lector univ. dr. Constantin (Oprea) Dana Maria Absolvent: Ciubuciu Gabriel BUCUREȘTI 2017 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI Facultatea de Geografie… [311193]

Licență

lector univ. dr. Constantin (Oprea) Dana Maria Absolvent: Ciubuciu Gabriel BUCUREȘTI 2017 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI Facultatea de Geografie… [311193]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:
lector univ. dr. Constantin (Oprea) Dana Maria

Absolvent: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: Geografie

Specializarea: Hidrologie-Meteorologie

CLIMA MUNICIPIULUI CÂMPINA

Îndrumător științific:
lector univ. dr. Constantin (Oprea) Dana Maria

Absolvent: [anonimizat]

2017

CUPRINS

INTRODUCERE

Motivația științifică privind alegerea temei de studiu o reprezintă influența parametrilor meteorologici asupra ariei urbane în perioada, 1971 – 1980 [anonimizat].[anonimizat], ambele având un rol moderator în ceea ce privește condițiile climatice locale.

Motivația efectivă pentru alegerea temei și regiunii de studiu a fost determinată de curiozitatea de a [anonimizat].

Lcrarea de licență se intitulează „Clima municipiului Câmpina” și este structurată pe trei capitole în care am dezbătut o serie de probleme în ceea ce privește condițiile climatice ale orașului. [anonimizat]-geografici. [anonimizat].

Pentru elaborarea lucrării de licență am utilizat setul de date meteorologice achiziționat în anul 2016 de la Administrația Națională de Meteorologie pentru stația meteorologică Câmpina (Figura 1) pentru perioada 1971 – 1980, dar și diferite surse webgrafice și bibliografice.

Stația meteorologică Câmpina este o stație de deal care a intrat în funcțiune în ianuarie 1948. [anonimizat]: 45⁰ 08` latitudine nordică și 25⁰ 44` longitudine estică la altitudinea de 461 m. Stația meteorologică era îngrădită de o clădire cu etaj la 20 m [anonimizat] o clădire fără etaj la 80 m [anonimizat] o clădire fără etaj la 40 m în est și de un nuc la 30 m [anonimizat]. Asfel la 1 noiembrie platforma meteorologică a fost mutată pe coordonatele matematice amintite anterior cu acordul D.A.I. Buzău și I.M.H., devenind astfel o stație meteorologică de referință din punct de vedere eolian și actinometric.

Fig.1 Stația meteorologică Câmpina

Sursa: Arhivă personală, 2016

În elaborarea acestei lucrări de licență am utilizat o serie de surse bibliografice pentru a [anonimizat], grafice și tabele caracteristice arealului de studiu. [anonimizat] 1971 – 1980 [anonimizat], prin intermediul programului de calcul Microsoft Excel 2010, dar și metode de reprezentare grafică și cartografică care au avut la bază surse geografice deschise ce au fost prelucrate în programul ArcGis.

Scopul acestei analize climatice asupra orașului Câmpina constă în obținerea diplomei de licență și totodată dezvoltarea abilităților ce pot fi utilizate în elaborarea unei lucrări cu caracter științific de întindere mare și cu un grad ridicat de complexitate.

Această lucrare de licență nu ar fi fost realizată fără sprijinul oferit de coordonatorul științific, Constantin Dana, corpul profesoral din cadrul Facultății de Geografie, Centrul Meteorologic Muntenia și implicit personalul stației meteorologice Câmpina, colegilor de facultate și nu în ultimul rând, sprijinul familiei, astfel le mulțumesc tuturor pe această cale.

1. FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Determinările și observațiile efectuate la stațiile meteorologice au dus la obținerea de date meteorologice care scot în evidență diversitatea caracteristicilor climei României.

Pe teritoriul țării noastre se deosebesc numeroase nuanțe și tipuri de climă pornind de la clima temperat-continentală care se carcterizează prin veri calde și de lungă durată până la clima rece a munților.

1.1. Radiația solară

Radiația solară reprezintă sursa energetică primară a dezvoltării proceselor geofizice și biologice ce este transformată diferențiat în atmosferă și la suprafața globului pământesc (Clima României, 2008).

1.1.1. Radiația solară globală

Radiația solară globală (Q) reprezintă suma radiației solare directe (S) și a celei difuze (D). Radiația solară globală este cel mai important parametru radiativ datorită prezenței sale atât pe tot parcusrsul zilei cât și al anului prin influența a cel puțin o componentă a acesteia.

Atunci când cerul este senin (Q=S+D), iar în cazul cerului complet acoperit (Q=D).

Radiația solară directă și radiația difuză influențează prin variația lor atât mersul diurn cât și pe cel anual al radiației globale. Influența acestora este determinată de unghiul de înălțime al Soarelui deasupra orizontului, de starea optică a atmosferei, de gradul ei de opacitate și de nebulozitate. (Clima României, 2008).

1.1.2. Bilanțul radiativ

Suprafața terestră joacă un rol dublu din punct de vedere al căldurii deoarece primește căldură prin absorbția radiației solare și pierde o parte din căldură prin emisiile de radiație.

Bilanțul radiativ (B) constituie diferența dintre radiația absorbită și cea pierdută.

Bilanțul de undă scurtă (Bs) este alcătuit din primele trei componente reprezentând radiații de undă scurtă (300 nm- 3000 nm), iar bilanțul de undă lungă (Bl) este alcătuit din ultimele trei de undă lungă (3000 nm – 100000 nm), astfel ecuația bilanțului radiativ este:

B = Bs + Bl

(Clima României, 2008).

Ecuația bilanțului radiativ cuprinde o serie de fluxuri de radiație și are ecuația:

B = S sin h0 + D – Rs + Ea – Rt – Ep

unde:

B = bilanțul radiativ;

S = radiația solară directă pe suprafața normală;

h0 = unghiul de înălțime al Soarelui deasupra orizontului;

D = radiația solară difuză;

Rs = radiația solară reflectată de undă scurtă;

Ea = radiația emisă de atmosferă de undă lungă;

Rt = radiația reflectată de undă scurtă;

Ep = radiația de undă lungă emisă de suprafața terestră

(Clima României, 2008).

Distribuția temperaturilor la sol și în stratul de aer din vecinătate, calculul evaporației și topirii zăpezii, prevederea înghețurilor și cețurilor de radiație, dar procesele de transformare a maselor de aer în mișcare sunt dependente de valorile bilanțului radiativ al suprafeței activ subiacente (prin intermediul acesteia se face transformarea radiației solare, predominant în domeniul spectrului vizibil, în energie calorică și transferul ei straturilor inferioare ale atmosferei, se caracterizează printr-o varietate deosebită, la aceasta contribuind și diversitatea formelor de relief, a solurilor și a asociațiilor vegetale, hidrografia și, cu o pondere ascendentă, implicațiile activității antropice (Clima României, 2008).

1.2. Factorii climatogeni dinamici

Clima de pe teritoriul României este influențată atât de factorii dinamici care se manifestă prin circulația maselor de aer de deasupra continentului cât și de cei astronomici și geografici.

Factorii dinamici își exercită influența asupra climei prin producerea de perturbații în ciclicitatea diurnă și anuală a diferitelor elemente și fenomene meteorologice, acest lucru fiind dependent de tipul maselor de aer care survolează teritoriul României. Centri barici permanenți și sezonieri au rolul de a dirija deplasarea maselor de aer și sunt influențați de factorii astronomici în evoluția lor anuală. (Clima R.P.R., 1962).

1.2.1. Centrii barici de acțiune și formațiunile barice care influențează evoluția vremii pe teritoriul României

Distribuția inegală a presiunii atmosferice pe suprafața globului pământesc precum și mișcarea aerului este determinată de mișcările Pământului, îndeosebi mișcarea sa de rotație, distribuția inegală a energiei solare pe suprafața terestră, distribuția ocenelor și a uscatului, mișcările hidrosferei și relieful uscatului.

Pe baza datelor meteorologice și a calculelor privind presiunea atmosferică deasupra României s-au determinat:

Ciclonul Islandez este foarte extins iarna și redus vara care se desfășoară pe tot parcusul anului, deasupra părții de nord a Oceanului Atlantic cu un regim de mică presiune atmosferică;

Anticiclonul Azoric format deasupra Oceanului Atlantic se desfășoară între 20⁰ – 40⁰ latitudine nordică prezent pe tot parcursul anului cu un regim de mare presiune atmosferică;

Depresiunea Mediteraneană este prezentă în anotimpul rece, deasupra bazinului Mării Mediterane și prezintă un regim de mică presiune atmosferică;

Anticiclonul Est-european este caracteristic perioadei rece a anului existent deasupra Eurasiei ce se desfășoară din Carpați până în Extremul Orient cu un regim de mare presiune atmosferică (Clima R.P.R., 1962).

Anticiclonul Est-european este prezent în jumătatea de est a Europei și este format dintr-un anticiclon continental cu mare extindere, din nordul Africii până în nordul Scandinaviei. Acest anticiclon își are centrul deasupra bazinului Mării Negre și a părții sudice a teritoriului european al Federației Ruse, dar prezintă și o zonă depresionară situată în vestul Europei și deasupra părții nordice a Oceanului Atlantic.

Acest regim baric determină advecția aerului tropical uscat din Africa și uneori din Asia de sud-vest, astfel determină un timp secetos și cald vara, valuri de căldură primăvara și intervale de moină, iarna.

Acesta transportă aer rece continental, polar sau arctic care pătrunde prin ”poarta carpatică” dintre Munții Măcin (Podișul Dobrogei) și Carpații de Curbură (municipiul Câmpina aflându-se în Subcarpații de Curbură), generează geruri puternice (sub -25…30 ⁰C), inversiuni termice și de durată, cețuri de radiație și nebulozitate mare.

În luna ianuarie, România din punct de vedere al repartiției barice medii se află sub influența directă a Anticiclonului Est-european și indirectă a zonei depresionare din Italia.

Luna cea mai călduroasă pentru regiunea țării noastre este considerată luna iulie, iar în ceea ce privește situația atmosferică la nivelul continentului se observă acțiunea a 3 centri barici și anume:

Anticiclonul Azoric este cel mai important centru baric și are o extenisune teritorială mai mare decât cea din luna ianuarie, astfel Europa Centrală și Vestică se află sub influența dorsalei acestuia;

Depresiunea Islandeză are o influență redusă față de luna ianuarie deoarece este mai puțin adâncă și mult mai restrânsă;

Depresiunea din sud-vestul Asiei își are centrul în Iran, unde presiunea atmosferică scade sub 1000 mb (Clima R.P.R., 1962).

Cele două luni principale de iarnă (ianuarie) și de vară (iulie) prezintă două distribuții barice medii ce determină o serie de repartiții barice medii intermediare și particulare, caracteristice altor luni.

Dorsala Anticiclonului Est-european se caracterizează printr-un brâu de mare preiune atmosferică, fiind rezultat din unirea Anticiclonului Siberian cu cel Azoric. Axul de mare presiune desparte ciclonul din Atlanticul de Nord de regimul depresionar din bazinul Mării Negre.

Pe timpul iernii determină un timp rece, cu vânturi puternice și ninsori în sudul țării, iar primăvara și toamna sunt prezente ploi slabe. Pe teritoriul țării noastre, vara determină un timp călduros, secetos și cu vânt tare. Acest tip baric are influențe puternice iarna, având o frecvență mare și are influențe slabe primăvara și vara datorită frecvenței reduse a acestuia.

În jumătatea de est a Europei se formează două zone depresionare: una este centrală, situată în Marea Marmara și cuprinde tot sud-estul Europei, iar cea de-a doua este situată în nord-estul Federației Ruse. Aceste dorsale, de regulă, se înlănțuiesc începând cu nordul Scandinaviei și până în Italia, Grecia și bazinul oriental al Mării Mediterane.

În România produce advecția din nord și nord-vest a aerului umed polar până în sud-estul Europei. Vremea se caracterizează prin răcire și vânturi puternice, cu ploi sau ninsori abundente. În regiunile muntoase, pe timpul verii, cad ploii puternice și reci sub formă de averse care se pot transforma în ninsori viscolite.

1.2.2. Tipurile barice specifice teritoriului României

Sistemele barice atât ciclonicce cât și anticiclonice sunt într-o continuă dezvoltare și transformare determinând schimbarea intensitătții, dimensiunilor, dar și poziția teritorială a acestora de la un moment la altul.

Poziția sistemelor barice determină tipul de vreme de deasupra unui teritoriu.

Orașul Câmpina este situat în Subcarpații Curburii și se află sub influența următoarelor tipuri de vreme și implicit tot atâtea tipuri barice după cum urmează:

Tipul II este anticiclonul Est-european, care determină advecția maselor de aer din sud;

Tipul III este un brâu de mare presiune atlanto-siberian care dirijează transportul maselor de aer din est-nord-est, având axul longitudinal la nord de România;

Tipul VI este un câmp depresionar în est, care provoacă advecția din nord și

nord-vest (Clima R.P.R., 1962).

În România, influența Munțiilor Carpați se resimte asupra dezvoltării proceselor
circulației atmosferice (modificând traiectoriile ciclonilor, deformând fronturi), cauzând astfel
schimbări ale timpului, nu numai în regiunile muntoase și centrale ale țării, ci și în cele
periferice. Așadar, Carpații creează diferențieri în repartiția principalelor caracteristici climatice
(Clima R.P.R., 1962).

1.2.3. Principalele mase se aer care survolează teritoriul României

Masa de aer reprezintă un mediu neomogen alcătuit din porțiuni sau volume de aer (cu întinderi comparabile cu cele ale unor părți din continente).

Zona geografică în care s-au format masele de aer a dus la individualizarea mai multor tipuri de mase de aer (arctic; polar sau temperat și ecuatorial).Masele de aer arctic și polar prezintă câte două subtipuri bine individualizate precum: continental și marin sau oceanic. Transformarea maselor de aer dintr-un tip în altul este determinată de deplasarea acestora în lungul meridianelor.

Municipiul Câmpina este amplat în cadrul Subcarpaților Curburii, astfel poziția acestuia, dar și altitudinile reduse ale masivelor montane din jurul acestuia au dus la la identificarea mai multor influențe de circulație diferite. Influențele fὅhnale se resimt în special pe pantele inferioare ale Subcarpaților pătruzând prin escaladarea barajului orografic de către aerul din vest ducând astfel la: diminuarea intensității inversiunilor termice și fenomenelor de iarnă (chiciură, polei, brumă, strat de zăpadă, îngheț), creșterea gradului de uscăciune, dar și la menținerea unor temperaturi mai ridicate.

Circulația maselor de aer continental din est caracterizează pantele sudice și sud-estice ale Subcarpaților prin fenomene de iarnă timpurii, prin creșterea gradului de continentalism și prin precipitații cu caracter convectiv.

Fenomele meteorologice care iau naștere pe teritoriul României și implicit în arealul municipiului Câmpina sunt asociate acestor mase de aer care au origini complet diferite.

Masele de aer polar (P) se formează în zonele temperate, mai ales în ciclonii dezvoltați fie deasupra întinderilor oceanice, fie deasupra continentelor întinse. Însușirile lui fizice se deosebesc net în semestrul rece deoarece este mai apropiat de aerul tropical.

Masele aer polar continental (cP) ia naștere iarna, în anticiclonii din Siberia și Europa răsăriteană, dar și în cei din Scandinavia. Are temperaturi scăzute, mai ales în partea inferioară (inversiune termică), stabilitate mare, umezeală specifică redusă și umezeală relativă ridcată. Vara se formează în anticiclonii slabi din Eurasia și prezintă o oarecare instabilitate ce poate genera averse izolate de ploaie, după-amiaza. Aceste mase de aer au o frecvență anuală de 8.5% cu un maxim iarna de 31% în ianuarie și cu valori apoape nule vara.

Masele de aer polar marin (mP) ajunge în Europa venind dinspre vest. Iarna se formează în Anticiclonul Canadian ca aer polar continental, dar la traversarea Oceanului Atlantic se încălzește și se umezește devenind aer polar marin. Vara, se formează în nordul Atlanticului și provoacă pe continentul încălzit scăderea temperaturii și precipitații bogate datorită instabilității lui accentuate. Pe măsura înaintării spre est se continentalizează. Aceste mase de aer au o frecvență anuală de 4.1%, ce variază între de 3.3% în aprilie-mai și 5.5% în iunie și septembrie.

Masele de aer tropical (T) se formează în anticiclonii subtropicali atât pe oceane cât și pe continente, fiind caracterizat prin temperaturi ridicate și instabilitate mare. Aceste mase de aer au o frecvență anuală de 15.8% cu un maxim vara de 25.6% și cu un minim de 6.5% în lunile de iarnă.

Masele de aer tropical continental (cT) ia naștere în deșerturile subtropicale din Africa și Arabia, precum și ceva mai la nord în Peninsula Balcanică, Asia Mică, sud-estul Rusiei și Asia Centrală. În Europa se formează sau pătrunde vara și se caracterizează prin temperatură foarte mare, instabilitate și transparență redusă din cauza concentrației mari a pulberilor în suspensie. Iarna pătrunde mai rar, producând încălziri pronunțate și topirea stratului de zăpadă.

Masele de aer tropical marin (mT) se formează în Anticiclonul Azorelor și pătrunde în Europa dinspre sud-vest, prin intermediul dorsalei trimise de acesta către est. Având temperaturi ridicate se umezește puternic deasupra Mării Mediterane, dar, și din cauza stabilității mari, condensările au loc numai în straturile lui inferioare, generând burnițe și cețuri. Aerul tropical marin este mai puțin transparent față de cel tropical continental datorită cantității de praf (Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2007).

Circulația sud-vestică prin intermediul ciclonilor mediteraneeni la contactul cu barajul orografic dă naștere unor precipitații abundente, sub formă de averse, însoțite de descărcări electrice și vânt puternic, care provoacă pagube imense (Șorodoc C., 1960, 1962, Struțu Margareta 1966, Struțu Margareta, Militaru Florica, Stoica C., 1971).Activitatea Ciclonilor Mediteraneeni duce la dezvoltarea altor tipuri și subtipuri de mase de aer datorită corelării acestora cu masele de aer polar transformate în tropical ce pătrund din vest și sud-vest. Aceste mase de aer are o frecvență anuală de 11.3% și oscilează între 7.4% în octombrie și 14.7% în noiembrie.

1.3. Factorii climatogeni fizico-geografici

Suprafața activ subiacentă joacă un rol important în transformarea radiației solare în energie calorică, de regulă în spectrul vizual și prezintă o varietate deosebită datorită reliefului, solurilor și asociațiilor vegetale, hidrogafiei și activităților antropice. De asemenea, joacă un rol fundamental în transformarea maselor de aer în deplasarea lor (Clima României, 1962; 2008).

1.3.1. Așezare geografică

Municipiul Câmpina este situat în zona colinară din nordul Munteniei, ca un avanpost al subcarpaților înaintea câmpiei, pe malul stâng al râului Prahova, la circa 1 km, de confluența acestuia cu râul Doftana (Figura 2). Poziția sa a reprezentat una din condițiile favorabile, ce au contribuit de-a lungul timpului la dezvoltarea orașului (Cratochvil S. D., 2002).

Orașul Câmpina se află la 32 km depărtare de reședința județului Prahova, Ploiești și s-a dezvoltat pe terasa aflată la confluența râurilor Doftana cu Prahova. Podul terasei ocupând 10 km2 este mărginit de frunți abrupte, mâncate de torenți sau modelate de alunecări. În lungul orașului se găsesc, de la vest la est, Lacul Curiacu, Lacul Bisericii (în parcul orașului) și Lacul Peștelui (Niculescu Gh., 1984).

Fig.2 Harta localizării municipiului Câmpina

Sursa: Prelucrare sursă deschisă GIS, 2017

Câmpina se află la o înălțime medie de 450 m și la 40-50 m deasupra albiilor râurilor Prahova și Doftana. Dealul Mușcelului este situat în nordul orașului și el nivelat de terasele înalte Pițigaia și Străjiștea care se află în contrast cu podurile netede și cu pietrișurile și luturile gălbui-roșcate (Niculescu Gh., 1984).

1.3.2. Relieful

În apropiere de vărsarea Doftanei în Prahova, pe șesul larg, suspendat asupra luncilor, se întinde Câmpina, oraș important socio-economic în regiunea dealurilor subcarpatice (Figura 3). Cuprins între Dealul Mușcelului (circa 500 m) la nord-est, delaul Ciobu (618 m) la sud-est și Culmea Gurga la vest (500-600 m), (Niculescu Gh., 1984). De la punctul numit „LA OBSERVATOR”, de pe dealul Mușcel situat la 550 m se vede întreaga panoramă a orașului și a împrejurimilor sale, dar și cele trei râuri care îl înconjoară, la nord râul Câmpinița, la est râul Doftana, iar la vest râul Prahova, au reușit să modeleze terasa Câmpinei, transformând-o într-o platformă de formă triunghiulară, cu pante mai dulci ori mai abrupte.

Fig.3 Harta reliefului municipiului Câmpina

Sursa: Prelucrare sursă deschisă GIS, 2017

În direcția vest, paralel cu valea râului Prahova, se observă un lanț de dealuri, dintre care se individualizează Pițigaia (634 m), iar spre nord se înalță vârful Poienii (672 m).Dincolo de râul Câmpinița, spre nord și nord-est, se reliefează dealurile Cornului, dintre care dealul Voila deține supremația, cu altitudinea de 675 m (Cratochvil S. D., 2002).

1.3.3. Hidrografia

Râul Prahova este cel mai mare colector (Figura 4) al apelor din județul cu același nume, are o lungime de 183 km din care primii 6 și ultimii 16 km se află pe teritoriul județului Brașov și Ilfov.Izvorând de la Predeal, Prahova strânge afluenții principali din ținutul muntos: Azuga, afluent mai lung decât Prahova (18 km), Cerbu și Izvorul Dorului. La postul hidrometric Sinaia debit mediu multianual este de 4,96 m3/s. Prahova stăbate defileul de la Posada și intră în regiunea dealurilor subcarpatice, de unde colectează râuri mici, dintre care cele mai importante sunt Talea și Câmpinița (Niculescu Gh., 1984).

Fig.4 Harta hidrografică a municipiului Câmpina

Sursa: Prelucrare sursă deschisă GIS, 2017

Râul ajunge în câmpie și nu mai primește nici un afluent până la confluența cu Teleajenul. La câmpie se adâncește în aluviunile propriului ei con de dejecție și curge printre maluri înalte de 40 m, apoi din ce în ce mai scunde. Dincolo de șoseaua națională București-Ploiești, Prahova își domolește panta și descrie meandre din ce în ce mai accentuate până la vărsare. După ce primește ca afluenți Teleajenul și Cricovul Sărat în cuprinsul Câmpiei Gherghița, se varsă în Ialomița. La Adâncata, nu departe de vărsare, Prahova are un debit de 23,8 m3/s, mai mare decât cel al colectorului său, Ialomița (Niculescu Gh., 1984).

1.3.4. Vegetația

În zona subcarpatică, pădurile ocupă teritorii discontinue, alternând cu livezi sau cu culturi agricole instalate aici după defrișări. În componența acestora se întâlnesc exemplare de fag în amestec cu gorunul (Quercus petraea). Coroana de dealuri ce protejează orașul Câmpina este îmbrăcată cu păduri de foioase și pășuni, care-i conferă orașului un climat favorabil (Niculescu Gh., 1984).

Municipiul Câmpina fiind situat la o altitudine medie de 450 m se încadrează în arealul pădurilor de gorun (200-650 m), în care se întâlnesc atât exemplare de origine central-europeană (Quercus petraea), de origine balcanică (Quercus dalechampii) și de origine sudică (Quercus polycarpa).

În orașul Câmpina cea mai mare suprafață este ocupată de spațiul urban discontinuu care se întinde în partea nordică, centrală și sudică. Spațiul continuu urban ocupă o surafață redusă în partea central nordică. Spațiile verzi urbane sunt discontinuue și se regăsesc la nord de spațiul continuu urban și în părțile de sud și sud-est ale orașului. Fiind o arie urbană, terenul neirigat alături de formațiunile vegetale (livezi, fânețe,culturi complexe, păduri de foioase) ocupă suprafețele de teren de la periferia orașului (partea nordică și nord-estică). Arabilul cu pomi ocupă o suprafață redusă în estul orașului, iar mlaștinile se regăsesc în partea de sud-est ale acestuia (Figura 5).

Fig.5 Harta vegetației municipiului Câmpina

Sursa: Prelucrare sursă deschisă GIS, 2017

1.3.5. Solurile

Varietatea reliefului, substratul geologic, condițiile climatice, vegetația își pun amprenta în diversificarea condițiilor fizico-geografice și în formarea solurile care prezintă numeroase tipuri. În regiunea dealurilor subcarpatice, unde condițiile climatice sunt mai blânde și unde litologia este atât de variată, solurile prezintă o mare diversitate. La vest de râul Teleajen predomină solurile brune și brune podzolite, cărora li se asociază soluri podzolice argiloiluviale, iar în subsidiar soluri negre de fâneață, umede (Niculescu Gh., 1984).

În orașul Câmpina se întâlnesc solurile: luvisoluri albice (podzolice argiloiluviale), protosoluri aluviale, soluri aluviale, soluri brune eu-mezobazice și soluri brune-luvice (podzolite).Aceste tipuri de soluri sunt în general profunde, conțin suficiente substanțe nutritive și au însușiri favorabile unei folosiri variate (Figura 6).

Fig.6 Harta solurilor municipiului Câmpina

Prelucrare sursă deschisă GIS, 2017

Luvisolurile albice prezintă o trecere sub formă de întrepătrunderi (pene sau limbi) între orizontul eluvial albic și orizontul B argic aflat sub el și se regăsesc pe o suprafață foarte redusă în nordul orașului.

Protisolurile aluviale sunt soluri tinere ce se formează în luncile râurilor pe depunerile aluviale recente. Aceste soluri sunt întâlnite în lunca râului Doftana în partea de est și sud est, dar și pe terasa râului Prahova în partea de vest și sud a orașului.

Solurile brune eu-mezobazice, aparțin clasei cambisolurilor, se caracterizează printr-un profil de sol bine dezvoltat, dar slab diferențiat textural și morfologic. Solurile brune eu-mezobazice s-au format pe gresii, depozite nisipoase, argile, marne și sunt acoperite cu păduri de stejar și făgete în zona piemontană și montană dar și în depresiuni.Acestea ocupă cea mai mare suprafață a orașului.

Solurile brune-luvice (podzolite) reprezintă soluri cu orizont B spodic de acumulare a oxizilor de fierși aluminiu și/sau a humusului, situat sub un orizont eluvial, cenușiu. Acestea se regăsesc izolat în partea de nord și nord-est a orașului (Oprea R., 2013).

1.4. Factorii climatogeni antropici

Societatea omenească exercită asupra climei o influență modificatoare foarte extinsă, ale cărei dimensiuni nu sunt încă cunoscute. Omul are capacitatea de a acționa asupra factotilor fizico-geografici astfel produce ameliorarea sau înrăutățirea condițiilor climatice locale prin modificarea acestora. Acțiunile exercitate de om precum: defrișarea pădurilor, asanarea terenurilor mlăștinoase și desecarea bălților, irigarea terenurilor agricole, crearea lacurilor de acumulare și procesul de urbanizare duc la modificarea topoclimei sau microclimei.

Municipiul Câmpina este supus consecințelor defrișării pădurilor nerațională care conduce la scăderea umezelii aerului, sporirea numărului de zile cu îngheț și la creșterea amplitudinilor termice. Îmbunătățirea condițiilor climatice locale se poate face prin irigații, împăduriri, drenări și prin diferite metode agrotehnice de prelucrare a solului. Aceste modificări pot fi planetare datorită impurificării atmosferei prin surse artificiale (industrii, transporturi), dar și naturale (Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2007).

Procesul de urbanizare a fost strâns legat de dezvoltarea industriei de extracție a petrolului (SC Rafinăria STEAUA ROMÂNĂ SA.) dar și a transporturilor. Acest proces este evident în cadrul orașului prin apariția suprafeței active în cea mai mare parte artificializată ce imprimă o modificare pozitivă bilanțului energetic ce duce la modificarea climei locale. În municipiul Câmpina urbanizarea s-a caracterizat prin: creșterea treptată a suprafeței artificiale urbane prin construirea de blocuri, clădiri supraetajate, lanțuri comerciale.

2. CARACTERISTICI CLIMATICE

Cele mai ample procese de interacțiune între atmosferă și suprafața subiacentă sunt schimbul reciproc de căldură și umezeală. Acestea depind de acțiunea simultană a suprafeței subiacente, a radiației solare și a circulației atmosferice și pot fi „evaluate calitativ și cantitativ sub forma bilanțului căldurii și umezelii al sistemului pămînt-atmosferă, de care depind regimul elementelor și fenomenelor meteorologice și, în consecință, regimul climei” (Clima R.P.R., 1962).

2.1. Temperatura aerului

Temperatura reprezintă cantitatea de energie calorică de care dispune atmosfera, dar și o însușire fizică a stării aerului care reprezintă atât variații temporare periodice (diurne și anuale) și neperiodice (de la un an la altul și de lungă durată), cât și variații teritoriale. Temperatura joacă un rol important în numeroase procese fizice (contractarea și dilatarea metalelor, evaporația și condensarea, înghețul și dezghețul), biologice și chimice ale cărei consecințe se resimt în activitățile umane.

2.1.1. Regimul anual al temperaturii medii lunare

Temperatura aerului reprezintă cel mai important parametru meteorologic care se suprapune în cea mai mare parte unui ciclu anual datorită dependenței acesteia de radiația solară. Latitudinea la care se află orașul Câmpina determină modificări ale acestui parametru prin intermediul modificărilor aduse bilanțului radiativ.

În arealul municipiului Câmpina, temperatura aerului este influențată de o serie de factori locali precum: gradul de acoperire cu vegetație, expoziția versanților față de soare, latitudinea, dispunerea formelor de relief din jurul acestuia, dar și consumul de combustibili fosili determină o repartiție inegală a temperaturii aerului între centru și aria periurbană.

Pentru a evidenția evoluția parametrilor climatici ai temperaturii medii anuale s-au analizat date meteorologice pe un interval de 10 ani, din 1971 – 1980 ce ajută la realizarea unei monografii climatice ale municipiului Câmpina.

Temperatura medie multinuală a aerului la nivelul Bucureștiului este de 10.6 ⁰C (altitudine 90 m), iar temperatura multianuală în orașul Câmpina este de 8.6 ⁰C (altitudine 450 m) acest lucru se datorează în principal gradientului adiabatic umed care scade cu aproximativ 0.6 ⁰C/100 m, astfel se observă diferența de 2 ⁰C datorată și poziției geografice, atât din punct de vedere al latitudini, longitudini și altitudini (orașul este traversat de paralela de 45⁰ latitudine nordică și de meridianul de 26⁰ longitudine estică; amplasat în Subcarpații Curburii la o altitudine medie de 450 m și este înconjurat de dealuri cu altitudini de peste 600 m). În figura 7 cea mai scăzută temperatură medie lunară se înregistrază în luna ianuarie (-2.1 ⁰C), iar temperatura medie lunară cea mai ridicată se înregistrează în luna iulie (18.5 ⁰C).

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

Fig.7 Regimul anual al temperaturii aerului la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

2.1.2. Variația temperaturilor medii lunare de la un an la altul

Din analiza graficului cu variația temperaturii medii lunare se observă înegistrarea temperaturii maxime în luna iulie (20.3 ⁰C) și temperatura minimă în luna ianuarie ,fiind pozitivă (0.7 ⁰C).Curbele celor mai mari și cele mai mici medii lunare corespund regimului anual al temperaturii aerului, iar pe curba cu cele mai mici temperaturi medii lunare, se înregistrează temperatura maximă (17.1 ⁰C) în luna iulie, iar temperatura minimă (-4.6 ⁰C) înregistrată tot în luna ianuarie (Figura 8).

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

Fig.8 Variația medii lunare ale temperaturii aerului la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

2.1.3. Amplitudinea anuală a temperaturii medii lunare

În municipiul Câmpina, în perioada 1971-1980 a fost înregistrată o amplitudine anuală a temperaturii medii lunare de 20,6 ⁰C, această valoare rezultând în urma diferenței dintre valoarea maximă (iulie 18,5 ⁰C) și minimă (ianuarie – 2,1 ⁰C), valori consemnate la un moment dat.

Raportându-ne la amplitudinea termică medie anuală a României, din perioada 1896 – 1970, arealul de studiu se încadrează în categoria „amplitudine redusă (sub 21 ⁰)” (http://www.geotutorials.ro/atlas-geografic/harti-romania/atlas-geografic-1980/amplitudinea-termica-medie-anuala-in-romania/14 mai/11:42).

2.1.4. Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului

Din punct de vedere al abaterilor temperaturii medii anuale se observă la începutul perioadei (1971 și 1972) abateri negative, fiind urmate de o abatere pozitivă (1973); în 1974 nu se înregistrează nicio abatere; în anul 1975 se înregistrează cea mai mare abatere negativă

(-0,8 ⁰C), urmând ca în anul 1976 să se înregistreze cea mai mare abatere pozitivă (0,8 ⁰C), iar spre sfârșitul perioadei se inregistrează două abateri negative identice (1977 și 1979) și două abateri pozitive aproximativ egale (Figura 9).

Aceste abateri de temperatură sunt supuse inversiunilor termice (predomină stratificarea stabilă a atmosferei) care au o zonă mai extinsă în Subcarpații de Curbură față de Câmpia Română în luna ianuarie și creșterii intensității radiației solare pe parcursul anului.

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

Fig.9 Abaterile valorilor medii din ficare an față de media multianuală a temperaturii aerului la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

2.1.5. Temperatura maximă absolută

În perioada de analiză a temperaturii aerului se observă înregistrarea temperaturii medii maxime lunare în luna august (33,1 ⁰C – 1971), iar cea mai mică temperatură medie maximă lunară se identifică în luna ianuarie (16.1 ⁰C – 1975). Temperatura maximă medie lunară începe să crească uniform din luna ianuarie până în luna august, de la iarnă la vară (Tabelul nr.1). Creșterea temperaturilor medii maxime lunare se accentuează la începutul primăverii, iar începutul toamnei se observă o scădere a valorilor de la o lună la alta. Descreșterea cea mai mică se înregistrează între lunile decembrie și ianuarie (0.5 ⁰C).

Tabel nr.1 Temperatura maximă absolută la stația meteorologică Câmpina, în perioada

1971-1980

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

2.1.6. Temperatura minimă absolută

În perioada de analiză a temperaturii aerului se observă temperatura medie minimă lunară ca fiind înregistrată în luna ianuarie (21.6, ⁰C – 1972), iar cea mai mare temperatură medie minimă lunară se identifică în luna iulie (5.5 ⁰C – 1973). Din această analiză se observă că valorile temperaturii medii minime lunare înregistrează câte patru luni cu valori negative. Datorită creșterii intensității radiației solare, media temperaturilor minime lunare devine pozitivă începând cu luna mai (0.1 ⁰C) fiind observate diferențe mari față de luna aprilie (-4.5 ⁰C). Din analiza tabelului (Tabelul nr.2) se observă o distribuție neuniformă a valorilor medii ale temperaturii minime între lunile ianuarie și iulie, un rol important în evidențierea acestui lucru îl are altitudinea la care este situat orașul Câmpina.

Tabel nr.2 Temperatura minimă absolută la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

2.2. Umezeala relativă a aerului

Umezeala aerului (”starea higrometrică”) reprezintă gradul de saturație a aerului cu vapori de apă și constituie raportul procentual dintre tensiunea reală și tensiunea maximă de saturație a vaporilor de apă la temperatura aerului în momentul observației (Clima României, 2008). Acest parametru climatic joacă un rol important în observația gradului de uscăciune al atmosferei, astfel în arealul orașului Câmpina cunoașterea variațiilor lunare și anuale ale umezelii aerului din perioada 1971 – 1980 au dus la o îmbunătățire a confortului și sănătății cetățenilor din ziua de astăzi. În acest areal urban, valoarea umezelii relative este redusă datorită spațiilor verzi care ocupă suprafețe mici, densității clădirilor, dar și datorită încălziri prin termoficare.

2.2.1. Umezeala relativă a aerului

Media anuală a umezelii relative la stația meteorologică Câmpina în perioada

1971 – 1980 este de 78.1 %, valoare normală din punct de vedere higrometric (51-80 %) datorită situării ariei urbane între trei râuri: la vest, râul Prahova, la est râul Doftana și în nord-vest râul Câmpinița. Această valoare medie se explică prin permanența procesului de evaporare ce are loc deasupra celor trei suprafețe acvatice.

Mediile lunare ale umezelii relative se află de regulă în raport invers cu cele ale temperaturii aerului, astfel cele mai ridicate valori de înregistrează în anotimpul rece, dar în orașul Câmpina mimima se înregistrează primăvara (aprilie) și maxima, toamna (noiembrie).

Minimul principal se înregistrează în aprilie (72.5 %) când temperaturile încep să crească (8.8 ⁰C), iar minimul secund se evidențiază în lunile iunie-iulie, având valoari de 73.8 % respectiv 74.6 %, când se fac prezente advecțiile umede care sunt rare, iar evaporația de la nivelul suprafeței active subiacente este redusă. Maximul principal este în luna noiembrie (82.1 %) maxim explicat prin frecvența ridicată a advecțiilor relativ calde, iar cel secundar în luna februarie (81.8 %). Valori relativ ridicate sunt înregistrate în lunile ianuarie (81.3 %) și octombrie (81.4 %), fapt datorat creșterii numărului de zile cu precipitații (Figura 10).

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

Fig.10 Regimul anual al umezelii relative a aerului la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

2.3. Durata de strălucire a Soarelui

În eviențierea climei, un rol important îl constituie durata de strălucire a Soarelui care reprezintă durata efectivă în care discul solar este vizibil pe bolta cerească și se exprimă în ore și zecimi de ore.

Din punct de vedere teoretic, durata de strălucire a Soarelui ar trebui să fie echivalentă intervalului de timp dintre răsăritul și apusul Soarelui, dar acest lucru nu se realizează datorită acțiunii unor factori de influență. Un factor de influență este cel atmosferic (mișcarea de revoluție a Pământului în jurul Soarelui pe o orbită aproape eliptică), circulația generală a atmosferei, dar și condițiile geografice locale ale orașului Câmpina precum prezența lanțului carpatic și orientarea versanților din proximitatatea acestuia.

În evoluția sa pe orbită, Pământul trece prin solstițiul de vară (22 iunie) și odată cu apropierea de acesta durata de strălucire a Soarelui crește , iar prin apropierea de solstițiul de iarnă (22 decembrie) aceasta scade.

Circulația generală a atmosferei se reflectă în regimul nebulozității datorită slabei dezvoltării a norilor superiori și mijlocii pe verticală și transparenței acestora din cauza alcătuirii lor din particule de gheață ce permite trecerea unei părți a radiației solare. Durata de strălucire a Soarelui la nivelul solului este complet anulată prin difuziunea completă a radiației datorită nebulozității inferioare.

Din punct de vedere al coordonatelor geografice, orașul Câmpina este situat la 45⁰ latitudine nordică, la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord și pe meridianul de 26⁰ longitudine estică. Durata de strălucire a Soarelui constituie un parametru climatic important pentru diverse domenii de activitate precum: agricultură, turism, construcții și sănătate.

2.3.1. Regimul anual al duratei efective de strălucire a Soarelui

Pe parcursul anului, numărului mediu de ore de strălucire a Soarelui au o variabilitate lunară și se află în strânsă legătură cu regimul nebulozității și cu durata astronomică a zilei.

Valorile medii lunare ale duratei de strălucire a Soarelui, ale datele meteorologice analizate în figura 11, evidențiază luna iulie ca fiind luna cu cea mai lungă durată medie de strălucire a soarelui (240.53 ore și zecimi de ore) și luna ianuarie cu durata cea mai redusă (91.49 ore și zecimi de ore). În municipiul Câmpina se înregistrează 1914.1 ore și zecimi de ore pe parcursul unui an.

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

Fig. 11 Regimul anual al duratei de strălucire a Soarelui la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

2.4. Nebulozitatea

Nebulozitatea totală reprezintă gradul de acoperire al bolții cerești cu toți norii vizibili existenți în momentul observației.(Clima României, 2008).

Particularitățile circulației generale ale atmosferei ca și cele ale suprafeței active afectează direct nebulozitatea și indirect regimul tuturor parametrilor climatici. Prezența norilor modifică bilanțul radiativ-caloric prin mărirea radiației difuze, slăbirea celei efective, reducerea intensității radiației solare directe prin reflexie, iar vizibilitatea în altitudine este limitată.

Norii inferiori (nimbostratus și cumulonimbus) absorb radiația terestră, nu lasă să treacă radiația directă și emit radiații de undă lungă. Datele climatologice care au fost prelucrate și interpretate pentru realizarea studiului privind nebulozitatea totală se exprimă în zecimi de boltă cerească.

2.4.1. Regimul anual al nebulozității

În orașul Câmpina există diferențieri din punct de vedere al nebulozității, astfel deasupra și în centrul acestuia nebulozitatea înregistrează valori mai ridicate datorită nucleelor de condensare existente în atmosfera urbană și dinamicii convective locale față de periferie.

În zona industrială a orașului există o favorabilitate mai mare de condensare a vaporilor de apă din cauza cantităților mari de pulberi degajate în atmosferă, iar în zonele periurbane se dezvoltă norii deoarece aceste zone se află în raza de acțiune a maselor de aer umed.

În regimul anual al nebulozității de la stația meteorologică Câmpina în perioada 1971 – 1980 se înregistrează valoare medie anuală de 5.6 zecimi. În lunile mai-octombrie (4.7 – 6.8 zecimi) valorile înregistrate se situează sub media anuală, iar în celelalte luni ale anului această valoare fiind depășită, excepție făcând luna decembrie (5.5 zecimi) a cărei valoare este aproximativ egală cu cea medie (Figura 12). Valoare maximă se înregistrează în luna februarie (6.8 zecimi) datorită deplasării Depresiuni Islandeze către latitudinile mijlocii, retragerii spre sud a Ciclonului Azoric și intensificării activității ciclonice de deasupra Mării Mediterane.În luna august (4.6 zecimi) se înregistrează cea mai mică valoare a nebulozității din cauza regimului anticiclonic existent la nivelul României.

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

Fig.12 Regimul anual al nebulozității la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

2.5. Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice cuprind toate produsele de condensare și cristalizare a vaporilor de apă din atmosferă (hidrometeori), care cad de obicei din nori și ajung la suprafața pământului sub formă solidă (grindină, măzăriche, aversă de zăpadă și ninsoare), lichidă (burniță, averse de ploaie și ploaie) sau sub formă mixtă (aversă de lapoviță și lapoviță),(Clima României, 2008).

2.5.1. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice

Precipitațiile atmosferice au un rol impoartant în determinarea climei urbane la fel ca temperaturii aerului, acestea fiin prezente sub formă de ploi neuniforme. La nivelul țării noastre, cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează în perioadele cu activitate ciclonică persistentă, iar cele mai mici când domină ariile anticiclonale.

Din grafic se observă creșterea cantității de precipitații începând cu luna februarie până în luna iulie, iar spre sfârșitul anului cantitatea de precipitații se diminuează, dar în luna ianuarie (40.3 l/m²) cantitatea este mai ridicată decât cea a lunilor decembrie (32.9 l/m²) și februarie (37.2 l/m²). În luna aprilie, cantitatea de precipitații crește față de cea din luna anterioară, la 60.3 l/m² datorită intensificării activității ciclonilor islandezi ce se deplasează către Europa Centrală și poziționării orașului Câmpina în regiune subcarpatică. În luna mai cantitatea de precipitații este de 120.5 l/m² datorită pătrunderii maselor de aer umed, de origine oceanică ce pornesc de la periferia nordică a dorsalei ciclonului Azoric, dar și dezvoltării convecției termice.

În luna iulie se înregistrează cea mai mare cantitate de precipitații, 132.1 l/m² (Figura 13). În luna august se resimte acțiunea regimului anticiclonic, astfel cantitatea de precipitații se diminuează cu aproximativ 40 l/m² față de luna iulie. Cantitatea cea mai mică de precipitații se înregistrează în luna decembrie (32.9 l/m²) datorită temperaturilor diminuatea ale aerului.

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

Fig. 13 Regimul anual al cantităților medii lunare de precipitații la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

2.5.2. Variația de la un an la altul a cantităților medii de precipitații

Din analiza graficului cu variația cantităților medii lunare de precipitații se observă înregistrarea cantității maxime în luna iulie (296 l/m²), iar cantitatea minimă se înregistrează în luna decembrie (1.2 l/m²). Între cele mai mari cantități de precipitații și cele mai mici există fluctuații cuprinse între 80 și 250 l/m² (Figura 14). Iarna se înregistrează cele mai mici cantități de precipitații datorită temperaturii scăzute ca și în cazul municipiului Câmpina care nu se află sub influența ciclonilor mediteraneeni. La începutul primăverii se observă o ușoară scădere a cantității de precipitații, iar la finalul acestui anotimp cantitatea este redusă la jumătate. Vara se înregistrează cele mai mari cantități de precipitații deoarece aceste cresc odată cu înălțimea (450 m altitudinea medie a orașului Câmpina). În ceea ce privește cantitatea de precipitații, toamna se observă o ascensiune a acestora ca apoi să urmeze o scădere de apoximativ 60 l/m².

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

Fig.14 Variația cantităților medii lunare de precipitații de la un an la altul la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

Din analiza graficului se observă înregistrarea cantității maxime de precipitații căzută în 24 de ore în luna iulie (46.2 l/m²), iar cantitatea minimă fiind înregistrată în luna decembrie (12.3 l/m²). Această situație este identică cu ce a cantițăților medii lunare de precipitații. Cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 de ore începe să crească din luna decembrie, când se produce minimul acestia până la mijlocul verii, în luna iulie când se produce maximul (Figura 15).

În primele luni ale anului cantitatea de precipitații se învârte în jurul valorii de 13 l/m², în lunile iunie și iulie valorile sunt aproape egale, astfel luna iunie este considerată maximul secundar,iar în lunile de toamnă cantitatea de precipitații oscilează între 21-22 l/m².

2.6.2. Cantități maxime de precipitații căzute în 24 ore

Din analiza graficului se observă înregistrarea cantității maxime de precipitații căzută în 24 de ore în luna iulie (46.2 l/m²), iar cantitatea minimă fiind înregistrată în luna decembrie (12.3 l/m²). Această situație este identică cu ce a cantițăților medii lunare de precipitații. Cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 de ore începe să crească din luna decembrie, când se produce minimul acestia până la mijlocul verii, în luna iulie când se produce maximul (Figura 15). În primele luni ale anului cantitatea de precipitații se învârte în jurul valorii de 13 l/m², în lunile iunie și iulie valorile sunt aproape egale, astfel luna iunie este considerată maximul secundar,iar în lunile de toamnă cantitatea de precipitații oscilează între 21-22 l/m².

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

Fig.15 Regimul anual al cantităților maxime de precipitații în 24h și mediile anuale la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

2.6. Stratul de zăpadă

Stratul de zăpadă este caracteristic sezonului rece al anului deoarece precipitațiile cad și sub formă solidă (ninsoare), iar temperatura aerului și a solului este negativă. Stratul de zăpadă are un albedou de 70%, astfel reflectă o mare parte a radiației directe și devine mai rece decât suprafața solului accetuând formarea inversiunilor termice.

În analiza acestui parametru se ia în calcul și zilele cu precipitații solide deoarece generează strat de zăpadă. Condițiile de formare ale stratului de zăpadă sunt impuse de temperaturile coborâte ale aerului (sub 4 ⁰C), circulația atmosferică, altitudinea la care se află orașul Câmpina (450 m) și orientarea versanților.

Orașul Câmpina este situat în Subcarpații Curburii, astfel cea mai timpurie ninsoare poate fi observată la jumătatea toamnei ( 23 octombrie), acest fenomen realizându-se de la cele mai mari altitudini la cele mai mici, de la nord la sud începând cu luna septembrie din cauza temperaturii negative a solului iar cea mai târzie în luna aprilie deoarece are loc creșterea temperaturii aerului și cad precipitații preponderent sub formă lichid și se suprapune cu topirea ultimului strat de zăpadă.

Cel mai mare număr de zile cu sol acoperit de zăpadă se înregistrează în luna ianuarie (17.4), iar cel mai mic număr în octombrie (0.1). În orașul Câmpina din decembrie și până în martie se înregistrează un număr de 44 zile, iar în aprilie și în noiembrie 0.3 zile și respectiv 2.9 zile (Tabelul nr.3). Numărul mediu anual de zile cu sol acoperit de zăpadă este de 47.3 zile.

Tabel nr.3 Numărul mediu lunar de zile cu sol acoperit de zăpadă la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

2.7. Vântul

Vântul este un fenomen meteorologic ce reprezintă deplasarea aerului de-a lungul suprafeței terestre, variabil în timp și spațiu și este rezultatul condiționat de contrastul baric orizontal creat în cadrul circulației generale a atmosferei (Clima României, 2008).

Vântul este un element climatic menit să aducă echilibrul între contrastele barice apărute în diverse locuri pe Glob ce acționează asupra teritoriului României precum: Anticiclonul Azoric (vara) Depresiunea Mediteraneană (în semestrul rece) și Anticiclounul Est-European și provoacă variații altor elemente meteorologice, acționează mecanic prin deflație și coroziune și sporește viteza evapotranspirației și transpirației.

2.7.1. Viteza vântului

Regimul vânturilor înregistrat la stația Câmpina în perioada de analiază 1971 – 1980 a determinat influența particularităților suprafețelor subiacente, dar și evoluția circulației generale a atmosferei. Obstacolele cu înălțimi reduse (locuințe) măresc turbulența dând naștere unui regim turbulent al aerului pe când obstacolele înalte (blocuri) produc efectul de frânare al mișcării aerului.

Din analiza graficului se observă înregistrarea vitezei maxime (2.8 m/s) a vântului pe direcțiile nord și vest, iar viteza minimă (2.3 m/s) din direcțiile nord-vest și sud-est. Maximul secundar al vitezei vântului (2.7 m/s) se înregistrează pe direcțiile est,nord-est și sud-vest, iar minimul secundar pe direcția sud (Figura 16). Astfel viteza medie a vântului este de 2.6 m/s fapt datorat culmilor înconjurătoare care adăpostesc orașul.

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

Fig.16 Roza anuală a vitezei vântului la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

2.7.2. Direcția vântului

Direcția vântului reprezintă sectorul de unde suflă vântul și nu direcția din care bate vântul. Aceasta se stabilește în legătură cu punctul cardinal din care bate. După cum putem observa și în figura 17, în municipiul Câmpina, în perioada 1971 – 1980, frecvența anuală a vântului este predominantă din nord (8 %) și din sectorul vestic (NV, V, SV) ce totalizează 18.2 %., datorită orientării, adâncimii și dechiderii depresiunii intracarpatice. În sectorul estic (NE, E, SE), frecvența vântului este mai redusă, având un total de 15.4 %.

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

Fig.17. Roza anuală a frecvenței vântului pe direcții la stația meteorologică Câmpina, în
perioada 1971-1980

2.8. Alte fenomene meteorologice

Prezența abundentă a apei în natură sub diverse forme și a punctului de topire și de îngheț la 0⁰ C care este depășit la orice latitudine de la o anumită altitudine, iar în anotimpul rece la latitudini medii duce la apariția fenomenelor atmosferice legate de apă (hidrometeori). Aceste fenomene pot determina pagube pentru diverse sectoare economice sau chiar punerea în pericol a bunurilor și vieților oamenilor, astfel sunt catalogate ca fiind fenomene atmosferice de risc.

2.8.1. Ceața

Ceața reprezintă o suspensie atmosferică de picături foarte mici, de dimensiuni microscopice, care reduc vizibilitatea sub 1 km.(Clima României, 2008).

Ceața cunoaște mai multe tipuri după modul de formare: ceață de radiație, ceață de advecție și ceață de evaporație. În funcție de aspectul și forma acestui fenomen distingem: ceață la distanță, ceață înghețată, ceață în bancuri, ceață cu cer invizibil, ceață joasă, ceață cu cer vizibil și ceață care depune chiciură. Acest fenomen afectează domeniul transporturilor indiferent de forma sub care se manifestă.

În zona Subcarpaților de Curbură se înregistrează un număr mediu anual redus de zile cu ceață, 48.1 zile în orașul Câmpina datorită efectelor fohnale din această zonă. În perioada de analiză, numărul de zile cu ceață a fost nul și aproape nul în lunile mai-octombrie. Cel mai mare număr de zile cu ceață înregistrându-se în luna ianuarie (18.2 zile), iar cel mai mic 0.1 în lunile mai, iulie și septembrie (Tabelul nr.4). Numărul de zile cu ceață încep să crească începând din noiembrie până în februarie, ca după aceea numărul acestora să scadă.

2.8.2. Bruma

Bruma este un fenomen hidrometeorologic și reprezintă depunerea de gheață pe diverse obiecte de pe sol și are un aspect cristalin, deseori sub formă de solzi, pene, ace de gheață sau evantai. Acest fenomen înregistrează o frecvență ridicată în anotimpurile de tranziție (primăvara și toamna) și o frecvență redusă iarna. Condițiile optime de apariție a brumei sunt: timp senin și liniștit cu vânt sub 2 m/s , temperaturi sub 0 ⁰C, iar umezeala aerului să depășească 80 %. Bruma se formează înaintea răsăritului Soarelui și după apus prin procesele de evaporare sau topire și înregistrează grosimi de medii de 1-3 mm.

Numărul mediu anual de zile cu brumă la stația meteorologică Câmpina este de 75.6 zile, cu un maxim de 19.1 zile în luna decembrie și un minim în luna septembrie de 0.7 zile. Valori mai mari de 7 zile se înregistrează în lunile octombrie-martie datorită umezelii raletive mari a aerului (Tabelul nr.4). Numărul de zile cu brumă încep să crească începând din octombrie până în februarie, ca după aceea numărul acestora să scadă.

Cele mai târzii brume se produc la începutul lunii aprilie, iar cele mai timpurii (de toamnă) apar în a doua parte a lunii septembrie.

2.8.3. Chiciura

Chiciura reprezintă o depunere pe obiecte, provenită în general prin înghețarea picăturilor de apă suprarăcită din ceață sau nor.(Clima României, 2008). Chiciura poate manifesta două forme în natură: chiciură tare (temperatura aerului -2…-7 ⁰C) și chiciură moale (temperatura aerului < -15 ⁰C).

Acest fenomen este dependent de circulația generală a atmosferei și nu se formează în fiecare an, dar nici în fiecare lună de iarnă.Chiciura se prezintă sub forma unui strat alb, afânat, constituit din crostale de gheață cu aspect de zăpadă care i-a naștere iarna prin depunerea acelor de gheață preponderent pe obiecte verticale.Numărul mediu anual de zile cu chiciură la stația meteorologică Câmpina este de 3.4 zile, cu un maxim de 2 zile în luna decembrie și un minim în luna martie de 0.2 zile (Tabelul nr.4).

Tabel nr.4 Numărul mediu lunar și anual al zilelor cu ceață, brumă și chiciură la stația meteorologică Câmpina, în perioada 1971-1980

Date prelucrate după ANM-CMR Muntenia, 2016

3.TOPOCLIMATE

Topoclimatul reprezintă clima determinată în primul rând de formele majore de relief.

Topoclima repreintă variațiile elementelor meteorologice din cadrul diferitelor complexe economico-geografice și fizico-geografice omogene care determină atât caracterul cât și structura suprafeței activ-subiacente.

Arealul de dezvoltare al topoclimatului este influențat pe verticală de diferitele unități de peisaj geografic (Munții Bucegi, Dealurile Câmpiniței, Dealurile Cosminele Depresiunea Comarnic-Breaza, Dealul Voila, Culmea Gurga, Depresiunea Mislea, Dealul Sultanu-Teișu, Vârful Poienii,Depresiunea Brebu, Dealul Mușcelului), având ca limită superioară,baza norilor Stratus, 800-1000 m (iarna) și baza norilor Cumulus, 2000 m (vara), iar limita inferioară o reprezintă suprafața activă. (Bogdan Octavia, 1988)

Din cadrul topoclimatului face parte și orașul care influențează fundamental suprafața activă și tot odată reprezintă atât factor climatogen cât și topoclimatologic. În cadrul orașului se indivualizează procesul de urbanizare prin: varietatea culorilor de pe clădiri, multiplicarea materialelor de construcții cu origini diferite care dau naștere unei noi suprafețe active (pavajele străzilor, acoperișurile clădirilor), înălțimea diferențiată între blocuri și case, creșterea populației, toate aceste reprezentând componente artificiale ale mediului.

Un rol important în modificarea evoluției fenomenelor meteorologice și a compoziției atmosferice urbane îl constituie noua suprafață activă care este intens artificializată.

3.1. Topoclimatul urban

Topoclimatologia urbană reprezintă totalitatea schimbărilor succesive posibile ale proceselor atmosferice ce caracterizează regimul vremii unei regiuni oarecare, ca rezultat al interacțiunii dintre factorii radiativi, circulația generală a atmosferei și influențele condițiilor fizico-geografice sub presiunea tot mai accentuată a activității umane.

Un rol important în topoclimatul urban îl manifestă aportul de radiație solară care este condiționat de poziția latitudinală pe glob, orașul Câmpina fiind situat la 45⁰ latitudine nordică imprimă ca și consecință diminuarea unghiului sub care cad razele soarelui pe acest teritoriu în cursul unui an.

Așezarea fizico-geografică a orașului față de dinamica generală și regională a atmosferei accentuează sau diminuează durata de strălucire a soarelui și a intensității radiației solare, iar poziția acestuia în proximitatea a trei râuri (Doftana, Câmpinița, Prahova) și într-o zonă subcarpatică (Subcarpații Curburii) accentuează dinamica atmosferei urbane.

Altitudinea la care se află orașul Câmpina (450 m) rarefiază atmosfera și implicit aduce modificări asupra unor elemente meteorologice (durata de străucire a soarelui, temperatura aerului, nebulozitatea).

Clima orașului i-a naștere în funcție de acțiunea factorilor locali, caracteristicile centrului urban și ale arealelor pe care se dezvoltă industria precum:

– drenarea prin conductele sistemului de canalizare a apelor industriale care pot proveni din activități industrial și menajere având ca și consecință reducerea evaporației locale și implicit consum de căldură;

– emanarea căldurii în atmosfera orașului în urma proceselor de ardere a combustibililor în industrie

– prezența pâclei care plutește deasupra orașului care modifică condițiile de condensare a vaporilor de apă și existența unui relief accidentat datorită rețelei de stăzi și piețe, parcuri,clădiri înalte care modifică viteza și direcția vântului (Constantin Dana Maria, 2013).

Principalii factori care afectează topoclima orașului și au un caracter constant sunt: profilul accidentat, spațiile verzi, materialul de construcție din care este alcătuit orașul și sistemul de canalizare și omul (factorul antropic) care are o importanță deosebită în modificarea de lungă durată a climei locale în sens negativ prin activitățile exercitate zilnic. Factorul antropic poate interveni pozitiv asupra climei orașului prin reorganizarea structurii funcționale prin mărirea spațiilor acvatice și verzi din cadrul acestuia, dar și prin împădurirea ariei periurbane, plantarea de pomi sau viță de vie, amenajarea de lacuri de agrement pentru a asigura un aer curat orașului.

Alternarea constantă a străzilor și înălțimea variată a clădirilor în cadrul orașului determină un profil al acestuia sub forma unei linii frânte cu înălțări și căderi bruște. Orașul prezintă două categorii de suprafețe plane: suprafața acoperișurilor care se află la înălțimi variate față de sol și suprafața străzilor care este la nivelul solului. Dezvoltarea pe verticală a orașului a dus implicit la creșterea suprafeței active care joacă un rol important în absorbția și radierea căldurii.

Orașul Câmpina are un nucleu cu clădiri mai înalte și mai dense și este mărginit de zone din ce în ce mai îndepărtate cu clădiri a căror înălțime descrește, iar densitatea acestora este redusă.

Spațiile verzi în orașul Câmpina ocupă suprafețe reduse, acest lucru fiind evident din punct de vedere climatic și al stării de sănătate a locuitorilor. Spațiile verzi sunt dispuse insular, nu sub forma unor fâșii care să strabată întreg orașul și să facă legătura cu parcurile și grădinile existente.

Prin umbrire și evapotransiprație, plantele ajută la diminuarea încălzirii excesive, dar crește umezeala relativă a aerului. Totodată aparatul foliar joacă rol de filtru în ceea ce privește impuritățile atmosferei urbane.

Orașul se dezvoltă pe o suprafață artificială în care vegetația este redusă și solul umed și poros lipsește cu desăvârșire, astfel clima orașului cunoaște modificări. Materialele de construcție precum: tablă, țiglă, piatră, betonul zidurilor, asfaltul șoselelor și pavajul trotuarelor ocupă o suprafață extinsă și modifică atât temperatura cât și umezeala aerului, iar colorostica acestora se observă în diversitatea albedoului.

Sistemul de canalizare al orașului are de suferit datorită slabei permealizării a suprafeței active care are o structură preponderentă din asfalt, face ca apa pluvială să se scurgă și nu să se infiltreze, astfel suprafețea activă a orașului este mult mai uscată decât cea a regiunilor înconjurătoare. În oraș apa este utilizată pentru încălzirea acoperișurilor, asfaltului și implicit aerul urban, nu în precesul de evapotranspirație cum se întâmplă pe câmpurile din vecinătatea orașului.

Orașul Câmpina este situat în zona temperată astfel dinamica atmosferei este deosebită față de cea a zonelor subtropicale și intertropicale deoarece vânturile au direcții, viteze și frecvențe diferite. În acest oraș precipitațiile abundente sunt sub formă de zăpadă cad iarna, iar cele sub formă de ploi cad vara, acestea ajută la purificarea atmosferei urbane. Vânturile resimțite în aria urbană au o singură direcție, iar viteza și frecvența sunt neregulate și impun probleme în restructurarea funcțională a acestuia.

Topoclima urbană se află în strânsă legătură cu macroclima deoarece are influență asupra căderii precipitațiilor, gradului de impurificare al atmosferei, deplasării fronturilor și stațioăriia aerului, dar și asupra formării și împrăștierii norilor.

3.2. Topoclimate specifice

Fiecare arie urbană are propria structură funcțională și organizatorică. Principalele părți componente ale structurii orașului Câmpina (Figura 18) sunt:

– sectoarele industriale – sectoarele cu păduri de foioase

– sectoarele cu pajiști și culturi agricole – sectoarele cu suprafețe acvatice

– sectoarele rezidențiale – sectoarele spațiilor verzi urbane

În fiecare dintre aceste sectoare urbane, starea atmosferei are caracteristici specifice în ceea ce privește umiditatea, dinamica și gradul de impurificarea al aerului.

În cadrul orașului se disting mai multe tipuri de climate ce sunt impuse de condițiile climatice locale (microclimate urbane) caracterizate prin numărul mare al surselor de impurificare a atmosferei și prin neomogenitatea suprafeței subiacente.

Modificările aduse dinamicii atmosferei în cadrul topoclimatelor urbane pot fi generate de orientarea și lățimea arterelor de circulație, densitatea și mărimea clădirilor, dar și de gradul de transparență al atmosferei.

Fig.18 Harta topocliamtelor urbane a municipiului Câmpina

Prelucrare sursă deschisă GIS, 2017

3.2.1. Topoclimatul zonei rezidențiale

În cadrul zonei rezidențiale, clima poate fi caracterizată printr-o atmosferă mult mai puțin impurificată datorită zonelor cu spații verzi urbane relativ extinse, iar dinamica aerului este activă.Condițiile microclimatice sunt dirijate de factorul antropic, nu de procesele meteorologice.

Municipiul Câmpina are o suprafață extinsă de case și blocuri deoarece reprezintă un important centru economico-social la nivel județean prin dotările teritorieale și dezvoltarea profilului industrial-terțiar.

Suprafața orașului este ocupată de mai multe zone cu funcție comercială și industrială. Acest oraș a fost intens supus procesului de urbanizare prin dezvoltarea comerțului, industriei dar și căilor de transport. Astfel orașul a fost nevoit să ofere diverse facilități precum cele de mediu, sănătate, racordare la rețeaua de canalizare să apă potabilă datorită creșterii accelerate a populației urbane. Procesul de urbanizare a stat la baza extinderii suprafeței intravilanului care ocupă 1.404 ha (2010) din care puțin peste 50 % este ocupată de locuințe.

Fondul locativ al orașului Câmpina cuprinde 14.655 de locuințe din care 14.285 se află în proprietate private (97.48 %).

În anul 2010, fondul locativ a cunoscut o creștere cu numai 140 de locuințe ,iar suprafața locuibilă a crescut de la 38.33 mp/locuință la 39.53 mp/locuință față de anul 2005.

În cadrul zonei rezidențiale s-au dezvoltat și diferite complexe comerciale precum: complexul commercial FIBEC care are în componență două piețe agroalimentare, PENNY Market, Carrefour Market Câmpina cu o suprafață de 700 mp, Kaufland și Lidl.

3.2.2. Topoclimatul zonei industriale

În zonele industriale ale orașului Câmpina sunt situate în nord-vest, nord-est, est și în zona central sudică impune un topoclimat ce se caracterizează prin gradul de impurificare al aerului care se exprimă prin volumului fiecărui element de impurificare precum: fum, zgură fină, microorganisme, praf și gaze.

Sursele artificiale precum întreprinderile industriale, încălzirea locuințelor și mijloacele de transport reprezintă cele mai importante surse de impurificare a atmosferei urbane care afectează sănătatea cetățenilor și a vieții colectivității umane.

Industria elimină poluanți în urma proceselor de combustie și a celor tehnologice. Industria termoenergetică elimină substanțe poluatoare prin procesele de ardere și sunt eliminate sub formă de fum care poate conține: funingine, cenușă, hidrocarburi, gudroane, vapori de apă, acizi organici și diferite gaze (oxizi de azot și sulf, dioxid și monoxid de carbon). Cenușa este compusă din substanțe minerale din combustibil (păcură, cărbune). Aceasta este dispersată în atmosferă și se sedimentează rapid datorită particulelor relativ mari.

Funinginea este rezultatul arderii incomplete a combustibilului și este alcătuită din particule extrem de fine ce plutesc în masa aerului o perioadă mai îndelungată. Hidrocarburile provin din arderea incompletă a tuturor combustibililor și sunt în același timp substanțe cancerigene.

Industria siderurgică își face resimțită prezența pe o rază de 4-7 km în impurificarea atmosferei prin poluanții rezultați din cărbune și minereu de fier.

În industria metalelor neferoase, poluanții sunt rezultatul utilizării metalelor: Al, Mg, Pb, Zn, Ni și Hg și al diferiților compuși ale acestora sub formă de pulberi sau vapori în urma proceselor tehnologice la temperaturi ridicate. Gradul de intoxicație este ridicat deoarce particulele metalice sunt fine și se sedimentează greu. Întreprinderile care utilizează Hg, elimină vapori toxici la temperatura de 20-22 ⁰C.

Industria chimică impurifică atmosfera urbană prin eliminarea compușilor de sulf rezultați în urma proceselor tehnologice. Hidrogenul sulfurat se elimină în general prin rafinarea petrolului bogat în sulf. Clorul este un poluant care nu difuzează, dar reacționează lent în atmosferă deoarece se menține mult timp pe suprafețe întinse.

Mijloacele de transport sunt o sursă importantă de impurificare a atmosferei urbane la nivel local prin autovehiculele cu motor cu combustie internă care afectează o bună parte din atmosferă. Prin procesul de ardere incompletă se elimină particule atât solide cât și gaze, iar cantitatea acestora crește din cauza gradului de impurificara al combustibilului.

Substanțele solide regăsite în benzină sunt eliminate sub formă de funingine, substanțe organice, dar și substanțe cancerigene.

Oxizii de azot ating valori ridicate pe arterele intens circulate. Astfel un motor de autovehicul produce 3-7 kg de CO/oră, dar cantitatea maximă se înregistrează în momentul în care este schimbată viteza deoarece cantitatea de aer este insuficientă pentru procesul de ardere internă. În ceea ce privește impurificarea atmosferei, orașul Câmpina suferă de pe urma traficului intens și a numărului mare de autovehicule deoarece sunt eliminate cantități mari de CO din cauza semaforizării și trecerilor de pietoni care de regulă impune schimbarea treptei de viteză.

O sursă indispensabilă vieții care impurifică atmosfera o constituie înălzirea imobilelor care elimină cenușă, fum, funingine,dar și gaze rezultate din ardere incompletă (hidrocarburi).

În timpul zilei, radiația solară încălzește stratele inferioare de aer și determină apariția curenților ascendenți care duc la dispersia poluanților. Pe timpul nopții, situația este opusă, stratul de aer inferior se răcește de la sol, iar curenții ascendenți nu mai iau naștere.

În timpul inversiunilor termice, agenții de impurificare se acumulează în proximitatea solului. Reapariția radiației solare duce la distrugerea inversiunilor termice, iar impuritățile sunt din nou antrenate în masa atmosferei. Poluarea maximă cu gaze se produce iarna pe timpul nopții, iar cea minimă,vara pe timpul zilei.

3.2.3.Topoclimatul spațiilor verzi urbane

În orașul Câmpina spațiile verzi urbane sunt discontinue (în zona central nordică, în vest și sud-vest), iar acest lucru accentuează apariția riscurilor ecologice urbane prin consecințele negative asupra stării de sănătate a cetățenilor și calitatea vieții.

Creșterea numărului populației, dezvoltarea teritorială a orașului, arhitectura, dar și design-ul urbanistic au dus la diminuarea spațiilor verzi urbane.

Prezența spațiilor verzi urbane reprezintă unobstacol al activităților umane în degradarea mediului înconjurător în ceea ce privește purificarea chimică a atmosferei. Plantele în procesul de fotosinteză eliberează oxigen și consumă dioxid de carbon și reprezintă o sursă importantă de oxigen a orașului. În ceea ce privește bilanțul zi-noapte, spațiile verzi mențin producția de oxigen și realizează o epurare fizică a atmosferei prin reținerea pulberilor și prafului.

Construcțiile și suprafețele betonate ale orașului dau naștere unui topoclimat specific cu temperaturi ridicate și restricții asupra circulației aerului și implicit ia naștere „insula de căldură”. Vegetația joacă rol de moderator termic al climatului urban prin creșterea umidității aerului și umbrei, astfel se creează un mediu mai confortabil și mai răcoros.

Spațiile verzi din zona sud-estică sunt compacte și duc la reducerea poluării fonice deoarece reprezintă o adevărată barieră în perioada vegetativă pentru zgomotele produse în zona industrială.

Spațiile verzi joacă un rol important în ceea ce privește estetica urbană deoarece elimină impresia de rigiditate a mediului construit care este dominant în oraș.

O cauză a diminuării suprafețelor verzi urbane o constituie ridicarea unor spații comerciale pe zonele destinate odihnei și agrementului, astfel suprafața artificială crește în detrimentul acestora.

3.2.4. Topoclimatul pădurilor de foioase

Un rol important în desfășurarea fenomenelor și proceselor meterorologice îl are pădurea de foioase situată în nordul orașului Câmpina pe o suprafață redusă și impune particularități ce aduce modificări în clima locală și implicit crează propriul topoclimat diferit față de cel al câmpului deschis.

În cadrul pădurii fenomenele și procesele topoclimatice se manifestă pe mai multe suprafețe active situate la nivelul coronamentului fiecărui etaj arbustiv sau arborescent, la nivelul litierei sau la nivelul stratului muscinal.

Datorită densității și componenței floristice suprafața activă a pădurii joacă un rol important, astfel rolul suprafeței active este evident atunci când aceasta ia naștere la nivelul superior al coronamentelor atunci când există o mare densitate a arborilor.

În cadrul pădurii, radiația globală absorbită este transformată în căldură, iar suprfața activă devine sursă de radiații calorice care un lungimi mari care se deplasează atât de sus în jos, către interiorul pădurii cât și de jos în sus, către aerul de deasupra.

În ceee ce privește regimul precipitațiilor atmosferice, pădurea devine cea mai importantă sursă de vapori de apă deoarece evapotranspirația este mult mai intensă decât cea de la nivelul solului de sub pădure.

În stratul de aer inferior, dioxidul de carbon cunoaștere o creștere de 0.6 % din cauza solului umed și poros în care au loc procese biochimice. Pe măsură ce crește înălțimea coronamentului, cantitatea de dioxid de carbon este de 3 ori mai mică decât decât cea de la nivelul câmpului deschis datorită aparatului foliar care joacă rol de filtru.

Frunzele stejarului rețin de 2-3 mai puține pulberi decât cele ale ulmului de munte. Cea mai mare cantitate de pulberi este reținută de frunzele din partea inferioară a coronamentului datorită influenței vântului și precipitațiilor. Prezența unui metru pătrat de frunziș la nivelul cel mai înalt al ulmului, reține de 8 ori mai puțin praf decât o suprafață egală situată la înălțimea de 1.5 m față de sol.

Coroanele stejarilor tineri au o valoare a albedoului de 18 %. Albedoul pădurii este diferit în ceea ce privește lungimile de undă, astfel în domeniul infraroșu, peste 40 %, iar în cel ultraviolet este de 10 %. Plantele din interiorul pădurii sunt dependente de înălțimea Soarelui deasupra orizontului, astfel radiațiile utilizate în procesul de fotosinteză reprezintă 90% din radiația difuză și 38-55% din radiația directă. Cea mai mare proporție de radiație incidentă se regăsește la nivelul solului în pădurile de mesteacăn (20-30 %) și frasin (10-60 %).

Durata de strălucire a Soarelui în cadrul pădurii poate scădea cu 50 % față de cea din câmpul deschis învecinat. Pădurea este o zonă mai caldă față de cea a câmpului deschis din apropiere din cauza radiațiilor calorice emise atât de coroanele cât și de tunchiurile copacilor care reduc valoarea radiației efective.

În pădurile de fag, temperatura aerului cunoaște o creștere în zilele senine de iarnă, dar și în cele de primăvară înainte de înfrunzire deoarece culoare închisă a trunchiurilor și ramurilor absorb radiațiile solare ca mai târziu să emită radiații infraroșii.

În general, topoclimatul de pădure are un caracter moderat în comparație cu cel câmpului deschid din vecinătate la înălțimea de 2 m până la care se resimte influența suprafeței activ-subiacente.În pădure apa se evaporă după mai multe suprafețe cum ar fi: suprafața solului, bazinelor acvatice, aparatului foliar,stratului de zăpadă care rețin o parte din precipitațile atmosferice care cad dub formă de hidrometeori (brumă, chiciură, roup, polei).

Într-o pădure de fag intercepția este mult mai mică decât cea dintr-o pădure de conifere deoarece picăturile de apă de pe frunzele de fag se contopesc în picături mari și se scurg foarte ușor, pe când la conifere picăturile de apă rămân izolate, iar scurgerea acestora este îngreunată de verticile.În pădurile de foioase, intercepția cunoaște oscilații sezoniere deoarece aparatul foliar este temporar (apariția și dispariția acestuia).Când fagul este înfrunzit, valoarea intercepției este de 40 %, iar pe timpul iernii valoarea acesteia scade la 20 % din cauza lipsei frunzelor.

3.2.5 Topoclimatul suprafețelor acvatice

Pe suprafața orașului Câmpina sunt prezente două lacuri ( Lacul Bisericii în zona central nordică și Lacul Peștelui în zona sud-estică) care imprimă condiții microclimatice în urma existenței proprietăților fizice ale apei care sunt diferențiate față de cele ale mediului înconjurător.

Condițiile microclimatice ale acestor lacuri se resimt în imediata vecinătate, dar sunt dependente de parametrii geomorfologici (suprafață, forma malurilor, dar și adâncimea) și starea vremii.Influența acestor condiții se resimt pe o suprafață de 1,5-2 km deoarece lacurile sunt bazine mici de apă slab înclinate. Relieful din zona lacurilor este slab fragmentat, iar influența acestora depășește cea mai apropiată formă de relief.

Principala caracteristică a regimul termic de deasupra acestor lacuri o constituie amplitudinea termică care este redusă atât pe parcursul anului cât și zilnic. Acest lucru se datorează căldurii specifice a apei care consumă consumă cantități mari de căldură, diminuează încălzirea stratului de apă, iar procesul de evaporare se realizează greu datorită acestei încălziri specifice care are un caracter atenuat și lent. O altă cauza a reducerii amplitudinii termice o constituie prezența turbulenței dinamice și termice de deasupra suprafețelor acvatice.

În timpul zilelor senine de vară când suprafața intens artificializată din jurul acestora atinge temperatura maximă, suprafața apei este mai rece cu circa 20 – 30 ⁰C, astfel se crează un mediu răcoritor și plăcut. Lipsa turbulențelor dinamice ajută la încălzirea stratului de apă de la suprafață până la valoarea de 10 ⁰C.

Umezeala aerului înregistrează valori mai mari deasupra suprafețelor lacustre decât deasupra uscatului datorită procesului de evaporare permanent care este generator de vapori de apă. Cele mai mari diferențe se înregistrează vara.Pe timp calm, bazinele acvatice determină apariția unei circulații termice locale caracteristice. Pe parcursul zilei, când temperatura apei este mai scăzută apare mișcarea divergentă a aerului dinspre uscat din cauza valorii ridicate a presiunii, iar pe timpul nopții și în sezonul rece apare mișcarea convergentă deoarece apa este mai caldă, iar aerul mai rece se deplasează către microdepresiunea barică.

Municipiul Câmpina fiind situat în zonă subcarpatică, oferă un adăpost lacurilor împotriva vitezei vântului deoarece forța de frecare este mai mare ca pe uscat datorită rugozității puternice a bazinelor acvatice, astfel grosimea stratului turbulent este diminuată.

CONCLUZII

Municipiul Câmpina se află în Subcarpații de Curbură la o altitudine medie de 450 m, pe terasa stângă a râului Prahova și la 32 km distanță de reședința județului, Ploiești. Acesta este înconjurat de trei artere hidrografice: la nord râul Câmpinița, la est râul Doftana, iar la vest râul Prahova, astfel terasa municipiului este intens modelată prin apariția de pante abrupte sau mai dulci care sunt supuse torenților și alunecărilor de teren.

În perioada de analiză, 1971 – 1980 temperatura multianuală a orașului Câmpina este de 8.6 ⁰ C datorită poziției geografice, atât din punct de vedere al latitudini, longitudini și altitudini (orașul este traversat de paralela de 45⁰ latitudine nordică și de meridianul de 26⁰ longitudine estică și totodată amplasat în Subcarpații de Curbură la o altitudine medie de 450 m și este înconjurat de dealuri cu altitudini de peste 600 m).

Media multianuală a umezelii relative la stația meteorologică Câmpina este de 78.1 %, valoarea redusă datorită spațiilor verzi care ocupă suprafețe mici, densității clădirilor, dar și datorită încălziri prin termoficare.

În zona industrială a orașului există o favorabilitate mai mare de condensare a vaporilor de apă din cauza cantităților mari de pulberi degajate în atmosferă, iar în zonele periurbane se dezvoltă norii deoarece aceste zone se află în raza de acțiune a maselor de aer umed.

În zona Subcarpaților de Curbură se înregistrează un număr mediu anual redus de zile cu ceață, 48.1 zile în orașul Câmpina datorită efectelor fohnale din această zonă.

Un rol important în topoclimatul urban îl manifestă aportul de radiație solară care este condiționat de poziția latitudinală pe glob, orașul Câmpina fiind situat la 45⁰ latitudine nordică imprimă ca și consecință diminuarea unghiului sub care cad razele soarelui pe acest teritoriu în cursul unui an.

Principalele topoclimate care se evidențiază în municipiul Câmpina sunt: topoclimatul zonei rezidențiale, topoclimatul zonei industriale, topoclimatul spațiilor verzi urbane, topoclimatul pădurilor de foioase și topoclimatul suprafețelor acvatice.

BIBLIOGRAFIE

Administrația Națională de Meteorologie, 2008, „Clima României”, vol. II, Editura Academiei Române, București.

Bogdan Octavia, Mihai Elena, Teodorescu Elena, 1974, „Clima Carpaților și Subcarpaților de curbură dintre Teleajen și Slănicul Buzăului”, Institutul de Geografie, București.

Bogdan Octavia, 1988, „Un modèle conceptual du topoclimat”, Editura R.R.G.G.G.T., București.

Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2007, „Esențial în meteorologie și climatologie”, Editura Universitară, București.

Ciulache S., 1971, „Topoclimatologie și microclimatologie”, Editura Centrul de Multiplicare al Universității din București, București.

Ciulache S., 1980, „Orașul și clima”, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Ciulache S., 2000, „Monografie climatică.Ghid de elaborare”, Editura RAO, București.

Ciulache S., Ionac Nicoleta, 1995 „Meteorologie grafică”, Editura Universității, București.

Constantin (Oprea) Dana Maria, 2013 „Relația climă-poluarea mediului înconjurător în arealul municipiului Slatina”, Editura Universitară, București.

Cratochvil S. D., 2002, „Monografia municipiului Câmpina” (Ediția a II-a, revizuită și adăugită), Editura Premier, Ploiești.

Fărcaș I., 1999, „Clima urbană”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

Guguianu I., Cotrău M.,1975, „Elemente de climatologie urbană cu exemple din România”, Editura Academiei Republicii Socialiste România.

Ianoș I., Geantă N., 2009, „Impactul geografic al industriei petroliere asupra municipiului Câmpina și a spațiului sau adiacent”, Facultatea de Geografie, București.

Institutul Meteorologic,1962, „Clima Republcii Române”, vol. I, Editura Academiei Române, București.

Mihăilescu V., 1963, „Carpații sud-estici de pe teritoriul R.P.R., Editura Științifică, București.

Niculescu Gh., 1984, „Valea prahovei”, Editura SPORT-TURISM, București.

Niculescu Gh., Velcea I., 1973, „Județul Prahova”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.

Oprea R., 2013, „Compendiu de pedologie”, Ediția a II-a revizuită, Editura Universitară, București.

Povară Rodica, 2004, „Climatologie generală”, Editura Fundației România de mâine, București.

Șorodoc C., 1960, , An V, nr.4, „Frecvența ciclonilor mediteraneeni în perioada 1950-1959, Meteorologie.Hidrologie.Gospodărirea Apelor.

Șorodoc C., 1962, „Formarea și evoluția ciclonilor mediteraneeni și influența lor asupra timpului în R.P.R., Culegere de lucrări ale I.M. pe 1960.

Stoenescu St. M., 1960, „Monografia geografică a R.P.R.”, vol. I, Clima,Editura Academiei Române, București.

Stoica T., 1924, „Monografia orașului Câmpina”, Tipografia ”Gutenberg”, Mihail S. Gheorghiu, Câmpina.

Struțu Margareta, 1966, , vol. 11, nr.5, „Considerații asupra unor cicloni cu character retrograd”, Hidrotehnica, Gospodărirea Apelor, Meteorologie.

Struțu Margareta, Militaru Florica, Stoica C., 1971, „Les Carpates comme èlément modificateur de l`evaluation des cyclones ou deplacement rétrograde”, A V-a Conferință Carpato-Balcanică de Meteorologie, București.

Tufescu V., 1966, „Subcarpații”, Editura Științifică,București.

***(1983), Geografia României, vol. I, „Geografia fizică”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.

***(1987), Geografia României, vol. III, „Carpații românești și depresiunea Transilvaniei”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.

http://cndd.ro/documents/local_agenda_21/AgLoc21_Campina_rom.pdf.

http://www.anpm.ro/documents/25675/2282349/CAPITOLUL+1-+Profil+de+judet-PRAHOVA+2013.pdf/3cca42bb-74ff-4aba-92d2-5cd4466203e0.

http://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV-3-4-2009/03.pdf.

http://www.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2016/mar/19_13_19_4920_romania_clima_2.pdf.

http://www.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2015/feb/24_14_11_31Alexandrescu_1990_Topoclimatologia_urbana.pdf.

https://prezi.com/7_tx3zklngwj/studiu-lacurile-din-campina.

Amplitudinea termica medie anuala in Romania

http://cimpina.3x.ro/1.htm

http://www.campina.info/despre-oras/industrie-campina.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: lector univ. dr. Constantin (Oprea) Dana Maria Absolvent: Ciubuciu Gabriel BUCUREȘTI 2017 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI Facultatea de Geografie… [311193] (ID: 311193)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

lector univ. dr. Constantin (Oprea) Dana Maria Absolvent: Ciubuciu Gabriel BUCUREȘTI 2017 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI Facultatea de Geografie… [311193]

Copyright Notice

SPECIALIZAREA:GEOGRAFIA TURISMULUI LUCRARE DE LICENȚĂ STAȚIUNEA OCNA ȘUGATAG . STRUCTURĂ, FUNCȚIONALITATE ȘI DEZVOLTARE TURISTICĂ Coordonator… [302274]

Iancauadrian Grad I [305247]

Questionnaire on Self -Regulation [612322]

54 Contract Management | June 2010Overcoming Barriers to Effective Decision-Making 55 Contract Management | June 2010An examination of cognitive… [608445]

STUDII ȘI CERCETĂRI PRIVIND UTILIZAREA MATERIALELOR , PRODUSELOR [619005]

Cursul Inițierea afacerii prezintă, în prima sa parte, aspecte privind motivația individuală de [607784]

Copyright Notice

Similar Posts