Lect. univ. dr. RADU MARIUS EUGEN [611586]

Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” București –
Facultatea de Științe Juridice și Administrative – DREPT

Student: [anonimizat]:
Lect. univ. dr. RADU MARIUS EUGEN

1
PERCHEZIȚIA ȘI RIDICAREA DE OBIECTE ȘI ÎNSCRISURI

CUPRINS
Cap. 1. Explicații cu privire la noțiunea de percheziție, așa cum este ea reglementată de
actualul Cod de Procedură Penală
Cap. 2. Scopul și importanța percheziției. Clasificare. Reguli tactice privind percheziția
2.1. Percheziția domiciliară. Reguli tactice privitoare la percheziție
2.2. Percheziția corporală
2.3. Percheziția unui vehicul
2.4. Percheziția informatică
2.5. Aspecte privind psihologia percheziției (trăsăturile organului judiciar care efectuează
percheziția versus trăsăturile persoanei percheziționate)
Cap. 3. Ridicarea de obiecte și înscrisuri
3.1. Reglement are juridică
3.2. Regu lile ridicării de obiecte și înscrisuri
3.3. Particularități privind percheziția și ridicarea de echipamente IT
Cap. 4. Fixarea rez ultatelor percheziției și a ridicării de obiecte și înscrisuri
4.1. Fixarea rezultatelor percheziției și măsurile dispuse cu privire la obiectele ridicate
4.2. Fixarea rezultatelor ridicării de obiecte și înscrisuri
Cap. 5 . Concluzia cercetării realizate
BIBLIOGRAFIE

2
CAP. 1. EXPLICAȚII CU PRIVIRE LA NOȚIUNEA DE PERCHEZIȚIE, AȘA CUM
ESTE EA REGLEMENTATĂ DE ACTUALUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ

Încă de la început este important de stabilit etimologia cuvântului „percheziție”, pentru o
înțelegere cât mai corectă și aprofundată a acestei instituții de drept. Astfel, cuvântul percheziție
provine din latinescul perquiro care înseamnă a căuta, a cerceta cu îngrijire, pretut indeni. În
acest sens, scopul percheziției este acela de a căuta și de a ridica obiecte care con țin sau ar putea
conține urmele unei infracțiuni, a corpurilor delicte, a înscrisurilor, cunoscute sau necunoscute
organelor judiciare; acestea putând duce la aflarea adevărului.1
În concordanță cu cele exprimate până acum, este foarte important să se stab ilească o
delimitare, diferențiere clară între percheziție și ridicarea de obiecte și înscrisuri versus
cercetarea la fața locului. Cele două instituții de drept, una cu precădere a dreptului procesual
penal, cealaltă aparținând domeniului criminalisticii, deși servesc aceluiaș scop – aflarea
adevărului în cadrul procesului penal – sunt totuși diferite.
Noul Cod de proccedură penală are reglementată în Partea Generală, la Titlul IV,
capitolul VI percheziția și ridicarea de obiecte și înscrisuri. Spre deos ebire de vechea
reglementare, de această dată, legiuitorul a optat pentru alocarea unui capitol apar te acestor
procedee probatorii, făcând clar distincție între mijloacele materiale de probă și procedeele
probatorii.
Percheziția este unul dintre procedeele probatorii care are ca scop descoperirea și
ridicarea mijloacelor de probă materiale și scrise ce urmează a fi valorificate prin administrare în
cadrul procesului penal .2 Alături de percheziție se mai găsesc incă 3 procedee probatorii:
ridicarea de obiect e și înscrisuri, cercetarea l a fața locului, reconstituirea. Toate aceste procedee,

1 Vana Diana, Percheziția judiciară și arestarea preventivă , revista Fiat iustitia, nr.2/2011
2 I. Neagu, M. Damaschin, Trata t de procedură penală – partea generală – în lumina noului Cod de procedură
penală , ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 520;

3
mai ales percheziția, se efectuează cu respectarea demnității și caracterului proporționat al
ingerinței în viața privată.3
Această directă menționare, de către legiuitor, a necesității respectării vieții private a
individului, vine în armonie cu unul dintre principiile importante ale dreptului procesual penal –
Principiul respectării vieții intime, familiale și private în procesul penal.4 Atât principiul
procesual cât și a lin. 2 al art. 156 au la origine art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului.
Un alt element inovator al Noului Cod de procedură penală este reglementarea, în art.
156, alin. 1, a percheziției informatice, care înainte se găsea în Legea nr. 161/200 3 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și
în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, capit olul IV, art. 54 -59. Această lege
este în prezent abrogată.
La rândul său, percheziția, în funcție de legătura pe care o are cu derularea unui proces
penal, se clasifică în: percheziție judiciară și percheziție extrajudiciară.5
Din cadrul primei categorii fac parte percheziția domiciliară, corporală, percheziția
asupra vehicule lor și percheziția informatică; iar din cea de -a doua categorie, fac parte
percheziția vamală, percheziția efectuată la accesul într -o instituție publică, aeroport, complex
sportiv și altele.6
Cu privire la noțiunea de „domiciliu”, se impune mențiunea că în accepțiunea dreptului
penal și constituțional, aceasta cuprinde locul unde trăiește o persoană, inclusiv dependințele,
curtea, grădina, garajul sau orice loc împrejmuit ținând de acestea. Noțiunea de „domiciliu” nu
se confundă cu cea de „proprietate” s au de „proprietar”. Pentru că în dreptul public o locuință
este domiciliul persoanei fizice, chiar dacă aceasta nu este și proprietarul, dar o ocupă în mod
legal.

3 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, Noul Cod de procedură penală –ghid de aplicare pentru practicieni ,
ed. Hamangiu , București, 2014, p. 152;
4 Formator Răileanu Ruxandra – Paula, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, detașat SNG, Note
de curs Drept procesual penal (PDF);
5 I. Neagu, M. Damaschin, op.cit. ,p.521;
6 Idem

4
Chiar dacă este stabilit, ca limită spațială inițială, domiciliul celui față de care urmează să
se desfășoare percheziția, art. 158 alin. 3 prevede că în situația în care , în timpul efectuării
perchezi ției, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s -au ascuns în
locuri învecinate, mandatul de percheziție este valabi l, în condițiile l egii, și pentru aceste locuri.
Dar, c ontinuarea efectuării percheziției în această situație se î ncuviințează de către procuror.
Această prevedere, pe lângă faptul că este o veritabilă situație de extindere a efectuării
percheziției, are și un element de noutate, acela al dreptului procurorului de a încuvi ința
continuarea percheziției și în locurile învecinate celui pentru care a fost emis mandatul , dacă sunt
îndeplinite condițiile prevăzute la alin. 3 .7
În doctrină, această situație este definită drept o prorogare a sferei de aplicare a
mandatului de percheziție emis deja de organul competent, cu privire la spațiul identificat inițial
ca domiciliu, aceasta în eventualitatea în care apare o situație operativă ce reclamă urgență și
interve nție imediată.8
În situația în care se procedează la extinderea efectuării percheziției, evident că acest
aspect va fi consemnat în detaliu, în procesul -verbal de percheziție.
Organul competent pentru emiterea mandatului de percheziție este, conform art. 1 58
alin.1 și în funcție de faza în care se află procesul penal:
 Pentru faza urmăririi penale: „judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -ar
reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în
grad a cesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul
care efectuează sau supraveghează urmărirea penală”
 „instanța învestită cu judecarea cauzei” dacă dispunerea se face în cursul judecății .
În cursul urmăririi pena le, percheziția se dispune, cum am arătat, de către judecătorul
competent, la cererea procurorului; în timp ce în cursul judecății aceasta se poate dispune și din
oficiu.

7 N. Volonciu, A. Vasiliu, R. G heorghe, Noul cod de procedură penală – adnotat. Partea generală . Ediția a II -a,ed.
Universul Juridic, București, 2016, p.269;
8 Idem

5
Astfel procurorul va înainta cererea împreună cu doarul cauzei judecătorului de drep turi
și libertăți; acesta din urmă, conform Noului Cod de Procedură Penală are obligația de a
soluționa cererea în termen de 24 de ore de primirea ei, în camera de consiliu, fără citarea
părților, dar cu participarea OBLIGATORIE a pr ocurorului.9
Chiar dac ă sesizarea judecătorului se face, conform legii, printr -o cerere, în doctrină se
consideră că procurorul va întocmi și un referat motivat, care trebuie să conțină următoarele
mențiuni:
a) Descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția, iar dacă sun t suspiciuni rezonabile
privind existența sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în
locuri învecinate, descrierea acestor locuri;
b) Indicarea probelor ori a datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la
săvâr șirea unei infracțiuni sau cu privire la deținerea obiectelor ori înscrisurilor ce au legătură
cu o infracțiune;
c) Indicarea infracțiunii, a probelor sau a datelor din care să rezulte că în locul în care se solicită
efectuarea percheziției se află suspectul ori inculpatul ori pot fi descoperite probe cu privire
săvârșirea infracțiunii sau urme ale săvârșirii acesteia;
d) Numele, prenumele, eventual descrierea suspectului/inculpatului despre care se bănuiește că
s-ar afla în locul unde se efectuează percheziția, precum și indicarea urmelor săvârșirii
infracțiunii ori a altor obiecte despre care se presupune că exisă în locul ce urmează a fi
percheziționat.10
Judecătorul, dispune prin încheiere11 admiterea cererii, atunci când aceasta este
întemeiată, încuviințând as tfel efectuarea percheziției. Emite de îndată mandatul de percheziție
care are o valabilitate de maxim 15 zile. Întocmirea minutei este si ea obligatorie.12

9 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit . , p. 154;
10 I. Neagu, M. Damaschin, op.cit . ,pp.525 -526
11 Încheier ea judecătorului de drepturi și libertăți, ca act procesual, precum și mandatul de percheziție ca act
procedural, în conformitate cu art.158 alin. 7, trebuie să cuprindă următoarele mențiuni:
a) Denumirea instanței
b) Data, ora și locul emiterii
c) Numele, prenumel e și calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziție
d) Perioada pentru care s -a emis mandatul, aceasta neputând fi mai mare de 15 zile
e) Scopul pentru care a fost emis
f) Descrierea locului sau locurilor învecinate acestuia (după caz) unde urmează să se e fectueze percheziția

6
Dacă se consideră de către judecătorul de drepturi și libertăți că nu sunt îndeplinite
condițiile ce rute de lege , tot prin încheiere, acesta va dispune respingerea cererii de efectuare a
percheziției domiciliare.
Tot o soluție de respingere și nu de declinare, se va da și în situația în care judecătorul de
drepturi și libertăți consideră că nu este com petent să soluționeze cererea.13
Deși izolat,există în practica judiciară solicitări de autorizare a percheziției respinse de
către instanțele de judecată, cu motivarea că urmărirea penală nu a fost începută in personam sau
că nu vizează persoana ce urmează a fi percheziționată.14
Această soluție de respingere se datorează distincției făcute de unele instanțe între
începerea urmăririi penale in rem și in personam , însă analizând dispozițiile legale actuale și
precedente reiese că:
– legiuitorul nu face dist incție în articolele 158 Noul cod de procedură penală, respectiv
100 Codul de procedură penală, între tipurile de începere a urmăririi penale, ca atare nici instanța
nu ar trebui să distingă;
– urmărirea penală privește fapta și nu făptuitorul, astfel est e irelevant dacă s -a început
urmărirea cu privire la persoana cunoscută și presupusă a fi comis fapta sau mai întâi cu privire
la faptă ;
– conform articolelor 200 (Codul de procedură penală) respectiv 285 (Noul cod de
procedură penală), obiectul urmăririi penale este strângerea probelor necesare cu privire le
existența infracțiunilor, identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea
răspunderii penale a acestora, cu scopul de a stabili dacă se impune sau nu trimiterea acestora în

g) Numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reședința sau sediul căreia se efectuează percheziția, dacă
se cunosc
h) Numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă se cunoaște
i) Descrierea suspectului/inculpatului/făptuitorului despre care se bănuiește că s -ar afla în locul unde se
efectuează percheziția, precum și indicarea urmelor săvârșirii infracțiunii ori a altor obiecte despre care se
presupune că exisă în locul ce urmează a fi percheziționat
j) Mențiunea că mandatul de perche ziție poate fi folosit o singură dată
k) Semnătura judecătorului și ștampila instanței
12 Marius E. Radu, Drept procesual penal – partea generală , ed. Universitară, București, 2014, p. 197;
13 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit . , p. 154
14 Asoc iația Baroului American – Inițiativa Juridică pentru Europa Centrală și Eurasia – Aspecte de practică privind
percheziția și arestarea preventivă , martie 2007

7
judecată. Ca atare pentru strângerea și analizarea aestor probe este necesar să se apeleze la
procedeele probatorii, în special la percheziție;
– probele ridicate în timpul percheziției pot duce la identificarea făptuitorului, adică la
începerea urmăririi pe nale in personam ;15
Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra cererii de
încuviințare a efectuării percheziției nu este supusă căilor de atac.16 Aceasta înseamnă că
legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac separată, ca atar e dispozițiile art. 408 sunt aplicabile, iar
încheierea va putea fi atacată odată cu fondul.
Omisiunea precizării explicite a unei căi de atac pe ntru aceste încheieri poate fi
interpretată și drept o intenție a legiuitorului de a obține o procedură cât mai rapidă în situația
unor astfel de cauze care au nevoie de valorificarea cât mai rapidă a momentului operativ.17
Precizarea, atât în vechea reglementare cât și în cea actuală, a datelor pe care trebuie să le
cuprindă încheierea și mandatul de percheziție, r ăspund unor exigențe semnalate în jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor Omului.18
Cu titlu de exemplu amintim cauza Van Rosem contra Belgiei, unde prin Hotărârea
Curții, din 9 decembrie 2004, s -a stabilit că trebuie să existe anume garanții contra ar bitrariului,
acestea fiind și un element pentru stabilirea necesității ingerinței (în cauză printr -o percheziție
domiciliară) în dreptul la inviolabilitatea domiciliului reclamantului. Astfel mandatul de
percheziție emis de autoritatea competentă trebuie să cuprindă lista infracțiunilor pentru care s -a
declanșat urmărirea penală precum și lista documentelor care trebuie căutate și eventual ridicate,
tocmai pentru a evita o generalitate a mandatului de percheziție și o nelimitată putere a
anchetatorilor cu privire la efectuarea percheziției.19
În opinia doctrinarilor și nu numai, pentru a se garanta dreptul la viața privată, se
consideră că era necesar să fie păstrate dispozițiile art. 105 alin. 3 din vechea reglementare întru

15 Idem
16 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit . , p. 154
17 Asociația Baroului Ameri can – Inițiativa Juridică pentru Europa Centrală și Eurasia – Aspecte de practică privind
percheziția și arestarea preventivă , martie 2007
18 N. Volonciu, A. Vasiliu, R. Gheorghe, op.cit. , p.270;
19 http://jurisprudentacedo.com/Rossem -contra -Belgia -Perchezi tie-Conditiile -legii-interne -Garantii -contra –
arbitrariului.html

8
cât acestea prevedeau că: „Organ ul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele și împrejurările din
viața personală a celui la care se efectuează percheziția și care nu au legătură cu cauza, să nu
devină publice.”20

CAP. 2. SCOPUL ȘI IMPORTANȚA PERCHEZIȚIEI. CLASIFICARE.

Pentru realizarea justiției, este necesară desfășurarea unui întreg lanț de activități care
încep cu descoperirea infracțiunii, identificarea făptuitorilor, strângerea și administrarea probelor
și terminându -se cu trimiterea în judecată și judecarea făptuitorului, care în a ceastă fază capătă
calitatea de inculpat. Strângerea și administrarea probelor este una dintre sarcinile principale ale
organelor de urmărire penală și se realizează printr -o multitudine de acte, de urmărire penală a
căror executare este reglementată prin norme juridice.
Percheziția și ridicarea de obiecte și înscrisuri în cursul procesului penal își găsesc
reglementarea juridică în Codul de Procedură Penală, iar organele judiciare abilitate trebuie să
acționeze în așa fel încât aceste activități să -și aduc ă aportul la strângerea de probe necesare
descoperirii infracțiunilor, identificării făptuitorilor și stabilirii vinovăției acestora.
În dreptul procesual penal român, aceste acte de urmărire penala au fost reglementate
încă de la primul Cod de p rocedu ră penală intrat în vigoare la 2 noiembrie 1864, în Principatele
Unite sub Alexandru Ioan Cuza, urmat de Codul de procedură p enală al României, adoptat la 19
februarie 1936, apoi Codul de procedură penală din 1869 cu modificările ulterioare și în fine,
actualu l Cod de procedură p enală intrat în vigoare la 1 februarie 2014 (de asemenea cu
modificările și completările la zi) .
De specializarea și profesionalizarea organelor judiciare în executarea actelor de urmărire
penală, de-a lungul timpului s -au ocupat două mari științe: știința dreptul procesual penal și
criminalistica.

20 N. Volonciu, A. Vasiliu, R. Gheorghe, op.cit . , p.275

9
În timp ce dreptul procesual penal vizează cadrul legal în care se execută actele de
urmărire penală, criminalistica elaborează mijloacele tehnico -științifice pe care le aplică organele
judic iare cu ocazia executării acelor acte de urmărire penală, pe teren sau în laborator.
Atât percheziția cât și ridicarea de obiecte și înscrisuri sunt prin urmare acte de
urmărire penală și mijloace tehnico -științifice criminalistice de teren, folosite de or ganele
judiciare.
Ambele acte de urmărire penală, atât percheziția cât și ridicarea de obiecte și înscrisuri ,
sunt, după cum am arătat și în capitolul precedent, activități procedurale care se execută de
către organele judiciare, pe parcursul procesului penal. Ele reprezintă imixtiuni în intimitatea
persoanei și domiciliul acestuia, ca excepții de la dreptul pers oanei la libertatea individuală
precum și la inviolabilitatea domiciliului și corespondenței acestuia.
Fiind vorba despre excepții, se impune în ac est moment, o discuție despre problema
imunității parlamentare în materia percheziției.
Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor oferă o definiție legală a
imunității parlamentare. Astfel aceasta este considerată ca fiind un ansambl u de dispoziții legale
menite să garanteze independența parlamentarilor, prin asigurarea unui regim juridic derogatoriu
de la dreptul comun.21
Conform Constituției României, deputații și senatorii se bucură de imunitate
parlamentară. Mai exact, art. 72, cu denumirea marginală „Im unitatea parlamentară” prevede:
„(2) Deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au
legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatulu, dar nu pot fi
perchez iționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea
lor. (3) În caz de infracțiune flagrantă, deputații sau senatorii pot fi reținuți și supuși percheziției.
Ministrul justiției îl va informa neîntârziat pe președ intele Camerei asupra reținerii și a
percheziției. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reținere, va
dispune imediat revocarea acestei măsuri.”22

21 Cristian Ionescu, Tratat de drept constitutional contemporan, ediția a -2-a, ed. C.H. Beck, București, 2008, p.808;
22 Constituția Român iei și legislația conexă – legislație consolidată la 10 septembrie 2014 – ed. Universul Juridic,
București, 2014, p. 26;

10
Imunitatea parlamentară poate îmbrăca forma lipsei răspunderii juridice sau pe c ea a
inviolabilității parlamentarului. Prima, vizează faptul că un parlamentar nu poate fi tras la
răspundere pentru opțiunile sale sau pentru votul său. Cea de -a doua vizează răspunderea penală
– fie sub aspectul trimiterii în judecată, fie sub aspectul, mai larg, al lipsirii de libertate.23
Ca atare, imunitatea parlamentară este direct și indisolubil conexată cu mandatul de
deputat sau senator, ceea ce înseamnă că protecția constituțională a parlamentarilor, atât în sfera
lipsei răspunderii pentru voturile și opiniile politice exprimate, cât și pentru latura răspunderii
penale a acestora, este condiționată și legată de exercitarea mandatului.24
Per a contrario , pentru faptele penale, care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile
politice exprimate în exer citarea mandatului, parlamentarii pot răspunde penal, dar prin
Constituție se interzice ferm să fie supuși percheziției sau să fie reținuți sau arestați fără
încuviințarea Camerei din care fac parte și după ascultarea lor.25
Procedura privind urmărirea pen ală și trimiterea în judecată poate fi declanșată numai de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competența de a judeca revenind tot
instanței supreme.26
O situație deosebită este cea a infracțiunilor flagrante, când deputatul sau sena torul poate
fi reținut și supus percheziției. Imediat, ministrul justiției îl va informa pe președintele Camerei
despre reținere sau percheziție.27
Camera poate constata, însă, că nu există temei pentru reținerea parlamentarului vizat,
caz în care va dispun e imediat revocarea măsurii.
Cererea de reținere, arestare ori percheziție se adresează președintelui Camerei de către
ministrul justiției; președintele o va aduce la cunoștința deputaților, respectiv senatorilor, în
ședință publică. Apoi cererea va fi tr imisă de îndată Comisiei juridice spre examinare , în
vederea stabilirii existenței motivelor temeinice pentru aprobarea ei. Hotărârea comisiei se

23 Adrian Năstase, Imunitatea parlamentară -în România și în Europa , în revista Revista română de drept European
nr.2/2014
24 Cristian Ion escu, op. cit. ,p.808;
25 Idem ;
26 Cristian Ionescu, op. cit. , p.809;
27 Cristian Ionescu, op. cit. , p.811;

11
adoptă în maxim cinci zile de la sesizare, prin votul majorității membrilor comisiei, votul fiind
secret. Min isterul justiției, la solicitarea comisiei respective, va înainta toate documentele
solicitate de aceasta din urmă. În situatția în care Ministerul refuză, comisia va apela la Camera
Deputților ori la Senat. Raportul redactat de comisie se supune dezbateri i și aprobării în cadrul
Camerei. Camera Deputților și Senatul, hotărăsc, prin vot secret și majoritar, asupra cererii. 28
Toate aceste mențiuni s -au impus a fi făcute deoarece imunitatea parlamentară
interferează cu instituția percheziției, după cum am ară tat, dar mai ales pentru că indiferent de
opțiunile politice, de statutul persoanei sau de funcția ocupată, orice individ trebuie să se supună
legii, așa cum emană de la puterea legislativă.
Revenind la clasificările percheziției, acestea se realizează în funcție de raportul tactic
criminalisti ori exclusiv în funcție de legea procesual penală. Astfel, avem:
 Sub raport tactic criminalistic: 29
1. După natura locului în care este efectuată – percheziția locurilor deschise și percheziția
locurilor închise ;
2. După numărul de persoane la care urmează să se efectueze percheziția – individuală sau
de grup (în cazul participației penale);
3. În situația în care rezultatul unei prime percheziții au fost negative sau condițiile de
efectuare au fost improprii vor exista perch eziții primare sau repetate .
 Din punct de vedere al legii procesual penale:30
1. Percheziții domiciliare;
2. Percheziții corporale;
3. Percheziție informatică;
4. Percheziția unui vehicul.
Clasificările prezentate nu influențează aplicabilitatea prevederilor legale. El e interesează
în special din punct de vedere tactic criminalistic și operativ.31

28 Idem ;
29 Emilian Stancu, Tratat de criminalistică , ediția a -V-a revăzută și adăugită, ed. Universul Juridic, București, 2010,
pp.494 -495;
30 Idem;
31 Idem;

12
Dar există în doctrină și alte clasificări, evident bazate pe aproximativ aceleași criterii de
clasificare, însă cu mici diferențe de nuanță. Prin urmare, merită a fi și ele pr ezentate.32

o După locul de efectuare percheziția poate fi:33
1. La locul de muncă;
2. Percheziția în locurile închise;
3. Percheziția locurilor deschise;
4. Percheziția vehiculelor.
o După timpul de efectuare:34
1. Percheziții în timpul nopții – nocturne;
2. Percheziții efectua te în timpul zilei.
o După persoanele participante la percheziții:35
1. Percheziții la care participă numai lucrători din cadrul organelor judiciare;
2. Percheziții la care participă și alți specialiști.
Desigur că luând în considerare noua realitate socio -juridică , în contextul existenței
României în Uniunea Europeană, dar și în macro -contextul globalizării, s -ar mai putea impune
un criteriu de clasificare a percheziției, în funcție de caracterul pur autohton al acesteia respectiv
al existeței unui element de extr aneitate, care duce la necesitatea comisiilor rogatorii.
De altfel chiar Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie
penală recunoaște posibilitatea efectuării perchezițiilor și a ridicării de obiecte și înscrisuri chiar
de către organele judiciare din alte state decât cel în care se desfășoară procesul penal, prin
întermediul comisiei rogatorii internaționale.36 (Comisia rogatorie internațională în materie
penală este acea formă de asistență judiciară ce constă în împuternicirea pe care o autoritate
judiciară dintr -un stat o acordă unei autorități din alt stat, mandată să îndeplinească în locul și în

32 Ioan Dascălu, Percheziția judiciară , ed. Sitech, 2008, p.18
33 Ioan Dascălu, op. cit. , p. 18;
34 Idem ;
35 Idem ;
36 Ioan Dascălu, op. cit. , p. 19;

13
numele său unele activități judiciare , printre care se poate număra și percheziția și ridicarea de
obiecte și înscrisuri, privitoare l a o cauză penală.37)
Comisiile rogatorii având ca obiect perchezițiile sau ridicarea de obiecte și înscrisuri sunt
supuse, conform art. 163 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală, următoarelor condiții:38
o Infracțiune a care constituie motivul apelării la comisia rogatorie trebuie să fie susceptibilă a
da loc la extrădare în România, ca stat solicitat;
o Îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie să fie compatibilă cu legea statului român.
Și statele părți la Convenția de ap licare a acordurilor de la Schengen, în relația cu țara
noastră, pentru executarea de comisii rogatoriii având ca obiect percheziții, au impuse
următoarele condiții:
 Legislația română cât și cea a statului solicitat, să prevadă pentru fapta care a determi nat
solicitarea comisiei, o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranță cu un
caracter restrictiv de libertate al cărei maxim este de cel puțin 6 luni; sau legislația uneia
dintre părți să prevadă o sancțiune echivalentă, iar în legislația ce leilalte părți fapta să fie
pedepsită ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autoritățile administrative a
căror decizie poate fi atacată cu recurs în fața unei instanțe competente în materie penală ;
 Efectuarea comisie să fie compatibilă c u legea română.39
O astfel de situație, a avut loc recent, mai exact la data de 5.04.2017, când acționând în
cadrul unei cereri de Comisie rogatorie formulată de către autoritățile judiciare din Franța, cu
sprijinul Eurojust și Europol, procurorii Direcți ei de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism – Structura Centrală împreună cu ofițeri de poliție judiciară din cadrul
Direcției de Investigații Criminale și Serviciului de Investigații Criminale Maramureș au
efectuat un număr de 29 percheziții domiciliare pe raza județelor Maramureș, Bistrița Năsăud,
Brăila, Timiș, Satu Mare, Prahova și a municipiului București, în cadrul unei acțiuni

37 Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională,modificată prin legea 300/2013 și republicată, art.
173, disponibilă la
http://portal.just.ro/36/Documents/INFORMATII_DE_INTERES_PUBLIC/INFORMATII_PUBLICE/LEGISLATI
E_RELEVANTA/Legea%20nr.%20302 -2004.htm
38 Ioan Dascălu, op. cit. , p.19
39 Ioan Dascălu, op. cit. , p.20;

14
vizând destructurarea unui grup infracțional organizat format din cetățeni români, sp ecializat în
săvârșirea infracțiunii de furt calificat.40
Conform comunicatului de presă dat de DIICOT, exista suspiciunea rezonabilă că în
perioada 2015 -2017, membriii grupului ar fi săvârșit o serie de infracțiuni de furt calificat, pe
teritoriul Franței. Mai exact aceștia sustrageau din mai multe autotrenuri produse cosmetice de
lux. Având o tactică de lucru foarte bine pusă la punct și dezvoltată, aceștia au reușit să producă
prin infracțiunile săvârșite, un prejudiciu de aproximativ două milioane de eur o.
Membrii grupului nu s -au limitat la teritoriul Franței, ci au săvârșit același gen de
infracțiuni și în Germania, Belgia, Olanda, Italia și Polonia, însă valoarea prejudiciului din aceste
țări urmează să se stabilească.
În urma perchezițiilor au fost r idicate parfumuri, produse electronice, telefoane mobile și
documente. În cauză au fost emise un număr de 9 mandate europene de arestare. De asemenea,
în ultimele zile, alți 7 membrii ai grupării au fost arestați în străinătate, dintre care 2 în Franța, 2
în Germania, 2 în Italia și unul în Belgia.
Suportul de specialitate a fost asigurat de către Direcția Operațiuni Speciale. De
asemenea la acțiune au participat și reprezentanții autorităților judiciare franceze, precum
și reprezentantul de la Europo l.41

2.1. Percheziția domiciliară. Reguli tactice privitoare la percheziție

După cum am arătat anterior, una dintre formele percheziției este percheziția domiciliară.
Aceasta și -a găsit reglementarea în legea românească încă de la primele Coduri de la pro cedură
penală existe nte în sistemul nostru juridic. În special după 1990, această instituție de drept
procesual penal a cunoscut o serie de modificări începând cu Decretul – lege nr. 12 din 1990;

40 DIICOT, comunicat de presă din dat a de 5.04.2017, disponibil la http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/2059 –
comunicat -de-presa2 -05-04-2017
41 DIICOT, comunicat de presă din data de 5.04.2017, disponibil la http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/2059 –
comunicat -de-presa2 -05-04-2017

15
Legea nr. 32/1990; Legea nr. 104/1992; Legea nr. 141/1996; L egea nr. 281/2003; Legea nr.
356/2006; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 60/2006.
A existat de -a lungul istoriei și o perioadă neplăcută, în care abuzurile erau din ce în ce
mai frecvente, mă refer aici la perioadele dictatoriale, când domiciliul unor persoane incomode
sistemului era violat. În asemenea cazuri oamenii s -au sim țit din ce în ce mai puț in protejați de
imixtiunile arbitrare în viața lor privată și în spațiul lor personal.
Din fericire, acea epocă a trecut, iar dreptul la respectarea vieții private și familiale, este
un drept fundamental, respectat de majoritatea persoanelor și în special de autoritățile care au
dreptul legal de a interfera cu acest drept.
Noțiunea de „domiciliu” provine din expresia latinească domum colere , care înseamnă
casa pe care o locuiește cineva .42 Domiciliul este un mijloc de individualizare a persoanei pe un
anumit teritoriu, prin precizarea unui anume loc, unui anume spațiu pe care persoana în cauză îl
ocupă și care are semnificația juridică cerută.43
Principalele act e normative care cuprind legiferarea domiciliului sunt: Codul Civil (art.
86-87, 496, 497) ; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul,
reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată; Hotărârea de Guve rn nr.
839/2006 privind forma și conținutul actelor de identitate, ale autocolantului privind stabilirea
reședinței și ale cărții de imobil, dar și altele.44
Astfel, potrivit art. 27 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.97/2005 privind
evidența domicili ului, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români „(1) Domiciliul
persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală. (2) Domiciliul
minorului est ela părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește stato rnic, ori după caz,
la reprezentantul său legal sau la persoana fizică sau juridică la care este încredințat în plasament.
(3) Dispozițiile alin. (2) se aplică și în cazul persoanei fizice puse sub interdicție.”
Aceeași lege prevede că cetățenii români au dreptul să -și stabilească sau să își schimbe în
mod liber domicliul ori reședința , însă ei nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu

42 Petrică Tr ușcă, Andrada M. Trușcă, Drept civil. Persoanele , ed. Universul Juridic, București, 2013, p.161;
43 Ioan Dascălu, op. cit. , p. 22;
44Petrică Trușcă, Andrada M. Trușcă, op. cit., p.159;

16
sau o singură reședință. În situația în care un cetățean deține mai multe locuințe, el trebuie să își
stabileas că domiciliul sau reședința în oricare dintre ele.45
Există printre doctrinari și practicieni opinii diferite vis – a – vis de problema lărgirii
înțelesului termenului de „domiciliu”. În acest sens unii dintre ei au considerat că prin includerea
în sfera do miciliului a oricărui spațiu, inclusiv domiciliu profesional ori locații provizorii (așa
cum prevede art. 157 alin. 2 Noul cod de procedură penală) trebuie să se ceară o atenție sporită a
organelor de cercetare penală, putând în caz contrar conduce la eșec uri ale activității prbatorii.46
Constituția României, prevede la art. 27 alin. 2 derogările de la inviolabilitatea
domiciliului, aspect despre care am discutat în primul capitol al prezentei lucrări. Aceste derogări
sunt menite să exprime realitatea de fap t, conform căreia inviolabilitatea domiciliului nu este și
nu poate fi absolută, la fel cum ea nu poate opri cursul înfăptuirii justiției, căci s -ar transforma
într-un mijloc de protejare a răufăcător ilor. La fel de bine, inviolabilitatea domiciliului nu t rebuie
să ducă la imposibilitatea luării măsurilor necesare pentru salvarea vieții sau avutului unei
persoane, apărarea securității naționale, ordinii și liniștii publice ș.a.47
Un exemplu pentru situațiile de greșită aplicare a derogărilor de la principiul
inviolabi lității domiciliului este cauza pendinte a Biroului Notari al Public ETICA contra
României, introdusă la CEDO în data de 17 iunie 2010.
Considerând că am stabilit, fără pretenția de epuizare, înțelesul noțiunii de „domiciliu” se
impune acum o disc uție despre procedura efectuării percheziției domiciliare.
După cum reglementează și art. 159 alin. (5) din Noul cod de procedură penală, organul
judiciar care efectuează percheziția este obligat să se legitimeze și să înmâneze persoanei
percheziționate, reprezentantului acestuia sau unui membru al familiei o copie după mandatul
emis de judecător. În cazul în care persoana în cauză nu este prezentă, copia de pe mandat se
poate înmâna oricărei alte persoane având capacitate deplină de exercițiu care cunoa ște persoana
la care se va efectua percheziția și dacă este cazul custodelui.

45 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența domicili ului, reședința și actele de identitate ale
cetățenilor români, art. 26;
46 Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău ș. a ., Noul cod de procedură penală – comentat , ediția a II – a revizuită
și adăugită. ed. Hamangiu, București, 2015, p. 390;
47 Ioan Dascălu, op. cit. , p. 23;

17
Alin. (6) al aceluiaș articol prevede că în cazul în care percheziția se va desfășura la
sediul unei persoane juridice, mandatul de percheziție se înmânează reprezentantului ace steia sau
în lipsa reprezentantului, oricărei alte persoane având capacitate deplină de exercițiu care se află
în sediu sau este angajat al persoanei juridice respective.
Unii specialiști consideră, pe bună dreptate, că această reglementare este extrem de vagă
în conținut; ea poate conduce în practică la confuzii și aplicarea greșită a legii, în sensul că pot
exista situații în care mandatul să fie înmânat reprezentantu lui firmei de pază (paznicului) sau
chiar unei persoane aflate întâmplător la cel moment în sediul societății ș.a.48
Grija pentru respectarea drepturilor omului a făcut să existe o serie de garanții pentru
persoanele care se află de față în momentul efectuării percheziției, astfel că libertatea acestora
poate fi restricționată doar dacă este ne cesar și doar pe durata percheziției, după cum prevede art.
159 alin. (4) Noul cod de procedură penală. Dacă la finalizarea percheziției sunt identificate
probe sau alte indicii , organele de cercetare penală au obligația fie de a dispune încetarea
oricăro r restricții (persoanele fiind din acel moment libere să părăsească incinta), fie să dispună
luarea unei măsuri preventive diferite de restricționarea libertății din timpul efectuării
percheziției.49
Sub aceeași cupolă a garantării drepturilor fundamentale ale ind ividului intră și
asigurarea asistenței juridice, prin prezența unui avocat. Dacă persoana în cauză înțelege să
solicite prezența avocatului,începerea percheziției este amânată până la sosirea acestuia, însă nu
mai mult de două ore de la momentul la care acest drept este comunicat.
Deși legea înfățișează ca posibilă prezența avocatului, totuși nu impune desemnarea unui
avocat din oficiu!50
De asemenea se vor lua măsuri pentru conservarea locului ce urmează a fi
percheziționat. În cazuri excepționale , care impun efectuarea de urgență a percheziției sau în

48 Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău ș. a., op. cit. , p. 398;
49 Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău ș. a., op. cit. , p. 398;
50 Idem ;

18
cazul în care avoccatul nu poate fi contactat sau întârzie, percheziția poate începe înaintea
expirării termenului de două ore, evident în lipsa avocatului.51
Dacă persoana la care se efectuează perch eziția este arestată sau reținută, fie în cauza în
care a fost emis mandatul de percheziție, fie într -o alta, ea va trebui adusă pentru a asista la actele
procedurale. Dacă nu poate fi adusă, percheziția, conform art. 159 alin. (11) Noul cod de
procedură p enală, poate fi efectuată și în prezența unui reprezentant sau a unui martor asistent.52
În acest sens, Noul cod de procedură penală a efectuat o modificare, în sensul că nu mai este
prevăzută obligativitatea prezenței a doi martori asistenți, unul singur f iind suficient.53
În ipoteza în care posesorul imobilului sau al anumitor spații nu este prezent sau nu
dorește să le deschidă de bună voie, organele judiciare responsabile cu efectuarea percheziției, au
dreptul de a le deschide prin folosirea forței, însă având grijă să evite daunele nejustificate. Din
imobilul percheziționat vor putea fi ridicate doar obiectele pentru care organ ele judiciare au
primit mandat, care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală; dar vor fi
întotdeauna ridic ate „obiectele sau înscrisurile a căror circulație ori deținere este interzisă sau în
privința cărora există suspiciunea că pot avea legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care
acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.”(art. 159 alin. 13 NCPP)54
În această ultimă ipoteză cât și în contextul percheziției în ansamblul ei, este foarte
important momentul de pregătire a percheziției , pentru că descoperirea mijloacelor materiale de
probă prin percheziție necesită o organizare atentă și riguros pregăti tă, în special în cazurile mai
complexe.55
Prin intermediul planificării și al instrumentului acesteia (planul), organul judiciar are
învederat cu exactitate ceea ce trebuie să realizeze pentru obținerea rezult atului scontat, adică
descoperi rea și strângere a probelor sau găsirea obiectelor și înscrisurilor căutate cu ocazi a
percheziției, în vederea înfăptuirii justiției și implicit a probării vinovăției făptuitorului.56

51 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit. , p. 156;
52 Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău ș. a., op. cit. , p. 398;
53 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit. , p. 156;
54 Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău ș. a., op. cit. , p. 398;
55 Emilian Stancu, op. cit. , pag. 495;
56 Dascălu Ioan, op.cit., p. 33;

19
Totodată planificarea aduce avantajul că fenomenele, procesele sau evenimentele
negative c e se pot petrece cu ocazia desfășurării percheziției nu vor lua prin surprindere organele
judiciare. În plus, tot astfel sunt stabilite resursele și mijloacele necesare desfășurării aceste
activități.57
Determinarea scopului percheziției se face în raport d e infracțiunea cercetată (omor,
delapidare, furt, înșelăciune, trafic de substanțe ilegale etc.), ceea ce presupune ca organul
judiciar să beneficieze de o reprezentare suficient de clară asupra naturii obiectelor sau
înscrisurilor căutate, a orice poate r eprezenta produs al faptelor investigate ori care să fi fost
folosit la săvârșirea acestora. (de exemplu, în situația investigării unei persoane pentru trafic de
stupefiante, anchetatorul nu trebuie să aibă așteptările limitate doar la descoperirea droguri lor, el
poate la fel de bine să descopere și arme, pașapoarte false, valută etc.)58
Oportunitatea percheziției apare numai în momentul în care există o suspiciune
rezonabilă că într -un anumit loc sau asupra unei anumite persoane se vor găsi obiecte având
legătură cu faptele sau împrejurările cauzei cercetate. Acest aspect nu este deloc de neglijat,
întrucât consecințele neglijenței ar fi destul de grave, după cum urmează: 59
a. percheziție făcută „la noroc” sau „la plesneală” îi poate pune în gardă pe cei
implicați în săvârșirea infracțiunii, aceștia fiind pe viitor mult mai precauți când
desfășoară activit ățile ilegale;
b. nejustificarea percheziției poate fi interpretată ca o încălcare a unor drepturi
constituționale precum inviolabilitatea persoanei și a domici liului, deci o încălcare
a unor drepturi și libertăți fundamentale ale individului. 60
Cunoșterea unor date despre persoana și locul percheziției reprezintă un alt element
pregătitot important și presupune cunoșterea unor cât mai ample și fidele informații de natură a
identifica și personaliza cele două elemente.61

57 Idem ;
58 Emilian Stancu, op. cit. , pag. 495;
59 Emilian Stancu, op. cit ., p. 495;
60 Dascălu Ioan, op. cit ., p. 52;
61 Dascălu Ioan, op. cit ., p. 47;

20
De obicei, cunoșterea persoanei la care se va efectua percheziția se referă la
personalitatea acesteia, la gradul de cultură, profesia și funcția exercitată, viața de familie,
raporturile cu vecini i, relațiile pe care le întreține cu diverse alte persoane (în special prietenii
mai apropiați), pasiunile, hobby -urile, muncile din gospodărie pe care se pricepe să le facă, alte
activități pe care le desfășoară în calitate de amatori, fără ca aceasta să fie interpretată drept o
imixtiune în viața intimă a persoanei. 62
Se impune și cunoașterea persoanelor care locuiesc cu cel percheziționat (membrii
familiei, chiriașii, rudele), modul lor de viață, relațiile familiale, raporturile de vecinătate, natura
raporturilor dintre membrii familiei celui percheziționat, cercul de cunoștințe. Cunoașterea
acestor detalii vine să preîntâmpine ipoteza în care obiectele căutate ar putea fi ascunse de către
cel vizat, la rude, prieteni ori cunoștințe.63
Cunoșterea locului u nde urmează a se efectua percheziția înseamnă obținerea unei
imagini cât mai clare asupra întinderii și configurației încăperilor sau terenului; asupra
poziționării lor în spațiu, a împrejurimilor adiacente, a caracteristicilor și par ticularităților de
construcție; a destinației lor dar și a persoanelor care au acces în acele locuri. 64
Aceste informații pot proveni din surse diferite, cum ar fi: evidențele oficiale ale
organelor judiciare (Ministerul Public, Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Inte rne prin
structurile, agențiile și autoritățile subordonate); autoritățile publice sau agenți economici care au
relaționat cu individul vizat; colegi de serviciu, cunoștințe, vecini. În toate cazurile, pentru a
fundamenta convingerile organelor de cercetar e penală, aceste informații sunt verificate prin
prisma raporturilor existente între cei ce le furnizează și indivizii la care se referă.65
Excepția de la cunoașterea locului percheziției o reprezintă situația infracțiunilor
flagrante; în toate celelale împ rejurări este o regulă ce trebuie respectată, mai ales în cazurile
complexe. Mai mult, cunoașterea locului trebuie să țină cont și daca respectivul loc al
percheziției este unul închis sau deschis. Ca atare: 66

62 Emilian Stancu, op. cit. , p. 496;
63 Idem ;
64 Dascălu Ioan, op. cit ., p. 48;
65 Idem ;
66 Emilian Stancu, op. cit ., p. 496;

21
În cazul locurilor închise (încăperi locuite s au nelocuite, dependințe) se urmărește o
individualizare și caracterizare fidelă a spațiului supus percheziției, în sensul că se urmărește
cunoașterea adresei exacte (stradă, număr, scară, etaj, apartament), particularităților de
construcție, dispunerii în căperilor, numărului și destinației acestora. Interesează și căile de acces
cu toate posibilitățile de intrare și de ieși re, altele decât cele obișnuite; modificările sau
amenajăril e făcute pe parcurs de locatari; persoanele care domiciliază sau locuiesc t emporar la
adresa respectivă (inclusiv numărul lor), persoanele care frecventează acele locuri; posibilitățile
de comunicare cu exteriorul prin orice mijloace de telecomunicație (telefon, alte mijloace
electronice)67
În cazul locurilor deschise interesează dispunerea, suprafața, particularitățile topografice
ale solului și vegetației, eventualele construcții aflate pe acest loc, delimitarea față de
împrejurimi și vecinătăți (delimitarea poate fi natural – pomi,garduri vii,râuri; sau artificială –
garduri și alte soluții de împrejmuire ori delimitare), persoanele cărora le aparțin sau care le
folosesc, precum și căile de acces către acele locuri (drumuri, cărări, șosele ș.a. )68
Informații similare, obținute referitor la locurile deschise sau închise,în cazul p ercheziției
domiciliului persoanei fizice, vor fi necesare și în cazul efectuării percheziției la sediul persoanei
juridice, agenților economici, unităților comerciale sau întreprinderilor diverse.69
Este foarte important ca pentru obținerea datelor necesar e cunoașterii locurilor ce
urmează a fi percheziționate, să se procedeze cu maximă discreție, evitându -se alertarea
persoanelor vizate. Se poate apela pentru aceasta la sprijinul organelor locale ale administrației
de stat, la conducerile persoanelor juri dice (dacă nu cumva chiar acestea sunt implicate în
activități ilicite) sau chiar la persoane de încredere din din interiorul ori vecinătatea imobilului.70
Investigațiile preliminare, desfășurate de organele abilitate, în sensul cunoașterii locului
supus pe rcheziției, vor avea întotdeauna un caracter secret. Înainte de a se pătrunde în locul

67 Dascălu Io an, op. cit ., p. 49;
68 Dascălu Ioan, op. cit. , p. 49;
69 Emilian Stancu, op. cit ., p. 496;
70 Dascălu Ioan, op. cit. , p. 49;

22
supus percheziției, organul judiciar trebuie să asigure, paza exterioară a imobilului, pentru ca
toate intrările și ieșirile să nu fie nesupravegheate.71
Stabilirea momen tului în care se va efectua percheziția trebuie făcută prioritizând
caracterul inopinat al acestui act procedural, precum și cerința de maximă operativitate.
De asemenea urgența percheziției nu exclude pregătirea sa atentă, cu excepția situațiilor
infracț iunilor flagrante, când autorul este urmărit până la domiciliu sau locul unde încearcă să se
ascundă, sau să ascundă corpurile delicte. (La infracțiuni precum luarea și darea de mită; traficul
ilicit de droguri; deținerea, depozitarea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate
sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă; braconaj ș.a ., percheziția se
efectuează de îndată, căci reprezintă principlalul mijloc de obținere a probelor . )72
Există situații când, în ciuda faptul ui că se dețin date sigure cu privire la existența
obiectelor și chiar a locului de ascundere, percheziția este amânată în scop tactic. Mai exact,
amânarea are rolul de a linști persoana vizată, de a îi înlătura temerea că va fi percheziționată,
determinân d-o astfel să renunțe la precauții ori la ascunderea obiectelor, în special dacă acestea îi
sunt necesare spre a le utiliza sau spre a obține un profit de pe urma lor.73
Din punct de vedere al stabilirii momentului efectuării percheziției, o situație aparte este
și cea a perchezițiilor simultane, unde trebuie să existe pe lângă momentul propice și
sincronizarea operațiilor de percheziționare. Aceste percheziții se pot executa fie concomitent în
locuri diferite (de exemplu domiciliul și reședințele aceleiași persoane), fie la nivel de grup
(adică se efectuează concomitent asupra persoanelor implicate în aceeași cauză – domiciliile
participanților la infracțiune; domiciliile unor persoane la care, avându -se în vedere relațiile de
rudenie sau prietenie, se presu pune că au fost ascunse bunuri).74
Îndiferent de situație, acest gen de percheziții trebuie să înceapă și să se efectueze în
același timp în toate locurile și la toate persoanele vizate, chiar dacă percheziția ar avea loc în

71 Dascălu Ioan, op. cit ., p.50;
72 Emilian Stancu, op. cit., pp. 496 – 497;
73 Emilian Stancu, op. cit ., p. 497;
74 Dascălu Ioan, op. ci t., p. 55;

23
localități diferite, în acest f el evitându -se posibilitatea comunicării și avertizării între indivizii ce
urmează a fi percheziționați.75
O situație aparte este reprezentată de perchezițiile efectuate în cazul infracțiunilor
flagrante. Conform art.293 alin. 1 Noul cod de procedură penal ă, este considerată flagrantă
infracțiunea descoperită în momentul săvârșirii sau imediat după săvârșire. Alin. 2 al aceluiaș
articol continuă, menționând că este de asemenea considerată flagrantă și infracțiunea al cărei
făptuitor, imediat după săvârșire, este urmărit de organele de ordine publică și de siguranță
națională, de persoana vătămată, de martorul ocular sau de strigătul public ori prezintă urme care
justifică bănuiala că ar fi săvârși infracțiunea sau este surprins aproape de locul comiterii
infracțiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte care ar susține bănuiala că acesta a
participat sau a comis infracțiunea.
Această categorie de infracțiune prezintă particularități tactice, dar și o excepție de la
timpul de efectuare al percheziției. Astfel, conform art.159 alin.3 percheziția domiciliară nu
poate să înceapă înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepția infracțiunii flagrante sau în
cazul în care percheziția urmează să fie efectuată într -un local deschis publicului la ora
respect ivă.
Deci sunt de indeplinit două condiții cumulative, în cazul efectuării percheziției într -un
local public:
 Localul să fie deschis publicului în situția în care percheziția începe înainte de ora 6,00 sau
după ora 20,00;
 În respectivul local să se consta te săvârșirea unei infracțiuni flagrante.
Având în vedere cele clarificate mai sus, se impune mențiunea că, per a contrario ,
percheziția domiciliară poate fi continuată și în afara intervalului orar 6,00 – 20,00, în situația în
care această continuare se i mpune.
Legiuitorul NU A OMIS să menționeze posibilitatea continuării și în timpul nopții a
percheziției începute în intervalul orar legal, ci A RENUNȚAT să mai indice în mod expres acest

75 Ciopraga A., Criminalistică. Tratat de tactică , ed. Gama, Iași, 1996, p. 114

24
lucru, tocmai pentru că folosește în noua reglementare formula „înce pe”, ceea ce conduce la
certitudinea că poate și continua.76
Posibilitatea continuării percheziției în condițiile mai sus arătate, există tocmai pentru ca
percheziția să iși atingă obiectivul, scopul. O percheziție întreruptă ar putea da șansa persoanelor
la care s -a efectuat aceasta, să distrugă sau să ascundă în alte locuri obiectele căutate de organele
judiciare.77
Stabilirea componenței echipei care va efectua percheziția este determinată de
dificultatea, complexitatea cazului; natura și întinderea locur ilor sau a suprafețelor
percheziționate; natura obiectelor căutate și nu în ultimul rând trăsăturile de caracter ale celui ce
urmează a fi percheziționat. 78
De obicei la efectuare unei percheziții participă procurorul, organele de cercetare penală,
șucrăto ri operativi care pot participa efectiv la căutarea obiectelor, dar de cele mai multe ori
aceștia asigură paza locului perchezționat.79
Deși participarea procurorului nu este absolut obligatorie pentru toate situațiile în care se
efectuează o percheziție, există o serie de infracțiuni (traficul ilicit de droguri, traficul de
persoane, omorul) care, prin natura lor, reclamă obligativitatea prezenței procurorului la locul
percheziției. 80 În cazul în care, din motive obiective, procurorul nu poate participa la efectuarea
percheziției, va trebui să delege în scris, organele de cercetare din cadrul poliției judiciare care se
vor ocupa de percheziție.81
Pentru obținerea unor rezultate cât mai bune pe parcurusul percheziției, echipa organelor
care efectuează perchez iția, poate cuprinde și specialiști din alte domenii: construcții,
electricitate, petrochimie, informatică ș.a. Aceștia sunt capabili să sesizeze mai bine modificările

76 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit. , p. 152;
77 I. Neagu, M. Damaschin, op.cit. ,p.527;
78 Dascălu Ioan, op. cit ., p. 58;
79 Ciopraga A., op. cit. , ed. Gama, Iași, 1996, p. 114;
80 Dascălu Ioan, op. cit ., p. 59;
81 Idem

25
destinate amenajării de ascunzători în spații precum zidurile casei, parchet, pardoseală , băi,
conducte, țevi, W.C. -uri.82
Câinele de urmărire poate fi și el angrenat în căutarea obiectelor ascunse, a cadavrelor
îngropate, a stupefiantelor sau chiar a persoanelor care se ascund în locuri greu de accesat din
imobil, el sesizând urmele olfactive specifice, care de altfel nu pot fi percepute de om (în virtutea
acestui raționament, se poate considera că și câinele face parte din echipa care va efectua
percheziția). Întotdeauna însă, căutarea facută de câine va fi anterioară căutării făcute de echip a
de cercetare.83
Tot o problematică ce ține de formarea echipei care va efectua percheziția este dată de
situația în care urmează să se caute și să se ridice obiecte ori înscrisuri considerate secrete de stat,
precum și a percheziției unor locuri considera te ca având regim special. În acest caz, procurorul
trebuie să se asigure că include în echipa sa de lucru exclusiv persoane care au acces în asemenea
locuri și la asemenea informații; persoanele trebuind de altfel să se angajeze că nu vor divulga
datele c are nu au legătură cu ceea ce se investighează.84
Tangențial cu subiectul echipei care urmează să efectueze pe rcheziția, se impune să
amintim și despre dreptul persoanei percheziționate de a fi asistată ori reprezen tată de o persoană
de încredere. De asemen ea, când persoana la care se face percheziția este este reținută sau
arestată și nu poate fi adusă la locul percheziției ori al ridicării de obiecte și înscrisuri, se va
proceda la aceste operațiuni numai în prezența unui reprezentant ori martor asistent – cu
mențiunea că nu mai există, ca în precedenta reglementare, obligativitatea a doi martori asistenți
– unul este suficient.85
Din punct de vedere tactic, martorul asistent este un element foarte important deoarece el
trebuie ales și verificat pentru indep linirea condițiilor cerute de lege înainte de deplasarea la locul
percheziției. Alegerea în grabă a martorului asistent, după cum s -a văzut și în practică, poate

82 Emilian Stancu, op. cit ., p. 498;
83 Emilian Stancu, op. cit ., p. 511;
84 Emilian Stancu, op. cit ., p. 498;
85 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit. , p. 156;

26
periclita serios reușita percheziției, căci martorul se poate dovedi a fi complice cu infracto rul,
ajutându -l pe acesta să ascundă obiectele căutate.86
Deplasarea și intrarea la locul percheziției trebuie să se efectueze în așa manieră încât să
mențină caracterul inopinat al operțiunii, persoana vizată fiind luată prin surprindere și aflându –
se în i mposibilitatea de a ascunde obiecte sau înscrisuri ori de a părăsi domiciliul.
În localitățile mari, mașina cu care se deplasează membrii echipei va fi oprită la o distanță
semnificativă de intrarea imobilului în care se va face percheziția. În localitățil e mai mici precum
și în sate, mașina va fi oprită în fața primăriilor/consiliilor locale, întreprinderilor, magazinelor
ș.a. În blocurile cu mai multe etaje, liftul va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos de palierul
unde există apartamentul vizat. Chia r este recomandat ca o parte din membrii echipei să vină pe
scări, dacă este posibil.87
De obicei, echipa operativă sună sau bate la ușă, membrii echipei fiind poziționați în așa
fel încât pe vizor sau pe fereastră să nu se observe decât o persoană. Dacă în imobil locuiesc mai
multe familii, este indicat să se sune la familia care nu este vizată de percheziție.88 Dacă după
acest moment, ușa nu va fi deschisă, în funcție de situație, se va pr oceda după cum urmează:
când nu este nimeni în casă, se va deschide u șa, în prezența unui reprezentant al persoanei
percheziționate, a unui vecin având capacitate de exercițiu, a responsabilului asociației de
locatari ori a unui delegat al primăriei. Dacă se constată că totuși este cineva în locuință, se va
forța ușa, după ce organele au atras atenția asupra acestei măsuri, precum și după declinarea
calității lor. În situațiile deosebite, precum și în cazul infracțiunilor flagrante, pătrunderea se va
face utilizând forța, fără întârziere.89
Odată ce a pătruns în locul percheziției, cel care conduce echipa își va prezenta
legitimația de magistrat sau polițist, precum și autorizația emisă de judecător în vederea
efectuării percheziției. Practic va citi celui percheziționat autorizația de la jud ecător, verificând u-
i astfel identitatea, corespondența dintre adresa din autorizație și c ea la care se află echipa. De
asemenea în acest moment persoana vizată este informată cu privire la acuzațiile ce i se aduc (ce

86 Dascălu Ioa n, op. cit ., pp. 60 -61;
87 Emilian Stancu, op. cit ., p. 502;
88 Idem ;
89 Idem ;

27
infracțiune se presupune că a săvârșit ) ori la scopul percheziției (ce obiecte sau înscrisuri se
caută).
Urmează luarea măsurilor de contracar are a oricărei acțiuni violente, organul care
efectuează percheziția fiind mereu pregătit sa facă față oricărei situații violente, încă de la
începerea percheziției. Astfel de situații violente sunt variate și presupun de la încercări de
sinucidere, la tentative de acte de violență fizică exercitate asupra organelor ce efectuează
operațiunea.90 În acest sens, Noul Cod de procedură penală, prevede în mod e xpres că dacă este
necesar, organele judiciare au dreptul să restricționeze libertatea de mișcare a persoanelor
prezente la percheziție sau accesul altor persoane în locul unde se efectuează percheziția, pe
durata efectuării acesteia.91
Tot în acest sens, se subliniază în doctrină, importanța efectuării, mai întâi, a percheziției
corporale a persoanei principale și a celorlalte persoane descoperite la locul percheziției
domiciliare, tocmai pentru că uneori unele bunuri sau înscrisuri, instrumente ori chiar arme, au
fost găsite asupra lor.92
Șeful echipei de cercetare, va solicita predarea bunurilor, înscrisurilor, valorilor pe care
persoana percheziționată la deține, acest fapt având o importanță juridică deosebită deoarece
constituie momentul dovedirii bunei credințe și reiterarea teme iului desfășurării percheziției.93
Următoarea etapă presupune strângerea într -un singur loc, o singură încăpere, a tuturor
persoanelor găsite la locul percheziției, inclusiv a celor care dorm. Excepție fac persoanele
bolnave, cop iii mici. Totodată toate persoanele întâlnite la locul percheziției, vor fi legitimate și
întebate despre calitatea și scopul care le justifică prezența în acel loc. La fel se va proceda și în
cazul persoanelor care apar în timpul desfășurării percheziției . Excepție de la acest tratament au
persoanele care se află acolo în interes de serviciu (de exemplu angajați ai poștei, angajați de la
Electrica, Distrigaz Sud –rețele ș i alți asemenea indivizi ); acestora le va fi interzis cu desăvârșire
să ia contact dir ect cu persoanele percheziționate.94

90 Idem;
91 C. Voicu, A. S. Uzlău ș.a, op.cit. , p. 155;
92 Cabriel I. Olteanu, Marin Ruiu, Tactică criminalistică , ed. AIT Laboratories, 2004, p.124;
93 Idem ;
94 Emilian Stancu, op. cit ., p. 503;

28
Regulile tactice de bază ale percheziției domiciliare sunt :
 Percheziția se efectuează cu minuțiozitate iar întinderea și profunzimea cercetărilor se
adaptazează la natura obiectelor ce trebuie căutate, căci într -un fel se va proceda la o
percheziție ce vizează căutarea unor obiecte furate, de genul autoturismelor, motocicletelor și
în alt fel se procedează la căutarea unor obiecte cu un volum mai mic, precum bijuteriile,
telefoanele mobile, valuta sau înscrisurile.95
 Perc heziția se desfășoară metodic și sistematic prin stabilirea direcției în care se va face
cercetarea (de la stânga sau dreapta intrării). Se va căuta în fiecare încăpere, în fiecare piesă
de mobilier, in stalație sanitară ori obiect cas nic susceptibil că ar putea fi o ascunzătoare.
Dacă la căutare participă mai multe persoane, percheziția poate porni de la dreapta sau stânga
intrării, de-a lungul pereților, până în centrul încăperii. Tot așa, percheziția poate fi
desfășurată și în paralel, prin cercetarea con comitentă a mai multor încăperi.96
 Va fi observat în permanență comportamentul persoanei percheziționate de către organul de
urmărire penală care conduce percheziția sau de către o altă persoană cu experiență în acest
domeniu. Dacă pe parcursul examinării u nei încăperi sau a unui obiect se observă o
accentuare a tensiunii emoționale a subiectului percheziției, se va insista asupra locului
respectiv, insistându -se în aflarea de detalii despre locul/obiectul respectiv, pentru a se
observa modul în care reacțio nează persoana subiect al percheziției.97
 Percheziția trebuie efectuată exclusiv în con formitate cu prevederile legale, de respectarea
acestui fapt se va ocupa mai ales organul de urmărire penală sub conducerea căruia se
desfășoară percheziția. Magistratul sau polițistul va impune o atomsferă de calm și
obiectivitate, pentru evitarea abuzurilor venite atât din partea persoanelor percheziționate cât
și din partea organelor de urmărire penală implicate în desfășurarea percheziției. De
asemenea percheziția treb uie să se desfășoare în liniște, pentru a evita deranjarea vecinilor ori
perturbarea programului de lucru în situația în care percheziția s -ar desfășura la locul de
muncă al persoanei vizate.98

95 Idem ;
96 Idem ;
97 Idem ;
98 Idem ;

29
Mai trebuie avute în vedere și alte detalii, precum: stabilire a, prin măsurători, a
conconrdanței dintre dimensiunile exterioare și cele interioare ale diferitelor obiecte;
determinarea greutății normale și a conținutului anumitor recipiente care pot conține obiectele
căutate de anchetatori; identificarea împrejurări lor „negative”, adică devieri de la starea normală,
de la ceea ce este considerat firesc (ex. diferențe de nuanță care pot indica o revopsire, lipsa
stratului de praf caracteristic); verificarea modului cum sunt construite și cum funcționează
diverse obiec te, piese de mobilier, instalații, aparate, care pot fi folosite ca ascunzători.99
În cazul clădirilor, examinarea va începe cu observarea clădirii în ansamblul său,
continuându -se cu subsolul, pivnițele, dependințele și în final, podul sau terasa. Nu este de nelijat
cercetarea zidurilor sau pereților, care pot ascunde nișe. Acestea sunt relativ ușor de depistat prin
ciocănirea pereților, sunetul fiind mai înfundat în dreptul nișei, dar totuși, infractorii cu
experiență pot ameliora acest efect prin diverse „artificii” precum introducerea de nisip în
ascunzătoare.100
Se va examina și tencuiala, tapetul, zugrăveala, deoarece diferențele de vechime sau
nuanță (vizibile cu ochiul liber ori cu ajutorul lămpii cu ultraviolete) pot indica locuri unde s -au
realizat a scunzători pentru diverse obiecte.101
Pardoseala trebuie de asemenea amănunțit cercetată, executându -se acest procedeu în
funcție de specificul pardoselii, după cum urmează: pentru pardoseala de din scândură sau
parchet se vor examina îmbinările, jocul sându rilor și capetele cuielor, iar la parchet se va
examina locul în care a fost încheiat parchetul deoarece acela este singurul loc ce permite accesul
fără a se vedea urme de forțare a îmbinărilor.102
De reținut este faptul că de multe ori ascunzătorile făcute în podele ori pardoseli sunt
acoperite cu obiecte, de obicei grele și voluminoase, de genul lăzilor, butoaielor, corpurilor mari
de mobilier , fapt care impune o prealabilă degajare a suprafeței cercetate.103

99 Cabriel I. Olteanu, Marin Ruiu, op.cit., p. 131;
100 Emilian Stancu, op. cit. , p. 508;
101 Idem ;
102 Idem ;
103 Idem ;

30
Cercetarea instalațiilor sanitare, a celor de încă lzire și iluminare, reclamă o atenție
deosebită, aceste locuri fiind adesea folosite pentru ascunderea obiectelor de dimensiuni mici,
precum bijuteriile, valuta, stupefiantele, înscrisurile falsificate. Se vor verifica rezervoarele de
apă ale W.C. -urilor, dozele instalațiil or electrice, sifoanele băilor, gurile de acces către țevi.104
De asemenea, în practică, sobele, hornurile, burlanele, lucarnele și alte diverse ornamente
din jurul case ori chiar din casă, s -au dovedit a fi locuri ideale de folosit pe post de ascunzători
pentru bunuri și obiecte. Din ultima categorie, cea a decorațiunilor de interior, tablourile,
stampele, icoanele fixate pe perete, precum și statuetele, bibelourile, vasele de ceramică,
ghivecele cu flori, dau posibilitatea să fie ascunse în spatele ori în interiorul lor, obiecte puțin
voluminoase și subțiri. (valută, înscrisuri).105
Mobila, în special cea din lemn, oferă posibilități numeroase de realizare a diverselor
ascunzători, prin găurirea lemnului, dublarea pereților ori fundurilor se rtarelor, ba chiar folosirea
întregului mobilier ca o ascunzătoare în sine – cazul deja bine cunoscut în care un suspect a fost
găsit ascuns în lada patului. Canapelele, fotoliile, scaunele și orice alte obiecte de mobilier care
sunt tapisate trebuie sonda te cu vergele metalice subțiri, eventual desfăcute într -o parte, pentru a
se verifica interiorul lor.106
O ultimă mențiune referitoare la percheziția domiciliară este aceea că aceasta se face prin
utilizarea mijloacelor tehnico -științifice , a resurselor uman e și logistice specifice, în acest sens
utilizându -se de la specialiști în domenii diverse (IT, bio -chimie, psihologie ș.a.) până la truse de
criminalistică, surse de iluminare, truse de chei pentru deschiderea ușilor, diverse unelte (ciocan,
șurubelniță), sonde metalice, stetoscoape, dar și aparate de filmat și de fotografiat, necesare
pentru fixarea rezultatelor percheziției.
2.2.Percheziția corporală
Capitolul VI, secțiunea 2 din Noul cod de procedură civilă, reglementează „Alte forme de
percheziție”, începâ nd, la articolul 165 -166 cu percheziția corporală. Este pentru prima oară
când legiuitorul definește percheziția corporală, stabilind că ea presupune atât examinarea

104 Idem ;
105 Emilian Stancu, op. cit., p. 509;
106 Idem ;

31
corporală externă a unei persoane, cât și a cavității bucale, nazale, a urechilor, a păru lui și a
îmbrăcămintei. Tot în cadrul percheziției corporale sunt examinate și obiectele pe care o
persoană le are asupra sa ori sub controlul său, la momentul efectuării percheziției.
Este important de făcut o distincție între reglementările articolului 1 90 ale Noului cod de
procedură penală, care reglementează examinarea fizică, ca formă specială a constatării urmelor
respectiv a consecințelor unei infracțiuni și articolele privitoare la percheziție. Examinarea fizică
presupune examinarea internă și exter nă a corpului persoanei, precum și prelevarea de mostre
biologice, reprezentând un proce deu probatoriu mult mai invaziv , necesitând un control mai
strict în privința modalității de executare.107
Examinarea externă similară atât în cazul percheziției corpora le cât și al examinării
corporale nu presupune niciun instrument de intromisiune în corpul persoanei cercetate; se vor
putea totusi utiliza pense medicale pentru extragerea anumitor obiecte din cavitățile suspectului
dacă aceste obiecte au fost observate l a examinarea externă și nu există altă modalitate de
extragere. Pensele medicale vor putea fi folosite cu condiția să rămână în afara corpului
suspectului în caz contrar, depășinduse limitele percheziției corporale și fiind necesară
autorizarea judecătorul ui de drepturi si libertăți conform procedurii prevăzute de articolul 190
Noul Cod de Procedură Penală. 108
Prin percheziția persoanei în sensul larg al cuvântului se înțelege cercetarea amănunțită
atât a corpului persoanei cât și a îmbrăcămintei acesteia. D e altfel, din punct de vedere
criminalistic percheziția persoanei este clasificată în percheziția îmbrăcămintei și percheziția
corporală.109
Percheziționarea persoanei fizice se poate executa numai în cazurile și cu procedura
prevăzută de lege. Prin urmare p ercheziția persoanei nu poate fi folosită decât în situațiile și cu
procedura stabilită de Codul de procedură penală, în caz contrar cel care o execută poate comite
după caz, infracțiunea de abuz în serviciu, cercetare abuzivă sau alte fapte penale prin ca re se

107 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văd uva, op. cit. , p.160;
108 N. Volonciu, A. S. Uzlău, ș. a. op. cit., p. 404;
109 Camil Suciu, Criminalistică , ed. Didactică și pedagogică, București 1972, pag.558;

32
realizează imixtiunea în dreptul la libertatea individuală și siguranța persoanei, în drepturile la
onoarea și demnitatea acesteia.110
Ca și în cazul percheziției domiciliare, este necesară existența unei suspiciuni rezonabile
pe baza căreia se poate p resupun se că prin percheziția corporală, s -ar descoperi corpuri delicte,
obiecte sau urme ale unei infracțiuni.
Înaintea de începera percheziției, individului percheziționat i se solicita predarea de
bunavoie a obiectelor căutate, iar dacă obiectele căuta te sunt predate nu se mai efctuează
percheziția cu excepția cazului când se consideră util să se procedeze la aceasta, în vederea
căutării alte obiecte sau urme. Nu se reglemntează dreptul de constrângere a persoanei care
refuză să se supună percheziției c orporale.111
De altfel, percheziția corporală poate fi efectuată atât de organele judiciare, cât și de alte
autorități (prevăzute la articolul 61 – 62 Noul cod de procedură penală – organele inspecțiilor de
stat, ale altor organe de stat precum și ale autori tăților publice, instituțiilor publice sau ale altor
pesoane juridice de drept public, pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor și
obligațiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii; organele de control și cele de
conduce re ale autorităților administrației publice, ale altor autorități publice, pentru infracțiunile
săvârșite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul lor; organele
de ordine publică și siguranță națională pentru infracțiuni le constatate în timpul exercitării
atribuțiilor prevăzute de lege; comandanții de nave și aeronave sunt competenți să facă
percheziții corporale sau ale vehiculelor și să verifice lucrurile pe care făptuitorii le au cu sine
sau le folosesc, pe timpul cât navele și aeronavele pe care le comandă se află în afara porturilor
sau aeroporturilor și pentru infracțiunile săvârșite pe aceste nave sau aeronave având totodată și
obligațiile și drepturile prevăzute la articolul 61) care au sarcina asigurării ordinii p ublice,
sarcină ce poate fi o misune permanentă sau ocazională, însă de fiecare dată vor fi respectate
cerințele legale în materie, iar autoritatea ce efectuează percheziția va lua toate măsurile necesare
pentru asigurarea integrității fizice și psihice a persoanei percheziționate.112

110 Idem ;
111 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit ., p. 161;
112 N. Volonciu, A. Vasili u, R. Gheorghe, op. cit ., p. 281;

33
Pentru percheziția corporală nu este nevoie de mandat de percheziție (cum este pentru cea
domiciliară), dar Noul cod de procedură penală, prevede la articolul 166, alin. 4, obligația
organului judiciar sau a autorității care fe ctuează percheziția , de a întocmi un proces verbal, care
trebuie să cuprindă: numele și prenumele persoanei percheziționate; numele, prenumele și
calitatea peroanei care a efectuat percheziția; enumerarea obiectelor găsite cu ocazia efectuării
percheziției ; locul unde este încheiat prezentul proces verbal; data, ora la care a început
percheziția precum și ora la care s -a încheiat aceasta, cu menționarea oricăror întreruperi apărute;
descrierea mănunțită a locului și condițiilor în care înscrisurile, obiecte le sau urmele infracțiunii
au fost descoperite și ridicate, enumerarea și descrierea lor amănunțită, pentru a putea fi
recunoscute precum și mențiuni cu privire la locul și condițiile în care suspectul sau inculpatul a
fost găsit.
Procesul verbal, astfel î ntocmit, trebuie semnat pe fiecare pagină și la sfârșit, de către cel
ce îl încheie și de persoana percheziționată. În situația în care persoane percheziționată refuză să
semneze ori nu poate, despre acest fapt, precum și despre motivele refuzului sau impo sibilității,
se va face mențiune în cuprinsul procesului verbal. O copie a acestui proces verbal va fi
înmânată și persoanei percheziționate.
Referitor la acest ultim aspect, unii autori consideră că ar fi fost necesar, ca o garanție
procesuală, ca în si tuația de refuz al persoanei percheziționate de a semna procesul verbal de
percheziție, acesta să fie semnat de un martor asistent care să ateste refuzul sau imposibilitatea
semnării. Motivarea aceste opinii rezidă în aceea că procesul verbal are valoare p robatorie, iar o
contestare a lui este destul de dificilă, de aceea este necesar să existe garanții procesuale.113
De obicei, percheziția corporală se face asupra urătoarelor categorii de persoane:
 persoane prinse în flagrant, cu ocazia constatării infracțiu nii flagrante. În această
situație, avocatul suspectului sau inculpatului nu are dreptul să asiste la efectuarea
percheziției corporale ori a vehiculelor.
 persoane urmărite în vederea reținerii sau arestării
 persoane la domiciliul cărora se efectuează per cheziția domiciliară, atunci când se
presupune că anumite obiecte s-ar putea afla asupra acestora

113 N. Volonciu, A. Vasiliu, R. Gheorghe, op. cit ., p. 283;

34
 persoane care colaborează cu organele judiciare în vederea prinderii în flagrant a
unor infractori, anterior realizării flagrantului114
Percheziția corporală se efectuează obligatoriu în toate cazurile de reținere, arestare sau
aducere a unei persoane.
Percheziția se efectuează de o persoană de același sex cu persoan percheziționată, nefiind
necesară prezența unui martor asistent. Parctica organelor judiciare a a rătat însă că, în ipoteza
săvârșirii unei infracțiuni flagrante de către o persoană de sex feminin, dacă nu există în
momentul și la locul constatării o persoană de sex feminin din cadrul organelor judiciare,
persoana poate fi controlată de către bărbați, cerându -i-se să prezinte conținutul genții, să se
descheie la sacou, pardesiu, palton, să scoată din buzunare obiectele deținute, fără însă a se pune
mâna pe respectiva persoană. Dacă este necesară palpare îmbrăcăminte și a corpului persoanei,
se recurge la sprijinul unei persoane de sex feminin, care este în prealabil instruită în mod
corespunzător.115
Regula instituită de practica organelor judiciare este aceea că percheziția corporală se
face de obicei la locul în care persoana a fost depistată, totuși, o ri de câte ori situația o permite,
persoana ce urmează a fi percheziționată va fi condus într -un loc ferit de accesul publicului,
evitându -se pe cât posibil, efectuarea percheziției în locurile publice, aglomerate, în mijloace de
transport în comun, în ved erea respectării deminității umane, dar și a evitării unei atitudini ostile
față de organele de cercetare penală, venite din partea unor terțe persoane aflate de față.116
Pentru a evita posibilitatea unui eventual atac, persoana percheziționată va fi somată de
organul judiciar să se așeze cu spatele, să ridice mâinile deasupra capului și să îndeparteze
picioarele. Infractorii cunoscuți ca fiind periculoși ori indivizii care la somațiile organului
judiciar reacționează violent, vor fi puși să stea cu mâinile r idicate sprijinite de un zid, un pom
sau alt obiect, iar picioarele să fie îndepartătate astfel încât lipsite de un punct de sprijin să nu
permită o reechilibrare rapidă și posibilitatea unui atac. În absența unui punct de sprijin astfel

114 Dascălu Ioan, op. cit., p.68;
115 Idem
116 Dascălu Ioan, op. cit., p.69;

35
prezentat, celui p ercheziționat i se va cere să se așeze in genunchi și să țina mâinile ridicate
pentru a se înlătura posibilitatea de a reacționa.117
Măsuri de protecție se impun a fi luate si de către cel care efectuează percheziția, acesta
plasânduse intr -o poziție lateral ă la o oarecare distanță fața de persoana percheziționată, iar
operația de căutare a obiectelor se va derula cu o supraveghere atenă a oricarei mișcări a
subiectului percheziționat. Toate aceste măsuri se impun a fi luate în special când persoana care
efectuează percheziția este singură, într -un loc izolat, iar cel percheziționat este cunoscut drept
un infractor periculos.118
În situația în care urmează a fi perchiziționate două sau mai multe persoane, acestea
trebuie mai întâi liniștite și după detensionarea situației, vor fi somate să se așeze în pozițiile
prezentate anterior procedându -se apoi la percheziționarea pe rând a fiecăreia dintre ele.119
Subiecților percheziționați odată imobilizați, le vor fi cercetate hainele pentru a se stabili
dacă dețin asupra lor arme sau orice alte obiecte sau substanțe, care ar putea fi folosite într -un
eventual atac. Prin palparea îmbrăcamintei se procedează la examinarea spatelui, pipetului,
axilelor, mânecilor, buzunarelor, picioarelor și încălțămintei.120 După această exami nare
prealabilă, se trece la efectuarea percheziției propriu -zise cu examniarea minuțioasă, de această
dată, a îmbrăcamintei compusă din toalitea obiectelor vestimentare, a lenjeriei precum și a
încălțămintei. Acestă operație, mult mai laborioasă va avea l oc la sediul organului judiciar la
adăpost de privirele nedorite ale altor persoane.121
Cu scopul de a acoperi și controla fiecare porțiune, percheziția corporală se efectuează de
regulă de sus în jos, începând cu obiectele care acoperă capul (căciulă, șapcă , basma, pălărie ș.a.)
continuând cu buzunare de unde se vor scoate toate obiectele, cu atenție pentru posibilitatea
existenței unor buzunare secrete, iar apoi in funcție de natura obiectelor căutate, se vor examina
căptușeala, cusăturile, cozorocul, etc.122

117 Idem;
118 Dascălu Ioan, op. cit., p.70;
119 Idem;
120 Idem;
121 Mircea I. – Criminalistică, Ed. Lu mina Lex, București, 2002, p. 368;
122 Dascălu Ioan, op. cit., p.71;

36
Pentru examinarea minuțioase a articolelor de îmbrăcaminte dar și a corpului, se poate
solicita persoanei percheziționate să se dezbrace, fapt ce va permite descoperirea eventualelor
obiecte înfășurate, prinse în jurul unor anumite regiuni ale corpului. D e asemenea vor fi
examinate si accesoriile aflate asupra individului (genți, portmonee, agende, pachete de țigări,
tocul ochelarilor, umbrela și alte asemenea obiecte), deoarece fiind în aparență inofensive ele pot
totuși servi ca loc de ascundere a unor o biecte de dimensiuni reduse precum bijuterii, droguri,
înscrisuri.123
În funcție de împrejurări, se poate apela și la concursul medicului care va examina atent
orificiile naturale în care ar fi putut fi introduse anumite obiecte. Vor fi cercetate de asemene a și
protezele de măini, de picioare, aparatele ghipsate, orice alte dispozitive sau aparate medicale
aflate asupra persoanei (corsete, aparate auditive etc.) deoarece, nu de puține ori acestea sunt
purtate pentru a simula o infirmitate, in realitate oferi nd condiții prielnice pentru ascunderea
obiectelor.124
2.3. Percheziția unui vehicul.
Percheziția unui vehicul este reglementată de articolul 167 Noul Cod de Procedură Penală
și constă în examinarea exteriorului ori interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de transport
ori a componentelor acestora.
Încă din definiție reiese posibilitatea organelor judiciare de a inspecta un vehicul fie prin
examinare vizuală a acestuia sau a unor părți accesibile din acesta, fie prin dezasamblarea unor
componente ale vehicu lului.125
Dintre cele patru tipuri de percheziție reglementate, două sunt supuse autorizării
judecătorului de drepturi și libertăți sau instanței (cea domiciliară și cea informatică) iar celelalte
două sunt lăsate la aprecierea organelor judiciare sau a auto rităților ce asigură ordinea și
securitatea publică. Ca atare, nu este obligatorie începerea urmăririi penale pentru a se dispune
percheziția corporală a unei persoane sau percheziția unui vehicul. Dacă există o suspiciune
rezonabilă ca prin efectuarea une i percheziții corporale sau a unui vehicul se vor descoperi urme

123 Dascălu Ioan, op. cit., p.74;
124 Ciopraga A, op. cit ., p.126;
125 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit ., pp. 161 -162;

37
ale unei infracțiuni, corpuri delicte sau alte obiecte importante pentru descoperirea unei
infracțiuni sau pentru aflarea autorului acesteia, organele de poliție pot dispune efectuarea
imedia tă a percheziției.
Ca și în cazul percheziției corporale, percheziția unui vehicul va trebui să se încheie cu
efectuarea unui proces verbal care sa conțină toate elementele prevăzute de articolul 166 alin. 4
Noul Cod de Procedură Penală, în vederea înlătu rării oricărui dubiu cu privire la acest procedeu
probatoriu precum și asupra faptului că probele au fost găsite în vehiculul examinat.
Percheziția poate fi efectuată de organul judiciar atât asupra vehiculelor care rulează în
trafic cât și asupra celor op rite sau staționate în locurile publice. Această măsură poate fi luată
când există date și informații că vehiculele vizate transportă bunuri sau valori provenite din
infracțiuni, persoane urmărite, dar și în cazul în care organul judiciar trebuie să pună î n aplicare
măsuri de poliție administrativă (carantină, filtre ș. a.).126
Din practica judiciară reiese faptul că efectuarea percheziției asupra vehiculelor are drept
obiective: descoperirea persoanelor ce se ascund în vehicul cu scopul de a se sustrage de l a
urmărirea penală sau de la excecutarea unei pedepse; descoperirea persoanelor răpite sau
sechestrate, a evadaților, dezertorilor; identificarea bunurilor provenite din infracțiuni sau care au
servit la săvârșirea acestora.127
Percheziția autovehiculelor es te asimilată din punct de vedere al modului de executare cu
percheziția locurilor închise, prezentând însă anumite particularități datorate modului de
construcție a vehiculelor. Se recomandă a trata autovehiculul ca fiind alcătui din cinci părți:
exterioru l, interiorul, interiorul portbagajului, compartimentul motorului și dedesubtul mașinii.128
Cele mai utilizate locuri pentru ascunderea obiectelor de genul bijuteriilor, armelor,
drogurilor, obiectelor de artă, se numără: tapiseria scaunelor a banchetelor și a portierelor,
rezervorul de benzină, elementele de caroserie, camerele roților, radiatoarele, farurile; iar pentru

126 Dascălu Ioan, op. cit ., pp. 113 -114;
127 Dascălu Ioan, op. cit., p. 114
128 Olteanu G. I. Metodologia cercetării unor infracțiuni ce presupun traficul ilegal de bunuri și persoane, Ed. AIT,
București, 2005, p. 269;

38
automarfare se remarcă: spațiul de încărcătura, cabina șoferilor, locul de prindere a remorcii de
autotractor, instalația de producere a fr igului pentru marfă, de -a lungul axului volanului.129
2.4. Percheziția informatică
Acest ultim tip de percheziție reglementat de Noul cod de procedură penală, a luat n aștere
ca urmare a apariției unei noi forme de criminalitate – criminalitatea informatică. În m ajoritatea
cazurilor, percheziția informatică este precedată de percheziția domiciliară, în urma căreia sunt
ridicate sistemele informatice ori mijloacele de stocare a datelor informatice.
Percheziția informatică reprezintă activitatea de cercetare, descop erire, identificare și
strângere a probelor stocate într -un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice,
realizat prin intermediul unor mijloace tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure
integritatea informațiilor conținute de a cestea .
Percheziția informatică sau a unui sistem de stocare a datelor informatice se efectuează
de obicei de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare, dar poate fi și din
afara acestora, asistat de procuror sau a organului de c ercetare penală, care va întocmi procesul –
verbal de percheziție informatică.130
Incă odată, având în vedere faptul că această procedură are un grad de intruziune ridicat
în viața privată a individului, sunt stabilite o serie de garanții care să diminueze ris cul abuzurilor,
printre care: obligația procurorului de a solicita încuviințarea executării percheziției informatice,
conform articolului 168 alin.3 Noul cod de procedură penală și obligativitatea prezenței
suspectului ori inculpatului la procedura de perc heziționare, conform alin. 11 al articolului
anterior menționat.
Obligativitatea prezenței suspectului sau inculpatului menționată de articolul 168 alin.11
se va raporta și la alin. 10 și 11 ale articolului 159 Noul cod de procedură penală. Diferența este
însă că nu se face nicio mențiune cu privire la asistența juridică, dar având în vedere dispozițiile
generale privitoare la drepturile suspectului sau inculpatului, așa cum se găsesc ele reglementate
de articolele 78 și 83 ale Noului cod de procedură pena lă, se constată că subiectul percheziției

129 Olteanu G.I., op.cit ., p. 271.
130 C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit ., p. 163;

39
informatice poate solicita prezența unui avocat. Mai mult, dacă este reținut ori arestat, se aplică
dispozițiile articolului 90 lit. a) Noul cod de procedură penală, privind asistența obligatorie a
acestuia.131
Totod ată, organele de urmărire penală trebuie să ia măsurie necesare pentru ca
împrejurările, faptele din viața privată a subiectului percheziționat, să ajungă în mod nejustificat
publice. Datele informatice având caracter secret se păstrează în conformitate cu acest caracter și
cu prevedeile legale în acest domeniu.132
Privitor la solicitarea procurorului de încuviințare a efectuării percheziției, solicitare
adresată judecătorului de drepturi și libertăți ori instanței, în doctrină se atrage atenția că un astfel
de mandat de percheziție nu este întotdeauna în măsură să limiteze abuzurile, mai ales dacă
beneficiază de formulări ample, generoase, care nu ar limita în niciun fel maniera de desfășurare
a procedurii de percheziție.133 Adică, dacă specialistul identifică întâmplător materiale
pornografice cu minori într -o cauză străină infracțiunii de pornografie infantilă , nu ar trebui să
aibă posibilitatea de a continua cercetarea cu privire la niște aspecte străine cauzei. Dacă se
dorește o extindere a cercetărilor, exi stă posibilitatea solicitării unui nou mandat de percheziție
informatică în baza căruia să se cerceteze inclusiv aspectele identi ficate inițial. În caz contrar,
probele obținute (identificarea unor materiale pornografice cu minori) fiind nelegale.134
În conc ret, percheziția informatică poate fi realizată în două modalități: cu ridicarea
sistemului informatic sau fără ridicarea sistemului informatic. Pentru prima variantă, este necesar
și mandatul pentru percheziția domicliară, putând fi ridicate, dacă sunt co nsiderate mijloace de
probă, sistemele informatice, dar și alte suporturi de informație (stick -uri de memorie, CD -uri,
DVD -uri, HDD extern ș.a.) care sunt susceptibile de a conține probe referitoare la săvârșirea sau
pregătirea săvârșirii unei infracțiuni; toate aceste entități informațice vor fi mai apoi analizate și
cercetate în baza autorizației de percheziție informatică.135

131 N. Volonciu, A. S. Uzlău ș.a., op. cit ., p.387;
132C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, op. cit ., p. 163 ;
133 Avocat George Zlati, Constatarea tehnico științifică vs. Percheziția informatică. Incompatibilitate? Articol
disponibil la: http://www.penalme nte.eu/2015/06/10/constatarea -tehnico -stiintifica -vs-perchezitia -informatica –
incompatibilitate/
134 Idem ;
135 N. Volonciu, A. S. Uzlău ș.a., op. cit. , p.385;

40
Pentru ipoteza desfășurării percheziției fără ridicarea sistemului informatic, se pleacă de
la situația în care fișierele susceptibi le de a conține probe sunt găzduite ( host), se găsesc pe
sisteme de stocare on -line ( web hosting ), după ce suspectul sau inculpatul a închiriat spațiul de
stocare al informației. Dificultatea este dată de faptul că informația se găsește pe sisteme
complexe , având capacitate de stocare foarte mare, alături de alte informații aparținând altor
utilizatori, iar o eventuală ridicare a acelui sistem informatic și predare la organele de anchetă, ar
pune respectiva societate de web hosting în imposibilitatea de a -și mai desfășura activitatea (în
acest sens s -a pronunțat Camera Internațională de Comerț, care a instituit regula evitării ridicării
sistemelor informatice ale întreprinderilor, dacă aceasta ar duce la afectarea desfășurării
activității lor normale).136
Chia r și așa, există o soluție la această problemă: se va copia întregul conținut al
informației suspectului sau inculpatului, semnarea cu semnătură electronică spre neschimbare a
acelor fișiere și transmiterea lor spre analiză. Evident că furnizorul serviciil or de hosting va fi
ținut în a nu divulga această informție clientului său, iar cooperarea sa cu organele judiciare se va
face după emiterea unei autorizații din partea judecătorului de drepturi și libertăți, în baza
dispozițiilor privitoare la conservarea datelor informatice (art. 154 alin. 7 Noul cod de procedură
penală ) raportate la cele privitoare la ridicarea de obiecte și înscrisuri (art 170, 171 Noul cod de
procedură penală ). Ulterior predării fișierelor, în baza unui mandat de percheziție informatic ă,
acestea vor putea fi analizate.137
Având în vedere unele date informatice sunt volatile, fapt ce atrage pierderea acestora
după oprirea sistemului, î n unele cazuri este chiar contraindicat să se ridice sistemul informatic
în urma percheziției domiciliare deoarece aceasta implică oprirea sistemu lui și în acest fel se
creează posibilitatea pierderii unor date informatice relevante cauzei ori riscul de a face
conținutul total inaccesibil la un moment ulterior . Exemple relevante de date volatile:
conexiunile de rețea ( network connections ), starea rețelei ( network status ), conținutul
din clipboard (ca urmare a comenzii ctrl + x sau ctrl + c ), sesiunea de logare (ce conține date
despre utilizatorul logat în sistem), serviciile și procesele care rulează la moment ul respectiv,

136 Idem ;
137 Idem ;

41
porturile deschise, dispozitivele conectate la sistemul informatic (inclusiv cele conectate de la
distanță), conținutul memoriei RAM (random access memory ), fișierele deschise, etc.138
Revenind la aspectele strict procedurale ale efectuării per cheziției informatice, Noul cod
de procedură penală, la articolul 168, le detaliază. Astfel, mandatul este emis instanța de judecată
ori de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i -a revenit competența să judece
cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care fectuează sau
supraveghează umrărirea penală .
Cererea procurorului privind încuviințarea percheziției se soluțione ază în camera de
consiliu, fără citarea părților, prezența procurorului fiind însă obligatorie. A se remarca faptul că
spre deosebire încuviințarea percheziției domiciliare, care are un termen de soluționare de 24 de
ore, încuviințarea percheziției inform atice nu beneficiază de un astfel de termen de soluționare.
Încheierea judecătorului, conform articolului 168 alin. 6, trebuie să c uprindă pe lângă
elementele generale (denumirea instanței; data, ora și locul emiterii etc.) și sistemul informatic
sau supor tul de stocare a datelor informatice care urmează a fi percheziționat. Această încheiere
nu este supusă căilor de atac, putând fi însă atacată odată cu sentința, conform articolului 408
Noul cod de procedură penală.
Identificarea sistemului informatic ori a suportului de stocare a datelor este absolut
necesară, mai ales în ipoteza în care se procedează la percheziționarea unor sedii/ domicilii cu
sisteme informatice ori suporturi de date multiple. Această identificare poate fi făcută după orice
criteriu car e poate fixa cu certitudine faptul că respectivul sistem aparține suspectului sau
inculpatului ori că acesta a lucrat pe acel sistem. Deci, nu este obligatorie identificarea după
numărul de fabricație – serial number .
În cazul procesului -verbal de perchez iție, acesta trebuie să cuprindă, pe lângă elementele
standard, descrierea și enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor
informatice față de care s -a dispus percheziția; descrierea și enumerarea activităților desfășurate;

138 Avocat George Zlati, Percheziția informatică – aspecte tehnice, de drept material și drept procesual penal (I),
articol disponibil la: http://www.penalmente.eu/2014/07/03/perchezitia -informatica -aspecte -tehnice -de-drept –
material -si-drept -procesual -penal -i

42
descr ierea și enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia percheziției. Se consideră că
în acest proces -verbal trebuie obligatoriu menționat ă seria entității ridicate. Doar în măsura în care o
astfel de serie nu este vizibilă se poate proceda la identi ficarea dispozitivului prin raportare la alte criterii:
model, culoare, etc.
De obicei în cazul mijlo acelor de stocare precum hard disk -urile ori un memory stick –
urile, poate fi menționată în procesul -verbal seria acestuia. În măsura în care discutăm despr e
un sistem informatic (laptop, tabletă, etc.), este suficientă identificarea seriei sistemului
informatic (în cazul unui laptop, aceasta fiind vizibilă pe partea din spate). Astfel, un mijloc de
stocare precum un hard disk, care se află în carcasa sistemu lui informatic (de exemplu, un
laptop) are o serie proprie ce se diferențiază de seria sistemului informatic. E ste suficientă deci,
identificarea seriei sistemului informatic în mandatul de percheziție informatică pentru a se putea
percheziționa hard disk-ul conținut de acesta.139
Situația diferă în măsura în care sistemul informatic are un CD-ROM / DVD -ROM ori
un memory card slot (pentru citirea cardurilor de memorie tip SD, microSD, etc.) ce conțin la
rândul lor mijloace de stocare (CD -uri, DVD -uri, carduri de memorie, etc.), acestea nu vor putea
fi percheziționate utilizând seria de ident ificare a sistemului informatic, deoarece sunt externe
sistemului informatic. Astfel, pentru a putea fi percheziționate este necesară identificarea fiecărui
mijloc de stoca re extern în parte. La fel se procedează și în ceea ce privește un hard disk
extern ce se conectează la sistemul informatic prin intermediul unui cablu USB sau wireless ori a
unui flash memory stick.140
Un alt element proedural important co nstă în aceea că î n vederea excutării percheziț iei
dispuse, pentru asigurarea integrității datelor informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul
dispune efectuarea de copii. Această copiere poate să fie una logică sau fizică, diferența dintre
cele două având un impa ct covârșitor asupra rezultatelor percheziției informatice. Astfel, doar
copierea fizică duce la copierea datelor informatice reziduale sau șterse din spațiul nealocat
(slack space ) deoarece acest tip de copiere este practic o clonă, o imagine bit – by – bit a

139 Avocat George Zlati, Constatarea tehnico științifică vs. Percheziția informatică. Incompatibilitate? articol
disponibil la: http://www.penalmente.eu/2015/06/10/constatarea -tehnico -stiintifica -vs-perchezitia -informatica –
incompatibilitate
140 Avocat George Zlati, Percheziția informatică – aspecte tehnice, de drept material și drept procesual penal (I),
articol disponibil la: http://www.penalmente.eu/2014/07/03/perchezitia -informatica -aspecte -tehnice -de-drept –
material -si-drept -procesual -penal -i

43
mijlocului de stocare original, iar ea nu va duce la modificarea vriabilelor timestamp . O copiere
logică poate altera variabila timestamp referitoare la momentul în care a fost creat fișierul, ca
atare simpla copiere a unui fișier dintr -un mijloc de s tocare intr -un alt mijloc de stocare va duce
la apariția unui fișier care va avea un timestamp diferit de fișierul sursă. Pentru o copiere cât mai
„corectă”, codurile hash generate, atât pentru mijlocul de stocare original cât și pentru clonă
trebuie să fi e aceleași.141

2.5.Aspecte privind psihologia percheziției (trăsăturile organului judiciar care
efectuează percheziția versus trăsăturile persoanei percheziționate)

În derularea procedurii percheziției, cei doi actanți principali – subiectul percheziționat și
organul de urmărire penală – au din punct de vedere psihologic, aceeași dorință: posibilitatea de
sesizare a modului de gândire și de acțiune a adversarului , însă în cauza penală au interese
cotrare. Din această cauză, pe de -o parte organul judiciar va încerca să se transpună în locul celui
percheziționat, iar pe de altă parte, cel percheziționat va încerca să se transpună în locul
anchetatorului pentru a intui ce locuri sau obiecte sunt mai expuse riscului de a fi descope rite.
Așa fiind situația, se observă că actul procedur al al percheziției, se aseamănă , din punct de
vedere psihologic , cu ascultarea suspectului sau inculpatului.142
Organul judiciar care efectuează percheziția trebuie să posede anumite calități și abilități
în baza cărora să fie capabil să observe modul de ma nifestare al celui percheziț ionat, ce mai apoi
îi vor direcționa și orienta de sfășurarea activității de percheziție. Cu alte cuvinte, organul
judiciar, trebuie sa posed e un ascuțit simț de observație ; adaptabilitate și orientare în fața
situațiilor diverse, complexe, neașteptate; atenț ie la detalii; capacitatea de a-și mo biliza și fixa
atenția asupra celor mai semni ficative împrejurăr i. Totodată trebuie să fie calm, perseverent,

141 Avocat George Zlati, Percheziția informatică – aspecte tehnice, de drept material și drept procesual penal (I),
articol disponibil la: http://www.penalmente.eu/2014/07/03/perchezitia -informatica -aspecte -tehnice -de-drept –
material -si-drept -procesual -penal -i
142 Dascălu Ioan, op. cit., p. 36;

44
ordonat, să dispună de o oarecare rezistență fizică necesară mai ales în situația perchezițiil or de
lungă durată.143
Organul judiciar , mai presus de toate, trebuie să se raporteze sincer la valorile umane
precum cele de adevăr, dreptate, justiție, b ună-credință, respectând normele morale unanim
acceptate de societate, aplicând în tot acest fenomen cunoștințele sale profunde referitoare la
dispozițiile legii (în spec ial penale și procesual penale) .144
Deși nu este o componentă pur psihologică, pregătirea continuă și la standarde cât mai
moderne, actualizate, a organelor judiciare , favori zează un profil psihologic cât mai apropiat de
cel al „anchetatorului ideal” .
Tot așa, echilibr ul emoțional al persoanei care efectuează percheziția (evidențiat de lipsa
oricărei manifestări negative, prejudecăți, dujmăn ii față de persoa na anchetată ) o va ajuta pe
aceasta să nu se prezinte drep t o persoană ușor de impresionat, agresiv ă, ingrijorat ă pentru
situațiile din viața sa privată , consolidând cadrul general d e desfășurare al anchetei precum și
atingerea scopurilor acesteia.145
Percheziția este o activitate care necesită mult calm , perseverență și răbdare, tocmai de
aceea este incompatibilă cu superficialitatea, nervozitatea, graba ori repulsia față de anumite
lucruri sau obiecte. Foarte importantă este și capacitatea de a păstra neperturbată atenț ia, prin
evitarea monotonie în cercetare ori prin efectuarea de pau ze.146
Problema menți nerii sa u mai bine spus a distribuirii în mod egal a a tenției , pe întreaga
durată a efectuării percheziției, se datorează factorilor perturbatori precum:147
 Factorii de mediu, de ambiață, cu m ar fi cond ițiile de luminozitate, prezența unor
fenomene sonore perturbatoare ;
 Necunoașterea atribuțiilor ce revin fiecărui membru al echipei, reprezentarea vagă
a scopului urmărit;

143 Emilian Stancu, op. cit. , pp. 498 – 499;
144 Ioana T. Butoi, Tudor el Butoi, Psih ologie judiciară – curs universitar, ediția a II-a, ed. Fundației „România de
mâine ”, București, 2004 , p.216;
145 Ioana T. Butoi, Tudor el Butoi , op. cit., p.220;
146 Emilian Stancu, op. cit. , p. 499;
147 Dascălu Ioan, op. cit., p. 40;

45
 Emotivitatea sau surescitarea provocată de cadrul material în care se efectuează
percheziția sau de manevrele celui percheziționat (tentative de a distrage atențoa,
de a dirija spre o pist ă falsă activitatea de căutare);
 Surescitarea provocată de anumite incidente ivite în momentul pătrunderii echipei
la locul ce urmează a fi percheziționat;
 Instalarea oboselii, scăderea interesului ori a motiva ției;
Pentru toți acești factori perturbatori există și metode de contracarare. Factorii de
ambianță , precum iluminarea slabă , pot fi atenuați prin asigurarea unei iluminări corespunzătoare
sau prin efectuarea percheziției într -un moment al zilei coresp unzător. Oboseala poate fi
combătută prin pauze, acestea fiind un bun prilej pentru membrii echipei de a interacționa și de a
face schimb de inf ormații ori opinii cu privire la continuarea perc heziției.148
Comportamentul persoanei percheziționate trebuie atent urărit în cursul desfășurării
activității de percheziție și ridicare de obiecte și înscr isuri, deoarece oferă elemente semnificative
pentru orientarea cercetării.
Persoana percheziționată va trece prin intense stări afectiv emoționale, datorate atitudinii
oficiale, politicoase, dar rezervate, vocabularului coo rdonatorului echipei de cercetare. Aceste
stări sunt de altfel manifestate de oricare altă persoană chemată în mod oficial pentru a oferi
amănunte în cauză (martori, re clam ant ș.a.) , dar vor căpăta o tensiune mai mare cu cât organul de
urmărire penală se apropie de obiectele căutate .
Pe fondul dinamicii emoționale amintite, subiectul vizat de percheziție, va prezenta unele
manifestări somato -viscerale, precum: 149
 dereglarea respirației și a emisiei vocale prin răgușire , spasm glotic, tremur al
vocii, scăderea salivației;
 modificarea activității cardiovasculare, observabilă prin creșterea volumului
vaselor sanguine, în special la tâmple și în zona carotidei
 crisparea, schimbarea expresiei normale a feței,

148 Idem;
149 Ioana T. Butoi, Tudor el Butoi , op. cit., p. 193;

46
 efectuarea de gesturi, mișcări ori acțiuni nefirești de genul culegerii unor scame
imaginare, mototlirea pălăriei ori a poșetei;
 modificarea timpului de latență concretizat prin răspunsuri date cu întârziere,
alteori precipitat la întrebările cu încărcătură afectogenă .
Evident că cel percheziționat va încerca să disimuleze, să își contrafacă sentimentele și
stările emoționale prin care trece și poate ch iar într -o anumită măsură va și reuși, dar niciodată
nu va putea o bține acel lucru în tota litate , deoarece aceste fen omene depășesc întotdeauna
capacitatea de autocontrol, autocenzurare a unui individ.150
După cum se arată ș i în lucrările de specialitate, o pro blemă nu este neapărat manifestarea
exterioară a emoțiilor subiectului percheziției, ci tocmai dificila interpretarea tabloului
psihocomportamental.151
Aceasta pentru că reacțiile emoț ionale nu sunt întotdeauna provocate numai de obiectele
sau înscrisurile c ăutate cu ocazia percheziției . Ele pot fi provocate și de alte obiecte pe care
individul le deține , cum ar fi obiecte cu valoare sentimentală, culturală, ori chiar co nsiderate de
către a ceasta compromițătoare (jucării sexuale) , pe care le depozitează în locuri ferite de
interve nția nedorită a celor din jur ( în special a familiei) . Manifestarile din ace astă situație pot da
naștere unor in terpretări greșite, dar ele constituie mijlocul de desprindere a semnificației reale a
recțiilor tipice celeui percheziționat față de anumite obiecte.152
În orice caz, nu este de neglijat faptul că formele de manifestare a stărilor emoționale
sunt cât se poate de variate, inclu zând comunicare a extra – verbală , cel mai adesea manifestată
prin contacte oculare. Tocmai de aceea este necesar ca persoan ei percheziționat e să îi fie atent
supravegheat comportamentul, de către coordonatorul ech ipei sau de către alte persoane cu
experiență î n domeniu . Supravegherea trebuie, evident, realizat ă cu maximă discrețieși abilitate,
tocmai pentru a lăsa subiectul vizat să se manifeste cât mai liber, instinctual și natural, orientând
în mod insconștient activitatea de căutare în direcția favorabilă organelor de cercetare.153

150 Dascălu Ioan, op. cit., p. 41;
151 Ioana T. Butoi, Tudor el Butoi , op. cit., p. 193;
152 Dascălu Ioan, op. cit. p. 42;
153 Ciopraga A., op. cit ., p. 123 ;

47
CAP.3 . RIDICARE A DE OBIECTE ȘI ÎNSCRISURI

3.1.Reglementare juridică
Ridicarea de obiecte și înscrisuri este prevăzută de Noul cod de procedură penală, la
secțiunea a 3 -a din capitolul VI, cuprinzând artico lele 169, 170 și 171. Încă de la început se
remarcă faptul că acest capitol reunește , pe lângă cele patru tipuri de per cheziții și o instituție
apart e, cea avută în discuție în acest capitol.
Nu este întâmplătoare o asemenea dispunere . Ea subliniază faptul că , prin prevederile
referitoare la percheziție , se mențin anumite garanții procesu ale pentru suspect sau inculpat , în
timp ce prevederile articolului 170 obligă orice persoană fizică sau juridică să predea, la
solicitarea organelor judiciare , toate obiectele, însc risurile și datele informatice .154
De asemenea important: p rocedura ridicării de obiecte și înscrisuri este necorelată cu
instituția percheziției informatice ori cu prevederile privind conservarea datelor informatice.155
Imposibilitatea corelării vine din aceea că în cazul ridicării de obiecte și înscrisuri este necesar să
se cuno ască atât înscrisurile ori obiect ele ce au legătură cu respectiva cauză penală, cât și locul
unde acestea se găsesc.156
Având în vedere că, deși prioritară, predarea bunurilor și înscrisurilor nu are întotdeauna
loc, persoanele vizate înțelegând să se op ună acestei acțiuni, legiuitorul a prevăzut și ridicarea
silită de obiecte și înscrisuri.

154 N. Volonciu, A. S. Uzlău, ș. a. op. cit., p. 409;
155 Idem;
156 I. Neagu, M. Damaschin, op.cit. ,p. 539;

48

49
BIBLIOGRAFIE
1. I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală – partea generală – în
lumina noului Cod de procedură penală , ed. Universul Juridic, București, 2014
2. C. Voicu, A. S. Uzlău, G. Tudor, V. Văduva, Noul Cod de procedură penală –
ghid de aplicare pentru practicieni , ed. Hamangiu, București, 2014
3. N. Volonciu, A. Vasiliu, R. Ghe orghe, Noul cod de procedură penală – adnotat.
Partea generală. Ediția a II -a,ed. Universul Juridic, București, 2016
4. Marius E. Radu, Drept procesual penal – partea generală , ed. Universitară,
București, 2014
5. Olteanu G. I. Metodologia cercetării unor infrac țiuni ce presupun traficul ilegal
de bunuri și persoane , Ed. AIT, București, 2005
6. Mircea I., Criminalistică , Ed. Lumina Lex, București, 2002, p. 368
7. Cristian Ionescu, Tratat de drept constitutional contemporan, ediția a -2-a, ed.
C.H. Beck, București, 2008
8. Constituția României și legislația conexă – legislație consolidată la 10 septembrie
2014 – ed. Universul Juridic, București, 2014
9. Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, ediția a -V-a revăzută și adăugită , ed.
Universul Juridic, București, 2010
10. Ioan Dască lu, Percheziția judiciară , ed. Sitech, 2008
11. Petrică Trușcă, Andrada M. Trușcă, Drept civil. Persoanele , ed. Universul
Juridic, București, 2013
12. Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău ș. a., Noul cod de procedură penală –
comentat, ediția a II – a revizuit ă și adăugită. ed. Hamangiu, București, 2015
13. Ciopraga A., Criminalistică. Tratat de tactică , ed. Gama, Iași, 1996
14. Camil Suciu, Criminalistică , ed. Didactică și pedagogică, București 1972
15. Cabriel I. Olteanu, Marin Ruiu, Tactică criminalistică , ed. AIT Lab oratories,
2004
16. Ioana T. Butoi, Tudor el Butoi, Psihologie judiciară – curs universitar, ediția a
II-a, ed. Fundației „România de mâine ”, București, 2004
17. Vana Diana, Percheziția judiciară și arestarea preventivă , revista Fiat iustitia,
nr.2/2011

50
18. Adrian N ăstase, Imunitatea parlamentară în România și în Europa , în Revista
română de drept European nr.2/2014
19. Formator Răileanu Ruxandra – Paula, procuror la Parchetul de pe lângă
Tribunalul București, detașat SNG, Note de curs Drept procesual penal (PDF);
20. Asociația Baroului American – Inițiativa Juridică pentru Europa Centrală și
Eurasia – Aspecte de practică privind percheziția și arestarea preven tivă, martie
2007
21. Avocat George Zlati, Constatarea tehnico științifică vs. Percheziția informatică.
Incompatibilitate? articol disponibil la:
http://www.penalmente.eu/2015/06/10/constatarea -tehnico -stiintifica -vs-
perchezitia -informatica -incompatibilitate
22. Avocat George Zlati, Percheziția informatică – aspecte tehnice, de drept
material și drept procesual penal (I), articol disponi bil la:
http://www.penalmente.eu/2014/07/03/perchezitia -informatica -aspecte -tehnice –
de-drept -material -si-drept -procesual -penal -i
23. http://jurisprudentacedo.com/Rossem -contra -Belgia -Perchezitie -Conditiile -legii-
interne -Garantii -contra -arbitrariului.html
24. DIICOT, comunicat de presă din data de 5.04.2017, disponibil la
http://www.diicot.ro/index.php/arhiva/2059 -comunicat -de-presa2 -05-04-2017
25. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența domiciliului,
reședința și actele de identitate ale cetățenilor români;
26.

51