Lect. Univ. Dr. Ramona Neacșa [607188]

UNIVERSITATEA „VALAHIA ” DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA : STRATEGII DIDACTICE DE COMUNICARE ȘI ÎNVĂȚARE
EFICIENTĂ

LUCRARE
DE
DISERTAȚIE

Profesor coordonator:
Lect. Univ. Dr. Ramona Neacșa
Masterand: [anonimizat]
2017

2

MODALITĂȚI DE VALORI FICARE A
VALENȚELOR
FORMATIV – EDUCATIVE
A ACTIVITĂȚILOR DE E DUCAȚIE
PENTRU SOCIETATE

3
CUPRI NS

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 5
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 6
VALENȚE FORMATIV – EDUCATIVE A ACTIVITĂ ȚILOR DE EDUCAȚIE
PENTRU SOCIETATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOL AR ………………………….. ………………. 6
I.1. Valențe formativ – educative ale activităților de joc ………………………….. ……………………….. 6
I.2. Organizarea sălii pe centre de interes – efecte formative ………………………….. …………………. 7
I.3. Valențe ale activităților de comunicare ………………………….. ………………………….. …………….. 8
I.4. Valențe ale activităților matematice ………………………….. ………………………….. ……………….. 13
I.5. Valențe ale activităților extrașcolare – excursii, serbări școlare ………………………….. …….. 16
I.6. Valențe ale activităților de educație fizică ………………………….. ………………………….. ………. 19
I.7. Valențe formative ale învățării prin cooperare ………………………….. ………………………….. …. 21
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 23
CAPITOLUL II
METODE ȘI TEHNICI DE VALORIFICARE A ACTIV ITĂȚILOR DE EDUCAȚIE PENTRU
SOCIETATE; INTERDEPE NDENȚA CU CELELALTE ACTIVITĂȚI DIN GRĂDI NIȚĂ …. 24
II.1. Educație pentru societate ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 24
II.2. Activități de comunicare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 25
II.3. Activități de cunoaștere a mediului și matematice ………………………….. ……………………… 28
II.4. Activități estetice și creative ………………………….. ………………………….. ………………………… 34
II.5. Activități de dezvoltare personală ………………………….. ………………………….. …………………. 36
II.6. Activități de educație fizică ………………………….. ………………………….. ………………………….. 37
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 39
CAPITOLUL III
IMPACTUL ACTIVITĂȚIL OR DE EDUCAȚIE ASUPR A SOCIETĂȚII
MICROCERCETARE PEDAG OGICĂ ………………………….. ………………………….. ………………….. 40
1. Motivația cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 40
2. Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 40
3. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 40
4. Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 40
5. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 40
6. Eșantionul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 42
7. Desfășura rea microceretării pedagogice, analiza și interpretarea rezultatelor ………………. 43
8. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 55

4
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 56
CAPITOLUL IV
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 57
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 59
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 61
Anexa 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 62
Anexa 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 63
Anexa 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 67
Anexa 5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 73
Anexa 6 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 74

5
Argument

Am ales tema Modalități de valorificare a valențelor formativ – educative a activităților
de edu cație pentru societate deoarece mi se pare o temă de actualitate și de foarte mare
importanță fiindcă fiecare lucru învățat sau perceput de copil, încă din perioada grădiniței, îl
formează pe acesta ca adult. Toate cunoștințele, deprinderile și abilitățile dobândite corelate cu
mediul în care învață, mediul de acasă și colectivul în care trăiește copil contribuie la formarea
trăsăturilor sale de caracter, la personalitatea lui, la omul matur de mâine.
Scopul învățământului nu est e acela de a pregăti elevii pentru examene, ci de a -i pregăti
pentru viață. Atât profesorii cât și elevii sunt conștienți de faptul că evaluările prin subiecte,
bilete, teze scrise redau doar fragmente aleatoare din cunoștințele lor. Acesta este unul dintre
motivele pentru care acti vitățile de educație au nu numai valențe educative ci și formative,
valențe ce pot și vor fi valorificate pe parcursul întregii vieți a individului, nu doar ca elev în
cadrul procesului de învățare.
Procesul de învățare are o eficiență ce este dependentă de integritatea agenților săi, de
specificul normativ – organizatoric dar și de aspectul spațial în care este desfășurată activitatea
elevilor și profesorilor.
Fiecare cadru didactic care intervine în educația copilului își pune amprenta asupra
educației dar și asupra caracterului copilului. Este un fapt dovedit acela că în funcție de cadrul
didactic, un copil poate să se simtă mai mult sau mai puțin atras de o disciplină sau de un anumit
tip de activitate, de aceea atitudinea și tipul de a fi al cadrului didactic, începând cu educatorul,
sunt foarte importante.
Lucrarea este structurată pe patru capitole, în primele trei am prezentat tema aleasă din
punct de vedere teoretic, metodologic și aplicativ – cercetare personală pe un grup de studiu, în
ultimul capitol am prezentat propriile concluzii ce au reieșit în urma realizării lucrării de față.
În viața fiecărui individ este esențial jocul sub diferitele sale forme. U n adult căruia i -a
lipsit jocul în copilărie ajunge să fie un adult frustrat.
Activități le organizate și desfășurate în grădiniță trebuie să fie o adevărată reușită, să
conducă la lucruri noi și interesante pentru că după s fârșitul activității respective personalitatea
individului să se modifice și transforme într -un sens pozitiv.
Dacă spațiu l este amenajat corespunzător, iar activitățile efectuate au, deopotrivă, valențe
formative, cât și educative, atunci toate acestea vor fi valorificate într -un mod favorabil pentru o
bună dezvoltare socio – psihologică, cognitivă sau fizică a copilului.

6
Capitolul I
Valențe formativ – educative a activităților de educație
pentru societate în învățământul preșcolar

I.1. Valențe formativ – educative ale activităților de joc
Jocul reprezintă un prieten de nedespărțit pentru un copil , fiind activitate a cu cea mai
mare pondere din copilăria oricărui individ, însă jocul trebuie să însoțească omul pe toată durata
vieții sale.
Activitatea de joacă nu este una lipsită de orice valoare ci una ce implică activ copiii. În
timpul jocului copilul se formează și învață. Pentru copil joaca nu este o simplă distracție ci o
activitate ce necesită concentrare și respectarea unor reguli. Lipsa jocului în viața unui copil are
efecte negative asupra individului aflat la maturitate. (Joița et all , 2003, 156). Jocurile
încurajează copilul pentru a se bucura de fiecare clipă. „Copilul își arată în joc de asemenea
inteligența, voința, caracterul dominator, într -un cuvânt personalitatea”. (Claparede, 1975, 153).
În perioada preșcolară se cunosc următoarele tipuri de jocuri:
– jocul de creație – copiii utilizează modele din viața cotidiană de unde se inspiră și imită
modele – „De-a mama” (Nicolae – Păușescu, 2012, 52)
– jocul de construcție – construiesc după model sau din imaginație
– jocul logic – operații mintale
– jocul spontan
– jocul distractiv cu temă și reguli
– jocul de mișcare – activități de mișcare cu scop de dezvoltare armonioasă a trupului
– jocul didactic – proiectat și condus de educatoare.
Jocul, ca orice proces de însușire de noi cunoștințe, antrenează în activitatea de
cunoaștere, importante procese psihice și are un rol formativ și educativ. (Iucu, 2001, 154)
În cadrul unui joc didactic, educatoarea poate acorda prioritate aspectului formativ sau
cognitiv în proporții egale sau diferite, în funcție de ceea ce urmărește s au dorește. Jocurile
didactice urmăresc să crească interesul pentru o activitate educativă utilizând anumite elemente
de distracție, elemente ce conduc la realizarea scopului propus și influențează formativ –
educativ copilul pentru a -l pregăti pentru acti vitatea din cadrul anilor de școală.
Structurile cognitive se modifică prin procese de adaptare de tipul asimilării și
acomodării. (Savu – Cristescu, 2016, 37)
Prin variatele tipuri de jocuri utilizate în grădiniță li se dezvoltă copiilor orientarea în
mediul înconjurător, capacitatea de a percepe și distinge culorile sau formele geometrice, etc.

7
Jocurile didactice reprezintă o modalitate prin care li se educă copiilor trăsături de
caracter, de voință, ca perseverența, curajul, sinceritatea sau st ăpânirea de sine, cei timizi câș tigă
încredere în forțele proprii, devin mai curajoși, se activează întregul colectiv, dezvoltă spiritul de
echipă. (Ionescu, 2000, 32)
Prin jocuri de comunicare copilul nu învață gramatică dar fiind în permanență corectat la
eventua lele greșeli, având tot timpul un model de urmat își dezvoltă acuități auditive, asimilează
fond lexical, își însușește semnificația cuvintelor sau expresiilor folosite.
Jocurile didactice de dezvoltare a vorbirii au valență educativă prin aceea că dezvolt ă
copilului o exprimare corectă din punct de vedere gramatical dar are și valențe formative prin
aceea că ele ajută la dezvoltarea din punct de vedere psihic a copilului prin stimularea funcțiilor
intelectuale ce realizează perceperea lumii înconjurătoare .
Tot prin intermediul jocurilor didactice din învățământul preșcolar se formează și
dezvoltă procesele afective, copilul recunoaște ce este bun, frumos, moral și are o reacție bună și
pozitivă față de aceste lucruri și, dimpotrivă, reacții negative față d e ce este rău, urât, imoral.
Prin intermediul jocurilor și regulilor din joc, copilul învață să facă lucruri pe care în mod
normal nu le -ar face, ca de exemplu să stea nemișcat câteva minute – lucru nefiresc pentru un
preșcolar dar dacă regula unui joc o cere, el va face acest lucru – va sta nemișcat minute în șir
doar pentru a câștiga , pentru a respecta regulile jocului la fel ca restul copiilor implicați .
Jocul didactic are un caracter formativ c e iese cu atât mai mult în evid ență cu cât prin
intermediu l său preșcolarul percepe nu doar atribute ale modelelor ci și relațiile cu mediul
ambiant. Prin intermediul jocului copilul învață să trăiască într -un grup, să interacționeze cu
membrii grupului după anumite reguli. Propria sa viață este îmbogățită în urm a relaționării cu
ceilalți membrii, prin prisma prieteniilor legate, făcând schimb de experiență socială, sentimente,
cunoștințe.
I.2. Organizarea sălii pe centre de interes – efecte formative
Dacă sala în care preșcolarii își desfășoară activitatea est e împărțită pe zone sau centre de
interes, copiii pot fi mai atrași și este posibil ca activitatea educativă să fie mai plăcută. Conform
intereselor preșcolarilor, nevoilor sau aspirațiilor lor, sala da clasă se împarte în următoarele
zone , conform Curri culumului revizuit :
– centrul de activitate BIBLIOTECĂ – locul în care preșcolarii își dezvoltă vocabularul,
află primele noțiuni legate de gramatică sau sintaxă, comunică verbal sau nonverbal și
asimilează limbajul scris. Dotarea acestei zone presupune scau ne, perne sau covorașe
pentru a sta pe ele, masă de scris unde copiii pot lucra la nevoie, rafturi cu cărți, așezate
astfel încât copiii să regăsească ușor ceea ce doresc sau unde să poată să le privească,

8
imagini cu cuvinte sau litere din autocolant sau d ecupate din reviste, silabe, creioane,
culori, coli pentru a putea lu cra sau în special desena .
– centrul de activitate ȘTIINȚĂ – reprezintă spațiul în care preșcolarii învață să cunoască
și să înțeleagă lumea înconjurătoare, relațiile dintre fenomene și obi ecte, capătă
deprinderi și cunoștințe elementare în matematică. Spațiul trebuie să fie dotat cu
elemente din natură ce pot consta în pietre, scoici, acvariu cu pești sau insectare, mulaje
ale diferitelor animale sau păsări mici, pliante, reviste, planșe, hărți, puzzle -uri, jocuri
matematice, table cu numere, forme geometrice, etc.
– centrul de activitate ARTE – reprezintă spațiul în care un copil se dezvoltă în orice
domeniu, sarcinile întrepătrunzându -se și activitățile realizate aici servesc la dezvoltare a
globală a preșcolarului. Spațiul din acest centru de interes poate fi dotat cu hârtii de
dimensiuni și culori diferite, blocuri de desen, creioane, acuarele, lipici, foarfece,
plastilină, autocolant, cartoane colorate, casetofon, difer ite instrumente muz icale, etc. Î n
această zonă copiii pot desena, construi mulaje, decupa, confecționa diferite obiecte,
picta, cânta.
– centrul de activitate CONSTRUCȚII – reprezintă spațiul în care copiii se dezvoltă fizic,
cognitiv sau socio – emoțional prin creativitate, p erseverență, inițiativă. Spațiul poate să
fie dotat cu blocuri de lemn sau plastic de diferite forme sau dimensiuni.
– centrul de activitate JOC DE ROL – reprezintă spațiul în care copiii se dezvoltă socio –
emoțional, ei imitând comportamente văzute în viaț a reală, reproduc ceea ce văd trecând
totul prin propria prismă, retrăiesc anumite experiențe.
– centrul de activitate NISIP ȘI APĂ – reprezintă spațiul ce permite dezvoltarea din punct
de vedere fizic a copiilor. Dotarea acestei zone cuprinde diferite supo rturi pentru nisip de
forme și dimensiuni variate, materiale din natură, substanțe lichide sau solide, vase și
unelte din diferite materiale. (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2008, 19)
Sala de grădiniță trebuie să conțină astfel de zone și să fie , de asemenea, curată, aerisită,
frumos colorată, decorată cu secvențe sau personaje din povești, cifre, litere, animale, peisaje și
amenajată astfel încât preșcolarul să simtă o anumită atracție și să se simtă în mediul lui.
I.3. Valențe ale activităților de comunicare
Comunicarea reprezintă baza întregului proces de învățământ, deoarece acesta constituie
un act de comunicare.
Deoarece comunicarea presupune transmitere de cunoștințe, autoreglare a activității
intelectuale, transmitere de informații speci fice fiecărei ș tiințe în parte, atunci actul de
comunicare conține potențial educativ.

9
Comunicarea reprezintă transmiterea de informații de la un emițător la un receptor prin
intermediul unui canal de comunicație. Canalul poate fi unul auditiv, tactil, ol factiv, vizual iar
informația transmisă – mesajul este reprezentat printr -un cod constituit dintr -un sunet, gest,
imagine, poziție a corpului. Transmiterea mesajului între emițător și receptor este supusă unor
factori perturbatori de origine internă (neate nția, oboseala) sau externă (zgomot). Comunicarea
presupune de asemenea și o relație în sens invers percepută ca și conexiune inversă sau feedback.
În comunicare este foarte important limbajul utilizat, care poate să fie mai sărac sau mai
bogat, foarte nu anțat sau realiz at schematic, aspru sau, din contră, catifelat, cald sau rece, blând
sau dur. Ceea ce interlocutorii simt sau gândesc îmbracă forma cuvintelor folosite în procesul de
comunicare. În spatele cuvintelor utilizate se află suportul culturii noa stre.
Informația este supusă, la nivelul creierului, la un proces de selecție pentru a regla
primirea informației în receptor și pe traseele centripete, în caz contrar fluxul informațional
exterior (totalitatea informațiilor transmise) ar putea invada sc oarța cerebrală într -un mod haotic.
Omul nu reține toată informația văzută sau auzită și se selectează aceasta și se transformă
în achiziție de tip cognitiv în funcție de anumite condiții de ordin intern sau extern.
Factorii interni ce intervin pot fi mo tivația, atenția, scopurile propuse. Capacitatea
individuală de învățare mai poate fi dependentă și de diferiți factori biologici .
Dintre factorii externi ce intervin pot fi enumerați factori imediați ca programe, manuale,
spațiul școlar, capacitățile ped agogice ale educatorului, mijloacele didactice sau pot fi și factori
exteriori școlii și corespunzători familiei sau mediului social. (Oprea, 1975, 75 )
Aceste două categorii de factori ce intervin în obținerea performanțelor școlare sunt într -o
permanent ă concurență și interdependență. (Oprea, 1975, 76 )
Pentru a realiza un climat creativ, familia trebuie sã respecte câteva principii: în familie
să existe o atmosferă de calm și toleranță (dar nu excesivă), stimularea de timpuriu a inițiative i și
independenței intelectuale și de acțiune a copilului, încurajarea dorinței de comunicare, de a pune
întrebări a copilului, obiceiul de a lectura, critica să se manifeste cu bunăvoința; flexibilitatea,
corectitudinea și nuanțarea sistemului de pedepse și recompense; încurajarea și stimularea
capacității copilului de a -și asuma riscuri, nivelul afecțiunii părinților să fie moderat. (Popescu,
2007, 41)
Comunicarea didactică este pe de o parte o activitate ce creează o relație între cadrul
didactic și ele v cu scopul de a realiza obiectivele propuse, iar pe de altă parte constituie un
proces psihosocial ce poate influența atitudinea, comportamentul, convingerile, componentele
motivațional – afective prin intermediul limbajului specific.

10
Comunicarea didacti că presupune ca educatorul să fie precis, concis, expresiv, astfel
realizându -se o facilitare a transferului și înțelegerii mesajului transmis, în timp ce mesajul
trebuie să fie adaptat scopului, obiectivelor și la nivelul de intelect al educabilului.
Com unicarea didactică este o activitate evaluativă dar și autoevaluativă pentru ambele
părți implicate în acest proces – educator și educabil. În cazul educabilului de vârstă mică,
preșcolarul, sunt foarte importante mimica, gesturile, paralimbajul, acestea c orelate cu limbajul
verbal facilitează înțelegerea mesajului transmis și conduc și la o întipărire în amintirea
copilului. În acest moment intervine și sentimentul de stimă, admirație sau dezinteres, neplăcere
pentru educator.
Pentru o comunicare eficient ă este recomandată eliminarea barierelor de comunicare. O
supraîncărcare cu informații poate conduce la un refuz din partea elevului față de activitatea
didactică întreprinsă, poate conduce la confuzii sau la o epuizare motivațională sau fizică.
În școală, cadrului didacti c îi rămâne sarcina de a stimula comunicarea verbală la elevi.
Această activitate presupune a -l învăța pe copil să povestească, să vorbească , să comunice, să
interacționeze cu cei din jurul lui cu sco pul de a -și exprima propriile gâ nduri, stări, sentimente,
emoții, trăiri, păreri. Copilul trebuie învățat cum să inițieze o comunicare cu adultul de lângă el și
nu doar să stea să aștepte inițierea unei comunicări din partea acestuia. Comunicarea presupu ne
și construirea unor structuri verbal e corecte din punct de vedere gramatical.
În clasele primare, disciplinele din aria curriculară „Limbă și comunicare“ urmăresc
formarea unor capacități de: comunicare prin dialog, observ are, dialog, interpretare de rol,
denum ire, memorare, alcătuire de me saje, ordonare, recunoaștere și completare.
Fiecare om ascunde o forță creatoare pentru care trebuie asigurate condiții optime de
dezvoltare și înflorire. Prin activitatea sa și prin exemplul propriei personalități, cadrul didactic
devine modelator al per sonalității copilului de la cele mai fragede vârste.
Copilul este foarte receptiv la poezie deoarece deține o sensibilitate nativă și o
emotivitate intensă, nu este atras atât de mesaj, pe care de cele mai multe ori nici nu îl înțelege ci
de eufonia versu lui. Acesta este motivul pentru care copilul învață sau chiar creează poezie. Cu
ajutorul poeziilor își însoțesc acțiuni în timpul jocului și simt o mare plăcere de a spune poezii.
Unui copil i se adresează adesea întrebarea ”Știi o poezie?” și astfel aces ta este adesea stimulat
de familie, cunoscuți să învețe și să cunoască poezii, recitarea uneia devenind o problemă de
personalitate a copilului, o modalitate de a -și câștiga un loc în colectivitate sau familie pentru
copil.
Poezia poate fi considerată ca sinonim pentru frumos și conține o multitudine de valențe
formativ – educative ce pot fi valorificate încă de la vârsta preșcolară. Aceasta se realizează în

11
etapa de grădiniță prin intermediul activității de memorare, presupunând multiple și variate
strate gii didactice cu obiectivul clar de învățare conștientă a poeziilor .
Deoarece arta poetică are o mare influență asupra copilului și ca aceasta să poată fi
utilizată în activitatea didactică cu preșcolarul trebuie să aibă un conținut cognitiv accesibil iar
forma sa să fie una artistică.
Deoarece prin versuri autorii reflectă lumea înconjurătoare în diverse forme artistice
conținutul acestora contribuie la mărirea orizontului de cunoaștere al copilului, la a forma și a
consolida noțiuni primare despre natur ă, familie, mediul social. Se consideră astfel că poezia este
un stimul dar și un suport pentru diverse activități cu obiective cognitive. Prin memorare se
exersează și se stimulează gândirea, memoria, imaginația și contribuie la formarea personalității
preșcolarului.
Poezia își aduce contribuția la formarea de deprinderi, convingeri și sentimente civice și
morale. În acest sens, pentru preșcolar, se pot alege poezii care prezintă frumusețile țării, figuri
istorice, poezii care susțin iubirea copilului pen tru familie și semeni, pentru educație, gră diniță,
localitate, poezii ce îndeamnă la respectarea unor anumite reguli de comportare. Toate aceste
noțiuni sunt la un nivel simplu, nivel de înțelegere cognitiv al preșcolarului.
Educația estetică a preșcolaru lui este influențată de poezia pe care o studiază și îl
îndeamnă pe acesta la educarea frumosului, stimulându -i perceperea frumosului din viața zilnică,
din natură, din familie sau din atitudinea semenilor. Prin ceea ce exprimă, poezia atinge sufletul
copilului, îl face să vibreze la frumos, îi dezvoltă capacitatea de a asimila afectiv frumosul.
Poezia, prin vocabularul utilizat în versurile sale, are o mare influență asupra cultivării limbajului
preșcolarului.
Prin memorarea poeziilor i se dezvoltă preșco larului vocabularul, devenind mai bogat,
mai nuanțat. Prin poezie se lărgește orizontul de cunoaștere al copilului dar își aduce o mare
contribuție și la înțelegerea sensului propriu și la însușirea unor expresii, cuvinte caracteristice
unor diferite domen ii de viață, domenii uneori inaccesibile unei cunoașteri directe. Un exemplu
ar putea fi poeziile despre anumite meserii ce oferă preșcolarului posibilitatea de a înțelege
sensul unor cuvinte cu, care acesta nu a luat până în acel moment un contact direct , cum ar fi
miner, electrician, etc. Astfel de poezii le sunt utile copiilor în a organiza diferite jocuri , în a crea
povești, în discuții pe diferite teme. Poeziile cu teme despre natură contribuie la îmbogățirea
vocabularului preșcolarului cu expresii / cuvinte ce reprezintă diverse aspecte sau însușiri ale
anotimpurilor, naturii înconjurătoare, totul într -o manieră de un înalt nivel estetic ce îmbină
culoare, mișcare, ritm, frumos.
Prin intermediul poeziilor, educatorul are posibilitatea de a dezvălui preșcolarilor bogăția
limbii române, în sensurile secundare sau figurate ale cuvintelor. Astfel, copiii, descoperă că un

12
cuvânt pe care îl cunoșteau și îl utilizau în limbajul curent, nu îl mai recunosc în noul context
deoarece el nu mai are sens.
Preșcol arul utilizează poezia ca mijloc de descoperire a celui mai impresionant sau
frumos aspect al limbii noastre , doar dacă mesajul poeziei este conceput într -un mod accesibil
vârstei copilului. Această problemă a accesibilității poeziei pentru preșcolari, im pune
educatorului să aleagă cu grijă acele poezii cu un limbaj comun, simplu, neîncifrat, dar în același
timp să nu fie lipsit de expresivitate . Preșcolarii își îmbogățesc vocabularul cu noi cuvinte,
metafore, epitete ce ar trebui să fie veșnic prezente în comunicarea obișnuită.
Specific vârstei preșcolarilor este atracția acestora pentru diminutive iar poezia le oferă
posibilitatea de a intui semnificația și valoarea diminutivelor prin intermediul cărora copilul
învață cum să mângâie cuvintele și au ast fel posibilitatea de a da un farmec în plus vorbirii.
Versurile poeziilor oferă copiilor o modalitate de a descoperi frumusețea dar și
semnificația unor expresii tradiționale de politețe, cum ar fi bună ziua , noapte bună , mulțumesc ,
te rog frumos .
Compa rativ cu alte specii literare, poezia contribuie cel mai mult la exersarea și
corectarea limbajului sub forma expresivității, deoarece copilul preia modelul de recitare pe care
îl vede la educator, dar pe măsură ce asimilează semnificația și sensul versuri lor poeziei,
expresivitatea se transformă în măsura de realizare a unei memorări conștiente. Acesta este
motivul pentru care elevul trebuie învățat cum să recite o poezie încă din etapa de memorare a
acesteia.
În cazul în care versurile poeziei sunt date ca dialoguri între personaje, copilul trebuie
îndrumat cum să intoneze versurile, să recite ca și cum vorbește personajul respectiv,
impunându -se astfel cunoașterea unor caracteristici ale personalității acestora. Nuanța intonației
unei poezii este depend entă de tipul de comunicare din versurile sale – comunicare de tip narativ,
exclamativ, interogativ, adresativ. Școlarul este ajutat în intonație de semnele de punctuație dar
preșcolarul este ajutat doar de imitație după educator sau părinte și de sentimen tul predominant
al poeziei, în cazul în care aceasta a fost memorată într -un mod conștient.
Educatorul poate să utilizeze poezia și ca un material didactic pentru a corecta și a exersa
modul de pronunție.
Poeziile ce conțin onomatopee, paronime sunt ut ilizate ca adevărate exerciții prin care se
cultivă auzul fonematic, pronunția copiilor cu scopul de a -i pregăti pentru citit – scris, pe baza
unei analize fonetice.
Toate aceste valențe formative enunțate anterior nu pot fi operaționale decât prin
interme diul educatorului, doar el știe cum să valorifice aceste valențe și nu doar prin intermediul
unui model oferit, ci și prin capabilitatea acestuia de a asigura un mod de percepere corect a

13
mesajului poeziei de către preșcolar, educatorul trebuie să reușeasc ă să facă preșcolarul să
trăiască poezia, nu doar să o învețe. Prin acțiunea de recitare a unei poezii se realizează un bun
exercițiu de reglare a respirației în timpul comunicării, preșcolarul se obișnuiește cu adaptarea la
un ritm prin care trebuie să p ronunțe corect și în totalitate silabele cuvintelor, dar mai ales pe
cele din final, pe care le poate sării.
Educatorul are obligația de a da învățătorilor copii ce sunt sensibili la frumos, la
muzicalitatea limbii române. Educatorul trebuie să creeze și s ă dezvolte în mintea preșcolarului
premise pentru o receptare viitoare mai profundă și mai amănunțită a literaturii universale.
Poezia trebuie deci să fie permanent prezentă în viața preșcolarului și mai apoi a
școlarului, atât datorită valențelor sale ed ucative, dar și datorită tuturor implicațiilor sale
formative.
Activitățile de comunicare din învățământul preșcolar, prin intermediul mijloacelor de
dezvoltare a vorbirii, au valențe formative în ceea ce privește:
– pronunția clară și corectă a sunetelor co mponente ale unor cuvinte ,
– corectarea pronunțiilor greșite a anumitor sunete din cadrul cuvintelor ,
– îmbogățirea vocabularului cu noi termeni ce vor fi folosiți în limbajul comun al
copiilor.
I.4. Valențe ale activităților matematice
Valențele formative al e matematicii pentru clasele mici pot fi accentuate printr -o calitate
înaltă a sistemului de cunoștințe, priceperi, atitudini și deprinderi dar și de modalitatea prin care
educatorul își organizează activitatea și îndrumă elevul în asimilarea cunoștințelor matematice.
Matematica are multiple valențe formative și este extrem de important ca învățătorul să
respecte rigorile matematicii și să le furnizeze elevilor noțiunile matematice la nivelul lor de
înțelegere. Trebuie realizată atât o cunoaștere a noțiuni lor matematice elementare, ce sunt
necesare pentru studierea altor concepte matematice dar și aplicare practică la școală sau în viața
zilnică. Asimilarea noțiunilor matematice nu se realizează printr -o simplă transmitere de la
învățător la elev ci prin a cțiuni de căutare și descoperire a lor, acțiuni ce sunt îndelungate, ample
dar dirijate și îndrumate de către învățător. Astfel se explică de ce învățarea matematicii este un
proces activ, dinamic și relativ dificil. Caracterul activ este dat de statutul e levului ca subiect
activ în acest proces de învățare a matematicii, elevul învață prin efort personal și odată cu
însușirea noilor noțiuni își însușește și tehnici de rezolvare a problemelor și de investigare.
Studiul științei matematice încă de la nivel ul preșcolar este foarte important, obiectivele
urmărite fiind următoarele:
– crearea și dezvoltarea gândirii matematice prin utilizarea de vocabular matematic
(specific vârstei) sau un sistem de algoritmi de calcul sau de judecată,

14
– descoperirea modalitățilo r de utilizare a creativității în lucrul cu noțiuni matematice,
reguli matematice, propoziții matematice, figuri geometrice, etc.,
– descoperirea unor activități practice care să utilizeze în mod activ în viața cotidiană
noțiunile acumulate.
Activitatea mat ematică este una specială ce presupune mobilizarea gândirii, inteligenței,
întregii structuri intelectuale într -o stare de tensiune și încordare, exersează judecata, învață
preșcolarul să demonstreze adevărul științific, sau să îl descopere în comparație c u un neadevăr.
Prin activități matematice elevul învață să își pună ordine în idei, să recunoască ipoteze și
consecințe, să -și organizeze logic gândirea, exersează procese ca analiză și gândire, lucrează
asupra memoriei logice., dezvoltă imaginația creatoa re. Enunțurile aplicațiilor matematice
trebuie să fie receptate, înțelese și nu memorate pur și simplu și cu cât elevul operează cu astfel
de enunțuri și noțiuni cu atât mai mult se înțeleg mai ușor. Dacă elevul rezolvă o anumită
problemă într -o manieră d eosebită decât cea dată de manual, chiar dacă nu e o noutate științifică
se consideră ca fiind o acțiune creatoare. (Roșca, 1981, 185)
Un educator nu învață preșcolarii matematică, ci îi convoacă la gândire de tip matematic
prin propunerea spre rezolvare a anumitor probleme, copiii fiind puși în postura de a
“matematiza” anumite fenomene, aspect e din viața cotidiană. Aceste activități sunt în strânsă
legătură cu mijloacele de învățământ utilizate de educator, mijloace ce se diversifică și
perfecționează în funcție de tipul și nivelul școl ii, de disciplina de studiu , de tipul lecției sau al
activității, de temă.
La nivel preșcolar, matematica aduce copilului mic un complex de cunoștințe despre
fenomene ale lumii înconjurătoare și anumite proprietăți ale ace stora, formează și dezvoltă
reprezentări spațiale, dezvoltă deprinderi practice de a aplica noțiuni matematice de măsurare a
unor mărimi sau distanțe.
Tot în cadrul învățământului preșcolar se pun bazele geometriei, copilul mic înva ță să
recunoască difer ite figuri geometrice elementare și să opereze cu acestea. P reșcolarul lucrează
cu mulțimi de obiecte, recunoaște proprietăți ale elementelor mulțimii, stabilește relații între
mulțimi sau creează noi mulți mi pe baza unor proprietăți com une ale obiectelo r, încă înainte de a
știi numerele naturale.
Realizând o sinteză a obiectivelor programei actuale de predare și învățare a elementelor
matematice în cadrul învățământului preșcolar, se poate preciza că se urmărește o pregătire a
copiilor pe următoarele p lanuri:
– crearea și dezvoltarea capacităților de a aplica anumite cunoștințe matematice,
– crearea și dezvoltarea unui raționament matematic, precum și a unei motivații specifice
acestui raționament,

15
– acumularea de noi cunoștințe științifice.
Elevul depune în activitatea matematică un efort intelectual constituit într -un antrenament
continuu ce conduce la dezvoltarea sa intelectuală. Efortul intelectual depus în activitățile
matematice constă în observarea fenomenelor sub aspectele lor logice, operații de anal iză,
comparații, sinteză, clasificări, generalizări, raționamente inductive și transductive la clasele I –
II și deductive la clasele III – IV.
O modalitate prin care se poate organiza activitatea matematică o reprezintă jocul
didactic ce este din ce în c e mai des utilizat deoarece acesta dă programului școlar un aspect mai
atrăgător și mai activ și valorifică atât energia intelectuală a elevilor cât și pe cea fizică. A fost
creată și dezvoltată o gamă cât mai largă de jocuri educative ce pot fi utilizate de educator în
activitățile didactice de învățare a matematicii și nu numai. Aceste jocuri îmbină spontaneitatea
cu imaginația și efortul intelectual și fizic, dezvoltă memoria, gândirea, imaginația dar îl face pe
elev să își descopere propriul eu punându -l în situații de confruntare cu ceilalți dar și cu sine
însuși.
În cadrul acestor jocuri se are în vedere nivelul de experiență al școlarilor în formarea
unor mulțimi alcătuite din diferite obiecte din mediul înconjurător, cum ar fi fructe, jucării,
anim ale, etc. plecându -se de la anumite caracteristici ale acestora – dimensiune, culoare. Elevii
au ca sarcină să formeze mulțimi din obiecte – mingii galbene, jucării mici, creioane verzi, etc.
Prin jocurile educative se acoperă o vastă arie de activități c um ar fi înțelegerea noțiunii
de mulțime și recunoașterea acesteia, rezolvarea de probleme cu date numerice. Astfel de jocuri
didactice se utilizează din grădiniță și sunt preluate și în învățământul primar la un nivel din ce în
ce mai avansat, realizându -se astfel o continuitate a claselor primare cu învățământul preșcolar în
care predominante sunt jocuri le educative. În clasele mici ( I – II), învățătorul poate evita
limbajul abstract matematic prin continuarea activităților de tip joc didactic de la grădi niță. Prin
joc i se pot prezenta copilului în mod natural și progresiv noile cunoștințe și activități.
Practica a condus la ideea că este o necesitate jocul didactic în activitățile matematice
mai ales în perioada preabecedară. În cadrul jocului, școlarul își descoperă și își poate pune în
valoare anumite calități de intelect.
Învățământul preșcolar este bazat pe activități libere sub formă de jocuri educative. În
învățământul primar se trece treptat de la acest tip de activități la activități obligatorii dirijate,
pregătindu -se elevul pentru acțiuni de învățare caracteristice școlii, se stimulează spontaneitatea,
spiritul de observație și de independență, îndrumarea spre acțiuni constructive, utile în instruirea
didactică, în dezvoltarea fizică și psihică a școlarului.
La vârsta de 6 ani copilul trebuie să frecventeze cursurile clasei pregătitoare, având
capacități intelectuale pentru activitățile educative specifice acestui an școlar, însă dacă se

16
îmbină activitatea impusă de școală prin programe cu acti vitatea dorită și acceptată cel mai ușor
de copil – jocul didactic îi oferă copilului și mai multă plăcere și dorință pentru a frecventa
cursurile școlare.
În timpul lecției, jocul poate să fie inclus în orice moment facilitând formarea de
priceperi și de prinderi, poate reduce sau elimina total plictiseala sau oboseala, poate face elevul
să iubească școala sau educatorul. De asemenea, jocul poate să fie inclus și în orice tip de lecție –
de acumulare de noi cunoștințe, de formare de noi priceperi și deprin deri, de consolidare, de
recapitulare sau de evaluare. Inserând jocuri în activitatea didactică se sporește eficiența
activității matematice.
Pe parcursul grădiniței sau în prima perioadă a clasei pregătitoare, educatorul și
învățătorul prezintă noțiuni l egate de culori, figuri, corpuri geometrice exclusiv prin jocuri
educative, deoarece acesta are atât funcție instructivă (se acumulează noi cunoștințe, se formează
priceperi, deprinderi, noi tehnici de lucru) cât și formativ – educativă (în sensul că, cont ribuie la
a forma și perfecționa diferite trăsături de personalitate).
În activitatea de învățare, copilul, este ajutat de educator, acesta fiind cel care nu doar îi
predă ci îi și conduce întreaga a cțiune de învățare , ajutându -l, îndrumându -l ce, cum și cât să
învețe. În urma practicii și propriei experiențe, educatorul reușește să știe când obosește elevul,
moment în care introduce în lecție jocuri didactice, clipe de relaxare activă în care elevul se
odihnește, relaxează, se simte în largul său dar cont inuând totuși procesul de învățare.
I.5. Valențe ale activităților extrașcolare – excursii, s erbări școlare
În prezent, școala are ca obiectiv central formarea de personalități libere, capabile de a se
adapta la societatea actuală, societate în continuă transformare din punct de vedere economic,
politic, social sau cultural. În toate timpurile a existat un interes sporit pentru instrucție și
educație.
Prin educație se pot forma adulți cu virtuți specifice perioadei istorice din care fac parte.
Se consi deră ca destinație a educației adevărul, frumosul, binele. Prin educație se urmărește
formarea la copii a unor sentimente și trăiri ca:
– respectul față de ceilalți semeni ,
– respectul față de sine î nsuși ,
– stima de sine ,
– convingerea că orice acțiune întreprins ă are consecințe ,
– reziste nță la presiuni negative din partea societății .
Pentru dezvoltarea personalității elevului este impusă o participare activă, responsabilă și
conștientă a acestuia.

17
Există acțiuni specifice ce contribuie la formarea adultului dar c are se află în afara
procesului de educație, acesta este motivul pentru care școala nu este pasivă la mulțimea de
forme de educație extrașcolară, cum ar fi:
– concursuri pe diferite teme – muzicale, de desen, etc. ,
– excursii ,
– serbări școlare ,
– serbarea zilelor de naștere ,
– vizite.
Printre cele mai importante se poate considera excursia deoarece poate îngloba aspecte
istorice, culturale, geografice, sociale. Realizarea unei excursii în natură poate face elevul să
interacționeze cu mediul înconjurător și să percea pă mai bine diferite cunoștințe predate la
școală, poate înțelege legătura dintre om și natură. Elevul poate să se pună în postura de mic
cercetător al realității, se poate r esponsabiliza, se poate implica cu plăcere în activitățile
efectuate, po ate învăța cum să iubească și să îngrijească natura, cum să o respecte în întregul său
ansamblu.
În cadrul unei excursii se dezvoltă interesul elevilor, li se lărgește orizontul de cunoaștere
și constituie astfel o variantă de educație completă realizând o abordare interdisciplinară a
cunoștințelor asimilate în școală și nu numai.
În urma efectuării unei excursii li se pot cere copiilor realizarea unor materiale ca desene,
compuneri, planșe, portofolii, lucrări individuale sau de grup prin care se poate efectua o
evaluare temeinică pentru a se observa progresele realizate de elevi.
Fiecare individ posedă un potențial creativ ce trebuie însă exersat pentru a se dezvolta la
maximum. La preșcolari acest potențial este într -o continuă formare, ajungând ca la vârsta de 8 -9
ani copilul să poată compune, să povestească sau să conceapă povești, manifestându -și
originalitatea. Pentru a putea ajuta la dezvoltarea creativității copiilor, educatorul trebuie să știe
care sunt trăsăturile unui comportament creator:
– un nivel de origi nalitate ridicat ,
– gândire de tip divergent ,
– fluență și flexibilitate a gândirii ,
– spirit de observație dezvoltat ,
– imaginație creatoare ,
– spirit de inițiativă ,
– o permanent preocupare și curiozitate ,
– independență ,
– nonconformismul ideilor, etc. (Popescu – Nevea nu, 1999, 184)

18
Creativitatea la elevi se poate dezvolta fie prin acti vitățile ef ectuate în cadrul școlii cât și
în cadrul activităților extrașcolare de tipul celor amintite anterior.
“Din punct de vedere pedagogic nu interesează atât nivelurile înalte ale creativității, cât
mai ales cele mai joase pentru a se putea organiza intervenția rațională și optimă a școlii în
alternativa lor.” (Turcu, 1981, 257)
Dacă se coroborează un mare volum de informații cu o vastă experiență de viață se
ajunge la dezvoltarea potențialului creativ.
Pentru a putea stimula la elevi potenț ialul creator sunt de dorit activități ca :
– utilizarea de metode active , învățare prin depunere de efort personal ,
– o atitudine creatoare a educatorului în realizarea activităților propuse și în relațiile pe
care le are cu elevii ,
– formarea unui climat de încredere între educator și educabil, un tip de relaxare psihică
prin care se permite descătușarea tuturor energiilor .
Direcțiile în care acționează educatorii din punct de vedere al dezvoltă rii potențialului
creator la elevi sunt :
– introducerea elevilor în intimitatea proceselor gândirii și acțiunii creatoare , creând astfel
premise de dezvă luire a secretelor a cestui proces și de a le spori convingerea că
fiecare individ în parte posedă c apacități creatoare în diferite domenii de activitate ,
– îndrumarea elevilor cu competență, tact pedagogic și răbdare sporită pe lungul drum al
cunoașterii și î ncurajarea spre a putea să depășească greutăț ile întâlnite prin efort
personal .
Educația constitu ie un proces complex ce îmbină știința și intuiția, spontaneitatea și
experiența, iar educatorul trebuie să îmbine competența cu studiul propriu și cu o mare
creativitate, toate acestea îmbinate fac ca educatorul să găsească soluții favorabile pentru
activ itățile educative.
Noile opționale favorizează creativitatea la nivelul practicii școlare. Această creativitate
este dezvol tată și prin intermediul serbărilor școlare. Acestea sunt organ izate și proiectate de
educator deci țin de potențialul său creativ, d e propria sa imaginație, spontaneitate dar converg
spre interesele, aptitudinile și preocupările copiilor.
Festivitățile gen serbări școlare lărgesc orizontul spiritual al copiilor și conduc la
asimilarea de cunoștințe noi ce stimulează noi sentimente sau le dezvoltă pe unele anterior
manifestate. Copiilor li se stimulează simțul răspunderii, dorința de a reuși , își concentrează
atenția pe durata festivității, scapă de timiditate, trac, emoția de a spune ceva în fața unui
auditoriu larg, stimulează indepen dența de a acționa. Toate acestea sunt calități de care adultul de

19
mâine are nevoie, deoarece în situații concrete ale vieții omul trebuie să fie stăpân pe sine, lipsit
de timiditate, să aibă abilitatea de a se exprima oral în fața semenilor.
În funcție d e capacitățile educatorului, acesta poate să descopere la copii înclinații spre
recitare de poezii, înclinații spre muzică, dans, teatru și poate valorifica toate aceste capacități,
poate armoniza talentele descoperite în crearea unui spectacol adevărat.
Există o serie largă de ocazii pentru crearea unor festivități gen serbare școlară, cum ar fi
ziua copilului, 1 -8 martie, sfârșitul anului școlar, Crăciunul sau Paștele și în toate aceste
momente educatorul valorifică capacitățile descoperite la copii.
I.6. Valențe ale activităților de educație fizică
Întreaga activitate din timpul vieții se manifestă prin mișcare. Copiii sunt interesați de
mișcare, de joc, de exerciții fizice de orice natură. Copilul nu trebuie înfrânat de la a face
mișcare, dorința de miș care fiind chiar o cerință fiziologică.
Exercițiile fizice au scopul de a satisface nevoile de mișcare ale copilului, pot întreține
ritmul normal al respirației, al circulației, nutriției precum și a altor funcții organice.
Preșcolarului, dar și școlarulu i, i se dezvoltă diferite capacități ca viteza, îndemânarea, rezistența,
toate acestea având un mare efect pozitiv asupra stimulării capacităților intelectuale, afective și
morale ale copilului.
În joc intervine activitate de tip intelectual, senzorial , se dezvoltă atenția, spiritul de
observație, gândirea, imaginația.
În cadrul activităților de educație fizică la preșcolari sau la clasele mici se ține cont de
particularitățile anatomofiziologice ale copiilor și se execută exerciții pentru dezvoltarea
armonioasă a organismului, păstrarea sau îmbunătățirea stării de sănătate, creșterea capacității de
muncă, formarea de priceperi și deprinderi locomotorii, cum ar fi prinderi, aruncări, mers,
alergare, sărituri, ridicări, etc. Se dezvoltă, de asemenea, și ca pacitatea de coordonare,
colaborarea cu ceilalți copii, munca în echipă, în colectiv.
Fiecare activitate de educație fizică face ca elevul să fie un membru activ, dezvoltând
deprinderi și obișnuințe cum ar fi formarea de senzații, percepții și reprezentăr i spațiale și
temporale.
Pentru activitățile sportive este necesară conștientizarea unor comportamente de tip
igienic ca utilizarea unui echipament special doar pentru aceste activități, îmbrăcăminte și
încălțăminte specială și lejeră, aerisirea spațiului în care se desfășoară activitatea sportivă.
Procesul de creștere a fiecărui copil și jocul de tip liber sunt strâns legate între ele, acest
tip de joc fiind înlocuit cu alte tipuri de activități pe măsură ce copilul începe să crească. Prin
denumirea de j oc liber se înțelege activitatea de joc în care copilul alege ce se joacă, cum se

20
joacă, cu ce sau cu cine se joacă. Jocul este principala și prima metodă prin care copilul începe să
învețe.
În jocuri, copilul trebuie să fie sprijinit și îndrumat deoarec e, de cele mai multe ori,
copilul urmează modele din viața de zi cu zi, imită modele umane, de aceea aceasta este o
modalitate prin care educatorul poate să verifice capacitatea copilului de a selecta, de a -și
imagina, creativitatea sa, oglindind în aceste a preocupări ale mediulu i social în care trăiește.
Educatorul trebuie să încurajeze astfel de activități, să le accepte și să le înțeleagă. Jocurile vor fi
alese în funcție de sex sau vârstă, de ex emplu fetițele vor juca, cu preponderență jocuri gen „de -a
mama”, „de-a piața” , „de-a doctorița”, „de-a magazinul”, „de-a prințesa”, „de -a școala”, iar
băieții jocuri gen „de -a mecanicul”, „de -a pompierul”, „de-a șoferii”, „de-a polițistul”. În astfel
de jocuri copiii își exprimă visul de a ajunge un anumit spo rtiv, de a avea o anumită meserie, în
care tind să -și urmeze un idol pe care deja și l -au ales. Aceste jocuri practicate în pauze sau în
timpul liber le creează și dezvoltă copiilor un anumit vocabular ce este specific activității
respective, le cultivă de asemenea și imaginația dar pot scoate în relief și anumite părți pozitive
sau negative ale adultului/adulților care le -au servit ca model pentru jocul respectiv. De exemplu
în jocul „de -a mama” fetița poate certa sau amenința cu bătaia copilul din joc, e vidențiind astfel
că acasă pot exista astfel de comportamente. (Nicolae Păușescu, 2012, 52)
Din punctul de vedere al lui Jean Piaget, punct de vedere susținut în lucrarea „Psihologia
copilului” (1976) prin joc copilul se adaptează la realitate. Jocul are rol formativ și informativ,
realizând funcția de socializare. Tipul de joc ales de fiecare individ este în strânsă legătură cu
stadiul de dezvoltare cognitivă al copilului.
Prin jocurile spo rtive executate la ore sau î n timpul pauzelor se dezvoltă capaci tăți
motrice, copiii pot ajunge să își cunoască propriile posibilități, pot manifesta stări emoționale
pozitive. Prin joc se formează spiritul competitiv, se dezvoltă interesul și motivația, lucrul în
echipă, colaborarea, armonizarea intereselor de grup sa u individuale.
Jocul este o modalitate de “efectuare conștientă și repetată a unor acțiuni mintale sau
motrice în vederea realizării precise a scopurilor”. (Enache at all 1998, 26 – 27)
În timpul unui joc, copilul are un comportament adecvat particularit ăților sale
temperamentale, propriilor cunoștințe tehnice și nivelului său de capacități motrice. Acesta este
motivul pentru care prin joc educatorul ajunge să cunoască elevul, deoarece acum este momentul
în care elevul se comportă „așa cum e el”.
Tot în urma a ctivităților de tip joc sportiv educatorul poate să descopere la elevi anumite
deficiențe de ordin fizic, deficiențe care descoperite de timpuriu pot fi corectate prin executarea
unor exerciții individuale pe care elevul le poate practica la școală în timpul orelor, acasă cu
familia sau, în cazuri mai grave, cu personal specializat.

21
Tot de timpuriu este posibil ca educatorul să descopere elevii cu capacități sportive
deosebite, cu înclinații spre anumite sporturi . În aceste cazuri se dorește colabor area cu familia și
înscrierea elevului respectiv la cluburi sportive.
În ultimul timp s -au dezvoltat întrecerile și concursurile sportive și la clase mai mici,
aceasta fiind o dovadă a faptului că interesul și motivația pentru activitățile sportive în șco ală sau
în timpul l iber sunt în continuă creștere.
I.7. Valențe formative ale învățării prin cooperare
Conform literaturii de specialitate și punând în balanță observațiile proprii acumulate în
urma experienței , putem considera că învățare a prin cooperare are nenumărate valențe formative
dintre care putem să amintim următoarele :
• în condițiile îndeplinirii de sarcini simple, activitatea de grup este stimulativă și generează un
comportament contagios, o strădanie competitivă; în rezolvarea de sarcini compl exe, rezolvarea
de probleme, obținerea soluției corecte este facilitată de emiterea de ipoteze multiple și variate
(Ausubel, 1981 , 102 );
• poate stimula efortul și nivelul de productivitate al individului;
• este extrem de importantă pentru descoperirea pr opriilor limite dar și capacităț i, pentru
autoevaluare ( Ausubel, 1981 , 103 );
• indivizii care lucrează în echipă sunt apți de a aplica și sintetiza cunoștințe în diferite și
complexe moduri, realizând în același timp o învățare mai temeinică decâ t în varianta lucrului
individual;
• se conturează și se dezvoltă elevilor capacitatea de a lucra împreună – aceasta fiind o
componentă importantă în viață și în activitatea profesională viitoare (Johnson , 1983 , 125 );
• se pot crea și accentua
 capacităț i specifice inteligenței lingvistice (cu referire la a vorbi și a scrie;
inclusiv posibilitatea de a utiliza limba română pentru a o exprima re retoric ă,
poetic ă),
 capacități specifice inteligenței logice -matematice (cu referire la capacitatea de a
analiza problemele din punct de vedere logic, de a efectua efectiv operații
matematice și de a face investiga ții științific e asupra sarcinilor propuse, de a
efectua deducții),
 capacități specifice inteligenței spațiale (cu referire la posibilitatea de a
recunoaște și a utiliza pattern -urile spațiului; posibilitatea de a crea diferite
reprezentări și nu doar de tip vizual ),

22
 capacități specifice inteligenței interpersonale (cu referire la capacitatea
individului în a percepe intenții, motivații , sau dorințe a le semenilor, pentru a
crea oportunități legate de munca în echipă ),
 capacități specifice inteligenței intrapersonale (cu referire la capacitatea
individului de se autoînțelege, de a -și autoaprecia corect sentimentele , motivații le
sau propriile temeri),
 capacități specifice inteligenței naturaliste (individul devine apt de a recunoaște
și de a se inspira din mediul înconjurător ),
 capacități specifice inteligenței morale ; (Gardner, 2006, 81)
• se pot stimula dar și dezvolta anumite capacit ăți de tip cog nitiv, cum ar fi gândirea divergentă
sau gândirea critică ;
• munca în colectivitate oferă posibilitatea de a împărți sarcinile și responsabilitățile între
membrii grupului, astfel sarcinile fiind mai ușor de îndeplinit ;
• timpul în care se rezolvă probleme le este mai mic dacă vorbim de lucrul în echipă decât în
cazul în care fiecare încearcă rezolvarea problemei pe cont propriu ;
• dacă educatorul execută o dirijare corectă a activității de învățare , învățarea prin co operare
dezvoltă anumite priceperi, capa cități, deprinderi sociale la educabil ;
• relațiile existente între memb rii grupului pot să accentueze interesul grupului pentru o temă
anume sau pentru o sarcină dată, ajungându -se astfel la motivarea indivizilor din grup pentru a
învăța ;
• în cadrul unei echipe , fiecare individ poate să -și prezinte și să -și susțină propriile păreri ,
propria experiența în legătură cu fenomenul respectiv , ideile personale , propriile strategii de
rezolvare a sarcinilor date ;
• se diminuează simțitor fenomenul numit blocaj emoțional în legătură cu creativitatea
individului ;
• fiind parte componentă a unui colectiv, individul are un sent iment de încredere, se simte sigur
și încrezător, membrii se antrenează reciproc, individul scapă de frica de eșec și are curaj de a –
și asuma riscuri ;
• interacțiunea indivizilor din cadrul grupului are drept consecință educarea stăpâniri i de sine și a
toleranței față de părerile celorlalți membrii ai grupului, se depășește subiectivismul, egoismul și
se ajunge la a accepta soluția gândi rii colective.
Învățarea prin cooperare are nenumărate valențe formative ce conduc la dezvoltarea unei
gândiri de tip critic, la mărirea creativității, elevii se implică în mod activ în procesul de
învățare, prin acțiuni de gândi re critic ă, prin realiza rea de conexiuni logice, prin produce rea de
idei personale ce sunt nu numai prezentate ci și argumentate .

23
Bibliografie

1. Ausubel, D.P., Robinson, F.G. (1981), Învățarea în școală. O introducere în psihologia
pedagogică , Bucur ești: Editura didactică și Pedagogică
2. Claparede, E., (1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București :
Editura Didactică și Pedagogică
3. Enache, M., Munteanu, M., (1998), Jocuri didactice , Galați : Editura Porto – Franco
4. Gardner, H., (2006 ), Inteligențe multiple. Noi orizonturi , București: Editura Sigma
5. Ionescu, M., (2000), Demersuri creative în predare și învățare, Cluj: Editura Presa
Universitară Clujeana
6. Iucu, R., (2001), Instruirea școlară , Iași : Editura Polirom
7. Joița, E., Ilie, V.,Vlad , M., Frăsineanu, E., (2003), Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice , Craiova : Editura Arves
8. Johnson, D.W., Johnson, R.T. & Holubec, E.J. (1983) – Cooperarea în sala de clasă ,
Edna MN, Interaction Book Company
9. Nicolae Păușescu, A., (2012), Jocul didactic matematic în învățământul preșcolar ,
Râmnicu – Vâlcea : Editura Nova Didact
10. Oprea, O., (1975), Tehnologia instruirii , București : Editura Didactică și Pedagogică
11. Popescu G., (2007), Psihologia creativității, Bucure ști: Editura F undației România de
Mâine
12. Popescu – Neveanu, P., (1999), Psihologie , Manual pentru clasa a X – a, București:
Editura Didactică și Pedagogică R.A.
13. Roșca, Al., (1981), Creativitate general și specific , București: Editura Academiei,
14. Savu – Cristescu, M., (201 6), Pedagogia învățământului primar și preșcolar – support de
curs, Universitatea Valahia din Târgoviște
15. Turcu, F., (1981), Cultivarea creativității tehnice la elevi , București:Editura Didactică și
Pedagogică
Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 -6/7 ani), Ministerul Educației, Cercetării și
tineretului, 2008

Resurse Internet
http://edu.ro
http://didactic.ro

24
Capitolul II
Metode și tehnici de valorificare a activităților de educație pent ru societate;
interdependența cu celelalte activități din grădiniță
II.1. Educație pentru societate
Acest tip de educație are un loc bine stabilit în cadrul grădiniței deoarece aici este locul în
care copilul are primele sale experiențe sociale din afara familiei. În cadrul grădiniței el începe să
se adapteze la normele mediului social. În cadrul grădiniței se cultivă un comportament moral, li
se formează preșcolarilor modalități de comportare ca indivizi, indivizi ce trebuie să fie toleranți,
altruiști, r espectuoși față de semeni i de aceeași vârstă sau nu.
Educația pentru societate nu are anumite momente de timp în care se face în cadrul
grădiniței ci se face pe tot parcursul programului, permanent, prin alegerea de teme cu conținut
vast, prin jocuri educa tive specifice, la activităților opționale, la activități extracurriculare, etc.
Exemple de activități de educație pentru societate :
1. „Moșul secret”
Este o activitate ce are ca obiectiv identificarea valorii relației de prietenie.
Se desfășoară înaintea să rbătorilor de iarnă și presupune următoarele momente:
– se notează numelor tuturor copiilor pe cate un bilețel,
– se introduc toate bilețelele într -o cutie și fiecare individ extrage câte un bilețel cu
observația că ceilalți copii nu știu ce nume s -a extras și nici nu se poate extrage pe sine
însuși,
– se solicită fiecărui copil să se gândească la persoana a cărui nume l -a extras, acestuia
trebuind să îi creeze (cumpere) un cadou și o felicitare,
– se încurajează copi ii în folosirea imaginației și a creativității ,
– lucrul la cadou și felicitare are loc acasă pentru a nu se afla persoana de pe bilețel,
– se creează sub brăduț o zonă a cadourilor în care fiecare copil lasă cadoul și felicitarea
realizată, împreună cu numele persoanei căreia îi este adresat, cu grijă pe ntru a nu fi
descoperit,
– toți copiii își iau cadoul,
– se formează un cerc și moșul secret se prezintă pentru fiecare copil în parte,
– activitatea nu se încheie până când nu sunt adresate mulțumiri pentru cadouri.

25
2. „Să călătorim cu…(tren, autobuz)”
Ca și obiective pentru un astfel de joc putem enumera executarea corectă a acțiunilor
unui călător cu mijloace de transport în comun, cumpărarea unui bilet, urcarea /
coborârea din mijlocul de transport, comportament adecvat – disciplinat și respectuos.
Sunt ne cesare resurse ca bilete și bani (din carton), bagaje.
Jocul se desfășoară astfel:
– sunt așezate scăunelele din clasă în mod similar cu cele dintr -un mijloc de transport în
comun,
– vor fi aleși elevi care să îndeplinească rolul de casier, șofer, mecanic, co ntrolor, ghid
pentru a prezenta locurile prin care se vor deplasa cu mijlocul de transport,
– se specifică locurile de unde pasagerii își pot cumpăra bilete (șofer – autobuz, gară –
tren),
– la începutul și pe parcursul efectuării călătoriei, pasagerii pot ave a diferite activități ca
așezarea bagajelor, citirea unui ziar,
– se amintesc reguli de comportament pe parcursul unei călătorii, faptul că nimeni nu
trebuie să coboare într -o stație intermediară,
– mai pot fi alese persoane care să întreprindă rolur i de pări nți sau alți membrii ai familie i,
prieteni care îi însoțesc și de la care ei trebuie să își ia la revedere în stație.
Se pune accentul pe relațiile c e se stabilesc între călători sau între călători și cei care
deservesc mijloacele de transport în comun. (Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2008,
86)
3. „Jocul numelor”
Ca și obiective ale acestei activități putem enumera reținerea mai ușoară a numelor
celorlalți copii și exprimarea unor sentimente pozitive.
Jocul se desfășoară astfel:
– copiii sunt așezați în cerc,
– fiecare copil își spune numele și o calitate ( “ Mă numesc … și știu să dansez ”),
– următorul copil își spune și el numele și o calitate dar repetă și numele și calitatea
colegului anterior (“ Eu mă numesc… și știu să cânt, iar tu te numești … și ș tii să
dansezi ”).
II.2. Activități de comunicare
Învățarea reprezintă o problemă psihologică, de aceea fiecărui educator (de la
învățământul preșcolar până la alte trepte de școlarizare) i se cere să cunoască procesul de
învățare și să înțeleagă complexul de funcții psihice ce sunt implicate în procesul de învățare a
fiecărei discipline în parte . (Kulcsar , 1978, 16).

26
Dacă educatorul cunoaște condițiile ce determină succesul activităților de învățare,
cauzele reușitelor / nereușitelor școlare își poate co nduce activitatea prin adoptarea de măsuri
care să sporească calitățile intelectuale și morale ale elevilor și pot astfel să elimine sau să
prevină pierderile școlare. (Kulcsar, 1978, 35).
Valențele formativ – educative ale activităților de educație pot fi valorificate dacă
cunoștințele au fost asimilate de elevi (școlari, preșcolari), iar pentru aceasta este nevoie de
depășirea dificultăților de adaptare la cerințele, exigențele, programel e școlare. (Kulcsar, 1978,
36).
Datorită comunicării verbale, individul poate să transmită ce simte, ce dorește, ce
percepe, ce gândește, ce intenționează să facă, sau în ansamblu să transmită tot conținutul vieții
sale psihice.
Încă de la grădiniță exi stă obie ctivul de a dezvolta abilități ș i deprinderi de exprimare
orală a copiilor.
Ca principală sarcină a educatorilor / învățătorilor / profesorilor rămâne aceea de a
stimula la copii comunicarea de tip verbal, adică de a -l învăța să vorbească liber, să povestească,
să colaboreze, să comunice cu ceilalți indivizi, să -și exprime verbal gândurile, trăirile, emoțiile,
propriile idei și păreri. În plus, copilul trebuie învățat să folosească cuvinte potrivite și să
vorbească corect din punct de vedere grama tical. Se utilizează o serie largă de jocuri didactice în
cadrul activităților din grădiniță deoarece „jocul desemnează o acțiune fizică sau mintală,
spontană și urmărită prin ea însăși, fără utilitate imediată, generatoare de distracții, de plăcere și
reconfortare ”. (Cerghit, 1976, 165 )
Exemple de activități /jocuri de stimulare a comunicării efectuate în ciclul preșcolar :
1. “Eu spun una, tu spui multe!”
Obiectivul acestei activități este :
– să facă diferența dintre un element și mai multe elemente de acela și tip.
Ca m ateriale necesare pen tru o astfel de activitate pot fi utilizate cartonașe pe care să fie
reprezentate ori un singur obiect sau ființă, alte cartonașe pe care să fie reprezentate mai multe
obiecte de același tip sau mai multe ființe.
Pașii ce trebuie desfășurați pentru o astfel de activitate sunt:
– pentru fiecare obiect sau ființă vor exista câte două carton așe – unul cu un singur obiect /
ființă și unul cu mai multe obiecte de același tip / ființe,
– se distribuie cartonașele între educator și cop ii astfel încât și unii și ceilalți să aibă
cartoane și cu câte un elem ent și cu mai multe,
– se deplasează câte un copil la educatoare și alege un cartonaș comunicând, în același
timp, și ce anume are pe cartonaș, de exemplu, poate spune “Am cartonașul cu o oiță” ,

27
– copilul care deține cartonașul cu mai multe oițe va comu nica acest lucru “Eu am
cartonașul cu mai multe oițe.” I se solicit ă acestui copil să formule ze o propoziție cu
oițe, iar primul copil trebuie să treacă propoziția de la plural la singular, as tfel încât să
folosească cuvântul oiță.
O astfel de activitate este benefică pentru copii deoarece le permite acestora să identifice
în mediul ambiental existența unuia sau a mai multor elemente de același tip și utilizarea corectă
a acestor termeni în enu nțurile exprimate.
2. “Harta unei povești”
Obiectivele acestei activități sunt :
– să repovestească anumite momente din povești cunoscute,
– să prezinte în mod cronologic evenimente dintr -o poveste,
– să exprime opinii și păreri în legătură cu personaje din povești .
Materiale necesare pot fi o coală mare sau carton, culori, carioci, imagini din povești (o
carte veche sau revistă ce poate fi decupată) , lipici, foarfecă .
Pașii activității sunt:
– se ascultă sau se vizionează o poveste,
– se amintesc principalele momente ale poveștii,
– se decupează imagini, personaje, cuvinte, litere din carte/revistă,
– folosindu -se desene, săgeți, elementele decupate se trasează pe coală sau carton
momentele cheie ale poveștii . (Savu et all, 2015, 16)
În urma executării unor acțiuni de genu l acestui joc, copiii capătă aptitudinea de a
prezenta diferite evenimente trăite sau auzite și exprimarea propriilor trăiri pe care întâmplările
sau personajele apărute le creează în sufletul și mintea lor.
3. “Îmi place să practic …”
Obiectiv ele acestei ac tivități sunt :
– să prezinte sportul pe care îl practică în afara programului de grădiniță sau sportul pe
care ar vrea să îl practice ,
– să recunoască importanța sportului în menținerea sănătății.
Materiale le necesare sunt coli, creioane colorate.
Pașii une i astfel de activități sunt:
– fiecare copil primește coli și culori pentru a desena o imagine reprezentativă pentru
sportul preferat,
– se iese în fața clasei și se prezintă planșa personală în timp ce se prezintă și oral ce și
cum se practică sportul respect iv,

28
– după mai multe prezentări se discută împreună cu educatoarea despre importanța
sportului în menținerea sănătății fiecărui individ,
– opțional pentru diverse sporturi se pot prezenta și anumite obiecte ce se utilizează, de
exemplu palete sau mingii.
4. “Spun e mai departe!”
Obiectivele acestei activități sunt :
– să formeze noi cuvinte având ca punct de pleca re prima silabă a cuvântului,
– să-și îmbogățească vocabularul.
Nu este nevoie de material pentru o astfel de activita te, fiind o activitate exclusiv de
comun icare orală.
Pașii activității sunt:
– educatoarea începe cu o silabă pe care o spune primului copil,
– acesta continuă cu o altă silabă pentru a forma un cuvânt plecând de la silaba dată,
– dacă se greșește la vreun cuvânt, se atenționează copilul și se specifi că silaba greșită,
dându -i-se copilului posibilitatea de a forma un alt cuvânt,
– în mod opțional educatoarea poate să greșească în mod intenționat pentru a vedea dacă
există copii care sesizează greșeala.
Există versuri în folcl orul popular pe care copilul le învață pentru a cunoaște zone ale feței:
Barb ă – bărbărie,
Gură – gurărie,
Nas – bazanas,
Ochi – bazaochi,
Sprâncene – coțofene,
Frunte – tăvăluc,
Hap de țufuluc! (Sabău, 2004, 87)
Activitatea permite copiilo r descoperirea unor noi cuvinte și dezvoltare a capacității de
comunicare a acestora.
Activitățile de comunicare efectuate în cadrul grădiniței sau a școlii primare au mare
importanță și relevanță asupra comportamentului general al fiecărui copil deoarece prin
comunicare acesta își poate exprima propr iile sentimente, trăiri, opinii și dorințe.
În urma activităților realizate în cadrul orelor de comunicare copiii capătă abilitatea de a
coopera și comunica cu cei din jurul lor cu scopul de a rezolva sarcini simple sau mai complexe
de lucru, acesta fiin d unul dintre obiectivele propuse ale educației pentru societate.

29
II.3. Activități de cunoaștere a mediului și matematic e
Mediul ambiant în care copiii își desfășoară activitatea zilnică p oate avea influențe asupra
propriei lor personalități. Luând în pe rmanență contact cu lucruri personale sau ale altor membrii
ai familiei și întrebând constant de denumirea acestora sau de utilitatea lor stârnește la copii
curiozitatea. Copiilor nu trebuie să li se refuze răspunsurile la aceste întrebări, atât acasă cât și la
grădiniță, adulții trebuie să le satisfacă cât mai mult acest interes. Dând răspunsuri întrebărilor
copiilor, adulții le transmit atât noi informații cât și anumite atitudini pe care copilul trebuie să le
aibă față de fiecare lucru sau ființă, li se formează astfel un mod de comportare.
Curiozitatea copiilor pentru dezvoltarea și creșterea plantelor, îngrijirea animalelor, sau
față de alte fenomene din mediul înconjurător trebuie dezvoltată și transformată în dorință de a
cunoaște cât mai mult. Li se educă astfel copiilor atenția, spiritul de observație, capacitatea de a
observa schimbări ce au loc în natură. Se pot crea activități de genul “Plantăm flori” “Îngrijim
florile din clasă”. (Nicolae Păușescu, 2012, 51)
Exemplu de joc de cunoaștere a mediu lui înconjurător ce valorifică valențele formative
ale activităților întreprinse:
„Spune ce ai gustat?”
Pentru desfășurarea acestui joc sunt necesare fructe de toamnă și alte tipuri de fructe ca
banane, portocale, etc.
Jocul se desfășoară astfel:
– se așează scăunelele copiilor într -un semicerc,
– în fața acestora, pe o măsuță, se așează fructele acoperite,
– la măsuță se deplasează pe rând câte un copil legat la ochi, care trebuie să determine
fructul ales fie prin gust, pipăit, miros și să îl denumească,
– în cazul unei denumiri greșite copiii vor da răspunsul corect.
La sfârșitul jocului sunt enumerate împreună cu toți copiii fructele de toamnă existente pe
masă, precum și restul fructelor exotice, sunt evidențiați copiii care au răspuns cel mai bine,
demonstrâ nd o bună cunoaștere a tipurilor de fructe.
Acest tip de activitate de joc le permite copiilor recunoașterea și descrierea unor anumite
tipuri de fructe.
Indiferent de tipul de activitate, preșcolarii sunt cei m ai receptivi atunci când ac tivitatea
este for mată sub forma unui joc, ei își însușesc noi cuno ștințe și deprinderi fără să realizeze că
efectuează vreun efort de gândire și nici nu obosesc până la sfârșitul activității respective.
În ciclul preprimar, copilul, îndrumat de educatorul care folosește di ferite materiale
didactice, ajunge să își însușească cunoștințe matematice de bază, cum ar fi noțiunea de mulțime,
operații cu mulțimi sau numerele naturale. În cea mai mare parte a activităților se realizează

30
operații de alcătuire de noi mulțimi în funcți e de diferite criterii a elementelor mulțimilor. Drept
obiectiv al acestor activități matematice este acela de a face copiii să observe obiectele și
caracteristicile specifice ale acestora și de a aranja aceste obiecte în mulțimi în funcție de
anumite crit erii, ca dimensiune, culoare, formă, etc.
Pentru astfel de activități se folosesc anumite tipuri de jocuri, gen „Ce sunt?” sau „C e am
ascuns?”, „Sunt ce l mai mic sau cel mai mare?”, „A lege jucăria mică”. În aceste tipuri de jocuri,
copiii descoperă și re alizează diferențe între dimensiuni, separă elemente de aceeași formă în
mici și mari și își prezintă și susțin verbal alegerea făcută.
Alte jocuri permit copiilor să recunoască, să învețe și să denumească c ulorile. Aceste
jocuri pot fi „C are sunt jucării le de culoarea mea?”, „S teluțe și globuri pentru brăduț”.
Există o altă categorie de jocuri „Așezăm în horă fetițe și băieței”, „O floare mică, o
floare mare” care urmărește să dezvolte la copii capacitatea acestora de a ordona, de a alter na
prin forme, culori, dimensiuni anumite obiecte.
În cadrul activităților matematice în ciclul preșcolar se folosesc și jocuri care să dezvolte
la copii capacitatea de percepere a anumitor poziții spațiale (pe, sub, la stânga, la dreapta, sus,
jos, în fața, în spatele) . Li se poate cere copiilor să formeze mulțimi din obiectele aflate într -o
anumită poziție față de un obiect central. Prin astfel de jocuri copiii reușesc să perceapă pozițiile
spațiale amintite anterior, își îmbogățesc vocabularul cu astfel de adverbe de loc, acest lucru
fiindu -le util și la activitățile sportive. (Nicolae Păușescu, 2012, 35)
Nu este sufi cient ca un copil să știe să rez olve o problemă ci trebuie și să știe să
comunice modul în care a fost aceasta rezolvată. Practica a demonstrat că există elevi care au
parte de eș ec nu din cauză că nu pot rezolva o anumită problem ă ci că nu pot comunica verbal
modul în care au rezolvat problema.
Majoritatea psihologilor și a pedagogilor susțin că orice elev poate obține rezultate
satisfăcătoare sau bune în învățarea matematicii. Orice elev este capabil de însu șirea
cunoștințelor și deprind erilor matematice, dacă se ține cont de particularitățile de vârstă ale
individului.
Este imperi os necesar ca educatorul / învățătorul să aibă o atitudine optimistă și să
meargă pe principiul că orice elev este capabil să învețe matematica.
Preșcolarul mic execută acțiuni matematice doar prin raportare la obiectele concrete.
(Beraru, 1995 , 49)
Exemple de activități matematice în ciclul preșcolar:
1. „Trăistuța lui M oș Crăci un”
Obiectivele acestei activități sunt :
– să numească și să recunoască formele geometrice de bază,

31
– să efectueze sortarea pieselor conform cerințelor date,
– să găsească diferențe între elementele unei mulțimi ,
– să utilizeze conjuncții și negații logice .
Materialele necesare sunt fișe, creioane colorate, globulețe sau mici brăduți cu ajutorul
cărora se va ține scorul, trăistuța lui Moș Crăciun.
Pașii de desfășurare ai activității sunt:
– este adusă trăistuța lui Moș Crăciun și educatoarea anunță că înainte de a li se da daruri
din trăistuță, aceasta trebuie să afle ce cunoștințe au copiii despre formele geometrice,
– copiii sunt împărțiți în două grupe,
– sunt chemați copii la activitate prin recitarea câtorva versuri de către educatoare
Să vină acum la mine,
Un c opil ce știe bine,
Atingând o piesă doar,
Forma să o spună clar .
– respectivul copil este legat la ochi, introduce mânuța în trăistuță, alege, pipăie și ghicește
forma piesei din săculeț. Copilul trebuie să dea și alte atribute ale piesei cum ar fi
culoare, mărime sau grosim e folosind conjuncția logică – Piesa este și mare, și groasă,
și verde,
– un copil din cealaltă echipă alege de pe masă o piesă care să corespundă cu descrierea
făcută de copilul legat la ochi,
– pentru fiecare alegere corectă echipa primește câte un brăduț sau globuleț. (Nicolae
Păușescu, 2012, 106)
2. „Ajut -o pe Rița – Veverița! ”
Obiectivele acestei activități sunt :
– să efectueze operații simple de adunare sau scădere,
– să recunoască semnificația simbolurilor +, -, =,
– să compună sau să descompu nă un număr din intervalul 1 – 9,
– să recunoască vecinii numerelor din acest interval.
Materialele necesare pentru acest joc sunt cartonașe pe care să fie scrise cifrele, plicuri,
traseul veveriței, o veveriță de pluș, alune pentru a ține evidența punctelo r.
Pașii desfășurați în cadrul activității sunt:
– Rița – Veverița este tare supărată deoarece s -a rătăcit de căsuța ei, iar educatoarea
prezintă faptul că pentru a o ajuta să ajungă înapoi la scorbura ei trebuie să efectueze
corect mai multe sarcini,

32
– este amenajat traseul veveriței până la scorbura sa, iar pe traseu sunt precizate mai multe
sarcini de rezolvat,
– sunt împărțiți copiii pe două echipe,
– câte un component al fiecărei echipe este chemat să aleagă câte un plic ce conține sarcini
de rezolvat,
– dacă sarcina scrisă în plic este rezolvată corect atunci respectiva echipă primește o alună
ca recompensă,
– câștigă echipa cu cele mai multe alune.
Exemple de sarcini de rezolvat:
 Așează cifrele în ordine crescătoare.
 Așează cifrele în ordine descrescătoare.
 Num ără descrescător de la 5.
 Numără crescător de la 4.
 Identifică vecinul mai mic al lui 6.
 Identifică vecinul mai mare al lui 8.
 Găsește cifra lipsă.
 Formează o grupă care să aibă tot atâtea elemente câți băieți sunt în echipa ta.
 Formează o grupă care să ai bă cu un element mai puțin decât numărul de fete
prezente azi la grădiniță.
 Așează 7 alune în 3 coșulețe. Găsește mai multe variante în care le poți așeza.
Etc.
3. „Biblioteca ”
Obiectivele acestei activități sunt :
– să compun ă și să descompună un număr dat,
– să numere în limitele intervalului 1 – 10.
Materialele didactice necesare sunt cărți sau cartoane (pe post de cărți), coli pe care sunt
desenate două rafturi de bibliotecă pe care se vor așeza cărțile.
Pașii de desfășurare ai jocului sunt:
– este primit un pach et cu cărți de la poștă,
– educatoarea spune o întrebare sau o ghicitoare la care copiii trebuie să răspundă,
– copilul care răspunde corect primește rolul de bibliotecar și trebuie să așeze cărțile pe
raft în bibliotecă,
– pe raft sunt așezate 3, 4, 5 sau 6 căr ți, iar bibliotecarul trebuie să completeze rafturile cu
cărți în așa fel încât pe fieca re raft să fie acum 7 , 8, 9 sau 10 cărți,

33
– bibliotecarul ales trebuie să comenteze modul în care distribuie cărțile pe rafturi.
Exemplu – Pe raft erau patru cărți, eu am mai așezat încă 3 și acum sunt șapte cărți .
– copiii numără cărțile așezate pe fiecare raft.
Exemple de întrebări la care copiii trebuie să răspundă pentru a deveni bi bliotecari:
 Cum se numește povestea în care lupul mănâncă doi iezi?
 Câte zile sunt într -o săptămână?
 Care este sunetul cu care începe cuvântul matematică ?
 Care sunt lunile anului?
 Care este vecinul mai mare al lui 2?
 Care sunt cifrele impare? Etc. (Nicolae Păușescu, 2012, 52)
4. “Unde s -a ascuns greierașul? ”
Obiectivele acestei activități sunt:
– să denumească și să recunoască formele ge ometrice de bază,
– să identifice poziții din spațiu.
Materialele didactice necesare sunt: piese geometrice, un greieraș din pluș.
Pașii activității:
– educatoarea aduce și prezintă un greieraș care vrea să învețe form ele geometrice de bază
și pozițiile din spațiu, iar pentru aceasta le cere ajutorul copiilor,
– sunt așezate pe un panou piese în formele geometrice învățate,
– copiii închid och ii iar greierașul este așezat lâ ngă o anumită piesă,
– copiii deschid ochii și la în trebarea Unde s -a ascuns greierașul? dau răspunsu l în
legătură cu forma piesei lâ ngă care este acesta dând și precizări cu privire la atributele
sale ca mărime sau culoare – Greierașul este lângă cercul verde mare.
Toate activitățile de cunoaștere a mediul ui sau matematice permit copilului să cunoască,
să identifice, să perceapă corect elementele cu, care ia contact în viața și societatea în care
trăiește, să înțeleagă modul de utilizare și de trăire în comun cu acestea.
În cadrul acestor activități copiii pot căpăta deprinderi a modului în care pot să întrețină
o plantă pentru a se dezvolta armonios sau cum să îngrijească un animal, pot observa anumite
schimbări ce au loc în mediul din jurul lor și astfel își pot crea, dezvolta și manifesta
comportamente de tipul moral – civic în diferite contexte și conjuncturi ce pot apărea în cadrul
mediului cunoscut fiecărui copil în parte – acesta constituind un obiectiv al educației pentru
societate.
Activitățile matematice dezvoltă la copii abilitatea de a lucra în echipă, de a manifesta
disponibilitate pentru rezolvarea unor anumite sarcini de lucru propuse.

34
II.4. Activități estetice și creative
Prin activități artistice și creative de pictură, desen, modelaj, muzică, dans, copiilor li se
dezvoltă imaginația și cre ativitatea, pot crea povestiri, poezii, cântecele, desene, forme. În astfel
de activități se folosește plăcerea copiilor de a se exprima prin intermediul mijloacelor artistice,
acest lucru fiindu -le de mare ajutor în viitor. Lucrările realizate au, de cele mai multe ori, o
destinație afectivă, fiind realizate pentru a fi dăruite mamei, bunicii, lui Moș Crăciun, unei
persoane dragi, etc.
Astfel de activități sunt caracterizate prin exprimarea spontană și liberă a individului, dar
și dorința ca produsul fina l să aibă un grad de afectivitate și valoare.
Prin desen copiii învață culori, tonuri și nuanțe, moduri de amestecare a culorilor și de
obținere a altora noi.
Prin modelaj se dezvoltă capacități motrice ale mâinilor, copiii modelând după model
sau din pro pria imaginație.
Jocurile didactice utilizate în cadrul unor astfel de activități îmbină sarcinile de învățare
cu forma plăcută și atractivă a jocului și dezvoltă la copii interesul pentru studiu.
Ca și valențe formativ – educative ale unor astfel de activ ități ce solicită copilul pe plan
psihic afectiv, cognitiv și volițional, enumerăm:
– dezvoltarea creativității și a propriei imaginații,
– crearea și dezvoltarea gustului estetic,
– crearea unui comportament de muncă original, propriu,
– crearea și dezvoltarea co nștiinței disciplinei, prin sarcinile date, conținut, mod de
rezolvare a sarcinilor propuse sau regulile jocului vizat,
– cultivă curajul și încrederea în propriile forțe.
Un exemplu de activitate estetică poate fi considerată o fișă de lucru ce îmbină domen iul
limbă și comunicare cu domeniul estetic și creativ de genul următor:
– pe o parte a paginii este scrisă o scurtă poezie pe o temă anume (de exemplu un animal –
cățel) ce se va recita de educator și se va repeta împreună cu copiii,
– pe aceeași pagină este o imagine color a animalului respectiv,
– pe partea opusă este o imagine de colorat a aceluiași animal și cerința de a se colora
imaginea în funcție de dorința copilului.
“Ne pregătim de Crăciun”
Obiectivul acestei activități îl reprezintă acela de a dezvol ta creativitatea, imaginația
creatoare a copiilor și a abilităților motrice de decupare, colorare, lipire.

35
Materialele necesare pentru o astfel de activitate sunt coli, cartoane, carioci, acuarele,
culori, foarfeci, hârtie creponată, lipici, șabloane de diferite forme ca steluțe, îngerași, globulețe,
farfurii de carton de unică folosință, lumânări de de cor, aracet, crenguțe mici, glitter.
Pașii de desfășurare ai activității:
– se formează grupe de 4 – 6 copii și se împart materialele necesare pentru fiecare grupă,
– li se cere copiilor să traseze contururile șabloanelor pe coli sau cartoane și să se
decupeze,
– li se solicită copiilor să lipească hârtie creponată pe formele decupate,
– se colorează formele decupate,
– pentru crearea lumânărilor se taie crenguțele mi ci, se dau cu aracet, apoi prin glitter, se
lipesc crenguțele pe o formă de carton ce se atașează pe laterala lumânării.
În urma pregătirilor, repetițiilor și serbărilor efective, copiii dobândesc noi valențe
formative ca urmare a familiarizării cu lumea teatrului, lumea dansului, a muzicii și a poeziei.
Se stimulează la copii imaginația, spiritul de creativitate și spontaneitate, spiritul de echipă,
ajung să aibă un comportament mai degajat, dar, în același timp, serios și coparticipativ la
activitățile d e grup, afectivitate față de membrii grupului. Serbările școlare sunt activități
accesibile micilor copii și favorizează într -un mod pozitiv educația morală, estetică și afectivă a
copiilor.
Prin intermediul activităților din cadrul unei serbări, copilul c apătă mai mult simț de
răspundere, își dorește să reușească, își concentrează atenția asupra acțiunilor din cadrul
spectacolului, își înlătură timiditatea, poate renunța la trac sau frică de scenă, stimulează
independența propriilor acte. Toate acestea con stituie trăsături de caracter pe care un adult
trebuie să le dețină – în viața de zi cu zi el trebuie să fie stăpân pe sine, să nu fie timid și să se
poată exprima oral cât mai frumos.
În activitatea didactică, înainte de pregătirea și organizarea primei serbări școlare cu noua
grupă de elevi se urmărește la fiecare individ talentul de recitator, talentul de muzician sau
dansator, calități sportive sau de ritm. Se încearcă o aprofundare a acestor calități și se valorifică,
apreciind talentele într -o măsură egală pentru a încuraja copiii, fără a favoriza sau dezavantaja pe
vreunul dintre ei.
Odată descoperit un talent la un copil se exersează acest talent cu scopul de a se obține o
deprindere și de a se corecta eventualele deficiențe. Fiecare individ deține un potențial creativ,
potențial ce nu trebuie doar descoperit ci și exersat și educat pentru a fi valorificat la cele mai
înalte standarde.
La o vârstă fragedă (în perioada preșcolară sau școlară clasele pregătitoare, I, II) copilul
are un potențial creati v ce se află în dezvoltare și poate fi format treptat, iar după vârsta de 9 ani

36
se poate manifesta prin talentul de a spune povești, de a compune poezii, cântece, mici povești.
Pentru ca un educator sau învățător să fie capabil să dezvolte aceste talente d escoperite, el
trebuie să știe care sunt caracteristicile unui copil cu comportament creativ:
– imaginație creatoare,
– spirit de observație,
– fluență în gândire,
– gândire divergentă,
– spirit de originalitate,
– nonconformism în acțiuni și idei,
– perseverență,
– spirit de inițiativă, etc.
După perioada de observare a copiilor și descoperirea eventualelor talente în recitare de
poezii, în muzică, dans sau teatru, se poate alege tipul activităților din cadrul serbării școlare
(poezii, cântece, scenete, dansuri), precum ș i protagoniștii fiecărei activități.
Prima serbare ce se efectuează cu noua grupă de elevi este serbarea de Moș Crăciun în
care se pot alege o gamă largă de poezii de Crăciun, colinde și o scenetă cu Nașterea Domnului
pentru copiii de la grupa mare.
Se aleg roluri de povestitor (se alege un elev cu talent de recitator), zâna Iarnă (o fetiță cu
calități fizice plăcute și cu deprinderi motrice de defilare), fulgi de nea (copii cu calități de
mișcare pentru a dansa în jurul zânei), Maica Domnului, îngeri, et c. Se formează grupuri în
funcție de calitățile muzicale pentru a cânta colindele alese.
Se pot alterna poezii, colinde și scenetă, iar în funcție de posibilitățile materiale ale
familiilor , copiilor li se poate sugera să își realizeze costume specifice rolurilor alese.
Activitățile estetice și creativ permit copiilor libera exprimare și dezvoltarea unor
aptitudini cunoscute anterior sau descoperirea unora noi. Toate aptitudinile sunt utile copiilor în
viața socială actuală și le permit acestora executare a unor acțiuni pe baza comportamentului
moral – civic al copilului, cu impact profund asupra lor sau a celor din jurul lor.
II.5. Activități de dezvoltare personală
O activitate de dezvoltare personală ce este utilizată cu mare succes în cadrul activitățil or
de la grădiniță o reprezintă Întâlnirea de dimineață . Drept valență formativă pentru această
activitate este conștientizarea legăturii dintre individ și grup prin interese și valori comune.
Apare un sentiment de încredere față de colegi și de prietenie, vor putea astfel în viitor să se
autocorecteze mai ușor deoarece vor putea accepta o critică din partea unui prieten de aceeași
vârstă cu el decât de la un străin, adult, membru al familiei. Tot în cadrul acestei activități se
stabilesc relații ce conduc la sentimentul de apartenență la un grup.

37
Prin întâlnirea de dimineață se urmărește cooperarea în procesul de învățare de tip
colectiv, nu pune acces pe competiție sau pe victoria individuală.
O altă valență formativă o reprezintă dezvoltarea aptitudinil or de comunicare, cum ar fi:
– utilizarea unui limbaj adecvat încât ceilalți să poată recepționa corect mesajul,
– să aibă capacitatea de a asculta când un coleg vorbește,
– să participe cu idei la rezolvarea de probleme ale grupului,
– toleranță în comunicare și în acceptarea ideilor unui alt membru al grupului.
Se dezvoltă capacități ca vorbirea, vocabularul, ascultarea, formularea de întrebări,
analiza și construirea de răspunsuri, toleranță și grijă față de părerile celorlalți.
Această activitate accentuează în personalitatea copilului grija pentru semeni, încredere
în propriile forțe, disponibilitate pentru membrii grupului. De asemenea se permite
implementarea la copii a unor norme de conduită de tip elementar pentru viața cotidiană și
socială a fiecărui indiv id în parte aflat la vârstă preșcolară, școlară sau la maturitate.
II.6. Activități de educație fizică
Jocurile ce presupun mișcare fizică reprezintă principala preocupare a preșcolarilor și
implică atât resurse fizice cât și cognitive și afective.
Prin jocul educativ se exercită cele mai importante influențe formative și informative în
cadrul activității de învățare, iar jocurile ce presupun mișcare constituie, în plus, o cale de
reconfortare.
Jocurile de mișcare își schimbă însușirile și funcțiile de l a o vârstă la alta, la copiii mici
sunt forme simple de joc, la clasele mari devin o activitate de canalizare și consum de energie, în
timp ce la adulți au funcții de relaxare și deconectare de la rutina zilnică.
La grădiniță jocurile de mișcare ocupă un l oc primordial în activitatea zilnică.
Exemplu de joc de mișcare:
1. “Iepurașii vin la morcovi”
Obiectivul ac estui tip de joc este:
– să execute deprinderi motrice, în cazul acesta săritură.
Activitatea are următorii pași:
– se trasează o linie de pleca re cu creta sau se lipește cu bandă adezivă ,
– la auzul anumitor comenzi, copiii trebuie să execute anumite tipuri de mișcări pentru a
ajunge la stratul de morcovi care este situat la aproximativ 2 -3 m de linia de plecare,
– auzind comanda Iepurii la morcovi copiii trebu ie să sară spre stratul de morcovi,
– ajunși la stratul de morcovi ei sar pe loc, sugerând faptul că iepurii sunt la masă și
mănâncă morcovii,

38
– auzind comanda Iepurii acas ă copiii trebuie să revină la punctul de plecare prin sărituri
cu desprindere de pe ambe le picioare.
2. “Hora Unirii”
Obiectivul ac estui tip de joc este:
– să execute deprinderi motrice succesive, simultan cu restul grupului.
Activitatea se desfășoară astfel:
– se așează copiii în cerc și țin mâinile cu coatele îndoite,
– se pleacă spre dreapta, cu pi ciorul drept și se execută câte șapte pași iar la al optulea se
efectuează o bătaie,
– în partea I a melodiei se pleacă spre dreapta iar în cea de a doua parte se pleacă spre
stânga.
Mișcarea și activitățile sportive de orice tip ar trebui să ocupe un loc ma i important în
cadrul instituțiilor școlare ca urmare a tendințelor de obezitate a copiilor încă de la vârsta
preșcolară sau din cauza timpului tot mai crescut pe care aceștia îl petrec în “compania”
dispozitivelor electonice și a gadget -urilor de orice ti p.

39
Bibliografie

1. Beraru, G., Neagu, M., (1995), Activități matematice în grădiniță , Iași: Editura ASS
2. Cerghit, I., (1976), Metode de învățământ , București : Editura Didactică și Pedagogică
3. Kulcsar, T., (1978), Facto rii psihologici ai reuș itei școlare , București: Editura Didactică
și Pedagogică
4. Nicolae Păușescu, A., (2012), Jocul didactic matematic în învățământul preșcolar ,
Râmnicu – Vâlcea : Editura Nova Didact
5. Sabău, I., (2004), Metodica dezvoltării limbajului în învățământul preșcolar , Oradea:
Editura EuroGrup
6. Savu, C., Nistor, A, Bărbulescu, N., (2015), Jocuri didactice , București: Editura Diana

Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 -6/7 ani) , Ministerul Educației, Cercetării și
tineretului, 2008

Resurse Internet
http://edu.ro
http://didactic.ro

40
Capitolul III
Impactul activităților de educație asupra societății
Microcercetare pedagogică
1. Motivația cercetării
Pentru ca învățarea în învățământul preșcola r să fie eficientă trebuie realizată o adecvare
a conținuturilor, priceperilor și deprinderilor în funcție de particularitățile de vârstă a copiilor și a
modalităților prin care aceste noțiuni sunt însușite de micii copii.
Principal a metodă de organizare a activității didactice la vârsta preșcolară o reprezintă
jocul, deoarece îmbină într -un mod favorabil elemente educative cu elemente distractive și
instructive.
În perioada preprimară, copilul se dezvoltă sub diferite aspect e, aspect e ale limbii, noi
funcț ii dar și forme ale limbajului sau își dezvoltă gândirea matematică, toate realizându -se prin
intermediul jocului, deoarece prin îmbrăcarea într -o haină atractivă și distractivă, jocul trezește
un mare interes în rândul copiilor pentru a îndeplini anumite sarcini educative și nu se simt
obosiți sau bulversați de informații.
2. Scopul cercetării
Această microcercetare are drept scop acela de a determina modalitățile de a valorifica
valențele formativ – educative ale activităților din învățământul preșcolar, pri n utilizarea, cu
preponderență, a jocului didactic.
3. Obiectivele cercetării
O1 – Identificarea valențelor formativ – educativ e ale activităților instructiv – educative din
învățământul preprimar,
O2 – Evidențierea importanței utilizării jocului didactic ca modalitate de îmbunătățire a
activităților instru ctiv – educative din grădiniță.
4. Ipoteza cercetării
Dacă educatorul utilizează jocuri didactice corespunzătoare particularităților de vârstă și
individuale ale preșcolarilor și valorifică valențele instru ctiv – educative, atunci activitățile de
învățare vor conduce la rezultate superioare ale copiilor prin stimularea dezvoltării personalității
copilului preșcolar.
5. Metodologia cercetării
Tipul cercetării – experimentală
Metode și tehnici de cercetare utili zate (Jinga, 2006, 72) :
– Documentarea – se realizează o informare din diferite surse de informare de
specialitate, cu profil metodic și psihopedagogic. Documentarea sistematică ajută în

41
formularea ipotezei și a obiectivelor cercetării și realizează o viziun e de ansamblu
asupra întregii teme.
– Experimentul pedagogic – experimentul a constat în efectuarea unor măsurători cu
privire la efectele formativ – educative ale activităților de comunicare, matematice,
sportive sau extrașcolare prin utilizarea, cu prepond erență, a jocului didactic. Astfel,
au fost efectuate activități practice, în concordanță cu cele menționate în ipoteză, iar
rezultatele obținute au fost înregistrate și prelucrate cu scopul de a demonstra
utilitatea lor educativă. Tipul cercetării este formativ – ameliorativă.
Experimentul cuprinde trei etape:
1. etapa inițială (pre -experiment/pre -test, etapa constatativă) – în cadrul ace stei etape am
aplicat o evaluare inițială, cu scopul pre cis de a stabili nivelul lor de cunoștințe.
2. etapa experimenta lă (etapa formativ – ameliorativă) – în cadrul ace stei etape, la
eșantionul de preșcolari studiat am intervenit în procesul educațional prin aplicarea
metodelor de învățare bazate pe jocuri didactice s ub diferite variante ce au un caracter
formativ – ameli orativ.
3. etapa finală ( post -experimenta /post -test, etapa de evaluare finală) – în cadrul acestei
etape am realiz at o evaluare finală la eșantio nul studiat. Astfel, în urma comparării
rezultatelor obținute la evaluările inițială și finală a fost remarcat un progres sesizabil în
învățare.
– Metoda testelor – cu referire la evaluarea inițială și evaluarea finală a progresului
înregistrat de copii .
– Observația directă – cu referire la acțiunea mecanismelor de învățare, a gradului
de asimilare a informațiilor pri n metodele utilizate .
– Studiul documentelor – cu referire la înregistrarea datelor ce au fost obținute la
sfârșitul experimentului efectuat. Pentru formarea unor opinii cu privire la
particularitățile de vârstă ale indivizilor din eșantionul urmărit au con tribuit
foarte mult caietul de observații al educatoarei, catalogul grupei și fișele de
observații. S -au obținut informații personale despre subiecții în cauză, ca
proveniența socială, membrii familiei, relațiile dintre aceștia sau nivelul cultural
al memb rilor familiei.
– Convorbirea – conversație între două persoane, conversație bazată pe reguli
metodologice, în cadrul căreia o persoană oferă informații în legătură cu o tema
fixată anterior. Poate să dezvăluie demersul gândirii copilului, atitudinea pe care
acesta o are față de alți copii din anturajul său, din colectiv, față de educator,

42
influența pe care o are mediul social sau familia asupra sa. Se pot aduna o
mulțime de informații despre subiecți prin intermediul acestei metode.
– Metoda de măsurare a rezu ltatelor cercetării, de prelucrare și interpretare statistic ă
a datelor obținute (înregistrarea rezultatelor și reprezentările grafice, numărarea,
realizarea tabelelor, sublinierea diferențelor, interpretarea concluziilor).
6. Eșantionul cercetării
A fost uti lizată o clasă de gră diniță – grupa mare de la Grădinița cu Program Prelungit nr .
4 Moreni:
– Grupa mare A – eșantionul experimental de preșcolari, alcătuit din 12 fete și 9
băieți.
Copiii sunt născuți și crescuți în mediul urban, obișnuiți cu condițiile vie ții în acest
mediu și care au frecventat anii anteriori de grădiniță.
Există copii ai căror părinți au studii superioare, sun t cadre didactice, medici, preoț i
dar și copii cu părinți cu studii medii ce sunt asistenți sociali, lucrători comerciali, strunga ri sau
șomeri, casnici.
Copiii din eșantion au vârsta de 5 -6 ani.

Situația efectivului de copii
Nr.
crt. Indicatori Grupa A
Grădinița nr. 4 Moreni
1. Nr. total de elevi 21
2. Nr. fete 12 (57,14%)
3. Nr. băieți 9 (42,86%)

57% 43% grupa A
numar fete
numar
baieti

43
7. Desfășurarea microceretă rii pedagogice, analiza și interpretarea rezultatelor
Perioada de cercetare : – pe parcursul semestrului I al anului școlar 2016 – 2017 .
Etapele microcercetării pedagogice:
1. Etapa pre -experimentală;
2. Etapa experimentală;
3. Etapa post -experimentală .
Anali za, prelucrarea și interpretarea datelor :
Etapa pre -experimentală
În cadrul acestei etape au fost aplicate evaluări inițiale eșantionului de copii, cu scopul
de a stabili nivelul de cunoștințe de la care se pleacă în studierea noilor conținuturi.
Pentru a scoate în eviden ță rolul și însemnătatea evalu ării inițiale pentru integrarea
elevilor în noua activitate R. Ausubel concluzionează: „Dacă aș vrea să reduc toată
psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influențează cel mai mult învăța rea sunt
cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați -vă de ceea ce el știe și instruiți -l în
consecință. ” (Cerghit, at all, 2001 , 111).
Evaluarea inițială a avut loc la începutul anului școlar 2016/2017 și a vizat stabilirea
nivelului de pr egătire al preșcolarilor, în acel moment, premisele de la care se pleacă în
integrarea în noua activitate, îndeplinind o funcție pedagogică prioritar predictivă.
Evaluarea iniți ală pentru domeniul Limbă și comunicare a cuprins o fișă cu lectură după
imagini – “Început de an școlar” și un joc didactic “Ce știi despre?” în care copiii au fost invitați
să denumească cor ect anumite obiecte sau ființe și să formule ze simple propoziții cu denumirile
găsite. (Anexa 1)
Obiectivele fișei de evaluare inițială sun t:
– O1 – să prezinte ceea ce vede în imagine . (scurtă descriere a elementelor din fișă)
– O2 – să exprime opinii și păreri despre începutul de an școlar .
– O3 – să folosească culorile potrivite pentru elementele de desenat (exemplu –
verde pentru iarbă) .
– O4 – să-și îmbogățească vocabularul .
– O5 – să recunoască obiectele sau ființele din fișa dată .
– O6 – să formuleze scurte propoziții având ca punct de plecare obiectele sau
ființele din fișa dată.
Joc didactic „Ce știi despre?”
Obiectivele acestui joc sunt:
– să-și îmbogățească vocabularul
– să formuleze scurte propoziții pe baza obiectelor sau ființelor din fișa dată.

44
Nu sunt necesare materiale supli mentare pentru acest tip de joc decât fișa în care sunt
reprezentate obiectele sau ființele.
Pașii activității didactice sunt simplii – copiii primesc fișa și trebuie să denumească
fiecare obiect / ființă din fișă și să încerce formularea unei propoziții simple cu denumirea găsită.
Dacă se greșește la vreo denumire sau propoziția nu este corect formulată i se oferă copilului
posibilitatea de a da o altă denumire sau de a formula o nouă propoziție.
Rezultatele obținute la testarea inițială la eșantionul studiat au fost rep artizate
astfel pe două nivele:
– A – comportament atins
– D – comportament în dezvoltare
Rezultatele copiilor la evaluarea inițială
Nr. Crt. Inițiale
nume și
prenume
copil Obiectivele evaluării inițiale
O1 O2 O3 O4 O5 O6
1. A.C. A A D A A A
2. B.C. A A A A A A
3. C.A. A D A D A D
4. E.G. D D D A A D
5. F.A. A A A D A A
6. G.S. D A A D A A
7. I.D. A A A A A A
8. I.M. A D D A A D
9. L.A. A D A A A D
10. L.M. A D A D A A
11. M.C. A A D A A A
12. M.R. D A A A A A
13. N.A. D A A D A A
14. N.M. A D D A D D
15. N.I. A A A D A A
16. N.C. A A A A A A
17. R.I. D A A A A D
18. S.I. D A D A A A
19. S.A. D A A D A A
20. T.B. D D A A A A

45
21. V.I. D A A A A D

Rezultatele obținute de elevii clasei de preșcolari studiată au fost înregistrate în
tabelul de mai jos:

Obiective evaluate NIVELUL DE PERFORMANȚĂ
F.BINE BINE SUFICIENT INSUFICIENT
Nr.
Elevi % Nr.
elevi % Nr.
elevi % Nr.
elevi %
O1 să prezinte ceea ce vede
în imagine;
12
57%
7
33%
2
10% –

O2 să exprime opinii și
păreri despre începutul de
an școlar
14
67%
6
28%
1
5% –

O3 să folosească culorile
potrivite pentru elementele
de desenat
15
71%
4
19%
2
10% –

O4 să -și îmbogățească
vocabularul
14
58%
4
19%
4
19% –

O5 să recunoască obiectele
sau ființele din fișa dată

20
95%
1
5%
– –

O6 să formuleze scurte
propoziții având ca punct
de plecare obiectele sau
ființele din fișa dată
14
60%
5
24%
1
5%
1
5%

46
Reprezentarea grafică a rezultatelor

Evaluarea inițială la domeniul Matematică a cuprins o fișă cu 5 cerințe (Anexa 2) și a
avut următoarele obiective:
– O1 – să numere corect î n intervalul 1 – 5.
– O2 – să identifice cifrele di n intervalul 1 – 5.
– O3 – să scrie cifrele.
– O4 – să identifice cifrele care lipsesc.
Rezultatele obținute la testarea inițială la eșantionul studiat au fost rep artizate
astfel pe două nivele:
– A – comportament atins
– D – comp ortament în dezvoltare
Rezultatele copiilor la evaluarea inițială
Nr. Crt. Inițiale
nume și
prenume
copil Obiectivele evaluării inițiale
O1 O2 O3 O4
1. A.C. A A A A
2. B.C. A A A A
3. C.A. A A D A
4. E.G. D D D D
5. F.A. A D A A
6. G.S. A A A A 0510152025
Foarte bine Bine Suficient InsuficientO1
O2
O3
O4
O5
O6

47
7. I.D. A A A A
8. I.M. A A A D
9. L.A. A A A A
10. L.M. D D D D
11. M.C. A A A A
12. M.R. A A A A
13. N.A. A A A A
14. N.M. D D D D
15. N.I. A A A A
16. N.C. A A A A
17. R.I. A A A A
18. S.I. A A A A
19. S.A. A A D D
20. T.B. A A A A
21. V.I. A A A A

Rezultatele obținute de elevii clasei de preșcolari studiată au fost înregistrate în
tabelul de mai jos – distribuire procentuală:

Obiective evaluate NIVELUL DE PERFORMANȚĂ
F.BINE BINE SUFICIENT INSUFICIENT
Nr.
Elevi % Nr.
elevi % Nr.
elevi % Nr.
elevi %
O1 să numere corect în
intervalul 1 – 5
18
86%
2
9%
1
5%
–

O2 să identifice cifrele din
intervalul 1 – 5
17
81%
3
14%
1
5%
–

O3 să scrie cifrele
16
77%
3
14%
2
9%
–

O4 să identifice cifrele care
lipsesc
16
77%
3
14%
2
9%
–

48
Reprezentarea grafică a rezultatelor

Etapa experimentală
Etapa experimentală s -a desfășurat pe parcursul primului semestru al anului școlar 2016 –
2017.
Pornind de la rezultatele obținute la testarea inițială, întreaga acti vitate a educatoarei se
direcționează pe următoarele planuri:
– modul în care vor fi prezentate copiilor noile conținuturi
– necesitatea unor programe de recuperare pentru unii elevi.
Pentru fiecare copil a fost realizată o fișă în care s -au înregistrat rezul tatele obținute la
testarea inițială, se vor nota și rezultatele la urmă toarele evaluări, inclusiv evaluarea finală pentru
a putea fi comparate și studiate.
În cadrul etape i de experiment, etapă formativ – ameliorativă, activitățile didactice de
comunicare sau matematice au fost dominate de jocuri didactice centrate pe rezultatele
înregistrate la evaluarea inițială. Jocurile didactice utilizate au avut valențe formative și
educative, atât de atingere a obiectivelor operaționale propuse pentru lecții, cât ș i formarea de
priceperi, deprinderi utile individului la maturitate. Raportându -se la rezultatele obținute la
testarea inițială, se urmăresc aceleași obiective, la un grad de dificult ate mai mare. Jocurile
didactice utilizate au fost de diferite forme și a u cuprins sarcini mai complexe pentru a conduce
la rezultate vizibil m ai bu ne la testarea finală. 02468101214161820
Foarte bine Bine Suficient InsuficientO1
O2
O3
O4

49
Pe durata etapei de experiment au fost înregistrate rezultatele obținute de copiii, raportate
la obiectivele propuse, obiective ce au fost prezentate copiilor .
Etapa formativ – ameliorativă a cuprins jocuri didactice de genul celor prezentate în
Capitolul II al lucrării de față, și anume – “Harta unei povești”, “Spune mai departe”, “Trăistuța
lui Moș Crăciun”, “Ajut -o pe Rița – Veverița!”, “Biblioteca”, dar au fost realizate și multiple
aplicații la domeniul C omunicare (Anexa 3 ) sau la domeniul Științe – Matematică (Anexa 4)
(Nicolae Păușescu, 2012, 52)
Alte jocuri educative folosite pe durata experimentului pentru a stimula potențialul
creativ al preșcolaril or au fost:
– “Ce aș face dacă aș fi …” – în cadrul acestui joc li se solicit ă copiilor să se
gândească la o poveste și să se considere ca fiind un personaj, personajul principal
din povestea respectivă și să spună cum ar decurge povestea dacă personajul ar
acționa așa cum vrea el, ce ar face copilul în locul personajului ales în situațiile
din poveste. El trebuie să acționez e în funcție de propriile trăiri sau sentimente,
cultivându -și astfel originalitatea, spontaneitatea sau gândirea de tip empatic.
– “Poves te colectivă” – sunt alcătuite grupuri de aproximativ 5 copii, cărora li se
dau câte o planșă pe care sunt repr ezentate câ teva momente ce pot să alcătuiască o
poveste. Fiec are copil trebuie să își formule ze povestea plecând de la imaginile
reprezentate. În cepe istorisirea pr imul copil, oricare altul poată să intervină și să
continue povestea în maniera proprie. Un astfel de joc le dezvoltă copiilor
originalitatea în gândire, atenția, voința, flexibilitatea.
– “Reporterii în acțiune” – reprezintă o activitate ce dezvoltă copiilor vorbirea de
tip adresativ, le stimulează expresivitatea vocabularului și devin originali prin
formularea de întrebări și răspu nsuri. Jocul presupune alegerea unui copil care să
fie rep orter și care trebuie să formule ze și să adreseze î ntrebări pe o anumită temă
având sau nu la dispoziție un material ilustrativ.
– “Povești încurcate” – jocul presupune continuarea unei povești dintr -o situație
încurcată voit de educator prin amestecarea poveștilor, a situațiilor, întâmplărilor
sau personaje lor. Acțiunea poate fi mutată în alt timp sau spațiu iar copiii trebuie
să găsească noi desfășurări ale acțiunii pentru noile povești. De exemplu Albă ca
Zăpada ajunge în povestea Cenușăreasa, Micuța Sirenă este rea și lupul găsește o
mașină de călătorit î n timp. Copiii pornesc de la punctele culminante create și
printr -un deosebit simț creator formulează noi povești dezvoltându -și
originalitatea și flexibilitatea.

50
Pe parcursul semestrului I în care s -a desfășurat această etapă s -a urmărit și valorificarea
altor valențe formative și educative prin activități de pictură, modelare, desen, muzică, mișcare,
serbări de Crăciun, excursie.
Etapa post – experimentală
În cadrul acestei etape au fost aplicate teste de evaluare finală și jocuri didactice clasei de
preșcolari ce a reprezentat eșantionul studiat. Evaluarea finală s -a desfășurat conform modelului
evaluării inițiale, fiind modificate conținuturile probelor de evaluare, acestea fiind adaptate
necesităților, obiectivelor urmărite și nivelului de competență atins de copii. Scopul evaluării
finale pe modelul evaluării inițiale a fost acela de a se face o comparație cât mai precisă între
rezultatele obținute de grupul de copii studiat.
Pentru domeniul Limbă și comunicare evaluarea finală a cuprins o fișă cu ap licații și un
joc didactic “Recunoaște personajul” în care copiii au fost invitați să identifice cor ect personajul
desenat și povestea din care face parte, apoi să prezinte câteva caracteristici ale personajului și să
povestească secvențe din poveste în care să fie implicat personajul. Fișa cu aplicații a fost creată
pe modelul fișei de evaluare inițială. (Anexa 5)
Obiectivele fișei de evaluare finală sunt:
– O1 – să recunoască obiectele sau ființele din fișa dată .
– O2 – să formuleze scurte propoziții având ca punct de plecare obiectele sau
ființele din fișa dată .
– O3 – să identifice sunetul de început al cuvintelor ce denumesc obiectele sau
ființele din fișă .
– O4 – să-și îmbogățească vocabularul .
– O5 – să despartă în silabe .
– O6 – să folosească culorile potrivit e pentru elementele de desenat.

Rezultatele obținute la testarea finală la eșantionul studiat au fost rep artizate astfel
pe două nivele:
– A – comportament atins
– D – comportament în dezvoltare

51
Rezultatele copiilor la evaluarea inițială
Nr. Crt. Inițiale
nume și
prenume
copil Obiectivele evaluării inițiale
O1 O2 O3 O4 O5 O6
1. A.C. A A A A D A
2. B.C. A A A A A A
3. C.A. A A A A A A
4. E.G. A D D D A D
5. F.A. A A A A D A
6. G.S. A A A A A A
7. I.D. A A A A A A
8. I.M. A A A A A A
9. L.A. A A D A A A
10. L.M. A D D D D A
11. M.C. A A A A A A
12. M.R. A A A A A D
13. N.A. A A A A A A
14. N.M. A D D D D A
15. N.I. A A A A A A
16. N.C. A A A D A A
17. R.I. A A A A A A
18. S.I. A A D A D A
19. S.A. A A A A A A
20. T.B. A A A A A A
21. V.I. A A D A D A

Rezultatele obținute de elevii clasei de preșcolari studiată au fost înregistrate în
tabelul de mai jos:

Obiective evaluate NIVELUL DE PERFORMANȚĂ
F.BINE BINE SUFICIENT INSUFICIENT
Nr.
Elevi % Nr.
elevi % Nr.
elevi % Nr.
elevi %

52
O1 – să recunoască
obiectele sau ființele din
fișa dată
21
100%
–
–
–

O2 să formule ze scurte
propoziții având ca punct
de plecare obiectele sau
ființele din fișa dată
18
86%
2
9%
1
5%
–

O3 să iden tifice sunetul de
început al obiectelor sau
ființelor din fișa dată
15
72%
4
18%
1
5%
1
5%
O4 să -și îmbogățească
vocabularul
17
81%
4
19%

–
–

O5 să despartă în silabe

15
72%
5
23%
1
5%

O6 să folosească culorile
potrivite pentru elementele
de desenat
19
90%
1
5%
1
5%

Reprezentarea grafică a rezultatelor
0510152025
Foarte bine Bine Suficient InsuficientO1
O2
O3
O4
O5
O6

53
Evaluarea finală la domeniul Științe – Matematică a cuprins o fișă cu 5 cerințe (Anexa 6) și a
avut următoarele obiective:
– O1 – să nume re corect în intervalul 1 – 10.
– O2 – să identifice cifrele din inte rvalul 1 – 10.
– O3 – să scrie cifrele.
– O4 – să identifice cifrele care lipsesc .
– O5 – să deseneze forme geometrice de bază.
Rezultatele obținute la testarea finală la eșantionul stud iat au fost rep artizate astfel
pe două nivele:
– A – comportament atins
– D – comportament în dezvoltare
Rezultatele copiilor la evaluarea inițială
Nr. Crt. Inițiale
nume și
prenume
copil Obiectivele evaluării inițiale
O1 O2 O3 O4 O5
1. A.C. A A A A A
2. B.C. A A A A A
3. C.A. A A A D A
4. E.G. D D D A D
5. F.A. A A A A A
6. G.S. A A A A A
7. I.D. A A A A A
8. I.M. A A A A A
9. L.A. A A A A A
10. L.M. A D D D D
11. M.C. A A A A A
12. M.R. A A A A A
13. N.A. A A A A A
14. N.M. D D A D D
15. N.I. A A A A A
16. N.C. A A A A A
17. R.I. A A A A A
18. S.I. A A A A A
19. S.A. A A A A A

54
20. T.B. A A A A A
21. V.I. A A A A A

Rezultatele obținute de elevii clasei de preșcolari studiată au fost înregistrate în
tabelul de mai jos – distribuire procentuală:

Obiective evaluate NIVELUL DE PERFORMANȚĂ
F.BINE BINE SUFICIEN T INSUFICIENT
Nr.
Elevi % Nr.
elevi % Nr.
elevi % Nr.
elevi %
O1 să numere corect în
intervalul 1 – 10
19
90%
2
10%
–

–

O2 să identifice cifrele din
intervalul 1 – 10
18
85%

2
10%
1
5%
–

O3 să scrie cifrele
19
90%
1
5%
1
5%
–

O4 să identifice cifrele care
lipsesc
18
85%
2
10%
1
5%
–

O5 să deseneze forme
geometrice de bază
18
85%
3
15%
–
–

Reprezentarea grafică a rezultatelor
02468101214161820
Foarte bine Bine Suficient InsuficientO1
O2
O3
O4
O5

55
8. Concluzii
În urma confruntării rezultatelor obținute la testările inițiale și finale pentru grupul studiat
se constată o îmbunătățire a rezultatelor obținute de elevi, concluzionând astfel că preșcolarii au
acumulat noi cunoștințe, și -au format noi priceperi și deprinderi și au căpătat noi valențe
formative și educative necesar e pentru un viitor elev.
Prin intermediul activităților și a jocurilor didactice efectuate în perioada de e xperiment
s-a urmărit deprinderea și manifestarea unor norme de comportament moral – civic cu relevanță
în diferite momente ale vieții individului, implementarea și utilizarea de norme elementare de
conduită în societate și comunitate precum și dezvoltarea capacităților de muncă în echipă cu
scopul de a soluționa problemele apărute, membrii echipei dovedind responsabilitate,
disponibilitate, dorință d e cooperare și de a găsi soluții multiple. De exemplu în cadrul activității
„Poveste colectivă ” copiii învață cum să lucreze în comun, cum să continue firul poveștii început
de colegul său de grupă, cum să conducă acțiunea în așa fel încât ceilalți coechip ieri să poată
continua și ei, etc.

56
Bibliografie

1. Cerghit, I.; Neacșu I.; Negreț -Dobridor, I. Pânișoară, I.O. (2001) – Prelegeri pedagogice ,
Ed. Polirom , Iași
2. Jinga, I., (2006), Manual de pedagogie , București: Editura All
3. Nicolae Păuș escu, A., (2012), Jocul didactic matematic în învățământul preșcolar ,
Râmnicu – Vâlcea : Editura Nova Didact
Resurse Internet
http://edu.ro
http://didactic.ro

57
Capitol ul IV
Concluzii

Motto:
„Omul needucat este ca un corp fără suflet.” (proverb turcesc)
O problemă gravă și de actualitate a învățământului o reprezintă aceea de resemnare a
cadrelor didactice cu privire la rezultatele învățării. Este foarte clar faptu l că, în societatea
actuală românească în plină democrație, se trece treptat la o economie concurențială în care
elevii – studenții trebuie să fie din ce în ce ma i bine pregătiți pentru a reuși să obțină job -ul dorit
plătit conform dorințelor proprii. Însă , calitatea pregătirii pentru o anumită profesie este în
strânsă corelație cu calitatea instruirii în anii de școală.
Învățarea reprezin tă o strategie complexă, un con glomerat de forme și modalități de
realizare a procesului de predare – învățare pentru care învățarea în clasă este doar o
componentă.
Dacă întregul demers didactic este centrat pe elev se poate avea certitudinea că acel elev
va pleca acasă având cunoștințele dobândite măcar la un nivel minimal.
Este din ce în ce mai mult nevoie de o învă țare activă, o învățare în care profesorul nu
doar predă și copiii scriu ci este nevoie de implicarea elevului, de participarea sa într -un mod
activ la descoperirea noilor noțiuni. Experiența a demonstrat că elevii își doresc implicare în
procesul de pred are – învățare și astfel dobândesc mai ușor priceperi și deprinderi și acumulează
mai multe informații și înțeleg ușor noile cunoștințe.
În învățământul preșcolar se pun bazele adultului de mâine și este necesar să se pornească
toată activitatea didactică într-o manieră pozitivă, plăcută pentru copil.
Grădinița reprezintă perioada în care copilul se intersectează pentru prima dată cu
educația, ia contact cu o nouă lume, se desparte de mediul familiei, de confortul căminului
propriu, iar această trecere t rebuie să fie una sinuoasă, prietenoasă, plăcută pentru micul
preșcolar. Activitatea de bază o reprezintă jocul sub diferite forme ale sale, de la cele mai simple,
spre jocuri mai complicate în cadrul anilor de școală primară. Fiecare joc are propriile sal e
obiective ce urmăresc formarea de anumite trăsături de caracter sau de personalitate, de
dezvoltare fizică sau psihică. Prin regulile și activitățile fiecărui joc în parte se aduc noi valențe
de formare sau educative copilului, ajutându -l pe acesta să de scopere noi informații, să -și
descopere sau dezvolte aptitudini, să se formeze ca om.
Fieca re individ posedă o forță creatoare ce are nevoie de asigurarea unor anumite condiții
optime pentru a se dezvolta. Prin activitatea pe care o execută dar și prin propria atitudine și

58
exemplul pe care îl dă elevilor săi, un cadru didactic reprezentă un factor de modelare a
personalității copilului cu care interacționează încă de la cele mai fragede vârste.
Mediul, societatea, familia, colectivul, școala – totul inte racționează și contribuie la
formarea copilului pe plan emoțional, educațional, psihic, cognitiv sau fizic.

59
Bibliografie

1. Ausubel, D.P., Robinson, F.G. (1981), Învățarea în școală. O introducere în psihologia
pedagogică , Buc urești: Editura didactică și Pedagogică
2. Beraru, G., Neagu, M., (1995), Activități matematice în grădiniță , Iași: Editura ASS
3. Cerghit, I., (1976), Metode de învățământ , București : Editura Didactică și Pedagogică
4. Cerghit, I.; Neacșu I.; Negreț -Dobridor, I. P ânișoară, I.O. (2001) – Prelegeri pedagogice ,
Ed. Polirom , Iași
5. Claparede, E., (1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală, București :
Editura Didactică și Pedagogică
6. Dumitru, G. , Novac, C., Mitrache, A.,(2005), Didactica activităților ins tructive –
educative pentru învățământul preprimary, Craiova: Editura Didactica Nova
7. Enache, M., Munteanu, M., (1998), Jocuri didactice , Galați : Editura Porto – Franco
8. Gardner, H., (2006), Inteligențe multiple. Noi orizonturi , București: Editura Sigma
9. Ionescu, M., (2000), Demersuri creative în predare și învățare, Cluj: Editura Presa
Universitară Clujeana
10. Iucu, R., (2001), Instruirea școlară , Iași : Editura Polirom
11. Jinga, I., (2006), Manual de pedagogie , București: Editura All
12. Joița, E., Ilie, V.,Vlad, M., F răsineanu, E., (2003), Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare și grade didactice , Craiova : Editura Arves
13. Johnson, D.W., Johnson, R.T. & Holubec, E.J. (1983) – Cooperarea în sala de clasă ,
Edna MN, Interaction Book Company
14. Kulcsar, T., (1978), Factorii psihologici ai reușitei școlare , București: Editura Didactică
și Pedagogică
15. Nicolae Păușescu, A., (2012), Jocul didactic matematic în învățământul preșcolar ,
Râmnicu – Vâlcea : Editura Nova Didact
16. Oprea, O., (1975), Tehnologia instruirii , București : Editura Didactică și Pedagogică
17. Popescu, E., (1994), Activități de joc și recreativ – distractive , București: Editura
Didactică și Pedagogică
18. Popescu G., (2007), Psihologia creativității, Bucure ști: Editura Fundației România de
Mâine
19. Popescu – Neveanu, P. , (1999), Psihologie , Manual pentru clasa a X – a, București: Editura
Didactică și Pedagogică R.A.
20. Roșca, Al., (1981), Creativitate general și specific , București: Editura Academiei,

60
21. Sabău, I., (2004), Metodica dezvoltării limbajului în învățământul preșco lar, Oradea:
Editura EuroGrup
22. Savu – Cristescu, M., (2016), Pedagogia învățământului primar și preșcolar – support de
curs, Universitatea Valahia din Târgoviște
23. Savu, C., Nistor, A, Bărbulescu, N., (2015), Jocuri didactice , București: Editura Diana
24. Turcu, F., (1981), Cultivarea creativității tehnice la elevi , București:Editura Didactică și
Pedagogică

Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 -6/7 ani) , Ministerul Educației, Cercetării și
tineretului, 2008

Resurse Internet
http://edu.ro
http://didactic.ro

61
Anexa 1
Fișă de evaluare inițială comunicare
1. Spune ce vezi în imaginea de mai jos și colorează cum dorești.

2. Joc didactic „Ce știi despre?”

62
Anexa 2

Fișă de evaluare inițială matematică
1. Numără copiii din imaginea alăturată. Încercuiește cifra care semnifică numărul lor.

1 3 5 2 4
2. Încercuiește tot atâtea mingii.

3. Copiază grupurile de cifre, ca în modelul dat.
1 2 3 4 5
4. Scrie cifrele care l ipsesc.
1 3 5
5. Colorează primul copil din rândul de sus și al doilea copil din rândul de jos.

63
Anexa 3

Aplicații – domeniul comunicare
1. Colorează imaginea asemănătoare chipului tău.

2. Denumește următoarele ilustrații și identifică sunetul cu care înc epe fiecare cuvânt.

3. Pentru a fi sănătoși, trebuie să respectăm câteva reguli simple de igienă. Denumește -le și
spune câteva cuvinte despre aceste reguli.

64
4. Recunoaște personajele din povești, denumește poveștile și personajele și identi fică
sunetul cu care începe fiecare personaj.

5. Colorează bulina din dreptul personajelor ce au comportamente demne de a fi urmate.
Spune două însușiri ale personajelor pozitive.

65
6. Exersăm semne grafice!

7. Spune o pro poziție despre imaginea de mai jos.

66

8. Ajută fetița să ajungă la ursuleț!

67

Anexa 4
Aplicații domeniul Ș tiințe

68

1. Colorează, cu ce culori dorești, obiectele pe care le cunoști.

2. Colorează floarea mare cu roșu și pe cea mică cu galben.

3. Colorează cu negru părul celei mai înalte fetițe și cu galben pe al celei mai mici.

69

4. Colorează cu verde închis brăduții din fața casei și cu verde deschis pe ceilalți.

5. Comp letează mulțimea mingiilor, astfel încât să aibă tot atâtea elemente ca și
mulțimea dreptunghiurilor.

70
6. Încercuiește grupurile care sunt formate din câte 3 obiecte.

7. Desenează în fața bunicuței un brăduț și în spatele ei trei mingiu țe.

71
8. Băiețelul vrea să culeagă merele din pomul aflat în stânga lui. Colorează cu roșu
merele pe care le va culege.

9. Desenează în partea de sus a fustiței fetiței 3 flori roșii și în partea de jos 5 flori
albastre.

72
10. Separă mulțimile!

73
Anexa 5

Fișă de evaluare finală comunicare
1. Numește elementele din imagine.

2. Formulează propoziții cu fiecare cuvânt.
3. Spune cu ce sunet începe fiecare cuvânt care denumește o imagine.
4. Unește f iecare imagine cu numărul de silabe corespunzător.
5. Colorează cu culori potrivite imaginile a căror denumire este un cuvânt din 2 silabe.

74

Anexa 6

Fișă de evaluare finală matematică
1. Numără copiii din imaginea alăturată. Încercuiește cifra care semnific ă numărul lor.

1 8 3 9 5 6 2 4
2. Încercuiește tot atâtea mingii.

3. Scrie cifrele din intervalul 1 – 10.

4. Scrie cifrele care lipsesc.
1 3 5 7 9
5. Continuă după model: