Lect. Univ. Dr. VALERICA DRAICA [612597]

1

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE LITERE
DOMENIUL LIMBĂ SI LITERATURĂ
PROGRAMUL DE STUDIU:
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
LIMBA ȘI LITERATURA ENGLEZĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

Adaptarea ortografică a neologismelor din
limba engleză

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lect. Univ. Dr. VALERICA DRAICA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

2

Motto :

“Mun ții n-au împiedicat pe Români să comunice unii cu alții, deși pe
crestele lor înalte trecea granița care despărțea în curs de veacuri pe
Transilvăneni de Munteni, Moldoveni, Bănățeni și Ungureni. […]
Carpații n -au despărțit pe Români ci au format în toate vremurile șira
spinării a neamului nostru. ”
(Gustav Weigand)

“ Limba rom ână este o comoară fără cheie. ”
(Ioan Slavici, Dorin ța inimii – capitolul 3)

3

Cuprins

INTRODUCERE ………………………………………… .
I. SCURT ISTORIC …………………………..
I.1. Formarea limbii române ……………………………………….
I.2.Perioada de formare a limbii române …………………………………..
I.3. Funcționarea neo logismelor în spațiul românesc ……….
II. Influența limbii engleze asupra limbii române ………
II.1. Cauzele pătrunderii elementelor străin e în limba română ……
II.2. Anglicizare prin globalizare ……………………………………………….
II.3. Adaptarea pe nivele a anglicismelor ……… …………………………….
III. Limbajul presei de azi : tendințe și perspective …………
III.1 . Funcționarea anglicismelor în presa scrisă autohtonă .
Argumente pro și contra ……………………………………….
III.2 . Echivalenț ele anglicismelor în l imba română ……………….
III.3. Angli cismele în presa scrisă din anii (2001 -2008) între
necesitate și abuz. Studiu de caz: ziarele “Timpul”, “Jurnal de
Chișinău” și revistele “Economica”, “Vip magazin” ………………..
CONCLUZII ………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………….
ANEXE …………………………………………………………

4

Introducere

„… se scurge timpul trecător de parcă ar fi un izvor murmurător. Cu el își ia și anii
vieții ce se strecor ca frunzele într -un copac roditor.
Omul e ca și po mul ce -și prinde rădăcini, apoi își adâ ncește rădăcinile, dă roada de
care mai apoi se bucură, dă fructul cel dulce care cu greu s-a făcut. Se întristeaz ă pomul
cînd rămîne fără fructe și frunze, devine tr ist, dar are speran ță că sămâ nța lui va încolți
și va da viață altui pom.
Timpul fuge repede ca un gînd, tu vrei să -l oprești dar el nu te așteaptă. El parcă se
varsă într -o mare sau ocean ce -și duce valurile într -o amintire din trecut. Da, ne amintim
de acele clipe fericite când am obținut cu atâta râ vnă să scriem cu alfabet latin. Ne -am
bucurat că vom păstra limba noastră cea dulce ca pe un figure de miere. Uităm ori poate
nu conștientizăm ce a zis marele nostru poet național și universal M. Em inescu: ,,Noi nu
suntem stăpâ nii limbii, ci limba e stăpâ na noastră… Să păstrăm cu demnitate și să
luptăm, că avem o limbă pe care ne-au lăsat -o ca un mărgăritar scrii torii și strămoșii
noștri. ” (D. Matcovschi)
Luat în totolitate , vocabularul poate fi definit ca un ansamblu pe care îl impart membrii unui
grup social și care servește la descrierea, clasarea sau actualizarea anumitor aspecte ale lumii
exterioare. S e zice că fiecare semn lingvistic este un semn aparte în acest univers de semne,
fiindcă limbajul uman este un limbaj incomparabil mai bogat, mai suplu, mai eficace ca oricare
alt limbaj.
După doctrina lui Saussure, limba este asemeni unui organism me reu în schimbare, dar care
își restabilește neîncetat echilibrul său intern. Prin urmare, și lexicul unei limbi este un ansamblu
cu mutații permanente. Două sunt sursele de îmbogățire a vocabularului: una internă și alta
externă. Sursa externă nu reprezint ă altceva decâ t împrumutul . În studiul dat o atenție deosebită
vom oferi împrumuturilor recente din engleza britanică și americană.
Cartea lui Nicolae Corlăteanu Încadrarea lingvistică în realitățile europene [1] adeverește nu
numai vigoarea spiritual ă a distinsului filolog, membru titular al Academiei de Științe din
Republica Moldova, dar și gâ ndirea profund contemporană a domnului academician, care ne
instruiește în sensul apropierii tot mai necesare de nivelul european al lingvisticii, în consens cu
evoluția economiei, științei și tehnicii.
Întemeiată pe studierea multilaterală a neologismelor, lucrarea patriarhului filologiei noastre
are drept mot to un adevăr absolut: „Se cuvine a prezenta problema neologismului în limba

5
noastră prin prisma păt runderii în plan istoric a noilor elemente lexicale, motivată prin
necesitățile dezvoltării economice, sociale, naționale, științifice, tehnice”. Avem de a face cu o
carte scrisă azi pentru ziua de azi, iar parțial – și pentru cea de mâine. Chiar referințe le la istoria
apariției neologismelor în trecut au importanță actuală, servindu -i autorului drept premisă a
abordării probleme i cuvintelor noi în cea mai strâ nsă legătură cu înnoirile de esențe ale vieții
sociale, politice, economice.
Când trece la pr oblemele nemijlocite ale neologismului în limba română, savantul distinge cu
toată claritatea două aspecte esențiale. În primul rînd, moștenirea rămasă de la moși -strămoși se
cere apreciată la justa ei valoare în funcția ei de acomodare la necesitățile exp resive ale
prezentului . În al doilea rînd, elementele noi de limbă… se cer nu numai adoptate, ci și adaptate
la spiritul, la noima limbii noastre, adică la normele ei fonetico -fonologice, gramatico –
derivative, lexico -stilistice și noționale, pentru a sat isface setea generală de cunoaștere și
înnoire a vieții politice, social -economice, culturale. [2]
Actualitatea temei . Asistâ nd astăzi la o dezvoltare tehnologică fără precedent, la o
interculturalitate în plină emancipare, facilitată de numeroasel e canale de comunicare și
răspâ ndire a ideilor, remarcăm că un fenomen, mai rar auzit altădată, se desfășoară în limba
noastră în ultimele decenii. E vorba de împrumuturile de termeni anglo -americani, care pătrund
masiv în limba română și continuă să creas că într -un ritm accelerat în pas cu schimbările
tehnologice spectaculoase. Acestea își găsesc motivația în necesitatea de a desemna noile
realități extralingvistice.
În acest context un rol foarte important în difuzarea inovațiilor lexicale îl are pr esa, care, pe
lângă faptul că este considerată, a patra putere în stat , este și un important factor cultural –
educativ. Prin larga sa audiență, prin a utoritatea pe care o impune, atât presa scrisă, câ t și presa
audio -vizuală, ia parte la educarea lingvistic ă a publicului, dar și la diversificarea și difuzarea
inovațiilor lexicale. Astfel, englezismele care își fac apariția pe paginile presei scrise autohtone
din ultimii șapte ani, tipologia lor, acceptarea sau neaceptarea anglicismelor de către cititori sunt
întrebări ce prezintă interes nu numai pentru lingviști, ci și pentru noi. Iată de ce cunoașterea
profundă a limbajului presei scrise, realizările și carențele acestuia ar fi de un real folos celor
interesați de subiectul cercetării.
Deși, la prima v edere, se creează impresia, că știm foarte multe despre fenomenul de
pătrundere a elementului englez în limba română, totuși, constatăm că puțini sunt acei care s -au
referit direct la anglicismele ajunse pe teritoriul Republicii Moldova prin intermediul pr esei
scrise. Completarea acestui spațiu alb va constitui aportul nostru la cunoașterea mai detaliată a
problemelor, sau din contra, a influențelor positive pe care le produc împrumuturile englezești.

6
În plus, analiza limbajului presei scrise autohtone , ar întregi tabloul investigațiilor realizate
deja de cercetătorii români din România; că doar vorbim aceeași limbă?! În așa fel vom oferi o
imagine clară și exactă a neologismelor de origine engleză din întreg spațiul românesc.
Scopul și obiectivele investigației . Prin acest studiu ne -am propus realizarea unui proiect
unitar al presei scrise autohtone din perioada recentă din perspectiva împrumuturilor de origine
engleză apărute pe paginile ei. Cercetarea se axează pe următoarele obiective:
1. Definire a noțiunilor de împrumut/împrumuturi ; anglicism/anglicisme după o serie de
dicționare și lingviști versați în domeniu;
2. Realizarea unei taxonomii a împrumuturilor: dubletele etimologice, împrumuturile
necesare/inutile, directe/indirecte, populare/savante, o rale/scrise, calcul lingvistic (lexical,
semantic, frazeologic);
3. Precizarea cauzelor pătrunderii împrumuturilor în limba română (în ce context social –
istoric s -a recurs la anglicisme? De ce anume presa este un promotor al anglicismelor? Ce
efecte provoacă asupra cititorilor? );
4. Constatarea normelor de adaptare a englezismelor la sistemul flexionar al limbii române;
5. Analiza detaliată a funcționării anglicismelor în presa scrisă din Republica Moldova în
baza unui studiu de caz.
Scopul și obiectivele studiu lui au condiționat alegerea metodelor și tehnicilor moderne de
cercetare: analiza, analiza comparativă, observația, statistica. Pentru a asigura lucrării un grad
înalt de obiectivitate am analizat un șir de dicționare, lucrăr i, rapoarte, articole a diferi ți
lingviș ti, am efectuat o observație minuțioasă a anglicismelor de pe paginile ziarelor, revistelor
din Moldova și România (pe alocuri) și în final am elaborat o statistică ce oglindește mai clar
rezultatele studiului nostru.
Studierea materialului a fost orientată într-o perspectivă cronologică și co mparativă. Cadrul
cronologic propus este cel cuprins în limitele temporale: anii 2001 -2008 – început de mileniu,
când inovațiile tehnice sunt în pli nă înflorire, iar, limba nu rămâ ne departe de toate ace stea, fie ea
cât de conservatoare. Evident că tehnologia importată impune anumiți termeni pe care limba
română trebuie să -i însușească „din mers”, nemaiavâ nd răgazul de a se adapta treptat.
Dar pentru a explica unele cazuri particulare legate de neol ogisme am fost nevoiți să
extindem cadrul cronologic, referindu -ne la origini, la istoria limbii române, în general, precum
și la primele tentative de apariție a englezismelor în limba română. Metodele de investigație
tradiționale, îmbinate cu cele de ulti mă oră, vin să ofere mai mari garanții ale certitudinii
prezentului studiu.
Sursele care au servit drept suport pentru preze ntul studiu au fost în primul râ nd dicționarele
care definesc, scot în relief neologismele care au pătruns în limba noastră în că din cele mai vechi

7
timpuri pâ nă în prezent: Dicționar Etimologic al limbii române , București, 2002; Noul dicționar
universal al limbii române , București -Chișinău, 2007; Dicționar practic al limbii române ,
București, 1996; Dicționar al limbii române actu ale, București, 1998; Dicționar de cuvinte
recente , București, 1997; Dicționar de neologisme , București, 2000.
Am cercetat apoi articole, studii privind neologismele ale lingviștilor români și basarabeni:
Mioara Avram, Georgeta Ciobanu, Florica Dimit rescu, Alexandru Graur, Ion Ciocanu, Mihai
Vinereanu și alții.
Dar, întrucâ t obiectul cercetării îl constituie presa scrisă, cele mai valoroase surse pentru
studiul nostru au fost colecțiile de ziare și reviste din perioada 2001 -2008: ziarul Timpul , Jurnal
de Chișinău , Literatura și arta , România liberă , revistele Economica , Vip Magazin , Bravo , Cool
girl.
Au fost analizate detaliat publicațiile reprezentative ale presei autohtone – ziarul
Timpul , Jurnal de Chișinău ; revistele Economica și Vip Magaz in. Exemplificările și probele de
bază, care au susținut concluziile de final, sunt preluate din aceste publicații.
Structura lucrării . Teza cuprinde o introducere, trei capitole , fiecare având câ te trei
paragrafe, concluzii, un mic dicționar de terme ni lingvistici, anexe și evident o bibliografie.
În introducere se motivează tema aleasă, actualitatea ei, scopul și obiectivele investigaț iei, se
menționează metodele și materialele de cercetare și analiză lingvistică.
Primul capitol oferă mai mult un suport teoretic vizâ nd definirea și clasificarea
împrumuturilor, cu excepția paragrafului trei care oferă o imagine a neologismelor din întreg
spațiul românesc.
Capitolul doi se referă direct la obiectul cercetării noastre: anglicismele în l imba română.
Totodată acesta constituie o punte de trecere la capitolul trei , numit și capitolul practic, deoarece
aici, în baza unui studiu de caz se analizează nemijlocit anglicismele în presa scrisă autohtonă.
Concluziile pun în evidență rezultatel e investigațiilor efectuate, atingerea
scopului și a obiectivelor propuse în introducere.
În bibliografie expunem sursele teoretice și practice utilizate pe parcursul
cercetării.
În general, acest studiu scoate în relief vitalitatea limbii române , căci nu în
zadar se zice: Limba se face prin schimbare și „moare ” atunci cînd încetează să
se schimbe . [3]

8

I. SCURT ISTORIC

Istoria limii române studiază evoluția limbii române de la origini și până în prezent. În general
istoria limbii române are un rol destul de important în evoluția lingvisticii. Obiectul ei de studiu
este formarea limbii române și dezvoltarea ei.
E o artă să fii lingvist sau istoric și să dai dovadă de curiozitate pentru minunatele resurse ale
limbii pe care o auzim și o vorbim zi de zi. Georges Courteline scria: “Cuvintele sunt asemeni
unui pensionat de băieței pe care fraza îi scoate la plimbare. Poți v edea și bruneți și
blonzi…Ah! Câ t e de simpatic acest negruț…Aș vrea să știu din c e țară vine.” Apoi apropiindu –
te ai auzi un băiețandru exprimâ ndu-se cu un accent pe care l -ai recunoaște îndată și te -ai gâ ndi:
“Ah, cu adevărat cine l -ar vedea ar fi surprins că e Englez?” [4] Aceasta e o anchetă, nu -i așa?
Și rezultatul acestei anch ete sunt lucrările celor care au studiat împrumutul.
În unul din studiile sale lingvistul român Alexandru Graur cita: „De ce mi se ia în n ume de
rău că pot aduce și eu câteva cuvinte noi, când atâ ția poeți dinaintea mea au îmbogățit limba
mate rnă, creâ nd nume pentru diverse noțiuni? S -a permis și se va permite întotdeauna să pui în
circulație cuvinte cerute de necesitățile prezentului. După cum la sfîrșitul anului copacii își
schimbă frunzele, și cele vechi cad, tot așa seria cuvintelor vechi m oare, iar cele de-abia născute
înfloresc și sâ nt în putere ca ființele tinere. Su ntem sortiți morții, noi și toate ale noastre. Poți să
construiești por turi care să apere flotele de vâ nturi, lucrare demnă de un rege, să transformi un
lac, multă vreme ste ril și folosit numai pentru vâslit, u n teren care să simtă povara plugului și să
hrănească orașele apropiat e, sau să schimbi cursul unui râ u vătămător pentru recolte și să -l obligi
să ia un drum mai bun: operele omenești vor pieri toate; cum vreți atunci c a vorbele să rămâ nă în
cinste și să -și păstreze mereu trecerea? Multe care au dispărut vor apărea din nou, iar cele care
sunt acuma în cinste vor pieri, dacă o va voi uzajul, care deține puterea absolută, dreptul și legea
în materie de vocabular” [5]
Credeți poate că frazele acestea su nt citate dintr -un autor contemporan, care apără
neologismele? Nu. Ele aparțin poetului latin Horațiu, și au fost scrise cu câ țiva ani înainte de
începutul erei creștine, în așa -numita Artă poetică. Singura schimbare pe care și -a permis autorul
s-o facă î n traducere a fost suprimarea câ torva nume proprii, care ar fi arătat că textul e clasic.

9
I.1. Formarea limbii române

Limba română s -a format în același timp cu poporul român, pe un teritoriu întins. Ceea ce
numim noi azi în mod curent “limba rom ână” este româna care se vorbește în nordul Dunării.
Oamenii de știință consideră limba română ca fiind ipostaza actuală a latinei dunărene, care
este vorbită atât la nord, cât și la sud de Dunăre, de patru grupări de români:

a) Dacoromânii (românii din Dacia), vorbesc dacoromâna (limba română de azi)
b) Istroromânii (românii din Peninsula Istria), vorbesc istroromâna
c) Aromânii sau macedoromânii (românii din din Macedonia), vorbesc aromâna
d) Meglenoromânii (românii din câmpia Meglen), v orbesc megloromâna
Aceste patru grupări de români sunt strâns legate de formarea limbii și a poporului român.
Dacoromânii: sunt urmașii populației romanizate din nordul Dunării, ei s -au format în nord
dar mai ales in sudul Dunării. Dacoromânii sunt c ei mai numeroși și au ca limbă maternă
dacoromâna. Dacoromânii sunt singurii români care s -au organizat într -un stat național unitar.
După provinciile în care locuiesc ei se numesc ardeleni (din Ardeal), bănățeni (din Banat),
dobrogeni (din Dobroge a), maramureșeni (din Maramureș), olteni (din Oltenia), munteni
(din Muntenia), moldoveni (din Moldova), după țări sau regiuni se numesc oșeni (din Țara
Oltului), moți (din Țara Moților), vrânceni (din Vrancea).
Istroromânii: Istroromânii sun t urmașii populației romanizate din N -V-ul Peninsulei
Balcanice. Istroromânii sunt o ramură a românilor care a migrat în Evul Mediu din aria de
formare a poporului român spre vest și s -a așezat în Peninsula Istria, astăzi aparținând Croației
Cei de la su d de muntele Učka își zic vl åš “vlahi” (singular vlah), iar cei din Žej ân – žejånci
“jeiăneni ”.
Arom ânii sau macedoromânii: Aromânii sunt urmașii românilor primitivi din sud -estul Dunării.
Aromânii au mai multe denumiri:
– numele care și -l dau ei înșiși: a r(u)mân, rumăn, rămân
– numele care îi denumesc populațiile înconjurătoare: Vlahi – numele de „vlah ” este
de origine celtic ă
– numele dat de savanți: în România întâlnim termenul de "aromâni”, iar „românii
macedoniei” sau „macedoromânii” sunt denumiri care deo sebesc aromânii de
ceilalți români – după criteriile geografice.

10
Savanții – germanii i -au numit „rumunje”, „rumanje”, „aromunen”, „macedo –
rumânen”
– francezii i -au numit „aroumains”, „macedorumains”, „valaques”
– italienii i -ai numit „aromeni”, „macedo -rumeni”
– spaniolii i -au numit „aroumanos”, „macedo -rumanos”
– englezii i -au numit „vlakhs”, „vlachs”
Aromânii sunt răspândiți în Insula Balcanică. Majoritatea trăiesc în Grecia, Albania, Bulgaria.
Meglenoromânii: Maglenoromânii se găsesc la sudul -estul Dunării . Termenul
„meglenoromân” a fost dat de oamenii care le -au studiat limba si obiceiurile. Maglenoromânii
sunt singurii care și -au pierdut numele etnic de român. Ei își zic “vlași” iar pentru popoarele
române sunt cunoscuți ca și “mengleniți”. Majoritatea me glenoromânilor trăiesc în câteva sate,
în câmpia Meglen, din nordul Greciei.
Meglenoromânii se ocupă cu agricultura, este ocupația principal a meglenoromânilor. Ei se
mai ocupă și cu apicultura, sericicultura (cultivarea viermilor de mătase), unii dint re ei sunt buni
meșteșugari (croitori, potcovari,fierari, olari).
Problema formării limbii și a poporului roman este o problem complicate, controversată și în
ziua de azi, LIMBA fiind singurul element.
Majoritatea cercetătorilor au hotărât că poporul și limba română este rezultatul romanizării, a
populației autohtone din nordul și sudul Dunării, respectiv: geto -dacii și traco -ilirii.
Limba latină vorbită în regiunea dăunăreană se transformă treptat într -o limbă romanică nouă.
Limba română este lim a latină dunăreană într -o altă etapă a dezvoltării ei.
În urma investigațiilor noastre am observat că dicționarele dau aceeași definiție pentru
termenul împrumut. Spre exemplu în Noul Dicționar Universal al limbii române [6] aflăm:
 Împrumut, împrumu turi – 1.Faptul de a împrumuta (care este împrumutat de la
altcin eva sau din altă parte); 2. Cuvâ nt luat din altă limbă : împrumut lexical.
Apropo de noțiunea dată, Dicționarul practic al limbii române [7] dă:
 Împrumut (s.n.) – din latină inpromutuum.
1.Obiect sau sumă de bani împrumutată;
2.Cuvâ nt, construcție lexicală luată din altă limbă: împrumut lingvistic.

11
În Dicționarul de lingvistică și științe ale limbajului găsim: “împrumutul lingvistic este atunci
cînd vorbirea A utilizează și sfâ rșește prin a integra o unitate sau o trăsătură lingvistică care
există în vorbirea B (zisă și limba sursă) și pe care A nu o posedă; unitatea sau trăsătura
împrumutată sunt însuși calificate împrumuturi”. [8] Astfel, termenul de împrumut merită câ teva
comentarii: el presupune două sensuri distincte: acțiunea de a împrumuta și lucrul î mprumutat.
Într-un raport dintre lexicul comun și terminologiile speciale, Constantin -Ioan Mladin [9]
susține că împrumutul este un procedeu extern, rezultat al contactului direct sau indirect prin care
o limbă se îmbogațește, el constă în încorporarea (ca atare sau, cel mai des, cu modificări
fonetico -fonologice, semantice și morfologice) a unor elemente lexicale dintr -o limbă donatoare
într-o limbă receptoare. Împrumutul, care poate fi considerat mecanismul cel mai comod de
umplere a lacunelor lexicale dintr -o limbă, este favorizat de acțiunea unor factori extra
lingvistici, precum vecinătatea geografică, amestecul sau conviețuirea unor populații, raporturile
economice, politice ori culturale dintre diversele comunități , etc. Procedeul poate afecta oricare
dintre subsistemele unei limbi, dar compartimentul lexical e ste de departe cel mai receptiv,
întrucâ t vocabularul este un subsistem primar și ele mentar, insuficient de bine organizat, în
comparație cu celelalte subsisteme – secundare și omogene. Astfel, unitățile lexicale ocupă o
poziție avantajoasă în comparație cu unitățile fonologice sau m orfologice, în sensul unei
răspâ ndiri mai ușoare la cel mai mic contact dintre limbi.
Charles Brucker , în lucrarea sa „Etimologia” [10] postulează că în cadrul etimologiei,
împrumutul , în sensul cel mai larg al cuvâ ntului, este deseori mărturia contactelor culturale pe
care le întreține sau le -a întrețin ut un popor cu altul. Aceste contacte, înscrise în memoria unui
popor, pot produce mutații în societate, care la râ ndul lor, se reflectă în schimbările lingvistice.
De altfel, una din condițiile existenței împrumuturilor este ca să persiste relațiile cultu rale între
comunitățile lingvistice, care pot fi intensificate de către procesiunile politice.
După Louis Deroy , împrumutul este un intrus. El nu este primit dintr -o dată în limba care
împrumută la egal cu cuvintele autohtone. El se asimilează pu țin câte puțin, devine familiar, și
în sfâ rșit dă uitării originea sa. Penetrarea sa e diferită: după clasele sociale și chiar variază de la
un individ la altul, după vâ rstă, nivel de cultură, tradiții familiare, opinii publice, sex. În aceeași
lucrare, el pr ecizează: “Împrumutul este o inovație în domeniul vorbirii. El afectează diverse
părți ale limbii: fonetica, morfologia, sintaxa, vocabularul”. [11]

12
I.2. Perioada de formare a limbii române

Data când s -au format poporul și limba română cuprinde secol ele V, VI – VIII, IX, deoarece
constituirea unei limbi este una îndelungată și lentă. Despre locul unde s -a format poporul și
limba română au fost emise multe păreri. Câteva păreri importante dintre acestea sunt:
 Poporul și limba română s -au format în sudu l Dunării (când împăratul Aurelian a părăsit
Dacia în anul 271). Românii au imigrat începând cu secolele XI -XII în nord, mai pe urmă
imigrând spre sud și spre vest.
 Poporul și limba română s -au format pe un teritoriu întins la dreapta și stânga Dunării
(când slavii au ajuns în regiunile Dunării, secolele VI, VII, si VIII, atunci s -a produs
scindarea în cele patru grupe etno -lingvistice, care sunt vorbite azi pe diferite teritorii:
dacoromânii, istroromânii, aromânii și meglenoromânii.
Prima fază din ev oluția latinei dunărene către un idiom neolatin, este româna comună sau
(protoromâna, străromâna). Româna comună este acea fază din istoria limbii române, ea este o
comunitate lingvistică, adică limba română nedivizată în grupările ei ulterioare: da coromâna,
istroromâna, aromâna, meglenoromâna.
Împrumuturile constituie sursa externă de îmbogățire a vocabularului. Acest fenomen
lingvistic este strîns legat de dezvoltarea societății și istoriei poporului. El este determinat de mai
multi factori mat eriali si psihologici. Progresul vieții politice și mentalitatea umană; relațiile
comerciale și culturale între popoare contribuie larg la răspîndirea împrumutului. În fine este
important să găsim o definiție mai mult sau mai puțin precisă. Lingvistul Loui s Deroy consideră:
„poți să califici logic ca împrumut într -o limbă dată, elementele care au pătruns după data care
marchează convențional începutul acestei limbi. ”
Istoria limbii române poate fi urmărită pe parcursul unor anumite perioade istorice pe care le -a
traversat. Spre exemplu, cu 2000 de ani în urmă, teritoriul de astăzi al țării noastre a fost locuit
de daci ale căror preocupări includeau agricultura, viticultura sau crescutul animalelor. Au rămas
din acea perioadă câteva cuvinte legate de co rpul omenesc și relațiile familiale. Însă dacii nu
sunt unicii strămoși ai limbii române. Romanii au jucat și ei un rol important în istoria și
dezvoltarea limbii române atunci când i -au asimilat pe daci încetul cu încetul. Un alt exemplu
este cel al slav ilor care de -a lungul secolelor VII, VIII și IX, slavii au venit pe teritoriile noastre.
Limba lor a influențat limba română, dar slavii au învățat și ei limba latină.

13
Vocabularul (lexicul) limbii române este format din vocabularul fundamental și mas a
vocabularului. Vocabularul fundamental cuprinde circa 1500 de cuvinte din cele mai uzuale:
numele unor obiecte și acțiuni foarte importante (de ex.: casă, masă) numele unor alimente
numele părți lor corpului omenesc (de ex.: mâ nă, picior), numele unor cul ori importante, numele
unor familii și ale unor rude; cele mai bine reprezentate în vocabular fiind cuvintele de legătură,
pronumele, numeralele.
Masa vocabularului cuprinde 90% din totalitatea cuvintelor existente în limba română:
arhaisme, regionalis me, argotisme, jargonisme. Este foarte bine știut faptul că limba este în
continuă schimbare , schimbare apărută în primul râ nd datorită dezvoltării tehnologice și
economice. Fiecare epocă a avut neologismele sale: slavonisme (cuvinte intrate în limbă în
special prin traducerile de cărți bisericești), grecisme, turcisme (în perioada fanariotă);
franțuzisme (mai ales în epoca modernă), anglicisme și americanisme mai recent. Aceste din
urmă constituie și subiectul cercetării noastre. Referitor la anglicis me, dicționarele sus numite
propun următoarele definiții:
 Anglicism, anglicisme – expresie specifică limbii engleze; cuvînt de origine engleză
împrumutat de o altă limbă și neintegrat în sistemul acesteia (din franceză anglicisme ).
 Anglicism (s.n.) cuvînt împrumutat din limba engleză cu formă scrisă în engleză.
Influența limbii engleze este un fenomen internațional(nu numai european, ci și mondial).
Împrumutul masiv de termeni anglo -americani s -a manifestat după al doilea război mondial în
majoritatea li mbilor europene și nu numai. Vorbim de un fenomen explicabil mai ales prin
progresul anumitor domenii ale tehnicii. Trebuie subliniat faptul că aceste împrumuturi și
influențe sunt necesar e, chiar pozitive, atîta timp câ t nu devin exagerate.
În Carte a Genezei din Biblie [12], se spune că populația Terrei avea o singură lim bă pentru
toți indivizii, ei având un scop comun, aceeași gâ ndire, o singură dorință. Academia Franceză,
consideră că locuitorii Terrei folosesc peste opt mii de limbi. Limba română, cu toate că nu este
o limbă de circulație internațională, a fost o preocupare a cercetătorilor lingviști, în interesul
cunoașterii limbii noastre, moștenitoare a latinei orientale. La început ei au fost preocupați de
studii comparative, și este bine să șt im că primele referințe străine legate de limba română, i se
atribuie francezului Generbrand în anul 1580; apoi în 1671, la Stockholm, a fost tipărită o
variantă românească a ru găciunii Tatăl Nostru, demonstrâ ndu-se și originea latină a limbii
române. Prin tre limbile romanice, limba română a suscitat cel mai mare interes, datorită faptului
că a conservat fondul latin oriental.

14
Este important să distingem cuvintele împrumutate de cele moștenite. Aceste din urmă, în
majoritate termeni latini, nu au înc etat niciodată să fie utilizați încă din epoca câ nd latina
populară a înlocuit limba celtă. Aceste cuvinte sunt acelea pe care le folosim cel mai frecvent în
limba română (a avea, a fi, a zice, a face) de asemenea și numeroase conjuncții și prepoziții.
Celelalte se disting de cuvintele latine care au fost introduse cu bună știință pe parcursul
secolelor, cel mai des de către clerici și de oamenii de știință; cuvinte care constituie
împrumuturile propriu -zise.
Cuvintele moștenite pot coexista cu cele împr umutate. În acest context apare noțiunea de
dublet. În conformitate cu sensul general acceptat al termenului dat, sunt considerate dublete
etimologice cuvintele ce reprezintă reflexe (adică rezultate ale evoluției) diferite, existente în
limba dată, ale unuia și aceluiași cuvâ nt preexistent. În limba română, de cele mai dese ori ,
dubletele provin de la un cuvâ nt, odată moștenit din latină, dar multe secole mai tâ rziu
împrumutat tot din ea sau din alte limbi. Prototipul dubletelor, poate să fie un cuvâ nt atât al
înseși limbii date (în care caz avem endodublete), precum și al altei limbi (în acest caz avem
exodublete).
Primul caz e destul de rar, prezentat fiind, în română, printr -un număr vădit neînsemnat de
exemple în comparație cu cazul al doilea. Drep t exemplu de endodublete putem aduce perechea
alcătuită de verbele a înșela și a înșeua , primul de posibilă moștenire latină(însellare) la care
sensul secundar metaforic(a păcăli, a amăgi) l -a înlocuit în mare măsură pe cel primar(a pune
șeaua), iar al doi lea e creat cu ajutorul aceluiași confix, dar de la alt alomorf al temei (șeu -, nu
șel-), spre a se restabili exprimarea univocă a sensului primar.
Ultimul caz e mult mai frecvent printre dubletele etimologice, cuprinzâ nd și situații mai
variate. Una di ntre situațiile specifice e aceea că strălimba comună a limbilor romanice în
general și a limbii române în particular, adică limba latină, a fost o limbă scrisă și de mare
prestigiu, devenită din această cauză una din sursele principale de îmbogățire a lex icului multor
limbi din lume pe calea scrisului. Ca exemplu putem menționa cazurile de tipul lui jneapăn,
moștenit din latină și ienupăr , împrumutat din ea, sau mascur (moșt.) – mascul (împr.). Uneori
sursa dubletelor e mai îndepărtată: grecească(horă și co r), ebraică(sâ mbătă și sabat),
germanică(halbă și half) și alte limbi.
 Ex.: halbă – împr. din germ.: halbe, inițial „jumătate”;
half – împr. din engl.: half, inițial „jumătate”. ( Anexa nr. 1 )

15
Fiecare epocă a avut neologismele sale. Oprindu -ne mai mult la influenta limbii engleze, în
continuare ne propunem să realizăm o clasificare a împrumuturilor. Din punct de vedere socio –
cultural vom adapta poziția lui Sextil Pușcariu [13], conform căreia vorbim de două categorii de
împrumuturi: necesare și de lux.
Terminologia economică, financiară, comercială și a profesiilor:
-Baby -sitter , cu sensul generic de „îngrijitor de copii”, apare în anunțurile publicitare cu un sens
specializat ce include „tehnici și m etode pentru îngrijirea, supravegherea, creșterea și educarea
copiilor preșcolari și școlari”;
-Broker și dealer – intermediar;
-Drive -in-cinema – restaurant sau alt local care oferă servicii clienților fără ca aceștia să -și
parăsească mașinile, în ti mpul unei știri fiind numit și „Fast Food la volan”.
-Duty -free – apare ca adjectiv avâ nd semnificația de mărfuri cumpărate pe aeroporturi, nave sau
în avion, la prețuri mici, fiind scutite de taxe. În presa actuală poate apărea și ca substantiv: „taxe
de înființare a unui duty -free”.
-Non-profit – care nu caută să obțină profit;
-Rating – categorie;
-Tour -operator – companie care organizează și vinde vacanțe; agenție turistică; -Voucher –
document care poate fi folosi, în loc de bani, pentru a plăti ceva;
Terminologia tehnică:
-Airbag – pernă gonflabilă destinată să protejeze, în caz de ciocnire, pasagerii de pe locurile
din față ale unui automobil;
-Hard și soft – termeni din cibernetică;
-Lap-top – calculator portabil (e mult mai practic a zi decit cel de masă);
-Screening – examen medical realizat cu raze x;
– A scana – verbul din engleză „to scan”(a examina ceva în detaliu, cu ajutorul unui fascicul de
raze x);
-Shipping – expediere de mărfuri cu ajutorul navelor;
-Site – spațiu, pagină de internet;
-Walkman – casetofon portabil cu căști, la care pot fi ascultate din mers înregistrări muzicale.

16

Termeni din domeniul științelor comunicației și a presei :
-Banner – fâșie lungă de pâ nză pe care este scris un mesaj, un slogan;
-Clip – scurt film publicitar difuzat la televizor;
-Hot line – linie telefonică prin care publicul poate contacta poliția sau alte servicii pentru a da
informații despre anumite situații speciale;
Termeni din domeniul învățămâ ntului și cercetării:
-Curriculu m – programa școlară pentru o anumită disciplină;
-Grant – sumă de bani nerambursabilă acordată unui cercetător individual, echipe de cercetare,
institut de cercetare pentru realizarea, într -o perioadă de timp determinată, a unei activități de
cercetare științifică sau conexă cu ea.
-Master – studii aprofundate;
Terminologia sportivă:
-Snow -board – sportul și suportul cu ajutorul căruia este practicat;
-Skateboard – sportul practicat cu ajutorul planșei pe role;
-Skate – patine pe role;
-Canyoning – sport extrem constând în coborâ rea pe văile unor torenți din munți.
Domeniul vieții mondene:
-Body – obiect de lenjerie feminină;
-Fan club – un grup organizat, ai cărui membri admiră aceeași persoană;
-Grill – grătar;
-Roll on – recipient de uz cos metic, medical cu bilă;
-Stripper – persoană care câ știgă bani dansând provocator ;
-High -life – elită;
-Party – petrecere.
Anglicismele ,,de lux” sunt împrumuturi inutile, care țin de tendința de ordin subiectiv a unor
categorii sociale de a se individuali za lingvistic în acest m od. Asemenea termeni nu fac decâ t să
dubleze cuvine românești, fără ca să aducă ceva nou în vocabular.

17
Termeni din domeniul economic -financar, comercial și al profesiilor:
-Advertisig – publicitate;
-Agreement – acord financiar ,ec onomic;
-Showroom – magazin de expoziție;
Termeni din domeniul comunicațiilor:
-Briefing – conferința de presă;
-Key-speaker – vorbitor principal;
Domeniul învățămîntului:
-Training – pregătire, instruire;
-Item – întrebare, punct dintr -un test;
-Visitig p rofessor – profesor oaspete;
Domeniul artistic:
-Band – orchestră, formație muzicală;
-Evergreen – șlagăr;
-Performance – spectacol;
-Teleplay – piesă de teatru de la TV;
Domeniul sportiv:
-Draftat – transferat;
-Pole-position – poziție de favorit într -o competiție sportivă;
-Soccer – fotbal;
Domeniul vieții mondene:
-Fashion – modă;
-Make -up – farduri;
-Modeling – meseria de manechin;

18
Domeniul gastronomiei:
-Snak – gustări;
-Steak – carne pentru friptură.
Demersul, tot mai insistent și mai coerent, d e individualizare a terminologiei și de
automatizare a sa față de lexicologie, îi determină pe specialiști să se preocup e de identificarea
unui număr câ t mai mare și mai relevant de trăsături în procedeele de care dispun lexicul comun
al unei limbi, pe de o parte, și de terminologiile specializate, pe de altă parte, în sporirea sau în
înnoirea inventarelor lor, se poate ușor observa că cele două domenii urmează în linii generale,
aceleași căi.
Articolul de față își propune să consemneze și să examineze mai atent asemănările și
deosebirile înregistrate în aplicarea unuia dintre aceste procedee – împrumutul, din lexicul
comun și din cel specializat și, din această perspectivă, să redefinească relațiile existente între
lexicul comun și cel specializat.
Rezultat al contractului direct sau indirect, între idiomuri, împrumutul – procedeul extern
privilegiat prin care o limbă se îmbogățește, constă în încorporarea (ca atare sau, cel mai des, cu
modificări fonetico -fonologice, semantice și morfologice) a un or elemente lexicale dintr -o limbă
„donatoare” într -o limbă „receptoare”. Împrumutul, care poate fi considerat mecanismul cel mai
comod de umplere a „lacunelor” lexicale dintr -o limbă, este favorizat de acțiuni unor factori
extralingvistici, precum vecină tatea geografică, amestecul sau conviețuirea unor populații,
raporturile economice, politice ori culturale dintre diversele comunități etc. Ponderea factorilor
strict lingvistici și ai celor extralingvistici este cu regularitate fluctuantă în filogeneză și diferă de
la o limbă la alta. În acest context, pare firesc să se admită că, în epoca modernă, istoria
sociolingvistică a vorbitorilor este principalul catalizator determinant în rezultatul lingvistic al
contactului dintre limbi, factorii pur lingvistici păstr ându -i relevanța, chiar dacă rămâ n totuși
secundari.
Procedeul poate afecta oricare dintre subsistemele unei limbi, dar compartimentul lexical este
de bine organizat, în comparație cu celelalte subsisteme – secundare și omogene. Astfel, unitățile
lexicale ocupă o poziție avantajoasă în comparație cu unitățile fonologice sau m orfologice, în
sensul unei răspâ ndiri mai ușoare la cel mai mic contact dintre două limbi.
Încercările de clasificare a împrumuturilor mai disting între: împrumutul direc t și
împrumutul indirect , împrumutul popular și împrumutul savant , împrumutul oral și
împrumutul scris , între care în mod frecvent este posibil să apară anumite suprapuneri și unele

19
intercondiționări. În general, în cazul contractului dintre limba română ș i limbile cu care acestea
a intrat în relație, împrumutul s -a manifestat unidirecțional, în sensul că lexicul comun al limbii
române a fost și este cu precădere „gazdă” pentru lexeme (simple ori sintagmatice) sau pentru
sensuri împrumutate în urma contac tului direct și mai ales pe cale orală.
Mult mai rar, împrumutul a cunoscut și o orientare bidirecținală, limba română dovedindu -se
aptă să funcționeze și ca „limbă donatoare” pentru limbile de adstrat. Studiile consacrate acestui
aspect inventariaz ă aproximativ patru sute de termeni românești intrați în limbile slave, dintre
care două sute se găsesc numai în limba bulgară. Astăzi, cele mai multe voci avizate admit
prezența termenilor de origine română (din dialectul dacoromân sau din dialectele sud –
dunărene) cu vocație internațională în limbile: albaneză, cehă, croată, germană (cu limitare la
graiurile săteșt i), maghiară, poloneză, rusă, sâ rbă, slovacă, sloveană, turcă, ucraineană. În
prezent, acest transfer slăbește fie din cauza intensificării p rocesului de unificare a limbii în
varianta ei standartizată (eventual literară) prin intermediul școlii și al presei, fie prin diminuarea
rapidă și accentuată a unor comunități lingvistice minoritate în raport cu comunitatea
românofonă – în interiorul g raniților Republicii Moldova pierderea interesului pentru limba
română (ca limbă maternă), în colectivitățile românofone (întotdeauna bilingve) din afara acestor
granițe.
Împrumutul, intermediat în primul rînd, de textele științifice și de presă, cons tituie în
terminologia românească cel mai important mijloc de umplere a „golurilor” terminologice,
„golurile din sistem care trebuie completate, mai ales în momentul echivalării unei terminologii
dintr -o limbă în alta. Motivul îl constituie faptul că limba română, ca și celelalte limbi romanice,
de altfel, nu dispune de un sistem de compunere suficient de productiv.
Împrumuturile necesare sunt acele cuvinte, sintagme sau unități frazeologice care nu au un
corespondent în limba română sau care prezintă une le avantaje în raport cu termenul autohton.
În acest sens, anglicismele necesare au avantajul preciziei, al br evilocvenței și nu in ultimul râ nd,
al circulației internaționale. Ele sunt motivate de noutatea referentului. În acelasi timp, luăm în
calcul și o motivare denotativă și, chiar una conotativă (stilistică), în anumite situații, chiar dacă
mai puține la număr. Anglicisme le denotative nu au în general, echiva lente în limba română,
întrucâ t denumesc realități apărute recent în diferite domenii a le culturii materiale și spirituale.
Vom face o scurtă trecere în revistă a domeniilor în care apar aceste anglicisme, cu exemplificări
și unele explicații.
La jumătatea secolului trecut, termenii majoritari în terminologia tehnico -științifică
românea scă, din punct de vedere etimologic, erau cei latino -romanici, elementele de origine

20
franceză situîndu -se pe primul loc . Terminologia (generală și cea specială) modernă se
distanțează vi zibil de sursa romanică, orientâ ndu-se foarte vizibil (și uneori cu u n disc ernămâ nt
discutabil) înspre terminologia anglo -americană. De aceea, unii lingviști au făcut un obiectiv al
activității lor din încercarea de a -i convinge pe utilizatorii terminologiilor specializate și pe
creatorii lor (lingviști, terminologi sau s pecialiști ai altor domenii) de necesitate păstrării
terminologiei de expresie franceză. Acestea este considerată, datorită structurii (diacronic
comună și sincronic asemănătoare) celor două limbi, a fi foarte adecvată traducerii și cu maxime
șanse de acom odare la sistemul limbii române.
În ciuda unor intervenții în acest sens, situația tinde totuși să se acutizeze în ultimul deceniu,
franceza pierzâ nd în mod vizibil teren în fața limbii engleze. Tatiana Slama -Cazacu sesizează
fenomenul, care depășeș te cadrul strict al terminologiei, și critică în același timp această
tendință: ,,indivizi, grupuri sau „Puteri” – politice, economice, financiare – recurg la termeni
tehnici sau str ăini, în mai mare cantitate decâ t este firesc în orice limbă, și mai ales în mod
nejustificat, deoarece fie există în limbă corespondente tradiționale, bine știute, fie termenii
tehnici sau cuvintele recent adoptate mai ales din limba de prestigiu internațional în epoca
actuală, limba engleză, nu sunt cunoscute de către destin atari…” [14]
Împrumutul este considerat a fi soluția cea mai leneșă, dar și cea mai eficace din punct de
vedere al iternaționalizării terminologiilor pentru că neutralizează parțial diferențele
interlingvistice, în sensul că termenul împrumutat denu mește noțiunea și în același timp
conotează originea ei. Sunt avantajate, din această perspectivă, compusele formate cu/din
elemente tematice de origine greacă sa latină, numeroase formații lexicale din acestă categorie
fiind împrumutate cu ușurință de mai multe limbi indoeuropene (ex.: termeni din fizică:
electron, neutron). Cu toate acestea, nu pot fi ignorată existența termenilor care cunosc aceeași
soartă, adică se bucură de același tratament, fără ca ei să dispună neapărat de vocație
interlingvistică (ex.: termenii, din același domeniu, spin și quark ; primul termen a fost preluat
din fondul comun al limbii engleze iar cel de al doilea, lansat de fizicianul Gel -Mann în 1964, a
fost preluat din discursul literar, fiind o cre ație a lui James Joyce – un cuvâ nt „care nu înseamnă
nimic”).
În situația în care se dovedește că neonimele nu au decâ t o e xistență efemeră, limitată la
câteva ocurențe izolate, termenii respectivi sunt catalogați drept limbi (consensus, consortium,
corpus delicti, cursus ”ansa mblu al studiilor”, forum „colocviu”, quantum, in vitro, solarium
etc.) care coexistă cu variantele adaptate diverselor limbi națoinale (ex.: rom.consens, consorțiu,
corp delict, for…)

21
Atunci câ nd împrumuturile nu se explică pur și simplu prin lene a sau prin extravaganța celor
ce le întrebuințează, avem a face cu împrumuturile de lux, care, față de împrumuturile de
necesitate produc efecte stilistice deliberate prin evocarea limbii -sursă și, mai ales, a modelului
teoretic de origine.
Câteva din tre cele mai des întrebuințate procedee de „traducere” a unei limbi (în
terminologie) au fost enumerate: de către Al. Rey – recurgerea la echivalență, la calc, la
împrumut, la metaforizare; de către Georgeta Ciobanu – termenul străin este adoptat fără a fi
modif icat, forma grafică a terme nului stăin suferă transformări, elementele preluate ale unui
termen din urmă autor inventarul posibilităților de traducere din terminologie fiind mult
amplificat:
1.Transpoziția sau traducerea . Procedeul constă în tra ducerea propriu zisă a termenilor.
Traducerea este o cale privilegiată de către G. Ivănescu. Lingvistul consideră că termenii de
specialitate care nu sunt neologici într -o limbă străină de mare circulație nu ar trebui adaptați ad
litteram, nu ar trebui împ rumutați din celelalte limbi, ce ar fi preferabili să fie traduși. De
exemplu, engl. utterance „enunț”, folosit în forma uteranță prin anii 1960 al secolului trecut în
terminologia românescă, a fost părăsit pentru enunț . A. Martinet a substituit utterace cu énoncé.
Deși ar fi putut folosi deja existentul expresie , lingvistica românească a înlocuit pe énoncé cu
enunț . Procedeul este păstrat și astăzi ca un principiu neologic important, dacă răspunde condiției
de a nu falsifica sensul unității împrumutate ( ex.: se recomandă păstrarea formei week -end, ca
englezism, deoarece sensul unității în limba de origine este „vacanța de la sfârșitul săptămânii ”,
nu „sfârșit de săptămâ nă”).
În acest context, apare noțiunea de calc – forma internă pe care limbile o îm prumută unele altora.
Exemplele ce urmează vin să elucideze acest termen.
Ex.: „autoservire” din engleză „free -service”;
„aer condiționat” din engleză „air conditioned”;
„luna de miere” din engleză „honey moon”;
„lista neagră” di n engleză „black list”;
Astfel, adevăratele calcuri sunt cuvintele care păstrează forma mai apropiată de limba
engleză. Calcul este „un împrumut prin traducere”. E de notat că calcul lexical se distinge de
împrumutul de s ens pentru că el produce u n cuvâ nt nou. Calcul presupune întotdeauna un
bilingvism mai mult sau mai puțin perfect. Dacă bilingvismul este limitat claselor cultivate ale

22
societății, calcul are în general un caracter savant sau literar. Acolo unde bilingvismul este
popular, calcuril e de asemenea sunt populare.
2.Calcul lingvistic . Procedeul prezintă inconvenientul că anulează efectele stilist ice ale
împrumutului de lux, avâ nd însă avantajul de a oferi termenului o formă autohtonă cu motivare
internațională. Calculul lingvistic se poate manifesta în următoarele aspecte:
a) calc lecxical, actualizat fie sub forma calcului semantic (i.e.:frazeologie, modalitate), fie
sub forma calculului de structură/de formă internă, numit și calc de formare a
cuvintelor (ex.: cosubordonare, deeti mologizare, distinctor, guvernor);
b) calc (lexico -) frazeologic: structura unei întregi unități frazeologice este copiată, prin
traducere literală – ex.: arbore derivațional ( <fr.arbre dérivatif, engl. derivational tree ) –
în gramatică generativ –transforma țională, bancă de date ( < fr. banque des
données <engl. data bank ), viteză cosmică (<fr. vitesse cosmiqe <engl. cosmic velicity ),
navetă spațială (<fr. navette spatiale <engl. space shuttle ).
Este posibil ca structurile să fie calchiate și fragmentar – ex.: „cover” trăsătură, D -Structură, S –
Structură – în garmatica generativ -transformațională, bandă –video (<fr. Bande vidéo <engl.
Video tape ).
3.Traducerea perifrastică , care constă în redarea prin mai multe cuvinte a unui termen
(monolexical) aloglot (e x.: reflexele termenului engl. railway sunt voie ferée și chemin de fer –
în franceză, cale ferată și drum de fier – în română). Procedeul reproduce în plan bilingv unele
noțiuni specifice, a căror expresie lingvistică sui generis nu poate fi transmisă pr in utilizarea
calcul ui sau a altor mijloace și, redâ nd nu numai termeni simpli, ci și termeni -sintagme, produce
traduceri nerecomandabile, dar inevitabile – ex.: (în terminologia juridică românească de la
sfîrșitul secolului al XIX -lea, caracterizată print r-un vocabular sărac instabil): rude de jos
„descendenți”, rude de sus „ascendenți”, făcători de rele „infractori”, cauze care apără de
pedeapsă sau micșoreză pedeapsa „circumstanțe atenuante”.
Împrumutul, una dintre sursele principale de îmbogățire, s au de împrospătare a vocabularului
comun al limbii și a inventarului de unități a terminologiilor specializate se produce prin
procedee similare, dar nu identice. Astfel :
1.Lexicul comun a manifestat, în decursul formării sale, deschidere maximă spre împrumutul
direct din limbile de adstrat, proces care tinde să se închidă astăzi. În același timp, în fraze mai
vechi ale limbii române, acesta a transmis unități comun al limbilor cu care a intrat în contact,
proces, de asemenea, pe cale de extincție ast ăzi.

23
2.În perioada lor de constituire, terminologiile tehnice s -au îmbogățit prin contact direct și
indirect, iar cele științifice exclusiv prin contact indirect (mediat, livresc), în numeroase cazuri
procesul fiind bidirecțional (la terminologiile t ehnice populare). În momen tul de față,
terminologiile, atât cele tehnice, câ t și cele științifice se îmbogățesc cu termeni împrumutați prin
contract indirect, limbile preferate fiind franceza și, ultima vreme, engleza. Procesul este
unilateral.
3.Împ rumutul din lexicul comun este spontan, în terminologii împrumutul presupune o
activitate conștientă, de liberată și normată, acesta făcâ ndu-se sistematic într -un cadru
instituționalizat.
După unii lingviști (Irina Condrea) împrumutul mai este tratat ca o t ehnică de traducere.
Împrumutul es te preluarea directă a unui cuvâ nt din limba – sursă și utilizat în limba – țintă. De
obicei, se r ecurge la împrumuturi, atunci câ nd este nevoie să fie redat coloritul local, să fie
păstrate denumirile unor realități. Pu tem di stinge câ teva feluri de împrumuturi :
 Împrumuturi ad -hoc, utilizate numai în traducerea respectivă, pentru care traducătorii
dau, de multe ori, explicațiile de rigoare;
 Împrumuturi generalizate, care au intrat în limbă ca neologisme și au căpătat o circulație
intensă, de exemplu: dolar, redingota, indigo, etc.;
 Împrumuturi terminologice (tehnice ori social -politice recente, de exemplu: speaker,
summit, dealer, market, office ;
 Împrumuturi nejustificate – barbarisme – care sunt utilizate dintr -o comod itate sau lene a
vorbitorilor sau din ignoranță, de exemplu din engleză avem: boy-friend, sexy, top, week –
end,etc .
Se zice că împrumutul cel mai perfect este tran sferul pur și simplu a unui cuvâ nt dintr -o limbă
în alta. Astfel, am luat termeni ca „vet o”(împr.din latină), „dandy”(împr. din engleză), „hot –
dog”(împr. din anglo -americană). Fiecare din acești termeni s -a implantat în limba noastră fără
modificări grafice. Aceste cuvinte au primit ajustarea unui gen (masculin sau feminin)
reprezentat prin ar ticole sau alți determinanți.

24
I.3. Funcționarea neologismelor în spațiul românesc

Limba reprezintă expresia soartei unui popor, numai prin limbă ne dăm seama ceea ce am
ajuns și suntem în mijlocul popoarelor ce ne înconjoară. Ea ne aparține mai mult decâ t orice altă
moștenire spirituală , adaugă Theodor Capidan [15] în una din scrierile sale. Dar cunoaștem noi
drumul anevoios a acestui tezaur? Veacuri pline de frămâ ntări și discuții aprinse! Cu referin țe la
istoria limbii române vine și Gavril Istrate: Neamul românesc întreg, dintre Dunăre,Tisa, Nistru
și Carpați, a luat parte prin câ te unul din ai lui, la șirul acesta de încercări. Toți voiau să fim
români și românesc graiul nostru, dar fiecare înțelegea altfel ceea ce dorea…., dar fiecare
înțelegea altfel cum s -o îmbunătățe ască și s -o înnobileze. S -a întâ mplat atunci că unii și -au
paralizat altora acțiunea, că un moment au primejduit limba, ei care voiau, entuziast și sincer, s –
o salveze. Astăzi, câ nd apare în societate o realitate nouă, nebă nuită pâ nă mai ieri, lumea este
pusă în situația de a căuta și a găsi o denumire adecvată acestei realități noi , astfel limba
îmbogățindu -se mereu. Dar ne temem să nu primejduim și noi limba tot modernizîd -o. Nu în
zadar, cunoscutul lingvist Ion Ciocanu, într-un dialog cu Ion M elniciuc și cititorul pomenea
despre cultivarea limbii precu m că ar fi o problemă eternă . (Anexa nr. 2 )
Limba română a fost considerată pâ nă acum ca fiind o limbă neolatină, în baza unor
asemăn ări certe cu latina, desigur avâ nd trei mari nivele lexicale: unul de substrat, trac o-dacic,
stratul latin și în sfâ rșit adstratul slav precum și diferite influențe străine din limbile cu care
româna a venit în contact de -a lungul timpului, împrumuturi firești în orice limbă.
Funcția cu vintelor noi în limbă, numite științific neologisme , este una revoluționară în esență,
și a nu le admite sau a le diminua importanța echivalează cu o acțiune denigratoare. Că sunt luate
acestea dintr -o altă limbă sau se formează din elemente autohtone, n -are importanță decisivă,
idiferent de dorința noastră de a întrebuința numai cuvinte românești sau de dorința unor alți
concetățeni de a apela la cuvinte de origine străină, ca show sau week -end care i -ar prezenta în
ochii conaționalilor lor drept oameni șt iutori de limbi moderne și în general oameni culți ; limba
oricum dă dovadă de vivacitate.
Acum e timpul și necesitatea să vorbim prin exemple concrete, vii, dar nu toate plăcute. A
ajuns și la noi un termen relativ simplu, elegant și plăcut la auz, pr in care exprimăm întreg
spectrul de mijloace de informare a maselor: mass -media . Consultînd Dicționarul explicativ al
limbii române, ne convingem că substantivul în cauză înseamnă totalitatea mijloacelor de
informare a maselor (radio, televiziune, presă e tc. ). Se menționează că e substantiv neutru și că
e folosit numai cu sensul de plural. În acest context sunt binevenite exemplele propuse de Ion
Ciocanu în lucrarea sa Temelia nemuririi noastre : „…dar auzim la radio, din gura unei

25
prezentatoare active ș i relativ bine informate, că despre ședința guvernului scriu azi toate mass –
mediile și rămâ nem șocați: dacă mass -media înseamnă totalitatea mijloacelor de informare ,
toate mass -mediile ar tinde să denumească toate totalitățile mijloacelor …și… roșim pen tru biata
jurnalistă care, vorbind altă dată despre președintele parlamentului chișinăuian, îi zisese spicher ,
neștiind că nu altcineva, ci ea însăși este spicher , mai exact spicheriță , de vreme ce spicher are
sensul prim de crainic la o stație de radio sa u de televiziune . Acesta e unicul sens al cuvâ ntului
spicher (ortografiat în engleză speaker ), potrivit întru totul și în Republica Moldova.” [16]
Conform prestigiosului Dictionar de neologisme a lui Constant Maneca și Florin Marcu, [17]
spicher înseamnă și președinte al Camerei Comunelor, dar nu la noi, și în Anglia, și președinte al
Camerei Reprezentanților, de asemenea nu la noi, ci în SUA. În cazul în care îl numim
spicher/speaker pe un demnit ar chișinăuian, noi ajustăm cuvâ ntul străin la realitatea no astră, îl
nostrificăm*și considerăm, nici pe departe întemeiat, că am fi rezolvat problema.
Alteori în funcție de neologisme apar unii termeni de specialitate, de exemplu – medicali, și
încercarea de a le înțelege e sortită din start eșecului, dacă ju rnaliștii ni le servesc fără să le fi
conștientizat ei înșiși mai întâ i. De exemplu: Spre regret, analiza rezultatelor confirmă că
majoritatea produselor conțin substanțe mutagenice… Și ne punem întrebarea de ce a fost
nevoie, aici, de forma adjectivală mutagenice, inexistentă în dicționare, dacă există adjectivul
mutagen, -ă cu sensul care produce o mutație , deci cu sensul pe care a intenționat să -l
evidențieze jurnalista?
Întrebuințarea neologismelor nu presupune născ ocirea de substantive sau de a lte părți de
vorbire care nu există pe glob din simplul motiv că noi nu cunoaștem bine formele de substantive
ori adjective de mult existente în limba noastră, toate corecte, frumoase, elegante, plăcute
auzului.
În privința accentelor puse greșit sunt em, probabil, campioni mondiali nu numai în cazul
neologismelor de tipul trafíc , de vreme ce zicem adidáși (corect adídași ) edítor (corect editór ).
Ba nu e vorba numai despre accent. La noi se rostește și, din păcate, se mai scrie: busines (corect
business , pr. bíznis), management (pr. ménigiment); se mai zice slipi în loc de slipuri ș.a.
Republica Moldova a dorit cu tot dinadinsul să se deosebească de România și să aibă un grad
științific de doctor (în științe), dar care să nu fie, totuși, doctor sim plu, ci unul habilitat . Parcă nu
e rău, cuvâ ntul vine din limba noastră veche, latina, dar el nu e înregistrat de nici un dicționar
explicativ al limbii române, deoarece nu exista pe când se redactau sursele lexicografice la
București. Dar apare în 1999 la Chișinău un Dicționar explicativ uzual al limbii române și, spre
marele nostru r egret, nu găsim descifrarea acestui adjectiv nici în paginile lui.
Și dacă tot suntem un neam cei dintre Nistru și Tisa, Dunăre și Carpați, și românesc ne este
graiul, suntem curioși să vedem care-i situația limbii în România în ceea ce privește

26
neologismele, dar îndeosebi anglicismele. Din materialul studiat (reviste și ziare), am constatat
că lexicul românesc se confruntă și aici cu o avalanșă de anglicisme care au invad at limba și
continuă să crească într -un ritm accelerat. Presa, un factor important în modernizarea limbii,
oglindește din plin acest fenomen. Revistele adresate tinerilor sunt saturate de articole presărate
cu anglicisme, iar adolescenții, din dorinț a de a epata, împrumută acest limbaj.
Pentru exemplificare, am analizat articole din revistele Bravo și Cool girl și ziarele România
Liberă și Evenimentul zilei , din numerele publicate în perioada 2001 – 2008. Revistele sunt două
publicații ce au dr ept țintă tinerii cu vâ rsta cuprinsă între 12 și 18 ani.
În urma cercetării am remarcat faptul că majoritatea termenilor sunt neasimilați fonetic și
morfologic la structura limbii române: boarder, boyband, cover, college -shirt, casting,
challange, fre sh, look, modeling, maxi -single, nick -name, outfit, party time, songwriter, target, t –
shirt, up -grade, writing.
Domeniile în care anglicismele sunt folosite cu frecvență crescută sunt: domeniul muzical și
cel al vieții mondene, domeniul sportiv, precum și cel tehnic și economic.
În domeniul muzical , găsim:
 Boyband : „…a fost ziua în care boyband -ul britanic a anunțat public destrămarea trupei”.
(Bravo, 18/2002, p.3). Termenul are înțelesul de trupă și este reluat în finalul enunțului.
 Songwriter : „Ea a colaborat ca songwriter -iță și solistă”. (Bravo, 4/2001, p.4) .
Femininul format prin derivare cu sufix moțional –iță demonstreză o semiadaptare la
structura gramaticală a limbii române, deși termenul înlocuiește pe mai vechiul
compozitor .
 Show : „Mom entele tensionate s -au ținut lanț vineri seara la show -ul Dansez pentru
tine…”. (Evenimentul zilei, 5 noiembrie 2007).
Anglicisme precum play-back, underground, show -man, come -back sunt deja înregistrate de
către Dicționarul de cuvinte recente [18] și au fost împrumutate pentru brevilocvența lor în
raport cu sintagmele existente în limba română: play-back pentru „interpretare mimată a unei
înregistrări”, underground pentru „mișcarea artistică subterană”, come -back pentru „revenirea în
top a unei vede te”.
Termeni precum live „în direct”, pop-dance „muzică pop”, single „disc ce conține cîte o
singură piesă pe fiecare față” au pătruns deja în vocabularul internațional al domeniului muzical –
artistic și nu ridică probleme de înțelegere.
Domeniul vieții mondene înregistrează și el termeni noi , neatestați în Dicționarul de cuvinte
recente : cool, fresh, college -shirt, t -shirt, tank -shert, make -up, look . Majoritatea se înscriu în
categoria anglicismelor de lux, existînd un termen echivalent în limb a română actuală.

27
 Cool , pentru „grozav”: „ Cool -Girl vă prezintă aici cele mai cool trend -uri în hair –
styling ”. (Cool -Girl, 12/2001, p.17). Termenul apare cu o frecvență foarte mare în
articolele analizate în publicațiile amintite mai sus.
 College -shirt : „fustă cu pliseuri late”; este explicat în reclama dată, pentru claritatea
enunțului: „ College -shirt fustă cu pliseuri late” . (Cool -Girl, 12/2001, p.21).
 Look , pentru „aspect”: „o nouă tunsoare, un nou look”. (Bravo, 4/2001, p.23). În ceea ce
privește frecve nța este concurat de „cool”.
Domeniul sportiv este mai slab reprezentat în Bravo și Cool -Girl, tema articolelor fiind cu
precădere muzica și viața mondenă a vip -urilor. Cu toate acestea înregistrăm atît anglicisme
necesare: boarder, fitness, snowboard, cît și anglicisme de lux: fair și outsider .
 Outsider și fair (trunchiere a lui fair -play) și -au extins întrebuințarea îmbogățind sfera
semantică a domeniului sportiv: „L -a făcut să se simtă un outsider printr e colegi” ; „tu
ești șefa pentru că ești fair” (Coo l-girl, 8/2002, p.11).
Cele mai frecvente anglicisme din domeniul economic întâlnite în publicațiile adresate
tinerilor sunt: bussines -man, job, marketing, shopping, dealer, boss. Ele sunt atestate în
Dicționarul de cuvinte recente și Dicționarul de n eologisme . [x]
 Job: „Las acest job lui Jennifer și Madonnei”. (Bravo, 14/2002, p.8). Termenul e utilizat
cu sensul de preocupare și nu de slujbă, serviciu .
 Shopping : „Pentru shopping combinat cu vacanță, românii aleg să meargă în Dubai,
unde acum începe să se desfășoare Festivalul Shoppingului…” (România Liberă, 8
ianuarie 2008).
Domeniul tehnic înregistrează îmbogățiri semantice:
 Wall -paper : „Poți memora imagini digitale pe care apoi le poți folosi wall -paper”.
(Bravo, 6/2002, p.5). Inițial utilizat cu sensul de tapet , termenul apare în tehnică cu cel de
fundal .
Exemplele pot continua, anglicismele fiind o dovadă vie a evoluției limbii. Menționăm însă că
am avut în vedere doar acei termeni care înregistrează o mare frecvență privind utilizarea lor î n
articolele publicate în paginile revistelor adresate tinerilor din România.
Dar am trecut, se vede prea repede peste mass -mediile spicheriței chișinăuene, drept care ne
vedem nevoiți să revenim, de data aceasta la verbul a mediatiza. Putem întâ lni într-o publicație
prestigioasă: „filmul a fost mediatizat în presă”. Repetăm că mass -media înseamnă totalitatea
mijloacelor de informare a maselor și adăugăm că, în conformitate cu recentul Mic dicționar al
limbii române al lui Vasile Breban, a mediatiza înseamnă a face cunoscut publicului larg prin
mijloacele de comunicare în masă , pentru a conchide făr ă teamă de a greși că în săptămâ nalul

28
chișinăuian neologismul în cauză a fost întrebuințat fără chibzuința necesară, rezultatul fiind o
expresie pleonastică.
Este foarte important să facem observație la nuanțele de sens la traducerea împrumutur ilor.
Există și multe cazuri de nediferențiere semantică, de exemplu, englezescul cherry are ca
echivalent în românește atâ t vișine , cât și cireșe .
Un risc a parte îl prezintă așa -zisele false echivalente . Falsul echivalent este, de obicei,
cuvâtul care coincide total sau aproape total, ca aspect sonor, cu cuvâ ntul din limba -sursă, dar
care are alt (sau și alt) sens decâ t acesta. Exemple: a acomoda și to accomo date (a asigura cuiva
cazarea); agrement și agreement (acord); audiență și audience (public); a observa și to observe
(a respecta o lege, o tradiție); suport și support (sprijin financiar). Asemenea cuvinte mai sunt
numite și omonime interlingvistice sau, respectiv, omonime bilingve. Datorită faptului că este
recunoscut asp ectul sonor, vorbitorii, dar și traducătorii uneori, acceptă cu destulă ușurință
cuvântul, acordâ ndu-i sensul străin. În literatura consacrată traducerilor acest tip de greșeli are o
denu mire mai veche, general cunoscută – ele se se numesc falși-prieteni (rom.), faux -amis (fr.),
fake friends (engl.).
În prezent, contactul dintre limbi fiind foarte intens, apar tot mai multe cazuri de cuvinte falși –
prieteni, fapt care a condus la alcă tuirea unor dicționare specializate în acest domeniu. Primul
dicționar realizat după acest principiu a apărut la Paris în 1928. În „Capcanele limbii engleze ” A.
Bantoș și M. Rădulescu apreciază că există aproximativ cinci mii de asemenea pericole. Autorii
scriu că acești prieteni perfizi cuprind nu numai cuvintele care se dovedesc credincioase doar
până la un punct al traseului, ci și pe cele care înșală chiar din clipa startului, de exemplu: engl.
antic înseamnă nu vechi, antic , ci caraghios, grotesc, nos tim; genial nu are sensul de geniu , ci de
plăcut, binevoitor, vesel, jovial, simpatic ; absolvent nu este cel care absolvește o școală, ci om
care iartă ; prin the library este denumită biblioteca, nu librăria. Alt exemplu este englezescul
ocupant care are s ensurile de (1) locatar, (2) persoană care ocupă temporar un loc, (3) arendator,
(4) persoană care ocupă un post, (5) reprezentant al armatei de ocupație. Î n limba română
semnificația cuvâ ntului ocupant este doar cea de stat care prin forțele sale armate ia în
stăpâ nire un teritoriu; persoană care participă la ocupație (DEX).
Așa se ajunge, să se folosescă a aplica (< engl. to apply ) cu sensul englezesc a candida, a
face o cerere ; editor (< engl. editor ) cu sensul redactor ; locație (< engl. location ) cu sensul din
engleză loc; sau, mai grav, atașament (< engl. attachment ) cu sensul englezesc de anexă ; sau
topică (< engl. topic ) cu sensul englezesc subiect, temă ; sau chiar mapă (< engl. map) cu sensul
din engleză hartă !
Aceste cuvinte existau în l imba română anterior împrumutării lor din engleză, fapt care a
facilitat confuzia aproape generală. De fapt sensurile lor în limba română sunt: a aplica – a pune

29
în practică; a suprapune două lucruri pentru a le fixa ; editor – persoană specializată în edit area
publicațiilor; locație – închiriere, chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință
temporară; atașament – afecțiune (puternică și durabilă) fașă de cineva; mapă – obiect de birou în
care se țin foi volante; topică – ordinea cuvintelor într -o propoziție sau a propozițiilor într -o
frază.
În primele trei cazuri, se poate vorbi de un calc semantic , deși poate nerecomandabil, avâ nd în
vedere tendința naturală a limbii de a elimina omonimia, existența unor sintagme românești bine
consolidate pot fi folosite confortabil.
În ultimele trei cazuri, avem de a face cu confuzii grave de sens, ce constituie deja un abuz
inaccetabil, și care nu mai au nimic în comun cu calcurile lingvistice sau adaptările ortografice,
ci sunt pur și simplu confuzi i rezultate din necunoașterea limbii engleze. O căutare în dicționar a
respectiv ilor termeni ar rezolva totul câ t se poate de rapid și ușor , evitâ ndu-se astfel ridicarea
acestei aplicații de incompetență lingvistică la rangul de normă generală implicită ce se
răspâ ndește, din nefericire, pe toate canalele posibile. Din păcate, această propagare nu poate fi
oprită.
De aceea, lingviștii ne spun încă odată că utilizarea neologismelor ne cere o pregătire
filologică bună, o atenție permanentă și o intuiți e fină și exactă a rostului cuvâ ntului în contextul
comunicării. Nu e cazul să ne ferim de neologisme, deoarece ele contribuie esențial la
dezvoltarea limbii, la diversificarea vor birii și a scrierii noastre, avâ nd funcția revoluționară
pomenită mai înaint e, dar nu e cazul ni ci să le folosim oricum, la întâ mplare, greșit sub aspectul
ortografierii sau cel puțin al pronunțării, deoarece în felul acesta se vede prea limpede că suntem
inculți și chiar ridicoli.

30
II. Influența limbii engleze asupra limbii române .
II.1. Cauzele pătrunderii elementelor străin e în limba română .
Limba nu este produsul unei generații spontane pe un teritoriu dat. Ea este întotdeauna
„născută” dintr-o altă limbă traversâ nd numeroase transformări de -a lungul timpului. Și aceste
transformări nu pot avea loc în afara contactelor dintre popoare care au fiecare limba lor de
comunicare și de cultură.
Evident că contactul dintre popoare nu e suficient pentru a explica schimbările ce intervin în
sistemul unei limbi. Totul depinde de raporturile de forță ce se stabilesc între populațiile aflate în
contact (dominație, rezistență, supunere, alianță, răsturnarea dominației, etc.) și de rezultatul
acestora.
Pentru a ne convinge de acest adevăr, lingvistul român Mihail Vinereanu subliniază: Limba
română a fost considerată pâ nă acum ca fiind o limbă neolatină, în baza unor asemăn ări certe
cu latina, desigur avâ nd trei mari nivele lexicale: unul de substrat, traco-dacic, stratul latin și în
sfârșit adstratul slav precum și diferite influențe străine din limbile cu care româna a venit în
contact de -a lungul timpului, împrumuturi firești în orice limbă. [x]
Urmâ nd epocile, limbile (și comunitățile care l e vorbesc) sunt mai mult sau mai puțin stabile.
La nivelul domeniilor sociale, politice și culturale, o comunitate dată care se găsește pe un
teritoriu dat va tinde, dacă poate, să se închidă în fața influențelor străine sau din contra va căuta
să-și ext indă influența sa asupra altor teritorii în diverse sectoare ale activității umane:
economie, agricultură, armată, industrie, sport, cultură, etc.
Ospitalitatea limbii române [x] este un lucru cert, despre care s -a scris cu diverse prilejuri.
Această caracteristică a limbii noa stre se manifestă, în primul râ nd în domeniul împrumutului
lexical. În funcție de condițiile socio -culturale și politice, româna s -a îmbogățit, în diverse etape
ale dezvoltării ei, cu cuvinte din slavă, maghiară, greacă, turcă, precum și din latină sau din limbi
romanice (în primul rînd di n franceză), din germană, din limbi slave m oderne (în epoci mai
apropiate de zilele noastre). În ultimele decenii, cea mai pregnantă influență lexicală care se
manifestă asupra limbii române e ste influența englezei (în special în varianta sa americană).
Româna nu este singura limbă invadată de anglo -americanisme; chiar și franceza ( mai ales
cea vorbită de tineri ) a devenit un fel de frangleză, spre disperarea unora sau spre resemnarea
altora. Privit cu calm și obiectivitate, afirmă cert Marina Rădulescu Sala [x] fenomenul nu este
îngrijorător: cuvintele realmente utile (cum sunt cele din terminologia infor maticii , dar nu
numai) vor rămâ ne în limbile care le -au preluat, iar cele care nu au altă justificare decâ t aceea că
sunt acum la modă (de exemplu goalkeeper în loc de portar ) vor dispărea, cu timpul. Problema

31
împrumuturilor lexicale de origine engleză în română a fost studiată de o serie de cercetători care
au apreciat că numărul acestor a este destul de mare și în continuă creștere.
Până a trece nemijlocit la subiect e de menționat faptul că limba unei țări ce domină la nivel
cultural, economic sau politic la o anumită epocă devine frecvent donatoare de cuvinte: este
cazul limbii f ranceze a cărui vocabular militar ( batterie , brigade …) se regăsește în toate armatele
europene încă din epoca cînd Franța era considerată ca model de organizare militară; este
deasemenea cazul limbii italiene în domeniul muzicii, care a transmis termeni ca piano sau
adagio . Astăzi engleza furnizează numeroase cuvinte privind vocabularul informaticii, ca bug
sau bit care nu au echivalente românești preexistente; această limbă alimenteză deasemenea
vocabularul gestiunii întreprinderii ( manager, staff, marketing, budget, etc. ).
Asistăm în prezent la o dezvoltare tehnologică fără precedent, la o interculturalitate în plină
dezvoltare, nemaiîntâlnită până azi, facilitată de numeroasele canale de comunicare și răspândire
a ideilor, a cuceririlor știi nțifice, a modelelor comportamentale, a tiparelor culturale. Toate
acestea impuse, firește, de cultura occidentală dominantă, în speță de cea americană, ca fiind
exponentul "lumii civilizate", superioare. Ce înseamnă "civilizație superioară" și "civilizați e
inferioară" este încă discutabil, mai ales din punct de vedere moral și psiho -social.
Cert este că etalonul după care se face clasificarea și căruia i se supune evoluția omenirii
este cel al tehnologiei, care, în cele din urmă, la un nivel primar, es te echivalentul puterii fizice.
Avem de a face cu o aplicație la nivel superior a "legii junglei".
În virtutea acestei legi, engleza americană își pune amprenta de netăgăduit asupra tuturor
celorlalte limbi contemporane, fie ele cât de conservatoare . Este evident că tehnologia importată,
invadatoare, este factorul primordial, schimbările tehnologice fiind cele mai rapide și
spectaculoase, astfel că diversele limbi naturale afectate trebuie să -și însușească “din mers” tot
soiul de neologisme englezeșt i, nemai având răgazul de a se adapta treptat.
Dar un rol e xtrem de important îl joacă și “bombardamentele” mijloacelor de comunicare în
masă, care promovează excesiv filmele americane, emisiunile împrumutate, modelele sociale,
informațiile mondene din aceeași zonă etc., ceea ce intensifică, dar și amplif ică această influență,
firească până la urmă. Fenomenul acesta este deosebit de pregnant în societatea românească
actuală. Fără a conștientiza , adoptăm stilul de viață occidental ca fiind cel mai bun di ntre toate;
mentalitatea vestică, cu modelele de comportament aferente, se impune și ea, creându -se o modă
ce pătrunde simultan în toate mediile sociale (contrar tendinț ei din trecut, de pătrundere a
“modei” de sus în jos, răspândirea efectuându -se din îna lta societate ce avea acces la modelele
străine “en vogue” către alte pături sociale). Odată cu toate acestea, se implantează în
vocabularul limbii române contemporane și un limbaj corespunzător, care abundă în neologisme
ce reflectă schimbări.

32

Printre cauzele pătrunderii neologismelor se numără, deci, necesitatea adaptării la realitatea
impusă de dezvoltarea tehnologică și moda .
În primul caz, utilizarea neologismelor se impune mai ales datorită existenței unor termeni
tehnici intraductibili sau traductibili prin sintagme greoaie și lungi și, în final, fără eficiență
practică (de pildă, "hardware" – echipament fizic, structură fizică a sistemului, "software" –
sistem de programe, sau "applet", "macro", "feed -back" etc.), sau care sunt de pref erat a fi
împrumutați ca atare, întrucât traducerea lor literală ar fi percepută de vorbitorii de limbă română
ca ridicolă ("mouse" – șoarece, "cookie" – fursec, prăjiturică, "wizard" – vrăjitor etc.). Pentru
această din urmă situație, discuția s -ar putea prelungi, totuși, pentru că, în Franța, de exemplu,
termenul consacrat pentru "mouse" este franțuzescul "so uris" (șoarece), destul de răspâ ndit. În
ceea ce privește limba română, avem de a face în acest caz cu un uz justificat.
În al doilea caz, ce l al modei, oportunitatea adoptării unor neologisme este discutabilă,
jargonul englezesc – extins adeseori în limba română dincolo de compartimentul propriu -zis al
jargonului – ducând la o folosire abuzivă, nejustificată, a unor cuvinte preluate aleatoriu din
vocabularul limbii engleze, ce se consolidează rapid în vocabularul de bază al limbii române sub
formă de neologisme .
Dacă aceste două cauze (tehnologia și moda) ale adoptării neologismelor – în speță a
anglicismelor – sunt justificabile și într -o anumită măsură justificate, mai există o cauză, asupra
căreia trebuie să ne oprim cu mai mare atenție și discernământ, pentru că prezintă o latură
negativă și profund dăunătoare. Este vorba despre necunoștința de cauză. Acest aspect prezintă
o gravitat e care nu poate fi desconsiderată, atâta vreme cât duce la propagarea unor traduceri și
adaptări aleatorii și greșite ale unor termeni, cu atât mai mult cu cât această propagare se face
prin medii pe care omul de rând le consideră competente: literatura de specialitate, presa scrisă și
cea audiovizuală. În ce constă necunoștința de cauză? În primul rând, pur și simplu, în
necunoașterea limbii române (manifestată în general prin sărăcia vocabularului emițătorului de
informație). În al doilea rând, în necunoa șterea limbii engleze (situație care nu este scuzabilă,
pentru că, totuși, există dicționare la care putem apela oricând, nefiind vorba aici de complicate
probleme gramaticale, ci numai de simple cuvinte ce se găsesc în dicționar). Urmarea: se cade
adeseor i în capcana termenilor așa -numiți " prieteni falși " (fak e friends), pe baza asemănării
formale dintre termeni (despre care am vorbit mai sus ).
O sursă aproape inepuizabilă de neologisme este domeniul IT&C. Computerul, internetul,
celularul – iată t rei coordonate pe care se desfășoară viața omului modern și totodată trei canale
de propagare a neologismelor. Acestea constituie domenii în care limbajul se află într -un grad
minim de consolidare, iar pericolul este cu atât mai mare: o greșeală rezultată din necunoaștere /

33
neatenție / neglijență / dezinteres poate ajunge să se consolideze definitiv în limbă.
Dintre aceste trei canale, internetul este sursa cea mai bogată, pentru că termenii și noțiunile
întâlnite pe această rețea globală acoperă toate dome niile de activitate umană, deci implicit toate
câmpurile semantice posibile, și, în plus, limba engleză este predominantă (și) în acest domeniu.
La final de capitol, revenind la idea contactului intens dintre limbi trecem în revistă opinia
Irinei C ondrea [x] care pare a fi destul de convingătoare: …O serie de cuvinte devin un bun
comun al mai multor idiomuri și sunt identificate, sesizate, în primul rînd, de către vorbitorii
bilingvi, ca elemente cunoscute, familiare. Un număr de cuvinte cu șansa de a călători, așa-
numitele internaționalisme, fac parte din lexical social -politic și eco nomic de actualitate,
reprezentâ nd un aspect aparte al comunității lingvistice europene (parlament, jurnalist, corupție,
firmă, bussines, secretar, director, artist, exp ert ș.a.).
Calitatea de cuvinte internaționale o pot avea lexemele care sun t identice din punct de vedere
semantic; fiind recunoscute de bilingvi, ele cotribuie la înțelegerea textului într -o limbă străină
și, în majoritatea cazurilor, pot să apară ca echivalente totale la traducere.
Invazia anglicismelor este un fenomen firesc, imposibil de evitat, așa cum a fost și cea a
grecismelor din perioada fanariotă precum și a franțuzismelor de la sfârșitul secolului XIX.
Evident, nu există o limită la care împrumuturile se opresc. Ele intră și vor intra în limbă în ciuda
eforturilor de îngrădire, în ciuda curentelor puriste, în ciuda reglementărilor academice.
Și totuși, datoria față de limba română impune reglementări – la nivel academic – și rețineri – la
nivelul mass media și la nivelul vorbitorilor, care ar trebui să controleze uzul și să evite abuzul,
dar mai ales malapropismul. Avem o datorie față de noi ca români, față de limba noastră și față
de urmași, cărora suntem datori a le transmite informații, idei, noțiuni, concepte, dar mai ales o
limbă curat românească, nu un idiom hibrid, fără identitate, schimbat ad -hoc, odată cu moda.

II.2. Anglicizare prin globalizare
Capitolul de față își propune să ia în discuție două concepte, rela tiv, noi apărute în lingvistica
actuală în ultimele decenii ale secolului al XX -lea, respectiv cel de globalizare, și cel referitor la
anglicizare, concepte care astăzi capătă o relevanță deosebită în noul context socio -economic pe
care îl parcurge societ atea, relansînd într -o lumină nouă o problemă mai veche a domeniului, cea
cea a raportului limbă -societate.
Termenul de globalizare este creat recent la noi, prin procedeul derivării, pornindu -se de la
radicalul glob/global după o serie de modele s trăine: fr. globalisation , engl. globalization și care îl
plasează în sfera vocabularului internațional. Pâ nă în momentul de față, ultimele dicționare
românești apărute (generale sau de neologisme) nu l -au omologat; în limba franceză

34
globalisation este at estat începâ nd din 1968 în Dictionnaire Historique de la Langue Française ,
numai cu valoarea sa de abstract verbal, utilizarea sa specială în domeniul economic nefiind,
probabil, socotită generală în momentul apariției lucrării respective.
Termenul a apărut mai întâi, în domeniul economic, răspâ ndindu -se ulterior rapid și în alte
sfere ale vieții sociale. Globalizarea, după cum consideră analiștii, este indiscutabil, un proces
generat de dezvoltarea capitalismului, proces, care a luat amploare, mai ale s, după destrămarea
Uniunii Sovietice ca o alternativă viabilă la desființarea sau redimensionarea vechilor organizații
economice interstatale. Astăzi fenomenul are ramificații și efecte în domeniul structurilor vieții
politice, al mediului, al culturii, a l limbii.
În lingvistică, ideea de globalizare a apărut ca o urmare directă a situației din economie, deci
ea ilustrează o anumită fațetă a relației dintre dinamica societății și necesităților comunicării. În
consecință, după părerea noastră, conceptu l de globalizare lingvistică trebuie înțeles ca o
acceptare deliberată a unui mijloc de comunicare comun / unic în relațiile economice
internaționale. Acest mijloc de comunicare necesar în procesul de mondializare al economiei
contemporane are o serie de caracteristici impuse de tipul special de co municare în care este
utilizat. Limba aleasă pentru comunicare în relațiile economice, în acest proces de mondializare,
trebuie să se limiteze la utilizarea / preluarea numai a anumitor procede e din sfera de reg istre
aparținâ nd acelei limbi naturale selectate. Vor fi, astfel, preluate numai acele mijloace care
răspund exigențelor unei comunicări concise, exacte, care nu permite ambiguitatea în decodarea
informației.
O limbă naturală odată acceptată pentru îndeplinirea acestei funcții cerută de o situație de
comunicare determinată, va fi limitată la o anumită constructă extrasă din ea, din care vor fi
eliminate, elementele de expresivitate. De exemplu, pe planul sintaxei, vor fi eliminate
digresiunile, repe tițiile, ca procedee stilistice dar vor fi utilizate elementele lingvistice de bază
care vizează alcătuirea fr azelor și propozițiilor, preferâ ndu-se frazele simple în care raporturile
sintactice să aibă interpretări unice; o frecvență ridicată o vor avea p ropozițiile cauzale, finale,
condiționale, consecutive, temporale obligatorii în tipului respectiv de comunicare; se vor utiliza
forme morfologice care asigură concizia exprimării, ca utilizarea gerunziilor sau a formelor
verbale care reduc propoziț ia la o simplă parte de vorbire, uneorii apropiind -o de structurile
nominale. Un lexic specializat, bazat pe monosemanism (selectat din vocabularul economic, dar
și din cel abstract / standart) va constitui elementul cu care se vor construi enunțuri cu ajutorul
procedeelor preluate dintr -o morfologie și o sintaxă esențializată, reunind principalele elemente
ale limbii standard.
Această constructă, abstrasă din varietatea unei limbi naturale este o limbă simplificată
adaptată strict necesităților tipului de co municare menționat a cărui caracteristică principală este

35
eliminarea ambiguității în procesul de decodare. Această constructă v -a prezenta un aspect scris
și un aspect oral. Limba contractelor comerciale, a acordurilor financi are, a ofertei ca și a cereri i,
prezentă adesea într -o formă cu caracteristici particulare și în publicitate, ca variantă scrisă,
împreună cu limba utilizată în procesul de negociere directă, ca variantă orală, se supun acelorași
exigențe generale ale comunicării utilizate în acest sp ațiu ale comunicării. În ce privește o
descrierede ansamblu a acestei limbi, instrument de omunicare în procesul de mondalizare a
economiei, ea întâ rzie pentru moment să apară datorită unori factori destul de variați și de
numeroși, ale căro r implicații te nsionează și întâ rzie procesul.
Acceptarea unei limbi naturale ca instrument unic de comunicare apare astăzi ca o necesitate
obiectivă , stringentă a vieții sociale contemporane. Această înțelegere presupune, după cum
precizam mai sus, acceptarea deliberată a unei singure limbiu care funcționează în ace st
domeniul al comunicării, si tuație în care trebuie să se depășească mentalitatea mai veche de tip
concurențial care implică ideea de supremație lingvistică . În consecință, în plan subiectiv, se
poate ajunge la lezarea anumitor orgoliii naționale, a anumitor veleități culturale dobâ ndite în
decursul timpului și favorizate de anumite împrejurări istorice; efectele negative ale supremației
lingvistice apr, mai ales, în sfera limbilor consacrate.
Din rațiuni pur conjuncturale, create în procesul de evolu ție economică, socială și tehnico –
științifică a societății, limba acceptată ca limbă a globalizării a fost engleza . Motivele care au
generat impunerea limbii engleze sunt evidente și o enumerare sum ară a lor ni se pare suficientă;
este clar că dezvoltarea vertiginoasă a tehnicii informatice ca și a domeniului financiar bancar s -a
făcut, mai întîi în SUA, deci, în spațiu de limbă engleză. Faptul i -a determinat pe cei ce doreau să
aibă acces la informa ția și cuceririle științifice americane, sau au obligat pe partenerii de afaceri
să adopte în negocieri limba interlocutorului de peste ocean…
Un exemplu elocvent îl reprezintă Japonia, interesată după 1945 de refacerea economică, de
performanțe no tabile și rapide în domeniul vieții economice pentru ocuparea unui loc de prim
rang în economia mondială; cum interesul prom ovării propriei limbi ar fi întâ rziat sau limitat
ritmul dezvolt ării economice într -un moment câ nd, după război, economia țării avea nevoie de
un ritm accelerat al refacerii și sincronizării, dar și al dobâ ndirii unei eventuale supremații,
oficialitățile nipone au acceptat comunicarea în limba engleză, au inițiat măsuri pentru extinderea
studiului limbii engleze în școli permițâ nd, ast fel accesul direc t la informație, dar și la asaltul
piețelor, chiar în interiorul societății americane.
În ceea ce privește Japonia, interesul dezvoltării economice, atingerea unor performanțe care
să poată face față concurenței au reușit să primeze asupra orgoliilor lingvistice și culturale
naționale. Un alt exemplu, ilustrativ de accept are fără prejudecăți a limbii engleze ca limbă de
comunicare în domeniul tehnico -economic îl poate constitui Israelul, mai ales, datorită forței sale

36
financiare, dar și faptului că s -a înțeles, datorită avatarurilor istorice ale acestui popor, că numai
prin învățarea limbii celui cu care faci afaceri poți realiza o adevărată prosperitate financiară.
O ilustrare a faptului că necesitatea obiectivă a acceptării unei limbi unice de comunicare în
procesul globalizării este un fenomen în extensiune, care se impune sub presiunea dezvoltării
economice o demonstrează, în momentul de față și situația din spațiul central și est european, în
general și cea a României, în mod particular. Este binecunoscut că modernizarea limbii române
în sec. al XIX -lea s -a produs sub influența limbii franceze, că în diversele statistici realizate,
procentul cuvintelor de origine franceză în româna contemporană se situează între 29 -38 %, c ă
majoritatea cercetătorilor sunt de acord cu faptul că adaptarea acestor cuvinte s -a făcut relativ
ușor, dată fiind structura latină moștenită de cele două limbi, genealogic înrudite, că, prin
acceptarea, după 1996 Republicii Moldova în grupul Țărilor Fra ncofone se recunosc din nou
oficial afinitățile strâ nse dintre cele două popoare și limbi.
La ora actuală, peste tot în lume unde a pătruns limba engleză, nu putem evita anglicismele.
Dar trebuie de făcut atenție, pentru că anumite cuvinte engleze ști pe care le folosim, nu sunt
neapărat de origine engleză, ci franceză, dar împrumutate de englezi . Se știe prea bine că 60%
din vocabularul limbii eng leze provine din limba franceză. Și totuși, în Republica Moldova,
limba engleză a fost și este utiliza tă astăzi ca instrument de accelerare a sincronizării și
participării la economia mondială. Pătrunderea acesteia s -a realizat ca urmare a acceptării
realităților economice și din nevoia firească de sincronizare rapidă cu ele. Accesul la tehnologia
informat ică nu se putea real iza într -o manieră eficace, decâ t prin accesul direct la sursele de
informație; un intermediar francez ar fi complicat și întâ rziat procesul, iar costurile ar fi sporit în
mod substanțial.
Din a naliza de mai sus rezultă că atât glo balizarea lingvistică, precum și răspâ ndirea în
diverse limbi a anglicismelor sunt fenomene actuale care au tendința să se internaționalizeze.
Faptele și argumentele discutate arată, pe de o parte că globalizarea lingvistică trebuie
interpretată ca o consecință a mondializării economiei care pe planul schimburilor verbale a dus
la crearea unei noi situații de comunicare în care se cere utilizarea de către parteneri economici a
unei singure limbi ca unic instrument lingvistic de comunicare, iar pe de a ltă parte că alegerea
limbii engleze pentru această funcție este un fenomen istoric conjunctural.
Globalizarea lingvistică poate fi raportată din punct de vedere teoretic la bilingvism * văzut nu
sub aspectul său colectiv, ci sub aspectul său individu al, căci în relațiile și schimburile
economice părțile sunt interesate de cunoștințele de engleză ale partenerului numai în măsura în
care acestea trebuie să asigure o comunicare eficientă (vom vedea în anunțurile publicitare
oferite într -un alt paragraf s pre ilustrare, la capitolul cerințe: o bună cunoaștere a limbii engleze ).

37
Globalizarea lingvistică, atunci câ nd acționează într -un domeniu mai limitat sau mai extins
nu este obligatoriu să aibă repercusiuni asupra limbii care a adoptat -o. Utilizarea exclusivă a
limbii engleze de la un anumit moment în domeniul comunicațiilor, în navigație sau în activitatea
aeronautică nu au avut vreun impact asupra sistemului lingvistic al utilizatorilor.
Anglicizarea actuală a unor limbi, deși prezintă ten dința de internaționalizare rămâ ne un
fenomen procentual scăzut, rezultat din evoluția firească a unei limbi sau a alteia, iar din punct
de vedere lingvistic el se circumscrie fenomenelor de superstrat.

II.3. Adaptarea pe nivele a anglicismelor
Norma lingvistică presupune mai multe aspecte, unele dintre ele chiar contradictorii. Intenția
noastră nu este de a impune o ast fel de normă, ci doar de a constata dificultățile de adaptare a
anglicis melor la sistemul flexionar rom ânesc, la cel fonetic; oscila țiile în scri erea lor, extinderile
sau restrâ ngerile de sens și alte asemenea situații.
a. Adaptarea fonetică și grafică depinde de mai mulți factori: momentul intrării în limbă,
conștiința lingvistică a vorbitorilor (cunoașterea sau necunoașterea l imbii engleze). Cunoscătorii
limbii engleze acționează ca frână în calea adaptării. Caracterul internațional al anglicismelor
denotative motivează folosirea lor în forma originară (tocmai pentru a fi un instrument facil de
comunicare între specialiști și n u numai). Ele nu se vor adapta niciodată, tocmai datorită acestui
caracter . Exemple : lobb y, hobby, thriller, brandy, ketchup, western etc.
Un alt factor demn de menționat este filiera de pătrundere în limba română. Avem anglicisme
patrunse prin fili eră franceză ( șalanger din challenger , golaveraj din goal-averaje ) și germană
(forme incorecte ortografiate cu -ș pentru start, sprint, strand ). O manifestare evidentă de
snobism lingvistic este în cazul anglicismelor intrate demult în limbă și care sunt o rtografiate
conform etimologiei lor, deși acestea sunt adaptate fonetic și grafic: interview (pentru interviu ),
clown (pentru clovn ), leader (pentru lider ) ș.a.
Acele anglicisme care au pătruns în limba vorbită se ortografiază fonetic. Cel mai cunoscu t
exemplu în acest caz este blugi , care s -a adaptat total. Dificultăți apar adesea în scrierea
compuselor englezești cu sau fără cratimă, precum și în utilizarea cratimei în cazul formelor
articulate enclitic, flexionate sau derivate. Exemple: skateboard ș i skate -board ; workshop și
work -shop; punkist și punk -ist.
Tot în presa actuală întâ lnim tendința de imitare a manierei anglo -americane de scriere cu
majuscule a cuvintelor din componența titlurilor (exemplu: Produse Lactate De Cea Mai Înaltă
Calitate). Normele actuale nu sunt explicite în aceste situații.
b. Adaptarea morfosintactică o devansează pe cea fonetică și grafică. În privința genului la
substantive (acestea fiind cele mai numeroase părți de vorbire împrumutate), majoritatea

38
anglicism elor care desemnează inanimitate se încadrează în categoria neutrului românesc: star –
staruri, cocteil – cocteluri, weekend – weekenduri, trening – treninguri, meci – meciuri . Un
singur inanimat a trecut la feminin și e acceptat în varianta literară: giacă, prin analogie cu
jachetă, oricum ambele provenite din englezescul jacket (în DEX apare și varianta geacă ).
O situație interesantă apare în cazul unui termen precum miss, care, conform genului natural
ar trebui să fie feminin, dar el își formează pluralul în – uri, la fel ca substantivele neutre. Ne
îndepărtăm astfel de regula concordanței între genul natural și cel gramatical. Anglicisme
masculine și feminine sun t mai puține ca pondere dar nu neglijabile. Exemple: masculine – lider,
lideri; supor ter, suporteri ; clovn, clovni; dealer, dealeri etc.., feminine – stewardesă,
stewardese; tenismenă , tenismene; reporteră, reportere etc.
Există și substantive împrumutate din engleză care nu s -au adaptat morfosintactic. Unele sunt
greu adaptabile, alt ele nu s -au adapta t deloc. Situații aparte avem câ nd vorbitorii români nu
recunosc formele de plural englezești (desinența – s), iar prin adăugarea desinenților românești se
ajunge la f orme cu caracter pleo nastic: pungile de snacksuri , bestsellersuri român ești, un pachet
de sticksuri etc. (este așa numitul pleonasm morfologic ). Suntem de părere că în cazurile sus
menționate, frecvența utilizării lor a contribuit la considerarea acestor forme drept corecte.
Dintre substantivele care nu s -au adaptat sub aces t aspect al limbii, menționăm pe mass -media .
În fapt, întâ lnim două situații diferite la acest termen. În acord cu etimologia ( media fiind, așa
cum se știe, pluralul cuvâ ntului latinesc medium – mijloc ) apare acordul la plural. Ex .: mass –
media au anunțat c ă…
Conform criteriului formal, substantivul poate apărea și drept substantiv feminin invariabil,
având numai formă de singular. Ca urmare a acestui fapt se folosec enunțuri precum : mass –
media locală a anunțat… Canalele mass -media… Verbele împr umutate din li mba engleză sunt
mai puține decâ t substantivele, dar la ele adaptarea morfosintactică este obligatorie și se face prin
încadrarea în prima conjugare (cu sufixul –ez la persoana I a indicativului prezent). Astfel avem:
a dribla, a accesa, a pr ocesa, a sponsoriza, a implementa , a scana, a lista etc.
O consecință a pătrunderii masive a cuvintelor din engleză ar putea fi subminarea caracterului
flexionar al limbii române prin creșterea numărului adjectivelor invariabile și ștergerea granițe lor
dintre părțile de vorbire.
c. La norma lexico -semantică vom cer ceta extinderile de sens, restrâ ngerile, deprecierile și
chiar sensurile figurate. Termenul blugi , trunchiat din englezescul blue jeans (pantaloni strâ mți,
cofecționați dintr -un material special, foarte rezistenți, purtați de tineri), și -a lărgit sensul în
registrul colocvial, desemnând materialul specific. Cuvâ ntul lider apare acum cu sensul generic
„șef, de frunte”, evoluat de la cel de „conducător politic, sindical”. Similar avem pe top, care nu
se mai folosește numai în muzică, ci în toate domeniile, cu sensul generic „clasamen t”. Un bun

39
exemplu pentru restrâ ngerile de sens ar fi know -how (în engleză cu sens general „cunoștințe
tehnice sau științifice ”), care în limba română apare dr ept „transfer de tehnologie”.
Deprecierea sensului este evidentă în cazul termenului bișniță (din englezescul business)
folosit colocvial cu sensul binecunoscut „afacere dubioasă, necinstită”. Bișniță și bișnițar au
conotații peiorative. Sensurile fi gurate sunt utilizate și ele frecvent cu conotații peiorative. Așa
avem: killer, puzzle politic , joker electoral ș.a.
Necunoașterea sensului unor anglicisme, graba, neatenția în exprimare generează de multe
ori construcții pleonastice uneori intole rabile. Apar astfel situații de genul: narațiunea une i story,
bani cash, hobby preferat, bord de conducere, a face henț cu mâ na. Cele mai multe pleonasme
se realizează prin alăturarea unor termen i cu caracter redundant, întrucâ t sensul determinantului
este inclus în definiția determinatului (anglicismul). Cel mai des întâlnit pleonasm lexical,
rămâ ne a fi mijloace mass -media.
Alte referințe la adaptarea anglicismelor găsim în revista Didactica Pro [x] din anul 2004 .
Aici se subliniază că limbajul di dactic actual a preluat din lexicul comun și din alte limbaje
specializate o serie de împrumuturi care îi conferă un caracter modern, dar care, în faza inițială a
preluării, prezintă deseori dificultăți de ordin semantic și fonetic. Probleme pun în special
împrumuturile de origine engleză care, de regulă, se scriu altfel de câ t se pronunță (cazuri fericite
de tipul grant , master sau item se constată ceva mai rar).
Termenul brainstorming (asalt de idei) este un anglicism destul de frecvent în ultimul ti mp în
limbajul pedagogic. Semnificația acestuia este „tehnică de lucru în colectiv, folosită de obicei în
procesul predării, avâ nd ca scop stimularea prin participarea liberă și spontană la discuții a
tuturor membrilor unui grup”. Provenit din engleza amer icană ( brain „creier”; storming „ asalt ”),
termenul crează dificul tăți de ordin ortoepic, pronunțâ ndu-se așa cum se scrie sau brainștorming ,
varianta recomandabilă fiind breinstorming . Semnalăm că termenul în discuție este concurat tot
mai frecvent de sinon imul său tradus: asalt de idei – mult mai adecvat și la fel de sugestiv ca și
cel original.
Cadrele didactice utilizează în activitatea lor și anglicismul clustering (construit din
elemente). Și cuvâ ntul în cauză se pronunță altfel decâ t se scrie: clastering . Termenul -bază,
cluster , cu valoare de substantiv, înseamnă ciorchine și este specific limbajului informaticii, iar
cu valoare verbală înseamnă a grupa . De fapt, un clustering este un fel de schemă pentru
sistematizarea unor noțiuni, pentru explora rea unui text.
Un alt termen preluat de terminologia didactică este feedback (conexiune inversă). Probabil,
nu există la moment nici o lucrare metodologică în care să nu fie atestat acest cuvânt, cu atâ t mai
mult cu câ t instruirea mizează anume pe feedback . Dar, există aceeași problemă pe care o
prezintă un împrumut non -adaptat: pronu nțarea diferită de scriere. Dicț ionarele recomandă

40
pronunțarea fidbec , facilă pentru vorbitorii de engleză, dar mai puțin explicabilă pentru ceilalți,
care trebuie să memo reze această formă.
Dacă termenii discutați anterior sunt mai mult sau mai puțin motivați, un împrumut ca
freewriting (scriere liberă) nu este justificat, chiar dacă desemnează o anumită tehnică de
declanșare a creativității și de orientare a imagina ției.
În orice domeniu de activitate umană se produc schimbări, iar o dată cu acestea, apar inovații
lexicale. Limbajele specializate, cu trecerea timpului, se decantează, specialiștii fac o selecție
riguroasă a termenilor necesari pentru munca lor, împrumutu rile se adaptează sau se traduc.
Anglicismele su nt o realitate, iar atitudinea vorbitorilor și a specialiștilor trebuie să fie una
rațională în această privință, cântărind atat avantajele, câ t și dezavantajele. Acestea din urmă nu
sunt numer oase, dar există . Dintre acestea menționăm: nesiguranță de adaptare, crearea de forme
inculte sau forme hipercorecte, riscul pleonasmelor. Pe de altă parte, însă putem vorbi și de
multe avantaje. Anglicismele nu au determinat o alterare a limbii române, ci , dimpotrivă, au
contribuit la permanenta ei înnoire și reconstrucție, la nuanțarea ei semantică și stilistică, la
modernizarea lexicului.
Influența limbii engleze nu trebuie să fie considerată un fenomen negativ, nef iind cu nimic
mai periculos decât alte influențe străine care s-au manifestat de -a lungu l timpului în limba
noastră, atâta timp câ t nu se exagerează folosirea lor. Adoptarea în vorbire a acestor termeni
corespunde unor necesități de expresie atâ t culturale, sociale (apariția unor realităț i
extralingvistice noi, determinată de fapte ce țin de progresul umanității), câ t și funcționale
(necesitate existenței în limbă a unor termeni care să desemneze realități noi din viața
oamenilor).

41

III. Limbajul presei de azi : tendințe și persp ective
III.1. Funcționarea anglicismelor în presa scrisă autohtonă.
Argumente pro și contra
Intenționăm să începem acest subcapitol cu un citat al Mioarei Avram din lucrarea
Anglicismele în limba română actuală , care de altfel ne va servi drept mott o: „…Pericolul
reprezentat de influența engleză actuală vine din faptul că ea se produce prin oameni culți și că,
la nivelul limbii literare, funcționează factori care împiedică sau măcar încetinesc românizarea
împrumuturilor, menținute de lucrările norm ative într -o formă strident străină. (Numeroase)
cuvinte demonstrează că fără frâna lucrărilor normative și a cunoscătorilor limbii engleze,
anglicismele recente s -ar adapta la limba română ușor… ” Uneori ne revoltă faptul că în ultimii
ani, scriitori, pu bliciști, redactori, ca să nu mai vorbim de lumea obișnuită, din ce în ce folosesc
anglicismele sau americanismele, nu că nu ar avea corespondent în limba română, ci doar ca să
lase im presia de „cultivare”, și cu atât mai regretabil, cu câ t unii, nici nu l e folosesc la locul
potrivit.
De ce limba engleză ocupă primul loc în lume ca limbă de circulație? Foarte simplu! Tehnica
electronică – funcționează exclusiv în limba engleză, în plus, se știe bine că limba engleză este
foarte simplu de învățat, neav ând o gramatică complicată, nici o sintaxă, precum nici o
morfologie greu de asimilat. Nu este nici o greșeală în toate acest ea, dar de ce să „stâ lcim” limba
noastră „armonioasă”, introducând printre râ nduri anglicisme? De acest adevăr ne putem
convinge ră sfoind ziarele presei scrise autohtone. Se recurge destul de des la anglicisme, mai
ales pe paginile rezervate vedetelor , anunțurilor publicitare.
Exemple de anglicisme întâ lnite în presa scrisă din Republica Moldova: „… a jucat într -un
clip rolul unui centaur…” („Timpul” 14 decembrie 2001, pagina 10); „Publicul de la noi a rămas
dezamăgit de show -ul Getei” („Jurnal de Chișinău” 22 mai 2008, pagina 1 ); „… studiile de
marketing nu pot anticipa potențialul de piață al acesteia …” (Revista „Econom ica” martie 2008,
pagina 31).
Astăzi pe buzele tuturora stă neologismul recent sponsor (din engleză, “persoană, organizație,
firmă etc., care susține financiar o a cțiune în scop publicitar”). Luâ nd naștere din verbul latin
spondeo, spondere, spon si, sponsum (“a garanta pentru cineva, a se face garant”), el s -a aflat
mult timp în relații de sinonimie cu substantivele chezaș, protector, proteguitor, filantrop,
mecena(t), garant. Încetățenirea anglicismului sponsor s-a dovedit un imperativ al epocii
economiei de piață. El necesită să fie acceptat fără ez itare, dar totuși nu în mod mec anic, orbește.
Sponsorul este un chezaș sau un garant, el este și un mecenat, protector (prot eguitor) și filantrop.

42
Dar pe câ nd toți aceștia erau în genere lipsiți de int erese ma teriale, sponsorul urmărește și
interese materiale, fie directe, fie indirecte prin reclamă, susținere, scutire de anumite impozite.
Mai mult, sponsorul – ca și toți ceilalți – poate fi o anumită persoană, dar de cele mai multe ori
este o organizaț ie ce finanțează o întreprindere, afacere sau și anumite persoane izolate, neuitâ nd
niciodată de interesele sale proprii.
Iată că astăzi discutăm intrarea pe piața lingvistică românească a unui alt termen din sfera
afacerilor, și anume termenul de leadership care sună foarte bine, este utilizat de toată lumea și,
prin urmare, rereprezintă ceva foarte dezirabil. Cu toată larga sa utilizare în presă și pe diferitele
canale ale audio -vizualului, literatu ra română de specialitate folosește relativ puțin c onceptual –
probabil datorită sensibilității societății față de termenul de lider politic care a fost și, din păcate
continuă să fie privit cu neîncredere. Conceptul de leadership este considerat a fi un set de
valori, atitudini și deprinderi o ccidentale, foarte probabil de origine americană care ar trebui
importate în societatea românească pentru a face dovada unei democrații autentice și a unei
economii de piața funcțională. De ce se evită utilizarea termenului româ nesc de conducere?
Scuza că termenul a f ost demonetizat de regimul comunist este una slabă și nu explică su ficient
faptul că se preferă un termen de import. Sigur că nu e singurul termen preluat ca atare din
engleză, lingua franca a omenirii de azi. Management, marketing, team -building , sunt o m ică
parte a jargonului considerat la modă (sau dacă vreți trendy) pentru cei care sunt interesați de
evoluția organizațiilor românești. Iar limba română nu este singura aflată în situația de a
împrumuta.
De ce nu apelăm la franțuzisme, care este tot o limbă latină ca și limba română? Am
cunoscut p ersoane care și -au anglicizat pâ nă și numele de familie, ca să nu mai vorbim de
prenume ( Andy, Nelly, Jonny ). Alții se scuză în engleză: sorry . Se pare că au uitat expresia în
românește. Oare ne este rușine d e origini ? Părem mai intelegenți dacă ne englezim? Să nu uităm
prețioasele pi ese de teatru ale lui Caragi ale cu celebrele franțuzisme … pe atunci englezismele nu-
și făcuseră apariția la noi în Țara Mioriței.
O situație similară există în Quebec, țar a în care la ora actuală se vorbesc peste 140 de limbi
și dialecte. E intrigant faptul că c ei care au poposit pe acest Pămâ nt, unde într-adevăr se poate
spune că curge lapte și miere – (nu pentru toți, dar, oricum un procentaj ridicat) nici nu au cel
puțin decența să învețe limba franceză, cu toate că au cerut și au fost acceptați într -o provincie cu
trecut istoric și geografic francez , anume Quebec, din 1960, dar pâ nă atunci s -a numit la
Nouvelle France, și locuitorii se numeau canadieni francezi, limba m aternă fiind franceza lu i
Moliè re! Este o luptă acerbă și în prezent, dusă de guvern, care nu vor să accepte predominarea
limbii engleze în această provincie, ci să existe un echilibru normal între aceste două limbi de
mare circulație. Menținerea limbii franceze în paralel cu engleza în Quebec, fiind unica provincie

43
a Canadei cu două limbi oficiale, este absolut necesară, dar pentru că o parte foarte importantă
din emigrație cunosc exclusiv limba engleză, aceștia vor să predomine.
Deși, la prima vede re, se crează impresia că majoritatea lingviștilor interesați de limba
română se pronunță categoric împotriva anglicismelor (de altfel, cum erau și scriitorii timpului:
Neculce, Sadovenu, Asachi ( Anexa nr. 3 )), analizând mai profund subiectul, constatăm că
lucrurile stau un pic altfel. O bună parte din ei, nu au nimic împotriva cuvintelor noi , chiar se
bucură de ele, de ori unde ar veni, cu o singură condiție: să ajungă românești, să fie românizate,
să fie adaptate firesc limbii române, atunci câ nd acest lu cru e ste imediat posibil, cum se întâ mplă
în foarte multe cazuri. Să luăm un exemplu dintre cele mai stridente. În nenumărate locuri și, din
păcate, chiar și în Dicționarul ortografic [x], găsim scris acel cuvâ nt care denumește ansamblul
de pagini de Inter net sub forma bizară site. Cum adică site? Sitele sunt în bucătărie, pentru cernut
făina și altele. Cernem și web-ul prin site, după cum încearcă să sugereze, glumeț, această
imagine?
De ce site, când milioane de români spun sait, plural saituri – deci un plural românesc,
subliniem: nu spune nimeni „ am vizitat azi două saits ”, ci două saituri . Deci omul simte acest
cuvânt ca perfect româ nesc. Dar trebuie să -l scrie englezește, în DOOM îl găsește scris
englezește. De ce să -l scriem englezește câ nd nu -l pronunță nimeni en glezește? Și de ce tr ebuie
să-l scriem englezește, câ nd zeci de alte cuvinte, perfect asemănătoare acestuia, au căpătat forma
ortografic românească? Scriem cumva off-side? Nu! Ci ofsaid ; scriem leader ? Nu, lider ; scriem
meeting ? Nu, miting; scriem cumva interview ? Nu, ci interviu .
Toate dicționarele includ cuvâ ntul taimaut , și nu time-out. Apare întrebarea: de ce taimaut
poate fi scris românește și sait nu. De ce aisberg poate fi scris românește și luk nu; de ce
bodigarzi poate fi scris românește și draiver nu; de ce trenci poate fi scris românește și maus nu.
E vreo noimă în aceste contradicții? Niciuna. Unii dintre specialiști răspund, cu o oarecare
timiditate, cu jumătate de gură: „păi, acesta e uzul…”.
Revenind la limbaju l presei constatăm că acesta este compartimentul cel mai dinamic al
limbii român e actuale, fapt meritoriu cu atâ t mai mul t cu câ t a fost nevoit să se construiască din
temelii (doar am be neficiat de o presă comunistă pâ nă nu demult?!). Promotor al înnoirii lexicale
prin punerea masivă în circulație a neologismelor, a inovațiilor lexicale (derivate, compuse,
savuroase creații ludice), limbajul jurnalistic și -a recuperat în ritm extrem de alert fireasca
diversitate stilistică, nivelată de controlul ideologic a l dictaturii comuniste.
Aspectul cel mai caracteristic î nsă al jurnalismului actual rămâ ne stilul „relaxat”, apelul
frecvent la registrele vii ale limbii vorbite (popular, colocvial, argotic) – reacție psihologică
firească la imobilismul limbii de le mn din trecut. Și unde mai pui că un asemenea limbaj are
priză la public, astfel, vâ nzările de ziare, reviste, cărți, broșuri ce fac abuz de angli cisme, ocupă

44
locurile de frunte. Credem că cel mai convingător exemplu aici ar fi cunoscuta carte Harry
Potter . Trăim în era societății de consum din lumea globalizată a acestui început de mileniu , în
care Harry Potter se lansează aproape simultan în marile capitale ale lumii, iar copiii, dar mai
ales părinții, că doar ei achită nota de plată, sunt invitați la ore le 24 să participe la eveniment.
Pentru cei mai tradiționaliști dintre noi, ora 24 mai reprezintă încă ora la care copiii, chiar și
adolescenții, ar trebui să doarmă pentru a putea recupera decalajul de cunoștințe lăsat de
greva, justificată, a profesorilo r. Dar pentru de partamentul de marketing al edi turilor care au
avut clar – Viziunea de a publica seria de succes a aventurilor vrăjitorilor de la Ho gwarts ora 24
nu reprezintă decâ t încă o modalitate de a consolida poziția de lider în vâ nzările pentru cărți de
tineret a celebrelor deja aventuri. [x]
Așadar, Harry Potter, lider incontestabil în preferințele tinerilor de pretutindeni, ne întrebăm
dacă lansarea unei cărți românești (fie ea fantastică sau realistă) adresată tinerilor s -ar bucura de
aceeași popularitate? Probabil că dacă ar avea un titlu în engleză ar avea mai multe șanse.
Tot vorbind despre apariția frecventă a anglicismelor în presa scrisă autohtonă, mai jos vom
face o scurtă trecere în revistă a domeniilor în care apar aceste angli cisme, cu exemplificări și
unele explicații, acolo unde este necesar.
În domeniul sportului , avem exemple precum: fotbal (fotbalist), baschet (baschetbalist),
rugby (rugbist), schi, meci, volei, karate, cros, skateboard etc. Exemplu : „În Egipt fac wind-
surfing , sar cu parașuta în Rusia…iar snowboarding –în diferite locuri”. (Vip Magazin, aprilie
2008, p. 46).
În domeniul economic , tehnic avem: lap-top, site, walkman, pager, sponsor, hard, soft
(trunchiate din engleză: hardware, software ) etc.
Exemplu : “Dezvoltarea capacității innovative în cadrul întreprinderii presupune două tipuri
distincte de competențe: unele hard , … și unele soft… ” (Economica, martie 2008, p. 33) .
Un termen precum airbag este folosit în română cu sensul din franceză: pernă gonflabilă
destinată să protejeze, în caz de ciocnire, pasagerii de pe locurile din față ale unui automobil.
Aici apar și verbe precum a scana , o formă adaptată la realitatea lingvistică românească din
englezescul to scan (a examina ceva în detaliu, cu ajutorul unui fascicul de raze X) .
În domeniul comunicațiilor și presei : computer, web, clip (video -clip), e -mail, mass -media
etc. Clip și-a extins sfera, ajungâ nd să fie utilizat nu numai în muzică și film, ci și într -o sintagmă
precum “clip ele ctoral”.
Exemplu : “…oficiali din cadrul ministerului de la Chișinău au refuzat să ofere detalii pentru
mass -media ”. (Jurnal de Chișinău, 26 iulie 2002, p. 4 ).
În domeniul învățămâ ntului : higher education , Curriculum (chiar dacă e un termen latin,
noi l-am împrumutat din engleză) și derivatul său adjectival curricular . Grant apare des

45
întrebuințat în cercetarea științifică, drept urmare el fiind acceptat în terminologia oficială.
Master și masterat sunt alte două exemple care nu mai necesită explicații .
Exemplu : “Candidații pentru poziția GA trebuie să dețină diploma de higher education în
domeniul administrației publice ”. (Timpul, 15 noiembrie 2002, p. 11).
În domeniul gastronomiei : fast-food, ketchup, hamburger, hot -dog, chips etc.
În mod cert nu mărul domeniilor în care își fac apariția anglicismele denotative este mult mai
mare, dar intenția nu a fost de a epuiza exemplele, ci de a sublinia diversitatea acestor domenii.
Exemplu: “…câ t de greu îi vine clientului nostru să aleagă între, să zicem, snak din fileu de
găină, pîrjoala Fain”.
Principalul avantaj al utilizării acestor terme ni este caracterul lor internațional, care facilitează
schimbul de informaț ii și tehnologii între specialiș ti. Am mai adăug a: precizia sensului,
scurtimea și simpl itatea structurii ( mass -media în comparație cu mijloace de comunicare în
masă ). Având funcție denominativă, aceș ti termeni sunt lipsiți de expresivitate .
Anglicismele conotative sau stilistice sunt cele care dublează un cuvâ nt românesc preexistent
cu scopul de a dezvolta anumite nuanțe stilistice: party pentru petrecere , happy -end pentru
sfârșit fericit , week -end pentru sfârșit de săptămînă , penalty pentru lovitură de la 11 metri , live
pentru în direct . Tot în această cate gorie intră și anglicismele î ntâlnite în varianta colocvială:
boss, high -life (folosite aproape exclusive peiorativ), speech (cu conotație peiorativă în varianta
spici ). Cei mai folosiți termeni în limbajul familiar din perioada actuală sunt OK, full, și party
(anglicisme utilizate nu numai de tineri , ci și de presa actuală).
Pentru situația frazeologismelor de tip colocvial, cel mai înt âlnit exemplu este no comment –
formulă consacrată în cadrul interviurilor pentru a se evita răspunsul la o întrebare.
Reacția oficială împo triva anglicismelor a fost inițial, una de respingere și ea s -a manifestat
cu putere, mai întâ i, în spațiul de limbă franceză. Este binecunoscută azi lucrarea lui R. Etiemble
Parlez -vous franglais ? [x] dar și încercarea, practic, inutilă a factorilor deciz ionali din Franța de
interzicere prin lege a extinderii utilizării cuvintelor englezești. Oficialitățile românești de resort
nu au acționat altfel, „promovâ nd legi”, iar eficacitatea aplicării lor, probabil, va concura
ineficiența celei franceze. Va trebui să se mai scurgă un interval de timp pentru ca să ajungem să
ne întrebăm și noi, mai mult sau mai puțin retoric, dacă anglicismele prezintă un pericol sau o
îmbogățire a vocabularului așa cum a făcut -o recent Maurice Perigner în Les anglicismes.
Danger ou enrichissment pour la langue fran çais?
Trebuie să recunoaștem însă că aversiunea împotriva englezismelor a fost mai generală și ea a
avut cauze foarte variate în funcție de evenimentele istorice trăite de un popor sau altul. Grăitor
exemplu în ac est sens este cazul Japoniei, câ nd în timpul celui de -al doilea război mondial,
guvernul naționalist militar des curaja, și pâ nă la urmă a interzis, folosirea cuvintelor

46
împrumutate din engleză – cuvinte ale unei țări inamice – care trebuiau înlocuite cu un
echivalent japonez. Pierzâ nd războiul, Japonia a fost scurt timp ocupată de forțele aliate conduse
de SUA care au impus ca engleza să fie predată în școli . Acest demers nu a dus la rezultatele
contate deoarece predarea limbii engleze se baza în special pe cunoașterea gramaticii și pe citit,
ceea ce a creat o diviziune a informației între japonezi și majoritatea vorbitorilor de engleză.
Dezvoltarea tehnologiilor de vâ rf și dezvoltarea informaticii au dus la pătrunderea mai firească a
neologismelor de origin e engleză în japoneză.
Abundența anglicismelor în diverse limbi reprezintă doar o formă de manifestare pe de o
parte a internaționalizării limbii engleze și pe de altă parte a lipsei de educare consecventă , chiar
din primele clase, și până în învățăm ântul superior, a celor care învață că lucrul atât cu
dicționarul explicativ, câ t și cu cel bilingv, este un atribut esențial al oricărei activități
intelectuale.
Discuțiile despre și asupra conceptului de leadership , și mai ales a lipsei lui, în soci etatea
noastră se înmulțesc și mai mult, dar referirile sunt cu precădere la sfera politică. Economicul
este însă domeniul în care termenul de leadership este utilizat cel mai mult în limba engleză, iar
pe piața Republicii Moldova publicațiile de afaceri s unt cele care îl dezbat cel mai des. Training –
ul (instruirea) oferit în aspecte de leadership vine cel mai adesea din partea companiilor
particulare și a organizațiilor non -guvernamentale. Dar în urma presiunilor solic itărilor pieței au
fost introdus e și î n planurile de învățămînt ale universităților de stat cursuri de leadership, sau
măcar capitole individuale co nținâ nd “modele” sau “sfaturi” despre cum să devenim lideri în
domeniul nostru de activitate.
Și chiar dacă utilizarea termenului în discuție transmite un mesaj pozitiv, de profesionalism și
competențe adecvate pentru interacțiunea organizațiilor din țară pe pi ața internațională, atunci
să-l folosim cu rezervă, că doar utilizarea unui jargon la modă nu poate ascunde lipsa suportului
realității din spatele lui și că orice modă este trecătoare. Dar mai e și o altă nuanță aici: de multe
ori, necunoaștera sensului unor anglicisme, neatenția, gr aba sau neglijența generează atat în
vorbirea curentă câ t și în presa scrisă construcții pleonastice. Exemp le:
– „leadership -ul american la conducerea treburilor parlamentare” (alăturarea unui
anglicanism și a echivalentului său românesc);
– „mijloace mass -media”;
– „hit de mare succes”;
– „conducerea managerială a unității”.
Nu pot fi trecuți cu vedere a nici termenii prost formați: stripeuz, hypermarket (dublează sensul
americanismului supermarket), bisnitman . Părerea noasră, în ceea ce privește această avalanșă a
termenilor din limba engleză este că nu trebuie să ne lăsăm în totalitate influențați de m ass-media

47
(anume prin intermediul ei au pătruns în limba română c ele mai multe anglicisme) preluâ nd fără
a cerceta termini străini inutili. Bucurâ ndu-se de un mare succes în fața publicului larg, mass –
media ne pune în pericol limba prin introducerea de ter meni fără nici o necesitate.
Suntem conștienți că vocabularul oricărei limbi se îmbogățește prin intermediul diferitor
împrumuturi. Cu vo cabularul limbii noastre se întâ mplă același lucru; doar că astăzi ne -am
pomenit cu o mulțime de cuvinte englezeș ti care sunt folos ite în special de jurnaliști atât scris câ t
și oral. Să fie oare adevărat că ne orientăm cu toții spre o limbă a viitorului așa cum prevedea
Alexandru Graur încă prin anii 1970? Se preconizează, în sfâ rșit, generalizarea uneia singure
dintre limbile actuale, de exemplu a englezei, ale cărei merite su nt evident exagerate de
propagandiștii săi. Dar nu e vorba atâ t de a ști dacă engleza are mai multe sau mai puține
merite decât celelalte limbi, câ t de a ști dacă persoanele care au alte limbi materne vor fi
dispuse să le părăsească pentru a adopta engleza. [x]
E adevărat că în ultimul timp s -a pu tut constata răspâ ndirea sensibilă a limbii engleze, în
sensul că oamenii cultivați din diferite țări și -au însușit, ca mijloc suplimentar de co municare,
această limbă, renunțâ nd eventual la altele, ca francez a sau germana. Dar de aici și pâ nă la
părăsirea limbii materne, chiar și pâ nă la adoptarea unei singure limbi ca mijloc suplimentar de
comunicare pe scară mondială, e o cale lungă.
În prim ul râ nd ar trebui să ținem seamă de faptul că, în momentul actual, multe popoa re
păstrează rezerve serioase câ nd e vorba de adopta trăsături caracteristice altui popor, pentru că
mai există cazuri de oprimare națională, și chiar acolo unde numai există, nu se poate uita de pe
o zi pe alta lupta care a dus la eliberare . În Europa centrală se pot întâ lni chiar atitudini ca re
dovedesc faptul,de exemplu su nt oameni care, deși cunosc perfect o limbă străină, refuză să o
folosească. În al doilea rând, popoarele s unt atașate de limba lor națională și reușesc adesea să
impună întrebuințarea ei, acolo unde pentru un timp fusese eliminată. În acest context
considerăm oportun să menționăm amintirile lui Alexandru Graur care vorbesc convingător la
subiectul dat: Îmi am intesc că în anul 1957, la aeroportul d in Copenhaga, am fost izbit văzâ nd
că toate inscripțiile erau redactate în englezește, daneza fiind complet absentă; în 1961, la noul
aeroport al aceluiași oraș, am putut ved ea inscripții în daneză. Am întâlnit adesea , acum câ țiva
ani, francezi care vorbeau englezește în ședințele congreselor internaționale, dar în ultimul timp
constat că își folosesc din ce în ce mai mult propria limbă. [x]
În felul acesta, pe de o parte, s -ar părea că trebuie să dăm dreptate cel or care susțin că mergem
spre diferențiere, spre consolidarea limbilor naționale. Dar e bine să vedem în ce mod se dezvoltă
vocabularul în diversele limbi actuale. Progr esul cultural internațional, avâ ntul cercetărilor au ca
efect apariția, în toate limbil e, a unor cuvinte noi m ereu mai numeroase, în primul râ nd termeni

48
științifici. Pe de altă parte relațiil e tot mai stra nse între diferite țări au ca efect că acești termeni
devin repede internaționali.
Din cele spuse mai sus, se impune următoarea concl uzie: … limbă a a facerilor, a tehnologiilor
de vâ rf, limbă a schimburilor internaționale , engleza se vorbește curent în diferite mijloace
profesionale a întregii Europe. Acest fapt antrenează consecințe… [x] Așadar, pe de o parte,
personalul limbii româ ne utilizează sistematic engleza în diverse „societăți” sau întreprinderi
pentru a răspunde interlocutorilor. Pe de altă parte, în afara mediului profesional, adică zi de zi,
în familie, între prieteni, același personal continuă să utilizeze cuvinte englez ești izolate, care
alunec ă în frazele românești. Puțin câ te puțin, aceste cuvinte străine, repetate frecvent, se
insta lează în limba noastră, unde sfâ rșesc prin a se impune în detrimentul cuvintelor românești
existente.

III.2. Echivalentele anglicis melor în limba română
Limba română este bogată, frumoasă, armoni oasă… Mult mai numeroase decâ t anglic ismele
corespunzătoare, echivalentele românești mărturisesc despre vitalitatea limbii române. Ele
contribuie la îmbogățirea limbii dar în același timp permit celor care doresc să privil egieze
româna pură mai mult decâ t româna căzută sub influența limbii engleze. De altfel, nu e suficient
să inventăm neologisme și nici să le găsim echivalente. Aceste cuvinte trebuie difuzate alături de
cele care al cătuiesc limba de a stăzi. De asemenea trebuie răspâ ndite și utilizate din abundență.
La început, echivalentele propuse vor părea străine. După ceva timp acestea vor termina prin a se
impune.
Orice limbă care nu este nici moartă nici îngropată, este c apabilă să adapteze și să
îmbogățească fără încetinire vocabularul său n u doar pentru a găsi echivalente împrumuturilor ci
pentru a desemna realități noi. Neologismele românești, oricare ar fi ele, după sens sau după
formă vorbesc despre vitalita tea limbii noastre și furnizează cuvintele necesare comunicării.
E important și uneori interesant să cunoaștem originea, istoria (cu anecdote), data de intrare a
împrumutulu i în limba română. Să urmărim câ teva anglicisme care au prins rădăcini în limba
noastră.
Ex.: „Chips” – primul sens al substantivului englez „chip” este „așchie”, iar derivatul lui „to
chip” (a tăia , a reteza). Ca abr eviere a lui „potato chip”, cuva ntul semnifică: „bucățică mică
tăiată fin din multe tipuri de alimente”.
Pluralul „ch ips”, în engleză desemnează „cartofi prăjiți”. În limba română a fost acceptat doar
sensul cuvâ ntului „chips” , dar nu și primul sens. „ Chips-urile” s -au născut dintr -o glumă. Un șef
bucătar din New Yor k, George Crum, sâcâ it de un client care nu înceta să -i ceară întotdeauna
prăjituri câ t mai subțiri, termină prin a tăi a lamele de cartofi pe care le arunca în ulei fierbinte.

49
Ex.: „Fast -food” – echivalentele în limba română ar fi: „ mâncare rapidă”, „ gata de mâ ncat ”.
O mică foame? Masa câ t ai da din deget as tăzi nu lipsește. Americanii sunt inventatorii fast-
food-ului. Acest cuvânt semnifică literar „mâ ncare (food) rapidă (fast)”. Primul restaurant de
fast-food a fost deschis în anul 1955 într -o suburbie din Chicago. Împrumutul „fast -food” este
utilizat cu ur mătoarele sensuri:
 Restaurant specializat în prepararea automatizată și distribuirea la orice oră a produselor
care pot fi consumate pe loc sau luate sub ambalaj.
 Produs pregătit rapid la restaurant (pâ nici ornate cu diverse ingrediente).
 Loc unde se ser vesc pregătite rapid.
Ex.: „Camping -Car” – în română „autocaravană”
Noțiunea de camping -car a cunoscut și cunoaște întotdeauna un mare succes în Statele Unite ale
Americii. El permite să călătorești acolo unde hotelele sunt rare. Venit de dincolo de oc ean,
camping(ul) -car place și europenilor. Cei atrași de evaziune folosesc împrumutul în domeniul
turismului (caravană sau vehicul automobil a cărui interior este amenajat pentru a servi drept
locuință).
Ex.: „Club -House” – în română „club”, „casă de reuniune”, „cămin” .
Este un împrumut mai vechi și semnifică literar „casă (house) de reuniune(club) ”.
Mai poate întruni și alte sensuri:
 Casă, pavilion sau ansambluri de localuri amenajate (vestiar, duș, bar, sală de jocuri, de
reuniune) într -o societate sportivă, pentru a primi membrii și invitații lor.
 Clădire sau sală rezervătă unor persoane (membrii unei asociații, unui club; studenții
sau profesorii u nei universități…) pentru întâ lniri și activități diverse, chiar recreative.
Ex.: „ Case -story ” – pentru „studiu de caz”
Compusul englez case-story e utilizat des în domeniul economic: gestionarea întreprinderilo r.
Prezentarea situațiilor reale din întreprinderi, așa cum sunt ele și analiza elementelor pentru a
permite studenților să soluționeze anumi te probleme. Prin exten siune : prezentarea unei probleme
a cărei date sunt preluate dintr -o situație reală și cercetarea acestui caz pentru a provoca subiectul
unei conferințe sau pentru a obține distincție într -un domeniu.
Cuvîntul englez look a căru i echivalente românești ar fi „imagine”, „aspect”, „stil”, a apărut
în dicționarele românești pe la sfâ rșitul secolului XX; un termen în vogă, frecvent întrebuințat de
către mass -media. Așadar el semnifică:
 „aspect”, „aer”, „aparență a cuiva sau a ceva”;
 Maniere /mod de a se comporta, de a se îmbrăcă , stilul unei persoane.

50
Un alt cuvâ nt de origine americană Corn flakes care datează din mijlocul secolului XX , este
folosit în alimentație: alimente preparate pe bază de semințe de porumb ce au formă de petale
aurite și crocante, care se consumă cu lapte. Corespondentele în limba română sunt: „fulgi de
porumb”, „petale de porumb” (nume dat după forma alimentului).
Ex.: „ Peanuts ”, în engleză substantivul peanut înseamn ă „arahide”. De fapt, acest cuvâ nt
desemnea ză în același timp planta tropicală orig inară din America de Sud și sămâ nța din care se
prepară ulei. Echivalentul recomandat : arahide (s.f.pl.).
În alimentație: arahide prăjite și sărate . Deseori pe banda imprimată de pe cutia care conține
produsul poți citi: „Felix/ peanuts /arahide prăjite și sărate/200g”.
În S.U.A. e posibil să faci cumpărături stâ nd în fața televizorului . Este ceea ce exprimă în
română neologismul teleshopping , care literar vrea să zică „acțiune de a face cumpărături
(shopping) la distanță (tele -)”.
Publicitate și comerț . Tehnică de a face cumpărături la distanță bazată pe telefon, televiziune sau
alte suporturi video; pe ecran sunt prezentate articole pe care consumatorul este invitat să le
cumpere prin intermediul telefonului (ev entual prin corespondență), în cazul prezenței unui
televizor la domiciliu, sau prin telefon și modem, în cazul unui calculator individual. Articolele
plătite sunt livrate la domiciliu. Acestea, și încă multe alte exemple de genul dat vin să
demonstreze că limba română dispune cu siguranță de termeni similari pentru cuvintele noi din
limba engleză care tind să ne invadeze.
Când anglicismele apar în exprimarea orală a unor grupuri socio -profesionale care le
utilizează ca jargon profesional , ele sunt, pr obabil, mai puțin deranjante decât atunci câ nd apar în
scris sau în mijloacele de comunicare în masă și își lărgesc explicația în nevoia firească de
eficiență și acuratețe a comunicării în lumea supra -aglomerată de astăzi. Dar oare este absolut
necesară di n punct de vedere lingvistic împrumutarea ne ologismelor din limba engleză câ nd
există echivalente în română? N -ar fi de ajuns doar redefinirea lor și decuparea din realitate a
unui nou teritoriu adecvat intenției conceptului respectiv? Răspunsul nu este si mplu; intenția
noastră , după cum scria Mariana Nicolae (Conf. dr. ASE București) în unul din articolele sale,
este doar de a ridica întrebări și sensibiliza utilizatorii limbii române asupra unui aspect care
este discutat de vorbitorii nativi de engleză, c unoscători ai realităților românești : „voi nu aveți
în limba română un termen similar cu cel de leadership?”. [x]
În con cluzie, asistâ nd la un progres tehnologic fără precedent, la o interculturalitat e în plină
dezvoltare, nemaiîntâlnită pâ nă az i, facilitată de numeroa se canale de comunicare și răspâ ndire a
ideilor, a cuceririlor științifice, a modelelor comportamen tale, a tiparelor culturale, atât oamenii
de cultură, câ t și cadrele didactice trebuie să intervină pentru protejarea limbii române. Curios
fapt că în unul din ziarele din România a fost publicat în anul 2007 un articol privitor la

51
protejarea limbii române, cu titlul Proiect de rezoluție privind protejarea limbii române, la
Parlamentul European . Indiferent de numele inițiatorului, o leg e pentru protejarea limbii
române este, cu siguranță, necesară. Evident, împrumuturile vor continua să intre în limba
română, însă su ntem datori să ne informăm în ceea ce privește utilitatea lor și să ne limităm la
cele ce facilitează relațiile dintre oa meni pentru un schimb mai bun cultural, să facem uz, nu
abuz și să nu le utilizăm doar pentru că sînt la modă.

III.2. Anglicismele în presa scrisă autohtonă din anii 2000 -2008 între necesitate
și abuz. Studiu de caz: ziarele “Timpul”, “Jurnal de Chișinău” și revistele
“Economica”, “Vip magazin”.
În lumea modernă, cea mai mare parte a împrumuturilor ajung la utilizatorii limbii prin
intermediul mass -mediei (ziare, reviste, televizor, radiou, internet, etc.). Termenul împrumutat
are toate șansele să se integreze în uzajul de ansamblu al vorbitorilor, dacă este considerat util.
Limba română, ieșită din lunga izolare la care o condamnase regimul comunist, se
reconecteză rapid după 1990 la rețeaua referențială a lumii contemporane, odată cu progresele
înregistrate de diversele substructuri ale organismului social. Valul de neologisme necesare , cu
precădere anglicisme, vine să umple, în mod benefic, largi goluri de denominare din domenii le
politic, economic, financiar -bancar, tehnico -științific, cultura l, viață cotidiană, divertisment, etc.
O particularitate structurală a limbii române este aceea de a fi, ca totdeauna, o gazdă
primitoare a cuvintelor împrumutate. Astăzi rezultatele sunt vizibile: anglicismele își fac destul
de des apariția în pagin ile presei scrise. Credem că exemplele ce urmează vor fi o bună mărturie
a acestui fenomen.
Englezisme atestate în ziarul Timpul, colecția 2001 -2008 :
“Sunt importator de mărfuri second hand . Este adevărat că de la 1 ianuarie 2002, va fi interzis
import ul acestora? ” (vineri, 14 decembrie 2001 , p.6);
“… mi -au mai comunicat ziarele că unii retrograzi condamnă showul , bineînțeles, în primul râ nd,
biserica…” (vineri, 14 decembrie 2001 , p.10);
“Învingătorii în Top musical național 2001: Nelly Ciobanu, Nătăliț a Barbu,
Aura…” (vineri 19 decembrie , p.16);
“Noi, însă, dorim să facem totul conform teoriei marketingului și a manegementului ”. (vineri, 30
noiembrie , 2001, p.13 );
“Russel Crowe a fost nevoit să -și atribuie calități de cowboy în momentul în care s -a trezit prins
într-o ambuscadă, în mijlocul unei cirezi de vite”. (vi neri, 30 noiembrie, 2001, p.31). ”

52

Anul Ziarul Timpul (nr.
de anglicisme ) Ziarul Jurnal de
Chișinău (nr. de
anglicisme) Numărul total de
anglicisme
2008 57 69 126
2007 45 54 99
2006 36 54 90
2005 30 48 78
2004 27 45 72
2003 21 33 54
2002 24 27 51
2001 30 39 69

53
Concluzii
În urma studiului făcut asupra subiectului propus, considerăm necesar să subliniem încă o
dată actualitatea temei. Și anume faptul că invazia anglicismelor este un fenomen firesc în
general, dar nespecific limbii române. Ea are loc în contextul fenomenului de internaționalizare a
limbii engleze, fenomen apărut datorită unor rațiuni istorice (imperialismul britanic/american) ,
politice (comunicare neutră între diverse grupuri etnice), econ omice (economia SUA), practice
(limba c ontrolu rilor traficului aerian, maritim, limba afacerilor internaționale, și conferințelor
academice, turismului etc. ), intelectuale (o mare parte a informațiilor științifice, tehnologice și
academice sunt exprimate î n engleză și peste 80% din toată informația stocată pe Internet este în
aceeași limbă), de divertisment (muzica și cultura pop, limbajul reclamelor, dar și a unor
activități ilegale precum drogurile) și nu datorită vreunor rațiuni lingvistice ca de exemplu
simplitatea structurii gramaticale sau mărimea și varietatea vocabularului.
Anglicizarea se prezintă ca o tendință a limbilor actuale de a lăsa să pătrundă, mai ales, în
domeniul vocabularului, infl uența engleză, aceasta manifestându -se, deci , ca el ement de
superstrat. Fenomenul este cu atât mai interesant, cu câ t are loc între limbi neînrudite genealogic;
prin faptul că acesta cuprinde astăzi un număr tot mai mare de limbi, el are tendin ța de
internaționalizare, relevâ nd o nouă dimensiune a contactu lui între limbi.
Având drept țintă limba română, constatăm că acest element de superstrat are o pondere
destul de mică în ansamblul lexicului din perspectiva structurii sale etimologice. Două sunt
aspectele sub care se manifestă influența engleză asup ra limbii române actuale:
1. Un aspect vizează categoria neologismului necesar și în acest caz avem în vedere cel e
câteva domenii în care lexicul de origine engleză s -a imp us și a intrat în circulație atât în
limba scrisă, câ t și în varianta vorbită. În funcț ie de domeniu circulația unor astfel de
elemente lexicale poate prezenta un caracter larg popular; un exemplu, în acest sens, îl
constituie terminologia sportivă unde anglicismele s -au impus și unde uneori chiar au
creat un prototip după un model englezes c presupus, ceea ce demonstrează o anumită
productivitate a modelului.
2. Un alt aspect ține de moda lingvistică și are, deci, un caracter mult mai superficial și, în
mare parte, efemer. Utilizarea englezismelor astăzi în paginile presei, mai ales în
articole le sau rubricile adresate tinerilor, depășește limitele „clasice” ale jargonului, care
indicau un mijloc de manifestare nu numai a snobismului dar și a diferențelor sociale.
Englezismele din limbajul actual al tinerilor sunt elemente lexicale (cuvinte și e xpresii)
preluate din limbajul familiar, vorbit: ok, cool, fresh etc., și reprezintă un mijloc de

54
„internaționalizare comportamentală” și, prin opoziție cu jargonul „clasic”, o modalitate
de ștergere a diferențelor sociale și naționale.
Tot aici , găsim oportun să menționăm că scopul și obiectivele pe care ni le -am propus în
introducere sunt real uate în totalitate. Deci, în așa fel, în primul capitol am definit noțiunile –
cheie ale lucrării – împrumut și anglicism – drept bază servindu -ne dicționarele și opiniile
lingviștilor (Mioara Avram, Louis Deroy, Constantin -Ioan Mladin, Charles Brucker); am
clasificat împrumuturile , aducân d exemple pentru fiecare tip. Cât privește termenul de
„anglicism”, e o definiție câ t se poate de simplă și clară pentru toți, î nsă pentru elucidarea
noțiunii de „împrumut”, am fost nevoiți să studiem mai multe păreri ale lingviștilor ca mai apoi
să le cităm pe cele mai relevante.
Destul de captivant a fost paragraful trei al acestui capitol, unde am lărgit un pic spațiul de
cercetare a limbii române (ne -am referit și la situația presei scrise din României din perspectiva
influenței limbii engleze ). În final, ideea e că diferențele nu sunt prea mari, deși par pe alocuri
mai anglicizați decât noi.
În capitolul doi am anal izat legătura cauză -efect a pătrunderii elementelor noi în limba
română, apoi am pus în discuție normele d e adaptare a neologismelor (ținâ nd cont de cele trei
nivele: morfosintactic, lexico -semantic, fonetico -grafic). Vorbind despre cauzele influenței
engleze asu pra limbii române, imediat ne gâ ndim la un concept nou, apărut în ultimele decenii
ale secolului al XX -lea, și anume cel de globalizare . Acest concept capătă un statut deosebit în
noul context socio -economic pe care îl parcurge societatea de astăzi. Nimeni nu -și imaginează o
societate în afara comunicării. Ba chiar există o relație dintre dinamica societății și necesitățile
comunicării. Cea care ilustrează acestă fațetă este globalizarea lingvistică , fenomen determinat
de interese economice. Astfel, acceptarea lim bii engleze este cerută mai întâ i de interesul
economic (mai cu seamă în publicitate), apoi se mai adaugă dezvoltarea tehnologică și moda .
Și în sfâ rșit, cel de -al treilea capitol a fost dedicat în cea mai mare parte cercetării presei
scrise autohtone din punct de vedere a invaziei anglicismelor în paginile ei. Pentru a ne face o
imagine generală a situației presei la capitolul dat, bineînțeles, că am fost preocupați de un
rezonabil de ziare și reviste publicate în țară. Dar pentru a ofe ri un înalt grad de veridicitate
lucrării, am realizat un studiu de caz în baza a patru titluri: două ziare ( Timpul și Jurnal de
Chișinău ) și două reviste ( Economica și Vip magazin ) relevâ nd un șir de exemple concrete ce
mărturisesc despre existența și fun cționarea englezismelor în limbajul presei Republicii
Moldova și a limbii române în general.
Căile interne de îmbogățire a vocabularului fiind limitate, și tot mai puțin acceptate de
fenomenul globalizării, limba recurge la împrumuturi/anglicisme , procedeu atât de frecvent
astăzi, motivâ nd că prezintă multe avantaje: în comparație cu mijloacele interne, el răspunde

55
promt și cu mai mare precizie la cerințele limbii, la necesitățile create de inovațiile care apar în
diferite domenii de activitate umană.
Vrând nevrâ nd, limbile ca și civilizațiile se influențează și se îmbogățesc una pe alta. În
lingvistică ca și în economie, „împrumutul ”, fie aduce profit, fie îl păgubește pe cel care
împrumută. Cu alte cuvinte, neologismele oferă atât avantaje câ t și dezavantaje. Pe de altă parte,
limba română dacă a împrumutat multe anglicisme, a asimilat mult, și -a extins vocabularul.
Important e ca geniul limbii să știe să adapteze, să integreze, să naturalizeze sau să românizeze
împrumutul și să nu -l lase să se i ntaleze ca un intrus bizar, nedorit.

56
Referințe bibliografice
1. Avram Mioara. Anglicisme în limba română actuală . –București, 1997 .
2. Bécherel Danièle. A propos des solutions de remplacements des anglicismes. –Paris, 1981.
3. Berejan Silviu. Includerea termenilor științifici și tehnici în dicționarele generale, î n
Terminologia în România și în Repu blica Moldova. –Cluj-Napoca: Editura Clusium, 2000.
4. Bouvier Jean Claude. Espaces du langage. -L' Université de Provence, 2003.
5. Brucher Charles. L' Etymologie. –Paris: Presses Universitaires de France, 1998.
6. Capidan Theodor . Aromânii. Dialectul aromân. / Studiu Ligvistic. –Craiova: Fundația
„Scrisul Românesc”.
7. Ciobanu Georgeta . Anglicisme în limba română. –Timișoara: Editura Mirton, 1996.
8. Ciobanu Georg eta. Elemente de terminologie. –Timișoara: Editura Mirton, 1998.
9. Ciobanu Georgeta. Romanian Words of English. –Timișoara: Editura Mirton, 2004.
10. Ciocanu Ion. Temelia nemuririi noastre. –Chișinău: Editura Pontos, 2005.
11. Ciocanu Ion. Efortul salvator. –Chișină u: Editura Phoenix, 2006.
12. Condrea Irina. Comunicare prin traducere. –Chișinău: Editura Tehnica -info, 2001.
13. Coșeriu Eugen. Sincronie, diacronie și istorie. –București: Editura Științifică și
Enciclopedică, 1997.
14. Coteanu Ion. În legătură cu sistemul vocabul arului, în „Probleme de lingvistică generală”.
II, -București , 1960.
15. Craia Sultana. Comunicare și mass -media. –București, 2003.
16. Deroy Louis. L' emprunt linguistique. –Paris, 1956.
17. Deroy Louis. L' emprunt linguistique. –Paris, 1967.
18. Deroy Louis. L' emprunt linguistique. –Paris, 1980.
19. Dimitrescu Florica. Dinamica lexicului românesc – ieri și azi. –Cluj-București, 1995.
20. Graur Alexandru. Scrieri de ieri și de azi. –București: Editura Științifică, 1970.
21. Gruiță Gligor. Tendințe în evoluția limbii române, curs de masterat ținut la facultatea de
Litere , U.B.B., Cluj -Napoca, anul univ. 2002 -2003.
22. Guiraud Pierre. Les mots étrangers. –Paris, 1965.
23. Guțu -Romalo Valeria. Corectitudine și greșeală. –București: Editura Științifică, 1972.
24. Haugen E. The analysis of linguisti c borrowing. Language, XXVI, 1950.
25. Hristea Theodor. Sinteze de limbă română, ediția a treia, revăzută și din nou îmbogățită. –
București,1984.
26. Hristea Theodor. Ortografia și ortoepia neologismelor românești (cu specială referire la
împrumuturile recente), L L, vol.2, 1995.

57
27. Lenoble -Pinson M. Anglicismes et substituts français. –Paris, 1991.
28. Macrea D. Terminologia științifică și tehnică în limba română contemporană, în Studii de
lingvistică română. –București: Editura Didactică și Pedagogică, 1970.
29. Macrea D. Cuvinte românești în limbile vecine, în Probleme ale structurii și evoluției limbii
române. –București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1982.
30. Mladin Constantin -Ioan . Probleme ale terminologiei sintactice moderne în româna
contemporană. –Alba -Iulia: Ed itura Eternitas, 2003.
31. Pepermans Raymond. Transposition des postes, un néologisme d'hypertraduction.
Terminologies Nouvelles, nr.2, 1989.
32. Ploae -Hanganu Maria. Terminologia și limba comună. XLI, nr.9, 1992.
33. Preda Irina. Îmbogățirea lexico -semantică a limbi i române actuale (cu privire specială la
perioada post-decembristă ), XLI, 1992.
34. Pușcariu Sextil. Limba română I. Privire generală. –București: Ed. Minerva, 1976.
35. Rey Alain. La terminologie: noms et notions. Presses Universitaires de France. –Paris, 1992.
36. Rucăreanu Pavel, Eugen, Costin. Introducere în terminologie. Noțiuni fundamentale. –
București: Editura Academiei/Agir, 2001.
37. Sala Marius. Limbi în contact. –București: Editura Enciclopedică, 1997.
38. Slama -Cazacu Tatiana. Psiholingvistica. O știință a comunic ării. –București: Editura All,
1999.
39. Stoichițoiu -Ichim Adriana. Semiotica discursului juridic. –București: Editura Universității
din București, 2001.
40. Stoichițoiu -Ichim Adriana. Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influențe,
creativitate. –Bucureșt i: Editura All, 2001.
41. Ursu N. A. Formarea terminologiei științifice românești. –București: Editura Științifică,
1962.
42. Vascenco Victor. Probleme de terminologie lingvistică. –București: Editura Științifică și
Enciclopedică, 1975.
43. Vascenco Victor. Calcul li ngvistic radial. SCL, xl vi, NR. 1 -6, 1995.
44. Vintilă -Rădulescu Ioana. Terminologia și problemele ei actuale, în „Conferințele
Academiei Române”. –București: Editura Academiei Române, 1999.
45. Zafiu Rodica. Diversitate lingvistică în româna actuală. –București: Editura Universității
din București, 2001.
46. Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova. Seria „Științe Filologice”,
Chișinău, 2003.
47. Biblia Ortodoxă Română, 1991.

58
* * *
Dicționare:
1. Noul dicționar Universal al limbii române. Ediția a doua. –București -Chișinău: Editura
Litera Internațional, 2007.
2. Ciobanu Elena, Păun Maria. Dicționar practic al limbii române. –București: Editura
„Floarea Darurilor”, 1996.
3. Ciorănescu Alexandru. Dicționar Etimologic al limbii române. –București: Editura
Saeculum, 2002.
4. Creța Zorela, Mareș Lucreția. Dicționar al limbii române actuale. Ediția a doua. –
București: Editura Curtea Veche, 1998.
5. Dumitrescu Florica. Dicționar de cuvinte recente. Ediția a doua. –București, 1997.
6. Gabinschi Marcu. Dicționar de dublete etimol ogice ale limbii române. –Chișinău: Editura
Litera, 1998.
7. Gilbert Pierre. Dictionnaire des mots contemporains. –Paris, 1996.
8. Hofler M. Dictionnaire des anglicismes. –Paris: Larousse, 1982.
9. Marcu Florin. Dicționar de neologisme. –București, 2000.

59
* * *

Publicații:
1. Ziarul Timpul, colecția 2001 -2008.
2. Ziarul Jurnal de Chișinău, colecția 2001 -2008 .
3. Ziarul Literatura și arta, colecția 2008.
4. Ziarul România Liberă, colecția octombrie -decembrie 2007.
5. Ziarul Evenimentul zilei, colecția octombrie -decembrie 2007.
6. Revista Economica, colecția 2007 -2008.
7. Revista Vip magazin, colecția 2007 -2008.
8. Revista Bravo, colecția 2007 -2008.
9. Revista Cool girl, colecția 2007 -2008.

60
Anexa nr. 1
Dublete etimologice ale limbii române (cuvinte de origine germanică)
Combină – împrumut european de origine engleză: „combine” (împrumutat din latină:
„combinare” – a uni, a combina);
combain – împrumut de aceeași origine, dar cu pronunțarea corectă a lui „i”;

cruce – moștenit din latină: crux;
cros- împrumut european de origine engleză: „cros s” – cruce, cu sensul evoluat în „trecere a
terenului în cruce, traversare”; împrumutat din islandeză: „kross”;

desen – împrumut at din franceză ( dessin din francez a veche dessein ) extras din dessiner ;
design – împrumut european de origine engleză: „design” (extras din împrumutul din franceza
veche designer , împrumut at din latină : „designare ”;

dominion – împrumut european de origine engleză : „dominion”, împr umutat din franceza veche
dominion în care e împrumutat din latina tîrzie: „dominio, dominionis”;
donjon – împrumut at din franceză donjon , unde e moștenit din latina populară: „dom(i) nio,
dominionis” (stăpânire; turn stăpâ nitor, principal);

hală- împrumut germano -francez: în germană Halle , împrumutat de franceză ( halle );
hol- împrumut european de origine engleză: „hall”;

halbă – împrumutat din germană: Halbe , inițial „jumătate”;
half- împrumutat din engleză: half, inițial „jumătate”;

maestru – împrumut euro pean de origine italiană „maestro”, moștenit din latină: magister ;
mister – împrumut european de origine eng leză: „mister” – „domn”, precedâ nd numele proprii,
transformare a lui master, împrumutat din franceza veche (maistre), unde e moștenit din latină :
„magister”;

ring- „platformă pentru box, luptă, dansuri”. Împrumut european de origine engleză: „ring” (ce-l
continuă pe englezescul vechi: „hring” – „cerc”);
ring- împrumut de origine engleză -americană : „ring” – „cerc”; „monopol”;

61
seif- împrumut european de origine engleză: „safe”, împrumutat din franceză: sauf, moștenit din
latină: „salvus” – „întreg, nevătămat”;
safe(u) – aceeași origine ca și a lui „seif”, dar cu forma bazată pe citirea greșită a engl ezescului
„safe” (cu accent pe -e);

stindard – împrum utat din italiană: „stendardo”, unde e împrumutat din franceza veche:
estendard , estendart , în franceza modernă: étendard ;
standard – împrumutat din engleză: „standard”, unde e împrumutat din franceza veche estendart
– „steag”, apoi „mărime fixată” (pe car e o avea steagul ), influențat de engleză: „to stand” – „a
sta”;

taler – împrumutat din germană: „Taler”, de la Joachimstal „Valea lui Joachim”, unde se extrăgea
argintul pentru primii taleri;
dolar – împrumut de origine engleză: „dollar”, împrumutat din ger mană: „t(h)aler”, germana de
jos: „daler” ;

umor – împrumut european de origine engleză: „humor”, unde e împrumutat din franceza veche:
humor, franceza modernă humeur , împrumutat din latină: „ (h)umor” – „vlagă”, apoi „tonus”;
umoare – împrumut latino -francez (din latină (h)umor ; franceză humeur ).
(Marcu Gabinschi Dicționar de dublete
etimologice ale limbii române, -Chișinău: Editura Litera, 1998)

62
Anexa nr. 2
Cultivarea limbii – o problemă eternă
(Dialog în trei, cu Ion Melniciuc, doctor în filologie, conferențiar universitar)
Cititorul : – Și al treilea cine -i?
Ion Melniciuc : – Chiar Domnia ta cititorule, pe care ni -l dorim prezent (imaginar, firește) pe tot
parcursul dialogului nostru.
Ion Ciocanu : – Nu-ți pare, stimate coleg Ion Melniciuc, că ne asumăm o responsabilitate pre
mare?
I.M.: – Fără aceasta dialogul nostru n -ar avea s orți de izbâ ndă. Și nici rost.
I.C.: – Atunci să -l rostim și să -l rostuim de dragul cititorului. Cu ce începem?
I.M.: – La-nceput a fost Cuvâ ntul…
I.C.: – Și Cuvâ ntul era de la Dumnezeu…Dar dacă -i de la dumnezeu, mă -ntreb, de ce nu -l
prețuim? De ce nu -l stăpînim?
I.M.: – Iată că ai și răscolit o durere a noastră mai veche – LIMBA.
I.C.: – Mai precis, CULTIVAREA LIMBII. Problemă pe care o numim eternă.
Cititorul : – De ce eternă?
I.M.: – Răspunsul mi se pare la suprafața: limba e un perpetuum mobile. E î n continuă dezvoltare
și perfecționare. Omul din totdeauna a tins spre frumos. Ceea ce ieri i se părea că -i bine, astăzi
nu-l mai satisface. Chiar și normele limbii literare au caracter evolutiv, se schimbă cu timpul.
Tocmai de aceea apare necesitatea stri ngentă de a le propaga, a le aduce la cunoștința și
conștiința tuturor vorbitorilor.
I.C.: – Asta, de fapt, înseamnă cultivarea limbii. La noi însă acest fenomen e conceput, uneori,
greșit și e redus pe ici -colo la critica celo care nu respectă normele li terare.
I.M.: – Critica e doar un aspect al problemei. În esența ei cultivarea limbii are drept obiectiv
propagarea, explicarea normelor literare, a frumosului în limbă. Iar frumosul, știut lucru, nu are
limite. Deci și din aceste considerente cultivare a limbii e o problemă eternă. Ea are început, dar
n-are sfîrșit.
(Ion Ciocanu Efortul salvator, -Chișinău: Editura Phoenix, 2006 p. 171 -172)

63
Anexa nr. 3

De la Neculce, Sadoveanu trece mai departe, spre timpurile mai apropiate de noi: „Către
sfîrșitul veacului al XVIII -lea și începutul celui de al XIX -lea, această limbă relativ curată a
cărturarilor de țară s -a împestrițat de invazia levantină. Casta suprapusă a vorbit grecește; nu
mult după aceea franțuzește. Vorbele tată și mamă au devenit într -un timp babà și nenè, mai pe
urmă papa și maman . S-au mai amesticat și latinizații. În suta asta de ani, pînă la 1860, numai
poporul muncitor a rămas ca o lu me deosebită și ostilă în veacul lui vechi ”.
De aceleași idei era călăuzit pe la mijlocul secolului trecut, și Gheorghe Asachi, susținător al
limbii române, în școală , împotriva celor care ar fi vrut să insta ureze limba franceză în
învățămâ nt. Iat ă aceste idei formulate în broșura intitulată Expoziția stărei învățăturilor publice
în Moldova de la a lor restatornicire, 1828 , pînă la 1843 și un proiect pentru a lor reformă , p. 2:
„Prin această sistemă a streinilor, limba română scăzuse la gradul unui dialect vulgar, și
moldovenii se împărțeau în două nații: acii ce osteneau vorbea limba patriei, cei ce se folosea
vorbeau grecește, înc ât lim ba română ce mai înainte de epoh a aceasta ajunsă se a fi reașezată în
driturile sale ca organul bisericei și al dip lomației, se văzu deodată înfrî nată în zborul ce luase
sub domnia lui Vasilie V. V., cî nd s -au fost ilustrat prin scriirile Movililor, Dosofteil or,
Evstraților. De aceea, pe cî nd limbile mod erne treptat agi unsese la culmea culturei lor, a noastră,
de-abie acum trezită din litarghia sa, în vîrstă de copilărie, spre a agiunge la gradul culturei
acelora, în loc de a păși cătră formarea ei gradat, este nevoită a îndesa pașii și a fac e deodată mai
multe reforme decâ t le poate deprinde publicul ”.

(Gavril Istrate Originea limbii române literare , –
Iași: Editura Junimea , 1981, p.204 -205)