Lector univ. dr. Ionuț Butoi ABSOLVENT, Mălina Ioana Popescu 2019, București 1 Universitatea din București Facultatea de Jurnalism și Științele… [621011]

Universitatea din București
Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Lector univ. dr. Ionuț Butoi ABSOLVENT: [anonimizat]

2019, București

1
Universitatea din București
Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării

STUDIU CU PRIVIRE LA CONȘTIENTIZAREA IMPACTULUI
NOILOR TEHNOLOGII ASUPRA COPIILOR ÎNTRE 0 -6 ANI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Lector univ. dr. Ionuț Butoi ABSOLVENT: [anonimizat]

2019, București

1

CUPRINS

CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 1
CAPITOLUL I – CADRUL TEORETIC ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
1.1 Cercetări privind impactul noilor tehnologii asupra copiilor între 0 -6 ani ………………………….. . 5
1.2 Dependența copiilor de ecrane ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 11
1.3 Technoference în relația părinte -copil ………………………….. ………………………….. …………………. 13
CAPITOLUL II – DEZBATERI ȘI INIȚIATIVE PRIVIND IMPACTUL NOILOR TEHNOLOGII
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 16
2.1 Autismul virtual în România și cazuri prezentate în mass -media ………………………….. ………… 16
2.2 Inițiative din mediul privat legate de problema copiilor mici în raport cu dispozitivele
tehnologice în România și Parenting digital ………………………….. ………………………….. ………………. 17
2.3 Metode de limitare a accesului copiilor la noile tehnologii și digital detox ……………………….. 21
2.4 Cyberbullying și hoax -uri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 23
Capi tolul III – METODOLOGIA DE CERCETARE ………………………….. ………………………….. …….. 26
3.1 Anchetă pe bază de chestionar ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 26
3.2 Anchetă pe bază de interviu ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 30
3.3 Analiză de conținut ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 39
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 43
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 47
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 54

2

INTRODUCERE
Obiectivul ac estei lucrări este de a identifica gradul de conștientizare al impactul ui noilor
tehnologi i asupra copiilor între 0 -6 ani și de a afla grad ul de conștientizare al acestuia. Întrebările la
care își propune să răspundă sunt: Ce atitudini au părinții, tutorii și îngrijitorii copiilor față de
expunerea a cestora la noile tehnologii?; Care sunt practicile utilizării noilor tehnologii de către
copii?; Care sunt efectele percepute asupra copiilor ale folosirii noilor tehnologii de către aceștia?.
Este important de înțeles încă de la începutul acestei lucrări, că urmărește să sublinieze
efectele noilor tehnologii asupra copiilor aflați în intervalul de vârstă stabilit, fără să nege sau să
pună la îndoială în vreun fel beneficiile noilor tehnologii în general, respectiv evoluția de care a dat
dovadă în toate dom eniile de activitate.
Tema acestei lucrări este una de actualitate, sintagma ”noile tehnologii” reprezentând pe zi
ce trece din ce în ce mai multe dispozitive, mașinării și ecrane luminoase care apar în viața noastră
de la vârste din ce în ce mai fragede. Informațiile folosite în această lucrare vor pu ne accentul pe
dispozitivele tehnologice cu care cei mici intră cel mai des în contact, de la televizor, telefon mobil,
tabletă și până la console video, dar mai mult decât atât, pe conținutul și pe mesajele pe care cei
mici le urmăresc.
O astfel de temă e ste important de abordat, cu atât mai mult, în contextul existenței unei
dezbateri precare pe acest subiect în România: lipsa unor campanii de conștientizare, a unor
inițiative la nivel național care să informeze publicul despre pericolele noilor tehnologi i în viața
copiilor între 0 -6 ani și care să îi ajute pe părinți să prevină posibilele consecințe. Această nevoie
este cu atât mai mare, cu cât, există intenția introducerii tabletelor ca instrumente de învățare în
școala primară și gimnazială.
Evoluția te hnologiei a dus și la apariția a doi termeni important de menționat pentru
susținerea obiectivului acestei lucrări: ”digital natives”, reprezentând persoane născute sau crescute
în timpul tehnologiei digitale și foarte familiarizate cu computerele și Inter netul de la o vârstă
fragedă; respectiv ”digital immigrant s”, persoane născute sau crescute înainte de răspândirea
tehnologiei digitale. Între aceste două generații intervine tehnologia, modul de înțelegere și de
folosire al acesteia influențând major atâ t relația, cât și evoluția individuală a părinților și copiilor.
Un aspect important de notat este și motivarea alegerii intervalului de vârstă pe care se
axează această lucrare. Astfel, este un interval care se regăsește la fel menționat și în lucrările
specialiștilor, fiind o perioadă în care copilul este cel mai sensibil, cel ma i influențabil până și de
lucruri minore , cel mai predispus la a căpăta trăsături care au să -i influențeze tot restul vieții și în

3
același timp, cel mai deschis către cunoaștere ș i învățare. Pe de altă parte, un interval mai mare de
vârstă, ar fi însemnat o cu totul abordare a acestui subiect, dat fiind faptul că începând cu vârsta de
6 ani, un rol important în dezvoltarea unui copil începe să îl joace școala.
În capitolul I prezint aspecte teoretice importante din cărți de specialitate și studii care au
demonstrat pe de -o parte, gradul crescut de utilizare al noilor dispozitive în rândul celor mici și pe
de altă parte, efectele negative care pot apărea din consumul excesiv de tehnologie. În contextul în
care cercetătorii vorbesc despre pericole precum ADHD, dependență, anxietate, depresie, nivel
ridicat de agresivitate, autism virtual și chiar psihoză atunci când vine vorba de expunerea celor
mici la tehnologie, este evident faptul că acest sub iect necesită atenția acestei lucrări. Subca pitolele
acestei părți vor urmăr i dependența de ecrane a copiil or și metodele de tratament a acestei probleme
și vor raporta relația părinte -copil la noile dispozitive tehnologice.
Primul subcapitol al c apitolul II va pune accent pe autismul virtual și va urmări măsura în
care acestă problema este mediatizată în România. De asemenea, al doi -lea subcapitol își propune să
prezinte în prima parte inițiative din mediul privat din România care ating tema acestei lucrări, de la
campanii de responsabilitate soc ială până la grupuri din mediul online care urmăresc să informeze și
să schimbe ceva în raport cu legătura dintre copii și noile dispozitive tehnologice , dar și sintagma
”parenting digital” . Un alt aspect necesar de vizat este și educația dată părinților n oilor generații și
metodele pe care aceștia le pot aborda când vine vorba de copii și noile tehnologii. Mai mult, vor fi
evidențiate principalele tool -uri pentru restricționarea accesului la internet al copiilor, precum și
informațiile care se învârt în j urul noțiunii de ”digital detox”. În ultima parte a capitolului vor fi
menționate și discutate fenomenele de cyberbullying și ”hoax”.
Capitolul III va prezenta m etodele de cercetare folosite pentru atingerea o biectivului acestei
lucrări : chestionar, interviu și analiză de conținut. Astfel, chestionarul online va fi distribuit în
grupurile de părinți de pe platforma Facebook și se vor contoriza răspunsurile din momentul primei
distribuiri , care se vor face simultan. Interviurile vor fi sem i-structurate, vor fi în număr de 4 și vor
fi luate părintelui sau tutorelui care are în grijă unul sau mai mulți copii cu vârsta cuprinsă între 0 și
6 ani, urmărind ghidul de interviu. Se va urmări mediul în care crește copilul, familia din care
provine, contactul pe care îl are cu tehnologia, întâmplările semnificative legate de utilizarea
internetului, conștientizarea riscurilor sau a impactului noilor tehnologii de către părinți și copii.
Analiza de conținut va avea în vedere zece grupuri de Facebook și va monitoriza, timp de o lună,
toate postările legate de subiectul acestei lucrări. Au fost menționate pentru fiecare grup: numele,
numărul membrilor și dat a înființării grupului. Monitorizarea indexează tipul de postare, cuvintele
cheie, tema postării , numărul de comentarii, numărul și tipul de like -uri al fiecărei postări. În
concomitent, se vor prezenta cele mai interesante și relevante postări și comentarii. Criteriul după

4
care se vor alege aceste grupuri de Facebook va fi numărul cât mai mare al memb rilor înscriși în
grup.
Ultimul capitol al lucrării va analiza și compara rezultatele adunate în urma metodelor de
cercetare folosite și va trage concluziile necesare.

5
CAPITOLUL I – CADRUL TEORETI C
1.1 Cercetări privind impactul noilor tehnologii asupra copiilor între 0 -6 ani
Cartea ”Copiii și ecranele luminoase” scrisă de Nicholas Kardaras mi-a schimbat, cu
siguranță, percepția despre ce înseamnă noile tehnologii și impactul acestora asupra celor mici. În
nenumărate exemple, autorul citează cercetări, cazuri clinice și teste făcute asupra persoanelor
mature, arătându -le cititorilor efectele pe care ar putea să le aibă ecranele luminoase asupra unor
copii care nu au încă creierul dezvoltat complet.
Autorul vorbește despre studiile de imagistică cerebrală care au demonstrat că expunerea
excesivă la ecran poate provoca aceleași efecte neurologice negative asupra creierului în dezvoltare
al unui copil, în același mod în care o poate face dependența de c ocaină: ”Ironic, deși am declarat
așa-zis Război împotriva Drogurilor, i -am permis acestui drog virtual – pe care dr. Peter Whybrow,
directorul catedrei de neuroștiințe de la UCLA, îl numește ”cocaină electronică”; pe care Andrew
Doan, care este medic, are un doctorat în neuroștiințe și coordonează studiile asupra dependenței
pentru Marina americană, îl numește pharmakeia (cuvântul gresesc pentru ”drog”) digitală; și pe
care cercetătorii chinezi îl numesc ”heroină electronică” – să se strecoare în casele ș i clasele celor
mai tineri și mai vulnerabili dintre noi, cu toții aparent neconștienți de orice efecte negative.”
(Nicholas Kardaras, 2014, p.13 ).
”Unii părinți presupun în mod greșit că mediile digitale sunt o "suzetă" perfectă, deoarece își
păstrează c opiii calmi și angajați. În realitate, un număr de procese dăunătoare sunt dezvăluite în
acest fel. Corina Grecu (2013) susține că neuroplasticitatea creierului copilului este compromisă de
întărirea centrului de recompense al creierului, care răspunde str ucturii de joc a conținutului digital
(Grecu, p.102), care ulterior face creierul să își piardă calitățile pentru alte activități.”1 (tr. m.)
Kardaras vorbește și el în cartea lui despre acest aspect: ”Dr. Perri Klass, profesoară de pediatrie la
NYU, a scr is pentru New York Times (în 9 mai 2011): ”De fapt, capacitatea unui copil de a se
concentra la un ecran, dar nu și la orice altceva, este în realitate caracteristică ADHD.” (Nicholas
Kardaras, 2014, p.179)
Văd în jurul meu din ce în ce mai mulți copii car e folosesc un smartphone sau o tabletă și
văd în același timp reacția părintelui, care pare de multe ori amuzat sau mândru de ceea ce poate
face cel mic cu sau prin intermediul ecranului. Poate dacă aș vedea un om într -o stare de extaz, fără
să știu că ace sta a consumat droguri înainte, aș avea aceiași reacție de apreciere pe care un părinte o
are atunci când își vede copilul râzând în fața unui ecran. Cum eu nu o să mai fiu acolo când

1 Kompa, Joana, 11.05.2014, ”Children&Device Dependency”, https://joanakompa.com/2014/05/11/children -on-
electronic -drugs -workings -consequences -treatment/ , accesat la 12.02.2019

6
persoana care a consumat droguri o să își schimbe starea, nici părintele nu cred că este atent să
asocieze posibilele reacții negative ale copilului său după ce a terminat de stat pe tabletă.
Același Kardaras afirmă: ”Studiile de imagistică cerebrală arată că ecranele strălucitoare –
precum cele de iPad – sunt la fel de stimu latoare pentru centrul plăcerii din creier și la fel de
capabile să crească nivelurile de dopamină (principalul neutotransmițător al senzației de bine) ca
sexul. Acest efect de orgasm cerebral este cel care face ca ecranul să le producă adulților
dependen ță, ceea ce se întâmplă într -o măsură mult mai mare cu copiii, al căror creier este încă în
dezvoltare, neechipat pentru gestionarea unui asemenea nivel de stimulare.” (Nicholas Kardaras,
2014, p.12 )
În citatele redate mai sus, observăm cum sunt sugerate două dintre cele mai mari temeri ale
părinților atunci când vine vorba de educația unui copil: drogurile și sexul. Însă, dacă un părinte îi
cumpără cu toată încrederea copilului lui un dispozitiv de ultimă generație, cu siguranță nu va
ajunge să îi cumpere droguri sau să îl expună în mod intenționat la scene sexuale. Primul motiv care
îmi trece prin minte atunci când mă gândesc la acest aspect este lipsa de informație, lipsa de
conștientizare.
Asociația Americană de Pediatrie recomandă ca bebelușii și copii i sub doi ani să nu fie
expuși la niciun fel de dispozitiv tehnologic2, cu toate acestea: ”În 2014, o organizație numită Zero
to Three semnala că 38% dintre copiii mai mici de doi ani folosiseră un dispozitiv mobil
(comparativ cu 10% în 2012). Până să împlinească patru ani, 80% dintre copii folosiseră un
dispozitiv mobil.” (Adam Alter, 2015, p.264)
Un articol scris în 2018 în revista Si nteza (” Copiii mici și lumea digitală. Provocăr i ale unui
teritoriu puțin explorat ”), susține premisa de la care această lucrare a plecat: existența unei cercetări
precare pe subiectul impactului n oilor tehnologii în viața copii lor mici. ”În acest context, în 2014, a
avut loc primul stadiu de culegere a datelor, în șapte țări europene, în proiectul Young Children (0 –
8) and Digital Technologies, studiu exploratoriu folosind metodologie calitativă, coordonat de Joint
Research Center al Comisiei Europene. În 2015 România, împreună cu alte 10 state, s -a ală turat
proiectului, rezultând în 2016 raportul „Copiii mici (0 -8 ani) și tehnologiile digitale”. Proiectul a
presupus folosirea unei metodologii comune la nivelul tuturor statelor participante, în fiecare dintre

2 21.10.2016, ”American Academy of Pediatrics Announces New Recommendations for Children’s Media Use”,
https://www.aap.org/en -us/about -the-aap/aap -press -room/Pages/Ame rican -Academy -of-Pediatrics -Announces -New –
Recommendations -for-Childrens -Media -Use.aspx , accesat la 07.04.2019

7
acestea fiind intervievate 10 familii care av eau cel puțin un copil între 6 și 8 ani (în România, 11
familii au participat la proiect).”3
În urma studiului menționat mai sus, realizat în România de Anca Velicu și Monica Mitarcă,
s-a concluzionat, printre altele, că tableta se află în preferințele cop iilor din România datorită
accesibilității ei, că cea mai frecventă activitate, menționată de toți copiii din eșantion, este jucatul
de jocuri video, că toți copiii din eșantionul românesc știu și le face plăcere să facă poze sau mici
înregistrări video fo losind dispozitivele proprii sau pe cele ale apropiaților, că părinții consideră în
general tehnologiile digitale ca fiind un lucru pozitiv, oferind oportunități atât copiilor, cât și
familiei ca atare (prin activitățile în comun pe care le prilejuiesc), s au chiar lor, părinților, în
momentele mai lungi sau mai scurte „când tehnologia este folosită pe post de baby -sitter”. O altă
concluzie a studiului este că: ” În ceea ce privește riscurile internetului, majoritatea părinților au
menționat câteva îngrijoră ri (utilizarea excesivă a dispozitivelor, conținutul neadecvat vârstei și
problemele de sănătate pe care le poate genera folosirea acestora) legate de folosirea tehnologiilor
digitale bazate pe ecran tactil de către copiii. Cu toate acestea, cu câteva exce pții, părinții tind fie să
considere că aceste riscuri se referă la copiii de vârste mai mari, fie să considere că riscurile sunt
valabile pentru alți copii, propriii lor copii sunt feriți de ele datorită grijii deosebite pe ca re ei, ca
părinți, le -o oferă .”4
Atât în studiul realizat de Anca Monica și Monica Mitarcă, cât și în cărțile de specialitate,
cum este ”Copiii și ecranele luminoase” a lui Nicholas Kardaras, cât și în diferite blog -uri sau
articole de pe internet, cum sunt , de exemplu, blogul ”Educaț ie cu dragoste”5 sau asociația
”tikaboo” (Comunitatea părinților înțelepți)6 care a făcut un ghid de parenting, se vorbește despre
recomandări și măsuri de protecție pentru a atrage atenția asupra influenței negative a tehnologiei
asupra copiiilor. Dacă Ni cholas Kardaras a creat o petiție prin care dorește să solicite în S.U.A. o
lege prin care pe ecranele electronice să fie puse etichete de avertizare și automat se adresează și
guvernului, în România sfaturile de adresează în mod exclusiv părinților.
Conf orm unui studiu realizat de Organizația Salvați Copiii în cadrul proiectului Ora de net,
pe un eșantion de 1214 copii cu vârsta cuprinsă între 7 și 18 ani și 1214 părinți, în anul 2014, 78%

3 Velicu, Anca și Mitarcă, Monica, 06. 06. 2018, ” Copiii mici și lumea digitală. Provocări ale unui teritoriu puțin
explorat ”, http://revistasinteza.ro/copiii -mici-si-lumea -digitala -provocari -ale-unui-teritoriu -putin -explorat/ , accesat l a
07.04.2019
4Velicu, Anca și Mitarcă, Monica, 09.02.2016, ”COPIII MICI 0 -8 ANI ȘI TEHNOLOGIILE DIGITALE”,
https://www.academia.edu/22153402/COPIII_MICI_0 –
8_ANI_%C8%98I_TEHNOLOGIILE_DIGITALE_Un_studiu_exploratoriu_calitativ._Rezultate_preliminare_pentru_R
om%C3%A2nia , accesat la 03.05.2019
5 Iatagan, Andreea, 07.05.2018, ” Copiii și dependența de tehnologie. O problemă mare, mare de tot.”,
https://educatiecudragoste.ro/copiii -si-dependenta -de-tehnologie -o-problema -mare -mare -de-tot/ , accesat la 04.04.2019
6 Chiș, Anamaria, 15.12.2017, ” 15 pași simpli pentru a preveni dependența de gadget -uri a copiilor”,
https://tikaboo.ro/15 -pasi-simpli -pentru -a-preveni -dependenta -de-gadget -uri/?fbclid=IwAR3ugw0ipL uZC9v2m9YSb –
O4yE5wDPo -QPXd2o84OsuwFwaejdtjDAam -Ew , accesat la 08.04.2019

8
dintre copiii din România intră zilnic sau aproape zilnic pe net, 75% îl accesează oriunde, prin
dispozitive mobile și 90% folosesc cel puțin o rețea de socializare.7 Organizația Salvați copiii a
realizat în 2015 prima cercetare la nivel național, atât în mediul rural, cât și urban: ”Studiu privind
utilizarea internetulu i în familie”, din care reieșea că în cazul unei zile libere, timpul petrecut pe
internet crește, 73% dintre copii afirmând că stau trei ore sau mai mult online, cei din mediul urban
petrecând mai mult timp online decât cei din mediul rural.8
Într-unul di n studiile recente ale anului acesta, în cadrul unui sondaj online la nivel național
printre 1224 copiii cu vârste între 6 și 18 ani referitor la prima lor opțiune când este vorba să se
distreze, 51,80% dintre copii au ales variante care nu includ joaca în aer liber.9
În 2017, în urma unui studiu realizat de Open -I Research pentru Itsy Bitsy si Oran ge, a
reieșit că: ” Cei mai mulți părinți respondenți au declarat că prima oară câ nd copiii lor au avut acces
la un dispozitiv digital a fost în jurul vâ rstei de 3-4 ani (peste 41%), fiind îndeaproape urmaț i de cei
cu copii foarte mici, cu vârste până î n 2 ani (peste 26%).”; ” Frapant este faptul că 37% dintre
micuț ii de 0 -2 ani au acces la device -uri cel pu țin jumătate de oră pe zi, iar ceilalti 63% petre c până
în jumătate de oră pe zi la aceste dispozitive, în condițiile î n care specialiș tii recom andă ca cei mici
de pana la 2 ani să nu stea î n fața ecranelor deloc . De la 4 ani î n sus, potrivit studiului, cei mai mulți
copii ajung deja să petreacă peste 30 de minute pe zi în fața ecranului, ajungând ca, la vârstele de 7
ani și peste, să petreacă chiar ș i peste 2 ore pe zi la un dispozitiv digit al.” În ceea ce privește
conținutul, studiul relevă că 74% folosesc internetul pentru conținutul video (desene animate și
filmulețe amuzante) și 59% pentru jocuri.10 (vezi Fig. 1)

7 https://oradenet.salvaticopiii.ro/ , accesat la 04.04.2019
8 Grădinaru, Ciprian, 2015, ” Studiu privind utilizarea internetului î n familie”,
https://oradenet.salvaticopiii.ro/docs/raport_cercetare_safer_internet_2015_web.pdf , accesat la 04.04.2019
9 Ferșeta, Constantin, 30.01.2019, ” 51,80% dintre copiii din România nu mai preferă joaca afară ca principală sursă de
distracție”, https://adevarul.ro/educatie/scoala/5180dintre -copiii -romania -nu-mai-prefera -joaca -afara -principala -sursa –
dedistractie -1_5c512ae0df52022f7527aced/index.html , accesat la 12 februarie 2019
10 ItsyBitsy, 08.05.2017, ” Parintii Copiilor Digitali: Copiii de sub 2 ani stau peste 30 de minute in fata ecranului”,
http://www.itsybitsy.ro/parintii -copiilor -digitali-copiii -de-sub-2-ani-stau-peste -30-de-minute -fata-ecranului/ , accesat la
04.04.2019

9

Figură 1, Sursa: http://www.itsybitsy.ro/parintii -copiilor -digitali -copiii -de-sub-2-ani-stau-peste -30-
de-minute -fata-ecranului/

Într-un articol ded icat părinților despre efectele pe care ecranele le au asupra creierului și
sistemului senzorial al copiilor lor, scris de Amy și Evelyn Guttmann , se regăsesc recomandările
date de Academia Americană de Pediatrie (AAP) și rezultatele negative ale studiilor legate de acest
aspect. Astfel, conform AAP, ”într-o lume în care mass -media este peste tot, nu ne putem raporta la
o limită generală, părinții trebuind să fie conștienți de avantajele și dezavantajele tehnologiei și să
creeze un plan individual pentru copilul lor, care să cuprindă îndeajuns de mult somn și exerciții
fizice. Printre efectele negative ale expunerii la ecran la copiii între 0 -2 ani, se numără: obezitate,
probleme cu somnul, comportamente agresive, mai puțin timp de interacțiune cu părinții și frații,
întârzieri în limbaj și probleme de atenție. ”11 (tr. m.)
Pe 10 ianuarie 2018, pe site -ul www.parentingdigital.com , a apărut un articol care vorbește
despre Messenger Kids și despre lucrurile pe care această aplicație le implică. Messenger Kids este
o aplicație lansată de Facebook, pentru copiii între 6 -12 ani, prin care cei mici au acces la
socializare prin intermediul contului de Facebook al părintelui. Printre aspectele negative de care
autorul se leagă, acesta susține că nu era necesară o încurajare a utilizării rețelelor sociale de către

11 Guttman, Evelyn, Amy, 28.03.2017, ”What Screen Time and Screen Media Do To Your Child `s Brain and Sensory
Processing Ability”, https://handsonotrehab.com/screen -time-brain -sensory –
processing/?fbclid=IwAR0v9U4brd8y4fYWxNTvaRu4ApCxaXJWxY s1j2xRhsdCxwFYjM01WCnTLX4 , accesat la
04.04.2019

10
cei mici, făcând referire la un studiu realizat chia r de Facebook: 93% dintre copiii cu vârsta
cuprinsă între 6 -12 ani au acces la telefoane sau tablete, iar 66% dintre ei au propriul device.12 (tr.
m.)
Într-o analiză a evidenței bazei de date europene, făcută în mai 2013, realizat de EU Kids
Online network, sunt interesant de observat două aspecte. În primul rând, se punea problema
faptului că există prea puține studii care au în vedere copiii cu vârsta cuprinsă între 0 -6 ani (vezi
Fig.2 ). Pe de altă parte, se precizează faptul că, în urma studiilor, copiii cu vârsta de un an se uită la
televizor și înregistrări zilnic în compania părinților sau a altor adulți.(p.25) 13 (tr. m.)

Figură 2, Sursa:
http://eprints.lse.ac.uk/50228/1/__Libfile_repository_Content_Livingstone%2C%2 0S_Children%E
2%80%99s%20use%20of%20online%20technologies%20in%20Europe%28lsero%29.pdf
Un studiu Kaiser Family Foundation a examinat utilizarea media în rândul copiilor foarte
mici (0 -6 ani) și a concluzionat că și acești copii petrec mai mult timp pe gadge t-uri electronice
decât se joacă afară . Acest studiu și multe altele fac legătura între utilizarea mass -media și creșterea
problemelor de sănătate, cum ar fi obezitatea și alte probleme fizice și mentale. Profesioniștii din
domeniul sănătății utilizează t ermeni precum dependența de mass -media, identificarea mass -media
ca factor de boală mintală, dependență, comportamente obsesiv -compulsive, probleme de
concentrare și alte tulburări de atenție. Pe lângă aceste riscuri fizice și mentale, preocupările legate

12 Cory, 10.01.2018, ” Facebook launches new Messenger Kids, but is it a good idea?”,
http://parentingdigital.com/faceb ook-launches -messenger -kids-good -idea/ , accesat la 08.04.2019
13 Ólafsson, Kjartan și Livingstone, Sonia & Haddon, Leslie, 05.2013, ” Children’s Use of Online Technologies in
Europe”,
http://eprints.lse.ac.uk/50228/1/__Libfile_repository_Content_Livingstone%2C%20S_Children%E2%80%99s%20use
%20of%20online%20technologies%20in%20Euro pe%28lsero%29.pdf , accesat la 04.04.2019

11
de siguranță sunt ridicate în comunitățile de social media; cum ar fi cyberbullying -ul, copiii mici
expuși violenței și materiale explicite sexual, precum și comportamente extreme sau
necorespunzătoare.14 (tr. m.)

1.2 Dependența copiilor de ecrane
Un aspect important care ar trebui să îi pună pe părinți pe gânduri este ceea ce comandantul
din Marina S.U.A spune în cartea lui Nicholas Kardaras: ”Companiile producătoare de jocuri video
angajează neurobiologi și specialiști în neuroștiințe pentru a mon ta electrozi participanților la teste.
Dacă nu provoacă o tensiune arterială pe care o doresc – de obicei 180, peste 120 sau 140 în primele
minute de joc – și dacă nu provoacă apariția transpirației și creșterea reacției electrodermale, se
întorc și aranje ază jocul astfel încât să declanșeze reacția căutată, dătătoare de dependență și
activatoare în cel mai înalt grad.” (Nicholas Kardaras, 2014, p.38) Pentru a întări această idee, la
compania Amplify, companie producătoare de tehnologie educativă condusă d e Joel Klein, sunt
urmărite lucruri ca ”urmărirea privirii” și măsurarea dilatării pupilei pentru evaluarea răspunsurilor
congnitive în relație cu reacțiile la ecran atunci când vine vorba de cei mici. Ba mai mult, Nicholas
Kardaras spune că este creat un profil informațional al fiecărui copil implicat pentru a putea să
optimizeze experiența, marile companii ajungând să cunoască fiecare mișcare din ochii copiiilor.
(Nicholas Kardaras, 2014, p. 41) Ca un exemplu la consumul excesiv de jocuri, Kardaras spune:
”Call of Duty – unul dintre cele mai populare jocuri cu împușcături – în total timp de 25 de miliarde
de ore. (Într -un joc de acest fel utilizatorul vede prin ochii personajului și controlează arma.) Asta
înseamnă 2,85 milioane de ani – mai mult decât curs ul întregii existențe umane!” (Nicholas
Kardaras, 2014, p.96)
În România, există un singur centru de copii dependenți de calculator, înființat de medicii
de la ”Socola” din Iași în anul 2015 . Noutatea acestei probleme în țara noastră reiese și din
declara țiile profesorul ui doctor Roxana Chiriță: ” Părinții se plâng în mod special de lucrul acesta.
Plus că este introdusă ca și categorie diagnostică psihiatrică care nu a existat până acum doi ani de
zile. În prezent însă putem vorbi și de un tratament.”15 Acei ași idee este întărită și de Mihaela
Ghircoiaș, psiholog pediatru la Spitalul de Copii „Sfânta Maria“ din Iași: ”La noi acum este foarte
grav, dependența poate duce și la tulburări de natură neurologică. Copiii creează o bulă de tip autist

14 Hagen, Ingunn și Nayar, Usha S., 02.04.2014, ” Yoga for children and young people’s mental health and well -being:
research review and reflections on the mental health potentials of yoga” ,
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyt.2014.00035/full , accesat la 04.04.2019
15 Chiriță, Roxana, 15.03.2016, ” ÎNGRIJORĂTOR! 1.000 de copii dependenți de calculator duși la Socola într -un an”,
https://www.ziaruldeiasi.ro/sti ri/ingrijorator -1-000-de-copii -dependenti -de-calculator -dusi-la-socola -intr-un-an–
122029.html , accesat la 12.02.2019

12
în care devin pu ternici, invulnerabili și cred că pot controla situația.“16 În raport cu declarația
psihologului, este bine de menționat noțiunea de ”psihoză indusă de jocurile pe calculator” (numită
și Fenomen de Transfer de Joc (FTJ) sau Efect Tetris), o formă de episod psihotic ce poate surveni
când joaca excesivă, adesea în combinație cu privarea de somn, estompează linia dintre realitate și
fantezie.” (Nicholas Kardaras, 2014, p.19) Totodată, psihologul Mihaela Ghircoiaș vorbește despre
poveștile lui Ion Creangă ca re au un efect bun asupra copii lor: ”Metaforele îl fac pe micuț să se
identifice cu eroul principal pozitiv și să adopte strategia acestuia de rezolvare a problemelor.”17, în
aceiași măsură în care autorul cărții vorbește despre psihologul elvețian Carl Jung și mitologul și
scriitorul Joseph Campbell care au scris despre nevoia fundamentală a oamenilor pentru mituri –
”povești despre creație, călătorii eroice, parabole și povești moralizatoare” (Nich olas Kardaras,
2014, p. 23). Profes orul doctor Roxana Chiriță a rată că: „Metoda de terapie clasică este
psihote­rapia cognitiv -comportamentală prin se care înlocuiește un comportament prin alt
comportament, practic se caută un substitut.”18, lucru care corespunde cu observația făcută de Adam
Alter în cunoscutul volum ”Irezistibil” : ”Atunci, secretul pentru a învinge obiceiurile care dau
dependență este să le înlocuim cu altceva”. (Adam Alter, 2015, p.285)
Conform ziaruldeiasi.ro , în 2015, au fost duși 7.000 de copii la Institutul de Psihiatrie
„Socola“, 40% prezentând tulburări comportamentale, iar aproximativ 15% erau dependenți de
tehnologie, adică în medie, 3 copii au fost duși de părinți la Institut. 19 Este important să menționez
că au trecut 4 ani de atunci, timp în care au apărut noi atracții digitale pentru cei mici, dar nu s -a
construit niciun alt centru pentru dependenții de tehnologie.
”Atlas Help , cea mai mare platformă de terapie online din România, a realizat un studiu
privind situația serviciilor psihologice în 2017. Realizatorii studiului – printre care se numără și
medicul psihiatru Mihai Bran, fon datorul Atlas Help – au vrut să afle dacă românii au încredere în
psihologi și le cer ajutorul la nevoie. Studiul a fost realizat în condițiile în care Organizația
Mondială a Sănătății a declarat că, începând cu acest an, depresia a devenit principala cauz ă de
dizabilitate la nivel mondial. Conform statisticilor OMS, aproximativ 2 milioane de români suferă
de depresie, însă există și multe cazuri care nu au fost încă diagnosticate. Asta se întâmplă din cauza

16 Ghircoiaș, Mihaela, 15.03.2016, ” ÎNGRIJORĂTOR! 1.000 de copii dependenți de calculator duși la Socola într -un
an”, https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/ingrijorator -1-000-de-copii -dependenti -de-calculator -dusi-la-socola -intr-un-an–
122029.html , acces at la 12.02.2019
17 Ghircoiaș, Mihaela, 15.03.2016, ” ÎNGRIJORĂTOR! 1.000 de copii dependenți de calculator duși la Socola într -un
an”, https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/ingrijorator -1-000-de-copii -dependenti -de-calculator -dusi-la-socola -intr-un-an–
122029.html , accesat la 12.02.2019
18 Chiriță, Roxana, 15.03.2016, ” ÎNGRIJORĂTOR! 1.000 de copii dependenți de calculato r duși la Socola într -un an”,
https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/ingrijorator -1-000-de-copii -dependenti -de-calculat or-dusi-la-socola -intr-un-an–
122029.html , accesat la 12.02.2019
19 Bucur, Ana -Maria, 15.03.2016, https://www.ziar uldeiasi.ro/stiri/ingrijorator -1-000-de-copii -dependenti -de-calculator –
dusi-la-socola -intr-un-an–122029.html , accesat la 12.02.2019

13
că românii nu consideră utile serviciile unui psi holog sau ezită să apeleze la acestea.”20 Fondatorul
Atlas Help, Mihai Bran, spune: „Menționăm că am luat în discuție doar serviciile psihologice, nu și
cele de psihiatrie. Din păcate, rezultatele studiului sugerează faptul că încă există o adresabilitate
scăzută către aceste servicii la nivelul populației, în timp ce prevalența tulburărilor psihice crește an
de an în România.”21 Astfel, reiese că românii sunt sceptici atunci când vine vorba de mersul la
psiholog și că, după părerea mea, oamenii au tendința s ă ia măsuri atunci când lucrurile încep să se
agraveze și nu obișnuiesc să încerce să prevină anumite situații. Există studii care subliniază
impactul tehnologiei și creșterea cazurilor grave în țara noastră, dar cei de la Institutul Socola cu
siguranță tr ebuie luați ca exemplu pentru că au reușit să materializeze o soluție pentru părinții ai
căror copii se aflau în astfel de situații.

1.3 Technoference în relația părinte -copil
La o primă căutare pe Google se poate afla că Steve Jobs, un nume inevitabil asociat cu tot
ce înseamnă inovație ș i tehnologie, le limitează cop iilor săi accesul la internet. Atunci când
jurnalistul american Nick Bilton l -a întrebat pe Stevee Jobs: "Deci, copiii dumneavoastră probabil
că iubesc iPad -ul?", acesta i -a replicat că: "Nu l -au folosit. Limităm cât mai mult folosirea
tehnologiei de către copiii noștri acasă."22 În capitolul ”Nu te droga niciodată cu ma rfa ta”, Alter
vorbește , pe lângă Stevee Jobs, despre alte exemple: ”Evan Williams, unul dintre fondatorii
platformelor Blogger, Twitter și Medium, a cumpărat sute de cărți pentru cei doi fii mici ai săi, dar
a refuzat să le ia un iPad. Și Lisley Gold, fondatoarea unei companii specializate în analiza datelor
online, le -a impus cu strictețe copiilor săi regula de a nu folosi deloc dispozitive cu ecran în timpul
săptămânii.” (Adam Alter, 2015, p. )
Este evident că aspectul prezentat mai sus ar trebui să pună un semn de întrebare privind
modul în care pă rinții noilor generații ar trebui să privească și să manevreze consumul celor mici la
tehnologie. Pe lângă regulile și modul de educație raportat la tehnologie pe care părinții îl adoptă ,
un factor important în acest parcurs este gradul de utilizare al păr intelui față de dispozitivele
tehnologice și posibila lui dependență de acestea.

20 27.04.2017, ”Românii nu merg la consiliere psihologică, deși au nevoie. Concluzia unui studiu Atlas Help”,
https://ehealthromania.com/consiliere -psihologica -studiu -atlas-help/ , accesat la 12.02.2019
21 Bran, Mihai, 27.04.2017, ”Românii nu merg la consiliere psihologică, deși au nevoie. Conclu zia unui studiu Atlas
Help”, https://ehealthromania.com/consiliere -psihologica -studiu -atlas-help/ , accesat la 12.02.2019
22 22.07.2017, ” Motivul pentru care Steve Jobs nu -și lăsa copiii să folosească iPad -uri”, Ziarul Gândul,
https://www.gandul.info/magazin/motivu l-pentru -care-steve -jobs-nu-si-lasa-copiii -sa-foloseasca -ipad-uri-16617830 ,
accesat 12 februarie 2019

14
”[…] cercetătorii au demonstrat că bebelușii urmăresc instinctiv ochii părinților. Părinții distrași
cresc copii distrași, pentru că părinții care nu se pot concentra își înva ță copiii aceleași tipare de
atenție.” (Adam Alter, 2015, p.51)
”„Technoference“ (interferența tehnologiei) este un termen care a fost descris pentru prima dată
în studiile psihologice ce evaluau impactul tehnologiei asupra relației de cuplu și se referă l a
distresul cauzat de întreruperile frecvente generate de tehnologie în viețile noastre relaționale –
indiferent că ne referim la familii, cuplu, prieteni și așa mai departe. În cadrul unui congres al
Asociației pentru Sănătatea Mentală a Copilului Mic (0 -3 ani) – WAIMH (World Association of
Infant Mental Health), care a avut loc la Roma în aprilie 2018, Dr. Jenny Radesky, cercetător și
medic pediatru american a vorbit despre modul în care s -a schimbat interacțiunea părinte -copil
odată cu apariția telefoane lor mobile. ” Ceea ce s -a observat în cadrul acestor studii pur
observaționale a fost că interacțiunea în diada părinte -copil era modelată de gradul de „acaparare
digitală“ (media absorbtion, în engleză) experimentat de copil, dar mai ales de părinte. Cu a lte
cuvinte, în timpul meselor, atenția și interacțiunea părintelui erau direcționate mai ales către
dispozitivul media și prea puțin către copil. Cu cât timpul petrecut, frecvența și modul în care
părintele folosea telefonul (de exemplu, apel telefonic ve rsus tastat sau jucat) erau mai prezente, cu
atât interacțiunea părinte -copil era de mai proastă calitate.” Pe lângă această cercetare, o etapă de
cercetare ulterioară, făcută pe 183 de familii care aveau copii cu vârsta cuprinsă între 0 -5 ani, a
arătat că : ” Ceea ce au descoperit a fost existența unei relații bidirecționale de cauzalitate, în care
părinții (stresați de existența unor comportamente dificile ale copiilor) se retrag din interacțiunea cu
copilul, cu ajutorul tehnologiei. Cu alte cuvinte, adul ții apelează la tehnologie ca la un mecanism
de coping emoțional. Dar, simultan, acest mecanism de folosire a tehnologiei de către părinte duce
în timp la tulburări de comportament ale copilului (frecvent, de externalizare), manifestate prin
țipete, tantrum, hiperkinetism sau chiar agresiune (mult mai rar, apărând tulburările de
internalizare).”23
Alexandra Samuel, tehnician strateg, cercetător, scriitor și vorbitor, vorbește într -un articol
de pe platforma TED, despre trei tipuri de copii care folose sc internetul, termenul de ”digital
natives” spunând că i se pare simplist. Astfel, cele trei tipuri în care împarte noua generație de tineri
în funcție de cum sunt crescuți în raport cu internetul, sunt: orfani, exilați și moștenitori. Ea spune
despre orf ani că au crescut cu un acces nelimitat la tehnologie, dar părinții lor nu s -au implicat în
ceea ce ei văd sau învață pe internet și din această cauză vor ajunge adulți care vor prioritiza
internetul în fața interacțiunilor umane; cei exilați reprezintă co piii care au fost crescuți cu un

23 Paraipan, Cornelia, 18.07.2018, ” „Technoference“ sau cum influențează tehnologia viața și relațiile cu copiii”,
https://www.paginadepsihologie.ro/technoference -sau-cum-influenteaza -tehnologia -viata -si-relatiile -cu-
copiii/?fbclid=IwAR3FtPZ98ycl4WqkGmoGQK4IL -bIjBzxey856fXpVN4ZC2nAK6kYYjMvtVk , accesat la
04.04.2019

15
minim acces la internet și care sunt predispuși să devină utilizatori activi ai internetului și să
întâmpine diferite probleme online, sau să continue prin a respinge tehnologia așa cum au făcut -o
părinții lor; moștenitorii sunt cei care au abilități tehnologice impresionate datorită părinților și
profesorilor și care pot deveni mentori ai generațiilor viitoare.24 (tr. m.)
”Parental Mediation Regarding Children's Smartphone Use: Role of Protection Motivation and
Parenting Sty le” este un studiu făcut printr -un chestionar online pe un eșantion de 448 de părinți
care au copii cu vârsta cuprinsă între 4 -6 ani, prin care s -a măsurat gradul de mediere parentală al
acestora (”Medierea parentală este un tip de comportament care ar put ea proteja copiii împotriva
utilizărilor negative și a efectelor telefoanelor inteligente.”). ”Rezultatele au arătat că atât medierea
parentală restrictivă, cât și cea permisivă, au fost prezise de severitatea percepută, eficacitatea
răspunsului și auto -eficacitatea. În ceea ce privește stilurile părinților, (a) parentalitatea autoritară a
fost pozitiv legată de gravitatea percepută, precum și de răspuns și auto -eficacitate, în timp ce (b)
parentalitatea permisivă a fost negativ legată de auto -eficacitate. În plus, dependența părinților a
fost un predictor negativ al severității percepute, dar un predictor pozitiv al susceptibilității
percepute.”25 (tr. m.)

24 Samuel, Alexandra, 04.05.2017, ” Opinion: Forget “digital natives.” Here’s how kids are really using the Internet”,
https://ideas.ted.com/opinion -forget -digital -natives -heres -how-kids-are-really -using -the-internet/ , accesat la 04.04.2019
25 Hwang, Yoori et alii, 01.06.2017, ” Parental Mediation Regarding Children's Smartphone Use: Role of Protection
Motivation and Parenting Style”, https://www.liebertpub.com/doi/full/10.1089/cyber.2016.0555 , accesat la 08.04.2019

16
CAPITOLUL II – DEZBATERI ȘI INIȚIATIVE PRIVIND IMPACTUL NOILOR TEHNOLOGII
2.1 Autismul virtual în România și cazuri prezentate în mass -media
Unul dintre efectele grave pe care dispozitivele tehnologice le pot avea asupra celor mici
este autismul virtual, o problemă d in ce în ce ma i mediatizată și mai răspândită în întreaga lume .
Proiectul și campania ”Stop autism virtual”, realizată cu ajutorul Asociației pentru Sănătatea
mintală a Copilului și Fundația Copiii în Dificultate Centru pentru copii cu autism își propune să:
”Are ca scop conștientizarea și educarea populației, dar și a instituțiilor statului cu privire la
impactul consumului de mediu virtual (tabletă, mobil inteligent, tv, calculator, laptop etc) asupra
copiilor mici cu vârste cuprinse între 0 -3 ani. Proiectul urmărește: reducerea numărului de copii, cu
diagnostic de întârziere în dezvoltarea psihomotrică, întârziere în apariția și dezvoltarea limbajului,
tulburare de opoziție și/sau comportament și mai grav de ADHD sau chiar de autism, cauzate de
vizionarea excesivă (peste 4 -5 ore / zi) a programelor TV sau a altor f orme de realitate virtuală
(mobil, tableta, calculator), în perioada de vârstă 0 -3 ani.”26(tr.m.)
Zamfir Marius Teodor, psiholog clinician autonom, coordonator Centrul Sfântul Mihail
pentru copii cu autism – Fundația Copii în Dificultate România din anul 20 07, spune că: ” Eu
personal în ultimii 5 ani de zile aproape că nu am mai avut copii nou diagnosticați, care să nu
prezinte în anamneză acest element (consum excesiv de mediu virtual în primii 2 ani de viață). ”; ”
În cazul copiilor autizati de privitul ex cesiv la mediul virtual, recuperarea se realizează în aprox. 6 –
18 luni, cu program de terapie individuală de minim 2 -4 ore/zi și cu procent de integrare în
învățământul de masă foarte mare.”27
Informațiile și interviul psihologului Zamfir Marius Teodor, s e regăsesc atașate atât în
știrile din mass -media care vorbesc despre cazuri de autism virtual în România28, cât și în blog -urile
care abordează acest subiect.29 În știrea ” Ce este și cum se poate vindeca autismul virtual”, de pe
pagina de știri www.stirileprotv.ro , pe lângă informațiile date de psihologul Zamfir Mihai Teodor,
regăsim și declarația Profesorului de la Universitatea Cornell, din New York: ” “Această problema
este una dintre cele mai mari probleme de s ănătate la nivel mondial, în acest moment. Rata
autismului a explodat în ultimii 20 -30 de ani și încercând să ne dăm seama ce se întâmplă, am
observat că mulți dintre copiii cu tulburări de autism au avut un consum excesiv de media. E greu
de zis și ce îns eamnă exces. Depinde de copil. Unii sunt mai vulnerabili decât alții, așa că putem

26 https://stopautismvirtual.ro/ , accesat la 21.04.2019
27 ”Ofera -i copilului tau timp de calitate!”, https://stopautismvirtual.ro/proiect/ , accesat la 21.04.2019
28 StirileProtv.ro, 23.03.2019, ”Mama unui copil cu autism virtual: „Stă 2 -3 ore în fața tabletei. Nu ne înțelegem cu el”,
https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/mama -unui-copil -cu-autism -virtual -zsta-cate-2-3-ore-in-fata-tabletei -nu-ne-
intelegem -cu-el.html?fbclid=IwAR3zgs kTMN0cUtaeI -SeAJoZzqli -kPTAv8J1WQc4kDVHi4cYm8mWfIUAGg ,
accesat la 21.04.2019
29 03.04.2018, ” Autismul virtual explicat de către psihologul Marius Teodor Zamfir”, Ziar Medical,
https://ziarmedical.ro/2018/04/03/autismul -virtual/ , accesat la 21.04.2019

17
vorbi de la 1 -2 ore, până la 5 -6 ore pe zi de consum media.”30 Pagina de media www.libertatea.ro
prezintă și ea cazul unui copil cu autism virtual și declarația mamei acestuia, prezentând ulterior tot
informațiile psihologului Zamfir Marius Teodor.31

2.2 Inițiative din mediul privat legate de problema copiilor mici în raport cu dispozitivele
tehnologice în România și Parenting digital
La un simplu search pe Google putem observa că subiectul acestei lucrări nu este unul
îndeajuns de popular în România, dovadă stând puținele inițiative legate de informarea,
conștientizarea și implicarea părinților în tot ceea ce ține de noile tehnologii și de modul în care cei
mici trebuie sau nu să le utilizeze. Totuși, există campanii de responsabilitate socială și inițiative pe
care oamenii interesați de acest subiect le -au făcut și care merită amintite, pentru a sublinia, pe de -o
parte, importanța subiectului și pentru a vedea, pe de altă parte, publicul pe care aceste inițiative au
reușit să le atingă.
În România, una dintre companiile care a luat în serios problema noilor tehnologii în viața
generațiilor viitoare și care are un potențial mărit al publicului țintă, este compania de telefonie
mobilă Orange. Pe platforma de responsabilitate socială intitulată ”Platforma pentru mâine”,
Orange România a creat pagina ”Parenting digital”, în care le oferă părinților sfaturi despre cum să
fie alături de copil pe parcursul exper ienței digitale, instrumente de control parental și informații
despre care sunt riscurile în mediul online. De asemenea, Orange pune la dispoziția părinților un
chestionar online prin care pot afla ce fel de părinte digital sunt: ” Află ce abordare a ta î l ajută pe
copil cel mai bine, restrictivă, permisivă sau echilibrată, astfel încât el să se bucure de oportunitățile
pe care le oferă lumea digitală și, în același timp, să fie informat despre accesarea cu
responsabilitate a acestui spațiu.” Totodată, Ora nge a lansat propria aplicație de control parental: ”
Orange Content Lock este o aplicație de control parental ce poate fi descărcată gratuit și care te
ajută să monitorizezi și să filtr ezi conținutul la care cel mic are acces pe telefon sau pe tabletă și să
îl protejezi atunci când accesează pagini de Internet, aplicații și jocuri online.”32
Tot cei de la Orange au organizat până în 2019, două ediții ale evenimentului ”Smart Parents
@ Tech a Break”, un workshop digital pentru părinți, care are ca scop prezentarea oportunităților de
învățare pentru cei mici, dar și riscurile la care aceștia sunt expuși. Cei de la Orange pleacă de la un
studiu realizat de ei în octombrie 2018: ” 8 din 10 p ărinți români consideră important și extrem de

30 StirileProtv.ro, 11.09.2017, ”Ce este și cum se poate vindeca auti smul virtual”, https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/ce –
este-c-i-cum-se-poate -vindeca -autismul -virtual.html , accesat la 21.04.2019
31Archip, Andreea, 16.09.2017, ” VIDEO | Autismul virtual, pericolul care ne amenință copiii. Mărturia unei mame:
”Am renunțat la televizor și băiatul meu a început să vorbească” , https://www.libertatea.ro/stiri/autismul -virtual -la-
copiii -crescuti -de-televizor -si-telefonul -mobil -1968351 , accesat la 21.04.2019
32 Orange România, https://resp onsabilitate -sociala.orange.ro/digital -parenting/ , accesat la 30.032019

18
important ca timpul petrecut online de cei mici să fie folosit eficient și să includă și activități de
învățare și educative. Pe de altă parte, potrivit părinților, doar 1 din 10 copii cu vârste între 10 și 14
ani folosește timpul pe Internet pentru cursuri și activități de învățare online. Același studiu arată că,
pentru a monitoriza activitatea copiilor pe Internet, 66% dintre părinți au agreat cu cei mici un
număr maxim de ore permise, pe când doar 3% nu au stabilit niciun fel de metoda de control.”
Orange declară că au avut peste 260 de participanți la acest eveniment, organizat în 11 -12 orașe din
țară, formatul atelierului fiind de 12 părinți, iar intervalul de desfășurare de două ore.33
Comunitatea Social Moms, sponsporizată de Orange România, a organizat pe 21 martie
2019, evenimentul ”Copiii față în față cu tehnologia”, a cărei misiune este ”educația digitală”. În
evenimentul care a fost difuzat live pe pagina de Facebook Social Moms, se regăsesc informaț ii
importante. Diana Vijulie, moderator și consilier pentru dezvoltarea personală/parentală, vorbește în
discursul pe care îl ține la eveniment despre recomandările oficiale făcute în legătură cu expunerea
celor mici la tehnologie: astfel, între 0 -2 ani, c opilul nu are voie să petreacă timp în fața ecranelor,
între 2 -4 ani îi este recomandat o oră pe zi, între 5 -10 îi este permis 1 -1,5 ore, iar între 11 -13 ani –
cel mult 2 ore pe zi. Printre efectele negative pe care ecranele le au asupra copiiilor mici, Di ana
Vijulie amintește: ”crește producția de dopamină, scade toleranța la frustrare, scade abilitatea de
autoliniștire, copilul se poate pune în pericol, cresc problemele de sănătate (obezitate, miopie,
postură, etc)”. La întrebarea ”sunt toate ecranele la fel?”, Diana Vijulie menționează un studiu,
publicat în Journal of Applied Developmental Psychology, care a arătat că : ”până la vârsta de 3 ani,
copiii au dificultăți în a traduce imaginile 2D (din TV, tabletă, cărți), în realitatea 3D; până la vârsta
de 3 ani, copiii învață mai bine dintr -o demonstrație ”live” decât din echivalentul televizat al
demonstrației;. La evenimentul organizat de Social Moms au dat ”goin g” 100 de persoane , iar
numărul de vizualizări pe care transmisiunea live o are pe Facebook es te de 17 mii, respectiv 57 de
like-uri, 12 comentarii ș i 60 de distribuiri .34
”Ora de net”, un proiect derulat de Salvați Copiii, ” este un program european unic în
România care promovează utilizarea Internetului de către copii și adolescenți într -un mod creativ,
util și sigur.”35 În cadrul proiectului, printre numeroasele rezultate, se numără și ”primul Ghid de
siguranță online în mediul școlar din România, asumat de către Ministerul Educației și Cercetării
Științifice și recomandat ca resursă educațională în rețeaua de școli din România.” Prin intermediul

33 Orange România, https://www.orange.ro/techabreak/smart -parents , accesat la 30.03.2019
34 https://www.facebook.com/EvenimenteleSocialMoms/videos/391119561701521/ , accesat la 30.03.2019
35 https://oradenet.salvaticopiii.ro/ despre -proiect , accesat la 30.03.2019

19
ghidului, printre informațiile importante, aflăm și de adresa la care rom ânii pot raporta conținutul
ilegal sau dăunător copiilor lor de pe internet: www.safernet.ro . 36
Problema dependenței de tehnologie și noțiunile de ”detoxifiere digitală” și ”gestionarea
rațională a tehnologiei” sunt vizate de expertul în parenting digital Dan Florea. Acesta a creat un
grup de Facebook intitulat ” Clubul Părinților Digitali ”37, dar are și un site în construcție38 dedicat
acestora. În încercarea sa de a construi o comunitate de părinți cărora să le ofere sfaturi, exemple și
soluții privind această problemă, Dan Florea a creat și un sondaj de opinie despre folosirea
ecranelor electronice39 ,despre care, spune el: ”Răspunsurile d vs. sunt foarte importante și vor sta la
baza unei cărți adresate părinților și adolescenților. Grupul de Facebook este înființat pe 26 martie
2019 și are 136 de membrii.”
Cei de la English Kids Academy au organizat pe 15 septembrie 2018, evenimentul ”EK A și
Virgil Ianțu prezintă: Copilul meu și tehnologiile”, care își propunea să răspundă la întrebări
precum: ” La ce vârstă poate începe bebelușul meu să se uite la televizor?; Este în regulă pentru un
copil de 1 -3 ani să se joace pe tabletă?; Sunt motive s ă-mi fie frică pentru copilul meu de Deep web,
„Rețeaua din adâncuri”?; Ce soluții avem la îndemână pentru a ne proteja, pe noi și pe copiii
noștri?”. Evenimentul a avut pe pagina de Facebook 48 de persoane care au dat ”participă” și 210
persoane interesat e. La discuțiile de pe pagina de Facebook a evenimentului, se regăsește un subiect
vizat la începutul acestei lucrări, introducerea noilor tehnologii în grădinițe și școli: ” Pe 30 iulie
2018 Parlamentul francez a aprobat cu 64 de voturi pentru și un singur vot impotrivă interzicerea
dispozitivelor conectate la internet (telefoane mobile, tablete, ceasuri inteligente etc.) în gradinițele,
școlile primare și gimnaziale din Franț a începând cu septembrie 2018.”40
Cristina Oțel, trainer și coach, are un articol pe blogul său intitula t ” BENEFICII SI LIMITE
IN RELAȚ IA COPILULUI CU INTERNETUL SI TEHNOLOGIA”. Aceasta spune că: ” Stiați că
78% dintre copiii româ ni folosesc internetul aproape zilnic? Româ nia e o țară cu o utilizare ridicată
a internetului în rândul copiilor, dar și cu un grad redus de competențe, de exemplu în ceea ce
privește siguranța pe internet. Ei sunt expuși unor riscuri și studiile arată că nu știu cum să
gestionez e situațiile de risc, nu știu să ceară ajutor de la părinț i sau profesori.” În articol se regăsesc
o serie de sfaturi pentru părinți, printre care: ” să nu îi lăsăm pe copii in grija “dădacelor digitale”…
să folosi m programe de control parental și să utiliz ăm filtre pentru motoarele de căutare;… să le

36 Roman, George et alii, 2014, ”Ghidul utilizării în siguranță a Internetului”,
https://oradenet.salvaticopiii.r o/docs/Ghidul_utilizarii_in_siguranta_a_Internetului.pdf , accesat la 30.03.2019
37 https://www.facebook.com/groups/parintidigitali/ , accesat la 30.03.2019
38 http://www.parintidigitali.ro/ , accesat la 30.03.2019
39 https://docs.google.com/forms/d/e/1FAI pQLScvjRFOWYzHarugYMixAUb –
uKPvN59fankRHjCiiLHAtAQIHA/viewform , accesat la 30.03.2019
40 https://www.facebook.com/events/250263219028327/ , accesat la 30.03.2019

20
oferim conținut de calitate….să le explică m utilitatea internetului…” Toate aceste aspecte
subliniază un aspect foarte important, spus chi ar de Cristina Oțel: ”Trebuie să fim informați. Nu se
poate să ramânem î n urmă și nu ne putem ascunde după scuza că “ne simțim depășiț i.”41
O altă persoană care subliniază efectele negative ale dispozitivelor tehnologice asupra
copiilor mici, dar și că ” părintele are responsabilitatea 100%”42, este și Antonia Noël, Consultant și
Formator în Comunicare relațională . Într -un articol intitulat ” Copiii deconectați de lumea reală sau
cum își cumpără părintii liniștea”, An tonia Noël spune: ”De peste două zeci de ani, în urma
diverselor studii efectuate, neuroștiințele au demonstrat că statul pe cal culator/tabletă /smartphon e
sau orice alt aparat electronic împiedică socializarea, mărește spațiul de auto-izolare, sporește
deficitul de atenție ș i lipsa de concentrare. Mai mult, folosirea acestor instrumente pe termen lung
crește obezitatea la copii ș i favorizează diverse bo li.”; ” Din motive care le aparț in (îndoi ala, frica
de eventuala suferință a copilului, teama de respingere sau de comportamente agresive) mulți părinți
continuă să -și cumpere liniș tea, oferind gadgeturi electronice copiilor înca de la 3-4 ani, uneori ș i
mai devreme.”43 Pe pagina de Facebook,” Comunica eficient cu ANTONIA NOEL ”, aceasta are
9.123 de urmăritori.44
O altă organizație care a luat atitudine în raport cu importanța părinților în consumul de
tehnologie al copiilor , este postul de radio Isty Bitsy. Aceștia au realizat un studiu online , Părinții
copiilor digitali, pe un eșantion de 650 de persoane, în urma căruia a reieșit: ” În urma studiului
realizat de Open -I Research împreună cu I tsy Bitsy, am descoperit că există o diferență între ce și -ar
dori părinții de la relaț ia copil -tehnologie și ce fac, î n realitate, copiii pe calculator. ”; ”Din studiu,
reiese că părinț ii preferă să își știe copiii acasă, în camera lor, navigând pe Internet, decât să iasă
afară nesupravegheați. Acest lucru are loc pentru că adulții văd lumea reală ca fiind din ce in ce mai
periculoasa si consideră că lumea virtuală măcar nu îi răneș te fizic.” Nadia Tataru, co -fondator si
director Itsy Bitsy FM, decla ră că: ”P e baza concluziilor studiului, î n luna mai, vom realiza la
radio o serie de emisiuni zilnice cu specialiști care îi vor ajuta pe părinți să își îndrume copiii î n
lumea digitala .”45

41 Oțel, Cristina, 28.09.2016, ” BENEFICII SI LIMITE IN RELATIA COPILULUI CU INTERNETUL SI
TEHNOLOGIA”, https://www.cristinaotel.ro/beneficii -si-limite -in-relatia -copilului -cu-internetul -si-tehnologia/ ,
accesat la 30.03.2019
42 Noel, Antonia, http://www.antonianoel.com/copiii -si-tehnologia/ , accesat la 04.04.2019
43 Noel, Antonia, http://www.antonianoel.com/copiii -deconectati -de-lumea -reala -sau-cum-isi-cumpara -parintii -linistea/
,accesat la 04.04.2019
44 https://www.facebook.com/comunicaeficient/ , accesat la 04.04.2019
45 Itsy Bitsy, ” Studiu: Parintii Copiilor Digitali”, http://www.itsybitsy .ro/studiu -parintii -copiilor -digitali/ , accesat la
04.04.2019

21
2.3 Metode de limitare a accesului copiilor la noile tehnologii și digital detox
Din prezenta lucrare reiese în nenumărate rânduri că principalii responsabili când vine vorba
de legătura pe care copiii între 0 -6 ani și noile tehnologii o au sau urmează să o dezvolte, sunt
părinții. Astfel, părinții sunt cei care pot interzice, limita s au adapta consumul de tehnologie al
copiilor lor. Pe lângă controlul fizic pe care aceștia îl au, în ajutorul părinților vin și diferite tool -uri
de restricționare a accesului copiilor la internet, precum și nenumărate articole care vorbesc despre
noțiunea de ”digital detox”.
Un studiu realizat de Open -I Research pentru Itsy Bitsy si Orange, scoate în evidență un
procent destul de mic atunci când vine vorba de utilizarea aplicațiilor de control parental, deși
interestul există: ”Principala preocupare pentr u parinti ramane siguranta copiilor pe internet (72%).
Desi rata de utilizare a softurilor de control parental nu a crescut semnificativ in ultimul an , in
prezent 39% di ntre acestia folosesc un asemenea program.”
Marile companii au propriile tool -uri de restricționare. Astfel, pe site -ul celor de la Apple
regăsim toate informațiile de care avem nevoie pentru a configura un dispozitiv Apple pentru cei
mici.46 Cei de la Goo gle îndeamnă și ei părinții să stabilească reguli de utilizare și să îi îndrume pe
cei mici în folosirea mediului digital, prin aplicația Family Link.47 De asemenea, cele două
cunoscute programe antivirus: Norton și Bitdefender, pun la dispoziție propriile aplicații de control
parental: Norton Family48 și Bitdefender Parental Control49.
Pentru a înțelege mai bine ce fac mai exact aceste aplicații, o să enumăr câteva din filtrele și
opțiunile pe care acestea le pun la dispoziție: restricționarea anumitor site -uri, gestionarea setărilor
de căuatre, restricții de timp, localizare în timp real, informații despre activitatea online a copilului,
blocarea reclamelor, etc.
Pe site -ul www.asapteadimensiune.ro , regăsim șase aplicații pentru controlul accesului
copiilor la Internet: Windows User Accounts, Qustodio, Kids Watch, OpenDNS, Zoodles,
Kidlogger. Toate aceste aplic ații permit filtrarea și monitorizarea activității copilului, cu diferența
că aplicația Kids Watch oferă alerte în timp real, împărțite în: Predator Alerts (pentru infractori
sexuali în vecinătate), Chat Monitoring (găsește cuvinte cheie înregistrate de pă rinte) și Email
Alerts (căutări necorespunzătoare pe Google). Zoodles se adresează copiilor între 3 și 8 ani și ”

46 13.11.2018, ”Folosește controale parentale pe dispozitivul iPhone, iPad sau iPod touch al copilului tău”,
https://support.apple.com/ro -ro/HT201304 , accesat la 04.04.2019
47 Family Link, ”Creați obiceiuri sănătoase de utilizare a internetului pentru familie”,
https://families.google.com/intl/ro/familylink/ , accesat la 04.04. 2019
48 Norton Family, https://family.norton.com/web/?sr=https://www.google.com/ , accesat la 04.04.2019
49 ”Configurarea modulului de Control Parental”, https://www.bitdefender.ro/support/configurarea -modulului -de-
control -parental -501.html , accesat la 04.04.2019

22
include mii de cărți, jocuri și materiale de învățare”.50 Într-un articol intitulat ”10 Cel mai bun
Control parental Software -ul pentru Windows și Mac”, sunt prezentate în detaliu alte zece aplicații
pentru controlul parental. Important de observat este însă, că din cele zece, doar două aplicații sunt
gratuite.51 Opțiuni importante regăsim, de exemplu, la aplicația Spyera, care permite înregistrar ea
live a apelurilor copilului, precum și ascultarea ambientului în care se află dispozitivul tehnologic.52
Pe 14 iunie 2014, se lansa o aplicație românească de control parental: EduTeca Protect,
accesibilă pe Android. Cei de la EduTeca anunțau funcționalit ățile cheie ale acesteia: ” Părintele
hotărăște exact ce
aplicații, jocuri și setări poate să acceseze copilul[… ]setări de timp[…]setări rețea[…]fără reclame
în zona dedicată copiilor[…]”53
Este evident faptul că la ora actuală există nenumărate aplicații d e control parental, decizia
rămânând în mâinile părinților. Variabila principală este dacă aceștia știu sau nu de existența unor
astfel de aplicații, iar apoi, aceștia sunt responsabili dacă aleg sau nu să folosească un astfel de tool,
ce alegere fac din m ultitudinea de aplicații puse la dispoziție, dacă sunt dispuși să plătească sau nu
pentru utilizarea ei, cât de departe merg cu limitele impuse și cel mai important: cât de pricepuți
sunt părinții atunci când vine vorba de folosirea și setarea unei astfel de aplicații.
Pe lângă posibilitatea limitării accesului copiilor între 0 -6 ani la tehnologie, părinților le
revine responsabilitatea de a petrece timp de calitate în compania copiilor, de a înlocui orice urmă
de dispozitiv tehnologic cu jocuri educative și activități în natură, de a menține și dezvolta
comunicarea dintre el și copil. Nenumărate site -uri și blog -uri vin în ajutorul părinților cu sfaturi
despre o bună creștere a copilului și idei de activități benefice acestuia , prezentând în detaliu atât
indicii prin care părinții își pot da seama de o posibilă problemă a copilului în raport cu excesul de
tehnologie, până la pași concreți de urmat atunci când se confruntă cu astfel de experiențe . Astfel, o
noțiune des asociată articolelor dedicate părinților în legătură cu noile tehnologii și copiii lor este
”digital detox”.
Susan Newman, psiholog social, expert în parenting și autoare a unora dintre cele mai bine
vândute cărți despre relații și părinți, propune un program de digital detox format d in șase pași, toți
bazați pe o regulă de bază: lipsa telefonului părintelui în preajma copilului.54

50 09.03.2011, ” Programe pentru filtrarea acc esului copiilor la internet”, http://asapteadimensiune.ro/programe -pentru –
filtrarea -accesului -copiilor -la-internet.html , accesat la 04.04.2019
51 http://global.drfone.biz/ro/parental -controls/parental -control -software.html , accesat la 04.04.2019
52 https://spyera.com/ro/parental -control -software -/ , accesat la 04.04.2019
53 http://comunitate.eduteca.ro/posturi -comune/eduteca -protect -aplicatie -control-parental/ , accesat la 04.04.2019
54 Newman, Susan, ” The Digital Detox Every Family Should Do”,
https://www.susannewmanphd.com/blog/2011/08/14/digital -detox -family -should -do/ , accesat la 04.04.2019

23
Un articol cu titlul ” The Five Signs your Child is addicted to technology”, le propune
părinților un digital detox de 72 de ore pentru copiii lor, una dintr e afirmațiile de la începutul
articolului fiind că: ”Unul din trei copii utilizează tablete și telefoane înainte de a vorbi”.55

2.4 Cyberbullying și hoax -uri
Pe lângă pericolele utilizării noilor tehnologii de către cei mici care țin de starea de sănătate
și fizică a acestora, sau de relația părinte -copil, este bine de amintit de un fenomen din ce în ce mai
mediatizat: cyberbullying -ul. Nu trebuie exclusă varia nta că un copil, a cărui vârstă, chiar dacă nu
trece de 6 ani, poate să ajungă victima acestui tip de comportament.
”Cyberbullying este un termen provenit din limba engleză, fiind un cuvânt compus din
afixul cyber (care ține de computer și de mediul onlin e) și bullying (de la bully – agresor) care
înseamnă acțiunea agresivă (verbal, fizic și emoțional) desfășurată între două sau mai multe
persoane. Termenul a fost lansat de Bill Belsey, specialist canadian în educație, definindu -l astfel:
“Cyberbullying im plică utilizarea tehnologiilor informaționale și comunicaționale pentru a sprijini
un comportament deliberat, repetat și ostil desfășurat de către un individ sau grup, care este destinat
să adu că prejudicii altor persoane.”56
”Studiile realizate de către O rganizația Salvați Copiii arată că fenomenul de cyberbullying
este unul prevalent în rândul copiilor și tinerilor, 69% din copiii români declarând că au fost
martorii unei astfel de situații. ” Plecând de la acest studiu, Orange România a luat atitudine:
”Proiectul educațional „Dă BLOCK agresivității!” este o inițiativă națională lansată în cadrul
programului european Ora de Net și susținută de Orange România. Aceasta se va derula în perioada
9 octombrie – 9 decembrie 2018 și se adresează cadrelor didactice din învățământul primar,
gimnazial și liceal.”57
În studiul realizat de Open -I Research pentru Itsy Bitsy si Orange, a reieșit că: ”Părinții mai
sunt interesați în număr mare (50%) ș i de inform ații despre cyberbullying.”; ” În acelaș i timp,
studiul a relev at faptul că nu există o comunicare reală între copii și părinț i, cu privire la utilizarea
tehnologiei, copiii venind la părinți să ceară ajutorul mai mult câ nd se lovesc pe internet de

55 Woollaston, Victoria, 21.11.2014, ” The Five Signs your Child is addicted to technology”,
https://www.babysmiles.com.au/news -ticker/the -five-signs -your-child -is-addicted -to-technology , accesat la 04.04 .2019
56 Roman, Goerge et alii, 2014, https://www.academia.edu/8281046/Ghidul_utilizarii_in_siguranta_a_Internetului ,
accesat la 12.04.2019
57 09.10.2018, ”Ora de Net lansează inițiativa „Dă BLOCK agresivității!”, https://oradenet.salvaticopiii.ro/la –
avizier/ora -de-net-lanseaza -initiativa -da-block -agresivitatii
, accesat la 12.04.2019

24
erori /mesaje pe care nu le inteleg, ș i mult mai rar pentru conț inut a gresiv, pornografic sau solicită ri
de la persoane necunoscute, hărț uire de orice fel.”58
Cyberbullying -ul este cu atât mai relevant în contextul în care cei mici au conturi de la
vârste fragede, făcute chiar de părinții lor. Invitată la Itsy Bitsy FM, Diana Stanculeanu,
coordonator de programe la Salvați Copiii, spune: ” Necunoașterea pericolelor din online și a
măsurilor de siguranță duce la cyberbullying. Când nu știm să folosim setările de privacy ale
conturilor , persoane cu intenții rele au acces mult mai ușor la informațiile noastre. Pe rețelele
sociale, o poză poate fi preluată și modificată, o informație poate fi denaturată și răspandită foarte
rapid, ajungâ ndu-se astfel la cyberbullying. „Î n momentul de față, nivelul de educație al adulț ilor c u
privire la regulile de protecție î n mediul online este extrem de scă zut.”59
Cei de la Itsy Bitsy au făcut și o campanie care se adresează acestui fenomen: ” „246 de
milioane de copii la nivel global sunt anual victime ale bullying -ului. România se află din pă cate pe
harta cyberbullying -ului pe pri mul loc in Europa, cu o incidență a fenomenului de 37. 3%. Încă de
mici, copiii au conturi de mail, facebook si youtube. Toate aceste canale s unt surse sigure de
bullying. Părinții trebuie să se implice in viaț a online a co pilului, iar cei mici trebuie să înțeleagă
puterea cuvintelor onlin e. Prin aceste campan ii, ne propunem să spunem DA bullying -ului: DA
conștientizării, DA intervenției, DA implică rii”, spune Ana Maria Diceanu.”60
Un studiu realizat de Bitdefender în 2012, ”pe un eș antion de 2300 de respondenți (părinți
cu copii î ntre 7 si 18 ani) dintre care 14% din Româ nia”, a arătat că: ” Astfel, 82% dintre persoanele
chestionate au confirmat un comportament agresiv manifestat asupra copiilor lor și au spus că
aceștia au fost insultați și amenințați î n mediul online ori le -au fost publicate fotografiile fără
permisiunea lor.”; ” Potrivit ce rcetării, cele mai mari amenințări din această categorie, la care copiii
sunt expuș i, sunt: împrăș tierea de zvonuri – în 93% din cazuri, ridiculizar ea – 83%, insulta – 75%,
amenințarea – 63% și distribuirea de fotografii fă ră permisiune – în 58% din situaț ii.”61

58 Radio Itsy Bitsy, 08.05.2017, ” Parintii Copiilor Digitali: Copiii de sub 2 ani stau peste 30 de minute in fata
ecranului”, http://www.itsybitsy.ro/parintii -copiilor -digitali -copiii -de-sub-2-ani-stau-peste -30-de-minute -fata-ecranului/
, accesat la 12.04.2019
59 Radio Itsy Bitsy, 28.09.2017, ” Despre cyberbullying (hartuirea online) in randul copiilor ”
http://www.itsybitsy.ro/despre -cyberbullying -hartuirea -online -randul -copiilor/ , accesat la 12.04.2019
60 Radio Itsy Bitsy, 09.05.2017, ” Viata secreta a copilului tau: Campania care adreseaza fenomenul bullying”,
http://www.itsybitsy.ro/viata -secreta -copilului -tau-campania -care-adrese aza-fenomenul -bullying/ , accesat la
12.04.2019
61 30.10.2012, ”Patru din cinci copii sunt expusi unui comportament agresiv pe internet”,
https://www.bitdefender.ro/news/patru -din-cinci -copii -sunt-expusi -unui-comportament -agresiv -pe-internet -2625.html ,
accesat la 12.04.2019

25
Hoax -ul se traduce în limba română cu termeni precum: înșelăciune, farsă (festă), mistificare
păcăleală. 62
S-a vorbit și se vorbește în social media de fenomene precum ”Balena albastră”, ”Păpușa
MoMo”, fenomene care au fost asociate ulterior de unele surse ca fii nd ”haox ”. Despre jocuri se
spune: ”Jocul implică adolescenți ușor de manipulat care să îndeplinească anumite sarcini de -a
lungul a 50 de zile. Sarcinile pe care le î ndeplinesc tinerii pot ajunge de la vizionarea unor filme
horror până la rănirea voluntară . În ultima zi, jucă torul este obligat să se sinucidă . ”; ”Accesibil pe
aplicațiile de mesagerie instant sau pe Youtube, ''Momo challenge'' provoacă participanții, prin
amenințări, să comită acte periculoase care pot merge până la moarte. ”63 64
Deși titlul articolului de pe pagina de știri BBC este ” Momo challenge: 'Freaky game'
described as hoax ”, în text se regăsesc sfaturi și avertizări pentru părinți din partea National Society
for the Prevention of Cruelty to Children și organele de poliție , principalele semne pe care părinții
trebuie să le urmărească atunci când cei mici utilizează internetul, precum și site-ul și numărul de
telefon la care aceștia pot apela în cazul în care sunt îngrijorați de activitatea online a ce lor mici.65
Fie că aceste pericole există cu adevărat sau nu, avertizările și recomandările ce țin de
utilizarea noilor dispozitive de către copii nu trebuie puse sub semnul întrebării în niciun context.

62 https://en.bab.la/dictionary/english -romanian/hoax , accesat la 12.04.2019
63 Stirileprotv.ro, 10.04.2017, ”Tanarul care a creat jocul “Balena Albastra” face dezvaluiri uluitoare. Care a fost scopul
sau cand a gandit totul”, https://stirileprotv.ro/stiri/international/tanarul -care-a-creat -jocul -balena -albastra -face-
dezvaluiri -uluitoare -care-a-fost-scopul -sau-cand -a-gandit -totul.html , accesat la 12.04.2019
64 Digi24.ro, 06.03.2019, "Momo Challenge". Ce s -a întâmplat cu păpușa din provocarea care ar fi dus la moartea
multor adolescenți”, https://www.digi24.ro/magazin/timp -liber/divertisment/momo -challenge -ce-s-a-intamplat -cu-
papusa -din-provocarea -care-a-dus-la-moartea -multor -adolescenti -1093475 , accesa t la 12.04.2019
65 BBC News, 28.02.2019, ” Momo challenge: 'Freaky game' described as hoax”, https://www.bbc.com/news/uk –
northern -ireland -47359623 , accesat la 21.04.2019

26
Capitolul III – METODOLOGIA DE CERCETARE
3.1 Anchetă pe bază de chestionar
Una dintre metodele de cercetare folosite pentru a atinge obiectivele acestei lucrări este
ancheta pe bază de chestionar, chestionarul fiind o ”tehnică de cercetare și instrument de cercetare
corespunzător, folosit de obicei în metoda anchetelor sociologice și a sondajelor de opinie, cu
scopul de a obține răspunsuri la un număr mare de respondenți, la întrebări scrise sau transmise cu
ajutorul operatorilor de teren.” (Marian Petcu, 2014, p.84)
Am considerat necesar pentru obi ectivul acestei lucrări existența unei metode de cerce tare
cantitative, în urma căreia să pot strânge informații care să îmi confirme sau infirme principalele
repere pe care le -am trasat în urma cercetării făcute pe subiectul impactului noilor tehnologii a supra
copiilor între 0 -6 ani, căci, ”explicit sau implicit, nu există chestionar care să nu pornească de la
ipoteze mai mult sau mai puțin conturate.” (Septimiu Chelcea, 2001, p. 178)
Chestionarul online a fost distribuit în perioada 25.03.2019 – 01.05.201 9 în 10 grupuri de
părinți de pe platforma Facebook, grupuri selectate și pentru analiza de conținut a acestei lucrări.
După o primă distribuire însă, Facebook a blocat chestionarul, motivul invocat fiind: ”Mesajul nu a
putut fi publicat deoarece acest lin k încalcă Standardele comunității. În cazul în care consideri că nu
încalcă Standardele comunității, te rugăm să ne anunți.” În urma sesizării pe care am făcut -o către
Facebook, link -ul mi -a fost deblocat pentru o zi, ulterior fiind blocat iarăși. În situa ția aceasta, am
făcut în perioada menționată, noi postări pe grupurile de Facebook, schimbând de fiecare dată link –
ul chestionarului, acesta fiind accesibil utilizatorilor până în momentul în care Facebook îl bloca. În
ciuda dificultăților întâmpinate, s-au strâns 12 5 de respondenți la chestionar. Chestionarul a avut 21
de întrebări, dintre care 18 întrebări închise și 3 deschise, urmând la final ”întrebările de
identificare” (Marian Petcu, 2014, p. 85), care se referă la variabilele socio -demografice.
Conform răspunsurilor date de respondenții la chestionar, se regăsesc aproximativ douăzeci
de copii pentru fiecare vârstă vizată de chestionar: 0 -6 ani .
Conform chestionarului, 33,6% (42 de persoane) dintre respondenți au spus că timpul alocat
copiilor în tre 0-6 ani pe zi pentru utilizarea internetului este de 1 -2 ore, 26,4% (33 de persoane) au
spus că mai puțin de o oră, 24% (30 de persoane): între 2 -4 ore, 5,6% (7 persoane): mai mult de 4
ore, 3,2% ( 4 persoane) nu au vrut sau nu au știut să răspundă. Ce i care au declarat că nu îi este
alocat deloc timp copilului pentru utilizarea internetului sunt în procent de 8,8%, respectiv 11
persoane.
Când vine vorba de gradul de expunere al copiilor la tehnologie, cei mai mulți dintre părinți
(32,3% – 40 de persoa ne) au ales varianta ”3 -puțin”, 26,6% (33 de persoane): ”2 – foarte puțin”,

27
25,8% (32 de persoane) – ”4-mult”, 9,7% (12 persoane) – ”5-foarte mult”. Făcând o paralelă între
această întrebare și cea anterioară, unde cei mai mulți dintre părinți au spus că in tervalul de 1 -2 ore
este cel mai frecvent alocat copiilor pentru utilizarea tehnologiei, se poate deduce că aceștia
apreciază acest interval ca fiind unul definit de ”3 -puțin”, cu toate că există un consens larg că un
astfel de interval este prea mult pent ru un copil mic. Deși au existat 11 persoane care la întrebarea
anterioară au răspuns că cei mici nu petrec deloc timp cu tehnologia, la această întrebare doar 4 au
ales varianta ”1 -deloc” în ceea ce privește gradul de expunere.
Cea mai utilizată activita te a copiilor pe internet, conform chestionarului, este vizionarea de
desene animate (60,8% – 76 de persoane), urmată în proporție de 38,4% (48 de persoane) de
vizionarea filmulețelor pe Youtube. Un procent de 15% (19 persoane) au ales varianta de aplicați e
de joc descărcată în telefon, urmată de jocuri video, jocuri online și Facebook. Un răspund de luat în
vizor este ”filme porno” variantă propusă de unul dintre părinții respondenți.
Cel mai utilizat device de către copii, conform răspunsurilor părințilo r, este telefonul mobil
(în proporție de 60,8% – 76 de persoane), urmat de tabletă în proporție de 23,2 % (29 de persoane).
Un alt rezultat îngrijorător este ceea ce au declarat părinții respondenți legat de propriul
consum al tehnologiei în preajma copi illor: 60% dintre ei au declarat că folosesc ”mereu”
dispozitivul tehnologic în preajma celor mici, iar 40% au ales varianta ”Rareori/Încerc să evit să -l
folosesc”. De subliniat este faptul că niciunul dintre respondenți nu a ales varianta ”Niciodată”,
semn că tehnologia este greu de evitat în orice context, chiar și atunci când vine vorba de timpul
petrecut cu cel mic.
Principalul motiv pentru care părinții au spus că le oferă acces copiilor la dispozitive
tehnologice nu este, din păcate, unul benefic. As tfel, un procent de 38,2 % (47 de persoane) au
declarat că le oferă dispozitive tehnologice copiilor ”pentru a putea avea timp liber pentru lucruri
casnice sau personale” și 16,3% (20 de persoane) – ”pentru a -l face să mănânce sau să doarmă”,
aceste răspun suri fiind completate de răspunsuri individuale precum: ”pentru a sta in scaunul
masinii”, ”pentru a opri din plans” , ”pt a face mâncare”. Din afirmațiile selectate, se pare că
tehnologia îndeplinește rolul unei ”suzete”. 27,6% (34 de persoane) au ales ca motiv:”pentru
conținutul educativ” și 33,3% (41 de persoane) ”pentru relaxarea lui”. În ciuda numărului mare de
părinți care consideră că le oferă acces copiilor la tehnologie pentru relaxare, din informațiile
prezentate în această lucrare, a reieșit în n enumărate rânduri faptul că un copil nu se relaxează
atunci când privește un ecran, cuvintele folosite fiind cele de tipul ”agitație” și ”pierderea
contactului cu realitatea”.

28
85 de persoane (68%) spun că își supraveghează în permanență copiii atunci când utilizează
dispozitivele tehnologice, în timp ce 28% (35 de persoane) spun că nu obișnuiesc să facă acest
lucru, 4% alegând varianta ”Nu știu/nu răspund”.
Când vine vorba de metodele de restricționare a accesului, situația nu este nici în acest caz
una pozitivă. Astfel, 52,4% (65 de persoane) au spus că nu folosesc niciun tool pentru limitarea
accesului copiilor la internet, iar 25,8% (32 de persoane) au dec larat că nu folosesc și că nici nu
știau de existența unor astfel de tool -uri. Un procent de 19,4% (24 de persoane) folosesc aceste tool –
uri.
78% din respondenți au spus că cei mici nu au un dispozitiv tehnologic personal, iar 22% că
au. Cu toate acestea, în ceea ce privește capacitatea copiilor de a folosi singuri un dispozitiv
tehnologic, 56,6% dintre părinți declară că cei mici au această abilitate, 41,6% că nu o au.
În seria răspunsurilor cu un rezultat negativ în ceea ce privește siguranța copiilor î n raport cu
dispozitivele tehnologice, se numără și proporția de 49,6%, respectiv 62 de părinți care au declarat
că cei mici au un dispozitiv tehnologic în camera lor.
Influența pe care intern etul o are asupra părinților și automat poate duce la efecte neg ative
asupra copiilor, reiese cel mai bine atunci când ne raportăm la frecvența cu care părinții postează
poze cu cei mici pe internet și posibilitatea fenomenului de cyberbullying. 66,4% (83 de persoane)
au spus că obișnuiesc să posteze poze cu cei mici p e internet, 32,8% au ales varianta ”Nu”, iar 1,6%
au optat pentru ”Nu știu/nu răspund”.
În ciuda tuturor aspectelor prezentate mai sus, 64% dintre părinți consideră că utilizarea
tehnologiei poate afecta în mod negativ viața copiilor lor, 23,2% nu sunt de această părere, 8,8% nu
s-au gândit la acest aspect, iar 4% au ales varianta ”Nu știu/nu răspund”. În același timp, majoritatea
părinților se declară stăpâni pe situație, 37,1% considerând că măsura în care își pot proteja copiii
de pericolele noilor tehn ologii este ”4 -mult”.
Întrebarea ”Cercetătorii vorbesc despre pericole precum ADHD, dependență, anxietate,
depresie, nivel ridicat de agresivitate, autism virtual și psihoză atunci când vine vorba de expunerea
celor mici la tehnologie. Ați auzit de astfel de experiențe?”, arată un număr mare de persoane
(66,4% – 83 de persoane) care află în cunoștință de cauză, alegând varianta ”Da, am auzit de aceste
pericole și de experiențe similare”. 23,2% (29 de persoane) nu au auzit și nici nu au observat astfel
de pericole, iar 12% (15 persoane) nu cred în aceste pericole.
Când vine vorba de experiențele personale legate de copil și problemele asociate consumului
de tehnologie, cei mai mulți respondenți (91 de persoane din 101 respondenți înregistrați) au

29
răspuns c ă nu s -au confruntat cu astfel de situații. Cele 10 răspunsuri venite de la cei care au văzut
efectele negative la copiii lor, sunt: ”Da,copilul de 8 ani era prea concentrat la tv și trebuia să îl strig
de mai multe ori ca să îmi răspundă”, ”anxietate”, ”d ependență și agresivitate”, ”iritare, nervi,
agresivitate”, ”Da, m -am confruntat , ca profesor. Copiii par uneori rupți de realitate. Mintea lor
pare blocată într -un alt univers.”, ”nivel mai crescut de nervozitate”, ” Da. Psihoza, noaptea in
somn.”, ”depe ndența”, ” Da,datorită folosirii telefonului,fetița mea devenise foarte agitată,avea
tulburări de somn și mi s -a recomandat consult de specialitate.”, ” Da. A scăzut acuitatea vizuală.
Clipește des. Apropie exagerat de mult capul de caiet”.
Răspunsurile î n legătură cu cel mai mare pericol perceput de părinții respondeți sunt diverse.
Cele mai întâlnire răspunsuri fac referire la dependență, violență/agresivitate/nervozitate, conținut
neadecvat. Se regăsesc și răspunsuri care țin de îngrijorări medicale: ”a fectează văzul”, ”autism
virtual”, ”a scăzut acuitatea vizuală”, dar și răspunsuri care țin de comportamentul copilului:
”captarea atenției și ignorarea mediului înconjurător”, ”agitație”, ”deficiență de comportament”,
”lipsa de concentrare”, ”sedentarism ul”, ”incapacitatea de a comunica și relaționa”.
Cu toate că la o întrebare anterioară 83 de persoane spuseseră că au auzit de pericolele și de
experiențele similare atribuite dispozitivelor tehnologice, se pare că acestea nu li se aplică copiilor
lor, ma rea parte din părinții respondenți, 66% (82 de persoane) spunând că nu au observat
comportamente problematice la copilul lor în urma contactului cu dispozitivele tehnologice, iar
5,6% (7 persoane) motivează că ”nu, noile tehnologii și internetul ajută la d ezvoltarea copilului
meu”. 15,3% (19 persoane) au ales varianta ”Da, copilul meu devine agresiv când îi opresc accesul
la noile tehnologii/internet”, iar 12,9% (16 persoane): ”Da, comunicarea dintre noi este mai slabă”.
Printre răspunsurile relevante adăug ate de părinți, se numără: ”E mai obosit” și ”Vocabularul
neadecvat vârstei”.
În proporție aproape egală (42 -44%), după -amiaza și seara sunt cele două momente ale zilei
în care copiii părinților respondenți folosesc cel mai mult tehnologia. 13,7% au ales ” Pe tot
parcursul zilei”, 12,1%: ”Dimineața”, iar 16,1% ”Nu are deloc acces”.
Din răspunsurile înregistrare reiese că locul în care cei mici folosesc cel mai mult tehnologia
este acasă în spațiile comune (70,7%) și acasă în camera proprie (13,8%), în timp c e în proporție de
14,4%, părinții spun că aceștia nu au deloc acces.
Respondenții chestionarului sunt în proporție de 93,6 % femei (117) și 6,4% bărbați (aspect
explicat de grupurile de Facebook destinate exclusiv femeilor) , 87,4% dintre aceștia fiind că sătoriți,
10,5% necăsătoriți și 5,6 văduvi. Mediul de rezidență al acestora este în proporție de 72,6% urban și
27,4% rural. Vârstele respondenților sunt diverse, începând cu 21 de ani, până la 50 de ani , cei mai

30
mulți având între 30 -40 de ani. În ceea ce privește ocupația, pe lângă multitudinea de job -uri, multe
dintre femeile respondente au s pus că sunt casnice sau în concediu d e maternitate.
Concluzionând informațiile acumulate în urma chestionarului, se pare că părinții alocă
copiilor între 0-6 ani mai mult timp pentru consumul de tehnologie decât este recomandat în mod
oficial, activitățile preferate ale celor mici sunt desenele animate și filmulețele pe Youtube, cel mai
utilizat device fiind telefonul mobil, gradul de expunere pasivă al ce lor mici la tehnologie este mare,
căci părinții folosesc dispozitivele tehnologice în preajma acestora. În majoritatea cazurilor, părinții
spun că își supraveghează în permanență copiii atunci când folosesc dispozitivele tehnologice, însă
nu folosesc tool -uri pentru restricționarea accesului. Deși o mare parte din respondenți au spus că
cei mici nu au un dispozitiv personal, jumătate dintre ei au răspuns că cei mici dispun de un
dispozitiv tehnologic în camera lor. Puțin peste jumătate din respondenți au ră spuns că sunt
conștienți de posibilele consecințe și că au auzit de pericolele despre care vorbesc cercetătorii în
legătură cu impactul dispozitivelor tehnologice asupra copiilor între 0 -6 ani, 90% dintre aceștia fără
să aibă o experiență personală în aces t sens. Totuși, când vine vorba de ceea ce consideră
respondenții ca fiind ”cel mai mare pericol” și de comportamente problematice sesizate, există 92
de răspunsuri care afirmă consecințele negative ale dispozitivelor tehnologice asupra copiilor mici.

3.2 Anchetă pe bază de interviu
O altă metodă de cercetare pe care am folosit -o a fost ancheta pe bază de interviu, căci
”Interviul ca metodă de cercetare, este universal în științele sociale” (Herbert H. Hyman,
1954/1975, citat în Septimiu Chelcea, 2001, p . 262). ”Interviul semidirectiv este probabil tehnica de
intervievare cea mai utilizată în cercetarea din cadrul științelor socioumane.” (Serge Moscovici,
Fabrice Buschini, 2007, p.213). Sunt interviuri semistructurate, ”în sensul că abordează teme și
ipoteze dinainte stabilite – ca și interviurile structurate –, dar întrebările și succesiunea lor nu sunt
prestabilite – ca și în cazul interviurilor nestructurate.” (Septimiu Chelcea, 2001, p. 277).
Am dorit să obțin informații utile pentru obiectivul meu de studiu, urmărind ghidul de
interviu, dar punând întrebările în funcție de ”fluxul conversațional și de reacțiile interlocutorului”.
(Serge Moscovici, Fabrice Buschini, 2007, p.213). Am considerat necesară existența unei metode
de cercetare calitativă, care să îmi ofere informații suplimentare pe lângă datele statistice strânse în
urma chestionarului, pentru a putea identifica părerile, practicile și atitudinile respondenților în
legătură cu impactul noilor tehnologii asupra copiilor între 0 -6 ani, dar și legăturile și experiențele
personale care se ascund în spatele acestora.

31
Am intervievat patru subiecți, două femei și doi bărbați, cu vârste cuprinsă între 30 -40 de ani
și a căror copii au vârsta cuprinsă între 0 -6 ani, cu domiciliul în București pentr u respondenții a
căror stare civilă este de persoană căsătorită, respectiv Târgoviște în cazul respondentei necăsătorite
și cu profesii total diferite: manager de proiect, tehnician fotogravor & tehnician DTP, manager
transporturi și director de vânzări.
Primele informații pe care am căutat să le primesc de la părinții intervievați au fost lucruri
generale legate de copii și mediul în care aceștia trăiesc. Toate persoanele intervievate locuiesc la
bloc, respectiv în apartament, în timp ce familia monopar entală locuiește în garsonieră. În cazurile
în care familiile au mai mulți copii, cel mai mic dintre ei stă în camera părinților, excepție făcând
familia monoparentală, pe motivul lipsei de spațiu. În general, copiii obișnuiesc să se joace atât în
spațiile comune, cât și în camera lor, iar când vine vorba de accesul la spațiul verde, răspunsurile au
același punct comun: ”Da…verzi – impropriu spus, în parcuri doar, dar destul de rar…în fața
blocului.” (B.M.); ”Păi depinde și de vreme, dacă plouă și dacă e urât, nu, clar nu iese, dar în rest,
da, pentru că e inevitabil, ajungem în parcare și vede părculețul și sigur trebuie să mergem la
copii.” (N.H.). Posibilitatea petrecerii a mai mult timp în aer liber, se ap lică în cazul copiilor cu
bunici care locuiesc la țară: ”Acolo se întâmplă rar, pentru că au spațiu deschis, ies afară și se
joacă …” (V.C.). În familiile cu doi părinți, amândoi se implică în creșterea copiilor. Cu excepția
familiei cu patru fetițe, unde n iciuna dintre ele nu a fost dată la grădiniță, toate celelalte familii au
câte un copil care merge la grădiniță/creșă.
Dispozitivele tehnologice comune prezente în toate casele persoanelor intervievate sunt
televizorul și telefoanele mobile. Copiii nu au un device personal, existând însă o situație
particulară: ”Da, propriul telefon doar ca să nu i -l dau pe al meu în momentul în care, de exemplu,
suntem în metrou și mergem la grădiniță, să omorâm un timp mort de un sfert de oră și totodată să
poată să îl folosească ea, dar nu îl deține ea.” În cazul copiilor care au televizor în camera lor,
părinții se bazează pe reguli și pe conștiinciozitatea celor mici atunci când vine vorba de limitarea
accesului: ”Pentru că în ea chiar am încredere, din punctul ăsta d e vedere este foarte obedientă,
atât cât stabilim, atât se uită, în general nu s -a întâmplat și am verificat -o de foarte multe ori să
văd dacă cumva încalcă promisiunea, dar noi dacă stabilim: Ne uităm o jumătate de oră; de obicei
eu o anunț, iar când eu o anunț că a trecut acea jumătate de oră se duce și îl stinge sau coboară din
camera ei.” (B.M.).; „Pot schimba ele desenul animat și la un moment dat, când considerăm noi că
au trecut cele 5 – 10 minute, știu eu, cât a fost convenția între noi, le opresc d atele mobile și ele nu
vor mai putea să schimbe, în principiu, și îmi aduc telefonul.” (V.C.)
Perioada de timp alocată pe zi pentru utilizarea dispozitivelor tehnologice de către copii este
între o oră și două ore, părinții făcând diferențe între copii: ”Nu, fetița doar o oră, maxim două.

32
Pentru cel mic, o jumătate de oră.” (B.M.), sau lăsând alegerea în baza preferințelor celor mici:
”Păi da, asta este alegerea lor, una dintre fetițe este mai liniștită și preferă să privească mai mult
(cea de -a doua) și altele preferă doar să fie pe fundal și să se joace în timpul ăsta și să mai arunce
câte o privire din când în când.” (M.B.) Se pare că lipsa de interes a celor mici pentru dispozitivele
tehnologice îi face pe părinți să fie liniștiți și să lase lucrurile să curgă de la sine: ”Păi cea mică nu
prea era interesată, vă zic, până acum câteva luni, dar acum a început și ea să urmărească desene
animate cu cea mare.” (V.C.).
Important de menționat și relevant pentru analiza interviurilor este experiența personală a
unei respondente care s -a confruntat cu probleme legate de consumul noilor tehnologii de către
fetița ei de doi ani și două luni: ”Nu, nu are, nu se poate, dar clar dacă mă vede cu telefonul, sigur
trebuie să îl ia. Adică nu mă mai înțeleg cu ea, deja e o chestie cam delicată aici… folosirea
telefonului…o să…adică am avut niște probleme cu ea în trecut, lunile trecute, datorită
telefonului.” (N.H.). O să prezint principalele aspecte ale experienței ei, căci diferența dintre acest
interviu și celelalte este majoră, subiectul acestei lucrări fiind privit, odată cu aceste interviuri, din
două perspective: cea a părintelui care a simțit pe propria piele efectele pe care le pot avea
dispozitivele tehnologice în viața copilului și cea a părintelui care nu cre de că acest pericol este
aproape de copilul lui. În primul rând, vorbim de o situație în care părintele își asumă vina, dar
recunoaște că nu a anticipat acest pericol la momentul potrivit: ”Da, greșeala a fost a mea,
recunosc, la început când era micuță, î i puneam muzică la telefon ca să se liniștească, să adormă,
sau să îi liniștească durerile de burtică, colicile, mai bine zis. Cu timpul, a crescut și deja a început
să folosească singură telefonul, adică să se uite pe desene, cântecele pe YouTube și de ai ci au
început problemele…adică eu nu am conștientizat prima dată că telefonul ar fi o problemă…”
(N.H.). Problemele cu cea mică au apărut în perioada când aceasta nu era la creșă și petrecea foarte
mult timp pe telefon, atât ziua, când era în grija bunicii , cât și seara, când mama ei venea de la
muncă: ”…și să -ți mai spun ceva, în luna decembrie, asta m -a determinat și mai mult, în afară de
faptul că era foarte agitată și nervoasă, de exemplu, se tăvălea, se trezea noaptea și dacă nu îi
convenea ceva, se tr ântea, am stat o jumătate de oră și nu știam ce să îi fac, pur și simplu avea
niște spasme…se trezea la ora 1 noaptea și până dimineața la 6 trebuia să ne jucăm, să dansăm, să
facem anumite activități, o lună de zile…și de atunci au început problemele…deci în mare parte, nu
pot să zic că 100%, dar în mare parte, din cauza telefonului, pentru că era foarte agitată, creierul
ei era, știi cum se zice, prăjit…” (N.H.). Respondenta mi -a vorbit și despre o altă problemă care
amplifică situația fetiței ei : ”…îmi s punea doamna doctor că trebuie să terminăm și cu alăptatul,
dar nu am reușit, sincer, nu s -a putut, pentru că și alăptatul acesta nu o lasă să vorbească…”
(N.H.). La îndemnul medicilor din Târgoviște, respondenta a ajuns la Institutul Ioana din București,
unde, în urma recomandărilor medicilor, a încercat să îi oprească total accesul fetiței la tehnologie.

33
Cu toate acestea, din postura de mamă singură, se declară uneori învinsă de situație: ” dar ți -am zis,
tot nu pot să îi restricționez, dacă m -a văzut un minut și l -am pitit, tot știe că e telefonul…” (N.H.);
”Da, e o problemă, dar nu am, nu am ce să fac…” (N.H.).
Făcând o paralelă, printre motivele pentru care părinții oferă acces la dispozitivele
tehnologice copiilor, se numără: ”Păi pentru divertisment și relaxare de genul ăsta, interactivă și
pentru explorare, adică educațional, filmulețe despre câte tipuri de dansuri există, de exemplu.”
(M.B.) Părintele se lasă copleșit de ceea ce copilul învață să facă prin intermediul tehnologiei și nu
privește luc rurile și din alt punct de vedere : ”ea a început, datorită telefonului, să vorbească în
limba engleză, (râde) atunci pe moment eu eram încântată, zic: ”wow, e bine”, numai că medicul
mi-a spus că nu e așa, să nu mă bucur, pentru că astea nu sunt lucruri bu ne, adică folosirea
oricărui obiect din -ăsta, adică obiect…telefon, laptop, tabletă.. sunt dăunătoare, ea nu poate să
vorbească, deci ea este în lumea ei, este în lumea virtuală, iar în lumea reală, nu articulează
cuvinte…” (N.H.). Accesul la tehnologie es te folosit și ca tactică pentru impunerea unui
comportament dorit: ”De distragere pentru hrană în timp ce mănâncă, să pună, de exemplu soția,
un clip de animație și cântec pe masa unde o hrănește pe cea de -a treia, dar asta ușor -ușor s -a
diminuat.” (M.B.)
Oricât de liniștit poate părea copilul atunci când i se oferă acces la tehnologie, efectele cu
adevărat negative subliniate în această lucrare, sunt descrise și în două dintre interviurile luate: ”În
primul rând, nu răspundea când îl strigai, nu se uita la tine, când vorbeai cu el nu făcea contact
vizual…” (B.M .); ”Că până la urmă, ce se întâmplă, în videoclipuri și în desenele animate se
întâmplă totul atât de colorat, atât de viu și atât de repede, încât creierul unui copil nu apucă să
asimileze, le ia ca atare și atunci el trăiește într -o lume virtuală, total deconectată de realitate, în
cazul în care nu este conectat la astfel de activități, este izolat complet și nu comunică cu părinții
deloc, nu reacționează la niciun fel de impuls, dacă îl strigi, d acă îl chemi, este total absent.”
(B.M.); ”numai că a început să aibă un comportament ciudat, adică era foarte agitată, foarte
nervoasă, se tăvălea pe jos” (N.H.) Nici informațiile sau avertizările care vin din exterior nu par să
le ridice părinților semne de întrebare: ”Pff…sincer, nu, până am ajuns la București…nu, adică nu,
nu am dat importanță, nici nu m -am stresat, ca să zic așa, mai îmi spunea câte cineva: ”Băi, nu e
bine cu telefonul”, zic ”Ok, hai, ce poate fi?” (N.H.). Un alt punct de vedere semnal at într -unul din
interviurile primite, oferă o perspectivă îngrijorătoare : ”Ști ce se întâmplă…eu…vreau să spun
că…eu nu m -am ferit să spun că am fost la medic…adică am încercat, nu am zis sau nu am refuzat
din start: ”A, ok, eu nu mă duc acolo, pentru că este un institut unde sunt tratați copiii.”, nu, deci
pur și simplu mi s -a spus: ”Mergi acolo să vezi dacă copilul are problemele astea.”, dar sunt foarte
multe persoane care nu recunosc. Eu când m -am dus la creșă, eu le -am spus și cadrelor de acolo:

34
”Știț i, copilul meu, am fost cu el la București și mi s -a spus așa: ”Ea nu are voie la televizor, nu
are voie așa…”,zice: ”Să știți că chiar ne bucurăm că dumneavoastră ne spuneți, sunt foarte mulți
părinți care nu recunosc că au copiii bolnavi sau că au copii cu anumite probleme.” Dacă noi ca
părinți nu recunoaștem lucrurile astea și nu facem nimic, clar o să ajungem peste câțiva ani să
avem un copil, sau niște copii, cu probleme mult mai grave. Da, cunosc cazuri, cunosc un caz,
chiar, cineva, aproape, nu zic, niște prieteni, dar nu vor să recunoască că acel copil are probleme
și clar se vede din comportament, adică din fluturatul mâinilor, cred că ai văzut, nu știu, dacă ai
întâlnit vreun copil cu probleme din -astea…” (N.H.).
Când vine vorba de tratament și d e recomandările medicilor pentru copiii afectați de
dispozitivele tehnologice, lucrurile sunt clare: ”Tratamentul în astfel de cazuri: lipsa totală a
oricărui dispozitiv tehnologic, fără televizor deloc în casă, fără acces la telefon, telefonul trebuie
folosit doar de părinți. Nu trebuie absolut deloc să aibă acces, o dată, și în al doi -lea rând, foarte
multă comunicare în comunitate, trebuie să i se explice foarte mult, foarte multe exerciții împreună
cu un terapeut, dar și în comunitate de copii, creșă, g rădiniță, cât mai mult expus la această
interacțiune reală, bazată pe realitate și evident din partea părinților cât mai multă răbdare și
implicare în a explica absolut orice lucru.” (B.M.). Deși părinții sunt conștienți că trebuie să le
elimine celor mici accesul la dispozitivele tehnologice, insistența copilului le dă bătăi de cap: ”Ba
da, bineînțeles, deci nu ne mai înțelegem, atunci trebuie să i -l dau, bine, încerc să i -l dau 10
minute, să zic, o jumătate de oră, după care îi atrag atenția cu altceva, a dică o antrenez în altă
activitate…” (N.H.) Ba mai mult, se pare că părinții se lasă influențați de puterea de convingere a
celor mici: ”Întotdeuna este limitat, mergem cu câte cinci minute – zece minute, când negociază
mai bine și un sfert de oră, iar în ceea ce privește conținutul, cum am zis mai devreme, sunt diverse
filmulețe, atât.” (B.M.)
Respondenta care a ajuns la medic cu fetița ei, mi -a vorbit și despre schimbările apărute în
urma ”tratamentului”: ”Da, păi oricum, din februarie de anul acesta, merge la creșă și deja a
început copilul, adică vorbește, nu în totalitate, dar a început să r upă cuvinte, deja la spune bine,
cântă, fredonează, ori prin semne, că nu știe să spună deocamdată, dar este foarte atentă și la
activități, adică este foarte activă, s -a schimbat. La a doua vizită la medic mi s -a spus că, într –
adevăr, se vede o schimbare în bine, este mult mai atentă, în momentul când o strigă, are atenție,
cu jucăriile, iarăși…și altă chestie care mă întreba: dacă vine să mă ia pe mine, dacă are teamă să
pună mâna pe un obiect și îmi arată mie…nu, ea merge, își ia obiectul, nu mă ia pe m ine de mână
să mă ducă acolo să pun eu mâna pe obiectul respectiv…” (N.H.).
În topul activităților preferate ale copiilor a trei dintre respondenți se clasează detașat
filmulețele de pe platforma Youtube, părinții spunând că cei mici nu se arată la fel de interesați de

35
alte dispozitive și conținuturi: ”Nu prea este așa încântată de televizor, deci, televizorul nu e pe
primul loc, cine știe cum, să vadă vreun desen animat, dar nu…” (N.H.), în timp ce într -un singur
caz televizorul, respectiv desenele animat e, sunt preferatele copiilor: ”…se uită la desenele lor pe
Disney Junior…” (V.C.). Când vine vorba de libertatea de acces, în cazul a trei dintre respondenți,
copiii au posibilitatea de a naviga singuri dintr -un filmuleț în altul: ”Da, da, da, eu îi dau do ar
baza, după care ea își alege următoarele video -uri.” (B.M.), în timp ce unul dintre respondenți
spune că: ”Nu, nu prea, încă nu, deoarece nu le lăsăm atât de mult, doar încep să se descurce, să
înțeleagă ce presupune o interfață de touch -screen în a interacționa în jocuri, dar în rest nu, nu și –
au dezvoltat asta, pentru că nu au destul acces ca să ajungă acolo.” (M.B .). Pentru a evita
filmulețele, unul dintre respondenți adoptă un alt timp de conținut pentru copilul lui: ”Adică prefer,
de multe ori, când vrea filmulețe, să îi spun că nu merge telefonul și eventual, dacă vrea să se uite
pe pozele din telefonul nostru, care sunt majoritatea tot cu ele sau cu membrii familiei și filmulețe
făcute de noi pe la diverse ocazii.” (V.C.) În ceea ce privește posibilul conținut negativ al
filmulețelor de pe Youtube, unul dintre respondenți spune că: ”Se poate spune că da, dat fii nd că
multe din jocurile astea și o mare parte din internet e plin -ochi de publicitate și reclame. Nimic
deochiat, dar tot felul de lucruri care întrerup fluxul de a interacționa cu respectivul device.”
(M.B.) Respondenta care mi -a spus că se bazează pe ob ediența fetiței atunci când am întrebat -o
despre timpul de acces alocat acesteia, s -a axat pe aceiași trăsătură când a venit vorba de altfel de
conținut decât cel permis: ”Bine, ea știe, în general dacă ajunge într -un filmuleț care nu este desen
animat, vi ne și îmi spune, sau schimbă ea automat…nu are răbdare să vadă altceva…” (B.M.)
Ideea de regulă întipărită clar în mintea copiilor în legătură cu ceea ce le este permis și ce nu să facă
sau să urmărească, a fost subliniată și de un alt respondent: ”le-am s pus fetelor că trebuie să evite
acele filmulețe, adică să nu aud, să nu văd că se uită la ele.” (V.C.) Relația de comunicare părinte –
copil este cu siguranță una foarte importantă când vine vorba de controlarea unor astfel de situații,
însă nu poate reprez enta în toate cazurile un stâlp de rezistență, căci influențele, subconștientul și
reacțiile copilului pot fi imprevizibile.
În ceea ce privesc abilitățile de mânuire a dispozitivelor tehnologice de către cei mici și
rapiditatea cu care aceștia le dezvol tă, cel mai grăitor răspuns este: ”acum chiar nu știu să spun
exact perioada când a început să îl folosească singură, numai că a fost tot așa, un șoc pentru mine,
că am văzut -o cum deja accesa…ea deja copiează, ea orice te vede pe tine ca adult că faci, or ice
mișcare, orice…ea deja copiază, implicit și telefonul…vâzându -ne pe noi adulții că deja mișcăm
degetul pe ecran, glisăm…ea deja a învățat.” (N.H.).
Persoanele intervievate au moduri diferite de a aloca timpul copiilor petrecut în fața
ecranelor lumin oase: fie dimineața: ”Cel mic dimineața și în special în week -end când se trezește pe

36
la șase dimineața și încercăm să doarmă mai mult” (B.M.), fie seara: ”Depinde, cred că
seara…după -amiază, seara, când ajungeam eu acasă, când veneam de la muncă.” (N.H.), f ie pe tot
parcursul zilei: ”nu neapărat o oră jumătate legat, dar se uită la desenele lor pe Disney Junior, asta
într-o zi în care cea mare este la grădiniță…” (V.C.).
Am vorbit într -un capitol anterior al acestei lucrări despre importanța tool -urilor de c ontrol
parental și de varietatea acestora. Când i -am întrebat pe respondenți despre acest aspect, atitudinile
au fost diferite. Într -un singur caz a fost folosită o aplicație de acest gen, însă s -a rezumat la
blocarea reclamelor: ”Da, am o aplicație care r estricționează add -urile.” (B.M.), în timp ce un alt
respondent spune că: ”Nu, nu folosesc, pentru că dacă nu le dăm telefonul…laptop -ul are parolă,
telefoanele au parolă, deci nu le pot folosi, televizorul a avut și el blocate o perioadă posturile de
desene animate, după l -am lăsat doar pe Disney Junior deblocat…” (V.C.) Din punctul de vedere
al unuia dintre respondenți, timpul scurt de acces este și un motiv pentru lipsa aplicațiilor de
control: ” Da, încă nu s -a aplicat, dar suntem foarte conștienți de e le și intenționăm să le folosim
cu primele ocazii.” (M.B.) Deopotrivă, respondenta a cărei fetițe a avut probleme din cauza
dispozitivelor tehnologice, recunoaște: ”Nu, n -am folosit, spre rușinea mea, nu am folosit, dar
oricum, tot timpul eram în prezența ei, fiind foarte mică, nu am lăsat -o niciodată nesupravegheată,
nu…” (N.H.)
Fie că se bazează pe reguli: ”este ceva ce am decis să oferim doar ca recompensă și de
regulă, în week -end” (M.B.), pe încredere: ”Pentru că în ea chiar am încredere” (B.M.), pe
supraveghere continuă: ” tot timpul eram în prezența ei” (N.H.), sau pe tactici de a -i păcăli pe
aceștia: ”le opresc datele mobile și ele nu vor mai putea să schimbe” (V.C.), părinții tind să creadă
că sunt stăpâni pe situație și că efectele negative ale dispo zitivelor tehnologice sunt ținute sub
control.
Toți respondenții la interviuri consideră cu dispozitivele tehnologice pot avea efecte
negative asupra copiilor lor, unii rapordându -se la experiențe personale din prezent: ”Categoric, d –
aia și mergem cu pro gram. În primul rând, la ea, de -a lungul timpului, am observat că intervine
anxietatea și puterea de concentrare scade considerabil, când îi povestesc ceva și încerc să vorbesc
cu ea este destul de reticentă, se enervează și se supără, nu pot să îi mențin interesul la fel de bine
precum se întâmplă cu videoclipurile pe care le vizionează de obicei.” (B.M.), ”Da, și la cel mic,
este mult mai reticent în a comunica cu mine după ce îi închizi televizorul sau schimbi programul,
sau dacă nu îi pui melodia favori tă, se enervează și o bună perioadă de timp este foarte supărat.”
(B.M.), alții proiectându -le în viitor: ”Dependența de aceste aparate și pierderea contactului cu
realitatea, propabil, pe viitor.” (V.C.). Respondentul care s -a arătat conștient și precaut în legătură
cu dispozitivele tehnologice în preajma celor 4 fetițe ale sale și care încearcă, spune el, să ”nu le

37
lăsăm atât de mult, doar încep să se descurce, să înțeleagă ce presupune o interfață de touch –
screen în a interacționa în jocuri, dar în rest nu, nu și -au dezvoltat asta, pentru că nu au destul
acces ca să ajungă acolo.” (M.B.), afirmă că: ”Da, clar, sunt din ce în ce mai multe cercetări care
arată că ele au fost gândite și create ca niște unelte eficiente în a genera vânzări și chiar pe baza
filozofiilor de casino, pentru a crea dependență și suntem conștienți de pericol și încercăm să le
avem în vedere de fiecare dată când avansăm în direcțiile astea.” (M.B.) Tot acesta, mi -a vorbit
despre un mod aparte de a aloca timp fetițelor pentru utilizar ea internetului: ”în week -end, au o o
mică perioadă, de exemplu în care eu le ofer o recompensă pe baza unor bănuți pe care îi câștigă
ele de fiecare dată când sunt cuminți în zilele de luni până vineri și pe baza acelor bănuți, au o
anumită durată, de obi cei până în juma de oră, în car le las la mine la laptop și vizionează chestii,
supraveghate din când în când, la nivel de poveste ilustrată, animată, vorbită în română.” (M.B.).
Am fost interesată să aflu dacă respondenții cunosc cazuri de persoane ai că ror copii se
confruntă cu probleme din cauza consumului dispozitivelor tehnologice. Cu excepția unuia dintre
respondenți, toți ceilalți au cunoștință de astfel de cazuri: ”Da, din păcate da, o bună prietenă de -a
mea, copilul ei a fost diagnosticat de medic ul psihiatru cu autism virtual…” (B.M.), ”La copii mici,
nu pot să zic că sunt conștient de un caz concret, dar știu că deja la mai mulți oameni pe care îi
cunosc, adulți, care încep să aibă această impresie.” (M.B.), ”Da, cunosc cazuri, cunosc un caz,
chiar, cineva, aproape, nu zic, niște prieteni, dar nu vor să recunoască că acel copil are probleme
și clar se vede din comportament, adică din fluturatul mâinilor…” (N.H.)
Legat de sursele de informare și de popularitatea evenimentelor care au ca temă efec tele
noilor tehnologii asupra copiilor, respondenții spun fie că nu au auzit și nu au participat la astfel de
evenimente, fie că: ”Nu, dar am făcut câteva cercetări la nivel de informații prezente pe internet,
dar la un eveniment concret, nu am luat parte încă.” (M.B.). Una dintre respondente spune că a
aflat informații importante pe această temă de la un eveniment online: ”La momentul respectiv,
tocmai, această modalitate și cât mai multe detalii de a putea identifica aceste pericole cauzate de
consumul e xcesiv de tehnologie, tehnologizare, nu știu, cum vrei tu să -l numești.” (B.M.), în timp
ce respondenta a cărei fetiță urmează un tratament prescris de medici, spune că, din lipsă de timp,
nu a căutat informații și din alte surse.
Cu excepția unei singur e respondente: ”Nu, nu, întotdeuna am avut probleme cu
cunoștințele, cu rudele, că nu vreau să postez poze cu ea și implicit i -am rugat pe toți să nu fiu
etichetată într -o poză cu ea, pentru că nu îmi place, nu am fost niciodată de acord cu chestia asta,
și nici eu nu prea sunt așa activă, adică da, mă uit, intru pe Facebook, dar nu postez poze, mai ales
cu ea, nici atât.” (N.H.), toți ceilalți postează poze cu cei mici în spațiul social media și au concepții
asemănătoare când vine vorba de posibilele peric ole, concretizate în afirmații de tipul: ”personal

38
tind să cred că nu mi se poate întâmpla mie” (B.M.), ”sunt sigur că există riscuri, la fel ca în viață,
totul are o parte luminată și o parte umbrită” (M.B.), ”nu mi -e teamă că s -ar putea întâmpla ceva
datorită unei poze postate la câteva săptămâni, o lună, două” (V.C.). Se pare că părinții tind să
minimaliz eze posibilele efecte negative atunci când se aduce în discuție o satisfacție personală dată
de postarea și utilizarea rețelelor sociale.
Când am abordat subiecte precum Păpușa MoMo și Balena albastră, respondenții fie nu au
auzit de astfel de fenomene: ”Nu, chiar nu am auzit de astea.” (M.B.), fie au auzit, dar nu au fost
curioși să afle mai multe detalii despre subiect : ”Da, am auzit, dar sincer să fiu, nu am intrat prea
mult în amănunt, nu știu să dau detalii, decât că s -au întâmplat anumite cazuri de sinucideri, dar în
rest nici măcar nu am accesat niciodată, să meargă curiozitatea atât de mult, până acolo, să mă
uit…” (N.H.), fie, în cazul a doi dintre respondenți, au auzit doar de fenomenul Balena albastră.
Relevant este modul în care părinții consid eră că aceste pericole pot fi evitate: căci dintr -o anumită
perspectivă, una dintre respondente consideră că indiferent de gradul în care un părinte reușește să
controleze situația acasă, odată cu înaintarea în vârstă, lucrurile devin imposibil de controla t în
totalitate: ”o sa înceapă să iasă în societate…gen școală, poate merge în altă parte, la o colegă, la
cineva în vizită, știu și eu, nu știu, nu poți să fii tot timpul în preajma copilului.” (N.H.). Pe de altă
parte, lucrurile par mai simple de abordat , cel puțin în teorie, din perspectiva unei alte respondente:
”Da… prin control și monitorizare a tot ceea ce fac ei îndeaproape și să nu îi lași nesupravegheați,
cred că asta este cel mai și cel mai important.” (B.M.), văzând interacțiunile din viitor, ca pe un
avantaj, nu ca pe un posibil pericol: ”Altminteri, cu cât cresc, trebuie să existe și acel echilibru în a
folosi aceste dispozitive și în a avea tot felul de interacțiuni cu prietenii de -o vârstă, diverse
comunități la care să adere, sau diferite ac tivități care să îi angreneze și fizic și mintal.” (B.M.)
Unul dintre părinții respondenți a tratat lucrurile dintr -o perspectivă lejeră, căci, după părerea lui,:
”Partea de YouTube o consider destul de safe, în sensul că oferă un conținut ok, YouTube -ul este
destul de atent la ce conținut oferă, cel puțin pentru copii, mă gândesc…” (V.C.), având aceiași
siguranță când l -am întrebat despre pericolele asociate consumului de tehnologie: ”Am auzit, n -am
știut că ar putea să pornească de la telefon, dar la noi nu cred că ar putea fi cazul, pentru că stau
extrem de puțin pe telefoane.” (V.C.)
Un alt reper important pentru identificarea atitudinii părinților legată de expunerea copiilor
între 0 -6 ani la noile tehnologii, este răspunsul la întrebarea: ”Care consi derați că este vârsta
potrivită la care le veți oferi accesul, să zicem așa, total, asupra internetului și asupra tehnologiei?”.
Astfel, există respondenți care au o părere conturată: ”A, păi am discutat asta cu soția și nu suntem
100% convinși, dar ne -am închipuit că vom permite o parte din acces undeva după 8 ani, iar ca să
dețină o tabletă sau un smartphone personal, după 12 ani.” (M.B.), ”Cel puțin în primii ani, apoi,

39
după 10 -12 ani, bănuiesc o să poată să aibă un telefon.” (V.C.), sau care nu vor să i a în calcul
această variantă momentan: ”Nu, nu m -am gândit, nu, e o întrebare la care nu știu dacă pot să
răspund acum. Nu, deocamdată nu, nu se pune problema, nu avem nevoie de așa ceva
deocamdată.” (N.H.).

3.3 Analiză de conținut
Analiza de conținut a c onstat în monitorizarea a zece grupuri de mămici, respectiv părinți,
de pe platforma Facebook. Grupurile au fost alese după două criterii: să fie grupuri care au ca
obiectiv discuții între părinți despre copiii lor și să aibă un număr cât mai mare de membr i. Astfel,
cel mai mare număr de membri înregistrat la începutul perioadei de monitorizare aparține grupului
”Mamici, gravidute si bebei ”: 165.412, iar cel mai mic , 26.938 de membrii, grupului ”Bunici și
💖mămici cu 👶pitici👶”. Se menționează faptul că cele zece grupuri, au fost numerotate cu numere
de la 1 la 10, 1 reprezenentând cel mai mare număr de membrii, iar 10 cel mai mic. Monitorizarea a
fost făcută în perioada 01.01.2019 – 01.04.2019 și a urmărit, zilnic, postările c are aveau ca subiect
tema acestei lucrări. Au fost menționate pentru fiecare grup: numele, numărul membrilor și data
înființării grupului. La fiecare postare s -au notat: data, numărul postării, link -ul acesteia, tipul de
postare (text, articol, poză, etc.) , cuvintele cheie, tema, numărul de comentarii și numărul de like –
uri, respectiv tipul de like (ador, râs, uimire, tristețe, mânie).
Pe lângă noțiunile menționate mai sus, scopul acestei metode de cercetare este de a scoate în
evidență principalele subiec te de care oamenii sunt interesați când vine vorba de tema acestei
lucrări. Este important de conștientizat că Facebook -ul este, pe lângă o platformă de socializare și
amuzament, un loc de unde oamenii pot afla informații importante, unde se pot mobiliza p entru
diferite scopuri sau își pot schimba ideile și comportamentele. Consider necesară urmărirea
popularității acestui subiect pe Facebook, căci consider că acest mijloc de comunicare poate fi
folosit pentru a atrage atenția părinților asupra impactul noi lor tehnologii în vița copiilor lor.
În astfel de grupuri, dedicate mămicilor, respectiv părinților, oamenii caută să socializeze, să
împărtășească sfaturi și să ceară ajutor în legătură cu viața copiilor lor. (”FOARTE BINE NOI
SUNTEM MĂMICI ȘI ÎMPREUNĂ V OM DEZBATE SUBIECTE DESPRE BEBEI CÂT ȘI
DESPRE NOI.. ❤❤❤❤” – descriere grup 9). Fiecare grup luat în vizor de această analiză are un
regulament propriu care ajunge să fie destul de elaborat, în care administratorul grupului le cere
membrilor să respecte an umite reguli: de la reguli de bază legate de interzicerea jignirilor sau a unui
anumit tip de limbaj, până la reguli subiective de tipul: ” Mămicile cer păreri și în cazuri de urgență.
Vă rugăm să le îndrumați spre medic, să NU oferiți sfaturi și remedii b ăbești, ce pot afecta sănătatea

40
si de asemenea este interzisă r ecomandarea medicamentelor !!!! ”; ” Recomandarea diversificării
sugarului înaintea vârstei de șase luni NU este permisă. OMS ( Organizația mondiala a sănătății)
recomanda alăptarea exclusivă pa na la vârsta de 6 luni si începerea diversificării după aceasta
vârsta, in paralel cu alăptarea.” (grupul 1), ” Nu postati bebelusi NUD, SUNT CAZURI DE
PEDOFILIE, nu ne asumăm răspunderea pentru astfel de situații!” (grupul 2), ”; Grupul este
destinat doar mămicilor și graviduțelor, deci nu vom accepta persoane de sex masculin, în
concluzie, nu adăugați astfel de persoane pentru că vor fi imediat eliminate din grup!” (grupul 2).
Caracterul exclusiv feminin al acestor grupuri reiese atât din titlul grupului , cât și din
regulamentul acestuia, în această analiză existând un singur grup în care, teoretic, le este permis și
accesul bărbaților: ”👑👑 Mămici 🌸🌸 Gravidute Si Tătici 🎀🎀 Necenzurati ♡♡♡” (grupul 7).
În primul rând, este important de observat analiza c antitativă a postărilor.. Astfel, grupul nr.
3: ”📌 Mămici Necenzurate 📌Uncensored Moms 🖤”, are 12 postări pe tema acestei lucrări, adică
cel mai mult. Grupul 4 și grupul 7 au câte 11 postări, grupul 2 are 10 postări, grupul 6 are 9 postări,
grupul 1 are 8 postări, grupul 10 are 6 postări, grupul 9 are 4 postări, grupul 8 are 3 postări, iar
grupul 5 are o singură postare. Ca o observație generală, numărul de postări regăsit pe această temă
este unul mic, având în vedere numărul de membrii ai grupurilor și numărul mare de postări care se
fac zilnic pe aceste grupuri, fiind important de menționat și că cele mai multe postări care ating
tema lucrării nu coincide cu grupul cu cei mai mulți membrii.
Există patru tipuri de postări care se regăsesc pe mai multe g rupuri ș i care sunt evidențiate în
tabel cu patru culori: verde (reprezintă postarea cu o reclamă de la Advice), galben (reprezintă
postarea articolului: „Mi -am nenorocit copilul cu tableta (…) Ca părinți idioți și neștiutori, ne
amuza nespus”), roșu (repr ezintă postări despre păpușa MoMo) și albastru (reprezintă postarea cu
un video în care sistemul nervos al unui băiețel a fost afectat de utilizarea tabletei).
POSTĂRI DE
INTERES RIDICAT NR. DE
POSTĂRI TIP DE POSTARE CUVINTE
CHEIE NR. DE
COMENTARII NR. DE
LIKE –
URI
PĂPUȘA MoMo 17 TEXT
TEXT + POZĂ
TEXT + VIDEO
TEXT + ARTICOL personaj malefic,
lucruri rele,
impact emoțional,
sinucidă, copii 835 387
RECLAMĂ DE
CONȘTIENTIZARE 2 TEXT + VIDEO timpul, cei mici,
tabletă, copil 6 30
ARTICOL (Experiența
unei mame al cărei
copil a fost afectat de
utilizarea tabletei) 3 ARTICOL tabletă, copilul 81 436
VIDEOCLIP (Sistemul
nervos al unui băiețel –
afectat de utilizarea
tabletei) 4 TEXT + VIDEO tabletă, sistem
nervos, copii sub
7 ani 202 883

41
Postarea marcată cu verde se regăsește în grupul 2 și în grupul 4, unde pe lângă distribuirea
video -ului, este însoțită de text. Video -ul din postare reprezintă un vânzător dintr -un magazin de
electronice care nu dorește să le vândă părinților o tabletă pe ntru copilul lor în vârstă de 5 ani,
spunându -le că aceasta trebuie folosită peste vârsta de 12 ani și că timpul de calitate petrecut cu
părinții este important la vârsta celui mic. Postarea din grupul 2, al cărui text atribuit postării este: ”
Asa este ti mpul petrecut cu cei mici este cel mai important ❤❤❤❤” nu are niciun comentariu, dar
are 18 like -uri, în timp ce postarea din grupul 4, al cărui text atribuit postării este: Tu, i -ai cumparat
copilului tau TABLETA? CATI ANI ARE?”, are 6 comentarii, 13 like -uri și un like de tip ”Ador”.
Postarea marcată cu galben, în care o mamă povestește cum din cauza dispozitivelor
tehnologice copilul ei a ajuns să fie diagnosticat cu autism virtual, se regăsește distribuită sub formă
de articol în grupurile 2,6 și 10. Pe grupul 2 postarea a strâns 55 de comentarii și 206 like -uri (plus
58 de like -uri de tristețe și 1 8 de uimire), pe grupul 6 are 26 de comentarii, 109 like -uri (plus 21 de
like-uri de tristețe și 4 de uimire), în timp ce pe grupul 10 nu are niciun comentariu și 11 like -uri
(plus 6 like -uri de tristețe). Se poate observa în acest caz că impactul cel mai mare l -a avut postarea
de pe grupul cu cel mai mare număr de membrii.
Un tip de postare vehiculată în această perioadă pe platforma Facebook este cea marcată în
analiză de culoarea roșu, respectiv subiectul unui joc destinat copiilor, în care ”Păpușa MoMo ” îi
îndeamnă pe aceștia să își facă rău și să se sinucidă. Postările legate de acest subiect sunt în total 17,
fiecare grup, cu excepția grupurilor 1 și 5, având cel puțin o postare care vizează subiectul Păpușii
MoMo. Este important de observat data la c are a fost abordată pentru prima dată o astfel de postare
pe grupuri. Astfel, în 7 din cele 8 grupuri pe care se regăsește, postarea a fost publicată pe data de
27.02.2019, maxim 03.03.2019, în timp pe unul dintre grupuri a întârziat să apară cu o lună (25
martie). Se pare că părinții sunt interesați de acest subiect, puternic mediatizat, cuvintele cheie care
îl reprezintă fiind: ”sinucidere”, ”personaj malefic”, ”omoară”, ”impact emoțional”.
Postarea reprezentată de culoarea albastru se regăsește în grupu rile 3, 4 și 6 și prezintă un
filmuleț cu un băiețel al cărui sistem nervos central a fost afectat de utilizarea tabletei. Cele mai
multe reacții, la o diferență majoră, se regăsesc la postarea din grupul 6: 182 de comentarii și 391 de
like-uri, 279 de lik e-uri de tristețe, în comparație cu 10 -20 de reacții la aceiași postare din celelalte
grupuri.
Este importantă o trecere în revistă a postărilor care au avut cel mai mare impact pe fiecare
grup. Astfel, pe grupul 1 postarea cu cele mai multe reacții a avu t tema ”Efectele dispozitivelor
tehnologice asupra copiilor”, grupul 2, 3, 8 și 9 au avut cele mai multe reacții la o postare legată de
Păpușa MoMo, grupul 4 și 7 au adunat cele mai multe comentarii și like -uri la postările cu tema de

42
discuție: ”Timpul alo cat copiilor pe dispozitivele tehnologice”, grupul 6 la postarea marcată cu
albastru (prezentată anterior), în timp ce niciuna dintre postările din grupul 10 nu a stârnit interesul
utilizatorilor în mod special.
Postarea cu cel mai mare impact, respectiv cel mai mare număr de comentarii, este legată de
mesajul unei mame care cere sfatul membrilor grupului în legătură cu influența pe care dispozitivele
tehnologice o pot avea asupra copilului: ”Buna seara,este a 2a oara cand postez pe grup,desi
urmaresc! Vre au sa intreb si eu mamicile cu,copilasi mai maricei,daca ai lor copii s au uitat la
desene pe tv,tableta,tlf…le a afectat intr un fel cand s au facut mai mari? Baiatul meu de 1 an 1l se
uita cred ca in jur la 3 4 ore adunate toata ziua,stiu ca nu i ok,da r se plictiseste foarte repede de
jucarii si alte activitati cu el in afara sa ma joc cu el sa l plimb prin casa pt ca nu merge singur,nu
stiu ce as putea face….scuzati romanul! Seara buna si linistita!” 66 Comentariile persoanelor, se
împart, c um se întâ mplă în general pe astfel de grupuri, în mai multe categorii: cei care îi dau sfaturi
mamei, cei care o judecă și îi subliniază greșelile, cei care scriu strict despre prop ria loc experiență
și cei care pun link -uri către articole p e această temă. Comentar iul care are cele mai multe like -uri,
scoate în evidență o problemă regăsită atât în analiză pe bază de chestionar, cât și cea pe bază de
interviuri: ”Buna fara suparare mamici tot vad comentarii ca se plictiseste copilul si de aia ii dati
tlf sau tableta mmm , cred ca ar trebui sa va faceti mai mult timp ptr copii nu va bucurati wow sta
copilul linistit la tlf si va puteti face treaba nu e ok”.
În concluzie, se pare că atunci când vine vorba de socializarea pe Facebook pe subiectul
impactului noilor tehnol ogii asupra copiilor între 0 -6 ani, părinții se arată cei mai interesați de
discuții libere, evitând postările de tip ”articol” sau ”imagine”. Ca o observație generală, oamenii
dau cu ușurință like -uri, dar nu lasă comentarii. De asemenea, postările sub fo rmă de întrebare sau
care conțin în interiorul lor o propoziție interogativă, îi fac pe părinții de pe grupurile analizate să
lase comentarii. O altă observație ar fi că părinților le place să lase poze cu cei mici, să
împărtășească propri ile experiențe și să prezinte propri ile păreri. Relevant, este că, oamenii își
exprimă părerea și în general, o susțin până la capăt, fără a accepta ideile celorlalți participanți la
conversație. Există și subiecte care nu au atras deloc atenția persoanelor de pe grup și care privesc
aspecte importante legate de tema acestei lucrări: postări în legătură cu diferența dintre copilăria
generației de părinți față de generația copiilor de azi, postări despre modul în care sistemul nervos al
celor mici poate fi afect at de dispozitivele tehnologice, postări despre radiațiile din casă, postări
despre efectele dispozitivelor tehnologice asupra copiilor între 0 -6 ani.

66 https://www.facebook.com/groups/552577491506200/permalink/1977271425703459/ , accesat la 22.04.2019

43
CONCLUZII
Obiectivul acestei lucrări a fost identificarea gradului de conștientizare al impactului noilo r
tehnologii asupra copiilor între 0 -6 ani, căutând să răspundă la întrebări legate de atitudinile
părinților față de expunerea copiilor la noile tehnologii, practicile utilizării noilor tehnologii de către
copii și efectele percepute de părinți în legătur ă cu impactul noilor tehnologii asupra copiilor.
În prima parte a lucrării , am încercat, în primul rând, să strâng informații provenite din surse
credibile pentru a -mi putea forma o părere clară despre lucrurile la care ar trebui să mă raportez
atunci când mă gândesc la impactul noilor tehnologii pentru un copil între 0 -6 ani. S tudiile au mers
în două direcții: identificarea prezenței noilor tehnologii în viața copiilor între 0 -6 ani, confirmând
un grad de utilizare foarte ridicat și efectele negative pe care dispozitivele le pot avea asupra
acestora. În raport cu cele mai răspân dite pericole, am abordat problema dependenței de noile
tehnologii și am căutat în ce măsura această situație este răspândită în România și cum se
materializează soluțiile atunci când vine vorba de tratamentul pentru un copil dependent. Din
această perspec tivă, am putut deduce două aspecte: pe de -o parte, existența conștientizării, dar lipsa
inițiativei părinților a prevenirii posibilelor pericole care pot apărea din cauza expunerii uni copil la
noile tehnologii, și pe de altă parte, un mediu puțin dezvolta t în România în raport cu această
problemă. Conștientizând faptul că în primii ani de viață, posibilul contact al unui copil cu
tehnologia este controlat aproape în totalitate de părinți, am scos în evidență importanța relației
părinte -copil și la rândul e i, importanța modului în care părintele înțelege și folosește tehnologia. În
continuare, mi -am îndreptat atenția asupra dezbaterilor și inițiativelor concrete legate de subiectul
acestei lucrări, încercând să conturez modul în care imaginea autimului virtu al apare în mass -media
și care sunt sursele credibile la care aceasta apelează, dar mai mult decât atât, care sunt inițiativele
pe care companiile, organizațiile sau persoanele fizice din România au încercat să le ia pentru a
contribui activ la controlarea fenomenului. Am considerat necesară scoaterea în evidență a
metodelor de limitare care se află la dispoziția părinților și prezentarea a câteva dintre tacticile de
”parenting digital”, având de gând, ca în partea de cercetare proprie, să observ în ce măsu ră acestea
sunt puse în practică de părinții participanți la studiu. Odată cu cercetarea pe care am făcut -o pe
acest subiect, mi -au ieșit inevitabil în evidență două probleme asociate cu subiectul lucrării mele:
cyberbulling -ul și hoax -urile.
Datele strâ nse în urma metodelor de cercetare folosite au provenit din trei surse diferite:
chestionar, interviu și analiză de conținut. În primul rând, prin intermediul chestionarului, am strâns
informații care mi -au oferit răspunsuri la principalele curiozități leg ate de relația părinte -copil –
dispozitiv tehnologic. Deși m -am confruntat cu imposibilitatea de a ține postările cu chestionarul
active, din cauza blocării acestuia de către Facebook, am fost surprinsă de interesul de care oamenii

44
au dat dovadă (am primit c hiar like -uri și încurajări la postările făcute) și de rapiditatea cu care
aceștia au răspuns. Datorită rezultatelor cantitative, am putut contura situațiile cele mai întâlnite: un
copil între 0 -6 ani petrece în general între 1 -2 ore pe zi pentru utilizare a dispozitivelor tehnologice,
acasă, este supravegheat în permanență și accesul se face în a doua parte a zilei, conținuturile cele
mai întâlnite sunt desenele animate și filmulețele pe Youtube, cel mai utilizat device este telefonul
mobil al părintelui, p rincipalele motive pentru care li se oferă acces sunt fie pentru a avea părintele
timp liber pentru lucrurile casnice, fie pentru relaxarea copilului, nu se folosesc metode de limitare
a accesului, copilul știe să folosească singur dispozitivele.
În ceea ce privește gradul de conștientizare, se pare că majoritatea părinților cred că
dispozitivele tehnologice pot avea efecte negative asupra copilului, au auzit de pericole și le cunosc,
unii dintre ei confruntându -se chiar ei cu ele, însă consideră că îi pot proteja singuri de acestea, fără
a apela, de exemplu, la metode de limitare a accesului sau la sfatul unui specialist. Din fericire,
majoritatea spun că nu au observat comportamente problematice la copiii lor, însă informațiile pe
care le -am acumulat atât din studiile cercetătorilor, cât și din ancheta pe bază de interviu făcută
ulterior, au scos la iveală mai multe aspecte: efectele negative pot fi ușor confundate, de exemplu,
cu modul de a fi mai introvertit sau mai liniștit al unui copil sau pot fi puse în baza altor motive
(spre exemplu, un părinte poate considera că un copil este nervos din cauza oboselii, nu din cauza
expunerii la un dispozitiv tehnologic; întârzierea limbajului poate fi pusă în baza modului de
dezvoltare al unui copil, nu privită ca o consecință a dispozitivelor tehnologice; capacitatea de
concentrare la ecran poate fi considerată un atuu, când în realitate este asociat de cercetări cu
ADHD; și exemplele pot continua); efectele pot întârzia să apară și până la doi ani, este greu de pu s
un diagnostic; precum și faptul că mulți părinți refuză să recunoască că micuțul lor poate avea
probleme. Atenția mea nu s -a concentrat însă doar asupra răspunsurilor majorității, căci într -o astfel
de cercetare, consider relevante și răspunsurile minori tății sau cele singulare,unele dintre ele fiind
mai mult decât grăitoare pentru evidențierea problemei studiate. Plecând de la această idee, am
simțit nevoia de a analiza contextul în care o astfel de situație negativă are loc, căutând ca în partea
de anch etă pe bază de interviuri să am un respondent care s -a confruntat cu efectele negative ale
dispozitivelor tehnologice asupra copilului. Așadar, mama necăsătorită, cu un loc de muncă
solicitant care -i mănâncă o bună parte din timpul pe care ar fi putut să i -l aloce fetiței (manager de
transporturi), cu dorința de a -i oferi copilului ei tot ceea ce este mai bun, evitând să o supere pe cea
mică și cu o lipsă de informare totală pe baza subiectului copil -tehnologie, a ajuns să îi ofere
acesteia prea mult acces la telefonul mobil și să se confrunte cu efectele negative ale acestei
expuneri excesive. În raport cu slăbiciunea de care o mamă poate da dovadă atunci când vine vorba
de copilul ei, în interviurile luate bărbaților din cadrul acestei anchete, am putut ob serva că atunci
când vine vorba de reguli stricte în ceea ce privește consumul de tehnologie, acestea sunt impuse de

45
ei. Am putut contura odată cu interviurile luate, patru tipare de părinți: părintele neinformat care a
simțit pe propria piele efectele neg ative ale dispozitivele tehnologice asupra copilului și care
încearcă să își îndrepte greșeala; părintele care observă în prezent comportamente problematice la
copiii săi, dar care își pun speranța în ”control și monitorizare” (deși există în răspunsurile sale
aspecte care se contrazic: nu folosește tool -uri de control și îi permite copilului să își aleagă singur
conținuturile, copilul are televizor în camera lui, lasă timpul alocat utilizării în puterea de
”negocierea” a copilului, etc.); părintele aparent conștient de pericole care limitează cu strictețe
accesul la telefon, laptop sau tabletă (oferind acces doar pentru, spune el, poate și din postura de
tehnician fotogravor & grafician DTP, ca cele mici să se obișnuiască cu aceste interfațe), dar care
lasă accesul la televizor în baza preferințelor celor mici; și părintele care nu crede și care
minimalizează tot ceea ce ține de acest subiect.
Analiza de conținut a celor zece grupuri de Facebook, a arătat fidelitatea cu care oamenii
folosesc astfel de grupu ri dedicate părinților, dar nu a arătat un interes ridicat pentru subiectul
acestei lucrări, căci oamenii nu par a fi interesați de subiecte serioare, existând, de exemplu, postări
în care oamenii joacă fazan, care ajung să aibă și 1,6 K comentarii. Un asp ect relevant poate fi
faptul că una dintre postările care au atras atenția, a fost subiectul Păpușii MoMo, postări care au
cuvinte cheie de tipul ”sinucidere”, ”personaj malefic”, ”impact emoțional”,etc. Se pare că, părinții
de pe aceste grupuri de Faceboo k tind să trateze cu superficialitate aspectele aparent banale și să se
intereseze de subiectele mediatizate și care, generează controverse. Desigur că aceste tipare trebuie
verificate prin cercetări mai ample decât cele de față.
În ceea ce privește rapo rtul dintre prima parte a lucrării și partea de cercetare propriu -zisă,
am căutat să confirm sau să infirm prin metodele de cercetare folosite principalele subiecte atinse de
subcapitolele lucrării. Ca o observație, legat de studiile care vorbesc despre pe ricolele noilor
tehnologii în viața copiilor, am regăsit aceste efecte menționate în cadrul tuturor metodelor de
cercetare folosite, cu excepția obezității, un aspect care nu a fost întâlnit, deși, spre exemplu,
persoanele respondente la interviuri stau la bloc și au recunoscut lipsa petrecerii a puțin timp în aer
liber.
Am fost suprinsă pe parcursul întregii mele cercetări de deschiderea de care oamenii au dat
dovadă atunci când le expuneam subiectul lucrării mele, dându -mi impresia că în jurul lor, aces t
subiect nu se bucură de atenție. Ulterior, am ajuns să observ că interesul venea din două motive: fie
din lipsa totală de informație în legătură cu acest subiect, fie din existența unor idei pe care le aveau,
dar nu avuseseră contextul favorabil expuneri i lor.
Consider că, lipsa unei perioade mai lungi de timp alocate metodologiei de cercetare, în
concomitent cu nevoia atingerii unui public mult mai mare, au fost principalele minusuri ale

46
cercetării mele. De altfel, dacă aș proiecta o cercetare viitoare , aș îmbunătăți modul de abordare, în
ideea în care aș căuta să fac o cercetare și în rândul copiilor, pentru a studia comportamentele.
Altfel, lucrarea mea se axează strict pe răspunsurile părinților, care, după cum am prezentat în
nenumărate rânduri, sun t pilonul principal în acest demers de interacțiune al copiilor cu tehnologia
în primii ani de viață, dar pe care, consider că i -ar surpinde să afle, în posibilitatea acestei situații, că
ceea ce ei cred despre copilul lor și tehnologie, nu este și ceea ce copilul arată. Un alt aspect care
trebuie luat în considerare și care, inevitabil, nu a fost atins în această lucrare, este influența
colectivelor asupra copiilor, din momentul în care aceștia sunt integrați unei forme de îngrijire sau
educație instituțio nalizată.
În altă ordine de idei, văd necesare inițiative la nivel național din partea statului care să ajute
la creșterea gradului de conștientizare în rândul părinților cu privire la impactul pe care îl poate avea
expunerea la tehnologie a copiilor mici (o idee fiind poate mediatizarea unor mesaje cum sunt cele
care fac refererire la consumul de țigări sau nevoia de mișcare), precum și nevoia unor campanii de
conștientizare bine construite. De asemenea, în contextul discrepanțelor dintre generații, aș pro pune
existența unor ateliere pentru părinți de informare și prezentare a tot ceea ce ține de impactul noilor
tehnologii în viața copiilor.
În concluzie, un lucru este cert: impactul noilor tehnologii asupra copiilor între 0 -6 ani este o
temă de actualitat e și de importanță socială acută într -un viitor în care totul se va învârti în jurul și
prin intermediul tehnologiei. Este un domeniu care trebuie explorat, înțeles și introdus în
conversația științifică națională.

47
BIBLIOGRAFIE
VOLUME:
1. Adam Alter (2015), Irezistibil, București, Ed. Publica.
2. Marian Petcu (coord.). (2014) Dicționar enciclopedic de comunicare și termeni asociați ,
București, Ed. C.H.Beck.
3. Nicholas Kardaras (2014), Copiii și ecranele luminoase , București, Ed. PARALELA 45.
4. Septimiu Chelcea (2001), Metodologia cercetării sociologice , București, Ed.
ECONOMICĂ.
5. Serge Moscovici, Fabrice Buschini (2007), Metodologia științelor socioumane , București,
Ed. Polirom.
SURSE ONLINE ȘTIINȚIFICE:
1. Bran, Mihai, 27.04.2017, ”Românii nu merg la consiliere psihologică, deși au nevoie.
Concluzia unui studiu Atlas Help”, https://ehealthromania.com/consiliere -psihologica –
studiu -atlas-help/ , accesat la 12.02.2019
2. Grădinaru, Ciprian, 2015, ” Studiu privind utilizarea internetului în familie”,
https://oradenet.salvaticopiii.ro/docs/raport_cercetare_safer_internet_2015_web.pdf , accesat
la 04.04.2019
3. Guttman, Evelyn, Amy, 28.03.2017, ”What Screen Time and Screen Media Do To Your
Child`s Brain and Sensory Processing Ability”, https://handsonotrehab.com/screen -time-
brain -sensory –
processing/?fbclid=IwAR0v9U4brd8y4fYWxNTvaRu4ApCxaXJWxYs1j2xRhsdCxwFYjM
01WC nTLX4 , accesat la 04.04.2019
4. Hagen, Ingunn și Nayar, Usha S., 02.04.2014, ”Yoga for children and young people’s
mental health and well -being: research review and reflections on the mental health potentials
of yoga”, https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyt.2014.00035/full , accesat la
04.04.2019
5. Hwang, Yoori et alii, 01.06.2017, ”Parental Mediation Regarding Children's Smartphone
Use: Role of Protection Motivation an d Parenting Style”,
https://www.liebertpub.com/doi/full/10.1089/cyber.2016.0555 , accesat la 08.04.2019

48
6. Kompa, Joana, 11.05.2014, ”Children&Device Dependency”,
https://joanakompa.com/2014/05/11/children -on-electronic -drugs -workings -consequences –
treatment/ , accesat la 12.02.2019
7. Ólafsson, Kjartan și Livingstone, Sonia & Hadd on, Leslie, 05.2013, ” Children’s Use of
Online Technologies in Europe”,
http://eprints.lse.ac.uk/50228/1/__Libfile_repository_Content_Livingstone%2C%20S_Child
ren%E2%80%99s%20use%20of%20online%20technologies%20in%20Europe%28lsero%2
9.pdf , accesat la 04.04.2019
8. Roman, George et alii, 2014, ”Ghidul utilizării în siguranță a Internetu lui”,
https://oradenet.salvaticopiii.ro/docs/Ghidul_utilizarii_in_siguranta_a_Internetului.pdf ,
accesat la 30.03.2019
9. Roman, Goerge et alii , 2014,
https://www.academia.edu/8281046/Ghidul_utilizarii_in_siguranta_a_Internetului , accesat
la 12.04.2019
10. Samuel, Alexandra, 04.05.2017, ” Opinion: Forget “d igital natives.” Here’s how kids are
really using the Internet”, https://ideas.ted.com/opinion -forget -digital -natives -heres -how-
kids-are-really-using -the-internet/ , accesat la 04.04.2019
11. Velicu, Anca și Mitarcă, Monica, 06. 06. 2018, ” Copiii mici și lumea digitală. Provocări ale
unui teritoriu puțin explorat”, http://revistasinteza.ro/copiii -mici-si-lumea -digitala –
provocari -ale-unui-teritoriu -putin -explorat/ , accesat la 07.04.2019
12. Velicu, Anca și Mitarcă, Monica, 09.02.2016, ”COPIII MICI 0 -8 ANI ȘI TEHNOLOGIILE
DIGITALE”, https://www.academia.edu/22153402/COPIII_MICI_0 –
8_ANI_%C8%98I_TEHNOLOGIILE_DIGITALE_Un_ studiu_exploratoriu_calitativ._Rezu
ltate_preliminare_pentru_Rom%C3%A2nia , accesat la 03.05.2019
13. 21.10.2016, ”American Academy of Pediatrics Announces New Recommendations for
Children’s Media Use”, https://www.aap.org/en -us/about -the-aap/aap -press –
room/Pages/American -Academy -of-Pediatrics -Announces -New -Recommendations -for-
Childrens -Media -Use.aspx, accesat la 07.04.2019
14. https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLScvjRFOWYzHarugYMixAUb –
uKPvN59fankRHjCiiLHAtAQIHA/viewform , accesat la 30.03.2019
15. 27.04.2017, ”Români i nu merg la consiliere psihologică, deși au nevoie. Concluzia unui
studiu Atlas Help”, https://ehealthromania.com/consiliere -psihologica -studiu -atlas-help/ ,
accesat la 1 2.02.2019

49
16. https://en.bab.la/dictionary/english -romanian/hoax , accesat la 12.04.2019
SURSE ONLINE DESPRE INIȚIATIVE/PROGRAME DE PARENTING DIGITAL:
1. Chiș, Anamaria, 15.12.2017, ” 15 pași simpli pentru a preveni dependenț a de gadget -uri a
copiilor”, https://tikaboo.ro/15 -pasi-simpl i-pentru -a-preveni -dependenta -de-gadget –
uri/?fbclid=IwAR3ugw0ipLuZC9v2m9YSb -O4yE5wDPo -QPXd2o84OsuwFwaejdtjDAam –
Ew, accesat la 08.04.2019
2. Cory, 10.01.2018, ”Facebook launches new Messenger Kids, but is it a good idea?”,
http://parentingdigital.com/facebook -launches -messenger -kids-good -idea/ , accesat la
08.04.2019
3. Family Link, ”Creați obiceiuri sănătoase de utilizare a internetului pentru familie”,
https://families.google.com/intl/ro/familylink/ , accesat la 04.04.2019
4. Iatagan, Andreea, 07.05.2018, ”Copiii și dependența de tehnologie. O problemă mare, mare
de tot.”, https://educatiecudragoste.ro/copiii -si-dependenta -de-tehnologie -o-problema -mare –
mare -de-tot/, accesat la 04.04.2019
5. Newman, Susan, ” The Digital Detox Every Family Should Do”,
https://www.susannewmanphd.com/blog/2011/08/14/digital -detox -family -should -do/ ,
accesat la 04.04.2019
6. Noel, Antonia, http://www.antonianoel.com/copiii -si-tehnologia/ , accesat la 04.04.2019
7. Noel, Antonia, http://www.antonianoel.com/copiii -deconectati -de-lumea -reala -sau-cum-isi-
cumpara -parintii -linistea/ , accesat la 04.04.2019
8. Norton Family, https://family.norton.com/web/?sr=https://www.google.com/ , accesat la
04.04.2019
9. Orange România, https://responsabilitate -sociala.orange.ro/digital -parenting/ , accesat la
30.032 019
10. Orange România, https://www.orange.ro/techabreak/smart -parents , accesat la 30.03.2019
11. Oțel, Cristina, 28.09.2016, ” BENEFICII SI LIMITE IN RELATIA COPILULUI CU
INTERNETUL SI TEHNOLOGIA”, https://www.cristinaotel.ro/beneficii -si-limite -in-
relatia -copilului -cu-internetul -si-tehnologia/ , accesat la 30.03.2019

50
12. Paraipan, Cornelia, 18. 07.2018, ”„Technoference“ sau cum influențează tehnologia viața și
relațiile cu copiii”, https://www.paginadepsihologie.ro/technoference -sau-cum-influen teaza –
tehnologia -viata -si-relatiile -cu-copiii/?fbclid=IwAR3FtPZ98ycl4WqkGmoGQK4IL –
bIjBzxey856fXpVN4ZC2nAK6kYYjMvtVk , accesat la 04.04.2019
13. Radio Itsy Bitsy, 08.05.2017, ”Parintii Copiilor Digitali: Copiii de sub 2 ani stau peste 30 de
minute in fata ecran ului”, http://www.itsybitsy.ro/parintii -copiilor -digitali -copiii -de-sub-2-
ani-stau-peste -30-de-minute -fata-ecranului/ , accesat la 12.04.2019
14. Radio Itsy Bitsy, 28.09.2017, ”Despre cyberbullying (hartuirea online) in randul copiilor”
http://www.itsybitsy.ro/despre -cyberbullying -hartuirea -online-randul -copiilor/ , accesat la
12.04.2019
15. Radio Itsy Bitsy, 09.05.2017, ”Viata secreta a copilului tau: Campania care adreseaza
fenomenul bullying”, http://www.itsybitsy.ro/viata -secreta -copilului -tau-campania -care-
adreseaza -fenomenul -bullying/ , accesat la 12.04.2019
17. Woollaston, Victoria, 21.11 .2014, ”The Five Signs your Child is addicted to technology”,
https://www.babysmiles.com.au/news -ticker/the -five-signs -your-child -is-addicted -to-
technology , accesat la 04.04.2019
18. 09.03.2011, ”Programe pentru filtrarea accesului copiilor la internet”,
http://asapteadimensiune.ro/programe -pentru -filtrarea -accesului -copiilor -la-internet.html ,
accesat la 04.04.2019
19. ”Configurarea modulului de Control Par ental”,
https://www.bitdefender.ro/support/configurarea -modulului -de-control -parental -501.html ,
accesat la 04.04.2019
20. 30.10.2012, ”Patru din cinci copii sunt expusi unui comportament agresiv pe internet”,
https://www.bitdefender.ro/news/patru -din-cinci -copii -sunt-expusi -unui-comportament –
agresiv -pe-internet -2625.html , accesat la 12.04.2019
21. http://comunitate.eduteca.ro/posturi -comune/eduteca -protect -aplicatie -control -parental/ ,
accesat la 04.04.2019
22. http://global.drfone.biz/ro/parental -controls/parental -control -software.html , accesat la
04.04.2019
23. https://oradenet.salvaticopiii.ro/despre -proiect , accesat la 30.03.2019
24. https://oradenet.salvaticopiii.ro/ , accesat la 04.04.2019

51
25. 09.10.2018, ”Ora de Net lansează inițiativa „Dă BLOCK agresivității!”,
https://oradenet.salvaticopiii.ro/la -avizier/ora -de-net-lanseaza -initiativa -da-block –
agresivitatii , accesat la 12.04.2019
26. http://www.parintidigitali.ro/ , accesat la 30.03.2019
27. https://stopautismvirtual.ro/ , accesat la 21.04.2019
28. ”Ofera -i copilului tau timp de calitate!”, https://stopautismvirtual.ro/proiect/ , accesat la
21.04.2019
29. https://spyera.com/ro/parental -control -software -/, accesat la 04.04.2019
30. 13.11.2018, ”Folosește controale parentale pe dispozitivul iPhone, iPad sau iPod touch al
copilului tău”, https://support.apple.com/ro -ro/HT201304 , accesat la 04.04.2019
SURSE ONLINE MEDIATICE:
1. Archip, Andreea, 16.09.2017, ” VIDEO | Autismul virtual, pericolul care ne amenință copiii.
Mărturia unei mame: ”Am renunțat la televi zor și băiatul meu a început să vorbească” ,
https://www.libertatea.ro/stiri/autismul -virtual -la-copiii -crescuti -de-televizor -si-telefonul –
mobil -1968351 , accesat la 21.04.2019
2. BBC News, 28.02.2019, ” Momo challenge: 'Freaky game' described as hoax”,
https://www.bbc.com/news/uk -northern -ireland -47359623 , accesat la 21.04.2019
3. Bucur, Ana-Maria, 15.03.2016, https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/ingrijorator -1-000-de-copii –
dependenti -de-calculator -dusi-la-socola -intr-un-an–122029.h tml, accesat la 12.02.2019
4. Chiriță, Roxana, 15.03.2016, ” ÎNGRIJORĂTOR! 1.000 de copii dependenți de calculator
duși la Socola într -un an”, https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/ingrijorator -1-000-de-copii –
dependenti -de-calculator -dusi-la-socola -intr-un-an–122029.html , accesat la 12.02.2019
5. Chiriță, Roxana, 15.03.2016, ” ÎNGRIJORĂTOR! 1.000 de copii dependenți de calcul ator
duși la Socola într -un an”, https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/ingrijorator -1-000-de-copii –
dependenti -de-calcu lator-dusi-la-socola -intr-un-an–122029.html , accesat la 12.02.2019
6. Digi24.ro, 06.03.2019, "Momo Challenge ". Ce s -a întâmplat cu păpușa din provocarea care
ar fi dus la moartea multor adolescenți”, https://www.digi24.ro/magazin/timp –
liber/divertisment/momo -challenge -ce-s-a-intamplat -cu-papusa -din-provocarea -care-a-dus-
la-moartea -multor -adolescenti -1093475 , accesat la 12.04.2019
7. Ferșeta , Constantin, 30.01.2019, ” 51,80% dintre copiii din România nu mai preferă joaca
afară ca principală sursă de distracție”, https://adevarul.ro/educatie/scoala/5180dintre -copiii –
romania -nu-mai-prefera -joaca -afara -principala -sursa -dedistractie –
1_5c512ae0df52022f7527aced/index.html , accesat la 12 februarie 2019

52
8. Ghircoiaș, Mihaela, 15.03.20 16, ” ÎNGRIJORĂTOR! 1.000 de copii dependenți de
calculator duși la Socola într -un an”, https://www.ziaruldeiasi.r o/stiri/ingrijorator -1-000-de-
copii -dependenti -de-calculator -dusi-la-socola -intr-un-an–122029.html , accesat la
12.02.2019
9. Ghircoiaș, Mihaela, 15.03.2016, ” ÎNGRIJORĂTOR! 1.000 de copii dependenți de
calculator duși la Socola într -un an”, https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/ingrijorator -1-000-de-
copii -dependenti -de-calculator -dusi-la-socola -intr-un-an–122029.html , ac cesat la
12.02.2019
10. StirileProtv.ro, 23.03.2019, ”Mama unui copil cu autism virtual: „Stă 2 -3 ore în fața tabletei.
Nu ne înțelegem cu el”, https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/mama -unui-copil -cu-autism –
virtual -zsta-cate-2-3-ore-in-fata-tabletei -nu-ne-intelegem -cu-
el.html?fbclid=IwAR3zgskT MN0cUtaeI -SeAJoZzqli –
kPTAv8J1WQc4kDVHi4cYm8mWfIUAGg , accesat la 21.04.2019
11. StirileProtv.ro, 11.09.2017, ”Ce este și cum se poate vindeca autismul virtual”,
https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/ce -este-c-i-cum-se-poate -vindeca -autismul -virtual.html ,
accesat la 21.04.2019
12. Stirileprotv.ro, 10.04.2017, ”Tanarul care a creat jocul “Balena Albastra” face dezvaluiri
uluitoare. Care a fost scopul sau cand a gandit totul”,
https://stirileprotv.r o/stiri/international/tanarul -care-a-creat -jocul -balena -albastra -face-
dezvaluiri -uluitoare -care-a-fost-scopul -sau-cand -a-gandit -totul.html , accesat la 12.04.2019
13. 22.07.2017, ” Motivul pentru care Steve Jobs nu -și lăsa copiii să folosească iPad -uri”, Ziarul
Gândul, https://www.gandul.info/magazin/motivul -pentru -care-steve -jobs-nu-si-lasa-copiii –
sa-foloseasca -ipad-uri-16617830 , acce sat 12 februarie 2019

14. 03.04.2018, ” Autismul virtual explicat de către psihologul Marius Teodor Zamfir”, Ziar
Medical, https://ziarmedical.ro/2018/04/03/autismul -virtual/ , accesat la 21.0 4.2019
SURSE ONLI NE – REȚELE DE SOCIALIZARE :
1. https://www.facebook.com/groups/parintidigitali/ , accesat la 30.03.2019
2. https://www.facebook.com/EvenimenteleSocialMoms/videos/391119561701521/ , accesat la
30.03.2019
3. https://ww w.facebook.com/events/250263219028327/ , accesat la 30.03.2019
4. https://www.facebook.com/comunicaeficient/ , accesat la 04.04.2019

53
5. https://www.facebook.com/groups/552577491506200/permalink/1977271425703459/ ,
accesat la 22.04.2019

54
ANEXE
REZULTATE CHESTIONAR:

55

56

57

58

59

60

61

62

63

64

65

66

67

68

69

70

71

72

73

74
GHID DE INTERVIU
OBIECTIV: STUDIU CU PRIVIRE LA CONȘTIENTIZAREA IMPACTULUI NOILOR
TEHNOLOGII ASUPRA COPIILOR ÎNTRE 0 -6 ANI
SUBIECȚI: PĂRINȚII COPILULUI/COPIILOR
1. DATE DE IDENTIFICARE:
Nume; Vârsta tutorelui; Sexul; Sta rea Civilă; Profesia; Adresa;
Vârsta copilului
2. TUTORELE/PĂRINȚII COPILULUI ȘI MEDIUL ÎN CARE CREȘTE ACESTA:
Tipul de familie (cu doi părinți, monoparentală, alte variante etc.)
Locuire – ce spațiu are la dispoziție (camere etc.) și cum e amenajat spațiul pentru copil
Acces la spații verzi sau de joacă pentru copii;
Creșterea copilului: cine se ocupă de el; la creșă/grădiniță sau acasă;
3. CONTACTUL CU TEHNOLOGIA:
TV, tehnologii noi etc. Proximitatea TV, a calculatoarelor (desktop, laptop), a dispozitivelor
inteligente (tablete, smartphones, Iphones) față de spațiul alocat copilului;
Gradul de expunere pasivă a copilului la TV, calculatoare și dispozitive inteligente (folosirea TV
fără un scop precis când copilul e în preajmă; folosirea telefoanelor, tabletelor, de către
tutori/părinți, când sunt cu copilul etc.);
Folosirea de către t utore/părinți a TV -ului, calculatoarelor și a dispozitivelor inteligente în îngrijirea
copilului (distragerea atenției copilului, folosirea de jocuri, vizionarea de desene animate etc.);
Folosirea de către copil (din proprie inițiativă) a TV -ului, calculat oarelor și dispozitivelor
inteligente: cum, cât și cu ce efecte;
Accesul la internet al copilului; folosirea internetului de către tutore/părinți în raport cu copilul;
Care sunt limitele puse de tutori/părinți în folosirea sau expunerea la TV, calculatoa re și dispozitive
inteligente;
Dificultăți sau provocări sesizate în urma expunerii sau folosirii TV -ului, calculatoarelor și
dispozitivelor inteligente pentru/de către copil;

75
4. ÎNTÂMPLĂRI SEMNIFICATIVE LEGATE DE UTILIZAREA INTERNETULUI
Incidente sau compo rtamente problematice sesizate la copii în urma contactului cu noile tehnologii
și cu internetul;
5. CONȘTIENTIZAREA RISCURILOR SAU A IMPACTULUI UTILIZĂRII INTERNETULUI
DE CĂTRE COPIII
Ce știe tutorele/părinții despre eventualele riscuri ale expunerii/folosi rii pentru/de către copil a
noilor tehnologii și a internetului;
Dacă știe, de unde și în ce măsură a încercat să țină seama în creșterea copilului;
6. ABORDAREA TEMELOR DE TIPUL CYBERBULLING ȘI HOAX -URI.

NUME: BIANCA IOANA MARCU
VÂRSTA: 30 DE ANI
SEX: FEM ININ
STARE CIVILĂ: CĂSĂTORITĂ
PROFESIA: MANAGER DE PROIECT
ADRESA: Str. Dealu Bistrii, nr. 51, sc B, București. (apartament etajat)
VÂRSTA COPIILOR: BĂIAT – 1 AN ȘI 8 LUNI, FATĂ – 5 ANI ȘI 8 LUNI

Bună ziua, mulțumesc că ați acceptat să îmi oferiți acest interviu. În primul rând, ce vârstă au
copiii dumneavoastră?
Bună ziua, am o fetiță de cinci ani și opt luni și băiețelul de un an și opt luni.
Să vă trăiască!
Mulțumesc!
Am observat că locuiți la bloc, cei mici au cameră proprie? Stau împreună sau separat ?
Fetița are camera ei, băiețelul momentan este în dormitor, dar tot separat.

76
Care sunt spațiile în care copiii se joacă acasă?
În living, în camera lui, în camera ei…
Obișnuiesc să se joace împreună sau separat?
Au și momente când se joacă împreună, dar diferența este destul de mare momentan între ei și cel
mic este destul de mic, așa că mai mult se jaoacă separat.
La spații verzi au acces?
Da…verzi – impropriu spus, în parcuri doar, dar destul de rar…în fața bloc ului.
Obișnuiți să îi scoateți des pe afară?
Foarte foarte des nu, dar cel puțin de 2 -3 ori pe săptămână, da.
Cine se ocupă cel mai mult de creșterea copiilor?
Chiar ambii părinți în cazul ăsta. Amândoi suntem destul de implicați.
Care sunt dispozitivele t ehnologice pe care le dețineți în casă?
Telefoane mobile, televizoare, tabletă și…cam atât.
Cei mici au vreun dispozitiv al lor, personal?
Cea mică are telefonul ei, da.
Nu considerați că este prea mică ca să aibă propriul telefon?
Da, propriul telefon doa r ca să nu i -l dau pe al meu în momentul în care, de exemplu, suntem în
metrou și mergem la grădiniță, să omorâm un timp mort de un sfert de oră și totodată să poată să îl
folosească ea, dar nu îl deține ea.
Deci este la dumneavoastră și i -l dați doar…?
Exact, este la mine și i -l dau doar ca să nu i -l dau pe al meu , dar ea știe că este al ei, asta este ideea.
Au și în camera lor: dispozitive, televizor?
Da, în camera fetiței avem un televizor, da.
Cât timp le este alocat pe zi pentru utilizarea dispozitiv elor tehnologice?
În jur de o oră, maxim două.

77
Pentru amândoi?
Nu, fetița doar o oră, maxim două. Pentru cel mic, o jumătate de oră.
Televizorul este ținut în permanență aprins?
Nu.
Ați spus că cea mică are televizor în camera ei, i se oferă acces limitat și la acesta?
Da.
De unde știți că nu îl folosește când dumneavoastră nu sunteți în preajmă?
Pentru că în ea chiar am încredere, din punctul ăsta de vedere este foarte obedientă, atât cât stabilim,
atât se uită, în general nu s -a întâmplat și am verificat -o de foarte multe ori să văd dacă cumva
încalcă promisiunea, dar noi dacă stabilim: Ne uităm o jumătate de oră; de obicei eu o anunț, iar
când eu o anunț că a trecut acea jumătate de oră se duce și îl stinge sau coboară din camera ei.
Când cea mi că folosește tableta sau telefonul, cel mic nu vrea și el să se uite?
Momentan nu, încă nu este atras de ce se vede acolo, el este atras de telefon ca și obiect, nu de
conținut.
În ce moment al zilei folosesc cel mai des dispozitivele?
Cel mic dimineața și în special în week -end când se trezește pe la șase dimineața și încercăm să
doarmă mai mult, atunci mai stă un pic la televizor, iar fetița seara, de obicei înainte de a mânca,
undeva vreo jumătate de oră, cam așa, fie înainte de joacă, fie după joacă.
La ce se uită pe tabletă sau telefon?
La televizor se uită la desene animate, doar desene animate, iar pe telefonul mobil, tableta nu prea o
folosim, mai mult telefonul mobil, se uită pe Youtube la filmulețe diverse, îmi cere mie să îi pun:
Peppa Pig, tot fe lul de Barbie, Barbie cu bebe în burtă, ăsta este preferatul ei.
Cea mică își alege și singură conținutul la care se uită?
Da, da, da, eu îi dau doar baza, după care ea își alege următoarele video -uri.
Dumneavoastră folosiți telefonul mobil în preajma cop iilor?
Da.
Dumneavoastră vă puteți considera un utilizator fidel al dispozitivelor tehnologice?

78
Da.
Copilul cel mare este la grădiniță, cel mic este la creșă?
Încă nu este la creșă, urmează să intre în curând și el la creșă.
Și acolo, cea mare, are acces l a telefon sau la tabletă?
Nu, nu.
Care este activitatea preferată a copiilor pe internet?
Pe internet… doar Youtube -ul, altceva nu.
Deci nu folosește altceva? Nu se joacă?
Nu, foarte foarte rar mai descărcăm un joc, dar mai mult de zece minute, pentru prim a oară, cât să -i
captiveze la început atenția, după care, nu.
Care este principalul motiv pentru care folosiți dispozitivele tehnologice pentru copii?
În primul rând, pentru că există cerere din partea lor, cel puțin cea mică își dorește să se uite la tot
felul de filmulețe și îmi cere în mod expres. Întotdeuna este limitat, mergem cu câte cinci minute –
zece minute, când negociază mai bine și un sfert de oră, iar în ceea ce privește conținutul, cum am
zis mai devreme, sunt diverse filmulețe, atât.
Există a numite limite când vine vorba de consumul de tehnologie?
Limite însemnând dacă am vreun dispozitiv să -i monitorizeze?
Da, de exemplu există anumite tool -uri sau aplicații care restricționează accesul. Ați folosit sau ați
auzit de ele?
Da, am o aplicație care restricționează add -urile.
Deci reclamele. Și alte lucruri face?
Acord parental, nu, nu am pus nicio aplicație cu acord parental.
Dar ați monitorizat vreodată activitatea ei?
Da, da.
Și vi s -a întâmplat vreodată să dați peste un conținut negativ?

79
Bine, ea știe, în general dacă ajunge într -un filmuleț care nu este desen animat, vine și îmi spune,
sau schi mbă ea automat…nu are răbdare să vadă altceva…
Credeți că utiliarea acestor dispozitive pot afecta în mod negativ viața copilului?
Categoric, d -aia și mergem cu program. În primul rând, la ea, de -a lungul timpului, am observat că
intervine anxietatea și pu terea de concentrare scade considerabil, când îi povestesc ceva și încerc să
vorbesc cu ea este destul de reticentă, se enervează și se supără, nu pot să îi mențin interesul la fel
de bine precum se întâmplă cu videoclipurile pe care le vizionează de obice i.
Și la cel mic ați observat vreun comportament?
Da, și la cel mic, este mult mai reticent în a comunica cu mine după ce îi închizi televizorul sau
schimbi programul, sau dacă nu îi pui melodia favorită, se enervează și o bună perioadă de timp este
foarte supărat.
Cel mic cere singur telefonul sau accesul la televizor?
Da, își ia singur telefonul și telecomanda și chiar este pasionat de telecomandă și îi place să
butoneze mai mult, doar în ideea în care vrea să schimbă el programele, nu neapărat să se uite , cât
să aibă controlul, iar pe telefon de fiecare când îl prinde, da…
De pericole mi -ați spus…care considerați că sunt principalele beneficii când vine vorba de
tehnologie?
Deobicei, spre exemplu, fetiței îi pun filmulețe cu cântece în engleză, așa învaț ă mult mai ușor, în
engleză, în spaniolă. Deja știe diferența între limbi și îmi zice: ”uite, acum ascult Gummy Bear în
germană, în poloneză”, în mai știu eu ce limbă. Și totodată este o modalitate de a o distra pe
moment, atâta timp cât nu este prelungit consumul, eu cred că este benefic și pentru ei, învață și
cântece, sunt și educative multe dintre ele. Iar pentru cel mic, de exemplu, el se uită la Duck TV,
pentru el, ăsta este singurul pe care poate și are răbdare să îl urmărească și nu mai mult de cin ci
minute în continuu, după care ia pauză și revine, pentru că nu are atâta răbdare și când se uită, nu au
conținut violent și sunt destul de lente în mișcare astfel încât să îl captiveze. Dacă ar fi foarte rapide
cum sunt pentru cei mai mari, deja îi pier de interesul, clar target -ează fix copiii micuți.
Dar cum ați ales aceste programe?
Nu am dat de ele, pur și simplu, atunci când ai copii, fără să vrei, ajungi să le folosești. Pe televizor
este simplu, nu ai prea multe variante: Duck TV și Baby TV pentru copiii mici până la doi ani, iar
pentru ce -i mai mari: Minimax, Disney Junior, Disney, Boomerang și Cartoon Network. That’s it.

80
Considerați că este vreo diferență între desenele din ziua de azi și desenele de când erați
dumneavoastră mică?
Poate, unele di ntre ele, de pe anumite programe, grafic vorbind, destul de scarry…înspăimântătoare
în formatul pe care îl au.
Cercetătorii vorbesc de pericole precum ADHD, anxietate, depresie, autism virtual atunci când
vine vorba de expunerea celor mici la ecrane. Ați a uzit de astfel de experiențe în jurul
dumneavoastră?
Da, din păcate da, o bună prietenă de -a mea, copilul ei a fost diagnosticat de medicul psihiatru cu
autism virtual și semnele sunt asemănătoare autismului clasic, doar că, evident, cauzele au fost
datora te consumului excesiv de desene animate și implicit Youtube, tabletă, telefon.
Ce i s -a recomandat? Care este tratamentul?
Tratamentul în astfel de cazuri: lipsa totală a oricărui dispozitiv tehnologic, fără televizor deloc în
casă, fără acces la telefon, telefonul trebuie folosit doar de părinți. Nu trebuie absolut deloc să aibă
acces, o dată, și în al doi -lea rând, foarte multă comunicare în comunitate, trebuie să i se explice
foarte mult, foarte multe exerciții împreună cu un terapeut, dar și în comunita te de copii, creșă,
grădiniță, cât mai mult expus la această interacțiune reală, bazată pe realitate și evident din partea
părinților cât mai multă răbdare și implicare în a explica absolut orice lucru. Că până la urmă, ce se
întâmplă, în videoclipuri și î n desenele animate se întâmplă totul atât de colorat, atât de viu și atât
de repede, încât creierul unui copil nu apucă să asimileze, le ia ca atare și atunci el trăiește într -o
lume virtuală, total deconectată de realitate, în cazul în care nu este conect at la astfel de activități,
este izolat complet și nu comunică cu părinții deloc, nu reacționează la niciun fel de impuls, dacă îl
strigi, dacă îl chemi, este total absent. Unii copii cred că au și această tendință să fie ei mai
introvenți și totodată mai aerieni, ca să îi numim așa, dar efectiv după ce au oprit consumul total, nu
mai avea acces nici la televizor, nici la telefon…îi dădea foarte mult telefonul să se uite pe Youtube
la filmulețe…deja se uita la foarte multe lucruri. În primul rând, nu răspun dea când îl strigai, nu se
uita la tine, când vorbeai cu el nu făcea contact vizual, până când la un moment dat, a fost la medic
și i-a recomandat să înceapă să îi oprească consumul și să îl implice în cât mai multe jocuri cu copiii
de seama lui și așa mai departe și acum este foarte, foarte receptiv.
Ați auzit sau ați participat vreodată la un eveniment care are ca subiect impactul noilor tehnologii
asupra copiilor?
Un eveniment online, da.
Și ați aflat informații pe care nu le știați până atunci?

81
Da, dest ul de multe.
Care este cea mai interesantă sau utilă informație pe care a -ți aflat -o?
La momentul respectiv, tocmai, această modalitate și cât mai multe detalii de a putea identifica
aceste pericole cauzate de consumul excesiv de tehnologie, tehnologizare, nu știu, cum vrei tu să -l
numești. Deși aparent sunt destul de inofensive, totodată, au un mare, mare impact la nivel de
dezvoltare al unui copil.
Trecând la o altă problemă când vine vorba de pericolele tehnologiei, obișnuiți să postați poze cu
cei mici pe internet?
Da, da.
Și nu vă este teamă de cyberbulling, de exemplu? Există destul de multe cazuri de hărțuire sexuală,
de pedofilie, sau chiar folosire pozelor cu copiii dumneavoastră pentru diferite scopuri…
Într-adevăr, există un risc, întodeuna există un risc când îl expui, dar personal tind să cred că nu mi
se poate întâmpla mie. Știu că sună destul de absurd, dar da…
Copilul folosește dispozitivele tehnologice atunci când merge în vizite?
Nu.
De exemplu, ați auzit de fenomenul cu Păpușa Momo sau Balena albastră?
Balena albastră, Păpușa Momo – nu.
Este ceva mai recent, tot un joc, care îndeamnă copiii să se sinucidă.
A, deci tot același principiu. De Păpușa Momo nu auzisem, dar de Balena albastră da.
Ce părere aveți de astfel de pericole și cum credeți că puteți să le evitați?
Da…prin control și monitorizare a tot ceea ce fac ei îndeapr oape și să nu îi lași nesupravegheați,
cred că asta este cel mai și cel mai important. Altminteri, cu cât cresc, trebuie să existe și acel
echilibru în a folosi aceste dispozitive și în a avea tot felul de interacțiuni cu prietenii de -o vârstă,
diverse com unități la care să adere, sau diferite activități care să îi angreneze și fizic și mental.
Am înțeles. Acestea au fost întrebările, vă mulțumesc frumos pentru răspunsuri și pentru timpul
acordat.

82
NUME: MARIUS GABRIEL BUNEA
VÂRSTA: 30 DE ANI
SEX: MASCULIN
STARE CIVILĂ: CĂSĂTORIT
PROFESIA: TEHNICIAN FOTOGRAVOR & GRAFICIAN DTP
ADRESA: București (apartament)
VÂRSTA COPIILOR: 4 FETE: 4 an și 11 luni, 3 ani și 5 luni, 1 an și 11 luni, 3 luni
OBSERVAȚIE: Niciuna dintre fetițe nu este la grădiniță.

Bună ziua, mulțumesc că ați acceptat să îmi oferiți acest interviu. În primul rând, ce vârstă au
copiii dumneavoastră?
Deci am 4 fetițe și începând cu cea mai mare, are 4 ani și 11 luni, după care 3 ani și 5 luni, 1 an și
11 luni – a treia, și a patra doar 3 l uni.
Să vă trăiască. Spuneți -mi cum arată o zi obișnuită din viața copiilor dumneavoastră?
Ok, păi trezirea undeva pe la ora 7, după care trebuiesc schimbate și spălate, apoi primesc o băutură,
de obicei lăptic sau Nesquik și li se oferă cam o oră de desen e la televizorul din camera lor, apoi
primesc încă o masă și se joacă împreună. Pe la ora 12 -1 se pun fetițele la somn și dorm până pe la
2-3, după care, când se trezesc, primesc iarăși masă și după masă, iarăși se joacă împreună, iar pe la
7 seara, după m ultă joacă, încep pregătirile de culcare și pe la 9, le punem în pat și le citesc eu o
poveste și se culcă.
Cele mici au camera lor proprie? Stau împreună?
Da, au dormitorul lor și stau cele trei fetițe mari, cea foarte mică, de 3 luni, momentan este în
dormitorul nostru, cu necesități pentru a sta lângă mama ei.
La spații verzi au acces?
Da, avem un parc în apropiere și mergem cât de des putem, dacă vremea permite, încercăm să ne
plimbăm, prin apropiere, tot așa, pentru explorare, în puținele spații verz i de prin oraș.
Spuneți -mi care sunt dispozitivele tehnologice pe care le aveți în casă.

83
Păi avem televizoare – 2, laptop -uri – 2 și telefoane mobile, cam astea ar fi cele de informații.
Vreuna din fetițe are propriul ei dispozitiv?
Nu, nu.
Bun, dar ați sp us că au televizor în camera lor…asta înseamnă că este deschis în permanență?
Nu, nu este, tocmai asta ziceam, câteodată poate să fie și 2 -3 ore toată ziua, câteodată este deloc, în
funcție de cum se comportă ele.
Și au același timp alocat pentru toate? Sa u se uită…?
Păi da, asta este alegerea lor, una dintre fetițe este mai liniștită și preferă să privească mai mult (cea
de-a doua) și altele preferă doar să fie pe fundal și să se joace în timpul ăsta și să mai arunce câte o
privire din când în când.
Dar pe telefon sau pe tabletă nu stau?
Ba da, dar mult mai rar, adică, în principiu, asta este ceva ce am decis să oferim doar ca recompensă
și de regulă, în week -end. Accesul la jocuri de pe telefon sau să vizioneze cu noi pe laptop
filmulețe și nu numai, și i magini, este ceva ce facem destul de rar, în principiu, în week -end.
Și atunci când o faceți, cu ce scop? Care este principalul motiv pentru care le oferiți acces?
Păi pentru divertisment și relaxare de genul ăsta, interactivă și pentru explorare, adică ed ucațional,
filmulețe despre câte tipuri de dansuri există, de exemplu.
Cele mici știu și ele să folosească singure dispozitivele sau să schimbe filmulețul?
Nu, nu prea, încă nu, deoarece nu le lăsăm atât de mult, doar încep să se descurce, să înțeleagă ce
presupune o interfață de touch -screen în a interacționa în jocuri, dar în rest nu, nu și -au dezvoltat
asta, pentru că nu au destul acces ca să ajungă acolo.
Dar se întâmplă să ceară să aibă mai mult acces și să nu li se ofere?
Poftim? A, să ceară. În princ ipiu, da, mai au tendințe, dar s -au învățat că de regulă doar în week –
end, mă rog, mai e o excepție cu cele foarte mici, dar ușor – ușor am reușit să deviem de la ea. De
distragere pentru hrană în timp ce mănâncă, să pună, de exemplu soția, un clip de anim ație și cântec
pe masa unde o hrănește pe cea de -a treia, dar asta ușor -ușor s -a diminuat.
Am înțeles. Există diferite tool -uri sau aplicații de control parental. Bănuiesc că dacă nu le oferiți
atât de mult acces, nu ați folosit nici…?

84
Da, încă nu s -a apli cat, dar suntem foarte conștienți de ele și intenționăm să le folosim cu primele
ocazii.
Totuși, s -a întâmplat să observați vreodată vreun conținut necorespunzător atunci când copiii
aveau acces la internet?
Se poate spune că da, dat fiind că multe din joc urile astea și o mare parte din internet e plin -ochi de
publicitate și reclame. Nimic deochiat, dar tot felul de lucruri care întrerup fluxul de a interacționa
cu respectivul device.
Credeți că utilizarea acestor device -uri poate afecta în mod negativ viaț a copiilor dumneavoastră?
Da, clar, sunt din ce în ce mai multe cercetări care arată că ele au fost gândite și create ca niște
unelte eficiente în a genera vânzări și chiar pe baza filozofiilor de casino, pentru a crea dependență
și suntem conștienți de pe ricol și încercăm să le avem în vedere de fiecare dată când avansăm în
direcțiile astea.
Ați auzit în jurul dumneavoastră de cazuri de…de exemplu, cercetătorii vorbesc despre pericole
precum ADHD, dependență, autism virtual, anxietate, depresie la cei mici ?
Da, da, suntem conștienți de asta, după cum ziceam. Este o tendință destul de evidentă, dar devine
din ce în ce mai, care crează interacțiuni și tendințe negative în copil, de a cere totul mult mai
repede, totul e foarte ușor de obținut, dar în realitate nu este o conexiune autentică și asta duce la
senzația de singurătate și este o problemă reală, care pe termen lung, da, poate dezvolta simptome
grave.
Dar cunoașteți vreun caz real?
La copii mici, nu pot să zic că sunt conștient de un caz concret, dar știu că deja la mai mulți oameni
pe care îi cunosc, adulți, care încep să aibă această impresie.
Am înțeles. Ați participat vreodată la un eveniment care are ca subiect impactul noilor tehnologii
asupra copiilor?
Nu, dar am făcut câteva cercet ări la nivel de informații prezente pe internet, dar la un eveniment
concret, nu am luat parte încă.
Dar ați auzit de vreunul? Sau pur și simplu nu…?
A, în România, nu, nu. Eu ce caut, caut în afară, cum s -ar zice, la cercetări care se întâmplă
momentan în America, și nu numai.

85
Am înțeles. Obișnuiți să postați poze cu cei mici pe internet?
Aa, da, da, destul de frecvent, mai ales soția se ocupă de imaginea familiei, cum s -ar zice, pe
Facebook în special, cu o frecvență religioasă, dar și eu, câteodată.
Și considerați că există vreun risc atunci când faceți asta?
Măi… sunt sigur că există riscuri, la fel ca în viață, totul are o parte luminată și o parte umbrită și la
nivel de dezvoltare a identității și prezența copiilor pe internet, sunt niște fenomene dest ul de noi și
încă nu percepem ca fiind o problemă faptul că facem asta.
Ați auzit de fenomenul Păpușa MoMo sau balena albastră? Ce părere aveți despre astfel de
pericole?
Stai că nu, nu sunt familiar. Cu ce?!
N-ați auzit…Păpușa MoMo și balena albastră?
Nu, chiar nu am auzit de astea.
Da, sunt niște jocuri care îndeamnă copiii să facă anumite lucruri, să se rănească, să se sinucidă,
să ajungă la astfel de…
A, ok, wow…
Spuneți -mi care este activitatea preferată a copiilor pe internet? Ce le place cel mai mult să facă?
Pe internet…păi s -au distrat mult cu a viziona tot felul de clipuri, din sugestie în sugestie, cum ar
veni, dar asta este o chestie pe care încercăm să o reglăm, să nu evolueze așa în cu totul altceva la
fiecare tendință pe YouTube și încercă m să le direcționăm către povești ilustrate și le face plăcere să
le vizioneze.
Dar sunt supraveghați în permanență atunci când stau pe internet?
Nu, nu chiar în permanență, cum ziceam, în week -end, au o o mică perioadă, de exemplu în care eu
le ofer o rec ompensă pe baza unor bănuți pe care îi câștigă ele de fiecare dată când sunt cuminți în
zilele de luni până vineri și pe baza acelor bănuți, au o anumită durată, de obicei până în juma de
oră, în car le las la mine la laptop și vizionează chestii, supraveg hate din când în când, la nivel de
poveste ilustrată, animată, vorbită în română.
Spuneați la început de multe activități, care este activitatea lor preferată atunci când vine vorba de
timpul liber, nu de accesul la internet?

86
A, păi…de regulă, dezvoltarea jocurilor, tot felul de roluri pe care și le asumă între ele, cu
predominanță ideea de a fi mamă și de a avea grijă de păpușa -bebeluș.
Ca o întrebare de final, care credeți că este vârsta potrivită la care le veți oferi accesul, să zicem
așa, total, asupra internetului și asupra tehnologiei?
A, păi am discutat asta cu soția și nu suntem 100% convinși, dar ne -am închipuit că vom permite o
parte din acces undeva după 8 ani, iar ca să dețină o tabletă sau un smartphone personal, după 12
ani.
Am înțeles. Aceste a au fost întrebările. Vă mulțumesc frumos pentru răspunsuri și pentru timpul
acordat.

87
NUME: NICOLETA HUECI
VÂRSTA: 40 DE ANI
SEX: FEMININ
STARE CIVILĂ: SINGURĂ
PROFESIE: MANAGER TRANSPORTURI
ADRESA: Târgoviște (garsonieră)
VÂRSTA COPILULUI: FATĂ: 2 ani și 2 luni

Bună ziua, mulțumesc pentru că ați acceptat să îmi oferiți acest interviu. În primul rând, ce vârstă
au copiii dumneavoastră?
Copilul, că am unul singur, are 2 ani și 2 luni.
Să vă trăiască!
Mulțumesc!
Spuneți -mi cum arat ă o zi obișnuită din viața copilului dumneavoastră.
Ne trezim dimineața, ne pregătim pentru creșă, plecăm la creșă, își face activitățile până la ora 16,
când mă duc să o iau, apoi venim acasă, ne oprim puțin în parc la copii, că avem în spatele blocului
un părculeț, apoi mergem în casă, ne mai jucăm, ea ori se joacă singură, ori, de obicei, mă
antrenează și pe mine în activitatea ei, nu îi place să se joace singură, adică întotdeuna vrea să fiu
lângă ea, și apoi pregătirea de culcare, băiță, schimbat și na ni.
Locuiți la casă sau la bloc?
La bloc.
Fetița are camera ei proprie?
Nu, că am decât două camere.
Care sunt spațiile în care se joacă?
Păi cam în toată casa, jucăriile le împrăștie peste tot. De obicei, stă în camera unde și doarme, acolo
are majoritatea jucăriilor, cum să spun, le împrăștie pe toate, sunt depozitate în cutii, dar în

88
momentul când a ajuns acasă, le desface pe toate și își alege ce anume îi place ei, le împrăștie,
scrie, scrie și pe pereți… da, deja a început activitățile specifice vârstei.
De ieșit pe afară, iese zilnic?
Păi depinde și de vreme, dacă plouă și dacă e urât, nu, clar nu iese, dar în rest, da, pentru că e
inevitabil, ajungem în parcare și vede părculețul și sigur trebuie să mergem la copii.
Care sunt dispozitivele tehnologice pe care le aveți în casă?
Pfiu…păi în primul rând telefoanele mobile, laptop -ul – nu, adică evit cât de mult să îl folosesc,
tabletă -nici tableta, n -am mai scos -o din cutie și televizorul, folosite cel mai frecvent.
Cea mică are un un dispozitiv al ei, personal?
Nu, nu are, nu se poate, dar clar dacă mă vede cu telefonul, sigur trebuie să îl ia. Adică nu mă mai
înțeleg cu ea, deja e o ches tie cam delicată aici… folosirea telefonului…o să…adică am avut niște
probleme cu ea în trecut, lunile trecute, datorită telefonului.
Obișnuia să stea mult pe telefon?
Da, greșeala a fost a mea, recunosc, la început când era micuță, îi puneam muzică la t elefon ca să se
liniștească, să adormă, sau să îi liniștească durerile de burtică, colicile, mai bine zis. Cu timpul, a
crescut și deja a început să folosească singură telefonul, adică să se uite pe desene, cântecele pe
YouTube și de aici au început proble mele…adică eu nu am conștientizat prima dată că telefonul ar
fi o problemă… numai că a început să aibă un comportament ciudat, adică era foarte agitată,
foarte nervoasă, se tăvălea pe jos, ceea ce m -a făcut să -mi pun niște semne de întrebare, ce se
întâmplă cu ea… și am decis să merg la un control, la un medic pediatru, nu la altceva. Acolo,
prima dată când a văzut -o doamna doctor, mi -a zis, zice: ”nu am ce să spun, decât că ar fi nevoie să
meargă la un consult de specialitate la București” și mi -a recom andat, nu știu dacă zic bine,
Institutul Ioana, este psihiatrie pediatrică, strict, deci pentru copii. Am ajuns și acolo, iar acolo
doamna doctor mi -a spus că, nu, copilul nu prezintă probleme, bine, are o vârstă fragedă, încă nu se
pot descoperi probleme de genul ADHD sau alte probleme, numai că, mi s -a și spus, pentru că
folosește telefonul foarte, foarte mult, adică 2 -3 ore deja pentru ea este foarte mult într -o zi, foarte
mult…ceea ce îi dă stările acestea de nervozitate și nu…nu vorbea, ea încă nu a în ceput să
vorbească, ea a început, datorită telefonului, să vorbească în limba engleză, (râde) atunci pe moment
eu eram încântată, zic: ”wow, e bine”, numai că medicul mi -a spus că nu e așa, să nu mă bucur,
pentru că astea nu sunt lucruri bune, adică folosi rea oricărui obiect din -ăsta, adică obiect…telefon,
laptop, tabletă.. sunt dăunătoare, ea nu poate să vorbească, deci ea este în lumea ei, este în lumea
virtuală, iar în lumea reală, nu articulează cuvinte, deci nu…și mi s -a spus că trebuie să renunțăm,

89
adică din start, total, să nu fie telefon și altceva: să o duc în comunitate. La vremea respectivă, nu
era la creșă, deci era pur și simplu acasă, stătea cu bunica și în mare parte, se juca singură ori cu
bunica, ori cu telefonul, cam asta făcea și din cauza asta au apărut și problemele.
Dar nu vi s -a întâmplat să auziți în jurul dumneavoastră de pericolele acestea, sau de vreun
eveniment, informații despre acest subiect?
Pff…sincer, nu, până am ajuns la București…nu, adică nu, nu am dat importanță, nici nu m -am
stresat, ca să zic așa, mai îmi spunea câte cineva: ”Băi, nu e bine cu telefonul”, zic ”Ok, hai, ce
poate fi?”, dar în momentul în care am ajuns la București, atunci am conștientizat că problema nu
este chiar așa de simplă…și nu se vede acum, adică ea are încă o vârstă fragedă, are 2 ani și…dar
folosirea asta frecventă a telefonului, poate să ducă…și nici nu poți să îți dai seama la vârsta asta
dacă are o problemă, deocamdată…
Am înțeles. Deci în prezent nu mai folosiți niciun fel de dispozitiv în casă?
Ba da, dar încerc cât pot de mult, să le ascund…asta nu se poate, pentru că mai sunt sunată și de la
serviciu și trebuie chiar să am telefonul, dar încerc cât se poate posibil, să îl pitesc, adică să îl
ascund undeva și să răspund atunci când pot.
Dar când vă vede pe dumneavoastră pe telefon, nu îl cere?
Ba da, bineînțeles, deci nu ne mai înțelegem, atunci trebuie să i -l dau, bine, încerc să i -l dau 10
minute, să zic, o jumătate de oră, după care îi atrag atenția cu altceva, adică o antrenez în altă
activitate: hai să ne jucăm cu ceva, sau hai să îți dau ceva să mănânci, chestii de genul, ca să pot să
îi scot telefonul, că altfel nu…deci nu…deci este…telefonul pentru ea este, cred că lucrul cel mai de
preț.
Și nici la televizor nu mai are acces acum?
Nu prea este așa încântată de televizor, deci, televizorul nu e pe primul loc, cine știe cum, să vadă
vreun desen animat, dar nu…am încercat să îi pun desene animate și de la Wall Disney și nu, nu
vrea…îi plac cântecele astea care sunt pe YouTube, filmulețele astea cu copii, culori, deja
recunoaște culorile în engleză, iarăși revenim la chestia cu engleza din cauza telefonului
(râde)…asta îi place cel mai mult.
Pe telefon stătea doar pe YouTube? Sau avea și jocuri sau alte activități?
Pe YouTube, atât, dar nu are, deci la un moment dat se plictisește, adică nu are răbdare să stea
numai pe un singur filmuleț, începe și derulează, mai se uită, mai schimbă, până, cine știe cum, are
câteva melodii care îi plac, Johny Johny, de exemplu, cântă toți copiii, sunt înebu niți după melodia

90
asta, o fredonează și până acum a și învățat -o s-o cânte. Da, e o problemă, dar nu am, nu am ce să
fac…
Dar dumneavoastră o supravegheați în permanență atunci când stătea pe telefon?
Da, păi tot timpul stăteam lângă ea.
Și nu avea posibi litatea să schimbe singură filmulețul?
Să ajungă…?
Da.
Nu, de exemplu, bine, s -a mai întâmplat…să intre pe telefon, dacă era pe telefonul meu, să intre pe
adresa de mail sau ceva de genul, dar la un moment dat se blocau și nu putea să acceseze anume
site-uri sau știu și eu, ceva…mai intra pe Facebook, de exemp lu, sau pe WhatsApp…
Aveați în telefon vreo aplicație de control parental?
Nu, nu.
Deci nu ați folosit nicio metodă de limitare…?
Nu, n -am folosit, spre rușinea mea, nu am folosit, dar oricum, tot timpul eram în prezența ei, fiind
foarte mică, nu am lăsat -o niciodată nesupravegheată, nu…
Și nu s -a întâmplat vreodată să dați peste un conținut necorespunzător?
A, nu, nu, clar nu, n -am ajuns acolo și nici nu îmi doresc.
Care a fost principalul motiv pentru care îi ofereați acces?
Prima dată, când era micuță, așa am crezut eu, ceea ce acum regret, că o liniștește muzica…când
avea colici, mă gândeam că dacă îi pun muzică, o muzică lentă, sau știu și eu, diferite melodii…o
liniștește… e, cu cât a trecut timpul și a crescut…acum chiar nu știu să spun exact perio ada când a
început să îl folosească singură, numai că a fost tot așa, un șoc pentru mine, că am văzut -o cum deja
accesa…ea deja copiează, ea orice te vede pe tine ca adult că faci, orice mișcare, orice…ea deja
copiază, implicit și telefonul…vâzându -ne pe n oi adulții că deja mișcăm degetul pe ecran,
glisăm…ea deja a învățat.
Dar când ieșea pe afară sau când mergea în vizite, cerea și atunci telefonul?
Nu prea, nu, nu…când mergeam în vizite…a, asta este altă chestie, am uitat să menționez că eu și
acum o alăp tez, altă problemă majoră, pe lângă telefon, asta e a doua problemă, să zic…adică nu

91
știu, cred eu sunt de vină, adică clar, nu ”cred”, clar eu sunt de vină, pentru că nu am reușit să
ajungem la înțărcare și acum e mult mai greu…și când mergem în vizită, î n oraș, în parc,
oriunde…deja când mă vede, își aduce aminte că vrea ”țiți”, nu ține cont că este în public, ea vrea
”țiți”, dar telefonul nu, nu.
În ce moment al zilei folosea cel mai mult telefonul?
Depinde, cred că seara…după -amiază, seara, când ajungea m eu acasă, când veneam de la muncă.
Trecând și la un alt aspect, obișnuiți să postați poze cu cea mică pe internet?
Nu, nu, întotdeuna am avut probleme cu cunoștințele, cu rudele, că nu vreau să postez poze cu ea și
implicit i -am rugat pe toți să nu fiu e tichetată într -o poză cu ea, pentru că nu îmi place, nu am fost
niciodată de acord cu chestia asta, și nici eu nu prea sunt așa activă, adică da, mă uit, intru pe
Facebook, dar nu postez poze, mai ales cu ea, nici atât.
Dar considerați că există vreun ris c când vine vorba de pozele cu cei mici pe internet?
Sincer să fiu, nu știu, la ce se întâmplă și la ce vremuri sunt acum, te poți aștepta la orice surpriză,
așa că mai bine să fim precauți, cât de cât, dacă nu putem chiar în totalitate, să încercăm totuși să
facem unele eforturi.
Ați auzit vreodată de fenomene cum sunt, de exemplu, balena albastră sau Păpușa MoMo?
Da, am auzit, dar sincer să fiu, nu am intrat prea mult în amănunt, nu știu să dau detalii, decât că s –
au întâmplat anumite cazuri de sinucideri , dar în rest nici măcar nu am accesat niciodată, să meargă
curiozitatea atât de mult, până acolo, să mă uit…
Dar cum credeți că puteți evita astfel de pericole pe internet?
Nu cred că se pot evita, adică în totalitate…indiferent…pentru că dacă acasă încer ci să eviți, sau să
restricționezi, să pui parole, adică bine, acum mă refer, copilul e mic, dar când o sa înceapă să iasă
în societate…gen școală, poate merge în altă parte, la o colegă, la cineva în vizită, știu și eu, nu știu,
nu poți să fii tot timpul în preajma copilului.
La creșă are acces la vreun dispozitiv?
Nu, nu, chiar am întrebat, mi s -a spus că rareori, le pune la televizor, cine știe, câte o melodie sau un
desen animat, atât.
Dar acum în casă, televizorul stă deschis?
Nu, nu, nu este.

92
Consider ați că desenele animate din ziua de azi diferă față de desenele…?
Foarte mult, deci prezintă foarte multă violență, dar ți -am zis, am văzut că nu este atât de mult
încântată, uite, de exemplu, mai mult se uită, îi place programul de muzică populară, îi pla ce să
danseze, are o înclinație, nu știu dacă spre folclor, că este mică, dar îi place, îi place să danseze, o
văd așa că preferă mai mult decât desenele animate.
Dar când ați fost la medic, v -a spus să opriți accesul total la telefon, dar de televizor nu v -a spus?
Da, clar, mi -a zis că folosirea însumată a tuturor aparatelor mai mult de 2 ore pe zi deja este foarte
mult pentru un copil.
Și acum vedeți schimbări la ea?
Da, păi oricum, din februarie de anul acesta, merge la creșă și deja a încep ut copilul, adică vorbește,
nu în totalitate, dar a început să rupă cuvinte, deja la spune bine, cântă, fredonează, ori prin semne,
că nu știe să spună deocamdată, dar este foarte atentă și la activități, adică este foarte activă, s -a
schimbat. La a doua v izită la medic mi s -a spus că, într -adevăr, se vede o schimbare în bine, este
mult mai atentă, în momentul când o strigă, are atenție, cu jucăriile, iarăși…și altă chestie care mă
întreba: dacă vine să mă ia pe mine, dacă are teamă să pună mâna pe un obie ct și îmi arată mie…nu,
ea merge, își ia obiectul, nu mă ia pe mine de mână să mă ducă acolo să pun eu mâna pe obiectul
respectiv, dar pentru că nu știe să îmi ceară respectivul obiect, dacă ea folosește cuvintele în
engleză, îmi spune culoarea albastră în engleză și se blochează, se enervează că nu știe să îmi spună
și îmi zice: ”Blue color, blue color”, bine, bine: ”Ok, gata, hai că am înțeles.”…da, cam așa…
Cunoașteți și alte cazuri concrete de copii care au probleme din cauza tehnologiei?
Ști ce se înt âmplă…eu…vreau să spun că…eu nu m -am ferit să spun că am fost la medic…adică am
încercat, nu am zis sau nu am refuzat din start: ”A, ok, eu nu mă duc acolo, pentru că este un institut
unde sunt tratați copiii.”, nu, deci pur și simplu mi s -a spus: ”Mergi a colo să vezi dacă copilul are
problemele astea.”, dar sunt foarte multe persoane care nu recunosc. Eu când m -am dus la creșă, eu
le-am spus și cadrelor de acolo: ”Știți, copilul meu, am fost cu el la București și mi s -a spus așa:
”Ea nu are voie la televiz or, nu are voie așa…”,zice: ”Să știți că chiar ne bucurăm că
dumneavoastră ne spuneți, sunt foarte mulți părinți care nu recunosc că au copiii bolnavi sau că au
copii cu anumite probleme.” Dacă noi ca părinți nu recunoaștem lucrurile astea și nu facem nimi c,
clar o să ajungem peste câțiva ani să avem un copil, sau niște copii, cu probleme mult mai grave.
Da, cunosc cazuri, cunosc un caz, chiar, cineva, aproape, nu zic, niște prieteni, dar nu vor să
recunoască că acel copil are probleme și clar se vede din c omportament, adică din fluturatul
mâinilor, cred că ai văzut, nu știu, dacă ai întâlnit vreun copil cu probleme din -astea…

93
Nu, nu am întâlnit.
Da, uite, are o chestie, își flutură mâinile, își găsește ceva de făcut, are un comportament, îl vezi,
clar. Da, dar e greu să recunoști… Acum urmează să mergem a treia vizită la București, în luna
mai…îmi spunea doamna doctor că trebuie să terminăm și cu alăptatul, dar nu am reușit, sincer, nu
s-a putut, pentru că și alăptatul acesta nu o lasă să vorbească, dar eu s unt mulțumită…și să -ți mai
spun ceva, în luna decembrie, asta m -a determinat și mai mult, înafară de faptul că era foarte agitată
și nervoasă, de exemplu, se tăvălea, se trezea noaptea și dacă nu îi convenea ceva, se trântea, am
stat o jumătate de oră și n u știam ce să îi fac, pur și simplu avea niște spasme…se trezea la ora 1
noaptea și până dimineața la 6 trebuia să ne jucăm, să dansăm, să facem anumite activități, o lună de
zile…și de atunci au început problemele…deci în mare parte, nu pot să zic că 100% , dar în mare
parte, din cauza telefonului, pentru că era foarte agitată, creierul ei era, știi cum se zice, prăjit…dar
cu ajutor, și ți -am spus, cel mai mult și cel mai mult contează să recunoști că ai probleme și să ceri
ajutorul, pentru că dacă îți e ru șine, nouă în societate acum ne e foarte greu să recunoaștem când
avem o problemă, pentru că: ”Au, dacă râde de mine sau dacă…”, nu, nu trebuie să iei lucrurile așa,
adică trebuie întotdeuna să ceri ajutorul, un ajutor de specialitate, pentru că sunt lucru ri care te
depășesc și nu poți să le faci față și eu consider că un copil nu este o jucărie, adică dacă ai plecat
greu cu el de jos, foarte greu este să îl mai dai pe brazdă…și crede -mă că am întâlnit niște cazuri
foarte urâte acolo, adică Doamne Ferește, nu zic ”urâte”, dar erau niște copilași…nu aș vrea să se
întâmple nimănui…
Tot din această cauză?
Măi, nu știu, nu am întrebat…dar uite, era o fetiță care arată foarte ok, dacă o vedeai la prima
vedere ziceai că nu are nimic…și am prins discuția pe hol, do amna doctor i -a spus mamei: ”Să știți
că avem probleme foarte mari, dar o să reușim să trecem peste.”, deci cred că avea o depresie cruntă
fetița, nu știu să îți spun, pentru că nu sunt de specialitate, dar se vedea pe ea…deci ce am văzut
acolo…și multe ca zuri…
Dar în afară de medic, de atunci, ați încercat să căutați informații și în altă parte legat de subiectul
acesta?
Nu, m -am mai uitat pe internet, dar clar, dacă mi s -a spus renuță la…și la serviciu nu aveam timp să
mă documentez, să mă uit pe internet , iar acasă când ajung încerc să mă detașez…și de televizor
câteodată, nu știu dacă în ultima vreme am reușit să mai văd o emisiune cap -coadă sau un film,
pentru că mai bine prefer să fac o activitate cu ea, să îi cânt, chiar nu sunt în măsură să când eu, dar
așa….cât pot să o ajut, să vorbesc cu ea, nu știu, să nu jucăm, orice altceva…
Care credeți acum că o să fie vârsta potrivită la care îi veți oferi acces la telefon?

94
Eu, sincer să fiu, nu aș vrea să îi ofer prea devreme, numai că, văd că deja copiii și la grădiniță și la
școală, în clasele primare, au telefon… eu sincer nu sunt de acord, adică dacă ști că l -ai dus la
școală și ști că este acolo în siguranță, ok, vino și ia -l la prânz, în momentul în care termină orele de
curs, nu?, de ce trebuie tot tim pul să păstrezi legătura cu copilul sau să îl suni, poate e în timpul
orelor..nu știu, eu nu sunt de acord, sincer, nu știu, dar ne depăsește tehnologia, chiar dacă eu nu
vreau să îți dau ție ca copil al meu, să fii extravagant, dacă tu ai colegi care sunt așa, eu cum să
fac?, că o să râdă de tine, nu?, clar.
Dar când v -ați gândit să îi cumpărați un laptop sau un calculator?
Nu, nu m -am gândit, nu, e o întrebare la care nu știu dacă pot să răspund acum. Nu, deocamdată nu,
nu se pune problema, nu avem nevo ie de așa ceva deocamdată.
Care este activitatea ei preferată acum, de când nu mai folosește telefonul?
Activitatea preferată…scrisul pe pereți,(râde) nu pot să zic că are o activitate preferată, îi place să se
joace cu jucăriile, dar depinde, nu e încântată de ceva anume, atunci vizual, știi, merge în cameră,
își vede jucăriile, vrea ceva anume, începe să le desfacă, le face la loc, are tot felul de jucării sau
jocuri ce îi antrenează ei gândirea, culori pe care trebuie să le pună, să le așeze, form e geometrice.
Acum, de exemplu, mi -am adus aminte, are o trusă medicală, i -am făcut -o eu cadou de ziua ei în
februarie, și face injecții, vine și ne ia temperatura, ne ia pulsul, la păpușele, depinde, cam așa…
În perioada în care stătea foarte mult pe tele fon, avea activitățile acestea?
Da, tot timpul a avut activități, dar telefonul…zici că e ca un drog, îi ia mințile…în momentul când
a văzut telefonul, clar refuză orice activitate…înainte chiar, nici nu răspundea, o strigam și era atât
de concentrată acol o…e, acum, zici că are atenție distributivă, dacă am plecat din zona ei vizuală și
nu mă mai vede, nu mă mai simte lângă ea, deja mă strigă sau vine după mine, chiar dacă are
telefonul, dar înainte era strict acolo, era în lumea aia virtuală. Acum deja îți redă, dacă vede un
filmuleț cu copii, deja începe și bate din palme exact ca ei, îi imită…e atât de concrentrată și de
atentă pe filmulețele astea…dar ți -am zis, tot nu pot să îi restricționez, dacă m -a văzut un minut și l –
am pitit, tot știe că e telefonu l…
Ce fel de filmulețe erau, ce conținut aveau?
Păi, ți -am spus, sunt filmulețe cu copii de vârsta ei care identifică culori, fructe, în engleză, adică
încep să spună portocaliu, pară, măr…îi mai dădeam la început cântecele care sunt folosite la
grădiniță: Alunelul, În pădurea cu alune…chestii d -astea…și să știi că astea, în momentul când a
început să meargă la creșă și cred că le -a auzit și acolo, era încântată când îi cântam eu, zic: hai

95
totuși să ți le dau pe astea, ca să nu te mai zăpăcească astea cu ye llow color, blue color, cu engleza
ei, că mă zăpăcise și pe mine, dar niciodată nu a avut răbdare să le asculte până la capăt…
Dar dumneavoastră vă puteți considera un utilizator fidel al tehnologiei, al telefonului?
Nu, câteodată șă știi că mă depășește, nu prea stau, serviciu meu este de așa natură, să vorbesc tot
timpul la telefon și când ajung acasă, simt nevoia să îl arunc undeva, să nu mai știu de el, dar până
ceva vreme înainte, eram tot timpul…trebuia să fiu atentă să nu îmi sune telefonul, pentru că lucrez
la o firmă de transporturi și aveam nevoie să fiu în legătură cu șoferii, dar acum s -a mai diminuat un
pic din activitate și nu mai sunt așa de antrenată în chestia asta…dar sincer nu, d -aia evit să intru și
pe Facebook, mă obosește…sincer, nu…
Am înțeles, vă mulțumesc frumos pentru răspunsuri și pentru timpul acordat. Mi -a părut rău să aud
că ați trecut printr -o astfel de experiență cu cea mică și sper ca totul să se rezolve.

96
NUME: VALENTIN COMAN
VÂRSTA: 34 DE ANI
SEX: MASCULIN
STARE CIVILĂ: CĂSĂTORIT
PROFESIA: DIRECTOR DE VÂNZĂRI
ADRESA: București (apartament)
VÂRSTA COPIILOR: 2 FETE: 2 ani, 4 ani și 9 luni

Bună ziua, mulțumesc că ați acceptat să îmi oferiți acest interviu. În primul rând, ce vârstă au
copiii dumneavo astră?
2 ani și 4 ani și 9 luni, ambele fetițe.
Cum arată o zi obișnuită din viața lor?
Păi pentru cea mare, se trezește, dimineața la 8 fără 20, adică o trezesc eu, merge la grădiniță, se
întoarce la ora 4 jumătate – 5, o iau eu de la grădiniță, vine acas ă, se joacă cu sora ei mai mică până
seara, sau mergem prin parc dacă e timpul de așa natură.
Locuiți la bloc sau la casă?
La bloc.
Și au camera lor proprie?
Da. Cea mică încă nu s -a mutat în camera fetelor, încă doarme cu noi, cu mami, cu mine.
Care sunt dispozitivele tehnologice pe care le aveți în casă?
Televizor, telefon, laptop -uri.
Cele mici au vreun device al lor, personal?
Nu.
Dar televizor au în camera lor?
Nu, nu le-am pus și nu o să le punem probabil, momentan, nu știu.

97
De ce? Aveți vreun motiv anume?
Păi cred că le -ar lua, le -ar ocupa prea mult timp, ar sta numai pe televizor, sau oricum cred că stau
destul de mult din ce le dăm noi, adică în sufragerie și așa î nainte de culcare, să știe că are un
televizor în cameră, ar insista să fie dat drumul, să se mai uite la un desen. Așa că am stabilit să nu
punem un televizor în primii ani, primii 10 ani, nu știu.
Cât timp le este alocat pe zi pentru utilizarea televizor ului sau a altor dispozitive?
Păi cea mică nu prea era interesată, vă zic, până acum câteva luni, dar acum a început și ea să
urmărească desene animate cu cea mare. Cea mare, să zic, e mai captată, per total acum, să zic, o
oră – o oră jumătate se uită la desene, nu neapărat o oră jumătate legat, dar se uită la desenele lor pe
Disney Junior, asta într -o zi în care cea mare este la grădiniță, dacă rămâne acasă, probabil și mai
mult cu vreo juma de oră, o oră.
Se uită doar la televizor, sau stă și pe telefo n, laptop, tabletă?
Nu, la telefon foarte rar, pe telefon maxim juma de oră pe zi, așa legat, câte un desen de 3 -4 minute,
peste 2 ore, cine știe…
Dumneavoastră stați pe telefon în preajma lor?
Da, stau.
Și se întâmplă să ceară telefonul și să nu le oferiț i acces?
Da, dacă vine la mine ca să mi -l ceară, îl las eu deoparte. De obicei stau pe el când fac ele altă
activitate și îmi permite să stau, sau sunt ele la bucătărie, mănâncă sau ceva de genul și mă uit că e
ceva important și mă înțeleg, că trebuie să f ac ceva pe telefon, dar în rest, nu mi -l cer.
Care este activitatea lor preferată pe internet? Ce le place să facă?
Filmulețe, desene animate pe YouTube.
Și sunt supraveghate în permanență sau pot să schimbe și ele desenul animat?
Pot schimba ele desenul animat și la un moment dat, când considerăm noi că au trecut cele 5 – 10
minute, știu eu, cât a fost convenția între noi, le opresc datele mobile și ele nu vor mai putea să
schimbe, în principiu, și îmi aduc telefonul.
Dar au avut vreodată vreo reacție ma i ciudată, sau s -au enervat în momentul în care i l -ați luat?

98
Poate la început, cea mică, când i -l luam, începea să plângă puțin, dar acum după o lungă perioadă
când știe că asta se va întâmpla, adică avem o convenție și vor sta un anumit timp, nu mai zic, pur și
simplu, vine cu telefonul când vede că nu mai au date mobile, adică nu le mai merge desenul și pun
telefonul deoparte sau ni -l aduc nouă.
Care sunt, în cazul în care există, limitele impuse de dumneavoastră când vine vorba de copii și
utilizarea internetului?
Care sunt limitele?
Da, există, de exemplu, anumite tool -uri sau aplicații de control parental. Folosiți vreuna?
Nu, nu folosesc, pentru că dacă nu le dăm telefonul…laptop -ul are parolă, telefoanele au parolă,
deci nu le pot folosi, televizo rul a avut și el blocate o perioadă posturile de desene animate, după l –
am lăsat doar pe Disney Junior deblocat, știe să își dea singură pe desene, cea mare cel puțin,
celelalte sunt blocate, pentru că alte posturi de desene mi se par că oferă desene anima te puțin mai
dure, mai agresive decât Disney Junior.
Care considerați că este principalul pericol atunci când vine vorba de utilizarea tehnologiei de
către copii?
Dependența de aceste aparate și pierderea contactului cu realitatea, propabil, pe viitor.
De exemplu, cercetătorii vorbesc despre pericole precum ADHD, dependență, autism virtual,
anxietate…ați auzit de acestea?
Am auzit, n -am știut că ar putea să pornească de la telefon, dar la noi nu cred că ar putea fi cazul,
pentru că stau extrem de puțin p e telefoane.
Și nici nu cunoașteți în jurul dumneavoastră cazuri concrete de așa ceva?
Nu cunosc, nu.
Am înțeles. Ați participat la vreun eveniment care a avut ca temă impactul noilor tehnologii asupra
copiilor?
Nu, n -am participat.
Dar ați auzit de vre unul?
Nu, n -am auzit.
Am înțeles. Obișnuiți să postați poze cu copiii pe internet?

99
Da, mai postez, nu cu ei singuri, ci cu mine și cu ei .
Și considerați că există vreun pericol?
Cred că există, dacă stau să mă gândesc așa la diverse cazuri auzite la televi zor, dar în principiu, nu
cred, nu mi -e teamă că s -ar putea întâmpla ceva datorită unei poze postate la câteva săptămâni, o
lună, două, cu un eveniment ceva, de la ziua ei sau altceva.
Am înțeles. Ați spus că cea mare este la grădiniță, acolo are acces la tabletă, telefon?
Nu, nu, doar ce le pune doamna educatoare, eventual, filme, câteodată, pe proiector.
Ați auzit cumva de fenomenul Păpușa MoMo sau balena alabastră? Vă spune ceva?
De balena albastră am auzit, de celălalt nu.
Este tot pe același principiu . Cum considerați că puteți să evitați astfel de pericole?
Păi să nu aibă acces la aceste surse de informații, nu știu dacă apar astea și pe YouTube, ea nu are
acces la jocuri pe telefon, știu că balena albastră era un joc, ceva de genul. Partea de YouTub e o
consider destul de safe, în sensul că oferă un conținut ok, YouTube -ul este destul de atent la ce
conținut oferă, cel puțin pentru copii, mă gândesc, și evident că eu verific pe ce stau ele pe telefon
în permanență, așa că nu cred că ar putea să aibă t angența asta cu jocuri din -acestea.
Vi s-a întâmplat vreodată să dați peste un conținut necorespunzător?
Pe YouTube sunt anumite desene, care chiar dacă sunt desene sau filmulețe pentru copii, mi se par
așa uneori agresive, țipete multe, plânsete și le -am spus fetelor că trebuie să evite acele filmulețe,
adică să nu aud, să nu văd că se uită la ele.
Care considerați că este vârsta potrivită la care le veți oferi acces, să zicem așa, total, asupra
tehnologiei?
Nu știu, mă gândesc că la școală va trebui să ai bă un telefon, ca să pot să am contactul cu ea, dar un
telefon care să nu aibă date mobile. Cel puțin în primii ani, apoi, după 10 -12 ani, bănuiesc o să
poată să aibă un telefon.
Fetița cea mare știe singură să folosească telefonul sau televizorul?
Da.
Și cea mică?

100
Și cea mică știe să intre singură, dacă are un telefon fără parolă, și îl prinde, știe să intre pe
YouTube, cunoaște aplicația YouTube și aplicația de galerie foto, unde se mai uită la poze. Adică
prefer, de multe ori, când vrea filmulețe, să î i spun că nu merge telefonul și eventual, dacă vrea să
se uite pe pozele din telefonul nostru, care sunt majoritatea tot cu ele sau cu membrii familiei și
filmulețe făcute de noi pe la diverse ocazii.
Le scoateți des pe afară? Petrec mult timp în aer liber ?
Cred că nu suficient de mult, pentru că na, noi ajungem seara acasă, acum că bunica lor este la
pensie, da, și când sunt plecate din București, la Slobozia, de unde este bunica, acolo stau destul de
mult afară, prin curte, iar aici, mai mult, evident var a, primăvara, când sunt momente de
ieșit…adică acum că s -a făcut ziua mai mare, pot să ies cu ele afară, sau prin parc…aproape zilnic,
dar iarna…mai mult în casă.
Cine petrece cel mai mult timp cu cele mici?
În egală măsură, eu și mama lor…acum…și bunica, fiind la pensie, dacă le mai ia la ea acasă, la
Slobozia, sau stă cu ele acasă, cum ar fi perioada asta…
Dar atunci când merg la Slobozia sau când merg în vizite, în general, au acces la dispozitive
tehnologice?
La fel, telefonul bunici i, dar doar în cazuri extreme, în cazul în care ar vrea, să zic, la un moment
dat, că a fost supărată în vreun fel și ca să o mai îmbunez, că se simte ea, știu eu, o doare ceva,
burtica, sau e răcită și n -are dispoziția să ia un medicament, să îi dai 5 min ute să vadă un filmuleț,
cu gașca Zurli, de exemplu. Dar în principiu, nu, bunica ține datele mobile oprite și nu ține în nici
un caz telefonul pe lângă ea. Acolo se întâmplă rar, pentru că au spațiu deschis, ies afară și se
joacă…
Bun. În principiu aces tea au fost întrebările pe care voiam să vi le pun. Mulțumesc pentru
răspunsuri și pentru timpul acordat.