LECTOR UNIV. DR. NISTOR STELIAN ABSOLVENT LASCU MĂDĂLINA ANDRADA ORADEA 2016 UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ȘI SPORT… [306710]

[anonimizat]: [anonimizat]

2016

[anonimizat]: [anonimizat]

2016

ARGUMENT

Obiectivul acestei lucrări este de a [anonimizat] o evaluare a infrastructurii turistice de cazare și a circulației turistice.

Prin prezentarea potențialului turistic și prin propunerile făcute pentru o dezvoltare mai bună a comunei am vrut să ajut la promovarea acestei minunate zone pe care o vedeam des când eram mică și mergeam la iarbă verde prin împrejurimile Vadu Crișului. Frumusețea împrejurimilor vine la pachet cu cascade spectaculoase și numeroase peșteri. În zona Vadu Crișului pot fi admirate o [anonimizat].

[anonimizat] o imagine clară asupra comunei Vadu Crișului. [anonimizat], prezentând fiecare element al acesteia în detaliu.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], și nu în ultimul rând capacitatea de cazare. În capitolul șase este vorba despre tipurile și formele de turism care se practică în această comună.

[anonimizat] o analiză SWOT a [anonimizat], oportunitățile și amenințările care pot duce la o valorificare mai bună a potențialului turistic prezent.

[anonimizat], [anonimizat].

CAPITOLUL 1. TURISMUL DURABIL. DEZVOLTAREA DURABILĂ

Conceptul de dezvoltare durabilă

Dezvoltarea durabilă reprezintă acea dezvoltare ce satisface nevoile generațiilor actuale fără a prejudicial interesele generațiilor viitoare. Mediu reprezintă un ansamblu de condiții și elemente naturale ale Terrei : apa, aerul, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] "dezvoltarea". Visul oricărui capitalist a [anonimizat], globalizarea. O dată cu creșterea complexității conexiunilor din economia mondială s-a simțit și nevoia redefinirii de către specialiști a acestui concept. [anonimizat] (de exemplu Edison a inventat becul după multe experimente și calcule în laborator, în timp ce piață a fost analizată mult după apariția ei). Așa s-a întâmplat și cu conceptele dezvoltării durabile sau viabile. După douăzeci de ani de expansiune economică fără precedent, abia în anii '70 apar primele preocupări de redefinire a conceptului de dezvoltare.

Generalități

Începând cu 1972, anul în care a fost publicat primul raport al Clubului de la Roma- "Limitele creșterii"- și când a avut loc prima Conferință a ONU asupra problemelor de mediu la Stockholm, au fost identificate peste 60 de interpretări ale conceptului de dezvoltare, în noua viziune a interdependențelor dintre problemele mediului înconjurător, bunăstării generale și procesului creșterii economice1. una din aceste interpretări a dus la crearea termenului de ecodezvoltare, care subliniază necesitarea căutării unor strategii concrete de dezvoltare capabile să ducă la folosirea rațională și sănătoasă din punct de vedere ecologic a unui sistem dat , pentru satisfacerea nevoilor fundamentale ale populației locale. (Popescu C-tin, Ciucur, D., Popescu, I., 1996). Din cele peste 60 de interpretariale conceptului de dezvoltare, specialiștii s-au oprit la cel ce pare a defini, pentru moment, cel mai bine, rezolvarea problemelor umanității: DEZVOLTARE DURABILĂ. Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare (CMED), cunoscut și sub denumirea de "Raportul Brundtland" după numele inițiatoarei acestui raport ce poartă titlul "Viitorul nostru comun", apărut în 1987, definește dezvoltarea durabilă că fiind acea dezvoltare ce satisface nevoile generațiilor actuale fără a prejudicial interesele generațiilor viitoare.

Dezvoltarea durabilă înseamnă în plan material menținerea posibilităților și condițiilor de viață pentru generațiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile cel puțin la nivelul celor existențe pentru generația actuală, precum și redresarea factorilor de mediu afectați de poluare. În plan spiritual, dezvoltarea durabilă înseamnă mult mai mult; înseamnă conservarea moștenirii faptelor de cultură, realizate de cei din trecut și de cei de azi și dezvoltarea capacității de creație în viitor, a elitei celor care ne urmează.

Conform definiției date de CMED, dezvoltarea durabilă implică faptul că volumul total al capitalului, format din capital fizic (mașini, drumuri, hoteluri ș.a.), capitalul uman (sănătatea oamenilor, cunoștințele și calificarea lor) și capitalul natural (pădurile, aerul, apa și solul fertile), rămâne constant sau crește în timp.

Evenimente cu rol determinant în domeniul dezvoltării durabile

Conferința ONU privind mediul (ECO I), ce s-a desfășurat în anul 1972 la Stockholm și care a adus în centrul atenției problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităților umane, problemă deosebit de gravă ce poate afecta viitorul umanității și al vieții pe pământ;

1972 Stockholm – Conferința Națiunilor Unite

O sută treisprezece națiuni prezente își manifestă îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea umană influențează mediul. Sunt subliniate problemele poluării, distrugerii resurselor, deteriorării mediului, pericolul disparițiilor unor specii și nevoia de a crește nivelul de trai al oamenilor și se acceptă legătura indisolubilă între calitatea vieții și calitatea mediului pentru generațiile actuale și viitoare.

1983 Comisia Brundtland

Națiunile Unite înființează Comisia mondială de mediu și dezvoltare (World Commission on Environment and Development) având ca scop studierea dinamicii deteriorării mediului și oferirea de soluții cu privire la viabilitatea pe termen lung a societății umane. Această comisie a fost prezidată de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei la acea dată. Comisia Brundtland a subliniat existența a două probleme majore: dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari și standarde mai înalte de trai pentru un mic procent din populație, ci înseamnă creșterea nivelului de trai al tuturor. Dezvoltarea nu trebuie să conducă la distrugerea sau folosirea nesăbuită a resurselor noastre naturale și nici poluarea mediului ambiant.

1987 Raportul Brundtland

Comisia Brundtland a elaborat și publicat documentul "Viitorul nostru comun" (Raportul Brundtland) prin care s-a formulat cadrul care avea să stea la baza Agendei 21, a principiilor Declarației de la Rio.

1992 Conferința de la Rio – Conferința Națiunilor Unite privind Mediul și Dezvoltarea

Au participat 120 de șefi de stat. Au fost  aduse din nou în centrul atenției problemele privind mediul și dezvoltarea. Dezvoltarea durabilă reprezintă "o nouă cale de dezvoltare care să susțină progresul uman pentru întreaga planetă și pentru un viitor îndelungat". Scopul declarat al Conferinței a fost stabilirea unei noi strategii a dezvoltării economice, industriale și sociale în lume, cuprinsă sub numele de dezvoltare durabilă – "sustainable development".

Conferința Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și Mediu de la Rio de Janeiro, ce s-a desfășurat în iunie 1992 și care a fost considerată cea mai amplă reuniune la nivel înalt din secolul XX. Obiectivul principal al acestei reuniuni a constat în necesitatea găsirii unei căi alternative pentru dezvoltarea globală ăn secolul XXI.

Rezultatele reuniunii s-au concretizat în adoptarea unor documente precum:

„Declarația de la Rio asupra mediului și dezvoltării", supranumită și Cartea Terrei, „Agenda 21", „Convenția asupra biodiversității", „Convenția-cadru privind schimbările climatice", „Declarația privind pădurile", „Declarația privind deșertificarea".

1.3.5 Summitul de Johannesburg

Summitul mondial de Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg ce s-a desfășurat între 26 august – 4 septembrie 2002 în Africa de Sud, organizat sub egida ONU, pentru a promova noi inițiative de aplicare a dezvoltării durabile și pentru a construi un viitor prosper și sigur pentru cetățenii lumii. Obiectivul principal al Summit-ului l-a constituit continuarea și amplificarea eforturilor internaționale de implementare a documentelor adoptate la Rio.

1.4. Principiile dezvoltării durabile

Dezvoltarea durabilă a turismului se realizează prin forme de turism alternativ, care au la bază următoarele principii:

Minimizarea impactului activității turistice asupra mediului natural în vederea obținerii durabilității ecologice contribuind la menținerea și îmbunătățirea stării de conservare prin întoarcerea unei părți a veniturilor la ariile protejate;

Minimizarea impactului negativ al activității turistice asupra comunității locale și a membrilor ei în vederea obținerii durabilității sociale prin dezvoltarea acelor forme de turism care nu perturba și nu întrerup viață de zi cu zi a populației din destinațiile turistice, evitarea unor situații ostile în relația cu comunitățile locale;

Minimizarea impactului negativ al activității turistice asupra culturii, tradițiilor și obiceiurilor comunităților locale în vederea obținerii durabilității culturale prin dezvoltarea unui turism capabil să determine menținerea autenticității și individualității culturilor locale și care să evite săturarea acestora cu influențe culturale externe;

Maximizarea beneficiilor economice la nivelul comunității locale că urmare a dezvoltării turismului în vederea obținerii durabilității economice, constituie unul dintre cele mai importante principii ale dezvoltării durabile, pus în slujba protecției și dezvoltării economice a comunităților locale și ariilor protejate;

Educația, pregătirea, informarea turistului în vederea îmbunătățirii atitudinii personale în ceea ce privește mediul și reducerea impactului sau negativ; include o componența ecologic-educativă pentru vizitatori, localnici, administrația locală și populația locală. (www.revistadeturism.ro)

CAPITOLUL 2. CONCEPTUL DE TURISM DURABIL

2.1 Definire

Prin activitatea conjugată dintre UICN – Uniunea Internațională de Conservare a Naturii, WWF – Federația Mondială pentru Ocrotirea Naturii, PNABE – Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale, încă din 1991, s-a definit conceptul de turism durabil: ”dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile viitoare”. (Istrate, I.; 1996) Din această definiție rezultă că orice formă de turism trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile, plecând de la ecoturism, turism verde și turism rural, până la turismul de afaceri sau cel automobilistic.

În publicația Organizației Mondiale A Turismului „Turismul în anul 2010” se constată că secolul XXI-lea se confruntă cu două mari probleme:

1. o mare responsabilitate și un respect profund pentru populațiile destinației gazdă și pentru cultura lor.

2. o mare responsabilitate a celor care călătoresc reflectînd noi modalități de consum, o atenție în creștere acordată de către turiști educației.

De aceea, turismul durabil reflectă 3 aspecte importante:

a. calitate – turismul durabil prevede o experiență valoroasă pentru vizitatori, îmbunătățind în același timp calitatea vieții comunității gazdă și protejând mediul;

b. continuitate – turismul durabil asigură continuitate resurselor naturale pe care se bazează și o continuitate a culturii comunității gazdă cu experiențe satisfacatoare pentru vizitatori

c. echilibru – turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice, ale partizanilor mediului și comunității locale. (Băltărețu Andreea, 2007)

2.2 Concepte moderne privind turismul durabil

Conceptele moderne privind ariile protejate și parcurile naționale datează din 1872 când anumite terenuri au fost excluse în mod deliberat de la dezvoltări urbane și rurale în timpul colonizării Statelor Unite de către europeni. Aceste concepte sunt astăzi folosite în cele peste 30000 de arii protejate din lume. Cu o sută de ani mai târziu au apărut conceptele de durabilitate și dezvoltare durabilă. Originile acestora se trag de la faimosul Brundtland report din 1987 al comisiei mondiale pentru mediu și dezvoltare (WCED, 1987) raportul Brundtland a pus în evidență patru principii cruciale pentru conceptul de durabilitate:

Ideea de planificare holistică, planificarea încrucișată între sectoare și elaborarea de strategii

Importanța păstrării principalelor procese ecologice

Nevoia de a păstra atât moștenirea umană valoroasă cât și biodiversitatea.

Recunoașterea faptului că dezvoltările zonale ar trebui să se producă în așa fel încât să nu se ajungă la epuizarea resurselor pe termen lung .

Cuvintele cheie sunt echilibru și gândire – este vorba de prevederea eventualelor consecințe înainte de a acționa precipitat. Adițional, raportul Brundtland face și introducerea la dezbaterea temei echității – echitatea între generații și echitate internațională –o mai mare convergență între națiunile bogate și sărace pentru a păstra sistemul global stabil. Turismul a fost una din cele mai de succes industrii în creștere de după război. În 1950 erau numai 25 de milioane de sosiri de turiști internaționali în întreaga lume. Astăzi, peste 650 de milioane de turiști călătoresc în jurul lumii în fiecare an. Aproape de 10 ori mai mulți turiști decât în 1950 călătoresc în concediu în propria lor țară. În timp ce turismul a devenit un instrument puternic de transferare a bunăstării și de creare de locuri de muncă, știm acum că dezvoltarea turismului necontrolat are patru inconveniente importante pentru destinațiile turistice și reprezintă cu adevărat probleme pentru ariile protejate.

Turismul poate avea un impact fizic puternic asupra locurilor vizitate: păduri și ferme distruse pentru a face loc construcțiilor de aeroporturi și drumuri, hoteluri și terenuri de golf – adesea în zone extrem de pitorești. Impactul fizic poate fi complex și extins-schimbarea profilului plajelor poate cauza înnămoliri sau eroziuni în alte părți, pârtiile de schi pot provoca alunecări de teren sau potențiale dezastre majore. Zone foarte intens vizitate pot suferi eroziuni din cauza numărului mare de vizitatori-eroziunea montană din zona Alpilor, din Parcurile Naționale din Statele Unite și Himalaya sunt exemple clasice.

Turismul poate avea serioase impacturi culturale. Turiștii sunt bogați și pretențioși. Prezența turiștilor poate face să dispară obiceiuri locale,poate schimba valoarea terenurilor și piața forței de muncă cu susul în jos, poate provoca regresul limbilor locale, poate schimba echilibrul politic în favoarea unor companii multinaționale detașate de problemele locale. Pierderea proprietății la nivel local poate duce la pierderea câștigurilor și a controlului local asupra activităților. De asemenea în cel mai pesimist scenariu, turismul poate conduce la creșterea criminalității și dezvoltarea lumii interlope.

Transportul la și de la destinațiile turistice poate avea impacturi serioase – nu în cele din urmă poate avea efecte asupra încălzirii globale și atmosferei. Transportul aerian și transportul auto ard cantități uriașe de combustibil fosil și eliberează în atmosferă cantități mari de noxe. La nivelul terenului deplasarea cu mașini și parcarea mașinilor pot dăuna serios peisajelor și naturii nederanjate din ariile protejate

Mai subtil chiar, turismul poate distruge viitorul promis prin transformarea unei destinații turistice într-o zonă dependentă de banii proveniți din activități turistice ca apoi să fie considerată a nu mai fi la modă sau neinteresantă în continuare. Turismul este o afacere într-un domeniu cu o concurență acerbă: destinațiile sunt în principal cele „la modă” și supuse schimbărilor inconsecvente ale pieței turistice. Astfel, produsele turistice la modă au un regim de schimbare ciclic care poate afecta atât stațiunile turistice mari cât și comunitățile rurale mici.

Dezvoltarea turismului convențional privește cultura și mediul natural ca pe resurse destinate exploatării și expuse epuizării. Turismul convențional este o industrie pe termen scurt, un sezon turistic este considerat o perioadă lungă de timp în domeniul turistic. Turismul convențional supraviețuiește prin dezvoltare continuă, marketingul este privit ca o sursă de rezolvare a multor probleme. Politicile de marketing urmăresc aproape întotdeauna să mărească numărul de vizitatori, foarte rar țin cont de responsabilitatea vizavi de afectarea mediului natural: acest lucru nu se întâmplă neapărat din vina specialiștilor în marketing deoarece aceștia nu au o pregătire vizavi de problemele dezvoltărilor durabile ci sunt judecați numai după rata de creștere a numărului de vizitatori. Acest sistem de marketing este deja foarte cunoscut și produce o reacție puternică din partea factorilor responsabili cu protecția mediului. Aceștia se opun dezvoltărilor și promovării turismului fără să încerce să găsească soluții de a lucra împreună cu cei care doresc să dezvolte destinațiile și activitățile turistice pentru a-și atinge țelurile de conservare. Subtilitatea, abordarea „în întreg” a problemelor și o gândire echilibrată nu au fost semnele distinctive ale dezvoltărilor turistice de la mijlocul secolului 20. De asemenea, înțelegerea piețelor și a nișelor de piață precum și alte temeri ale oamenilor de afaceri privitor la viitorul investițiilor făcute nu au fost punctele tari ale propagandei ecologiste.

Pentru a se realiza un turism durabil, este nevoie de o abordare deschisă, de parteneriate cu factorii interesați. Succesul parteneriatelor depinde de bunăvoința și flexibilitatea factorilor implicați. Este nevoie de o abordare pe termen lung, lucru greu de realizat într-o lume modernă aflată în continuă schimbare. Practicarea turismului necesită dobândirea de deprinderi speciale și este un domeniu cu o economie de piață concurențială acerbă; flerul, îndemânarea de a accepta riscuri necesare, cunoașterea pieței turistice și a rețelelor turistice internaționale sunt esențiale.

Partenerii pot fi din sectorul public, sectorul, sectorul privat și din grupurile de interes non profit. Parteneriatul presupune: implicarea mass-mediei, educație publică, cursuri de pregătire pentru lucrătorii implicați în turism, elaborarea politicilor de planificare , marketingul și de-marketingul, elaborarea de regulamente și renunțarea la regulamente când este nevoie, găsirea unui sistem de stimulare a ideilor noi de către sectorul public și alte sectoare. (Ioncică Maria-coord, 2004)

2.3 Forme ale turismului durabil

Dezvoltarea turistică durabilă nu este doar un concept dezbătut, completat sau reformulat în cadrul conferințelor purtate pe această temă. Necesitatea protejării bogățiilor naturale, sociale și culturale care constituie patrimoniul comun al umanității și a satisfacerii nevoilor turiștilor și

populației locale a generat apariția în practică a unor forme de turism durabil. Obiectivele, principiile, cerințele dezvoltării turistice durabile se regăsesc în forme ale turismului cum ar fi : ecoturism, turism.

Din definiția dată însă la începutul acestui capitol turismului durabil rezultă că toate formele de turism (nu numai cele enunțate anterior) ar trebui să respecte principiile dezvoltării durabile și deci, implicit, principiile turismului durabil: activitatea turistică trebuie inițiată cu mijloace proprii ale comunității locale, iar aceasta trebuie să-și mențină controlul asupra dezvoltării turistice; turismul trebuie să ofere rezidenților locuri de muncă care să ducă la îmbunătățirea calității vieții comunităților locale și trebuie realizat un echilibru între activitățile economice deja existente în zona și activitatea turistică; trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: național, regional și local, bazat pe standarde internaționale deja acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activități turistice, cât și limitele de acceptabilitate pentru diferite zone; trebuie realizate programe educaționale și training pentru îmbunătățirea managementului în domeniul protecției resurselor naturale și culturale.

Dezvoltarea turistică durabilă, prin formele sale practice, conciliază interese și obiective antagoniste, favorizează parteneriatul și cooperarea între decidenți, operatori și consumatori și promovează interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat. (Nistoreanu, P. – coordonator, 2003)

CAPITOLUL 3. CADRUL NATURAL DIN COMUNA VADU CRIȘULUI

3.1 Așezarea geografică și relief

Comuna Vadu Crișului este situată în partea estică a județului Bihor la 50 km de Oradea, de o parte și alta a râului Crișul Repede, după ieșirea lui din defileul ce-i poartă numele, la capătul Estic al depresiunii Vad-Borod, la poalele munților Pădurea Craiului, încadrându-se între următoarele coordonate geografice: la nord, paralela de 46o 58’ 46” latitudine nordică, la est meridianul de 22o 29’58” longitudine estică.

Se învecinează cu comuna Aușeu, la nord-vest cu comuna Măgești, la vest cu comuna Aștileu, la sud-vest cu comuna Dobrești, la sud-est și est cu comuna Șuncuiuș și la nord-est cu comuna Borod.

Teritoriul localității Vadu Crișului se dispune pe diferite unități de relief: în lunca largă a Crișului Repede, cu aspect de câmpie, pe dealuri cu aspect premontan de la poalele munților Plopiș și Pădurea Craiului și în zonă montană a munților Pădurea Craiului. Datorită acestui fapt și structurii geologice și geomorfologice peisajul localității Vadu Crișului este variat și totodată crează o notă de pitoresc.

Relieful fluvial este bine reprezentat prin valea Crișului Repede prezentând două aspecte distincte. Un sector de chei tipic situat între Suncuius și Vadu Crișului pe o lungime de 3 km și un sector de vale largă cu aspectde depresiune situată în aval de localitatea Vadu Crișului. Cea mai mare parte a suprafeței localității se desfășoară în spațiul montan al munților Pădurea Craiului. (Plan Urbanistic General – Vadu Crișului, 2009)

Fig. 1 Așezarea geografică a comunei Vadu Crișului în cadrul jud. Bihor (sursa: ESRI cu modificări)

3.1.1 Munții Pădurea Craiului

Munții Pădurea Craiului sunt constituiți dintr-o mare varietate de formațiuni: calcare mezozoice (85% din total), șisturi cristaline cu intruziuni granitice, conglomerate și grestii permiene și triasice, andezite și piroclastite neogene și sedimentar miocen (în zonele marginale), această situație determinând și o anumită specificitate în relief, îndeosebi în privința prezenței carstului, despre care se poate spune că este o caracteristică a acestui spațiu montan. Dintre formele specifice ale acestui tip de relief, sunt mai întâlnite dolinele grupate în campuri. În afara lor, relieful carstic este dat de numeroase peșteri: Peștera Vadu Crișului, Peștera Caprelor, Fugarilor.

Scufundarea badeniană a imprimat acestor munți caracterul de horst, mărginit de depresiunea Vad-Borod. Acțiunea de lăsare pe vertical și fragmentarea accentuată a imprimat unității montane altitudini redude, de numai 700-800 m, fap ce le conferă un aspect de dealuri mai înalte. La trecerea spre zona joasă a depresiunii Vad-Borod se interpun piemonturi și glaciuri piemontane.

Aceasta grupă de munți, prin pachetele groase de roci carstificabile, în alternanță cu cele necarstificabile, este un domeniu important al reliefului carstic. Exocarstului îi aparțin numeroasele doline, uvale, gropi și depresiuni carstice, foarte multe ponoare, izvoare carstice, izbucuri, văi și platouri carstice. Pe teritoriul comunei Vadu Crișului se remarcă una dintre cele mai cunoscute și studiate peșteri din România, peștera Vadu Crișului. (Sever Bordea, 1978)

3.1.2 Dealurile de la poalele Munților Pădurea Craiului și Plopiș și sectorul depresionar

Dealurile de la poalele Munților Pădurea Craiului și Plopiș, sunt alcătuite din conglomerate, gresii, marne nisipoase, calcare, argile nisipoase și nisipuri sarmațiene cu intercalații de cărbuni inferiori (zona Topa de Criș). Între aceste dealuri, Crișul Repede și-a săpat calea, în cadrul căreia formațiunile predominante sunt de vârstă cuaternară fiind reprezentate prin nisipuri și pietrișuri, alcătuind depozite de luncă, de terasă sau conuri de dejecție.

Sectorul depresionar este instalat la ieșirea din chei unde valea Crișului Repede se lărgește brusc ajungând până la o lățime de 2 km. Ca urmare a depunerii unui con de dejecții la ieșirea din defileu, Crișul Repede a alunecat pe flancul nordic al acestuia, apropiindu-se de dealurile piemontane de la poalele Munților Plopiș. (Măhăra Gh și colab, 1999)

3.2 Hidrografia

Rețeaua hidrografică terană este ușor dezorganizată, în drumul său prin depresiune adâncindu-se în mod deosebit și formând mici sectoare de chei, iar cea subterană are o dezvoltare destul de semnificativă. Râul colector principal este Crișul Repede, care între Remeți și Vadu Crișului își formează un spectaculos defileu.

Crișul Repede pătrunde în defileul carstic de la Vad, unde în valea râului apar o serie de izvoare carstice, iar în Peștera Vadului se ivește un adevărat pârâu, cu un debit mediu de 212 l/s, care formează cascada de la Vadu Crișului. În aval de defileul Vadu Crișului, din albia Crișului Repede se desprinde spre stânga o deviație de nouă km, care deservește hidrocentrala de la Aștileu, cu o putere instalată de 2000 kv. Ceea ce asigură o resursă turistică de amploare sunt peșterile. Acestea se dezvoltă pe versantul stâng, unde pâraiele și alte organisme de drenaj s-au subteranizat, generându-le. De-a lungul celor doi km de defileu se deschid multe cavități, ademenind prin intrarea lor. (Măhăra Gh., 1999)

Fig. 2 Harta hidrografică a comunei (sursa: ESRI cu modificări)

3.3 Clima

Din punct de vedere climatic, Vadu Crișului este situată într-o zonă de climă temperat-continentală moderată, caracterizată prin temperaturi medii anuale cuprinse între 9,10C cu ierni blânde și veri moderate. Precipitațiile medii multianuale sunt în jur de 600-700 mm/an (stația meteo Borod).

În medie, numărul mediu al zilelor cu sol acoperit de zăpadă este de 56 zile la stația Borod. În cursul anului, cele mai multe zile cu sol acoperit de zăpadă sunt în lunile ianuarie (18 zile) și februarie (16 zile). Menționăm că pentru comuna Vadu Crișului care se desfășoară în mare parte de-a lungul Crișului Repede, un număr prea mare de zile cu sol acoperit de zăpadă nu este tocmai favorabil derulării activităților turistice.

Durata medie multianuală de strălucire a soarelui este de 1940 ore/an. În semestrul rece al anului, numărul de ore cu soare este de 591 ore, iar în semestrul cald se înregistrează o medie de 1349 ore, remarcându-se luna iulie cu 283 ore. Astfel acest parametru climatic este favorabil dezvoltării activităților turistice din sezonul estival, putându-se practica băile de soare.

Vânturile sunt moderate, predominant din sector SV (8.4%) și neregulate de-a lungul anului. Viteza medie multianuală este redusă, fiind de 2,1 m/s, datorită condițiilor de adăpost oferite de edificiul montan.

Umezeala relativă medie multianuală este la stația Borod de 84%, iar primăvara, odată cu creșterea temperaturii, umezeala relativă a aerului scade fiin de 74 %. Vara, umezeala relativă crește ușor datorită vegetației forestiere, la 76%. Toamna, datorită scăderii temperaturii aerului, umezeala aerului se normalizează, fiind de 81%.

Maximul de nebulozitate se produce în luna decembrie când se înregistrează valori de 7,1 zecimi datorită advecției aerului rece continental care favorizează apariția inversiunilor termice. Minimul de nebulozitate la stația Borod apare vara, în luna august, fiind de 4,2 zecimi. (Măhără Gh. și colab, 1999)

3.4 Elementele biogeografice

3.4.1 Vegetația

O mare suprafață din Munții Pădurea Craiului este acoperită de păduri, însăși denumirea acestui masiv atrage atenția că în trecut aria pădurilor era mult mai largă. Substratul calcaros pierzând foarte repede apa de ploaie, nu este favorabil regenerării arboretului, astfel că pe platouri carstice o parte din pădurile exploatate demult au devenit în timp, pajiști, iar grupurile de arbori ce mai dăinuiesc ici-colo sunt o mărturie a vechilor păduri.

Etajarea vegetației este puțin evidențiată, întinsele păduri de foioase în care apar pâlcuri rare de molizi, sunt întrerupe de poieni largi, instalate în special pe platourile carstice. În pădurile de foioase, dominant este fagul (Fagus silvatica), în pâlcurile răzlețe apare gorunul (Quercus sessiliflora), și castanul sălbatic (Castanea saliva). Dintre arbuști amintim, alunul (Corylus avellana), cornul (Cornus mas) și porumbarul cu ghimpi (Prunus spinosa), aceștia populând marginile dolinelor și zonele stâncoase de mică altitudine. Zmerișuri și murarii întinse se dezvoltă în special pe coastele dooale constituie din roci necarstificabile. Grohotișurile de gresii sunt acoperit de câmpuri de ferigi cu frunze mari. În locurile mlăștinoase se dezvoltă brusturi (Arctium lappa), bumbăcarițe (Eriophorum latifolium) și poroinici (Orchis purpurea).

Pe coastele abrupte apar degetarul (Digitalis grandiflora), păpălăul (Physalis alkekengi) și frafii, ultimii din abundență în tăieturile vechi de Pădure. Numeroase ciuperci împânzesc pădurile și rariștile, în special în verile ploioase și călduroase, gălbiori sau urechiușe, mânătărci, vineciori – de evitat cei cu pălărie roșie și lamele albe – gustoasele oiene ori ciupercile de bălegar.

Câmpurile întregi de fânețe sunt smălțuite de flori divers colorate, margarete (Chrysanthemum leucanthemum), săbiuța (Gladiolus hybridus), diferite leguminoase și labiate cu flori colorate, cicoarea, clopoțeii constituie un covor gros ce acoperă mai toate pajiștile din acești munți și pot fi admirate pe platourile rezervate pentru cosit.

Trebuie remarcată marea diversitate a plantelor medicinale cunoscute de localnici, în medicina populară naturistă sub următoarele denumiri: sunătoare, cimbrișor, coada șoricelului, coada calului, trei frați pătați, rostopasca, gălbenele etc (Pop Ioan, 1968).

3.4.2 Fauna

În pădurile largi ce acoperă masivul și-au găsit adăpost o serie de animale sălbatice. Urșii și lupii sunt tot mai puțini și se găsesc spre partea estică a masivului, în zonele neumblate de oameni. În schimb a crescut mult fondul cinegetic reprezentat prin iepuri, vulpi, căpriori, cerbi și mistreți, vidra, pisica sălbatică, râsul.În peșteri au fost descoperite o serie de mici viețuitoare (insecte, răcușori, păianjeni, viermi), prin stadiul cărora biospeologii Institului de speologie Em. Racoviță din Cluj-Napoca încearcă să lămurească o seamă de necunoscute ale evoluției viețuitoarelor. Numeroase păsări populează pădurile: șoimul rândunelelor, uliul păsărar, cioful de pădure. În zona de defileu, fauna este alcătuită din amfibieni și reptile: specii de tritoni, gușter, șopârla de ziduri, salamadre, șarpele lui Esculap.

În apele Crișului Repede trăiesc pești specifici zonelor montane cu ape reci și repezi, ori celor din zona de deal cu ape mai line. Astfel de exemple de pești pot fi: lostrița, lipanul, păstrăvul, cleanul, scobarul, mreana, știuca, porcușorul ș.a. În apă sau în tufișuri mai poate fi întâlnită vidra, țiparul sau șarpele de apă. (Pop Ioan, 1968)

3.4.3 Elementele biogeografice în rezervația naturală a Defileului Crișului Repede

Pe teritoriul comunei Vadu Crișului se găsește o parte însemnată din rezervația naturală a Defileului Crișului Repede care are o deosebită importanță științifică, dar este interesantă și pentru turiști. Considerăm că aceștia ar trebui avertizați , în plus, vizual, prin panouri uriașe și de ce nu, prin avertizări audio, asupra patrimoniului natural al acestui areal geografic pentru ca oamenii să știe că nu voie să „ia suvenire” din natură. De exemplu, laleaua pestriță (Fritillaria montana) mai păstrează doar puține exemplare.

Foto 1. Laleaua pestriță Foto 2. Cruițar(sursa: autorul)

Defileul Crișului Repede și Peștera de la Vadu Crișului au dobândit statutul de rezervație naturală la propunerea Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, propunere pe care Consiliul de Miniștri a legiferat-o în august 1955 prin Hotărârea nr. 1625.

Rezervația naturală Defileul Crișul Repede, în conformitate cu Legea nr. 5 din 2000 privind aprobarea Planului național de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a ,Zone protejate, are o suprafață de 219,70 ha. Rezervația este cuprinsă între localitățile Șuncuiuș și Vadu Crișului, pe o lungime de 3 km, de-o parte și de alta a Crișului Repede, având următoarele limite, de nord și de sud:

– pe versantul stâng limita începe din apropierea carierei de calcar, incluzând Punctul fosilier de la Dinamiteră, se continuă pe creasta de la Dealul Ceretului (alt. 506 m) până la Dealul Țicleului (alt. 656 m) și coboară apoi în lunca Șuncuiușului, în apropierea tunelului;

– pe vesrantul drept limita începe de la liziera pădurii din vecinătatea comunei Vadu Crișului, se continuă pe creasta dealului Podireului (alt. 379 m) , traversează spre sud Sohodolul până la Dealul Măgurii (alt. 566 m) și coboară apoi până în fața gurii tunelului de sub Dealul Baia Cocoșului.

Defileul Crișului Repede, între localitățile Vadu Crișului și Șuncuiuș pe lângă frumusețea peisagistică și diversitatea faunistică, are o importanță botanică deosebită deoarece cuprinde asociații floristice cu elemente fitogeografice, de la elemente eurasiatice la elemente mediteraneene, până la cele alpino-balcanice.

În aria protejată, au fost identificate peste 1500 de speci de plante, cu o diversitate foarte mare, incluzând și unele specii relicte și aflate pe lista roșie: Iris aphylla, Hieracium caespitosum, Geranium lucidum, ghimpele (Ruscus aculeatus), Helleborus purpurascens, dediței (Pulsatilla montana), laleaua pestriță (Fritillaria tenella), gențiana (Gentiana ciliata) etc.

În zona defileului există diferite biotipuri populate de specii ocrotite la nvel european, dintre care amintim:

– specii de păsări: Accipiter nisus, Falco subbuteo, Perdix perdix, Charadrius dubius curonicus, Strix aluco, Asio otus, Caprimulgus europaeus, Alcedo atthis, Picus canus, Lullula arborea, Anthus trivialis, Prunella modularis, Sylvia curruca, Phylloscopus sibilatrix, Regulus regulus, Phoenicurus phoenicurus, Turdus viscivorus, Parus ater, Tichodroma muraria, Fringilla montifringilla, Pyrrhula pyrrhula.

– specii de amfibieni și reptile: sălămâzdră (Triturus vulgaris, T. cristatus), salamandra (Salamandra salamandra), buhaiul de baltă (Bombia variegata), broasca roșie de pădure (Rana dalmatina), broasca râioasă (Bufo bufo, B. Viridis), șarpele de sticlă (Anguis fragilis), gușterul (Lacerta viridis), șopârla de ziduri (Podarcis muralis), șarpele de alun (Coronella austriaca), șarpele de apă( Natrix tessellata)..

– specii de mamifere: Glis glis, Sciurus vulgaris, vidra- Lutra lutra, Capreolus capreolus etc. (www.mtariicrisurilor.ro)

3.5 Solul

Principalele tipuri de soluri prezente în comuna Vadu Crișului sunt:

solul brun-roșcat de pădure

solul brun de pădure

podzolul argilo-iluvial

Solurile brun-roșcat de pădure și brun de pădure se găsesc în zona pădurilor de foioase și în apropierea lor, podzolul argilo-iluvial se găsește în regiunea dealurilor premontane. (Măhăra Gh, 1999)

CAPITOLUL 4. OBIECTIVELE TURISTICE NATURALE ȘI ANTROPICE

4.1 Obiectivele turistice naturale

Defileul Crișului Repede

Din punct de vedere geografic, prin Defileul Crișului Repede se înțelege sectorul de vale îngustă cuprinsă între localitățile Bologa și Vadu Crișului, cu o lungime de aproximativ 48 km. În această zonă, cel mai nordic dintre Crișuri traversează partea de miazănoapte a Munților Apuseni, culoarul său constituind dealtfel limita între Munții Mureșului și Plopișului, situați la nord și Masivul Vlădeasa, respectiv Munții Pădurea Craiului, desfășurați spre sud.

Crișul Repede, singurul rîu care s-a încumetat, și a reușit, să traverseze Munții Apuseni dintr-o parte în alta, își are izvoarele în partea vestică a Podișului Someșan, în punctul numit generic ,,Izvorul Crișului", situat la altitudinea de 680 m. După ce străbate vatra bazinetului depresionar Huedin, dezvoltat în depozite sedimentare de vîrstă eocenă, se angajează, aval de localitatea Bologa, în străpungerea barierei muntoase. Aici începe lupta înverșunată cu muntele, încă de aici se prefigurează o forma de relief impresionantă, ce se va dezvolta ca urmare a încleștării celor doi combatanți.

Situat între Bologa și Vadu Crișului, este format dintr-o succesiune de îngustări și de lărgiri ale văii. De la Bucea, Valea Crișului Repede este modelată în calcare triasice având toate caracteristicile unei chei, versanții săi sporindu-și declivitatea și fragmentarea.

Lungimea acestui sector depășește 10 km și reprezintă cea mai spectaculoasă porțiune a întregii văi a Crișului Repede.

Versanții săi sunt abrupți și spectaculoși, iar afluenții de pe partea stângă a Crișului Repede au sectoare de văi în cheie, cu cascade, repezișuri, marmite, peșteri.

Spectaculozitatea sectorului între Șuncuiuș și Vadu Crișului este dată de pereții abrupți cu conuri și trene de grohotiș la bază, cheile micilor afluenți ai Crișului Repede (Mișidul), peșterile numeroase, mai cu seamă pe versantul stâng (34 de asemenea cavități) . Tot aici , în versantul Dealul Recea se deschide cea mai lungă peșteră din țara noastră, Peștera Vântului (46 km lungime) care posedă un patrimoniu științific inestimabil. Versanții sectorului de chei sunt dominați de Dl. Pojorâta (685m), Dl. Țicăului (656 m), Dl. Ceretului (506 m), pe partea stângă și Dl. Măgurii (566m ) și Dl. Podireului (379m) pe partea dreaptă.

Dintre celelalte forme spectaculoase, amintim Stanul Stupului, un perete abrupt de peste 80 m, prielnic pentru escalade, ravene modelate în calcare, polițe structurale sprijinite pe abrupturi izolate, lapiezuri verticale, forme cu aspect de turnuri, nișe de mari dimensiuni. (Pompei Cocean, 1988)

Peștera și cascada Vadu Crișului

Peștera este situată în versantul stîng al defileului Crișului Repede, la circa 250 m aval de halta Peștera, comuna Vadu-Crișului. A fost descoperită în anul 1903, de către cantonierul K. Handl. Intrarea, orientată spre est se află la baza unui abrupt ce închide o scurtă vale de recul drenată de un curs de apă cu caracter permanent (PI. Xlb) care a depus, în zona de confluență cu Crișul Repede, un depozit gros de travertin.

Golul subteran este format dintr-o singură galerie, cu desfășurare relativ meandrată, care prezintă, în zona de la intrare, două nivele: unul superior, fosil, și altul inferior, activ (Fig. 198). La coborîrea din etajul superior se ajunge deasupra unui lac subteran, peste care s-a construit un podeț în consolă pînă la prima strîmtoare. Dincolo de aceasta se intră într-o sală unde, la viituri, apele se înalță cu 2—3 m deasupra albiei actuale. În continuare, peștera se dezvoltă de-a lungul unei diaclaze care se termină în cea de a doua strîmtoare formată din enorme blocuri de prăbușire. După aceasta, tavanul se înalță din nou pînă la 20—25 m, iar aici cursul de apă schițează cîteva meandre, lăsînd loc, cînd pe dreapta cînd pe stînga, unor întinse plaje de nisip. Curînd tavanul coboară din nou și pătrunde în lacul primului sifon. În perioadele de secetă îndelungată, nivelul lacului scade destul de mult, dar nu poate fi traversat decît cu unele dificultăți. Dincolo de aceasta se intra în tronsonul cel mai concreționat al peșterii, închis prin cel de al doilea sifon, încă neexplorat în întregime, accesibil doar scafandrilor autonomi. (T. Rusu, 1988).

Cascada Vadu Crișului se află în Munții Pădurea Craiului pe malul stâng al Crișului Repede. Cascada are o cădere de 9 metri și “izvorăște” din Peștera Vadu Crișului, aflată la vreo 100 m de cascadă.

Foto 5. Peștera de la Vadu Crișului (sursa T. Rusu, 1988)

Foto. 6 Cascada Vadu Crișului (sursa: autorul)

Peștera Caprei este situată în versantul stîng al defileului Crișului Repede, cu circa 250 m aval de cabana „Peștera", vizavi de tunelul căii ferate dinspre comuna Vadu-Crișului . Ea este formată dintr-o galerie largă, ușor ascendentă, de dimensiuni modeste (Fig. 59), cu deschidere semicirculară, înaltă de 3 m, dezvoltată pe fete de strat și pardosită cu lehm și blocuri de prăbușire (C. PLEȘA, 1966, G. HALASI, 1980, p. 147).

Cea mai spectaculoasă cavitate subterană și de dimensiuni mari este Peștera cu Apă de la Vadu Crișului care reprezintă traseul inferior, de resurgență, al unui sistem endo-carstic format prin subteranizarea Văii Peștireului ce drenează, la suprafață, partea de NV a platoului carstic de la Zece Hotare, numită local Imașul Bătrânului unde se află Peștera Bătrânului prin care se drenează cursul de apă ce debușează prin Peștera Vadului. Peștera cu Apă de la Vadu Crișului are o galerie principală rectilinie parcursă de pârâul subteran Peștireu, mai are două galerii laterale în imediata apropiere a intrării, o galerie superioară dispusă în două etaje și alte câteva galerii laterale mai mici, care însumate la lungimea galeriei principale, totalizează aproximativ un km. Stalactitele și stalagmitele, zgomotul apei însoțit pe alocuri de unul produs în sălile mari, impresionează în mod deosebit pe vizitatorul care a pătruns pentru prima oară în această peșteră.

Gura peșterii este inundată periodic de apele ce o străbat și apoi se adună între terasamentul căii ferate și versantul stîncos al defileului, unde formează un lac, cu nivel variabil, invadat de o bogată vegetație higrofilă. Dezvoltată în calcare barremiene, de către apele ce se înfiltrează prin dolinele dezvoltate pe versantul de sud-vest al Dealului Măgura (585 m). (T. Rusu, 1988)

Peștera Fugarilor este situată în versantul drept al defileului Crișului Repede, în abruptul ce se înalță deasupra tunelului dinspre Șuncuiuș (Stanul Stupului), comuna Vadu-Crișului.

Generată de apele de infiltrație, peștera este formată dintr-o sală alungită cu două intrări: una principală, inferioară, orientată spre sudvest, și alta secundară, superioară, orientată spre nord-vest (Fig. 93). Sala, luminată în întregime, se lărgește treptat spre intrarea principală unde are o lățime maximă de 6 m, prezintă un diverticul de 2,5 m lungime, adăpostește o formațiune de prelingerc și cîteva stalactite în curs de formare (I. VIEHMANN. C. PLEȘA și T. RUSU. 1964, C. PLEȘA, 1966 și 1978/G. HALASI, 1980 p. 129).

Peștera Roșie este situată în defileul Crișului Repede, vizavi de cabana ,,Peștera", comuna Vadu-Crișului.

Golul subteran, dezvoltat în calcare barremiene, reprezintă de fapt un abri de mari dimensiuni (4 m înălțime și 16 m lățime), format sub acțiunea apelor de infiltrație la nivelul versantului abrupt în care se înscrie. Din sala de la intrare se desprinde, spre sud-est, o galerie scundă, descendentă, care se înfundă după circa 14 m (I. VIEHMANN, C. PLEȘA și T. RUSU, 1964, C. PLEȘA, 1966, G. HALASI, 1980).

Peștera din Hârtopul fără fund este o peșteră de 300 m lungime, accesibilă printr-un puț de 10 m, la baza căruia se desfășoară o sală, cu blocuri, de 11 X 5 x 6 m. În continuare, se dezvoltă, spre nord-est, o galerie superioară, de 39 m lungime, și o galerie inferioară, cu desfășurare în trepte, ce interceptează o galerie orizontală, drenată de un curs de apă temporar-activ. Acesta apare dintr-o strîmtoare impenetrabilă și curge de-a lungul unei galerii, de 143 m lungime, cu desfășurare meandrată, ce pune în evidență sistemul de fisurare al calcarului în „tablă de șah", și care sfîrșește cu un sorb impenetrabil. Pe traseul inferior, acesta prezintă o sală în care debușează o galerie rectilinie, de 50 m lungime, cu o lățime de l—1,5 m. Cursul de apă din subteran provine, probabil, din infiltrațiile ce au loc prin numeroasele doline de la suprafață și debușează în Crișul Repede printr-o resurgență ce nu a fost încă stabilită. (T. Rusu, 1988)

4.1 Obiectivele turistice antropice

4.1.2 Edificiile istorice și monumente

Turnuul de la Vama Sării este unul dintre cele patru turnuri care vegheau ținutul Bihorului și ale căror ruine se mai văd și astăzi. A fost ridicat pe două niveluri în secolul al XIII-lea, pe o stâncă de pe malul drept al Crisului Repede, la ieșirea din defileu. Așezarea din apropiere are și ea o istorie interesantă. Datorită poziției sale geografice și a dezvoltării economice, regele maghiar Sigismund de Luxemburg l-a declarat în 1405 oras liber crăiesc, un privilegiu rar acordat în epoca de-atunci. În documentele epocii, sec. XIII-XV, construcția este sub denumirea “Portus Crisy”. (Planul Urbanistic general al comunei Vadu Crișului, 2009)

Monumentul comemorativ al celor morți cu ocazia construirii căii ferate Oradea – Cluj a fost ridicat în anul 1970 și se află în curtea bisericii ortodoxe din sat. (Dan Ghinea, 2000)

Foto 7. Turnul de la Vama Sării (sursa: autorul) Foto 8.Monumentul comemorativ(sursa: autorul)

4.1.3 Edificii religioase

Biserica „Sf.Arhangheli Mihail și Gavril” din Vadu Crișului a fost terminată în anul 1790. În 1855 este construit și un turn-clopotniță. Cele mai reprezentative obiecte de artă sunt catapeteasma, amvonul și scaunul arhieresc care se remarcă prin ornamentele bogate sculptate în lemn, pictate și aurite. Iconostasul, amvonul și jiltul arhieresc decorate cu sculptură și traforuri aurite au fost aduse la aceasta biserică în prima jumatate a sec. XIX de la fosta Catedrală unită din Oradea, distrusă parțial de incendiul de la 1836. Conform documentațiilor existente în arhiva parohiei, în perioada 1995-1996 a avut loc o intervenție de restaurare a picturii la catapeteasma, jilțul arhieresc și amvon (A.Chiriac, L.Borcea, 2005).

Foto 9. Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril (sursa: autorul)

În ordinea anilor de construcție a lăcașurilor de cult aparținând satelor comunei Vadu Crișului, urmează biserica reformată din Vadu Crișului, care s-a sfințit în anul 1874. Este o biserică sală cu turn pe centrul fațadei care, în interior, impresionează prin eleganța decorului pereților, ritmați de pilaștri egal distribuiți pe toate laturile pereților.

La cinci ani după biserica reformată din Vadu Crișului, ortodocșii din Birtin și-au sfințit noul lăcaș de cult din zid (1879), având hramul “Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” .

În 1922 s-a sfințit biserica ortodoxă de zid din Topa de Criș, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Biserica a fost renovată în anul 2003.

Actuala biserică greco- catolică funcționează începând cu anul 1977 în vechea casă de rugăciune a baptiștilor din Vadu Crișului. Construcția există încă din 1911, sub forma unei case a cărei fațadă se individualizează printr-un fronton de inspirație barocă. Interiorul acesteia a fost transformat pentru a corespunde ritualului pretins de noul cult care îl are în proprietate.

Toate cultele creștine neoprotestante își au lăcașuri de cult recent inaugurate. Ele sunt fie de forma unor case (Topa de Criș, Birtin baptistă, Tomnatic penticostală), dar de dimensiuni mai mari, fie ca și monumentele de cult realizate din sticlă și metal, Vadu Crișului (baptistă) , aceasta construită între 1993-2000, sau fie ca și biserica clasică, cu turn pe fațadă, la Topa de Criș (baptistă).Toate își au locul lor în peisajul arhitectural la satelor unde există, integrându-se armonios în aceasta.

Monumentele istorice și de arhitectură aparținând și satelor comunei Vadu Crișului sunt martore ale trecutului și prezentului acestora, ale efortului oamenilor locului în a-și conserva identitatea de cult și specificul cultural. Sunt acestea argumente pe care generațiile de acum și viitoare vor trebui să le aibă mereu în vedere, în folosul lor și a celor care vor voi să-i viziteze (A.Chiriac, L.Borcea, 2005).

4.1.4 Resursele turistice de natură etnografică

4.1.4.1. Tradiția modului de viață: meșteșugurile și folclorul

Olăritul sau ceramica populară este favorizată de continuitatea populației românești pe acest teritoriu, tradiția ceramicii constituindu-se din perioada dacică până în prezent. Ceramica populară însumează o serie de elemente tradiționale marcate de condițiile de viață și de evoluția gustului estetic. Articolele de ceramică se disting prin eleganța formelor și prin ornamentație, au un caracter unitar, propriu, bine definit prin tehnică, formă, decor și colorit. Ceramica tradițională este modelată de roată. Arderea ei, de obicei, se face în sobe. Se pot întâlni o mare diversitate de forme în care se pot recunoaște tipuri aparținând vechii ceramici greco-romane.

Ornamentica vaselor de ceramică este sobră, caracterizată prinr-o dozare riguroasă a motivelor, cromatica fiind redusă la câteva culori de bază, ceea ce conferă o notă specific ceramicii.

Categorii de vase

Vasele specifice centrului de olărit Vadu Crișului sunt: ulcioarele, canceele, cănițele de apă, oalele înalte, ulcelele de lapte, hârboaicele, oalele de transportat mâncarea precum și blidele. Forma acestor vase este identică cu forma acelorași categorii de vase executate în centrele bihorene de olărit din împrejurimile Vașcăului. Formele au rădăcini ce coboară până în epoca romană sau preromană. Vasele nesmălțuite sunt albe, ornamentate cu vopsea de pământ de culoare maro închis. În aceste vase se păstrează o temperatură scăzută a apei deoarece, datorită porozității pereților vaselor are loc o evaporare permanentă de pe suprafața vasului, care se face cu pierdere de căldură.

Ulciorul. Este un vas putând avea gura circulară, bilobată, sau circulară închisă în formă de capac având două rânduri de găurele sub acesta. Această variantă de ulcior se umple cu apă prin scufundarea vasului în fântână, pe când în celelalte două se umple cu apă normal. Coada puțin înălțată pornește de la mijlocul gurii și se îndreaptă aproape perpendicular, având colțul rotunjit fiind prinsă de burta ulciorului în punctul cel mai proeminent.

Canta. Este ceva mai bombată, având gâtul larg și gura deschisă cu cioc. Coada se fixează în același fel ca și la ulcior.

Alături de cănțile și ulcioarele nesmălțuite, în tehnicile tradiționale ornamentate, aceleași forme se fac și smălțuite. Smălțuirea poate fi monocromă, verde și maro, sau cu smalț incolor pe fond alb sau pe fond verde, decorat cu motive florale. În toate cazurile interiorul vasului rămâne nesmălțuit.

Canceul. Este un vas asemănător cu canta, de dimensiune mai mică și cu gât ceva mai larg. Se folosește pentru pus apă pe masă. Se face, fie pe fond alb ornamentat cu culori, fie pe fond verde decorat cu negru.

Oala lungă. Se smălțuiește monocrom sau în același fel cu ulciorul cu fond alb.

Ulciaua de lapte. Este asemănătoare cu oala lungă, dar ceva mai bombată.

Hârboaica (szilke). Este un vas de tip sferoidal având gâtul scurt și gura lată. Are o singură coadă care pornește chiar de la linia superioară a gurii, fiind puțin supraînălțată, apropiindu-se de partea cea mai bombată a vasului, în linie oblică.

Oala de dus lapte. Prezintă o coadă semicirculară deasupra vasului.

Hârboaica de dus mâncare. Este identică cu hârboaica, având coada deasupra vasului.

Blidele. Se fac de diferite dimensiuni în majoritatea cazurilor cu motive florale colorate în albastru – verde, puțin maro pe fondul alb al vasului. Sunt smălțuite atât în exterior cât și în interior.

Vasele pentru gătit – cratițe, oale de diferite dimensiuni, strecurătoare, sunt smălțuite în general în două culori. Exteriorul se acoperă cu smalț verde, eventual maro, în interior în general se acoperă cu smalț galben.

Ghivecele pentru flori- se fac atât nesmălțuite cât și smălțuite. Când se fac nesmălțuite se utilizează lut roșu. Cele smălțuite (în verde) sunt de trei feluri: de formă tronconică, obișnuită cu o gaură la fund, tronconice dar cu o parte plată și puțin ridicată care printr-o gaură se prinde de perete și atârnate. Acestea din urmă se fac în formă conică inelată având baza orientată în sus și marginea ondulată. Se fac trei găuri prin care se introduce șnurul de care este atârnată. Uneori sunt ornate cu motive florale în relief.

Jucăriile de copii. În Vadu Crișului sunt unii olari specializați în confecționarea jucăriilor de copii. În acest scop se fac mici fluierașe reprezentând diferite păsări și coșulețe de diferite forme. Pentru aceasta lutul se presează în formă. Se arde după care este vopsit cu ulei, pe fond roșu sau alb, cu flori în diferite culori. În trecut a existat tradiția modelării din lut a unor figuri de animale: cal, câine, vacă, lup cu miel în gură, șarpe etc. care după ce erau arse erau smălțuite cu smalț brun închis. Astăzi asemenea jucării se fac mai rar.

Foto. 10, 11 Ceramica din Vadu Crișului (sursa: autorul)

Cusutul – Arta populară românească se remarcă în mod deosebit datorită numeroaselor meșteșuguri tradiționale: țesutul, prelucrarea artistică a lemnului, pictura icoanelor, încondeiatul ouălor, olăritul, confecționarea măștilor populare. În acest context, țesutul artistic ocupă un loc aparte în arta tradițională meșteșugărescă. Țesutul și cusutul se făceau în familie și reprezentau parte din îndeletnicirile de bază ale femeii. De la piesele de port cotidian la cele de sărbătoare până la textilele care „îmbracă” locuința, totul era lucrat de mâinile harnice ale femeii de la sat.

Materia primă folosită este bumbacul, mătasea naturală, inul, lâna, mai ales pentru textilele de interior (ștergare, covoare). Deși lucrate la strunguri destul de simple, țesăturile manuale pot fi executate în cele mai complicate tehnici, realizându-se piese de o înaltă calitate. În interiorul caselor țărănești, covoarele erau piesele populare de decor. Covorul numit și „cergă” se deosebește de cel tradițional oriental prin densitatea mult mai mică a nodurilor și lungimea mult mai mare a firelor.

Prelucrarea lemnului este un alt meșteșug care reprezintă o constantă în arta tradițională românescă. Lemnul a fost întotdeauna un material sensibil în care meșterul a pus atât îndemnare cât și simț artistic. Lemnul se pretează la întrebuințări diverse, decorarea propriu-zisă realizându-se cu unelte simple (topor, daltă, briceag). Din punct de vedere al tehnicii, nu este vorba de o sculptură în lemn propriu-zisă, în sensul că nu se realizează detașarea completă a unui volum, tehnicile folosite fiind: crestarea, incizia, pirogravarea, cojirea, cioplirea, împletirea, încrustarea.

Din punct de vedere ornamental, obiectele de lemn suplinesc lipsa culorii prin evidențierea însușirilor naturale ale esenței lemnului. Mobilierul reprezentat de lăzile de zestre, scaune, mese, bănci, lingurare, lavițe este îmbodobit cu diverse crestături în lemn.

Vărăritul. Extracția pietrei de var și arderea ei sunt munci grele, care cer multă pricepere câștigată în timp și transmisă din tată în fiu. Varul se arde și azi după metode tradiționale. După ce se alege piatra de calcar, aceasta se extrage cu uneltele obișnuite: dălți, răngi, târnăcoape.

Cuptorul de ars var, numit în zonă cameniță, este circular sau elipsiodal. În funcție de terenul unde au fost construite, se întâlnesc trei tipuri de cuptoare: săpate în pământ, semiângropate în pantă sau zidite la suprafața solului. Din punct de vedere al materialului folosit în construcție, cuptoarele sunt destul de eterogene. Cele îngropate nu sunt căptușite cu piatră sau alt material de construcții. Cele săpate în panta dealului au parte din față construită din piatră.

La legarea pietrelor se utilizează și lutul. Numeroase cuptoare de acest gen sunt întărite cu pari și mai nou cu dale de beton, îmbinate între ele cu sârmă groasă. Cuptoarele de suprafață sunt în întregime zidite și întărite de jur împrejur cu un strat de pământ care ține căldura. La zidirea sau căptușirea cuptoarelor nu se utilizează piatra de calcar, ci o piatră care rezistă la temperatura de ardere a varului. Din același material este construită și bolta de la gura cuptorului, gură prin care se face alimentarea cu combustibil. Mai nou, gura cuptorului este făcută din fier.

În interior, fundul cuptorului este mai ridicat de-a lungul pereților, pe o lățime și înălțime de circa 30 cm. (talpa cuptorului).

Arderea varului se făcea din aprilie până în august. Încărcarea cuptorului se începe cu bolovani mari, peste care se pune încă un rând de bolovani după care se începe construirea unei bolți. Bolta este susținută de presiunea exercitată de greutatea pietrelor asupra pereților cuptorului. Bolțile astfel construite trebuie să fie foarte stabile și rezistente, ceea ce necesită multă pricepere din partea constructorului.

Cuptorul astfel pregătit se acoperă cu un strat de var stins, numit coajă. La marginile de jos ale acoperișului se lasă mai multe orificii de aerisire, pentru ca în timpul arderii flacăra să poată pătrunde printre bolovani, precum și pentru a se putea evacua gazele formate. Aceste orificii poartă numele de lilieci . Arderea durează 4-5 zile. Focul alimentat cu lemne, se întreține fără întrerupere, zi și noapte. Pe măsură ce se încheie arderea se închid gurile de aerisire. Temperatura de ardere este de 900-1000° C. Vărarul cunoaște din experiență temperatura după culoarea flăcării și a pietrelor ajunse la incandescență. În tot timpul arderii, vărarul are grijă ca focul să se mențină la intensitatea necesară, deoarece, prin scăderea bruscă a temperaturii piatra nu arde deajuns și nu se transformă în var, iar dacă se supra încălzește se produc bulgări care nu pot fi stinși. Și astăzi pot fi văzute cuptoare la Vadu Crișului.

Foto 12. Cuptor pentru arsul pietrei de var sau camenița

Fierăritul. Mesteșug cu o îndepărtată origine, fierăritul a ocupat un loc important în localitatea Vadu Crișului, având o indelungata și interesantă evolutie, în contextul mesteșugurilor satești și urbane. Izvoarele documentare medievale amintesc de meșterii fierari, potcovari, căldărari, armurieri, specificând astfel specializarea ce a avut loc în cadrul mestesugului fieraritului.

Ca tehnica de lucru se folosea prelucrarea fierului la cald prin încalzire la rosu-alb și apoi modelarea prin lovire cu ciocanul, tăiere, perforare, încovoiere, folosindu-se o mare gamă de unelte specifice: dălți de diferite mărimi și întrebuințăi, clești, bolturi, sfredere, filiere.

Cojocăritul. Strâns legat de necesitățile vieții de zi cu zi, meșteșugul prelucrării pieilor s-a dezvoltat de timpuriu pe aceste meleaguri. Blana oilor și a unor animale sălbatice a fost folosită sub formă de pieptare, cojoace, căciuli, etc. pentru protejarea corpului de intemperii. Din pielea bovinelor și a porcilor s-au confecționat opinci, bocanci, curele de tot felul, căpestre, hamuri etc. În felul acesta, necesitatea prelucrării pieilor s-a impus din timpuri îndepărtate. În decursul vremurilor, meșteșugul prelucrării pieilor a trecut printr-un permanent proces de dezvoltare. (Tereza, Mozes, 1984)

4.1.4.2 Satul – expresie originală a organizării teritoriului în comuna Vadu Crișului

Deși se remarcă o deosebită varietate a construcțiilor tradiționale, vechea arhitectură țărănească se bazează pe aceleași tehnici de lucru, ceea ce îi conferă în ansamblu, unitate.

Cele mai atractive resurse turistice antropice din zona studiată sunt cele ce răspund nevoii de autenticitate, vechime, inedit.

Casele și gospodăriile țărănești reprezintă atracții deosebite pentru turiști, prin felul construcției, un plan arhaic românesc, alcătuit din “casă” cu “cămară” și “târnațul”, parțial în dreptul cămării. Din târnaț se pătrunde separat în cele două încăperi. Decorul este redus. Cum este firesc, dorința de modernizare a ambientului construit și-a pus amprenta decisiv asupra aspectului actual al satelor comunei Vadu Crișului. Dincolo, însă, de această realitate contemporană descoperim în fiecare localitate gospodării care aduc aminte de arhitectura tradițională, consacrată după “tragerea la linie”. Ele mărturisesc despre o formulă de organizare a gospodăriei și despre tipurile de edificii ce le compuneau, apărute după multele secole când arhitectura lemnului a fost dominată, respectiv de la sfârșitul veacului al XVII-lea.

Construcțiile realizate în ultimele două secole, din care s-au păstrat doar câteva din prima parte a secolului al XX-lea, sunt expresia unei arhitecturi care a rezultat în urma unor măsuri oficiale, ce au restricționat folosirea lemnului și au făcut posibilă generalizarea treptată, a celei de zid. Această mutație a adus cu sine apariția decorului în stuc, care s-a concentrat pe frontonul fațadelor și la nivelul ancadramentelor ferestrelor, în cazul celor dintâi remarcându-se preferința pentru motive fitomorfe și a anului când s-a terminat casa (A.Chiriac, L.Borcea, 2005).

4.1.4.3 Obiceiuri tradiționale

Tradițiile specifice comunei Vadu Crișului sunt:

Obiceiuri populare specifice zonei cu ocazia sărbătorilor creștine de peste an: colindatul, umblatul cu capra, steaua, sorcova, viflaiemul, țuraleisa, umblatul a „cucuța”

Dansuri populare și teatru popular nescris. Există ansamblurile de dansuri populare Moșuț și Floarea de Colț în satu Vadu Crișului, care participă la o serie de spectacole și festivaluri de dansuri și cântece populare

Festivalul de datini și obiceiuri populare de Crăciun care are loc în luna Decembrie a fiecărui an.

Târgul de la Vama Sării. Târgul este organizat an de an la în prima duminică din luna iunie, pentru a evoca o îndeletnicire străveche: comerțul cu sare din inima Transilvaniei și punctul de vamă către Pașalâcul otoman de la Oradea. Conform obiceiului, sărbătoarea populară începe cu „repunerea în scenă” a sosirii plutelor cu sare pe Crișul Repede, refăcut simbolic de doi tineri îmbrăcați în costume populare, care transportau pe apele din ce în ce mai mari ale râului sare din ocnele transilvane.

CAPITOLUL 5. INFRASTRUCTURA DE CAZARE

În comuna Vadu Crișului există pensiuni cu servicii diverse pentru turiști, cum ar fi cazare, masă, organizare de diferite evenimente, de exemplu partide de vânătoare, iar unele dintre acordă chiar și translator pentru turiști.

5.1 Structurile de cazare existente

Toate structurile de cazare existente în comuna Vadu Crișului sunt concentrate în satul Vadu Crișului.

Foto 13. Structuri de cazare în comuna Vadu Crișului (sursa ESRI, cu modificări)

Pensiunea CORIMEN se află în comuna Vadu Crișului, la ieșirea din defileul Crișului Repede, în vecinătatea rezervației defileului. Este o pensiune clasificată de două margarete și este structurată în două corpuri de clădiri, prima structurată pe două nivele. La fiecare nivel, există trei camere cu patru paturi, bucătărie complet utilată, hol cu TV, baie comună pe hol. În celălalt corp de clădire există două camere cu pat matriomonial, grup sanitar propriu, tv.

Facilitățile oferite de pensiune sunt: acces la internet, încălzire centrală, bucătărie comună, camere nefumători, curte, foișor în curte, frigider, grătar în curte, loc de joacă pentru copii, parcare, permis cu animale, terasă, transfer la gară, parcare supravegheată și iluminată. Dotări în camere: baie comună, baie proprie, par dublu, tv, balcon, foehn.

Foto 14. Pensiunea Corimen (sursa: autorul)

Pensiunea RIVIERA se găsește în comuna Vadu Crișului și este clasificată cu trei margarete. Aceasta dispune de 10 locuri de cazare în cinci camere. Pensiunea are două corpuri de clădire cu camere duble, două băi utilate ultramodern, două bucătării complet utilate.

Facilitățile oferite turiștilor sunt: masă cu meniu tradițional, încălzire centrală proprie, permis cu animale, terasă pe malul Crișului Repede, grădină, grătar în curte, spațiu de parcare, loc de joacă pentru copii, televizor, cablu Tv, telefon, transfer la gară, posibilități excursii cu vehicule off-road, drumeții.

Foto 15. Pensiunea Riviera (sursa: autorul)

Hotelul CONTELE DRACULA este situat la poalele munților Pădurea Craiului în depresiunea Vad-Borod. Acesta dispune de 37 spații de cazare împărțite într-o cameră single, 21 camere care se pot folosi în regim single sau double, șase camere junior suite, nouă camere cu pat matrimonial. Camerele sunt dotate cu mobilier confortabil, Tv, minibar, baie cu cadă și duș, acces la internet, ș.a. Facilitățile pe care le oferă acest hotel sunt: sală de conferințe cu o capacitate de 80 de locuri, două restaurante, unul tradițional și celălalt cu specific vânătoresc, sală de jocuri cu bowling, biliard, ping-pong, grădină amenajată, piscină exterioară, jacuzzi.

Foto 16. Hotelul Contele Dracula (sursa: autorul)

Pensiunea ROUA MUNȚILOR este situată în comuna Vadu Crișului și este clasificată cu trei margarete. Această pensiune are o capacitate de cazare de 30 de locuri în 10 camere, duble și triple. Aceste camere sunt dotate fiecare cu Tv, minibar, balcon, încălzire centrală, baie proprie cu cabină de duș, internet wireless. Pensiunea are în dotare: sală de conferințe, restaurat, bar, loc de joacă pentru copii, grătar, foișor, terasă. Restaurantul și barul au o capacitate de 50 de persoane, parcare pentru 10 mașini, sala de conferințe de 40 persoane cu posibilități de acces internet, dotată cu tv. Curtea are o suprafață de 2500 m2 cu o terasă acoperită, balansoare, băncuțe, cuptor de pizza și grătar, piscină.

Foto 17. Pensiunea Roua Munților (sursa: autorul)

Campingul Cascada Vadu Crișului oferă 12 locuri de cazare în căsuțe de lemn. Căsuțele oferă facilități precum bucătărie cu toate utilitățile, grup sanitar și posibilitate de scăldare în Crișul Repede.

Foto 18. Camping Cascada Vadu Crișului (sursa: autorul)

Cabana BELVEDERE este situată în Vadu Crișului și este compusă din trei camere, un living spațios modern, două băi și bucătărie. Camerle au încălzire centrală, internet și baie pe hol. Oferă facilități precum posibilitate de grill, grătar, spațiu verde, foișor, grădină, parcare, tv în living, masă de ping pong, permis animale.

Foto 19 Cabana Belvedere (sursa: autorul)

5.2 Numărul de turiști care vin în comuna Vadu Crișului

Pentru acest subcapitol, am recurs la site-ul Institutului Național de Statistică pentru a afla numărul de persoane ajunse în comuna aleasă în această lucrare, după care le-am reprezentat grafic și am detaliat acest lucru.

Tab. 1. Nr. de turiști ajunși în comuna Vadu Crișului (sursa datelor: INSSE)

Fig. 1 Evoluția numărului de turiști (sursa datelor: INSSE)

Conform figurii de mai sus, se observă că nr. de turiști sosiți la structurile de primire turistică existente în comuna Vadu Crișului a fost în creștere cu aproape 150 de turiști din anul 2008 până în anul 2013. În anul 2015 se poate observa că acest număr scade, de la 255 de turiști la 177 de turiști.

5.3 Capacitatea de cazare a comunei

Pentru a beneficia de mai mulți turiști este nevoie ca această comună să aibă printre multe altele, și infrastructură de cazare. În comuna Vadu Crișului situația stă astfel :

Tab 2. Spațiile de cazare din comuna Vadu Crișului

Fig. 2 Capacitatea de cazare din comună

Conform figurii de mai sus, se observă că hotelul Contele Dracula deține cele mai mult locuri de cazare, în procent de 45%, fiind urmat de Pensiunea Roua Munților, în procent de 21% și Campingul Cascada Vadu Crișului în procent de 9%. Pe ultimul loc, ca capacitate de cazare existentă în comuna Vadu Crișului se află cabana Belvedere.

Dezvoltarea turismului în această zonă se datorează mai multor factori favorizanți: o mare concentrare de obiective naturale și meșteșuguri tradiționale valoroase; căi de acces modernizate; extensiunea mare a pădurilor ce sunt utilizate în scop recreativ, turistic sau cinegetic; coincide cu zone turistice de week-end; costul mic în comparație cu oferta.

Trebuie să menționăm faptul că, în afara turismului organizat care necesită o întreagă infrastructură specifică, în arealul comunei Vadu Crișului se practică și un tip de turism particular de către proprietarii unor locuințe de pe teritoriul comunei Vadu Crișului achiziționate sub forma „caselor de vacanță” sau a reședințelor secundare.

Nu toate pensiunile turistice beneficiază de o poziție privilegiată în raport cu ariile de proveniență a turiștilor sau cu principalele rute turistice,ca cele din zona turistică a Vadu Crișului.

Pensiunile din această zonă au un potențial turistic deosebit, fiind dublat de cel de poziție și de o infrastructură mai dezvoltată decât în alte zone. În general, contează nu atât distanța, cât timpul necesar parcurgerii acesteia, timp ce depinde în mare măsură și de tipul de drum.

Două orașe mari, Oradea și Cluj-Napoca generează cel mai mare flux de turiști, în special în week-end. Majoritatea turiștilor provin din Oradea (90%), urmați de cei din Zalău și Cluj. Doar întâmplător, provin și din alte părți ale țării (Timișoara ,Arad, Constanța etc).

Pentru turiștii străini, comuna Vadu Crișului face parte dintr-un areal geografic deosebit de accesibil, deoarece Munții Pădurea Craiului și Defileul Crișului Repede sunt situați în vestul României, aproape de granița cu Ungaria și străbătuți de drumul european E 60.

Foto 20. Posibilități de acces în comuna Vadu Crișului

CAPITOLUL 6. TIPURI ȘI FORME DE TURISM ÎN COMUNA VADU CRIȘULUI

Turismul de recreere este practicat de oameni cu scopul de a ieși din monotonie, de a se relaxa. Turistul este tentat să observe natura, să o cunoască și chiar să se integreze în ea prin diferite activități: observarea păsărilor, identificarea speciilor de plante, culesul plantelor medicinale (sunătoare, mentă cimbrișor, flori de păducel etc.), a fructelor de pădure (mure, zmeură, fragi, afine etc.), a ciupercilor, plimbări etc.

Foto 20. Plimbare pe Valea Mnierei (sursa: autorul)

Turismul montan este o parte a turismului rural. Turismul din zona montană poate fi combinat cu turismul ecologic, cu turismul de aventură și turismul speologic alături de turismul cultural. Resursele turistice care stau la dispoziția turiștilor sunt de ordin: natural, istoric și culturale, iar o combinație armonioasă dintre ele poate fi extrem de valoroasă în programele turistice.

Turismul de aventură și speoturismul. Aceste 2 forme de turism sunt legate de practicarea unor sporturi extreme care câștigă tot mai mulți adepți, în special din rândul tinerilor. În depresiunea Vad-Borod se practică raftingul, caiacul, canyoning, speoturismul, escaladele și mountainbikingul. Amenajările pentru practicarea acestor sporturi sunt destul de precare față de potențialul care îl are zona.

Sporturile de apă, adică raftingul și caiacul se pot practica pe unele sectoare ale Crișului Repede, cu preponderență în sectorul Bratca-Vadu Crișului, sector de dificultate medie.

Foto 20, 21 Rafting pe Crișul Repede (sursa: autorul)

Persoanele amatoare de practicarea alpinismului găsesc în zona comunei Vadu Crișului mai multe trasee amenajate pentru alpinism, situate pe versantul nordic, dintre acestea se pot enumera doar câteva: traseele din zona pereților mari (nouă trasee), traseele de la lac, trasee din zona Gasparu Mic, trasee de la ruine, ș.a.

Foto 22. Peretele munților Pădurea Craiului (sursa: autorul)

În ceea ce privește destinațiile speologice, comuna Vadu Crișului deține un număr mare de peșteri, cea mai mare fiind cea de la Vadu Crișului. Aceasta este cunoscută ca una din peșterile cu cea mai bogată faună cavernicolă, fiind una dintre cele mai cunoascute și studiate peșteri din România.

Cicloturismul. Mulțumită reliefului din zonă și a cărărilor montane, a rețelei de poteci marcate, cicloturismul are toate condițiile necesare pentru a fi practicat la intensitate maximă în comuna Vadu Crișului. Luând în considerare că bicicletele sunt o modalitate de deplasare aventuroasă și ecologică, ele pot fi utiliyate de un număr mare de turiști. Pentru ca cicloturismul să fie exploata la maxim se impune amenajarea de trasee pentru cicloturism, dar și înființarea unor centre pentru închirierea de biciclete.

Pescuitul. În comuna Vadu Crișului există condiții prielnice pentru practicarea pescuitului, în zonă trăind mai multe specii de pești. Speciile de pești care pot fi pescuite sunt: crap, clean, mreană, păstrăv indigen, lipan și lostriță. Dezvoltarea unor concursuri periodice de pescuit sportiv pot da o dimensiune importantă dezvoltării turismului la nivelul zonei studiate.

Turismul cultural constă în vizitarea siturilor rurale a căror distincție se datorează existenței monumentelor istorice, siturilor arheologice sau participarea la desfășurarea unor evenimente sociale din viața comunității, tradiții, meșteșuguri, port populare și cântece populare.

CAPITOLUL 6. ANALIZA SWOT

Analiza SWOT este o metodă de analiză structurată pe patru părți principale, respectiv punctele tari ale unui areal geografic în opoziție cu punctele slabe, pentru ca pe baza acestora să se poată vedea care sunt oportunitățile oferite de acest areal pentru o dezvoltare durabilă și amenințările ce trebuie evitate cât mai mult posibile.

Această analiză se constituie într-o analiză amănunțită a tuturor aspectelor care ar putea contribui la dezvoltarea durabilă a comunei Vadu Crișului.

Analiza SWOT a comunei Vadu Crișului a pus în evidență aspecte favorabile pentru dezvoltarea durabilă a zonei:

Condiții naturale favorabile și rezerve semnificative de teren liber

Soluri fertile

Existența unei forțe de muncă semnificative și relativ ieftine

Existența unor structuri în domeniul turismului și agroturismului

Posibilitatea dezvoltării unei agriculturi capabile să obțină produse ecologice

CAPITOLUL 7. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Comuna Vadu Crișului beneficiază de un potențial turistic deosebit, bazându-se, în special, pe cadrul natural. Această zonă ar putea oferi condițiile necesare practicării mai multor forme de turism, precum și, satisfacerea nevoilor turiștilor prin oferirea unor servicii turistice de calitate.

Atragerea turiștilor în această zonă și realizarea unei activități turistice rentabile necesită, în primul rând, amenajări corespunzătoare și oferirea unor servicii, care să satisfacă doleanțele tuturor clienților. Zona studiată deține un potențial turistic important reprezentat de peșteri, defileul Crișului Repede ș.a.. Acesta poate să convingă unele persoane private să-și amenajeze case de vacanță. Valoroasele resurse atractive și caracteristica turistică rurală o recomandă ca o zonă de mare perspectivă cu posibilități certe de integrare în circuitul național și internațional.

Pe lângă posibilitățile date de structura de cazare existentă, la Cabana Vadu Crișului, pensiunile turistice, campingul și hotelul Contele Dracula, turiștii au posibilitatea de a consuma servicii turistice la nivel acceptabil. În acest sens necesitatea întocmirii de proiecte pentru dezvoltarea bazei materiale de agrement și conservarea patrimoniului natural și antropic existent ar da posibilitatea valorificării resurselor turistice și crearea de noi locuri de muncă.

Din prezentarea circulației turistice, pe baza graficelor și a tabelelor, se constată faptul că, deși în perioada 2008-2012, numărul sosirilor de turiști și a înnoptărilor a fost mic, în genere, din anul 2012 până în anul 2014 se observă o creșteră bruscă, indicator al unei activități turistice favorabile.

Punerea în valoare a acestor averi naturale și antropice, ocrotirea și protejarea lor, ar atrage un număr important de turiști. Astfel, în urma veniturilor realizate din turism, economia zonei și a comunei Vadu Crișului s-ar echilibra în ansamblu, populația locală ar rămâne stabilă în continuare și nu ar trebui să mai practice, in extenso, navetismul spre locuri de muncă din alte locații.

În dezvoltarea comunei Vadu Crișului, elementul cel mai important este reprezentat de creșterea atractivității sale, care se poate realiza prin maximizarea potențialului oferit de resursele sale turistice respectându-se standardele de mediu, condiții esențiale ale dezvoltării activității din turism.

Propuneri

Se propune amenajarea unui spațiu de campare cu o suprafață de 2 ha și cu o

capacitate de 60 de locuri. Printre facilitățile existente se numără o parcare, un sistem de electrificare, cabine de duș și WC, bucătărie de vară cu frigidere, spațiu pentru foc de tabără, spații de joacă pentru copii, două foișoare special concepute pentru grătare. Spațiul toaletelor și cabinelor de duș va fi iluminat automat, cu senzor de mișcare. Platforma de campare va fi amenajată pentru a îndeplini și condițiile necesare unui wintercamping, personalul asigurând toate elementele necesare (corturi, saci de dormit, apărătoare de vânt și viscol, etc.)

Propun trasarea și amenajarea unor trasee turistice pentru cicloturism

Modernizarea căilor de acces în localitate

Propun organizarea unor competiții nautice cu caracter local cât și național

Propunem înființarea unui muzeu etnografic pentru a putea valorifica toate tradițiile locale

Încurajarea activităților tradiționale

Amenajarea și iluminarea locurilor de promenadă

BIBLIOGRAFIE

Băltărețu, Andreea, (2007), Ecoturism și dezvoltare durabilă, Ed. Prouniversitaria, București

Bordea, S., (1978), Pădurea Craiului, Ed. Sport-Turism, București

Chiriac, Aurel, Borcea, Liviu, Huza, Radu, Jurcă, Dumitru, Mălai, Florin, Parasca, Crăciun (2005), Monografia Comunei Vadu Crișului, Ed. Muzeului Țării Crișurilor, Oradea

Cocean, P., (1996), Geografia turismului, Ed. Carro, București

Cocean, P., (1988), Chei și defilee din Munții Apuseni , Ed . Acad. RSR., București

Ghinea, D., (2000), Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București

Ionică, Maria-coord., (2004), Strategia de dezvoltare a sectorului terțiar, Ed. Uranius, București

Măhăra, Gh., Bențe, Fl., Ilieș, Al., Linc, Ribana, Pâle, Luminița, Stașac, M., Josan, N., Petrea, D., Petrea, Rodica, Nistor, St., Vlaicu, M., Gaceu, O. (1999), Potențialul Turistic al Bazinului Hidrografic al Crișului Repede, Ed. Universității din Oradea

Mozes, Tereza (1984), Zona Etnografică Crișu Repede, Ed. Sport-Turism, București

Nistoreanu, P. (coord.), Tigu, Gabriela, Popescu, Delia, Pădurean, Mihaela, Talpeș, Adela, Tala, Mădălina, Condulescu, Cristina, (2003), Ecoturism si turism rural, Ed. ASE, București

Pleșa, C. (1966), Defileul Crișului Repede. Ghid, București

Pop, I., (1968), Flora și vegetația Câmpiei Crișurilor. Interfluviul Crișul Negru-Crișul Repede, Editura Academiei Republicii Socialiste Române, București

Pop, G., (2000), Carpații și Subcarpații României, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Popescu, C., Ciucur, D., Popescu, I., (1996), Tranziția la economia umană, Ed. Economică, București

Racoviță, G., Moldovan,O., Onac, B. (2002), Monografia carstului din Munții Pădurea Craiului, Ed. Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca

Rusu , T. (1998), Carstul din Munții Pădurea Craiului, Ed. Dacia, Cluj Napoca

Sala, Gavril (1985), Birtin – un sat străvechi de pe valea Crișului Repede, I, (manuscris), Timișoara

ESRI

Planul Urbanistic General al comunei Vadu Crișului, 2009

Strategia de dezvoltare durabilă a comunei Vadu Crișului

Comisia Mondială pentru Mediu și dezvoltare, Raportul Bruntdland, 1987

Contributions de l’Organisation mondiale du tourisme au Sommet mondial pour le développement durable, Johannesburg OMT, 2002

Strategia protecției mediului, MAPPM, Ed. R.A.M.O., București, 1996

www.insse.ro

www.revistadeturism.ro

www.ecomagazin.ro

http://www.pensiuneacorimen.ro/

www.pensiunearouamuntilor.ro

http://www.agoda.com/ro-ro/hotel-la-contele-dracula/hotel/vadu-crisului-ro.html

http://www.turistinfo.ro/vadu_crisului/cazare-vadu_crisului/cabana_belvedere-c61916.html

http://www.welcometoromania.ro/E60_Oradea_Cluj/E60_Oradea_Cluj_Camping_Cascada_Crisului_r.htm

www.primaria-vaducrisului.ro/

www.vadu-crișului.hotelium.com