țara Beiușului, unele păstrate peste vremi, cum sunt cele de la Valea de Jos, Rieni și Ghighișeni, altele pierdute în negura timpului.

Pisania lungă așezată peste intrarea în naos fixează, în timp, începuturile acestui lăcaș de cult, în anul 1733. Pictura interioară inițială a fost realizată de pictorul David Zugravu de la Cutea de Argeș, care a lăsat pe iconostas, în jurul ușii împărătești, o pisanie, care se mai păstrează azi doar parțial, putându-se citi următoarele: “Ani D[o]mnulu[i] 1750 sau zugrăvit David … nou făcut și sau zugrăvit fiind și … Pușla Ion și Po[pa] Mihai. Foarte tare au stăr[uit]…”. (http://travelbihor.ro/religie/biserica-bradet/).

Biserica de lemn din Brădet este situată în mijlocul satului, pe un promontoriu înaltat, natural, dominând astfel satul și împrejurimile sale. Pe locul actualei biserici, construită in 1733, a existat o alta biserică mai veche, tot cu hramul „Sf. Ioan Teologul” și tot din lemn, care, după cum o înregistra conscriptorul la 1724, era „în stare de dărâmare”. De asemenea, documentele vremii consemnează faptul că „satul a construit biserica”, prin aportul enoriașilor.

Biserica din Brădet este bogat decorată, motivele tradiționale fiind aici bine puse în evidență. Astfel, de jur împrejurul construcției este sculptată, pe bârnele mediane, frânghia răsucită, iar la colțuri sunt console cu retragere în trepte de la capătul bârnei din cunună spre suprafata verticala a peretelui. Imagini inversate ale “capului de cal” sunt oglindite în consolele de pe pereții naosului. Motive precum „coarnelor berbecului”, „funia rasucita”, „inima sau frunza plopului” sunt imprimate armonizat pe portalul bisericii, acesta fiind caracterizat de o monumentalitate care nu concordă cu simplitatea caracteristică a bisericilor vechi de lemn (http://travelbihor.ro/religie/biserica-bradet/).

Biserica din Beznea (Figura 2.21) – este unul dintre cele mai frumoase monumente ale arhitecturii bisericiești din județul Bihor, localizată în comuna Bratca, județul Bihor.

Datorită importanței sale istorice, dată de vechime, dimensiuni și arhitectura tradițională Biserica de lemn din Beznea a fost declarată monument istoric si a fost înregistrată în lista monumentelor istorice cu codul LMI: BH-II-m-B-01141.

Figura 2.21 Biserica din Beznea (http://travelbihor.ro/religie/biserica-beznea/)

Biserica datează din anul 1723, prin inscripția crestată pe bârna orizontală a ancadramentului ușii de la intrare, care însemnează următoarele informații importante de la începuturile bisericii: “+ Văleatu 1723 scrisam eu Toader Diac s…eata ț… din mila lui D[u]mnezău și cu darul Duh[u]lui Sf[â]ntu + Întăe chitor Caba Gaboru cel bătrănu în zilele lui și arăși în zilele cinstitului potropopului din din Orade Mare anume C… Pre Sfentă Născătoare de Dumnez[ă]u măntuiaștene pre noi” (http://travelbihor.ro/religie/biserica-beznea/).

Biserica are hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și este construită în totalitate din lemn. Aspectul inițial al bisericii a suferit mai multe modifcări de-a lungul timpului, la începutul secolului XIX si mai apoi în 1864, construcției inițiale i s-au adaugat o serie de spații noi. Datorită acestor modificări biserica din Beznea a ajuns să fie considerată cea mai mare biserică de lemn din Bihor.

Un brâu continuu în relief înconjoară biserica, șiruri de linii în zigzag crestate în arcul dublu, portalul împodobit cu crestături într-o compoziție de patru „frânghii” și șiruri de adâncituri ovale contribuie din plin la înfrumusețarea construcției. Pridvorul de la intrare intâmpină vizitatorul cu elemente ale arhitecturii tradiționale în lemn și-l introduce în lumea spiritualității ortodoxe rurale, din vremurile apuse. Ferestrele mici, scobite în lemn, lasă să pătrudă în interiorul lăcașului o lumină difuză, care imprimă vizitatorului sentimentul sacralității, al uniunii cu Divinitatea (http://travelbihor.ro/religie/biserica-beznea/).

Pe pereții exteriori din lemn sunt incrustate o serie de motive arhitecturale, dintre care se evidențiază crucea și brâul împletit.

Interiorul este de o simplitate sacră, pereții din lemn nu sunt împodobiți decât cu prosoape țesute manual și icoane vechi pictate pe lemn, pe alocuri păstrându-se fragmente de pictură în lemn, înfățișând scene sau personaje biblice.

Dispunând de un potențial de poziție extrem de favorabil, biserica poate fi vizitată tot timpul anului.

Biserica de zid din Homorog – este localizată în Satul Homorog care aparține administrativ comunei Mădăras, la o distanță de aproximativ 35 kilometri de orașul Oradea. Biserica a fost inclusă în lista monumentelor istorice sub codul BH-II-m-B-01161.

Biserica de zid a satului are hramul Nașterea Maicii Domnului și datează din secolul al XIX-lea, fiind ridicată între anii 1836-1838. Din vechea biserică s-au mai păstrat bucăți de lemn pictate din ziduri, care au fost montate în iconostasul bisericii actuale, datorită frumuseții și autenticității picturii. S-au mai păstrat de asemnea si manuscrise și tipărituri vechi precum și două icoane pictate pe lemn care au fost datate ca aparținând secolelor XVII și XVIII. O altă importantă piesă păstrată de la vechea biserică de lemn este osia din lemn a clopotului mic al bisericii, care chema enoriașii la slujba religioasă în secolul al XVII-lea (http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-zid-din-homorog/).

Actuala biserică de zid este construită din cărămidă cu fundația de piatră, având o lungime de 22 de metri, lățimea de 9,5 metri, iar înălțimea turnului măsoară 20 de metri. Inițial biserica a fost acoperită cu șindrilă, iar după ce a fost tencuită în interior si exterior pereții lăcașului au fost acoperiți cu picturi reprezentând scene biblice. De altfel, unicitatea acestei construcții este dată tocmai de pictura interioară, fără de care ar fi o biserică ortodoxă ca și oricare alta ridicată în secolul al XVIII-lea în regiunea Crișanei. Pictura interioară, realizată între anii 1846-1847, aparține pictorului popular Ioan Lăpoșan. Importanța acesteia rezidă din faptul că stilul în care a fost realizată aparține artei populare din Crișana, cu ușoare tente ce țin de curentul picturii naive populare, iar ctitorii bisericii sunt infățișați în straie populare din regiunea Crișanei. Insă ceea ce i-a determinat pe specialiști să includă biserica în lista monumentelor istorice este faptul că această pictură s-a păstrat în varianta originală aproape peste tot și că, pe lângă originalitatea stilului în care este realizată, surpinde complexitatea decorului, care evidențiază o iconografie în reală conexiune cu spiritul tradițional al culturii creștine din această parte a Crișanei (http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-zid-din-homorog/).

După ce a fost realizată pictura murală biserica a fost dotată cu mobilier specific, din lemn, din care se mai păstrează până azi două strane. Tot din perioada edificării lăcașului sunt păstrate într-o colecție de pe lângă casa parohială o serie de alte obiecte de cult, icoane și documente vechi.

Cele mai noi lucrări de renovare sunt din anii 1996 și 1997, când au fost renovate casa parohială și construcția unde este expusă colecția muzeală. Tot atunci a fost renovată tencuială exterioară și, prin grija preotului paroh, au fost adăugate 3 picturi exterioare, realizate de pictorul Vasile Savin. Deasupra intrării, pe turnul lăcașului, a fost realizată o pictură înfățisând scena nașterii Maicii Domnului, iar de o parte si alta a intrării au fost zugrăviți sfinții Mihail și Gavril. Peretele sudic al bisricii a fost înzestrat cu o pictură reprezentând scena biblică a înmulțirii pâinilor și peștilor (http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-zid-din-homorog/).

Biserica de lemn din Josani (Figura 2.22) – se găsește în imediata apropiere a noii biserici de zid a satului, sat care aparține comunei Măgești, județul Bihor. Datorită vechimii sale și obiectelor vechi, cu semnificații istorice, adăpostite aici biserica a fost inclusă pe lista monumentelor istorice cu codul BH-II-m-B-01164.

Prima biserică de lemn a satului Josani a fost situată pe Dealul Bisericii sau Dealul Popii, nu la mare depărtare de ulița principală, unde azi se găsește o cruce care amintește că aici a fost cândva altarul unei biserici. Biserica a fost strămutată pe actualul amplasament în 1798, potrivit unui document datat 7 martie 1798, prin care, stăpânul locului, Capitlul Episcopiei Romano-Catolice de Oradea, aproba strămutarea vechiului lăcaș de cult (http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-lemn-din-josani/).

După ce a primit aprobarea biserica a fost mutată pe vatra actuală, la aproximativ 300 – 400 metri de vechiul amplasament, fără a fi demontată în întregime, fiind trasă de cai la vale. După mutare biserica a fost renovată, fiind adăugată și o prispă de jur împrejurul bisericii. În anul 1920 este înlocuit acoperișul din șindrilă cu țiglă, această fiind îndepărtată în timpul restaurării din 1970.

Figura 2.22 Biserica din Josani (http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-lemn-din-josani/)

Ca elemente ce individualizează arhitectural biserica din Josani pot fi amintite absida pentagonală, decroșată, care se distinge în planul bisericii, iar în elevație arcul frânt al boltirii din naos. Bolta altarului se racordează cu pereții de la răsărit prin trei calote.

În interior biserica nu are pictura, pereții fiind împodobiți cu icoane pictate pe diverse materiale (hârtie, lemn și sticlă), fiind considerate adevărate opere ale artei plastice bisericești. Icoanele sunt împodobite la rândul lor cu țesături de casă donate de săteni. Una dintre cele mai importante obiecte adăpostite aici este o icoană, care îl însățișează pe Arhanghelul Mihail și care este datată la 1806 (http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-lemn-din-josani/).

La biserica de lemn din Josani se păstrează un număr de 10 documente vechi, tipărituri românești, de o mare importanță, nu numai ecleziastică ci și istorică, care reflectă modul în care circula cartea românească de o parte și alta a Carpaților. Unele dintre ele sunt tipărite în Transilvania, la Bălgrad (Alba Iulia), altele la Blaj, însă sunt și documente tipărite la Rîmnic și Buda.

La exterior biserica este împodobită cu un brâu împletit, întrerupt din loc în loc de suprafețe plate marcate cu puncte incizate, cu console cu profiluri lobate care reprezintă elemente artistice extraordinare.

Biserica din Peștiș – are hramul “Buna Vestire”, și se află în localitatea omonimă aparținătoare orașului Aleșd din județul Bihor.

Momentul edificării bisericii nu se cunoaște cu exactitate, forma actuală fiind probabil o refacere a bisericii vechi, refacere ce a avut loc în anul 1797 așa cum este menționat și în inscripția de pe portal. Biserica are statut de monument istoric, înscrisă sub codul BH-II-m-A-01185 B, în lista monumentelor istorice.

Construită în 1797, biserica de lemn Peștiș este probabil o refacere a bisericii vechi de lemn. Modificări importante i-au fost aduse și în anul 1862 când turnul este refăcut și a fost adaugată prispa ce înconjoară biserica. În 1922 biserica este din nou reparată.

Planul bisericii este dreptunghiular, raportul dintre lungimea (19,7 m) și lățimea (6,2 m) bisericii diferind mult față de alte biserici. Semnele crestate pe stâlpii prispei vin să întărească părerea că edificiul a suferit diferite intervenții ce i-au modificat considerabil forma. Intrarea în biserică se face pe latura de sud unde sunt două întrări. O intrare ce duce în pronaos este străjuită de un frumos portal sculptat. Cea de-a doua intrare, mai recentă, conduce vizitatorul direct în naosul bisericii.

Portalul intrării în pronaos conține inscripții în limba română și în limba latină, cu caractere chirilice și latine, inscripții ce amintesc de momentul edificării bisericii. O primă inscripție, în limba română scrisă cu caractere chirilice, din păcate păstrată parțial amintește de meșterii care au ridicat biserica: “Această sfântă biserică s-a făcut în anul 1797 și au lucrat meșterii Bocse Mihaiu…”, o a doua inscripție scrisă cu litere și cifre arabe indică persoana ce ocupa postul de asesor consistorial la momentul edificării bisericii: “Poinar Miklos assessor consistorialis 1797”. O ultimă inscripție, în limba latină indică faptul că în 1797 a avut loc doar o renovare a bisericii: “Hoc templum ren(o)vatum est in anno 1797” (http://travelbihor.ro/religie/biserica-pestis/).

Pictura iconostasului, cu o puternică influnță barocă datează din anul 1810. Iconostasul cuprinde 4 registre, primul registru fiind dominat de reprezentările lui Isus pe cruce, cu Fecioara Maria în stânga și Sfântul Evanghelist Ioan în dreapta, în al doilea registru sunt reprezentați Isus binecuvântând și cei 12 apostoli, al treilea este registrul în care se regăsesc icoanele prăznicare, iar cel de-al patrulea registru, cel mai de jos, este dominat de ușile diaconești și împărătești. Atât iconostasul cât și pictura ușilor împărătești și diaconești sunt atribuite pictorului Ioan Zugravu, originar din sudul României.

Biserica de lemn din Sebiș – are hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, se găsește în localitatea omonimă, comuna Drăgănești, județul Bihor. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-A-01205. Biserica de lemn din Sebiș se găsește la aproximativ 70 kilometri distanță față de orașul Oradea și la numai 5 kilometri de orașul Beiuș.

Actuala construcție a fost edificată, conform unor atestări documentare, între anii 1756-1764, fără a se cunoaște însă cu exactitate anul construcției, pe locul unei alte biserici mai vechi pe care documentele vremii o pomenesc în anul 1724. Dovezi ale diferitelor faze de construcție sunt păstrate pe pereții interiori ai lăcașului de cult. Pe poarta împărătească din stânga, la intrarea în altar, stă inscripționat un text care vorbește despre anul în care a fost realizată pictura interioară și autorul acesteia: “Această s. biserică o am zugrăvit eu David din Țara Românească din orașul Curtea de Argeș fiind lăcuitor în Sichitealec. Pomelnic a lui Popa Vasile 1764” (http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-lemn-din-sebis/).

Biserica are o lungime de 13 metri, absida pentagonală a altarului, de 3 metri, se adaugă lungimii totale. Ca lățime biserica măsoară 6 metri, iar înălțimea totală a construcției ajungea la 30 de metri. Biserica este ornată cu un frumos brâu sculpat în lemn, care pare că ține biserica închegată. Biserica de lemn din Sebiș este singurul lăcaș de cult bihorean care păstrează, aproape intactă pictura interioară originală, datată 1764, realizată de David Zugravul, sub îndrumarea preoților Vasile și Filimon Lupu, acoperită însă de un strat de fum, datorită timpului lung în care biserica a fost încălzită cu sobă pe lemne (http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-lemn-din-sebis/).

Interiorul bisericii păstrează obiecte de valoare, icoane vechi pe lemn și pe sticlă, mobilier vechi din lemn, iar piciorul mesei din altar este confecționat dintr-o stalactită. De o mare valoare artistică și istorică este și unul dintre clopotele bisericii, care poartă o inscripție în care se spune că a fost turnat în anul 1791 pentru satul Sebiș.

De o deosebită însemnătate și frumusețe sunt și elementele decorative crestate în lemn, funia și rozetele, dar și elementele sculptate pe portal, precum rozete, lujeri, flori de crin sau funia împletită, elemente care se mai găsesc de altfel și în arhitectura și a altor biserici de lemn din Țara Beiușului, cum sunt cele de la Rieni și Mierag.

Biserica de lemn din Voievozi – este monument istoric, face parte azi din complexul monahal al mânăstirii ortodoxe din Voievozi, comuna Popești, județul Bihor. Accesul la complexul mănăstriresc de la Voievozi se poate realiza din drumul județean Marghita – Aleșd, situându-se la aproximativ aceeași distanță de ambele orașe, dar și din drumul Oradea-Marghita, care se părăsește în dreptul satului Chiribiș, spre dreapta și după aproximativ 16 kilometri se ajunge la Voievozi. Mănăstirea are hramul Nașterea Maicii Domnului. Lăcașul de cult din lemn este datat 1700, biserica fiind strămutată pe actualul amplasament dintr-un sat din apropiere, Sacalasău, în anul 1995. Biserica de lemn de la Voievozi este înscrisă în lista monumentelor istorice sub codul BH-II-m-B-01230.

Stilul architectonic în care a fost ridicat lăcașul de cult este cel românesc transilvănean, care reprezintă o îmbinare fericită a stilului practicat la acea vreme în Europa Apuseană cu stilul brâncovenesc, unul autentic românesc.

Biserica de lemn a fost așezată, după strămutarea în complexul mănăstiresc de la Voievozi, pe un amplasament vecin cu ruinele vechii biserici. Despre existența unui complex monahal la Voievozi vorbesc documentele vechi, care pomenesc o mănăstire ce aparținea de mănăstirea maramureșeană Peri (azi în Ucraina), încă din anul 1350. Edificarea complexului monahal de la Voievozi este atribuită urmașilor voievodului maramureșan Dragoș, cel creditat cu ctitoria lăcașului fiind Bălița Vodă.

Vechiul complex monahal ar fi fost distrus de un incendiu în secolele XV-XVI. În jurul lor s-a reconstruit istoria și s-a împământenit credința străbună. Din 1993 s-a luat hotărârea reînființării unui complex mănăstiresc la Voievozi, exact pe locul fostului amplasamnet. Astfel s-a început ridicarea mănăstirii, sub coordonarea Episcopiei Oradiei, Bihorului și Sălajului, într-o mică depresiune de câteva zeci de hectare, străjuită de dealuri line acoperite de păduri de foioase. Lucrările de construcție, de mare anvergură, căci aici s-a ridicat în timp nu o biserică oarecare ci una voievodală, după planurile arhitecturale ale mănăstirii de la Putna, adaptate locului, au decurs încet, din diferite motive. În paralel cu construcția s-a reînnodat viața monahală, aici stabilindu-se o mică comunitate de măicuțe. Biserica de lemn din Sacalasău a fost adusă aici pentru conservare și păstrare, dar și pentru a îmbogăți zestrea noii mănăstiri ce prindea contur între dealuri, pe malurile râului Bistra, care își unduie alene cursul prin apropiere (http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-lemn-din-voievozi/).

Biserica de lemn păstrează pe alocuri pictura interioară originală, de la 1700, iar interiorul acesteia are o aură de mister, conferită de patina timpului care s-a scurs. Dacă pereții interiori păstrează fragmente din vechea pictură, în naos aceasta este mai bine conservată și, într-o expunere extrem de sugestivă, înfățisează pe un perete scena fecioarelor nebune, iar pe peretele opus sunt zugrăvite sfintele mucenițe, cu chip angelic. Un element de originalitate a picturii interioare este picture de pe peretele sudic al tindei, chiar la intrare. Aceasta înfățișează un trup uman, îmbrăcat cu două cămăși de culori diferite, una albă, alta roșie, iar capul, în loc de nas, are zugrăvit un rât de porc. În mâna dreaptă tine simbolul mortii, care aminteste de iminența venirii ceasului din urmă.

Naosul are o boltă semicilindrică cu arcuri duble, care au sculptat la un capăt un cap de cal, roul atribuit acestora în mitologia populară fiind acela de a alunga spiritele rele.

Lista cu monumentele istorice de cult din județul Bihor este extrem de lungă și poate fi consultată pe site-ul Ministerului Culturii, la adresa: https://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-BH.pdf.

2.2.3 Evenimente cultural artistice

În județul Bihor se desfășoară diverse evenimente ce țin de etnografie și folclor. Una din atracțiile importante ale județului Bihor ține de patrimoniul intangibil constând în obiceiuri și tradiții, evenimente culturale tradiționale, arhitectură, port popular și meșteșuguri tradiționale.

Printre evenimentele culturale cu o periodicitate anuală sunt:

încondeiatul oului de Paște și ritmuri de toacă Drăgoteni – comuna Remetea, Rieni, Dobrești, Lunca, Budureasa;

aprinderea focurilor solare pentru vii și pentru morți: Câmpani; Șuști (comuna Lunca); Săliște de Vașcău (comuna Criștioru de Jos);

sărbătoarea sângiorzului (sfântul Gheorghe) la Vașcău și târgul de Sângiorz la Beiuș, Brădet, Chișcău, Măgura.

De asemenea, anual au loc serbări câmpenești și festivaluri: Zilele salcâmilor în floare (Valea lui Mihai), Târgul de la vama sării (Vadu Crișului), La izvorul lui Horea (Criștioru de Jos: Poiana și Săliște de Vașcău.), Toamnă pe Valea Ierului (Săcuieni), Festivalul vinului și al pălincii (Muzeul Țării Crișurilor Oradea), Festivalul cântecului, dansului și portului popular bihorean (Muzeul Țării Crișurilor Oradea), Festivalul de muzică sacră și al obiceiurilor de Crăciun și Anul Nou (Oradea, Beiuș, Aleșd), Târgul meșterilor populari din România (Muzeul Țării Crișurilor sau Cetatea Oradea), Festivalul folcloric al rromilor și sărbătoarea folclorică și religioasă (Kirchweih) a etnicilor germani (Palota).

Meșteșugurile, în trecut foarte bine reprezentate, se mai păstrează încă, mai ales în zona rurală a județului, astfel: încondeiatul ouălor de Paște; olărit – ceramică albă și roșie; lădărit – realizarea de mobilier țărănesc; țesături – realizarea de cusături și broderii populare; pictură de icoane pe sticlă și lemn; rotărit; împletituri din papură și nuiele; cioplitori în piatră și marmură; lutieri; cojocari; confecționeri de obiecte de podoabă; sculptori în lemn. Alte meșteșuguri practicate sunt: sculptura, icoane pe lemn și sticlă, realizarea de podoabe populare (Comănescu, 2006).

Centre meșteșugărești active:

în domeniul olăritului (Beiuș-Leheceni, Săliște de Vașcău, Criștioru de Jos, ceramică roșie; Crișul Repede – Vadu Crișului, ceramică albă), (Figura 2.23).

în domeniul textilelor de interior (Chișcău, Pietroasa, Remetea – Beiuș; Bratca, Borod – Crișul Repede),

lăzi de zestre din lemn (Budureasa)

pentru prelucrarea papurei (Borș, Otomani – Crișul Repede și Barcău – Crasna),

pentru împletituri din nuiele (Salonta – Crișul Repede),

ouă încondeiate (Drăgoteni, Remetea – Beiuș).

Figura 2.23 Ceramica de Leheceni (http://www.menestrel.ro/?q=node/376)

În prezent, există un amplu proiect al Președintelui Consiliului Județean, domnul Cornel Popa, care încearcă să revigoreze tradiția meșteșugurilor din județul Bihor. Proiectul are obiective ambițioase, atât de revigorare a practicilor de meșteșugărit, cât și de a oferi soluții de ocupare pentru populația are a lucrat în trecut în minerit, din zona de Sud – Est a județului, în fostele zone miniere. Totodată inițiativa include un proiect legislativ pentru Statutul Meșterului Popular.

Capitolul iii Baza materială (infrastructura) turistică

3.1. Baza materială cu caracter general

3.1.1. Căile de comunicație rutiere și feroviare

Conform Strategiei pentru Dezvoltarea Durabilă a județului Bihor pentru perioada 2014 – 2020 reiese că:

„Drumurile naționale și europene care trec prin Oradea sunt: DN1, DN76, DN79, E60, E79, și E671. Din 2.975 km de drum, 525 km sunt drumuri naționale (inclusiv europene) (Figura 3.1).

Drumuri europene:

o E60 – dinspre Ungaria, face legătura cu Oradea-Cluj-Brasov și capitala țării, București (Borș – Oradea – Oșorhei – Tileagd – Borod);

o E671 – Oradea-Arad-Timișoara (Avram Iancu – Ciumeghiu – Salonta – Oradea – Biharia – Săcuieni – Cherechiu – Tarcea – Valea lui Mihai – Curtuișeni);

o E79 – Oradea-Deva (Oradea – Hidișelu de Sus – Drăgești – Sâmbăta – Răbăcani – Beiuș – Ștei).

Alte drumuri naționale:

o DN 1 (București – Oradea – Ungaria);

o DN 19 (Oradea – Satu Mare – Sighetu Marmației);

o DN 75 (Lunca – Nucet – jud. Alba);

o DN 76 (Oradea – Beiuș);

o DN 79 (Oradea – Arad).

Punctele de trecere a frontierei cu acces auto sunt: Valea lui Mihai, Borș, Săcuieni și Salonta.

În interiorul județului sunt 52 drumuri județene, având o lungime de 990 km, din care 80,3% sunt drumuri modernizate, restul fiind drumuri pietruite și de pământ. În zonele muntoase densitatea rețelei rutiere este redusă, iar drumurile care străbat această zonă sunt insuficient modernizate, traficul pe aceste drumuri desfășurându-se foarte greu (ex. DJ 764 Beiuș-Roșia-Aleșd). În general, traseele din zonele montane sunt și trasee turistice, iar faptul că aceste drumuri nu sunt modernizate suficient duce la întârzieri puternice de dezvoltare, având în vedere că zonele cu tradiție și potențial turistic nu pot fi puse în valoare (ex. zona turistică Stâna de Vale cu DJ 764A Beiuș – Stâna de Vale, zona Meziad cu DJ 764C Remetea – Meziad, zona Vârciorog cu DJ 767D; DJ 108K Bulz-Remeți – Baraj Drăgan), în mod special trebuie avută în vedere zona munților Apuseni cu DN 76. Una din problemele semnalate care împiedică dezvoltarea turismului este reprezentată de accesul autocarelor pe anumite porțiuni de drum, infrastructura existentă nefiind gândită pentru manevrele necesare deplasării acestora” (Strategia pentru Dezvoltarea Durabilă a județului Bihor pentru perioada 2014 – 2020).

Figura 3.1 Principalele drumuri europene și naționale din județul Bihor (https://www.google.ro/maps)

3.2. Baza materială specific turistică

3.2.1. Structurile de cazare

În județul Bihor erau în anul 2018, conform INS, 267 de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică. Față de anul 2015 numărul acestora a crescut cu 88, iar față de anul 201 numărul structurilor de primire din județul Bihor a crescut 157.

În anul 1990, datele statistice indicau un număr de 72 de structuri de primire turistică în județul Bihor, iar în 1995 numărul acestora a scăzut la 59 (Figura 3.2).

Figura 3.2 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică – total – județul Bihor (http://www.insse.ro/cms/)

În ceea ce privește evoluția numărului de structuri de primire cu funcțiune turistică pe tipuri de structuri se remarcă faptul că numărul hotelurilor din județul Bihor a crescut de la 27 în 1990 la 52.

Datele statistice semnalează prezența hostelurilor începând cu anul 2005, când exista o singură astfel de structură de primire turistică. În prezent numărul acestora a ajuns la 11.

Numărul vilelor turistice a crescut de la 21 în 1990 la 28 în anul 2018, dar între 1995 și 2010 numărul acestor structuri de primire cu funcțiune turistică a scăzut considerabil.

Numărul pensiunilor turistice din județul Bihor a ajuns în anul 2018 la 25, iar a pensiunilor agroturistice la 130 .

Pe raza județului Bihor există în prezent patru zone de camping, în scădere cu 9 față de anul 1990 (Tabelul nr. 3.1).

Tabelul nr. 3.1 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în județul Bihor – nr.

Sursa: http://statistici.insse.ro

INS definește capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) ca fiind: „numărul de locuri de cazare de folosință turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare, clasificare al unității de cazare turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate.

Locurile aferente structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică complementare (căsute, terenuri de campare, etc.) la o structură de cazare turistică de bază (hotel, motel, camping etc.) și utilizarea acestor locuri sunt cuprinse la structura de bază” (http://statistici.insse.ro).

Conform INS capacitatea de cazare turistică existentă în județul Bihor, pe toate tipurile de structuri de primire indica pentru anul 2018 un număr de 14.203 locuri. În 1990 capacitate de primire număra 12.821 de locuri, dar a scăzut constant până în anul 2010, când a atins doar 9.152 de locuri (Figura 3.3).

Figura 3.3 Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică – județul Bihor-nr. locuri (http://statistici.insse.ro)

În ceea ce privește capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică, în jotelurile din județul Bihor există 8413 locuri de cazare. Între 1990 și 2010 capacitatea de cazare turistică din Bihor s-a menținut mereu peste pragul de 7000 de locuri (Tabelul nr. 3.2).

Tabelul nr. 3.2 Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică – județul Bihor -nr. locuri

(http://statistici.insse.ro)

Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică generată de hosteluri era în anul 2018 de 624 de locuri, iar pensiunile turistice puneau la idspoziția turiștilor în același an 608 locuri.

Vilele turistice puneau în anul 2018 un număr de 479 de locuri de cazare cu 682 de locuri mai puțin față de anul 1990.

3.2.2. Structurile de alimentație publică și de animație

Ministerul Turismului a publicat lista cu principalele structuri de alimentație publică din domeniul turistic din județul Bihor, care au autorizație de funcționare. Redăm mai jos listele acestora, ordonate pe localități.

În Oradea:

(http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/)

În Băile Felix:

(http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/)

În Beiuș:

(http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/)

În Marghita:

(http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/)

În Nucet:

http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/

În Sanmartin:

În alte localități:

http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/

Capitolul IV. Circulația turistică (fluxurile turistice)

4.1. Estimarea circulației turistice

Circulația turistică în județul Bihor este analizată din perspectiva numărului de turiști care au sosit în județ și a numărului de înnoptări înregistrat în structurile de cazare cu funcțiune turistică.

INS consideră că: „în numărul turiștilor cazați în unitățile de cazare turistică se cuprind toate persoanele (români și străini) care călătoresc în afara localităților în care își au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și stau cel puțin o noapte într-o unitate de cazare turistică în zone vizitate din țară; motivul principal al călătoriei este altul decât acela de a desfășura o activitate remunerată în locurile vizitate” (http://statistici.insse.ro).

O analiză a sosirilor turistice la nivelul județului Bihor arată că în anul 2018 au sosit 549.171 de turiști. În măsura disponibilității datelor statistice, acesta este cel mai mare număr de turiști sosiți într-un an în județul Bihor, începând cu anul 2001 (Figura 4.1).

Figura 4.1 Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică (http://www.insse.ro/cms/)

Evoluția numărului de turiști sosiți în județul Bihor pe tipuri de structuri de primire reiese că turiștii sau cazat în cele maimulte cazuri la hotel. În 2018, hotelurile din Bihor au semnalat un număr de 381.147 de sosiri turistice, iar hostelurile 31.646 de sosiri. Vilele turistice au raportat în anul 2018 un număr de 13.926 de sosiri, motelurile 4.517 sosiri. Interesent este haptul că hotelurile de tip apartament au raportat în anul 2018 aproximativ 896 de sosiri (Tabelul nr. 4.1).

Tabelul nr. 4.1 Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri

(http://statistici.insse.ro)

Pensiunile turistice au evoluat forte mult în ceea ce privește numărul de sosiri turistice înregistrate. Dacă în anul 2001 soseau în pesniunile turistice 491 de puriști, în anul 2018 numărul sosirilor a fost de 23.238.

O evoluție interesantă a avut și pensiunile agroturistice, pe fondul dezvoltării agroturismului. Numărul sosirilor în anul 2002 era de 219, iar în anul 2018 a ajuns la 88.411.

Cabanele turistice din județul Bihor au raportat în anul 2018 un număr de 2.914 sosiri, cu 2155 mai mult decât numărul sosirilor înregistrate în campinguri (Tabelul nr. 4.2).

Tabelul 4.2 Sosiri ale turistilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri

(http://statistici.insse.ro)

În ceea ce privește numărul de înnoptări în structurile de cazare cu funcțiune turistică din județul Bihor, se constată că însumând toate structurile de cazare, numărul înnoptărilor a fost în anul 2018 de 1.523.648.

Cel mai mic număr de înnoptări, începând cu anul 2001 și până în prezent, s-a înregistrat în anul 2010 și a fost de 885.453.

Situația înnoptărilor pe structuri de primire turistică indică faptul că în anul 2018 cele mai multe înnoptări au avut loc în hotelurile din județul Bihor, respectiv 1.194.901. Au urmat pensiunile agroturistice cu 173.487 de înnoptări și pensiunile turistice cu 44.795 de înnoptări.

Hotelurile de tip apartament au raportat în anul 2018 aproximativ 2.345 de înnoptări. Această valoare este cu mult mai mică față de raportările din anii 2015 sau 2016, când au fost raportate peste 30.000 de înnoptări în aceste structuri de cazare (Figura 4.2).

Figura 4.2 Înnoptări în structuri de primire turistică (http://statistici.insse.ro)

În ceea ce privește utilizarea netă a capacității de cazare turistică în funcțiune în anul 2017, doar 37,2% din aceasta a fost exploatată corespunzător, în scădere față de anul 2016, când 41,5 % a fost exploatată (Figura 4.3).

Figura 4.3 Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune (%)

(http://www.insse.ro/cms/)

Tabel nr.4.3 Înnoptari în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri – județul Bihor – număr

Sursa: http://statistici.insse.r

Capitolul V. Posibilitățile de dezvoltare ale turismului în JUDEȚUL Bihor

5.1. Avantajele competitive ale județului Bihor ca destinație turistică

În această parte a lucrării încercăm să rezumăm cele prezentate mai sus, și să evidențiem succint avantajele pe care le oferă județul Bihor din punct de vedere turistic, dar să marcăm și punctele slabe ale acestuia. Prin urmare, redăm mai jos analiza SWOT a turismului bihorean (Tabelul nr. 5.1):

Tabelul nr. 5.1 Analiza SWOT a turismului din județul Bihor

Preluat după: Strategia pentru Dezvoltarea Durabilă a județului Bihor pentru perioada 2014 – 2020

5.2. Direcții strategice de dezvoltare a turismului

Turismul din județul Bihor are nevoie de adoptarea unor măsuri strategice care să îi asigure o valorificare optimă a atracțiilor turistice.

Astfel, pentru valorificarea eficientă a potențialui turistic natural și antropic este nevoie de următoarele intervenți:

protejarea, conservarea naturii, prin încurajarea paracticării unui turism ecologic;

reabilitarea patrimoniului cultural;

amenajarea traeelor pentru cicloturism;

menținerea curată a apelor curgătoare și a lacurilor termale;

promovarea obiectivelor turistice de către autoritățile locale atât pe plan local, dar și pe plan național și internațional;

amplasarea de panouri informative care să conțină o scurtă prezentare a obiectivului turistic lângă care se află;

amplasarea de hărți și indicatoare turistice;

asigurarea instruirii cantitative și calitative a personalului implicat în turism;

adoptarea reglementărilor din domeniul turismului la cerințele Uniunii Europene;

diseminarea de pliante și materiale informative în legătură cu obiectivele turistice bihorean

crearea de facilități fiscale pentru agenții economici implicați în practica turistică, atât pentru cei din structurile de cazare, cât și pentru cei din structurile de alimentație;

crearea de parcuri de distracție pentru copii.

Concluzii

Județul Bihor se impune în circuitul turistic național prin spectaculozitatea elemntelor de potențial turistic natural. Fac referire aici la Munții Pădurea Craiului, care prin multitudinea de forme carstice și prin spectaculozitatea acestora atrag turiști din toată țara și nu numai. Peșteri precum Peștera Vântului, Peștera Meziad, Peștera cu apă de la Bulz, Peștera Farcu, singura peșteră cu cristale din Europa, Peștera Coliboaia, peștera cu cele mai vechi picturi rupestre din Europa Centrală, rămân pentru pasionații de turism speologic obiective obligatoriu de vizitat.

Alte elemente turistice bihorene de mare interes sunt stațiunile balneoclimaterice de interes național: Băile Felix și Băile 1 Mai. Factorii naturali de cură pe care îi propun cele două stațiuni reprezintă piatra de temelie a turismului bihorean. O serie de turiști care vor să beneficieze de tratament, de odihnă, recreere și loisir vizitează stațiunile balneare din Bihor.

Dar Bihorul nu însemană doar odihnă și tratament. În oferta turistică au fost incluse recent și activități sportive spectaculoase, precum ciclismul montan, raftingul sau canyoingul.

Foarte interesante rămân pentru turist și bucătăria bihoreană, cu puternice tendințe ungurești, dar și meșteșugurile tradiționale bihorene.

Pentru o mai bună valorificarea a potențialului turistic natural și antropic al județului Bihor este necesară o promovare mai intensă a elementelor de potențial, creșterea calității serviciilor de cazare și alimentație publică și găsirea unor alternative de distracție și animație pentru turiști.

De asemenea, județul Bihor, prin autoritățile locale, sprijinite de guvern trebuie să identifice cele mai bune variante pentru a îmbunătăți infrastructura de acces spre județ, mai ales pentru a facilita o bună deplasare a turiștilor care vin din sudul și sud – estul țării.

Analiza efectuată în cadrul lucrării a scos la iveală că numărul sosirilor turistice la nivelul județului Bihor au ajuns în anul 2018 la 549.171 de turiști, acesta fiind cel mai mare număr de turiști sosiți într-un an în județul Bihor, începând cu anul 2001. Faptul că turismul bihorean a prosperat este susținut și de numărul de înnoptări în structurile de primire din județ. În ceea ce privește numărul de înnoptări în structurile de cazare cu funcțiune turistică din județul Bihor se constată că însumând toate structurile de cazare, numărul înnoptărilor a fost în anul 2018 de 1.523.648., cu 638.195 de înnoptări mai mult față de anul 2010, când s-au înregistrat 885.453 de înnoptări.

În ultimele rânduri aș dori să adaugă că prin realizarea acestei lucrări am reușit să înțeleg cât de frumoasă este țara noastră, chiar dacă vorbim de o mică parte din ea, iar protejarea obiectivelor de potențial turistic natural și antropic trebuie să devină obligație din partea tuturor pentru a putea să le asigurăm continuitatea de care are nevoie pentru a fi arătate generațiilor viitoare.

Bibliografie

Balintoni, I., (1997), Geotectonica terenurilor metamorfice din România. Ed. Carpatica, 176 p., Cluj-Napoca.

Cândea, Melinda, Erdeli, G., Simion, Tamara (2000), România potențial turistic și turism, Editura Universității din București;

Comănescu, Laura, Ielenicz., M., (2006), Potențialul turistic al României, Editura Universitară, București;

Glăvan, V., (1996), Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management – Turism Eden, București;

Racoviță, G., (2002), et all, Monografia carstului din munții Pădurea Craiului Institutului de Speologie „Emil Racoviță” din Cluj – Napoca;

Rusu, T. (1988), Carstul din Munții Pădurea Craiului, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

Surd., V., (2008), Monografia turistică a Carpaților Românești, Editura: Presa Universitară Clujană, Cluj – Napoca;

*** Strategia pentru Dezvoltarea Durabilă a județului Bihor pentru perioada 2014 – 2020.

***http://www.bihorinimagini.ro

***http://geo-spatial.org/

***https://www.bihorinimagini.ro/galerie-foto/parcul-natural-apuseni/vartop/partia-piatra-graitoare/

*** http://www.ancpi.ro/

***http://turism.gov.ro/web/

***http://padureacraiului.x7.ro/reprez.htm

***http://www.pesteravantului.ro/prezentare-aria-naturala-protejata-pestera-vantului.html

***http://geografie-uoradea.ro/Proiecte/huro_turism/PDF/r101.pdf

***http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-turistic-pe-bicicleta-suncuius-zece-hotare-tasad-oradea/

***http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-turistic-pe-bicicleta-alesd-bratca/#/

***http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-turistic-pe-bicicleta-muntii-plopis/

***http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-turistic-pe-bicicleta-oradea-tasad-oradea/

***http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-turistic-pe-bicicleta-alesd-luncasprie/

***http://www.bihorinimagini.ro/trasee-turistice-in-bihor/trasee-turistice-pe-bicicleta/traseu-montan-pe-bicicleta-stana-de-vale-vf-poieni-1627-m/

***https://en.climate-data.org/

***https://www.balneomedica.ro/hotel-aqua-park-president-baile-felix-ho245151

***https://statiunibalneare.com/statiunea-balneara-baile-felix/

***http://www.travelro.ro/hoteluri-baile-1-mai.html

***https://www.google.com/maps

***https://discoverbihor.ro/descopera-bihorul/baile-felix-si-1-mai/

***https://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-BH.pdf

***https://discoverbihor.ro/activitate/rafting/

***http://travelbihor.ro/religie/biserica-abram/

***http://travelbihor.ro/religie/biserica-bradet/

***http://travelbihor.ro/religie/biserica-beznea/

***http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-zid-din-homorog/

***http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-lemn-din-josani/

***http://travelbihor.ro/religie/biserica-pestis/

***http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-lemn-din-sebis/

***http://travelbihor.ro/religie/biserica-de-lemn-din-voievozi/

***http://www.menestrel.ro/?q=node/376

***http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/