Lect. univ. dr. PREDAN GENȚIANA MIHAELA IULIA [600913]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Lect. univ. dr. PREDAN GENȚIANA MIHAELA IULIA

Absolvent: [anonimizat]
2019

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE

BOLI ALE UNOR SPECII DE CITRICE
DIN SERELE GRĂDINII BOTANICE
„DIMITRIE BRÂNDZĂ”
DIN BUCUREȘTI

Coordonator științific:
Lect. univ. dr. PREDAN GENȚIANA MIHAELA IULIA

Absolvent: [anonimizat]
2019

1

Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 2
CAPITOLUL I. CITRICE LE: ISTORIC ȘI SEMNI FICAȚII, DESCRIERE M ORFO –
ANATOMICĂ A PLANTEI SĂNĂTOASE ………………………….. ………………………….. ………. 3
I.1 SCURT ISTORIC ȘI SEMN IFICAȚIILE CITRICELO R ………………………….. ………………………….. .. 3
I.2 DESCRIEREA MORFO -ANATOMICĂ A PLANTEI SĂNĂTOASE ………………………….. ……………… 4
CAPITOLUL II. GRĂDIN A BOTANICĂ „DIMITRIE BRÂNDZĂ” DIN BUCUREȘ TI:
ISTORIC, AȘEZAREA GE OGRAFICĂ ȘI SERELE D E EXPOZIȚIE ………………………. 8
II.1. ISTORICUL ȘI AȘEZAREA GEOGRAFICĂ A GRĂDINII BOTANICE „DIMITRIE BRÂNDZĂ ” DIN
BUCUREȘTI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 8
II.2 SOIURILE DE CITRICE D IN SERELE GRĂDINII BOTANICE „DIMITRIE BRÂNDZĂ ” DIN
BUCUREȘTI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 9
CAPITOLUL III. BOLI NEINFECȚIOASE (BOLI FIZIOLOGICE) ……………………….. 12
CAPITOLUL IV. BOLI I NFECȚIOASE ÎNTÂLNITE CITRICE (BOLI
PARAZITARE) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 15
IV.1. BOLILE CITRICELOR PRO DUSE DE VIRUSURI (VIROZE ) ………………………….. ………………. 16
Citrus Tristeza Virus (CTV) ………………………….. ………………………….. ……………………. 16
IV.2. BOLILE CITRICELOR PRO DUSE DE MICOP LASME ………………………….. ………………………. 18
Boala Stubborn a citicelor produsă de Spiroplasma citri Saglio ………………………….. .. 18
IV.3. BOLILE CITRICELOR PR ODUSE DE BACTERII (BACTERIOZE ) ………………………….. ………. 20
IV.3.1. Cancerul bacterian al citricelor produs de Xanthomonas axonopodis pv.citri
(Hasse)Dows ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 20
IV.4. BOLILE CITRICELOR PRO DUSE DE FUNGI (MICOZE ) ………………………….. …………………… 25
IV.4.1. Pătarea neagră produsă de Guignardia citricarpa Kiely ………………………….. … 26
IV.4.2. Fumagina produsă de Fumago v acans Pers. ………………………….. ………………… 30
IV. 4.3. Mucegaiul albastru al fructelor produs de Penicilium italicum Wehm. ………. 31
IV.4.4. Mucegaiul verde al fructelor produs de Penicillium digitatum (Pers.)Sacc. …. 33
IV.4.5. Putrezir ea rădăcinilor provocată de Armillaria mellea (Wahl.) Quel. …………. 35
IV.4.6 Micoza produsă de Phytophthora sp. ………………………….. ………………………….. 37
VI.3.7. Pătarea brună produsă de Alternaria alternata Fr.(Keissele) pv. citri Solcl ….. 40
CAPITOLUL V. M ATERIALE ȘI METODE ………………………….. ………………………….. …. 43
V.1. MATERIALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 43
V.2.M ETODE DE LUCRU : ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 46
CAPITOLUL VI. REZULT ATE ȘI DISCUȚII ………………………….. ………………………….. .. 48
CAPITOLUL VII. MĂSUR I DE PREVENIRE ȘI CO MBATERE A PRINCIPALE LOR
BOLI ÎNTÂLNITE LA CI TRICE ………………………….. ………………………….. …………………… 55
CONCLUZI I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 56
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 57

2
INTRODUCERE

Lucrarea noastră are ca scop identificarea și observarea celor mai frecvente bol i
întâlnite în colecția de citrice a Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” din București și
descrierea ciclurilor de v iață ale agenților fitopatogeni corespunzători.
Ne propunem să prezentăm bolile întâlnite în literatura de specialitate și a
agenților fitopatogeni ai acestora, prezenta rea simptomelor bolilor , descrierea ciclurilor
de viață ale agenților fitopatoge ni întâ lniți la citrice.
De asemenea ne propunem să identificăm uni i agenți fit opatogeni prin
cultivarea p e medii de cultură artificiale ș i analiza microscopică a acestora.
În final vom încerca să facem corelații între rezulta tele obținute și riscurile de
îmbolnăvire la care sunt expu se o parte din speciile de citrice existente în s erele
Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” din București și recomandarea unor măsuri de
prevenire și combatere .
Mulțumesc doamnei lector dr. Gențiana Mihaela Iulia Predan pentru
amabilitatea cu care mi -a pus la dispoziție literatura de specialitate, citir ea și
interpretarea rezultatelor obținute, pentru sfaturi și îndrumări.
Mulțumesc doamnei biolog principal Adela Boieriu pentru că mi-a prezentat
colecția de citrice și m-a ajutat la recoltarea probelor și observarea în evoluție a
simp tomelor prezente pe f runze ș i fructe.
Mulțumesc doamnei lector dr. Irina Gheorg he care m -a inițiat în însușirea
protocolului privind realizarea mediilor de cultură și citirii rezultatelor.
Mulțumesc echipei tehni ce de la catedra de fitopatologi e și microbiologie , care
mi-au pus la dispozitie toate materialele necesare lucrării practice.

3 CAPITOLUL I. Citricele : istoric și semnificații, descriere
morfo -anatomică a plantei sănătoase

I.1 Scurt istoric și semnificați ile citricelor

Citricele fac parte din cele mai vechi plante de cultură, au originea î n zona tropicală și
subtropicală a Asiei și Arhipelagului Malaez. Timp de două milenii citricele ajung să se
răspândească pe toate continentele, fructele lor fiind primor diale în comerțul internațional
(Doroboață M.A., 1988) .
Evenimente istorice importante precum expediția lui Alexander Macedon în Asia,
extinderea imperiului arab, cruciadele, călătoriile navigatoriilor portughezi și spanioli pentru
descoperirea de noi teritorii se p resupune că au avut un impact în raspândirea citricelor pe
glob (Doroboață M.A., 1988) .
Expansiunea citricelor a avut trei perioade important e. Prima perioadă s -a conturat
înaintea erei noastre, când din locurile de origine citr icele s -au raspândi t în zona sud -vestică și
de aici în Eu ropa (Doroboață M.A., 1988) .
A doua perioadă a încep ut odată cu era noastră, a durat până la sfârșitul secolului al
XIV-lea. În această perioadă citricele au reușt să se extindă din Asia în Afr ica de Nord și în
sudul Europei , în America Centrală și în America de Sud (Doroboață M.A., 1988) .
Cea de a treia perioadă a fost det erminată de marile descoperiri g eografice din secolul
al XV -lea, când citricele aj ung să fie distribuite pe noi căi (Doroboață M.A., 1988) .
Astăzi datorită tehnologiilor horti cole, ce sunt într -un preoces de evoluție continuu,
sunt posibile crearea de noi soiuri și hibrizii mai rezistenți la frig, astfel distribuția citric elor
va continua să se mărească (Doroboață M.A., 1988) .
Citrus aurantium L. provine din India și China, prezintă un sistem radicular
puternic este utilizat uneori pentru susținere altor specii de citric e. Din frunze, ramuri și
fructe se extrag uleiuri esențiale ce sunt utilizate în industreia parfu murilor (Hlava B.,
1987) .
Citrus lemon (L.) Burm. f. este unul dintre cele mai importante citrice, fructele sunt
de culoare galbenă și sunt plante veșnic verzi. Specia este considerată a fi nativă din
regiunile estice din Hymalaia și este preponderent cultivată în Sicilia, Spania și California.
Prezintă o compoziție de acid citric de până la 70%, este utilizat în industri a cosmetică,
industria alimentar ă și cea farmaceutică (Hlava B., 1987) .

4 I.2 Descrierea morfo -anatomică a plantei sănătoase

Familia Rutaceae este reprez entată de arbori, arbusti și plante ierbacee aroma tice.
Familia cuprinde 153 de genuri, cel mai cunoscut este genu l Citrus cu circa 20 de specii, cele
mai comune fiind Citrus sinensis (portocalul dulce ), Citrus auratium (portocal amar ), Citrus
lemon (L.) (lămâiul ), Citrus maxima (pamelo) și Citrus reticulata ( mandarin) ( Anastasiu P.,
2008) .
La citricele din punct de vedere morf ologic planta matură poate fi caracteriza tă după :
frunze , fructe , tulpin ă și rădăcină (Fig.1).

Fig. 1. Morfologia externă a Citris lemon ( L.) Burm.f (https://www.dreamstime.com/parts -plant –
morphology -lemon -tree-fruits -flowers -green -leaves -root-system -isolated -white -background -image127392533 ).

Citricele au frunze multi anuale, cu o durată de viaț ă de 2-4 ani cu excepția frunzelor
de lămâ i trifoliat care sunt anuale. La majoritatea speciilor frunzele sunt simple, unifolate dar
există ș i excepț ii lămâiul trifoliat unde sunt compuse , formate din trei foliole, cea terminală
fiind mai mare. Frunze le sunt glabre cu excepția celor de Citrus maxima (pamel o) care au

5 nervuri cu perișori. Limbul este subțire, de formă oval -eliptică până la lanceolată (Bordeianu
T. & Stanciu Gh., 1970) .
Pețiolul este lung de 1 -3 cm, la major itatea speciilor este auriculat, de exemplu Citrus
aurantium prezintă pe toată lungimea pețiolului două escreșcențe laterale (aripioare), de unde
mai este denumit și pețiol aripat.
O particularitate a cuticulei citricelor este că prezintă în interiorul ei depozite de
uleiuri (Grințescu I., 1985) . Frunzele tuturor citric elor conțin niște glande bogate î n uleiuri
eterice , ce sunt puse î n libertate atunci c ând se exercită o pres iune mare sau o acțiune
mecanică asupra lor (Bordeianu T. & Stanciu Gh., 1970) .
Florile citricelor sunt hermafrodite, se f ormează în axi la frunzelor, mă rimea lor variză
în funcție de specie fiind mari la portocalul amar ș i pomelo, mijlocii la portocal și lămâi și
mici la mandarin (Bordeianu T. & Stanciu Gh., 1970) .

Fig. 2. Flori formate din 5 petale cu numeroase stamine de Citrus lemon ( L.) Burm.f .
( original)

Culoarea florilor este albă la majoritatea speciilor cu tendinț ă de roz-violaceu la
citrion, în special pe partea dorsală a petalelor. Floril e prezintă un peduncul scurt, că rnos de
culoar e verde. O floare este alcă tuită din 5 sepale verzi ce f ormează caliciul, cu 5 petale
(Fig.2) formâ nd corola, între 15-60 stamine libere sau grupate câte 2 -3 și un pistil voluminos
(Bordeianu T. & Stanciu Gh., 19 70).
Fructul din punct de vedere botanic se numește hispe ridă și variază ca mă rime, formă
și culoare în funcție de specie. Hisperida reprezintă un tip particular de fruct întâlnit la

6 reprezentanții familiei Rutaceae (Grințescu I., 1985) .
În secțiune fructele prezintă două parți distincte: coaja care este formată din epicarp și
mezocarp și endocarpul, că rnos suculent și compartimentat î n loje (Fig.3).
Epicarpul se mai numește flavedo (î n latină „ flavus”=colorat) iar mezocarpul se mai
numește albedo (î n latină „albus”=alb) și poate avea aderenț ă diferită față de endocarp în
funcție de specie (Bordeianu T. & Stanciu Gh., 1970) . Mezocarpul este format din celule
incolore.
Endocarpul sau pulpa fructului este puternic dezvoltată fii nd formată din celule
alungite, cu pereți groși, vizibile cu ochiul liber ce formează loje ovariene . Culoarea
endocarpului variază, acesta poate fi verde, galben, portocaliu sau chiar rosu -sângeriu
(Bordeia nu T. & Stanciu Gh., 1970) (Grințescu I., 1985) .

Fig. .3 Structura fructului de Citrus aurantium
(http://www.citrusandlife.com/en/content/10 -parts -of-citrus -fruits )

Semințele au o formă ovală, ușor al ungită cu o dimensiune variabilă , pot fi prezente î n
număr mare în fruct sau pot lipsi în cazul pate nocarpiei (formarea fructelor fără polenizarea
floril or). Sunt for mate din două cotiledoane mari ș i unul sau mai mulți embrioni, pot avea
până la 30 de embrioni , fenomen cunos cut sub numele de poliembrionie (Bordeianu T. &
Stanciu Gh., 1970) .
Perioada principală de înflorire este î n general primăvara, odată cu creș terea lă starilor.
Un factor care i nfluențeaz ă declanșarea și durata înfloririi este temperatura. Condițiile optime

7 pentru înflorire sunt 16-18°C, florile rămân deschise 6 -12 zile. În cazul temperaturilor de
peste 20°C înflo rirea are loc în tr-un timp mai scurt dar scade procentul fr uctelor, deoarece
florile sunt i ncomplet formate (Bordeianu T. & Stanciu Gh., 1970) .
Polenizarea citricelor poate f i entomofilă , autopolenizare sau poate lipsi la unele
specii (partenocarpie) de exemplu Citrus sinensis (portocalul dulce ), Citrus auratium
(portocal acru ) și Citrus reticulata (mandarin) (Bordeianu T. & Stanciu Gh., 1970) .
Autopolenizarea mai este numită și polenizare directă, constă în transportul polenului
de la antere pe stigmatul aceleași flori sau pe flori diferite , ale aceluiaș individ. Polenizarea
entomofilă este r ealizată cu ajutorul insectelor, este caracteristică florilor viu colorat e cu
glande nectarifere ce secretă uleiuri esterice ce atrag insectele. Plantele entomofil e produc
polen lipicios care aderă de corpul insectelor (Zanoschi V. și Toma C., 1985) .
În timpul unui an citrcele cresc con tinuu , ele au o perioadă de dezvoltare intensă ș i una
lentă, acesta fiind un mecanism de apă rare a plantelor la condițiile nefavorabil e (Bordeianu
T. & Stanciu Gh., 1970) .
Sistemul radicular este puternic ramificat, spre deosebi re de celelalte specii pomicole,
citricele prezintă particularitatea că în condiții normale de cultură rădăciniile nu prez intă
perișori absorbanți. Funcția acestora este îndeplinită de anumite ciupe rci cu care conviețuiesc
în micorize . Hifele miceliene (filamentele ciupercilor) formează un ma nșon la suprafața
rădăcinilor ș i absorb din sol apa cu săruri minerale, pe care le cedează plantei primind în
schimb hrana și glucidele necesare (Bordeianu T. & Stanciu Gh., 1970) .

8 CAPITOLUL II. Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” din
București: isto ric, așezarea geografică și serele de expoziție

II.1. Istoricul și așezarea geografică a Grădinii Botanice „Dimitrie
Brândză” din București

Grădină botanică din București a fost inaugurată la 5 noiembrie 1860 la inițiativa Dr.
Carol Davila. Începând cu anul 1874 Grădina Botanică este condusă de către Dimitrie
Brândză timp de 21 de ani. Acesta în conformitate cu misiunea pe care o avea de îndeplinit
reușește să obț ină un tere n de 17,5 ha pe malul drept al Dâmboviței și fondurile necesa re
amenajării Grădinii Brotanice în noul am plasament (Sârbu A. , 2010) .
În 19 martie 1932 Grădina Botanică trece sub administrarea Primăriei București
devenind parc pu blic, pentr u o perioadă aceasta nu -și mai îndeplinește menirea sa firească.
(Anastasiu P., 2016)
În anul 1954 Gradină Botanică trece din nou sub conducerea Ministerlui
Învațamantului prin intermedi ul Universității din București, directorul desemnat fiind
profesorul dr. I. T. Tarnavschi , botanist rem arcabil ce construiește : un nou complex de s ere de
producție pentru sectoarele exterioare, Institutul Botanic (1960), Complexul serelor de
Expoziție (1973-1976) și un nou Muzeu Botanic ce se inaugurează în anul 1978 (Sârbu A. ,
2010) .
În 1994 în cadrul primei sesiuni Naționale de Comunicări Științifice Botanice s -a
stabilit schimbarea numelui Gră dinii Botanice în Gră dina Botanic ă “Dimitrie Brandza” în
semn de mulțu mire pentru demersurile întrep rinse de că tre Dimitrie Brândză (Sârbu A. ,
2010) .
Instituția a evoluat ca bază didactică de -a lungul anilor inițial având o suprafață de
cca.7 ha iar în prezen t are o supr afață de 18,2 ha și cuprinde colecț ii de aproxima tiv 3000 de
unității taxonomice (Anastasiu P., 2016) .
Grădina Botanică prezintă numeroase colecții de plante atât conservate cât și î n stare
naturală a vând rol în conservarea diversității plantelor, turism și cercetare științifica
(Anastasiu P., 2016) .
Este organizată î n 17 sectoare dintre care 13 sectoare sunt exterioare populate cu
plante anuale și perene (Decorativ, Pante rar e, Flora Mediteraneană, Gradina Italiană, Flora
Dobrogei, Iridariul, Plante utile, Sistemul, Munții Carpați, Colina coniferelor, Pepiniera,
Lacul și Insula ) și alte 4 sectoare interioare destinate co lecțiilor de plante conservate ș i de
plante vii (Complex ul de Sere, Muzeul Botanic, Herbarul ș i Semințer ia ) (Sârbu A. , 2010) .

9
II.2 Soiurile de citrice din serele Grădinii Botanice „Dimitrie Brândză” din
București

În Complexul de Sere se află 8 compartimente dintre care un compartiment destinat
plantelor mediteraneene și subtropicale. Î n regiunea centra lă a acestuia se află diferite specii
ale genului Citrus înconjurate de rabate cu plante de valo are economică sau ornamentală
(Sârbu A. , 2010) .

Fig. 4. Citrus nobilis Macfad. (original)

Fig. 5. Citrus lemon (L.) Burm.f. (original)

10

Fig.6. Citrus aurantium L. (original)

Fig.7 . Citrus medica

11
Tabel 1. Varietăți i ale citricelor întâlnite în serele Grădinii Botanice „ Dimitrie Brândză”

Familia Denumirea științifică Sinonime
Rutaceae Citrus microcarpa Bunge Citrus mitis Blanco
Rutaceae Citrus aurantium L.
Rutaceae Citrus hystrix DC.
Rutaceae Citrus japonica Thunb.
Rutaceae Citrus limon (L.) Burm. f.
Rutaceae Citrus limon (L.) Burm. f. 'Lime'
Rutaceae Citrus limon (L.) Burm. f.
'Variegata'
Rutaceae Citrus maxima (Burm.) Osbeck
Rutaceae Citrus medica L.
Rutaceae Citrus medica L. 'Sarcodactylus’ Aurantium medicum (L.) M.
Gómez
Rutaceae Citrus paradisi Macfad.
Rutaceae Citrus reticulata Blanco
Rutaceae Citrus sinensis (L.) Osbeck
Rutaceae Citrus limon (L.) Burm.f.
'Variegata'
Rutaceae Murraya paniculata (L.) Jack

12
CAPITOLUL III . Boli neinfecțioase (boli fiziologice)

Anumite boli ale plantelor au orig ine abiotică, cum ar fi factorii de mediu; aceste boli
se numesc boli neinfecțioase. Factorii de mediu abiotici au efecte dăunăt oare asupra plantelor
în condiți i extreme, deoarece pot afecta negativ fun cțiile fiziologice vitale ș i pot duce la
deces, de exempul prezența unei concentrații crescute de toxine în sol sau aer, deficit ul de
apă, oxigen sau minerale (Abdulkhair W.M. & Alghynthaymi M.A., 2016) .
Cauza principală a apariției bolilor neinfecțioase sau fiziol ogice sunt factorii extern i,
care perturbă procesele fiziologice ale plantei. Datorită dezechilibrelor de natură fiziologică
de la nivelul plantei atacul agentului fitopatogen este favorizat, astfel rezultă o str ansă relație
între bolile fiziologice și cele infecțioase (Hulea A., 1972) .
Principalii factori care pot influența starea de sănă tate a unei plante sunt: lumina,
temperatura, umiditatea, nu trienții, pH -ul solului și polu area at mosferică (Hulea A., 1972) .
Lumina participă în procesul de fotosinteză și procesul de formar e al clorofilei. Astfel
modifică rile care apar influențează în mod cert planta. O intensitate a luminii mai scă zută sau
lipsa luminii duc la incapacitatea de formare a clorofi lei, alungirea tulpinilor și scă derea în
dimensiune a frunzelor (Hulea A., 1972) .

Fig. 8. Cloroză pe frunză de Citrus lemon (L.) Burm.f (original)

De asemenea o expunere î ndelungată la lumină cu o intensitate ridicată determină
cloroza frunzelor datorată migrării cloroplastelor de la nivelul feței superioare a frunzei
(Fig.8) .

13 Temperatura reprezintă un alt factor esențial în de zvoltarea unei plante. Atunci câ nd
se întalnes c variații ale valorilor temperaturii echilibrul fiziologic al plantei se modifică.
Astfel că la valori su b limita de toleranță a plantei apar modificari la nivelul celulelor din
straturile superficiale până la cele profunde iar la valori ridicate peste li mita maximă de
toleranță apar stag nari ale creș terii plantei, frunzele se brunif ică și țesuturile sunt distruse
(Hulea A., 1972) .
Plantele conțin aproximativ 50% apă, aceasta fiind esențială în dezvoltarea lor.
Carența sau lipsa apei din sol și atmosfera duce la ofilirea frunzelor și ulterior a celorlalte
organe ale plantei. Totodată o cantitate prea mare de apă determină asfixierea rădă cinilor prin
absența oxigenului și acumularea de dioxid de carbon (Hulea A., 1972)
La nivelul solului sunt prezente macroelemente (azot, fosfor, potasiu, calciu și
magneziu) și microelmente (fier, clor, mangan, bor, zinc, cupru) ce constituie nutrienț ii
plantelor. În carență sau în exces de nutrienți apar modifică ri la nivelul frunzelor și organelor
de reproducere (Hulea A., 1972) .
Cuprul este un microelement esenț ial în viața unei plante, este un element reglator al
proceselor de formare a clorofilei ș i catalizator pentru activarea uno r fermenți. Fructele pot
prezenta mici brunificații la nivelul exocarpului sau endocarpului fără a prezenta alte
simptome caracteristice unui microorgani sm, acestea sunt datorate carenț ei de cupru,
deficiență accentuată de o fertilizar e prea bogată î n azot. Aceasta este o boală fiziologică
cunoscută sub denumirea de exantemă. Fructele afectate își pierd proprietățile având o valoare
econimică redusă (Hulea A., 1972) .
Carența de fosfor stagnează dezvoltarea rădăcinilor și a organelor supraterane , în timp
ce excesul de fosfor nu prezintă simpt ome evidente pe plantă. Azotul î n cantitate ridicată
stimulează creșterea vegetativă și întârzie atingerea maturitații plantelor iar în cantitate redusă
determină îngălbenirea p lantelor (Hulea A., 1972) .
Fiecare specie pre zintă valori proprii de alca linitate sau aciditate. La un pH acid
plantele prezintă o creștere întâ rziată a sistemului radicular iar l a un pH bazic , peste limita de
toleranță a plantei , se pro duce întârzierea germinării semințelor, slăbirea plantulelor, cloroza
și moartea prematură a plantelor (Hulea A., 1972) .
Poluarea atmosferică produsă de c ătre industrializarea avansată afectează fiziologia
plantelor prin elibe rearea de gaze nocive. Dioxidul de sulf în cantități mari afectează
țesuturile vegetale, acestea colorându -se în nuanțe de brun până la galben ducând la
degradarea lor (Hulea A., 1972) .
Citricele sunt afectate atât de organisme parazite sau saprofite. Cephaleuros virescens
Kunze (sin. C. mycoidea Karst.) este o algă verde ce se dezvoltă atât pe suprafața frunzelor

14 cât și pe suprafața scoarței diferitelor specii dintre care și unii reprez entan ți ai genului Citrus,
cu precădere Citrus lemon (L.) Burm.f . Aceast organism nu este parazit, îș i sintetizează singur
substanț ele nutritive afectând doar superficial cuticula, epiderma sau scoarța , dar poate
deteriora copacii. Este întalnită în zonele calde și umede ale lumii, se dezvoltă pe frunze,
ramuri sau fructe formând colonii de culoare maro. Atacurile puternice asupra frunzelor
determină defolieri ale copacilor (Timmer L.W., 2000) .

15 CAPITOLUL IV. Bo li infecțioase întâlnite citrice (boli
parazitare)

Bolile infecțioase sunt produse de fitopatogeni ce au capacitatea de a infecta planta și
de a se transmite la noi gazde producând același simptome. Transmiterea poate să fie realizat ă
fie prin vectori reprezentați de insecte fie prin contactul direct cu organul infectat.
(Abdulkhair W.M. & Alghynthaymi M.A., 2016)
Din categoria agenților fitopatogeni fac parte o gamă foarte largă de organisme, de la
plante super ioare parazite, numite și antofite parazite, până la fungi, bacteri i, mollicute,
virusuri, și chiar protozoare. ( Abdulkhair W. M. și colab., 2016)
Citricele prezintă numeroase boli cauzate de diferiți agenț i patogeni precum: virusuri,
bacterii, spiroplasm e sau ciuperci fitoparazite (Fig.9) .
Majoritatea agenți lor patogeni trăiesc și se dezvoltă în interiorul plantelor -gazdă dar
aceștia pot trăi pe suprafața plantei infectate. Un exemplu în acest caz îl constituie anumite
specii de ciuperci parazite și bacterii (Abdulkhair W.M. & Alghynthaymi M.A., 2016) .
Fig. 9. Clasificarea principalelor boli infecțioase întâlnite la citrice : viroze (roșu),
micoplasmoze (galben), bacterioze (albastru) și micoze (maro) .
Cancerul
bacterian
Xanthomonas
axonopodis
pv.citri
(Hasse)Dows
Pătarea
neagră
Guignardia
citricarpa
Kiely
Mucegaiul
verde
Penicillium
digitatum
(Pers. )Sacc.
Boala
Stubborn
Spiroplasma
citri Saglio
Citrus
Tristeza
Virus
(CTV)
Putrezirea
rădăcinilor
Armillaria
mellea
Phytophthor
a sp .
Fumagina
produsă de
Fumago
vacans Pers.
Pătarea
brună
Alternaria
alternata
Fr.(Keissele )
pv. citri
Solcl
Mucegaiul
albastru
Penicilium
italicum
Wehm .

16
IV.1. Bolile citrice lor produse de virusuri (viroze)

Virusurile sunt entități de natură corpusculară, de dimensiuni extrem de mici,
imposibil de observat cu ochiul liber sau chiar cu microscopul optic, acestea putând fi
evidențiate doar cu aju torul microscopului electronic (Abdulkhair W.M. & Alghynthaymi
M.A., 2016) .
Din această cauză, virozele sunt imposibil de depistat doar prin analiza macroscopică a
simptomelor ce apar la nivelul organelor plantei, acestea putând fi cu ușurință confundate cu
simptome cauzate de boli fiziologice, ori de natur ă bacteriană sau fungică (Abulkhair W. M.
și colab., 2016) .
Virusurile sunt lipsite de mecanisme proprii de pătrundere în corpul gazdei, astfel au
nevoie de un vector reprezentat de un alt organism sau de o poa rtă de intrare cum sunt
leziunile sau polenul, care transmite în timpul fecundației particulele virale. (Fodor E.& Șesan
T., 2014)

Citrus Tristeza Virus (CTV)

Familia: Closterovidae
Genul: Closterovirus
Specia : Citrus Tristeza Virus
Citrus T risteza Virus (CTV) este probabil cea mai importantă boală virologic ă din
punct de vedere economic a citricelor din lume după ce a ucis 50 de milioane de copaci de
portaltoi de portocal acru începând cu epidemiile din 1930 în Argentina și Brazilia. (Lee R. F.,
2015) .
Virionii au formă tubulară, a u o lungime de 2000 nm și diametru de 12 nm, conțin 2
prote ine capsidice și o moleculă de ARN monocatenar. Este adaptat la replicarea materialului
viral la nivelul floemul a două genuri din familia Rutaceae și transmiterea c u ajutorul unor
specii de afide (Pedro M. & colab, 2007) .
Afectează toate soiurile de citrice d ar simptomele variază , depinzând de mai mulți
factori inclusiv de către : gazdă , virulența virusului și condițiile de mediu . Determină la nivelul
gazdei trei simptome principale nanismul plantei, apariția unor orificii în lemn și cloroze la
nivel foliar ( https://plantix.net/plant -disease/en/200025/citrus -tristeza -virus) ( Fig. 10 ) .

17

Fig. 10 Simptomele induse de virusul CTV. (A) Sindromul declinului rapid manifestat
pe un arbore de portocal dulce propagat prin portaltoi de portocal acru (B) Comparația între
un copac sănătos(stânga) și unul afectat de virus (dreapta). (C) Sindrom sever pe tulp ină de
unui grapefruit pe portaltoi de Poncirus trifoliata (D) Prezența virusului la nivelul tulpinii
afectează dezvoltarea fructelor, fruct sănatos (stânga) și fructe afectate (dreapta) . (E) Sindro m
de nanism la nivelul frunzelor unei plante infectate (s tânga) comparativ cu o plantă normal
dezvoltată (Pedro M. & colab, 2007) .

Se presupune că a apărut în As ia de unde s -a răspândit cu ajutorul vectorilor
reprezentați de insecte. Pr incipalul vector al CTV este afida Toxoptera citricida ce prezintă o
eficiență de pana la 10 ori mai mare în transmiterea bolii comparati v cu celelalte sp ecii de
afide ( https://plantix.net/plant -disease/en/200025/citrus -tristeza -virus ).
Aceste insecte pot prelua virusul în timpul hrănirii cu plante infectate timp de 50 -60 de
minute, capacita tea de transmitere a virusului s e pierde după 24 de ore. Altoirea cu material
contaminat poate contribui d e asemenea la răspândirea bolii ( https://plantix.net/plant –
disease/en/200025/citrus -tristeza -virus ).
Răspâ ndirea pr in semințe nu a fost sesizată, d atorit ă faptului că speciile propagate prin
semințe nu manifestă simptomele bolii . S-a ajuns la concluzia că CTV are aceeaș i origine cu

18 citricele . Virusul și -a dezvoltat de -a lungul secolelor o adaptare mai eficientă pentru
transmiterea bolii la noi specii cu ajutorul afidelor (Pedro M. & colab, 2007) .
În 1836 s -a introdus portaltoiul de C. aurantium acesta fiind mai rezistent la anumiți
factori și având o calitate mai bună a fructelor, astfel acesta a devenit ma joritar în culturile de
citrice (Pedro M. & colab, 2007) .
Astfel s -au creat noi condiții pentru o nouă boală numită tisteza , ce reprezintă
interacț iunea dintre CTV și noile varietăți ale C. aurantium rezultatul fiind dramatic,
pierderea a aproximativ 100 de milioane copac i (Pedro M. & colab, 2007) .
Această boală se prod uce datorită infecției cu CTV și determină declinul rapid al
plantelor de citrice. După infecție copacul afectat se p răbușește după căteva săptămâni .
Copacii afectați prezintă frunze mici, clorotice ce pot fi confundate cu deficitul în azot și
fructe de dimensiuni m ici ce nu pot fi comer cializate (Pedro M. & colab, 2007) .
Pentru evitarea introduc erii virusului în zonele libere de acesta , se vor utiliza portaltoi
toleranți la CTV. În zonele în car e acesta este prezent se vor aplica metode de carantină
specifice pentru eradicarea virusului (Lee R. F., 2015) .
IV.2. Bolile citricelor produse de micoplasme

Micoplasma constituie un grup de microorganisme unic elulare, parazite sau saprofite.
Micoplasmele fitopatogene pot fi transmise prin injectări succesive de la o insectă la alta,
putând supraviețui pe o perioa dă nelimitată în corpul plantei (Ploaie P.G., 1973) .
Boala Stubborn a citicelor produsă de Spiroplasma citri Saglio
Regnul Bacteria
Filum Tenericutes
Clasa Mollicutes
Ordin Entomoplasmatales
Familia Spiroplasmataceae
Specia Siroplasma citri Salagio

Fig.11. Structura tipică helicală a Spiroplasmei (Agrios, 1997)

19
Agentul patogen cauzal al acestei bolii este de dimensiuni mici, este alcătuit din
citoplasmă, ribozomi, material genetic, fără perete celular adevărat sunt delimitate de o
membrană unitară, nu prezintă flageli mobilitatea este asigurată de filamente helicoidale c e
asigură mișcare prin răsucire și se înmulțeste prin fisiune transversală (Agrios, 1997) .
Această boală este întâlnită în Australia, sud -vestul Statelor Unite, Africa de Sud,
Brazilia iar în unele țări precum California este foare păgubitoare deoarece afectează
randamentul dezvoltării plantelor rezultând o producție slabă a fructelor atât din punc t de
vedere cantitativ cât și calitativ (Agrios, 1997) .
Siroplasma citri afectează toate ci tricele comercializate indiferent de specie, atacă frunzele,
tulpinile și fructele tinere perturbând dezvoltarea copaciilor aceștia având un aspect de
compactare.
Agentul patogen la nivel foliar determină o crștere anormală, coloroze și defolieri , mai
ales iarna când se produc și înfloriri excesive ce det ermină formarea de fructe cu dimensiuni
mici (Fig. 12) . Aceste fructe au o calitate scăzută datorită mirosului neplăcut, dimensiunilor
reduse și prezintă un exocarp foarte subțire (Agrios, 1997) .

Fig. 12. În imaginea A -copacul din partea stângă este sănătos spre deosebi re de cel din partea
dreaptă care este afectat de Spiroplasma citri , fiind mult mai compact. În imaginea B – fructele
din stângă sunt sănătoase în comparație cu cele din dreaptă ce sunt mult mai mici fii nd atacate
de agentul patogen, f runzele din partea stângă prezintă simptome ( cloroză și scăderea
dimensiunilor) în comparație cu frunzele sănătoase din partea dreaptă (Agrios, 1997) .

20 Un rol important în raspândirea agentului patogen îl au insectele Circulifer t enellus,
Scaphytopius nitridus și Neoaliturus haemoceps . În timpul hrănirii înțeapă frunzele astfel
bacteria ajunge la nivelul secreț iilor salivare ale insectei, de unde încep să se inmulțească fără
a afecta insecta, ea fiind doar un vector implicat în distribuția S.citri .
Agentul patogen a fost izolat, dezvoltat pe mediu de cultură agar și s -a observat ca nu
prezintă sensibilitate pent ru penicilină dar tetraciclina poate inhiba acțiunea acestuia. Această
metodă nu este utilizată la nivel comercial.
Pentru controlul bolii se recomandă plantarea de copacii liberi de agentul patogen și
detectarea timpurie și eliminarea copacilor infectați
(https://cals.arizona.edu/extension/ornamentalhort/plantprotect/citrusdisease.pdf ).

IV.3. Bolile citricelor produse de bacterii (bacterioze)

Identificarea corectă și cu precizie a unei bacterii poate fi realizată doar prin
examinarea microscopică, la care se adaugă determinarea parametrilor fiziologici. Utilizarea
mediilor de cultură selective este esențială pentru identificarea bacteriilor la nivel de gen ș i în
unele c azuri, chiar la nivel de specie (Abdulkhair W. M. și colab., 2016) .

IV.3.1. Cancerul bacterian al citricelor produs de Xanthomonas axonopodis pv.citri
(Hasse)Dows

Cancerul bacterian al citricelor mai este denumit bacterioza citricelor și este produs de
Xanthomonas axonopodis pv.citri (Hasse)Dows .
Domeniul: Bacteria
Filum: Protobacteria
Clasa: Gamproteobacteria
Ordin: Xanthomonales
Familia: Xanthomonadaceae
Genul: Xanthomonas

21

Fig. 13. Celula bacteriană X. axonopodis pv citri (Hasse)Dows ( Masao Goto )

Agentul patogen este o bacterie gram negativă, obligat parazită și aerobă. Este
uniflagelată, mobilitatea acesteia este asigurată printr -un singur flagel pola r iar pe mediu de
cultură formează culturi non -mucoide. Prezintă metabolism energetic de tip chemo -organo –
heterotrof este în mod obligatoriu aerob ă, oxidează glucoza.
Pe mediu de cultură agar dextroză formează colonii de culoare galben cremoasă,
pigmentul este repr ezentat de catre xantomonadină
(https://www.cabi.org/isc/datasheet/56921?fbclid=IwAR3QaIeutuBhVn5w2r3K3Qct8
0zyPxp5hJdZDVEerW4Tt9irLuHeCz -IEBE#CB5F48BA -F73F -4F68 -833A –
4A8BDE4106AF ).
Cancerul bacterian al citricelor este una din c ele mai de temut boli ale citricelor , ce
poate provoca pierderi economice majore datorate defolierilor care duc la scăderea fructelor
comercializate.
Această boală este endemică în Japonia și Asia de Sud -Est de unde s -a răspândit în
toate continentele poducătoare de citri ce (Agrios N.G., 1997) .
La nivelul frunzelor, fructelor și tulpinilor apar erupții spongioase de culoare galbenă.
Acestea se extind, dimensiunea lor crește iar regiunea centrală are aspectul unei crater de
culoare maro, înconju rat de un halou de culoare galbenă. În funcție de condițiile de mediu,
temperatură și umiditate, agentul patogen poate rămâne în stare la tentă sau poate coloniza
gazda (Lertsuchatavanich U., 2017) .
Căile de acces ale agentului patogen la n ivelul plantei sunt stomatele sau leziuni de la

22 nivelul frunzelor sau altor părți verzi. Leziunile ce apar la nivelul aparatului foliar po t fi
cauzate fie mecanic prin tă ieri sau prin formarea unor galeri i de către larvele speciei
Phyllocnistis citrella Stainton, acestea favorizează dezvoltarea infecției.
Un avantaj în supraviețuirea lui X. axonopodis pv. citri pe frunze îl constituie for marea
de biofilm, care spre deosebire de starea planctonică , existenta sub forma unui biofilm are rol
de mecanism de apărare împotriva factorilor abiotici și facilitează comunicarea dintre celule.
Un alt avantaj determinat de creșterea bacteriilor în cadrul unui biofilm este
diversitatea genetică, ace asta permite populațiilor bacteriene s ă se adapteze la schimbările de
mediu mai bine în comparație cu populațiile omogene din punct de vedere genetic.
Un rol important în formarea biofilmului îl joacă xantanul, un polizaharid extracelular
fără de care bacter ile nu pot reține apa și sunt incapabile să supraviețuiască stresului abiotic (
Rigano L. A., Siciliano F., Enrique R., Sendín L., Filippone P.,, 2007) .

Fig. 14. Adult și larvă de Phyllocnistis citrella Stainton care în timpul hrănirii formeză galeri i
la nivelul mezofilului frunzei, ulterior î n cadrul acestor galer ii apar infecțiile primare cu
Xanthomonas axonopodis pv.citri (Hasse)Dows

23

Fig. 15. Infecțiile primare produse de Xanthomonas axonopodis pv.citri (Hasse)Dows

Boala se manifestă prin pustule de culoare maro înconjurate de un halou de culoare
galbenă la nivelul frunzelor, fructelor și ramurilor (Fig. 15.) . Țesutul tânăr este mai sensibil și
mai predispus infecției în comparație cu cel matur, care dobândește o rezistență în timp prin
îngroșarea cuticulei. Odată instalată infecția , aceste pustule se măresc ajungând chiar să
conflueze unele cu altele (Agrios N.G., 1997) .
Distribuția agentului patogen pe distanțe lungi se presupune ca este asigu rată de către
animale, insecte ș i păsări, aceasta ipoteză nu a fost demonstrată. Răspândirea pe distanțe
scurte, la nivel local a agentului patogen de la un individ la altul se realizează prin intermediul
precipitațiilor conduse d e vânt (Tim R.Gottwald; James H.Graham; Tim S. Schubert, 2002) .
Condițiile favorabile infecție i și evoluție i bolii determină defolieri și căderea
prematură a fructelor. Fructele afectate nu reprezintă un factor nociv asupra omu lui dar din
punct de vedere economic calitatea acestora este scăzută (Tim R.Gottwald; James H.Graham;
Tim S. Schubert, 2002) .
Bacteria supraviețuiește toamna în leziunile de la nivelul frunzelor ș i fructelor, acestea
reprezintă sursa principală de inocul pentru infecțiile din primăvară. Pe vreme umedă și caldă,
primăvara și vara, este favorizată răspândirea agentului patogen ajungând în contact cu planta
și determină infecții secundare (Timmer L.W., 2000) .
Infecția are loc prin deschiderea stomatelor urmată de înmulțirea bacterie i la nivel
intracelular (Tim R.Gottwald; James H.Graham; Tim S. Schubert, 2002) .

24

Fig. 16. Ciclul de viață al agentului patogen Xanthomonas axonopodis pv. citri (Tim
R.Gottwald; James H.Graham; Tim S. Schubert, 2002)

Agentul patogen poate fi izolat pe mediu de cultură agar dextroză (PDA) la pH de 6,8.
După izolare se dezvoltă în aproximativ 48 -78 de ore , timp în care apar colonii galben –
cremoase până la galben pai. Identificarea bacteriilor se face fie prin patogenit atea frunzelor
de grapefruit fie prin reacția în lanț a polimerazei (PCR) (Tim R.Gottwald; James H.Graham;
Tim S. Schubert, 2002) .

Biologie și Ecologie
Această boală este semnalată în zonele cu precipitații și temperaturi ridicate ale lumii.
Umiditatea și temperatura sunt condițiile esențiale fară de care d ezvoltarea și diseminarea
agentului patogen nu ar fi posibile.
Frunzele și tulpinile pot fi afectate doar pentr u o perioadă scurtă de timp după
începerea creșterii plantelor. Dacă în această perioadă condițiile meteorologic e nu sunt
favorabile infecției , boala nu se dezvoltă .
Severitatea bolii depinde și de gradul de predispoziție al plantelor gazdă. Agentul
patogen atacă frunzele, tulpinile și fructele, până în prezent nu s -au descoperit leziuni la nivel
radicular.

25
Prevenire și control
Boala a atras atenția fiind larg raspândită astfel s-au depus eforturi serioase pentru
eradicarea acesteia. În unele regiuni ale lumii s -a reuș it eradicarea bolii, altele încă au în
desfașurare programe de eradicare însă aces t patogen rămâne o amenințare pentru toate
regiunile de creștere a citricelor (Agrios N.G., 1997) .
Pe plan local X. axonopodis pv. citri diseminează rapid cu ajutorul precipitațiilor,
temperaturilor ridicate și vâ nturilor. Epidemiile de cancer sunt sporadice, după o abs ență de
cel p uțin 10 ani în câmp nu poate fi declarat ca boala este eradicată. Bo ala este prezentă
constant în câ mp sub forma de infecții latente, nedetectabile c e pot evolua chiar și după o
absență completă (Agrios N.G., 1997) .
În momentul identificării , într-o anumită regiune a agentului patogen pentru eradicarea
și împiedicarea unei epidemii se i -au masuri fitosanitare: arderea copacilor afectați, stropiri
repetate cu soluție de Cu , în regiunile î n care bacteria este endemică se recomandă plantare
speciilor rezistente ce au un risc mai scă zut de infecție (Agrios N.G., 1997) .
În țările cu incidență crescută a agentului patogen pentru a reduce severitatea bolii se
planteaz ă specii rezistente precum mandarinele și portocalele. Un rol important în reducerea
incidenței apariției bolii il are dezinfectarea echipamentelor și instrumentelor utilizate,
controlul insectelor și aplicarea în timp util a soluțiilor de Cu (Smith I.M.) .
Impactul economic al acestei boli la citrice este enorm prin defolieri masive scade
randamentul plantei ducând la diminuarea producției fructelo r dar și la creșterea
concentraț iilor de pesticide ce se aplică în câ mp crescând cost urile
(https://www.cabi.org/isc/datasheet/56921?fbclid=IwAR3QaIeutuBhVn5w2r3K3Qct80zyPxp
5hJdZDVEerW4Tt9irLuHeCz -IEBE#CB5F48BA -F73F -4F68 -833A -4A8BDE4106AF ).
IV.4. Bolile citricelor produse de fungi (micoze)

Din punct de vedere al modului de hrănire, există două mari categorii de fungi
fitopatogeni: fungi paraziți și fungi saprofiți. Fungii paraziți trăiesc pe suprafața sau în
interiorul țesuturilor plantei gazdă și sunt cauza diferitelor tulburări fiziologice și modificări
anatomice, în timp ce fungii sapro fiți se dezvoltă pe țesuturi vegetale moarte. ( Abdulkhair W.
M. și colab., 2016)
Răspândirea fungilor și implicit perpetuarea bolilor cauzate de aceștia se realizează
prin intermediul unor structuri microscopice numite spori, care sunt dispersați în mediu prin
intermediul ploilor sau curenților de aer. ( Abdulkhair W. M. și colab., 2016)
Identificarea cu exactitate a fungilor fitopatogeni se poate realiza numai cu ajutorul

26 microscopului. Examinarea microscopică a caracterelor morfologice ale miceliului și s porilor
poate duce la o determinare precisă a speciei. În urma identificării complete a ciupercii și a
simptomelor bolii cauzate de aceasta, simptome le trebuie să fie comparate cu c ele din
literatura de referință (Abdulkhair W. M. și colab., 2016) .
Deși e xaminarea la nivel microscopic este o metodă esențială și precisă în ceea ce
privește identificarea fungilor, aceasta nu este suficientă uneori pentru determinarea exactă.
Unul din motivele inexactității î l constituie absența din țesutul vegetal infectat ș i analizat a
corpilor fructife ri sau a sporilor ai ciupercii ( Abdulkhair W. M. și colab., 2016).
Așadar, este necesar să utilizăm o altă metodă în vederea identificării, cum ar fi
folosirea unor medii de cultură selective, ce stimulează fenomenul de sporul are. Există și
specii de ciuperci care sunt dependente de anumiți parametri de temp eratură, aerare sau
intensitate a luminii pentru a fi posibilă sporularea (Abdulkhair W.M. și colab., 2016) .

IV.4.1. Pătarea neagră produsă de Guignardia citricarpa Kiely

Regn Fungi
Filum Ascomycota
Clasa Dothideomycetes
Ordinul Botryosphaeriales
Familia Botryosphaeriaceae
Specia Guignardia citricarpa Kiely
Este o boală care afectează coaja fructelor de citrice dar nu determină descompunere
acestora. Boala este răspândită în Australia, Africa de Sud, America Centrală, nu a fost
raportată în America de Nord și Europa ( Bake R. & colab., 2014) .
Toate speciile de citrice comercializate sunt sus ceptibile într -un anumit grad la această
boală, cele mai sensibile fiind lămâile. Fructele ce prezintă această boală nu pot fi
comercializate pe piața fructelor proaspete deoarece nu sunt acceptate dar sunt utilizate în
procesare. Pătarea este un simptom post-recoltare și se dezvoltă pe partea fructului expusă cel
mai frecvent la soare ( Bake R. & colab., 2014) .
Simptomele pe frunză sunt rare ori ob servate în livezile de portocal . Atunci când apar
se observă pete necrotice circulare de mici dimensiuni înconjurate de un inel gri și un halou
galben mai puțin evident ( Bake R. & colab., 2014) .
Lămâile sunt mai predispuse la această boa lă, leziunile se întâlnesc atât nivelul
fructelor cât și a pedice lului acestora ( Bake R. & colab., 2014) .
Simptomele fructelor variază astfel încât există o confuzie în ceea ce privește

27 caracteristicile și descrierea acestora. Astfel leziunile au fost clasificate în patru tipuri: leziun i
de tip A, leziuni de tip B, leziuni de tip C și leziuni de tip D.
Leziunile de tipul A sunt mai mult sau mai puțin circulare, țesutul necrotic este gr i cu
marginile maronii , la acest nivel sunt prezente picnidiile.

Fig. 17. Leziuni de tip A tipice pe portocalul dulce (a) și leziuni tip B produse de
Guignardia citricarpa Kiely (b) (file:///E:/Licenta%20citrice/citrus -black -spot-pest-
alert%20(3).pdf ).

Leziunile de tip B apar mai devreme pe fructele tinere încă verzi, nu conțin pic nidii iar
la sfârșitul dezvoltării gazdei se pot transforma în leziuni de tip A (Fig.15 ) . Leziunile de tipul
C determină infecții grave iar cele de tip D sunt cele mai virulente, se dezvoltă la sfârșitul
sezonului pe fructe mature la nivelul lor se gasesc numeroase picnidii ( Bake R. & colab.,
2014) .

Fig. 18. Leziuni de tipul C care confluează (a) și leziuni de tip D cu necroze
superficiale pe suprafața fructului (b) (file:///E:/Licenta%20citrice/citrus -black -spot-pest-
alert%20(3).pdf ).

a b
a b

28
Anamorfa agentului patogen a fost denumită Phoma citricarpa Mc Alpina pentru o
scurtă perioadă după care denumire a fost schimbată în Phyllosticta citricarpa . Teleomorfa
este Guignardia citricarpa Kiely. Se formează asce cu câte 8 ascospori. Se produc leziuni la
nivelul fructelor, f runzelor și pedicelul fructelor ( Bake R. & colab., 2014) .
S-au raportat infecții la nivelul frunzelor fără simptome, acestea aparținând a 20 de
familii diferite altele decât Rutaceae.
Astfel în 1964 s -a ajuns la concluzia că există două tulpini identice din punct de
vedere morfologic de G. citricarpa , unua produc e pătarea neagră pe suprafață gazdei iar cea
de-a doua este endofitic ă producând doar infecții.
Între cele două tulpină există o diferență în ritmul de creștere, tulpina ne patogenă
având un ritm mai avansat. Prezența G. citricarpa într-o livadă nu este rep rezentativă pentru
apariția bolii ( Bake R. & colab., 2014) .

Fig. 19. Ciclul de viață al Phyllosticta citricarpa
(https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.2903/j.efsa.2014.3557 ).

Pe parcursul anului frunzele cad formâ nd un așternut la nivelul căruia se dezvoltă în
funcție de temperatură și umiditate pseudoteci cu ascospori, ce vor da neștere infecțiilor
primare ( Bake R. & colab., 2014) .

29 Odată ajunși la maturitate ascosporii sunt eliberați cu ajutorul precipitațiilor sau
irigațiilor, diseminați cu ajutorul vântului ajungând să infecteze frunze și fructe sensibile (Fig.
19.). Condițiile necesare germinării ascosporilor sunt temeratura de 15 -29,5°C și umiditatea
constantă timp de 15 -38 de ore ( Bake R. & colab., 2014) .
Ciclul de dezvoltare secundar al agentului patogen se bazează pe formarea de picnidii
cu picnidiospori pe su prafaț a fructelor și ramurilor (Fig.20 ). Diseminarea pe distanțe mici a
picnidiosporilor est e asigurată de precipitații, germinarea necesită temperaturi de 10 -40°C și
12-48 de ore de umiditate astfel infectează noi frunze și fructe sensibile. După infecție boala
prezintă o perioadă lungă de incubați, de câteva luni după care apar primele simptome la
nivelul fructelor ( Bake R. & colab., 2014) .
Răspândirea acestei boli este influențat ă de disponibilitatea inocului în timpul verii, de
umiditatea atmosferică, de temperatură și gradul de dezvoltare al fructului.
Picnidia cu picnidiospori se dezvoltă pe citrice și așternutul de frunze simptomatice, se
dezvoltă la 40 -180 de zile după căderea frunzelor. Răspândirea agentului patogen în alte țări
unde această boală nu era prezentă, se presupune ca a avut loc prin plante infecta te ce au fost
importate pentru plantate (Timmer L.W., 2000) .

Fig. 20. Picnidie cu picnidiospori Guignardia citricarpa Kiely
(https://www.ipmimages.org/browse/subthumb.cfm?sub=9406 ).

Tulpinile nepatogene au fost considerate în trecut saprofite sau avirulente dar în
prezent se consideră că acestea aparțin unor specii distincte de Guignardia mangiferae ce este
comună mai multor specii de plante.
G. mangiferae se diferențiază din punct d e vedere al caracterelor de cu ltură,
morfologice și moleculare de G. citricarpa și nu s -au găsit niciodată asociat cu simptomele

30 produse de acesta (Dl Nico Horn, 2009) .
Toate speciile de citrice cultivate cu excepția C. aurantium sunt sensibile , astfel s -a
dezvoltat o gamă de fungicide recomandate pentru protecția și controlul plantelor.
Salubritatea livezilor trebuie să fie adecvată și reprezintă un factor esențal în minimizarea
riscului de producere a noi infecții. Salu britatea constă în îndepartarea organelor moarte ce
constituie noi surse de inocul pentru gazdă (Dl Nico Horn, 2009) .
Desprinderea frunzelor de pe copacii înainte ca aceștia să fie vânduți este o metodă ce
are rolul de a reduce riscul răspândirii bolii.
G. citricarpa a fost introdusă pe lista A1 dăunătorilor de carantină de catre Organizatia
Europeană și Mediteaneană de Protecție a Plantelor (EPPO). Lista A1 este revizuită în fiecare
an, se referă la dăunătorii care lipsesc din s tatele membre ale EPPO și România face parte din
această organizație ( file:///C:/Users/ASDERTY/Downloads/datasheet_GUIGCI.pdf ).
IV.4.2. Fumagina produsă de Fumago vacans Pers.

Fumagina este prezentă pe diferitele speciile genului Citrus. Boala se manifestă prin
apariția unor pete de culoare neagra cu aspect de crustă la nivelul frunzelor rar se manifestă pe
ramuri și fructe (Săvulescu O., 1969) ..
Agentul patogen responsabil ce determină apariția acestei boli este Fumago vacans
Pers., o ciupercă saprofită ce face parte din familia Dematiaceae , ordinul Hyphales, forma
sexuată este Apiosporium sal icinum (Alb.et Schw.) Kunze et Schm (sinonim Capnodium
salicinum Mont.) (Săvulescu O., 1969) .
Un factor esențial în apariția acestei boli îl constituie prezența paduchilor țestoși și
paduchilor de frunze. Aceștia secretă un suc de consistență lipicioasă cu un conținut glucidic
ridicat, ce crează un mediu propic e dezvoltarii agentului patogen . Alți factori importanți care
favorizează fumagina sunt temperatura și umiditatea în exces a aerului (Săvulescu O., 1969) .
Miceliul se dezvoltă la suprafața organelor atacate, inițial se formează un strat subțire incolor,
pe parcurs crește, se îngroașă și devine o crustă brună -negricioasă. Filamentele miceliene sunt
alcătuite din celule alungite sau rotunjite cu pereți groși, acestea nu patrund în interiorul
țesuturilor plantei, dezvoltandu -se doar la suprafață fără a deter mina modificări morfologice
în structura frunzei (Săvulescu O., 1969) .
Cu toate acestea fumagina în stadiu avansat ajunge să acopere în proporție mare
suprafața frunzei, împied icand procesele de respirație ș i asimilație clorof iliană.
Ciuperca este frecvent întalnită sub forma de conidi i mai rar se formeză peritecii.
Coniidile se formează pe conidiofori, sunt ovale și unicelulare. Periteciile conțin asce cu câte
6-8 ascospori fuziformi și septați prin pereți longitudinali (Săvulescu O., 1969) .

31
Fig. 21. Frunze și fruct manifestând simptomele bolii (a). Fumago vacans Pers. ască
cu ascospori (b)
IV. 4.3. Mucegaiul albastru al fructelor produs de Penicilium italicum Wehm.
Regn Fungi
Filum Ascomycota
Clasa Pezizomycotina
Ordin Eurotiales
Familia Aspergillaceae
Specia Penicillium italicum

Fig. 22. Penicilium italicum Wehm . miceliu pluricelular cu conidiofor, fialide și fialospori
(https://www.invasive.org/browse/detail.cfm?imgnum=1570426 ).
Mucegaiul albastru apare în toate regiunile producătoare de citrice din lume. Fructele
citricelor fac parte din categoria fructelor perisabile, pentru a fi păstrate pe o durată lungă
a b

32 este necesa ră o temperatură co nstantă cuprinsă între 4 -6°C și umiditatea aerului de 80 -90%.
Pe parcursul transportului și depozitării fructele de citrice pot suferi leziuni la nivelul cărora
se pot de zvolta diferite specii de fungi (Timmer L.W., 2000) .
Boala se manifestă prin apariția de pete circulare pe suprafața fructului. Dacă
temperatură este ridicată 8 -10°C petele evoluează rapid. Mucegaiul este alb la început,
ulterior devenind albăstrui datorită formării miceliului. Pe miceliu se for mează c onifiofori
ramificați , pe fiecare ramificație a conidioforilor se diferențiează conidii sferice sau eliptice
dispuse în lanț. Numărul mare de conidii determină un aspect pulverulent al mucegaiului,
răspândirea lor în atmosferă se face cu ușurință (Fig. 23. ) (Timmer L.W., 2000) .
Infectarea se poate face la nivelul fructelor intacte, ce nu prezintă leziuni, prin simplul
contac t dintre conidiile mucegaiului ș i exocarpul fructului sau prin intermediul leziunilor
produse de diferite cauze : înțepături de insect e, lovituri în timpul recoltarii sau al transportului
(Săvulescu O., 1969) .

Fig. 23. Fruct pe suprafața căruia sau dezvoltat colonii miceliene formate din coniidiofori cu
conidii (https://www.pinterest.fr/pin/382454193351696664/ ).
În unele ț ări pentru evitarea infecțiilor fructele sunt acoperite cu hârtie impregnată cu
difenil sau se introduc aceste hârtii direct în lădițele c u citrice. O altă metodă de protecție
utilizată pe piața internațională este reprezentată de un amestec de imazalil de concentrație de
0,2-4% cu ceara sau apa de concentrație 1%, ce va fi aplicată pe suprafață fructelor inhibând
complet creșterea sporilor .
În comparație cu fungicidele chimice, ce pot fi reținute pe citrice afectând sănătatea,
compușii naturali derivați din plante se dovedesc sigure, fără riscuri pentru sănătate în același

33 timp putându -se controla putrezirea fungică post -recoltare și men ținerea calității fructelor.
Studii recente au demonstrat ca la nivelul ribozomilor de Chnachum atratum există un
alcaloid 7 -demetoxiciloforină (DEM) cu activitate antioxidantă și antifungică puternică
împotriva P.italicum .
DEM determină inhibarea potențialul de creștere într -o manieră de doză, deteriorarea
membranei și scăderea eficitul de energie astfel procesele fiziologie ale celulei sunt dereglate
rezultând în final moartea agentului fitopatogen (Chen C., 201 9).

IV.4.4. Mucegaiul verde al fructelor produs de Penicillium digitatum (Pers. )Sacc.
Mucegaiul verde este cea mai frecventă și serioasă boală post -recoltare a citricelor
datorită capacității mari de ră spândire a sporilor. Agentul patogen este Penicillium digitatum
(Pers. )Sacc.
Regnul Fungi
Filum Ascomycota
Clasa Eurotiomycetes
Ordin Eurotiales
Familia Aspergillaceae
Sapecia Penicillium digitatum

Fig. 24. Penicillium digitatum (Pers.) Sacc . (original)

34 Simptomele inițiale ale mucegaiului verde sunt similare cu cele ale mucegaiului
albastru. Spori ciupercii ajung la nivelul țesutului unde germinează și formează miceliu, astfel
apar pete decolorate de diferit e dimensiuni în orice zonă a fructului (Fig. 25.) . Petele sunt
inițial superficiale dar evoluează rapid ajungând să afecteze țesuturile profunde ale fructului
(Săvulescu O., 1969) .
Curând în centrul petelor apare o regiune de culoare verde ce reprezintă zona de
sporulație a ciupercii, aceasta este inconjurată de un halou alb de miceliu. Etilena este un gaz
natural, ce este produsă de către Penicillium digitatum și are rolul de a intensifica respirația
fructului infectat favorizând dezvoltarea agentului patogen (Timmer L.W., 2000) .
Întreg fructul ajunge să fie inclus într -o masă de spori de culoare verde -oliv. Sporii cu
ajutorul mișcăr ilor fizice sau c urenților de aer se ră spândesc cu usurință pe diferite suprafețe
precum ladițe, paleți, acestea ajugând să fie surse noi de inocul pentru fructele vulnerabile.

Fig. 25. Fruct de Citrus aurantium în stadiu avansat al degr darii de Penicillium
digitatum (Pers.) Sacc.( https://www.naturepl.com/stock -photo -visuals -unlimited -nature –
image01310811.html) .
Penicillium digitatum supraviețuieste de la un sezon la altul sub formă de conidii.
Conidiile sunt dispuse în lanț cu diferite forme și mă rimi. Inf ecția este realizată de către sporii
din aer care pă trund la nivelul leziunior produse fie în timpul reco ltării fie pe parcursul
manipulă rii. Temperatura optimă pentru dezvoltarea agen tului patog ne este aproximativ de

35 24°C, creșterea este inhibată la temperatura de 1°C și se desfașoară mai lent la temperaturi de
peste 35°C sau sub 10°C (Timmer L.W., 2000) .
Controlul pentru mucegaiul verde este același cu cel al mucegaiului albastru (Timmer
L.W., 2000) .

IV.4.5. Putrezirea rădăcinilor provocată de Armillaria mellea (Wahl.) Quel.
Regnul Fungi
Filum Basidiomicota
Clasa Agaricomy cetidae
Ordin Agaricales
Familia Physalcariaceae
Specia Armillaria mellea (sin.Armillariella mellea (Fr) Karst.)

Fig. 26. Armillaria mellea (Wahl.) Que l
(http://hongosgalicianportugal.blogspot.com/2010/09/relacio%20hongo -madera.html) .

Această boală afectează numeroase plante lemnoase din regiunile temperate și
tropicale ale lumii, a fost semnalată și în țara noastra în anul 1953 în localitatea Lovrin din
județul Timiș unde a provocat uscarea plantelor (Săvulescu O., 1969) .
Armillaria melle a (Wahl.) Quel tră iește pe diferiți arbori (conifere, foioa se), se

36 dezvoltă adesea pe trunc hiurile arborilor aflați în descompunere fiind saprofită dar poate ataca
și plantele vii compor tându-se ca un organism parazit (Săvulescu O., 1969) .
În Florida dar și alte zone subtropicale diagnosticarea agentului patogen este foa rte
dificilă deoarece chiar dacă un arbore prezintă simptome ale declinului sau a fost dezrădăcinat
în urma examină rii rădăciniilor moarte c ordoanele miceliene n u pot fi gă site (Timmer L.W.,
2000) .
Prezintă o mare diversitate de gazde, atacă genuri și specii diferite de pomi fructiferi.
Plantele lemnoase ce sunt atacat e de această ciupercă se pot pră buși sub a cțiunea vântului,
sistemul r adicular al acestora fiind afectat. Ciuperca poate să se răspândească de la un arbore
la altul. În livezi sursa de inocul o reprez intă rădă cinile infectate ră mase în sol după taiere
arborilor care dau naștere la noi infecții (Timmer L .W., 2000) .
Citricele slăbite de secetă sau alți factori de stres sunt mai susceptibile la infecții.
Supraviețuirea agentului patogen în sol depinde de cantitatea și duritatea lemnu lui ce
constituie sursa de hrană a patogenului (Timmer L.W., 2000) .
Singurul simptom ce apare la nivelul organelor supraterane și are rol în diagno sticul
bolii este putrezirea bazei trunchiului (Timmer L.W., 2000) .
Filamentele miceliene ale ciupercii formează la nivelul coletului și radăcinii o pâslă
albicioasă ce se extinde sub scoarță la nivelul tulpinii. Lemnul atacat devine spongios și
sfărâmicios. Pot fi atacate atât plantele tinere cât și cele mature, la nivelul cărora se formează
cordoane de rizomorfe alcătuite din filamente miceliene. Cordoanele de rizomorfe se observă
la suprafața organelor atacate, străbat lemnul ajung ând la nivelul solului.
Organele de rezistență ale agentului patogen sunt reprezentate de cordoanele de
rizomorfe alcă tuite din filamente miceliene . Rizomorfele au o culoare brun închisă la exterior
și albă la interior, atunci când sunt tinere produc o lumină fosforescentă verzuie, au rol în
rezistență și în propagare, cresc foarte lungi în sol astfel încât pot trece de la o plantă la alta
producând noi contaminari.
La baza tulpinilor toamna se formează corpurile fructifere. P ălăria este convexă, de 5 –
10 cm diametru, de culoare brun galbuie iar partea centrală a ciupercii este acoperită cu solzi
mici bruni, piciorul este lung, drept sau ușor curbat ș i dilatat la bază iar în partea superioară
prezintă un inel. În solurile cu umiditate ridicată boala este întâlnită mai frecvent (Săvulescu
O., 1969) .
Înainte de plantarea livezilor, terenurile trebuiesc cură țate pentru a reduce la minimum
riscul transmiterii ag entului patogen la speciile de Citrus nou plantate. Odată detec tată boala
este dificil de combă tut și controlat. Metodele de control sunt realizarea de șanțuri care să
izoleze zonele periclitate de cele cu plante sănă toase, sistemul radicular al arborilor infectați

37 este complet înlăturat, pământul este fumigat pentru a gră bi eradicarea și a nu rămâ ne
ciuperca în locul de replantare.
În cazul în care o livadă prezintă o incidență crescută a numă rului de indivizi infectați ,
aceasta va fi eliminată i ar timp de cel puțin un an va rămâ ne ne cultivată după care se poate
repopula. Soluția pe termen scurt pentru a prelungi viața unui individ infectat este de a
înlatura solul de sub coroan a ceea ce va favoriza uscarea rădă cinilor ș i tulpinii astfel
răspâ ndirea agentului patogen va fi îngreunată (Timmer L.W., 2000) .
IV.4.6 Micoza produsă de Phytophthora sp .
Regn Chromista
Filum Oomycota
Clasa Oomicetes
Ordin Perenosporales
Familia Perenosporaceae
Specia Phytophthora sp.
Phytophthora sp. este întâlnită în î ntreaga lume, determină pierderi ale producției de
citrice atât în zonele aride cât și în cele cu precipitații bogate. Boala se dezvoltă la nivelul
altoilor , aproape de nivelul solului afectează cambiu și partea internă a scoarței cea externă
ramănând fermă cu mici fisuri prin care iese la exterior o sec reție vascoasă numită gum sau
rășină (Fig.27).

Fig. 27. Tulpină de Citrus sp . pe suprafața c ăreia s -a format o secreție vâ scoasă ca urmare a
atacului Phytophthora sp. (https://www.cropscience.bayer.com/en/crop -compendium/pests –
diseases -weeds/diseases/phytophthora -spp-citrus ).

38
Aceasta după ploi abundente în zonele torpicale dispare fiind mult mai persistentă pe
trunchi în zonele cu climat arid. Leziunile se ră spândesc , distug lent cambiul , ce este un țesut
vegetal situat la limita dintre țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță și are rol în creșterea
în gro sime a tulpinii și rădă cinii (Timmer L.W., 2000) . Țesutul lemnos cuprinde vase
lemnoase prin care circulă seva brută , iar țesutul liberian cuprinde vase liberiene, care sunt
tuburi ciuruite, prin care circulă seva elaborată (Grințescu I., 19 85).
Pe mă sură ce boala se avansează culoarea frunzelor se schimbă de la verde închis la
galben clorotic și în cele din urmă maroniu roșcat. Dacă leziunea încetează să se extindă sau
ciuperca moare leziunea este acoperită de țesut și începe procesul d e vindecare (Timmer
L.W., 2000) .
La nivelul plantelor tinere infecția cu Phytophthora sp . determină putrezirea, lă starii
fiind astfel distruși.
Ciuperca inf ectează și cortexul rădăcinilor provocând descompunerea acestora.
Cortexul rădă cinilor devine moale și decolor at iar cu timpul este eliminat. Phytophthora sp.
este prezentă în toate livezile de citrice din lume. Populațiile fungice din sol sunt menținu te
prin infecții repetate ale ră dăcinilor fibroase (Timmer L.W., 2000) .
În condiții favorabile ciuperca formează sporangi care eliberează zoospori mobil i ce
sunt atrași de nutrienți , infectând astfel noi ră dăcini. La contactul cu rădă cina zoosporii
germinează infectând țesut ul sensibil, inf ecția se propagă de la vârful rădă cinii spre cortex
ducând la putrezirea întregii rădă cini (Timmer L.W., 2000) .
Ciclul se reia atâta timp cât condițiile sunt favorabile și există țesut sensibil.
În perioadele nefavorabile de mediu ciuperca supraviețuieste în resturile r ădăcinilor, cortexul
este îndepă rtat dar ea pr oduce clamidospori care persistă în sol pe perioade lungi de timp.
Când condițiile devin favorabile clamidosporii germinează indirect și formează sporangii cu
zoospori sau direct formând miceliu (Fig. 28.) (Timmer L.W., 2000) .

39

Fig. 28. Sporangiofor Phytophthora sp.
( https://www.invasive.org/browse/detail.cfm?imgnum=5528564 ).

Infecția are loc prin intermediul unei plăgi sau unei fisuri formate în scoarța , în
condiții umede la nivelul bazei trunchiului. Cambiul în urma leziunilor este expus și
susceptibil infecțiilor pâ nă la 14 zile.
Epidemiile cauzate de P. citrothora se produc în timpul iernii în mediu
mediteranea n, în timp ce cele cauzate de P. palmivora și P. nicotianae apar cel mai ade sea
primăvara, vara și toamna. Atunci când fructele ajung la maturitate ele pot fi infectate de
zoospori cu care ajung în contact dator ită precipitațiilor abundente (Timmer L.W., 2000) .
Lămâile, portocalele dulci și grape fruitul sunt cele mai sensibile , ca metodă de
combatere se cultivă soiuri rezistente sau tolerante la infecția scoarței, la dezvoltarea
putregaiului sau producția de gome numită și gummosis (Timmer L.W., 2000) .
Portocalul trifoliat dar și hibrizi acestuia prezintă o rezistență biochimică ce are rol în
reducerea gradului de pătrundere a agentului p atogen la nivelul gazdei și creș terea regenerări
sistemului radicular în solurile infestate cu Phytophthora sp. (Timmer L.W., 2000) .
Pentru a se evi ta diseminarea ciupercii semințele nu se recoltează din fructele căzute
pe sol , ele se tratează la 50°C timp de 10 minute înainte de plantare. Semințele pot fi plantate
pe medii sterile fără conținut de sol, în recipiente de sere iar majoritatea prob lemelo r ce apar
în stadiul de să mânță sunt eliminate , sau pot fi plantate direct în câmp cu condiția ca acestea

40 să fie libere de ciuperci (Timmer L.W., 2000) .
Controlul chimic se face atunci când există un istoric cu Phytophthora sp .iar plantele
sunt sensibile la infecții. Fungicidele sistemice metalaxil și fosetil -Al sunt folosite împotriva
Phytophthora sp. deoarece asigură controlul bolii în livezi. Cu toate acestea atunci când sunt
utilizate inadecvat pot duce la o creștere a rezist enței a agentului patogen (Timmer L.W.,
2000) .
Fungicidele se aplică înainte de începerea ploilor pentru a fii eficiente. Suprafața de
sol de sub copac trebuie pastrată fară resturi vegetale sau alte plante și scoarța trebuie ferită de
leziuni ce reprezintă cai de intrare ale agentului patogen (Timmer L.W., 2000) .
Umiditatea reprezintă un factor important pentru dezv oltarea fungilor, poate fi
diminuată prin aplicarea irigațiilor dimineața, scoarța copacului avâ nd timp să se usuce pe
parcursul zilei (Timmer L.W., 2000) .
În livezile vechi de citrice este dificil de eva luat gradul de deteriorare al rădă cinilor,
drenarea corectă și gestionarea irigarilor sunt esențiale în regenerarea rădă cinilor. Un mod de
irigare corect trebuie să satisfacă nevoile de ev apotranspiraț ie ale copacului astfel încât să nu
ofere condițiile propice germinarii zoosporilor agentului patogen (Timmer L.W., 2000) .
VI.3.7. Pătarea brună produsă de Alternaria alternata Fr.(Keissele) pv. citri Solcl
Regnul Fungi
Filum Ascomycota
Clasa Dothideomycetes
Ordin Pleosporales
Familia Pleosporaceae
Specia Alternaria alternata Fr.(Keissele ) pv. citri Solcl

Fig. 29. Conidiofori cu conidii – Alternaria alternata
(https://en.wikipedia.org/wiki/Alternaria_alternata#/media/File:Alternaria_spores_160X.png ).

41
Această boală a fost descrisă pentru prima dată în 1903 în Australia iar în 1974 a fost
semnalată în Florida și ulterior în Afri ca de Sud și Turcia. Alternaria alternata provoacă
defolieri severe, pe suprafața fructe lor apar puncte de culoare brună ce afectează calitatea
acestora (Timmer L.W., 2000) .
Diferitele specii ale genului Alternaria provoacă degradarea fructelor și legumelor
proaspete fie înainte sau după recoltare, simptomele apar de obicei ca niște zone netede care
pe parcurs se adâncesc și devin maro (Agrios N.G., 1997) .
Pe frunzele tinere apar leziuni de mici dimensiuni , sub forma unor pete de culoare
brună care sunt înconjurate de un halou galben . Aceste leziuni au o formă mai mult sau mai
puțin circulară și se extind afectând o mare supr afață din frunză . Ciuperca produce o toxină
specifica gazdei, care atacă menbrana plasmatică și patrunde la nivelul sistemului vascular
producând cloroze și necroze. Regiunile necrotice sunt colonizate de că tre Colletotrichum
gloeosporioides care formează corpuri sporifere în cercuri concentrice. Uneori simptomele
acestei boli sunt confundate cu antracnoza (Timmer L.W., 2000) .
Sunt afectați și lă starii tineri, leziunile de la nivelul lor au un diametru de 1 -10 mm.
Dimensiunea leziunilor dar și gradu l de necroză sunt determinate de gradul de s usceptibilitate
al gazdei (Timmer L.W., 2000) .
În mod normal infecțiile nu ajung până la periderm dar ciuperca poate să pătrundă și
să formeze leziuni mari cu halouri extinse de culoare galbenă, în aceste condiții fructele cad
înainte de maturitate.
Conidiile se dezvoltă l a nivelul crengilor, frunzelor că zute pe sol sau cele ră mase în
copac dar nu și pe f ructe. Sporularea are loc după ce infecț ia s-a produs, sporii ciupercii au
pereți groși și sunt rezistenți la codițiile nefavora bile de mediu. Eliberarea sporilor se produce
datorită factorilor de mediu și sunt raspândiți cu ajutorul vâ ntului.

42
Fig. 30. Ciclul de viață al Alternaria alternata
(https://www.researchgate.net/figure/Life -cycle -of-Alternaria -alternata -the-causal -agent -of-
citrus -brown -spot-ACT -toxin_fig1_258924295 )

Temperatura și perioada în care frunzele sunt menținute umede sunt factori ce
favorizează infecția. Temperatura optimă pentru dezvoltarea infecției este de 20 -27°C dar
poate varia în funcție de zona geografică. Perioadele mai mici de 10 -12 ore de umezire a
frunzelor determină nivelui scazute de infecție. Odată ce frunzele ajung la maturitate acestea
devin rezistente sper deosebire de fructe care sunt susceptibile cel puțin 3 luni după caderea
petalelor (Timmer L.W., 2000) .
Pentru a se evita infecțiile cu A. alternata pv. citri ar trebui să fie al ese locații cu o
circulație bună a aerului, o distanță adecvată a arborilor, evitarea supraaglomerării și a
suprafertilizării. O fertilizare excesivă crește numă rul frunzelor tinere susceptibile deci crește
rata incid enței infecțiilor (Timmer L.W., 2000)

43 CAPITOLUL V . Materiale și metode

V.1. Materiale
Cercetările noastre s -au axat pe observarea citricelor din serele Grădinii Botanice
,,Dimitrie Brândză" din București care prezentau diferite simptome ale bolilor.
Colectarea materialului biologic s -a efectuat în primăvara anului 2019. Au fost recoltate
frunze ș i fructe de citrice cu diferite simptome de boală.
După prelevare , materialul biologic a fost prelucrat în laborator după metoda generală
de herborizare dar ș i prin metode specifice fitopatologie ș i micologice.

Fig. 31. Simptome pe fruct de Citrus aurantium (original)

Fig. 32. Simptome pe fructe de Citrus lemon ( L.) Burm.f (original)

44

Fig. 33. Simptome pe frunze de Citrus aurantium ( original)

45
Materialele utilizate pentru cultivarea agenților fitopatogeni a fost reprezentate de:
 Flacoane de sticlă
 Vase Petri
 Ansă
 Pahare Erlernmeyer
 Pipete
 Lame și lamele
 Pensă
Aparatura utilizată:
 Microscop optic
 Stereomicroscop Optik SZM -1
 Autoclav
 Camera foto DSLR Nikon D 4 00 atașată la stereomicroscop
Probele au fost inoculate pe mediu de cultură cartof -dextroza – agar (PDA).
Ingrediente:
 Cartof
 Dextroză
 CaCO 3
 MgSO 4+7H 2O
 Actidionină
 Streptomicină
 Aureomicină
 Vancomicină
 Tergiol
 Agar
 Apă distilată
Mediul de cultură PDA este mediul cel mai utilizat în practicile de micologie deoarece
favorizează creșterea diferitelor specii de fungi.
Mod de preparare: Se folosește o cantitate de 200g se cartofi tăiați cuburi cu diametru de
12mm fără ai curăța, se pun la fiert timp de 60 de minute într -un recipient de sticlă. Folosind o
sită sau un tifon se strecoară pulpa obținută. Se adaugă agarul, am estecul obținut se pune la
fiert până se dizolvă după care se adaugă și dextroza și se amestecă pentru omogenizare.

46 Adaugăm 1000ml de apă distilată, se agită și se toarnă în vase Petri. Ultima etapă este cea de
sterilizare timp de 20 de minute la 121°C (Constantinescu O., 1974) .

V.2.Metode de lucru :
 Colectarea materialului biologic
 Analiza detaliată a structurilor afectate la stereomicroscop
 Izolarea ciupercilor fitopatogene de pe organele supraterane
 Obținerea de colonii pu re
 Examinarea și analiza ciupercilor izolate
 Identificarea speciilor de ciuperci
După colectare, materialul biologic a fost examinat la ste reomicroscop pentru a identifica
zonele cele mai afectate ce vor fi secționate și puse pe mediu de cultură.

Fig. 34. Eșantioane pe frunză (a) și fruct (b) de Citrus aurantium (original)
S-au fă cut eșantioane din m aterialul prelevat, ce a fost dezinfect ate prin spălări
repetate cu apă curentă și apă distilată sterilă. Aceste eșantioane reprezintă fragmente de țesut
de la nivelul frunzelor și fructelor ce prezentau pe su prafata lor simptome ale bolii (Fig. 34.) .
S-au inoculat pe mediu de cultura PDA atât fragmente de țesut simptomatic c ât și fragmente
de țesut sănătos (martorul).
Am utilizat metoda însămanțării în trei puncte, atât pentru probe cat și pentru martor.
Plăcile au fost lasate la temperatura camerei timp de 6 zile în care au fost monitorizate.
Acestea fiind condițiile optime dezvoltării agențiilor fitopatogeni în condiții de laborator.
Plăcile cu mediu au fost colonizate cu diferiți agenți fitopatogeni. În vederea obținerii unor
culturi pure am repasat probele pe noi plăci (Fig37) . O condiție esențială pentru obținerea
unor c olonii pure o reprzintă sterilitatea.
a b a

47

Fig. 35. Eșantioan e din frunză (a) și fruct (b) de C. aurantium cu simptomele bolii la
stereomicroscop

Fig. 36. Eșantion din fruct de Citrus lemon ( L.) Burm.f . văzut la stereomicroscop
b a

48
Capitolul VI . Rezultate și discuții

Primele observații s -au fă cut după aproximativ 5 zile de la data inoculării. Pe mediu de
cultură s -au putut observa colonii miceliene de diferite culori și dimensiuni ( Fig. 37. )

Fig. 37. Colonii fungice dezvoltate pe placi Petri, obsevate în data de 21.01.2019; Martor –
fragmente de frunză sănătoasă , Proba 1 – fragmente de frunză C. aurantium , Proba 2 – fragmente de
frunza C. aurantium , Proba 3 -fragmente de fruct C. lemon (L.) Burm.f , Proba 4 -fragmente de fruct
C. aurantium

49 Tabel ul 2. coloniilor fungice dezvoltate pe mediu de cultură PDA

Pentru identificarea agenților fitopatogeni s -au realizat preparate microscopice
proaspete de tip l amă lamelă. Pentru colorarea materialului am folosit cotton -blue-lactofenol.
Blue cotton este un albastru de amilină acid care colorează citoplasma.
Soluția utilizată a fost preparată din 1g blue cotton pulbere la 200ml apă distilată, se
încălzește și se agită până la dizolvarea completă a colorantului.Se filtrează prin hârtie de
filtru și se amestecă cu 4 părți lactofenol rezultând o soluție de 0,1% (Eliade E., 1980) .
Pentru observarea la microscop a structurilor intacte ale agenților patogeni am utilizat
metoda benzilor adezive și anume : am tăiat fragmente de bandă adezivă transparentă pe care
am presat -o cu partea adezivă pe suprafața culturii, am plasat fragmentul de bandă intr -o
picătură de colorant, dispusă central pe suprafața unei lame. Am înlăturat excesul de colorant
cu hîrtie de filtru și am analizat la microscop.

Rhizop us
oryzae Mucor sp Mucor
circineoides Penicilliu
m
digitatum Purpureoc
illium
lilacium Cladosporiu
m sp.
Martor Colonie
infinită Colonie
infinită Colonie
infinită __ __ __
Proba 1 Colonie
infinită __ __ __ __ __
Proba 2 __ __ __ __ __ 1 colonie
Proba 3 __ __ __ __ __ 2 colonii
Proba 4 __ __ __ __ 3 colonii __
Proba 5 __ __ __ 3 colonii __ __

50

Fig. 38. Preparatele microscopice realizate (original)

Genul Rhizopus
Genul Rhizopus include specii de ciuperci heterotalice, miceliul lor este sub formă
de sifonopla st unicelular și ramificat. Prezintă o caracteristică foarte importantă
reprezentată de hifele aeriene numite stoloni , cu rol în înmulțirea vegetativă (Tănase C. &
Șesan T.E., 2006) .
Miceliu se dexvoltă abundent la suprafața substratului, pre zintă rizoizi ramificați de
culoare brună, cu rol de absorbție și de fixarea substanțelor nutritive (Tănase C. & Șesan
T.E., 2006) .
Rizoizi sunt structuri foarte ramificate ce sunt specifice speciilor de ciuperci
saptofite, au aspectul unor rădăcini și sunt formate din terminațiile sifonoplastului (Tănase
C. & Șesan T.E., 2006) .
La nivelul rizoizilor se diferențiază or totrop fascicule de sporangiofori drepți care
prezintă terminal sporangi globuloș i de culoare neagră (Fig.38) . Sporangioforul se contin uă
cu o columelă globuloasă (Tănase C. & Șesan T.E., 2006) .
Rhizopus oryzae formează celule asemănătoare drojdiilor și determină fermentarea
glucidelor. Temperatura optimă pentru dezvoltare este cuprinsă între 37 -40°C (Pârvu M.,
1999) .

51

Fig. 39. Rhizop us oryzae 40x (original)

Fig. 40 . Sporangiofor de Rhizop us oryzae 20 x(original)
Genul Cladosporium
Acest gen cuprinde specii care prezintă conidiofori simpli sau ramificați, septați de
culoare brună. Pe conidiofori se formează formează terminal conid ii ce pot fi izolate sau
grupate în lanțuri scurte de culoare brună . Speciile acestui gen determină pătări pe fața
superioară a frunzelor, dacă atacul este puternic poate determina și necroze, mai rar poate
ataca tulpina și mugurii florali (Pârvu M., 1999) .
Peretele celular se dezvoltă prin intermediul corpusculilor se cretori ce sunt
localizați în vâ rful hifei, formând un perete nou prin creștere distală , din care rezultă o hifă
cilindrică (Tănase C. & Șesan T.E., 2006) .

52

Fig. 41. Cladosporium sp . conidii 20x (original)

Genul Mucor
Cuprinde specii saprofite pe frunze, resturi vegetale, fructe în descompunere ș.a.
Miceliu este alcătuit din hife heterotalice, hialine, foarte ramificate. La contactul cu
substratul miceliu formează rizoizi ce au ro l în ab sorbția substanțelor nutritive și fixare
(Tănase C. & Șesan T.E., 2006) .
Sporangii sunt globuloși sau piriformi și se formează la vârful unor filamente
neramificate care se prelungesc cu o columelă. Sporangii prez intă în interior numerosi
spori . Spori s unt de tip zoospori rezistenți la condițiile nefavorabile de mediu (Tănase C. &
Șesan T.E., 2006) .

Fig. 42. Mucor sp sporangiofori cu sporange și rizoizi 20x (original)

53

Fig. 43. Mucor circinelloides 20x (original)

Genul Penicilium
Speciile genului Penicillium se întâlnesc frecvent în natură și sunt cunoscute sub
denumirea populară de „ mucegai verde -albastru”. Acest gen cuprinde atât specii saprofite
cât și patogene.
Miceliul este pluricelular și ramificat. Conidioforii pluricelulari ce prezintă aplical
metul e, fialide și conidii cu dispoziție variabilă. Metulele sunt organizate într -un singur etaj
sau două, pe fialide se formează conidii microscopice dispuse în lanț cu f orme variate și
suprafață netedă sau rugoasă (Fig.45 ) (Pârvu M., 199 9).
Penicillium digitatum este agentul de alterare semanlat pe citrice, a fost izolat și de
pe tomate și sucuri de fructe. Se dezvoltă pe mediu sintetic formând colonii catifelate cu
diametru de 30 -40mm, de culoare verde cenușiu,cu marginea albă. Conidiofori septați cu
fialide c ilindrice și fialospori unicelular (Tănase C. & Șesan T.E., 2006) .

54

Fig. 45. Penicilium digitatum fialide cu fialospori 20x (original)

55

CAPITOLUL VI I. Măsuri de prevenire și combatere a
principalelor boli întâlnite la citrice

Se cunosc două categorii de măsuri ce se aplică în tratarea bolilor : măsuri de prevenire
sau profilactice și m ăsuri de combatere . Este indicat să folosim în special măsurile
profilactice, pentru a împiedica apar iția bolilor, în detrimentul aplicării măsurilo r de
combatere, deoarece pagubele și pierderile produse de bolile ins talate nu mai pot fi
recuperate (Săvulescu T. și Săvulescu O., 1959) .
Măsuri de prevenire împotriva bolilor :
 alegerea unor terenuri bogate în substanțe nutritive și amplasarea în locuri în care
sunt respectate cerințele fiziologice ale plantei legate de lumină, căldură și umiditate
 drenarea solului, în cazul unei umidități crescute, în special în perioadele ploioase,
când apa stagnează
 irigar ea solului, atunci când nivelul umidității scade sub limita minimă a cerințelor
plantelor
 menținerea distanței în momentul cultivării plantelor, pentru a permite dezvoltarea
armonioasă a acestora
 alegerea unor soiuri rezistente la boli ( Săvulescu T. și Să vulescu O., 1959) .
Deși măsurile de prevenire sunt mai numeroase și mai efective decât cele de
combatere, există numeroase cazuri în care aplicarea ultimelor menționate este necesară
pentru salvarea plantelor. În cazul infectării citricelor cu Citrus Tris teza Virus este
necesară înlăturarea indivizilor bolnavi și incinerarea acestora. (Timmer L.W., 2000)
Această practică este folosită în cazul majorității plantelor de cultură și a c elor
ornamentale. De asemenea este importantă aplicarea de insecticide pentru eliminarea
afidelor cu rol de vectori. (Săvulescu O. și colab., 1969)
În cazul instalării unor bacterioze, în perioada de repau s vegetat iv se recomandă
îndepărtarea frunzelor infectate, arderea copacilor afectați, stropiri rep etate cu soluție de
Cu (Agrios N.G., 1997) .
În combat erea bolilor provocate de fungi este esențial îndepărtarea organele
afectate și incinerarea , de la un an la altul spori se pot pastr a pe echipamentele de tăiere
fapt pentru care acestea se dezinfectează.

56
CONCLUZII

o În urma consultării literaturii de specialitate am constatat că prin cele mai
frecvente boli întâlnite la citric e sunt o viroză, o micoplasmoză, o bacterioză
și șapte micoze .
o În urma observațiilor realizate în serele Grădinii Botanice „Dimitre
Brândză” din București boala cu cea mai mare incidență este mucegaiul
albastru produs de Penicillium digitatum (Perss) Sacc precum și Fumagina
identificată ca simptome dar ne c onfirmată prin cultivare din lipsa unui
mediu adecvat.
o Din e șantioanele prelevate de la nivelul frunze lor și fructe lor, ce au fost
cultivate pe mediile de cultură am identificat fungi aparținând următoarelor
genuri: Rhizopus, Penicillium, Mucor și Cladospo rium .
o Dintre fungii izolați și identificați, am observat că genul Penicilium se
dezvoltă î n abundență pe fructele de citrice , iar genul Rhizopus se dezvoltă
cu precădere pe frunze.
o Pentru reducere pierderilor produse de agenții pato geni în colecția de citrice
din serele Grădinii Botanice propunem aprofundarea mecanismelor de
apărare la plante și colerarea acestora cu modul de nutriție, condițiile de
dezvoltare și eficacitatea metodelor de prevenire și combatere.

57
Bibliografie

1. Abdulkhair W.M. și Alghynthaymi M.A., 2016 , Plant Pathogens, Plant Growth , 50-
59.

2. Anastasiu P., 2008, Taxonomie vegetală, Editura Universității din București .

3. Anastasiu P., 2016. Colecții în Grădina Botanică „ Dimitrie Brândză,,. București:
Editura Universității din București .

4. Agrios N. G.,1997 . Plant Pathology , 4 th Edition, Academic Pres, New York, San
Diego .

5. Bake R. și colab. , 2014, Public consultation on the scientific opinion on the risk to
plant healt h of Phyllosticta citricarpa (Guignardia citricarpa) for the EU territory with
identification and evalu ation of risk reduction options, EFSA Journal, 12 , 15-18.

6. Bordeianu T. și Stanciu Gh., 1970 , Cultura lămâiului în apartament ,Editura Ceres .

7. Chen C. și colab., 2019 , Inhibitory Effect of 7 -Demethoxytylophorine on Penicillium
italicum and its Possible Mechanism. , US National Library of Medicine National
Institutes of Health .

8. Cons tantinescu O. , 1974 . Metode și tehnici în micologie , Editura Ceres .

9. Horn N., 2009 , Buletin OEPP/EPPO Bulletin, European and Mediteranean Plant
Protection Organization, 39 , 318 -327.

10. Doroboață M.A. , 1988 , Cultura citricelor în gospodărie , Editura Ceres .

11. Eliade E. , 1980 , Biologia paraziț ilor vegetali , Editura Universității Bucureș ti.

12. Fodor E. și Șesan T. , 2014 , Fitopato geni în ecosistemele forestier e, Editura
Universității din București .

13. Grințescu I ., 1985 , Botanic a, Editura Ștințifică și Enciclopedică .

14. Hlava B., S tary F . și Pospisil F., 1987, Piante per la bellezza, Instituto Geografico De
Agrostini
15. Hulea A.,1972 , Bolile neparazitare la plante , Editura Ceres .

16. Hulea A., G. G. 1982 , Bolile și dăunatorii produselor agricole și horticole după
recoltar e, Editura Ceres .

17. Lee R. F. , 2015 , Control of Plant Virus Diseases, Advences in Virus Research, 91 ,
143-173.

58 18.
Lertsuchatavanich U., Cubero J.și Llop P., 2017, Detection of Xanthoonas citri subsp.
citri in Citrus, Jurnal of plant patology , 263-269

19. Pârvu M., 1999 , Atlas Micologic, Editura Presa Universitară Clujeană .

20. Pedro M. & colab., 2007, Citrus tristeza virus: a pathogen that changed the course of
the citrus industry, Molecular Plant Pathology, 9, 251-268

21. Ploaie P.G.,1973, Micoplasma și bolile proliferative la plante, Editura Ceres.

22. Moreno P. & colab., 2007 . Citrus tristeza virus: a pathogen that changed the course of
the citrus industry. Molecular Plant Pathology, 9, 251 -268

23. Rigano L. A., Siciliano F., Enrique R., Sendín L., Filippone P., 2007, Biofilm
Formation, Epiphytic Fitness, and Canker Development in Xanthomonas axonopodis
pv. citri, The American Phytopathological Society, 20.

24. Săvulescu O., 1969 , Bolile pl antelor ornamentale din România , Editura Academie i
Republicii Socialiste România .

25. Sârbu A., 2010 , Grădina celor cinci anotimpuri , Editur a victorBvictor .

26. Smith I.M., Organisms de Qurantaine pour l Europe ,OEPP en ass ociation avec CAB
Internationa, II.

27. Tănase C. și Șesan T. E., 2006 , Concet e actuale în taxonomia ciupercilor , Editura
Universității Alexandru I oan Cuza .

28. Tim R.G. , James H .G. și Tim S. , 2002 , Citrus Canker: The pathogen and its impact.
Plant Health Progress .

29. Timmer L.W. , 2000 , Compendium of Citrus Diseases , The Ame rican
Phytopathological Society .

30. Zanoschi V. și Toma C., 1985 , Morfologia și anatomia plantelor cultivate , Editura
Ceres .

Surse internet :
1. http://www.indexfungorum.org/names/names.asp
2. https://www.dreamstime.com/parts -plant -morphology -lemon -tree-fruits –
flowers -green -leaves -root-system -isolated -white -background -image127392533
3. https://plantix.net/plant -disease/en/200025/citrus -tristeza -virus
4. http://www.citrusandlife.com/en/content/10 -parts -of-citrus -fruits
5. https://plantix.net/plant -disease/en/200025/citrus -tristeza -virus
6. https://cals.arizona.edu/extension/ornamentalhort/plantpro tect/citrusdisease.pdf

59 7. https://www.cabi.org/isc/datasheet/56921?fbclid=IwAR3QaIeutuBhVn5w2r3K
3Qct80zyPxp5hJdZDVEerW4Tt9irLuHeCz -IEBE#CB5F48BA -F73F -4F68 –
833A -4A8BDE4106AF
8. https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.2903/j.efsa.2014.3557
9. https://www.ipmi mages.org/browse/subthumb.cfm?sub=9406
10. https://www.invasive.org/browse/detail.cfm?imgnum=1570426
11. https://www.pinterest.fr/pin/382454193351696664/
12. https://www.naturepl.com/stock -photo -visuals -unlimited -nature –
image01310811.html
13. http://hongosgalicianportugal.blogspot.com/2010/09/relacio%20hongo –
madera.html
14. https://www.cropscience.bayer.com/en/crop -compendium/pests -diseases –
weeds/diseases/phytophthora -spp-citrus
15. https://www.invasive.org/browse/detail.cfm?imgnum=5528564
16. https://en.wikipedia.org/wiki/Alternaria_alternata#/media/File:Alternaria_spor
es_160X.png
17. https://www.researchgate.net/figure/Life -cycle -of-Alternaria -alternata -the-
causal -agent -of-citrus -brown -spot-ACT -toxin_fig1_258924295