Lector univ. dr. CAMELIA TRUȚA Absolvent: STOICA MARIA -BEATRICE BRAȘOV 2017 2 UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI… [631445]

1
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Lector univ. dr. CAMELIA TRUȚA

Absolvent: [anonimizat]
2017

2

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

Diferențe în emiterea ju decăților morale în
funcție de limba folosită în formularea sarcinii

Coordonator științific:
Lector univ. dr. CAMELIA TRUȚA

Absolvent: [anonimizat]
2017

3
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 4
Capitolul 1. Aspecte teoretice privind emiterea judecăților morale
1 Emiterea judecăților morale – Aspect central al competențelor socio -umane ………………. 6
1.2 Luarea deciziilor – un model cu dublă procesare ………………………….. ………………………. 7
1.3 Rolul limbii în care este formulată sarcina în luarea deciziilor morale …………………….. 8
1.4 Dilema podului – Influența stărilor affective ………………………….. ………………………….. .. 12
1.5 Dilema trenului și aversiunea pentru vătămare ………………………….. …………………………. 15
1.6 Acțiune vs rezultat în moralitate18
1.7 Evaluarea consecințelor legale ale acțiunilor propuse de dileme ………………………….. …. 20
1.8 Influența culturii asupra deciziilor morale ………………………….. ………………………….. ….. 21
Capitolul 2. Demersuri aplicative – Obiectivele și metodologia cercetării
2.1 Obiectivul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 23
2.2 Ipoteze ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 23
2.3 Tipul de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 24
2.3.1 Designul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 24
2.3.2 Pr ocedura experimentală ………………………….. ………………………….. ………………………… 24
2.3.3 Variabilele investigate ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 25
2.4 Participanți ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 25
2.5 Instrumente utilizate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 26
2.5.1 Chestionarul PANAS ………………………….. ………………………….. ………………………….. 26
2.5.2 Dilemele morale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 26
2.6 Aspecte etice ale cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………… 27

Capitolul 3. Rezultatele cercetării
3.1. Testarea ipo tezelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 28
4. Concluzii și implicații ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 34
4.1 Limite și dezvoltări viitoare ………………………….. ………………………….. ………………………. 36
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 38
Anexe
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 41
Anexa 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 42
Anexa 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 46

4

INTRODUCERE

Psiholingvistica este studiul controlului comportamental al limbajului (Altmann, 2006) .
Aceast a își propune să dezvăluie procesele mentale implicate in achiziția, producerea și
înțelegerea limbajului.
Primele studii sistematice ale relației dintre limbaj și creier au avut loc in secolul al XIX –
lea. Acesta este cunoscut ca fiind cel mai vechi punct de plecare, din care se poate urmări
progresul unor studii. La acel timp, câțiva dintre cercetători erau Gall, Boulliard, Aubertin,
Broca, Wernicke, Lichtheim. La analiza creierului unui pacient a cărui pierdere a vorbirii a fost
urmată de moartea acestuia (și a arieri deteriorate cunoscute astăzi ca ”aria lui Broca”),
coroborată cu descoperirile lui Marc Dax, Paul Broca a stabilit validitatea anatomică a ipotezei
de localizare a ariei limbajului. Zece ani mai târziu, Wernicke a publicat o lucrare despre af azia
senzorială. Aceste descoperiri au fost îmbunătățite de Lichtheim, care, în 1885, a creat un model
schematic al interconexiunii între trei centrii implicați în afazie: ”centrul imaginilor auditive”
al lui Broca, ”centrul imaginilor motorii” al lui Wern icke și un ”centru conceptual”. Leziuni ale
acestor arii sau ale conexiunilor cu acestea, produc diferite tipuri de afazie.
Interesul asupra psiholingvisticii a luat naștere din preocuparea primară asupra
deteriorării limbajului, iar mai apoi a apărut și i nteresul asupra utilizării normale a acestuia.
Cogniția este fundamentată pe aceleași reprezentări motorii și senzoriale, care susțin
interacțiunea cu lumea externă. Numeroase studii au dezvăluit, de asemenea, ceea ce Lichtheim
postula în urmă cu un secol, și anume că reprezentările conceptelor nu sunt localizate uniform,
ci sunt distribuite în regiuni diferite ale creierului. Cuvintele și conceptele activează tipare
complexe de activitate, distribuite în diferite regiuni ale creierului, care au funcții mot orii.
Așadar, semnificația unor cuvinte pare a fi înrădăcinată în acele substraturi neuronale
care susțin interacțiunea senzorio -motorie. Cuvintele ”bine” și ”rău” sunt reprezentantele unor
noțiuni pe care oamenii le consideră rezultatul interacțiunilor u nor principii consistente și, care,
prin urmare, nu ar putea fi afectate de aspecte aparent irelevante ale unei dileme morale, precum
limba în care este formulată sarcina ( Costa, 2014). De exemplu, atâta timp cât un individ
ințelege o dilemă morală, rezol uția acesteia nu ar trebui să depindă de limba în care este

5
prezentată aceasta. Există dovezi că oamenii au tendința de a face judecăți morale sistematic
diferite atunci când li se prezintă o dilemă morală într -o limbă străină.
Psihologia moralității se af lă încă de la apariție în strânsă relație cu filosofia moralității
(Bloom, 2011). Din domeniul filosofiei morale, cea mai puternică influență asupra psihologiei
moralității a fost exercitată de moralitatea acțiunilor opționale, obligatorii sau interzise (B loom,
2011). Principalele teorii ale acestor acțiuni se divid în perspective care se concentrează pe
maximizarea unei utilități, iar acesteia i se opune perspectiva deontologică sau Kantiană, care
susține că anumite principii trebuie respectate, chiar dacă duc la consecințe mai negative .
De asemenea, teoriile globale ale judecății morale susțin adesea că emoțiile au un rol
central în luarea unor decizii morale (Pastötter, 2013). Cel mai probabil, limba străină reduce
reactivitatea emoțională și determină e valuări de tip cost -beneficiu, ceea ce duce la o creștere a
frecvenței deciziilor utilitariste (Costa, 2014). Reducția emoționalității determinată de limba
străină poate promova distanță psihologică în general, iar creșterea distanței psihologice pot
duce la o evaluare în termeni abstracți de către individ, care, în anumite circumstanțe crește
probabilitatea deciziilor utilitariste. (Trope,2010; Gong, 2012; cit. in Costa, 2013).
Prin urmare, cercetarea prezentă își propune să investigheze posibile diferenț e la nivelul
deciziilor morale în funcție de limba în care este formulată sarcina. Aceasta cuprinde aspecte
teoretice privind emiterea judecăților morale și prezintă totodată un model teoretic al moralității
a cărui funcționalitate depinde de două procese. Sunt oferite informații fundamentate teoretic
despre rolul pe care îl exercită limba în care este formulată sarcina în luarea unei decizii morale.
Alte aspecte, precum influența stărilor afective, a diferențelor culturale, precum și aversiunea
pentru vătă mare în luarea unei decizii au fost dezvoltate în această lucrare. În partea a doua a
lucrării sunt prezentate demersurile teoretice privind investigarea diferențelor pe care le poate
avea limba în formularea unei sarcini. Au fost folosite două dileme mora le: dilema clasica a
trenului în varianta sa clasică (Thomson, 1976) și o variantă a acesteia – dilema podeului.
Ambele dileme au fost utilizate atât în limba română, cât și în limba engleză. Pentru a determina
dacă starea afectivă a fost modificată în urm a parcurgerii acestor dileme, a fost folosit
chestionarul PANAS (Watson et al., 1988), formată dintr -o scalăa aafectelor pozitive și o scală
a afectelor negative.
Contribuția pe care cercetarea de față o aduce literaturii de specialitate se bazează pe
conc ordanța pe care informațiile obținute o au în raport cu cercetări precendente și constituite
o confirmare a acestora (Costa, 2014).

6

Capitolul 1. Aspecte teoretice privind emiterea judecăților morale

1.1 Emiterea judecăților morale – Aspect central al competențelor socio -umane

Capacitatea de a emite judecăți morale este un aspect central al competențelor socio –
umane (Geipel, 2015). Investigațiile filosofice și psihologice ale cogniției morale s -au
concentrat adesea pe dileme complexe care să creeze o tensiune între maniera deontologică de
a răspunde, care stresează aderența la reguli morale(ex: să nu ucizi) și maniera
teleologică,utilitaristă, care dorește maximizarea rezultatului anticipat (a face tot ce se poate
mai bun pentru un număr cât mai mar e de oameni). Cercetările arată că unele scenarii morale
tind să promoveze judecățile utilitariste, în timp ce altele, în mod tipic cele care implică forță
fizică și folosirea instrumentală a unei persoane, tind să promoveze judecăți deontologice. De
exemp lu, în dilema troleului (Thomson, 1976) cu toate variațiile sale, cei mai mulți consideră
că este acceptabil să salvezi 5 persoane prin a apăsa o manetă care va produce o victimă
colaterală, dar consideră că este inacceptabil să salveze 5 persoane prin a î mpinge o persoană
de pe pod. De ce oamenii acceptă să salveze viețile a 5 persoane prin a apasă o manetă, dar nu
și prin a împinge o persoană de pe pod?
Un studiu experimental (Geipel, 2015) propune două explicații posibile: Una dintre
acestea subliniază structura cauzală a acțiunilor și a contextelor în care acestea se petrec
(Dwyer, 2009, cit.in Geipel, 2015) . Cealaltă subliniază activarea selectivă a diferitelor căi de
procesare ale judecății morale. La aceasta, răspunsurile rezultă fie dintr -o cale ca re este
caracterizată de procese emoționale automate sau dintr -o rută alternativă, care constă în procese
cognitive controlate. Gândirea ”cu inima” sau cea emoțională determină un răspuns deontolgic,
în timp ce gândirea deliberată favorizează o decizie uti litaristă. Răspunsurile deontologice vor
predomina atunci când dilemele morale determină un răspuns emoțional puternic (dilema
podului), în timp ce deciziile utilitariste vor predomina atunci când dilemele au un conținut
emoțional mai scăzut(dilema troleul ui).
În acord cu această perspectivă, primarea sistemului emoțional s -a dovedit a determina
răspunsurile deontologice, în timp ce primarea sistemului analitic s -a dovedit a sprijini
deciziile/alegerile utilitariste (Haidt,2007, cit. in Geipel, 2015) . În p lus, s -a descoperit că
încărcătura cognitivă a interferat selectiv cu răspunsurile utilitariste, sugerând că astfel de

7
răspunsuri sunt rezultat al proceselor cognitive controlate. Dovezi adiționale pentru acest model
cu dublă procesare sunt ancorate în stu dii neuropsihologice, care arată că pacienții cu leziuni
cerebrale cu deficiențe emoționale tind să dea răspunsuri utilitariste în cazul dilemelor cu
sarcină emoțională mare.
Modelele cu dublă procesare a judecății morale ar putea fundamenta cercetări desp re
efectele lingvistice (Geipel, 2015). Un studiu recent (Costa,2014, cit. in Geipel, 2015)
raportează că o limbă străină promovează deciziile utilitariste. Aceștia au prezentat
participanților dilema standard a troleului și o variație a acesteia, dilema p odului, fie în limba
natală a participanților , fie într -o limbă străină. Participanții au fost aparținători mai multor
culturi și au examinat un număr impresionant de combinații de limbă străină -nativă. Limba
străină a crescut sistematic proporția în care au fost luate deciziile utilitariste în cazul dilemei
podului, dar nu a avut nicio influență în cazul dilemei standard a troleului. După modelul cu
dublă procesare ale moralității, acești autori au susținut că limba străină influențează alegerea
morală pr in producerea distanței cognitiv -emoționale, mai exact prin ”gândirea la rece”.
Efectele limbii străine sunt demonstrate în cazul dilemei podului, care probabil activează
sistemul emoțional într -o mai mare măsură (procesele cognitive automate), dar nu și î n cazul
dilemei troleului, care activează procese cognitive controlate. Autorii (Costa et al.,2014) au
presupus că o limbă străină atenuează emoțiile bazându -se pe studii experimentale.

1.2 Luarea deciziilor – un model cu dublă procesare

Numeroase studii au încercat să identifice cauza discrepanței între aceste alegeri în
contextul celor două dileme. Un răspuns la acesta are la bază o teorie cu sistem dual, care
contrastează procesarea cognitivă și cea emoțională (Greene, 2007; Greene, Nystrom, Engell,
Darley, & Cohen, 2004; Greene et al., 2001). Este postulat că procesarea cognitivă controlată
stă la baza maximizării stării de bine în ambele cazuri, atât în cazul redirecționării trenului, cât
și în cazul împingerii unei persoane, datorită numărului de vie ți salvate. Totodată, este postulat
că procesarea emoțională automată evidențiază aversiunea față de vătămare într -o manieră
personală, fiind implicată în cazul împingerii unui om de pe pod. Așadar, această teorie oferă o
explicație pentru diferența judecă ților emise în cele două cazuri (și anume pentru că sistemul
emoțional este mai puternic implicat în cazul împingerii persoanei) și explică și de ce al doilea
caz este mai dificil decât primul, cel al trenului, în care este implicat doar sistemul cognitiv.
În filosofie, decizia referitoare la a nu sacrifica persoana în cazul dilemei podului , de
exemplu, este numită o decizie deontologică , contrat deciziei utilitariste – a împinge persoana

8
de pe pod. Mai multe surse susțin această dihotomie a proceselor. Jude cata utilitaristă este
asociată cu activarea unor regiuni cerebrale care permit procesarea atentă, controlată, mai ales
a cortexului dorsolateral prefrontal (Cushman, Murray, Gordon –McKeon, Wharton, & Greene,
2012; Greene et al., 2004). Având o sarcină cog nitivă, judecata deontologică este mai probabil ă
(Trémolière, De Neys, & Bonnefon, 2012), iar judecata utilitaristă este încetinită (Greene,
Morelli, Lowenberg, Nystrom, & Cohen, 2008). Acest din urmă efect este exclusiv pentru
cazurile ”personale”, precum cazul împingerii. În același timp, responsivitatea deontologică
este redusă în cazul indivizilor care prezintă leziuni la nivelul cortexului prefrontal, într -o
regiune cerebrală considerată a avea un rol cheie pentru integrarea afectelor în luarea decizii lor
(Ciaramelli, Muccioli, Ladavas, & di Pellegrino, 2007; Koenigs et al., 2007; Moretto, Ladavas,
Mattioli, & di Pellegrino, 2010). În plus, responsivitatea deontologică este sporită atunci când
nivelurile de serotonină sunt crescute faramacologic, concor dant cu rolul serotoninei în
învățarea aversivă și în funcțiile inhibitorii(Crockett, Clark, Hauser, & Robbins, 2010).
Este necesară așadar distincția între cele două procese – cel cognitiv și cel afectiv. O
simplă diviziune a acestora este inadecvată, deo arece ambele procese implică conținut afectiv,
în sensul că acestea nu procesează doar informații, ci produc motivații competiționale în
privința a diferite comportamente. Cu alte cuvinte, sistemul care spijină răspunsurile utilitariste
nu poate reprezenta doar conținutul faptului că ”5 vieți sunt mai multe decât 1”, ci, mai degrabă,
reprezintă raționamentul în care ”a alege să salvezi 5 vieți este mai bine decât să protejezi 1”.
Prin urmare, este necesară o teorie care să distingă două procese cu conținut afectiv. De
exemplu, două tipuri de răspuns afectiv pot fi diferite calitativ sau pot fi determinate de factori
diferiți.
De asemenea, ambele procese trebuie să implice cogniția în procesarea informațională.
Mecanismul psihologic responsabil pentru un răsp uns deontologic trebuie să fie determinat de
un set de caractaeristici, care să dinstingă cazul împingerii unei persoane de pe pod, de cazul
schimbării direcției trenului . Două dintre aceste caracteristici care fac diferența între aceste 2
situații s -au do vedit în mod repetat a determina răspunsuri deontologice. Un beneficiu al
sistemelor de decizii multiple este că, prin specificacitatea sa, fiecare dintre aceasta oferă
avantaje într -un număr mai mare de situații (Crockett, 2013).
Prima caracteristică face referire la tipul de interacțiune între agent și victimă (Cushman
et al., 2006; Greene et al., 2009). Atunci când agentul transferă imaginativ forța fizică asupra
victimei, ceea ce este valabil în cazul împingerii unui om de pe pod, nivelurile de
autocond amnare morală sunt mai ridicate.

9
A doua caracteristică este mai subtilă: vătămarea, fie ca mijloc de salvare a altora, fie ca
efect al salvării altora.În cazul împingerii, victima este folosită drept un mijloc de oprire a
trenului, cu scopul de a salva ce le 5 persoane. În celălalt caz, al schimbării direcției, persoana
sacrificată este o victimă colaterală, căci moartea acesteia este o consecință a redirecționării
trenului. Acțiunile vătămătoare sunt judecate mai sever atunci când sunt folosite ca mijloc d e
atingere a unui scop, decât atunci când sunt un efect advers al intenției de a atinge un scop.
Pentru că judecata deontologică este sensibilă la acești factori, componenta sa afectivă trebuie
să fie determinată de evaluări detaliate.

1.3 Rolul limbii î n care este formulată sarcina în luarea deciziilor morale

În general, oamenii consideră că judecățile traduse în noțiuni de ”bine” și ”rău” sunt
rezultatul interacțiunilor unor principii consistene, care, prin urmare, nu ar putea fi afectate de
aspecte ir elevante ale unei dileme morale (Costa, 2014). De exemplu, atâta timp cât un individ
ințelege o dilemă morală, rezoluția acesteia nu ar trebui să depindă de limba în care este
prezentată aceasta. Există dovezi că oamenii au tendința de a face judecăți mora le sistematic
diferite atunci când li se prezintă o dilemă morală într -o limbă străină.
Conform unor modele ale psihologiei morale (Cushman, 2013), judecata morală este
determinată de o interacțiune complexă a cel puțin două forțe: procesele intuitive ”aut omate”,
propulsate de conținutul emoțional al unei dileme date, și procesele raționale, controlate,
determinate de o evaluare conștientă a potențialelor consecințe (Greene 2002, Haidt 2007, cit.
in Costa, 2014). În acest proces dual, procesele intuitive su sțin de obicei judecăți care
favorizează drepturile esențiale ale unei persoane (judecăți deontologice), în timp ce procesele
raționale, controlate, par a susține judecăți care pledează pentru binele suprem (judecăți
utilitariste), neținând cont de încălca rea un drept uman. Ponderea proceselor intuitive și
raționale de judecată morală este relativă și poate determina judecăți utilitariste mai mult sau
mai puțin deontologice. Ca atare, stabilirea condițiilor care favorizează alte condiții este un
lucru funda mental pentru înțelegerea psihologiei moralității,
Un studiu experimental (Costa, 2014) explorează dinamica acestor procese și ce impact
are folosirea unei limbi străine în afara celei natele în deciziile pe care le luăm. Există motive
puternice să ne aște ptăm la reducerea rezoluțiilor utilitariste în a judeca o dilemă morală atunci
când folosim o limbă străină . De exemplu, există dovezi că alegerile utilitariste se
fundamentează pe procese controlate care necesită resurse cognitive și că o sporire a sarcin ii

10
cognitive(Greene, 2008, cit. de Costa, 2014) sau stresul (Starcke, 2012; Youssef,2012; cit. in
Greene,2008) reduc alegerile utilitariste în cazul unei dileme morale.
Sarcina cognitivă sporită și anxietatea folosirii unei limbi străine ar putea așadar reduce
folosirea proceselor controlate și implicit ar putea reduce alegerile utilitariste. Prin urmare, în
măsura în care o alegere utilitaristă dezvăluie o contribuție mai mare a proceselor controlate și
în care acestea necesită un efort cognitiv mai mare , atunci condițiile care măresc sarcina
cognitivă ar trebui să atentueze o decizie utilitaristă.
În ciuda acestui potențial impact a l sarcinii cognitive, studiul (Costa, 2014) afirmă că
folosirea unei limbi străine sporește șansele unei alegeri utilitarist e. În general, o limbă străină
produce reacții emoționale mai puțin intense relative la o limbă străină. De exemplu, atât
răspunsurile de conductanță electrică a pielii, cât și forța emoțională a frazelor emoționale sunt
reduse atunci când sunt prezentate într-o limbă străina, decât atunci când sunt prezentate în
limba natală. În plus, distorsiunile euristice care sunt determinate de factorii emoționali, ca de
exemplu aversiunea față de pierdere, sunt reduse atunci când oamenii iau o decizie într -o limbă
străină. Studiul susține că reducerea emoționalității promovează procese mai controlate, care
determină o decizie utilitaristă.
Așadar, în acest studiu se presupune că judecățile morale într -o limbă străină ar putea fi
mai puțin afectate de reactivitatea emo țională produsă de o dilemă morală. Această ipoteză face
o predicție clară: atunci când sunt confruntați cu o dilemă morală într -o limbă străină, judecățile
utilitariste ar trebui să fie mai des întâlnite decât în limba natală. Această predicție a fost tes tată
în două experimente în care a fost utilizată celebra dilemă morală a trenului( trolley dilemma ).
În Experimentul 1 s -a folosit versiunea în care individul își imaginează că stă pe un pod
și privește la șinele de tren. Un tren care vine este pe cale să omoare 5 persoane și singura
modalitate de a împiedica acest lucru este să împingă un om supraponderal în fața trenului. Va
ucide un om, dar va salva 5. Analiza utilitaristă a dilemei propune salvarea celor 5 în detrimentul
uciderii unui om, dar această al egere contrazice o interdicție morală foarte gravă, dreptul la
viață. În plus, să îți imaginezi cum împingi fizic un om de pe un pod este, din punct de vedere
emoțional, foarte dificil, ceea ce va duce la evitarea acestei decizii. Dacă ipoteza studiului s -ar
confirma, oamenii ar tinde să sacrifice un om, în detrimentul salvării a 5 oameni, într -o mai
mare măsură într -o limbă străină decât în limba natală.
S-au colectat date de la mai multe populatii: nativi engleza cu limba străină
spaniolă=N=112 în SUA, c oreeni cu engleză=N=80, englezi/francezi în Franța, spaniolă sau
engleză/ebraică=N=18 în Israel. Participanții au învățat mai târziu limba străină, și nu au fost
învățați de mici, acasă. Proficiența limbii străine a fost evaluată prin verificări de

11
compreh ensiune a limbii. Participarea a fost voluntară și protocolul experimental a fost
acceptat. Au fost excluși 72 de participanți pentru că au eșuat în a înțelege scenariul, au crescut
cu această limbă sau nu erau vorbitori nativi ai limbii native studiate.
Toate materialele au fost traduse din Engleză și traduse înapoi pentru a se face
comparația. Consimțământul informat, materialele și conversația cu experimentatorul s -a făcut
în limba alocată. Participanții au citit o foaie cu scenariul, la care era atasat o imagine care
ilustra scenariul. După ce au indicat decizia lor, au răspuns la întrebări referitoare la aspecte
demografico -lingvistice din trecut, iar pachetul cu limba străină conținea un formular de
evaluare al comprehensiunii. Crucial, în fiecare grup bilingv, participanții erau alocați fie
categoriei de limbă natală (n=158) sau celei străine(n=159). Rezultate și discuții: Din toate
categoriile de populație, mai mulți participanți au luat decizia utilitaristă, de a salva cei 5
oameni, în detrimentul uc iderii unuia, cu precădere atunci când au folosit o limbă străină, decât
în limba natală. Rata alegerii deciziei utilitariste într -o limbă străină a crescut cu mai mult de
jumătate( de la 22, la 33%; x2(1,N= 317)= 6.9, p,.01, Q= .148). De vreme ce, pentru toate
grupurile lingvistice, tiparul decizional este direcționat către predicția făcută, este necesară
luarea în considerare a doi factori.1 – Niciunul dintre participanții coreeni, în cazul dilemei
prezentate în limba natală, nu au ales să împingă omul pen tru a-i salva pe ceilalți 5. Aceasta ar
putea reflecta o interdicție culturală și este în acord cu descoperirea cercetărilor conform cărora
est-asiaticii au o tendință scăzută de a adopta decizii utilitariste la astfel de dileme. În ciuda
acestui fapt, gru pul coreean a înregistrat o diferență de 7.5 între dilema în limba natală și cea în
limba străină. 2 -grup evreiesc prea mic. Rezultatele susțin ipoteza conform căreia rezonanța
emoțională redusă dată de o limbă străină determină individul să fie mai puțin afectat de
aversiunea emoțională de a sacrifica omul prezentat în dilemă, ceea ce îi permite să ia decizii
mai utilitariste.
Al doilea experiment a replicat efectul și a evaluat două explicații alternative ale
acestuia. Prima explicație presupune că din c auza faptu lui că o limbă străină este mai dificilă,
participanții pot răspunde la întâmplare. Dat fiind că doar 20% au luat decizia utilitaristă în
limba natală, răspunsurile la întâmplare ar mări proporția la 50%. Dacă aceasta se confirmă,
descoperirile s tudiului nu sunt datorate reducției emoționale, ci unui tipar de răspuns. Pentru a
evalua acest lucru, a fost introdusă o dilemă a troleului mai puțin încarcată emoționa l. În această
versiune, trenu l se îndreaptă spre cei 5 oameni, care ar putea fi salvați dacă individul ar alege
să tragă o manetă. Aceasta ar permite schimbarea direcției cu prețul uciderii unui om. În această
versiune, individul nu avea de ales să împingă un om de pe pod. Oamenii tind să tragă o manetă,
decât să împingă omul de pe pod, pent ru că este un mai mic consum emoțional. Dacă reacțiile

12
reduse emoțional determină efectul rezultat precedent, atunci nu ar trebui să se înregistreze
decizii diferite în funcție de limbaj. Dacă răspunsurile sunt date la întâmplare, ar trebui ca
efectul să s e inverseze și deciziile utilitariste să scadă cu 50%.
O a doua explicație alternativă presupune că oamenii ar putea fi mai utilitariști nu
datorită limbajului, ci din cauza normelor culturale. De exemplu, societățile care vorbesc limba
spaniolă tind să fi e mai colectivise decât societățile vorbitoare de limba engleză. Folosirea
limbii străine, de exemplu în cazul vorbitorilor de limbă spaniolă ca limbă străină, ar fi putut,
odată cu normele asociate limbii, să influențeze rezultatul. Cu toate acestea, mult itudinea
culturală din cadrul studiului face acest lucru puțin probabil,dar este necesar de luat în calcul.
Date de la 725 de participanți sunt incluse în a doua analiză, 397 vorbitori nativi ai limbii
spaniole cu engleza ca limbă străină, 328 vorbitori na tivi de limbă engleză cu spaniola ca limbă
străină. Studiul a fost efectuat cu ajutorul elevilor și cu acordul profesorilor. Acestea au fost
precedate de consimțământul informat și de evaluarea competenței lingvistice în cazul limbii
străine.Materialele au inclus dilema în cele două versiuni ale sale, dar nicio imagine descriptivă.
Fiecare participant a primit cele două dileme, repartizate în mod egal între participanți.
Studiul a fost desfășurat în clase de studenți între 10 -50 în fiecare clasă, de la dife rite
specializări (psihologie ,neuroștiințe ,criminologie). Participanții au fost instruiți și apoi li s -au
oferit cele două dileme, fie în limba nativă, fie în limba străină. Nu există răspunsuri corecte
sau greșite. Experimentatorul a fost prezent de -a lungul sesiunii.
S-a efectuat o analiză pentru fiecare dilemă în parte. Pentru dilema cu podul,
participanții au dat răspunsuri foarte diferite în funcțe de limbă. În timp ce doar 18% au decis
să împingă omul de pe pod atunci când au utilizat limba nativă, 44% din numărul total au luat
această decizie utilitaristă într -o limbă străină. x2 (1, N= 725) =57.3, p,.001.

1.4 Dilema podului – Influența stărilor afective

Unul dintre studii – To push or not to push? Affective influences on moral judgment
depend on decision frame (Pastötter, 2013) – furnizează informații relevante referitoare la
influența pe care o are starea afectivă asupra judecăților morale, în ceea ce privește dilema
morală a podului. Sunt raportate rezultatele a două experimente unde, după indu cerea stărilor
afective pozitive, negative sau neutre, urmată de prezentarea dilemei podului, participanților li
s-au adresat una sau două întrebări referitoare la acest subiect, încadrate diferențial. În cadrul
activ, participanții erau întrebați dacă ar împinge o persoană de pe pod, prezentând situația astfel

13
încât gândurie despre a început erau ușor accesibile. În cadrul pasiv, aceștia erau întrebați dacă
ar fi pasivi și nu ar împinge persoana, prezentând situația că fiind inadecvată. Rezultatele indică
faptul că influențele afective asupra deciziilor morale depind de cadrul situațional prezentat.
Spre deosebire de stările afective neutre, stările afective pozitive au determinat decizii de tip
utilitarist în cadrul activ, dar în cadrul pasiv, acestea au d eterminat o decizie non -utilitaristă sau
deontologică. În cazul stării de spirit negative, s -a întâmplat exact opusul. Cu alte cuvinte,
stările afective pozitive au promovat accesibilitatea gândurilor, în timp ce stările negative au
inhibat -o.
Au particip at 400 de participanți (291 femei, media de vârstă 22.1 ani, între 18 și 40 de
ani).Experimentul 1 a avut un design between intra -participanți, conținând factorii stare
(pozitivă, negativă) și factorul cadru (activ,pasiv). În acest caz, cei 5 muncitori din dilema
clasică a podului, au fost înlocuiți de 5 copii, pentru a spori factorul emoțional. Factorul stare a
fost manipulat prin prezentarea a diferitelor selecții muzicale menite să inducă fie o stare
afectivă pozitivă, fie una negativă. Totodată, jumătat e dintre participanți și -au notat și un
eveniment autobiografic pozitiv sau unul pozitiv, pentru a spori inducția unei anumite stări
(Baker & Guttfreund, 1993. cit. de Bernhard Pastötter, 2013). Factorul cadru a fost manipulat
prin adresarea diverselor înt rebări legate de cadrul dilemei podului, după prezentarea acesteia.
În cazul cadrului activ, participanții au fost întrebați dacă este adecvat să fie activi și să împingă
persoana, în timp ce în cadrul pasiv, aceștia au fost întrebați dacă era adecvat să r ămână pasivi
și să nu împingă persoana. Participanții au răspuns cu da sau nu.
Pentru fiecare participant, a fost prezentată o selecție muzicaă pentru 5 minute prin
intermediul unor boxe. În timp ce ascultau muzică, jumătate dintre participanți și -au notat
evenimente autobiografice pozitive sau negative. Acest lucru nu a avut niciun efect asupra
rezultatelor și, prin urmare, nu a fost inclus ca fiind un factor în această analiză. Dilema podului
a fost prezentată participanților pe o foaie, pe care a citit -o fiecare. Răspunsurile da/nu au fost
prezentate pe o a doua foaie de răspuns. La final, fiecare participant a apreciat valența și nivelul
de excitare în ceea ce privește starea lor emoțională curentă pe o grilă a afectelor (Russel, Weiss,
& Mendelsohn, 198 9. cit. de Bernhard Pastötter, 2013).
Rezultatele au demonstrat că inducerea stării afecive a avut succes, dat fiind că
participanții care au decis să nu împingă persoana de pe pod au raportat o valență ridicată a
afectelor pozitive. Participanții care au decis să î mpingă persoana de pe pod au raportat aceleași
valențe și nivel de excitare atât în cadrul situațional pozitiv, cât și în cel negativ, sugerând că
tipul de răspuns utilitarian a afectat valența stării afectie a participantului, în cadrul situați onal
pozitiv.

14
De asemenea, Migliore et al., (2014) a investigat gândirea anticipativă în contextul
rezonanței morale. Studiul a folosit dileme personale și impersonale, iar timpul de răspuns
pentru cele personale a fost mai lung pentru cele impersonale. Ac este rezultate sugerează că
perspectiva sau maniera în care este prezentată situația are rol critic pentru gândirea anticipativă
în contextul rezonanței morale . Rezultatele unui alt studiu (Kusev, 2016) sugerează că orice
interferență emoțională cu alegeri le raționale este determinat de o informare parțială , ceea ce
necesită un timp mai scurt al procesului decizional . Acesta nu se întâmplă atunci când întreaga
informație este prezentată și când deciziile raționale necesită mai mult timp .
Influențele asupra judecății morale din cadrul activ au variat F(1,396) = 29.0, p < .001.
În cadrul activ, a existat o probabilitate mai mare pentru răspunsurile utilitariene prin inducerea
stărilor pozitive, decât a celor negative t 198 = 3.6, p < .001, d = .50. Pe de altă parte, în cadrul
pasiv, răspunsurile utilitariene au fost mai probabile prin inducerea stărilor negative, decât prin
inducerea stărilor pozitive, cu o valoare a testului t 198 = 2.1, p<.05, d=.30 (U -test: p<.05).
În al doilea experiment au participat 360 d e parrticipanți (188 femei, media de vârstă
21.4 ani, între 18 și 31 de ani). S -au păstrat elementele de inducție a unei anumite stări afective
și același design experimental, dar dilema podului a fost prezentată în forma ei clasică.
De această dată, part icipanții au răspuns pe o scală cu 11 puncte, de la da, categoric
până la nu, categoric . În timp ce ascultau muzică, toți participanții au notat evenimente
autobiografice pozitive,negative sau neutre.
Rezultatele au demonstrat existența unui efect al indu cției stării afective= F(1,357) =
10.2, p < .001. Aprecierile stării afective au fost mai pozitive în ceea ce privește inducția stării
pozitive, decât în privința stării neutre=(5.4 vs. 4.9), t238 = 2.1, p < .05, d = .26 și mai pozitive
în cazul stării neu tre, decât al celei negative. Influențele afective asupra judecăților morale au
variat. În cadrul activ, răspunsurile utilitariste au fost mai frecvente atunci când s -a făcut
inducția stării poztive, decât atunci când a fost făcută inducția stării neutre, cu o valoare a
testului t 118 = 2.1, p < .05, d = .38. În mod contrar, în cadrul pasiv, răspunsurile utilitariste au
fost mai frecvente atunci când a fost indusă o stare negativă, decât prin inducția stărilor neutre.
În rândul cadrelor stărilor afective, a naliza corelațională a demonstrat o relație pozitivă
între răspunsurile utilitariste și o apreciere printr -o valență pozitivă în ce privește un cadru activ
(r= .18, p < .05), dar o relație negativă în cadrul pasiv (r = -21, p < .01.) Rezultatele acestor
două experimente au demonstrat că influențele afective asupra judecăților morale depind de
cadrul situațional prezentat. Comparativ cu stările neutre, stările pozitive au indus răspunsuri
utilitariste atunci când participanților li se prezenta un cadru activ și răspunsuri non -utilitariste
într-un cadru pasiv. Aceste rezultate susțin ideea că stările afective influențează judecata

15
morală. Mai specific, poate fi precizat că răspunsurile utilitariste sunt mai probabile atunci când
vorbim despre o stare afectivă pozitivă, decât în cazul unei stări afective negative.
De asemenea, Pletti et al. (2016) a evaluat emoțiile postdecizionale. Unele studii indică
faptul că indivizii nu sunt întodeauna fideli în a prezice starea afectivă după ce iau o decizie,
deoarece exi stă o discrepanță între emoțiile anticipate și emoțiile lor postdecizionale de
fapt.(Willson și Gilbert, 2015, cit. in Pletti et al., 2016). Conform acestui studiu (Pletti et al.,
2016) , decizia a influențat evaluarea emoțională postdecizie.
Importanța luă rii în considerare a multiplelor dispoziții în analiza dilemelor sociale
crește o dată cu înțelegerea faptului că dezvoltarea interioară este un proces care implică un
declin în egocentrism (Wilber, 2000, 2001, cit. in Meyer, 2015)
Aceste rezultate sunt în relație de concordanță cu viziunea lui Greene (Greene, Nystrom,
Engell, Darley, & Cohen, 2004, cit. in Bernhard Pastötter, 2013 ), conform căreia judecata
morală este influențată de latura emoțională și de cea rațională. Spre deosebire de Greene, acest
studiu (Bernhard Pastötter, 2013) susține că rezultatele sunt determinate de interacțiunea
cogniție -emoție (Pessoa, 2008 cit. in Bernhard Pastötter, 2013).

1.5 Dilema trenului și aversiunea pentru vătămare

Preocpuparea pentru suferința celorlalți este cen trală luării unei decizii morale (Crockett
et al., 2014). Problema troleului prezintă două variații – cazul în care o persoană este împinsă
de pe un pod și cazul comutatorului pentru redirecționare (Foot, 1967; Thomson, 1985., cit. in
Cushman, 2013). În pr imul caz, un troleu care vine în viteză amenință în drumul său lovirea a
5 muncitori și individul trebuie să decidă dacă schimbă macazul, caz în care o singură persoană
este lovită de tramvai. În al doilea caz, sunt amenințate de asemenea viețile a 5 perso ane, dar
nu există linie secundară, iar singurul fel în care tramvaiul poate fi oprit este prin a împinge de
pe un pod o persoană în fața tramvaiului, pentru a -l încetini. Referito r la primul caz, majoritatea
consideră că ar fi de preferat să ucidă o perso ană în detrimentul salvării a 5 persoane, în timp
ce, în al doilea caz, minoritatea ar alege să sacrifice o persoană pentru a salva 5 (cit. in. Greene
et al., 2001; Hauser, Cushman, Young, Jin, & Mikhail, 2007; Mikhail, 2000).
Ce poate explica acest tipar de gândire? Neuroimagistica, leziunile și studiile
comportamentale indică faptul că oamenii răspund diferit acestor două cazuri pentru că acțiunea
în cazul dilemei podului determină un răspuns emoțional negativ mai puternic. Dar ce
caracteristici ale acți unii provoacă acest răspuns? Studii recente implică doi factori generali.
Primul, conform lui Aquinas (2 006), mulți apelează la intenție , mai exact fac o distincție între

16
vătămare ca mijloc pentru un bine suprem (dilema podului) și vătămare care este prevă zută ca
un efect secundar, fiind neintenționată, cu scopul binelui suprem(dilema comutatorului
(Cushman et al., 2006; Hauser, Cushman, Young, Jin, & Mikhail, 2007; Mikhail, 2000; Schaich
Borg et al., 2006).
Al doilea factor vizează mai multe studii care apelează la forme variate ale manierei de
abordare directă sau personală. Acestea includ contactul fizic între agent și victimă (Cushman
et al., 2006), locus -ul intervenției (victima vs. amenințare) în evidențierea modelului cauzal al
acțiunii, dacă acțiun ea implică devierea unei amenințări existente (Greene et al., 2001) și dacă
acțiunea v ătămătoare este mediată mecanic. Un studiu (Sachdeva et al., 2015) arată că
imaginarea sinelui atât ca agent cât și ca victimă elimină efectul pe care îl ar e elementul
reprezentat de tren , aceasta fiind o prezentare a contextului mai eficientă.
În experimentul 1a, au fost comparate 4 versiuni ale dilemei podului pentru a izola
efectele proximității spațiale, contactul fizic și forța personală asupra judecăților morale care se
referă la acțiuni vătămătoare. Au participat 620 de persoane cu media de vârstă de 31 de ani.
Subiecții au fost reompensați cu 3$. Aceștia au răspuns la una dintre cele 4 versiuni ale dilemei
podulu, cu un design intrasubiecți, care indică măsura în ca re acțiunea propusă este acceptabilă
moral. În dilema standard a podului, agentul pe nume Joe ar putea salva cele 5 persoane prin a
împinge cu mâinile lui persoana de pe pod. Această acțiune implică proximitate spațială, contact
fizic și forță personală. Î n versiunea izolată a dilemei podului, Joe ar putea scăpa persoana de
pe pod printr -o ușă capcană, declanșată de un comutator de la distanță. Aceasta nu include
niciunul dintre cel 3 factori menționați precedent. Cea de -a treia dilema este identică dilemei
standard a podului, cu mențiunea că agentul folosește o bară de metal pentru a împinge persoana
de pe pod, în locul mâinilor sale. Această versiune implică proximitate spațială, forță personală,
dar fără contact fizic. Cea de -a patra versiune, dilema podu lui în care este implicat un
comutator, este identică dilemei izolate, cu exepția faptului că Joe și comutatorul se află
alăturați victimei. Dilema implică proximitate spațială fără contact fizic sau forță pesonală.
Prin compararea acestora, sunt izolați astfel cei 3 factori: proximitatea spațială, contactul
fizic și forța personală. Instrucțiunile au afirmat că dilemele nu erau neapărat realiste și s -a cerut
subiecților să își imagineze pentru un moment că este real. După ce au răspuns dilemei, a fost
cerut subiecților să raporteze așteptărilor lor realiste referitoare la consecințele faptelor lui Joe.
Aceștia au estimat probabilitatea (de la 0 la 100%) că aceste consecințe sunt a)așa cum sunt
descrise în dilemă, b)mai rele decât sunt descrise, c)mai bune decât sunt descrise. Aceste
estimări au fost etichetate drept CONFORM, MAI RĂU, MAI BINE și evaluate ca și covarianți.
Valoarea predictivă a acestor variabile indică măsura în care judecățile subiecților ar putea să

17
reflecte realismul inconștient. Datele a u fost analizate folosind un model liniar genral. Aici, cei
3 covariați pentru realism și pentru gen au fost incluși ca fiind first-order covariates , ceea ce a
permis interacțiunea cu variabila dilemă. În Experimentul 2a, acești factori au interacționat c u
ambele efecte principale. Pentru că covariații pentru realism sunt corelați, analiza este adecvată
pentru efectele lor colective, dar inadecvată pentru a rezolva contribuțiile lor.
Rezultatele arată că evaluarea acceptabilității morale pentru a sacrifica o persoană
pentru a salva una este diferită la fiecare dilemă. Acestea indică faptul că acțiunile vătămătoare
care implică forță personală sunt judecate ca fiind mai puțin acceptabile moral. În plus, acestea
sugerează că proximitatea spațială și contactu l fizic dintre agent și victimă nu au dus la niciun
efect. În toate cele patru dileme, evenimentul vătămător este intenționat ca fiind u mijloc de
atingere a scopului agentului, crescând posibilitatea ca efectul forței personale să fie limitat la
cazuri î n care vătămarea este intenționată ca mijloc.
În experimentul 1b, subiecții au răspuns la una dintre cele trei versiuni ale unei dileme
cu o barca cu motor, în care, pentru a salva viața a 5 persoane, barca trebuie să fie mai ușoară.
Aceasta cere să fie ar uncat în apă un pasager care nu știe să înoate, deci care se va îneca. În
prima versiune a acestei dileme, agentul împinge victima cu mâinile sale, implicând forță
personală și contact fizic. În cea de -a doua versiune, agentul împinge victima cu o vâslă, f iind
implicată forța personală, dar nu și contactul fizic. În cea de -a treia versiune, agentul aruncă
victima prin accelerarea bărcii, care îl aruncă în apă, ceea ce nu implică nici contact fizi, nici
forță personală. Conform lui Cushman et al.(2006), subi ecții au evaluat acțiunea agentului
folosind o scală Likert de 7 puncte, unde 1=interzis, 4=permis,5=obligatoriu. Rezultatele au
indicat un efect semnificativ al forței personale, dar niciun efect al contactului fizic.
Experimentul 2a a examinat ef ectele independente ale forței personale și ale intenției și,
mai ales, interacțiunea lor, prin compararea dilemelor (forța pesonală absentă vs.prezentă cu
mijloace vs.efect secundar). Metodologia este identică celei folosite în primul experiment. S –
au fo losit în acest caz 4 versiuni ale dilemei -buclă, unde Joe ar putea salva 5 persoane dacă ar
devia trenul cu ajutorul unei șine laterale curbate și care ar duce trenul în poziție inițială, dar tot
în sensul celor 5 oameni. Dacă trenul este deviat, o singură persoană va fi ucisă, dar va
împiedica trenul să continue. Victima este rănită aici ca un mijloc de salvare a celorlalți
(intenționat), dar fără a folosi forța personală. Apoi, dilema -buclă -greutate este identică primei,
doar că victima are în spate o gre utate care ar putea opri trenul și este astfel o victimă colaterală
(neintenționat). O altă versiune, victima este poziționată pe un pod înalt și strâmt, între Joe și
o manetă pe care trebuie să o apese acesta. Pentru a ajunge la manetă, Joe trebuie să al erge pe
acel pod, care va duce la ciocnirea cu victima și care o va arunca de pe pod, provocându -i

18
moartea. Ultima versiune presupune ca Joe trebuie să împingă victima pentru a ajunge la
manetă.
Rezultatele celor două seturi de experimente, acțiunile vătăm ătoare au fost judecate ca
fiind mai puțin acceptabile moral atunci când agentul a aplicat forța personală. În experimentele
1 a și b efectul forței personale a fost documentat și diferențiat de efectele contactului fizic, cât
și de proximitatea spațială, care nu au fost semnificative. Experimentul 2 a si b a dezvăluit că
forța personală interacționează cu intenția, astfel că factorul forță personală afectează doar
judecățile morale ale daunelor intenționate, în timp ce factorul intenție este sporit atunci când
este implicată forța personală.
De asemenea, în acest context, r ezultatele unui studiu (Buckwalter, 2015) au evidențiat
o importantă distincție conceptuală între obligația morală și vină. Acesta sugerează că în
cogniția morală obișnuită există o impo rtantă diferență între obligațiile recunoscute și cele
atribuite și evaluarea obligațiilor neîmplinite. Sentimentele de vină conduc, așadar, la
aversiunea pentru vătămare. Schnall et al., (2008) a investigat efectele pe care sentimentul de
dezgust îl poate avea în judecata morală. Acesta sugerează că unii oameni sunt mai ușor
influențaț i de sentimentele de dezgust în deciziile pe care le iau.
O sursă naturală a reprezentărilor scopurilor este sistemul de planificare a acțiunii, care
coordonează aplicarea fo rței personale asupra obiectelor, pentru atingerea scopurilor referitoare
la respectivele obiecte. Un așa zis sub -sistem al judecății morale, care să monitorizeze astfel
planuri de acțiune, ar putea opera prin respingerea oricărui plan care să conducă la o altă daună,
prin aplicarea forței personale. La un nivel general, studiul sugerează că simțul nostru pentru o
acțiune greșită din punct de vedere moral este în strânsă legătură cu funcțiile motorii de bază
ale acesteia.

1.6 Acțiune vs rezultat în morali tate

Dovezi pentru elemente distinctive între evaluare acțiunii și cea a rezultatului este și un
studiu despre aversiunea oamenilor față de a preface acțiuni vătămătoare, ca de exemplu a
împușca o persoană cu un pistol fals sau a lovi de o masă un bebeluș din plastic (Cushman,
Gray, Gaffey, & Mendes, 2012; see also Hood, Donnelly, Leonards, & Bloom, 2010; King,
Burton, Hicks, & Drigotas, 2007; Rozin, Millman, & Nemeroff, 1986). Întreprinderea unor
acțiuni astfel simulate provoacă un răspuns psiho -fiziologi c asociat cu reactivitatea aversivă
(Gregg, James, Matyas, & Thorsteinsson, 1999; Mendes, Blascovich, Hunter, Lickel, & Jost,
2007). Acest răspuns se intensifică atunci când este simulată o astfel de acțiune, față de atunci

19
când individul este doar martor la o astfel de acțiune. Reacția aversivă este provocată în ciuda
absenței oricărui rezultat așteptat.
O serie recentă de studii sugerează că aversiunea personală față de acțiuni vătămătoare
constituie o bază importantă petru a emite judecăți morale(R. Mil ler, Hannikainan, & Cushman,
2013). În cadrul acestora, participanții au apreciat cât de triști ar fi în situații ipotetice, care
disociază proprietățile acțiunilor aversive de rezultatele acestor acțiuni. De exemplu, a
înjunghia un actor în gât,pe oscenă, folosind un cuțit fals, evaluează aversiunea personală față
de o acțiune separată de orice rezultat vătămător. Pe de altă parte, ”a vedea un fotbalist care își
rupe piciorul în timpul unui meci” evaluează aversiunea personală față de rezultat, dar nu față
de acțiune. Apoi, participanții au judecat adecvarea unor decizii morale în cazul dilemei
trenului. Aversiunea personală pentru întreprinderea acțiunilor vătămătoare a prezis emiterea
judecăților morale non -utilitariste. Pe de altă part, aversiunea person ală față de rezultate
vătămătoare a eșuat în a face predicții și a a se asocia cu un tip decizional.
În unele cazuri, oamenii consideră că este acceptabil din punct de vedere moral să
sacrific viața unei persoane, pentru a salva mai multe vieți, dar în co ntexte similare aceștia pot
lua decizii diferite. Cercetătorii au identificat doi factori generali care ar putea explica acest
fenomen la nivel de stimuli:1 -intenția agentului (dacă evenimentul dăunător este intenționat ca
mijloc sau este prevăzut doar ca efect secundar) și 2 -dacă agentul rănește victima într -o manieră
relativ directă sau personală. Pentru cel de -al doilea s -au făcut două experimente care vizează
un factor denumit ”forța personală”, prezent atunci când forța care are un impact direct asup ra
vicimei este generată de mușchii agentului (ex:prin împingere). Experimentel 1a și b
demonstrează inbfluența forței personale în judecata morală, fiind difernțiată de contactul fizic
și de proximitatea spațială. Experimentele 2a și b demonstrează o inte racțiune între forța
personală și intenție, unde efectul forței personale depinde în întregime de intenție. Aceste studii
introduc de asemenea și o metodă de control a așteptărilor lumii reale în decizii care implică
situații ipotetice nerealiste.
Mai mult e controverse morale și politice implică un conflict între drepturile umane și
binele suprem (Singer,1979). Această tensiune este foarte bine cuprinsă într -o dilemă
cunoscută – ”dilema trenului”, care a prezentat un real interes de -a lungul timpului în rând ul
filosofilor. (Foot, 1978; Thomson, 1985) și care a devenit recent subiect susținut de cercetări
neuroștiințifice și psihologice. -aici autorul prezintă dilema cu cele două versiuni – cei mai mulți
optează pentru a salva 5 pentru a sacrifica 1 în dilema c u comutatorul, dar nu și pentru dilema
podului. (Cushman, Young, & Hauser, 2006; Greene et al., 2001; Petrinovich, O’Neill, &
Jorgensen, 1993).

20

1.7 Evaluarea consecințelor legale ale acțiunilor propuse de dileme

Deși au fost desfășurate mai multe studii care să vizeze factorii critici care afectează
luarea deciziilor în dileme de tipul celor cu podul sau cu trenul (e.g., Bartels, 2008; Borg et al.
2006; Cushman, Young, & Hauser, 2006; Greene et al., 2009; Moore, C lark, & Kane, 2008),
foarte puțină atenție s -a acordat evaluării consecințelor legale pe care le -ar avea de înfrruntat
agentul, după luarea unei decizii. Unul dintre studii (Pletti, 2015) găsește acest lucru
suprinzător, dat fiind că, în societățile contemp orane, a ucide este o încălcare gravă a legii. În
timp ce acest tip de dilemă poate fi considerat straniu, pentru că urmărește atingerea binelui
suprem, este puțin probabil ca oamenii să nu ia în considerare consecințele juridice atunci când
se decid cu pr ivire la uciderea ipotetică a unei persoane. Există dovezi susținute științific că
judecățile care implică intenționalitate determină vinovăție și afectează atribuirea pedepsii în
cazul indivizilor naivi (e.g., Darley & Pittman, 2003; Guglielmo et al., 200 9), iar proeminența
emoțională crește severitatea pedepsei atribuită daunelor intenționate, da nu și celor
neintenționate. Faptul că tipul dilemei podului presupune o mai mare intenționalitate și
implicare emoțională decât dilema trenului, ar putea evoca o pedeapsă și un sentiment de
vinovăție mai aspre. Astfel de observații și evaluări ar putea servi drept ajutor în luarea
deciziilor și ar putea fi adăugate conceptului de ”emoție alarmă -clopoțel” al lui Greene et al.’s
(2001), Greene et al.’s(2004) în de terminarea deciziilor comportamentale asupra respingerii
rezoluțiilor utilitariste.
Acest studiu (Pletti, 2015) și -a propus să compare dinamica temporală a luării
deciziilor, dintre două grupuri de participanți: ”grupul legal”, care au raportat că au fost
influențați în deciziile lor de consecințele legale ale acțiunilor propuse și (grupul non -legal),
care a fost instruit că nicio acțiune nu are vreo consecință din punct de vedere legal. Luarea
deciziilor a fost evaluată din punct de vedere subiectiv, compo rtamental și fiziologic, pentru a
evidenția posibile diferențe în procesarea implicită și explicită a deciziilor. În plus, studiul a
măsurat activitatea neuronală în două faze ale procesului decizional: una asociată cu evaluarea
inițială și compararea opți unilor dilemei și una asociată cu intenția de a acționa și pregătirea
răspunsului.
Un rezultat relevant este că nu s -a observat nicio diferență comportamentală între cele
două grupuri. Atât articipanții care au fost instruiți că nicio acțiune nu are consec ințe legale, cât
și cei care au luat în considerare implicațiile legale, au luat decizii utilitariste în proporție

21
comparabil mai mică pentru dilema podului, decât pentru dilema trenului. Totuși, dinamica
proceselor fiziologice care au precedat decizia mot orie conștientă a fost diferită pentru ambele
grupuri. Un al doilea rezultat relevant este că preocuparea pentru aspectul legal a exercitat un
efect global independent asupra exprienței emoționale și asupra corelatelor neuronale ale luării
deciziilor. Spec ific, a lua în considerare consecințele legale în procesul decizional nu a
modificat etapele procesării inițiale și nu a necesitat resurse atenționale sporite în procesele
ulterioare. Dimpotrivă, efectul dilemelor care au variat în gradul de intenționalita te și implicare
emoțională, a predominat în afectarea activității neuronale și în deciziile comportamentale.
Aceste rezultate sunt în acord cu Greene et al. (2004) și cu teoria sa cu dublu proces, care susține
că tipul dilemei podului determină o emoție ma i puternică (ceea ce indică aversiune pentru
vătămarea intenționată) și un proces congitiv controlat, care probabil are un rol major în
respingerea deciziilor utilitariste. Pare plauzibilă presupunerea conform ăreia prima fază a luării
deciziilor, care a r ămas neafectată de aspecte legale, dar a fost modificată de intenționalitatea
acțiunilor, a avut un aport considereabil în alegerea rezolvării dilemei. Aspectul legal și -a
exercitat efectul în ultima fază a procesului decizional, chiar înainte de decizia
comportamentală, iar în cazul”grupului legal” măsurătorile au indicat o mai mare pregătire
pentru acțiune.
Per ansamblu, rezultatele sugerează că alegerile comportamentale s -au conturat în
general în prima fază a procesului decizional, fiind influențate de averesiunea emoțională
asupra actului de a sacrifica intenționat o persoană, chiar și pentru a salva 5. Grupul ”non -legal”
a raportat un mai mare impact emoțional decât ”grupul legal”.

1.1.6 Influența culturii asupra deciziilor morale

Un alt studiu într eprins de Geipel (20015) și -a propus generalizarea efectului lingvistic
asupra unui eșantion de nativi chinezi, cu limba engleză ca limbă străină. Au participat 161 de
studenți, dintre care 99 au primit aleatoriu dilema în limba engleză, iar 62 în limba na tală, toți
fiind atestați prin CET -4, testul de limba engleză standard administrat în China. Acestora li s –
au prezentat de asemenea dilema morală a trenului și a podului. Totodată aceștia au evaluat pe
scala Likert permisibilitatea/adecvarea fiecărei acțiu ni propuse de dileme (1=interzis,
4=permisibil, 7=obligatoriu). După întrebările de judecată morală, participanții au fost solicitați
să aprecieze în ce măsură dilema le -a produs tristețe (supărat, îngrijorat, trist, unde 1=în nicio
măsură, 4=într -o oarec are măsură, 7=într -o foarte mare măsură). Drept rezultat, folosirea limbii

22
străine a atenuat emoțiile în ambele dileme morale, dar emoțiile atenuate nu au mediat asocierea
dintre limbaj și judecata morală.
Conform lui Greene (cit. in Geipel, 2015), s -ar pu tea presupune că efectul limbii străine
asupra judecății morale personale, precum dilema podului, dar nu în cele impersonale, precum
cea a trenului. Cele două tipuri ale dilemelor variază deoarece dilemele personale implică un
rău făcut prin implicarea for ței fizice și folosirea instrumentală a unei persoane. Principalul
obiectiv al celui de -al treilea studiu este de a investiga dacă efectul limbii străine este asociat
distincției personal -impersonal. Au mai fost examinate în acest studiu (Geipel, 2015), ș i două
dileme adiționale – una personală, reprezentată de scenariul ”Bebelușul care plânge” și una
impersonală, reprezentată de scenariul ”Portofelul pierdut”. Un scop ulterior al acestui studiu a
fost de a replica descoperirile primului și celui de -al doil ea studiu. Au participat la al treilea
studiu nativi germani cu engleza ca limbă străină. Rezultatele nu au indicat o asociere între
limba străină și distincția personală -impersonală. Analiza detalială în urma replicării studiilor
1 și 2 au demonstrat că l imba străină a influențat judecățile morale in cazul dilemei podului
(personală), dar nu și în cazul trenului (impersonală).
Geipel, Hadjichristidis, Surian (2015) presupun că acest efect a fost absent în cazul dilemei
trenului deoarece aceasta nu implică un subiect taboo sau o acțiune interzisă. Regulile sociale
și morale ne interzic să împingem oamenii sau să păstrăm portofele pierdute. Cu toate acestea,
nu avem o regulă generală care să interzică apăsarea unui comutator/buton( Cushman, 2013)

*

Prin urmare, de-a lungul timpului atât cercetători din domeniul filozofiei cât și din
domeniul psihologiei au folosit dileme ipotetice pentru a determina judecății morale (Gold et
al., 2014).
Importanța acestor cercetări constă în faptul că s -a demonstrat că există o interacțiune
între forța personală și intenție, iar, combinate, forțele acestora determină judecățile morale.
Codependența acestor factori sugerează un sistem al judecății morale care acționează pe baza
unei reprezentări integrate a scopurilor și a forței personale. Mai general, aceasta sugerează
existența unui mecanism al judecății morale încadrat în cogniție (Gallese, Keysers, & Rizzolatti,
2004; Lakoff & Johnson, 1999; Prinz, 2002; Wilson, 2002). Aceste studii au demonstrat că
folosirea unei limbi străine influențează evaluarea morală a unor dileme complexe. În acord cu
studii precedente, limba străină a crescut procentul în cazul deciziilor utilitariste în cazul
dilemei podului, dar nu și în cazul dilemei trenului. Geipel, Hadjichr istidis, Surian (2015)

23
presupun că acest efect a fost absent în cazul dilemei trenului deoarece aceasta nu implică un
subiect taboo sau o acțiune interzisă. Regulile sociale și morale ne interzic să împingem oamenii
sau să păstrăm portofele pierdute. Cu to ate acestea, nu avem o regulă generală care să interzică
apăsarea unui comutator/buton( Cushman, 2013) .
În consecință, bazându -ne pe descoperirile acestor cercetări, lucrarea de față își propune, de
asemenea, să investigheze diferențele ce pot apărea în luarea unei decizii morale, în funcție de
limba folosită pentru a formula sarcinile (dilemele morale), dar și observarea interacțiunii
sarcinilor cu starea afectivă a participanților.

Capitolul 2. Demersuri aplicative – Obiectivele și metodologia cer cetării

2.1 Obiectivul cercetării
Conform teoriilor psihologiei moralității, judecata morală acționează pe baza
interacțiunii a două tipuri de procese cognitive: procesele automate, intuitive, generate de
conținutul emoțional al dilemei morale și procese le raționale, controlate, generate de evaluarea
conștientă a potențialelor consecințe.
Obiectivul acestei cercetări este de a identifica dacă există o diferență între folosirea
unei limbi străine și folosirea unei limbi natale în ceea ce privește emiterea judecăților morale.
Totodată, cercetarea prezemtă își propune să investigheze dacă există o asociere între starea
afectivă și tipul de decizie luat sau dacă starea afectivă a suferit variații în urma prezentării
dilemelor.

2.2 Ipoteze

Ipoteza generală:
H1: Există diferențe în ceea ce privește deciziile morale între participanții care iau deciza in
limba nativă față de cei care iau decizia într -o limbă străină.

Ipoteze specifice:
H2: Folosirea limbii engleze determină luarea deciziilor utilitariste într -un procent mai ridicat
decât în cazul limbii române.

24
H3: Există diferențe între cei care iau decizii uilitariste și cei care iau decizii de tip deontologic
in ceea ce priveste starea afectivă.

2.3 Tipul de cercetare
2.3.1 Designul cercetării
În cadrul cer cetării, designul ales a fost cel intersubiecți, cu un grup experimental și un
grup de control. Subiecții au fost distribuiți aleatoriu, prin intermediul a două chestionare
online.

2.3.2 Procedura experimentală
A fost creat un chestionar în două versiun i – versiunea în limba engleză și versiunea în
limba română. Chestionarele au fost distribuite online, pe grupurile mai multor facultăți,
majoritar umaniste. Pagina principală a chestionarului a permis repartizarea celor două grupuri
experimentale. Astfel, în funcție de limba vorbită, subiecții au fost redirecționați fie către
chestionarul în limba engleză, fie către chestionarul în limba română.
În fiecare dintre aceste două versiuni ale chestionarului, a fost folosit chestionarul
PANAS, pentru a măsura s tarea afectivă post -test. În partea introductivă, versiunea
chestionarului în limba română a cuprins datele demografice și consimțământul informat. Prima
parte a chestionarului a constat în prezentarea Dilemei 1 și Dilemei 2 în limba română. Ultima
parte a chestionarului a constat în administrarea chestionarului PANAS.
Adițional, versiunea chestionarului în limba engleză a cuprins și o autoevaluare a
competențelor lingvistice. În acest sens, participanții au fost rugați inițial să noteze câți ani de
studiu al limbii engleze dețin. Următoarea etapă a constat în autoevaluarea competențelor
lingvistice pe o scală Likert cu 5 itemi, iar fiecare dintre itemi a constat în descrierea amănunțită
a unui calificativ (A1,A2,B1,B2,C1,C2), unde:
A1=Pot să înțeleg nume cunoscute, cuvinte și propoziții foarte simple, de exemplu, din
anunțuri, afișe sau cataloage, să formulez întrebări simple pe teme cunoscute sau de necesitate
imediată și să răspund la asemenea întrebări.
A2=Pot să citesc texte foarte scurte și simple. P ot să particip la discuții foarte scurte,
chiar dacă, în general, nu înțeleg suficient pentru a întreține o conversație.
B1=Pot să înțeleg texte redactate, în principal, într -un limbaj uzual sau referitor la
activitatea mea profesională, descrierea evenime ntelor, exprimarea sentimentelor. Pot să
particip fără pregătire prealabilă la o conversație pe teme familiare, de interes personal sau
referitoare la viata cotidiană

25
B2=Pot să citesc articole și rapoarte pe teme contemporane, în care autorii adoptă
anumit e atitudini și puncte de vedere. Pot să înțeleg proză literară contemporană. Pot să
comunic cu un grad de spontaneitate și de fluentă care fac posibilă participarea normală la o
conversație cu interlocutori nativi.
C1=Pot să înțeleg texte faptice și litera re lungi și complexe, sesizând diferențele
stilistice. Pot să înțeleg articolele specializate și instrucțiunile tehnice lungi, chiar dacă nu se
referă la domeniul meu. Pot să utilizez limba în mod flexibil și eficient în relații sociale și în
scopuri profe sionale.
C2=Pot să citesc cu ușurință orice tip de text, chiar dacă este abstract sau complex din
punct de vedere lingvistic sau al structurii, de exemplu, manuale, articole specializate și opere
literare. Pot să particip fără efort la orice conversație s au discuție și sunt familiarizat(ă) cu
expresiile idiomatice și colocviale. Pot să mă exprim fluent și să exprim cu precizie nuanțe fine
de sens.

2.3.3 Variabilele investigate

Variabila independentă
Cercetarea de față are ca variabilă independentă limba folosită – limba română și limba
străină. Manipularea acestor variabile independente s -a realizat prin intermediul dilemei morale
a trenului, în două versiuni ale acesteia – Dilema 1 a cuprins opțiunea care nu implica
imaginarea unui contact fizic direct, c i utilizarea unei manete, în timp ce Dilema 2 a presupus
imaginarea unui contact fizic direct, mai exact a folosirii instrumentale a unui om.

Variabila dependentă
În prezenta cercetare, variabila dependentă este reprezentată de tipul de decizie luată –
deontologică sau utilitaristă. O decizie deontologică se referă în acest caz la obligațiile morale
pe care un individ le are față de un alt individ. Prin urmare, a alege deontologic se referă la a
respecta viața fiecărui individ. O decizie utilitaristă face referire la a întreprinde o acțiune care
să aducă maximum de beneficii.

2.4 Participanți
Cercetarea a fost realizată în perioada octombrie -decembrie 2016. Lotul a fos t format
din 100 participanți (68 au fost de gen feminin, iar 32 de gen masculin).

26
2.5 Instrumente utilizate

2.5.1 PANAS
Chestionarul PANAS (Watson, Clark, & Tellegen, 1988) este bine cunoscut pentru
utilitatea acestuia în a măsura afectele pozitive și negative. Acesta este format din 20 de itemi,
unde 10 itemi măsoară afectele pozitive , iar alți 10 itemi măsoară afectele negative. Fiecare
item este apreciat pe o scală Likert, unde 1=Foarte puțin/Deloc, iar 5=Extrem de mult. A fost
raportat un coeficient de constistență internă Alpha Cronbach pentru mai multe perioade de
referință care v ariază între .86 -.90 pentru scalele afectelor pozitive și între .84 -.87 pentru scalele
afectelor negative.

2.5.2 Dilemele morale
În acest experiment, s -au folosit dilemele morale utilizate în studiul experimental The
Foreign Language Effect on Moral Judgm ent: The Role of Emotions and Norms (Geipel, 2015),
în următoarele două versiuni:

Dilema 1 în engleză : A runaway trolley is heading down the tracks toward five workmen who
will be killed if the trolley proceeds on its present course. You are on a footbr idge over the
tracks, in between the approaching trolley and the five workmen. Next to you on this footbridge
is a stranger who happens to be very large. The only way to save the lives of the five workmen
is to push this stranger off the bridge and onto th e tracks below where his large body will stop
the trolley. The stranger will die if you do this, but the five workmen will be saved. Is it
appropriate for you to push the stranger on to the tracks in order to save the five workmen?

Dilema 2 în engleză : You are at the wheel of a runaway trolley quickly approaching a fork in
the tracks. On the tracks extending to the left is a group of five railway workmen. On the tracks
extending to the right is a single railway workman. If you do nothing the trolley will proceed to
the left, causing the deaths of the five workmen. The only way to avoid the deaths of these
workmen is to hit a switch on your dashboard that will cause the trolley to proceed to the right,
causing the death of the single workman. You have two o ptions: (1) Do nothing, and the trolley
kills the five people on the main track. (2) Pull the lever, diverting the trolley onto the side track
where it will kill one person. Which is the most ethical choice? Is it appropriate for you to hit
the switch in o rder to save the lives of the five workmen?

27
Au fost folosite, de asemenea, două versiuni ale acestor dileme, traduse în română, în formula
următoare:

Dilema 1 în română : Un tren se apropie cu viteză de 5 muncitori care lucrează pe linia ferată
și care v or fi uciși dacă trenul își menține direcția. Te afli pe un pod, deasupra liniei ferate,
chiar la jumătatea direcției între trenul care se apropie și cei 5 muncitori. Lângă tine se află
un străin, care, întâmplător, este foarte masiv. Singura modalitate de a salva viețile celor 5
muncitori este prin a împinge acest străin de pe pod chiar pe calea ferată, unde corpul său va
stopa trenul. Străinul va muri dacă vei face asta, dar vei salva 5 vieți. Este adecvat să împingi
o persoană de pe pod, în fața trenulu i, pentru a salva 5 persoane?

Dilema 2 în română : Un tren se apropie cu viteză de 5 muncitori care lucrează pe linia ferată
și care vor fi uciși dacă trenul își menține direcția. Te afli la o anumită distanță de tren, pe
șantierul căii ferate, chiar lângă o manetă. Dacă apeși această manetă, trenul va fi
redirecționat. Cu toate acestea, pe direcția alternativă se află, de asemenea, o persoană. Ai
două opțiuni: să nu acționezi și cei 5 muncitori vor muri sau să apeși maneta și să ucizi o
persoană, cu scopul salvării a 5 persoane. Este adecvat să apeși maneta pentru a redirecționa
trenul, ceea ce ar ucide o persoană, cu scopul salvării a 5 persoane?

2.6 Aspecte etice ale cercetării

Colectarea datelor a fost realizată prin intermediul unor chestionare onlin e. În scopul
distribuției aleatorii a participanților, a fost creată o primă pagină, care permitea accesul fiecărui
participant la varianta în română sau în engleză a chestionarului, în funcție de competențele
lingvistive deținute.
Astfel, pe prima pagină, participanții au fost întrebați dacă sunt vorbitori de limba
engleză. Pentru răspunsul ”NU”, erau redirecționați către chestionarul în limba română. Pentru
răspunsul ”DA”, erau redirecționați către chestionarul în limba engleză.
Înainte de parcurgerea ch estionarului, au fost prezentat e date despre scopul cercetării, condițiile
de participare, date despre cuprinsul și durata chestionarului, dar și drepturile participanților.
Astfel, aceștia au beneficiat de toate informațiile necesare participării la aceas tă cercetare. De
asemenea, a fost asigurată confidențialitatea datelor oferite de către participanți, iar acestea au
fost folosite doar în scop de cercetare.

28
3.REZULTATELE CERCETĂRII

3.1 Testarea ipotezelor
H1: Folosirea limbii engleze determină luarea deciziilor utilitariste într -un procent mai
ridicat decât în cazul limbii române.

A. Dilema 1 în engleză și în română

Tabel 3.1 . Analiza chi -pătrat privind luarea unui tip de decizie în funcție de limbă(Dilema 1)
Tipul de decizie
Variabile n Deontologic Utilitarist x2 df p
Limba 9,671 1 0,002
Engleză 49 28 23
Română 51 41 8
Total 100 69 41

Pentru a verifica dacă tipul de decizie diferă în funcție de limba în care este formulată
sarcina am aplicat testul x2 de asociere. În tabelul 3.1 sunt prezentate rezultatele la testul Pearson
x2, rezultând că tipul de decizie (deontologic sau utilitarist) diferă în funcție de limba în care
este formulată sarcina [x2(1) = 9,671, p < 0,002]. Subiecții care au răspuns la sarcina formulată
în limba română au înregistrat o pondere a deciziilor de tip utilitarist mai scăzut decât subiecții
care au participat la aceeași sarcină, formulată însă în limba engleză.

29

Deoarece valoarea reziduurilor standardizate adjustate nu se încadrează în intervalul [ –
2,2], rezultă că există o di ferență semnificativă între valorile observate și cele așteptate.
Observăm că, la nivelul ambelor grupuri, procentul unei decizii utilitariste a descrescut de la la
83% în limba română 54,9% în limba engleză. În cazul deciziei deontologice, procentul a
crescut de la 16,3% în limba română, la 45,1 % în limba engleză. Cu alte cuvinte, creșterea
ponderii deciziilor utilitariste în limba engleză a crescut cu 28,8 % atunci când a fost folosită
limba engleză.

Tabelul 3.3 Măsurători simetrice
Valoare Aprox.Sig
Phi -,311 0,002
N 100

Deoarece phi=0,311, raportându -ne la criteriile lui Cohen (1988), vom spune că influența
folosirii unei limbi străine asupra unei decizii de tip utilitarist este moderată.

Discuții
Teoriile globale ale judecății morale susțin adesea că emoțiile au un rol central în luarea
unor decizii morale (Pastötter, 2013). Cel mai probabil, limba străină reduce reactivitatea
emoțională și determină evaluări de tip cost -beneficiu, ceea ce duce la o creștere a frecvenței
deciziilor utilitariste (Costa, 2014). Reducția emoționalității determinată de limba străină poate
promova distanță psihologică în general, iar creșterea distanței psihologice po ate duce la o
evaluare în termeni abstracți de către individ, care, în anumite circumstanțe , crește
probabilitatea deciziilor utilitariste. (Trope,2010; Gong, 2012; cit. in Costa, 2013).

După modelul cu dublă procesare ale moralității, acești autori au susținut că limba
străină i nfluențează alegerea morală prin producerea distanței cognitiv -emoționale, mai exact
prin ”gândirea la rece”. Efectele limbii străine sunt demonstrate în cazul dilemei podului, care
probabil activează sistemul emoțional într -o mai mare măsură (procesele co gnitive automate),
dar nu și în cazul dilemei troleului, care activează procese cognitive controlate. Autorii (Costa
et al.,2014) au presupus că o limbă străină atenuează emoțiile bazându -se pe studii
experimentale .

30
În general, o limbă străină produce reac ții emoționale mai puțin intense relative la o
limbă străină. De exemplu, atât răspunsurile de conductanță electrică a pielii, cât și forța
emoțională a frazelor emoționale sunt reduse atunci când sunt prezentate într -o limbă străina,
decât atunci când sun t prezentate în limba natală. În plus, distorsiunile euristice care sunt
determinate de factorii emoționali, ca de exemplu aversiunea față de pierdere, sunt reduse atunci
când oamenii iau o decizie într -o limbă străină. Studiul (Costa, 2014) susține că red ucerea
emoționalității promovează procese mai controlate, care determină o decizie utilitaristă.
Așadar, aceste rezultate sunt în concordață cu susținerea că judecățile morale într -o
limbă străină ar putea fi mai puțin afectate de reactivitatea emoțio nală produsă de o dilemă
morală, ceea ce ar putea determina decizii utlitariste într -un procent mai ridicat.
.

B. Dilema 2 în engleză și în română

În cazul Dilemei 2 în engleză și în română, testul x2=0,603, p=0,43; testul x2 nu este
semnificativ. Rezult atul indică faptul că nu există o diferență la nivelul tipului de decizie luat.
Acest rezultat este în concordanță cu descoperirile (Costa et al., 2014; cit. in Geipel, 2015) că
efectele limbii străine sunt demonstrate în cazul dilemei podului, care p robabil activează
sistemul emoțional într -o mai mare măsură (procesele cognitive automate), dar nu și în cazul
dilemei troleului, care activează procese cognitive controlate..

Discuții
Gândirea ”cu inima” sau cea emoțională determină un răspuns deonto lgic, în timp ce
gândirea deliberată favorizează o decizie utilitaristă. Răspunsurile deontologice vor predomina
atunci când dilemele morale determină un răspuns emoțional puternic (dilema podului), în timp
ce deciziile utilitariste vor predomina atunci câ nd dilemele au un conținut emoțional mai
scăzut(dilema troleului).

31
În acord cu această perspectivă, primarea sistemului emoțional s -a dovedit a determina
răspunsurile deontologice, în timp ce primarea sistemului analitic s -a dovedit a sprijini
deciziile/al egerile utilitariste (Haidt,2007, cit. in Geipel, 2015) . În plus, s -a descoperit că
încărcătura cognitivă a interferat selectiv cu răspunsurile utilitariste, sugerând că astfel de
răspunsuri sunt rezultat al proceselor cognitive controlate.
Cu alte cuvint e, nu există o manifestarea a influenței limbii în care este formulată
sarcina. Indiferent de limba în care este formulată dilema 2, participanții aleg în proporții
similare atât decizii utilitariste, cât și decizii deontologice. Absența factorului persona l
reprezintă un element central în această decizie

În cazul Dilemei 2 în engleză și în română, testul x2=0,603, p=0,43; testul x2 nu este
semnificativ.

H2: Există diferențe între cei care iau decizii uilitariste și cei care iau decizii de tip
deontologic în ceea ce privește starea afectivă.

A. Dilema 1 și Dilema 2 în limba engleză

32
A.1 Dilema 1 în engleză

A.2 Dilema 2 în engleză

B. Dilema 2 în română și în engleză

B.1 Dilema 2 în română

B.2 Dilema 2 în engleză

33
În scopul verifică rii dacă sarcina formulată în limba engleză, cum este cazul celor două
dileme mai sus prezentate, am aplicat testul t pentru eșantioane independente. Conform
rezultatelor obținute (tabelul 3.6; tabelul 3.7), nu există diferențe semnificative în funcție de
sarcina formulată în limba engleză în ceea ce privește starea afectivă pozitivă (PA) și negativă
(NA).

Discuții
În ceea ce privește dilema podului, studiul To push or not to push? Affective influences
on moral judgment depend on decision frame (Pastötter, 2013) – furnizează informații relevante
referitoare la influența pe care o are starea afec tivă asupra judecăților morale.
Rezultatele indică faptul că influențele afective asupra deciziilor morale dep ind de cadrul
situațional prezentat . În acest caz, nu a fost prezentat un cadru situațional.
Pletti et al. (2016) a evaluat emoțiile postdecizionale. Unele studii indică faptul că
indivizii nu sunt întodeauna fideli în a prezice starea afectivă după ce iau o decizie, deoarece
există o discrepanță între emoțiil e anticipate și emoțiile lor postdecizionale de fapt.(Willson și
Gilbert, 2015, cit. in Pletti et al., 2016). Conform acestui studiu(Pletti et al., 2016), decizia a
influențat evaluarea emoțională postdecizie.
Aceste rezultate susțin ideea că stările afec tive influențează judecata morală. Mai
specific, poate fi precizat că răspunsurile utilitariste sunt mai probabile atunci când vorbim
despre o stare afectivă pozitivă, decât în cazul unei stări afective negative.
În acest caz, ipoteza nu este confirmată.

34

4. CONCLUZII

În general, oamenii consideră judecățile morale despre ”bine” și ”rău” sunt rezultat al
unor principii consistente și, prin urmare, nu ar trebui să fie influențate de aspecte aparent
irelevante în cazul unei dileme morale (Costa et.al, 2014).
Teoriile globale ale judecății morale susțin adesea că emoțiile au un rol central în luarea
unor decizii morale (Pastötter, 2013). De exemplu, Huntsinger, Clore, and Bar -Anan (2010) cit.
in Pastötter, 2013, au investigat influențele afectiv e la nivelul global -local al judecăților morale,
în condițiile în care participanții se concentrau local sau global, înainte de participarea la
sarcină. Huntsinger, Sinclair, et al. (2010) cit. de Pastötter, 2013 au examinat efectul stării
afective asupra activării stereotipurilor. Stările afective pozitive au crescut rata activării
stereotip mai mult decât stările afective negative.
Studii anterioare (Geipel, 2015; Harris et.al, 2006; Costa et.al, 2014) au prezentat
influența pe care o limbă străină le poa te avea asupra unui proces decizional. Judecățile morale
ale oamenilor și deciziile acestora depind într -o anumită măsură de limba în care este formulată
sarcina, ponderea deciziilor utilitariste fiind mai mare într -o limbă străină (Costa, 2014). Acest
studiu este important deoarece demonsterează că procesul decizional este influențat de un
aspect aparent irelevant, și anume limba străină. Cel mai probabil, limba străină reduce
reactivitatea emoțională și determină evaluări de tip cost -beneficiu, ceea ce du ce la o creștere a
frecvenței deciziilor utilitariste.
Așadar, reducția emoționalității determinată de limba străină poate promova distanță
psihologică în general. Creșterea distanței psihologice pot duce la o evaluare în termeni abstracți
de către indivi d, care, în anumite circumstanțe crește probabilitatea deciziilor utilitariste.
(Trope,2010; Gong, 2012; cit. in Costa, 2013). Fenomenul imigrației explică, de asemenea,
importanța cercetării influențelor psihologice asupra limbajului. Limbile străine sunt folosite la
nivel internațional în medii sociale precum mediul profesional. Înțelegerea asupra procesului
decizional poate contribui la o autoevaluare a deciziilor mai eficientă și a contextului în care
sunt luate deciziile (Costa et.al 2013).
Obiectivul acestui studiu a fost de a investiga dacă există diferențe în ceea ce privește
deciziile morale între participanții care iau deciza in limba nativă față de cei care iau decizia
într-o limbă străină. Experimentul realizat a vizat efectul pe care o limbă str ăină îl poate avea
asupra procesului decizional, prin intermediul dilemelor morale a podului și a trenului (Geipel,
2015; Thompson, 1989), prezentate în limba română și în limba engleză, pe două loturi

35
independente. Totodată, studiul a vizat investigarea u nei posibile influențe a procesului
decizional asupra stării afective. În acest sens, a fost folosit chestionarul PANAS (Watson,
1988), compus din scala afectelor pozitive (PA) și scala afectelor negative (NA).
Rezultatele cercetării confirmă influența pe care o poate avea formularea sarcinii într -o
limbă străină. Trebuie menționat că efectul limbii străine a fost mai puternic în cazul dilemei
podului, care conține factorul ”forță personală”. Pe de altă parte, rezultatul la dilema 2, cea a
trenului, nu a î nregistrat o manifestare semnificativă a influenței limbii. Acest rezultat este în
acord cu rezultatele studiilor care au investigat factorii implicați în decizie, la nivelul celor două
dileme (Cipolletti et al., 2016; Costa et al., 2014; Geipel et al., 20 15). Cu toate acestea, nu s -a
raportat un rezultat semnificativ în ceea ce privește influența sarcinii formulate fie în limba
română, fie în limba engleză. asupra stării afective post -test.
Alte studii experimentale au arătat (Piazza, Sousa, Holbrook, 2013 ) că, a fi sub influența
unei autorități, poate afecta judecățile utilitariste bazate pe acțiui vătămătoare. După cum
sugereaza acestea, criteriul conceptual al independenței autoritare nu se aplică întotdeauna în
cazuri de vătămare complexe, din moment ce judecățile utilitariste au fost influențate de o
atitudine normativă a unei autorități (Piazza et.al, 2013).
Similar, studiul lui Millar, Turi și Friedman (2014) au evaluat judecățile morale atunci
când, în cazul dilemelor, persoanele erau înlocuite cu ob iecte personale. În cele două
experimente întreprinse, participanții au evaluat ca fiind inacceptabil atunci când venea vorba
de încalcarea drepturilor altui proprietar al unui obiect. Aceștia au apreciat, de asemenea, că
este mai puțin acceptabil să sacri fici obiectul altcuiva ca un mijloc de salvare a celorlalte, și nu
ca efect secundar. Aceste descoperiri sugerează că frecvența deciziilor utilitariste poate fi
scăzute în atunci când nu există factorul ”vătămare” direcționat asupra unei persoane, deci
atunci când nu este implicată forța persoală. Totodată, descoperirile sugerează că distincția între
mijloace și efecte secundare influențează acceptabilitatea asupra deteriorarea obiectelor, ceea
ce are un impact asupra deciziilor utilitariste (Millar, Turi, Friedman, 2014).
Cercetări recente au demonstrat că există o asociere între afecte și nivelul de
concentrare. Anxietatea facilitează procesarea (Derryberry & Reed, 1998 cit. in Broeders et.al
2011), în timp ce fericirea direcționează atenția asupra procesă rii locale g (Basso, Schefft, Ris,
& Dember, 1996; Gasper & Clore, 2002 cit. de de Broeders et.al 2011). O stare afectivă pozitivă
le permite oamenilor să se detașeze psihologic de o anumită situație și să vadă imaginea de
ansamblu (Bar -Anan, Liberman, & T rope, 2006; Liberman, Sagristano, & Trope, 2002; Trope
& Liberman, 2003 cit de Broeders et.al 2011 ).

36
Cercetări care folosesc dilema podului este cunoscut faptul că afectele negative (Greene
et al., 2004, 2001 cit. in Broeders et. al 2011) și afectele poz itive (Valdesolo & DeSteno, 2006
cit. de Broeders, 2011) pot avea un anumit rol în rezolvarea dilemei. Studii recente întreprinse
de Valdesolo și DeSteno (2006; cit. in Broeders, 2011) au demonstrat că participanții care aveau
o stare afectivă pozitivă era u mai dispuși să fie activi în dilema podului. Afectele pozitive
rezultă într -un tipar de gândire holostic, care le permite oamenilor să vadă imaginea de
ansamblu, care face referire la binele suprem. De asemenea, Greene (2009; cit. in Broeders,
2011) susț ine că dilema podului declanșează un răspuns emoțional negativ, care duce la o
decizie deontologică. Altfel spus, afectele negative se traduc printr -o procesare a concentrării
locale, asupra unei situații concrete, ”aici și acum”.
Fenomenul imigrației e xplică, de asemenea, importanța cercetării influențelor
psihologice asupra limbajului Limbile străine sunt folosite la nivel internațional în medii sociale
precum mediul profesional.
Înțelegerea asupra procesului decizional poate contribui la o autoevaluar e a deciziilor
mai eficientă și a contextului în care sunt luate deciziile (Costa et.al 2013).

4.1 Limite și direcții de cercetare

Limitele cercetării și direcții viitoare

Una dintre limitele acestei cercetări este faptul că, prin folosir ea unei măsurători de auto –
evaluare, precum sunt autoevaluarea competențelor lingvistice și autoevaluarea stării afective
prin intermediul chestionarului PANAS, este un grad crescut de subiectivism. Totodată, nu s -a
putut evalua o asociere fidelă între niv elul de competență lingvistică autoraportat și nivelul de
competență lingvistică cerut de sarcinile formulate în limba engleză.
O altă limită a cercetării se referă la faptul că nu au fost dovedite influențele exercitate de
participarea la sarcină nici în limba română și nici în limba engleză.
Cercetări viitoare care să investigheze influențele variilor emoții (altele decât fericit sau
trist) asupra deciziilor morale ar putea clarifica dacă influențele afective asupra judecăților
morale sunt determinate de o evaluare specifică. (Pastötter, 2013).

37
De asemenea, cercetări care combină elemente ale literaturii ce vizează orientarea spre
scop cu elemente ale moralității, ar putea oferi o mai bună înțelegere a proceselor ce stau la
baza deciziilor morale. Broe ders et. al (2011) propune investigarea unui nou element –
intervenția din inerție.
Folositoare unei mai bune comprehensiuni a subiectului este și o caracterizare
consistentă a forței persoanale (Greene et.al, 2009) și propun investigarea caracterului aces tuia,
care ar putea fi continuu (ca în cazul împingerii unei persoane) sau balistic (ca în cazul aruncării
unei persoane). Cu alte cuvinte , studiul lui Greene et .al (2009) propune o mai bună d efinire a
termenuui de ”forță personală”.
Trebuie menț ionat că s -a acordat o deosebită atenție asupra faptului că oamenii consideră
inacceptabil să împingă o persoană de pe pod (Sheskin, Baumard, 2016). Greene et al., (2009)
sugerează că aplicarea ipotetică a forței personale are un rol cheie în dezaprobarea împingerii
unei persoane de pe pod spre deosebire de dilema trenului în care nu există factorul personal.
Cercetări viitoare ar trebui să investigheze cum este luat în considerare conceptul de vătămare
în parcurgerea unei dileme morale.

38
BIBLIOGRAFIE:

Altmann, G. (2006). Psycholinguistics: History.

Bloom, P. (2011). Family, community, trolley problems, and the crisis in moral
psychology. The Yale Review, 99(2), 26 -43.

Broeders, R., Van Den Bos, K., Müller, P. A., & Ham, J. (2011). Shoul d I save or should
I not kill? How people solve moral dilemmas depends on which rule is most accessible. Journal
of Experimental Social Psychology, 47(5), 923 -934.

Buckwalter, W., & Turri, J. (2015). Inability and obligation in moral judgmen t. PloS
one, 10(8), e0136589.

Costa, A., Foucart, A., Hayakawa, S., Aparici, M., Apesteguia, J., Heafner, J., & Keysar,
B. (2014). Your morals depend on language.

Crockett, M. J., Kurth -Nelson, Z., Siegel, J. Z., Dayan, P., & Dolan, R. J. (2014). Harm
to others outweighs harm to self in moral decision making. Proceedings of the National
Academy of Sciences, 111(48), 17320 -17325.

Crockett, M. J. (2013). Models of morality. Trends in cognitive sciences, 17(8), 363 –
366.
Geipel, J., Hadjichristidis, C. & Su rian, L., How Foreign Language Shapes Moral
Judgment, Journal of Experimental Social Psychology (2015), doi: 10.1016/j.jesp.2015.02.001

Geipel, J., Hadjichristidis, C., & Surian, L. (2015). The foreign language effect on moral
judgment: The role of emotio ns and norms. PloS one, 10(7), e0131529.

Gold, N., Pulford, B. D., & Colman, A. M. (2014). The outlandish, the realistic, and the
real: Contextual manipulation and agent role effects in trolley problems. Frontiers in
psychology, 5.

39
Govrin, A. (2014). The ABC of moral development: an attachment approach to moral
judgment. Frontiers in psychology, 5, 6.

Greene, J. D., Cushman, F. A., Stewart, L. E., Lowenberg, K., Nystrom, L. E., & Cohen,
J. D. (2009). Pushing moral buttons: The interaction between persona l force and intention in
moral judgment. Cognition, 111(3), 364 -371.

Harris, C. L., Gleason, J. B., & Aycicegi, A. (2006). When is a first language more
emotional? Psychophysiological evidence from bilingual speakers. Bilingual education and
bilingualism, 56, 257.

Horne, Z., & Powell, D. (2016). How large is the role of emotion in judgments of moral
dilemmas?. PloS one, 11(7), e0154780.

Körner, A., & Volk, S. (2014). Concrete and abstract ways to deontology: Cognitive
capacity moderates construal level e ffects on moral judgments. Journal of Experimental Social
Psychology, 55, 139 -145.

Kusev, P., Schaik, P., Alzahrani, S., Lonigro, S., & Purser, H. (2016). Judging the
morality of utilitarian actions: How poor utilitarian accessibility makes judges irratio nal.
Psychonomic bulletin & review, 1 -7.

Meyer, L. F., & Braga, M. J. (2014). Cognition and norms: toward a developmental
account of moral agency in social dilemmas. Frontiers in psychology, 5.

Migliore, S., Curcio, G., Mancini, F., & Cappa, S. F. (2014) . Counterfactual thinking in
moral judgment: an experimental study. Frontiers in psychology, 5.

Millar, J. C., Turri, J., & Friedman, O. (2014). For the greater goods? Ownership rights
and utilitarian moral judgment. Cognition, 133(1), 79 -84.

Mondal , P. (2014). Language, Mind and Computation. Palgrave Macmillan.

40
Tassy, S., Oullier, O., Mancini, J., & Wicker, B. (2013). Discrepancies between
judgment and choice of action in moral dilemmas. Frontiers in psychology, 4, 250.

Piazza, J., Sousa, P., & Holbrook, C. (2013). Authority dependence and judgments of
utilitarian harm. Cognition, 128(3), 261 -270.

Pletti, C., Sarlo, M., Palomba, D., Rumiati, R., & Lotto, L. (2015). Evaluation of the
legal consequences of action affects neural activity and emotio nal experience during the
resolution of moral dilemmas. Brain and cognition, 94, 24 -31.

Sachdeva, S., Iliev, R., Ekhtiari, H., & Dehghani, M. (2015). The Role of Self -Sacrifice
in Moral Dilemmas. PloS one, 10(6), e0127409.

Schnall, S., Haidt, J., Clore, G. L., & Jordan, A. H. (2008). Disgust as embodied moral
judgment. Personality and social psychology bulletin.

Sheskin, M., & Baumard, N. (2016). Switching away from utilitarianism: The limited
role of utility calculations in moral judgment. PloS one, 11( 8), e0160084.

Watson, D., Clark, L. A., & Tellegen, A. (1988). Development and validation of brief
measures of positive and negative affect: The PANAS scales. Journal of Personality and Social
Psychology, 54(6), 1063 -1070

Wiegmann, A., & Waldmann, M. R. (2014). Transfer effects between moral dilemmas:
A causal model theory. Cognition, 131(1), 28 -43.

41

Anexa 1.
ACORD DE PARTICIPARE
Vă rugăm să citiți cu atenție informațiile prezentate mai jos.
Top of Form
DESCRIERE:
Sunteți invi tat(ă) să participați la această cercetare care își propune să analizeze posibile
diferențe în emiterea judecăților morale în funcție de limba folosită în formularea
sarcinii. Studiul este adresat vorbitorilor nativi ai limbii române, care au ca limbă str ăină
limba engleză. Pentru a participa la acest studiu, trebuie să fiți vorbitori de limba engleză
la nivel mediu sau avansat, prin învățarea ulterioară a a acestei limbi și nu ca o a doua
limbă nativă(învățată încă din primii ani de viață împreună cu limb a
română).Chestionarul cuprinde: (1)Datele demografice; (2)Autoevaluarea
competențelor lingvistice; (3) Două dileme morale; (4)Evaluarea stării affective;
Durata completării chest ionarelor este de aproximativ 5 -10 minute.
DREPTURILE PARTICIPANȚ ILOR:
 participarea este voluntară, nu prezintă niciun risc și aveți posibilitatea de a vă
retrage în orice moment
 completarea chestionarelor se va desfășura individual
 confidențialitatea va fi strict păstrată, iar datele vă sunt solicitate numai în scop
statistic
Pentru mai multe informații legate de interpretarea rezultatelor, vă rugăm să
contactați autorul la următoarea adresă de e -mail : mariabeatrice073@gmail.com
Dacă sunteți de acord cu condițiile prez entate mai sus, vă rog să completați chestionarele
în continuare.
Prin completarea acestui formular, confirmați că îndepliniți următoarele condiții:
• ați citit acordul de participare, l -ați înțeles și sunteți de acord cu acesta.
• doriți să participați în cadrul cercetării menționate mai sus.
Sunteți de acord cu condițiile prezentate mai sus?
DA  NU  Vă mulțumim!

42

Anexa 2. Chestionarul 1 – sarcina este formulată în limba engleză
Date demografice
Nume și prenume/Inițiale: *

Răspuns:

Sex: *
Feminin
Maculin
Vârsta: *

Câți ani de studiu al limbii engleze aveți? *

Autoevaluarea competențelor lingvistice
*Bifați căsuța care corespunde încadrării la un anumit nivel lingvistic, de la A1 la C2, unde:
A1=Pot să înțeleg nume cunoscute, cuvinte și propoziții foarte simple, de exemplu, din
anunțuri, afișe sau cataloage, să formulez întrebări simple pe teme cunoscute sau de necesitate
imediată și să răspund la asemenea întrebări.
A2=Pot să citesc texte foarte scurte și simple. Pot să particip la discuții foarte scurte, chiar dacă,
în general, nu înțele g suficient pentru a întreține o conversație.
B1=Pot să înțeleg texte redactate, în principal, într -un limbaj uzual sau referitor la activitatea
mea profesională, descrierea evenimentelor, exprimarea sentimentelor. Pot să particip fără
pregătire prealabilă la o conversație pe teme familiare, de interes personal sau referitoare la
viata cotidiană
B2=Pot să citesc articole și rapoarte pe teme contemporane, în care autorii adoptă anumite
atitudini și puncte de vedere. Pot să înțeleg proză literară contemporană . Pot să comunic cu un
grad de spontaneitate și de fluentă care fac posibilă participarea normală la o conversație cu
interlocutori nativi.
C1=Pot să înțeleg texte faptice și literare lungi și complexe, sesizând diferențele stilistice. Pot
să înțeleg arti colele specializate și instrucțiunile tehnice lungi, chiar dacă nu se referă la

43
domeniul meu. Pot să utilizez limba în mod flexibil și eficient în relații sociale și în scopuri
profesionale.
C2= Pot să citesc cu ușurință orice tip de text, chiar dacă este abstract sau complex din punct
de vedere lingvistic sau al structurii, de exemplu, manuale, articole specializate și opere literare.
Pot să particip fără efort la orice conversație sau discuție și sunt familiarizat(ă) cu expresiile
idiomatice și colocviale . Pot să mă exprim fluent și să exprim cu precizie nuanțe fine de sens.

What decision would you make?
D1
A runaway trolley is heading down the tracks toward five workmen who will be killed if the
trolley proceeds on its present course. You are on a foo tbridge over the tracks, in between the
approaching trolley and the five workmen. Next to you on this footbridge is a stranger who
happens to be very massive. The only way to save the lives of the five workmen is to push this
stranger off the bridge and on to the tracks below where his massive body will stop the trolley.
The stranger will die if you do this, but the five workmen will be saved.
Would you save the five workmen even if that means pushing a stranger off the bridge? *
Yes
No

44
D2
A runaway trolley is heading down the tracks toward five workmen who will be killed if the
trolley proceeds on its present course. The trolley is headed straight for them. You are standing
some distance off in the train yard, next to a lever. If you pull this lever , the trolley will switch
to a different set of tracks. However, you notice that there is one person on the side track. You
have two options: (1) Do nothing, and the trolley kills the five people on the main track. (2)
Pull the lever, diverting the trolley onto the side track where it will kill one person. Which is
the most ethical choice?
Would you pull the lever in order to switch the trolley to another course? You will kill one, but
save five. *
Yes
No

Evaluarea stării afective
Pentru ultima parte a ch estionarului, vă rugăm să vă autoapreciați starea afectivă din acest
moment:
*
Foarte
puțin/deloc Puțin Moderat Destul de
mult Extrem de mult
Interesat
Stresat
Încântat
Supărat
Puternic
Vinovat
Speriat
Ostil
Entuziasmat
Mândru
Iritabil
Alert
Rușinat

45
Inspirat
Nervos
Hotărât
Atent
Tensionat
Activ
Temă tor
Interesat
Stresat
Încântat
Supărat
Puternic
Vinovat
Speriat
Ostil
Entuziasmat
Mândru
Iritabil
Alert
Rușinat
Inspirat
Nervos
Hotărât
Atent
Tensionat
Activ
Temător

46

Anexa 3 . Chestionar 2 – formularea sarcinii în limba română
Date demografice
Nume și prenume/Inițiale: *

Sex: *
Feminin
Masculin
Vârsta: *

Tu ce decizie ai lua?
Vă rugăm să citiți cu atenție și să evaluați fiecare dintre următoarele dileme:

D1
Un tren se apropie cu viteză de 5 muncitori ca re lucrează pe linia ferată și care vor fi uciși dacă
trenul își menține direcția. Te afli pe un pod, deasupra liniei ferate, chiar la jumătatea direcției
între trenul care se apropie și cei 5 muncitori. Lângă tine se află un străin, care, întâmplător,
este foarte masiv. Singura modalitate de a salva viețile celor 5 muncitori este prin a împinge
acest străin de pe pod chiar pe calea ferată, unde corpul său va stopa trenul. Străinul va muri
dacă vei face asta, dar vei salva 5 vieți.
Este adecvat să împingi o persoană de pe pod, în fața trenului, pentru a salva 5? *
Da
Nu
D2
Un tren se apropie cu viteză de 5 muncitori care lucrează pe linia ferată și care vor fi uciși dacă
trenul își menține direcția. Te afli la o anumită distanță de tren, pe șantierul căii fe rate, chiar
lângă o manetă. Dacă apeși această manetă, trenul va fi redirecționat. Cu toate acestea, pe
direcția alternativă se află, de asemenea, o persoană. Ai două opțiuni: să nu acționezi și cei 5
muncitori vor muri sau să apeși maneta și să ucizi o pe rsoană, cu scopul salvării a 5 persoane.

47
Este adecvat să apeși maneta pentru a redirecționa trenul, ceea ce ar ucide o persoană, cu scopul
salvării a 5 persoane? *
Da
Nu

Eevaluarea stării afective
Pentru ultima parte a chestionarului, vă rugăm să vă autoa preciați starea afectivă din acest
moment.

Foarte
puțin/deloc Puțin Moderat Destul de
mult Extrem de mult
Interesat
Stresat
Încântat
Supărat
Puternic
Vinovat
Speriat
Ostil
Entuziasmat
Mândru
Iritabil
Alert
Rușinat
Inspirat
Nervos
Hotărât
Atent
Tensionat
Activ
Temător
Interesat

48
Stresat
Încântat
Supărat
Puternic
Vinovat
Speriat
Ostil
Entuziasmat
Mândru
Iritabil
Alert
Rușinat
Inspirat
Nerv os
Hotărât
Atent
Tensionat
Activ
Temător