Lector univ. dr. CRISTINEL COSTEL GHIGHECI Autor: TODOR (HUZUM) MIRUNA -TIMEEA BRAȘOV 2017 1 UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAȘOV FACULTATEA DE… [630442]
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAȘOV
FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDII
ȘTIINȚE PENALE APROFUNDATE
LUCRARE DE DIZERTAȚIE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lector univ. dr. CRISTINEL COSTEL GHIGHECI
Autor:
TODOR (HUZUM) MIRUNA -TIMEEA
BRAȘOV
2017
1
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAȘOV
FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDII
ȘTIINȚE PENALE APROFUNDATE
DISCIPLINA:
CONVEN ȚIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR
OMULUI. JURISPRUDENȚ A CURȚ II
EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI
TEMA:
INTERZICEREA TORTURII CO NFORM ART.3
DIN C .E.D.O.
Subsemnatul ____________________ declar pe proprie răspundere, sub incidența legii penale
și a Legii dreptului de autor, că lucrarea de licență/disertație prezentată este elaborată de mine
și am respectat normele deontologice de folosire a bib liografiei.
Data predării lucrării, Semnătură,
BRAȘOV
– 2017 –
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
2
Cuprins
CAPITOLUL I. INTRODUCERE. DREPTUL INTERNAȚIONAL A
DREPTURILOR OMULUI
1.1. Primele preocupări pentru protecția drepturilor omului………..5
1.2. Perioada postbelică………………………………………………..6
1.3.Evoluția conce ptului de drepturi ale omului pe plan
intern…………………………………………………………………………….7
CAPITOLUL II. NOȚIUNI PRIVIND INTERZICEREA TORTURII
2.1. Istoricul apariției fenomenului de tortură………… ……………….12
2.2. Definirea torturii………. …………………………………………………..15
2.3. Elementele esențiale…………. ……………………………………….16
2.4. Deosebirea de alte tratamente rele……………………… ……….16
2.5. Obligațiile statelor privind protecția împotriva torturii și a
tratamentelor inumane ori degradante…………………………..18
2.6. Aspecte ce țin de aplicarea torturii…………………………….. ….19
CAPITOLUL III. REGLEMENT ĂRILE JURIDICE INTERNAȚ IONALE
3.1.Declaraț ia Universala a Drepturilor Omului………….………….27
3.2.Convenț ia Europeana pentru apărarea drepturilor si libertăților
fundamentale CEDO………………………………………………………….……….28
3.3.Conve nția Europeană pentru Prevenirea torturii și a pedepselor
sau tratamentelor inumane sau degradante…………………………………….31
3.4.Convenția împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente
cu cruzime, inumane sau degradante………. …………………………………….32
CAPITOLUL IV. JURISPRUDENȚA CURȚII EUROPENE PRIVIND
DREPTURILE OMULUI
4.1. ATEȘOGU c. TURCIA………..………………………………………34
4.2. RAZZAKOV c. FEDERATIEI RUSE………..………………..…35
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
3
4.3. Cazul Andrei in c omisariatul de Politie al Sectorului Cicana
(Chișinău)……………………………………………………………………………..37
4.4. AYDIN c. TURCIEI……………………………….………………38
4.5. CESTARO c. ITALIEI……………………..……………………..38
4.6. PANTEA c. ROMANIEI…………… ……………………………………..40
4.7. BURSUC c. ROMÂNIEI………………………………………………….41
CONCLUZII ……………………………………………………………….. …42
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………. …………….43
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
4
CAPITOLUL I. INTRODUCERE. DREPTUL INTERNAȚIONAL A
DREPTURILOR OMULUI
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
5
1.1.Primele preocupări pentru protecția drepturilor omului
Ideea protecției unor drepturi fundamentale ale persoanei nu aparține doar
timpurilor noastre. Ideologii revoluțiilor burgheze au folosit ca port -drapel ideea
drepturilor naturale, inerente persoanei. Stau mărturie declarațiile de drepturi d e la
sfârșitul sec. al XVII -lea: Declarația drepturilor omului și cetățeanului din 1789,
declarațiile de drepturi din America de Nor d, Bill of Rights al Constituției americane
din 1791. Cu toate acestea, problema protecției acestor drepturi nu putea depăși, în
acel stadiu al dezvoltării dreptului și relațiilor internaționale, cadrul intern al fiecărui
stat. Abia în secolul al. XIX -lea au apărut firave încercări de internaționalizare a unor
categorii de drepturi, dar acestea numai în considerarea unor interese geopolitice
alea marilor puteri vizavi de drepturile propriilor cetățeni aflați în străinătate. În epoca,
statutul străinilor era guvernat de un corp de reguli cutumiare, cunoscute sub numele
de „standard minim”, aplicabil persoanelor și averilor străinilor. Aceste reguli aveau
un conținut destul de imprecis1.
Un alt domeniu în care protecția drepturilor s -a impus destul de devreme la
nivel internațional a fost dreptul umanitar, care are ca scop protecția victimelor
conflictelor armate. În 1864 a apărut la Geneva prima Convenție internațională
destinată ameliorării situației militarilor răniți în luptă, completată apoi de alte acte c e
vizau protecția civililor și a prizonierilor.
Conferințele de pace de la Haga din 1899 și 1907 au extins prevederile
Convenției de la Geneva și la războiul pe mare, aceste dispoziții rămânând în
vigoare până în 1949.
Sfârșitul primului război mondial a î nsemnat începutul unei noi etape în
dezvoltarea dreptului internațional, în special în domeniul a ceea ce încă nu se
numea „protecția drepturilor omului”. Una din direcțiile majore ale acestei dezvoltări a
fost protecția minorităților. Tratatele ce puneau capăt primului conflict mondial
conțineau prevederi destinate a asigura un sistem de protecție a minorităților.
Tratatele de la Versailles, Saint -Germain -en –Laye, Neuilly -sur-Seine și Lausanne,
ca și cele de la Paris, Saint -Germain -en-Laye si Sevres, conț ineau prevederi asupra
protecției minorităților: principiul egalității tuturor cetățenilor, dreptul de a -și folosi liber
limba maternă în relațiile private, dreptul de a -și practica religia, dreptul de a crea
instituții caritabile, religioase, sociale, șco li și alte așezăminte de învățământ. Aceste
prevederi au constituit o schiță a viitoarei protecții internaționale a drepturilor omului,
ce se va impune după finele celui de -al doilea război mondial.
1.2. Perioada postbelică
Una dintre cele mai importante d irecții de dezvoltare a dreptului internațional
după cel de -al doilea război mondial a fost preocuparea pentru protecția drepturilor
omului. Protecția drepturilor omului prin intermediul acțiunilor internaționale a fost o
1 Bianca Selejan -Guțan, “Prote cția europeană a drepturilor omului ”, Editura C.H. Beck, București,
2011
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
6
idee revoluționară, care nu își gă sea locul în dreptul internațional tradițional. Aceasta
pentru că dreptul internațional clasic este construit în jurul intereselor statelor. În
acest context, ordinea politică internațională se confunda, uneori, cu ordinea juridică
internațională. De aceea , orice normă de drept internațional are o dimensiune și o
semnificație politică în egală măsură cu cea juridică. În plus, dreptul internațional
clasic este puternic marcat de principiul suveranității statelor, iar punerea sa în
întreaga structură a dreptu lui internațional clasic este construit în afara perspectivei
drepturilor omului. Potrivit concepției clasice, problema drepturilor omului trebuie să
rămână în competența exclusivă a statelor.
Cu toate acestea, în a doua jumătate a sec. XX -lea a luat naște re ceea ce se
numește „dreptul internațional al drepturilor omului”, care depășește această
contradicție a dreptului internațional clasic, potrivit căreia protecția individului se
poate realiza doar prin intermediul unui drept interstatal, creat de către ș i pentru
state.
Dreptul internațional al drepturilor omului diferă în mod substanțial de
concepția tradițională a dreptului internațional, prin aceea că oamenii sunt considerați
a avea drepturi garantate internațional, dar ca persoane individuale și nu ca cetățeni
ai unui anumit stat. Această concepție a dus la adoptarea unor instrumente juridice
internaționale de protecție a drepturilor individuale și la crearea unor instituții
internaționale în a căror competență intră protecția indivizilor împotriva încă lcărilor
drepturilor lor de către state. Aceste instrumente juridice și instituții au
internaționalizat problema protecției drepturilor omului care a devenit treptat și în
ordinea politică internațională, una dintre cele mai importante preocupări.
Prin nor mele dreptului internațional al drepturilor omului, i se recunosc
individului drepturi, problema protecției acestora trecând, din sfera exclusivă a
dreptului intern al statelor, în cea a dreptului internațional. Mai mult decât atât,
individul a dobândit, î n temeiul acestor norme, și o capacitate procedurală
internațională2 prin aceea că i se conferă dreptul de a sesiza direct instanțe
internaționale: Comitetul Drepturilor Omului, Comitetul pentru eliminarea oricăror
forme de discriminare rasială, Comitetul împotriva torturii, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, Curtea Europeană de Justiție etc.
Cu toate acestea, individul beneficiază de aceste drepturi și capacități doar în
temeiul acordului statelor3 având o personalitate juridică internațională „derivat ă” din
acest acord, prin intermediul tratatelor încheiate de acestea. Individul apare astfel
doar ca beneficiar al unor norme acceptate de către state: accesul său la ordinea
juridică internațională este mediat prin participarea statelor la tratatele respe ctive.
Daca statul ar decide să denunțe un astfel de tratat referitor la drepturi acordate
individului, acesta „ar fi lipsit de orice calitate juridică în fața unor asemenea instanțe
2 A se vedea D.J. Harris, Cases and Materials on International Law, 4th edition, London, Sweet &
Maxwell, 1991, pag. 136.
3 Bianca Selejan -Guțan, L.M. Crăciuneanu, “Drept internațional public ”, Ed. Hamangiu, București,
2008, pag. 74 -75.
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
7
ori organe internaționale”4. Societatea internațională actuală nu conferă încă
individului o capacitate deplină de drept internațional, adică posibilitatea de a elabora
direct acte internaționale. El reprezintă, însă, principalul beneficiar al unor importante
norme de drept internațional, dintre care unele au devenit ius cogens ( protecția
împotriva genocidului, a torturii, a sclaviei).
1.3. Evoluția conceptului de drepturi ale omului pe plan intern
Pe plan intern, începând cu secolul al XVI -lea, se afirmau idei umaniste în
operele lui Neagoe Basarab, Matei al Mirelor, Petru Cerc el, urmate de o serie de
declarații și constituții în care se susține egalitatea poporului român față de celelalte
popoare, dar conform opiniei lui Antonie Iorgovan „Constituția Cărvunarilor constituie
de fapt primul document politic și juridic al românilo r în care se reglementează un
sistem al drepturilor și libertăților omului și cetățeanului”5. Constituția Cărvunarilor
cuprinde norme asemănătoare celor cuprinse în declarația franceză de drepturi cu
privire la libertatea individului, fiind garantate liber tatea religioasă, egalitatea tuturor
la dobândirea unor slujbe publice, menționându -se că ocuparea funcțiilor trebuie să
se facă „numai după meritul bunelor fapte și după puterea vredniciei fiecăruia pentru
slujba ce avea să i se încredințeze”.
Au urmat: R egulamentul Organic, Dorințele Partidei Naționale din Moldova,
Moțiunea de la Blaj și Constituțiile române din 1866, 1923, 1948, 1 952 și 1965, toate
acestea conținând referiri la drepturile omului.
Ca o concluzie a primelor reglementări privind drepturile omului, atât pe plan
inernațional cât și intern, conceptul în sine a reprezentat, o generalizare și o
abstractizare a tot ceea ce gândirea umană a avut mai bun ridicând pe trepte noi
principiile filosofice umaniste, reluând elemente din gândirea religioasă și din năzuințele
generale în libertate care se făcuseră cunoscute cu atâta vigoare în secolele al XVII –
lea și al XVIII -lea.
În lucrarea „Drepturile omului – religia sfârșitului de secol”, semnată de
doctorul Adrian Năstase, acesta susținea: „Conceptul pr opriu -zis de drepturi ale
omului s -a născut în perioada de pregătire individuală a revoluției burgheze din
Europa. El s -a conturat din idei care existau deja în antichitate sau în gândirea
politică a Evului Mediu. Totuși numai în timpul revoluției burgheze , ideea drepturilor
4 R. Miga -Beșteliu, “Drept internațional public ”,vol. I, Ed. C.H. Beck, București, 2005, pag. 58,
5 Antonie Iorgovan, „ Drept constituțional și instituții politice ” ,Editura All -Beck, București, 2002, pag .
68.
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
8
omului s -a afirmat și în practica socială. Teoreticienii liberalismului au fost primii care
au proclamat libertatea tuturor oamenilor, degajând principiile unei antropologii
umaniste raționaliste ca fundament al concepției drepturilor o mului, iar revoluția
americană și franceză au consacrat, pentru prima oară în istoria umanității, principiul
egalității în fața legii, al libertății de gândire și al demnității umane”6.
Cuprinzând principii, mecanisme și proceduri ce țin de ordinea juridic ă internă,
dar și de cea internațională, instituția drepturilor omului prezintă un caracter bivalent,
fiind în același timp o instituție de drept intern, integrată normelor constituționale, dar
și o instituție de drept internațional, configurând trăsăturil e unui principiu juridic
aplicabil în relațiile dintre state.
6 Adrian Năstase, „Drepturile omului – religie a sfârșitului de secol ”, IRDO, București, 1992, pag. 73.
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
9
CAPITOLUL II. NOȚIUNI PRIVIND INTERZICEREA TORTURII
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
10
Noțiuni introductive privind interzicerea torturii
Adoptată la Roma în 1950, Convenți a Europeană a Drepturilor Omului
(Convenția) cuprinde 59 de articole și i -au fost adăugate 6 protocoale. Textul
Convenției este structurat în 2 titluri, primul fiind dedicat drepturilor și libertăților
persoanelor aflate sub jurisdicția statelor -părți la C onvenție, iar cel de -al doilea titlu
se referă la înființarea unei curți internaționale competentă în judecarea cauzelor
care au ca obiect încălcări ale Convenției: Curtea Europeană a Drepturilor Omului
(CEDO).
Înainte de Titlul I, art. 1 prevede că Înaltele Părți Contractante recunosc
oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al
prezentei Convenții. Acesta semnifică faptul că statele care sunt părți la Convenție,
în prezent 477, chiar dacă nu sunt obligate formal să încorporeze Convenția și
protocoalele adiționale în ordinea de drept internă, acestea sunt obligate ca, în
măsura posibilului să interpreteze și să aplice normele lor de drept intern în
conformitate cu dispozițiile Convenției. Din moment ce auto ritățile naționale sunt
primele chemate să interpreteze și să aplice normele de drept intern, CEDO este
competentă să verifice dacă modul de interpretare și aplicare a dreptului intern
produce efecte compatibile cu principiile Convenției8.
Astfel, CEDO a fost instituită pentru a monitoriza acțiunea statelor -membre la
Convenție, exercitând o competență de revizuire9, întrucât modelul urmărit de autorii
convenției a fost acela ca fiecare stat să respecte Convenția, iar respectarea aceasta
să fie supravegheat ă la nivel european .
Adoptarea Convenției și jurisprudența Comisiei, ulterior a CEDO, a dus la
apariția unei veritabile ramuri de drept, dreptul european al protecției drepturilor
omului, cu aplicabilitate regională10.
În ceea ce privește înțelesul Conven ției, trebuie ținut cont de faptul că
doctrina, bazată pe jurisprudența Curții, a constatat că interpretarea textului se face
de manieră dinamică , ținând cont de obiectivul și scopul său, fiind considerat
7 http://www.coe.int/en/web/portal/country -profiles , consultat în 19 aprilie 2 015
8 Corneliu Bîrsan, Convenția europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole, vol. I – Drepturi
și libertăți , Ed. All Beck, București, 2005, pg. 152 -153
9 Aysling Reidy , Interzicerea torturii. Ghid privind punerea în aplicare a articolului 3 al Convenției
europene pentru Drepturile Omului , seria „Manuale privind drepturile omului”, nr.6, editat în Republica
Moldova, 2003
10 Corneliu Liviu Popescu, Protecția internațională a drepturilor omului , note de curs, Facultatea de
Drept, Universitatea Bucur ești, an universitar 2013 -2014
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
11
un instrument viu .
De-a lungul timpului, o serie d e instrumente internaționale au interzis tortura și
relele tratamente, printre care:
• Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948);
• cele patru Convenții de la Geneva (1949);
• Convenția europeană a drepturilor omului (1950);
• Pactul internațional cu privi re la drepturile civile și politice (1966);
• Convenția ONU pentru prevenirea torturii și altor tratamente sau pedepse
crude, inumane ori degradante (1984);
• Convenția europeană pentru prevenirea torturii și tratamentelor sau
pedepselor inumane ori degradante (1987);
• Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (1998).
Textul Convenției supuse analizei este cuprins în art. 3, are ca denumire
marginală Interzicerea torturii , iar formularea sa este: Nimeni nu poate fi supus
torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
După cum se poate observa, nu există o definiție prevăzută pentru tortură și pentru
tratamente inumane ori degradante, însă CEDO a venit un aport esențial, judecând
ceea ce constituie tortură, tratament inuman și tratam ent degradant11.
2.1. Istoricul apariției fenomenului de tortură
Orice încercare de a justifica orice formă de tortură creează imediat un
precedent extrem de periculos. Asemenea justificări, pe care le auzim și astăzi destul
de frecvent, și nu numai din gura militarilor sau a reprezentanților organelor de
ordine, sunt explicate prin necesitatea de a -l face pe presupusul vinovat să -și
recunoască vina. Orice perspectivă de interzicere a torturii este periclitată de
prezența oricărei forme de cruzime, pe ca re opinia publică o justifică fie parțial, fie în
întregime12. Indiferent de împrejurări și vremuri, cruzimea poate degenera cu
ușurință în aplicarea torturii, iar toleranța față de o anumită formă de tortură sau
aprobarea ei poate duce fără mari probleme l a proliferarea altor forme de tortură,
adesea și mai teribile.
În forma cea mai simplă și răspândită, tortura reprezintă o modalitate
11 J. Barrett, The prohibition of torture under international law – part 2: The normative content , rev.
„International Journal of Human Rights”, 2001
12 Boroi Alexandru, „Infracțiuni contra vieții”, Editura Național, București, 1996
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
12
accesibilă, practică, simplă și aducătoare de satisfacție, de a te răzbuna, de a -ți face
dreptate. Anume în această tendin ță de răzbunare, caracteristică oricăror forme de
tortură, rezidă cheia aplicării lor în scopul demonstrării atât a setei de putere din
partea unei persoane anume, cât și a atotputerniciei și dominației autoritare din
partea statului. Principala justificar e a torturilor, indiferent de proporțiile și cruzimea
lor, venea din partea celor aflați la putere, care prin intermediul torturilor încercau să
restrângă la maximum libertatea individuală a omului, să nimicească din fașă orice
lăstar de gândire independen tă și să asigure faimoasa “disciplină”. Orice încercare,
oricât de timidă de a te împotrivi voinței, dogmelor și convingerilor puterii, era
reprimată cu cruzime Statul și Biserica, purtând război împotriva trădării, pe de o
parte, și ereziei, pe de alta, c onsiderau că tortura constituie cel mai puternic, eficace
și la îndemână instrument de luptă. Astfel, torturile au fost practicate din totdeauna și
se practică și astăzi, cu toate că formele lor s -au schimbat. În legătură strânsă cu
toate cele menționate m ai sus, se află și cruzimea care prezintă manifestarea fizică a
urii în lupta pentru existență13.
Torturile inchiziției, metodele ei de lucru, organizarea procesului judiciar
inchizițional, mulți ani au servit ca obiect al diferitor genuri de speculații ist orice.
Apariția unor legende și mituri sunt legate de ura reformatorilor bisericești, a
masonilor și adepților liberalismului fără limite față de puternicul mecanism al bisericii
papale.
Inchiziția a creat un concept clar și bine chibzuit al procesului jud iciar și al
anchetei. Procesul judiciar, în general, era organizat în mod exemplar nu numai
pentru secolul XIII (inchiziția a luat naștere în 1208 și s -a răspândit în lumea catolică
după 1215). Pentru comparația se poate aminti, că încă la începutul secolu lui XX
“judecata lui Linchi” din SUA recunoaște aproape oficial că grupuri de cetățeni
puteau să se prezinte în închisoarea orășănească ca să execute bănuitul și această
acțiune nu era socotită nici dezordine, nici încălcare a legii. Pe când istoria inchiz iției
nu cunoaște ceva asemănător.
Tortura – iată ce a rămas de la inchiziție în scurtă memorie a urmașilor. Dar
torturile nu erau faptele unor maniaci, deoarece aplicarea torturii cererea hotărârea
comună a inchizitorului și episcopului, în a cărui episco pie se examina cazul. Nu
fiecare învinuit era torturat, claritatea dovezilor adunate pentru învinuire excludea
13 “Cunoaște -ți drepturile”, Buletin Informativ Ed.LADOM în cadrul consorțiumului pentru prevenirea
torturii, (Originea torturii -G.Scott), nr.1 Vol.1, aprilie 2002, pag.24
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
13
necesitatea aplicării torturii. De asemenea “regulamentul” prevedea de a nu aplica
tortura dacă învinuitul era de acord cu învinuirea ce i se făc ea. Istoria cunoaște un șir
de exemple când unii răufăcători dușmani ai bisericii, prin căință, nu numai că
scăpau de tortură, dar și de pedeapsă.
Unul din dușmanii înverșunați ai bisericii, capul mișcării “Albijiene” Raimond al
IV, contele de Tuluza, și -a prezentat căința bisericească și a fost pus în libertate,
după care a ordonat să fie torturat legatul papal Pier de Castelino14.
Regulamentul inchiziției prevedea aplicarea a 3 tipuri de torturi: lanț, apă, foc.
Severitatea lor era în creștere de la un ti p la altul, astfel era interzisă tortura spre
exemplu începând cu al treilea tip. Dacă învinuitul făcea căință în timpul primei torturi
următoarea nu se mai aplica. Era interzisă efectuarea celor trei tipuri de tortură într -o
zi.
În cazul torturii cu “lanț ul”, învinuitorului i se legau mâinile cu un lanț care era
trecut peste un bloc ce atârna de pod. Torturatul era ridicat cât se poate mai sus
după care era brusc coborât la 1,5 m. de podea, rămânând atârnat în aer,
neajungând la podea. Aceasta provoca o du rere groaznică a mâinilor și a părții de
sus a șirii spinării.
Tortura cu “apă” este cel mai bine prezentată, în lucrarea istoricului spaniol
H.Liorente “Istoria inchiziției spaniole” și anume în “Procesul -verbal execuțional
despre înfăptuirea torturii cu apă, prin decizia tribunalului inchizițional al
or.Valiadolida din 21 iunie 1527”.
Așadar pe un mecanism (denumit printr -un cuvânt castelian – escalera ce în
traducere înseamnă “apă”) de lemn în formă de țeavă persoana este spânzurată cu
picioarele în sus. În gură i se introduce o cârpă subțire umedă, asupra căreia se
prelingea apă dintr -un vas, atât de încet, încât era necesar aproape o oră ca să se
scurgă picătură cu picătură 1.5 l. de apă. În această poziție torturatul nu avea
posibilitate să respire, în cercând să înghită apa, aceasta ieșea pe nări. Tortura putea
să dureze câteva ore. După această procedură cârpa era scoasă însângerată,
datorită ruperii anveolelor pulmonare (în decurs a 345 ani de existență a inchiziției au
decedat sub astfel de tortură a proape 2000 de oameni).
La tortura cu “foc” învinuitul legat de mâini și picioare era culcat pe spate.
Apoi i se ungeau palmele și tălpile cu ulei sau altă substanță uleioasă, sub
14 Altamira R. “Histoire d,Espagne. Paris, 1981, p ag.72
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
14
care se punea tava cu jăratic, distanța până la tava nu depășea 1,5 m.
Statistica arată că în Spania din 1481 până în 1820 au fost arși pe rug 34658
oameni, au decedat în timpul anchetei și sub tortură 18049, condamnați la munci
silnice 288214.
Regele Spaniei Carol al II -lea (1759 -1788) pentru întărirea monarhiei, și -a
propus să subordoneze biserica puterii sale absolute. În acest scop, el a trebuit să
înfrângă trei obstacole – inchiziția, amestecul direct al papei în chestiunile bisericești
spaniole și iezuiții.
Inchiziția a fost supusă autorității regale. Din tribunalul indepe ndent și suprem,
inchiziția a devenit un simplu instrument de poliție generală. Numărul condamnărilor
la moarte, foarte ridicat în trecut, s -a micșorat considerabil, în 30 de ani sunt doar 4
execuții15.
Dacă în perioada medievală tortura era un fenomen îndr eptățit de stat și
legalizat, atunci în perioada contemporană esența torturii este oglindită în reacția
negativă a statelor, reflectată în Constituții, legii, convenții internaționale.
2.2 Definirea torturii
Cuvântul “tortură” – este un cuvânt, pomenirea de care provoacă majorității
oamenilor înfățișarea celor mai crude forme de tratament – smulgerea unghiilor,
electroșoc, violuri, constrângerea de a urmări torturile aplicate fașă de părinți sau
copii. La in simplu om aceste înfățișări provoacă un simț put ernic de aversiune,
dezgust, deoarece nu mulți pot ușor să reacționeze la astfel de manifestare a
suferințelor omenești.
Cuvântul “tortură” – este un cuvânt emoțional modelat, totodată această nu
înseamnă că cu acest cuvânt este posibil să te folosești făr ă a te gândi la sensul lui.
Ținând seama de art.5 al Declarației Universale a Dreptului Omului și de art.7
al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, – Convenția împotriva
Torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inu mane sau degradante (art.3)
dă desemnarea termenului “tortură” ca fiind “orice act prin care se provoacă unei
persoane, cu intenția, o durere sau suferințe puternice, de natură fizică sau psihică,
în special cu scopul de a obține, de la această persoană sa u de la o persoană terță
informații sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terță
15 E.Certan, M.Cojocariu, ș.a “Istoria modernă a Europei și Americii”. Ed.Lumina, Chișinău, 1995,
pag.108
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
15
persoană l -a comis sau este bănuită că l -a comis, de a o intimida sau de a face
presiune asupra unei terțe persoane, sau pentru orice alt motiv ba zat pe o formă de
discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferință sunt
provocate de către un agent al autorității publice sau orice altă persoană care
acționează cu titlu oficial, sau la instigarea sau cu consimțământul expres sau tacit al
unor asemenea persoane16.
2.3. Elemente esențiale
Elementele esențiale ale torturii, în sens juridic necesare pentru a defini
această noțiune ar rezulta din:
– Ce s-a comis ? Producerea intenționată gravă a suferințelor, durerii fizice sau
psihice (în cazul torturii) ori admiterea premeditată a durerii fizice, psihice, sau
suferințelor considerabile (alte forme de compartiment rău);
– Cine a comis ? Agenții statului au comis suferințele nemijlocit, ori ele
posedau informații despre ceea ce se petre cea, dar nu au intervenit (n -au
încercat să intervină) pentru a curma această încălcare;
– Din ce motive s -au întâmplat aceasta ? Suferințele au fost pricinuite cu un
anumit scop, de exemplu pentru a primi o informație, o mărturisire, ori pentru
pedepsirea , sau intimidarea persoanei.1
Din cele relatate mai sus este posibil de a evidenția 3 elemente de bază din
care este formată “tortura”:
Provocarea, cu intenție a durerilor și suferințelor fizice sau psihice puternice;
Comiterea încălcării de către o persoa nă oficială sau cu consimțământul (expres
sau tacit), cât și instigarea altor persoane la săvârșirea acestei încălcări;
• Comiterea încălcării cu un oarecare scop, ca exemplu: primirea unor informații,
mărturisiri, pedepsire sau intimidare;
2.4. D eosebirea de alte tratamente rele
Tortura se deosebește de alte forme mai puțin grave de tratament ilegal, prin
prezența unui grad de suferință mai puternică17.
În cazul aplicării torturii acest aspect este posibil, cel mai greu de determinat.
16 M. Stăncescu, I.Marinache; A.M.Bojian “Documente internaționale privind combaterea torturii și a
tratamentelor inumane sau degradate”;. Ed.R.A.Monitorul Oficial, România, 1 998, pag.45
17 Chiriță Radu, Convenția Europeană a drepturilor omului – comentarii și explicații , Editura C.H. Beck,
București, 2007.
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
16
Unele tipuri de comparti ment rău, obiectiv nimeresc în categoria torturilor. De
exemplu electroșocul în regiunea organelor genitale sau smulgerea unghiilor.
Totodată torturile nu se limitează la exemplele tradiționale de acest fel – ele includ
multe forme de suferințe atât cu ca racter fizic cât și psihic.
Este foarte important de menționat că suferințele psihice deseori au urmări
îndelungate pentru victime, care pot să se reabiliteze de traumele fizice, dar să
sufere în urma unei traume psihice adânci.
Mai jos se prezintă formale de tratament dăunător, care se încadrează în
noțiunea de tortură, luate aparte, cât și în cumul cu alte forme de astfel de
compartiment:
• Falaca/falanga: Aplicarea loviturilor peste tălpile picioarelor;
• Spânzurarea palesteniană: Agățarea a mâinilor, preala bil legate la spate;
• Formele grave de tratament: prin provocarea leziunilor corporale;
• Electroșocul;
• Violul;
• Înscenarea execuției;
• Înscenarea amputației;
• Înmormântarea de viu.
Totodată există multe domenii intermediare, care nu pot fi unanim recunoscute
ca tortură, ori referitor la care nu s -a ajuns la un numitor comun de opinii, aflate fiind
în focarul atenției comunității internaționale.
Asemenea exemple includ:
• Pedepse corporale aplicate în calitate de pedepse legale;
• Unele forme de măsuri de pedepse gra ve și întreținerea în “camera muritorilor”;
• Încarcerarea de unul singur;
• Unele aspecte ale condițiilor de deținere, mai ales în cazurile îmbinării acestor
condiții;
• Dispariția persoanei fără veste, ce include consecințele negative ce se răsfrâng
asupra rud elor apropiate ale celui dispărut fără veste;
• Metode de comportament față de copii care nu s -ar considera tortură pentru
maturi.
Unul din factorii importanți, care poate să influențeze gradul de suferințe este
factorul cultural. Este necesar de a înțelege, că diferite culturi și bineînțeles și iferiți
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
17
oameni ce trăiesc într -un anumit mediu cultural, au diferite închipuiri despre tortură.
Ca rezultat apar două aspecte principale. Pe de o parte, aceasta înseamnă că
acțiunile ce se interpretează ca tortură în cercul unei culturi pot să nu se considere
tortură în concepția organismelor internaționale de drept. Pe de altă parte, formele
de compartiment rău, care sunt considerate de organismele de drept internaționale
ca fiind tortură – pot să nu fie considerate tortură de persoane care totuși a fost
supusă unui astfel de tratament. Ca exemplu, într -o anumită țară loviturile (chiar și
puternice) nu se consideră tortură, ci un comportament obișnuit, în același timp
ruperea hainei de pe corp a unei femei ar putea f i considerată tortură. Așadar este
posibil ca un tratament să se considere ilegal (aplicarea torturii) la nivel internațional,
dar să fie legal într -un stat luat aparte.
Conceptul “Torturii” evident nu are un conținut de sine stătător. Conform
hotărârilo r Curții Europene a Drepturilor Omului, “torturile” – sunt niște tratamente
inumane și înjositoare a demnității, care sunt mai intensive din punct de vedere a
cauzării suferințelor. Curtea, a făcut diferența între trei categorii de comportament
intensiv:
“1. Tortura – o comportare inumană intenționată ce produce suferințe destul
de serioase și crunte.
2. Tratament inuman – provocarea unor suferințe fizice și psihice puternice.
3. Tratament degradant – o comportare negativă îndreptată spre provocarea
sentime ntului de frică, durere…”18.
Art.3 ocrotește cu sfințenie una din valorile fundamentale dintr -o societate
democratică. Chiar și în cele mai dificile circumstanțe, cum sunt de exemplu, lupta
18 “Poliția și Societatea civilă”, Responsabil I.Creangă, Ed.Colograf -Com, Chișinău, 2001, pag.19.
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
18
contra terorismului, ori starea de război tortura este interzisă.
“Curtea trebuie să acorde atenție distincției incorporate în art.3, distincție
dintre noțiunea de tortură și aceea a tratamentului inuman și degradant. În viziunea
Curții distincția își găsește în principal suportul în gradația care poate interveni în
ceea ce privește intensitatea suferințelor provocate. Curtea consideră că în timp ce
pe de o parte există violență, care poate fi condamnată atât din punct de vedere
moral, dar și pe baza legislației interne a statelor contractante, dar care nu cade sub
incidența art.3 din Convenție, pe de altă parte există intenția evidență a Convenției
ca prin distincția dintre “tortură” și “tratamente inumane sau degradante” să atașeze
printre primii un stigmat special tratamentelor inumane aplicate cu intenție, care
cauz ează suferințe foarte serioase și crude”19 Se pare că aceasta a rezultatul
analizei art.1 al Rezoluției nr.3452 (XXX) adoptat de Adunarea Generală a ONU la
data de 09.12.1975, care declară: “Tortura constituie o formă agravantă și
intenționată a tratamentul ui și pedepselor inumane ori degradante”.
2.5.Obligațiile statelor privind protecția împotriva torturii și a
tratamentelor inumane ori degradante
Principala obligație ce revine statelor în acest domeniu este de a se abține de
la provocarea torturii sau a tratamentelor inumane ori degradante. În determinarea
respectării acestei obligații negative, Curtea a arătat că statul poate fi considerat
responsabil și pentru actele comise de agenții săi în afara atribuțiilor lor oficiale (acte
ultra vires )20.
Statel e au, însă, potrivit Curții europene, și o serie de obligații pozitive pentru
protecția integrității fizice și psihice a persoanei.
Statul este, de asemenea, obligat să incrimineze tortura, precum și orice rele
tratamente săvârțite de particulari. O altă obligație pozitivă a statului este aceea de a
efectua investigații oficiale eficiente atunci când o persoană pretinde că a fost supusă
unor tratamente de această natură de către agenți oficiali Obligația de a acorda
tratament medical este o altă obligație pozitivă a statelor21.
19 Materialele, brainstor ming -ului național – “Practica de respectare a Drepturilor Omului în Republica
Moldova în anul 2001” din 18.12.2001, organizat de Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din
Republica Moldova.
20 Selejan Bianca, Protectia juridică a drepturilor omului , Editura C.H. Beck, București, 2011
21 Selejan Bianca, Protectia juridică a drepturilor omului , Editura C.H. Beck, București, 2011
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
19
2.6. Aspecte ce țin de aplicarea torturii
Cine poate fi cel ce aplică tortura ?
În primul rând este necesar de a menționa că pentru a determina tortura, este
necesar ca în acest caz comportamentul rău să se comită de o persoană ofi cială sau
cu știrea acesteia. Aceasta ar însemna, că orice persoană oficială ar putea să fie
implicată în aplicarea torturii. Totodată, luând în considerație, că scopul torturii este
de a primi informații în timpul anchetării, sau la un mod mai general în
înspăimântarea întregii populații, pentru a împiedica o eventuală răscoală sau
dezordini în masă, este de mirare că principalii vinovați sunt persoane agenți ai
statului, participanți la ancheta penală și persoane oficiale, responsabile de
securitatea st atului.
În așa fel, între persoanele cu cea mai mare posibilitate de a fi participante la
aplicarea torturii se află următoarele categorii:
– Persoane oficiale ale aparatului de stat
• Poliția;
• Jandarmeria (în statele în care aceasta există);
• Serviciile anti teroriste;
• Biroul pază de stat;
• Serviciul grăniceri;
• Serviciul vamal;
• Poliția judiciară;
• Poliția economică, ș.a.
– Persoanele oficiale din locurile de privațiune de libertate:
• Penitenciare;
• Izolatorul de detenția preventivă;
• Locurile de deținere a persoane lor depărtate;
• Instituții de reeducare;
• Spitalele psihiatrice, ș.a.
– Persoanele reprezentanți statali în locurile de aflare îndelungată:
• Internate;
• Case de copii;
• Casele de ajutor social a bătrânilor;
• Adăpost (refugiu) pentru vagabonzi;
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
20
• Școlile militare s au de poliție;
• Casarme militare;
• Centre narcologice;
• Spitale; ș.a.
– Alți reprezentanți au statului:
• Persoane cu înalte funcții de răspundere;
• Profesori;
• Judecători;
• Procurori;
• Anchetatori;
• Executori judiciari;
• Medici și alt personal medical.
– Alte pers oane neoficiale, dar care acționează cu consimțământul sau la
baza indicațiilor persoanelor oficiale ale statului.
• Ca de exemplu vecinii din cameră în instituțiile penitenciare, ș.a.
Cine devine victimă a torturii ?
Orice om poate deveni victimă a torturi i: bărbați și femei, tineri, credincioși și
ateiști, intelectuali și țărani. Deseori factorul determinativ este apartenența la un grup
etnic, religios, politic sau unor minorități.
Este foarte important de a cunoaște personalitatea victimelor, în particula r din
următoarele considerente: unele grupuri ale populației așa cum sunt copiii, femeile,
persoanele în vârstă, religioși, pot fi mai mult supuși unor tratamente rele. Aceasta
dă posibilitatea de a presupune că suferințele lor sunt foarte mari pentru a c alifica
cauza dată ca tortură.
Aceasta ajută la relevarea tendințelor generale în luptă cu aplicarea torturii
față de un grup anumit de victime.
Copiii pot deveni victime de torturii, consecințele aplicării față de ei a acesteia
pot să se deosebească esen țial de consecințele ce se pot urmări la maturi. Este de
menționat și faptul, că “una din metodele de tratament rău, care poate avea
consecințe negative de lungă durată pentru copil ar fi și constrângerea copilului de a
fi prezent la aplicarea torturii faț ă de părinți acestuia sau rudele apropiate ale lui.
În același timp pericolul sau forțarea părinților de a fi martori a aplicării torturii
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
21
față de copiii săi poate avea consecințele psihologice grave pentru părinți”22.
Tortura în baza genului sexual: Violul ca o formă a torturii nu se referă doar
la genul femenin, dar totodată, această metodă des se folosește față de ambele
genuri pentru a evidenția slăbiciunea și supunerea victimei.
Credincioșii : Există cazuri, când tratamentul crud poate fi egalat cu tor tura în
baza credinței religioase a victimei, ca exemplu poate fi bătaia de joc față de chipurile
sfinte, smulgerea părului de la barbă a preotului ortodox.
Tortura aplicată în dependența de profesia victimei: într-un caz a fost
recunoscut faptul torturii psihologice, în care un pianist a fost nevoit să îndure
amputația simulată a mâinilor, etc.
Unde există o mai mare posibilitate de aplicare a torturii ?
Tortura poate să se desfășoară în diferite regiuni, mai ales în țările unde
predomină atmosfera violen ței. Cel mai mare risc se observă în locurile unde se
efectuează interogarea, cum ar fi secțiile de poliție, jandarmerie și în orice alte locuri
de detenție, în particular locuri de detenție până la judecarea pricinii.
Cu toate că majoritatea din locurile nominalizate sunt cunoscute oamenilor ce
locuiesc în regiunea dată și sunt locuri oficiale de detenție, deseori există și altele,
necunoscute publicului larg. În calitate de astfel de locuri se pot folosi diferite
obiective – clădiri, edificii nelocuibile , fabrici și uzine ce nu funcționează, chiar
și în propria casă sau în timpul transportării în locul oficial de detenție.
Circumstanțele în care este mai probabilă aplicarea torturii
În loc de a spune despre locurile unde se poate produce un act de tor tură, va
fi mai important de a privi situația din punct de vedere a stadiei procesului de acest
sau detenție în care persoana este supusă unui risc mai mare de aplicare a acesteia.
– Astfel unui risc mai mare de a i se aplica tortura există în prima stadie a
arestului sau detenției, până când partea lezată va avea posibilitatea accesului la
avocat sau instanța de judecată.
Acest risc există pe parcursul perioadei de anchetă indiferent unde persoana
dată se află.
22 “A without torture…” Internațional Rehabilitation Counsil for Torture Victims publication, 2001, pag.3.
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
22
– Detenția incomunicado (persoanele care fără de anunțarea prealabilă fie fără
posibilitatea de a contacta cu alți oameni de exemplu: membrii familiei sale sau
avocatul sunt deținute) este legată, posibil, de un risc și mai mare, căci în acest caz
nu există nici o monotorizare externă în timpul inter ogatoriului. Uneori organele de
drept înregistrează oficial persoana reținută doar după finisarea prealabilă a
interogării.
În penitenciare tortura față de condamnați la privațiune de libertate de obicei
nu este răspândită deoarece procesul de anchetă s -a finisat.
Doctrina identifică 4 elemente esențiale care, întrunite, constituie tortură:
• cauzarea unor suferințe sau dureri fizice și psihice grave;
• cauzarea intenționată a durerii;
• urmărirea unui scop anume, precum obținerea de informații, pedepsirea sau
intimidarea;
• implicarea unui agent al statului, fie prin acțiune, fie prin absențiune.
Intensitatea durerii trebuie să fie să depășească pragul minim de gravitate
pentru a putea fi considerată ca fiind contrară art. 3, dar să fie mult mai intensă decât
în cazul tratamentelor inumane și, implicit, al celor degradante.
Intenția pe care o presupune tortura este indiscutabilă. Dacă doctrina23
consideră că tratamentul inuman se bazează în majoritatea cazurilor pe tortură,
existând posibilitatea unei absențe a re spectivei intenții, în cazul torturii excepția
lipsei intenției nu există. Așadar, tortura implică intenția provocării de suferințe fizice
și psihice.
Totodată, în cauzele judecate de Curte, s -a remarcat faptul că tratamentele
aplicate în acest sens nu po t fi cauzate decât intenționat, fiind necesar un anumit
nivel de pregătire și de efort pentru acțiunile respective.
Scopul aplicării torturii poate fi acela al obținerii de informații, mărturii sau de
aplicare a unei pedepse intimidante24.
23 Corneliu Bîrsan, op.cit
24 Aisling Reidy, op.cit ., pag. 14
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
23
Actus reus se a preciază de la caz la caz, însă în cauzele deduse judecății
Curții, tratamentul aplicat și durata sa sunt similare. Exemple în acest sens sunt:
• spânzurătoarea palestiniană (suspendarea persoanei de mâinile legate la spate,
ceea ce conduce la paralizia ambe lor mâini cel puțin o perioadă mai lungă de
timp) [Aksoy c. Turciei (1996)],
• violul [Aydin c. Turciei (1997)],
• aplicarea unui număr mare de lovituri și a altor forme de tortură [Dikme c. Turciei
(2000), Selmouni c. Franței (1999)],
• combinarea mai multor te hnici violente de interogare: poziția de stres,
dezorientarea prin aplicarea cagulei, expunerea la zgomot, privarea de somn,
privarea de mâncare și băutură [Irlanda c. Regatului Unit (1978)], întrucât aplicate
separat ar constitui tratament inuman,
• electro cutarea (în mai multe cauze împotriva Turciei, Rusiei și Ucrainei).
Cu toate că interdicția torturii este absolută, Convenția nestipulând ingerințe în
acest sens, pornind de la cauza Gafgen c. Germaniei (2010) doctrina a constatat
existența unei dileme ext rem de interesante.
În speță, un copil de 11 ani a fost răpit de Magnus Gafgen și a cerut părinților
săi o răscumpărare. După ce a ridicat suma de bani, Gafgen a fost capturat de poliția
germană și dus la interogatoriu. Având în vedere că pe parcursul dis cuțiilor cu ofițerii
de poliție Gafgen și -a schimbat susținerile de mai multe ori, polițiștii, temându -se că
timpul scurs este in defavoarea recuperării copilului viu și nevătămat, aceștia l -au
amenințat pe Gafgen cu tortura, susținând că nu vor ezita să -l tortureze dacă nu le
vor spune unde se află victima. Gafgen cedează după 10 minute de amenințări și
comunică polițiștilor unde se află trupul neînsuflețit al băiețelului, ulterior
recunoscând că l -a ucis prin sugrumare. Gafgen a fost condamnat la închisoa re pe
viață pentru fapta sa, însă a depus plângere împotriva ofițerilor de poliție care l -au
amenințat cu torturarea. În decizia pronunțată de o Cameră a CEDO, s -a constatat
că Germania nu a încălcat, prin polițiștii implicați, articolul 3 din Convenie, da r Marea
Cameră a considerat că Gafgen nu trebuia amenințat, întrucât simpla pedeapsă
pronunțată ar fi fost îndeajuns de severă și a găsit că Germania a încălcat art. 3.
Literatura de specialitate pleacă de la considerațiile Curții care stipula din nou
că interdicția prevăzută în art. 3 este absolută, iar tortura sau amenințarea cu tortura
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
24
nu poate fi aplicată în niciun caz, nici măcar în cazul în care este vorba despre
salvarea unui copil.
În opinia unui autor25 se ajunge la un conflict între drepturile ab solute ale
fiecărei părți ale raportului: viața copilului și dreptul la demnitate al ucigașului. În
primul rând, suferința provocată copilului este rezultatul răspirii și este mult mai
probabil ca aceasta să fie mai severă decât cea cauzată suspectului pri n
amenințarea sa cu supunerea la tortură. În al doilea rând, Gafgen a fost supus unei
traume timp de 10 minute și nu a rămas cu sechele, în timp ce victima lui, un minor,
a fost supusă violenței psihice și psihice mult mai multă vreme, culminînd cu moartea
sa. În al treilea rând, Gafgen se face vinovat de crearea unui climat, prin răpirea
copilului și apoi schimbarea declarațiilor date poliției, care a condus la această
dilemă morală.
Același autor susține că drepturile absolute pot intra uneori în conflic t, caz în
care este imposibilă considerația că ambele drepturi sunt la fel de egale și absolute,
iar aceste conflicte sunt rezolvate prin alegerea răului mai mic sau prin argumente de
ordin moral26. Totodată, interdicția torturii a dobândit statutul de drep t absolut întrucât
s-a bazat pe teza morală că nu există o violare mai mare a demnității umane. De
asemenea, nu există garanția că, folosind tortura ca manieră de interogare,
informațiile obținute astfel sunt corecte, existând o posibilitate mai mare ca ac este
informații să fie compromise, tocmai pentru ca cel supus torturii să scape un astfel de
tratament. Autorul continuă, bazându -se pe doctrina majoritară, că tortura nu poate fi
utilizată sub nicio formă, neexistând justificare pentru aplicarea sa, fiind interzisă în
mod universal și absolut. Pe de altă parte, din punct de vedere moral, tortura nu
poate să nu fie utilizată împotriva unui individ pentru a împiedica torturarea sau
uciderea mai multor persoane27.
25 Steven Greer – Is the prohibition against torture, cruel, inhumane and degrading treatment really
absolute in International Human Rights Law?, revista „Human Rights Law Review”, nr. 15, 30 ianuarie
2015, pg. 101 -137,
26 Steven Greer, op.cit ., pg. 106
27 Idem, pg. 110
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
25
CAPITOLUL III. REGLEMENTĂ RILE JURIDICE INTERNAȚ IONALE
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
26
3.1. Declarația Universală a Drepturilor Omului
Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată prin Rezoluția 217 (III)
din 10 decembrie 1948 de Adunarea Generală a ONU a interzis pe plan internațional
tortura, tratamentele și pedepsele inumane și degradante. Declarația Universală a
Drepturilor Omului nu este un document cu caracter juridic obligatoriu2, cu toate că
principiile ei au fost acceptate ca o sarcină spre îndeplinirea căreia trebuie să tindă
toate popoarele și statele lumii.
Odată cu adoptarea Declarațiilor Universale a Drepturilor Omului de către
ONU, s -a început lucru asupra Pactului Internațional cu privire la Drepturile civile și
politice care împreună cu Pactul internațional cu privire la Dre pturile economice,
sociale și culturale au dat forță legală principiilor Declarației28.
Pe lângă aceste reglementări cu caracter general în decursul timpului au mai
fost elaborate și adoptate în cadrul Organizației Națiunilor Unite, declarații și
instrument e consacrate special și integral interzicerii torturii și celorlalte pedepse
înrudite, precum și protecției adecvate împotriva acestora. Este vorba despre
Declarația Adunării Generale a ONU asupra protecției tuturor persoanelor pentru a
nu deveni subiect a l torturii și a altor tratamente ori pedepse crude, inumane sau
degradante, precum și de Convenția împotriva Torturii și altor tratamente crude,
inumane sau degradante, deschisă spre semnare la 10 decembrie 1984 și intrați în
vigoare la 26 iunie 1987.
În plan regional european, la prevederile Convenției europene pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată în 1950, s -au adoptat pe
parcursul timpului instrumente specifice, precum Convenția pentru Prevenirea
Torturii și a pe depselor sau tratamentelor inumane sau degradante (1987) împreună
cu cele două protocoale adiționale, din 1993, sau documentele CSCE/OSCE ce
cuprind de asemenea, referiri la acest subiect.
Ideea umană a necesității respectării universale a Drepturilor fun damentale
ale Omului a apărut în procesul lucrului de pregătire în vederea creării Organizației
Noțiunilor Unite. Silite de distrugerile incontestabile, materiale și umane, generate de
cel de -al II-lea Război Mondial, statele lumii au stabilit în art.1 al Cartei ONU ca scop
al Organizației, între altele, promovarea și încurajarea respectării Drepturilor Omului
și libertăților fundamentale față de toate persoanele, fără deosebire de rasă, sex,
limbă sau religie.
28 V.Arhiliuc “10 decembrie Ziua internațională a Drepturilor Omului”, Ed.Tipografia Centrală
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
27
Astfel, după experiența tragică a celui de -al II-lea Război Mondial, Statele
lumii au hotărât să creeze un sistem internațional de legi și acorduri pentru a evita
repetarea excesele groaznice ale recentului trecut29.
Pentru elaborarea Declarației Universale a Drepturile Omului, conform art.68
al Car tei ONU, în 1946 a fost creată Comisia pentru Drepturile Omului, care includea
reprezentanți oficiali ai următoarelor state: URSS, Belorusia, Ucraina, SUA. Anglia,
Franța, China, Austria, Belgia, Egipt, India, Iran, Liban, Panama, Uruguai, Filipine,
Cile ș i ex-Iugoslavia.
În componența comisiei au fost incluse, special, state cu diferit nivel de
dezvoltare și sisteme social economice diferite30.
Principiile Declarației au fost miezul Drepturilor Omului pe plan internațional și
au fost larg acceptate ca obic ei al dreptului internațional, aplicate fiind de toate
noțiunile31
La baza drepturilor și libertăților omului, Declarația în art.1 stabilește
egalitatea în drepturi. Articolul 1 este formulat astfel: “Toate ființele umane se nasc
libere și egale în demnita te și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și
trebuie să se comporte unele față de celelalte în spiritul fraternizații”. În ceia ce
privește aplicarea torturii, acest document pune interdicția asupra acesteia în art.5,
unde se stipulea ză că: “Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente
crude, inumane sau degradante”. Această noțiune, ca și celelalte din Declarația
Universală a Drepturilor Omului, este universal acceptată ca un standard minim în
domeniul dreptului omul ui, care la rândul său a pus o bază și a impulsionat
dezvoltarea normelor dreptului internațional în acest domeniu. Interzicerea aplicării
torturii s -a consfențit și în alte reglementări juridice internaționale, “tortura” căpătând
noțiuni mai largi.
3.2. Convenția Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O)
Dintre toate sistemele internaționale de protecție a drepturilor omului
Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și libertăților fundamentale
(CEDO), este de departe, cea care a dat naștere c elui mai vaste și mai elaborate
jurisprudențe, a accentuat d -nul Peter Duffy (avocat și profesor de drept la Quecn
29 “Preventing Torture” A handbook for OSCE field stag Warsaw, 1999, pag.29
30 M.Stănescu, I.Marinache, M.Bojian ,”Documente internaționale privind combaterea torturii și a
tratament inumane și degradante”, Ed. “Monitorul Oficial”, București, 1998, pag.89
31 Preventing Torture”, A handbook for OSCE field stag, pag.28 Warșaw 1999
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
28
Mary and Werfield College, Universitatea din Londra, din 1979)32.
Tot mai multe state din Europa Centrală și de Est intră în Consiliul Europei și
ratifică Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În aceste state Convenția treptat
începe a se implementa și juca rolul mecanismului de protecție a drepturilor omului.
Pentru locuitorii Europei Centrale și de Est schimbarea legislației este și va fi în
continuare rezultatul acomodării sistemului lor cu cerințele, ce reies din participarea
acestora în structurile europene.
Iată de ce Convenția Europei a Drepturilor Omului apare (în caz de necesitate)
ca un instrument de adoptare a normelor de drept cr iteriilor de apreciere a legilor
naționale și aplicarea practică a lor.
“Convenția poate să devină cu adevărat apărătoare a Drepturilor Omului doar
atunci când ea va fi cunoscută de cercul larg de oameni ci nu doar judecătorilor,
procurorilor, avocaților ș i funcționarilor ce se ocupă cu efectuarea justiției în limita
obligațiilor sale” – a subliniat d -nul M.A (Președintele Fundației Helsinki din Polonia,
fost Membru a Comisiei Europene pentru Drepturile Omului din Strasbourg).
Vorbind de CEDO, dnul A.Reynau d (expert consultant al Consiliului Europei) a
menționat că “Această Convenție înseamnă prezenta unei veritabile instituții de
protecție a Drepturilor Omului ce nu substituie sistemele de protecție a drepturilor
omului pe plan național”33
• Sistemul european de protecție a drepturilor omului juridic se bazează pe
Convenția Europei a Drepturilor Omului adoptată la Roma 4 noiembrie 1950. în
cadrul organizației interguvernamentale regionale Consiliul Europei și intrată în
vigoare la 3 septembrie 1953.
Articolul 3 al CEDO interzice tortura și alte tratamente sau pedepse inumane
sau degradante. Curtea Europeană a afirmat, în cauza Soering c. Regatului Unit
(1989), că interdicția torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau
degradante constituie „una din v alorile fundamentale ale societăților democratice
care formează Consiliul Europei”34. De aceea, protecția integrității fizice și psihice a
persoanei împotriva torturii și a altor rele tratamente are un caracter absolut.
În termenii art. 3 al CEDO, nimeni n u poate fi supus torturii nici la tratamente sau
pedepse inumane sau degradante. Această garanție este deci un drept
32 “Drepturile Omului și poliția”, Sele cțiuni din actele seminarului de la Strasbourg, 6 -8 decembrie
1995, Ed.R.A.”Monitorul Oficial”, București 1997, pag.25
33 A.Reynaud, “Les droits de l΄homme dans les prisons”, les éditions du Conseil de l΄Europe, 1995,
pag.41
34 Bianca Selejean -Gutan, Prote ctia drepturilor omului -suport de curs , pag. 21.
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
29
intangibil:dreptul de a nu suferi un tratament contrar demnității umane este un atribut
inalienabil al persoanei umane, bazat pe valorile c omune ale tuturor patrimoniilor
culturale și sistemelor sociale moderne și nu poate suferi nici o restrângere sau
derogare.
Jurisprudența în materie a Comisiei și Curții europene a impus, ca și criteriu
determinant pentru aplicabilitatea articolului 3, gr adul de gravitate al suferințelor
provocate35.
Dispozițiile art.3 a Convenției Europei a Drepturilor Omului prevede
“interzicerea torturii” și anume – “nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau
tratamentelor inumane ori degradante”.
Dreptul pro tejat de art.3 a Convenției Europei a Drepturilor Omului relatează
direct întreprinderea individului, a persoanelor și a drepturilor fiecăruia.
Criteriile ce permit a determina dacă a fost încălcat acest drept prezintă un
înalt nivel de subiectivitate. Com isia și Curtea interpretează cele trei noțiuni esențiale
din art.3 după gradul de graviditate al tratamentului sau al pedepselor. Pentru fiecare
dintre noțiuni, Comisia și Curtea au definit criteriile în baza a două cauze interstatale.
Astfel în dependență de gradul de graviditate, în cauza Danemarca, Franța,
Norvegia, Suedia și Olanda contra Grecia (Cauza Greacă, 1969) Comisia a definit
noțiunile în cauză în felul următor:
“Tortura – tratament inuman având drept scop obținerea unor informații sau a
unor mă rturisiri ori aplicarea unei pedepse.
Tratament sau pedeapsă inumană – tratament de natură să provoace în mod
voluntar grave suferințe mentale ori fizice și care, în nu se pot justifica.
Tratament sau pedeapsă degradantă – tratament care umilește în mod
grosolan individul în fața altora sau îl impune să acționeze împotriva voinței și
conștiinței sale”36.
În cauza Irlanda contra Marea Britanie (1978), Curtea a modificat în mică
măsură aceste criterii.
“Tortura – tratament inuman aplicat în mod deliberat și care provoacă
suferințe deosebit de grave și de crude.
Tratament sau pedeapsă – cauzarea unei puternice suferințe fizice ori
mentale.
35 Bianca Selejean -Gutan, Protectia drepturilor omului -suport de curs , pag. 21
36 Donna Gomien; Senoir Researchar ““ Preveting torture” ,Strasbourg, 2001, pag.18
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
30
Tratament sau pedeapsă degradantă – tratament de natură să provoace
victimei sentimentale de seamă, de inferioritate, de î ngrijorare în stare să înjosească
și să-i înfrângă rezistența sa fizică și morală”.
“Tortura, tratamentul inuman și degradant sunt infracțiuni de o natură extrem
de serioasă”, de aceia Convenția Europei a Drepturilor Omului enunță că sistemul de
protecția a Drepturilor Omului trebuie să garanteze fiecărei persoane un minim de
protecția indiferent de naționalitate, rasă, religie sau convingerile politice ale
acesteia.* Deaceea, în vederea protecției drepturilor omului prin Convenția Europei a
Drepturilor Omu lui au fost create două instituții. Comisia Europeană pentru Drepturile
Omului și Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, fiind viabilă doar ultima.
Deoarece conform protocolului adițional nr.11 al Convenția Europei a Drepturilor
Omului se instituie o Curte Europeană unică a Drepturilor Omului prin presiunea
Comisiei și Curții, conferindu -se ei o competență contencioasă cât și una
consultativă.
Originalitatea Convenției Europei a Drepturilor Omului rezidând incontestabil
în mecanismul instituțional de p rotecție pus la locul său, căruia îi sunt consacrate mai
mult de jumătate din articolele Convenției, cât și protocoalelor ei37.
3.3. Convenția Europeană pentru Prevenirea torturii și a pedepselor
sau tratamentelor inumane sau degradante (CEPT )
Dreptul de a nu fi supus torturii – formează “nodul dur” al Convenției Europene
pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante
adoptată la Strasbourg în 26 noiembrie 1987, intrată în vigoare la 1 februarie 1989.
Acest drept este i nalienabil ființei umane, bazat pe valorile comune ale
patrimoniului cultural. Interdicția torturii figurează incontestabil printre rarele norme
imperative ale dreptului internațional al dreptului omului, enunțând drepturi absolute,
și este unul din elemen tele centrale ale patrimoniului comun al statelor europene
evocat în preambulul Convenției.
La 26.11.1987 Consiliul Europei semnează la Strasbourg “Convenția
Europeană pentru prevenirea torturii și altor pedepse sau tratamente cu cruzime,
inumane sau degr adante, art. 1 al căreia prevede instituirea unui Comitet European
37 V.Popa, C.Copeți, I.Adamescu “Drepturile Omulu i” Ed.Presa Universală Română, Timișoara,
1994, pag. 70
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
31
pentru prevenirea torturii și altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau
degradante.
În prezenta Convenția se reglementează structura, organizarea internă a
Comitetului European; alegerea, mandatul, drepturile și obligațiile precum și
privilegiile, imunitățile membrilor Comitetului European; cum se efectuează vizitele în
locurile în care persoanele se află în privațiune de libertate sub jurisdicția unei
autorități publice; precum ș i raportarea cu privire la faptele constatate în urma
acestor vizite și recomandările date de membrii Comitetului.
Pe lângă acestea, Convenția Europeană pentru Prevenirea Torturii și a
pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, are două protocolu ri
adiționate: Protocolul nr.1 și nr.2 care sunt adoptate la Strasbourg în 4 noiembrie
1993 și vor intra în vigoare după ratificarea de către Statele părți la tratatul STE
12638.
3.4. Convenția împotriva Torturii și altor pedepse sau tratamente cu
cruzime inumane sau degradante (CAT)
Ținând seama de art.5 al Declarației Universale a Drepturilor Omului și de
art.7 al PIDCP (Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice) care
ambele prevăd că “nimeni nu va fi supus la tortură și nici la pedepse sau tratamente
cu cruzime, inumane sau degradante.
Convenția Apărării Torturii a fost adoptată și deschisă pentru semnare,
ratificare și aderare prin rezoluția 39/46 de Assambleia Generală din 10 decembrie
1984, intrată în vigoare la 26 iunie 1987.
“În scopul prezentei Convenții, termenul “tortură” desemnează orice act prin
care se provoacă unei persoane cu intenția, o durere sau suferințe puternice, de
natură fizică sau psihică, în special cu scopul de a obține de la această persoană sau
care acea sta sau o terță persoană l -a comis sau este bănuită că la comis, de a o
intimida sau de a face presiune asupra unei terțe persoane, sau pentru orice alt
motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea
durere sau suferință sunt provocate de către un agent al autorității publice sau orice
altă persoană care acționează cu titlu oficial sau la instigarea sau cu consimțământul
38 M.Stăncescu, I.Marinache, A.M.Bojian “ Documentele internaționale privind combaterea torturii și a
tratamentelor inumane sau degradante” , Ed.R.A.Monitorul Oficial, România, 1998, pag.149 -151
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
32
expres sau tacit al unor asemenea persoane”39
“Tortura, ar fi deci în această optică o infracțiune ce im plică o suferință fizică
sau morală de origine oficială și practicată într -un anumit scop”.
Această definiție este o interpretare a termenului “tortură” , folosită adesea în
alte instrumente internaționale precum ar fi Declarația Universală a Drepturilor
Omului, Pactul internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, Convenția
Europeană pentru apărarea Drepturile Omului și libertățile fundamentale, Convenția
Europeană pentru prevenirea torturii și pedepselor sau tratament inumane sau
degradante , ș.a., cât și legi naționale, având ca scop precizarea – care acțiuni de
tratament dăunător pot fi atribuite actelor de tortură.
39 Art.1(1) Convenția împotriva Torturii și altor pedepse sau tratamente cu cruzime inumane sau
degradante (CAT)
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
33
CAPITOLUL IV. JURISPRUDENȚA CURȚII EUROPENE PRIVIND
DREPTURILE OMULUI
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
34
4.1. Ateșoglu c. Turciei
În anul 2002, Musa Ateșoglu, în vârstă de 17 ani, a fost arestat de ofițerii de
poliție, fiind suspectat de furt. În aceeași zi a arestării, acesta a fost supus unui
examen medical, care a relevat că acesta este sănăto s și că nu prezintă răni pe
corp. Însă, în timpul interogatoriului, minorul a fost bătut , ridicat de urechi și lovit în
tălpi, pentru ca acesta să recunoască faptele de care a fost suspectat. Ateșoglu a
formulat o plângere împotriva abuzurilor la care a fo st supus, iar procurorul de caz a
intervenit și a luat legătura cu reclamantul. În urma discuțiilor cu reclamantul,
procurorul a introdus în procesul -verbal faptul că victima avea răni pe tălpi, urechile îi
erau umflate și că aceste semne erau rezultatul t ratamentelor la care fusese supus
de către 4 polițiști pe care i -a identificat. După interogatoriu, procurorul l -a eliberat pe
tânăr, care a fost supus unui alt examen medical prin care s -au constatat existența
pe brațe, urechi, palme și în tălpi a numeroa se răni și echimoze.
Procurorul trimite în judecată pe cei 4 polițiști pentru săvârșirea infracțiunii de rele
tratamente, conform Codului penal turcesc. Instanța s -a declarat necompetentă, însă
a schimbat încadrarea juridică a faptei în cea de tortură și a trimis cauza instanței
competente. Procesul a durat 8 ani de zile, iar în 2010 cei 4 polițiști au fost găsiți
vinovați pentru supunerea victimei la tortură în scopul obținerii din partea acesteia a
recunoașterii faptelor și au fost condamnați la 1 an de î nchisoare și 6 luni
suspendare din funcție. Pentru că cei 4 avuseseră un bun comportament în timpul
procesului, pedeapsa a fost redusă la 10 luni de închisoare, respectiv 5 luni de
suspendare din funcție.
Curtea a conchis că, pin utilizare a celor 3 concepte, s -a
intenționat condamnarea fermă și severă a torturii ca tratament inuman aplicat în
mod intenționat și cauzând grave suferințe . Alături de gravitatea tratamentului,
tortura este îndreptată spre atingerea unui anumit scop , după cum rei ese
din Convenția ONU împotriva torturii .
În acest sens, CEDO a considerat că reclamantul a fost supus torturii în
mod intenționat cu scopul obținerii unei mărturisiri din partea lui Ateșoglu. În aceste
condiții, Curtea găsește că actele săvârșite împotriva reclamantului sunt deosebit de
grave și de crude și că pot provoca dureri severe și suferință intensă . Din aceste
motive, Curtea consideră că tratamentul aplicat victimei constituie tortură și că art. 3
a fost încălcat .
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
35
4.2. Razzakov c . Federației Ruse
În anul 2009, Razzakov, cetățean uzbec emigrat în Rusia și muncitor în
construcții, a fost chemat de către șeful său să se prezinte la o întâlnire care avea
loc la ora 02.00 în data de 26 aprilie. Odată ajuns la locul întâ lnirii, 3 ofițeri de poliție
îmbrăcați în civil l -au trântit la pământ, i -au pus cătușe, o cagulă pe cap și l -au
introdus într -o mașină neînmatriculată.
Reclamantul a fost dus la secția de poliție, unde alți 2 ofițeri în uniformă i -au
cerut s ă mărturisească comiterea unui omor . Refuzând să facă acest lucru,
Razzakov a fost dus într -un birou, legat cu bandă adezivă la încheieturile mâinilor,
pus în poziția șezutului , cu mâinile așezate în jurul genunchilor îndoiți, iar o bară a
fost petrecută p e sub genunchii reclamantului. Sub genunchii victimei, ofițerii de
poliție au tras o bară, iar Razzakov a fost astfel suspendat în aer . Ofițerii de poliție au
început să îl lovească în cap și pe corp , inclusiv cu o sticlă spartă . De câteva ori,
Razzakov a fost de -acord să recunoască comiterea unei fapte, pe care de fapt nu o
comisese, însă polițiștii nu s -au oprit din a -i aplica loviturile . Mai mult, aceștia i –
au montat electrozi pe urechi și a fost electrocutat . De asemenea, a fost legat cu
sfoară de testi cule și a fost atârnat de ușa biroului, iar pentru a închide și deschide
ușa, ofițerii trăgeau de sfoara legată de organele genitale . Ulterior, au pătruns în
birou 4 bărbați mascați și care aveau mănuși de protecție și l -au amenințat pe
Razzakov că dacă nu mărturisește comiterea crimei, îi vor injecta intravenos o
substanță de culoare galbenă.
Acest tratament a fost aplicat victimei până a doua zi când a fost mutat
într-o celulă. Mai târziu, Razzakov a fost prezentat procurorului de caz ca re l-
a interogat ca martor în cauza omorului. În timpul interogatoriului, victima a purtat
cătușe . Mai mult, i s -a cerut să semneze o serie de documente în limba rusă, pe
care însă nu o cunoștea . După toate acestea, reclamantului i -au fost restituite
bunur ile care îi aparțineau și i -a fost dat drumul acasă. Ulterior, nicio procedură
penală nu a fost întreprinsă împotriva uzbecului .
Împotriva abuzurilor care au fost săvârșite împotriva sa, Razzakov a făcut
o plângere, pe care însă Comitetul d e Investigații nu a fost interesat să o primească,
mai mult, conducătorul instituției a amenințat reclamantul că dacă nu se potolește cu
plângerile, atunci face astfel încât să fie deportat în Uzbekistan. În cele din urmă,
reclamantul a angajat un avocat, care a formulat o plângere care a fost procesată de
comitetul menționat. Conform procedurii din Federația Rusă, procedura implică o
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
36
anchetă preliminară pe care o realizează un investigator al Comitetului, însă deși
avea la dispoziție rapoartele de expertiz ă ce confirmă rănile suferite de victimă,
numărul de telefon al unuia din ofițerii de poliție de pe care șeful lui Razzakov a fost
sunat și pus să stabilească întâlnirea de la care angajatul său a fost în mod abuziv
săltat de ofițerii de poliție, faptul că Razzakov a reușit să identifice doi dintre ofițerii
care l -au torturat, dar și declarațiile proprietarei casei în care locuia cu chirie victima
și declarațiile șefului său, investigatorul a susținut că nu există dovezi concrete care
să justifice efectuare a unei anchete oficiale. Făcând apel împotriva deciziei
investigatorului, instanța a respins contestația acestuia ca lipsită de obiect, după ce
superiorul investigatorului a anulat dispoziția prin care se susținea că nu poate fi
pornită o anchetă împotriva ofițerilor de poliție. Acest ping -pong al anulărilor și
reiterărilor deciziilor de respingere a anchetei, un mijloc eficient de tergiversare a
procedurilor, a durat în jur de doi ani. În cele din urmă, un procuror a dispus
începerea anchetei și, conform a ctelor poliției, Razzakov ar fi fost adus la poliție
pentru că ar fi avut un limbaj necorespunzător în public, motiv pentru care i s -a dat o
amendă administrativă, pe care ulterior reclamantul a putut să o anuleze în instanță.
Deși nicio in stanță penală nu a judecat cauza lui Razzakov, acesta a
apelat la o instanță civilă, unde, pe baza probelor pe care le -a putut prezenta, i -au
fost acordate despăgubiri pentru toate suferințele fizice și psihice pe care le -a suferit
bărbatul.
Guvernul Federației Ruse a recunoscut încălcarea art. 3 din Convenție, iar
această recunoștere acoperă ambele laturi (substanțială și procedurală) ale
respectivei prevederi convenționale.
Curtea a reiterat faptul că autoritățile competent e naționale sunt obligate
să sancționeze orice violare a Convenției . CEDO a apreciat faptul că instanța civilă a
găsit că statul rusesc este obligat să despăgubească reclamantul pentru toate
daunele morale și pecuniare pe care le -a suferit în urma relelor tratamente care i -au
fost aplicate de către ofițerii de poliție, însă autoritățile statului ar fi trebui să
întreprindă o anchetă minuțioasă și efectivă care să ducă la identificarea și
sancționarea persoanelor răspunzătoare .
În cauzele în care sunt acuzate rele tratamente aplicate intenționat de
agenții statului și se înregistrează o încălcare a art. 3 din Convenție, remediul nu
poate consta doar în acordarea de despăgubiri victimelor abuzurilor, ci este
necesară identificarea și sancționa rea persoanelor responsabile, care nu trebuie să
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
37
beneficieze de nicio imunitate, în caz contrar art. 3, care interzice tortura și
tratamentele degradante și inumane, rămâne fără efect .
În absența unei anchete efective, reclamantul poate în continuare să se
poziționeze în calitatea de victimă a încălcării art. 3 .
Dat fiind faptul că Guvernul a recunoscut încălcarea art. 3, Curtea a
considerat că toate susținerile reclamantului sunt adevărate, urmând ca instanța
internațional ă să motiveze dacă tratamentul aplicat de către agenții statului constituie
sau nu tortură.
Curtea a considerat că tortura pe care a fost supus Razzakov, întârzierea
intenționată a procedurilor penale, împreună cu modul superficial în care s-a realizat
ancheta arată că autoritățile nu au acționat diligent în vederea conservării probelor și
nu au depus nici un efort pentru a afla adevărul cu privire la ceea ce s -a întâmplat de
fapt.
Astfel, autoritățile competente din Federaț ia Rusă nu au respectat
principiul anchetei efective cu privire la tratamentul la care a fost supus cetățeanul
uzbec, Razzakov, încălcând art. 3 din Convenție și cu privire la latura
lui procedurală .
4.3. Cazul “Andrei” în Comisariatul de Poliție al secto rului Ciocana
(Chișinău)40
La data de 16.04.2001 la orele 21:30 “Andrei”* născut în 1984 a fost reținut
de colaboratori ai poliției, care l -au bănuit a fi cunoscut a unui rom reținut în același
timp, cerându -i-se să dea informații despre ace sta.
După ce “Andrei” a motivat că nu -l cunoaște, colaboratorii poliției au
insistat ca acesta să urce în automobil. Fiind în automobilul poliției (ce se deplasa la
Comisariatul de Poliție sect.Ciocana), acesta a fost lovit de câteva ori p este față, iar
cerându -i pe polițiști să telefoneze acasă, aceștia au început să -l lovească în
regiunea capului cu “rația” și -l întrebau dacă sună. Astfel i -a fost spart capul în cinci
locuri. La sectorul de poluție el a fost închis într -o celulă întunecoa să, unde a fost
bătut mai departe și întrebat ce știe despre romul reținut.
Cazul expus mai sus nu a fost calificat în baza componenței de infracțiune
prevăzute de art.101/1 “Tortura” C.P.R.M., cum s -ar fi cuvenit. Acțiunile polițiștilor
40 Cazul este extras din materialele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica
Moldova
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
38
fiind calificate în baza altor articole, ce prevăd o pedeapsă mai loială. În acest caz de
fapt organele competente au ascuns în mod intenționat realitatea, făcând un prost și
periculos deserviciu instituțiilor pe care le reprezintă cât și întregii societăți.
Jurisprundența Curții Europene pentru Drepturile Omului cunoaște pe lângă
altele și cazuri de aplicare a torturii.
4.4. Aydin c. Turciei
În cazul Aydin împotriva Turciei , Curtea Europeană, prin hotărârea sa din
25 septembrie 1997, a constatat încălcarea art.3.13 și 6 paragraful 1 al Convenției
Europene pentru Drepturile Omului. Petiționara Aydin, născută în 1976, locuia cu
familia sa la Tasit, lângă Derik, în Sud -Estul Turciei.
La 29 iunie 1993, pe când reclama nta avea 17 ani, mai mulți paznici ai
statului și jandarmi i -au dus pe toți la jandarmeria din Derik, unde au fost reținuți;
reclamantei legându -i-se ochii, fiind bătută, dezbrăcată, stropită cu geturi de apă și
apoi violată de un membru al forțelor de se curitate. Deși ea cât și membrii familiei
sale au fost eliberați la 2 iulie 1993, plângerile repetate pe care le -au adresat
diverselor autorități au fost respinse” Curtea a constatat, cu majoritate de voturi, atât
aplicarea unor rele tratamente cât și cont estarea dreptului reclamantei de acces la
justiție, ancheta efectuată de autoritățile turce, fiind la timpul său superficială,
prezentând grave lacune. Ținând seama de gravitatea faptelor Statul Turc a fost
obligat la plata sumei de 25000 de lire sterline41.
4.5. Cestaro c. Italiei
Arnaldo Cestaro, cetățean italian în vârstă de 62 de ani la data
incidentului, se afla în Genova în iulie 2001, pe perioada summit -ului G8, iar în
noaptea de 21 spre 22 iulie a fost cazat în școala Diaz -Pertini , împreună cu alți turiști
și membri ale unor ONG -uri care protestau împotriva a ceea ce reprezenta din punct
de vedere economico -politic respectivul eveniment. Printre cei cazați se aflau și
anarhiști, care erau urmăriți de poliție pentru distrugerile cau zate orașului pe
parcursul zilelor summit -ului.
Martori și victimele violenței poliției, care se aflau în exteriorul școlii, au
41 V.Duculescu – prof univer.dr., “Protec ția juridică a Drepturilor Omului – mijloace interne și
internaționale” Ed.Lumina lex, București, 1998, pag.131
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
39
declarat că utilajele poliției au forțat porțile curții școlii. Cei care se aflau în curte la
acel moment au fo st bruscați și bătuți de carabinieri. Echipa care urma să facă
percheziția a intrat în forță în clădirea școlii Diaz, deși nu se legitimase, nu a explicat
motivul pentru care se afla acolo, nu a cerut persoanelor căutate să iasă și nu a
prezentat mandatul de percheziție, dar a început să aplice lovituri, în mod
nediscriminatoriu, tuturor celor pe care i -au întâlnit încale . Persoanele care ocupau
școala, fie că erau manifestanții, pașnici ori violenți, din zilele summit -ului, fie că erau
turiști care nu au p utut să se cazeze la hotel, sau chiar reprezentanți ai presei, au
fost amenințate , lovite , fie cu pumnii , fie cu bastoanele poliției, fie cu extinctoarele din
școli, trase de păr , fugărite , au fost supuse acestor rele tratamente indiferent că erau
așezate sau în picioare, în sacii de dormit sau pregătindu -se de culcare, cu mâinile
în aer în semn de capitulare sau cu actele de identitate ridicate, strigându -le
carabinierilor că făceau parte din presă, că erau turiști, cetățeni italieni sau străini.
Printre victime se afla și reclamantul, așezat cu spatele la perete și cu
mâinile ridicate. Acestuia i -au fost aplicate mai multe lovituri în cap, pe față, pe mâini
și pe picioare și a suferit mai multe fracturi: la cotul drept, la încheietura mâinii, la
fibulă. După ce poliția a descins în școală, au pătruns echipajele ambulanței, însă
reclamantul a fost ultima persoană căreia acestea i -au acordat primul ajutor, deși
urla de durere și cerea ajutor.
După descindere, forțele de ordine au golit gențile de voiaj și ghiozdanele
persoanelor care au fost doborâte, nu au realizat identificarea proprietarilor și nu au
explicat natura operațiunii pe care o desfășurau. În cele din urmă, 93 de persoane au
arestate și acuzate de distrugere.
A doua zi, poliția a organizat o conferință de presă în care au arătat 2 sticle
de cocktail -Molotov, care ar fi fost obținute în urma percheziției.
În 2004, la 3 ani de la incident, 28 de funcționari, printre care și cadre ale
poliției au fost trimise în judecată, după ce au fost investigate circumstanțele în care
s-a autorizat în poliție descinderea și maniera în care s -a realizat percheziția. Printre
respectivele acuzații se numără: calomnie, fals intelectual, abuz de putere, vătăma re
corporală, port abuziv de armă. Reclamantul s -a constituit parte -civilă, alături de alte
118 persoane. În primă instanță, în apel și în recurs, persoanele acuzate au fost
condamnate, însă cu privire la capătul de acuzare privind violența fizică exercita tă,
până să rămână hotărârea de condamnare definitivă, răspunderea penală s -a
prescris. Cu toate acestea, Curtea de Casație italiană a precizat că violențele
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
40
petrecute la Diaz -Pertini erau de o gravitate neobișnuită, absolută , ce consta
în violențe general izate care au fost comise în fiecare colț al școlii și împotriva tuturor
persoanelor, inclusiv a celor care erau în mod vădit neînarmate și nu prezentau un
pericol prin comportament. Conform Curții de Casație, acest tratament reprezintă
tortură , prin ampli tudinea și gravitatea tratamentului aplicat de agenții statului. Cu
toate acestea, tortura nu era incriminată în Italia. Mai mult, după incident, poliția a
dus o campanie de mistificare a operațiunii, pentru a putea justifica a posteriori
violențele exerci tate în școală, însă procurorii au dovedit că polițiștii au falsificat
rapoarte , iar sticlele de cocktail -Molotov fuseseră introduse în școală de către
carabinieri , ele fiind găsite în oraș în timpul zilei precedente operațiunii.
Reclamantul a dat în judec ată la CEDO statul italian, considerând că pedepsele
aplicate au fost inadecvate, mai ales având în vedere neincriminarea torturii,
termenul de prescripție, reducerile de pedeapsă de care au beneficiat condamnații și
lipsa sancționării pe plan disciplinar a autorilor actelor din iulie 2001.
CEDO a recunoscut hotărârile judecătorești ale instanțelor naționale cu
privire la faptele petrecute. Forțele polițienești au intrat în clădirea școlii Diaz -Pertini
și au pus la pământ toți ocupanții. Dat f iind faptul că în speță există un singur
reclamant, Curtea a recunoscut și faptul că acesta a fost supus agresiunilor fizice și
verbale ale ofițerilor, constatandu -se ulterior ca tratamentul la care a fost supus
constituie tortură.
4.6. PANTEA c. ROMÂNIEI
Probabil una dintre cele mai impresionante cauze este cea din cazul
Pantea . În speță, reclamantul a fost pus sub urmărire și a fost arestat din 1993 până
în 1995. Reclamantul afirmă că, la cererea personalului din penitenciar din Olanda, a
fost bătut cu sălbăticie de către codeținuți, apoi legat de pat timp de 48 de ore.
Suferind mai multe fracturi, a fost transportat la Spitalul – penitenciar Jilava cu trenul.
Transportul a durat câteva zile, în curs ul cărora reclamantul nu a primit deloc îngrijiri
medicale și nu s -a putut așeza, din cauza numărului mare de deținuți care se aflau în
acel vagon. Cu privire la realitatea și gravitatea tratamentelor suportate de către
reclamant, Curtea de la Strasbourg a constatat că nimeni nu a contestat că
reclamantul a suferit leziuni extrem de grave în timp ce se afla în stare de detenție,
sub controlul gardienilor, și al conducerii penitenciarului. Mai multe rapoarte
medicale demonstrează multitudinea și intensitatea loviturilor pe care le -a suferit.
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
41
Curtea a considerat că există întemeiate circumstanțe agravante care să conducă la
acceptarea acestei concluzii. Pe de o parte, Curtea a cobservat că, la crerea
conducerii penitenciarului, reclamantul a fost încă tușat în propria -i celulă, fără nici o
justificare. Pe de altă parte, reclamantul a fost transportat, în condiții neadecvate,
având fracturi, timp de câteva zile cu trenul, în condiții pe care statul nu le contestă.
În fine, Curtea amintește că, e xceptând timpul în care a fost spitalizat, reclamantul
nu a primit nici un fel de îngrijiri medicale. Cu privire la imputabilitatea acestor acte,
Curtea consideră că autoritățile penitenciare sunt culpabile măcar pentru faptul că nu
au exercitat o suprav eghere specială a deținutului, cu atât mai mult cu cât el a fost
ținut în celulă cu persoane condamnate definitiv, desi era doar arestat, ceea ce este
total neobișnuit42. În plus, autoritățile aveau obligația de a asigura o supraveghere
specială, cât timp c elula respectivă era cunoscută ca fiind o ʺcelulă de deținuți
periculoșiʺ. De altfel, Curtea a observat că gardienii nu au intervenit deloc pentru
protejarea reclamantului, care a fost ținut în continuare în aceeași celulă după ce a
fost bătut. De aceea a fost violat art. 343.
4.7. BURSUC c. ROMÂNIEI
Hotărârea Bursuc c. României privește un caz de tortură. Reclamantul a fost bătut
de cinci polițiști, suferind un traumatism cranio -cerebral prin agresiune și multiple
tumefieri, echimoze și escoriații la nivel ul feței și al mânilor precum și un edem
cerebral difuz și o angină pectorală. Curtea a constatat că această agresiune, de
mare gravitate, s -a desfășurat pe parcursul mai multor ore și a continuat de la locul
arestării reclamantului, în mașina poliției și la sediul poliției. Curtea a apreciat că un
asemenea tratament este de natură să provoace o durere și o suferință acute și le -a
calificat drept tortură44.
42 Într-o altă speță, Curtea a decis că, chiar dacă statul nu a oferit nici o explicație pentru deținerea
reclamantului alături de persoane cond amnate definitiv, o astfel de practică nu este prin sine contrară
art. 3 (CEDO, dec. Caetano);
43 CEDO, Hotarârea Pantea .
44 CEDO, Bursuc c. României, hotărârea din 12 octombrie 2004.
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
42
Concluzii
Drepturile omului reprezintă o realitate și o finalitate a întregii activități
umane numai în statul de drept. Scopul statului de drept este promovarea și
asigurarea drepturilor oricărei persoane, fără nicio discriminare pe criterii de sex,
rasă, naționalitate, origine etnică, cetățenie, origine socială, religie, convinge ri,
educație, limbă, opinii, apartenență politică, stare a sănătății, disabilitate, vârstă,
orientare sexuală, stare civilă, stare materială, boală cronică necontagioasă,
infectare a HIV/SIDA sau pe alte criterii sau semne individuale stabilite prin legisl ația
națională cu privire la nondiscriminare sau prin tratatele internaționale la care statul
este parte.
Asigurarea exercitării drepturilor nu este condiționată de anumite
circumstanțe, fiind componente obligatorii ale demnității umane. D repturile omului
sunt parte componentă a statutului uman. Statul nu -l poate lipsi pe om de drepturile
sale, el poate doar să -i limiteze anumite drepturi în baza Constituției sau a legilor.
După un număr mare de proclamării, declarații, con venții privind drepturile
omului, în special drepturile de a nu fi supus la tortură, punctul esențial în prezent
este implementarea eficientă a acestor drepturi prin transformarea lor într -o realitate
zi de zi și nu doar o promisiune.
Tortura și maltratarea figurează printre violările cele mai odioase ale
drepturilor omului și ale demnității umane. În conformitate cu Declarația Universală a
Drepturilor Omului, nimeni nu trebuie supus torturii, pedepselor sau tratamentelor
crude, inumane sau degradante. Dreptul internațional nu autorizează nicio excepție.
Toate țările sunt obligate să respecte interdicția necondiționată a tuturor formelor de
tortură și de maltratare. În pofida eforturilor depuse de către comunitatea
internați onală, tortura și maltratarea persistă în toate regiunile lumii.
Art. 22 din Constituția României reglementează faptul că nimeni nu poate
fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
43
BIBLIOGR AFIE
Tratate internaționale și legi:
1. Convenția Europeană a Drepturilor Omului (4 noiembrie 1950, Roma)
2. Declarația Universală a Drepturilor Omului (10 decembrie 1948)
3. Convenția Europeană pentru Prevenirea torturii și a pedepselor sau
tratamentelor inumane s au degradante (CEPT)
4. Convenția împotriva Torturii și altor pedepse sau tratamente cu cruzime
inumane sau degradante (CAT)
5. Constituția României din 1991, revizuită în octombrie 2003
6. Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice (martie 19 76)
7. Codul Penal
Tratate. Monografii:
1. Adrian Năstase, „Drepturile omului – religie a sfârșitului de secol ”, IRDO,
București, 1992
2. Altamira R. “Histoire d,Espagne. Paris, 1981
3. Antonie Iorgovan, „ Drept constituțional și instituții politice ” ,Editura All -Beck,
4. Aysling Reidy , Interzicerea torturii. Ghid privind punerea în aplicare a articolului
3 al Convenției europene pentru Drepturile Omului , seria „Manuale privind
drepturile omului”, nr.6.
5. A.Reynaud, “Les droits de l΄homme dans les prisons”, les éditions du Conseil
de l΄Europe, 1995
6. Boroi Alexandru, „ Infracțiuni contra vieții ”, Editura Național, București, 1996.
7. Chiriță Radu, Convenția Europeană a drepturilor omului – comentarii și
explicații , Editura C.H. Beck, București, 2007.
8. Corneliu Bîrsan, Convenț ia europeană a drepturilor omului. Comentariu pe
articole, vol. I – Drepturi și libertăți , Ed. All Beck, București, 2005.
9. Corneliu Liviu Popescu, Protecția internațională a drepturilor omului , note de
curs, Facultatea de Drept, Universitatea București.
10. D.J. Harris, Cases and Materials on International Law, 4th edition, London,
Sweet & Maxwell, 1991.
11. Donna Gomien; Senoir Researchar ““ Preveting torture” ,Strasbourg, 2001,
pag.18.
12. “Drepturile Omului și poliția”, Selecțiuni din actele seminarului de la
Strasbourg, 6 -8 decembrie 1995, Ed.R.A.”Monitorul Oficial”, București 1997.
Interzicerea tortur ii conform art. 3 din C .E.D.O. Todor Miruna Timeea
44
13. E.Certan, M.Cojocariu, ș.a “Istoria modernă a Europei și Americii”.
Ed.Lumina, Chișinău, 1995
14. J. Barrett, The prohibition of torture under international law – part 2: The
normati ve content , rev. „International Journal of Human Rights”, 2001.
15. M. Stăncescu, I.Marinache; A.M.Bojian “Documente internaționale privind
combaterea torturii și a tratamentelor inumane sau degradate” Ed.R.A.Monitorul
Oficial, România, 1998.
16. Manualul Drept urilor Omului
17. Materialele, brainstorming -ului național – “Practica de respectare a Drepturilor
Omului în Republica Moldova în anul 2001” din 18.12.2001, organizat de
Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova.
18. “Preventing Torture”, A handbook for OSCE field stag, Warșaw 1999
19. Selejan Bianca, Protectia juridică a drepturilor omului , Editura C.H. Beck,
București, 2011.
20. Selejan Bianca , L.M. Crăciuneanu, “Drept internațional public ”, Ed. Hamangiu,
București, 2008.
21. Steven Greer – Is the prohibition against torture, cruel, inhumane and
degrading treatment really absolute in International Human Rights
Law?, revista „Human Rights Law Review”, nr. 15, 30 ianuarie 2015
22. R. Miga -Beșteliu, “Drept internațional public ”,vol. I, Ed. C.H. Bec k, București,
2005
23. V.Arhiliuc “10 decembrie Ziua internațională a Drepturilor Omului”,
Ed.Tipografia Centrală.
24. V.Popa, C.Copeți, I.Adamescu “Drepturile Omului” Ed.Presa Universală
Română, Timișoara, 1994
Internet:
1. www.echr.coe
2. www.juspedia.ro
3. www.jurisprudenta cedo .com
4. www.mdac.info
5. www.altermedia.info
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lector univ. dr. CRISTINEL COSTEL GHIGHECI Autor: TODOR (HUZUM) MIRUNA -TIMEEA BRAȘOV 2017 1 UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAȘOV FACULTATEA DE… [630442] (ID: 630442)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.