LECT. UNIV. DR. S ÎNZIANA CUCIUC ROMANESCU ABSOLVENT: PAULA -IRINA NASIE Sesiunea iulie 2019 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN… [618506]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ARTE
DEPARTAMENTUL DE MUZICĂ, TEATRU ȘI ARTE VIZUALE

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
LECT. UNIV. DR. S ÎNZIANA CUCIUC ROMANESCU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ARTE
DEPARTAMENTUL DE MUZICĂ, TEATRU ȘI ARTE VIZUALE

VALENȚ E ALE VISULUI – PARTICULARITĂȚI
PLASTICE

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
LECT. UNIV. DR. S ÎNZIANA CUCIUC ROMANESCU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

Cuprins

Introducere ……………………………………………………………………………….
Capitolul I. Considerente despre vis
I.1. Visul la diferite civilizatii ……………………………………………………
I.2. Manifestari ale visului ……………………………………………………………..
I.3. Teorii despre vis ……………………………………………..
I.4. Mituri si superstiții ……………………………………………………………………….
I.5. Alte insusiri ale visului ……………………………………………………………………
Capitolul II . Arta fantastica si suprarealimul
II.1. Despre simboluri ……………….. ………………………………………………………………..
II.2. Conceptul de fantastic …………………………………………………………….
II.3. Visul in arta ……………………………………………………… ……………….
Capitolul III . Cercetare proprie
III.1 Inspirație ………………………………………………………………………………..
III.2 Lucrarea practică …………………………………………………………….. …….
Concluzii ………………………………………………………………………………………
Bibliografie ……………………………………………………………………………………..
Anexe …………………………………………………………………………………………….

Introducere

Multitudinea si diversitatea simbolurilor, cat si a miturilor si superstitiilor care se regasesc
pe intreg mapamondul constituie un ansamblu unic de traditii si obiceiuri ce urmaresc istoria unor
intregi civilizatii si popoare atat antice cat si moderne. I n special problematica simbolurilor si a
arhetipurilor constituie un domeniu vast care, personal, imi starneste un profund interes. Acest
lucru m -a determinat sa aleg un subiect apropiat de acest domeniu si anume problematica visului.
In cadrul visului se constituie o sumedenie de imagini, reflectii si trairi afective care se manifesta
in timpul somnului cand omul este in relatie cu inconstientul sau.
Nu exista o definite clara a visului. Fiecare dintre noi ii atribuim o anumita semnificatie
sau din contra unii dintre noi nu considera o etapa a vietii demna de luat in calcul. Probabil, daca
am incerca sa -i gasim o definitie anume termenului vis, i -am reduce considerabil potentialitatile.
“A visa este de importanta vitala in viata oamenilor si joaca un rol principal in
supravietuirea si in evolutia noastra, in orice act creativ din orice domeniu si, pur si simplu, in
rezolvarea oricaror situatii.”1 Astfel, autorul accentuaza insemnatatea visului in viata cotidiana si
specifica menirea acestui fenomen ce ne p riveste pe toti.
Cercetarile din ultimul secol asupra visului au demonstrat ca acesta este un fenomen
natural, normal si necesar si are menirea de a produce o relaxare psihica si somatica cu efecte
restauratoare. Ca si consecinta, privarea de somnul cu vis e poate genera tulburari psihice si
halucinatii. Deci, visele din timpul somnului sunt absolut necesare pentru sanatatea noastra mintala
si emotionala.

1 Robert Moss – Istoria secreta a visului, p. 7

Capitolul I. Consideratii despre vis

I.1. Visul la diferite civilizatii
Fiecare civilizatie dispune de un demers personal si reprezentativ conform traditiilor si
obiceiurilor ce s -au format de -a lungul timpului. Problematica visului le -a oferit oamenilor un
prilej sa regandeasca sau sa reformuleze unele raspunsuri la marile in trebari fundamentale legate
de viata pe pamant. Multe civilizatii au luat in considerare importanta visului in viata de zi cu zi.
Oamenii au facut, din studierea imaginilor si a simbolurilor, un adevarat principiu in rezolvarea
problemelor cotidiene. Aces t principiu nu se aplica numai la marile civilizatii, ci si in cazul celor
mai indepartate si salbatice triburi din diferite parti ale lumii. Probabil, acestia si -au gasit prin vis,
propriul mod de a se ghida dupa cerintele vremii. Astfel, visul pare sa fi e acel element care ne
leaga pe toti, indiferent de perioada istorica sau locul din care provenim.
Din punct de vedere practic si teoretic nu se pune problema ca un popor sau civilizatie ori
trib, care sa nu fi abordat problematica visului. Acest fenomen este universal valabil, nu exista
individ care sa nu se fi confruntat cu ipostaza de a visa. Se poate pune in discutie, acum, ce
semnificatie si ce valoare i se atribuie visului din perspectiva individualitatii, a unor grupuri,
civilizatii, popoare, si li sta poate continua.
Visele ocupa o buna parte a vietii noastre atat nocturna, cat si diurna, referindu -ne aici la
visul din timpul somnului, respectiv visul din timpul treziei si reveria din timpul zilei. Daca am fi
putut sa ne amintit mereu toate visele, acest lucru ar fi devenit o cale de cunoastere atat pentru
fiecare individ in parte cat si pentru intreaga umanitate.
“Visul simbol al aventurii individuale, atat de adanc inradacinate in intimitatea constiintei
si care scapa propriului creator, ne apar e drept expresia cea mai tainica si mai impudica a fiintei
noastre.”2, spune la un moment dat Frederic Gaussen. Autorul doreste sa puna in evidenta faptul
ca momentul oniric este situat la granita dintre (ceva si ceva).
Facand o trecere rapida prin istoria culturii si civilizatiei, descoperim faptul ca inca din
antichitate, oamenii aveau o idee deja formata despre ceea ce inseamna visul. La acest aspect, se
adauga un set de principii despre interpretarea visului. Oamenii aveau deja stabilite unele re guli si
posibil unele scrieri si insemnari dupa care se ghidau in aceasta vasta calatorie a oniricului.

2 Dictioanrul mare de simboluri, p. 1015.

Vechii egipteni pornesc de la ideea principala ca prin vis, zeii au gasit calea de mijloc
pentru a putea comunica cu oamenii. Acestia acordau o atentie deosebita inlantuirii de mesaje din
cadrul visului si se presupune ca le ofereau un punct de legatura cu viitoarele si posibilele
intamplari ce urmau sa se petreaca.
Egiptenii aveau in vedere o metoda mai putin cunoscuta numita metoda incubarii viselor .
Motivul pentru care practicau aceasta metoda este pentru simplul fapt ca puteau primi ghidare si
vindecare din partea divinitatiilor, mergand in diferite temple si lacasuri sacre pentru a savarsii
aceaste experiente. Ei au constatat ca daca reusim sa ne am intim si sa lucram cu visele, avem sansa
sa ne dezvolvam memoria si sa accesam calea spre cunoastere.3 Este bine cunoscuta conceptia
egiptenilor despre credinta lor in viata de dupa moarte si importanta pe care o atribuiau sufletului
in calatoria pe lumea cealalta. Putem presupune ca aceasta civilizatie lua in calcul si experientele
culese din alte vieti sau cu alte cuvinte credeau in posibilitatea ca visele contin mesaje din vieti
trecute sau vieti viitoare.
Tot ei au descoperit si o tehnica avansata ce le oferea prilejul sa calatoreasca constient in
timpul visului. Aceasta categorie era reprezentata de oameni special antrenati in acest sens si erau
vazuti ca si clarvazatori, telepati si vizionari. Cu aceasta ocazie, oamenii ofereau prin intermediul
visar ii constiente, sfaturi legate de strategii militare si organizarea statului.4 Egiptenii se pare ca
aveau un sistem destul de dezvoltat legat de vise si ii acordau o anumita insemnatate. Pentru a
patrunde mai adanc in viziunea lor despre vis, ramane sa ment ionam si de scrierilor lor specifice
pe bucati de papirus, legate de acest fenomen.
Astfel, aceste papirusuri ne destainuie si despre exista unor asa numite – scoli de vise .5
Daca acest fapt este mit sau doar o pura nascocire sau daca a fost o realizare a lor in trecut, putem
afla doar daca ar exista posibilitatea sa ne intoarcem in timp.
Totusi, unele papirusuri mentioneaza de existanta unor scrieri de tip jurnale, apartinand lui
Ptolemeu, un fiu de colonizatori macedoneni. Se spune ca acesta, intocmai c a si egiptenii antici a
fost chemat la un templu prin intermediul unui vis in care o zeitate ia comunicat acest lucru.6

3 Istoria secreta a visului, p. 33
4 Ibidem.
5 Ibidem, p. 35.
6 Ibidem.

Trecand mai departe, ne indreptam spre o conceptie mai rafinata dar si mai realista, putem
spune, cea a grecilor antici. Marele ganditor si filosof grec, Platon, ajunge sa concluzioneze despre
vis ca nu ar avea nicio insemnatate.
Alte cateva exemple elocvente despre viziunea visului sunt triburile laturalnice din Temiar
si triburile i ndienilor Iriqois din Australia . Oamenii erau in strans a legatura cu pamantul si natura,
neavand granite bine delimitate.
Aceste populatii parca uitate de lume, vedeau visul ca pe o cerinta sociala absolut necesara
vremii. Tot ei se intalneau in cadrul unor (revederi) si isi povesteau fiecare cu cat mai multe
amanunte, ceea ce au visat cu seara in urma. Acesti visatori puneau in discutie temele, imaginile
si simbolurile in cadrul acestor intalniri si incercau sa -si ofere unul altuia sfaturi. Impreuna cautau
solutii la rezolvarea unor probleme ce ii machinau de la o vreme incoace, bazandu -se pe inlantuirea
faptelor savarsire in vis, ori de catre ei, ori de catre al tcineva.
Desigur, putem sa ne referim, in cadrul acestui subcapitol, si la cazuri particulare ce nu
insumeaza o civilizatie sau un popor anume. In aces t sens, exista si aici cateva exemple ce merita
mentionate. Unul dintre cele mai cunoscute exemple pe care putem sa -l relatam aici, este chiar
cazul prea bine cunoscut al Ioanei D’Arc .

I.2. Manifestari ale visului
Visul din timpul somnului este format dintr -o inlantuire de imagini, emotii si reflectii care
apare in timpul somnului paradoxal si fata de care subiectul este mai mult spectator, neputandu -l
dirija si intelege imediat. Astfel, aceasta insiruire de imagini si simboluri apare haotic a si absurda.
Privarea de somnul cu vise pentru cateva zile la rand poate determina manifestari de
iritabilitate, dificultati de concentrare a atentiei si drept rezultat sanatatea noastra si buna dispozitie
au de suferit. Deseori tema sau continutul viselo r este provocata de unele preocupari dominante
sau obsedante ale subiectului legate de viata sa afectiva, sociala, profesionala sau alte probleme
generate de mediul in care traieste, etc.
Sigmund Freud a studiat cu minutiozitate fenomenul visului, institu ind ideea ca visul este
o realizare a dorintelor noastre ascunse ori neimplinite. Aceasta idee justifica caracterul simbolic
al viselor. Dupa cum orice simbol ascunde un anumit inteles, tot asa visul, ca forma a imaginitiei
are semnificatii ascunde, care p entru a fi patrunse trebuie sa se recurga la recunoasterea
evenimentelor si preocuparilor reale ale persoanei in cauza.
“Visele sunt un produs al inconstientului, care s -ar parea ca gandeste predominant in
simboluri, mai degraba decat folosind termenii li mbajului verbal. Deci visele ne apar sub forma
de imagini, care deseori se inlantuie sub forma unui soi de poveste. Simbolurile din vis pot insemna
lucruri foarte diferite, pentru oameni diferiti.”7
Experimentele de laborator prin conectarea subiectilor la instrumente electronice de
masura au evidentiat aspecte legate de undele electrice din creierul uman. Fiecare tip de unda atesta
ritmul nostru cerebral care se modifica odata cu intrarea in stari diferite de constiinta.
Visele apar in timpul somnului par adoxal, care apare la un interval de zece minute de la
adormirea individului si care se repeta de trei -sase ori pe noapte. Aceasta perioada a somnului
consta in urmatoarele tipuri de manifestari: miscari globale ale corpului, miscari rapide ale globilor
oculari sau faza R.E.M. (rapid eyes movements), neregularitatea ritmurilor cardiace si respiratorii.

7 Intalnirea cu visele – Ruth Berry, p. 20, editura Trei

I.3. Teorii despre vis
Visele reprezinta cea mai frecventa si universala sursa de investigare a capacitatii umane
de simbolizare. Sigmund Freud a fost pionierul care a incercat pentru prima data sa exploreze
empiric fundalul inconstient al constiintei. El a pornit de la presupozitia generala ca visele nu sunt
produse ale intamplarii, ci ca sunt asociate cu ganduri si probleme constiente.
Tehnica asocier ii libere a avut un rol important in dezvoltarea psihanalizei, permitandu -i
lui Freud sa foloseasca visele ca punct de plecare pentru explorarea problemei inconstiente a
pacientului. Acesta a facut observatia ca daca visatorul este incurajat sa povesteasca imaginile din
vis, precum si gandurile asociate acestora, el se va da pe sine la o parte, permitand relevarea
fundalului inconstient al suferintelor sale, atat in ceea ce zice cat si in ceea ce omite in mod
deliberat sa zica. Ideile pacientului care povesteste visu l pot parea irationale si irelevante, dar dupa
un timp se vede ca el incearca sa evite, sa reprime gandurile si experientele neplacure prin care a
trecut.
De asemenea, visele au o semnificatie particulara, chiar daca deseori isi au originea intr -o
bulver sare afectiva in care sunt implicate complexele. Aceastea sunt punctele sensibile ale
psihicului, de aceea asociatiile libere pot duce, pornind de la orice vis catre gandurile secrete cele
mai importante. Pana acum nimeni nu poate contesta teoria freudiana a refularii si a implinirii
dorintelor prin intermediul simbolismului din vis.
Teoria lui Jung difera mult de cea a lui Freud. “Jung a cercetat in multe cazuri vise care
faceau parte dintr -o serie intreaga, mai degraba decat sa se ocupe de vise individu ale, luate separat.
El era interesat de modul cum o serie de vise dezvolta o anume tema, importanta pentru dezvoltarea
personala a celui care viseaza. El a dezvoltat teoria arhetipurilor – tipare de gandire care se
formeaza in timp, plecand de la psihicul colectiv al tuturor oamenilor. Spre exemplu, oamenii de
pe tot cuprinsul planetei vor intelege ideea de maternitate – mama este un exemplu de arhetip.”8

8 Intalnirea cu vise – Ruth Berry, p. 18 -19

Capitolul II . Arta fantastica si suprarealimul

II.1. Despre simboluri
Universul nemarginit al simbolurilor este prezent oriunde si oricand, atat in viata de zi cu
zi in starea de constiinta, cat si in cadrul viselor nocturne atunci cand suntem in relatie cu
inconstientul (si subconstientul) nostru. Simbolul a devenit o forta fundamentala ce pune stapanire
pe o varietate larga de domenii. Simbolurile dar si metaforele, am putea sa le includem, isi pun
amprenta in limbajul cotidian, pornind de la proverbe, zicatori, expresii idiomatice si ajungand
pana la o simpla vorba sau con versatie.
Se pare ca exista doua tabere cand punem in discutie aceasta tema, a lumii simbolurilor.
Astfel, sunt cei care considera aceasta ramura de domeniul absurdului, a imaginitiei pure, sau
fantasmelor. Acesti oameni nu vad importanta si de ce cinev a ar mai putea fi interesat in aceste
timpuri de asemenea lucruri, ce nu par a fi in acord cu omul rational de astazi. De cealalta parte,
ceilalti indivizi acorda o deosebita valoare si insemnatate simbolisticii. Acestia observa si
analizeaza indeaproape s imbolurile in vederea stabilirii unui consens sau poate pur si simplu le
ofera lor un sens si o semnificatie aparte.
Pentru oricare din cele doua demersuri am opta, este cert ca omul, inca din cele mai vechi
timpuri a schimbat cursul evenimentelor si inta mplarilor. Omul s -a bazat pe mituri, pe semne, ori
pe imagini si a incercat sa descopere ce semnnificatie aparte aveau sau ce incerca sa i se comunice.
Aici ne putem referi, in functie de locul sau civilizatia din care face parte un anumit grup, si la
ideea de semne primite de la divinitate.
Domeniul de cercetare al simbolisticii este foarte vast si are ca obiect principal de studiu
problematica simbolurilor, semnelor, miturilor, structurilor, arhetipurilor – concept formulat si
sustinut de marele psiholog si psihanalist C. G. Jung. Notiunea de simbol, inteles in sens larg, este
intrebuintat cu o multitudine de sensuri, de cele mai multe ori foarte variate.
In diferite cazuri, este bine de precizat ca simbolul are, totusi, un sens diferit si se
deosebeste in mod fundamental de ceea ce inseamna termenul semn.
Semnul se presupune ca ar fi, astfel: “o conventie arbitrara in cadrul careia semnificantul
si semnificatul (obiectul sau subiectul) raman straini unul fata de altul , in timp ce simbolul
presupune o omogenitate a semnificantului si semnificatului in cadrul unui dinamism

organizator.”9 Imaginatia pare sa fie factorul care unifica acest dinamism organizator si pare sa
aiba un aport considerabil cand vorbim de formarea imaginilor si simbolurilor.
Fie ca ne referim la un termen concret (flori, arbori, animale, fructe, etc.), fie la un termen
abstract (idee, forma geometrica, sistem, etc.), istoria simbolului ne relateaza faptul ca orice obiect
poate imbraca o valoare simbolica. Prin cuvantul obiect de pot intelege sau deduce, astfel, atat
fiinte sau lucruri din realitatea noastra, cat si o inlantuire de imagini, visele noastre, semnificatia
pe care o atribuim unei persoane, si asa mai departe.10 (nu stiu daca ramane nota asta aici)
Desigur, exista si cazul psihanalizei care este alt obiect de studiu ce s -a ocupat de simboluri
si mituri si le atribuie alte sensuri. “In sensul freudian al termenului, simbolul exprima in mod
indirect, figurat si mai mult sau mai putin greu de descifrat dorinta sau conflictele. Simbolul este
relatia care uneste continutul manifest al unui comportament, al unei gandiri, al unui cuvant cu
sensul lor latent…Din clipa in care unui comportament, de exemplu, I se recunosc cel putin doua
semnificatii, dintre care una se substituie celei lalte, mascand -o si exprimand -o in acelasi timp,
relatia lor poate fi calificata drept simbolica.”11

9 Dictionar de simboluri – ala mare, p. 27
10 Dictionar de simboluri – ala mare, p. 30.
11 Ibidem.

II.2. Conceptul de fantastic
Marii artisti, inca din cele mai vechi timpuri, au abordat a cest concept de arta fantastica, ce
se intinde din Occident si pana in Orient. Inca din renastere si pana astazi arta fantas tica a capatat
diferite valente, fie in domeniul vizual, fie in literatura si inca continua sa ia noi forme datorita
tehnologiilor de ultima ora din timpurile noastre.
Fiecare epoca, fiecare curent artistic si fiecare artist concepe anumite mituri proprii si
specifice. In cadrul acestor mituri se observa ceea ce are mai bun de oferit si mai profund individul
sau perioada. La fel, fiecare perioada si artist important poarta asupra sa u n tip de fantastic propriu
prin intermediul miturilor personale generate.
O problematica de baza in cazul fantasticului se poate evidentia printr -un tip de paradox
specific zilelor noastre. Prin acest paradox se poate sublia faptul ca majoritatea oamenilo r moderni
sunt mai receptivi la ideea de mit si fantastic din epoca contemporana decat la cele ale secolelor
sau timpurilor de mult apuse. In alte cuvinte, chiar daca ne intoarcem uneori la acele elemente din
vechime, ne place, in acelasi timp, sa exploram si prezentul dar si sa privim spre viitor.
“Discutia ce ramane deschisa pe marginea formelor de baza ale fantasticului contemporan
este o dovada a vitalitatii lor si a nelinistii pe care o trezesc in cei care simt nelamurit ca fizionomia
extraordinara a vremurilor noastre se reflecta in aceste oglinzi bizare si ca omul care vrea sa
inteleaga intr -adevar epoca noastra va descoperi in formele simbolice ale inconstientului, ale
oniricului, ale paranoiei, astfel infatisate lui, reflectarea marei angoase de a stazi, de care nu se
poate sa nu fi fost si el cat de cat atins.”12 Aceste cuvinte, foarte bine formulate, de unul dintre
marii autori de carti si lucrari pe diverse teme din domeniul artelor, marcheaza nesiguranta pe care
omul timpurilor moderne o resimte cand punem in discutie valoarea fantasticului. Aceasta neliniste
sau angoasa, porneste, probabil, de la neincrederea pe care fantasticul o genereaza in mintea
oamenilor.
Un alt aspect de luat in considerare, venind ca o explicatie la cele de mai sus, est e ca un
anumit tip de arta poate pune omul in dificultate in functie de cultura si cunostintele dobandite. Un
mit poate provoca uimire din cauza lipsei caracterului evident si cert. Asadar, tot autorul Marcel
Brion enunteaza: “…mitul nu se mai integreaza i n viata sa asa cum se integra in viata celor vechi
si cum inca se mai integreaza in aceea a popoarelor naturii. Ea este si mai surprinzatoare atunci

12 Arta fantastica – Marcel Brion, p. 279

cand fiecare artist formuleaza propriul sau mit, cu ajutorul unor imagini ce par lipsite de orice
legatura logica cu constiinta privitorului si, adeseori, chiar intre ele. Fantasticul rezulta aici din
folosirea pur individuala a unor figuri lipsite de orice continuitate narativa, a caror aparitie subita
si deconcentrata, ca aceea a imaginilor vazute in vis, imp iedica formularea mitului in termenii
vorbirii obisnuite. Limbajul formelor exercita o sugestie stranie cu cat e mai original si mai
personal, dar intelegerea lui nu -I posibila de la prima vedere. Repertoriul fantastic al vechilor
pictori, mult depasit pri n varietate, prin capacitatea de a surprinde si de a inminuna impune, (…)
darul comunicarii, mai mult decat pe cel al intelegerii. 13
Suprarealismul este un curent generator de mituri si este un exemplu elocvent de arta
fantastica.
“Arta fantastica ingadui e surprinderea, partiala, a retelei de terori, a anumitor urme ale unei
stari pe care nu o pricepem bine – dar calea misterioasa unde teama ne pandeste la tot pasul (…)
nu poate fi contestata.”14
”Frica impune o lege, si orice inaintare, in acest domeniu, p rin tenebre, se loveste de
superstitii, de obstacole naturale.”15

13 Arta fantastica – Marcel Brion, p. 278
14 Arta si imaginarul – Rene de Solier, p. 35.
15 Arta si imaginarul, p. 35

II.3. Visul in arta
“In cazul suprarealistilor, procesul reprezentarii consta in proiectia unei imagini interioare,
absolut independente de orice incitatie exterioara, utilizand fie forme pur imaginare si de forme
naturale, fie deformarea, metamorfoza sau tranfigurarea naturalului in imaginar.”16
“Intoarcerea la subiect decurge din faptul ca pictorii suprarealisti recepteaza imaginea ca
fenomen al visului nocturn, al visului de tre zie, al formularilor vizibile ale inconstientului, al
rabufnirilor spontane si incontrolabile ale celor mai misterioase izvoare de inspiratie.”17
Omul ca fauritor de simboluri transforma inconstient obiectele sau formele in simboluri,
pe care le exprima in religie, dar si in artele vizuale. Trei dintre simbolurile recurente intalnite in
arta sunt: simbolurile pietrei, animalului si cercului. Reprezentarea simbolica a animalelor a fost
descoperita pe peretii pesterilor din Franta si Spania, datand din epoca d e Gheata. In paleolitic
cele mai interesante figuri rupestre sunt reprezentari ale animalelor.
Simbolismul animalier se intalneste din plin in mitologia greaca. Zeus, tatal zeilor ia forma
unei lebede, a unui taur sau vulture cu scopul de a seduce tinerel e fete pe care le doreste.
Motivul animalier simbolizeaza si natura primitiva si instinctuala a omului. In inconstentul
omului exista aceste pulsiuni, instincte (agresive, sexuale), trairi afective negative, precum furia
pe care acesta trebuie sa le tina i n frau prin autocontrol si printr -o constiinta reflexive,
Si in crestinism este present simbolul animalier. Trei dintre evanghelisti poarta emblem ale
animalelor: Luca simbolizeaza boul, Marcu, leul si Ioan soimul. Christos apare ca Mielul lui
Dumnezeu s au ca Peste; de asemenea el este sarpele de pe cruce, leul si mai rar unicornul. Aceste
simboluri atribuite lui Christos evidentiaza ca Fiul lui Dumnezeu nu se poate lipsi de natura
animalica, cum se se poate lipsi de partea inalta, spirituala. Relatia din tre cele doua aspecte ale
omului, partea subumana si cea supraumana sunt simbolizate minunat in picura crestina a nasterii
Domnului, in care pruncul Isus apere intr -un staul, printer animale.
Prezenta simbolului animal in religia si arta din toate timpuril e subliniaza necesitatea
integrarii in viata omului a continutului psihic al simbolului ; animalul este un element al naturii
ca si omul, iar instinctul este fundamentul fiintei umane.

16 Arta fantastica – marcel brion, p. 276
17 Arta fantastica – marcel brion, p. 276

Capitolul III . Cercetare proprie

III.1 Inspirație
Punctul de plecare pentru lucrarea de licenta o constituie curentul din istoria artei numit
suprarealism. Astfel, pornind de la o lucrare a artistului Rene Magritte, intitulata The Flash , am
reusit sa concep lucrarile pe tema visului. Aceasta lucrare face parte dintr -o seri e – toate
reprezentand acelasi concept specific universului de neegalat al lui Magritte.
Voi descrie in urmatoarele randuri cat mai precis despre abordarea unica a artistului. Pentru
inceput trebuie mentionat faptul ca aceasta lucrare este realizata in ul ei pe panza si reprezinta o
natura statica specific conceptiei suprarealiste.
In cadrul lucrarii putem observa un vas cu flori situat pe o masa. Frumuserea lucrarii si
motivul pentru care mi -a placut si m -a impresionat provine din faptul ca nu este o natu ra statica
obisnuita. Vasul cu flori este folosit ca un pretext, deoarece in interiorul ei este pictat un peisaj cu
copaci. Acest lucru pune in evidenta ingeniozitatea artistului de a combina elemente dintr -un spatiu
obisnuit cu elemente dintr -un cadru oni ric, imbinandu -le a creat un tip de arta fantastica. Acest
fapt m -a inspirat in propriul demers al alcatuirii lucrarilor practice.
“Ceea ce vedem pe un obiect este un alt obiect ascuns”18 scrie la un moment dat, artistul
Rene Magritte, intr -un jurnal pers onal. Desi formulata intr -o forma foarte simpla, aceast punct de
vedere este plin de semnificatii si, mai cu seama, poate fi interpretat in diferite moduri. Putem
considera la Magritte acest precept de baza, printre multe altele, sunt sigura, drept formula
esentiala dupa care, probabil, s -a ghidat in realizarea lucrarilor importante. Cert este ca am putea
sa o folosim drept explicatie la multe dintre lucrarile sale si putem deduce, dupa acest principiu,
felul cum acesta si -a conceput si gandit opera artisti ca.

18 Arta fantastica – marcel brion, p. 341

III.2 Lucrarea practică
In cadrul lucrarii practice am ales sa reprezint diverse simboluri, bazandu -ma pe ceea ce
semnifica acestea din punctul de vedere al psihologiei abisale dar si ce denota pentru unele
civilizatii si culturi. De asemenea, unele simboluri pot avea o semnificati e ambivalenta.
Partea practica este formata dintr -o serie de zece lucrari, pornind de la simbolistica
complexa a sarpelui si a arborelui. Astfel, am facut legatura stransa si profunda dintre cele doua
mari simboluri, abordandu -le in sens larg. La toate ac estea, se adauga reprezentari din natura:
frunze, flori, structuri si elemente naturale.
In fiecare lucrare arborele difera ca si abordare. Daca in unele lucrari arborele devine
schematic si geometrizat, in altele trunchiurile par sa continue jocul intorto cheat si sinuos al
sarpelui.
Dupa cum am specificat in subcapitolul trecut, punctul de plecare si principala sursa de
inspiratie este curentul suprarealist. Mai exact, am pornit, pentru alcatuirea lucrarilor practice, de
la opera plina de imaginatie a lui Rene Magritte.