LECT . UNIV. DR . SOREAȚĂ MARIA -MARIETA ABSOLVENT : POPOVICI CRISTINA CRAIOVA 2015 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIA LE… [600356]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR :
LECT . UNIV. DR . SOREAȚĂ MARIA -MARIETA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2015

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIA LE

REGIMUL JURIDIC AL ADOPȚIEI

COORDONATOR :
LECT . UNIV. DR. SOREAȚĂ MARIA -MARIETA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2015

Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 1
CAPITOLUL 1. DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND ADOPȚIA ………………………….. …. 4
1.1. Noțiune ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
1.2. Terminologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 6
1.3. Principiile ce guvernează procesul de adopție ………………………….. ………………………….. . 7
1.4. Reglementare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 9
CAPITOLU L 2. CONDIȚIILE DE FOND ALE ADOPȚIEI ………………………….. ………… 12
2.1. Persoanele care pot fi adoptate ………………………….. ………………………….. …………………. 12
2.2. Condiții privitoare la persoana care adoptă ………………………….. ………………………….. … 17
2.3. Impedimente în materia adopției ………………………….. ………………………….. ………………. 18
CAPITOLUL 3. EFECTELE PROCESULUI DE ADOPȚIE ………………………….. ……….. 22
3.1. Data de la care se produc efectele ………………………….. ………………………….. ……………… 22
3.2. Efectele asupra rudeniei civile ………………………….. ………………………….. ………………….. 22
3.3. Raporturile dintre a doptator și adoptat ………………………….. ………………………….. ………. 23
3.4. Informațiile cu privire la adopție ………………………….. ………………………….. ………………. 25
CAPITOLUL 4. ÎNCETAREA ȘI ANULAREA ADOPȚIEI. EFECTELE ACESTEIA 28
4.1. Desfacerea de drept a adopției ………………………….. ………………………….. ………………….. 28
4.2. Desfacerea facultativă a adopției ………………………….. ………………………….. ……………… 29
4.3. Desfacerea adopției cu titlu de sancțiune ………………………….. ………………………….. ……. 30
4.4. Anularea adopției ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 32
4.5. Efectele încetării adopției ………………………….. ………………………….. ………………………… 36
CAPITOLUL 5. DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ
COMPARATIVĂ CU LEGISLAȚIA SPANIOLĂ ………………………….. ……………………….. 38
5.1. Dispoziții generale priv ind adopția internațională în România ………………………….. ….. 38
5.2. Reglementarea juridică a adopției internaționale și condițiile încuviințării acesteia ….. 40
5.3. Procedura adopției internaționale ………………………….. ………………………….. ……………… 43
5.4. Analiza comparativă a adopției din România cu cea din Spania ………………………….. … 46
STUDIU DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 50
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 60
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 63

INTRODUCERE
1 INTRODUCERE
Lucrarea de față are drept scop prezentarea pri ncipalelor aspecte teoretice
și practice legate de procesul de adopție din România, ghidat de Noul Cod Civil,
dar și deosebirile existente față de alte țări ale Uniunii Europene precum Spania.
Subiectul dat ocupă un loc primordial în viața societății, dato rită situației
deplorabile a copiilor orfani ce nu pot beneficia de o familie, nu se pot bucura de
una din ce le mai sfinte noțiuni existente și anume cea de „mamă ” și de „tată” .
Cei ce au parte de ea nu o valorează, iar ceilalți pur și simplu nu cunosc ce
e aia o familie fericită și anume din acest motiv am hotărât să elaborez o mică
cercetare pe marginea acestui subiect. În zilele de astăzi, nu există oameni, ființe
umane ce nu au cunoscut, văzut, vorbit cu un cop il orfan, deoarece îi poț i întălni
oriunde . Anume acești copii au nevoie de protecție specială pe care statul este
obligat să le -o ofere, însă din pă cate, nu mereu se întâmplă astfel.
Obiectivul de bază ce mi l -am propus prin elaborarea lucrării date este de
a scoate în evidență toate laturile, a tât negative cât și pozitive, legate de procesul
de adopție, dar și de a propune anumite soluții înt r-un rezolvarea situației date.
Drept punct de reper am ales legislația spaniolă, deoarece fiind plecată
prin intermediul unui program de studiu Erasmus, la Madrid am avut ocazia să
cunosc foarte multe persoane care au încercat să adopte un copil din Ucraina,
România, Republica Moldova, însă procesul fiind atât de îndelungat și
necesitând atât de multe documente inutile, încât nu au mai reușit până la urmă,
luând în considerați e faptul că acele persoane erau dispuse să le ofere copiilor
un trai decent și o bună educație. Anume acest fapt m -a deranjat extrem de mult
și m-a motivat să efectuez această mică cercetare în domeniul dat.
Conținutul lucrării este ma rcat de întreaga procedură a adopției atât în
România, cât și în Spania începând de la definirea noțiunii de adopție,
reglementarea acesteia, cele mai importante principii ce trebuie să fie respectate,
condițiile de fond necesare, acele impedimente existen te în raport cu anumite
situații , dar și efectele procesului dat, modalitățile de încetare și anulare a adoției

INTRODUCERE
2 și analiza comparativă dintre reglementările în materia dată dintre România și
Spania .
În contextul primului capitol sunt incluse noțiuni și di spoziții de bază cu
privire la adopție pentru a efectua o mică inițiere în tema dată, terminologia
utilizată pe parcursul lucrării. La fel sunt redați și pilonii procesului de adopți e,
acele principii obligatorii de a fi respectate, însă din păcate de care nu prea se
ține cont, în prezent, dar și reglementarea actuală în materie.
Prin intermediul celui de -al doilea capitol am subliniat importanța
condițiilor cerute de către legiuitor în vederea elaborării adopției, condițiile de
fond necesare, deoarece exi stă anumite restricții expres prevăzute de lege în
raport cu persoanele care pot fi adoptate, condițiile privitoare la persoana care
adoptă, dar și impedimentele în materia adopției.
Cel de -al treilea capitol înfățișează efectele procesului de adopție și
anume face lumină referitor la data de la care se produc efectele, efectele asupra
rudeniei civile, acele raporturi dintre adoptator și adoptat ce se creează, dar și
regimul juridic al informațiilor cu privire la adopție.
Cu ajutorul capitolului patru am re ușit să analizez metodele de încetare și
anulare a adopție i și efectele acestora , și anume se vorbește despre desfacerea de
drept a adopției, cea facult ativă, cu titlu de s ancțiune, anularea ei, dar și e fectele
ce apar odată cu aceste fapte atât asupra ado ptatorului, cât și a persoanei
adoptate.
Capitolul cinci vizează noțiunea de adopție internațională, pr ocesul prin
care are loc aceasta în România, reglementarea și analiza comparativă a
adopției din țara noastră cu cea din Spania.
Cu ajutorul studiului de caz , partea practică prinde viață , astfel acesta va
demonstra anumite concluzii ce le -am făcut din analiza elaborată pe marginea
acestui subiect, dar și realitatea d in zilele de astăzi a vieților miilor de copii
abandonați ce nu beneficiază de familie.
Consider că alegerea temei a fost reușită, deoarece conține un grad de
actualitate destul de important în zilele de astăzi, iar această problemă a adopției,

INTRODUCERE
3 a procesului anevoios ce presupune, dar și a actelor nenumărate de care este
nevoie, are drept sco p unic de a îngreuna această p rocedură, iar drept consecință
de a lăsa un biet copil orfan fără casă. Legiuitorul explică acest fapt prin
protecția copiilor, pentru a nu fi exploatați, pentru a se verifica noua familie din
toate punctele de vedere, deși î n anumite situații unele dintre acestea sunt doar
de prisos societății.
Deci, în concluzie, putem afirma că acest subiect este foarte delicat și
necesită o atitudine potrivită atât din partea legiuitorului, cât și a cetățenilor de
rând, căci măsurile ce ur mează a fi adoptate sunt și ar trebui să fie tot în
beneficiul lor !

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND ADOPȚIA
4 CAPITOLUL 1. DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND
ADOPȚIA
1.1. Noțiune
„Adopția nu este un schimb, un contract de vânzare -cumpărare, o
înlocuire , un act de caritate, o favoare , ci este o operă de bunătate. Să știi că
apare în viața ta o persoană care e nici mai mult, nici mai puț in decât propriul
copil. Un copil care va cre a societatea. ”1
Karl Menninger
Pentru dezvoltarea armonioas ă a personalității sale, fiecare copil are
nevoie de u n mediu familial, care să î i ofere un climat de iubire, înț elegere,
fericire și nu în ultimul rând educația corespunzătoare de c are are nevoie pentru
a cultiva în el spiritul de bun cetățean. Relațiile de familie care fac parte din
sfera relațiilor social e au parte de o ascensiune rapidă de -a lungul timpului,
restrângându -se încetul cu încetul sfera acelor per soane ce pot forma o familie,
astfel familia este considerată o noțiune autonomă și supranațională2.
Statul român în prezent are nevoie de cetățeni capabili pentru o bună
funcționare și tocmai din acest motiv strategia aplicată în domeniul adopției este
una încurajatoare, de a ferici cât mai mulți copii orfani cu o familie, oferindu -le
acea posib ilitate de a cunoaște frumosul și dragostea de mamă și de tată,
deoarece anume acel cuibușor de familie determină personalitatea copilului3.
Pe cât est e de posibil, copilul trebuie să fie cres cut în familia sa de orgine,
cea din care provine, însă dacă acest lucru nu este tocmai realizabil , urmează a
se asigura o familie permanentă, în care să fie crescut și educat în spiritul
bunelor man iere pentru a fi util societății , în care urmează să fie integrat pe
viitor. Astfel , prin intermediul adopției fiecare copil lipsit de această minunată
posibilitate de a avea p roprii părinți, este primit în familia adoptatorilor , apare în

1 Karl ME NNINGER, Filosofia de la adopcion, Editura Bercal, Madrid, 2013 , p. 36.
2 Jean-Francois BOULANGER, La vie familiale. Droits et libertes fundamentaux , Ed. Dalloz,
Paris, 1995, p. 79.
3 Dan LUPAȘCU , Dreptul Familiei , Ed. Rosetti, București, 2005, p. 12.

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND ADOPȚIA
5 viața noilor părinți o persoană care este și trebuie să fie tratat ă precum propriul
copil, ce merită toată afecțiunea ș i dragostea din lume4.
Potrivit reglementării anterioare, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/1997,
procesul de adopție este o măsură specială de protecție a drepturilor copilului,
prin care se stabilește filiația între cel care adoptă și copil, precum și rudenia
dintre copil și rudele adoptatorului.
Astfel , din momentul în care s-a sta bilit filiația prin adopție, numită și
filiație adoptivă, pentru a o deosebi de filiația firească, ce ar putea fi numită în
sensul Ordonanței de urgență menționată și filiație naturală, din căsătorie sau din
afara căsătoriei, încetează filiația fir ească dintre copilul adoptat și părinții săi
firești5.
Potrivit actualei reglementări, art. 451 din Noul Cod Civil și art. 1 alin. (1)
din Legea nr. 273/2004, adopția est e „operațiunea juridică prin care se creează
legătura de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie
între adoptat și rudele adoptatorului ”.
Deci , conform ambelor acte normative menționate, prin intermediul
adopției, adoptatorii își asumă obligațiile și răspunderea corespunzătoare
părinților firești.
Legiuitorul definește adopția din punctul de vedere al scopului urmărit
prin realizarea acesteia, anume nașterea legăturii de filiație civilă, între adoptat
și adoptator, precum și a legă turilor de rudenie civilă între adoptat și rudele
adoptatorului, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a
fost încuviințată6.
Rudenia civilă astfel creată este efectul principal al încuviințării adopției ;
astfel , drepturile și obligațiile create pe baza legăturii de filiație și de rudenie
civilă nu sunt efecte distincte ale adopției ci efectele ei implicite. Din punctul de
vedere al rudeniei civile , lato sensu, consecințele adopției sunt aceleași, însă

4 Ibidem .
5 Ion FILIPESCU, Andrei FILIPESCU, Adop ția, Editura Universul Juridic, București, 2005,
p. 15.
6 http://avocatcivil.net/ncc -actualizat -comentat/art -469, (accesat la data de 03.01. 2015).

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND ADOPȚIA
6 efectele raporturilor de rudenie astfel create se adaptează stadiului capacității de
exercițiu al adoptatului de la data adopției.7
Alături de efectul pozitiv, achizitiv al operațiunii juridice – nașterea
legăturii de filiație adoptivă, precum și a raporturilor de rudenie civilă, adopția
are, de regulă, și un efect negativ, extinctiv asupra filiației firești dintre adoptat
și părinții săi , precum și asupra rudeniei firești dintre adoptat și descendenții
săi, pe de o parte, și rudele firești al e adoptatului, pe de altă parte8.
Astfel, conform art. 470 alin. (2) și (3) din NCC „afară de filiația firească
dintre adoptat și descendenții s ăi firești care, rămâne neatinsă, este și rudenia
firească dintre frații adoptați de către același părinte sau familie ”.
1.2. Terminologie
Noțiunea de „adopție ” este folosită în doctrină, legislație și practică
judecătorească cu mai multe înțelesuri. Așadar , considerăm că adopția prezintă
cinci sensuri.
Accepțiunea adopției ca fiind o operațiune juridică se bazează pe o idee
mai veche din doctrină, potr ivit căreia adopția având o natură juridică mai
specială, reprezintă o operațiune realizată prin juxtapunerea unor acte juridice
unilaterale care dau naștere raporturilor de rudenie civilă în condițiile legii și
între perso anele prevăzute de lege9.
Ca act juridic , reprezintă manifestarea consimțământu lui persoanelor
expres prevăzut de lege, prin care ia naștere, în principal raportul de filiaț ie
dintre adoptat și adoptator.
Luând în considerare efectele personale patrimoniale și cele
nepatrimoniale pe care le produce hotărârea judecătorească prin care s -a
încuviințat actul juridic, noțiunea de adopție are sensul de situație juridică .

7 Flavius -Antoniu BAIAS, Eugen CHELARU, Rodica CONSTANTINOVICI, Ioan
MACOVEI, Noul Cod Civil. Comentariu pe articole. Art. 1 -2664, Editura C.H.Beck,
București, 2012, p. 491.
8 Emese FLORIAN, Dreptul Familiei , Editura C. H. Beck, Ediția 4, București, 2011, p. 592.
9 Oana GHIȚĂ, Roxana Gabriela ALBĂSTROIU, Dreptul Familiei. Regimuri matrimoniale.
Sinteze. Teste grilă , Editura Hamangiu, 2013, p. 155.

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND ADOPȚIA
7 În rol de instituție juridică , adopția reflectă totalitatea normelor juridice
care reglementează condițiile de fond și de form ă pentru încuviințare, efectel e
juridice, dar și încetarea ei10.
Este considerată raport juridic în cazul în care înfățișează legătura de
rudenie civilă care ia naștere între adoptat11 și descendenții săi, pe de o parte, și
adoptatori12 și rudele firești ale acestora, pe de altă parte.
1.3. Principiile ce guvernează procesul de adopție
Precum la baza fiecărei materii de drept întâlnim p rincipii și valori
generale după care se ghidează, la fel și dreptul familiei este susținut de patru
piloni forte datorită căr ora are loc întregul proces, care au fost prevăzuți de
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției13 și de Noul Cod Civil.
Rolul lor se relevă deplin în cazul încuviințării adopției, la fel și încetării ei.
Conform art. 452. din Noul Cod Civil, adopția este ghidată de către
„principiul interesului superior al copilului, necesității de a asigura creșterea și
educarea copilului într -un mediu familial, continuității creșterii și educării
copilului, ținându -se seama de originea sa etnică, lingvistică , religioasă și
culturală și a celerității în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura
adopției ”14.
Dintre acestea, principiul interesului superior al copilului se evidențiază ca
fiind de o importanță majoră, astfel este reluat aproape în tot cup rinsul actului
normativ ca exemplu al fiecăreia din măsurile, acțiunile sau deciziile luate cu
privire la adopție. Dat fiind caracterul său sintetic, celelalte principii – de
asemenea cu spectru larg de acțiune, orientând întreaga materie a promovării și

10 Oana GHIȚĂ, Roxana Gabriela ALBĂSTROIU, op. cit , p. 155.
11 Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 273/2 004 privind procedura adopției, termenul dat
desemnează persoana care a fost sau urmează a fi adoptată.
12 Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr 273/2004 privind procedura adopției, termenul în cauză
reprezintă persoana care a adoptat sau dorește să adopte.
13 M.Of. nr. 557 din 23 iunie 2004, accesat la data de 16 martie 2015.
14 Oana MIHĂILĂ, Adopția. Drept român și drept comparat , Editura Universul Juridic,
București, 2010, p. 48.

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND ADOPȚIA
8 protecției drepturilor copilului – nu sunt decât fațete, detalii ale principiului
dat.15
Principiul ocrotirii interesului superior al copilului reprezintă punctul
de pornire a tuturor principiilor enumerate m ai sus astfel , Noul Cod Civil
definește că „orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie
să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului ”16 și că părinții au
obligația de a -și exercita autoritatea părintească doar în interesul superior al
copilului.
Principiul dat def inește ascultarea copilului care deja a împlinit vârsta de
10 ani, în cursul procedurii de adopție, în momentul determinării scopului
adopției ca fiind acela de a ocroti interesul minorului și sancționarea unei adopț ii
fictive cu nulitatea absolută . Confor m art. 467 din Noul Cod Cvil, adopția este
încuviințată de către instanță și fără acordul părinților firești, cu condiția că
aceasta este în interesul copilului, iar în situația în care spre adopție sunt dați
frați, este binevenită înfierea acestora de căt re aceeași familie17.
Principiul creșterii și educării copilului într -un mediu familial este un
criteriu în procesul de selecție a părinților adoptivi, deoarece se verifică în
condițiile legii capacitatea viitorului părinte adoptiv de a asigura copilului
mediul familial necesar pentru propria dezvoltare, apoi se confirmă în cursul
procedurii adopției pe baza evaluărilor efectuate direct privind evoluția relațiilor
dintre copil și familia adoptatoare.
Evaluarea se face ținând cont, alături de alte elemente, de viața familială a
soților, iar în cazul în care numai unul dintre soți solicit ă adopția, sunt
importante motivele pentru care celălalt soț nu face parte din procesul dat . Pe
baza acestui exemplu legiuitorul nu interzice adopția de către o singură persoa nă

15 Emese FLORIAN, Dreptul familiei, Editura C. H. Beck, București, 2006, pag. 23 9.
16 Art. 263 alin. (1), Noul Cod Civil – Legislație Consolidată 16 septembrie 2013, Editura
Universul Juridic, București, 2013 .
17 Art. 467 , Noul Cod Civil – Legislație Consolidată 16 septembrie 2013, Editura Universul
Juridic, București, 2013 .

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND ADOPȚIA
9 necăsătorită și nici nu există o prevedere clară cu privire la criteriile de
preferință pentru adoptatorii soț și soție18.
Principiul continuității în educarea copilului, ținându -se seama de
originea sa etnică, culturală și lingvistică. Rațiunile princip iului în cauză sunt
simple. Continuitatea sau cel puțin accentele de continuitate, în modul de viață
al oricărei persoane adoptate reprezintă stabil itate, care la rândul ei generează
sentimente de siguranță. Orice copil are nevoie să fie asigurat cu un med iu
stabil, care să îi permită să păstreze elementele structurale fundamentale ale
personalității sale19.
În aplicarea principiului dat, în cadrul activităților de identificare a celui
mai potrivit adoptator sau familii adoptatoare, au prioritate rudele din familia
extinsă, asistentul maternal profesionist la care se află copilul sau persoana la
care copilul se află în plasament.
Principiul celerității în îndeplinirea oricăror acte referitoare la
adopție. Este în interesul superior al copilului asigurarea gra bnică a unui mediu
protector, adică este nevoie de rapiditate și operativitate în îndeplinirea actelor
referitoare la procedura adopției, pentru eficientizarea măsurii impuse.
Principiul confidențialității informațiilor cu privire la adopție
reprezintă reg ula ce stabilește faptul că tota litatea informațiilor cu pri vire la
procedura adopției, adoptator, adoptat și alte aspecte sunt confidențiale. Acest
principiu este reglementat în articolul 474 din Noul Cod Civil.
1.4. Reglementare
Din cadrul legislativ int ern face parte în primul rând Noul Cod Civil, cu
modificările aduse prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
287/2009 privind Codul Civil, reglemen tează adopția în art. 451 – 482 luând în
considerare noțiunea de adopție, principiile ei, condițiile de fond, efectele și

18 Marieta AV RAM, L. M. ANDREI, Filiația. Adopția națională și internațională, Editura
Hamangiu, 2001, pag. 315.
19 Flavius -Antoniu BAIAS, Eugen CHELARU, Rodica CONSTANTINOVICI, Ioan
MACOVEI, op. cit., p. 497.

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND ADOPȚIA
10 încetarea acesteia. În esență, N oul Cod civil menține reglementarea anterioară
cuprinsă în Legea 273/2004 în ceea ce privește condițiile de fond și efectele
adopției, cu unele modificări aduse referitoare la încetarea acest eia20.
Procedura adopției este reglementată în prim plan de Legea nr. 273 /2004 ,
care se completează cu Legea nr. 274/2004 privind înființarea, organizarea și
funcționarea Oficiului Român pentru Adopții, dar și de Legea nr. 272/2004
privind protecția și pro movarea drepturilor copilului.
Cu scopul aplicării eficiente a acestor reglementări, au fost adoptate
numeroase acte normative secundare precum:
1. Hotărârea Guvernului nr. 23/2012 privind serviciile și activitățile ce
pot fi desfășurate de către organismele private române în cadrul
procedurii adopției interne, dar și metodologia de autorizare a
acestora;
2. Hotărârea Guvernului nr. 1441/2004 cu privire la autorizarea
organizațiilor private străine de a desfășura activități în domeniul
adopției internaționale;
3. Ordinul nr. 546/2012 privind aprobarea modelului -cadru al
convențiilor încheiate între Oficiul Român pentru Adopții și
cabinete le individuale, cabinete asociate și societăți civile
profesionale de asistență socială și/sau psihologie pentru realizarea
unor n oi evaluări în cadrul procedurii de contestare a raportului
final de evaluare a persoanei/familiei adoptatoare în vederea
obținerii atestatului și realizarea activităților postadopție pre văzute
de legislația în vigoare21;
4. Orinul nr. 550/2012 privind aprobar ea criteriilor pe baza cărora se
realizează potrivirea teoretică;

20 Marieta AVRAM, Drept civil. Familia, Editura Hamangiu, 201 3, pag. 407.
21 Marieta AVRAM, op. cit., p. 408.

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND ADOPȚIA
11 5. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind
regimul juridic al adopției, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr.
350/2012.
Cadrul legislativ intern este completat cu reglemen tările internaționale la
care România în prezent este parte precum: Convenția ONU cu privire la
drepturile copilului – adoptată la 20 noiembrie 1989 și ratificată de către statul
român prin Legea nr. 18/1990, Convenția europeană revizuită în materia
adopți ei de copii încheiată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008 și ratificată de
România prin Legea nr. 138/2011, și Convenția de la Haga asupra protecției
copiilor și cooperării în materia adopției internaționale ratificată de România
prin Legea nr. 84/1994.
Fiecare dintre aceste acte au un rol deosebit de important în procesul
adopției din România, astfel facând parte din legea internă.
În con cluzie putem afirma că este imposibil de a respecta procedura
legală a adopției, noțiunile de bază, condițiile cerute e xpres de lege fără a
cunoaște legislația în materie. Aceasta are un rol decisiv în procedura adopției și
anume din acest motiv este nevoie de a fi urmărită și cunoscută cu actualizările
de rigoare.

CONDIȚIILE DE FOND ALE ADOPȚIEI
12 CAPITOLUL 2. CONDIȚIILE DE FOND ALE
ADOPȚIEI
2.1. Persoa nele care pot fi adoptate
Adopția reprezintă o formă de ocrotire a copilului alternativă ocrotirii
părintești. Ast fel, conform art. 455 alin. (1) N oul Cod C ivil putem afirma că
poate fi adoptat copilul până la dobândirea capacității depline de exercițiu, însă
există și o excepție ce derogă de la acestă regulă conform căreia este posibilă
adopția persoanei care a dobândit capacitate deplină de exercițiu, doar în
condiția în care adoptatul a fost crescut pe timpul minorității de persoana sau
familia care dor ește să îl adopte22.
Deci drept condiții de admisibilitate a adopției persoanei care a dobândit
capacitate a deplină de exercițiu ne servește faptul că persoana în cauză să fi
împlinit 18 ani sau să fi dobândit capacitate a deplină de exercițiu anterior
majo ratului civil și să fi fost crescută pe timpul minorității de cei care doresc să
o adopte.
Existența condiției creșterii persoanei ce urmează a fi adoptată, pe timpul
minorității, reprezintă manifestarea relațiilor de ocrotire pe care aceasta din
urmă le promovează anticipat, iar prin cererea de adopție se stabilește juridic o
legătură de rudenie ce faptic exista deja prin comportamentul reciproc dintre
adoptat și familia adoptatoare.
Cererea de adopție a părintelui reprezintă dovada legăturilor sentimenta le
profunde existente față de copil , a căror consacrare juridică nu este lipsită de
interes pentru niciuna din părți, ținând seama de multitudinea de efecte ale
filiației și ale rudeniei civile23.
Ocrotirea pe timpul minorității trebuie să fie asemenea cele i rezultate din
filiația naturală, iar îndeplinirea obligației de întreținere a copilului trebuie să fie
efectivă, adică să existe conviețuirea minorului cu familia sau persoana ce
urmează a -l adopta, nevoia de a se bucura de o educație și raporturile pers onale

22 Oana GHIȚĂ, Roxana Gabriela ALBĂSTROIU, op. cit , p. 158.
23 Emesse FLORIAN, op. cit ., 2011, p. 249.

CONDIȚIILE DE FOND ALE ADOPȚIEI
13 dintre aceștia să aibă un caracter continuu, bazat pe legături afective, ș i nu unul
rezultat din stabili rea unor relații temporare24.
Dacă analizăm din p unct de vedere al timpului , nu este stipulat expres o
anumită peri oadă, pe parcursul minorității, pentru creșterea copilului de către
persoana sau familia ce urmează să îl adopte după ce a obținut capacitatea
deplină de exercițiu, deoarece este anevoie de a stabili o anumită perioadă de
creare a legăturii afectiv -emoționale între adoptat și familia sa viitoare.
Astfel , acest timp reprezintă decât un factor subiectiv. Însă nu trebuie să se
confunde creșterea unei persoane minore sau ma jore, cu întreținerea acesteia.
Creșterea și educarea unei persoane este o preocupare permanentă pentru
ocrotirea intere selor copilului, ceea ce a și reprezentat baza acelor legături
afective datorită cărora este posibilă adopția25.
În cazul adopției persoanei aflate sub interdicție judecătorească, acest
proces are loc urmând o procedură mai specială, și anume în cazul minor ului,
adopția urmează regimul juridic aplicabil copilului, iar dacă persoana este
majoră deja, adopția urmează regimul juridic derogator.
O altă condiție de fond la încheierea adopției reprezintă consimțământul
minorului care a î mplinit vârsta de 10 ani. D atorită capacității juridice speciale
de care acesta se bucură, este foarte importantă respectarea deciziei copilului
luată în raport cu procesul dat. Este imposibilă înlocuirea consimțământului
acestuia cu o altă mani festare de voință, decizie luată de că tre altă persoană cu
scopul de a împiedica adopția în situația în care copilul o consimte26.
Această condiție nu este prevăzută clar în legislație, deoarece nu este
reglementat momentul exprimării consimțământului de către copilul care a
împlinit deja vârs ta de 10 ani. În acest mod, determinarea manifestării de voință
a minorului ce este considerată drept condiție de fond la adopție nu este altceva
decât o aplicare practică a principiului ocrotirii interesului superior al copilului.

24 Mircea MUREȘAN, Mircea N. COSTIN, Victor URSA, Filiația și ocrotirea minorilor,
Editura Dacia, Cluj, 1980 , p. 112 -113.
25 Emilian POPESCU, Adrian STEGĂRESCU, Două problem e în legătură cu înfierea, în
L.P, nr. 10, 1958, p.39,41.
26 Marieta AVRAM, op. cit., p. 413.

CONDIȚIILE DE FOND ALE ADOPȚIEI
14 Astfel , prin intermediul acestui principiul legiuitorul stabilește în mod
expre s faptul că rea lizarea operațiunii juridice a adopției trebuie efectuată cu
respectarea interesului superior al copilului, ci nu în interesul personal al
adoptatorului, sau a familiei de or igine a copi lului în schimbul anumitor foloase
precum sume de bani sau al te bunuri materiale sau imobile.
Consimțământul la adopție al părinților firești sau al tutorelui
copilului reprezintă o altă condiție cu referire la persoanele care pot fi adoptate.
Manifestarea de voință a părinților firești se cere doar în anumite situații expres
prevăzute de lege și anume27:
 numai în cazul copilului minor ;
 indiferent dacă filiația copilului este stabilită pe baza căsăt oriei sau
nu, dar cu condiția că aceasta să fie stabilită legal ;
 indiferent d e starea civilă a părinților copilului ;
 în situația în care unul din părinți sau o terță persoană exercită
autoritatea părintească ;
 chiar dacă unul dintre părinți a fost decăzut în drepturile părintești
sau i s -a aplicat o pedeapsă confo rm căreia i s -au interzis drepturile
părintești, în acest caz este necesară doar manifestarea de voință a
persoanei ce exercită autoritatea părintească .
Manifestarea de voință a unui singur părinte este suficientă dacă cel de -al
doilea părinte este mort, n u se cunoaște, a fost declarat mort sau nu poate să -și
exprime consimțământul , iar în cazul în care al doilea părinte se află în plină
capacitate de exercițiu și are discernământ , și nu consimte procesul de adopție,
acesta fiind acceptat doar de primul păr inte, adopția nu poate avea loc28.
Adopția poate fi încheiată și fără consimțământul părinților firești:

27 Oana GHIȚĂ, Roxana Gabriela ALBĂSTROIU, op. cit., p. 160.
28 Scarlat ȘERBĂNESCU, Codul Familiei co mentat și adnotat, Editura Științifică, București,
1963, p. 216 .

CONDIȚIILE DE FOND ALE ADOPȚIEI
15 1. dacă ambii părinți sunt declarați morți sau necunoscuți, decedați
sau nu au discernământ , în acest caz este nevoie de acordul
tutorelui;
2. în situația ad opției succesive a aceluiași copil de către soțul
părintelui adoptiv;
3. în cazul adopției copilului natural al celuilalt soț.
Consimțământul tutorelui este cerut atunci câ nd nu se poate lua acordul
părinților biologici, ori acesta nu este suficient. Dacă păr inții sunt decăzuți din
drepturile părintești sau li s -a aplicat pedeapsa interzice rii drepturilor părintești,
și autoritatea părintească asupra copilului este exercitată de o altă persoană
diferită de părinții firești sau în situația în care ambii părinți sunt decedați,
necunoscuți, declarați morți sau fără discernământ29.
Consimțământul dat de către părinți sau de către tutore trebuie să respecte
anumite condiții și anume:
 să fie informat, adică să se cunoască totalitatea efec telor ce vor fi drept
conseci nțe a adopției ;
 să fie liber, adică să nu fie afectat de vicii de consimțământ precum
eroare a asupra identității adoptatului, dol, violență, deoarece acesta atrage
nulitatea relativă ;
 necondiționat, presupu ne faptul că adopția să fie încheiată cu scopul
ocrotirii interesului superior al copilului și să nu fie dat pe baza anumitor
foloase .
Conform noului Cod civil manifestarea de voință a părinților firești sau a
tutorelui se face numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data
nașterii copilului ce constituie un termen prohibitiv30. Iar potrivit art. 466 alin
(2) „consimțământul poate fi revocat în termen de 30 de zile de la data expirării
lui”.

29 Flavius -Antoniu BAIAS, Eugen CHELARU, Rodica CONSTANTINOVICI, Ioan
MACOVEI, op. cit., p. 514 .
30 Oana GHIȚĂ, Roxana Gabriela ALBĂSTROIU, op. cit . p. 161

CONDIȚIILE DE FOND ALE ADOPȚIEI
16 În mod excepțional, instanța de tutelă are posibilitatea de a trece peste
refuzul părinților firești ai co pilului sau, în anumite cazuri, al tutorelui de a -și da
acordul cu privire la adopție. Acest fapt este posibil în contextul în care se
dovedește, cu orice mijloc de probă, că acesta este abuziv și instanța consideră
că adopția este în interesul superior al copilului.
Se va ține cont și de opinia acestuia, dată în condițiile legii, cu motivarea
expresă a hotărârii în această privință31. Această prevedere are caracter
excepțional și este realizabilă doar în situațiile enumerate mai sus.
Anume acel caracter a buziv al opunerii părinților sau a tutorelui poate
reprezenta și neprezentarea în mod repetat la termenele fixate de către instanța
competentă pentru a lua consimțământul cu privire la adopție32.
O altă condiție este resp ectarea principiului interesului su perior al
copilului și anume în cazul în care părinții firești ai copilului se opun adopției
acestuia, însă acest fapt va avea consecințe benefice, pozitive asupra vieții lui . În
cazul dat nu se va ține cont de consimțământul cerut în mod obișnuit.
Decizi a instanței de a iniția procedura adopției copilului și a ignora lipsa
acordului părinților firești este una delicată și de maximă responsabilitate,
deoarece instanța are datoria de a judeca și stabili cursul vieții copilu lui în cauză.
Pentru a avea loc ac eastă procedură instanța de tutelă, bazându -se pe
probele administrate drept dovadă fiind abuzive, trebuie să își demonstreze atât
caracterul abuziv al refuzului, dar și cu privire la avantajul asupra copilului.
Hotărârea judecătorească trebuie neapărat să conțină motivarea deciziei
luate, dar și dovada acestora pentru a garant a cât mai reușit acel principiu al
ocrotirii interesului superior al copilului.

31 http://notariat -tineretului.net/noul -cod-civil-legea -287-2009/art -264-ascultarea -copilului –
dispozitii -speciale -incetarea -persoanei -jurid ice, (accesat la data de 15.03.2015).
32 Flavius -Antoniu BAIAS, Eugen CHELARU, Rodica CONSTANTINOVICI, Ioan
MACOVEI, op. cit., p. 510.

CONDIȚIILE DE FOND ALE ADOPȚIEI
17 2.2. Condiții privitoare la persoana care adoptă
Punctul de pornire al acestor condiții este norma reglementat ă de către art.
460 din noul Cod civil, care spune că adoptatorul trebuie să fie cu cel puțin 18
ani mai mare decât adoptatul . În consecință putem afirma că nu este prevăzută
o vârstă minimă s au maximă pentru adoptator, ci este impusă acea diferență de
vârstă între aceștia cu scopul de a exprima o situație asemănătoare cu cea a
filiației naturale și pentru a evita un posibil disconfo rt între noii părinți și copil.
Există și o excepție de la regula generală conform căreia pentru anumite
motive temeini ce, să fie acceptată de către instanța de tutelă o diferență de 16
ani.
O altă condiție este capacitatea deplină de exercițiu conform căreia
persoanele ce nu au capacitate deplină de exercițiu sau posedă anumite boli
mintale care ar putea influența negativ asupra minorului , nu se pot bucura de
această posibilitate de a fi părinți adoptivi33.
Judecata acestei condiții este în strânsă legătură cu procesul prin care se
stabilește filiația și rudenia în tre copil și noii săi promotori, deoarece nu poate
ocroti u n minor o altă persoană care la rândul ei are nevoie de protecție. În
aceeași ordine de idei s -a considerat34 că persoana ce este lipsită de tutela unui
copil, conform art. 113 alin (1) lit. b) din noul Cod civil, „nu poate deveni
adoptator din motiv că nu se respectă condițiile prevăzute mai sus ”.
O a treia regulă este aptitudinea de a adopta reglementată de art. 461,
referitoare la condițiile morale și materiale ale adoptatorului. Astfel , noua
familie trebuie să respecte acele condiții morale și materiale pentru a -i putea
asigura minorului dezvoltarea multilaterală a personalităț ii sale de care are
nevoie. A ceste aptitudini s -a menționat că nu sunt obligatorii în momentul
adoptării unei persoane majore35.

33 Ioan MIHUȚĂ, Problema de Drept din practica Tribunalului Suprem, secția civilă, în
R.R.D. nr. 2, 1972, p. 125.
34 Emes se FLORIAN, op. cit ., 2011, p. 256.
35 Andrei FILIPESCU, Filiația firească și filiația din adopție, op. cit. p. 98.

CONDIȚIILE DE FOND ALE ADOPȚIEI
18 Procesul de adopție poate fi încuviințat față de un singur părinte adoptiv
sau față de soții adoptatori, simultan sau succesiv. În situația adoptatorului ca
persoană căsătorită pe lângă manifestarea de voință a adoptatorului este necesară
consimțământul soțul ui acestuia.
De acest acord sunt direct proporți onale viitoarele relații în familia dată,
dar și respectarea obligațiilor precum cea de întreținere, educație a minorului în
care este nevoie de ambii soți , obligații instituite prin intermediul legăturii de
filiație . Este cerut acordul celuilalt soț chiar și în situația în care soții sunt
despărțiți în fapt36.
În cazul adoptatorului soț al părintelui adoptiv, este nevoie împreună cu
consimțământul adoptatorului și al ace stuia în rol de părinte adoptiv .
Adopția de către două persoane necăsătorite, împreună, este interzisă,
adică nu pot adopta un copil două persoane de același sex, deoarece conform
legis lației române este interzisă căsătoria între astfel de persoane.
În comparație cu alte state europene precum Spania, care oferă libera
posibilitate de a se că sători a două persoane de același sex prin Legea 13/200537,
România în prezent încă nu a adoptat astfel de preveder i în materia dreptului
familiei, la fel nu recuno aște astfel de căsătorii încheiate în străinătate de către
cetățenii români.
2.3. Impedimente în materia adopției
Impedimentele sau condiții de fond negative cum sunt numite de unii
autori sunt prevăzute de către legiuitor și reprezintă situațiile conform cărora
adopția este interzisă38. Unul dintre impedimentele existente este situația
pluralități i dintre adoptați, adopția fraților, indiferent de sex, de către per soane
sau familii diferite este realizabilă numai cu condiția că este în interesul superior
al lor. Astfel de adopție are privilegiul de a păstra legătura de rudenie firească

36 Oana GHIȚĂ, Roxana Gabriela ALBĂSTROIU, op. cit., p. 163.
37 Maria BALLESTEROS DE LOS RIOS, Manual de derecho civil, Ed. Bercal, Madrid,2013 ,
p. 23.
38 Oana MIHĂILĂ, op. cit., p. 92.

CONDIȚIILE DE FOND ALE ADOPȚIEI
19 dintre frați, dar și legăturile stabilite între aceștia asigurând respectarea unuia
dintre principiile fundamentale a continuității în creșterea și educarea minorului.
Există totuși o derogare de la această regulă potrivit căreia poate fi admisă
adopția separată a fraț ilor în cazul în care există motive întemeiate ce
argumentează o astfel de măsură și respectă principiul interesului superior al
copilului.
Se consideră că39 adopția între frați , indiferent de sex este interzisă.
Pentru că legiuitorul nu face diferență într e frații ce rezultă dintr -o căsătorie sau
nu, dacă frații sunt buni, cosangvini sau cuoterini.
Ideea acestui impediment este anume protecția adusă de către legiuitor de
a preveni relațiile de filiație și rudenie civilă, care sunt in compatibile cu relațiil e
de rudenie firească. Impedimentul dat este de strictă interpretare. În consecință,
în anumite situații de rudenie se permite adopția precum, pot fi adoptaț i nepoții
de către unchii lor.
După cum s -a arătat, gradul de rudenie al adoptatorului până la al p atrulea
grad față de unul din părinții copi lului ori față de copil, reprezintă o prioritate
pentru adopția copilului ori pentru încredințarea lui în vederea adopției.
Astfel, adopția între rude este posibilă, în anumite cazuri chiar bine -venită,
cu excepț ia derulării procesului dat între frați40.
Un alt impediment reprezintă adopția a doi soți sau foști soți de către
același adoptator sau familie adoptatoare, precum și adopția între soți și
foști soți . Acest tip de adopție este strict interzis ă de către leg e, deoarece există
incompatibilitatea calității de soț cu cea de frate, dar și de soț cu acea de părinte
și descendent al celuilalt soț.
La fel și în situația în care un copil a fost recunoscut de către părintele
său, în cele mai multe cazuri de către ta tă, nu mai poate fi adoptat de către
aceeași persoană41.

39 Art. 457 din noul Cod civil , Editura Pro Lege, 2013, p. 137.
40 Ion FILIPESCU, Andrei FILIPESCU, op. cit., p. 60.
41 Tudor CRĂCIUN, Posibilitatea stabilirii filiației firești a înfiatului față de înfietor, în
R.R.D , nr. 3, 1971, p. 84 -87.

CONDIȚIILE DE FOND ALE ADOPȚIEI
20 Adopția de către persoana cu boli psihice sau handicap mintal este o
altă regulă ce trebuie respectată, deoarece este imposibil ca o persoană c u astfel
de dereglări să -i ofere unui copil acel suport moral, acea educație corectă de care
are nevoie.
Acest impediment este reglementat de către art. 459 din Codul c ivil și este
o garanție reală de respectare a principiului ocrotirii interesului superior al
copilului.
Un ultim impediment stipulat de legiuit or este acela al adopției simultane
sau succesive a aceleiași persoane de către mai mulți adoptatori . Acest fapt
este interzis conform art. 462 alin. (1) din noul Cod civil, iar rațiunea este redată
de către gîndul de a nu se ajunge la relații de filiație civilă multiplicate sau
multiplicabile și pentru a nu fi posibilă eschivarea de la îndeplinirea obligațiilor
legale de ocrotire părinteas că pe care trebuie sa le asigure fiecare părinte.
Există și excepții de la această regulă și anume42:
1. adopția succesivă în cazul decesului adoptatorului sau a ambilor soți
adoptatori, la data rămânerii definitive a hotărârii de în cuviințare a
noii adopții, sau î n situația în care adopția anterioară este desfăcută
de drept pe motive de nerespectare a condițiilor prevăzute d e lege;
2. adopția succesivă în cir cumustanța încetării, indiferent de motiv, a
adopției realizate anterior, astfel, adopția încetează prin desfacere
sau prin intermediul declarării nulității ei;
3. adopția simultană sau succesivă de către adoptato rii soț și soț ie, este
importan t ca la data încuviințării ei , cei doi soți să fie căsătoriți
legal între ei.
Astfel, impedimentele sus menționate se vor verifica pe parcursul
procedurii de adopție la fel și capacitatea persoanelor implicate precum
adoptatorul, adoptatul .
Se consideră43 că consimțământul și capacitatea persoanelor chemate să
consimtă la adopție, se valorează la momentul în care și -au exprimat voința lor

42 Oana GHIȚĂ, Roxana Gabriela ALBĂSTROIU, op. cit., p. 165.

CONDIȚIILE DE FOND ALE ADOPȚIEI
21 în vederea încheierii adopției, dat fiind faptul că acea manifestare este definită
precum un act juridi c.
Noul Cod Civil reglementează expres faptul că „condițiile în care își
exprimă consimțământul persoanele chemate să consimtă la adopție sunt
reglementate prin lege specială ” , astfel Codul Civil normează adopția doar sub
aspectul dreptului substanțial.
Deci tot ce are legătură cu exprimarea consimțământului precum forma și
momentul exprimării în derularea procedurii de adopție, acele consecințe ale
consimțământului la adopție al părinților sau al tutorelui asupra e xercițiului
autorității părinteș ti în p rivința copilului până la data încuviințării definitive,
forma în care poate fi revocat acordul părinților va fi inclus în cadrul unei legi
speciale consacrată procedurii adopției.

43 Tudor POPESCU, Tratat de Dreptul Familiei, vol. II, Editura Didactică și Pedagogică
București, 1967, p. 133 -135.

EFECTEL E PROCESULUI DE ADOPȚIE
22 CAPITOLUL 3. EFECTELE PROCESULUI DE
ADOPȚIE
3.1. Data de la care se p roduc efectele
Adopția își produce efectele de la data rămânerii definitive a hotărârii
judecătorești prin intermediul căreia a fost încuviințată, conform art. 469 din
Codul civil. Astfel , anume de la acea dată are loc stabilirea legăturii de filiație
între adoptator și adoptat, dar și a relației de rudenie între adoptat și rudele
părintelui adoptatorului, împreună cu totalitatea consecințelor privitoare la
filiația civilă și de r udenie civilă, stingerea legăturilor de rudenie firească dintre
adoptat, desce ndenții săi, și părinții firești și rudele acestora.
Precizarea cu privire la data de la care adopția își produce efectele
risipește orice ezitare, improbabilă totuși generată de faptul că noul act de
naștere al adoptatului , în care se vor trece părinții a doptatori în rol de părinți
firești, va fi elaborat de către serviciul de stare civilă bazându -se pe hotărârea
judecătorească definitivă de încuviințare a adopției, care este inevitabil, la o dată
ulterioară aceleia de la care se produc efectele noii stări civile a copilului44.
3.2. Efectele asupra rudeniei civile
Există două tipuri de efecte asupra filiației și rudeniei persoanei adoptate
și anume : cel pozitiv sau mai este numit și achizitiv ce presupune nașterea
legăturii de filiație adoptivă și a raportu rilor de rudenie civilă, modificarea
numelui și a prenumelui copilului adoptat45, obligația legală de întreținere,
vocația succesorală reciprocă, și cel negativ sau extinctiv , ce prezintă încetarea
relațiilor de filiație firească între adoptat și părinții să i, și rudele fi rești ale
adoptatului astfel , excluzându -se filiația firească dintre adoptat și descendenții

44 Flavius -Antoniu BAIAS, Eugen CHELARU, Rodica CONSTANTI NOVICI, Ioan
MACOVEI, op. cit., București, 2012, p. 511.
45 Sevastian CERCEL, Schimbarea prenumelui copilului adoptat în jurisprudența
Tribunalului Dolj, în C. J. Nr. 6/2007, p. 21 -34.

EFECTEL E PROCESULUI DE ADOPȚIE
23 săi, ce rămâne intactă, ca și rudenia firească dintre frații adoptați de către ac elași
părinte sau familia adoptatoare.
Actul de naștere nou al co pilului adoptat va fi elaborat de către serviciul
public comunitar local de evidență a persoanelor în baza hotărârii definitive de
încuviințare a adopției, la o anumită dată stabilită, ulterioară procesului dat46.
Consecința principală a adopției este ace ea de a crea relațiile de filiație
civilă între adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și adoptator, pe de altă
parte, dar și a rudeniei civile între adoptat și descendenții săi, pe de o parte și
rudele părintelui sau părinților adoptivi, pe de alta.
Deci constatăm că procesul de adopție nu aduce atingere legăturii d e
filiație dintre persoana adop tată și descendenții săi firești, ei devin rude cu
adoptatorul, dar și cu rudele firești ale acestuia, formând aparența unei familii47.
Efectul opus celui poz itiv este cel de stingere a relațiilor de filiație și
rudenie firească între adoptat și părinții săi, dar și dintre adoptat și descendenții
săi, pe de o parte, și rudele firești ale adoptatului, pe de alta.
În situația adopției copilului firesc al celuila lt soț, efectul extinctiv este
parțial, adică se exprimă numai referitor la relația de filiație, iar în cazul
copilului adoptiv al celuilalt soț nu există efect extinctiv.
3.3. Raporturile dintre adoptator și adoptat
Drepturile și obligațiile născute din n oul raport de rudenie creat prin
intermediul adopției sunt prevăzute de art. 47 1 alin. (1) din Codul C ivil și
stipulează clar că acestea sunt identice cu drepturile și obligațiile părintelui în
raport cu copilul său firesc. Apariția relațiilor de filiație civilă are drept efect
transferul drepturilor și îndatoririlor personale și patrimoniale, de la părinții
firești ai minorului la părinții săi adoptivi. Aceste a sunt:
 Modificarea numelui și eventual a prenumelui, adoptatul prin intermediul
noii filiații sta bilite primește numele de familie al persoanei care îl adoptă.

46 Marieta AVRAM, op. cit., p. 441.
47 Oana GHIȚĂ, Roxana Gabriela ALBĂST ROIU, op. cit., p. 166.

EFECTEL E PROCESULUI DE ADOPȚIE
24 În situația în care adopția este realizată de doi soți ce poartă același nume
de familie, minorul va lua numele comun al lor, iar dacă numele soților
diferă, ei au obligația de a stabili de com un acord și a comunica instanței ce
încuviințează adopția, numele adoptatului. Odată ce noii părinți nu ajung la
un comun acord asupra numelui noului lor copil, cea care va avea
competența, dar și obligația de a -l stabili este instanța judecătorească48. În
situația adopției excepționale a persoanei căsătorite ce posedă un nume
comun cu soțul, aceasta va lua numele adoptatorului doar cu acordul și
manifestarea de voință a soțului. În anumite circumstanțe există și
posibilitatea de a modifica și prenum ele copi lului adoptat, însă trebuie să
fie pe baza unor motive întemeiate, și doar instanța poate aproba la cererea
părinților adoptivi sau a unui dintre ei acest lucru. Este important la fel și
consimțământul copilului care a împlinit deja vârsta de 10 ani căci s e va
ține cont și de acesta ;
 O altă datorie este obligația legală de întreține re. Conform art. 471 din
Codul C ivil, această obligație aparține adoptatorilor soț și soție, cât și
adoptatorului căsătorit cu părintele firesc al adoptatului, ambii răspunzând
în mod egal de creșterea și educarea copilului49;
 Vocația succesorală ;
 Cetățenia adoptatului, în situația adopției internaționale.
În cazul în care unul dintre părinți este decăzut din exercițiul drepturilor
părintești din diferite motive, instanța de tutel ă este unica ce are competența de a
acorda celuilalt părint e autoritatea părintească, iar î n situația în care este decăzut
singurul părinte deținător al autorității părintești, instanța de tutelă dispune
ocrotirea minorului rămas fără ocrotire părintească prin instituirea tutelei50.

48 Oana GHIȚĂ , Roxana Gabriela ALBĂSTROIU, op. cit., p. 168.
49 http://drept.sapientia.ro/data/tudomanyos/Periodikak/scientia -iuris/ 2011 -1/6-voicu.pdf ,
(accesat la data de 23.04.2015).
50 Oana GHIȚĂ, Măsuri de protecție speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de
ocrotirea părinților săi potrivit Legii 272/2004, Revista Doctrină și Jurisprudență, nr. 2 –
4/2007, Congresul de Șt iințe Penale 2006, Constanța, p. 93 -98.

EFECTEL E PROCESULUI DE ADOPȚIE
25 În acest caz dacă minorul deja a împlinit vărsta de 10 ani, este obligatorie
părerea sa ținându -se cont de gradul său de maturitate.
La rândul său și adoptatul are obligații în raport cu noii săi părinți și
anume îndatoririle pe care le -ar putea avea orice persoană cu părinții săi.
Acesta fiind protejat de către art. 260 din Codul civil, prin faptul că i se
atribuie aceleași drepturi și obligații ca descendenții săi firești, beneficiind de
același tratament ca aceștia51.
3.4. Informațiile cu privire la adopție
Legiuitorul stabilește că informațiile cu privire la adopție sunt strict
confidențiale, iar modalitatea prin intermediul căreia adoptatul este informat
despre adopție și viitoarea sa familie , dar și regimul juridic general a l acestor
informații sunt stabilite prin lege specială. Suportul acestei reguli este înfățișat
prin unul dintre principiile dreptului familiei și a nume cel al confidențialității.
Astfel, conform Codul C ivil, datele ce țin de identificarea persoanelor
impli cate în procesul adopției, fără a face deosebire între adoptatul minor sau
major, sunt secrete52.
Principiul urmează a fi dezvoltat prin reglementările legii speciale, așa
cum este prezentat de către legiuitor, care va s tabili modalitatea de informare a
adoptatului cu privire la faptul că urmează a fi adoptat, precum și regimul juridic
general al informațiilor despre adopție, vizând în special condițiile în care se
poate face dezvăluirea identității părinților firești ai minorului/majorului.
În aceeași ordi ne de idei, una din legile ce stau la baza adopției53 prin
articolele 66 -70, reglementează detaliat aspectele cu privire la informațiile
despre adopție. Conform acesteia, adoptatorii sunt obligați să informeze gradual

51 http://legeaz.net/noul -cod-civil/art -260-egalitatea -in-drepturi -a-copiilor -dispozitii -speciale –
incetarea -persoanei -juridice , (accesat la data de 12.04.2015).
52 Flavius -Antoniu BAIAS, Eugen CHELARU, Rodica CONSTANTINOVICI, Ioan
MACOVEI, op. cit., p. 514.
53 http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_adoptiei.php , (accesat la data de 12.04.2015).

EFECTEL E PROCESULUI DE ADOPȚIE
26 copilul că este adoptat, începând de la vârste cât mai mici, cu ajutorul
specialiștilor din cadrul compartimentului de adopții și postadopției al direcției.
La fel, adoptatorii și adoptatul se bucură de dreptul de a obține din partea
autorităților competente extrase din registrele publice al că ror conținut denotă
faptul, data și locul nașterii, însă nu menționează în mod expres și clar atât
adopția, cât și părinții firești.
Identitatea părinților firești poate fi divulgată înaintea procesului de
decădere de către aceștia a capacității depline de exercițiu, numai pentru motive
întemeiate, de către Oficiu, la cererea oricăruia dintre adoptatori, a adoptatului,
și/sau a descendenților acestuia54.
După ce adoptatul a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, acesta are
posibilitatea de a solicita inf ormații și acte t ribunalului în a cărui rază teritorială
se află domiciliul său, iar în situația în care nu are stabilit un domiciliu exact în
România, se poate adresa Tribunalului București pentru a -i autoriza accesul la
informațiile personale aflate în p osesia oricăror autorități publice cu privire la
părinții săi firești.
În acest caz, instanța este competentă de a cita direcția în a cărei rază
teritorială se află domiciliul adoptatului, dar și orice altă persoană a cărei
informații pot fi de folos pentr u obținerea cererii și va putea admite cererea, în
situația în care potrivit probelor administrate, se constată că accesul la
informațiile solicitate de către adoptat nu vor influența negativ integritatea
psihică a acestuia, echilibrul său emoțional și dac ă există beneficii în urma
acestui proces.
Procedura în cauză trebuie să fie ghidată de către unul din principiile
primordiale ale dreptului familiei și anume cel al interesului superior al
copilului.
O altă situație ce ar putea surveni în cadrul procesul ui adopției este ac eea
a decăderii adoptatorului din exercițiul drepturilor părintești. Astfel , dacă
adoptatorul este decăzut din exercițiul drepturilor părintești, instanța de tutelă,

54 Marieta AVRAM, op. cit., p. 442 -443.

EFECTEL E PROCESULUI DE ADOPȚIE
27 având drept principiul de bază acel al ocrotirii interesului superior a l copilului,
poate institui tutela sau una dintre măsurile de protecție prevăzute de lege.
Tutela este stabilită doar în situația în care copilul este lipsit de îngrijirea
ambilor părinți, ambii fiind sancționați sau pentru că decăderea a fost aplicată
părintelui ce exercita singur autoritatea părintească, ci nu în toate situațiile în
care față de unul din părinți s -a dispus decăderea din drepturi55.
După părerea mea, este foarte important ca informațiile cu privire la
adopție să fie comunicate adoptatului treptat și într -un mod cât mai special,
ținând cont de gradul acestuia de maturitate, deoarece acest lucru îl poate
influența atât negativ, cât și pozitiv.
Din experiența cazurilor cercetate, în momentul în care părinții adoptivi
comunică copilului faptul că a fost adoptat, la o vârstă foarte fragedă acesta
devine blocat, are lacune de ni vel sentimental când devine major .
În concluzie, putem ferm spune că pentru binele și sănătatea copilului în
astfel de situații este nevoie de a apela la ajutorul psiholo gului sau a
consilierului familial.

55 Flavius -Antoniu BAIAS, Eugen CHELARU, Rodica CONSTANTINOVICI, Ioan
MACOVEI, op. cit., p. 518.

ÎNCETAREA ȘI ANULAREA ADOPȚIEI. EFECTELE ACESTEIA
28 CAPITOLUL 4. ÎNCETAREA ȘI ANULAREA
ADOPȚIEI. EFECTELE ACESTEIA
Legiuitorul stabilește că rudenia civilă și efectele sale poate înceta prin
desfacere, anulare sau con statare a nulității absolute a adopției prin interm ediul
art. 476 -482 din Codul civil56. Deosebirea dintre acestea fiind faptul că
desfacerea adopției , ce poate fi de drept – are loc prin încuviințarea unei noi
adopții consecutiv decesului părintelui sau a părinților adoptatori ai copilului,
sau ca sancțiun e ce poate fi la cerere pentru fapte grave, de natură penală,
efectuate cu vinovăție.
Aceasta intervine din anumite cauze apărute ulterior încuviințării adopției
de către instanța judecătorească. Însă nulitatea adopției , ce poate fi relativă sau
absolută, apare datorită anumitor situații ulterioare încuviințării, din
nerespectarea condițiilor de fond sau de formă prevăzute de lege pentru
valabilitatea operațiunii juridice57.
4.1. Desfacerea de drept a adopției
Conform Codului civil art. 462 alin. (2) lit. a ) “desfacerea de drept a
adopției are loc prin încuviințarea unei noi adopții a aceluiași adopta t, fără a fi
menționat dacă doar în situația minorului sau și a majorului , consecutiv
decesului adoptatorului sau al soților adoptatori. ”
Condițiile ce stau la baza acesteia sunt58:
 Decesul părintelui sau al părinților adoptatori . În situația în care
procesul de adopție a fost încuviințat de către un singur părinte, decesul
acestuia atrage desfacerea de drept a adopției. Însă dacă adopția a fost pe
baza soților a doptivi, concomitent sau succesiv, desfacerea de drept are

56 http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_civil_republicat_2011_noul_cod_civil.php ,
(accesat la data de 16.04.2014).
57 Marieta AVRAM, op. cit., p. 168.
58 Oana GHIȚĂ, Roxana Gabriela AL BĂSTROIU, op. cit., p. 169.

ÎNCETAREA ȘI ANULAREA ADOPȚIEI. EFECTELE ACESTEIA
29 loc doar în cazul în care au decedat ambii părinți adoptivi, concomitent
sau simultan59. Dacă adopția a fost consimțită de soții adoptivi, iar unul
dintre aceștia decedează, există posibilitatea nou lui soț al părintelui
adoptiv rămas în viață, de a adoptat minorul. Admisibilitatea adopției
subsecvente în cazul decesului părintelui adoptiv și recăsătoririi
părintelui firesc, desfăcându -se astfel adopția față de primul părinte
adoptator.
 Încuviințarea definitivă a unei noi adopții . Înfierea va fi desfăcută
doar în condiția în care s e încuviințează definitiv o nouă adopție pentru
persoana dată, însă în cazul în care lipsește încuviințarea, adopția
anterioară este considerată valabilă60. Adopția repetată, în cazul
persoanei majore are loc numai cu condiția de a îndeplini cerințele
excepționale ale acestui tip de adopție.
Efectele desfacerii de drept a adopției sunt variate și anume are loc
încetarea relaț iilor de filiație și rudenie față de fostul părinte a doptator și rudele
firești ale acestuia și stabilirea noilor relații de filiație și rudenie civilă, față de
noul părinte sau părinți adoptatori.
4.2. Desfacerea facultativă a adopției
Desfacerea facultativă a adopției, lăsată la aprecierea instanței, poat e
interveni, doar dacă este respectat principiul ocrotirii interesului superior al
copilului, în acele cazuri în care față de adoptatul minor este nevoie de a fi luate
măsuri de protecție. Aceasta este reglementată î n art. 476 alin. (2) din Codul
Civil.
Condițiile necesare desfacerii facultative a adopției sunt: necesitatea
luării unei măsuri de protecție privitoare la copilul adoptat , astfel ace asta ca
posibilă soluție accesorie, este realizată în princip al, în situațiile în care sunt
strict necesare inst ituirea măsurilor de protecție față de minor, ce apar drept

59 Emesse FLORIAN, op. cit., p. 600.
60 Oana GHIȚĂ, op. cit., 2013, p. 170.

ÎNCETAREA ȘI ANULAREA ADOPȚIEI. EFECTELE ACESTEIA
30 consecință a exercitării greșite a autorității părintești, dar și desfacerea adopției
în interesul superior al copilului.
Această condiț ie reprezintă garantul aplicabi lității unuia dintre cele ma i
importante principii ale dreptului familiei și anume cel al respectării interesului
superior al copilului61. Legiuitorul declară expre s faptul că copilul care a
împlinit vărsta de 10 ani trebuie să fie ascultat în cazul adopției, ținându -se cont
de gradul său de maturitate.
Deci oportunitatea desfacerii adopției rămâne la aprecierea instanței de
tutelă, care va decide concordant cu interesul superior al copilului, iar dacă
acesta are o vârstă mai mare de 10 ani, se va ține cont și de opinia sa.
Efectul d esfacerii adopției este acela prin care în exprimarea legală,
adopția se consideră desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii prin care
s-a dispus luarea unei măsuri de protecție a minorului.
4.3. Desfacerea adopției cu titlu de sancțiune
Conform Codului C ivil, există două posibilități de desfacere a adopției cu
titlul de sancțiune și anume la cererea adoptatorului sau a familiei
adoptatoare, dacă adoptatul a atentat la viața lor sau a ascendenților și
descendenților lor, precum și atunci când adoptatul s -a făcut vinovat față de
adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate de cel
puțin 2 ani62. Astfel, dacă adoptatorul s -a făcut vinovat față de adoptat de faptele
arătate, adoptatul are posibilitatea de a cere desfacere a adopției pe motive
întemeiate.
Desfacerea adopției drept sancțiune vizează fapta săvârșită cu intenție și
poate avea caracter excepțional. Du pă cum urmează, se intervine împotriva
adoptatului, care a comis fapte grave față de părinții adoptivi sau a rudel or
acestora sau împotriva adoptatorului, ce este vinovat de fa pte grave.

61 Ion FILIPESCU, Andrei FILIPESCU, op. cit., p. 20.
62 Marieta AVRAM, op. cit., p. 423.

ÎNCETAREA ȘI ANULAREA ADOPȚIEI. EFECTELE ACESTEIA
31 Desfacerea adopției la cererea adoptatorului, mai poate fi numită și
desfacerea adopției pentru ingratitudinea adoptatului.
Reprezintă dreptul adoptatorului sau al familiei adoptato are de a cere
desfacerea adopției. Una din cauze este săvârșirea de către adoptat a unui atentat
la viața acestora . În acest caz adopția poate fi desfăcută indiferent dacă atentatul
a fost asupra unuia dintre părinți sau asupra ambilor părinți adoptivi sau rudele
acestora.
La fel și săvârșirea de către persoana adoptată a unor fapte penale, care
sunt conform legii române, pedepsite cu cel puțin 2 ani de privare de libertate63.
În acea stă situație ca adopția să poată fi desfăcută este necesar ca fapta ilicit ă să
fie asupra unui sau a ambilor părinți adoptivi.
Astfel, doar părintele adoptator sau părinții adoptivi se pot bucura de
dreptul și libertatea de a înainta acțiunea de desfacere a adopției pe baza
motivelor temeinice enumerate mai sus, iar dacă acești a sunt decedați, dreptul
dat este recunoscut moștenitorilor.
Dreptul la exercitare a acțiunii pentru desfacerea adopției, indiferent de
fapta săvârșită de către copilul adoptat , este condiționat de procesul de
dobândire a capacității de exercițiu a adoptat ului. Este imposibilă desfacerea
adopției interzisului judecătoresc, neavând nici o importanță gravitatea faptei
săvârșite.
O altă caracterizare a acestui drept este imprescriptibilitatea, indiferent
dacă fapta face parte din pri ma sau cea de -a doua categ orie de fapte împotriva
adoptatorului ori a familiei sau rudelor sale.
Efectele desfacerii adopției cu titlu de sancțiune sunt s tipulate în art. 482
din Codul C ivil. Datorită amplorii și gradului de gravitate a faptelor, efectele
sunt întotdeauna complete din punct de vedere subiectiv, adică vizează atât pe
părinte, cât și pe soțul său.
O altă modalitate de desfacere a adopției este cea la cerea adoptatului ,
care poate apărea din cauza săvârșirii de către adoptator sau soții adoptivi a unui

63 Oana GHIȚĂ, Roxana Gabriela ALBĂSTROIU, op. cit., p. 171.

ÎNCETAREA ȘI ANULAREA ADOPȚIEI. EFECTELE ACESTEIA
32 atentat la viaț a adoptatului sau a descendenților acestuia firești sau a unor fapte
de natură penală, pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 2
ani.
De acest drept poate beneficia doar adoptatul, fără a fi transmisibil
moștenitorilor lui. Este impres criptibil indiferent dacă fapta comisă în raport cu
adoptatul, face parte din prima sau a doua categorie. Efe ctele desfacerii sunt
prevăzute generic de art. 482 din Codul C ivil, indiferent de cauză.
Există însă și o situație mai complicată , și anume acea în care au fost
săvârșite fapte ilicite în raport cu adoptatul lipsit de capacitate de exercițiu.
În acest caz, legiutorul exprimă ideea decăderii adoptatorului din
exercițiul drepturilor părinteș ti potrivit art. 508 din Codul C ivil. Desigur,
desfacerea a dopției nu poate fi cumulată cu decăderea din exercițiu drepturilor
părintești, dar sancțiunea decăderii este posibil să preceadă cererea în desfacerea
adopției. Nu există un termen de prescripție al dreptului de acțiune.
4.4. Anularea adopției
Potrivit Co dului Civil, adopția poate fi anulată la cererea oricărei persoane
care și -a dat acordul la încheierea ei și al cărei consimțământ a fost viciat prin
eroare asupra identității adoptatului, dol sau violență64. Acțiunea poate fi
formulată în termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului de către
persoana lezată, ori la data încetării violenței, dar nu mai târziu de 2 ani de la
încheierea adopției65.
Așa cum contractul de vânzare -cumpărare poate fi atins de nulitatea
absolută și relativă, la fel și ad opția poate suporta o constatare a nulității sau o
anulare.
Potrivit art. 463 alin. (1) din Codul civil, este nevoie de consimțământul
anumitor persoane în momentul adopției. Acestea sunt părinții firești ori tutorele
copilului ai cărui părinți firești su nt decedați, necunoscuți sau declarați morți,

64 http://legeaz.net/noul -cod-civil/art -479-anularea -adoptiei -incetarea -adoptiei -adoptia ,
(accesat la data de 15.04.2015).
65 Art. 26, 26 alin. (2) din Legea nr. 273/2004.

ÎNCETAREA ȘI ANULAREA ADOPȚIEI. EFECTELE ACESTEIA
33 dispăruți ori puși sub interdicție, opinia adoptatului care deja a împlinit vârsta de
10 ani, persoana ce urmează să adopte sau soții adoptatori când adoptă
împreună, soțul persoanei adoptatoare, excepție repre zintă situația în care acesta
este lipsit de discernământ. Se consideră că66 manifestarea de voință a părinților
firești și a tutorelui trebuie să fie liberă și necondiționată, adică să nu fie
influențată de condiții ce ar putea favoriza situația materială a părinților firești
pe baza adopției.
Cauzele nulității relative ale adopției sunt viciile de consimțământ ce
ghidează și dreptul civil67, anume eroarea, dolul și violența. Sancțiunea acestora
este incidentă dacă consimțământul oricărei persoane dintre ce le chemate să
consimtă la adopție a fost alterată prin viciile de consimțământ menționate mai
sus.
Eroarea capătă titlul de viciu de consimțământ al adopției numai în cazul
în care are tangență cu identitatea adoptatului fizică sau civilă. Astfel, dacă se
răsfrânge asupra naturii juridice a adopției, nu ne aflăm în fața unui viciu de
cosimțământ, ci în situația unei false reprezentări ai realității, care este un
obstacol pentru ce împiedică formarea actului, el fiind atins de nulitatea
absolută68.
Dolul sau mai este numit și viclenie are rol de eroare provocată,
cuprinzând atât un element subiectiv, cât și unul obiectiv, mijloacele viclene sau
dolozive folosite pentru a provoca eroarea.
În această situație, domeniul de aplicare este mult mai mare comparativ cu
cel al erorii, putând purta și asupra altor elemente și calități sau defecte ale
adoptatorului sau adoptatului. Acestea au drept scop manifestarea de voință la
adopție. Nu are o importanță atât de mare dacă manoperele dolozive sunt create
de către unul din soți, din partea ambilor, ori sunt provocate de un terț69.

66 Emesse FLORIAN, op. cit., p. 57.
67 http://e -juridic.manager.ro/articole/viciile -de-consimtamant -in-noul-cod-civil-8535.html ,
(accesat la da ta de 17.04.2015).
68 Ioan ALBU, Ionel REGHINI, Paul Andrei SZABO, Înfierea, Editura Daciua, Cluj, 1977, p.
189.
69 Marieta AVRAM, op. cit ., p. 244.

ÎNCETAREA ȘI ANULAREA ADOPȚIEI. EFECTELE ACESTEIA
34 Un alt viciu de consimțământ este violența, care la rândul ei poate fi
morală sau fizică, deși cea de -a doua formă este mai puțin întâlnită în zilele de
astăzi, dată fiind procedura specială de încuviințare a adopției70.
De dreptul de acțiune se poate bucura persoanele care au consimțit valabil
la închei erea adopției. Conform Codului C ivil, art. 479 alin. (2 ) „acțiunea este
prescriptibilă în termen de 6 luni de la data descoperirii erorii sau a dolului ori
de la data încetării violenței, dar nu mai tărziu de 2 ani de la data încheierii
adopției”71.
Nulitatea absolută este reglementată de către legiuitor confor m art. 480
alin. (1) din Codul C ivil astfel, sunt nule adopția fictivă și cea încheiată cu
încălcarea condițiilor de formă sau de fond, dacă, în acest din urmă caz, legea nu
o sancționează cu nulitatea relativă. Adopția fictivă este acea care urmărește un
alt scop decât acela al ocrotirii interesului s uperior al copilului.
Un exemplu de astf el de scop, ar fi străin finalității familiale și sociale a
adopției și este de reținut ori de câte ori consimțământul oricăreia dintre
persoanele chemate să își exprime voința a fost dat în considerarea promisiunii
sau obține rii efective de anumite foloas e, indifere nt de natura și tipul acestora.
Definiția legală a adopției fictive consideră în exclusivitate adopția unui
copil, pe cale de consecință această cauză de nulitate absolută nu este incidentă
în situația unei adopții a persoanei majore sau a celei ce are capacitate deplină de
exercițiu72. Admonestarea nulității absolute se aplică, ori de câte ori finalitatea
adopției este deturnată de la scopul ocrotirii interesu lui copilului.
Cauzele nulității absolute sunt:
 Încălcarea condițiilor de fond cu privi re la per soana adoptatului73,
care sunt: adopția persoanei majore sau care are capacitate deplină de
exercițiu ce nu a fost crescută, în timpul minorității de către persoana sau
familia adoptatoare, lipsa consimțământului în momentul adopției al

70 Oana GHIȚĂ, Roxana Gabriela ALBĂSTROIU, op. cit., p. 173.
71 http://avocatcivil.net/ncc -actualizat -comentat/art -479, (accesat la data de 17.04.2015).
72 Ion FILIPESCU, Andrei FILIPESCU, op. cit., p. 54.
73 Alexandru BACACI, Viorica Claudia DUMITRACHE, Cristina HAGEANU, Dreptul
Familiei, Ediția 7, Editura C.H.Beck, p. 245 -249.

ÎNCETAREA ȘI ANULAREA ADOPȚIEI. EFECTELE ACESTEIA
35 copilului c are a împlinit deja 10 ani la data încuviințării, lipsa
manifestării de voință a părinților firești sau a tutorelui, ori de câte ori
este necesară, cu excepția constatării caracterului ab uziv al împotrivirii
la adopție;
 Încălcarea condițiilor de fond refer itoare la persoana adoptatorului.
Care variază între lipsa capacității depline de exercițiu, lipsa diferenței
de vârstă de 18 ani între adoptat și adoptator cerută de lege,
neîndeplinirea garanțiilor morale și materiale ce sunt cerute
adoptatorului sau fam iliei acestuia, lipsa manifestării de voință la adopție
a adoptatorului, lipsa consimțământului la adopție al soțului celui care
adoptă, afară de cazul în care acesta este lipsit de discernământ, sau a
părintelui adoptiv prin efectul adopției anterioare74;
 Încălcarea impedimentelor la adopție. Acestea sunt: nerespectarea
interdicției adopției între frați, a interdicției privind adopția soților sau
foștilor soți de același adoptator sau familie adoptatoare, existența unei
boli psihice sau unui handicap minta l, adopția succesivă sau simultană a
aceleiași persoane de către adoptatori necăsătoriți între ei.
În cee a ce privește condițiile de formă , nu există reglementări în Codul
Civil asupra formal ităților la încheierea adopției astfel , acestea urmează a fi
făcute prin intermediul unei legi speciale.
Dreptul la acțiune îl posedă orice persoană interesată, fiind imprescriptibil
extinctiv, însă instanța are posibilitatea de a respinge cererea cu privire la
nulitate dacă se demonstrează că este în interesul copilul ui de a menține adopția,
indiferent de cauză declarată.
Este de o importanță majoră în astfel de cazuri, a scultarea opiniei
minorului dacă acesta are vârsta mai mare decât 10 ani, ținându -se cont de
gradul de maturitatea al acestuia.
În astfel de situații menționate mai sus, o altă soluție a instanței ar
reprezenta respingerea cererii privind nulitatea dacă menținerea adopției este în

74 Oana GHIȚĂ, Roxana Gabriela ALBĂSTROIU, op. cit., p.175.

ÎNCETAREA ȘI ANULAREA ADOPȚIEI. EFECTELE ACESTEIA
36 interesul celui adoptat, adică în interesul superior al copilului. Prin urmare,
atunci când în cadrul soluționării acțiunii în constatarea nulității absolute sau în
anularea adopției a fost dovedită temeinicia cererii reclamantului, cu toate
probele prezentate, instanț a are posibilitatea de a hotărî respingerea cererii date
dacă consideră că menținerea adopției este în interesu l minorului.
Cauza de nulitate prezentată nu are relevanță în contextul dat astfel , încât
se poate conserva chiar și adopția fictivă dacă, se înțelege, evoluția raporturilor
dintre adoptat și adoptator ulterior încuviințării adopției este în concordanță c u
interesul copilului, iar pentru evaluarea acestuia instanța va apela la ascultarea
lui, ori de câte ori adoptatul are peste 10 ani, iar facultativ în cazul în care are
mai puțin de 10 ani75.
4.5. Efectele încetării adopției
Adopția încetează prin desface re, prin anulare sau prin constatarea
nulității sale76 și în majoritatea cazurilor are caracter judiciar. Efectele încetării
adopției apar de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de tutelă, iar
copilul adoptat va reveni la situația inițială ad opției.
Consecința principală a încetării adopției, nu este prevăzută expres de
lege, ci este subînțeleas ă. Are loc stingerea legăturii de filiație civilă între
adoptat și părintele adoptiv al acestuia, dar și a relațiilor de rudenie civilă între
adoptat și rudele adoptatorului . Exprimat într -o altă modalitate, putem afirma că
prin încetarea adopției are loc înlăturarea faptelor create prin adopție și
regenerarea a ceea ce s -a stins odată cu ea77.
În cazul desfacerii de drept, încetarea intervine prin încu viințarea unei noi
adopții consecutiv decesului părintelui sau a părinților adoptivi, iar adopția
anterioară va fi considerată desfăcută pe data rămâneri i definitive a hotărârii de
încuviințare a noii adopții.

75 Flavius -Antoniu BAIAS, Eugen CHELARU, Rodica CONSTANTINOVICI, Ioan
MACOVEI, op. cit., p. 526.
76 http://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=0q00nwrilLI%3D&tabid=2398 , (accesat la
data de 15.04.2015).
77 Marieta AVRAM, op. cit., p. 235.

ÎNCETAREA ȘI ANULAREA ADOPȚIEI. EFECTELE ACESTEIA
37 Conform Codului C ivil art. 482 în momentul încetării adopției, drepturile
și îndatoririle părintești vor trece la părinții firești ai copilului adoptat, cu
excepția situației în care instanța dispune nulitatea adopției și instituirea tutelei
sau a altor măsuri menite să protejeze minor ul. Locuința copilului nu va mai fi
aceea din timpul adopției, ci se va stabili în dependență de forma de protecție
care i se va oferi copilului78.
Adoptatul va redobândi numele de familie și prenumele, dacă a fost
schimbat, ce îl deținea înainte de încuvii nțarea procesului de adopție , fără a se
face diferență între minor sau persoană cu capacitate deplină de exercițiu .
Există însă anumite situații în care minorul poate păstra numele de familie
adoptiv. Temeinicia motivelor ce au fost invocate pentru a expl ica cererea est e
lăsată la discreția instanței astfel, teoretic și exemplificativ, poate fi motivantă
solicitarea adoptatului căsătorit, al cărui nume din adopție este comun cu al
soțului. În momentul luării unei astfel de decizii instanța este obligată să țină
cont de copilul care deja a împlinit vârsta de 10 ani și de gradul de maturitate al
acestuia.
Singurul caz în care adoptatul își poate păstra numele dinainte a adopției
este acela al adopției persoanei căsătorite care are un nume de familie comun cu
al soțului său, iar acesta nu aprobă la dobândirea de către adoptat al numel ui de
familie al adoptatorului.

78 http://avocatcivil.net/ ncc-actualizat -comentat/art -482, (accesat la data de 16.04.2015).

DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
38 CAPITOLUL 5. DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA
INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
5.1. Dispoziții generale privind adopția interna țională în România
„ Dați-vă la o parte, trece maiestatea sa copilul !”79
Fraza dată reflectă chintesența importa nței copilului în zilele de astă zi, iar
datorită acestui fapt tema adopției copilului este foart e complexă, o abordare
optimă implicând utilizarea unei viziuni interdisciplinare în care să fie îmbinate
perspectiva psihologică și cea juridică80.
În scopul respectării și asigurării drepturilor copilului este nevoie de
crearea unui cadru coerent și unit ar al promovării drepturilor copilului prin care
să se abordeze problema copiilor instituționalizați într -un mod intergrat. Astfel ,
sistemul de protecție a copilului de dinaintea anului 1989 a fost marcat de
perioada în care statul avea drept politică de a dubla populația țării.
Adopțiile internaționale erau foarte puțin practicate înainte de anul 1990,
deoarece statul româ n avea un interes primordial și anume acela de a proteja
copii din instituții le speciale, orfelinate.
Începând cu anul 1997 evoluția sistemului de protecție a copilului a fost
semnificativă, adopția națională devenind soluția prioritară, înaintea oricărui tip
de adopție internațională.
Se consideră că81 adopția internațională poate, din nefericire, să determine
existența unei situații de nerespectare a drepturilor copilului, iar țările care
primesc copii prin adopție vehiculează o viziune adesea deformată asupra
situației copiilor din țările de origine și răspândesc prejudecăți care se răsfrâng
asupra copilului ce este adoptat într -o țară bogată. Anume din acest motiv

79 Ellen KEY , Secolul copilului , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978, p. 56.
80 Oana MIHĂILĂ, op. cit., p. 7.
81 Adunarea Generală a ONU, Recomandarea nr. 1443 din anul 2000 – Drep turile Copilului în
Adopția Internațională.

DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
39 legislaț ia română a fost modificată în privința adopției internaționale. Legea nr.
273/200482 privind regimul juridic al adopției impunea o singură posibilitate de
a realiza o adopție a unui copil din România de către cetățenii altor state, și
anume în situația în care adoptatorii sunt bunicii copilului.
Odată cu modificarea acestei legi, adopția internațională a copilului care
are domiciliul în România poate fi încuviințată numai dacă adoptatorul sau unul
dintre soții din fami lia adoptatoare care domiciliază în străinătate este rudă până
la gradul III inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviințată deschiderea
procedurii adopției interne83.
Elementul de bază a Legii 273/2004 reprezintă identificarea unei familii
pentru copil ul adoptabil, ci nu a unui copil pentru o familie adoptatoare. Astfel,
drepturile c opilului sunt prioritare, mai importante în comparație cu dorințele și
necesitățile unei familii care își dorește cu ardoare un copil. La baza acestei
reflecții este pilonul adopției și anume principiul ocrotirii interesului superior al
copilului.
Datorită acestui motiv adopțiile internaționale în România sunt destul de
puține în comparație cu alte țări mai slab dezvoltate, deoarece statul promovează
o politică de p rotecție față de cetățenii săi.
O adopție internațională pentru stat ar însemna un cetățean în lipsă, iar
acest lucru este mai dificil de explicat, deoarece deși sunt instituite foarte multe
reguli, create legi atât la nivel internaț ional precum și naț ional ce ar p roteja copii
ce au fost adoptați prin intermediul adopției internaționale, situația din zilele de
astăzi nu ne poate garanta faptul că anume acel copil va avea parte de o altă
familie departe de casă, ci nu va fi exploatat în scopuri comerciale, impus să
cerșească, violat psihic sau fizic.

82 http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_adoptiei.php , (accesat la data de 20.04.2015).
83 Alin TEODORESCU, Democrația și interesul perso nal, în Gazeta de Sud, 3 aprilie 2002.

DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
40 Se consideră că84 respectarea principiilor impuse precum principiul
interesului superior al copilului, al creșterii și educării lui într -un mediu familial,
al continuității în educarea copilului, va aduce un număr tot mai mic de litigii în
acest domeniu sensibil al adopției, tot în favoarea copilului.
5.2. Reglementarea juridică a adopției internaționale și condițiile
încuviințării acesteia
Până la stoparea adopțiilor din 2001, România a deținut unul dintre
primele locuri p rintre țările foste comuniste în ceea ce priveșt e adopțiile
internaționale, copilul era considerat o marfă ce aducea venituri substanțiale, iar
corupția care s -a dezvoltat în acest domeniu a generat ca mulți copii să rateze
adopția, cu cele mai diverse și grave consecințe85.
Pentru a stopa ceea ce se întâmpl ă au fost încheiate de -a lungul anilor o
serie de convenții internaționale cu scopul pr otejării interesului copilului.
Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției
internaționa le, încheiată la Haga în anul 1993, definește adopția internațională ca
fiind „actul prin care un copil ce are reședința obișnuită într -un stat contractant
urmează a fi deplasat către alt stat contractant, fie după adopția sa în acel stat
de origine de căt re doi soți sau de către o persoană având reședința obișnuită în
statul primitor, fie cu scopul adopției în statul primitor sau în statul de origine ”.
În Preambului Convenției de la Haga se menționează că adopția
internațională poate prezenta avantajul de a oferi copilului o familie permanentă
în situația în care nu poate fi găsită o familie potrivită în statul său de origine.
După anul 1990, România aderă la cele mai importante convenții internaționale
în domeniu86:

84 Jessie Hallet, Procesele de atașament care intră în joc în adopție, pe www.ora -gov.ro ,
(accesat la data de 20.04.2015).
85 Adina ȘTEFAN , Copii de rezervă, în România Liberă, numă rul din data de 23.06.2006.
86 Oana MIHĂILĂ, op. cit., p. 39.

DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
41 1. Prin Legea nr. 18/1990, a fost ratificată de România Convenția ONU cu
privire la drepturile copilului (modificată de Legea nr. 470/2001, Legea
nr. 567/2001, Legea nr. 183/2002);
2. Prin Legea nr. 15/199387, țara noastră a aderat la Convenția europeană în
materia adopției de copii încheiată la Strasbo urg la 24 aprilie 1967 ;
3. Prin Legea nr. 84/1994 (modificată de Legea nr. 274/2004) s -a ratificat
Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției
internaționale încheiată la Haga la 29 mai 1993 ;
4. Legea nr. 177/1997 de ratificare a Trata tului dintre România și
Republica Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală
conține prevederi referitoare la adopția internațională(art.31) ;
5. Legea nr. 87/2007 ratifică și ea Convenția asupra relațiilor personale care
privesc copiii, ad optată la Strasbourg la 15 mai 2003.
Adopția internațională reprezintă deplasarea copilului adoptat pe
teritoriului statului primitor, în urma încuviințării adopției de către instanța
statului român. Adopția internațională are un caracter mai deosebit și a nume
unul subsidiar față de cea națională, însă este preferabilă instituționalizării
copilului, ea conținând cel puțin un element de extraneitate88.
Aceasta reprezintă o împrejurare de fapt în legătură cu raportul juridic
datorită căruia acest raport menți ne legături cu mai multe sisteme de drept
precum cetățenia, reședința perosanei sau familiei ce adoptă, locul
încuviințării89.
Caracterul subsidiar al adopției internaționale în raport cu cea națională
este firesc, luând în considerare că trebuie să se asig ure copilului o continuitate
în educație, limbă, cultură și religie, iar întreruperea lor ar putea avea drept
consecință dezavantaje de nivel psihologic copilului. În pofida faptului dat ,

87 http://lege5.ro/Gratuit/gu4dqmrw/ordonanta -nr-15-1993-privind -unele -masuri -pentru –
restructurarea -activitatii -regiilor -autonome , (accesat la data de 21.04.2015).
88 Ion P. FILIPESCU , Drept internațional privat , Editura Actami, București, 1999, p.11.
89 Marieta AVRAM, op. cit., p. 104.

DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
42 totuși putem menționa că prin intermediul adopției internaționale i se poate oferi
copilului o familie permanentă atunci când nu poate fi găsită în statul său de
origine.
Cu scopul de a proteja intens interesele și viața copiilor, minorilor de pe
teritoriul României, statul a introdus anumite condiții extrem de restrictive în
ceea ce priveș te persoana adoptatorului.
Astfel, potrivit art. 39 Legea 274/200490, adopția internațională a copilului
care are domiciliul în România poate fi încuviințată numai în situația în care
adoptatorul sau unul dintre soții din familia adoptatoa re care domiciliază în
străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviințată deschiderea
procedurii adopției inter ne.
Însă prin Legea nr. 49/2009, care a aprobat O.U.G. nr. 102/2008, art. 39 a
fost modificat ă devenind în urma republicării art . 45, astfel, adopția
internațională a copilului cu domiciliul în România putea fi încuviințată numai
în situația în care adoptatorul sau unul dintre soții din familia adoptatoare care
domiciliază în străinătate este rudă până la gradul al III -lea inclusiv cu acel copil
pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției interne.
În final, aceste reglementări au fost extinse prin Legea nr. 233/2011, art.
52 alin(1) în forma actuală stabilește că adopția internațională poate fi
încuviințată numai pentru copii care se află în evidența Oficiului Român pentru
Adopții, în următoarele situații:
1. Adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare este rudă până la
gradul al IV -lea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviințată
deschiderea proce durii adopției interne;
2. Adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare este și cetățean
român;
3. Adoptatorul este soț al părintelui firesc al copilului a cărui adopție se
solicită.

90 http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=50174 , (accesat la data de 21.04.2015).

DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
43 5.3. Procedura adopției internaționale
Din punct de vedere procedural , adopția internațională a unui copil pentru
care s -a deschis procedura adopției interne presu pune parcurgerea anumitor
etape, iar potrivit legii nu sunt prevăzute nici un fel de taxe pentru a urma
această procedură.
Prima etapă reprezintă atestarea adopt atorului sau a familiei
adoptatoare din statul de p rimire astfel , cererile persoanelor sau familiilor
care au reședința obișnuită pe teritoriul altui stat, parte a Convenției de la Haga,
și care au dorința de a adopta un copil din România sunt transmise Of iciului prin
intermediul autorității centrale competente a statului respectiv sau al
organizațiilor sale acreditate91.
În situația în care statul nu este parte a Convenției de la Haga, cererile se
transmit Oficiului prin autoritatea desemnată cu atribuții în domeniul adopției
internaționale sau prin intermediul organizațiilor acreditate în acest sens în statul
de primire.
Cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare este luată în evidență de
către Oficiu numai dacă autoritatea centrală competentă din sta tul primitor sau
organizațiile sale acreditate și autorizate în condițiile legii fac dovada că92:
 Adoptatorul sau familia adoptatoare î ndeplinește condițiile de
eligibilitate pentru adopție și este apt să adopte în conformitate cu
legislația aplicab ilă în statul primitor;
 Este asigurată urmărirea evoluției copilului după adopție pe o perioadă
de cel puțin 2 ani;
 Adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară
în vederea adopției în statul primitor;
 Sunt asigurate servicii postadopți e pentru copil și familie în statul
primitor.

91 Marieta AVRAM, op. cit., p. 437.
92 Flavius -Antoniu BAIAȘ , Eugen CHELARU, Rodica CONSTANTINOVICI, Ioan
MACOVEI, op. cit., p. 532.

DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
44 Cea de -a doua etapă este selecția și potrivirea copilului cu adoptatorul
sau familia adoptatoare cu reședința în străinătate . Această etapă este
realizată de către Oficiu, ținând cont de metodologia elaborată de acesta și
aprobată prin hotă râre a Guvernului.
Persoana sau familia selectată are obligația de a se deplasa în România și
a locui efectiv pe teritoriul țării pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile
consecutive, utilizate în scopul relaționării cu copi lul.
La expirarea acestui termen, direcția în a cărei rază teritorială se află
domiciliul copilului este obligată să întocmească și să transmită Oficiului un
raport cu privire la relaționarea dintre copil și persoana sau familia selectată.
Cererea de încu viințare a adopției conform art. 63 se înaintează de către
Oficiul instanței judecătorești, iar judecarea cererilor de încuviințare a adopției
internaționale se face cu citarea direcției în a cărei rază teritorială se află
domiciliul copilului.
Oficiul ar e obligația de a se asigura că persoana adoptată va avea parte în
țara străină de garanțiile și normele echivalente acelora existente în situația unei
adopții naționale, se va bucura de aceeași situație legală ca și aceea a unui copil
biologic al adoptator ului. În momentul pronunțării cererii de încuviințare a
adopției instanța judecătorească ține cont de a elibera și documentul care atestă
îndeplinirea acestei obligații93.
După cum putem observa, adopția internațională nu presupune și etapa
încredințări i copilului în vederea adopției astfel, conform art. 65 deplasarea
adoptatului din România în statul de domiciliu al adoptatorului sau al familiei
adoptatoare este realizabilă numai atunci când hotărârea de încuviințare a
adopției este irevocabilă. Adoptatul s e va deplasa numai însoțit de către
adoptator sau de familia adoptatoare, în condiții de siguranță corespunzătoare
nevoilor adoptatului94.

93 Emese FLORIAN , op. cit., p. 278.
94 Marieta AVRAM, op. cit., p. 440.

DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
45 Lista documentelor necesare pentru a avea loc o adopție internațională
este destul de vastă și cuprinde95:
 Documentele care fac dovada identității și cetățeniei solicitantului,
respectiv carte de identitate/buletin de identitate sau pașaport precum și,
după caz, certificat de cetățenie;
 Declarație autentificată pe propria răspundere, că n u sunt decăzuți din
drepturile păr intești precum și că nu au copil/copii în sistemul de
protecție ;
 Actul de căsătorie și actele de naștere în copie legalizată ;
 Acte doveditoare privind gradul de rudenie cu copilul, dacă este cazul ;
 Caziere judiciare ale persoanelor care doresc să adopte și , după caz, a
soțului care nu se asociază la cererea de adopție ;
 Raport medical întocmit separat pentru fie care adoptator conținând
rezult atul evaluării psihiatrice și, după caz, raportul medical privind
bolile psihice ale soțului care nu se asociază la ce rerea de adopție ;
 Raport care conține informații cu privire la identitatea persoanelor care
doresc să adopte, capacitatea și aptitudinea lor de a adopta, situația lor
personală, familială, materială, și medicală, mediul social, motivele care
îi determină s ă adopte un copil din România ;
 Documentul eliberat de autoritatea străină competentă care atestă că
persoana/familia este aptă să adopte ;
 Documentul eliberat de autoritatea străină competentă din statul primitor
care garantează că adoptatul poate intra și locui permanent în statul
primitor ;
 Documentul eliberat de autoritatea străină competentă sau organizația
străină acreditată care atestă existența serviciilor postadopție ;

95 Gloria ESTEBAN DE LA ROSA, Adopția internațională, Editura Thomson, București,
2010, p. 75.

DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
46  Documentul eliberat de autoritatea străină competentă sau organizația
străină acredi tată din care să rezulte că se va asigura monitorizarea
evoluției copilului și a relațiilor dintre acesta și părinții săi adoptivi,
pentru o perioadă de minim doi ani de la încuviințarea adopției prin
transmiterea de rapoarte trimestriale ;
 Documentul elibe rat de autoritatea străină competentă sau organizația
străină acreditată care atestă că adoptatul are față de adoptator și rudele
acestuia aceeași situație legală ca și aceea a unui copil biologic al
adoptatorului, respectiv, recunoașterea adopției cu efec te depline în
statul primitor ;
 Documentul eliberat de autoritatea străină competentă sau organizația
străină acreditată care să evidențieze că adoptatorii au beneficiat, în
statul primitor, de consiliere necesară în vederea adopției.
În concluzie putem afi rma că politica promovată de către statul român în
domeniul adopțiilor nu poate fi catalogată ca fiind una pozitivă, nici negativă,
deoarece în perioada anilor 2005 -2006 numeroși copii din România au fost
lipsiți de această frumoasă oportunitate de a avea o nouă familie fiind practic
interzise adopțiile internaționale, ca mai apoi acei copii să fie abandonați în
orfelinate, iar la vârsta de 18 ani să devină așa -numiții oameni ai str ăzii. A ctele
cerute de către Autoritatea Română sunt vaste, dar au drept sco p asigurarea
ocrotirii interesului copilului adoptat.
5.4. Analiza comparativă a adopției din România cu cea din
Spania
Precum afirma Nicolae Iorga „ Copilul nu datorează părintelui viața, ci
creșterea ” pot fer m spune că noi, copii de astă zi trebuie să le fim recunoscători
părinților că ne -au crescut și educat oameni și cet ățeni demni, deoarece orice
țară are nevoie de astfel de persoane.
Copii ce nu au parte de o astfel de oportunitate, ar putea beneficia și ei de
o familie prin intermediul adopției. Fiec are stat posedă baza sa juridică la

DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
47 capitolul dat și există diferențe dintre un stat și altul. Precum am menționat mai
devreme pilonul procesului adopției la nivel european este Convenția de la
Haga96 semnată la data de 29.05.1993, după care se conduc nume roase țări
printre care și Spania. În continuare totuși, voi analiza câteva diferențe de nivel
legislativ între aceste două țări.
În primul rând adopția este definită precum un instrument de integrare
familiară destinat minorilor ce nu au posibilitatea de a se bucura de propria
familie de origine, conform Codului Civil Spaniol. Reprezintă o filiație ce în
zilele de astăzi creează efecte identice cu filiația naturală conform art. 108 C odul
Civil spaniol97. Pentru a iniția o adopție este nevoie de intervenți a unei entități
speciale, dar și a instanței competente în materia dată.
În prezent adopția națională este situată mai presus decât cea
internațională. Pentru a avea loc o adopție internațională în Spania este necesar
ca aceasta să producă aceleași efecte precum cea națională pentru a fi
considerată valabilă.
Au fost create entități speciale precum ECAIs ce au drept scop de a oferi
funcția de mediere în procesul de adopție conform art. 25 LOPJM. La fel o altă
regulă în Spania în domeniul adopției este Con venția de la Haga ce a fost
ratificată de aceasta la data de 30.06.1995.
Diferențe prezintă în anumite cerințe și condiții le precum este introdusă
vârsta minimă pentru a adopta de 25 de ani împliniți, iar dacă adopția este
realizată de către doi soți ace astă cerință este suficient să fie respectată de către
un singur soț. Diferența minimă între adoptant și copil trebuie să fie minim 14
ani, conform art. 175.I C odul Civil, pe când în România această vârstă este de
18 ani. Cu excepția adopției unei persoan e de către doi soți, nici un minor nu
poate fi adoptat de către dou ă persoane. Este posibilă o nouă adopție în cazul în

96 http://lege5.ro/Gratuit/gu3tgnbr/conventia -de-la-haga -asupra -protectiei -copiilor -si-
cooperarii -in-materia -adoptiei -internationale -incheiata -la-29-mai-1993 -la-haga , (accesat la
data de 22.04.2015).
97 http://www.boe.es/buscar/act.php?id=BOE -A-1889 -4763 , (accesat la data de 22.04.2015).

DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
48 care adoptantul a decedat sau când a fost privat de dreptul de a fi părinte
conform art. 175.4 si 179 C odul Civil spaniol . Se permite ca în situația în care o
persoană necăsătorită adoptă un copil și apoi se căsătoreș te, soțul acesteia să
adopte copilul.
O altă diferență este aceea prin intermediul căreia statul spaniol protejează
și încurajează adopțiile de către familiil e de homosexuali bazându -se pe L egea
13/200598 care oferă și posibilitatea acestor per soane de a se căsători legal prin
una din modalitățile recunoscute de lege, adică civil sau religios.
Acesta esta un subiect destul de controversat, deoar ece în România în
zilele de astă zi nu este permisă nici căsătoria, nici adopția de către persoanele
date.
Legea spaniolă la fel reglementează faptul că este imposibil de a fi adoptat
o persoană concepută dar care încă nu este născută.
O nouă diferență este și în procesul adopție i astfel , în Spania acesta este
format doar din două etape și anume: faza administrativă și cea judiciară. În cea
administrativă este nevoie de a se face dovada tuturor cerințelor menționate mai
sus, iar în cea judiciară se hotărăște dacă este aprobată adopția în c auză.
În cadrul procesului , în situația în care minorul are împlinită vârsta de 12
ani este nevoie de consimțământul acestuia, iar dacă acesta lipsește nu este
posibilă a fi realizată adopția conform art. 177.1 C odul Civil spaniol .
La fel trebuie să își dea consimțământul și soțul persoanei ce adoptă cu
excepția situației în care aceștia sunt separați legal prin intermediul unei
sentințe, la fel ș i părinții copilului adoptat. Î n lipsa acordului acestora adopția nu
poate avea loc. În cazul în care părinți i au fost lipsiți de drepturi asupra
copilului, este nevoie de acordul entității speciale destinate medierii.
Un copil poate fi adoptat de la vărsta minimă de 30 de zile de la naștere99
pe când în Româ nia această vârstă este de minim 60 zile .

98http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83s%C4%83torii_%C3%AEntre_persoane_de_acela%
C8%99i_sex_%C3%AEn_Spania , (accesat la data de 22.04.2015).
99 Augusto BELLUCIO, Manual de dreptul familiei, Editura Astrea, Madrid, 2014, p. 125.

DISPOZIȚII PRIVIND ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ. ANALIZĂ COMPARATIVĂ CU
LEGISLAȚIA SPANIOLĂ
49 La fel precu m și în România adopția este irevocabilă, însă există și o
excepție conform căreia poate f i revocată prin intermediul căi i judiciare de către
mama sau tatăl ce nu a intervenit în procesul de adopție , cu condiția în care
cererea este introdusă într -o perioa dă maximă de 2 ani după adopție, dar și cu
respectarea principiului interesului superior al c opilului100.
În concluzie, putem sublinia faptul că între aceste două țări există atât
deosebiri la nivelul legislativ al adopției, cât și asemănări în raport cu anu mite
situații exacte și anume acest lucru ne face mai diferiți, mai speciali.

100 Maria BALLERSTEROS DE LOS RIOS, op. cit., p. 257.

STUDIU DE CAZ
50 STUDIU DE CAZ
Pentru a demonstra cât este de anevoios procesul adopției am ales câteva
spețe din jurisprudența României în această materie astfel, prima situație are
legătu ră cu noțiunile menționate mai sus, în lucrare, și anume importanța
consimțământulu i părinților copilului adoptat.
În dosarul nr. 135 din 0 5.11.2009 este redată o stare de conflict cu referire
la consimțământul exprimat de către mama unei fetițe ce urma să fie adoptată.
„Faptul că mama m inorei nu are în prezent locuință proprie ș i nici venituri
pentru a se putea ocupa de creșterea ș i educarea minorei, nu reprezintă
împrejurări excepț ionale, pentru a se trece peste consimță mântul acest eia și a
încuviinț a cererea privind deschiderea adopț iei interne .
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecț ia Copilul ui Dolj a
solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună deschiderea
procedurii adopț iei interne pentru minora V.M., în vârsta de 4 ani, fii ca lui V.S.
Trecând la soluționarea cauzei, instanța a luat o declarație mamei
minorei, declaraț ie prin care aceasta a ară tat că nu este de acord cu adopț ia
fiicei sale bazată pe motive întemeiate , deci nu își manifestă consimțământul cu
privire la adopția fiicei.
Prin sentința civilă nr. 135/05. 11.2009 a Tribunalului Dolj -Secția pentru
Minori și Familie, a fost respinsă cererea petentei ca neîntemeiată .
Potrivit disp. art. 23 din Legea 273/2004, încuviinț area deschiderii
procedurii adopției interne se face numai dacă părinții copilului sau, după caz,
tutorele își exprimă consimțământul la adopț ie.
Însă, în speța de față, tată l este ne cunoscut, iar mama a arătat că nu este
de acord cu adopț ia minorei prin intermediul declarației date .
Instanța consideră că , în cauz ă, nu sunt întrunite nici condiț iile prev. de
art. 13 din Legea 273/2004, întrucât, potrivit acestui articol, numai în mod
excepțional și numai dacă se dovedește că părinții refuză în mod abuziv să -și

STUDIU DE CAZ
51 dea consimțământul la adopție, instanț a poate tr ece pes te refuzul acestora de a
consimți la adopț ie.
Aspectele invoc ate de petentă și anume faptul că mama m inorei nu
posedă în prezent locuință proprie ș i nici venituri pentru a se putea ocupa de
creșterea ș i educarea minorei, nu reprezintă împrejurări ex cepționale, pentru a
se face abstracție de consimță mântul acesteia, atâta vreme cât aceas ta a
relaționat cu minora și chiar a obținut la un moment dat rei ntegrare a minorei în
familie.
Drept contra argument , aceasta a declarat în fața instanței că
intențion ează să plece în Spania pentru a lucra ș i a putea cere din nou
reintegrarea minorei în familia sa.
De asemenea, nici faptul că minora a fost supusă în trecut unor agresiuni
fizice din partea soțului mamei, nu reprezintă o astfel de împrejurare
excepțională , atât timp cât nu s -a făcut dovada că mama minorei ar fi fost de
acord cu atitudinea soț ului său, ci dimpotrivă , din actele depuse la dosar,
rezultă că ș i mama minorei a fost victima violenț elor exercitate d e acesta. Mai
mult, din declarația acesteia, din fața instanței, reiese că s -a desparțit în fapt de
soțul său și deci nu mai există riscul c ă minora să fie agresată .
Astfel fiind, instanța consideră că refuzul mamei la adopț ie nu este unul
abuziv, ci aceasta încearcă și se straduiește să facă tot ce -i stă în putință pentru
a duce un trai decent de acum încolo și de a o lua pe minoră spre creștere ș i
educare. Prin urmare, instanț a a respins c ererea petentei ca neîntemeiată101 ”.
Deci, după cum observăm în cadrul unui proces de ado pție este extrem de
importa nt să se țină cont de totalitatea condițiilor de fond și de formă
reglementate de către legiuitor, deoarece lipsa acestora atrage nulitatea adopției
sau anularea acesteia într-o fază precară precum și în cazul prezentat mai sus.
Instanța a acordat dreptat ea de partea mamei, deoarece este exp res
menționat faptul că aceasta poate omite consimțământul părinților la adopție

101 http://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/materie -juridica/adop%C5%A3 ii-11s/1/ ,
(accesat la data de 02.05.2015).

STUDIU DE CAZ
52 doar în situații excepționale, iar în cazul dat nu a fost o situație extremă, chiar
mai mult, mama fetei s -a pronunța t împotriva adopției acesteia de către o a ltă
familie, iar despre tată s e zice că nu se cunoaște nimic referitor la el . Deci, prin
urmare , după părerea mea , este corect faptul că s -a ținut cont de opinia mamei
minorei , deoarece aceasta se străduia să facă rost de orice modal itate posibilă
pentru a reuși să reintegreze fetița în familia sa.
Cea de -a doua situație prezentată este despre competența autorităților
române de a judeca sau a decide cu privire la deschidere a procedurii interne de
adopție astfel , se vorbește despre înf ierea unei minore ce este originară din
Republica Moldova, însă ce deține un permis de ședere temporar pe teritoriul
României punându -se problema a cărei instanțe aparține dreptul de a decide
soarta minorei, cea română sau cea a Republicii Moldova ?
„Articolul 61 alin.2 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al
adopției se referă la competența exclusivă a instanțelor judecătoreș ti române de
a judeca cereri privind adopț ia.
Conform alin.2 al art.6 1 din Legea nr.273/2004, instanțele judecătoreș ti
române sunt e xclusiv competente să judec e cererile privind (…) încuviințarea
adopției, dacă cel ce urmează a fi ado ptat are domiciliul în România și este
cetățean român sau stră in fă ră cetăț enie. În lipsa îndeplinirii acestor condiții,
cererea formulată în fa ța unei in stanțe române nu poate fi admisă . Cu privire la
o situație asemănătoare putem prezenta cazul emis de către Curtea de Apel Iaș i,
decizia civi lă nr. 22 din 21 februarie 2008.
Curtea de apel a constatat că minora C.A., a cărei adopție se cere a fi
încuviințată , nu este cetă țean român, ci al Republicii Moldovape motiv că e a nu
are domiciliul în România, ci doar o viză de ședere temporară în România, la
fel ca și mama sa. Instanța de recurs a constatat că art.61 din Legea nr.273/2004
privind regimul ju ridic al adopției stabilește competența exclusivă a instanț elor
române de a judeca procesele p rivind încuviințarea adopției, dacă cel ce
urmează a fi ado ptat are domiciliul în România și este cetăț ean român.

STUDIU DE CAZ
53 Potrivit art.30 coroborat cu art.20 din Legea nr .105/1992 cu privire la
raporturile de drept internațional privat, atunci când soțul adoptă copilul
celuilalt soț, se aplică legea care reglementează efectele căsătoriei lor, respectiv
legea națională comună, iar în cazul în care au cetaț enii deosebite, le gea
domiciliului lor comun.
Mama minorei nu are domiciliu l în România, întrucât nu posedă un
permis de ședere permanentă, ea având doar o viză de ședere temporar ă în
această țară. C.A., care a fost încredințată mamei spre creștere ș i edu care,
potrivit hota rârii pronunț ate în dosarul nr. 2-669/2001 al Judecatoriei Străș eni,
Republica Moldova, nu a re nici ea, pe cale de consecinț ă, „domiciliul” în
România.
În consec ință, este corectă reținerea de către tribunal a necompetenței
instanței române în soluț ionarea cererii de încuviințare a adopț iei102 ”.
Deci , putem afirma că tribunalul Iași a respins cererea de adopție pe
motiv de ne competență a acestuia, deoarece un tribunal al altei țări nu poate
executa sau elabora serviciul altuia , la fel cum nu poate decide în locul altui
tribunal al unei țări străine. Această procedură ar fi catalogată conform
dreptului internațional public, imixtiune în activitățile de bază ale altui stat, iar
România nu posedă nici un drept asupra regimului juridic al adopțiilor din
Moldova.
În consecință , este foarte important, în cazul unei adopții, în special a
uneia internaționale, în care copilul să fie originar din altă țară decât părinții, să
se ia în considerare autoritățile competente pentru a judeca și a emite decizii cu
privire la adopție.
În cazul în care totuși până la urmă instanța română admitea deschiderea
procedurii interne a adopției, aceasta putea fi anulată sau întreruptă de către
instanțele Republicii Moldova, conform Codului Familiei al Republicii

102 http://www.jurispruden ta.com/speta/articolul -61-alin2 -din-legea -nr273 -2004 -privind –
regimul -juridic -al-adop%C5%A3iei -competen%C5%A3a -exclusiv%C4%83 -a-
instan%C5%A3elor -7q6q/ , (accesat la data de 02.05.2015).

STUDIU DE CAZ
54 Moldova103, deoarece ca st at are tot dreptul, dar și obligația de a -și proteja
cetățenii săi104.
Cel de -al treilea caz studiat se referă la procedura cererii informațiilor
părinților naturali de către o persoană ce a fost adoptată în trecut. Nu a avut
posibilitatea să îi cunoască pe motiv că nu avea capacitatea deplină de exercițiu.
Astfel, conform legii pentru autorizarea accesului la dosarul de adopție este
nevoie de a se face dovada că petentul se află în lista persoanelor adoptate.
„Prin cererea înregistrată la data de 18.02.2008 , petenta Z.G. a solicitat, în
contradictoriu cu DJASPC Dolj, a utorizarea accesului la informațiile aflate în
dosarul său de adopț ie.
În fapt, a aratat c ă a fost adoptată de că tre Z.I. si Z.I., părinț ii na turali
fiind V.C. si S.E., al căror domiciliu nu îl cunoaș te.
A mai precizat că are vârsta la care poate să își cunoască părinții fără a
prejudicia relația sa cu adoptatorii. Crede că este suficient de ma tură pentru a
nu fi afectată emoț ional.
În drept, ș i-a întemeiat cererea pe baza dispozițiilor art. 52 alin 4 si alin.5
ale Legii 273/2004.
Trecând la soluționarea cauzei, instanț a i-a lua t un interogatoriu
reclamantei ș i a dispus efectuarea unei adrese că tre DG ASPC Dolj -Serviciul
Adopții, pentru a se preciza dacă petenta figurează printre persoanele adopta te
și pentru a o consilia pe petentă , cu depunerea la do sar a raportului privind
această consiliere.
Prin sentința civilă nr. 26/13.03.2008, Tribunalul Dolj a admis cererea ș i a
autori zat accesul petentei la informațiile aflate în posesia oricăror autorită ți
publice cu privire la identitatea părinților săi fireș ti.
Pentru a se pronunța astfel, instanț a a avut în vedere urmatoarele
considerente:

103 http://lex.justice.md /md/335424/ , (accesat la data de 02.05.2015).
104 Lilia MARGINEANU, Gabriel MARGINEANU , Dreptul Familiei , Editura Chișinău,
20012, p. 47.

STUDIU DE CAZ
55 Potrivit art. 52 alin. 4 din Legea 27 3/2004, după dobândirea capacității
depline de exerciț iu, adoptatu l poate sol icita tribunalului să -i autorizeze accesul
la informațiile aflate în posesia oricăror autorităț i publ ice cu privire la
identitatea părinților săi fireș ti, iar potrivit alin. 5 al aceluiași articol, instanța va
putea admite cererea dacă , potrivit probelor a dministrate, constată că accesul la
informațiile solicitate nu este dă unător integrității psihice și echilibrului
emoț ional al solicitantului și dacă adoptatu l în cauză a beneficiat de consiliere
din partea direcț iei.
În speță, s -a dovedit faptul că toate aceste cerințe au fost respectate cu
strictețe de către persoana adoptată, astfel are dreptul de a se bucura de accesul
la orice tip de informație referitoare la viața ei anterioară adopției.
Astfel, petenta este o persoană majoră, figurează printre perso anele
adoptate, așa cum reiese din adresa X emisă de D GASPC Dolj -Serviciul de
Adopții ș i a beneficiat de consiliere din partea direcț iei.
Din ra portul de consiliere psihologică, depus la dosar, reiese că petenta
prezintă o structură de personalitate stabil ă, echilibrată, realistă, fără tulbură ri
de comportame nt, manifestă ri anxioase sau nevrotice, cu echilibru emoțional și
cu motivație intrinsecă p entru consolidarea identită ții sale personale. Prezintă
capacitate de relaționare ș i de comunicare bin e dezvolt ate, atitudine deschisă,
cooperanță, relaxată , flexibi litate cognitivă, adaptabilitate, înclinaț ii artistice,
personalitate predominant optimistă, extrovertită . Prin concluzi ile acestui
raport, se recomandă accesul petentei la dosarul de adopț ie.
Având în vedere con cluziile acestui raport, instanț a a consider at că
informațiile privind identitatea părinților firești nu ar fi dăunătoare integrităț ii
psihice și echilibrului emoț ional al petentei, cu atât mai mult cu cât aceasta, aș a
cum a aratat pr in interogat oriu luat de instanță , a efectuat personal unele
demer suri ș i chiar l -a întâlnit pe tatăl să u firesc, nu însă și pe mama, careia îi

STUDIU DE CAZ
56 știe numele, dar nu -i cunoaș te adresa de domiciliu. Ca urmare, instanț a a admis
cererea petentei105”.
Din această situație, su bliniem faptul că anume prin aceste proceduri,
uneori prea complicate, bazate pe o multitudine de acte, legiuitorul înce arcă să
asigure fiecărei persoane adoptate cel mai de încredere ajutor având la bază
unul dintre pilonii dreptului familiei, și anume pr incipiul ocrotirii interesului
superior al copilului. În situația prezentată, persoana adoptată a fost
caracterizată cu un grad de dezvoltare avansat, calități deosebite și suficientă
maturitate pentru a cu noaște pe proprii părinți, cei ce i -au dat viață. Însă există
și situații în care persoanele sunt slabe, prezintă dereglări psihice, iar acest fapt
iar putea marca viața negativ.
Anume din acest motiv, întreaga procedură a adopției, informațiile cu
privire la ea, a persoanelor implicate și multe alte dat e trebuie să posede un
regim strict de confidențialitate , totul pentru binele copilului.
Spre începutul lucrării a m menționat că procedura adopț iei in terne
parcurge ca regulă trei etape , fiecare printr -o hotărâre judecătorească
irevocabilă și anume: încuvi ințarea deschiderii procedurii adopției,
încredinț area copilului în vederea adopț iei și încuviinț area propriu -zisă a
adopț iei, iar iniț ierea procedur ii adopției este permisă numai dacă nu a fost cu
putință nici reintegrarea copilului în familie, nici plasa mentul său la familia
extinsă sau substitutivă106.
Dacă demersurile efectuate pe baza pl anului individualizat de protecț ie în
vederea reintegră rii copilului în familie sau a plasamentului în familia extinsă
ori substitutivă au eșuat, Direcția Generală de Asi stență Socială și Protecț ia
Copilului de la domiciliul acesteia are obligația să anunțe instanț a
judecătorească pentru a se încuviinț a deschi derea procedurii adopț iei interne. O

105 http://www.jurisprudenta.com/speta/pentru -autorizarea -accesului -la-dosarul -de-
adop%C5%A3ie -este-necesar -s%C4%83 -se-fac%C4%83 -dovada -c%C4%83 -petentul –
figureaz%C4%83 -sem1/ , (accesat la data de 02.05.2015).
106 http://legislatie.resurse -pentru -democratie.org/legea/conventia -cu-privire -la-drepturile –
copilului -1989.php , (acc esat la data de 02.05.2015).

STUDIU DE CAZ
57 astfel de situație este înfățișată de către cel de-al patrulea caz analizat cu
privire la jurisprudența României în materia adopției.
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 10.06.2009, reclamanta
Direcț ia Gen erală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmboviț a a
solicitat deschiderea proceduri i adopț iei interne pen tru copilul I.A.A., nă scut la
data d e 19.02.2009, fiul lui Natural ș i al lui I.E.
Motivându -și acțiunea, reclamanta a arătat că minorul a fost părăsit de
mama sa în scara un ui bloc din localitatea Titu, că ulterior acesta a fost internat
în Spitalul orășen esc Titu, pe motiv că a fost identificată mama, care
domiciliază fără forme legale în comuna Poiana și că în perioada cât copilul a
fost internat, mama nu a vizitat niciodată copilul ș i a ma nifestat un total
dezinteres față de acesta.
S-a mai arătat că s-a dispus plasame ntul copilului în regim de urgență la
un as istent maternal profesionist, că actualment e pentru copil a fost instituită
măsura de protecție specială a plasamentului la un asistent mater nal profesionist
conform sentinței civile nr.949/15.04.20 09, că s-au efectuat demersurile legale
pentru reintegrar ea copilului în familia naturală, că mama refuză orice sprijin,
fiind de acord cu adopția ș i că rudele până la gradul al IV -lea care au fost
identificate nu doresc reintegrarea copilului în familie.
În dovedirea acț iunii, reclamanta a d epus la dosarul cauzei în copii:
certificat de naș tere copil , sentința civilă nr.949/15.04.2009, raport de anchet ă
socială nr.15591/19.05.2009 , plan individualizat de protecț ie a copilul ui
nr.15447/27.05.2009, declaraț ia nr.14150/7.05.2009 a mamei biologice,
rapoarte nr.14148/7.05.2009, 15500/19.05.2009, 15501/19.05.2009 de
consiliere a mamei, declaraț ia nr.14149/7.0 5.2009 bunicii materne, raport final
nr.15594/19.05.2009, ancheta socială nr.2152/19.05.2009 întocmită de Primă ria
Poiana, actul de identitate al mamei.
Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile L egii nr.272/2004 privind
protecția ș i promovarea drepturilor copilului, ale Legii nr.273/2004 privind

STUDIU DE CAZ
58 regimul juridic al adopției modificată și completată cu prevede rile OUG
nr.102/2008 si ale HG nr.1435/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice
de aplicare a Legii nr.273/2004.
Analizând actele și lucră rile do sarului în raport de dispozițiile legale
incidente în cauză, tribunalul va admite acț iunea, având în vedere urmatoarele
considerente :
Întrucât adopț ia est e în viziunea legiuitorului o măsură subsidiară de
protecție alternativă potrivit art.22 si 24 din Legea nr.273/2004 privind regimul
juridic al adopției, inițierea procedurii adopției este permisă numai dacă nu a
fost cu putință nici rei ntegrarea copilului în familie și nici plasamentul său în
familia extinsă sau substitutivă .
Așa cum rezultă din planul i ndividualizat de protecție, intervențiile făcute
de că tre reclamantă pentru reintegrarea copilului în famil ie nu au a vut succes,
iar mama copilului și -a exprimat consimțământul la adopție, motivat de faptul
că mai are un copil în întreținere și că nu dispune de condițiile necesare creșterii
și educării minorului, conform declaraț iei nr.14150/7.05.2009.
Ori, în situația în care s -a constatat eș ecul demersurilor întreprinse pe
baza pl anului individualizat de protecț ie în vederea reintegră rii copilului în
familie sau a plasamentului în familia extins ă ori substitutivă, se consideră că
este în interesul superior al copilului pent ru a se deschide procedura adopției
interne, această măsură fiind în acord și cu dispozițiile art.20 din Convenț ia
ONU cu privire la drepturile copilului, care preve de obligativitatea statelor părț i
de a asigura copilului lipsit de ocrotire p ărintească asistența alternativă în acord
cu legislația națională, între aceste măsuri regăsindu -se și adopția107.
Drept urmare tribunalul va admite acțiunea prin sentință civilă nr.
85/01.07.2009.
În condițiile în care minorul nu se poate bucura de propria familie,
legiuitorul menționează faptul că acesta poate avea parte de o altă familie, una

107 http://www.jurisprudenta.com/speta/deschiderea -procedurii -adop tiei-interne -art22 -24-din-
legea -nr273 -2004 -privind -regimul -juridic -al-adoptiei -qm1e7/ , (accesat la data de 03.05.2015).

STUDIU DE CAZ
59 adoptivă care să îl crească și să îl educe precum propriul copil. Din motiv că
mama copilului nu și -a manifestat interesul față de el, chiar a și declarant că
este de acord cu deschiderea procedurii interne a adopției , respectând principiul
interesului superior al copilului, instanța avea obligația de a aproba adopția,
deoarece prin intermediul acesteia i se va asigura minorului protecția de care
nevoie.
În concluzie, putem afirma că în această speță au fost respectate
reglementările în vigoare cu privire la materia adopției și i -au fost asigurate
minorului condițiile prielnice pentru a se dezvolta atât în plan personal, dar și
de a se forma ca un cetățean demn. Prin a ceste acțiuni, legiuitorul încearcă să
evite ca acești copii, abandonați să devină acei numiții oameni ai străzii, ce se
întâmplă în cele mai multe cazuri cu copii din orfelinate.
Analizând datele statistice publicate privind adopțiile naționale în
România pentru anii 2010 -2012 putem ajunge la o concluzie simplă și anume la
faptul că aprobând aceste sute de adopții, statul oferă copiilor orfa ni o nouă
oportunitate de viață astfel, în anul 2010 au fost aprobate 1274 adopții
naționale, 2011 – 1346, iar în 2012 – 1383. În aceeași ordine de idei, dacă am
analiza datele cu referire la adopție ale statelor precum Elveția, Spania, Grecia,
Irlanda, Italia – putem ferm spune că în aceste țări sunt anual aprobate foarte
puține adopții precum : în Spania în 2011 au fost 86 de adopții pe țară, Elveția –
11, Franța -24, Grecia – 8, Germania – 16. Acest fenomen are loc, deoarec e
aceste țări au o politică dezvoltată de sprijin a tinerelor mame dar și a copiilor,
iar în consecință nu există atât de mulți copii orfani precum în R omânia.

CONCLUZII
60 CONCLUZII
Lucrarea cu titlul Regimul juridic al adopției înfățișează o anali ză
detaliată a părții teoretice informațiilor existente în normele reglementate de
către legiuitor cu privire la noțiunea de adopție.
După elaborarea unei cercetări detaliate referitoare la materia ad opției și a
studiilor de caz analizate am reușit să ating scopuril e prezentate î n introducere,
dar și să ajung la anumite concluzii în raport cu regimul juridic prezentat.
Deci, după părerea mea, în România procedura adopție i fiind bazată pe
parcurgerea a trei etape primordiale și anume: încuviințarea deschiderii
procedurii adopției, încredințarea copilului în vederea adopției și încuviințarea
propriu -zisă a acesteia, este o procedură destul de vastă și complicată atât
pentr u copil cât și pentru părinții adoptivi.
Drept argument a acestui fenomen legiuitorul invocă respectarea unui a
dintre principii, cel al ocrotirii interesului superior al copilului. Aceste verificări
detaliate cu privire la situația părinților, a rudelor a cestora au ca scop doar
protejarea vieții minorului ce urm ează a fi adoptat, deoarece autoritățile nu au
posibilitatea de a verifica și garanta binele acelui copil doar prin analiza situației
viitorilor părinți.
Consider că acest fapt este foarte importan t pentru vii torul mino rului
supus adopției , însă cu o singură condiție, aceea de a se organiza acest proces
într-un mod cât mai reuș it, adică să fie cât mai rapid și eficient, iar pentru acest
lucru propun angajarea anumitor persoane, cadre cu studii super ioare ce ar avea
libertatea, dar și studiile necesare pentru a analiza situația și a prognoza viitorul
acelui minor în cadrul familiei date.
Aceasta la moment este într -adevăr o problemă, deoarece numeroși viitori
părinți adop tivi din cauza actelor stufoa se ce sunt necesare dar și a procedurilor
costisitoare la care sunt supuși, pur și simplu renunță la i deea de a mai adopta un

CONCLUZII
61 copil. Trebuie să îi fie garantată o anumită protecție specială a intereselor
copilului, dar acest proces să nu influențeze durata procedurii de înfiere .
Subiectul adopției fiind unul foarte sensibil, după părerea mea, propun ca
să se elaboreze o anumită schimbare în reglementarea acestuia și anume să fie
micșorată durata întregului proces, iar pentru a garanta etapele existente la
moment, implicarea în cadrul muncii a cadrelor calificate pentru a studia
amănunțit situația și totalitatea informațiilor referitoare la viitorii părinți.
În ceea ce privește adopția internațională, este nevoie de a organiza un
referendum cu privire la ace asta, și anume cu privire la autorizarea liberă a
adopțiilor internaționale sau nu, deoarece prin intermediul acestuia se va garanta
interesul superior al copilului.
Acest punct de vedere este unul exemplificativ , deoarece adopția
internațională poate fi privită din mai multe puncte de vedere astfel, fiind
considerată de către unii autori precum un fapt benefic pentru copiii
instituționalizați din România, ce sunt lipsiți de dreptul de a avea o familie și
oportunitățile de care s -ar putea bucura într -o țară străină.
Există însăși și partea negativă , și anume starea de fapt prin care s -a
demonstrat că numeroase adopții internaționale aprobate de către statul român
nu au fost în scopul de a forma o familie, ci ulterior s -a demonstra t faptul că
copii au fost utilizați de către traficanți în scopuri precum prostituție, vânzare de
droguri, cerșetorie și multe alte situații.
Pentru a evita această problemă și luând în considerare faptul că acest
subiect este foarte important în zilele de astăzi, deoarece ține de viețile a sute de
copii abandonați, este nevoie de a se organ iza un referendum pentru a cere
opinia cetățenilor cu privire la adopțiile internaționale și modul în care s -ar putea
modifica legislația în vigoare în materia dată.
Un vestit autor afirma că ce tățenii trebuie să se implice activ în viața
societății, iar a ceasta este o bună oportunitate de a demonstra încă o dată că
România este un stat de drept, independent, democrat în care sunt protejate și
promovate valorile și drepturile copiilor, că este as igurat interesul superior al

CONCLUZII
62 acestora, deoarece întregul proces al adopției, întregul fenomen, dar și însăși
această noțiune are un singur scop, unul sublim și extrem de important, anume
cel al ocrotirii interesului superior al copilului, al acelui copil c e va crea peste
ceva timp societatea. Din acest motiv este n evoie de o atenție sporită, îndreptată
către ei – noii copii și noile generații !

BIBLIOGRAFIE
63 BIBLIOGRAFIE
I.Tratate, Cursuri, Monografii :
1. Karl MENNINGER, Filosofia de la adopcion, Editura Bercal, Madrid,
2013;
2. Jean-Francois BOULANGER, La vie familiale. Droits et libertes
fundamentaux , Ed. Dalloz, Paris, 1995;
3. Dan LUPAȘCU , Dreptul Familiei , Ed. Rosetti, București, 2005;
4. Ion FILIPESCU, Andrei FILIPESCU, Adop ția, Editura Universul Juridic,
București, 2005 ;
5. Flavius-Antoniu BAIAS, Eugen CHELARU, Rodica
CONSTANTINOVICI, Ioan MACOVEI, Noul Cod Civil. Comentariu pe
articole. Art. 1 -2664, Editura C.H.Beck, București, 2012 ;
6. Emese FLORIAN, Dreptul Familiei , Editura C. H. Beck, Ediția 4,
București, 2011 ;
7. Oana GHIȚĂ, Rox ana Gabriela ALBĂSTROIU, Dreptul Familiei.
Regimuri matrimoniale. Sinteze. Teste grilă , Editura Hamangiu, 2013 ;
8. Oana MIHĂILĂ, Adopția. Drept român și drept comparat , Editura
Universul Juridic, București, 2010 ;
9. Emese FLORIAN, Dreptul familiei, Editura C. H. Beck, București, 2006
10. Marieta AVRAM, L. M. ANDREI, Filiația. Adopția națională și
internațională, Editura Hamangiu, 2001 ;
11. Marieta AVRAM, Drept civil. Familia, Editura Hamangiu, 2013 ;
12. Mircea MUREȘAN, Mircea N. COSTIN, Victor URSA, Filiația și
ocrotirea minorilor, Editura Dacia, Cluj, 1980 ;
13. Scarlat ȘERBĂNESCU, Codul Familiei comentat și adnotat, Editura
Științifică, București, 1963 ;
14. Maria BALLESTEROS DE LOS RIOS, Manual de derecho civil, Ed.
Bercal, Madrid ;

BIBLIOGRAFIE
64 15. Tudor POPESCU, Tratat de Dreptul Familiei, vol. II, Editura Didactică
și Pedagogică București, 1967 ;
16. Ioan ALBU, Ionel REGHINI, Paul Andrei SZABO, Înfierea, Editura
Daciua, Cluj, 1977 ;
17. Alexandru BACACI, Viorica Claudia DUMITRACHE, Cristina
HAGEANU, Dreptul Familiei, Ediția 7, Editura C.H.Beck ;
18. Ellen KEY , Secolul copilului , Editura Didactică și Pedagogică, București ;
19. Ion P. FILIPESCU , Drept internațional privat , Editura Actami,
București, 1999 ;
20. Gloria ESTEBAN DE LA ROSA, Adopția internațională, Editura
Thomson, București, 2010 ;
21. Augusto BELLUCIO, Manual de dreptul familiei, Editura Astrea,
Madrid, 2014 ;
22. Lilia MARGINEANU, Gabriel MARGINEANU , Dreptul Familiei ,
Editura Chișinău, 20012 .

II. Studii de specialitate:
1. Oana GHIȚĂ, „Măsuri de protecție speciale a copilului lipsit temporar sau
definitiv de o crotirea părinților săi potrivit Legii 272/2004 ”, Revista
Doctrină și Jurisprudență, volumul 35, nr. 2 -4/2007, Congresul de Științe
Penale 2006, Constanța , p. 32 ;
2. Alin TEODORESCU, „Democrația și interesul personal ”, în Gazeta de
Sud, 3 aprilie 2002 ;
3. Adina ȘTEFAN , „Copii de rezervă ”, în România Liberă , numărul din data
de 23.06.2006 .

III. Acte normative, jurisprudență :
1. Legea 273/2004 publicată în 21 iunie 2004, republicată în 19 aprilie 2012 ;
2. Monitorul Oficial nr. 557 din 23 iunie 2004 ;

BIBLIOGRAFIE
65 3. Noul Cod Civil – Legislație Consolidată 16 septembrie 2013, Editura
Universul Juridic, București, 2013 ;
4. Emilian POPESCU, Adrian STEGĂRESCU , Două probleme în legătură
cu înfierea, în Legea Publicată nr. 10, 1958 ;
5. Ioan MIHUȚĂ, Problema de Drept din practica Tribunalului Suprem,
secția civil ă, în R.R.D. nr. 2, 1972 ;
6. Tudor CRĂCIUN, Posibilitatea stabilirii filiației firești a înfiatului față de
înfietor, în R.R.D, nr. 3, 1971 ;
7. Sevastian CERCEL, Schimbarea prenumelui copilului adoptat în
jurisprudența Tribunalului Dolj, în C. J. Nr. 6/2007 ;
8. Adunarea Generală a ONU, Recomandarea nr. 1443 din anul 2000 –
Drepturile Copi lului în Adopția Internațională .
IV. Site-uri consultate:
1. http://avocatcivil.net/ncc -actualizat -comentat/art -469, (accesat la data de
03.01.2015);
2. http://notariat -tineretului.net/noul -cod-civil-legea -287-2009/art -264-
ascultarea -copilului -dispozitii -speciale -incetarea -persoanei -juridice ,
(accesat la data de 15.03.2015);
3. http://drept.sapientia.ro/data/ tudomanyos/Periodikak/scientia -iuris/2011 –
1/6-voicu.pdf , (accesat la data de 23.04.2015) ;
4. http://legeaz.net/noul -cod-civil/art -260-egalitatea -in-drepturi -a-copiilor –
dispozitii -speciale -incetarea -persoanei -juridice , (accesat la data de
12.04.2015);
5. http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_adoptiei .php, (accesat la data de
12.04.2015) ;
6. http://legeaz.net/noul -cod-civil/art -479-anularea -adoptiei -incetarea –
adoptiei -adoptia , (accesat la data de 15.04.2 015);
7. http://e -juridic.manager.ro/articole/viciile -de-consimtamant -in-noul-cod-
civil-8535.html , (accesat la data de 17.04.2015) ;
8. http://avocatcivil.net/ncc -actualizat -comentat/art -479, (accesat la data de
17.04.2015) ;

BIBLIOGRAFIE
66 9. http://www.just.ro/LinkClick.a spx?fileticket=0q00nwrilLI%3D&tabid=239
8, (accesat la data de 15.04.2015) ;
10. http://lege5.ro/Gratuit/gu4dqmrw/ordo nanta -nr-15-1993 -privind -unele –
masuri -pentru -restructurarea -activitatii -regiilor -autonome , (accesat la data
de 21.04.2015);
11. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=50174 , (accesat la
data de 21.04.2015) ;
12. http://lege5.ro/Gratuit/gu3tgnbr/conventia -de-la-haga -asupra -protectiei –
copiilor -si-cooperarii -in-materia -adoptiei -internationale -incheiata -la-29-
mai-1993 -la-haga , (accesat la data de 22.04.2015) ;
13. http://www.boe.es/buscar/act.php?i d=BOE -A-1889 -4763 , (accesat la data
de 22.04.2015) ;
14. http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83s%C4%83torii_%C3%AEntre_per
soane_de_acela%C8%99i _sex_%C3%AEn_Spania , (accesat la data de
22.04.2015) ;
15. http://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/materie –
juridica/adop%C5%A3ii -11s/1/ , (accesat la data de 02.0 5.2015) ;
16. http://www.jurisprudenta.com/speta/articolul -61-alin2 -din-legea-nr273 –
2004 -privind -regimul -juridic -al-adop%C5%A3iei -competen%C5%A3a –
exclusiv%C4%83 -a-instan%C5%A3elor -7q6q/ , (accesat la data de
02.05.2015) ;
17. http://lex.justice.md/md/335424/ , (accesat la data de 02.05 .2015) ;
18. http://www.jurisprudenta.com/speta/pentru -autorizarea -accesului -la-
dosarul -de-adop%C5%A3ie -este-necesar -s%C4%83 -se-fac%C4%83 –
dovada -c%C4%83 -petentul -figureaz%C4%83 -sem1/ , (accesat la data de
02.05.2015) ;
19. http://legislatie.resurse -pentru -democratie.org/legea/conventia -cu-privire –
la-drepturile -copilului -1989.php , (accesat la data de 02.05.2015) ;
20. http://www.jurisprudenta.com/speta/deschiderea -procedurii -adoptiei –
interne -art22 -24-din-legea -nr273 -2004 -privind -regimul -juridic -al-adoptiei –
qm1e7/ , (accesat la data de 03.05.2015) .