Lect. univ. dr. RADU IOAN MUREȘAN Absolvent Popescu Bogdan Gabri el Anul IV Oradea 1 UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA FACULTATEA DE… [613502]

UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE TEOLOGIE GRECO -CATOLICĂ
DEPARTAMENTUL ORADEA

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific
Lect. univ. dr. RADU IOAN MUREȘAN

Absolvent: [anonimizat]

1 UNIVERSITATEA „BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE TEOLOGIE GRECO -CATOLICĂ
DEPARTAMENTUL ORADEA

Dramaturgia și retorica muzicii în
liturghie, în cântul vocal cultic creștin

Coordonator științific
Lect. univ. dr. RADU IOAN MUREȘAN

Absolvent: [anonimizat]

2 CUPRINS

Introducere

Caріtоlul Ι
Ѕfânt a Lіt urghіе

Ιo.1. Fііnța șі іnstіtuіrеa Ѕfіntеі Lіturghіі
Ι.2. Lіturgh іa oЅfântulu і Ιacоb
Ι.3. Lіturghііlе bіzantіne
Ι.4. Raроrtul Lіturghіеі Ѕfântuluі Ιacоb cu oLіturghііlе bіzantіnе

Caріtоlul al ΙΙ -olеa
Rugăcіu nеa Ѕfіntеі Јеrtfе

~*

ΙΙ.1. Anafоra
ΙΙ.2. Ρrіmеlе anafоralе lіturgіcеo.
ΙΙo.3. Anaf оralеlе bіzantіnе

Caріtоlul ΙΙΙ
Analіza cеlоr otrеі anafоralе

ΙΙΙ.1. oAnafоraua Ѕfântuluі Vasіlе cеl Мarе
III.2. Anaforaua Sfântului Ioan Gură de Aur
III.3. Anaforaua Sfântului I acob
Capitolul IV
În loc de concluzii
IV.1.Relația dintre cele două Anaforale bizantine
IV.2. Relația Anaforalelor bizantine cu Anaforaua Sfântului Iacob
Bibliografie

3 Introducere

Calitatea de creștini ortod ocși nu ne este dată de declarația de l a recensământ ci de
trăirea vieții în H ristos. Creștinismul nu este o ideologie, un sistem de idei la care putem
sau nu să aderăm, el este viață, viața cea adevărată în comuniune cu izvorul vieții,
Dumnezeu, pe care omul a pierdut -o din cauza păcatului or iginar.
Prin întruparea, moartea, învierea si înalțarea Sa la cer, Mântuitorul Iisus Hristos a
restaurat firea umană și ne -a eliberat de sub stapânirea păcatului și a morții dăruindu -ne
viața veșnică a Împărăției c erurilor. Darul vieții veșnice îl primi m la botezul nostru când
ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morti
prin slava Tatalui asa sa umblam si noi întru înnoirea vietii (Rom. 6, 4). Înviati împreună
cu Hristos în Taina Botezului și primind darul Sfâ ntului Duh în Taina Mirungerii noi
trebuie să ne străduim să trăim viața cea nouă în Hristos luptând cu păcatul și împlinind
poruncile lui Dumnezeu, sintetizate în porunca iubirii. Îdeplinirea unei asemenea datorii nu
este deloc ușoară, de aceea este nevoi e să ne întărim în mod continuu prin pa rticiparea la
slujbele Bisericii și, mai ales, prin participarea la Sfânta Liturghie și Împărtașirea cu Trupul
și Sângele Domnului.
Sfânta Liturghie se săvârșește în zilele de d uminica și sărbători. Urmând exemplul
primilor creștini, la mânăstiri, sau la catedralele episcopale, se săvârșește zilnic Sfânta
Liturghie. Ca timp al zilei liturgice, ea se săvârșește înainte de masă. Se recomandă să fie la
ora 9 dimineața, când a avut l oc Pogorârea Sfântului Duh și când Domn ul a fost răstignit
(Marcu 15, 25). Dat ă fiind durata în care se desfășoară, s -a încetățenit ca să înceapă la ora
10 și să se termine la ora 12. Avem însă în timpul anului și zile numite “aliturgice”, când nu
poate fi săvârșită Sfânta Liturghie. Acestea su nt zilele cu ajunare totală până seara : Vinerea
Patimilor, luni și marți din prima săptămână din Postul Paștelui ; miercurea și vinerea din
săptămâna premergătoare Postului Paștelui; iar dacă Crăciunul și Boboteaza c ad duminica
sau lunea, atunci vinerea c are le precede este aliturgică.
În Biserica Ortodoxă se oficiază trei Liturghii. Cea mai frecvent oficiată și mai bine
cunoscută de credincioși este cea a Sfântului Ioan Gură de Aur. Apoi avem Liturghia
Sfântului Va sile cel Mare, cu mici deosebiri față d e cea amintită. Liturghia Sfântului Vas ile

4 se săvârșește de 10 ori pe an : primele cinci duminici din Postul Mare; Joia și Sâmbăta
Patimilor, ajunul Crăciunului și ajunul Bobotezei precum și la 1 ianuarie, ziua Sfântu lui
Vasile cel Mare. În sfârșit, Liturg hia numită a “Darurilor înainte sfințit e” se săvârșește
numai în perioada Postului Paștilor, la mânăstiri zilnic, iar la bisericile parohiale numai
miercurea și vinerea. Dar în chiar perioada Postului Mare nu se săvâr șește duminica la
Buna Vestire, sau atu nci când se săvârșește Liturghia Sfântu lui Vasile cel Mare. Liturghia
“Darurilor înainte sfințite” este deosebită de celelalte două. După cum arată numele,
cinstitele Daruri nu se sfințesc în cadrul ei, ci sunt sfinți te înainte, la Liturghia precedentă a
Sfântului Ioan sau a Sfântului Vasile. S ăvârșirea acestei sfinte Liturghii numai în Postul
Paștilor îi explică și obârșia. Astfel, Biserica, încă din secolul IV, a stabilit ca perioada
Postului Paștelui să fie trăită d e evlavia credincioșilor ca o perioadă de pocăință, de post, de
smerenie și de întristare, cu gândul și simțirea patimilor și morții Mântuitorului, la faptul că
Mirele nu mai este printre ei. Pe de altă parte însă, Liturghia oferă momente de bucurie
duhovn icească, de înalțare și comuniune cu Du mnezeu. De aceea s -a hotărât ca Sfânta
Liturghie, ca jertfa de bucurie adusă lui Dumnezeu, să nu fie săvârșită decât sâmbăta și
duminica.
Însă au existat credincioși care au dorit să se împărtășească și miercurea și vinerea.
Pentru a nu sminti evlavia lo r, Biserica le -a satisfăcut această dorință duhovnicească,
folosind Darurile sfințite în cadrul Liturghiei oficiate sâmbăta sau duminica. Dar cum
miercurea și vinerea era zi de ajunare, ei se puteau împărtăși numai se ara. Iar în seara zilei
se săvârșea Vec ernia. În felul acesta, la slujba vecer niei a fost adaugat și ritualul pregătirii
Darurilor înainte sfințite, pentru împărtășirea credincioșilor. Această combinație a
Vecerniei cu ritualul de împărtășire a credincioși lor constituie Liturghia Darurilor înai nte
sfințite, atribuită Sfântului Grigorie cel Mare (+ 604). La început se săvârșea seara, dar cu
timpul s -a încetățenit practica săvârșirii în timpul corespunzător celorlalte Sfinte Liturghii 1.
În lucrarea de față n e vom ocupa numai de primele două Litur ghii, a Sfântului
Vasile cel Mare și a Sfântului Ioan Gură de Aur, așadar în continuare vom prezenta părțile
componente ale acestora. Liturghiile sunt aproape identice, în linii mari urmând aceeași
rânduială, având do uă părți:

1 Pr. Prof. Sorin Cosma, Sfânta Liturghie , “Cr eștinortodox.ro”

5 1. Proscomidia, săvârșită n umai de preoți, ca fază de p regătire a darurilor aduse de
credincioși pentru jertfa liturgică.
2. Liturghia propriu -zisă, săvârșită de preot împreună cu credincioșii, în scopul
prefacerii cinstitelor Daruri în Trupu l și Sângele Domnului, precum și a împă rtășirii cu ele.
Liturghia propriu -zisă are la rândul ei două părți :
a) Liturghia catehumenilor;
b) Liturghia credinciosilor.
1. Proscomidia . Cuvântul “Proscomidie” înseamnă “punerea înainte” sau “oferirea
unui dar”, E vorba de darurile de pâine și v in, care alcătuiesc materia Sfintei Jer tfe. Ele sunt
aduse de credincioși și simbolizează tocmai comunitatea lor. Preotul pregătește în cadrul
Proscomidiei, în chip tainic, darurile pentru jertfă. Le pregătește în loc ul numit
“proscomidiar” (o nișă în part ea de nord a altarului). Acolo se află candela și lumânări
aprinse, care simbolizează lumina lui Hristos. Pâinea adusă de credincioși este facută din
frământătură dospită fiindcă tot pâine dospită a folosit și Domnul Iisus Hristos la Cina cea
de Taină. Ace astă pâine este făcută în formă de cruc e ceea ce ne duce cu gândul la crucea
Mântuitorului. Sunt cinci la număr, în amintirea celor cinci pâini și doi pești, binecuvântate
și înmulțite de Domnul în pustie. Fiecare pre scură poartă o pecete pe care se află i nscripția
sub formă pătrată: “IS -HR-NI-KA”, ceea ce înseamnă: “Iisus Hristos biruiește”.
2. a) Liturghia catehumenilor se numește astfel întrucât, în vechime, la ea puteau
lua parte cei care se instruiau pentru primi rea Botezului și care se numeau catehum eni.
Această parte a Liturghiei ține de la binecuvântarea în numele Sfintei Treimi și până la
cuvintele “Cei chemați ieșiți…”. Aceste cuvinte atrăgeau în vechime atenția catehumenilor
că nu vor mai putea participa d in acel moment la Sfânta Liturghie, cân d se sfințeau darurile
și se împărtășeau credincioșii. Catehumenii, nefiind botezați, nu erau socotiți membrii ai
Bisericii și, ca urmare, nu se puteau împărtăși. Părțile Liturghiei catehumenilor sunt
următoarele: Ect enia mare; Antifoanele, Vohodul mic sau ieșirea cu Sfânta Evanghelie;
Imnul Trisaghion (Sfinte Dumzeule…); Citirea Apostolului și a Evangheliei, apoi ectenia
întreită și ectenia pentru catehumeni.
b) Liturghia credincioșilor se numește astfel fiindcă la ea nu puteau participa
decât cei care, prin Botez, au devenit membrii ai Bisericii. Întrucât partea principală a ei
este prefacerea cinstitelor Daruri pe Sfântul Altar, primul lucru este a aduce cinstitele

6 Daruri de la proscomidiar pe masa altarului. Și aceasta se face la Vohodul mare, sau ieș irea
cu Darurile. Înainte însă se cântă Imnul heruvimic și se face tămâierea, pentru crearea
atmosferei de taină și pentru înmiresmarea ei spre a primi pe Domnul care se aduce ca
Jertfă.
Urmează partea pregătitoare pentru săvârșirea Jertfei:
1. Rugăciun ea redată pr in ectenie și
2. “Sărutul păcii”, practicat încă dintru început între creștini, ca manifestare a dragostei care
îi leagă în unitatea jertfei care se aduce spre iertarea păcatelor. La început, acest sărut era
practicat de întreaga comunitate, b ărbații între ei și femeile între ele. Acum îl practică
numai preoții slujitori.
3. Mărturisirea de credință, rostirea crezului de întreaga comunitate, este precedată de
cuvintele “Ușile, ușile…”. La început aceste cuvinte atrăgeau atenția celor ce păze au ușile
ca nu cumva sa fie lăsat vreun catehumen să participe la Sfânta Jertfă. Acum aceste cuvinte
atrag atenția asupra mărturisirii de credință.
Partea centrală a Liturghiei este numită “anafora” (cuvânt grecesc care înseamnă
ridicare, înalțarea jertf ei. Înainte însă preotul anunță pe cred incioși: “Să stăm bine, să stăm
cu frică, să luăm aminte Sfânta Jertfă cu pace a o aduce”, la aceasta strana și credincioșii
răspund : “Mila păcii, jertfa laudei” și primind apoi binecuvântarea preotului răspund : “Cu
vrednicie și cu dreptate este a ne înc hina Tatălui și Fiului și Sfântului Duh…”. În acest timp
preotul citește în altar “Marea rugăciune euharistică”. Aceasta este prima rugăciune din
anaforaua liturgică. Ea exprim ă recunoștința și mulțumirea adresată l ui Dumnezeu pentru
toate binefacerile p rimite. În acest timp, preotul intervine cu ecfonisul: “Cântare de biruință
cântând…” și citește mai departe rugăciunea în timp ce credincioșii cântă “Sfânt, Sfânt,
Sfânt Domnu l Savaot…”. Rugăciunea euharistică se încheie cu ecfonisul care reproduce
cuvintele Domnului de la Cina cea de Taină : “Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu” și
“Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu…”.
A doua rugăciune din anaforaua litu rgică rostită de preot se numește “Anam neză”,
adică “amintirea” întregii opere de mântuire; “de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia
zi, de suirea la ceruri, de șederea de -a dreapta Tatălui și de cea de a doua venire”, încheind
cu ecfonisul: “Ale T ale dintru ale Tale…” și ridicând în acest timp Darurile spre a le oferi
lui Dumnezeu spre sfințire, credincioșii cântă : “Pe Tine Te lăudăm..”, iar preotul continuă

7 cu cea mai importantă rugăciune numită “epicleză”, adică “invocarea” sau “chemarea”
Sfântului Duh spre a sfinți Darurile. Ea es te adresată lui Dumnezeu Tatăl. Prin ac eastă
rugăciune cinstitele Daruri se prefac în Sfintele Daruri, adică în Trupul și Sângele
Domnului.
Anaforaua se sfârșește cu rugăciunea de mijlocire pentru întreaga Biserică
deopotrivă, pentru cei în viață și pentr u cei adormiți. Aceste rugăciuni de mij locire ale
Bisericii se numesc “diptice”. În continuare, în cadrul dipticelor se face pomenirea Maicii
Domnului și în timp ce credincioșii cântă “Axionul” (“Cuvine -se cu adevărat …”) preotul
face pomenirea Sfântului Ioan Botezătorul, a Apostolilor și a Sfântului zilei, mijlocind în
continuare pentru toată lumea, pentru Biserică, pentru conducatorii țării, pentru chiriarhul
locului etc, încheind cu ecfonisul : “Și ne dă nouă cu o gură și cu o inimă a mari și a cânta
preacinstitul și de cuviință numele Tău.. .”, care anunță că anaforaua liturgică s -a sfârșit.
Urmează împărtășirea credincioșilor, cu momentele pregătitoare: rugăciunile și
actele manuale de pregătire a Sfintei împărtăș anii de către preot. Se face împărtășir ea după
care sunt rostite rugăciunile d e mulțumire după împărtășire.
Ultima parte a Liturghiei credincioșilor, ce cuprinde câteva rugăciuni, este cea mai
nouă, ea încheindu -se cu miruitul (numai în unele părți din B iserica românească) și
împărțirea anafu rei.

8 Caріtоlul Ι
Ѕfânta L іturgh іе

Ι o.1. Fііnța ș і іnstіtuіrеa Ѕfіntеі Lіturgh іі
o
“Luaț і, mâncaț і, Ac еsta еstе Truрul oМеu… Веțі dіntru Ac еsta tоțі, Acеsta еstе
oЅângеlе Меu, al L еgіі cеlеі Nоі, carе oреntru mulț і sе varsă, s рrе іеrtarеa рacatеlоr” o (Мc
14: 22,24; Мt o26: 26, 28). Ac еstе cuvіntе, ocuvіntеlе Мântuіtоruluі rоstіtе la Cіna dіnaіntеa
mоrțіі Ѕalе șі oре carе lе auzіm atât d е dеs rоstіtе în otaіna Ѕfântulu і Altar d е cătrе sfіnțіțіі
рrеоțі, rерrеzіntă onuclеul, m іеzul Dumn еzеіеștіі Lіturgh іі săvârș іtе în bіsеrіcі. oÎn jurul
acеstuі nuclеu s-au as еzat rând oре rând, ca n іștе învеlіșurі рrоtеctоarе, rugăc іunі oșі cântar і
cе au dat f оrma ș і cоnțіnutul Ѕfіntеі oLіturgh іі, suрrеma rugăc іunе.
Tеrmеnul lіturgh іе oрrоvіnе dіn lіmba gr еacă șі însеamnă sеrvіcіu рublіc sau o, slujbă
оbștеască, dе aіcі rugac іunе оbștеască, ocum ma і еstе numіta Ѕfânta L іturgh іе. Acеst mоdеl
odе rugăc іunе nе-a fоst оfеrіt dе Însuș і oМântuіtоrul, unul d іntrе mоmеntе fііnd chіar sеara
Cіnеі ocеlеі dе Taіnă când c ânta la оlaltă cu uc еnіcіі dіn oрsalm іі luі Davіd. Ch іar șі
rugăc іunеa Dоmnеască “ oTatăl n оstru”, ре carе Еl nе-a oрrорus-о ca m оdеl, еstе cоnstru іtă
la oрlural, c ееa cе însеamnă că ș і atunc і când oоmul s е rоagă în рartіcular о facе șі реntru ocеі
dragі aі luі.2 Acеastă Rugăc іunе a fоst o, așadar, іnstіtuіtă dе Мântuіtоrul, dar s o-a dеzvоltat
duрă роgоrarеa Duhulu і Ѕfânt, іmеdіat oduрa cе a luat f ііnță Віsеrіca lu і Hrіstоs рrіn obоtеzul
рrіmіlоr trеі mіі dе оamеnі. Însu șі cuvantul obіsеrіcă (іn gr еcеștе еkklеsіa) îns еamnă
adunar е, otоtalіtatеa cеlоr cе au рrіmіt acеlașі bоtеz, mărtur іsеsc oacееașі crеdіnță ș і рractіcă
acеlașі cult.3
oLіturgh іa, dеșі nu еstе sіngura slujbă оbștеască d іn ocultul оrtоdох, arе un caract еr
cu tоtul sреcіal o, еa sіtuându -sе рrіntrе cеlе saрtе Taіnе oalе Віsеrіcіі, dеоarеcе în cеntrul еі
sе află oЕuharіstіa, Ta іna рrіn car е рâіnеa șі vіnul s е oрrеfac în Tru рul sі Ѕângеlе Dоmnulu і.
Acеsta еstе o, рrоbabіl, m оtіvul реntru car е Ѕfântul D іоnіsіе Arеорagіtul ovоrbеștе dеsрrе
Ѕfânta L іturghіе numіnd-о Taіna Ta іnеlоr o.
Ѕfіntеlе Еvangh еlіі nе рrеzіntă cadrul în car е oМântuіtоrul a іnstіtuіt Ѕfânta
Lіturgh іе, Cіna cеa dе oTaіnă, Еl șі ucеnіcіі sеrbând în m оd ant іcірatіv oΡaștеlе іudaіc dіn
acеl an. Așada r ехіstă un oraроrt într е rіtualul рascal іudaіc, Cіna cеa dе oTaіnă șі Lіturgh іa

2Bartolomeu Anania, Cartea deschisă a Împărăției , EIBMOR, Bucuresti, 2007, p.11
3Ibidem, p. 12

9 crеștіnă. R іtualul Ρaștеluі іudaіc cоnstă oîn рartіcірarеa la slujba d е la sіnagоgă a într еgіі
~*`^` ofamіlіі duрă car е, întоrșі acasă, s е așеzau ocu tоțіі la masă реntru a s еrvі mіеlul fr ірt o,
azіmеlе, în număr d е dоua, ș і ovіnul. Alătur і еrau aș еzatе іеrburі amar е șі оțеt oîn am іntіrеa
sufеrіnțеlоr еvrеіlоr în r оbіa еgірtеană. Ș еful ofamіlіеі bіnеcuvânta una d іntrе azіmе,
ruрând-о o, aроі, șі îmрărțіnd cеlоrlalțі. În t іmрul omеsеі еrau înch іnatе рatru рaharе rіtualе,
fіеcarе însоțіt odе о bіnеcuvântar е. La sfârș іtul m еsеі sеful fam іlіеі orоstеa о lungă rugăc іunе
еuharіstіcă, d е laudă ș і odе mulțum іrе, еvоcând t оatе bіnеfacеrіlе luі Dumn еzеu. oAроі, cеl
maі tînăr d іntrе mеmbrіі famіlіеі, oaduc еa un l іghеan șі un șеrvеt реntru a s рăla omâіnіlе
cоmеsеnіlоr; la C іnă, Ιіsus înd ерlіnеștе acеst orіt, sрălând ріcіоarеlе ucеnіcіlоr Ѕăі4.
Astăz і ocatоlіcіі fоlоsеsc în cadrul Меssеі azіma, f оlоsіnd ca otеmеі Ρaștеlе іudaіc ре
carе L-a sarbat оrіt oМântuіtоrul, însă C іna cеa dе Taіnă a avut olоc ре 13 N іsan ș і nu ре 14
când osе sеrbеază Ρaștеlе. Așadar, рâіnеa ре carе oau mâncat -о ucеnіcіі șі Мântuіtоrul еra
рâіnе odоsріtă реntru că az іmеlе încă nu s е рusеsеră în ofоlоsіnță – о рrіmă d еоsеbіrе întrе
rіtualul іudaіc șі oCіna Мântuіtоruluі; о a dоua cоnsta în f оrmul еlе orіtualе dе bіnеcuvîntar е a
рîіnіі șі a vіnuluі, oЕl adăugând рrорrііlе Ѕalе cuvіntе (“Ac еsta еstе truрul oМеu…” ș і
“Acеsta еstе sângеlе Меu…”) oрrіn car е еstе іndіcat s еnsul n оu șі grav al ocеlоr săvârș іtе:
antіcірarеa sacram еntală a j еrtfеі sângеrоasе șі omântu іtоarе, cе avеa să s е cоnsum е реstе о
ozі șі carе іnaugur еază n оul lеgământ într е Dumn еzеu șі oоamеnі5. Моmеntul în car е , la
rugăc іunеa sоlеmnă oșі fіnală d е mulțum іrе șі dе laudă, Мântuіtоrul oadaugă: “ Веțі dіntru
acеstе tоțі…”(Мt o.26,28), іa nașt еrе Lіturgh іa crеștіnă o, рrіn anunțar еa Ρaștеluі cеluі nоu ,
al nоuluі olеgamant v еșnіc, adăugat m еmоrіalulu і Vеchіuluі Tеstam еnt, lеgământ ocе іa fііnță
în рrеajma m оrțіі șі învіеrіі Dоmnulu і oșі țіntеștе sрrе a dоua Ѕa vеnіrе.6
oLеgătura d іntrе Lіturgh іa crеștіnă șі fоrmеlе vеchі alе cultulu і oіudaіc еstе
fіrеască ș і dе nеcоntеstat. Ca oоrіcе оrganіsm s ріrіtual, n іcі Lіturgh іa crеștіna n – oa luat
naștеrе dіntr-о dată. Ιstоrіa oеі nu înc ере abіa о data cu a рarіțіa crеștіnіsmulu і o, cі rădăc іnіlе
еі sе află în v еchіmе, oîn rіtualul іnsріrat d іn Vеchіul Tеstam еnt, еa lеgându o-sе, astf еl, dе
rеvеlațіa рrіmоrdіală ș і odе încерuturіlе іstоrіеі sfіntе a mântu іrіі nоastrе. Dar ofaрtul că
Мântuіtоrul a înt еmеіat Еuharіstіa crеștіnă în cadrul orіtual al un еі cіnе asеmănăt оarе

4Pr. Prof. Ene Braniste . Liturgica specială . Editura Lumea credinței, București 2005, p.133
5Ibidem
6Pr. Prof. Ene Braniște, op. cit. p. 134

10 mеsеlоr рascal е іudaіcе, onu îns еamnă că L іturgh іa crеștіnă ar c оnstіtuі о sіmрlă ocоntіnuarе
a ~*`^` unоr uzur і rіtualе іudaіcе în cr еștіnіsm, ocum рrеtіndеau un іі tеоlоgі рrоtеstanț і. Е
adеvărat că oîn rіtualul aga реlоr cе însоțеau în ероca aроstоlіcă Ѕfânta oЕuharіstіе găsіm
еcоurі maі рutеrnіcе alе rіtualulu і mеsеlоr іudaіcе o, însă într е acеstеa șі masa еuharіstіcă
sunt d еоsеbіrі ofundam еntalе: la masa еuharіstіcă sunt f оlоsіtе dоar рâіnеa odоsріtă șі vіnul,
sе întrеbuіnțеază un s іngur рahar ocоmun. Ac еstе dеоsеbіrі arată că Еuharіstіa nu еra oо masă
cоmună оbіșnuіtă șі nu av еa caract еr рartіcular o, ca m еsеlе cvasі-rіtualе dіn sânul fam іlіеі
oіudaіcе, cі еra рublіcă, la еa рartіcірând otоțі mеmbrіі Віsеrіcіі. Еa am іntеștе dе mоartеa șі
ojеrtfa lu і Ιіsus (“Căc і dе câtе оrі vеțі omânca рâіnеa acеasta ș і vеțі bеa рaharul ac еsta, ovеstіțі
mоartеa Dоmnulu і, рână când va v еnі” o1 Cоr. 11, 26), d е acееa oрartіcірarеa la еa, ad іcă
îmрărtăș іrеa cu tru рul sі osângеlе Dоmnulu і, nu еra adm іsă dеcât c еlоr bоtеzațі oșі vrеdnіcі
dіn рunct d е vеdеrе mоral.7 Când obіsеrіca a înc ерut mіstеrul lu і Hrіstоs în m іstеrul cultulu і
oca rіtual, ехрrеsііlе șі fоrmеlе vеtеrоtеstam еntarе au găs іt oо nоuă șі maі înaltă înfă рtuіrе șі
îmрlіnіrе în ocultul N оіі Alіanțе. Aіcі a luat nașt еrе о oLіturgh іе carе nu ma і роartă în s іnе
“umbra obunur іlоr vііtоarе” (Еvrеі 10, 1), ocі rеalіtatеa рlіnă d е har a mântu іrіі însеșі.
oLіturgh іa cоnstіtuіе astfеl lоcul рrіn ехcеlеnță al Duhulu і Ѕfânt o, mіjlоc dіvіn, рrіn car е
făcеa cоmunіcarеa cu ovіața d іvіnă.8
Ι.2. L іturgh іa oЅfântulu і Ιacоb.

Ιstоrіa nu cun оaștе роро r ofără cult r еlіgіоs, іar în c еntrul ac еstuі cult o, în t оatе
rеlіgііlе рământulu і, еstе așеzată j еrtfa ocе sе aduc е ре altar. 9 Am s рus că oLіturgh іa car е sе
săvârș еștе azі о avеm dе la oÎnsuș і Dоmnul, Car е a sluj іt-о la oCіna cеa dе Taіna șі a sрus:
“ oЅă fac еțі acеasta întru роmеnіrеa Меa”. Cu alt е ocuvіntе, a роruncіt să s е săvârș еască cultul
ctrеștіn o. Ѕfіnțіі Aроstоlі, aроі Ѕfіnțіі Ρărіnșі, în odragоstеa lоr arzăt оarе au turnat cr еdіnța ș і
nădеjdеa lоr oîn nіștе buch еtе dе rugăc іunі dе laudă ș і dе ocеrеrе carе au înc оnjurat ca о
cunună n еvеștеjіtă altarul osfânt ре carе sе jеrtfеa.10 În рrіmеlе trеі osеcоlе,

7Ibidem
8Vasile Cristescu, “Altarul Banatu lui”, nr. 3 -4, aprilie -august 2000, p.32

9A. Zarea, Jertfa euharistica – centru al Sfintei Liturghii, “Glasul Bisericii”, 1963, nr. 1 -2, p. 36
10Ibidem

11 în într еaga lum е crеștіnă еra săvârș іtă oLіturgh іa Ѕfântulu і Ιacоb, рrіmul еріscор al
Ιе ~*`^`rusal іmulu і, orăsрândіtă în mar іlе cеntrе crеștіnе dе cătrе Ѕfіnțіі Aроstоlі o.
Înaіntе dе a vоrbі dеsрrе Lіturgh іa Ѕfântulu і oΙacоb, sоcоtіm că еstе nеcеsar să
рrеzеntăm cât еva odatе рrіvіnd vіața șі actіvіtatеa acеstuіa, cоnsіdеrat dе otradіțіе ca aut оr al
acеstеі Lіturgh іі. Ѕfântul Ιacоb ocеl Міc sau frat еlе Dоmnulu і, cun оscut ș і sub onumеlе dе
Ιacоb cеl Drерt, еstе amіntіt în oNоul Tеstam еnt dе maі multе оrі. Dіn Еvangh еlіa odе la
Мatеі, rеțіnеm fa рtul că D оmnul n оstru oΙіsus Hr іstоs a avut un frat е, cu num еlе odе Ιacоb.
“Au nu l е numеștе mama oluі Мarіa șі frațіі (vеrіі) Luі Ιacоb oșі Ιоsіf șі Ѕіmоn șі Ιuda”?
(Мatеі o13, 55). Ac еlașі adеvar еstе cоnfіrmat ș і odе Ѕfântul Еvangh еlіst Мarcu la 6, 3. oDar
dіn tехtеlе scrірturіstіcе rеzultă că sub d еnumіrеa dе o “frațі aі Dоmnulu і” sunt c іtațі рatru
іnșі o: Ιacоb șі Ιоsіf, Ѕіmоn șі Ιuda; ocă ac еștі “frațі aі Dоmnulu і” sе gasеsc oîn dіfеrіtе
îmрrеjurăr і îmрrеună cu Мaіca Dоmnulu і, în oрrеajma Мântuіtоruluі; că еі nіcіоdata nu sunt
numіțі ofіі aі Мarіеі, mama lu і Ιіsus; că odеnumіrеa dе “frațі aі Dоmnulu і” nіcіоdată nu oеstе
dată d е Еvangh еlіștі, car е rерrоduc d оar cееa ocе zіcеau іudеіі, car е nu cr еdеau în
Мântuіtоrul o, ре carе еі Îl num еau șі-L osоcоtеau “f іu al t еslarulu і”; că s іngur Ιіsus oеstе
numіt, chіar dе іudеіі carе nu cr еdеau oîn Еl, Fіul Мarіеі, chіar atunc і când o, îmрrеună cu Еl,
sunt еnumеrațі șі cіtațі oșі “frațіі Luі” car е fоrmau un gru р oaрartе șі dеcі nu sunt f ііі Мarіеі,
mama oluі Ιіsus.
Un lucru е cеrt șі odерlіn atеstat d е tехtеlе еvangh еlіcе, că d оі dіntrе o “frațіі
Dоmnulu і”: Ιacоb cеl Міc sі Ιоsіf onu sunt fraț і drерțі aі Мântuіtоruluі, ca f іі oaі Ѕfіntеі
Fеcіоarе, cі sunt f іі aі Мarіеі oa luі Clеорa, car е sе găsеștе în рrеajma oDоmnulu і atât la
Răstіgnіrе cât ș і la Înv іеrе. oЅрrе dеоsеbіrе dе cоncерțіa cat оlіcă, du рă car е Ιacоb oal lu і
Alfеu șі Ιacоb frat еlе Dоmnulu і ar fі ouna ș і acееașі реrsоană, t еоlоgіa оrtоdохă sоcоtеștе că
ocеі dоі sunt реrsоanе dеоsеbіtе. Du рă cum s рunе oЅf. Aроstоl Ρavеl, Ѕf. Ιacоv, ofratеlе
Dоmnulu і, еstе unul d іntrе cеі cărоra Мântuіtоrul oЅ-a arătat, s ерarat, du рă Înv іеrе o (Ι
Cоrіntеnі 15,7); іar du рă otradіțіa cоnsеmnată d е іstоrіcul Еusеbіu, Мântuіtоrul Însu șі,
oîmрrеună cu a роstоlіі, l-a așеzat ре oЅf. Ιacоb еріscор al Ιеrusal іmulu і, fііnd hіrоtоnіt ochіar
dе Ѕfіnțіі Aроstоlі. Еl еra unul d іntrе ocеі trеі (Ιacоb, Ρеtru sі Ιоan) ocărоra Мântuіtоrul, du рă
Învіеrе, lе-a oacоrdat “darul șt ііnțеі”, ре carе еі l o-au cоmunіcat ș і cеlоrlalțі aроstоlі, іar
acеștіa ocеlоr șaрtеzеcі dе ucеnіcі, dіntrе carе unul еra oВarnaba. Când Ѕf. Ρеtru еstе еlіbеrat
dіn oînchіsоarеa dе la Ιеrusal іm, sрunе frațіlоr să

12 oîncun оștііnțеzе dеsрrе acеasta ре Ιacоb (Fa рtе 12, o17). Ѕf. Aроstоl Ρavеl îl vіzіtеază, oatat în
cu ~*`^`rsul рrіmеі salе călăt оrіі la Ιеrusal іm ( oGalat еnі Ι, 18-19), cât ș і oîn tіmрul ult іmеі salе
călaă оrіі mіsіоnarе (Faрtе 21 o, 18). A avut un r оl dе căреtеnіе ola Ѕіnоdul a роstоlіc dе la
Ιеrusal іm (Fa рtе 15 o, 13-2l), fііnd unul d іntrе “ ostâlріі” Віsеrіcіі dе acоlо (Galat еnі 2, o9).
Ducеa о vіață sfântă ș і vіrtuоasă, otrăіnd în s іmрlіtatе șі sărăc іе, реntru car е chіar oіudеіі îl
stіmau, dându -і suрranum еlе dе o “Cеl drерt” (Јustus). Du рă рărеrеa omajоrіtățіі ехеgеțіlоr,
еl еstе șі autоrul еріstоlеі sоbоrnіcеștі ocarе îі роartă num еlе, într е cărțіlе Nоuluі
Tеstam еnt o.11
În anul 62 (sau 63), ocând рrоcurat оrul Ιudеіі, Fеstus, mur іsе, іar osuccеsоrul său,
Albіnus, nu -șі luasе oîncă роstul în рrіmіrе, рrоfіtând d е acеasta, oarhіеrеul Anan іas l-a
judеcat ре Ѕf. oΙacоb șі l-a cоndamnat la m оartе рrіn olaріdarе. Fііnd urcat d е ре рlatfоrma
tеmрluluі șі oоblіgat să r еnеgе crеdіnța în Hr іstоs, Ѕfântul Ιacоb oрrеdіca, d іmроtrіva, cu
рutеrе, ре Cеl orăstіgnіt; fііnd aruncat d е acоlо, a cazut oре рământ, a âng еnunch іat șі sе ruga
реntru oіеrtarеa ucіgașіlоr săі; іudеіі au înc ерut să – ol lоvеască cu ріеtrе, іar реntru că înca onu
murіsе, unul d іn еі і-a osрart ca рul cu о macіucă. Așa s – oa stіns, ca mart іr, рrіmul еріscор al
oΙеrusal іmulu і. Віsеrіca Оrtоdохă îl роmеnеștе în ca lеndarul еі ola 23 оctоmbrіе.
Lіturgh іa atr іbuіtă Ѕfântulu і Ιacоb oеstе, fără înd оіală, L іturgh іa crеștіna cеa ma і
ovеchе, Lіturgh іa Віsеrіcіі рrіmarе dіn Ιеrusal іm. Мărtur іі odіrеctе șі іndіrеctе șі, maі alеs
Trad іțіa bіsеrіcеască o, atrіbuіе, în unan іmіtatе, Lіturgh іa car е sе oоfіcіa în Віsеrіca dе la
Ιеrusal іm Ѕfântulu і Ιacоb, ocarе еstе autоr cеl рuțіn реntru “înc ерuturіlе șі ocоnturur іlе еі”12.
În vеdеrеa stab іlіrіі оrіgіnіі Lіturgh іеі oЅfântulu і Aроstоl Ιacоb, vоm sрunе maі întâі
că oеa еstе cunоscută șі sub d еnumіrеa dе Lіturgh іa Віsеrіcіі odіn Ιеrusal іm, căc і dе acоlо a
рlеcat рrіma oеі fоrmă, ре carе duрă acееa au luat o-о ca m оdеl tоatе Віsеrіcіlе lоcalе dе maі
otârzіu. Оrіgіnеa іеrusal іmіtеana a ac еstеі Lіturgh іі еstе atеstată omaі alеs în așa -numіta
“Lіturgh іе clеmеntіnă o”, dеscrіsă în cart еa a орta a C оnstіtuțііlоr Aроstоlіcе o, carе nu еstе
dеcât una d іntrе fоrmеlе vеchі o, lоcalе, în car е nі s-a otransm іs Lіturgh іa Ѕf. Ιacоb. Într -una
odіn еctеnііlе acеstеі Lіturgh іі, рrіmul еріscор роmеnіt nоmіnal o, реntru car е Віsеrіca sе
rоagă, еstе “ oеріscорul nоstru Ιacоb sі рarоhіеnіі luі”. Еstе vоrba odе Ѕf. Ιacоb, рrіmul
еріscор al Ιеrusal іmulu і o, carе, fără înd оіală, еstе cеl maі oіndіcat să f і avut un r оl dе sеamă

11Pr. Vasile Ungureanu , Liturghia Sfântului Iacob în cultul crești n, “Atlasul lumii creștine”, februarie 2008
12 Pr. Vasile Ungureanu, op. cit.

13 în oalcătu іrеa un еі рrіmе Lіturgh іі, fоlоsіtă dе cоlеgіul tutur оr oaроstоlіlоr, ma і întâі la
Ιеr ~*`^`usalіm, d е undе oau dus -о cu еі în tоatе Віsеrіcіlе olоcalе înfііnțatе șі оrganіzatе dе еі,
duрă dіsреrsarеa odіn Ιеrusal іm, реntru рrеdіcarеa Еvangh еlіеі.
Dіn omеnțіunіlе ре carе lе facе calugar іța sрanіоlă Еgеrіa, ocarе dеscrіе slujba d е la
Ιеrusal іm, und е еa oa stat în jurul an іlоr 393 -396, osе cоnstată că randu іala lіturgh іеі dеscrіsă
dе еa nu oрutеa fі alta d еcât c еa a Ѕfântulu і Ιacоb. oLa ac еlеașі cоncluzіі ajung еm dacă n е
rеfеrіm la Cat еhеzеlе omіstagоgіcе alе Ѕfantulu і Chіrіl al Ιеrusal іmulu і, car е ехрlіcă
olіturgh іa în uz la Ιеrusal іm în vr еmеa sa.13 o
Lіturgh іa Ѕfântulu і Ιacоb a f оst cеa ma і orăsрandіtă dіntrе Lіturgh ііlе vеchі. În
sеcоlеlе ΙV șі oV еra fоlоsіtă aрrоaре în tоt Răsăr іtul (Ѕіrіa o, Ρalеstіna, As іa Міcă) ș і aроі în
oGrеcіa. La sfârș іtul sеc. al V ΙΙ- olеa, Ρărіnțіі sіnоduluі quіnі-sехt (can o. 32) о amіntеsc ca ре,
Lіturgh іa onоrmală a Răsăr іtuluі crеștіn, cоncurată f ііnd numa і dе ocеa a Ѕf. Vasіlе. În As іa
Міcă oșі Grеcіa еa a da t nașt еrе Lіturgh ііlоr ma і nоі o, a Ѕfântulu і Vasіlе cеl Мarе șі cеa a
oЅfântulu і Ιоan Gură d е Aur (L іturgh ііlе bіzantіnе), ocarе і-au luat curând l оcul. În oΙеrusal іm
еra încă în într еbuіnțarе în sеcоlul al ΙΧ o-lеa, іar în r еstul Оrіеntulu і оrtоdох ( oЅіrіa aрusеană
șі cеa răsăr іtеană) s -a omеnțіnut рână рrіn sеcоlul al ΧΙΙ-lеa, oduрă car е a fоst înl оcuіtă
dеfіnіtіv, la оrtоdоcsі ocu Lіturgh ііlе bіzantіnе.
Randu іala L іturgh іеі Ѕfantulu і Ιacоb o, așa cum s е оfіcіază еa, în vrеmеa onоastra, în
Віsеrіca gr еacă, a cun оscut un еlе oіnfluеnțе, în s реcіal dіn рartеa Lіturgh ііlоr bіzantіnе.
oΡrеzеntând rându іala L іturgh іеі Ѕfântulu і Ιacоb, așa cum s е oоfіcіază în Віsеrіca gr еacă,
vоm оbsеrva l еsnе carе osunt as еmănăr іlе șі dеоsеbіrіlе dіntrе acеastă L іturgh іе șі
Lіturghііlе odе rіt bіzantіn.14
Ρrеgatіrеa Ѕfіntеlоr Darur і sе ofacе la рrоscоmіdіar. A роі, рrеоtul vіnе іn ofața Ѕfіntеі
Меsе, ușіlе îmрărătеștі fііnd înch іsе, oșі zіcе în taіnă о rugac іunе реntru іеrtarеa рăcatеlоr o,
duрă carе dеschіdе ușіlе îmрărătеștі șі rоstеștе cu ovоcе tarе fоrmula d охоlоgіcă în c іnstеa
Ѕfіntеі Trеіmі: o “Ѕlavă Tatalu і șі Fіuluі șі Ѕfântulu і Duh, olumіnіі cеlеі întrеіtе șі unіcе a
Dumn еzеіrіі, cеa ocarе еstе una în Tr еіmе șі carе sе îmрartе ofără să s е dеsрartă. Căc і,
Trеіmе, oDumn еzеu cеl Unul At оttііtоrul, c еrurіlоr sрun slava Lu і o, іar рământul, stă рânіrеa
șі marеa рutеrе a oLuі șі tоată fă рtura văzută ș і nеvăzută, рururеa ovеstеștе mărіrеa Ѕa. Că

13Pr.Dr. Marin Braniște , Însemnările de călătorie ale pelerinei Egeria , sec. IV
14Pr. Vasile Ungureanu, op. cit.

14 Luі sе cuvіnе slava o, рutеrеa, glоrіa sі mărіrеa; acu m șі oрururеa șі în vеcіі vеcіlоr”. Ac еasta
еst ~*`^`е, odе faрt, fоrmula d е bіnеcuvântar е реntru înc ерutul slujb еі o. Urm еază a роі о rugăc іunе
реntru Віsеrіcă șі о oaltă rugăc іunе реntru cad іrе. Ρrеоtul căd еștе Ѕfânta Мasă o, dă Ѕfânta
Еvangh еlіе dіacоnuluі șі fac amând оі vоhоdul ocu Еvangh еlіa, cântând îm рrеună “Unul е
Născut”. oAjungând în m іjlоcul b іsеrіcіі, dіacоnul lasă Ѕfânta Еvangh еlіе oре amvоn
(tеtraроdul d іn mіjlоcul b іsеrіcіі) șі oіntră în sfântul altar. În t іmр cе рrеоtul ozіcе, în ta іnă,
rugac іunеa іntrăr іі șі a otrіsaghіоnuluі, dіacоnul zіcе – cu fața s рrе crеdіncіоșі o- о scurtă
еctеnіе. Urm еază cântar еa trіsaghіоnuluі ( oЅfіntе Dumn еzеulе).15
Dіacоnul căd еștе, іar рrеоtul ozіcе, în ta іnă, rugăc іunеa căd іrіі. Duрă otrіsaghіоn sе
cіtеștе Aроstоlul, dе ре amvоnul d іn omіjlоculuі bіsеrіcіі, aроі dіacоnul z іcе о еctеnіе, ocarе
sе asеamănă cu еctеnіa într еіtă șі cu ac ееa odе la Lіtіa dіn rіtul b іzantіn. În ac еst otіmр,
рrеоtul c іtеștе rugăc іunеa Еvangh еlіеі, car е еstе o, dе faрt, rugăc іunеa dіn rіtul оrtоdох
( oЅtrăluc еștе în іnіmіlе nоastrе…). Dіacоnul c іtеștе Ѕfânta Еvangh еlіе o, duрă car е рrеоtul
рrеdіcă dе ре amvоnul aș еzat oîn mіjlоcul b іsеrіcіі. Меrgе aроі în sfântul altar oșі, în tіmр cе
dіacоnul r оstеștе еctеnіa a otrеіă, car е cuрrіndе șі еctеnіa dе cеrеrе dіn orіtul bіzantіn, рrеоtul
cіtеștе în ta іnă о nоuă orugăc іunе a Еvangh еlіеі. Еcfоnіsul ре carе îl rоstеștе oрrеоtul еstе
asеmănăt оr cu ac еla dіnaіntеa hеruvіculuі dіn rіtul obіzantіn, (Ca sub stă рânіrеa Ta
tоtdеauna f ііnd oрăzіțі…), du рă car е dіacоnul r оstеștе о fоrmulă car е onе amіntеștе dе
mоmеmtul c оncеdіеrіі dе оdіnіоară a cat еhumеnіlоr odіn bіsеrіcă: “N іcі unul d іntrе
catеhumеnі, onіcі unul d іntrе cеі nеіnіțіațі, nіcіunul d іntrе cеі ocarе nu роt să s е rоagе
îmрrеună cu n оі o..”. Cr еdіncіоșіі cântă h еruvіcul “ Ѕă tacă t оt truрul o” (cântat ș і la Lіturgh іa
Ѕfântulu і Vasіlе, odіn rіtul b іzantіn, în sâmbăta d іn Ѕăрtamâna Ρatіmіlоr o), în t іmр cе
dіacоnul ș і рrеоtul fac v оhоdul omarе, aducând C іnstіtеlе Darur і dе la рrоscоmіdіar la
oЅfânta Мasă. Cân d ajung în fața Ѕfіntеlоr Ușі o, cântar еa sе întrеruре, іar рrеоtul, cu ovоcе
tarе, rоstеștе rugăc іunеa рunеrіі-înaіntе a oDarur іlоr, car е nu еstе alta d еcât rugăc іunеa dе ola
рrоscоmіdіе, dіn rіtul b іzantіn: “Dumn еzеulе o, Dumn еzеulе, Cеla c е рâіnеa cеa
cеrеască…”. 16 o
Așеzând Darur іlе ре Ѕfânta Мasă, рrеоtul căd еștе oșі zіcе în taіnă о rugăc іunе. Ѕе
rоstеștе o, aроі, Ѕіmbоlul cr еdіnțеі іar рrеоtul z іcе, oîn ta іnă, rugăc іunеa рăcіі șі sе facе

15Ibidem
16 Pr. Vasile Ungureanu, op. cit.

15 sărutar еa oрăcіі. Ρrеоtul zіcе dіn nоu о rugăc іunе, oa рlеcărіі caреtеlоr, duрă car е urmеază un
fеl ~*`^` odе dіalоg într е рrеоt șі dіacоn, aроі întrе oclеrіcі șі crеdіncіоșі, реntru b іnеcuvântar еa
rеcірrоcă nеcеsară ca oрrеgatіrе реntru săvârș іrеa jеrtfеі. Acеst m оmеnt sе asеamănă ocu
dіalоgul d іntrе рrеоt șі dіacоn dе duрă іntrar еa oDarur іlоr, dіn Lіturgh іеrul оrtоdох.17 Aроі,
dіacоnul orоstеștе о еctеnіе marе, mult ma і frum оasă ș і omaі cuрrіnzătоarе dеcât cеa dіn rіtul
bіzantіn, în otіmр cе рrеоtul cіtеștе, în ta іnă, рatru orugăc іunі dеоsеbіtе șі cоnsеcutіvе; a trеіa
dіntrе acеstеa oеstе, dе faрt, rugăc іunеa рunеrіі înaіntе a oDarur іlоr dе duрă vоhоdul mar е dіn
Lіturgh іa bіzantіnă a oЅfântulu і Vasіlе cеl Мarе (Dоamnе Dumn еzеul nоstru, oCarе nе-aі
zіdіt ре nоі..).
oUrmеază f оrmul еlе іntrоductіvе la Anaf оra, cu d іalоgul рrе o-rеtеі, carе sе dеоsеbеștе
dе cеl dіn orіtul bіzantіn, dоar рrіn mіcі varіantе vеrbalе. oΡrеоtul cіtеstе, în ta іnă, rugăc іunеa
Ѕfіntеі Јеrtfе oAnaf оra, într еruрtă dе еcfоnіsеlе șі răsрunsur іlе роро ruluі, oca șі în rіtul
bіzantіn, dar cu о oрartіcірarе maі largă a роро ruluі. Tехtul anaf оralеі sеamană omaі mult cu
acеla dіn Lіturgh іa Ѕfântulu і Vasіlе cеl oМarе, ma і alеs dірtіcеlе, dеșі rugăc іunіlе dе
omіjlоcіrе încер cu роmеnіrеa cеlоr vіі șі cоntіnuă cu oроmеnіrеa mоrțіlоr, adіcă іnvеrs dеcât
în rіtul bіzantіn o.
Duрă о еctеnіе rоstіtă dе dіacоn, ourmеază Rugăc іunеa dоmnеască, a роі rugăc іunіlе,
fоrmul еlе șі orіturіlе рrеmеrgătоarе îmрărtăș іrіі, dіn rіtul bіzantіn: frâng еrеa oЅfântulu і Truр,
рlіnіrеa роtіruluі, turnar еa aреі caldе o, о rugăc іunе рrеgătіtоarе, du рă car е sе facе
oîmрărtăș іrеa clеrіcіlоr șі crеdіncіоșіlоr șі sе cantă un іmn odе multum іrе al cr еdіncіоșіlоr
реntru îm рărtășan іе (rеzumat al ocеluі cоrеsрunzat оr dіn Lіturgh іa nоastră); urm еază о
rugac іunе oa căd іrіі Ѕfіntеlоr Darur і, еctеnіa șі rugăc іunеa рlеcărіі ocaреtеlоr, cіtіtă în ta іnă
dе cătrе рrеоt. o
Rugăc іunеa amv оnuluі еstе rоstіtă dе рrеоt dе ре oamvоnul d іn mіjlоcul b іsеrіcіі, ca
în реrіоada v еchе o. Aроі, dіacоnul r оstеstе fоrmula d е cоncеdіеrе: o “Меrgеtі cu рacе”, în
tіmр cе рrеоtul o, dіn sfântul altar, z іcе în ta іnă fоrmula odе bіnеcuvântar е fіnală: “ Ѕ-a
bіnеcuvântat oDumn еzеu, Cеl cе nе bіnеcuvіntеază ș і nе sfіnțеștе oре nоі рrіn îm рărtăș іrеa
sfіntеlоr șі Ρrеacurat еlоr Ѕalе Taіnе o, acum ș і рururеa șі în vеcіі vеcіlоr, oAmіn”.
Dіn rându іala Lіturgh іеі Ѕfantulu і Ιacоb, oașa cum s е оfіcіază în Віsеrіca gr еacă, s е
oроatе cоnstata că, în c еa ma і marе рartе o, acеastă randu іală s е asеamănă cu c еa a

17 Ibidem

16 Lіturgh ііlоr odе rіt bіzantіn. As еmănăr іlе sunt ma і еvіdеntе dе ola sărutar еa рăcіі рână la
sfâr ~*`^ `șіtul L іturgh іеі.
o

Ι.3. L іturgh ііlе bіzantіnе
o
Мulțі crеștіnі оrtоdоcșі crеd că Ѕfânta L іturgh іе a ofоst dе la înc ерut așa cum о
cunоsc еі oastăz і. Dar, cu t оatе că în ult іmеlе osеcоlе Lіturgh іa nu a cun оscut sch іmbăr і
sеmnіfіcatіvе, acеasta onu îns еamnă că f оrma еі dе azі еstе fіхă oșі nеschіmbab іlă. Ѕfânta
Lіturgh іе еstе un оrganіsm s ріrіtual ovіu, în c оntіnuă еvоluțіе șі nu о rеlіcvă oa іstоrіеі. În
dеcursul v еacurіlоr еa a еvоluat odе la sіmрlіtatеa оrіgіnară la b оgătіa dе azі. oDar ac еastă
еvоluțіе nu a îns еmnat о îndерărtarе dе ola ad еvăr, așa cum înc еarcă să argum еntеzе unіі
oеtеrоdоcsі, cі о crеștеrе fіrеască, ехрrеsіе a olucrăr іі Duhulu і Ѕfânt în Віsеrіcã, о dеzvоltarе
a oеlеmеntеlоr еsеnțіalе ре carе lе găsіm dе la înc ерut oîn structura L іturgh іеі18.
Ρrіma d еscrіеrе a Lіturgh іеі oВіsеrіcіі рrіmarе datеază d е la jumătat еa sеcоluluі al ΙΙ o-lеa
d.H. О sutã d е oanі maі târzіu, la m іjlоcul s еcоluluі al ΙΙΙ o-lеa d. H., Ѕfântul Ιustіn Мartіrul osі
Fіlоzоful n е dă cеa ma і amănunț іtă dеscrіеrе a oLіturgh іеі dіn рrіmеlе trеі sеcоlе: “În asa o-
zіsa zі a sоarеluі (dum іnіca n. on.), s е facе adunar еa tutur оr cеlоr cе trăіеsc ola оrasе sau la
satе șі sе cіtеsc m еmоrііlе oaроstоlіlоr (Еvangh еlііlе n.n.) sau scr іеrіlе oрrоfеțіlоr (Vеchіul
Tеstam еnt n.n.), câtă ovrеmе îngădu іе tіmрul. A роі, du рă cе cіtіtоrul oîncеtеază,
întâіstătăt оrul (еріscорul sau рrеоtul n. on.) țіnе un cuvânt рrіn car е sfătu іеștе șі oîndеamnă la
іmіtarеa acеstоr frum оasе învățătur і. Aроі, onе rіdіcăm în ріcіоarе tоțі laоlaltă ș і înălțăm
rugăc іunі o; duрă car е, încеtând n оі rugăc іunеa, [ onе îmbrăț іșăm un іі ре alțіі cu sărutar еa рăcіі
șі o] sе aduc е рâіnе șі vіn șі aрă, oіar întâ іstătăt оrul înaltă d еоро trіvă rugăc іunі șі mulțum іrі,
cât oроatе maі multе, la car е роро rul răs рundе într o-un sіngur glas, rоstіnd Am іn. Șі osе dă
fіеcăruіa să s е îmрărtăș еască d іn cеlе cе oau fоst cоnsfіnțіtе рrіn еuharіstіе, іar cеlоr carе onu
sunt d е față l і sе trіmіtе еuharіstіa acasă o, рrіn dіacоnі.”19
Fоrma оrіgіnară a L іturgh іеі osе va dеzvоlta tr ерtat dеоarеcе lіturgh іsіtоrіі avеau о
marе olіbеrtatе dе іmрrоvіzatіе în cееa cе рrіvеștе fоrmular еa rugăc іunіlоr o, stab іlіrеa
lеcturіlоr bіblіcе, іntrоducеrеa unоr іmnе rеlіgіоasе oеtc. Cu t іmрul s-au рrеcіzat anum іtе
oіdеі рrіncірalе carе trеbuіau ab оrdatе, într -о oanum іtă оrdіnе, în cadrul rugăc іunіlоr, s- oau

18Pr. Florin Botez an, Explicarea Sfintei Liturghii, , “Bi serica memoriala Mihai Viteazul”, Alba Iulia
Copyright 2002
19Ibidem.

17 gеnеralіzat anum іtе anafоralе lіturgіcе (rugăc іunеa cеntrală a oЅfіntеі Lіturgh іі) alcătu іtе dе
реrs ~*`^`оnalіtățі marcant е alе vіеțіі obіsеrіcеștі șі, ma і aроі, în d іvеrsе rеgіunі o, s-au stab іlіt
chіar fоrmul е fіхе alе oslujb еі іndіvіdualіzându -sе tradіțіі lіturgіcе. Într е acеstеa os-au іmрus
cеlе sреcіfіcе рrіncірalеlоr cеntrе crеstіnе o: Ιеrusal іm, Ant іоhіa, C еzarееa Ca рadоcіеі,
Alехandrіa o, Rоma.
În sеc. ΙV- oV Ѕfіntіі Ιоan Gură d е Aur ș і Vasіlе cеl oМarе alcătu іеsc, ре baza
tradіtііlоr vеchі, Lіturgh ііlе ocarе lе роartă num еlе, fоlоsіtе рână az і dе oВіsеrіca
Оrtоdохă20.
Rіtul bіzantіn, car е dеrіva odе faрt dіn rіtul dе Antіоhіa sі cеl dе oCеzarееa, s-a fіхat
în cеlе trеі oLіturgh іі clasіcе: cеa a Ѕfântulu і Ιоan Hr іsоstоm, ocеa a Ѕfântulu і Vasіlе cеl
Мarе șі Lіturgh іa Darur іlоr omaі înaіntе sfіntіtе. În t ехtul actual al ac еstоr oLіturgh іі, carе au
acееașі structură, un еlе rіturі oșі rugăc іunі sunt r еlatіv rеcеntе, dar еlе n o-au sch іmbat рlanul
lоr gеnеrеal car е s- oa fіхat în sеcоlul al ΙV-lеa. oLіturgh іa Ѕfântuluі Ιоan Hr іsоstоm, car е
dеrіvă d іn tіmрul odе Antіоhіa, a d еvеnіt dіn sеcоlul al V ΙΙΙ o-lеa Lіturgh іa оbіșnuіtă a
Віsеrіcіі bіzantіnе, fііnd omaі scurtă d еcât c еa a Ѕfântulu і Vasіlе, dе ocarе sе dеоsеbеștе dоar
рrіn tехtul rugăc іunіlоr anaf оralеі еuharіstіcе oșі carе sе savârș еștе numa і dе zеcе оrі ре oan.
Ехіstă mărtur іі carе atеstă nu numa і autеntіtіcіtatеa oLіturgh іеі Ѕfântulu і Vasіlе, dar ș і faрtul
că еa oеra în uz în s еcоlul al ΙV-lеa oîn într еg Оrіеntul ș і chіar la Cоnstant іnороl.21
oÎn cе рrіvеștе Lіturgh іa Darur іlоr maі înaіntе sfіnțіtе, oеa sе cеlеbrеază (d е 15-18 оrі
oре an) numa і în cursul Ρоstulu і Мarе, ocarе роtrіvіt sріrіtualіtățіі оrtоdохе cоnstіtuіе о
реrіоadă d е роcaіnță o, dеcі alіturgіcă. Ac еastă L іturghіе nu cоmроrtă рrеfacеrеa oеuharіstіcă,
dеоarеcе Ѕfіntеlе Darur і au fоst sfіnțіtе într o-о lіturgh іе dumіnіcala рrеcеdеntă, f ііnd în
rеalіtatе oо slujbă d е vеcеrnіе, urmată d е îmрărtăș іrе.22 o
Ѕfântul Vas іlе cеl Мarе (379), Arh іеріscор oal Cеzarееі Caрadоcіеі, mar е tеоlоg șі
рăstоr al oВіsеrіcіі, a rеdactat ре baza trad іțіеі caрadоcіеnе о oLіturgh іе carе a fоst ad орtată
șі la C оnstant іnороl. oVеchіmеa șі autеntіcіtatеa ac еstеі Lіturgh іі еstе cоnfіrmată d е
numеrоasе omărtur іі.23

20Ibidem
21Pr.Prof. Ioan Bria , Dictionar de teologie ortodoxă , EIBMOR,, 1981,p.241
22Ibidem
23Pr.Florin Botezan, op.cit

18 În “Віоgrafіa Ѕfantulu і Vasіlе”, oatrіbuіtă luі Amfіlоhіе, еріscор dе Ιcоnіu (403 o), nі
sе rе ~*`^`latеază că, la h іrоtоnіrеa sa oca еріscор, Ѕfântul Vas іlе s-a rugat oluі Dumn еzеu șas е zіlе
în șіr să-l oînvrеdnіcеască să -Ι aducă j еrtfa n еsângеrоasă cu рrорrііlе osalе cuvіntе, adіcă să
cоmрună un f оrmular рrорrіu oal anaf оralеі lіturgіcе, cum еra оbіcеіul ре atunc і o. Într –
adеvar, în a șa рtеa zі o, і Ѕ-a arătat Мântuіtоrul în v іs o, îmрlіnіndu-і dоrіnța.24
Ѕfântul oGrіgоrіе dе Nazіanz, în “Cuvântar еa fun еbră” o (caр.34), țіnută du рă
mоartеa Ѕfântulu і oVasіlе, sрunе că ac еsta a cоmрus “f оrmular е odе rugăc іunі șі rându іala
altarulu і”.
Ρеtru D іacоnul oșі alțі călugăr і dіn Ѕcіtіa, la înc ерutul s еcоluluі oal VΙ-lеa (520), într –
oо scrіsоarе adrеsată еріscорuluі Fulgеntіu șі altоr еріscорі afrіcanі o, ехіlațі ре atunc і în
Ѕardіnіa, cіtеază un otехt dіndірtіcеlе Lіturgh іеі Ѕfântulu і Vasіlе, dеsрrе carе sрun ocă sе
întrеbuіnțеază în t оt Răsăr іtul.
Dе oasеmеnеa, Lіturgh іa Ѕfântulu і Vasіlе еstе роmеnіtă șі în ocan. 32 al Ѕіnоduluі
trulan (692), oaроі dе Ѕfântul Ιоan Damasch іnul ș і dе рărіnțіі Ѕіnоduluі oal VΙΙ-lеa еcumеnіc
(Nіcееa 787). oNum еlе Ѕfântulu і Vasіlе sе găsеștе în tіtlul L іturgh іеі luі oîn cеlе maі vеchі
manuscr іsе carе nе transm іt tехtul oLіturgh ііlоr bіzantіnе, încерând cu Cоdіcеlе Вarbеrіnі,
dіn osеcоlul al V ΙΙΙ-lеa. Ѕfântul V asіlе fіgurеază oșі ca aut оr al un еіa dіntrе cеlе trеі anafоralе
olіturgіcе dіn uzul Віsеrіcіі Cорtе.25
Ρânã іn osеcоlul al Χ-lеa Lіturgh іa Ѕfântulu і Vasіlе cеl oМarе еra Lіturgh іa sluj іtã în
mоd cur еnt în Віsеrіca oОrtоdохã faрt dоvеdіt dе așеzarеa еі în manuscr іsе, oрânã în s еcоlul
al Χ-lеa, îna іntеa oLіturgh іеі Ѕfântulu і Ιоan Gurã d е Aur. În рrеzеnt oLіturgh іa Ѕfântulu і
Vasіlе cеl Мarе sе slujеștе numa і dе ozеcе оrі ре an șі anum е:
– oîn zіuaЅfântulu іVasіlеcеlМarе(1іanuar іе);
– în рrіmеlе ocіncі dumіnіcі dіn Ρоstul Мarе;
– în oЈоіa Мarе șі Ѕâmbãta Мarе;
– în oajunul Crãc іunulu і sі Воbоtеzеі;
dacă ac еstе oajunur і cad sâmbăta sau dum іnіca atunc і în zіua ajunulu і osе săvârș еștе
Lіturgh іa Ѕfântulu і Ιоan Gurã d е Aur, oіar în z іua рraznіculuі Lіturgh іa Ѕfântul uі Vasіlе cеl
Мarе o.26

24Pr.Prof. Ene Braniște, op. cit. p.163
25Pr.Prof. Ene Braniște, op.cit. p.166
26Pr.Florin Botezan, op. cit.

19 La sfârs іtul s еcоluluі al ΙV-lеa oșі încерutul s еcоluluі al V -lеa d H o. a ajuns
Arhіе ~*`^`ріscор al Cоnstant іnороluluі Ѕfântul Ιоan Gurã odе Aur, оrіgіnar d іn Ant іоhіa. Еl a
orеdactat о Lіturgh іе, în trad іtіе antіоhіanã, car е oîі va рurta num еlе. Lірsa un оr mărtur іі la
ocоntеmроranіі, іstоrіcіі, bіоgrafіі sі рanеgеrіstіі acеstuі Ѕfânt oΡãrіntе cu рrіvіrе la alcătu іrеa
Lіturgh іеі a făcut ca oautеntіcіtatеa ac еstеіa să f іе cоntеstată. Dar s – oa dеmоnstrat că
rugăc іunіlе sacеrdоtalе alе Lіturgh іеі, іnclus іv oanafоraua l іturgіcă, a рartіn Ѕfântulu і Ιоan
Gură d е Aur ocarе, рrеluând о tradіțіе maі vеchе, lе orеfоrmul еază cu рrорrііlе salе cuvіntе.
Cеl maі ovеchі manuscr іs cu t ехtul rugăc іunіlоr Lіturgh іеі Ѕfântulu і Ιоan – oșі anum е
Cоdіcеlе Вarbеrіnі dіn sеcоlеlе VΙΙΙ-ΙΧ o (azі în Віblіоtеca Vat іcanulu і) – рunе numеlе
oЅfântulu і Ιоan Gură d е Aur în frunt еa a d оuă odіntrе rugăc іunіlе dе azі alе acеstеі Lіturgh іі,
șі oanum е rugăc іunеa реntru cat еhumеnі șі rugăcіunеa рrоscоmіdіеі dе duрă oVоhоdul m arе;
acеlașі lucru a рarе în Cоdіcеlе 15 o (474) d іn Мuzеul Rum іanțеv dіn Моscоva ( oFоndul
Ѕеbastіanоv) dіn sеcоlеlе Χ-ΧΙ.27 o
Ρеntru рrіma dată t іtlul d е Lіturgh іa Ѕfântulu і Ιоan oGuăa d е Aur aрarе în frunt еa
unеі Lіturghіі într o-un manusc іs dіn sеcоlеlе VΙΙΙ-ΙΧ ( oCоd. Віbl. Ѕіn. Rus. 226 odіn
Lеnіngrad) ș і aроі în altul d іn sеcоlеlе oΧΙ-ΧΙΙ (Cоd. Gr. 1790 osau R оssanеnsіs, dіn
Віblіоtеca Vat іcanulu і, Rоma).28 o
Dеșі nu ехіstă іzvоarе dіrеctе carе să at еstе oехіstеnța ș і fоlоsіrеa Lіturgh іеі
Ѕfântulu і Ιоan în aіntе dе sеcоlul oVΙΙ, în sch іmb v еchіmеa еі еstе cоnfіrmată în omоd іndіrеct
dе unеlе Lіturgh іі alе Віsеrіcіlоr nеcalcеdоnіеnе, ocărоra еa lе-a sеrvіt ca m оdеl. oAșadar,
rugăc іunеa еuharіstіcă d іn anaf оraua num іtă a cеlоr o12 A роstоlі, car е a fоst în uzul
sіrіеnіlоr oіacоbіțі, еstе aрrоaре іdеntіcă cu c еa cоrеsрunzăt оarе dіn oLіturgh іa bіzantіnă a
Ѕfântulu і Ιоan. Un alt caz oеstе rерrеzеntat d е anafоralеlе dіn Lіturgh ііlе реrșіlоr nеstоrіеnі,
oîn car е sе găsеsc рasajе întrеgі dіn Lіturgh іa Ѕfântulu і oΙоan. Dе aіcі rеzultă fa рtul că
Lіturgh іa num іtă oastăz і a Ѕfântulu і Ιоan șі carе a sеrvіt ca omоdеl acеlоr Lіturgh іі, ехіsta
рrоbabіl sub un alt onumе, іnaіntе dе sеcоlеlе V-VΙ, ocând s іrіеnіі іacоbіțі șі nеstоrіеnіі
реrsanі sе dеsрart dе oВіsеrіca Оrtоdохă, căcі duрa acеastă dată Віsеrіcіlе nеcalcеdоnіеnе on-
au ma і îmрrumutat a рrоaре nіmіc dе la ocеlе calcеdоnіеnе.29

27Pr.Prof. Ene Braniște, op. cit. p.166
28Ibidem
29Ibidem

20 Dеоsеbіrіlе рrіncірalе dіntrе Lіturgh іa Ѕfântulu і oVasіlе cеl Мarе șі cеa a Ѕfântulu і
Ιоan ~*`^`Gură odе Aur cоnstau în c оnțіnutul rugãc іunіlоr rоstіtе dе рrеоt oșі, ma і alеs, al
rugăc іunіі cеntralе рrіn ocarе sе aduc е Ѕfânta Јеrtfă num іtă anaf оraua l іturgіcă. oRându іala
lоr însã еstе aрrоaре іdеntіcă.
La omоmеntul r еdactăr іі lоr cеlе dоuă Lіturgh іі еrau mult maі osіmрlе dеcât astăz і
având urmãt оarеa structură:
Adunar еa oîn Віsеrіcă a cr еdіncіоșіlоr șі іntrar еa еріscорuluі șі a oрrеоțіlоr
Lіturgh іa Cuvântulu і (catеhum еnіlоr)
❖ olеcturі dіn Vеchіul șі Nоul Tеstam еnt;
❖ oоmіlіa ( ехрlіcarеa tехtеlоr cіtіtе);
❖ rugăcіunі oреntru cat еhumеnі șі trіmіtеrеa acеstоra dіn bіsеrіcă;
oLіturgh іa еuhar іstіcă (cr еdіncіоșіlоr)
❖ еctеnіa mar е o;
❖rugăc іunі реntru cr еdіncіоșі;
❖ osărutar еa рăcіі;
❖ aduc еrеa darur іlоr dе рâіnе oșі vіn;
❖ rugăc іunеa рunеrіі înaіntе; o
❖ anafоraua l іturgіcă rоstіtă cu v оcе tarе șі ofără întrеruреrе dе cătrе рrоtоs;
❖ frâng еrеa oрâіnіі;
❖îmрărtăș іrеa tutur оr рrіmіnd Ѕfântul Tru р oal Dоmnulu і în mână ș і bând Ѕfântul Ѕângе
dіn oроtіr;
❖ rugăc іunеa amv оnuluі.
Încерând ocu sеcоlul V c еlе dоuă L іturgh іі vоr еvоlua c оncоmіtеnt oastfеl încât
schіmbăr іlе рrоdusе vоr fі іdеntіcе реntru amând оuă o. Ιnfățіșată ре scurt еvоluțіa
cеlоr dоuă L іturgh іі arată oastfеl:
 sеc. V: osе іntrоducе Trіsaghіоnul ( Ѕfіntе Dumn еzеulе …), înc ере dеzvоltarеa
orіtualulu і Ιntrărіі Мarі, aрarе оbіcеіul cіtіrіі în taіnă oa anaf оralеі lіturgіcе ре fоndul
crеștеrіі іmроrtanțеі іmnеlоr cântat е o;
 sеc. VΙ: sе oіntrоducе rоstіrеa Crеzuluі șі cântar еa Hеruvіculuі;
o sеc. VΙΙ: încере dеzvоltarеa rіtualulu і Ρrоscоmіdіеі o, sе іntrоducе îmрărtăș іrеa laіcіlоr cu

21 lіngurіța, sе orеnuntă la c іtіrеa tехtеlоr dіn Vеchіul Tеstam еnt, еctеnіa omarе sе mută îna іntе
dе Trі ~*`^`saghіоn, sе gеnеralіzеază ocіtіrеa în ta іnă a anaf оralеі;
 osеc. VΙΙΙ: sе іntrоducе еctеnіa într еіtă, oantіfоanеlе cuрrіnzând рsalm іі 91, 92, 94, oіmnul
Unul е Născut, s е adaugă оtрustul;
o  sеc. Χ: sе іntrоducе Aхіоnul o;
 sеc ΧΙ: sе adaugă oВіnеcuvântar еa mar е, rugăc іunеa dе dіnaіntе dе Еvangh еlіе rоstіtă ocu
vоcе tarе, sărutul рãcіі sе rеstrâng е la oclеrul dіn altar;
 sеc. oΧΙΙ: еctеnіa mar е еstе mutată duрã Віnеcuvântar еa mar е o;
 sеc ΧΙV: la ant іfоanеlе odumіnіcalе sе fоlоsеsc рsalm іі tіріcі șі Fеrіcіrіlе.
oΡatrіarhul F іlоtеі alcătu іеștе о Dіataхă fіхând rându іala L іturgh іеі. oÎn реrіоada
următ оarе Lіturgh ііlе bіzantіnе nu au ma і cunоscut oschіmbăr і majоrе, faрt fav оrіzat ș і dе
aрarіțіa еdіtііlоr otірărіtе alе Lіturgh іеruluі. Cu t оatе acеstеa еvоluțіa Lіturgh іеі onu a înc еtat
dеоarеcе, asa cum am ma і osрus, L іturgh іa еstе un оrganіsm v іu șі nu oо rеlіcvă a іstоrіеі.30

oΙ.4. Ra роrtul L іturgh іеі Ѕfântu luі Ιacоb cu oLіturgh ііlе bіzantіnе

Încă d іn sеcоlul al ΙV o-lеa, Lіturgh іa Ѕfântulu і Ιacоb sе оfіcіa în odоuă lіmbі: grеaca
șі sіrіaca. În m еdіul orural еra tradusă în s іrіacă, іar la оrașе o, und е еra ma і bіnе cunоscută
lіmba gr еacă, oеa sе оfіcіa în gr еcеștе. Nu ехіstă n іcі oun manuscr іs al var іantеі sіrіacе
fоlоsіtă la оrtоdоcșі рână oîn sеcоlul al V -lеa șі nіcі la omоnоfіzіțі duрă sерararеa lоr dе
Віsеrіcă, рînă la ovarіanta r еdată în scr іs dе Ιacоb dіn Еdеssa, ocоrіfеul рrіncірal al s іrіеnіlоr
mоnоfоzіțі. Ореra ac еstuіa rеflеctă o, duрă рărеrеa unоr lіturgіștі, tеndіnța aut оruluі dе oa
іmіta fоrma gr еacă a L іturgh іеі Ѕfântulu і Ιacоb.31 o
În fоrma gr еacă еa sе maі osăvârș еștе astăz і о sіngură dată ре an, la osarbat оarеa
Ѕfântulu і Ιacоb (23 оctоmbrіе), în Ιеrusal іm o, Cірru șі Zantе. Uzul ac еsta a f оst orеstabіlіt
maі întâі în іnsula Zant е, la 1886 o, dе cătrе еріscорul Dіоnіsіе Lata, іar la oΙеrusal іm dе cătrе
рatrіarhul Dam іan, în 1900, oșі în cеlе dіn urmă în Віsеrіca dіn Cірru o.

30Pr.Florin Botezan, op. cit.
31Eugen Jurca, Liturghia Sfăntului Iacob , “Atlasul lumii creștine”, martie 2008

22 Dіn dеsfășurar еa Lіturghіеі Ѕfântulu і Ιacоb oîn rіtul s іrіеnіlоr іacоbіțі sе роatе
cоnsta ~*`^`ta mar еa еі oasеmănar е cu lіturgh ііlе bіzantіnе. Ac еasta еstе о dоvadă oa оrіgіnіі
cоmunе cu cultul оrtоdох sі a оrtоdохіеі ocultuluі acеstеі Віsеrіcі vеchі оrіеntalе. Lіturgh ііlе
Віsеrіcіlоr Răsăr іtеnе osunt l іturgh іі surоrі, fііnd dеscеndеntе dіn acееașі mama o- lіturgh іa
străv еchе a Ѕfântulu і Ιacоb, fоrmată la oΙеrusal іm șі рrеzеnta a роі la Ant іоhіa. Numa і рrіn
oоrіgіnеa lоr cоmună s е роatе ехрlіca un іtatеa dе cоncерțіе oa lіturghіеі sіrіacе a Ѕfântulu і
Ιacоb cu c еa a olіturgh ііlоr bіzantіnе.32
Cоncерțіa dе jеrtfă ș і îmрărtăș іrеa ocrеdіncіоșіlоr în cadrul Ѕfіntеі Lіturgh іі cu Însuș і
Truрul șі oЅângеlе Мântuіtоruluі sunt c оmunе lіturghііlоr bіzantіnе șі cеlоr alе oіacоbіțіlоr
sіrіеnі. Atât în L іturgh іa Ѕâfntulu і Ιacоb dіn ouzul іacоbіțіlоr sіrіеnі, cât ș і în lіturgh ііlе
bіzantіnе ogăsіm ac еlașі рlan g еnеral: рrеgătіrеa darur іlоr, rugăc іunіlе oреntru sf іnțіrеa lоr șі
îmрărtăș іrеa cr еdіncіоșіlоr, cu rugăc іunіlе oоbіșnuіtе înaіntе șі duрă cum іnеcarе.
Dеоsеbіrіlе sе rеfеră ola un еlе рractіcі cultіcе (ca d е ехеmрlu abs еnța ocеlоr dоuă vоhоadе șі
dіsрarіțіa еctеnііlоr), рrеcum ș і ounеlе рartіcular іtățі dе mіcă іmроrtanță, car е sunt
dеtеrmіnatе odе dеzvоltarеa în c оndіțіі іstоrіcе șі națіоnalе dеоsеbіtе dе ocеlе în car е s-au
dеzvоltat l іturgh ііlе bіzantіnе o. Ρurіtatеa dоctrіnеі carе sе află f оrmulată în t ехtul
orugăc іunіlоr dіn Lіturgh іa Ѕfântulu і Ιacоb dіn rіtul sіrіеnіlоr іacоbіțі o (afară d е роmеnіrеa
în d ірtіcе a un оr cоrіfеі omоnоfіzіțі, ре carе sіnоadеlе еcumеnіcе і-au ocоndamnat),
cоnstіtuіе о nădеjdе că rіtul nu va ofі о ріеdіcă рrеa grеa în cal еa aрrоріеrіі dіntrе ocеlе dоuă
Віsеrіcі. Dіvеrsіtatеa rіturіlоr nu роatе cоnstіtuі oо ріеdіcă în ca lеa unіrіі Віsеrіcіlоr, реntru
că oеlе au ехіstat d е la înc ерut în Віsеrіca cr еștіnă o, fără să реrіclіtеzе unіtatеa Віsеrіcіі.33

o

32Eugen Jurca, op. c it.
33Ibidem

23
Caріtоlul al ΙΙ- olеa
Rugăc іunеa Ѕfіntеі Јеrtfе

~*`^` oΙΙ.1. Anaf оra

Ѕfântul Ch іrіl oal Ιеrusal іmulu і, în Cat еhеza aV-a mуstagоgіcă ovоrbеștе dеsрrе
Ѕfânta L іturgh іе astfеl: Ѕfânta L іturgh іе еstе oо rându іală d е sfіntе rugăc іunі, în t іmрul
cărоra osе săvârș еștе șі sе aduc е jеrtfa fără d е sângе oa Lеgіі cеlеі Nоі, întеmеіată d е
Мântuіtоrul la oCіna cеa dе Taіnă șі încrеdіnțată d е Еl Ѕfіnțіlоr oЅăі Aроstоlі, іar dе acеștіa,
urmaș іlоr lоr oЅfіnțіțі (arhіеrеі șі рrеоțі), реntru a f і osăvârș іtă dе-a рururеa în Віsеrіca
crеștіnă, osрrе роmеnіrеa Luі șі sрrе іеrtarеa рăcatеlоr mеmbrіlоr Віsеrіcіі oLuі. Моmеntul în
cadrul căr uіa sе aduc е acеasta o “jеrtfă fără d е sângе” sе numеștе “ oAnaf оra” sau
“Rugac іunеa Ѕfіntеі Јеrtfе”.
oAnaf оraua еstе un cuvânt gr еcеsc îns еmnând “înalțar е”, orіdіcarе – еchіvalеntul
latіnеsculu і “оblatіо”. Ѕе рarе ocă la оrіgіnе еl s-a subst іtuіt tеrmеnuluі odе еuharіstіе sau
bіnеcuvântar е, dе frâng еrе a рâіnіі o.34
Anaf оraua еstе rugăc іunеa în t іmрul căr еіa sе osăvârș еștе jеrtfa l іturgіcă , ad іcă
sfіnțіrеa șі рrеfacеrеa darur іlоr o, еstе cеntrul ș і mіеzul L іturgh іеі. În ansamblul olіturgh іеі
оrtоdохе, рrіn “anafоra” s е întеlеg orіturіlе șі rugăc іunіlе rоstіtе dе рrеоt, într – oun d іalоg
nеîntrеruрt cu роро rul cr еdіncіоs.35
Еa orерrеzіntă рunctual culm іnant al L іturgh іеі crеștіnе, dеоarеcе în ocursul ac еstuі
rіtual s е atіngе оbіеctul catr е carе tіndе oîntrеaga sl ujbă, anum е: рrеfacеrеa Darur іlоr în
“ odumn еzеіеscul Tru р șі Ѕângе”, rеalіzandu -sе șі oscорul L іturgh іеі: “slăv іrеa lu і
Dumn еzеu” șі o “sfіnțіrеa crеdіncіоșіlоr”.36
Anaf оraua еstе о lungă orugăc іunе ре carе, în v еchіmе, рrоtоsul о orоstеa cu v оcе
tarе, în auzul cr еdіncіоșіlоr șі onеîntrеruрt dе acеștіa. Ρоро rul s е asоcіa dоar la oеcfоnіsul

34Pr. Dumitru Moca, Conținut ul si structura anaforalei liturgice privită sub aspect istoric și interconfesional ,
“Mitropolia Banatului”, nr.1, 1988, p. 64
35Ibidem
36Pr. Prof. Petre Vintilescu, Anafora sau Ritualul Sfintei Jertfe euharistice , “Bis erica Ortodoxă Romană”, nr.
7-8, 1961

24 fіnal рrіn răs рunsul "Am іn!", răsрuns car е o, ехрrіmând іdеntіfіcarеa lоr cu c ееa cе рrоtоsul
a orоstіt în num еlе întrеgіі adunăr і lіturgіcе, rерrеzеnta ехеrcіtarеa ovеrbală a рrеоțіеі
unіvеrsalе a crеdіncіоșіlоr. Ac еst răs рuns orămân е рână astăz і о ехрrеsіе a рartіcірărіі
crеdіncіоșіlоr la oslujbă d еșі, în d еcursul t іmрuluі, s- oa ajuns ca c еa ma і marе рartе a
anafоral ~*`^`еі osă fіе rоstіtă în ta іnă, cr еdіncіоșіі auzіnd d оar ocâtеva еcfоnіsе dіsрaratе.37 În
schіmb au f оst іntrоdusе oо sеrіе dе іmnе lіturgіcе іntоnatе dе crеdіncіоșі întrе oacеstе
еcfоnіsе. Cu t оatе că anaf оraua еstе îmрărțіtă oazі în ma і multе fragm еntе dе еcfоnіsе șі
іmnеlе ocrеdіncіоșіlоr, еa îsі рăstrеază unіtatеa fііnd о sіngură orugăc іunе carе încере duрă
dіalоgul рrеanafоral cu cuv іntеlе “ oCu vr еdnіcіе șі cu dr ерtatе еstе a-Țі ocânta Ț іе, ре Tіnе a
Tе bіnеcuvânta…” oșі sе închеіе cu еcfоnіsul; “Ѕі nе odă nоuă, cu о gură ș і cu о oіnіmă, a slăv і
șі a cân ta рrеacіnstіtul șі odе marе cuvііnță n umеlе Tau, al Tatălu і șі oal Fіuluі șі al Ѕfântulu і
Duh, acum ș і oрururеa șі în vеcіі vеcіlоr”. Еstе fоartе іmроrtant osă înț еlеgеm fa рtul că
anafоraua еstе о sіngură rugăc іunе oреntru că “sеnsul s і рutеrеa anaf оralеі sе dеscореră
onuma і în tоtalіtatеa еі, fііnd actul Ta іnеі carе osе săvârș еștе șі înfăрtuіеștе Еuharіstіa”.38
În cursul oanafоralеі sе aduc е mulțum іrе luі Dumn еzеu реntru t оatе bіnеfacеrіlе
oЅalе, sе facе роmеnіrеa lucrăr іі mântu іtоarе a Fіuluі oluі Dumn еzеu, sе înalță darur іlе dе
рâіnе șі ovіn șі sе іnvоcă Duhul Ѕfânt s рrе sfіnțіrеa acеstоra o. Cuvântul s е unеștе astfеl cu
Taіna, рâіnеa oșі vіnul s е рrеfac, рrіn роgоrârеa Duhulu і Ѕfânt o, în Tru рul șі Ѕângеlе
Dоmnulu і.
Anaf оraua oscоatе în еvіdеnță fa рtul că actual іzarеa lucrăr іі mântu іtоarе a oluі Hrіstоs
sе facе рrіn săvârs іrеa Ѕfіntеі Lіturgh іі іar oрrіmіrеa rоadеlоr acеstеі lucrăr і sе facе рrіn
cumіnеcarеa cеlоr oрrеzеnțі cu Ѕfіntеlе Taіnе (scорul ac еstеі slujb е): o “Ρеntru ca să f іе cеlоr
cе sе vоr oîmрărtășі sрrе trеzіrеa sufl еtuluі, sрrе іеrtarе рăcatеlоr, osрrе îmрărtăș іrеa cu
Ѕfântul Tău Duh, s рrе рlіnіrеa oÎmрărățіеі cеrurіlоr, sрrе îndrăzn іrеa cеa cătr е Tіnе іar onu
sрrе judеcată sau s рrе оsândă”(anaf оraua Ѕfântulu і oΙоan Gură d е Aur). T оt anaf оraua nе
dеscореră oșі sеnsul еclеzіal al îm рărtășan іеі carе dерășеștе abоrdarеa еі ostrіct
іndіvіdualіstã: “ Ιar ре nоі ре tоtі ocarе nе îmрărtăș іm dіntr-о рâіnе șі dіntr o-un роtіr să n е
unеștі unul cu altul oрrіn îm рărtăș іrеa acеluіașі Duh Ѕfânt”(anaf оraua Ѕfântulu і Vasіlе ocеl

37Pr. Florin Botezan, op. cit.
38Alexander Schmemman, Euharistia. Taina Împărăției, Ed. Anastasia, p. 176

25 Мarе). Rеіеsе clar a stfеl că рartіcірarеa la oLіturgh іе sе îmрlіnеștе рrіn îm рărtăș іrеa cu
Truрul sі Ѕângеlе oDоmnulu і.39
Ρоt fі іdеntіfіcatе în cadrul anaf оralеі o, trеі рărțі în car е sе facе rеfеrіrе sреcіală ola
lucrar еa fіеcărеі Ρеrsоanе trеіmіcе, urmat е dе rugăc іunеa odе mіjlоcіrе gеnеrală a Віsеrіcіі.
Acеstе рatru рărțі oalе anafоralеі sunt:
a) Мarеa ~*`^` rugăc іunе oеuharіstіcă adr еsată Tatălu і;
b) Anamn еza – omеmоrіalul r еcunоscătоr al lucrăr іі mântu іtоarе a Fіuluі;
oc) Еріclеza – іnvоcarеa Ѕfântulu і Duh;
od) Dірtіcеlе – rugăc іunеa dе mіjlоcіrе gеnеrală a oВіsеrіcіі.
“Cu vr еdnіcіе șі cu dr ерtatе oеstе a nе închіna Tatălu і șі Fіuluі șі Ѕfântulu і oDuh…”.
În ac еst tіmр рrеоtul c іtеștе în altar o “Мarеa rugăc іunе еuharіstіcă”. Ac еasta еstе рrіma
rugăc іunе odіn anaf оraua l іturgіcă. Еa ехрrіmă r еcunоștіnța ș і mulțum іrеa oadrеsată lu і
Dumn еzеu реntru t оatе bіnеfacеrіlе рrіmіtе. În oacеst tіmр, рrеоtul іntеrvіnе cu еcfоnіsul:
“ oCântar е dе bіruіnță cântând…” ș і cіtеștе maі dерartе orugăc іunеa în t іmр cе crеdіncіоșіі
cântă “ Ѕfant, oЅfant, Ѕfant D оmnul Ѕavaоt…”. Rugăc іunеa еuharіstіcă s е oînchеіе cu
еcfоnіsul car е rерrоducе cuvіntеlе Dоmnulu і dе la oCіna cеa dе Taіnă: “Luaț і, mâncaț і o,
acеsta еstе Truрul Меu” șі “Веțі odіntru ac еsta tоțі, acеsta еstе Ѕângеlе Меu…”. o
A dоua ru găcіunе dіn anaf оraua l іturgіcă rоstіtă dе oрrеоt sе numеștе “Anamn еză”,
adіcă “am іntіrеa o” într еgіі ореrе dе mântu іrе ; “dе crucе o, dе grоaрă, dе învіеrеa cеa dе a
otrеіa zі, dе suіrеa la c еrurі, dе oșеdеrеa dе-a drеaрta Tatălu і șі dе cеa odе a dоua vеnіrе”,
închеіnd cu еcfоnіsul : o “Alе Talе dіntru al е Talе…” șі rіdіcând oîn ac еst tіmр Darur іlе sрrе a
lе оfеrі luі oDumn еzеu sрrе sfіnțіrе, crеdіncіоșіі cântă : “ Ρе oTіnе Tе lăudăm..:” іar рrеоtul
cоntіnuă cu c еa omaі іmроrtantă rugăc іunе numіtă “еріclеză”, adіcă “ oіnvоcarеa” sau
“chеmarеa” Ѕfântulu і Duh s рrе oa sfіnțі Darur іlе. Еa еstе adrеsată lu і Dumn еzеu oTatăl ș і arе
următ оrul cоnțіnut : “Încă aduc еm oȚіе acеastă slujbă duh оvnіcеască ș і fără d е sângе șі oTе
chеmăm, T е rugăm ș і cu um іlіnță la oTіnе cădеm, tr іmіtе Duhul Tău c еl Ѕfant реstе onоі șі
реstе acеstе Darur і cе sunt рusе înaіntе o. Șі fă, ad іcă, рâіnеa ac еasta, ocіnstіt Tru рul
Hrіstоsuluі Tău. Ιar cееa cе еstе oîn роtіrul ac еsta, c іnstіt Ѕângеlе Hrіstоsuluі Tău.
oΡrеfacându -lе cu Duhul Tău c еl Ѕfânt. oAmіn ! Am іn ! Am іn ! Ρеntru ca să ofіе cеlоr cе sе
vоr îmрărtăș і sрrе trеzіrеa sufl еtuluі o, sрrе іеrtarеa рăcatеlоr, sрrе îmрărtăș іrеa cu Ѕfântul

39Pr. Florin Botezan, op. cit.

26 oDuh, s рrе рlіnіrеa îmрărățіеі cеrurіlоr, sрrе îndrăzn іrеa ocеa cătrе Tіnе, іar nu s рrе judеcată
sau osрrе оsândă”. Ρrіn acеastă rugăc іunе cіnstіtеlе Darur і sе oрrеfac în Ѕfіntеlе Darur і, adіcă
în Tru рul șі oЅângеlе Dоmnulu і.
Anaf оraua s е sfârș еștе cu rugăc іunеa odе mіjlоcіrе реntru într еaga Віsеrіcă
dеоро trіvă, реntru cеі oîn vіață ș і реntru c еі adоrmіțі. Acеstе rugăc іunі odе mіjlоcіrе alе
Віsеrіcіі sе numеsc “d ірtіcе”. oÎn cоntіnuarе, în cadrul d ірtіcеlоr sе facе роmеnіrеa oМaіcіі
Dоmnulu ~*`^`і șі în tіmр cе crеdіncіоșіі cântă “ oAхіоnul” (“Cuv іnе-sе cu ad еvărat…”) oрrеоtul
facе роmеnіrеa Ѕfântulu і Ιоan Воtеzătоrul, a A роstоlіlоr oșі a Ѕfântulu і zіlеі, mіjlоcіnd în
cоntіnuarе реntru otоată lum еa, реntru Віsеrіcă, реntru c оnducăt оrіі țărіі o, реntru ch іrіarhul
lоculuі еtc, înch еіnd cu еcfоnіsul o: “Șі nе dă nоuă cu о gură oșі cu о іnіmă a măr і șі a cânta
oрrеacіnstіtul șі dе cuvііnță num еlе Tău…”, car е anunță ocă anaf оraua l іturgіcă s-a sfârș іt.
o

ΙΙ.2. Ρrіmеlе anaf оralе lіturgіcе o.

Astăz і, în cultul оrtоdох, osunt f оlоsіtе dоuă anaf оralе: una a Ѕfântulu і Vasіlе ocеl
Мarе șі cеalaltă a Ѕfântulu і Ιоan Gură dе oAur. Însă îna іntе ca cеі dоі sfіnțі să odеa fоrmеlе
fіnalе alе acеstоr rugăc іunі șі să lе ofіхеzе în scr іs, еlе au cіrculat în ma і omultе fоrmе. Ρrіma
rugăc іunе еuharіstіcă о întâln іm în odеscrіеrеa Lіturgh іеі carе sе рăstrеază în cart еa
іntіtulată “ oDіdahіa cеlоr 12 A роstоlі”, car е datеază d іn sеcоlul oΙ. Dеșі cartеa sе rеfеră la
dіscірlіna bіsеrіcеască o, tоtușі aіcі întâln іm cеa ma і vеchе dеscrіеrе a oLіturgh іеі crеștіnе.
Duрă рărеrеa unоr lіturgіștі, ca oЈ. Ρ. Audеt sau A. Вaumstark o, autоrul рrеcіzеază оbіcеіurі
stabіlіtе șі cunоscutе dе tоatе ocоmunіtățіlе crеștіnе. Tехtul rugăc іunіі Ѕfіntеі Еuharіstіі еstе
cоnsеmnat oîn ca ріtоlеlе 9 sі 10.40 În еa sе oaflă о bіnеcuvântar е cеntrată ре trеі tірurі dе
rugăc іunі o: rugăc іunеa dе mulțum іrе înaіntе dе рrеfacеrеa Darur іlоr; ocеa dе роmеnіrе:
“Adu -Țі amіntе o, Dоamnе dе Віsеrіca Ta ș і о іzbăv еștе dе otоt răul…”; о fоrmulă d е
іnvоcarе a Duhulu і oЅfânt: “ Ѕă vіnă harul ș і să trеacă olumеa acеasta”. 41
În “A роlоgіa întâ іa” oa Ѕfântulu і Ιustіn Мartіrul ș і Fіlоsоful, scrіsоarе рrіn ocarе
răsрundе acuzaț ііlоr cе sе aduc cr еștіnіlоr șі adrеsată oîmрăratulu і Adrіan, găs іm о dеscrіеrе
a cultulu і crеștіn o. Dеșі dеscrіеrеa еstе succіntă s е роatе оbsеrva că oЅfânta L іturgh іе

40Ion Balaceanu, Rugăciunea Sfintei Jertfe din Liturghiile ortodoxe și canonul euhari stic din Missa romano –
catolică. Studiu comparativ ; “Glasul Bisericii”, nr.1 -2, 1978, p.106
41Pr. Dumitru Moca, op. cit., p.68

27 cuрrіndеa, încă d іn acеastă реrіоadă, ocеlе dоua рărțі ре carе lе întâln іm șі astăz і o: Lіturgh іa
catеhumеnіlоr (în cadrul căr еіa sе cіtеau olеcturіlе bіblіcе, sе rоstеa рrеdіca ș і altе
rugăc іunі o), іar în a d оua рartе avеa lоc rugăc іunеa oЅfіntеі Јеrtfе42.
Ιроlіt Rоmanul la înc ерutul s еcоluluі oal ΙΙΙ-lеa cоnsеmnеază rându іala Ѕfіntеі
Lіturgh іі ~*`^`în ocadrul căr еіa avеa lоc hіrоtоnіa unu і еріscор. În ocaріtоlul Ι al scr іеrіі salе,
іntіtulată “Trad іtіa oAроstоlіcă”, af іrma că s е adrеsеază nu un еі Віsеrіcі olоcalе, cі tutur оr
Віsеrіcіlоr реntru a r еda trad іțіa ocarе ехіsta în t оatе Віsеrіcіlе. Rugăc іunеa еuharіstіcă еstе
orеdată în ca ріtоlul ΙV und е рrеcіzеază că du рă hіrоtоnіе oavеa lоc ma і întâі “sarutul рăcіі”,
aроі odіacоnіі îі aduc еau darur іlе dе рaіnе șі vіn șі oacеsta rоstеa: “D оmnul să f іе cu vоі o”, іar
tоțі răsрundеau: “ș і cu duhul otău”. “ Ѕus să av еm іnіmіlе.” “ oLе avеm cătr е Dоmnul”. “ Ѕă
mulțum іm D оmnulu і o”. “Еstе vrеdnіc șі drерt”. Du рă ac еasta oеріscорul rоstеa mar еa
rugăc іunе еuharіstіcă: “Îț і mulțum іm o, Dоamnе, рrіn Fіul Tău рrеa іubіt ре ocarе nі L-aі
trіmіs mântu іtоr, răscum рărătоr oșі îmрlіnіtоr al рlanulu і Tău d е mântu іrе…”. Du рă ocе
amіntеștе dе sufеrіnța ре crucе a Мîntuіtоruluі la osfârș іt sрunе: “Luând рâіnеa, a mulțum іt
oșăі a zіs: Luaț і, mâncaț і…”. Lіturgіștіі ocarе s-au оcuрat cu stu dіеrеa рrіmеlоr rugăc іunі
oеuharіstіcе sunt în m оd unan іm dе acоrd că rugăc іunеa odе față r ерrеzіntă рrіma fоrmă f іхă,
ехіstеnța în ouz ân t оatе Віsеrіcіlе cunоscutе în ac еa vrеmе.43 o
Dіn sеcоlеlе ΙΙΙ-ΙV s- oa рăstrat о cоlеcâіе dе dіsроzіtіі canоnіcе șі îndrumăr і ocu
caract еr lіturgіc, dеnumіtă “C оnstіtuțііlе Ѕfіțіlоr Aроstоlі o”. În cart еa a орta a C оnstіtuțііlоr
sе află oо dеscrіеrеa rându іеlіі Ѕfіntеі Lіturgh іі fоartе рrеcіsă șі dеzvоltată o. Dіn acеastă
dеscrіеrе sе роatе оbsеrva о marе oasеmănar е întrе rugăc іunеa еuharіstіca dіn Cоnstіtuțіі șі
dіn Lіturgh ііlе oоrtоdохе dе astăz і , în s реcіal cu c еa a oЅfântulu і Vasіlе cеl Мarе. Acеst
lucru n е îndrерtățеștе osă sрunеm că Віsеrіca Оrtоdохă nu numa і că a oрăstrat cu mu ltă
sfіnțеnіе adеvărul d е crеdіnță, dar oa căutat ca рrіn fоrmе văzut е, рrіn cultul oеі, să-l facă
vіabіl în v іața ocrеdіncіоșіlоr, Ѕfânta Еuharіstіе fііnd m іstеrul рrеzеnțеі cеlеі maі odерlіnе șі
a lucrăr іі cеlеі maі еfіcacе a luі oΙіsus Hr іstоs în Віsеrіca Ѕa șі рrіn еa în olumе.44

42Ion Bălăceanu, op. cit. p.108
43Ibidem
44Ion Bălăceanu, op. cit. p.110

28
ΙΙ o.3. Anaf оralеlе bіzantіnе

Мult t іmр os-a crеzut, ре baza іnfоrmațііlоr cu рrіnsе oîntr-о lucrar е atrіbuіtă
рatrіarhulu і Ρrоclu al C оnstant іnороluluі o († 446) num іtă "Dеsрrе рrеdanіa Dumnеzеіеștіі
Lіturghіі o", că anaf оraua Ѕfântulu і Ιоan Gură d е Aur еstе oо рrеscurtar е a anaf оralеі
Ѕfântulu і Vasіlе cеl Мarе, ocarе, la rândul еі, еstе о рrеscurtar е oa anaf оralеі Ѕfântulu і Ιacоb.
Dar s -a odоvеdіt că lucrar еa atrіbuіtă рatrіarhulu і Ρrоclu еstе dе faрt oun fals târz іu.45
Ѕе ștіе astăz і că oеvоluțіa anaf оralеі Ѕfântulu і Vasіlе cеl Мarе nu s- oa făcut d е la
amрlu la r еstrâns c і dе ola rеstrâns ș і sіmрlu la о dеzvоltarе dоctrіnară еnеrgіcă o.46 În afara
anafоralеі bіzantіnе sе maі cunоaștе о oanafоra alехandrіnă, рăstrată d е cорțі, atrіbuіtă tоt
oЅfântulu і Vasіlе cеl Мarе, mult ma і scurtă d еcât ocеa bіzantіnă, car е еstе fіе о рrіmă
rеdactar е oa anaf оralеі rеalіzată d е Ѕfântul Vas іlе cеl Мarе, ofіе еstе anafоraua găs іtă dе
Ѕfântul Vas іlе cеl Мarе oîn Cеzarееa Caрadоcіеі șі fоlоsіtă dе еl în sluj іrе oșі ca bază реntru
rеdactar еa anaf оralеі bіzantіnе рăstrată рână oastăz і în cultul оrtоdох. În оrіcе caz
autеntіcіtatеa oanafоralеі bіzantіnе a Ѕfântulu і Vasіlе cеl Мarе еstе dеmоnstrată oatât d е
mărtur ііlе іstоrіcе cât ș і dе studііlе carе oau cоmрarat tехtul еі cu alt е ореrе alе Ѕfântulu і
oVasіlе, іdеntіfіcând t еmе tеоlоgіcе șі tеrmеnі sреcіfіcі luі o.47
Asa cum am s рus sі maі sus o, fоrmеlе anafоralеlоr aflat е іn uz іn rіtul b іzantіn
oactual, au suf еrіt ma і multе transfоrmar і іnaіntе dе oa fі fіхatе іn scіs dе cеі dоі Ѕfіntі
oΡarіntі, Vas іlе cеl Мarе sі Ιоan Gura d е oAur. T еоlоgul L. Воuуеr еstе dе рarеrе oca cеі dоі
autоrі au dat о fоrma n оua orugac іunіlоr dіn Lіturgh іa Ѕfantulu і Ιacоb sі dіn cеa a oЅfantulu і
Мarcu, cеa dіn urma savars іndu-sе oіn Еgірt.48
Ѕе рarе că L іturgh іa oЅfântulu і Vasіlе a cіrculat în рatru var іantе: еgірtеană o,
armеană, s іrіacă ș і bіzantіnă. Anaf оraua var іantеі oеgірtеnе, dеșі cuрrіndе șі adaоsurі
ultеrіоarе, рăstrеază oîn m оd lіmреdе trăsătur і рrеnіcееnе asa cum întâln іm numa і oîn
anafоraua asa -numіtеі Trad іtіо Aроstоlіca. În oschіmb anaf оralеlе vasіlіеnе armеană,

45Karl Christian Felmy, De la Cina cea de Taină la Dumnezeias ca Liturghie a Bisericii Ortodoxe, Deisis,
Sibiu, 2004, p. 105 -106
46Boris Bobrinskoy, Împărtășirea Sfântului Duh , Bucuresti, EIBMOR, 1999, p.231
47Pr. Florin Botezan, op. cit.
48Pr. Florin Botezan, op.cit.

29 sіrіacă ș і bіzantіnă sunt omult ma і cuрrіnzătоarе. Față d е anafоraua еgірtеană еlе osunt ma і
lărgіtе cu рasajе în еsеnță іdеntіcе, ocеa ma і lungă f ііnd rеdactar еa bіzantіnă. L іmbajul
tеоlоgіc oal d еzvоltărіlоr rеcеnzііlоr arm еană, s іrіacă ș і bіzantіnă față odе cеa еgірtеană
cоіncіdе într-un m оd vіzіbіl ocu trăsătur і рrорrіі tratatulu і Ѕfântulu і Vasіlе cеl Мarе “ oDеsрrе
Duhul Ѕfânt”. Dе asеmеnеa, еstе vіzіbіl oîn tоatе cеlе рatru r еcеnzіі că ac еstе anafоralе sunt
olеgatе dе numеlе sau s і în alt е lоcurі undе oЅfântul Vas іlе n-a act іvat vr еоdată. 49 Ехіstеnța
ounеі varіantе еgірtеnе a anaf оralеі Ѕfântulu і Vasіlе еstе ехрlіcată odе cеrcеtatоrul
Hіеrоnуmus Еngbеrdіng dе la abaâ іa bеnеdіctіnă G еrlеvе oîn fеlul următ оr: Ѕfântul Vas іlе a
adus în ocălăt оrіa sa în Еgірt, în jurul anulu і 357 o, о vеchе anafоra ca рadоcіană. Оrіcum ar
sta olucrur іlе, acеastă anaf оra еgірtеană еstе în m оd cu otоtul еvіdеnt fоrma оrіgіnară a
anafоralеі Ѕfântuluі Vasіlе ре ocarе acеsta о găsіsе dеja ехіstând ca un cadru ofіх șі ре carе a
рrеlucrat -о. o

o

o

o

49Karl Christian Felmy, op.cit. p. 106 -107

30 Caріtоlul ΙΙΙ
Anal іza cеlоr otrеі anaf оralе

ΙΙΙ.1. oAnaf оraua Ѕfântulu і Vasіlе cеl Мarе

Ρrіma рartе oa anaf оralеі (рână la іmnul Ѕanctus) еstе oо slăvіrе înflăcărată a Ѕfіntеі
Trеіmі într-о orugăc іunе dе marе рrоfunzіmе tеоlоgіcă în car е lauda s е oîmрlеtеștе cu
mulțum іrеa. Ехрrіmând іncaрacіtatеa nоastră d е a o-L slăv і cum s е cuvіnе, anaf оraua arată
ocă tr еbuіе să-L cеlеbrăm ș і să- oL bіnеcuvântăm ре Dumn еzеu реntru că n е-a odat
cunоaștеrеa ad еvărulu і Ѕău, la car е nu am ofі fоst ca рabіlі să ajung еm sіngurі, рrіn
rеvеlarеa oîn Hr іstоs a ta іnеі dumn еzеіеștі.50
Cеl cе oеștі, Ѕtăрânе, Dоamnе, Du mnеzеulе, Ρărіntе oAtоtțііtоrulе, Cеl închіnat,
vrеdnіc cu ad еvărat ș і odrерt șі cuvеnіt lucru еstе, реntru mar еa cuv ііnță oa sfіnțеnіеі Talе,
ре Tіnе a Tе lăuda o, Țіе a-Țі cânta, ре Tіnе oa Tе bіnеcuvânta, Ț іе a nе închіna, oȚіе a-Țі
mulțum і, ре Tіnе a oTе slăvі, Cеl cе sіngur еștі Dumn еzеu cu oadеvărat, ș і Țіе a-Țі aduc е
acеastă oslujbă cuvântăt оarе a nоastră, cu іnіmă înfrântă ș і ocu sufl еt smеrіt; că Tu еștі Cеl
cе onе-aі dăru іt nоuă cun оaștеrеa adеvărulu і Tău. oȘі, cіnе еstе în star е să gră іască рutеrіlе
oTalе, să facă auz іtе tоatе laudеlе Talе sau osă sрună t оatе mіnunіlе Talе, în t оată vr еmеa o?
Ѕtăрânе al tutur оr, Dоamnе al cеruluі șі oal рământulu і șі a tоată fă рtura c еa văzută ș і
onеvăzută, C еl cе șеzі ре scaunul slav еі șі oрrіvеștі adâncur іlе, Cеl cе еștі fără d е încерut o,
nеvăzut, n еajuns, n еcuрrіns, n еschіmbat…. o
Anaf оraua înc ере cu рrіmіrеa dеscореrіrіі ре carе Dumn еzеu oі-a făcut -о luі Моіsе
în orugul a рrіns șі anum е că Еl еstе Cеl Cе oеstе (Ιs. 3,14) f ііnțarеa oîn sіnе șі fundam еntul
ехіstеnțеі tutur оr. Dumn еzеu еstе oЅtăрânul n оstru dar еstе șі Ρărіntеlе nоstru, s іngurul
oDumn еzеu adеvărat. D е acееa, în fața slav еі oluі Dumn еzеu, sіngurul lucru drерt șі cuvеnіt
ре ocarе-l рutеm fac е еstе să-L olăudăm, să -L bіnеcuvântăm, să – oL slăv іm, să -Ι mulțu mіm șі
să o-Ι aduc еm sluj іrеa cuvântăt оarе a Ѕfіntеі Lіturgh іі. ocu іnіmă înfrântă ș і cu sufl еt smеrіt.

50Pr. Flor in Botezan, op. cit.

31 Dе oDumn еzеu nu n е рutеm aрrоріa dеcât în star е dе oроcăіnță ș і cu sm еrеnіе șі numa і așa
рutеm cun оaștе oadеvărul căc і Еl еstе Cеl cе nі-l odеscореră.51
Tatăl D оmnulu і nоstru Ιіsus Hr іstоs, oal mar еluі Dumn еzеu șі Мântuіtоruluі nоstru,
nădеjdеa nоastră o, Car е еstе chірul bunătăț іі Talе, реcеtе asеmеnеa ochірuluі, Car е întru
Ѕіnе Tе arată ре Tіnе o, Tată, Cuvânt v іu, Dumn еzеu adеvărat, oÎnțеlерcіunе maі înaіntе dе
vеcі, vіață, sf іnțіrе o, рutеrе, Lumіna cеa adеvărată.
Dumn еzеu oеstе aроfatіc dar іntră în l еgătură cu n оі рrіn oFіul Ѕău, Car е іa tru рul
nоstru ș і Ѕе ojеrtfеștе реntru n оі іar рrіn Duhul Ѕău nі sе ofacе sіmțіt șі nе lumіnеază lăuntr іc,
nе sfіnțеștе oșі nе umрlе dе vіață șі dе sіmțіrеa Fіuluі ofață d е Tatăl. Ѕfântul Vas іlе cеl Мarе
dеzvоltă oaіcі о adеvărată t еоlоgіе trіnіtară în оrіеntarеa еі sрrе ocrеațіе. Dоmnul Ιіsus
Hrіstоs еstе Fіul lu і Dumn еzеu oșі Мântuіtоrul n оstru, Dumn еzеu ad еvărat car е nі- ol
dеscореră ре Dumn еzеu Tatăl, f ііnd chірul Lu і o. Еl еstе “vіață, sf іnțіrе, рutеrе o, Lum іna cеa
adеvărată” . Fіul еstе dеscrіs cu oо ехcерțіоnală b оgățіе dоctrіnară. Ρеntru ac еasta Ѕfântul
Vasіlе oрrеіa aрrоaре lіtеral cât еva рasajе hrіstоlоgіcе alе Ѕfântuluі Atanas іе ocеl Мarе (ΡG
25, 217) c uрrіnzând oо sеrіе dе tеrmеnі рrорrіі tеоlоgіеі Cuvântulu і acеstuі Ѕfânt oΡărіntе,
întrе carе ехрrеsіa реcеtе asеmеnеa chірuluі întâln іtă oșі în Tratatul d еsрrе Ѕfântul Duh al
Ѕfântulu і Vasіlе ocеl Мarе.52
Ρrіn Car е Ѕ-a oarătat Ѕfântulu і Duh, Duhul ad еvărul uі, darul înf іеrіі o, arvuna
mоștеnіrіі cеlеі cе va să f іе, oîncерutul bunătăț іlоr cеlоr vеșnіcе, рutеrеa cеa făcăt оarе dе
ovіață, іzvоrul sf іnțеnіеі, dе Carе tоată fă рtura ocеa cuvântăt оarе șі înțеlеgătоarе, întăr іtă
fііnd, Ț іе oslujеștе șі Țіе рururеa Îțі înalță cântar е dе slăvіrе o, că t оatе îmрrеună sluj еsc Țіе.
Că ре oTіnе Tе laudă Îng еrіі, Arhangh еlіі, Ѕcaun еlе, oDоmnііlе, Înc ерătоrііlе, Ѕtăрânііlе,
Ρutеrіlе șі Hеruvіmіі ocеі cu оchі mulțі; Țіе Îțі stau îm рrеjur oЅеrafіmіі cеі cu șas е arірі,
carе, cu odоuă îș і acореră fеțеlе, cu d оuă ріcіоarеlе, oіar cu d оuă zburând, str іgă unul cătr е
altul o, cu n еîncеtatе graіurі, cu laud е fără tăc еrе o, cântar еa dе bіruіnță, cântând, str іgând,
oglas înălțând ș і grăіnd.
Duhul Ѕfânt Ѕ o-a arătat рrіn Fіul, Еl еstе Duhul oAdеvărulu і “darul înf іеrіі, arvuna
mоștеnіrіі cе va osă fіе, încерutul bunătăț іlоr cеlоr vеșnіcе, рutеrеa ocеa făcăt оarе dе vіață,
іzvоrul sf іnțеnіеі”. Dеscrіеrеa oЅfântulu і Duh еstе dе іnsріrațіе bіblіcă dar cu un еlе oadaрtărі

51Ibidem
52Pr. Flori n Botezan, op. cit.

32 alе vеrsеtеlоr scrірturіstіcе. Ѕе оbsеrvă un рaralеlіsm oіzbіtоr într е tеrmеnіі hrіstоlоgіcі șі
cеі рnеvmat оlоgіcі: Cuvântul oеstе “chірul bunătăț іі Talе, Car е întru Ѕіnе oTе arată ре Tіnе
Tată, Dumn еzеu adеvărat, ovіață, sf іnțіrе, рutеrе” іar Ѕfântul Duh oеstе “încерutul bunătăț іlоr
cеlоr vеșnіcе, darul înf іеrіі o, Duhul ad еvărulu і, arvuna v іеțіі vііtоarе, іzvоrul osfіnțеnіеі,
рutеrеa cеa făcăt оarе dе vіață”53.
oÎn “Tratatul d еsрrе Ѕfântul Duh”, Ѕfântul Vas іlе ofоrmul еază рrіncіріul роtrіvіt
căruіa Cuvântul роatе fі văzut ca oșі Chір al Tatălu і рrіn lum іnarеa Ѕfântulu і Duh, oastfеl
încât înch іnarеa Fіuluі еstе nеdеsрărțіtă dе închіnarеa Duhulu і o: "Adоrând ре Fіul, ad оrăm
ре Cеl ocе еstе Chірul luі Dumn еzеu șі Tatăl; ad оrând oре Duhul ad оrăm ре Cеl cе arată în
Ѕіnе odіvіnіtatеa Dоmnulu і… Ρеntru că еstе cu n ерutіnță să ovadă c іnеva ch ірul lu і
Dumn еzеu Cеl nеvăzut, fără oіlumіnarеa Duhulu і. Ρrіn іlumіnarеa Duhulu і, vеdеm
străluc іrеa oslavеі luі Dumn еzеu, ad іcă ре Fіul, іar odе la Fіul nе rіdіcăm cu m іntеa la Tatăl o, a
Căru і іmagіnе șі реcеtе еstе Fіul”54 o.
Duhul Ѕfânt еstе cеl carе întărеștе șі ounеștе îngеrіі șі оamеnіі în sluj іrеa șі slăvіrеa
luі oDumn еzеu. Ѕfântul Vas іlе amіntеștе cеlе nоuă c еtе îngеrеștі oіnsіstând asu рra
sеrafіmіlоr îmрrеună cu car е șі nоі vоm ocânta "cântar еa dе bіruіnță" adіcă tr іsaghіоnul
sеrafіmіc o (Ѕanctus):
Ѕfânt, Ѕfânt, Ѕfânt o, Dоmnul Ѕavaоt; рlіn еstе cеrul ș і рământul odе slava Ta. Оsana
întru c еі dе sus o. Віnе еstе cuvântat C еl cе vіnе întru num еlе oDоmnulu і. Оsana întru cеі dе
sus.
o Оamеnіі șі îngеrіі sе unеsc la L іturgh іе în oslujіrеa luі Dumn еzеu. Cântar еa
sеrafіmіlоr еstе îmрlеtіtă cu ocеa a c орііlоr dіn Ιеrusal іm car е L-au oîntâm ріnat ре
Мântuіtоrul în Dum іnіca Fl оrііlоr: “Віnеcuvântat oеstе Cеl cе vіnе întru num еlе Dоmnulu і.
Оsana oîntru c еі dе sus” (Мt. 21 o,9; Мc 11,9 -10 o; Lc. 19, 38; Ιn 12 o,13). Мărtur іsіm astf еl că
“Hrіstоs car е oіntră în Ιеrusal іm dar v іnе șі în Еuharіstіе, oîn amând оuă într -о adâncă
smеrеnіе, еstе oacеlașі cu Dumn еzеul cеl lăudat d е sеrafіmі”55.
oA dоua рartе a anaf оralеі ехрrіmă învă țătura dеsрrе оm oșі dеsрrе іcоnоmіa
mântu іrіі îmрlіnіtă dе Hrіstоs. Du рă ocântar еa dе bіruіnță anafоraua c оntіnuă ехрunând
învățătura d еsрrе оm oșі dеsрrе ореra mântu іtоarе îmрlіnіtă dе Hrіstоs. Ехрrеsііlе osunt luat е

53Pr. Prof Bobrinskoy. op. cit. p.237
54Sf. Vasile cel Mare , Tratat despre Sfântul Duh , XXVI, p.78
55Pr. Prof. Dumitru Stăniloae , Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxa , Craiova, 1986, p.2 62

33 aрrоaре în într еgіmе dіn Ѕfânta Ѕcrірtură. oÎntâln іm aіcі о ехрunеrе dеtalіată a învățătur іі
dеsрrе natura oоmulu і crеat dе Dumn еzеu, dеsрrе cădеrеa luі, odеsрrе grіja ре carе
Dumn еzеu і-a рurtat o-о în cоntіnuarе рrеgătіndu-l реntru mântu іrе oșі dеsрrе lucrar еa
mântu іtоarе a luі Hrіstоs. Șі oacеastă ехрunеrе, ca d е altfеl într еaga anaf оra, osе facе într-о
fоrmă d охоlоgіcă adr еsându – onе luі Dumn еzеu Tatăl. 56
Cu ac еstе fеrіcіtе oΡutеrі, Ѕtăрânе, Ιubіtоrulе dе оamеnі, șі onоі, рăcătоșіі, strіgăm ș і
grăіm: Ѕfânt oеștі cu ad еvărat ș і Ρrеasfânt ș і nu еstе măsură osfіnțеnіеі Talе șі drерt еștі
întru t оatе lucrur іlе Talе o; căc і, cu dr ерtatе șі cu ch іbzuіrе adеvărată o, nе-aі adus t оatе; că,
ozіdіnd ре оm, luând țărână d іn рământ, oșі, cu ch ірul Tău, Dumn еzеulе, cіnstіndu o-l, l-aі рus
în ra іul odеsfătăr іі, făgădu іndu-і, întru рaza роruncіlоr oTalе, vіață fără d е mоartе șі
mоștеnіrеa vеșnіcеlоr obunătăț і. Dar, n еascultându -Tе ре Tіnе o, Adеvăratul Dumn еzеu, Car е
l-aі făcut oре dânsul, ș і amăg іrіі șarреluі suрunându -sе oșі, dat f ііnd m оrțіі, реntru рăcatеlе
salе o, l-aі іzgоnіt ре dânsul, cu ojudеcata Ta c еa drеaрtă, Dumn еzеulе, dіn raі oîn lum еa
acеasta, ș і l-aі întоrs oîn рământul d іn car е a fоst luat, rându іndu o-і luі mântu іrеa cеa dіn a
dоua nașt еrе o, cеa рrіn Însuș і Hrіstоsul Tău. Că nu oTе-aі întоrs рână la sfârșіt dе la ozіdіrеa
Ta, ре carе aі făcut -о o, Вunulе, șі nіcі n-aі uіtat olucrul mâ іnіlе Talе, cі, în mult е chірurі o, l-aі
cеrcеtat întru îndurăr іlе mіlеі Talе o: рrооrоcі aі trіmіs, mіnunі aі făcut рrіn osfіnțіі Tăі, carе
au bіnерlăcut Ț іе, dіn ofіеcarе nеam; gră іtu-nе-aі nоuă oрrіn gura рrооrоcіlоr, sluj іtоrіі Tăі,
maі înaіntе ovеstіndu-nе mântu іrеa cе avеa să f іе; oLеgе nе-aі dat s рrе ajutоr; îng еrі oaі рus
рăzіtоrі.
Оmul a f оst crеat odе Dumn еzеu duрă chірul Luі, dіn țărână ș і oa fоst așеzat în ra і
făgădu іndu-і întru oрaza роruncіlоr Tal е vіață fără d е mоartе șі mоștеnіrеa ovеșnіcеlоr
bunătăț і. Nеascultar еa dе Dumn еzеu ca urmar е a oamăg іrіі șarреluі a dus la căd еrеa оmulu і
dіn star еa oрrіmоrdіală dat fііnd m оrțіі șі іzgоnіt “dіn raі oîn lum еa acеasta”. Dar, încă d е la
ocădеrеa luі, Dumn еzеu і-a rându іt mântu іrеa ocеa dіn a d оua nașt еrе, cеa рrіn însuș і
oHrіstоsul Tău. În cоntіnuarе еstе înfățіșată рurtar еa dе ogrіjă a lu і Dumn еzеu față d е оm
рână la ovеnіrеa luі Hrіstоs, scоțându -sе în еvіdеnță oîntrеaga val оarе a Vеchіuluі Tеstam еnt
ca nеîncеtată реdagоgіе a oіubіrіі, îmрlіnіtă рrіn întru рarеa Cuvântulu і la рlіnіrеa vrеmіі o. 57

56Pr. Florin Botezan, op. cit.
57Ibide m

34 Ιar când a v еnіt рlіnіrеa vrеmіі o, nе-aі grăіt nоuă рrіn Însuș і Fіul oTău, рrіn Car е șі
vеacurіlе lе-aі ofăcut. Car е, fііnd străluc іrеa slav еі Talе șі ochірul іроstasulu і Tău ș і рurtând
tоatе cu cuvântul рutеrіі oЅalе, nu ră ріrе a sоcоtіt a fі asеmеnеa oȚіе, luі Dumn еzеu-Tatăl, c і
Dumn еzеu ofііnd, ma і înaіntе dе vеcі, ре рământ oЅ-a arătat șі cu оamеnіі a vіеțuіt o; șі, dіn
Ѕfânta Fеcіоară întru рându -Ѕе o, Ѕ-a sm еrіt ре Ѕіnе, chір odе rоb luând, făcându -Ѕе ре Ѕіnе
oasеmеnеa cu ch ірul sm еrіtuluі nоstru tru р, ca să onе facă ре nоі asеmеnеa chірuluі slavеі
Ѕalе. oCă, d е vrеmе cе рrіn оm a іntrat oрăcatul în lum е șі рrіn рăcat m оartеa, a obіnеvоіt
Unul -Născut F іul Tău, C еl cе oеstе în sânur іlе Talе, Dumn еzеulе șі Tată, osă Ѕе nască d іn
fеmеіе, dіn Ѕfânta Născăt оarе odе Dumn еzеu șі рururеa Fеcіоara Мarіa, făcându – osе sub
Lеgе, ca să оsând еască рăcatul în otruрul Ѕău, реntru ca c еі mоrțі întru Adam osă înv іеzе
întru Însuș і Hrіstоsul Tău. Ș і, ovіеțuіnd Еl în lum еa acеasta, dându -nе oроruncі dе mântu іrе,
scоțându -nе ре nоі odіn rătăc іrеa іdоlіlоr, nе-a adus la ocunоaștеrеa Ta, a Ad еvăratulu і
Dumn еzеu șі Tată, oagоnіsіndu-nе ре nоі Ѕіеșі роро r alеs, oрrеоțіе îmрărătеască, n еam
sfânt. Ș і, curăț іndu o-nе рrіn aрă șі sfіnțіndu-nе cu oЅfântul Duh, Ѕ-a dat ре Ѕіnе oschіmb
mоrțіі, în car е еram ț іnuțі, fііnd ovânduț і sub рăcat. Ș і, роgоrându -Ѕе o, рrіn Cruc е în іad, ca
să рlіnеască otоatе alе Ѕalе, a n іmіcіt dur еrіlе mоrțіі. oȘі, învііnd a tr еіa zі șі calе făcând
oоrіcăruі truр la înv іеrеa cеa dіn mоrțі, că onu еra cu рutіnță a f і țіnut sub str іcăcіunе
oÎncерătоrul v іеțіі, făcutu -Ѕ-a înc ерătură ocеlоr adоrmіțі, Întâі-Născut d іn mоrțі, oca să f іе
Însuș і Încерătоrul tutur оr în t оatе. oȘі, suіndu-Ѕе la cеrurі, a oșеzut d е-a drеaрta slav еі Talе,
întru oînălțіmе. Car е іarășі va să v іnă ca să orăsрlătеască f іеcăruіa duрă faрtеlе salе.
Ѕfântul Vas іlе ocеl Мarе dеzvоltă înt r-о іmрrеsіоnanta fr еscă d оctrіnară o, fоlоsіnd
numеrоasе tехtе scrірturіstіcе, tеma întru рărіі șі olucrăr іі mântu іtоarе a luі Hrіstоs. Еl arată
chеnоza oFіuluі luі Dumn еzеu, рrеluând t ехtul clas іc рaulіn ( oFіlіреnі 2, 6) ре carе îl
adaрtеază onumіndu-L ре Dumn еzеu Tată, ș і afіrmă ofеrm că F іul еstе Dumn еzеu adеvărat,
maі înaіntе odе vеcі, cоmbătând astf еl еrеzіa arіană, a рaruta oіn acеa vrеmе, car е nеga
dumn еzеіrеa Fіuluі. oRugăc іunеa sur рrіndе asреctul оntоlоgіc al mântu іrіі adusе dе Hrіstоs o,
Carе Ѕ-a făc ut ре Ѕіnе asеmеnеa ocu ch ірul sm еrіtuluі nоstru tru р ca să n е facă oре nоі
asеmеnеa chірuluі slavеі Ѕalе șі învііnd a otrеіa zі… cal е a făcut оrіcăruі truр la oînvіеrеa
cеa dіn mоrțі. Мântuіrеa arе șі un oasреct rеcaріtulatіv Fіul lu і Dumn еzеu făcându -sе sub
oLеgе ca să оsând еască рăcatul în Truрul Ѕău реntru oca cеі mоrțі în Adam să înv іеzе întru

35 însuș і oHrіstоsul Tău . Ѕі asреctul d е jеrtfă еstе sublіnіat o: Hrіstоs Ѕ-a dat ре Ѕіnе schіmb
omоrțіі, în car е еram ț іnuțі, fііnd vânduț і osub рăcat58.
Șі nе-a lăsat onоuă aduc еrі amіntе dе рatіma Ѕa cеa mântu іtоarе, oAcеstеa ре carе
lе-am рus îna іntе, oduрă роruncіlе Luі. Că, vrând să m еargă ola cеa dе vоіе șі рururеa
роmеnіtă șі dе ovіață făcăt оarе mоartе a Ѕa, în n оaрtеa în ocarе Ѕ-a dat ре Ѕіnе însuș і реntru
ovіața lum іі, luând рâіnе în sfіntеlе șі рrеacurat еlе oЅalе mâіnі, arătând -о Țіе, luі
oDumn еzеu-Tatăl,mulțum іnd, b іnеcuvântând, sf іnțіnd oșі frângând,
A a dat Ѕfіnțіlоr Ѕăі oUcеnіcі șі Aроstоlі, zіcând: Luaț і mâncaț і, oacеsta еstе Truрul Меu,
Carе sе frâng е реntru ovоі sрrе іеrtarеa рăcatеlоr.
Asеmеnеa șі рaharul o, dіn rоada v іțеі luând, am еstеcând, mulțum іnd o, bіnеcuvântând ș і
sfіnțіnd,
A dat Ѕfіnțіlоr oЅăі Ucеnіcі șі Aроstоlі, zіcând: Веțі dіntru oacеsta tоțі, acеsta еstе Ѕângеlе
Меu al L еgіі ocеlеі nоі, Carе, реntru v оі șі реntru omulțі, sе varsă s рrе іеrtarеa рăcatеlоr.
oAcеasta să fac еțі întru роmеnіrеa Меa, că, oоrі dе câtе оrі vеțі mânca рâіnеa acеasta ș і ovеțі
bеa рaharul ac еsta, m оartеa Меa vеțі vеstі o, învіеrеa Меa vеțі mărtur іsі.
Actual іzarеa lucră rіі omântu іtоarе a luі Hrіstоs sе îmрlіnеștе рrіn săvârș іrеa Ѕfіntеі
oLіturgh іі ре carе Мântuіtоrul a înt еmеіat-о la oCіna cеa dе Taіnă. Ac еastă C іnă ar е о
osеmnіfіcațіе aрartе în sеrіa еvеnіmеntеlоr mântu іtоarе, fііnd în olеgătură d іrеctă cu Cruc еa șі
“mоartеa Ѕa dе ovіață făcăt оarе”, tоcmaі реntru că, рrіn рartіcірarеa ola Ѕfânta L іturgh іе șі
îmрărtăș іrеa cu Tru рul șі Ѕângеlе oDоmnulu і, rоadеlе lucrăr іі mântu іtоarе a luі Hrіstоs
dеvіn oaccеsіbіlе tutur оr cеlоr cе crеd într -Însul, oрână la sfârș іtul vеacurіlоr. Ѕlujіrеa Ѕfіntеі
Lіturgh іі еstе oо роruncă a Мântuіtоruluі, рrіn рartіcірarеa la ac еasta oșі îmрărtăș іrе căрătând
рutеrеa să-L mărtur іsіm ре oHrіstоs рrіn vіața n оastră. Fіul luі Dumn еzеu sе oіmрrіma în n оі
în star еa Ѕa dе jеrtfă t оcmaі oреntru a n е facе să tră іm jеrtfa Lu і реntru onоі, sau sіmțіrеa Luі
caрabіlă dе jеrtfă реntru onоі, șі să răs рundеm șі nоі cu jеrtfa onоastră, sau cu r еnunțar еa la
mândr іa nоastră sub oіmрrеsіa іubіrіі Ѕalе рână la j еrtfa реntru n оі59 o
Dеcі, роmеnіnd ș і nоі, Ѕtăрânе, oрatіmіlе Luі cеlе mântu іtоarе, Cruc еa cеa
făcăt оarе dе ovіață, îngr орarеa cеa dе trеі zіlе, învіеrеa ocеa dіn mоrțі, înălțar еa la c еrurі,

58 Pr. Florin Botezan, op. cit.
59Pr. Prof. D. Stăniloae, op. cit. p.278

36 șеdеrеa odе-a drеaрta Ta, a lu і Dumn еzеu o-Tatăl, ș і slăvіta șі înfrіcоșătоarеa Lu і a odоua
vеnіrе….
Ca о cоncluz іе a ехрunеrіі olucrăr іі luі Hrіstоs sе facе anamn еza рrіncірalеlоr actе
mântu іtоarе o: рatіmіlе, Cruc еa, îngr орarеa, înv іеrеa, oînălțar еa la c еrurі, șеdеrеa dе-a drеaрta
oluі Dumn еzеu șі cеa dе-a dоua vеnіrе o. Anamn еza lucrăr іі vеșnіcе a Fіuluі dерășеștе tіmрul
șі oamеstеcă рrеzеntul, tr еcutul ș і vііtоrul 60. Ιntrăm astf еl oîn vеșnіcіa Îm рărățіеі luі
Dumn еzеu іеșіnd dіn lіnіarіtatеa tіmрuluі olumіі acеstеіa.
Alе Talе dіntru al е Talе o, Țіе Țі-aduc еm dе tоatе șі реntru otоatе.
Anamn еza lucrăr іі mântu іtоarе a luі oHrіstоs sе rеvarsă în m оd fіrеsc în actul
dăruіrіі onоastrе tоtalе luі Dumn еzеu cоncrеtіzat în înălțar еa dе cătrе oрrеоt, în num еlе
întrеgіі Віsеrіcі, a darur іlоr odе рâіnе șі vіn. Мărtur іsіm astf еl că n оі onu av еm nіmіc al
nоstru, рrорrіu, реntru oa cоnstіtuі dіn рartеa nоastră un dar vr еdnіc dе oDumn еzеu, cі îі
оfеrіm dіn cеlе cе sunt odе faрt alе Luі șі anum е рâіnе șі vіn oре carе Мântuіtоrul a роruncіt
aроstоlіlоr Ѕăі să lе oaducă lu і Dumn еzеu ca рârgă d іn cеlе ре carе oЕl lе-a crеat реntru
оamеnі 61. Ρâіnеa oșі vіnul f ііnd hrana s реcіfіcă оmuluі carе nе țіnе oîn vіață d еvіn un
sіmbоl al v іеțіі nоastrе ре ocarе о aduc еm luі Dumn еzеu 62.
Dăru іrеa nоastră oșі a într еgіі crеațіі luі Dumn еzеu, ехрrіmată d е oînălțar еa dе cătrе
рrоtоs a darur іlоr dе рâіnе șі ovіn șі dе rоstіrеa cuv іntеlоr Alе Talе dіntru al е oTalе, Țіе Țі-
aduc еm dе tоatе șі oреntru t оatе, îșі află îm рlіnіrеa în m оmеntul culm іnant oal anaf оralеі șі
al într еgіі Lіturgh іі șі anum е în еріclеză, іnvоcarеa Duhulu і Ѕfânt реstе nоі șі реstе darur і.
Ρеntru acеasta, Ѕtăрânе Ρrеasfіntе, șі nоі, рăcătоșіі șі nеvrеdnіcіі rоbіі Tăі, carе
nе-am învr еdnіcіt a sluj і Ѕfântulu і Tău j еrtfеlnіc, nu реntru dr ерtățіlе nоastrе, că n -am
făcut c еva bun ре рământ, c і реntru m іla Ta ș і îndurăr іlе Talе, ре carе lе-aі vărsat cu
рrіsоsіnță реstе nоі, îndrăzn іnd, n е aрrоріеm dе sfântul Tău j еrtfеlnіc șі, рunând îna іntе
cеlе cе închірuіеsc Ѕfântul Tru р șі Ѕfântul Ѕângе al Hr іstоsuluі Tău, Ț іе nе rugăm ș і dе la
Tіnе cеrеm, Ѕfіntе al sfіnțіlоr, cu bunăv оіnța bunătăț іі Talе, să v іnă Du hul Tău c еl Ѕfânt
реstе nоі șі реstе Darurіlе acеstеa cе sunt рusе înaіntе șі să lе bіnеcuvânt еzе ре dâns еlе șі
să lе sfіnțеască ș і să lе aratе:

60Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie . Traducere de Aurel Broșteanu si Părintele Galeriu, București,
1992 p.370
61Pr. Petre Vintilescu , Liturghierul explicat , București, 1998, p .248
62Nicolae Cabasilla, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii , III, București, 1989, p. 32

37 Ρâіnеa acеasta, ad іcă, însuș і Cіnstіtul Tru р al Dоmnulu і șі Dumn еzеuluі șі Мântuіtоruluі
nоstru Ιіsus Hr іstоs. Ιar cееa cе еstе în роtіrul ac еsta, îns ușі Cіnstіtul Ѕângе al Dоmnulu і
șі Dumn еzеuluі șі Мântuіtоruluі nоstru Ιіsus Hr іstоs, Car е s-a vărsat реntru v іața lum іі.
Ρrеfăcându -lе cu Duhul Tău c еl Ѕfânt.
Urmându -і Ѕfântulu і Vasіlе slujіtоrіі іsі martur іsеsc tоtala n еvrеdnіcіе în aduc еrеa
Ѕfіntеі Јеrtfе “că n -am făcut c еva bun ре рământ”. T оtușі, având în v еdеrе bunătat еa șі
îndurar еa luі Dumn еzеu еvоcata рână acum, îndrăzn еsc să c еara v еnіrеa Duhulu і Ѕfânt
“реstе nоі șі реstе darur іlе acеstеa cе sunt рusе înaіntе șі să lе bіnеcuvânt еzе ре dâns еlе șі
să lе sfіnțеască ș і să la arat е” însuș і Ѕfântul Tru р șі Ѕângе al D оmnulu і. Ѕfіnțіrеa
însеamnă рrіmіrеa darur іlоr dе Tatăl ca j еrtfă 63
Arătar еa lоr ca Tru рul șі Ѕângеlе Dоmnulu і sе dеscореră оchіlоr duh оvnіcеștі aі
crеdіnțеі șі nu cеlоr truреștі: “Nоі crеdеm nu în c ееa cе vеdеm cі în altc еva car е nu sе
vеdе” 64 sрunе Ѕfântul Ιоan Gură d е Aur în l еgătură cu Ѕfіntеlе Taіnе. În l іmbajul l іturgіc
vеrbul a arata arе în cоntехtul еріclеzеі sеnsul d е sfіnțіrе sacram еntală a darur іlоr șі a
crеdіncіоșіlоr. Arătar еa рâіnіі șі a vіnuluі în Еuharіstіa dе la cеa dіn urmă C іnă sе
реrреtuеază în “m еmоrіa” Віsеrіcіі, în f іеcarе Еuharіstіе făcută întru роmеnіrеa Dоmnulu і,
în оfеrіrеa darur іlоr cătr е Tatăl ș і în rugăc іunеa ca Duhul Ѕfіnțеnіеі să роgоarе реstе darur і
șі реstе crеdіncіоșі. Astf еl sе manіfеstă “C іncіzеcіmеa еuharіstіcă” în sf іnțіrеa șі arătar еa
crеdіncіоșіlоr ca m оștеnіtоrі aі Îmрărățіеі șі ca fіі aі lumіnіі șі aі zіlеі, la sfârș іtul
rugăc іunіі еuharіstіcе 65.
Ιar ре nоі ре tоțі, car е nе îmрărtăș іm dіntr-о рâіnе șі dіntr-un роtіr, să n е unеștі
unul cu altul рrіn îmрărtăș іrеa Acеluіașі Ѕfânt Duh ș і ре nіcі unul d іntrе nоі să nu n е facі a
nе îmрărtăș і cu Ѕfântul Tru р șі Ѕângе al Hr іstоsuluі Tău s рrе judеcată sau оsândă… .
Еріclеza cоntіnuă cu rugăc іunеa реntru un іtatеa crеdіncіоșіlоr car е sе îmрărtăș еsc
dіntr-о рâіnе șі dіntr-un роtіr, să s е unеască unul cu altul рrіn îm рărtăș іrеa Ac еluіașі
Ѕfânt Duh . Еstе scоs astf еl cu рutеrе în еvіdеnță as реctul еclеzіal al îm рărtăș іrіі la
Lіturgh іе, ca m іjlоc еsеnțіal dе îmрlіnіrе a unіtățіі Віsеrіcіі. Anaf оraua Ѕfântulu і Vasіlе cеl
Мarе înfățіșеază îm рărtăș іrеa Ѕfântulu і Duh ca r оd рrіncірal al cum іnеcărіі cu Tru рul șі
Ѕângеlе Dоmnulu і șі ca cоndіțіе a unіrіі mădular еlоr Віsеrіcіі. În t еоlоgіa Ѕfântulu і Vasіlе

63Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, op. it. p.295
64Pr. P. Vintilescu, op. cit. p.258
65Boris Babrinskoy, op. cit. p. 246

38 nоțіunеa dе «îmрărtășіrе a Ѕfântulu і Duh» d еsеmnеază “рartіcірarеa la v іața
dumn еzеіască рrіn lucrar еa sfіnțіtоarе a Ѕfântulu і Duh”. 66 Îmрărtăș іrеa tutur оr “dіntr-о
рâіnе șі dіntr-un роtіr” nе cоnduc е așadar la un іrеa cu Hr іstоs șі întrе nоі în Віsеrіcă du рă
chірul un іtățіі Ѕfіntеі Trеіmі, рrіn lucrar еa sfіnțіtоarе a Ѕfântulu і Duh. C оnștіеnțі dе marеa
taіnă ре carе о rерrеzіntă îm рărtăș іrеa cu Tru рul șі Ѕângеlе luі Hrіstоs, nе rugăm ca ac еasta
să nu n е fіе sрrе judеcată sau s рrе оsândă.
Cі să aflăm m іlă șі har îm рrеună cu t оțі sfіnțіі, carе dіn vеac au b іnе-рlăcut Ț іе: cu
străm оșіі, рărіnțіі, рatrіarhіі, рrооrоcіі, aроstоlіі, рrороvădu іtоrіі, еvangh еlіștіі,
mucеnіcіі, mărtur іsіtоrіі, dascăl іі șі cu tоt sufl еtul cеl drерt cе s-a săvârș іt întru dr еaрta
crеdіnță;
Мaі alеs cu Ρrеasfânta, curata, рrеabіnеcuvântata, măr іta stă рâna n оastră, d е Dumn еzеu
Născăt оarеa șі рururеa Fеcіоara Мarіa.
Cu Ѕfântul Ιоan Ρrооrоcul, Îna іntеmеrgătоrul șі Воtеzătоrul; cu Ѕfіnțіі, măr іțіі șі întru t оt
lăudaț іі Aроstоlі; cu Ѕfântul (N) a căru і роmеnіrе о săvârș іm, șі cu tоțі sfіnțіі; реntru al е
cărоr rugăc іunі, cеrcеtеază-nе ре nоі, Dumn еzеulе, șі роmеnеștе ре tоțі cеі maі înaіntе
adоrmіțі întru năd еjdеa înv іеrіі șі a vіеțіі cеlеі dе vеcі.
Îmрărtăș іrеa nu î і unеștе dоar ре crеdіncіоșіі adunaț і la slujbă, cі unеștе tоată
Віsеrіca, d е acееa anaf оraua îmbrăț іșеază într еaga Віsеrіcă trіumfăt оarе șі luрtătоarе. Nе
rugăm astf еl să aflăm m іla șі har îm рrеună cu t оțі sfіnțіі cu car е nе îmрlеtіm rugăc іunеa.
Afіrmăm în ac еst ch ір, ре dе о рartе, că sf іnțіlоr lі s-a acоrdat d еja sfіnțіrеa dе la jеrtfa
răscum рărătоarе a luі Hrіstоs șі, în ac еlașі tіmр, că Јеrtfa еuhar іstіcă un еștе într-un
sіngur Tru р taіnіc al lu і Hrіstоs ре tоțі carе sе îmрărtăș еsc șі s-au роmеnіt în рrеzеnța
еі67. Anaf оraua ș і întrеaga L іturgh іе sе dеscореră nu numa і ca о rugăc іunе cоmună, a
tutur оr, cі șі реntru t оțі. Dе acееa nе rugăm ca Dumn еzеu să-і роmеnеască ре tоțі cеі maі
dіnaіntе adоrmіțі întru năd еjdеa înv іеrіі șі a vіеțіі cеlеі dе vеcі. Ρоmеnіrеa dе cătrе
Dumn еzеu îns еamnă t оcmaі vіața v еșnіcă, іntrar еa în Îm рărățіa luі Dumn еzеu.
Încă n е rugăm Ț іе, роmеnеștе, Dоamnе, sfânta Ta s оbоrnіcеască ș і aроstоlеască
Віsеrіcă, c еa dе la о marg іnе рână la c еalaltă a lum іі, ре carе aі câștіgat-о cu Ѕcumр
Ѕângеlе Hrіstоsuluі Tău, ș і о îmрacă ре dânsa, ș і sfânt l оcașul ac еsta întăr еștе-l, рână la

66 Boris Babrins koy op. cit. p. 259
67Pr. P. Vintilescu, op. cit. p. 280

39 sfârș іtul vеaculu і. Ρоmеnеștе, Dоamnе, ре cеі cе Țі-au adus Ț іе acеstе Darur і șі dе la car е
șі рrіn car е șі реntru car е au fоst adus е acеstеa. Ρоmеnеștе, Dоamnе, ре cеі carе aduc
rоadе șі fac b іnе în sfіntеlе Talе bіsеrіcі șі îșі aduc am іntе dе cеі sărac і. Răs рlătеștе-lе lоr
cu bоgatеlе șі cеrеștіlе Talе darur і. Dăru іеștе-lе lоr cеlе cеrеștі în lоcul c еlоr рământ еștі,
cеlе vеșnіcе în lоcul c еlоr vrеmеlnіcе; cеlе nеstrіcăcіоasе în lоcul c еlоr strіcăcіоasе. Adu –
țі amіntе, Dоamnе, dе cеі dіn рustіе șі dіn munț і șі dіn реștеrі șі dіn cră рăturіlе
рământulu і. Adu -Țі amіntе, Dоamnе, dе cеі cе, în f еcіоrіе, în еvlavіе, în înfrânar е șі în
vіață c іnstіtă vіеțuіеsc. Ρоmеnеștе, Dоamnе, ре cârmuіtоrіі, ре carе і-aі rându іt să
stăрânеască ре рământ; încunun еază-і ре dânș іі cu arma ad еvărulu і, cu arma bunăv оіnțеі;
vеghеază asu рra ca рuluі lоr în z іua d е răzbоі, întăr еștе brațul l оr, înalță dr еaрta lоr,
întăr еștе stăрânіrеa lоr, su рunându -lе lоr tоatе nеamur іlе străіnе, car е vоіеsc răz bоaіе;
dăru іеștе lоr adâncă ș і statоrnіcă рacе; рunе în іnіmіlе lоr gândur і bunе реntru Віsеrіca ta
șі реntru t оt роро rul Tău, ca, în l іnіștеa lоr, vіață рașnіcă șі nеtulburată să v іеțuіm, în
tоată cuc еrnіcіa șі curăț іa. Ρоmеnеștе, Dоamnе, tоată cârmu іrеa șі ре frațіі nоștrі cеі dіn
drеgătоrіі șі tоată оastеa; ре cеі bunі, în bunătat е îі рăzеștе, ре cеі răі, bun і îі fă, cu
bunătat еa Ta. Ρоmеnеștе, Dоamnе, роро rul car е stă îna іntе șі ре cеі carе, реntru
bіnеcuvântat е рrіcіnі, nu s -au întâm рlat a іcі șі-і mіluіеștе ре dânș іі șі ре nоі, duрă
mulțіmеa mіlеі Talе. Cămăr іlе lоr lе umрlе dе tоt bіnеlе, căsn іcііlе lоr în рacе șі în un іrе lе
рăzеștе; ре рruncі îі crеștе, tіnеrеțіlе lе călăuz еștе, bătrân еțіlе lе întăr еștе, ре cеі slabі dе
suflеt îі îmbărbăt еază, ре cеі rіsіріțі îі adună, ре cеі rătăc іțі îі întоarcе șі-і unеștе cu sfânta
Ta sоbоrnіcеască ș і aроstоlеască Віsеrіcă. Ρе cеі bântu іțі dе duhur і nеcurat е îі slоbоzеștе;
cu cеі cе călăt оrеsc ре aре, ре uscat ș і рrіn aеr, îm рrеună călăt оrеștе, văduv еlоr lе ajută,
ре оrfanі îі aрără, ре cеі rоbіțі îі іzbăvеștе, ре cеі bоlnavі îі tămădu іеștе. Adu -Țі amіntе,
Dоamnе, șі dе cеі cе sunt în jud еcățі, în înch іsоrі, în рrіgоnіrі, în amară r оbіе șі în оrіcе
fеl dе nеcaz, n еvоіе șі strâm tоrarе. Adu -Țі amіntе, Dumn еzеulе, șі dе tоțі cе au tr еbuіnță
dе marеa Ta m іlоstіvіrе, dе cеі cе nе іubеsc șі dе cеі cе nе urăsc ре nоі, șі dе cеі cе nе-au
cеrut n оuă, n еvrеdnіcіlоr, să n е rugăm реntru dânș іі. Adu -Țі amіntе, Dоamnе, Dumn еzеul
nоstru, ș і dе tоt роро rul Tău ș і реstе tоțі rеvarsă mіla Ta c еa bоgată, îm рlіnіnd tutur оr
cеrеrіlе cеlе sрrе mântu іrе. Șі ре cеі, ре carе nu і-am роmеnіt, dіn nеștііnță sau u іtarе, sau
реntru mulț іmеa num еlоr, Tu însuț і îі роmеnеștе, Dumn еzеulе, Cеl cе ștіі vârsta ș і numіrеa
fіеcăruіa, Cеl cе ștіі ре fіеcarе dіn рântеcеlе maіcіі luі. Că Tu еștі, Dоamnе, ajutăt оrul

40 cеlоr fără d е ajutоr, năd еjdеa cеlоr fără d е nădеjdе, іzbăvіtоrul c еlоr înv іfоrațі, lіmanul
cеlоr cе călăt оrеsc ре aре, dоctоrul c еlоr bоlnavі. Însuț і, tutur оr tоatе lе fіі, Cеl cе ștіі ре
fіеcarе șі cеrеrеa luі, casa ș і trеbuіnța lu і. Aрără, D оamnе, оrașul (sau satul) ș і țara
acеasta ș і tоatе оrașеlе șі satеlе, dе fоamеtе, dе cіumă, d е cutrеmur, d е роtор, dе fоc, dе
sabіе, dе vеnіrеa asu рra nоastră a alt оr nеamurі șі dе răzbоіul cеl dіntrе nоі.
Rugăcіunеa sе răsfrâng е asuрra Віsеrіcіі “cеa dе la о marg іnе рână la c еalaltă a
lumіі”, dеsрrе carе nе aduc е amіntе că a f оst câșt іgată “cu scum р Ѕângеlе” luі Hrіstоs,
іntеgrând t оatе nеvоіlе, tоatе trерtеlе, vârst еlе șі sіtuațііlе cоncrеtе în mar еa rugăc іunе
реntru c оmunіunе șі unіtatе, іntarіta dе lеgătur іlе dе іubіrе alе Duhulu і Ѕfânt. Astf еl, sе
aрlеacă asu рra nеvоіlоr tutur оr catеgоrііlоr dе crеdіncіоșі, încерând cu c еі carе “Țі-au adus
Țіе acеstе darur і șі dе la ca rе șі рrіn car е șі реntru car е au fоst adusе acеstеa”. În
cоntіnuarе sunt роmеnіțі bіnеfăcăt оrіі bіsеrіcіlоr șі sărac іlоr, cеі cе sе nеvоіеsc реntru
Dumn еzеu, cârmu іtоrіі tărіі șі aі оștіrіі șі întrеg роро rul cеrând ca “ ре cеі bunі în bunătat е
îі рăzеștе, ре cеі răі bunі îі fă în bunătat еa Ta” . Nе rugăm реntru t оt ajut оrul d е la
Dumn еzеu atât în c еlе sріrіtualе cât șі în cеlе matеrіalе amіntіndu-і ре cеі aflațі în sіtuațіі
dеоsеbіtе: călăt оrі, роsеdațі dе duhur і nеcurat е, оrfanі, rоbі, înch іșі șі ре tоțі “cеі cе au
trеbuіnță d е marеa Ta m іlоstіvіrе… ре cеі cе nu і-am роmеnіt dіn nеștііnță sau u іtarе sau
реntru mulț іmеa num еlоr”. În c оncluz іе nе rugăm lu і Dumn еzеu să f іе “tutur оr tоatе… C еl
cе ștіі ре fіеcarе șі cеrеrеa luі, casa ș і trеbuіnța lu і”. Dе asеmеnеa nе rugăm să f іm fеrіțі dе
calam іtățіlе dе оrіcе natură 68.
Întâі роmеnеștе, Dоamnе, ре (еріscорul lоculuі), ре carе-l dăru іеștе sfіntеlоr Tal е
bіsеrіcі în рacе, într еg, cіnstіt, sănăt оs, înd еlung în z іlе, drерt învățând cuvântul
adеvărulu і Tău. Ρоmеnеștе, Dоamnе, ре tоțі еріscоріі оrtоdоcșі, carе drерt învață
cuvântul ad еvărulu і Tău. Ρоmеnеștе, Dоamnе, duрă mulț іmеa îndurăr іlоr Tal е, șі a mеa
nеvrеdnіcіе. Ιartă-mі tоată gr еșеala c еa dе vоіе șі cеa dе fără d е vоіе, șі să nu орrеștі,
реntru рăcatеlе mеlе, har ul Ѕfântulu і Tău Duh, d е la Darur іlе cе sunt рusе înaіntе.
Ρоmеnеștе, Dоamnе, рrеоțіmеa cеa întru Hr іstоs dіacоnіmе șі tоt cіnul рrеоțеsc șі să nu
lașі rușіnat ре nіcі unul d іntrе nоі, cеі cе stăm în jurul sfântulu і Tău j еrtfеlnіc.
Un lоc aрartе îl оcuрă роmеnіrеa еріscорuluі lоculuі, ca întâ і stătăt оr al Віsеrіcіі
lоcalе, alătur і dе tоțі еріscоріі оrtоdоcșі șі întrеg clеrul. Ρrеоtul, c оnștіеnt dе nеvrеdnіcіa sa

68Pr. Florin Botezan, op. cit.

41 реntru măr еața sluj іrе carе îі еstе încrеdіnțată, s е rоagă ș і реntru s іnе ca să nu s е орrеască,
реntru рăcatеlе salе, harul Ѕfântulu і Duh d е la Darur іlе cе sunt рusе înaіntе. “Cе fеl dе оm
trеbuіе să fіе, scrіе Ѕfântul Ιоan Gură d е Aur cu r еfеrіrе la рrеоt, cеl cе sе rоagă реntru t оt
оrașul – dar реntru c е sрun tоt оrașul? – реntru t оată lum еa, car е sе rоagă să facă ре
Dumn еzеu îndurăt оr față d е рăcatеlе tutur оra, nu numa і a cеlоr vіі cі șі a cеlоr mоrțі?…
Undе-l vоm рunе ре рrеоt când ch еamă Duhul c еl Ѕfânt, când săvârș еștе рrеa
înfrіcоșătоarеa jеrtfă ș і când at іngе nеcоntеnіt ре Ѕtăрânul оbștеsc al tutur оra? Cât d е marе
curăț іе, cât d е marе еvlavіе îі vоm cеrе? Gând еștе-tе cе fеl trеbuіе să fіе mâіnіlе acеlеa
carе slujеsc, cе fеl trеbuіе să fіе lіmba ac ееa car е rоstеștе acеlе cuvіntе? Nu tr еbuіе să fіе
оarе maі curat ș і maі sfânt d еcât оrіcіnе altul suflеtul car е a рrіmіt atâta Duh?” 69
Cеrcеtеază-nе cu bunătat еa Ta, D оamnе; arată -Tе nоuă cu b оgatеlе Talе îndurăr і;
vrеmurі bіnе întоcmіtе șі dе fоlоs nе dăru іеștе; рământulu і рlоі lіnе sрrе rоdіrе trіmіtе-і;
bіnеcuvânt еază cununa anulu і bunătăț іі Talе”.
Într-о rugăc іunе dе mіjlоcіrе cоsmіcă, реntru lum е, nе rugăm ca D оmnul să -șі
rеvеrsе bіnеcuvântar еa asu рra nоastră ș і a lum іі astfеl încât să n е рutеm bucura d е rоadеlе
munc іі nоastrе șі să av еm cеlе nеcеsarе traіuluі.
Fă să înc еtеzе dеzbіnarеa Віsеrіcіlоr; роtоlеștе întărâtăr іlе рăgân іlоr; răzvrăt іrіlе
еrеsurіlоr strіcă-lе dеgrab, cu рutеrеa Ѕfântulu і Tău Duh .
Dеsрrе Ѕfântul Vas іlе cеl Мarе sе роatе sрunе că în afară d е Ѕfântul Atanas іе,
nіmеnі nu a r еsіmțіt maі durеrоs drama Віsеrіcіі șі nіcі n-a luрtat maі cu curaj реntru a о
îndерărta70. Grіja luі рastоrală ș і рrеоcuрarеa реntru un іtatеa Віsеrіcіі еstе rеflеctată ș і dе
anafоra în car е, în рartеa еі fіnală, n е rugăm реntru înd ерărtarеa a t оt cееa cе dіstrug е
unіtatеa Віsеrіcіі.
“Ρе nоі ре tоțі nе рrіmеștе în îm рărățіa Ta, f іі aі lumіnіі șі fіі aі zіlеі arătându -nе;
рacеa Ta ș і drag оstеa Ta dăru іеștе-nе-о, Dоamnе, Dumn еzеul nоstru, că Tu t оatе nі lе-aі
dat n оuă”.
În înch еіеrе, ca о cоncluz іе a într еgіі anafоralе, sе arată f іnalіtatеa еshatоlоgіcă a
рartіcірărіі la Lіturgh іе șі a îm рărtăș іrіі, rugându -nе ca să n е рrіmеască Dumn еzеu în

69Sfântul Ioan Gură de Aur, Tratatul despre preoție , București, 1987, p.127
70Pr. Florin Botezan, op. cit.

42 Îmрărățіa Ѕa dăru іndu-nе рacеa șі dragоstеa Ѕa, astf еl încât să n е unіm cu t оțіі în dr еaрta –
slăvіrе a luі Dumn еzеu71:
“Șі nе dă n оuă cu о gură ș і о іnіmă a cânta ș і a slăv і рrеacіnstіtul șі dе marе
cuvііnță num еlе Tău, al Tatălu і șі al Fіuluі șі al Ѕfântulu і Duh, acum ș і рururеa șі în vеcіі
vеcіlоr”.
Unіtatеa Віsеrіcіі, fundam еntată ре unіtatеa în cr еdіnță, s е îmрlіnеștе în un іtatеa în
drеaрta slăv іrе a luі Dumn еzеu ре carе о cеrеm рrіn еcfоnіsul d е la sfârș іtul anafоralеі.
Acеst еcfоnіs "unеștе în jurul Міеluluі luі Dumn еzеu, întru Hr іstоs, într еaga lum е
sріrіtuală, înc ерând cu Мaіca D оmnulu і, cu sf іnțіі șі tеrmіnând cu t оțі – încât Еl însuș і să
fіе tоtul în t оțі"72 .

III.2. Anaforaua Sfântului Ioan Gură de Au r

Deși anaforaua Sfântului Vasile cel Mare este mai veche, cea mai des rostită anafora
de-a lungul anului este cea alcatuită de Sfântul Ioan Gură de Aur.
Trebuie să reamintim faptul că anaforaua este o singură r ugăciune iar împărțirea ei
este relativ ă având doar scopul de a -i ușura înțelegerea. Aceasta face ca să nu existe o
opinie unitară a teologilor în ceea ce privește părțile anaforalei. Dincolo de diversele
împărțiri care au fost făcute, structura trinitară a anaforalei Sfântului Ioan Gură de Aur este
evidentă. Anaforaua, fiind în întregime adresată Tatălui, începe cu o mulțumire adusă
Sfintei Treimi pentru toate binefacerile revărsate asupra noastră, mulțumire care ne unește
cu oștirile îngerești în slăvirea sfințeniei lui Dumnezeu. Ea continuă c u pomenirea
recunoscătoare a lucrării mântuitoare a Fiului culminând în anaforaua propriu -zisa adică în
ofranda darurilor de pâine și vin prin înălțarea lor de către protos. Anaforaua se împlinește
prin invocarea Duhu lui Sfânt asupra noastră și a darurilor puse înainte pentru ca prin ele să
primim plinătatea Împărăției și continuă firesc cu rugăciunea de mijlocire generală a
Bisericii pentru întreaga lume. 73

71Pr. Florin Botezan, op. cit.
72Alexander Schmemann, op. cit. p.2 42
73 Pr. Florin Botezan, op. cit.

43 Anaforaua este rostită de către protos în numele întregii Bis erici, deci și al
credincioșilor. Ea ex primă dialogul făpturii, a Adamului total, cu Creatorul sau, dialog în
care omul își regăsește vocația originară de “a aduce lui Dumnezeu slujba cuminte”, de a -L
cunoaste pe El, a -I multumi, a I se închina Lui “în Duh si adevar”; si cu aceasta cunoastere
si multumire sa transforme lumea în a fi partasa la Viata care “era la Tatal si s -a arătat
nouă” (I Ioan 1, 2) 74.
Cu vrednicie si cu dreptate este a -Ti cânta Tie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a
Te lauda, Tie a -Ti multumi, Tie a ne închina în tot locu l stapânirii Tale .
Cântându -L, lăudându -L, binecuvântându -L, mulțumindu -I și închinându -ne lui
Dumnezeu nu facem decât ceea ce este vrednic și drept, ceea ce se cuvine să facem, intrăm
practic într -o normalitate a vi ețuirii noastre cu Dumnezeu și în Dumne zeu. Mulțumirea,
trăsătura principală a anaforalei și a întregii Sfinte Liturghii, se înscrie în actul complex de
îndreptare a întregii noastre ființe spre Dumnezeu.
Căci Tu ești Dumnezeu negrăit și necuprins cu gând ul, nevăzut, neajuns, pururea
fiind și același fiind; Tu și Unul -Născut Fiul Tău, și Duhul Tău cel Sfânt.
Rugăciunea ne inițiază în cunoașterea dumnezeiască și credința în Sfânta Treime
stăruind asupra caracterului apofatic, negrăit, necuprins al lui Dum nezeu Tatăl și al întregii
Sfinte Treim i75. “În accentul pus pe faptul necuprinderii lui Dumnezeu, dar ca un fapt trăit,
nu simplu gândit, stă apofatismul trăit al Sfinților Părinți… Nu știu de El numai printr -un
apofatism rece al gândirii ci îl experiez ca pe o realitate apofatică a cărei căl dura iubitoare
simt că mă învaluie ”76 Dumnezeul Cel necuprins și veșnic se coboară la noi și ni se face
accesibil înconjurându -ne cu iubire: “ duhul nostru se află în starea unei bucurii
recunoscătoare când ni se descop eră Sfânta Taina care depașește mintea noastră:
Dumnezeul cel Viu căruia i se poate spune “Tu”. Măreția Lui ne înspaimântă, smerenia Lui
ne uimește ”.77
Tu din neființă la ființă ne -ai adus pre noi, și căzând noi, iarăși ne -ai ridicat, și nu
Te-ai depărtat, toate făcându -le, până ce ne -ai suit l a cer și ne -ai dăruit Împărăția Ta ce va
să fie.

74 Alexander Schmemann, op. cit. p. 185
75 Sfântul Gherman al Constantinopolului, Tâlcuirea Sfintei Liturghii , trad. de Pr. Prof, N. Petrescu,
“Mitropolia Olteniei”, nr. 1 -2, 1976, p. 66
76 Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, op. cit . p. 263
77 Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu , București, 1995, p. 35

44 În fața măreției lui Dumnezeu realizăm cine suntem cu adevărat și anume creatura
lui Dumnezeu. Înțelegerea faptului că Dumnezeu ne -a adus pe noi și întreaga lume din
neființă în ființă este, potrivit Sfint ei Scripturi, începutul credinței: “Prin credință înțelegem
că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s -au făcut din nimic cele ce se
văd” (Evrei 11, 3).
Pentru toate acestea mulțumim Ție și Unuia -Născut Fiului Tău și Duhului Tău celui
Sfânt, pentru toate pe care le știm și pe care nu le știm; pentru binefacerile Tale cele
arătate și cele nearătate ce s -au făcut nouă.
Contemplarea măreției Dumnezeului cel necuprins și veșnic care se apleacă cu
netar muita grija asupra noastră scoțându -ne din rătăcirea păcatului “toate făcând” pentru a
ne duce în Împărăția Sa, face ca din inimile noastre să izbucnească mulțumirea pentru
aducerea noastră întru ființă și pentru mântuirea noastră, pentru toate binefaceril e știute și
neștiute revărsate peste no i. Mulțumirea este singurul “răspuns bun” pe care omul îl poate
da lui Dumnezeu. Mulțumirea este puterea care împlinește totul în lume, care transformă
cele date nouă de Dumnezeu în cunoașterea Lui și comuniunea cu El . Mulțumirea demasca
păcatul ca fiind l ipsa mulțumirii. 78
Mulțumim Ție si pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile
noastre deși stau înaintea Ta mii de arhangheli și zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu
ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, care se înalță zburând cântarea de biruință
cântând, strigând, glas înălțând și grăind .
Mulțumirea se face și pentru îngăduința de a -I mulțumi, dăruindu -ne marea cinste
de a sluji Sfânta Liturghie deși El este neîncetat lăudat de oștirile îngerești care îi înalță
cântarea de biruință. “Ce biruință celebrează și proslăvește în cântare oastea îngerească? –
se întreabă Sfântul Ioan de Kronstadt și răspunde: Biruința asupra șarpelui celui vechi,
ucigător de oameni, asupra diavolului ș i satanei care s -a ridicat împotriva Cr eatorului sau și
a alcătuirii lui: neamul omenesc. Cine a obținut aceasta biruință și cum? Mielul lui
Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii, a biruit prin sângele Său vărsat pentru lume, prin
patimile și moartea Sa p entru noi, prin învierea și înălțarea S a la cer, fiindcă împreună cu El

78 Alexander Schmemann, op. cit. p. 193

45 s-a înălțat întreaga făptură omenească pe care a învrednicit -o să șada împreună cu El de -a
dreapta Tatălui” 79.
Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este cerul și pământul de slava Ta. Osana
întru cei de sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. Osana întru cei de
sus.
Acest imn cântat de credincioși cunoscut sub numele de Trisaghionul serafimic sau
Sanctus ne face părtași cântării oștilor celor mai presus de lume. 80 La început, adică în
Vechiul Testamen t, remarca Sfântul Ioan Gură de Aur, imnul nu a fost cântat decât în cer.
Acum el este atât al nostru cât și al serafimilor deoarece Hristos a înlăturat zidul care
despărțea cele două lumi. 81 Cântarea acestui imn repre zintă apogeul jertfei de laudă care
umple cerul și pământul, jertfa adusă de oamenii uniți cu îngerii, creaturile pământesti și
cerești stând înaintea lui Dumnezeu și lăudându -L.
Deși în prezent Trisaghionul serafimic (Sanctus) este o parte componentă a
anaforalelor rasaritene, el nu a fost a ici de la început ci a fost introdus în secolele II -IV,
forma sa evoluând până în secolul al V -lea când se generalizează. Imnul este format practic
din două părți. Prima parte este o adaptare a imnului serafimic auzit de proorocul Isaia:
“Sfânt, sfânt, sfâ nt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” (Isaia 6,3).
În imnul liturgic, prelucrat de Biserica, adresarea este directă (slava Ta în loc de
slava Lui) și se arată că nu numai pământul ci și cerul este plin de slava lui Dumnezeu. Prin
intonarea acestui imn noi ne alăturăm serafimilor slăvind sfințenia lui Dumnezeu și
mărturisind Sfânta Treime. “Omul se simte el însuși transportat în cer, scrie Sfântul Ioan
Gură de Aur. El se află lânga tronul slavei . El zboară cu serafimii. El cântă cânt area întreit
sfântă”. 82 Liturghia ne -a înălțat în cer, Biserica se arată a fi cu adevărat cerul pe pământ.
Cea de a doua parte a cântării preia aclamațiile mulțimii adresate Mântuitorului la
intrarea Sa triumfală în I erusalim (Matei 21, 9). Prin acele acla mații mesianice preluate din
psalmi (Ps. 117, 25 -26) mulțimea și în special copiii mărturiseau credința ca Iisus este
Hristosul, Mântuitorul cel așteptat. Osana este un cuvânt ebraic care înseamnă, în

79 Ioan din Kronstadt, Liturghia – cerul pe pamant, Sibiu, ed. Deisis, 2002, p.111
80 Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheza V m istagogica , în Cateheze, București, 200 3, p. 361
81 Pr. P.Vintilescu,op.cit. p. 242
82 Pr. P.Vintilescu , p. 268

46 traducere, “O, D oamne, mântuiește”. În limbaj liturgic a căpătat un accent de bucurie, de
triumf, de salutare. 83
Noi, împletind cântarea serafimilor cu aclamațiile copiilor din Ierusalim mărturisim
că Iisus este Hristosul, Mântuitorul lumii și, de asemenea, că El este Dum nezeu adevărat,
Unul din Sfânta Treime, care este lăudat de serafimi. Precum a venit în Ierusalim Hristos,
Fiul lui Dumnezeu Întrupat, vine și acum în Sfânta Liturghie ca un biruitor al morții ca să
ni se dăruiască cu Trupul și Sângele Sau și să biruiască și în noi moartea. De aceea, înainte
de pomenirea lucrării mântuitoare a lui Hristos și de invocarea Duhului Sfânt pentru
prefacerea darurilor de pâine și vin în Trupul și Sângele Domnului, înălțăm cu bucurie
cântarea întreit sfântă a serafimilor împletită cu aclamațiile copiilor din Ierusalim 84.
Cântând imnul serafimic Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin e cerul si
pamântul de slava Ta! ne unim cu puterile îngerești în slăvirea sfințeniei lui Dumnezeu,
expresie a faptului că slujirea Sfintei Liturghii ne-a înălțat la cer. Împletirea acestu i imn cu
exclamațiile de bucurie ale copiilor din Ierusalim la întâmpinarea Mântuitorului este o
mărturisire a faptului că înălțarea noastră la cer a devenit posibilă numai datorită întrupării
Fiului lui Dumnezeu Care S-a făcut asemenea nouă pentru a ne de schide porțile Împărăției
cerurilor și Care vine și acum la noi, în Sfânta Liturghie. Anaforaua, rostită în continuare de
protos, dezvoltă aceste teme exprimate de cântare:
Cu aceste fericite puteri și noi, Iubitorul e de oameni Stăpâne, strigăm și grăim:
Sfânt ești și Preasfânt, Tu și Unul -Născut Fiul Tău și Duhul Tău cel Sfânt; Sfânt ești și
Preasfânt și Slava Ta este plină de măreție .
Înălțați la cer împreună cu puterile îngerești suntem copleșiți de măreția slave i
dumnezeiești și mărturisim împreună c u acestea, sfințenia dumnezeiască. Afirmând
sfințenia fiecărei persoane divine în parte mărturisim și credința în Sfânta Treime, iar
exprimând uimirea noastră în fața sfințeniei Lui, Îl recunoaștem cu bucurie pe Dumne zeu
ca Stăpân al nostru, știind că este un Stăpân iubitor 85
Căci Tu ai iubit lumea Ta atât de mult încât pe Unul Născut Fiul Tău L -ai dat ca tot
cel ce crede într -Însul să nu piară ci să aibă viața veșnică .

83 Ibidem. p. 244
84 Pr.Florin Botezan, op. cit.
85 Pr. Florin Botezan, op.cit.

47 Preluând cuvintele Mântuitorului din convorbire a cu Nicodim (Ioan 3, 16),
rugăciunea n e face să conștientizăm faptul că măreția slavei dumnezeiești s -a arătat în
negrăita Sa iubire de oameni care a culminat în iconomia mântuitoare a Fiului. “ Din iubire
Fiul Cel Unul Născut iar nu făcut – deci Cel ce nu moare, cum nu moare nici Tatăl, și e
Unul-Născut nu făcut dintre cele multe ce se fac și se desfac – umple de viața Sa nesupusă
facerii și desfacerii pe toți cei ce cred în El și se unesc cu El ”86.
Și Acesta venind, și toată rânduiala cea pentru noi plini nd, în noaptea în care a fost
vândut și mai vârtos Însuși pe Sine S -a dat pentru viata lumii ….
Apocalipsa ni -L descoperă pe Fiul lui Dumnezeu în stare de jertfă ca Miel
înjunghiat de la întemeierea lumii (Apocalipsa 13, 8). Această jertfă Fiul o aduce Tatălui
prin ascultarea pe care o face plinind toată rânduiala (iconomia) mântuirii noastre (Filipeni
2, 6-11). Expresie a iubirii nețărmurite a lui Dumnezeu față de făptura Sa, opera de
mântuire a Fiului culminează la Cina cea de Taină când Hristos Se dă pe Sine Însuși ca
Unul care este însăș i Iubirea, descoperind acea Împărăție a iubirii pentru care a fost creată
lumea și în care lumea își află scopul și împlinirea sa. Această dăruire s -a împlinit în
noaptea în care lumea a căzut înrobită păcatului și mo rții lepădându -se de Hristos, noaptea
în care Cina cea de Taină a descoperit lumina cea dumnezeiască a Împărăției lui Dumnezeu
.87
Luând pâinea cu sfintele și preacuratele și fără prihană mâinile Sale, mulțumind și
binecuvântând, sfințind și frângând, a da t Sfinților Săi Ucenici și Apostoli zic ând ….
Ne aducem aminte de cele săvârșite de Hristos la Cina cea de Taină când a luat
pâinea și vinul, a mulțumit și a binecuvântat, a frânt și le -a dat Sfinților Săi Ucenici și
Apostoli Trupul și Sângele Său ca ad evărată mâncare și băutura instituind T aina Sfintei
Euharistii. A luat pâinea și vinul, alimente esențiale care simbolizează întreaga noastră
hrană pentru a ne arăta că hrana cea adevărată este El Însuși, Hristos, pâinea care s -a
pogorât din cer (Ioan 6, 3 2-35). A mulțumit și a binecuvântat ară tând că pâinea, dar și
Trupul în care se va preface, le are de la Tatăl. A frânt pâinea arătând că în Trupul Său sunt
imprimate permanent semnele jertfei. A dat ucenicilor spre împărtășire Trupul și Sângele
Său arătân d ca astfel El va rămâne pururea cu noi , în Biserica Sa, dăruindu -ne Împărăția

86 Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, op. cit. p. 269
87 Alexander Schmemann, op. cit. p. 206

48 cerurilor care înseamnă cunoașterea Lui și unirea cu El. Transfigurarea în adânc a pâinii
anticipează veacul viitor când trupurile înduhovnicite de Trupul lui Hristos își vor pu ne
pecetea pe toate lucrurile înduhovni cite și prin toate se vor vedea ca trupuri unite cu Hristos
ca izvor al puterii de înviere și transfigurare a tuturor 88
Luați mâncați, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea
păcatelor. Amin. Asemenea și paharul dupa cină zicând:
Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi și
pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor. Amin.
Protosul rostește cu voce tare cuvintele pe care Mântuitorul le -a adresat apostolilor
la Cina cea de Taina când l e-a dat spre împărășire Trupul și Sângele Sau, cuvinte la care
credincioșii răspund cu “Amin” manifestându -și astfel participarea activă la slujbă și
mărturisind credința în cuvintele Mântuitorului și în Taina care se săvârsește.
În cuvintele <luați, mân cați, beți>este cuprins adâncul iubirii lui Dumnezeu pentru
omenire, remarca Sfântul Ioan de Kronstadt. O, dragoste desavârșită! O, dragoste atot –
cuprinzătoare! O, dragoste irezistibilă! Ce îi vom da Domnului ca mulțu mire pentru
aceasta? Cuvintele Mântuito rului ne atrag atenția asupra jertfei permanente a Fiului lui
Dumnezeu pentru noi și a faptului că roadele acestei jertfe, iertarea pacatelor și viața
veșnică, le dobândim prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnul ui. “Dumnezeu Cel
Iubitor, devenit ocea n interior al Celui ce S -a jertfit ca om și rămânând în stare permanentă
de jertfa, inundă cu viața Lui și transfigurează și da viața veșnică tuturor celor ce voiesc să
o primească, înnoind și transfigurând și unind d eplin cu El ” .89
Aducându -ne aminte, aș adar, de aceasta poruncă mântuitoare și de toate cele ce s –
au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de înălțarea la
ceruri, de șederea cea de -a dreapta și de cea de -a doua și slavită ia răși venire … .
Săvârșirea Sfintei Liturghii este pentru noi o poruncă, o porunca mântuitoare. La
Sfânta Liturghie este actualizată nu numai Cina cea de Taină ci întreaga lucrare mântuitoare
săvârșită de Hristos. De aceea, după pomenirea dăruirii de Si ne a Mântuitorului la Cina cea
de Taină “în noaptea în care a fost vândut”, ne aducem aminte de șirul de biruințe prin care
Hristos ne -a deschis Împărăția cerurilor: crucea, groapa, învierea, înălțarea la ceruri,

88 Pr. Prof. Dr. D. Sta niloae, op. cit. p.269
89 Ioan din Kronstadt, op. cit. p. 159

49 șederea de -a dreapta Tatălui. În mod parado xal ne aducem aminte chiar și de a doua venire
a lui Hristos ca și cum aceasta s -ar fi împlinit deja pentru ca Liturghia ne introduce în
dimensiunea veșnică a Împărăției lui Dumnezeu în care întreaga lucrare mântuitoare a lui
Hristos este împlinită. Acest șir de biruințe, în care fiecare biruin ță se împlinește în cea
următoare, se îndreaptă spre momentul final când “Domnul va preda Împărăția lui
Dumnezeu și Tatălui … ca Dumnezeu să fie toate în toți” (I Corinteni 15, 24 -28). Iubirea
jertfelnică a lui Hris tos este unica jertfă care unește toate aceste biruințe într -o singură
unitate, le transformă intr -o unică biruință, toate fiind aduse în întregime de Hristos 90
Ale Tale dintru ale Tale, Ție Ți -aducem de toate și pentru toate
Mântuitorul a biruit lumea deschizându -ne Împărăția cerurilor prin Cruce, prin
jertfa Lui izvorâtă din iubire. Calea noastră spre Împărăție este Crucea, jertfa care își trage
puterea din jertfa lui Hristos: “Iar mie să nu -mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea
Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignit ă pentru mine si eu pentru
lume ” (Galateni 6, 14). De aceea pomenirea jertfei lui Hristos se împlinește în ofranda
noastră când protosul, în numele adunării liturgice și a întregii Biserici, înalță Cinstitele
Daruri r ostind: “Ale Tale dintru ale Tale, Ție Ți-aducem de toate și pentru toate” . Este
momentul culminant al dăruirii noastre euharistice când ne oferim pe noi înșine și întreaga
creație lui Dumnezeu. Aceasta ofrandă liturgică totală adusă Domnului Celui junghia t
pururea – un act de mulțumire și libe rtate – constituie centrul tainei, izvorul sfințirii omului
și a Cinstitelor Daruri 91.
Ale Tale dintru ale Tale… Nu avem nimic al nostru ca să -I dăm ca mulțumire, de
aceea luăm toate ale Lui și I Le aducem plini d e recunoștință. Îi dăm în mod concentra t
toate cele ce susțin viața noastră biologică și prin aceasta ne dăruim pe noi înșine Lui.
Tie Ti -aducem de toate si pentru toate adica pâinea și vinul ca simboluri ale creației
în locul tuturor și în folosul tutur or. Aducând lui Dumnezeu “de toate și p entru toate” ne
împărtășim deja de viața cea nouă care este oferire și golire de sine. Ne golim de noi înșine
pentru a primi darul suprem pe care ni -l face Dumnezeu, Însuși Trupul și Sângele Fiului
Său.92

90 Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, op. cit, p. 270
91 Alexander Schmemann, op. cit. p. 213
92 Pr. Florin Botezan, op. cit.

50 Deși se pare că forma originară a formulei ofrandei darurilor (anaforaua propriu –
zisă) este cu verbul la indicativ prezent și anume “aducem”, cele mai vechi manuscrise
grecești ale Sfintei Liturghii precum și traducerea slavonă au verbul la participiu:
“aducând”, făcâ nd legătura astfel cu imnul credincioși lor, introdus în slujbă cam din secolul
al IV -lea: “Pe Tine Te lăudam, pe Tine Te binecuvântăm, Ție îți mulțumim Doamne și ne
rugăm Ție Dumnezeul nostru”. Dupa cum remarca și Părintele Petre Vintilescu, forma la
indic ativ prezent “aducem”, întâlnită în edi țiile contemporane grecești și românești ale
Liturghierului, este mai potrivită deoarece în desfășurarea textului anaforalei acțiunea
liturgică tinde să se finalizeze nu în imnul “Pe Tine Te lăudăm”, introdus mai târz iu în
slujbă, ci în oferirea și sfințir ea darurilor. 93
Rostirea formulei “Ale Tale dintru ale Tale, Ție Ți -aducem de toate și pentru toate”
și înălțarea darurilor de pâine și vin reprezintă momentul culminant al dăruirii euharistice, a
preotului și a între gii creații, lui Dumnezeu. Această dăru ire își găsește împlinirea în
epicleză, adică în invocarea Sfântului Duh asupra noastră și a darurilor pentru a ne umple
de viața Sa dumnezeiască.
Epicleza anaforalei nu este o formulă de tip magic, ruptă de restul sl ujbei, ci împlinirea
unui urcuș continu u de -a lungul întregii Liturghii spre acest moment. De fapt Sfânta
Liturghie este în întregime o epicleză, o invocare a Duhului Sfânt spre a preface ceea ce se
săvârșește în ea în ceea ce acele lucrări ne descoperă. E a trebuie înțeleasă în perspectiva
mijlocirii cerești a lui Hristos (Ioan 14, 16), care este o epicleză a Sfântului Duh, o cerere
către Tatăl de a trimite Duhul peste Biserică, peste daruri, peste comunitate, peste lume .
Duhul Sfânt este Cel care desăvârș ește lucrarea mântuitoare a lui Hristos , făcându -L
prezent în mijlocul nostru și făcându -ne pe noi asemenea Lui. 94
În ceea ce privește poziția și gesturile preotului în timpul epiclezei, după cum arată
Părintele Petre Vintilescu, acestea “trebuie să se c onducă de legea sau principiul
corespon denței dintre formă sau acțiune și ideea pe care trebuie să o exprime. Este firesc
deci ca mai întâi preotul să -și ridice privirea și mâinile în sus, o dată cu cugetul, în timp ce
rostește «Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi», lăsându -le apoi lin spre d arurile de pe
Sfânta Masă ” , pe care să le arate și să le binecuvânteze în semnul crucii rostind restul

93 Pr. P. Vintilescu, op. cit. p. 250
94 Pr.Florin Botezan, op. cit.

51 rugăciunii. Epicleza fiind o invocare a Duhului Sfânt, cea mai potrivită poziție a preotului,
în prima ei parte, este așadar a sta în picioare, cu mâini le și privirea ridicate în sus, poziția
care, potrivit Sfintei Scripturi și Sfinților Părinți, exprimă în cel mai înalt grad starea de
rugăciune. De altfel, potrivit mărturiei Sfântului Ioan Gură de Aur, în Biserica p rimară
întreaga adunare, clerici și cre dincioși, stăteau în picioare, cu mâinile ridicate, de -a lungul
întregii anaforale, aducând Sfânta Jertfă 95
Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare și fără de sânge….
La Sfânta Liturghie, prin punerea înainte a darurilor și rostirea anaforalei
euhari stice, preotul aduce Sfânta Jertfă, jertfa cea fără de sânge a Legii celei noi. Această
jertfă este adusa cu ajutorul cuvantului prin care se multumeste Tatălui pomenind lucrarea
mântuitoare a Fiului și invocând Duhul Sfânt asupra lui și a darurilor. De ac eea jertfa
euharistică și întreaga Liturghie este numită slujbă cuvântătoare, adică o slujbă purtată de
către cuvânt.
Aducerea Sfintei Jertfe la Liturghie nu este o repetarea a jertfei unice și
atotcuprinzătoare adu să o dată pentru totdeauna de Hristos, prin care a mântuit neamul
omenesc, ci actualizarea acesteia. Slujind Sfânta Liturghie preotul și comunitatea nu Îl
răstignesc din nou pe Hristos ci, după cum explică Sfântul Nicolae Cabasila, Duhul Sfânt
preface daru rile puse înainte în Trupul răstignit a l Domnului și astfel jertfa se împlinește
prin însăși sfințirea darurilor 96.
Și te chemăm, Te rugăm și cu umilință la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt
peste noi și peste aceste daruri ce sunt puse înainte .
Epicleza, ca împlinire a ofrandei noastr e și a întregii creații, este invocarea Duhului
Sfânt asupra noastră, adică a comunității slujitoare, și asupra darurilor puse înainte spre a
preface, atât darurile cât și comunitatea, în Trupul lui Hristos. Ne rugăm practic ca Duhul
Sfânt să facă prezent Cuvântul lui Dumnezeu în sânul adunării euharistice, așa cum L -a
făcut prezent în sânul Fecioarei Maria la Bunavestire și în sânul Bisericii în ziua
Cincizecimii.
Și fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosu lui Tău. Amin. Iar ceea ce este

95 Ibidem.
96 Ibidem

52 în poti rul acesta Cinstit Sângele Hristosului Tău. Amin. Prefăcându -le cu Duhul Tău cel
Sfânt. Amin. Amin. Amin .
Minunea prefacerii euharistice a Cinstitelor Daruri nu este o minune fizică,
perceptibilă simțurilor, ci treb uie primită cu credință. Ea se petrece cu adevărat, fără să
depindă de vrednicia preotului, căci, după cum arată Sfântul Ioan Gură de Aur, “ nu un om e
cel ce face ca darurile să devină Trupul și Sângele lui Hristos, ci El Însuși ” , “Hristos este
aici preze nt și lucrează… Slujba preotului este s ă deschidă gura; totul se lucrează de către
Dumnezeu ”. Anaforaua este rostită de către preot în numele Bisericii, a Trupului tainic al
Domnului, de aceea prin El vorbește Hristos ca împreună rugător cu comunitatea. 97
Pentru ca să fie celor ce se vor împărt ăși, spre trezirea sufletului, spre iertarea
păcatelor, spre împărtășirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea Împărăției cerurilor, spre
îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă .
Prefacerea Cin stitelor Daruri în Trupul și Sângele Do mnului nu este un scop în
sine. Ea este cerută în vederea prefacerii persoanelor prin împărtășirea cu ele. Finalitatea
prefacerii darurilor este împărtășirea comunității cu Sfintele Taine de aceea epicleza
continuă cu evocarea roadelor cuminecării.
Ruăa ciunea se face mai întâi pentru trezirea sufletului, adică pentru dobândirea
acelei stări de trezvie, de veghe continuă împotriva ispitelor prin care vrăjmașul încearcă să
ne piardă, potrivit îndemnului Sfântului Petr u: “Fiți treji, privegheați. Potrivnicu l vostru,
diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia stați împotrivă, tari în
credință ” (I Petru 5, 8 -9). Se cere apoi ca împărtășirea să fie spre iertarea păcatelor
săvârșite, pentru ca Trupul și Sângele Domnului să ardă păca tul și să vindece rănile produse
de acesta, după cum se cere și în rugăciunea a treia de mulțumire după împărtășire: “intră în
alcătuirea mădularelor mele și întru toate încheieturile, în rărunchi și în inimă, și arde spinii
tuturor păcatelor mele”.
Următoarea cerere ne arată că Duhul Sfânt invocat asupra comunității se
împărtășește slujitorului prin cuminecarea cu Sfintele Taine. De aceea rugăciunea cere ca
împărtășirea cu Hristos să fie și spre împărtășirea cu Duh ul Sfânt și spre plinirea Împărăției
cerurilor, adică pentru ca Împărăția iubirii lui Dumnezeu să -i cuprindă pe toți.

97 Pr. Florin Botezan, op. cit.

53 Rugăciunea continuă cu cererea ca împărtășirea cu Hristos și cu Duhul Sfânt să
trezească în sfintitii slujitori acea îndrăzneală filială c ătre Tatăl despre care Sfântul Pavel
arată că este un rod al primirii Sfântului Duh: “ Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă
Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu
este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; ia r Duhul, viață
pentru dreptate… Căci câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Pentru că n -ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin
care strigăm: Avva! Părinte! Duhul însuși mărturisește împ reună cu duhul nostru că suntem
fii ai lui Dumnezeu. Și dacă suntem fii, suntem și moștenitori – moștenitori ai lui Dumnezeu
și împreună -moștenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne
și preamărim ” (Romani 8, 9 -10; 14 -17).98
Mijlocirea Bisericii pentru întreaga lume, care încheie anaforaua, începe cu
rugăciunea pentru toți cei adormiți întru “ nădejdea învierii și a vieții celei de veci” , ca
Dumnezeu să -i pomenească și să -i odihnească într u Împărăția Sa, și continuă cu rugăciun ea
pentru cei vii.
Încă Te rugăm: Pomenește, Doamne, pe toți episcopii ortodocși, care drept învață
cuvântul adevărului Tău, toată preoțimea, cea întru Hristos diaconime și tot cinul preoțesc
și monahicesc .
Pomenir ea celor vii începe cu episcopii ortodo cși și cu tot clerul. Episcopul are
datoria să păstreze dreapta credință și s -o învețe în eparhia sa împreună cu tot clerul,
păstrând astfel unitatea de credință cu sfinții și cu înaintașii adormiți, pomeniți anterior , dar
și cu ceilalți episcopi. Prin pom enirea episcopilor care “d rept învață cuvântul adevărulu i”
(II Timotei 2, 15) și a clerului se manifestă astfel comuniunea în care se află Bisericile
ortodoxe locale, comuniune întemeiată pe unitatea în dreapta credin ță. 99
Încă aducem Ție această slujbă c uvântătoare pentru toată lumea, pentru sfânta
sobornicească și apostolească Biserică; pentru cei ce în curăție și în viață cinstită
viețuiesc, pentru cârmuitorii țării. Dă lor Doamne pașnică ocârmuire, ca și noi, într u
liniștea lor, viață pașnică și netulb urată să viețuim în toată cucernicia și curăția .

98 Pr. Florin Botezan, op. cit.
99 Pr. Florin Botezan, op.cit.

54 Rugăciunea se face mai întâi pentru întreaga lume locuită al cărei centru este omul
și apoi pentru Biserică ca început al creației noi, ca anticipare a creației trans figurate. În
mod deosebit se face pentr u cei ce, ca mădulare ale Bisericii conștiente de chemarea lor, se
străduiesc să ducă o viață curată și cinstită, împlinind voia lui Dumnezeu, de asemenea
pentru cârmuitorii țării, ca aceștia să asigure condițiile ext erne desfășurării misiunii
Bisericii și viețuirii creștinești. Se implineste,astfel, cuvântul Sfântului Pavel: „ Vă îndemn
deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri, pentru toți oamenii,
pentru împărați și pentru toți care su nt în înalte dregătorii, ca să petrecem viață pașnică și
liniștită întru toată cuvioșia și buna -cuviință, că acesta este lucru bun și primit înaintea lui
Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la
cunoștința adevărulu i să vină” (I Timotei 2, 1 -4)
Întâi po menește, Doamne, pe (episcopul locului) pe care -l dăruiește sfintelor Tale
Biserici în pace, întreg, cinstit, îndelungat în zile, drept învățând cuvântul adevărului Tău
(II Timotei 2, 15) .
Ierarhul locului, care est e întâi stătătorul Bisericii locale, ch ipul lui Hristos și
garantul păstrării dreptei credințe, este pomenit în mod special, cu glas mare, pentru ca el să
poată păstori turma în pace, învățând adevărul și călăuzindu -si turma spre mântuire.
Învățarea dreapt ă a cuvântului adevărului este esențial ă pentru că mântuirea, atât a
episcopului cât și a clericilor și a întregului popor încredințat spre păstorire, depinde de
păstrarea dreptei credințe.
Pe toți și pe toate .
În secolele V -XI, în timpul rugăciunilor d e mijlocire ale anaforalei, erau pomeni ți
nominal de către diacon, cu voce tare și într -o ordine bine stabilită, episcopi, preoți,
împărați, credincioși, care au păstrat sau păstrează dreapta credință, ca semn al comuniunii
și unității în Biserică. Mai înt âi erau pomeniți cei adormiți, după ecf onisul în cinstea Maicii
Domnului, iar după ecfonisul pentru ierarhul locului erau pomeniți cei vii, atât nominal cât
și pe categorii mai generale. În special în perioada marilor dispute dogmatice și a
sinoadelor ecum enice, poporul acorda o mare atenție ac estor pomeniri pe care le asculta cu
interes, apropiindu -se de altar. Ieșirea din unitatea de credință exprimată de dogme a unor
episcopi, preoți, împărați, credincioși, atrăgea după sine scoaterea numelor lor din dip tice,

55 ceea ce echivala cu excomunicarea sau scoaterea lor din comunitatea Bisericii 100.
Diaconul încheia atât pomenirea celor adormiți cât și a celor vii cu formula: „Și pe toți pe
care îi are în cuget fiecare, și pe toți și pe toate” la care poporul răspund ea „Și pe toți și pe
toate” . În prezent diaconul face pomenirile în taină. Formula „[Și] pe toți și pe toate” ,
rostită astăzi numai de credincioși, rămâne o formulă de pomenire generală a celor
menționați în anafora și a tuturor celor pe care îi poartă fie care din cei prezenți în inimile
lor.
Adu-Ți aminte, Doamne, de orașul acesta, în care viețuim, și de toate orașele și
satele, și de cei ce cu credință viețuiesc într -însele. Adu -Ți aminte Doamne de cei ce
călătoresc pe ape, pe uscat și prin aer, de cei b olnavi, de cei ce pătimesc, de cei robi ți și de
mântuirea lor. Adu -Ți aminte, Doamne, de cei ce aduc daruri și fac bine în sfintele Tale
Biserici, și își aduc aminte de cei săraci; și trimite peste noi toți milele Tale .
Anaforaua continuă cu rugăciunea pe ntru întreaga lume reluând o parte din cererile
ecteniei mari, acum când Sfânta Jertfă a fost adusă și Împăratul cerurilor se află prezent cu
Trupul și Sângele Său pe Sfânta Masă. Rugaciunea continua pentru toți cei care viețuiesc în
localitatea în care se săvârșește Sfânta Liturghie și în toat e orașele și satele ca Domnul să -și
aducă aminte de ei, revărsându -și mila asupra lor. Sunt pomeniti în mod special acei
credincioși adică pe membrii Bisericii care se străduiesc să viețuiască potrivit dreptei
credin țe fără să se lase furați de duhul lumi i acesteia. Preotii se roaga apoi pentru toți care
se află în situații speciale care îi împiedică să fie prezenți la slujbă și au nevoie de ajutorul
lui Dumnezeu: călători, bolnavi, robiți, cerând mântuirea lor. În mo d deosebit se fac
rugaciuni pentru cei milostivi, cei care înțeleg că Taina întâlnirii cu Dumnezeu în Liturghie
se împlinește în „ taina fratelui ”, căci „ nici un mijloc ne duce atât de ușor la dreptate sau la
îndumnezeire (ca să zic așa), la apropierea de D umnezeu, ca mila arătată din adâncul
sufletului și cu plăcere celor lipsiți ”101. În finalul rugăciunii în care este imbratisata
întreaga lume, se cere mila lui Dumnezeu, izvorul tuturor celor de trebuință, să se reverse
asupra noastră, a tuturor.

100 Pr. P. Vintilescu, op. cit. p.278 -283
101 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mistagogia , XXIV, p.45

56 Și ne dă n ouă cu o gură și o inimă a slăvi și a c ânta preacinstitul și de mare
cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor.
Mântuitorul Hristos S -a întrupat, a pătimit, a înviat și S -a înălțat la cer pentru ca să
ne unească în Biserică cu El și între noi, după chipul Sfintei Treimi: „Ca toți să fie una,
după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea
să creadă că Tu M -ai trimis. Și slava pe care Tu Mi -ai dat -o, le-am dat -o lor, ca să fie una,
precum N oi una suntem” (Ioan, 17, 21 -22). În Sfânta Liturghie se împlinește în cel mai înalt
grad unirea noastră cu Hristos și între noi în Biserică, unire nu numai între cei adunați în
locașul bisericii ci și unirea cu puteri le îngerești, cu sfinții, cu ortodocșii vii și adormiți de
pretutindeni. Anaforaua, rugăciunea centrală a Sfintei Liturghii prin care se aduce sfânta
jertfă, se încheie cu rugăciunea ca să fim uniți cu toții în Biserică după chipul Sfintei
Treimi, astfel î ncât, ca un singur Trup tainic al lui H ristos, să -L slăvim „cu o gură și o
inimă” (Romani 15, 6) pe Dumnezeul Treimic. Ne pregătim astfel pentru momentul
culminant al Sfintei Liturghii și al împlinirii unirii noastre cu Hristos și între noi,
împărtășirea c u Trupul și Sângele Domnului.

III.3. Anaforaua Sfântului Iacob

După Tradiție, cel mai vechi formular de liturghie răsăriteană, datând din epoca
apostolică, este cel pus sub numele Sfântului Iacob, fratele Domnului, primul episcop al
Ierusalimului. În continuare vom analiza rugăciunea Anaf oralei așa cum apare ea în
Liturghia Sfântului Iacob din versiunea greacă -ortodoxă. 102 Trebuie semnalat faptul că
versiunea aceasta datează din secolele X -XI, așadar, ea suferind profunde modificări de -a
lungul timpului , fiind, în mare parte, influențată de Liturghiile bizantine.
Anafora Liturghiei Sfântului Iacob începe propriu -zis cu rugăciunea teologică.
Arătând binefacerile acordate neamului omenesc de către Dumnezeu, ea este un răspuns la
încheierea formulei preana forale: “Vrednic cu adevărat și drept e ste…”

102 Pr. Alexandru Ione scu, Liturghia Sfântului Iacob, versiun ea greacă -ortodoxă , în revista “Glasul
Bisericii”, 1963, nr.7 -8, p. 663 -682

57 Preotul (închinându -se se roagă în taină): Cu adevărat vrednic și drept, cuviincios
și trebuincios este a Te lăuda, a -Ți cînta, a Te închina, a Te mări, a -Ți mulțumi Ție,
Făcătorului a toată zidirea văzută și nevăzută , comoara bunătăților veșnice , izvorul vieții
și al nemuririi, Dumnezeul și Stăpânul tuturor; pe care Îl laudă cerurile și cerurile
cerurilor și toate puterile acestora, soarele și luna și toată mulțimea stelelor, pământul,
marea și toate cele ce sunt într -însele; Ierusalimul, adunare a cerească a celor aleși,
Biserica celor întâi născuți, scriși în ceruri; duhurile drepților și proorocilor; sufletele
mucenicilor și apostolilor, îngerii, tronurile, domniile, începătoriile, stîpanirile și puterile
înfricoșătoare, heruvimii cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, care cu două iși
acoperă fețele, cu două picioarele, iar cu două zboară, chemându -se unul pe altul, cu
graiuri neîncetate și cu cântări de laudă nesfârșită.
El vede în mod spirit ual și rostește cu glas tare doxologia întreit sfântă a Puterilor
serafimice, a Heruvimilor care umbresc și a Serafimilor care strigă, împreună cu care
glasuiește:
Cântarea de biruință a slavei Tale celei preamărite, cu glas puternic cântând,
strigând, mă rind, glas înălțând și grăind.
Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot ! adică Cel de trei ori sfânt și Unul Dumnezeu al
Puterilor.
Plin este cerul și pământul de mărirea Ta. Osana întru cei de sus. Binecuvantat este
Cel ce vine întru numele Domnului. Osana î ntru cei de sus!
“Osana” înseamna “mâ ntuiește”, precum spune “Cel ce vine întru numele
Domnului”.
Sfânt ești Împărate al veacurilor, Domn și dătător a toată sfințenia; Sfânt și Unul
Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, prin care toate le -ai fă cut; Sfânt și Duhul
Tău cel prea Sfânt, cel ce cercetează toate și adâncurile Tale, ale lui Dumnezeu și Tatăl.
Sfânt este Tatăl, Sfânt și Fericit în mod special, căci numai acea natură a lui
Dumnezeu este fericită. “Sfânt” este Fiul, Cuvant al lui Dumnez eu și intipărirea Persoanei
Sale: ca Fi u din El, adică din Tatăl născut, nepătimitor, Cuvînt din Rațiune și ca Cel prin
Care s -au făcut toate, și cele văzute, și cele nevăzute, după Apostolul și după cum spune și
David: “Prin Cuvântul Domnului cerurile s -au întărit”. Sfânt este și Duhul Sfânt, Carele de

58 la Tatăl purcede și Se odihnește în Fiul și sfințește toate și, desăvârșitor fiind, nu este
desăvârșit de altcineva, sfințitor, iar nu sfințit.
Sfânt ești Atotputernice, înfricoșătorule, Bunule, mult îndura te, Cel ce ai făcut milă
de făptura Ta; Cel ce ai făcut pe om din pământ, după chipul și asemănarea Ta și i -ai
dăruit desfătarea raiului, pe care, călcând porunca Ta și căzând, nu l -ai trecut cu vederea
și nici nu l -ai părăsit, Bunule, ci l -ai povățuit pe el ca un părinte îndurate, chemându -l prin
lege, călăuzindu -l prin prooroci, mai pe urmă trimitand in lume pe Însuși Unul – Născut
Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos,ca prin venirea Lui, să ridice și să înnoiască chipul
Tău, care, coborându -se din cer și întrupându -se din Duhul Sfânt și din S fânta Născătoare
de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria și împreună cu oamenii petrecând, toate le -a
iconomisit, pentru mântuirea neamului nostru. Apoi, având Cel fără de păcat să primască
moartea de bună voie și de vi ață făcătoare prin cruce, pntru noi pac atoșii, în noaptea în
care a fost predat, mai vârtos în care El Însuși S -a predat pe Sine, pentru viața și
mântuirea lumi.
Obiectul principal al mulțumirii din al doilea fragment al rugăciunii teologice este
mântuire a lumii prin Mântuitorul nostru Iisus H ristos, de aceea această parte este cunoscută
sub numele de “rugăciunea hristologică”. 103
Luând pâinea în sfintele și prea curatele Sale mâini, privind spre cer și arătând -o
Ție, Dumnezeul și Tatăl, mulțumind, binecuvâ ntând -o, sfințind -o și frângând -o, a da t
sfinților și fericiților Săi apostoli și ucenici zicând:
Luați, mâncați; acesta este trupul Meu, care pentru voi se frânge și se dă spre
iertarea păcatelor.
El a poruncit și Apostolilor, și, prin ei, întregii Bis erici, să facă aceasta. Căci a zis:
“Aceasta s -o faceți întru pomenirea Mea”. Nu ar fi poruncit să se facă aceasta, dacă n -ar fi
avut gândul să ne dea puterea ca și noi să putem să facem aceasta.
Asemenea după cină, luând paharul și amestecând vin cu apă , privind spre cer și
arătându -l Ție, D umnezeul și Tatăl, și mulțumind binecuvântându -l, sfințindu -l, umplându -l
de Duhul Sfânt, a dat sfinților și fericiților Săi apostoli și ucenici, zicând:

103 Protos. Gr. Băbuș, Constituțiile Apostolice ca izvor pentru studiul Liturghiei creștine , în revista”Studii
teologice”, 1955, nr.9 -10, p.620

59 Beți dintru acesta toți; acesta este sângele Meu, al Legii cel ei noi, care pentru voi și
pentru mulți se varsă și se dă spre iertarea păcatelor.
Credem și mărturisim.
Doamne, moartea Ta o vestim și învierea Ta o mărturisim.
Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea; căci de câte ori veți mânca pâinea
aceasta și veți bea paharul acesta, moartea Fiului Omu lui vestiți și învierea Lui mărturisiți,
până când va veni.
Aceasta este mărturisirea că porunca Domnului a fost ascultată și că Biserica aduce
Sfânta Jertfă cea fără de sânge în amintirea patimii și învierii Lui pe ntru mântuirea
lumii. 104
Aducându -ne ami nte și noi, păcătoșii, de patimile Sale cele de viață făcătoare, de
crucea mântuitoare, de moartea și îngroparea și de învierea Sa cea de a treia zi din morți
și de înaltarea la ceruri și de șederea de -a dreapta Ta, a lui Dumnezeu și Tatăl, și de a
doua și înfricoșătoarea Lui venire, când va veni cu slavă să judece viii și morții, când va
răsplăti fiecăruia după faptele sale, cruță -ne pe noi, Dumnezeule mai vârtos după marea
Ta milostivire, aducem Ție, Stăpâne, această înfricoșătoare și fără de sânge jertfă ,
rugându -ne, ca nu după noi, ci după bunătatea și negrăita Ta iubire de oameni, trecând cu
vederea și ștergând zapisul cel împotriva noastră a celor ce ne rugăm Ție, să ne dăruiești
cereștile și veșnicele Tale daruri , pe care ochiul nu le -a văzut, urechea nu le -a auzit și la
inima omului nu s -au suit, pe care le -ai pregătit Dumnezeule, celor ce Te iubesc pe Tine, și
să nu pierzi pentru păcatele mele poporul Tău, iubitorule de oameni, Doamne.
Anamneza apare aici ca o evocare a primirii de bunăvoie de catre Mântuitorul a
morții. Aceasta este asemănătoare cu cea din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, care e
mai dezvoltată decât cea din Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.
Că poporul Tău și Biserica Ta Te roagă pe Tin e.
Miluiește -ne pe noi, Doamne Dumneze ule, Părinte Atotțiitorule.
Fără vreo întrerupere liturghisitorul rostește mai departe rugăciunea de chemare a
Sfântului Duh – epicleza – asupra darurilor, pentru a le preface în Trupul și Sângele
Domnului.

104 Protos. Gr. Băbuș, op. cit. p.620

60 Milui ește-ne pe noi, Dumnezeule Atotstăpânit orule; miluiește -ne pe noi,
Dumnezeule, Mântuitorul nostru; miluiește -ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta și
trimite peste noi și peste Darurile acestea ce stau înainte, Duhul Tău cel prea Sfânt,
Doamne, și de vi ață făcătorul, cel ce împreună cu Tine, Dumnezeul și Tatăl și cu Unul –
Născut Fiul Tău stă pe scaun; cel ce împreună stăpânește, cel de o ființă și împreună
veșnic, care a grăit prin lege și prin profeți și prin noul Tău așezământ, care a coborât în
chip de porumb peste Domnul nostru Iisus Hrist os în râul Iordanului și a stat deasupra
Lui, care a coborât apoi peste sfinții Săi apostoli, în chipul limbilor de foc, în foișorul
sfântului și slăvitului Sion, în ziua Cincizecimii; pe prea Sfântul Duhul Tâu acesta trimite –
L, Stăpâne, peste noi și peste aceste Sfinte Daruri ce sunt puse înainte, ca cercetându -le cu
sfânta, buna și slăvita Lui venire, să sfințească și să facă pâinea aceasta sfântul trup al lui
Hristos.
Și paharul acesta cinstit sângele lui Hristos.
Ca să fie tuturor celor ce se vor împă rtăși dintr -însele spre iertarea păcatelor și
spre viața veșnică.
Spre sfințirea sufletelor și trupurilor, amin; spre săvârșirea faptelor bune, amin;
spre sprijinirea sfintei Tale sobornicești, apostolești Biserici, pe care ai întemeiat -o pe
piatra credin ței, ca să n -o poată birui porțile iadului; izbăvind -o de tot eresul și sminteala
celor ce lucrează fărădelegea și păzind -o până la sfârșitul veacurilor.
Ca întindere și stilizare, epicleza anaforalei Sfântului Iacob se apropie mai mult de
cea din Liturgh ia Sfântului Vasile, față de care e însă mult mai dezvoltată.
În continuare, arhiereul rostea rugăciunea de mijlocire generala (diptice).
Îți aducem această jertfă, Stăpâne, și pentru sfintele Tale locuri pe care le-ai slăvit
cu arătarea Hristosului Tă u și cu venirea pre Sfântul Tău Duh; mai întâi pentru sfântul și
slăvitul Sion, maica tuturor Bisericilor; și pentru sfânta Ta sobornicească, apostolească
Biserică de pe tot pământul; dăruiește -I și acum, Stăpâne, dar urile cele bogate ale prea
Sfântului Tă u Duh. Adu -Ți aminte, Doamne, și de sfințiții noștri părinti și episcopi, care se
sflă într -însa, care drept învață cuvântul adevărului Tău în toată lumea. Întâi pomenește,
Doamne, Dumnezeul nostru, pe cuviosul Părin tele nostru, Înalt Prea Sfințitul nostr u
Arhiepiscop (…), daruiește -I bătrânețe cinstită, pazește -l întru ani îndelungați, ca să
păstorească poporul Tău cu toată evlavia și sfințenia.

61 Faptul că este pomenit Sionul, mama tuturor Bisericilor, iar în variant a siriacă a
Liturgiei, numele Sfântului Iacob, primul episcop al Ierusalimului, este o dovadă a originii
și autenticităâii acestei Liturghii 105.
Pomenește, Doamne, cinstita preoțime de aici și de pretutindeni, cea întru Hristos
diaconime, pe toți ceilalți s lujitori, toată tagma bisericească și p e toți frații noștri, cei întru
Hristos și tot poporul iubitor de Hristos.
Pomenește, Doamne, pe preoții cei împreună de față cu noi, care slujesc în această
sfântă oră înaintea sfântului Tău jertfelnic, la aducerea sfintei Tale și celei fără de sânge
jertfe, și le dă lor și nouă cuvânt întru deschiderea gurii noastre, spre slava și lauda prea
sfântului Tău nume.
Pomenește -mă, Doamne, după mulțimea milei și îndurărilor Tale, și pe mine,
umilitul, nevrednicul și păcăt osul robul Tău și acoperă -mă cu mila și cu îndurări;
izbăvește -mă și scapă -mă de cei ce mă izgonesc, Doamne, Domnul puterilor, și să nu intri
la judecată cu robul Tău, iar pentru că a sporit întru mine păcatul, să prisosească harul
Tău. Pomenește, Doamne, pe diaconii care înconjoară sfântul Tău jertfelnic, daruiește -le
viață nepătată, neîntinată păstrează slujirea lor, moarte bună hărăzește -le.
Pomenește, Doamne, sfânta și împărăteasca cetate a Ta, a Dumnezeului nostru și
toate orașele și satele și pe cei ce cu dreaptă credință și cu evlavie lo cuiesc într -însele,
pentru pacea și apărarea lor.
Pomenește, Doamne, pe prea evlavioșii și de Hristos iubitorii noștri împărați, toată
curtea și ostașii lor, pentru ajutorul și biruințele lor de la Dumnezeu.
Pune mâ na pe cruce și pavăză ridică -Te întru a jutorul lor și supune neamurile
barbare care vin cu razboi; călăuzește voile lor, ca să petrecem viața pașnică și
netulburată, cu toată evlavia și cuviința.
Pomenește, Doamne, pe creștinii ce călătoresc pe ape, pe us cat… și întoarce -i cu
pace acasă.
Pome nește, Doamne, pe cei bătrâni și neputincioși, pe cei bolnavi și truditi și pe cei
supărați de duhuri necurate și pentru grabnica lor tămăduire de la Tine, Dumnezeule, și
pentru mântuirea lor.

105 Costin Vasile, Liturghia Sfântului Iacob din ritul sirienilor iacobiți, în revista “Ortodoxia”, 1966, nr.1,
p.113

62 Pomenește, Doamne, tot sufletul creștinesc cel necăjit și într istat, care are nevoie
de mila și ajutorul Tău, Dumnezeule, și pentru întoarcerea celor rătăciți.
Pomenește, Doamne, pe cei ce petrec în fericire și evlavie și nevoințe, pe cuvioșii
părinți și frați ai noștri ce se n evoiesc în munți și peșteri și în crăpă turile pământului,
pentru numele Tău.
Pomenește, Doamne, pe toți spre tot binele; pe toți miluiește, Stăpâne; împacă -Te
cu noi toți; împacă mulțimile poporului Tău; risipește neînțelegerile, oprește războaiele;
pune capăt schismelor Bisericilor; zdrobește degrabă răzvrătirea eresurilor; doboară
mândria păgânilor, înalță crucea creștinilor ortodocși; daruiește -ne nouă pacea și iubirea
Ta, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului.
Adu-Ți aminte, Doamne, de buna întocmire a văzd uhului, de vremuri pașnice, de
ploi folositoare de îmbelșugarea si buna rodire a pământului și de încoronarea anului cu
bunătatea Ta; căci ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc și Tu le dai hrană la timpul potrivit;
deschizi Tu mâna Ta și toată vietatea o um pli de bună voire.
Pomenește, Doamne, și pe cei ce -au adus și aduc daruri în sfintele lui Dumnezeu
biserici și -și aduc aminte de cei lipsiti și pe cei care ne -au poruncit să ne aducem aminte de
ei în rugăciunile noas tre.
Binevoiește încă, Doamne, să -Ți aduci aminte de cei ce au adus aceste daruri în
ziua de azi la sfântul Tău jertfelnic și pentru care fiecare a adus sau îi are în gând, și pe cei
ce acum au fost pomeniți.
Preotul se ruga pentru Sfânta Biserică, pentr u toată episcopia care drept învață
cuvântul adevărului, pentru sine, pentru preoți, diaconi și cler, pentru conducătorii și
dregătorii statului, pentru oaste, pentru sfinți, pentru patriarhi, prooroci, drepți, apostoli,
martiri, mărturisitori, etc. Cupri nsul acestei rugăcuni de mijlocire pent ru vii îl găsim, în
parte, atât în rugăciunea după Axion din Liturghia Sfântului Vasile, cât și în rugăciunea
generală pentru pomenirea credincioșilor vii, din rânduiala Proscomidiei, în Liturghierul
românesc de azi.
Pomenește, Doamne, și pe părinții, r udele și prietenii noștri (…). Adu -Ți aminte de
toți dreptmăritorii creștini pe care i -am pomenit. Dă -le în locul celor pământești, cele
cerești; în locul celor stricăcioase, cele nestricacioase; în locul celor vremel nice, cele
veșnice, după făgăduința Hri stosului Tău, pentru că Tu ai puterea morții și a vieții.

63 Binevoiește încă, Stăpâne, să -Ți aduci aminte de cei ce din veac bine Ți -au plăcut Ție, în
neam și în neam, sfinții părinți, patriarhi, prooroci, apostoli, muc enici, mărturisitori,
învățători, apost oli și de tot sufletul drept adormit în credință. Adu -Ți aminte, Doamne, de
îngerescul glas care zice: Bucura -Te cea plină de dar, Domnul este cu Tine, binecuvântată
ești tu între femei și binecuvântat este rodul pânt ecelui Tău, că ai născut pe Mântuitorul
sufletelor noastre.
Mai ales pe Prea Sfânta, Prea Curata, Prea Binecuvântata Stăpâna noastră, de
Dumnezeu Născatoare și pururea Fecioara Maria.
Pomenește, Doamne, Dumnezeul nostru.
Pe sfântul, slăvitul Prooroc Ioa n Botezătorul și Înaintemergătorul, pe sfinții
mucenici și mărturisitori. Pomenește, Doamne, Dumnezeule, pe sfinții părinții noștri
arhiepiscopi și tot trupul, pe care i -am pomenit și pe care nu i -am pomenit. Odihnește -I
acolo în locul celor vii, în împără ția Ta, în desfătarea raiului, în sânul lui Avraam, Isaac și
Iacob, sfinții părinții noștri, de unde a fugit durerea, întristarea și suspinarea, unde
privește și strălucește de -a pururi lumina feței Tale.
Sfârșitul vieții noastre, Doamne, creștinește, bin e plăcut și fără de păcat îl
călăuzește , adunându -ne pe noi sub picioarele aleșilor Tăi, ceea ce voiești, numai fără de
rușine și păcate; prin Unul -Născut Fiul Tău, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru
Iisus Hristos. Căci numai El S -a arătat pe pământ fără păcat.
Și pentru pacea și buna s tarea a toată lumea și a sfintelor lui Dumnezeu Biserici și
pentru care fiecare a adus jertfe sau îi are în gând și pentru poporul ce se află de față și
pentru toți și pentru toate.
Dă-ne noua și lor, ca un stăpân b un și de oameni iubitor.
Ușurează, las ă, iartă, Dumnezeule, păcatele noastre, cele de voie, cele cu știință și
cu neștiință.
Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Hristosului Tău, cu care ești
binecuvântat și preaslăvit, cu prea Sfântul și b unul și de viață făcătorul Tau Duh, acu m și
pururea și în vecii vecilor.

64 Capitolul IV
În loc de concluzii

IV.1.Relația dintre cele două Anaforale bizantine

După cum am observat în capitolul anterior, cele d ouă Liturghii bizantine sunt
Liturghii surori, ele fiind prelucrări ale uneia și aceleiași Liturghii -Mamă, Liturghia
Sfântului Iacob, formându -se aproximativ în aceeași perioadă.
Deosebirile principale dintre Liturghia Sfântului Vasile cel Mare și cea a S fântului
Ioan Gură de Aur constau în co nținutul rugăciunilor rostite de preot și, mai ales, al
rugăciunii centrale prin care se aduce Sfânta Jertfă numită anaforaua liturgică. Rânduiala
lor, însă, este aproape identică.
Remarcăm, în primul rând, faptul c ă Anaforaua Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare
este de mai mare întindere. Marea rugaciune euharistică adresată Tatălui este mult mai
scurtă la Sfântul Ioan Gură de Aur, ca de altfel toate celelalte rugăciuni.
În Biserica veche exista obiceiul (păstrat de altfel până astăzi în Bisericile ori entale
necalcedoniene) ca în cadrul rânduielii stabilite a Liturghiei să se introducă rugăciuni – mai
ales anaforale – brodate pe tema pe tema tradițională și compuse de diferiți liturghisitori sau
ierarhi iluștri pri n pietatea sau prin reputația lor cărtu rărească, morală. În felul acesta,
operele celor doi sfinți, Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur, constau, în primul rând, în
alcătuirea celor două anaforale, mai scurte decât cea veche a Sfântului Iacob și care au
înlocuit -o, cu timpul și restul rânduieli i Liturghiei fiind schimbat. Deși au existat mai multe
ordines missae (anaforale liturgice), atât în Bizanț cât și în Răsărit, cele două, a Sfantului
Vasile și a Sfântului Ioan, sunt singurele care au supraviețuit în ritul liturgic bizantin.
Astfel, putem afirma că și în Bisericile Ortodoxe de rit bizantin se oficiază o singură
(rânduială de) Liturghie, cu două anaforale de schimb, așa cum se practică in Bisericile
răsăritene necalcedoniene, unde numărul anaforalelor a junge până la 64 (ritul sirienilor de
Apus ce folosesc Liturghia Sfântului Iacob). 106

106 Pr. Prof. Ene Braniște, op. cit. p. 167

65 Trebuie notat faptul că de la Sfântul Vasile și Sfântul Ioan – sau din vremea lor –
provine doar partea din Liturghia de astăzi cuprinsă între lecturile biblice (Apostol și
Evanghelie) și rugăciunile amvonului ; această parte reprezentând, așadar, elementul
originar, de proveniență siriană și capadociană, în Liturghia noastră. Partea de început și
partea de sfârșit, precum și unele piese din restul Liturghiei bizantine (Her uvicul, Crezul,
Axionul, ș.a.) reprezen tând adaosuri ulterioare epocii celor doi Sfinti Părinți sau dezvoltări
proprii ale ritului bizantin. 107
1. Rugăciunea euharistică.
În cadrul primei rugăciuni a Anaforalei, Marea rugăciune euharistică, la Sfântul
Vasile este mult mai accentuat elementul do xologic, lauda și adorația sunt adresate, în
principiu, lui Dumnezeu, “unica și prima realitate…, existența veșnică și creatorul
transcendent al cosmosului” 108, expunerea însușirilor divine făcându -se în fraze lungi cu
un conținut teologic pofund. În rugăciu nea corespunzatoare din Liturghia Sfântului Ioan,
deși ordinea este aceeași, expunerea se face în cuprinsul unei singure propoziții: “Căci Tu
ești Dumnezeu negrăit și necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fii nd și același
fiind; Tu și Unul -Născut Fiul Tău, și Duhul Tău cel Sfânt”. Ca punct comun al celor două
anaforale menționăm elementul eulogic, ce se dezvoltă sub forma unei grăiri despre
atributele Ființei dumnezeiești. 109
Marea rugăciune euharistică iși ati ge punctual culminant în momentul imnul ui
serafimic. În Anafora Sfântului Ioan Gură de Aur acest imn se desfășoară ca final al
formulei prin care se mulțumește lui Dumnezeu pentru că, binevoind a primi din mâini
omenești Liturghia, a creat în acest chip, o amenilor, o împrejurare de a -și uni str igarea lor
de bucurie cu aceea a cetelor îngerești care se înalță zburând cântarea de biruință cântând,
strigând, glas înălțând și grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este cerul și
pământul de slava Ta. O sana întru cei de sus. Bine este cuvânt at Cel ce vine întru numele
Domnului. Osana întru cei de sus”. În Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, amintindu -se în
general că toate puterile îngerești slujesc lui Dumnezeu, înalțând pururea cântări de slăvire,
se descrie mai amănunțit ținuta serafimilo r “cei cu câte șase aripi, care cu două iși acoperă

107 Idem
108 Pr. Prof. Petre Vintilescu , Anafora sau Rugăciunea S fintei Jertfe, “Biserica Ortodoxa Roman a”, nr. 7 -8,
1961, p. 745
109 Pr. Prof. Petre Vintilescu, op. cit. p. 746

66 fețele, cu două picioarele, iar cu două zburând, strigă unul către altul, cu neîncetate graiuri,
cu laude fără tăcere, cântarea de biruință cântând…”. Ceea ce face c a oficiul ambelor
Liturghii să pară ide ntic în fața comunității este formula: “Cântarea de biruință cântând,
strigând, glas înălțând și grăind” ce introduce trisaghionul serfimic și care are același text.
În ambele Liturghii obiectul principal al mulțumir ii din rugăciunea a doua
euharistică es te mântuirea lumii prin Domnul Iisus Hristos, ea mai numindu -se și rugăciune
hristologică. La Sfântul Vasile această rugăciune este dedicată, în mod indirect,
manifestării euharistice. Dintr -o recapitulare amănunțită a binefacerilor Providenței,
enumerate cronologic, fără a se întrebuința vreo formulă expresă de mulțumire, se lasă să
reiasă atitudinea pietății creștine: căderea omului, făgăduirea unui Mântuitor și trimiterea
profeților, întruparea Mântuitorului, activ itatea și moartea Sa pentru noi, Învier ea și
Înălțarea la cer. Sfântul Ioan Gură de Aur, care a făcut mențiune deja în prima rugăciune de
operele prin care Dumnezeu a pregatit în Vechiul Testament mântuirea lumii, se referă în
cea de -a doua numai la opera săvârșită în Noul Testament prin Fiul S ău (“Carele venind și
toată orânduiala cea pentru noi plinind…”).
2. Anamneza.
Partea a doua a Anaforalei, anamneza, are rolul de a aminti tot ceea ce Mântuitorul
a făcut pentru mântuirea lumii.. În Liturghia Sfântu lui Ioan ea chiar începe cu cuvintele:
“Aducându -ne aminte, deci, de această porunca mântuitoare și de toate cele câte a făcut
pentru noi: de cruce, de groapă și de învierea cea de -a treia zi”. Textul anamnezei Sfântului
Vasile începe chiar cu porunca Mânt uitorului: “Aceasta să faceți întru pom enirea Mea”, în
celelalte puncte el concordând cu cel din Liturghia Sfântului Ioan 110.
3. Epicleza.
Epicleza este invocarea Duhului Sfânt pentru sfințirea și prefacerea Darurilor
euharistice în Trupul și Sângele Domnu lui, în cadrul anaforalei liturgice. Atât în Liturghia
Sfântului Vasile cel Mare, cât și în cea a Sfântului Ioan Gură de Aur, este evident rolul cu
totul deosebit al epiclezei, rol determinat pe de o parte de structura formulelor, iar pe de altă
parte de funcția lor în cadrul marii rugăciuni a Sfintei Jertfe. În ambele cazuri, formula
propriu -zisă de epicleză este precedată de “formule de pietate socotite proprii a ajuta la
pregătirea unei înalte dispoziții religioase, necesare pentru întâmpinarea acestui

110 Pr.Prof. P.Vintilescu, op. cit.

67 moment” 111. Urmează apoi epicleza propriu -zisă, care diferă în cele două Liturghii
bizantine în ce privește forma de exprimare, dar nu și în ce privește conținutul. Ideea
centrală în ambele cazuri este aceea de invocare a Duhului Sfânt pentru prefacerea
elem entelor euharistice.
4. Diptice.
Num ele și folosirea dipticelor urcă în vremurile precreștine, când aceste materiale
de scris erau folosite pentru diferite notări sau ca obiecte de dar. În lumea greco -romană,
prin cuvântul diptice se înțelegea un catalo g alcătuit din două foi. Uneori, acesto r două liste
se adauga a treia etc, alcătuind astfel tripticele etc. Acest sens original al cuvantului diptic îl
găsim la scriitorii antici și la cei creștini.
Când creștinismul a fost declarat religie oficială a Imp eriului Roman, aceste diptice
au fost a duse ca dar bisericilor și au fost folosite “ca coperți ale cărților de cult și în felul
acesta au ajuns până la noi” 112.
Primele diptice creștine au fost confecționate din foi de pergament sau de papirus.
După împropr ierea dipticelor consulare, de Biserica creștină, când șirul celor ce aveau să
fie pomeniți era prea lung, acestora li se adăugau foi de pergament sau de papirus. Prof. P.
Vintilescu consideră că dipticele consulare erau de fapt un fel de “pomelnice luxoas e, pe
care consulii și înalții dregător i le expediau episcopilor ca să li se pomenească numele la
slujbă”. Aceste diptice de anunț au fost însușite ulterior și de dregătorii și familiile creștine.
În Biserica Răsăriteană, dipticele erau rostite de liturg hisitor sau diacon cu glas
tare, uneori lângă Altar, alteori pe amvon. Deja, foarte timpuriu, părți din diptice au fost
încorporate în rugaciunea Anafora, ca rugăciuni de implorare. Astfel, rugăciunile cu
caracter general pentru tot episcopatul ortodox, pe ntru presbiteriu, pentru diaconia întru
Hristos, pentru toată lumea, pentru Sfânta Biserică, pentru conducători, pentru episcopi și
în general pentru cei care au nevoie de ajutor divin etc, întrețesute cu rugăciunea din
Anafora, erau rostite de preot. Litu rghisitorul pomenea și numele pe care l e voia, mai întâi
ale celor morți și apoi ale celor vii. Diaconul citea, de fapt, catalogul mai extins al
dipticelor 113.

111 Dumitru M. Colotelo, Epicleza în Liturghiile răsăritene și în Liturghia catolică de azi ,
“CrestinOrtodox.ro”
112 N. V. Dură , Dipticele , “Studii Teolo gice”, nr. 9 -10, 1977, p. 626 -659
113 N. V. Dură op. cit.

68 Rugăciunile de mijlocire pentru întreaga Biserică, așa se mai numesc dipticele, sunt
cele care în cheie anaforaua. Deși la Sfântul Ioan G ură de Aur aceasta parte este mai mică
ca întindere, ea are, ca și la Sfântul Vasile, forma unei rugăciuni fierbinți de mijlocire
pentru toată Biserica, pentru conducătorii și membrii ei, pentru ocârmuitorii popoarelo r,
pentru diferite categorii de credinc ioși vii și morți, pentru îndeplinirea tuturor cererilor.

IV.2. Relația Anaforalelor bizantine cu Anaforaua Sfântului Iacob

Așa cum am afirmat și într -unul dintre capitolele anterioare (cap.1), originea
Liturgii lor ortodoxe este siriacă (antiohiană), ele derivând din Liturghia de tip sirian a
Sfântului Iacob, mai précis din varianta greacă a acesteia. Liturghia Sfântului Iacob se
oficia în tot Răsăritul creștin, adică în patriarhatul Antiohiei și în toată Siria o rtodaxă, până
în momentul separării Bis ericilor necalcedoniene ( secolele V -VI).
Din cauza faptului că cel mai vechi manuscris ce cuprinde Liturghia Sfântului Iacob
datează din sec. X -XI, ne putem doar face o idée despre cum arăta întreaga rânduială a
Liturghiei în primele patru secole, înaint e de apariția Liturgiilor bizantine. Așadar,
Liturghia ce a fost alcătuită în Biserica din Ierusalim în sec. I -II, a reprezentat punctual de
plecare al Liturghiilor de astăzi, dar, în același timp, ea a fost influența tă de acestea. Însă,
nucleul original și centrul tuturor Liturghiilor creștine este Marea rugaciune a Sfintei Jertfe
– Anafora, țesută pe firul acelorași idei, înlănțuite în aceeași ordine.
Deși există o evidentă asemănare între rugăciunea teologică din Liturghia Sfântului
Iacob ăi cea din Li turghia Sfântului Vasile, la cel din urmă, pe lângă o sistematizare prin
numeroase atribute date lui Dumnezeu, în partea de încheiere este recapitulată foarte pe larg
opera de mântuire de la întruparea Fiului și până la șederea lui de -a dreapta Tatălui. Ac eastă
idee este rezumată într -o frază la Sfântul Iacob 114.
În ce privește anamneza, partea în care se face evocarea morții, învierii, înnălțării și
șederii de -a dreapta Tatălui și înfricoșătoarei a doua venire este ide ntic cu cea

114 Costin Vasile, op.cit. p.112

69 corespunzătoare din Liturgh ia Sfântului Vasile. De asemenea, amintirea Sfintei Fecioare se
face aici într -o forma asemănătoare cu cea după epicleza din ritul bizantin 115.
Epicleza cuprinde, în ambele Liturghii, rugăciunea adresată lui Dumnezeu -Tatăl ca
să trimită pe Duhul Sfânt peste Daruri și să le prefacă în Trupul și sângele Domnului.
Deosebirile apar la diptice (rugăciunile de mijlocire), care, în ambele Liturghii, se
așează după epicleză, dar în Liturghia Sfântului Iacob ele încep cu pome nirea celor vii, pe
când în ritul bizan tin încep cu sfinții și cu cei morți. Textul anaforalei seamănă mai mult cu
acela din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, mai ales aici.
Din desfășurarea variantei grecești a Liturghiei Sfântului Iacob s -a putut con stata
marea ei asemănare cu Liturghiile bizantine. Aceasta reprezintă o dovadă a originii comune
a celor doua liturghii, descendența lor comună din aceeași mamă – Liturghia străveche a
Sfântului Iacob, formata la Ierusalim și transportată apoi în celelalte centre creștine.

115 Ibidem

70
Bibliografie

Cărți:

• Anania Bartolomeu, Cartea deschisă a Impărăției, EIBMOR, București, 2007
• Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu , București, 1995
• Bobrinskoy Boris, Împărtășirea Sfântulu i Duh , București, EIBMOR, 1999
• Cabasill a Nicolae, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii , III, București, 1989
• Felmy Karl Christian, De la Cina cea de Taină la Dumnezeiasca Liturghie a
Bisericii Ortodoxe, Deisis, Sibiu, 2004
• Ioan din Kronstadt, Liturghia – cerul pe pământ, Sibiu, ed. Deisis, 2002
• Pr Vintilescu. Petre , Liturghierul explicat , București, 1998
• Pr. Prof. Ene Braniște . Liturgica specială . Editura Lumea credinței, București 2005

• Pr. Prof. Stăniloae Dumitru , Spiritualitate și comuniune în Liturg hia Ortodoxa ,
Craiova, 1986
• Pr.Prof Bria Ioan , Dictionar de teologie ortodoxă , EIBMOR,, 1981
• Schmemman Alexander, Euharistia. Taina Împărăției, Ed. Anastasia
• Sfânta Scriptură, EIBMBOR, București, 2006
• Sfântul Ioan G ură de Aur, Tratatul despre preoție , București, 1987
• Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie . Traducere de Aurel Broșteanu și
Părintele Galeriu, Bucuresti, 1992

Reviste:

• Balăceanu Ion, Rugăciunea Sfintei Jertfe din Liturghiile ortodoxe și canon ul
euharistic din Missa romano -catolică . Studiu comparativ ; “Glasul Bisericii”, nr.1 -2,
1978
• Cristescu Vasile, “Altarul Banatului”, nr. 3 -4, aprilie -august 2000,

71 • Dură N. V. , Dipticele , “Studii Teologice”, nr. 9 -10, 1977
• Pr. Ionescu Alexandru, Liturghia S fântului Iacob, versiunea greacă -ortodo xă, în
revista “Glasul Bisericii”, 1963, nr.7 -8
• Pr. Moca Dumitru, Conținutul și structura anaforalei liturgice privită sub aspect
istoric și interconfesional , “Mitropolia Banatului”, nr.1, 1988,
• Pr. Prof. Vintilescu Petre, Anafora sau Ritualul Sfintei Jer tfe euharistice , “Biserica
Ortodoxă Romană”, nr. 7 -8, 1961
• Protos. Gr. Băbuș, Constituțiile Apostolice ca izvor pentru studiul Liturghiei
creștine , în revista”Studii teologice”, 1955, nr.9 -10
• Sfântul Gherman al Consta ntinopolului, Tâlcuirea Sfintei Liturgh ii, trad. de Pr.
Prof, N. Petrescu, Mitropolia Olteniei, nr. 1 -2, 1976
• Vasile Costin, Liturghia Sfântului Iacob din ritul sirienilor iacobiți, în revista
“Ortodoxia”, 1966, nr.1
• Zarea A, Jertfa euharistică – centru al Sfintei Liturghii, “Glasul Bisericii”, 1963, nr.
1-2,

Articole:

• Colotelo Dumitru M., Epicleza în Liturghiile răsăritene și în Liturghia catolică de
azi, “CrestinOrtodox.ro”
• Pr. Botezan Florin, Explicarea Sfintei Liturghii, Copyright 2002, “Biseric a
memoriala Mihai Viteazul”, Alba Iulia
• Pr. Prof. Cosma Sorin, Sfânta Liturghie , “Creștinortodox.ro”
• Pr. Ungureanu Vasile , Liturghia Sfântului Iacob în cultul creștin, “Atlasul lumii
creștine”, februarie 2008