Lect. univ. dr. Sorin David [627847]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT

MASTER DREPTUL AFACERILOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

la disciplina
FUNCȚIONAREA ȘI MODIFICAREA
SOCIETĂȚILOR COMERCIALE

cu titlul
ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE ALE FUZIUNII
DIN PERSPECTIVA MODALIT ĂȚII DE
MODIFICARE A SOCIETĂȚILOR

Coordonator:
Lect. univ. dr. Sorin David
Absolvent: [anonimizat]
2019

1
CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………… ………….
2
CAPITOLUL I. NOȚIUNEA DE FUZIUNE……………………………………………………………………… 2
Secțiunea I. Natura juridică a fuziunii…………………………………………………………………….. 3
§1. Conceptul de fuziune ……………………………………………………………………………….. 3
§2. Tipuri de fuziuni ………………………………………………………………………………………. 5
Secțiunea a II -a. Definiția fuziunii……………………………………………………………………………
6
CAPITOL UL AL II -LEA. PROCEDURA DE FUZIUNE…………………………………………………… 7
Secțiunea I. Etapele fuziunii…………………………………………………………………………………… . 7
§1. Hotărârile de aprobare a fuziunii ………………………………………………………………… 8
§2. Proiectul de fuziune …………………………………………………………………………………. 12
§3. Înregistrarea fuziunii ………………………………………………………………………………… 18
Secțiunea a II -a. Elemente contabile și fiscale…………………………………………………………..
21
CAPITOLUL AL III -LEA. CONTROLUL, EFECTELE ȘI NULITATEA FUZIUNII……….. 24
Secțiunea I. Controlul fuziunii………………………………………………………………………………… 25
§1. Concentrarea economică …………………………………………………………………………… 25
§2. Procedura notificării fuziunii la organele competente …………………………………… 27
Secțiunea a II -a. Efectele juridice ale fuziunii………………………………………………………….. 28
§1. Data fuziunii ……………………………………………………………………………………………. 29
§2. Efectele asupra asociaților ……………. …………………………………………………………… 34
§3. Efectele asupra terților ……………………………………………………………………………… 35
§4. Alte efecte ………………………………………………………………………………………………. 37
Secțiunea a III -a. Nulitatea fuziunii………………………………………………………………………… 39
§1. Acțiunea în nulitatea fuziunii …………………………………………………………………….. 39
§2. Efectele declarării nulității fuziunii ……………………………………………………………..
40
CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………….. ………………
41
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………….. ………………………….. 43

2
INTRODUCERE

Societățile au apărut ca modalitate de întâmpinare a unor nevoi economice din mediul social ,
fiind înțeles că acestea trebuie să se adapteze rapid la schimbările care survin pe parcursul existenței
lor, indiferent de factorii care le influențează.
Nevoia de adaptare a societăților la realitatea economică și socială identificată la un anumit
punct în timp și spațiu, așa cum este resimțită în piață, a condus la conturarea din perspectivă
economic ă și jurid ică a unor mecanisme care să permită societății să opereze anumite modificări în
structura sa.
Prin urmare, printre aceste modificări se af lă și reorganizarea societății. Legea nr. 287/2009
privind Codul civil (în continuare „Codul civil”) consacră în Car tea I, Titlul IV la Capitolul V , având
denumirea Reorganizarea persoanei juridice , modalitățile recunoscute pentru astfel de modificări.
Astfel, art. 233 din Codul civil prevede trei mecanisme: fuziunea, divizarea și transformarea persoanei
juridice.
Preze nta lucrare are ca principal scop analizarea cadrului normativ pentru fuziunea societăților
și evocarea unor aspecte de ordin practic din procesul efectiv de fuziune, așa cum acestea apar în mod
natural sau ca urmare a unor viduri legislative .
În ceea ce le privește pe cele din urmă, prin prezenta lucrare se vor puncta câteva propuneri de
lege ferenda , ca modalitate de sprijinire activă a procesului legislativ prin identificare unor soluții
concrete la problemele identificate în actualul set de norme care reglementează operațiunea de fuziune
a societăților .
Ca precizare prealabilă, valabilă pentru tot conținutul prezentului document, pentru ușurința
exprimării, referirile la „asociați/părți sociale” sunt valabile și pentru „acționari/acțiuni”, da că nu se
impune altfel.

CAPITOLUL I. NOȚIUNEA DE FUZIUNE

Fuziunea e un procedeu tehnico -juridic prin care se realizează restructurarea societăților, în
scopul adaptării lor la exigențele activității comerciale (dimensionarea adecvată a forței economice a
societății, reducerea costurilor, contracararea concurenței etc.)1. Legea nr. 31/1990 privind societățile

1 A se vedea S. D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român , Ed. a VI -a, actualizată , Ed. Universul Juridic,
București, 201 9, p. 243 .

3
(„Legea societăților”) reglementează fuziunea în Titlul VI Capitolul II la art. 238 -25119, incluzând și
fuziunea transfrontalieră care nu fac e obiectul prezentei lucrări.
În acest capitol se vor oferi definirea fuziunii ca mod de reorganizare a societății, identificarea
naturii și a motivelor care pot fundamenta un astfel de proces și tipurile de fuziune care sunt
reglementate legal sau care sun t identificate la nivel doctrinar.

Secțiunea I. Natura juridică a fuziunii

Fuziunea este o operațiune juridică în care pot fi implicate una sau mai multe societăți și care
are ca efect înființarea, modificarea sau încetarea acestora. Persoanele care au c ompetența de a decide
desfășurararea unei astfel de proceduri își pot fundamenta opțiunea pe motive economice, strategice,
organizatorice sau de altă natură, după cum va fi prezentat în cele ce urmează.
Nu în ultimul rând, în funcție de diferite criterii aplicate, există mai multe tipuri de fuziuni ,
conform celor reflect ate mai jos.

§1. Conceptul de fuziune

Din punct de vedere juridic, fuziunea societăților este un mod de reorganizare a acestora cu
puternic caracter complex, fiind susceptibilă de a avea trei efecte principale .
Primul efect este efectul creator, mai precis înființarea de noi societăți; acest efect se regăsește
la fuziunea prin contopire.
Al doilea efect este efectul modificator, adică producerea unor schimbări în ceea ce privește
unele elemente ale societății ; acest efect se regăsește la fuziunea prin absorbție.
Al treilea efect este efectul extinctiv, adică încetarea societății ; acest efect se regăsește atât la
fuziunea prin con topire, când încetează toate societățile implicate în procesul de fuziune, cât și la
fuziunea prin absorbție, când încetează societate a absorbită.
Urmărind efectele de mai sus se constată că, în orice modalitate, fuziunea are ca efect încetarea
uneia sau mai multor societăți. Astfel, se poate spune că fuziunea are ca scop concentrarea societăților2.
În principal, f uziunea are ca finalitate următoarele aspecte3: (i) dizolvarea fără lichidare a
societăților absorbite sau a celor care se contopesc, (ii) transmiterea universală a e lementelor de activ și

2 A se vedea A. Hinescu, Fuziunea societăților , Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 3.

4
de pasiv, (iii) societatea absorbantă sau cea care se înființează prin contopire emite și atribuie
asociaților societăților care încetează părți sociale în funcție de un anumit raport de schimb, (iv)
capita lul societății absorbante sau a l celei nou înființate prin contopire se mărește corespunzător valorii
noilor părți sociale emise .
Cât privește interesul derulării unui astfel de demers, există beneficii generate la nivel
economic, financiar, organizațional și managerial. Principalele obiective sunt integrarea activităților și
facilitarea, dinamizarea și eficientizarea actului de decizie managerială prin centralizarea
managementului societăților implicate în fuziune. Mai mult, prin fuziune se asigură un mang ement
unitar și, nu în ultimul rând, reducerea costurilor.
Operațiunea va conduce la simplificarea și dinamizarea structurii societății și la armonizarea
structurii operaționale. În continuare, fuziunea va determina creșterea eficienței și randamentului
procesului decizional managerial și o mai mare flexibilitate, cu impact pozitiv asupra costurilor
administrative la nivelul societății.
Alte motive care pot sta la baza deciziei organelor societare competente să declanșeze o astfel
de operaține sunt eficien tizarea activităților, realizarea unei gestiuni cât mai eficiente a societăților,
reunirea patrimoniilor societăților, mărirea puterii financiare necesare pentru îndeplinirea obligațiilor
asumate și pentru efectuarea de economii utile în vederea desfășurăr ii mai eficiente a activităților,
simplificarea și eficientizarea structurii organizatorice și administrative, diminuarea cheltuielilor de
administrare și creșterea eficienței în alocarea resurselor, simplificarea procedurilor de raportare
contabilă și fin anciară .
Pe de altă parte, acest proces poate genera și anumite de zavantaje . Astfel, salariații societăților
implicate în fuziune se pot găsi prejudiciați prin potențiala restrângere de personal pentru anumite
posturi . Este adevărat că salariații care se regăsesc în acest context beneficiază de măsuri sporite de
protecție, dar practica a confirmat că în continuare anumite persoane își pierd locul de muncă, eventual
după producerea efectelor fuziunii cu privire la salaria ți, respectiv transferul lor integral către societatea
absorbantă sau societatea beneficiară . Sigur că există așa -numitele „parașute de aur” (în engl. golden
parachutes ) sau alte remunerații cuvenite personalului disponibilizat, dar, în final, la nivelul i nteresului
public, există mai puține locuri de muncă.

3 A se vedea S. D. Cărpenaru, Gh. Piperea, S. David, Legea societăților. Comentariu pe articole , Ed. a V -a, rev.,
Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 813 -814.

5
§2. Tipuri de fuziuni

Chiar definiția fuziunii oferită de Legea societăților reflectă cele două tipuri consacrate de
fuziuni ( i.e., fuziunea prin absorbție și fuziunea prin contopire) , după cum va fi prezentat în secțiunea
de mai jos. Totuși, pe lângă această clasificare, se pot identifica și alte tipuri de fuziuni, în funcție de
alte criterii, dintre care le amintim pe următoarele.
În funcție de nivelul la care operează societățile i mplicate în operațiunea de fuziune, se disting
fuziuni verticale și fuziuni orizontale. F uziunea verticală este o fuziune derulată între societăți care
operează pe diferite nivelu ri ale pieței (e.g., o societate care operează pe piața serviciilor de foraj -sonde
și o societate care operează î n sect orul de rafinare a petrolului). F uziunea orizontală este o fuziune
derulată între societăți concurente în ceea ce privește produsele și piețele (e.g., două societăți care
operează în sectorul de rafinare a petrolului) ; important pentru acest tip de fuziune este că dacă
societățile implicare sunt actori reprezentativi pe piață, o astfel de fuziune poate avea efecte negative
din perspectiva reducerii concurenței pe piață, cu afectarea consumatorului final, ast fel că se găsesc
deseori sub supravegherea autorității de competență, atât înainte de implementare, prin obținerea
acordului pentru fuziune (în engl. merger control clearance ), cât și după finalizarea procedurii de
fuziune.
În funcție de efectele asupra ac tivității în piață a societății rezultante, se disting fuziuni prin
extinderea pieței, fuziuni prin extinderea produselor și fuziuni conglomerate4. Fuziunea prin extinderea
pieței este o fuziune derulată între societăți de pe piețe diferite care comerciali zează produse și servicii
similare. F uziunea prin extinderea produselor este o fuziune derulată între societăți de pe aceeași piață
care comercializează produse și servicii diferite, dar înrudite. F uziunea conglomerată este o fuziune
derulată între societă ți care derulează activități diferite, neînrudite pe niciun plan .
În funcție de sediul societăților implicate în operațiunea de fuziune, se disting fuziuni interne și
fuziuni transfrontaliere . Fuziunea internă este o fuziune derulată între societăți cu sediul în Ro mânia,
persoane juridice constituite în con formitate cu legile din România. F uziunea transfrontalieră este o
fuziune derulată între o societate constituită în conformitate cu legile din România și o societat e
guvernată de legislația unui stat membru al Uniunii Europene.

4 A se vedea https://corporatefinanceinstitute.com/resources/k nowledge/deals/types -of-mergers , vizitat la 27
aprilie 2019.

6
În funcție de forma juridică a societăților implicate în operațiunea de fuziune, se disting fuziuni
omogene și fuziuni eterogene . Fuziunea omogenă este o fuziune derulată între societăți cu ac eeași
formă juridică . Fuziunea eterogenă este o fuziune derulată între societăți cu formă juridică diferită.
În funcție de scopul pentru care se realizează operațiunea de fuziune, se disting fuziuni de
restructurare, fuziuni de salvgardare și fuziuni de co nsolidare5. Fuziunea de restructurare este o fuziune
derulată pentru reorganizarea unui grup de societăți sau a unor societăți afiliate care nu au ajuns la
dimensiunea de grup. F uziunea de salvgardare este o fuziune derulată pentru salvarea unor societăți de
la lichidare, in solvență sau aflate pe pierdere. F uziunea de consolidare este o fuziune derulată pentru
consolidarea pe piață a poziției societăților implicate.

Secțiunea a II -a. Definiția fuziunii

O definiție a fuziunii este oferită de art. 238 din Legea societăților , definiție care reflectă cele
două forme legale ale fuziunii : prin absorbție , denumită și fuziune prin anexare6, și prin contopire.
Astfel, fuziunea este operațiunea prin care: (i) una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în
lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăți în schimbul repartizării către
asociații societății sau societăților absorbite de părți sociale la societatea absorbantă și, eventual, al unei
plăți în numerar de maximum 10% din v aloarea nominală a părților sociale astfel repartizate sau (ii)
mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lor unei
societăți pe care o constituie, în schimbul repartizării către asociații lor de părți sociale la societatea
nou-constituită și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a părților
sociale astfel repartizate.
Codul civil conține la rândul său o definiție a fuziunii. Astfel, conform art. 234 fuziunea se
realizează prin absorbția unei persoane juridice de către o altă persoană juridică sau prin contopirea mai
multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă. Codul civil exprimă în continuare în
art. 235 efectele fuziunii : (i) în cazul abs orbției, drepturile și obligațiile persoanei juridice absorbite se
transferă în patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe și (ii) în cazul contopirii , drepturile și
obligațiile persoanelor juridice se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou -înființate .

5 A se vedea A. Hinescu, Fuziunea societăților , Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 82.
6 A se vedea S. D. Cărpenaru, Gh. Piperea, S. David , Legea societăților. Comentariu pe articole , Ed. a V -a, rev.,
Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 812.

7
Dincolo de aspectele care tratează conceptele teoretice în legătură cu fuziunea societăților, de
interes esențial pentru actorii care se pot găsi interesați la un anumit moment de o astfel de modalitate
de reorganizare a societății este procedura efectivă care trebuie parcursă pentru a declanșa producerea
efectelor și implementarea acestei operațiuni.

CAPITOLUL AL II -LEA. PROCEDURA DE FUZIUNE

Operațiunea de fuziune presupune derularea unui proces cu mai multe etape, de la întocmirea și
publicarea proiectului de fuziune în interesul creditorilor societăților implicate, la informarea
asociaților și adoptarea hotărârii asupra fuziunii. În continua re, pe de o parte vor fi expuse etapele
fuziunii din perspectivă predominant juridică, atât cu elemente teoretice, cât și practice, iar pe de altă
parte se vor menționa câteva aspecte contabile și de fiscalitate cu relevanță pentru derularea procesul ui
de fuziune.

Secțiunea I. Etapele fuziunii

Din punct de vedere legal , fuziunea ca modalitate de reorganizare a persoanei juridice se descrie
ca având două etape .
Prima etapă este cea în care asociații fiecărei societăți implicare în fuziune hotărăsc declanșarea
procesului și împuternicirea admi nistratorilor cu elaborarea pro iectului de fuziune , deci cu negocierea
condițiilor economice, financiare și juridice7 în care va avea loc fuziunea , etapă care ar e ca principal
scop publicitatea operațiunii care se intențion ează a se implementa de către societățile implicare în
proces , prin publicarea proiectului de fuziune și oferirea creditorilor societăților a posibilității de a
formula opoziții.
A doua etapă presupune exprimarea acordului asociaților cu privire la implementarea
operațiunii de fuziune așa cum este descrisă în proiectul de fuziune și obținerea unei hotărâri
judecătorești de aprobare a fuziunii și de consfințire a efectelor acesteia.

7 A se vedea S. D. Cărpenaru, Gh. Piperea, S. David , Legea societăților. Comentariu pe articole , Ed. a V -a, rev.,
Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 817.

8
§1. Hotărârile de aprobare a fuziunii

Pentru declanșarea primei etape, asociații societăților implicate în fuziune trebuie să adopte o
hotărâre prin care să ofere mandat admin istratorilor societăților pentru a redacta proiectul de fuziune,
pentru a sta bili data situațiilor financiare care vor sta la baza calculelor și evaluărilor pentru fuziune și
pentru a stabili ale elemente obligatorii ale proiectului de fuziune care vor fi detaliate mai jos. Este
important de menționat că această hotărâre nu aprobă operațiunea de fuziune, ci doar declanșează în
principiu procedura, mai exact prima etapă, prin acordarea către administratori a unui mandat pentru a
întocmi documentația necesară acestei etape și, în final, pentru a efectu a publicit atea proiectului de
fuziune.
Se înțelege că, dacă în urma parcurgerii proiectului de fuziune și a condițiilor în care
operațiunea poate fi implementată, asociații constată că aceasta nu satisface intereselor lor ( e.g.,
efectele fuziunii nu sunt cele scontate, eficiența și profit abilitatea pe care au avut -o în vedere la
declanșarea procedurii nu sunt confirmate de evaluările realizate în proiectul de fuziune ) atunci ei pot
abandona procedura.
Se vor prezenta în continuare câteva elemente obligatorii ale procedurii de fuziune, stipulate în
favoarea asociaților societăților participante la fuziune, în vederea unei informări corespunzătoare,
obiective și cu acuratețe în ceea ce privește condițiile impl ementării unui astfel de proces, cu scopul de
a vota în cunoștință de cauză8 la momentul oportun. Tocmai pentru că sunt stipulate în beneficiul
asociaților, aceștia pot renunța, în unanimitate, la întocmirea acestora.
Astfel, Lege a societăților permite asociaților să renunțe prin art. 2432 alin. (5) la raportul scris și
detaliat al ad ministratorilor în care să explice proiectul de fuziune, să precizeze fundamentul său juridic
și economic, în special cu privire la rata de schimb a părților sociale și să descrie orice dificultăți
întâmpinate în evaluare . De asemenea, în temeiul aceluiași articol se poate renunța la c omunicarea
informațiilor privind orice modificări substanțiale ale activelor și pasivelor intervenite între data
întocmirii proiectului și data hotărârii care aprobă proiectul de fuziune și decide fina l asupra
implementării fu ziunii.
Prin art. 2433 alin. (5) din Legea societăților se permite renunțarea la raportul scris și detaliat al
unuia sau mai multor experți independenți, persoane fizice sau juridice, întocmit pentru a evalua
corectitudinea ratei de schimb a părților socia le, pentru a indica dacă metoda folosită de administratori

8 A se vedea S. D. Cărpenaru, Gh. Piperea, S. David , Legea societăților. Comentariu pe articole , Ed. a V -a, rev.,
Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 826.

9
în stabilire a ratei de schimb este adecvată și pentru a descrie orice alte dificultăți întâmpi nate în
evaluare.
Nu în ultimul rând, conform art. 244 alin. (2) din Legea societăților asociații pot renunța la
întocmirea unor situații financiare suplimentare, redactate „nu mai devreme de prima zi a celei de -a
treia luni anterioare datei proiectului de fuziune, dacă ultimele situații financiare anuale au fost
întocm ite pentru un exercițiu financiar încheiat cu mai mult de șase luni înainte de această dată ”.
Întrucât prin aceste renunțări se înlătură drepturi importante ale asociaților, nevoia de a le
proteja interesele este dovedită de faptul că pentru a se renunța î n mod valabil este nevoie ca toți
asociații să decidă în acest sens. Astfel, o prezență sub 100%, chiar dacă cei prezenți votează toți pentru
renunțare, nu va putea asigura premisele renunțării la respectivele documente . Textele legale se refer ă
la „toți asociații ”, deci trebuie înțeles că există două condiții cumulative: (i) prezență de 100% și (ii)
vot de 100%9.
Deși doar desemnarea experților sau renunțarea conformă la aceștia este necesară în prima etapă
a fuziunii, fiind solicitată de Registrul Comerț ului, este de preferat ca toate renunțările să intervină prin
prima hotărâre a asociaților, pentru a simplifica din punct de vedere practic procesul decizional și a nu
încărca perioada de derulare a procedurii cu mai multe hotărâri ale asociaților decât es te necesar.
În a doua etapă, asociații societăților implicate în fuziune decid, pe baza proiectului de fuziune
și a altor rapoarte, documente și informații puse la dispoziție de administratorii societății , dacă sunt de
acord sau nu să confere efecte juridi ce operațiunii. Cum s -a menționat anterior, această a doua hotărâre
este singura care are ca efect implementarea operațiunii de fuziune, cu toate efectele care decurg din
aceasta.
Cu alte cuvinte, se poate afirma că prima hotărâre este o hotărâre de principiu care nu îi obligă
pe asociați, aceștia având posibilitatea de a abandona procedura și de a nu mai implementa operațiunea .
De aceea a doua hotărâre este cea cu caracter obligatoriu, ea consfințind acordul asociaților pentru a se
realiza fuziunea și pentru a implementa toate efectele pe care legea le asociază acestui procedeu de
modificare a societăților . Doar în baza acestei hotărâri se poate continua efectiv operațiunea, prin
cererea adresată instanței competente în vederea aprobării finale a fuziunii și consfințirii efectelor
juridice ale acesteia.
Această distincție între cele două hotărâri ale asociaților adoptate de-a lungul proce sului de
fuziune este relevantă atât din perspectiva efectelor pe care le produc , așa cum am descris anterior, cât

9 A se vedea C. Oroviceanu, Câteva probleme practice legate de fuziuni și divizări , 2014, disponibil la
www.juridice.ro , vizitat la 27 aprilie 2019 .

10
și în ceea ce privește forma pe care acestea trebuie să o îmbrace. Astfel, dacă prin efectele fuziunii
societatea care se radiază va transfer a bunuri imobile în patrimoniul societății absorbante sau a
societății beneficiare, apare întrebarea care dintre aceste hotărâri trebuie să îmbrace forma autentică,
obligatorie în cazul transferului dreptului de proprietate asupra imobilelor, conform legis lației în
vigoare.
Având în vedere scopul și efectele juridice ale fiecărei hotărâri, prezentate anterior, se poate
concluziona că a doua hotărâre ar trebui să îmbrace forma autentică dacă prin efectul fuziunii se
tranferă dreptul de proprietate asupra uno r bunuri imobile. În acest mod este și firesc, a doua hotărâre
fiind cea care consfințește transferul dreptului de proprietate, iar nu prima hotărâre care doar
declanșează procedura de fuziune și nu reprezintă în niciun caz un acord ireversibil cu privire la
implementarea fuziunii.
Deși Legea societăților nu prevede expres necesitatea formei au tentice pentru hotărârea de
aprobare a fuziunii, aceste norme se completează cu dispozițiile Codului civil din materia reorganizării
persoanei juridice. Astfel fiind, art. 242 alin. (3) din Codul civil prevede că „în cazul bunurilor imobile
care fac obiect ul transmisiunii, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale se dobândesc numai
prin înscrierea în cartea funciară, în baza actului de reorganizare încheiat în formă autentică […]
însoțit, dacă este cazul, de certificatul de înregistrare a persoane i juridice nou -înființate ”.
Dacă dintre cele două hotărâri este mult mai clar că a doua ar constitui act de reorganizare, î n
practică a apărut altă problemă cu privire la indentificare a actului de reorganizare în cazul unei fuziuni.
Astfel, lacunele și, uneori, neconcordanțele între reglementări au condus la întrebarea dacă actul de
reorganizare este proiectul de fuziune sau hotărârea de aprobare a fuziunii . Întrucât hotărârea este cea
care aprobă reorganizarea societății și care cons fințește efectele acesteia, inclusiv transferul dreptului
de proprietate , și întrucât proiectul de fuziune este doar o propunere care poate fi sau nu aprobată de
către asociați, există suficiente motive în favoarea încheierii în formă autentică a hotărârii de aprobare a
fuziunii, i ar nu a proiectului de fuziune.
Practica instanțelor a tranșat întrebarea în sensul considerării hotărârii de aprobare a fuziunii ca
act de reorganizare și, pe cale de consecință, a actului pentru care este obligatorie forma auten tică în
cazul transmiterii drepturilor reale ca efect al fuziunii. În susținere po t fi amintite deciziile10 care au
statuat „cu privire la actul care trebuie încheiat în această formă, văzând etapele de realizare a
fuziunii, Curtea apreciază că hotărârea de aprobare a fuziunii este actul juridic ce constă în

10 A se vedea C. Ap. București, Secția a VI -a, Decizia nr. 703A/2017 și C . Ap. București, Secția a VI -a, Decizia
nr. 862/201 5, disponibile la www.rolii.ro , vizitat la 29 aprilie 2019.

11
manifestarea de voință în vederea realizării acestei forme de reorganiz are, astfel că acesta trebuie să
respecte forma autentică, în cazul în care în patrimoniul societății absorbite există și bunuri imobile ce
trebuie înscrise în cartea funciară ”. Păstrând aceeași concluzie, în altă decizie11 „Curtea nu
îmbrățișează poziția a pelantelor în sensul că actul de reorganizare este reprezentat de proiectul de
fuziune, atât timp cât simpla întocmire și publicare a acestui act nu este suficientă pentru a se perfecta
operațiunea fuziunii. Pentru ca aceasta să -și producă efectele, este n ecesar ca, după publicarea
proiectului, societățile implicate să adopte fuziunea, astfel cum rezultă din art. 246 alin. (1) din Legea
societăților. […] Așadar, actul de reorganizare al apelantei petente nu este reprezentat de proiectul de
fuziune, cum a su sținut aceasta, ci de hotărârile de aprobare a fuziunii, astfel cum a apreciat
judecătorul fondului. ”. Asemenea deciziilor citate anterior, și în altă decizie12 se arată că „pentru a se
putea realiza transmisiunea unor bunuri imobile din patrimoniul intimatelor în cel al petentei,
societățile implicate în procedura fuziunii trebuiau să adopte hotărârile și deciziile arătate mai sus în
formă autentică, or aceste hotărâri și dec izii au fost încheiate sub forma unor înscrisuri sub semnătură
privată. […] Această „preluare” nu poate fi, în drept, decât un transfer al unui drept de proprietate
asupra imobilelor între două/mai multe subiecte de drept, pentru care Codul civil prevede e xpres în
art. 243 alin. (2) (din capitolul reorganizarea persoanei juridice, ce include ca operațiune juridică
fuziunea) necesitatea existenței actului autentic (de altfel, și în lipsă de prevedere expresă, orice
transmisiune a unor drepturi reale ce se în scriu în cartea funciară trebuie făcută prin act autentic
conform normei generale din art. 1244 din Codul civil). ”.
În practică a existat și tendința părților implicate în fuziune de a întocmi în formă autentică,
ulterior aprobării fuziunii, doar procesele -verbale/protocoalele de predare -primire încheiate între
societatea absorbită și societatea absorbantă sau societatea beneficiară . O astfel de opțiune nu a fost
îmbrățișată de instanțe, tranșând atât indirect problema prin indicarea hotărârilor de aprobare a fuziunii
ca reprezentând act de reorganizare conform art. 243 alin. (2) din Codul civil, așa cum s-a arătat
anterior, cât și direct, așa cum s -a arătat în jurisprudență13 unde „nu s-a reținut susținerea petentei
potrivit căreia este suficientă întocmirea de procese -verbale în formă autentică, întrucât legea face

11 A se vedea C. Ap. București, Secția a VI -a, Decizia nr. 1853/2017 , disponibilă la www.rolii.ro , vizitat la 29
aprilie 2019.
12 A se vedea C. Ap. București, Secția a V -a, Decizia nr. 1585/2018 , disponibilă la www.rolii.ro , vizitat la 29
aprilie 2019 .
13 A se vedea C. Ap. București, Secția a V -a, Decizia nr. 221/2014 , disponibilă la www.rolii.ro , vizitat la 29
aprilie 2019 .

12
vorbire de forma autentică a actului de reorganizare, iar nu de alte înscrisuri ulterioare
reorganizării ”.
Relevantă în această problemă este și reglementarea înscrierilor în cartea funciară, respectiv
Ordinul Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014
privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în e vidențele de cadastru și carte
funciară. Problemele din practică referitoare la calificare a actul ui de reorganizare au apărut și ca
urmare a necorelării reglementări lor aplicabile și a lipsei de previzibilitate în întocmirea documentației
aferente procesul ui de fuziune. Astfel, în reglementarea anterioară, art. 17014 prevedea că înscrierea în
cartea funciară se face în baza proiectului de fuziune în formă au tentică .
În prezent, aceste reglem entări au fost aliniate spiritului Legii societăților, Codului civil și
practicii instanțelor judecătorești, prin Ordinul Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru
și Publicitate Imobiliară nr. 1171/2017 privind aprobarea Regulamentului de aviz are, recepție și
înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară , în cuprinsul căruia, la art. 17015, se prevede că
intabularea în cartea funciară în urma fuziunii se realizează în baza hotărârii adunării generale a
asociaților de aprobare a fuziunii.

§2. Proiectul de fuziune

Proiectul de fuziune este elementul central al documentației necesare implementării unei
fuziuni. Conform art. 241 din Legea societăților, proiectul de fuziune este întocmit de admini stratorii
societăților implicate în fuziune. Cel mai adesea în practică ei primesc mandat de la asociați prin
hotărârea de declanșare a procedurii de fuziune, prezentată anterior. Legea societăților prevede în

14 A se vedea art. 170 din Ordinul Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate
Imobiliară nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de
cadastru și carte funciară „Actul juridic în baza căruia se transmite dreptul de proprietate sau alte drepturi reale
ca urmare a reorganizării persoanei juridice este proiectul de fuziune, încheiat cu respectarea formelor
prevăzute de lege. Intabularea în cartea funciară ca urmare a fuziunii se efect uează în baza hotărârii instanței
de judecată care se pronunță asupra legalității acestei operațiuni, a dovezii de înregistrare la Registrul
Comerțului, a certificatului de înmatriculare, precum și a proiectului de fuziune încheiat în formă autentică. ”.
15 A se vedea art. 170 din Ordinul Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate
Imobiliară nr. 1171/2017 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de
cadastru și carte funciară „ Intabularea în ca rtea funciară ca urmare a fuziunii se efectuează în baza hotărârii
instanței de judecată care se pronunță asupra legalității acestei operațiuni, a dovezii de înregistrare la Registrul
Comerțului, a certificatului de înmatriculare, precum și a hotărârii AGA /deciziei asociatului unic prin care se
aprobă fuziunea, încheiată în formă autentică și care identifică imobilele prin număr cadastral și de carte
funciară. Pentru autentificarea hotărârii AGA/deciziei asociatului unic prin care se aprobă fuziunea notarul
public va solicita extras de carte funciară pentru autentificare. ”.

13
același art. 2 41 care sunt elementele obligatorii ale proie ctului de fuziune. Astfel fiind, proiectul de
fuziune va conține : (i) forma, denumirea și sediul social ale tuturor so cietăților implicate în fuziune, (ii)
fundamentarea și co ndițiile fuziunii, (iii) condițiile alocării de părți sociale la societatea absorbantă sau
la socie tatea beneficiar ă, (iv) data de la care părțile sociale alocate dau deținătorilor dreptul de a
participa la beneficii și orice condiții speciale care afectează acest dr ept, (v) rata de schimb a părților
sociale și cuantumu l eventualelor plăți în numerar, ( vi) cuantumul primei de fuziune, (vii) drepturile
conferite de către societatea absorbantă sau societatea beneficiară deținătorilor de părți sociale care
conferă drepturi speciale și celor care dețin alte valori mobiliare în afară de părți sociale sau măsu rile
propuse în privința acestora, (viii) orice avantaj special acordat experților la care se face referire la art.
2433 și membrilor organelor administrative sau de control ale societăților implicate în fuziune, (ix) data
situațiilor financiare ale societ ăților participante, care au fost folosite pentru a se stabili condițiile
fuziunii, (x) data de la care tranzacțiile societății absorbite sunt considerate din punct de vedere
contabil ca aparținând societății absorbante sau societății beneficiare.
Legea so cietăților prevede la art. 242 că proiectul de fuziune semnat de administratorii societății
va fi depus la Registrul Comerțului competent fiecărei societăți implicate în fuziune. Așa cum s -a
specificat anterior, rolul primei etape a fuziunii este realizare a publicității proiectul de fuziune, deci a
condițiilor în care se va implementa operațiunea între societățile implicate, pentru a permite timp de 30
de zile creditorilor care îndeplinesc anumite condiții să facă opoziție și să obțină o protecție adecvată
pentru interesele lor.
Cât privește modalitatea de realizare a publicității proiectului de fuziune , Legea societăților
consacră doua variante alternative : (i) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV -a,
integral sau în extras sau (ii) publi carea pe propria pagina web a societății , continuu și neîntrerupt, timp
de 30 de zile; suplimentar, când se optează pentru această modalitate de publicare, Registrul
Comerțului va publica la rândul său proiectul de fuziune pe propr ia pagină web, cu titlu g ratuit .
Dintre elementele obligatorii ale proiectului de fuziune, discuți i particulare există asup ra primei
de fuziune. Astfel, prim a de fuziune este , după prima de emisiune, cea mai cunoscută categorie de
prim ă de capital. Prima de fuziune nu beneficiază de o definiție în legisla ția primară, fiind doar
amintită în Legea societăților în art. 241 lit . f) care impune ca proiectul de fuziune să specifice și prima
de fuziune. La nivelul legislației secundare însă, prim a de fuziune se bucură de d efiniție în două acte
normative: (i) în art. 417 alin. (4) din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1802/2014 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidat e și ( ii) în art. 15 lit. b) pct. 4 din Ordinul nr. 897/2015 pentru aprobarea

14
Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune,
divizare, dizolvare și lichidare a societăților, precum și de retragere sau excludere a unor asociați din
cadrul societăților. Ambele acte normative stabilesc că prima de fuziune se determin ă ca „diferență
între valoarea aportului rezultat din fuziune și valoarea cu care a crescut capitalul s ocial al societății
absorbante ”.
Pentru o mai bună înțelegere, se prezintă următorul exemplu. Avem implicate în fuziune o
societate absorbită și o societate absorbantă. Se va determina valoarea globală a fiecăreia dintre aceste
societăți, apoi se va împărți la numărul de părți sociale al societăți i în cauză. Rezultatul reprezintă ceea
ce în practică poartă numele de valoare contabilă a unei părți sociale . Continuând demersul, se va
realiza raportul dintre cele două valori contabile , rezultatul fiind rata de schimb, un alt element
obligatoriu al pro iectului de fuziune. Acest raport de schimb este folosit pentru a determina numărul de
părți sociale ce trebuie emise de societatea absorbantă către asociații societății absorbite. Numărul de
părți sociale de emis se înmulțește apoi cu valoarea nominală a unei părți sociale din societatea
absorbantă, iar rezultatul obținut astfel va reprezenta valoare a cu care societatea absorbantă trebuie să
își majoreze capitalul. Prima de fuziune va fi diferența dintre valoarea globală a societății absorbite și
valoarea cu care se majorează capitalul societății absorbante.
Foarte important de menționat este că, de și art. 241 din Legea societăților impune ca proiectul
de fuziune să precizeze prima de fuziune, aceasta nu înseamnă că prima de fuziune trebuie să existe în
cadrul oricărei fuziuni. Astfel, în unele cazuri, calculele contabile din procesul de fuziune sau specificul
societății absorbite (e.g., când aceasta înregistrează un activ net negativ, iar patrimoniul acesteia este
preluat fără majorarea capitalului social al societății absorbante) sau al societății beneficiare (e.g., în
cazul fuziunii prin contopire care conduce la formarea unei societă ți noi) pot determina lipsa acesteia.
O discuție interesantă este legată de utilizarea primei de fuziune. În cazurile când există o astfel
de primă , aceasta poate fi încorporată în rezerve, poate fi încorporată în capitalul social. Avantajoasă
pentru asoci ați este î ncorporarea primelor în capitalul social, urmată de reducerea capitalului social .
Astfel, c ea mai sigură modalitate de a realiza o distribuire indirectă în numerar a prime i de fuziune
către asociați este ca într -o primă fază să se majoreze capita lul social cu valoarea prime i de fuziune , iar
ulterior în a doua fază să se implementeze reducerea capitalul social cu suma cu care s -a realizat
majorarea, prin „întoarcerea” către asociați a unei părți din aporturilor lor. Chiar dacă este o operațiune
ce implică o durată mai mare de timp din cauza proceduri i de reducere a capitalului social care
presupun e obligatoriu o perioadă de opoziție de două luni, este totuși o operațiune care își găsește un
fundament în toate actele normative relevante ( i.e., Legea societăților, Ordinul Ministrului Finanțelor

15
Publice nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate ). Nu în ultimul rând, este o operațiune complexă
care nu ridică întrebări de natură penală , cum se întâmplă în cazul altor distribuiri de capital către
asociați .
Totuși, câteva situații particulare pot genera unele întrebări interesante. Ce se întâmplă când
societatea înregistrează pierderi? Poate fi realizată operațiunea descrisă anterior fără a se proceda mai
înainte la acoperirea pierderilor? Întrebarea derivă din faptul că în conformitate cu art. 69 din Legea
societăților, distribuirea dividendelor este interzisă atunci când societatea înregistrează pierderi. Astfel,
operează aceeași interdicție ca în cazul profitului și atunci când se fac d istribuiri din capitalul social ?
Răspunsul este că Leg ea societăților nu reglementează la fel de clar ca în cazul dividendelor materia
reducerii capitalului social , în oricare dintre formele sale . Cu toate acestea , în lipsa unei prevederi
asemănătoare art. 69 din Legea societăților , s-ar putea susține , cu o anumită prudență, că la reducerea
capitalului social nu operează interdicția distribuirii de aporturi către asociați în cazul în care societatea
înregistrează pierderi. Singura limită va rămâne art. 15324 din Legea societăților, astfel încât reducerea
capitalului social și, în particular , distribuirea primelor de capital social prin majorarea , urmată de
reducerea capitalului social nu trebuie să plaseze societatea în poziția în care ar înregistra un activ net
insuficient conform regulilor articolului menționat16.
În continuare despre operațiunea prezentată, apare problema implicațiilor fiscale ale acesteia.
Sumele distribuite asociaților în urma unei reduceri de capital social nu sunt considerate dividende,
deci nu sunt supuse impozitării ca dividende. Totuși, pent ru a opera această scutire, capitalul social
„întors” asociaților trebuie să fi fost într-adevăr constituit de către aceștia. Doctrina17 consideră că
dintr -o perspectivă practică aceasta ar însemna că nu sunt supuse impozitării distribuirile unor aporturi
contribuite anterior în mod efectiv de asociați și că vor fi supuse impozitării distribuirile de capital
social format pe baza încorporării rezervelor, primelor și rezultatului reportat , întrucât acestea nu
reprezintă aporturi ale asociaților , ci simple sch imbări de natură a unor elemente de capitaluri proprii
ale societății. Soluția neimpozitării pare justificată în privința aporturilor efectuate de asociați și care, la
un moment dat, se „întorc ” la aceștia pentru că nu există niciun motiv pentru ca asociaț ii să fie taxați
pentru o sumă care nu a reprezentat niciodată profit, ci doar o investiție care revine la ei la aceeași
valoare la care a fost efectuată.

16 A se vedea C. Oroviceanu, Primele de capital – o abordare teoretică și practică , 2015, disponibil la
www.juridice.ro , vizitat la 27 aprilie 2019 .
17 A se vedea C. Oroviceanu, Primele de capital – o abordare teoretică și practică , 2015, disponibil la
www.juridice.ro , vizitat la 27 aprilie 2019 .

16
Se menționa mai sus că proiectul de fuziune este elementul central al documentației din prima
etapă a fuziunii. Întrucât pe lângă acest document trebuie atașate la dosarul depus la Registrul
Comerțului multe alte documente emise de societate, este important să fie prezentate în continuare.
Cât privește cererea pentru prima etapă, aceasta se depune pentru fiecare societate participantă
la Registrul Comerțului unde este înregistrată. Cum ar fi inechitabil și inutil, proiectul de fuziune se
publică o singură dată, prin intermediul unui singur oficiu atunci când societățile implicate aparțin de
tribunale difer ite, opțiunea fiind exprimată chiar prin cererea de depunere și menționare acte care
declanșează prima etapă . Deși acest lucru nu este prevăzut în niciun act normativ, practica a determinat
ca în ghidul Oficiului Național al Registrului Comerțului , disponi bil pe pagina de Internet al acestuia18,
existent cu privire la documentația aferentă înregistrării etapelor operațiunii de fuziune , să se
menționeze acest aspect procedural pentru a tranșa problema și a nu mai exista loc de interpretări .
Dincolo de faptul că ar fi inechitabil ca fiecare societate participantă să publice proiectul de
fuziune, costurile de publicare în Monitorul Oficial al României , Partea a IV -a fiind considerabile, mai
ales la un volum de pagini aferent unui proiect de fuziune, o astfel de abordare ar putea ridica și
probleme legale în ceea ce privește perioada de opoziție avută la dispoziție de creditori. De exemplu,
dacă în fuziune sunt implicate trei societăți, două societăți absorbite și o societate absorbantă, iar
fiecare dintre ele pub lică proiectul în Monitorul Oficial al României, Partea a IV -a, de când ar curge
termenul de 30 de zile? Când s -ar încheia perioada în care un creditor ar putea introduce valabil o
opoziție? Este absurd să poată fi posibil ca în loc de un termen de opoziți e de 30 de zile, așa cum este
prevăzut de Legea societăților, să fie în fapt trei termene de 30 de zile care curg diferit. Sigur că există
șansa ca pentru toate cele trei societăți implicate în fuziune să se publice proiectul de fuziune în aceeași
zi și te rmenul va curge sim ultan; problemele apar când cel puțin una din tre publicări nu intervine
concomintent cu celelalte, după caz.
Revenind la documentele necesare înregistrării cererii de depunere și menționare acte la
Registrul Comerțului, societățile implicate în fuziune trebuie să atașeze în mod obligatoriu aceste i
cereri următoarele:
 actul de desemnare a expertului /exper ților sau hotărârea adunării generale prin care se
renunță la expertiză , după cum a fost detaliat mai sus în cuprinsul acestei lucrări;
 proiectul de fuziune semnat de reprezentanții fiecăreia din tre societățile participante;

18 A se vedea https://www.onrc.ro/index.php/ro/mentiuni/persoane -juridice/fuziunea -uneia -sau-mai-multor –
societati -cu-o-societate -existenta și https://www.onrc.ro/index.php/ro/mentiuni/persoane -juridice/fuziunea –
uneia -sau-mai-multor -societati -intr-o-societate -pe-care-o-constituie , vizitat la 27 aprilie 2019.

17
 declarațiile fiecăreia din tre societățil e care încetează a exista despre modul cum au hotărât
să stingă pasivul lor ;
 declarațiile fiecăreia din tre societățile participante privind modalitatea de publicare a
proiectului de fuziune, respectiv prin publicare : (i) în Monitorul Oficial al României , Partea
a IV-a sau (ii) pe pagina de Internet a societății/societăților care participă la fuziune și pe
pagina de Internet a O ficiului Național al Registrului Comerțului .
Cum a fost menționat anterior, scopul principal al primei etape este asigurarea public ității
intenției societăților implicate de a implementa o operațiune de fuziune prin efectuarea publicității
proiectului de fuziune .
Ca atare, conform art. 243 alin. (1) din Legea societăților creditorii societăților care iau parte la
fuziune au dreptul la o protecție adecvată a intereselor lor19. Această opoziție poate fi introdusă în
termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune și se depune la Registrul Comerțului . În
termen de trei zile de la data depunerii, Registrul Comerțului este obligat să o menționeze în baza de
date și să o înainteze instanței judecătorești competente. Cât privește efectele acestei opoziții, este
foarte important de menționat că ea nu are ca efect suspendarea executării fuziunii și nu împiedică
realizarea acesteia. Este obligatoriu ca respectiva creanță să satisfacă toate condițiile cerute, respectiv:
(i) să fie certă, (ii) să fie lichidă și (iii) să fie anterioară datei publicării proiectului . Astfel , un creditor
cu o cre anță deja exig ibilă nu îndeplin ește condițiile pentru a beneficia de dispozițiile art. 243 din
Legea societăților și de a introduce valabil o opoziție. În cazul în care creditorul nu dovedește că
satisfacerea cre anței sale este pusă în pericol sau dacă din analiza situa ției de fapt rezultă că nu este
necesară acordarea de garanții adecvate sau dacă acetea s-au constituit deja sau s -a făcut dovada plății
datoriilor sau părțile au încheiat un acord pentru plata datoriilor, instanța va respinge opoziția20.

19 A se vedea art. 243 alin. (1) din Legea societăților „ Creditorii societăților care iau parte la fuziune au dreptul
la o protecție adecvată a intereselor lor. În vederea obținerii de garanții adecvate, orice creditor care deține o
creanță certă, lichidă și anterioară datei publicării proiectului de fuziune, în una dintre modalitățile prevăzute
la art. 242, nescadentă la data publicării, a cărei satisfacere este pusă în per icol prin realizarea fuziunii, poate
face opoziție, în condițiile prezentului articol. ”.
20 A se vedea art. 243 a lin. (4) din Legea societăților „În cazul în care creditorul nu dovedește că satisfacerea
creanței sale este pusă în pericol prin realizarea fuziunii sau dacă, din examinarea situației financiare și
operațional -comerciale a societății debitoare/societății succesoare în drepturile și obligațiile societății
debitoare, rezultă că nu este necesară acordarea de garanții adecvate ori, după caz, de no i garanții sau
societatea debitoare ori societatea succesoare în drepturile și obligațiile societății debitoare a făcut dovada
plății datoriilor sau părțile au încheiat un acord pentru plata datoriilor ori există deja garanții sau privilegii
adecvate pentr u satisfacerea creanței, instanța respinge opoziția. De asemenea, instanța respinge opoziția și în
cazul în care este refuzată de către creditor constituirea, în termenul stabilit de instanță prin încheiere, a
garanțiilor oferite potrivit alin. (5). ”.

18
Din punct de vedere al aspectelor procedurale, o poziția formulată se ju decă de urgență și cu
precădere . Nu în ultimul rând, legea exclude de la aplicarea acestui mecanism creanțele de natura
drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau din contractele colective de
muncă aplicabile, întrucât protecția lor se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr. 67/2006 privind
protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale
acestora, precum și po trivit altor dispoziții aplicabile.
Odată această primă etapă finalizată, societățile participante trebuie să hotărască în mod final
asupra implementării fuziunii, prin adoptarea celei de -a doua hotărâri , în baza căreia se va efectua
înregistrarea efectivă a fuziunii derulate.

§3. Înregistrarea fuziunii

După îndeplinirea primei etape a fuziunii și, ca atare, după trecerea celor 30 de zile în care
creditorii interesați pot face opoziție conform celor prezentate anterior, asociații se pot întruni pentru a
decide asupra aprobării fuziunii. Art. 246 din Legea societăților instituie un termen de trei luni de la
data publicării proiectului de fuziune , în una dintre modalitățile prevăzute , în care adunarea generală a
fiecărei societăți participante trebuie să hotărască asupra fuziunii.
Întrucât asociații trebuie să adopte această hotărâre în cunoștință de cauză, având la dispoziție
toate informațiile specifice de care au nevoie pentru a decide dacă implementare a fuziunii corespunde
cu interesele lor, Legea societăților a instituit în sarcina organelor de conducere ale participanților la
fuziune obligația de a furniza o serie de informații către factorul decizional. Astfel, art. 244 din Legea
societăților oferă dreptul asociaților societăților implicate în fuziune ca timp de cel puțin o lună înainte
de data adunării generale care va decide final asupra fuziunii să aiba la dispoziție următoarele
documente: (i) proiectul de fuziune , (ii) raportul administratorilor și/sau informarea despre orice
situație survenită în activitatea societăților implicate în fuziune, dacă n u s-a renunțat valabil la acestea,
așa cum s -a mențion at anterior în prezenta lucrare, (iii) situațiile financiare anuale și rapoartele de
gestiune pentru ultimele trei exerciții financiare ale societă ților care iau parte la fuziune, (iv) situațiile
financ iare, întocmite nu mai devreme de prima zi a celei de -a treia luni anterioare datei proiectului de
fuziune, dacă ultimele situații financiare anuale au fost întocmite pentru un exercițiu financiar încheiat
cu mai mult de șase luni înainte de această dată, dacă nu s -a renunțat valabil la acestea, așa cum s -a
menționat anter ior în prezenta lucrare, (v) raportul cenzorilor sau, după caz, raportul auditorului
financiar, (vi) raportul expertului/experților desemnați asupra proiectului de fuziune , dacă nu s -a

19
renunțat valabil la acesta, așa cum s -a mențion at anterior în prezenta lucrare, (vii) evidența contractelor
cu valori depășind 10.000 RON fiecare și aflate în curs de executare .
La data adunării generale, asociații trebuie să decidă dacă implementează sau nu operațiune a de
fuziune, așa cum este prevăzută în proiec tul de fuziune căruia i s -a efectuat publicitatea în prima etapă.
De asemenea, pentru o procedură clară și care să nu lase loc de interpretări în fața autorităților
competente în această etapă, este d e preferat ca asociații să decidă asupra fiecărui efect al fuziunii, așa
cum va fi declanșat prin însăși hotărârea de aprobare și cum va fi consfințit de instanța care v a aproba
operațiunea.
Înainte de a ajunge în fața instanței care va decide asupra înreg istrării fuziunii, toată
documentația aferentă etapei a doua trebuie depusă, la fel ca în prima etapă, la Registrul Comerțului
competent, respectiv la Registrul Comerțului de care aparține societatea absorbantă sau societatea
beneficiară. Astfel, de remarc at că dacă în prima etapă toată documentația trebuia depusă de fiecare
societate participantă, iar publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV -a se realiza, la
alegerea solicitantului, prin una dintre societățile implicate în fuziune, în etapa a doua competența
aparține exclusiv tribunalului de care aparține societ atea absorbantă sau societatea beneficiar ă, după
caz.
Revenind la documentația necesară etapei a doua a fuziunii, atât Ordinul Ministrului Justiției nr.
2594/C/2008 pentru aprobarea N ormelor metodologice privind modul de ținere a registrelor
comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor , cât și ghidul disponibil pe
pagina de Internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului prevăd o serie de documente , unele
impuse a fi depuse și în prima etapă a fuziunii, care trebuie depuse la dosar în două exemplare identice,
în original sau în copie certificată, după caz. Cât privește art. 148 din Ordinul Ministrului Justiției nr.
2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor m etodologice privind modul de ținere a registr elor
comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor se poate observa că acesta
tratează doar etapa a doua a fuziunii, nu și documentația necesară primei etape. Astfel, docum entele
aferente celei de -a doua etape sunt:
 hotărârile adun ărilor generale ale asociaților fiecăreia din societățile participante privind
aprobarea fuziunii;
 actul constitutiv al societății absorbante actualizat conform modificărilor intervenite sau al
societății beneficiare, după caz ;
 dovada publicării proiectului de fuziune;

20
 dovada depunerii proiectului de fuziune spre menționare pentru toate societățile
participante ;
 raportul expertului/experților desemnați asupra proiectului de fuziune sau h otărârea adu nării
generale prin care s -a renunțat la expertiză , așa cum s -a menționat anterior în prezenta
lucrare;
 proiectul de fuziune semnat de reprezentanții fiecăreia din tre societățile participante;
 declarațiile fiecăreia din tre societățile care încetează a exista despre modul cum au hotărât
să stingă pasivul lor;
 declarațiile fiecăreia dintre societățile participante privind modalitatea de publicare a
proiectului de fuziune, respectiv prin publicare : (i) în Monitorul Oficial al României, Partea
a IV-a sau (ii) pe pagina de Internet a societății/societăților care participă la fuziune și pe
pagina de Internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului;
 situațiile financiare de fuziune cu aceeași dată pentru toate societățile participante ;
 certificatul de înregistrare al societății absorbante , dacă intervin modificări ale elementelor
cuprinse în acesta ( i.e., activitate principală, denumire, formă juridică, sediu) și certificatele
de înregistrare și certificatele constatatoare ale societățil or care încetează a exista ;
 declarația pe propria răspundere din care să rezulte asumarea responsabilității privitoare la
legalitatea desfășurării activităților declarate , dacă este cazul;
 cererea adresată președintelui t ribunalului competent (i.e., tribunalul în a cărui rază
teritorială se află sediul societății absorbante sau al societății beneficiare ) prin care se
solicită înregistra rea în Registrul C omerțului;
 taxa judiciară de timbru;
 dovada îndeplinirii procedurilor privind operațiunile de concentrare economică prevăzute de
Legea concurenței nr. 21/1996, dacă este cazul ;
 anexa privind investiția străină, dacă este cazul;
 anexa privind înregistrarea fiscală a societății beneficiare ;
 declarația pe propria răspundere semnată de asociați i sau de administratori i societății
beneficiare din care să rezulte că : (i) societatea nu desfășoară la sediul social, la sediile
secundare sau în afara acestora, activitățile declarat e, o perioadă de max imum 3 ani și (ii)
societatea îndeplinește condițiile de funcționare prevăzute de legislația specifică în
domeniul sanitar, sanitar -veterinar, protecției mediului și protecției muncii pentru
activităț ile precizate în declarați e;

21
 dovada verificării d isponib ilității și a rezervării firmei și/sau a emblemei societății
beneficiare ;
 dovezile privind sediul social/secundar al societății beneficiare ;
 cererea societății beneficiare adresată A genției Naționale de Administrare Fiscală în vederea
obținerii certificatu lui emis de administrația financiară competentă, care certifică faptul că
pentru imobilul cu destinație de sediu social nu a fost înregistrat un alt document pentru
înstrăinarea dreptului de folosință asupra aceluiași imobil, cu titlu oneros sau gratuit;
 declarați ile date pe propria răspundere de către fondatori sau organele de conducere ale
societății beneficiare din care să rezulte că îndeplinesc condițiile legale pentru deținerea
acestor calități;
 specimenele de semnătură și actele de identitate ale repr ezentanților societății beneficiare .
După depunerea documentației la Registrul Comerțului, acesta este obligat ca în termen de trei
zile să trimită cererea, având atașate toate documente le, către tribunalul competent. Acesta va decide
dacă admite cererea, consfințind efectele fuziunii în dispozitivul hotărârii instanței. Ulterior, în baza
acestei hotărâri, Registrul Comerțului va ef ectua înregistrările necesare ( e.g., radierea societăților
absorbite, modificarea informațiilor privind societatea absorbantă, înmatricularea societății
beneficiare ).
Deși aspectele juridice ocupă primul plan în analiza unei operațiuni de fuziune ca modalitate de
modificare a societăților , locul elementelor contabile și de natură fiscală nu trebuie pierdut din vedere,
acestea fiin d, în fapt, esențiale în evaluarea și implementarea fuziunii.

Secțiunea a II -a. Elemente contabile și fiscale

Transferul elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii de la societatea
absorbită către societatea absorbantă sau societatea beneficiară se efectuează în baza protocolului de
predare -primire încheiat între societățile implicate în procesul de fuziune. În situația unei operațiuni de
fuziune în care transferul patrimoniului se face către o societate beneficiară , transferul acestor elemente
de la societățile care își încetează existența se face de la d ata înmatriculării acesteia în Registrul
Comerțului.
Din punct de vedere contabil, operațiunile efectuate cu ocazia fuziunii corespund fie metodei
activului net contabil , fie metodei evaluării globale, reflectând modul de ev aluare a elementelor
bilanțiere.

22
Metoda activului net contabil presupune că valorile utilizate în cadrul operațiunilor de fuziune
se bazează pe activul net contabil. În acest caz, la operațiunile de fu ziune, elementele bilanțiere sunt
preluate de societatea absorbantă sau de societatea beneficiară la valoarea la care acestea au fost
evidențiate în contabilitatea societății care le cedează.
Metoda evaluării globale presupune că valorile utilizate în cadrul operațiunilor de fuziune sunt
stabilite de evaluatori autorizați, acestea fiind cuprinse în raportul de evaluare întocmit în acest scop. În
acest caz, la operațiunile de fuziune, elementele bilanțiere ale societăți i care le cedează sunt preluate de
societatea absorbantă sau de societatea beneficiară la valoarea rezultată în urma evaluării.
Evidențierea în contabilitatea societăților a operațiunilor efectuate cu ocazia fuziunii presupune
pe de o parte r eflectarea în contabilitatea societății absorbante sau societății beneficiare a elementelor
de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii primite ca aport și preluate pe baza balanței de
verificare, altor registre, jurnale și documente, precum și a protocolul ui de predare -primire , iar pe de
altă parte reflectarea în contabilitatea societății absorbite a transmiterii elementelor de natura activelor,
datoriilor și capitalurilor proprii către societatea absorbantă sau societatea beneficiară21.
În situația folosirii metodei activului net contabil, recunoașterea în conta bilitatea societății
absorbante sau societății beneficiare a elementelor de natura activelor primite de la societatea absorbită
se efectuează la valoarea contabilă netă sau la valoarea contabi lă brută, caz în care se preiau distinct
ajustările corespunzătoare, așa cum sunt acestea evidențiate în con tabilitatea societății absorbite. În
protocolul de predare -primire se precizează soldurile conturilor pentru so cietatea absorbită , conform
balanței de verificare pe baza căreia s -au întocmit situațiile financiare, precum și orice informații pe
care societățile implicate le consideră necesare pentru evidențierea în contab ilitate a elementelor
preluate. Protocolul de predare -primire trebuie să conțină i nformații explicite cu privire la elementele
de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii predate, cu precizarea inclusiv a valorii fiscale a
acestora. El trebuie să fie semnat de administratori sau de alte persoane care au obligația gesti onări i
societăților respective. În conta bilitatea societății absorbante sau societății beneficiare se preiau
soldurile conturilor existente la societatea absorbită la data preluării, astfel cum au fost precizate î n
protocolul de predare -primire22.

21 A se vedea C. Bâtcă -Dumitru, Aspecte juridice, contabile și fiscale privind fuziunea societăților , 2016,
disponibil la www.ceccarbusinessmagazine.ro , vizitat la 27 aprilie 2019 .
22 A se vedea C. Bâtcă -Dumitru, Aspecte juridice, contabile și fiscale privind fuziunea societăților , 2016,
disponibil la www.ceccarbusinessmagazine.ro , vizitat la 27 aprilie 2019 .

23
Pentru o mai bună înțelegere, se consideră următorul exemplu în care va fi utilizată metoda
activului net contabil pentru o fuziune prin absorbție dintre societate a absorbantă X și societate a
absorbită Y. Pentru stabilirea „valorii contabile ” a părților so ciale ale societăților X și Y implicate în
fuziune se va împărți activul net contabil al fiecăreia la numărul de părți sociale emise de fiecare
societate în cauză :
societatea absorbantă X: 1.600.000 RON /40.000 părți sociale = 40 RON /parte socială
societatea absorbită Y: 750.000 RON /25.000 părți sociale = 30 RON /parte socială
Apoi, pentru s tabilir ea ratei de schimb a părților sociale se va raporta valo area contabil ă a unei
părți sociale a societății absorbite la valoarea contabilă a unei părți sociale a societății absorbante:
RS = 30 RON/parte socială
= 3/4
40 RON/parte socială
Astfel, 4 0 de părți sociale ale societății Y se schimbă pentru 30 de părți sociale ale societății X.
Următorul pas este s tabilirea numărului de părți sociale de emis de societatea absorbantă X în
schimbul aportului societății absorbite Y. Pentru aflarea numărului de părți sociale de emis există două
metode:
 raportarea activului net al societății absorbite Y la valoarea contabilă a unei părți sociale a
societăț ii absorbante X:

 înmulțirea numărului de părți sociale ale societății absorbite Y cu rata de schimb a părților
sociale :
părți sociale de emis = 25. 000 părți sociale x 3/4 = 18.75 0 părți sociale
Ulterior se va determina creșterea capitalului social al societ ății absorbant e X, prin înmulțirea
numărului de părți sociale nou-emise de aceasta cu valoarea nominală a unei părți sociale de-a sa:
creștere capital social = 18. 750 părți sociale x 10 RON/parte socială = 187.500 RON
Apoi, cu datele existente se va calcula prima de fuziune, ca diferență între activul net al
societ ății absorbite Y și valoarea nominală a părților sociale nou-emise de societatea absorbantă X:
primă de fuziune = 750.000 RON – 187.500 RON = 562.500 RON
Asociații societății absorbite Y vor primi, ca urmare a implementării fuziunii, 18.75 0 de părți
sociale cu valoarea de 10 RON/parte socială. părți sociale de emis = 750.000 RON
= 18.750 părți sociale
40 RON/parte socială

24
Situații speciale pot apărea ca urmare a aplicării metodelor de calcul avute în vedere pentru
evaluarea efectelor fuziunii asupra unor societăți aflate în situații particulare . Printre acestea se află și
ipoteza în care fuziunea nu conduce la majorarea cap italului social al societății absorbante. Ca situație
reglementată de Legea societăților poate fi amintită situația unei f uziuni în care societatea -mamă
absoarbe societatea -fiică pe care o deține în proporție de 100%, caz în care nu se emit deloc părți
sociale în urma fuziunii.
În continuare, o altă situație specială este cea a fuziunii care conduce la reducerea capitalului
social . O asemenea situație apare atunci când societatea -fiică absoarbe societatea -mamă în urma
fuziunii. Unul dintre efectele unei asemenea fuziuni este și acela că societatea -fiică ar ajunge să își
dețină propriile părți sociale, întrucât dobândește, ca efect al fuziunii, toate activele societății -mamă ,
deci inclusiv părțile sociale la societatea -fiică.
Reglementările în vigoare impu n ca a ceste părți sociale să fie anulate în cadrul aceleiași
operațiuni de fuziune , astfel încât, atunci când fuziunea devine efectivă, societatea absorbantă să nu fie
în poziția de a -și deține propriile părți sociale. Cât privește modalitatea de a nulare , aceasta se realizează
la valoare a contabilă a părților sociale , împotriva altor rezerve, a primei de fu ziune sau a capitalului
social. Anularea la valoare contabilă înseamnă că valoarea care trebuie luată în calcul nu este valoarea
nominală a părților sociale ce vor fi anulate, ci valoarea la care ele sunt înregistrate în contabilitatea
societății absorbite. Anularea împotriva altor rezerve, primei de fuziune și capitalului social înseamnă
că pozițiile respective, existente în contabilitatea societății absorbante , se diminuează cu o valoare
egală cu valoarea contabilă a părților sociale ce se anulează.

CAPITOLUL AL III -LEA. CONTROLUL, EFECTELE ȘI NULITATEA FUZIUNII

După efectuarea formalități lor de publicitate , de înregistrare și de aprobare a operați unii de
fuziune ca modalitate de modificare a societăților, apar alte aspecte care trebuie avute în vedere în
analiza juridică a acestui proces.
Astfel, aspecte precum controlul admisibilității fuziunii din perspectivă concurențială, efectele
fuziunii asu pra diverșilor actori implicați în procedură și modalitatea de declarare a nulității fuziunii
sunt în egală măsură relevante pentru acest demers juridic , generând în unele cazuri probleme de drept
interesante.

25
Secțiunea I. Controlul fuziunii

Prin efectele fuziunii se creează premisele economice pentru generarea unui monopol, întrucât
unul din tre efectele specifice ale fuziunii este reducerea numărului de societăți de la două sau mai
multe la una singură, prin concentrarea activității23.
Această situație poate genera efecte negative masive atât asupra consumatorilor, cât și asupra celorlate
societăți concurente ( e.g., creșterea prețurilor, scăderea calității).
Din acest motiv s -a elaborat o legislație specifică prin care astfel de operațiuni, în lim itele
prevăzute de lege, să fie supuse controlului organelor concurențiale specializate care să ofere acordul
lor asupra unei astfel de operațiuni, să impun ă obligații pentru a -și da acord ul sau, dimpotrivă, să
blocheze procedura dacă se constată că efecte le sunt grave și de neevitat în ceea ce privește mediul
concurențial , ca urmare a stabilir ii unei poziții dominante .
Prezenta lucrare va analiza doar cazul în care competența revine Consiliul ui Concurenței,
excluzând astfel situațiile în care prin natura și activitatea societăților implicate competența revine
Comisiei Europene.

§1. Concentrarea economică

Legislația aplicabilă în cazul controlului fuziunilor care prezintă riscul de a afecta mediul
concurențial românesc este reprezentată , printre altele, de Legea concurenței nr. 21/1996 , de
Regulamentul privind concentrările economice , pus î n aplicare prin Ordinul nr. 431/ 2017 al
Președintelui Consiliului Concurenței și de Instrucțiunile cu privire la calculul taxei de autorizare a
concentrărilor economic e, puse în aplicare prin Ordinul nr. 4 39/2016 al Președintelui Consiliului
Concurenței .
O problemă interesantă este legată de ce se înțelege prin concentrare economică și când este o
fuziune notificabilă, întrucât nu pentru orice operațiune există obligația legală de a urma procedura
notificării la organele compentente. Astfel, Regulamentul privind concentrările economice , pus î n
aplicare prin Ordinul nr. 431/ 2017 al Președintelui Consiliului Concurenței prevede la art. 2 alin. (1) că
există o conce ntrare economică atunci când operațiunea are ca rezultat modificări de durată ale
controlului societăților și, prin urmare, în structura pieței, cuprinzând și operațiunile care conduc la

23 A se vedea A. Hinescu, Fuziunea societăților , Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 303.

26
crearea de societăți în comun care îndeplinesc în mod durabil toate f uncțiile unei entități economice
autonome. Legea concurenței nr. 21/1996 prevede la art. 9, strict prin raportare la fuziuni, că se
consideră că se realizează o concentrare în cazul în care modificarea de durată a controlului rezultă în
urma fuziunii a dou ă sau a mai multor societăți independente anterior sau părți ale unor societăți .
După cum s -a menționat anterior , nu orice fuziune constituie o operațiune notificabilă la
organele competente pentru a fi validată din punct de vedere concurențial. Conform a rt. 12 al Legii
concurenței nr. 21/1996, testul care trebuie validat pentru ca operațiunea să fie notificabilă are două
componente: (i) cifra de afaceri cumulată a societăților implicate în operațiune trebuie să depășească
echiva lentul în RON a 10.000.000 EUR și (ii) cel puțin două dintre societățile implicate să realizeze pe
teritoriul României, fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în RON a 4.000.000
EUR. Pentru calculele menționate se va folosi cursul de schimb comunicat de Banca Națională a
României , valabil pentru ultima zi a exercițiului financiar din anul anterior realizării operațiunii.
Praguri valorice amintite pot fi modificate prin hotărâre a Plenului Consiliului Concurenței, după
obținerea avi zelor necesare, și intra în vigoare în termen de șase luni de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Regulamentul privind concentrările economice , pus î n aplicare prin Ordinul nr. 431/ 2017 al
Președintelui Consiliului Concurenței prevede la art. 4 alin. (4) câteva reguli privind calculul valorilor
avute în vedere la evaluarea privind aspectul notificabil al fuziunii ce se dorește a fi implementată de
societățile implicate. Astfel, pentru a afla cifra de afaceri vor fi luate în consi derare ca făcând parte din
grupul societății pentru care se efectuează calculul următoarele: (i) societatea implicată, (ii) societățile
la care societatea implicată, direct sau indirect, fie deține peste jumătate din capital sau din capitalul de
exploatare , fie are puterea de a exercita peste jumătate din drepturile de vot, fie are puterea de a numi
peste jumătate din membrii consiliului de administrație, ai organelor de conducere sasu ai organelor
care reprezintă legal societățile , fie are dreptul de a ges tiona activitățile societăților, (iii) societățile care
dețin în societatea implicată drepturile sau competențele enumerate mai sus , (iv) societățile în care o
societate dintre cele de la punctul anterior deține drepturile sau competențele enumer ate mai su s și (v)
societățile în care una sau mai multe societăți dintre cele de la punctele anterioare dețin împreună
drepturile sau competențele enumerate mai sus.
Tot în ceea ce privește calculul ci frei de afaceri, aceasta se descrie ca fiind suma veniturilor
obținute din vânzările de produse și/sau din prestările de servicii realizate de societate în cursul
ultimului exercițiu financiar , din care se scad sumele datorate cu titlu de obligații fiscale și valoarea
contabilizată a exporturilor efectuate direct sau prin mandatar, inclusiv a livrărilor intracomunitare.

27
§2. Procedura notificării fuziunii la organele competente

Autori tatea compe tentă pentru autorizarea pe teritoriul României a fuziunilor care presupun o
concentrare economică este Consiliul Concurenței . Concentrările economice care depășesc pragurile
valorice menționate anterior trebuie notificate Consiliului Concurenței înainte de punerea în aplicare.
Mai mult, c oncentrările economice care se realizează prin fuziunea a două sau mai multor societăți
trebuie notificate de către fi ecare dintre părțile implicate. Se înțelege că această notificare poate fi
realizată de un reprezentant comun, în numele tuturor părților implicate.
Din punct de vedere procedural, notificarea se depune în trei exemplare și conț ine adresa de
înaintare, formularul de notificare completat, împreună cu toate documentele necesare și dovada
achitării tarifului de notificare.
Există posibilitatea ca pe parcursul derulării procedurii să apară informații noi sau să se
modifice cele deja transmise către Consiliul Concurenței. Părțile implicate au obligația de a transmite
fără întârziere aceste informații actualizate, în vederea realizării unei evaluări corecte și î n conformitate
cu realitatea de fapt. În analizarea concentrării economice Consiliul Concurenței poate solicita
informații suplimentare sau poate solic ita confirmări de la societățile notificatoare cu privire la
exactitatea și caracterul complet al informațiilor deja furnizate.
În urma procesului de analiză și după finalizarea ev aluării concentrării economice în baza
informațiilor puse la dispoziție de către societățile implicate, Consiliul Concurenței va adopta o decizie
care poate fi de patru feluri, în funcție de rezultatul evaluării .
O decizie de neintervenție intervine când f uziunea nu era notificabilă . O decizie de neobiecțiune
se adoptă când se aprobă fuziunea, chiar dacă au existat îndoi eli cu privire la compatibilitatea cu un
mediu concurențial normal, dar nu s -a dispus declanșarea unei investigații pentru că societățile
implicate și -au asumat obligații ( i.e., angajamente) care înlătură aceste îngrijorări . O decizie de
autorizarea sau de autorizare condiționată intervine când se aprobă fuziunea, chiar dacă au existat
îndoi eli cu privire la compatibilitatea cu un mediu concu rențial normal și s -a dispus declanșarea unei
investigații, pentru că societățile implicate și -au asumat obligații ( i.e., angajamente) care înlătură aceste
îngrijorări . Nu în ultimul rând , se adopt ă o decizi e de incompatibilitate când fuziunea nu este permisă
de către autoritatea competentă.
Este interzisă punerea în aplicare a unei operațiuni de concentrare economică înainte de
notificare și înainte de a fi declarată compatibilă cu un mediu concurențial normal, printr -o decizie
adoptată de Consiliul Co ncurenței. Nerespectarea dispozițiilor legale, cu intenție sau din neglijență, în

28
materia notificării concentrărilor economice c onstituie contravenți e și se sancționează cu amendă de la
0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar an terior sancționării . Legea
sancționează următoarele fapte: (i) nenotifica rea unei concentrări economice, înainte de punerea în
aplicare a acesteia, cu excepți ile prevăzute de lege, (ii) realizarea unei operațiuni de concentrare
economică cu încălcarea prev ederilor legale , (iii) punerea în aplicare a unei operațiuni de concentrare
economică, declarată incompatibilă printr -o dec izie a Consiliului Concurenței.
Nu în ultimul rând, există și o procedură simplificată de notificare a unei concentrări la
Consiliul Concurenței . Conform art. 13 din Regulamentul privind concentrările economice , pus î n
aplicare prin Ordinul nr. 431/ 2017 al Președintelui Consiliului Concurenței , această procedură
simplificată se poate aplica în cazul fuziunilor atunci când: (i) două sau mai multe societăți fuzionează,
cu condiția ca nici una dintre părțile implicate în concentrare să nu desfășoare activități comerciale pe
aceeași piață a produsului și pe aceeași piață geografică sau pe o piață a produsului situată în amonte
sau în aval fa ță de o piață a produsului pe care este activă oricare altă parte impl icată în concentrarea
economică sau (ii) două sau mai multe întreprinderi fuzionează și cota de piață combinată a tuturor
părților implicate care desfășoară activități comerciale pe acee ași piață a produsului și pe aceeași piață
geografică este mai mică de 20%, iar cotele de piață individuale sau combinate ale tuturor părților
implicate care desfășoară activități comerciale pe o piață a produsului care se găsește în amonte sau în
aval faț ă de o piață a produsului pe care își desfășoară activitatea orice altă parte implicată în
concentrarea economică sunt mai mici de 30%.

Secțiunea a II -a. Efectele juridice ale fuziunii

Art. 249 din Legea societăților stipulează regula în materia datei fu ziunii, adică a momentului
începând cu care operațiunea își produce efectele. Astfel, fuziunea produce efecte : (i) în cazul
constituirii unei societăți noi, de la data înmatriculării în Registrul Co merțului și (ii) în alte cazuri, de la
data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea, cu excepția cazului în
care, prin acordul părților, se stipulează că operațiunea va avea efect la o altă dată, care nu poate fi însă
ulterioară încheierii exercițiului financiar curent al socie tății absorbante , nici anterioară încheierii
ultimului exercițiu financiar încheiat al societății absorbite .
Stabilirea convențională a datei fuziunii prezintă o importanță deosebită și, în egală măsură,
poate declanșa dificultăți practice de ordin contabi l și fiscal, motiv pentru care acest subiect va fi
prezentat pe larg mai jos în cuprinsul acestei lucrări.

29
În continuare, art. 250 din Legea societăților oferă concret efectele fuziunii, denumite în
cuprinsul articolului drept consecințe ale fuziunii. Astfel, legea stabilește următoarele efecte pentru
operațiunea de fuziune ca modalitate de modificare a societăților: (i) transferul, atât în raporturile dintre
societatea absorbită și societatea absorbantă sau societatea beneficiară , cât și în raporturile cu terții,
către societatea absorbantă sau societ atea beneficiar ă al tuturor activelor și pasivelor societății
absorbi te, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune , (ii) asociații
societății absorbite devin asociați ai s ocietăț ii absorbante sau ai s ocietăț ii beneficiare, în conformitate
cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune și (iii) societatea absorbită încetează să mai
existe.
De cealaltă parte, Codul civil prevede în art. 235, având denumirea marg inală „Efectele
fuziunii”, că în cazul absorbției, drepturile și obligațiile persoanei juridice absorbite se transferă în
patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe, iar în cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile și
obligațiile acestora se tr ansferă în patrimoniul persoanei juridice nou -înființate.

§1. Data fuziunii

După cum s -a mențion at anterior , fuziunea va produce efecte fie de la data înmatriculării în
Registrul Comerțului , fie de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat
operațiunea, cu excepția cazului în care, prin acordul părților, se stipulează că operațiunea va avea efect
la o altă dată, denumită dată efectivă convențională, care nu poate fi însă ulterioară încheierii
exercițiului financiar curent al s ocietății absorbante, nici anterioară încheierii ultimului exercițiu
financiar încheiat al societății absorbite .
Prima teză oferă data fuziunii în cazul creării unei noi societăți, deci data efectivă va fi data
înmatriculării societății beneficiare. Aceast ă ipoteză nu permite derogări, deci varianta unei date
convenționale este exclusă.
A doua teză oferă data fuziunii în cazul în care nu se creează noi societăți, data efectivă fiind
momentul în care se înregistrează ultima hotărâre a adunării generale care a aprobat operațiunea.
Contrar primului caz, aici legea permite derogarea prin acordul părților, deci societățile implicate în
fuziune pot alege convențional o altă dată de la care operațiunea derulată să producă efecte juridice.
Practic, din analizarea celor două ipoteze derivă concluzia că existența unei date convenționale este
posibilă doar în cazul unei fuziuni prin absorbție.

30
În ceea ce privește înregistrarea unei date efective convenționale din perspectivă practică , art.
148 alin. (2) din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de
eliberare a informațiilor prevede că î n situația în care voința părților este c a fuziunea să își producă
efectele la o dată ulterioară adoptării hotărârii, încheierea judecătorului delegat va fi menționată în
Registrul Comerțului, iar fuziunea va fi înregistrată la data stabilită de părți ca moment al producerii
efectelor juridice al e acesteia.
Alegerea convențională a datei poate prezenta beneficii, derivând din previzibilitate a
momentului la care fuziunea devine efectivă, cu toate efectele care derivă din aceasta , posibilitatea de a
stabili data efectivă convențională într-o dată de 1 a lunii pentru a evita dificultățile de natură contabilă
în cazul dispariției societății absorbite la o dată oarecare din lună, evitarea riscului de a se anula codul
fiscal într -un moment care nu poate fi prevăzut cu certitudine din cauza modului neunitar de
soluționare a cererilor de aprobare a fuziunii în inst anță, iar lista poate continua.
Totuși, deși există argumente solide în favoarea stabilirii unei date efective convenționale, nu
trebuie pierdut din vedere riscul ca întârzierile de rivate din factori externi societăților implicate să
aducă operațiunea în situația în care data efectivă convențională s-a împlinit, dar fuziunea încă nu este
aprobată de instanța competentă. Ce se va întâmpl a în acest caz?
Tribunalele din țară au modalită ți diferit e de a proceda în ce ea ce privește atât fixarea ședinței
aferente cererii de aprobare a fuziunii , cât și redactarea hotărârii, astfel încât la un tribunal acest lucru
se poate realiza în mai puțin de o lună, în timp ce la altele întreg procesul poate dura până la trei luni.
Acest termen împiedică înregistrarea fuzi unii în Registrul C omerțului, care nu poate realiza
înregistrarea în lipsa încheierii emise de tribunal. Există astfel de cazuri în practică în care încheierea
tribunalului a fost trimi să la Registrul C omerțului după data efectivă convențională apr obată de
societățile implicate.
Practic, această situație înseamnă că, d eși societățile absorbite trebuiau să fie radiate de la acea
dată efectivă convențională, ele continuă să funcționeze până la momentul în care R egistrul Comerțului
procedează la radierea lor în baza încheierii tribunalului. Este o situație care nu își găsește răspunsul în
vreun text legal. Ca atare, când ar trebui Registrul Comerțului să radieze soc ietatea și începând cu ce
dată?
Cea mai bună soluție ar fi ca documentul care certifică radierea să fie emis odată cu primirea
încheierii tribunalului care aprobă fuziunea, însă radierea societății absorbite să intervină la data
efectivă convențională. Deși din punct de vedere temporal pare ușor lipsit de coerență, această

31
operațiune presupunând să se menționeze o dată a radierii cu o lună sau două în urmă, în fapt aceasta
oglindește voința părților implicate în fuziune . Atâta timp cât singura regulă impusă de lege în ceea ce
privește data efectivă convențională este ca aceasta să nu fie ulterioară încheierii exercițiului financiar
curent al societății absorbante, nici anterioară încheierii ultimului exercițiu financiar încheiat al
societății absorbite, nu pare a exista niciun im pediment legal pentru a aplica mecanismul descris
anterior.
Sigur că această si tuație, deși pare a -și găsi totuși o soluție , în practică poate genera dificultăți
operaționale majore pentru societățile implicare. Astfel, de la data efectivă convențională societățile
absorbite nu ar trebui să mai aibă activitate proprie , chiar dacă nu sunt radiate, iar toate operațiunile lor
ar trebui preluate de societatea absorbantă. Dacă acest lucru nu se întâmplă în perioada dintre data
efectivă convențională și data câ nd fuziunea este înregistrată la Registrul C omerțului , soluția
operațional -logică de implementat din punct de vedere juridic și contabil ar fi ca toate aceste operațiuni
să fie „întoarse”, întrucât, în caz contrar, vor apărea ca efectuate de o societate ra diată. Ca atare,
reprezentanții societăților trebuie să fie foarte atenți la toate aceste detalii pentru a putea preveni
eventualele dificultăți, în loc să se g ăsească în situația de a le repara.
De asemenea, tot în legătură cu alegerea unei date efective convenționale, se pune problema sub
ce formă și când se manifestă acest acord . Dispozițiile legale nu precizează nimic în acest sens , însă
pare rezonabil ca acest acord să aparțină asociaților societăților implicate în fuziune. Astfel, acord ul
intervine od ată cu hotărârile de aprobare a fuziunii , întrucât proiectul de fuziune reprezintă doar o
propunere care poate sa fie sau nu acceptată de asociați, iar prima hotărâre de mandatare a
administratorilor este doar o precusoare a acestui acord definitiv, după c um a fost prezentat anterior în
prezenta lucrare.
Întrucât în proiectul de fuziune trebuie inclusă o dată de la care diferite efecte să se producă, așa
cum este enumerat mai sus, apare întrebarea dacă data aprobată de asociați poate fi diferită de data
stabilită în cuprinsul proiectului de fuziune. Răspunsul nu ar putea fi decât unul pozitiv, întrucât acela
este mometul în care asociații pot decide condițiile în care sunt dispuși să aprobe fuziunea, să
declanșeze practic implementarea ei efectivă conform pr oiectului de fuziune și dispozițiilor legale
existente, în funcție de interesele lor și de factorii pe care îi co nsideră relevanți în acest sens la acel
moment.
S-a menționat anterior singura condiție impusă de Legea societăților în ceea ce privește
stabil irea unei date efective convenționale, respectiv ca aceasta să nu fie ulterioară încheierii
exercițiului financiar curent al societății absorbante, nici anterioară încheierii ultimului exercițiu

32
financiar încheiat al societății absorbite. Totuși , formularea articolului pare neclară și poate genera
dificultăți practice.
Prin raportare la exercițiul financiar c urent al societății absorbante, nu ar apărea probleme dacă
întregul proces de fuziune s -ar desfășura pe parcursul unui singur exercițiu finan ciar, astfel că exercițiul
curent s -ar confunda cu exercițiul în care se desfășoară procesul de fuziune. Probleme pot apărea atunci
când procesul se extinde pe doi ani financiari ( e.g., proiectul de fuziune este publicat în luna noiembrie ,
iar asociații îl aprobă în l una ianuarie a anului următor). C are ar fi în acest caz exercițiul financiar
curent? Practic ar trebui ca exercițiul financiar curent să fie cel în care părțile stabilesc data efectivă
convențională. Astfel , dacă părțile ajung să decidă asup ra datei efective convenționale în luna ianuarie
a anului următor, exercițiul financiar curent va fi cel abia început, iar nu cel anterior în care s -a publicat
proiectul de fuziune.
Prin raportare la exercițiul financiar al societății absorbite , nu ar apăr ea probleme dacă întregul
proces de fuziune s -ar desfășura pe parcursul unui singur exercițiu financiar, astfel că ultimul exercițiu
financiar ar fi încheiat la 31 decembrie anterior exercițiului în care se desfășoară procesul de fuziune.
Probleme pot apăr ea atunci când procesul se extinde pe doi ani financiari ( e.g., proiectul de fuziune
este publicat în luna noiembrie , iar asociații îl aprobă în lu na ianuarie a anului următor). C are ar fi în
acest caz ultimul exercițiul financiar încheiat? Răspunsul logic ar fi că exercițiul financiar este cel care
tocmai s -a încheiat, deci cel care, în exemplul oferit , s-a publicat proiectul.
Dacă până acum s -a analizat data efectivă convențională, un rol important îl deține și data
contabilă a fuziunii. În art. 240 lit. j) din Legea societăților, referitor la conținutul proiectului de
fuziune, se menționează obligația de a prevedea data de la care tranza cțiile societății absorbite sunt
considerate din punct de vedere contabil ca aparținând societății absorbante sau societăți i beneficiare.
În practică, această dată contabilă este considerată ca fiind subordonată datei efective, în sensul că nu
este avută în vedere în mod separat în cuprinsul proiectului de fuziune. Astfel , un proiect de fuziune va
menționa, fără distincții supliment are, că toate efectele fuziunii, deci inclusiv cele contabile , se vor
produce la data efectivă.
Totuși, așa cum s -a menționat anterior, dacă data efectivă va fi o dată oarecare dintr -o lună,
moment începând cu care societatea absorbantă sau societatea beneficiară trebuie să preia și să
recunoască în contabilitate toate activele și pasivele societății absorbite, acest lu cru va ridica dificultăți
foarte mari din punct de vedere contabil. Pentru a evita această situație, uneori în practică se folosește
data contabilă pentru a prelua în acel moment activele și pasivele societății absorbite, respectiv la
încheierea lunii în c are fuziunea devine efectivă.

33
Se operează astfel o distincție, o separare între data efectivă și data contabilă, deși din punct de
vedere juridic efectele fuziunii se produc la data efectivă ( i.e., societatea absorbită dispare, activele și
pasivele ei devin proprietatea societății absorbante, iar asociații săi devin asociați ai societății
absorbante sau ai societății beneficiare), din punct de vedere contabil activele și pasivele societății
absorbit e vor fi incluse în evidențele societății absorbante sau ale societății beneficiare la o dată
ulterioară.
Dincolo de utilizarea în practică a acestui mecanism pentru a evita dificultățile prezentate,
mecanism care nu își găsește un fundament solid în cupri nsul reglementărilor în vigoare, nimic nu
împiedică asociații să stabilească data efectivă convențională într -o data de 1 a lunii, astfel încât să
rezolve și problemele care pot deriva din înregistrările în contabilitate. Data contabilă este de fapt
transp unerea în contabilitate a datei efective convenționale24.
Prin raportare la cele prezentate anterior referitor la separarea celor două date, este important de
menționat faptul că preluarea tranzacțiilor societății absorbite de către societatea absorbantă sau de
către societatea beneficiară , indiferent că este denumită preluare efectivă sau doar din punct de vedere
contabil, este condiț ionată de realizarea fuziunii, întrucât este un efect al acesteia . Cu alte cuvinte,
anterior datei e fective, fie că este l egală sau convențională, nu există niciun temei juridic pentru
preluarea operațiunilor din punct de vedere contabil .
În egală măsură, de și această dat ă contabilă poate fi ulterioară datei efective pentru motivele și
avantajele deja expuse, nu poate fi acce ptat ca aceasta să fie amânată pentru mult timp după data
efectivă. Dacă s -ar admite o astfel de ipoteză ar însemna că, în intervalul de timp dintre cele două
momente, activele societății absorbite să rămână „ suspendate” într -un regim juridic incert, cu to ate
consecințele de natură operațională și fiscală ce decurg din această situație.
Cu alte cuvinte, pe lângă amenda pentru deținerea unor elemente de natura activelor și datoriilor
neînregistrate în contabilitate, aplicabilă în conformitate cu Legea contabilității nr. 82/1991, societatea
absorbantă sau societatea beneficiară riscă și sacțiuni de natură fiscală, respectiv nedeductibilitatea la
calculul impozitului pe profit a cheltuielilor aferente activelor neînregistrate ( e.g., cheltuieli de
întreținere de utilaje, rate de leasing, plăți către furnizori) , precum și nedeductibilitatea tax ei pe
valoarea adăugată .

24 A se vedea G. Frățilă, Fuziunea prin absorbție. Stabilirea de către societățile implicate a unei date
convenționale pentru producerea efectelor fuziunii (art. 249 lit. b ) teza a doua din Legea societăților nr.
31/1990). Unele consecințe atipice , 2015 , disponibil la www.juridice.ro , vizitat la 27 aprilie 2019 .

34
Data efectivă convențională și data contabilă, deși cu o largă răspândire în practică, continuă să
genereze multe problem e, unele din punct de vedere operaț ional, altele din punct de vedere al regimului
juridic încă neclar și insuficient pentru a acoperi toate ipotezele care pot apărea în practica societăților
implicate într -o operațiune de fuziune.

§2. Efectele asupra asociaților

Asociații de la societățile absorbite vor primi titluri de participare în societatea absorbantă sau
în societatea beneficiară, lucru care reiese chiar din definiția fuziunii cuprinsă în art. 238 alin. (1) din
Legea societăților. Corelativ, aceștia dobândesc calitatea de asociați în societatea absorbantă sau în
societatea beneficiară, fapt care deși în strânsă legătură cu cel anterior, constituie totuși un efect distinct
al implementării unei fuziuni.
În unele cazuri, un efect al fuziunii este și plata către asociații societății absorbite a unei sulte a
cărei valoare nu poate depăși 10% din valoarea nominală a titlurilor de participare repartizate în
societatea absorbantă sau în societatea beneficiară, conform aceleiași definiții a fuziunii incluse în art.
238 alin. (1) din Legea societăților. Din formularea textului pare că sulta poate exista doar co relativ, în
completarea dobândir ii unor titluri de participare.
Dacă s-ar accepta o astfel de interpretare s -ar ridica problema ce se întâmplă cu asociații
minoritari ale căror părți sociale din societatea absorbită nu sunt suficiente, conform valorii rate i de
schimb, pentru a primi titluri de participare în societatea absorbantă sau în societatea beneficiară. În
practică, cazul acestor asociați minoritari ce vor fi excluși ca urmare a aplicării acestui calcul
matematic este rezolvat doar prin obținerea une i sume de bani. Aceasta este și soluția logică care
trebuie acceptată, iar ipoteza conform căreia existența și plata unei sulte sunt condiționate de
distribuirea de titluri de participare nu poate fi valabilă25. S-ar putea ajunge la situații absurde și inju ste
în care pentru asociații minoritari s -ar eluda aplicarea ratei reale de schimb, lucru care ar duce la
tratament inegal între asociați și la negarea unui adevăr matematic, fapt care nu poate fi considerat
decât inaceptabil.
Există și excepții de la dis tribuirea de titluri de participare în societatea absorbantă către
asociații societății absorbite, respectiv cele prevăzute de art. 250 alin. (2) din Legea societăților. Astfel,
nu se vor schimba titluri de participare ale societății absorbante pentru titluri de participare ale

25 A se vedea C. Oroviceanu, Câteva probleme practice legate de fuziuni și divizări , 2014, disponibil la
www.juridice.ro , vizitat la 27 aprilie 2019 .

35
societății absorbite și care sunt deținute: (i) de către societatea absorbantă, direct sau prin intermediul
unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societăț ii sau (ii) de către societatea absorbită,
direct sau prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății. În primul
caz este situația în care societatea absorbantă este ea îns ăși asociat în societatea absorbită, iar al doilea
caz acoperă situația în care societatea absorbită este asociat în societatea absorbantă.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că asociații au dreptul de a se retrage din societate ca
urmare a implementării unei operațiuni de fuziune, indiferent de motivul pentru car e își exprimă
această opțiune. De exemplu, printre motivele avute în vedere se pot menționa: (i) participația deținută
s-a diminuat semnificativ ca urmare a fuziunii, (ii) nu consider ă oportună o asemenea modificare a
societății în care este asociat, (iii) nu agreează persoanele cu care se găsește în asociere ca urmare a
fuziunii.
Pentru exercitarea acestui drept, referito r la modul și momentul în care această opțiune trebuie
exprimată se impun câ teva precizări. Retragerea trebuie să intervină la momentul hotărârii adunării
generale de aprobare a fuziunii, adunare în cadrul căreia asociatul care dorește să se retragă trebuie să
nu voteze în favoarea fuziunii. Pe cale de consecință , votul său trebui e să fie : (i) un vot împotrivă, (ii)
un vot de abț inere sau (iii) un vot anulat26. Pe baza acestui precedent, asociatul interesat își va putea
exprima efectiv opțiunea de a se retrage din societatea care se găsește în derularea procedurii de
fuziune.

§3. Efectele asupra terților

În ceea ce privește efectele asupra terților vor fi analizate efectele operațiunii de fuziune asupra
a trei categorii de persoane: (i) creditorii, (ii) salariații și (iii) administratorii societăților implicate în
fuziune.
Astfe l, cel puțin la nivel teoretic primar , fuziunea nu este o operațiune de dorit pentru creditorii
unei societăți, întrucât odată cu consfințirea efectelor acestei operațiuni creditorii unei societăți se vor
găsi în concurs cu creditorii altei societăți. Aces t fapt poate diminua posibilitățile de satisfacere a
creanței, motiv pentru care creditorii beneficiază de o protecție considerabilă când se derulează o astfel
de procedură.

26 A se vedea A. Hinescu, Fuziunea societăților , Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 190.

36
Pentru garantarea intereselor creditorilor societăților implicate în fuziune, leg ea a introdus
posibilitatea acestora de a introduce opoziție la fuziune, ca urmare a publicării proiectului de fuziune în
una dintre modalitățile prezentate anterior în cuprinsul acestei lucrări. Procedura, termenul și efectele
acestei opoziții au fost dej a analizate.
Această opoziție nu limitează dreptul creditorilor de a introduce acțiune în anularea hotărârii
adunării generale a asociaților care a aprobat fuziunea , atunci când dovedesc un interes și când sunt
întrunite toate cerințele legale privind ace astă acțiune. Cu privire la acțiunea în anulare vor fi prezentate
mai multe detalii în secțiune a separată de mai jos.
Cât privește salariații, legiuitorul a acordat un loc deosebit acestei categorii, atât datorită
importanței resursei umane în viața de afa ceri, cât și datorită specificului relațiilor de muncă, motiv
pentru care reglementarea acestor efecte nu se regăsește în Legea societ ăților sau în Codul civil, ci în
acte normative distincte. Ca atare, Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salar iaților în cazul
transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora , echivalentul Directivei 2001/23/CE
privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul
transferului de întrepri nderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități, reprezintă sediul condițiilor
care trebuie respectate în cazul transferului salariaților ca urmare a implementării unui proces de
fuziune.
Cum fuziunea implică transferul de drept al patrimoniului de la societatea absorbită la
societatea absorbantă sau la societatea beneficiară, implicit ca efect al fuziunii va opera și transferul
salariaților. Fiind o consecință care se răsfr ânge asupra resu rsei umane, legea oferă salariaților și
impune societăților implicate o serie de garanții pentru ca acest transfer să nu aibă consecințe negative
asupra activității angajaților. Astfel, fuziunea nu poate reprezenta motiv de concediere, iar fiecare
salariat va fi preluat de societatea absorbantă sau de societatea beneficiară. Practic, va avea loc o
cesiune a contractului de muncă , operațiune ce va avea trei părți semnatare: salariatul, societatea de la
care se transferă acesta ( i.e., angajatorul) și societat ea care îl va prelua pe acest a (i.e., viitorul
angajator) .
Foarte important de menționat este că drepturile și obligațiile salariaților nu vor suferi
modificări ca urmare a acestui tran sfer, în sensul că situația lor nu se poate înrăutăți. De exemplu, dacă
salariații din cadrul societății absorbante au dreptul la 23 de zile de concediu anual, iar salariații
transferați beneficiază de 25 de zile de concediu anual, în urma cesiunii contractelor de muncă noul
angajator nu va putea proceda la uniformizarea drep turilor tuturor angajaților pe care îi va deține în
dauna celor nou preluați. Astfel, s e impune precizarea că societății absorbante îi rămân două opțiuni: (i)

37
le păstrează tuturor drepturile specifice, respectiv angajații vechi rămân cu 23 de zile de conce diu
anual, iar angajații noi cu 25 de zile de concediu anual sau (ii) pentru evitarea unor conflicte nedorite,
decide să modifice contractele vechilor angajați în sensul de a le oferi și acestora 25 de zile de c oncediu
anual.
În ceea ce privește salariații există și obligația de informare , efectuată prin intermediul
reprezentanților acestora sau direct către angajați , înainte de a se implementa efectiv efectele
operațiunii de fuziune. Astfel, conform art. 12 din Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturil or
salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, c edentul și
cesionarul vor informa în scris reprezentanții salariaților proprii sau, în cazul în care aceștia nu există ,
pe salariații proprii, cu cel puțin 3 0 de zile înainte de data transferului, cu privire la: (i) data transferului
sau data propusă pentru transfer, (ii) motivele transferului, (iii) consecințele transferului pentru salariați
pe plan juridic, economic și social , (iv) măsurile prec onizate cu pr ivire la salariați, (v) condițiile de
muncă și de încadrare în muncă.
Cu privire la consecințele nerespectării acestei obligații, legea consideră că încălcarea
prevederilor referitoare la informarea salariaților constituie contravenție și se sancționează c u amendă.
Important de menționat în această situație este că nerespectarea dispozițiilor nu atrage nulitatea
transferului contractelor de muncă, unica sancțiune care intervine fiind amenda.
Administratorii societății absorbite sunt și ei influențați de efe ctele fuziunii. Într -un scenariu
clasic, mandatul va înceta odată cu radierea societății de la Registrul Comerț ului ca urmare a
implementării fuziunii. Cu toate acestea, deși mandatul în societatea absorbită va înceta, în funcție de
opțiunea asociaților societății absorbante , nicio dispoziție legală nu l e interzice ca în hotărârea de
aprobare a fuziunii să îi numească administratori în societatea absorbantă.
De asemenea, în relație cu societatea absorbită, asociații acesteia pot hotărî odată cu aprobarea
fuziunii și descărcarea de gestiune a administratorilor societății ce se va radia ca urmare a efectelor
fuziunii . În acest caz, aceștia nu vor mai putea fi ținuți răspunzători pentru eventuale neregularități
săvârșite în desfășurarea fuziunii, deci este o ipoteză nu foarte avantajoasă pentru asociații societății și
chiar pentru societatea respectivă în general.

§4. Alte efecte

În ceea ce privește alte efecte ale operațiunii de fuziune vor fi analizate cele care se răsfrâng
asupra următoarelor: (i) contracte și (ii) autorizații, avize și licențe .

38
Referitor la contractele societății absorbite care se află în derulare, acestea vor fi transferate de
drept în patrimoniul societății absorbante sau al societății beneficiare în cadrul transferului universal de
drepturi și obligații. Ca excepție de la transferul automat, de drept, al tuturor contractelor, Codul civil
menționează contractele intuitu personae , în anumite cazuri. Astfel, art. 240 prevede că în cazul
contractelor încheiate în considerarea calității societății supuse reorganizării, acestea nu își încetează
efectele, cu excepția cazului în care părțile au stipulat expres contrariul sau menținerea contractului este
condiționată de acordul părții interesate. În acest caz, partea interesată va fi notificată pentru a -și da
consimțământul în termen de zece zile lucrătoar e de la comunicar e. Codul civil conferă valoare lipsei
de răspuns, în sensul în care aceasta va echivala cu refuzul de preluare a contractului de către societatea
absorbantă sau societatea beneficiară .
În practică există numeroase contracte, în special cele încheiate cu partenerii de afaceri, care
conțin așa -numitele clauze change of control . Aceste clauze instituie în favoarea unei părți sau a
amândurora obligația celuilalt contract ant de a notifica sau de a își da acordul în cazul cesiunii sau
transferului de contract. În lipsa acestor formalități, partea interesată beneficiază prin efectele generate
de această clauză de posibilitatea de a denunța contractul, având inclusiv dreptul de a solicita și de a
obține repararea prejudiciului suferit , atunci când acesta este probat conform dispozițiilor legale
aplicabile .
Cât privește autorizațiile, avizele și licențele societății absorbite, acestea urmează regula
generală că operează transmiterea de drept a întregului patrimoniu. Totuși, uneori modificările sunt
substanțiale, atât cu privire la denumirea societății, cât și cu privire la alte elemente relevante avute în
vedere la emitere a autorizați ilor, avizelor sau licențelor , după caz .
Ca regulă, societatea va fi obligată să notifice autorității emitente implementarea fuziunii și
efectele relevante ale acesteia asupra con dițiilor prevăzute de lege pentru emiterea și valabilitatea
autorizației, avizului sau licenței, după caz. Prin excepție, legea prevede pentru anumite autorizații de o
importanță deosebită obligația de a solicita acordul prealabil al autorității competente asupra
transferului operat prin fuziune ( e.g., autorizația de mediu pentru care există o procedură de revizuire
cu fiecare ocazie când se modifică datele care au stat la baza emiterii ei). Nu în ultimul rând, există
reglementări care interzic transferul a utorizației și impun emiterea unei noi autorizații.

39
Secțiunea a III -a. Nulitatea fuziunii

Legea societăților prevede în art. 251 că nulitatea unei fuziuni poate fi declarată numai prin
hotărâre judecătorească. Astfel, de la data efectivă a operațiunii, conform art. 249, fuziunea poate fi
declarată nulă doar dacă nu a fost supusă unui control judiciar sau dacă hotărârea uneia dintre adunările
generale care au votat proiectul de fuziune este nulă ori anulabilă.
Este de menționat că nulitatea fuziunii este o nulitate expresă, fiind consacrată în Legea
societăților, și este o nulitate judiciară, putând fi valorificată numai prin pronunțarea de către instanțele
competente a hotărârii judecătorești de admitere a acțiu nii în nulitate formulate de persoanele care dețin
această calitate.

§1. Acțiunea în nulitatea fuziunii

Conform art. 251 alin. (2) din Legea societăților, cu privire la motivele care pot fi invocate
pentru constatarea nulității fuziunii există două aseme nea situații: (i) lipsa controlului judiciar și (ii)
nulitatea hotărârii de aprobare a fuziunii.
În ceea ce privește controlul judiciar, lipsa procedurii de notificare și inexistența acordului
Consiliul ui Concurenței asupra fuziunii, atunci când acesta es te obligatoriu conform legii, nu numai că
atrage sancțiunile specifice legislației concurențiale, dar poate fi calificat și ca motiv de nulitate, prin
invocarea lipsei controlului judiciar. Acest lucru este posibil întrucât instanța de judecată, atunci cân d
este investită cu constatarea legalității fuziunii și cu consfințirea efectelor sale conform cererii
introduse, trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor legale pentru implementarea operațiunii pe
care o judecă. Astfel, lipsa acordului autorit ății de concurență, atunci când fuziunea era notificabilă
conform reglementărilor aplicabile , poate constitui motiv în declararea nulității fuziunii , ca lipsă a
controlului judiciar.
În ceea ce privește nulitatea hotărârii de aprobare a fuziunii, motivul s e grefează pe principiul
general al anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial ( i.e., resoluto iure dantis,
resolvitur ius accipientis )27 și pe principiul quod nullum est, nullum producit effectum , întrucât, odată
anulată, hotărârea de aprobare a fuziunii nu mai poate produce efecte. Nulitatea pentru acest motiv
poate fi cerută în condițiile art. 132 din Legea societăților sau în condițiile dreptului comun pentru

27 A se vedea A. Hinescu, Fuziunea societăților , Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 288.

40
cazul în care consimțământul celor care au votat a fost viciat. Este de înțeles că pe lângă motivele
generale de nulitate, Legea societăților prevede pentru procedura fuziunii anumite aspecte particulare
care pot constitui motive de nulitate. Dintre acestea se poate aminti nedepunerea docum entelor
prevăzute de art . 244 alin. (1) din Legea societăților în termenul prevăzut, fapt care poate prejudicia
interesele asociaților.
Cât privește motivele nulității, chiar dacă în trecut exista posibilitatea atacării fuziunii și pe
motive oarecum de opo rtunitate ( e.g., necesitatea acesteia, modul de calcul al raportului de schimb,
poziția asociaților minoritari după operațiune), în prezent, asociații și alte persoane interesate nu pot
ataca o fuziune decât pe motive de procedură28. Ce se întâmplă acum dac ă asociații sunt nemulțumiți de
eventuale aspecte de oportunitate ale fuziunii? Răspunsul pare a fi că î n lipsa unor posibilități legale de
a ataca valabil operațiunea de fuziune, acestora le rămâne deschisă doar opțiunea retragerii din
societate , analizat ă anterior în cuprinsul lucrării .
Cu privire la termenul în care pot fi inițiate procedurile de anulare și de declarare a nulității
fuziunii, legea instituie un termen unic de șase luni de la data la care fuziunea a devenit efectivă, în
temeiul art. 249, indiferent dacă motivul de nulit ate constituie un motiv pentru a declanșa o nulitate
absolută sau o nulitate relativă. Consecința acestui fapt este importantă, întrucât orice neregularități sau
erori realizate în procesul de fuziune se acoperă odată cu exp irarea termenului de șase luni, în lipsa
oricăror acțiuni în anulare introduse în termen. Prin urmare, oricât de grave sunt consecințele
procesului, după expirarea termenului menționat, aceste consecințe se vor definitiva și vor face parte
din realitatea f aptică și juridică.

§2. Efectele declarării nulității fuziunii

Înainte de a prezenta efectele declarării nulității fuziunii, este importan tă alegerea legiuitorului
de a consacra în această materie principiul salvgardării și al securității circuitului civ il prin introducerea
posibilității de a remedia cauza nulității și deci de a evita declararea nulității fuziunii, cu toate efectele
pe care o astfel de decizie le -ar putea genera. Astfel, conform art. 251 alin. (4) din Legea societăților,
instanța competen tă acordă societăților implicate un termen pentru remedierea problemei care ar putea
conduce la nulitatea operațiunii, dacă această remediere este posibilă.

28 A se vedea C. Oroviceanu, Câteva probleme practice legate de fuziuni și divizări , 2014, disponibil la
www.juridice.ro , vizitat la 27 aprilie 2019 .

41
Hotărârea definitivă de declarare a nulității unei fuziuni se va înainta din oficiu de către instanță
Registrului Comerțului de la sediile societăților implicate în fuziunea declarată nulă. Efectele declarării
nulității sunt generate pe două planuri: (i) între societățile participante și (ii) față de terți.
Între societățile participante vor fi în lăturate efectele fuziunii produse de la data la care fuziunea
a devenit efectivă și până la data pronunțării hotărârii de declararea a nulității. Astfel, fiecare societate
participantă trebuie repusă în situația anterioară implementării fuziunii. Dintre a spectele particulare ale
unui astfel de efect se poate menționa, pentru cazul societăților absorbite, reînregistrarea în Registrul
Comerțului a societății radiate și, ca atare, redobândirea numărului de înregistrare, reobținerea codului
fiscal și reînregis trarea în calitate de contribuabil activ.
Față de terți, este important de menționat că hotărârea definitivă nu aduce atingere prin ea însăși
valabilității obligațiilor născute în sarcina sau în beneficiul societății absorbante ori societății
beneficiare, angajate după ce fuziunea a devenit efectivă, în temeiul art. 249, și înainte ca hotărârea de
declarare a nulității să fie publicată. Astfel, se poate afirma că față de terți nulitatea fuziunii produce
efecte doar pentru viitor29. De asemenea, î n cazul decl arării nulității unei fuziuni, societățile
participante la fuziunea respectivă răspund solidar30 pentru obligațiile societății absorbante sau ale
societății beneficiare, angajate în perioada dintre data efectivă a fuziunii și data publicării hotărârii de
declarare a nulității operațiunii. Scopul acestor limite prevăzute de Legea societăților în ceea ce
privește efectele nulității fuziunii față de terți este protejarea acestora de impactul negativ al unui astfel
de caz asupra raporturilor juridice desfășurate cu bună -credință cu societatea absorbantă sau cu
societatea beneficiară. A r fi in just ca terții să suporte consecințele negative, inclusiv prejudiciile
suferite ca urmare a unor elemente pe care nu le -a putut controla și pentru care nu sunt responsabil i.

CONCLUZII

În concluzie, operațiunea de fuziune ca modalitate de modificare a societăților este un proces
complex care presupune parcurgerea mai multor etape și îndeplinirea unor formalități, implicarea
multor autorități ale statului, existența unor reguli care se regăsesc în numeroase acte normat ive cu
forță juridică diferită.

29 A se vedea A. Hinescu, Fuziunea societăților , Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 291.
30 A se vedea S. D. Cărpenaru, Gh. Piperea, S. David, Legea societăților. Comentariu pe articole , Ed. a V -a,
rev., Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 841.

42
În fapt, așa cu m Codul civil o califică, fuziunea este o modalitate de reorganizare a societăților,
iar însăși sfera largă de elemente cuprinse în viața societății determină ca întreg ul proces de
reorganizare să aibă numeroase valențe, de la implicațiile de ordin juridic, la cele economice, contabile,
fiscale, ajungând până la cele sociale prin intermediul uneia dintre cele mai importante resurse din
economie – resursa umană.
Legislația aplicabilă în cazul fuziunii este departe de a fi atotcuprinzătoare, așa cum s -a
demons trat pe parcursul prezentei lucrări, practicienii întâlnindu -se uneori cu sit uații nereglementate
care sunt soluționate de autoritățile competente implicate în moduri care pot da naștere unor situații
absurde și în neconcordanță cu spiritul economic al s ubiectului pe care îl analizează .
Lipsa de previzibilitate în soluțiile care vor fi propuse în cazurile nereglementate expres de lege,
deciziile uneori contradictorii ale instanțelor de judecată, imposibilitatea de a putea estima durata
procesului de fuziune din cauza perioadei îndelungate de la trimiterea proiectului de fuziune la
Monitorul Oficial al României până la publicarea acestuia în Partea a IV -a și din cauza modului
neunitar de soluționare a cererilor privind aprobarea fuziunii, toate acestea concur ă la un mediu
economic instabil, nefavorabil dinamicii economice și investițiilor de orice natură.
Astfel, ca aspect de lege ferenda , pentru un mediu mai atrăgător pentru investitori, se propune
completarea , clarificarea și armonizarea dispozițiilor legale , mai ales în cee a ce privește efectele
fuziunii și data de la care acestea se produc din punct de vedere juridic. De asemenea, se propune ca
autoritățile să contibuie prin resurse adecvate la accelerarea ritmului de îndepl inire a obligațiilor care le
revin în procesul de fuziune, în vederea existenței unei perioade previzibile și rezonabile de parcurgere
a etapelor operațiunii și de implementare a acesteia.
Stimularea mediului de afaceri este esențială pentru o economie puternică și prosperă , capabilă
să g enereze pl us valoare și bunăstare pe teri toriul României, iar o legislație clară și proceduri
caracterizate prin celeritate și previzibilitate pot contibui la atragerea investitorilor și a fondurilor
dispuse să se dezvolte în acest mediu economic.

43
BIBLIOGRAFIE

I. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII
1. Cărpenaru, S. D., Tratat de drept comercial român , Ed. a VI -a, actualizată, Ed.
Universul Juridic, București, 2019.
2. Cărpenaru, S. D., Piperea, Gh., David, S., Legea societăților. Comentariu pe articole ,
Ed. a V -a, rev., Ed. C.H. Beck, București, 2014 .
3. Hinescu, A., Fuziunea societăților , Ed. Hamangiu, București, 2016.

II. ARTICOLE, STUDII DE SPECIALITATE ȘI NOTE DE JURISPRUDENȚĂ
1. Bâtcă -Dumitru, C., Aspecte juridice, contabile și fiscale privind fuziunea societăților ,
2016 .
2. Frățilă, G., Fuziunea prin absorbție. Stabilirea de către societățile implicate a unei date
convenționale pentru producerea efectelor fuziunii (art. 249 lit. b ) teza a doua din
Legea societăților nr. 31/1990). Unele consecințe atipice , 2015.
3. Orovicea nu, C., Câteva probleme practice legate de fuziuni și divizări , 2014 .
4. Oroviceanu, C., Primele de capital – o abordare teoretică și practică , 2015 .

III. JURISPRUDENȚĂ
1. C. Ap. București, Secția a V -a, Decizia nr. 1585/2018.
2. C. Ap. București, Secția a VI -a, Decizia nr. 1853/2017.
3. C. Ap. București, Secția a VI -a, Decizia nr. 703A/2017 .
4. C. Ap. București, Secți a a VI -a, Decizia nr. 862/2015.
5. C. Ap. București, Secția a V -a, Decizia nr. 221/2014.

IV. SITE -URI INTERNET
1. CECCAR Business Magazine – www.ceccarbusinessmagazine.ro
2. Corporate Finance Institute – www.corporatefinanceinstitute.com
3. Juridice – www.juridice.ro
4. Oficiul Național al Registrului Comerțului – www.onrc.ro
5. ROLII – www.rolii.ro