Lect. Univ. dr. OTILIA GĂINAR [613607]

1
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE JURNALISM ȘI ȘTIINȚELE
COMUNICĂRII
SPECIALIZAREA : JURNALISM

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Coordonator științific :
Lect. Univ. dr. OTILIA GĂINAR

Absolvent: [anonimizat]
2017

2
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE JURNALISM ȘI ȘTIINȚELE
COMUNICARII
SPECIALIZAREA: JURNALISM

REPORTAJUL DE TELEVIZIUNE
„Îndrumător de vise”

Coordonator științific:
Lect. Univ. dr. OTILIA GĂINAR

Absolvent: [anonimizat]
2017

3

CUPRINS

➢ Argument …………………………………………………….. ……………………….. 4
➢ Capitolul I – Reportajul de televiziune …………….. ………………………… 6
1. Scurtă descriere …………………………………………………………………. 6
2. Funcții ale reportajului ……………………………………………………….. 8
3. Unghiul de abordare ………………………………………………… ………… 9
4. Etapele realizării reportajului ……………………. ……………………….. 10
• Pregătirea reportajului în redacție ….. ………………………… 10
• Producția reportajului în teren ……….. ……………………… .. 11
• Prelucrarea materialelor în redacție ………………………….. 1 3
➢ Capitolul II – Proiectul : reportajul “ Îndrumător de vise ” ………… 16
1. Scurtă descriere ………………………………………. ……………………….. 16
2. Funcții ale reportajului …………………………….. ……………………….. 17
3. Unghiul de abordare ………………………………………………………….. 18
4. Etapele realizării reportajului ……………………. …….. ………………… 18
• Pregătirea reportajului în redacție …… ……………………….. 19
• Producția reportajului în teren ………… ……………………….. 19
• Prelucrarea materialelor în redacție ……………. …………….. 2 0
➢ Concluzie …………………………………………………………………………….. .. 22
➢ Bibliografie ………………………………………………………………………….. .. 24
➢ Anexe ………………………………………………………………………………….. .. 25

4
Argument

Reportajul ‘’ Îndrumător de vise ’’ își pro pune să arate lumii experiența
trăită de un învățător, drumul pe care îl parcurge până să atingă acest statut,
piedicile pe care le întâlnește de -a lungul acestui parcurs, dar și partea
frumoasă a profesiei de învățător.
Îmi doresc să scot în evidență calitățile învățătorului de astăzi și munca
pe care acesta o depune pentru ca fiecare zi la clasă să fie b enefică pentru
micuții care vin să învețe. “Presa poate “colora” evenimentele, prin utilizarea
sau neutilizarea lor .” (McLuhan, 2011) Astfel, dascălul dedicat care în viața de
zi cu zi reușește să treacă neo bservat, prin mediatizare poate deveni exemplul
care contribuie la dezvoltarea valorilor societății. Vreau ca prin acest scurt
reportaj să readuc în atenția publică, faptul că învățământul românesc, așa cum
este el, nu trebuie blamat, ci trebuie susținut ș i încurajat.
Am ales ca subiect al reportajul ui meu, o tânără învățătoare, care nu are
foarte mulți ani de predare în spate, tocmai pentru a nu crea o discrepanță între
situația învățământului de astăzi , și ideologiile profesorilor care poate au rămas
cu amintirea și obișnuința vremurilor de demult.
“Nu orice fapt din realitatea înconjurătoare la care jurnalistul asistă este,
automat, subiect de reportaj. ” (Coman, 2006 , p. 17 ) Consider că un învățător
dedicat îșî câștigă rolul ca subi ect de reportaj deoarece u n învățător este acel
om care, odată cu alegerea profesiei, alege ca toată viața sa să fie legat de acest
post. Un învățător nu po ate să meargă la muncă, iar acasă să se detașeze întru
totul de job și să se concentreze pe viața p ersonală. Întotdeauna viața sa intimă
va fi invadată de viața profesională pentru că acasă va lucra de fiecare dată la
materialele pentru urmă toarea zi , la proiectele de lecții , se va concentra pentru
crearea de serbări, spectacole, participarea cu elevii la concursuri și activități
extracurriculare, va investi timp în găsirea de soluții practice și inovative
pentru a face lecțiile mai plăcute și mai ușor de înțeles pentru prich indei. Pe
lângă toată această muncă ce nu se sfârșește niciodată, un lucrător în
învățământ se documentează continuu. Acesta trebuie să fie la curent cu toate

5
noutățile din domeniu, participă la cursuri de formare, se pregătește intens
pentru examenele periodice ( titularizare, definitivare, examene le de grad,
etc. ). Așadar , un învățător nu se oprește niciodată din studiat, și pentru faptul
că a muncit destul de mult să ajungă la catedră cred că este un motiv suficient
pentru care să îi oferim apreciere a noastră.
Urmăresc să aflu de la subiect, și să scot în evidență, pașii pe care i -a
parcurs până să se numească ‘’Pro fesor în învățământul primar ‘’ , impresiile
acestuia despre drumul pe care tocmai l -a parcurs, dar și sentimentele pe care le
încearcă, a cum că a ajuns acolo unde și -a propus. Vreau, de asemenea, să aflu
părerea doamnei învățător intervievată, despre sistemul nostru de învățământ
actual, piedicile pe care le -a întâlnit de -a lungul puținilor ani în care a profesat,
și ce crede că ar trebui s chimbat pentru ca înv ățământul române sc să se
îmbunătățească . De asemenea, îmi doresc să aflu despre experiența cu piticii
școlari, despre cât de greu sau de ușor îi este sau i -a fost să lucreze cu copiii.
Titlul reportajului l -am ales gândindu -mă că un învățător ne sprijină
primii pași pe calea cunoașterii, și ne îndrumă către viață.
Îmi propun ca subiectul reportajului să fie privit din două unghiuri:
partea fericită și emoționantă a meseriei de dascăl, d ar și evidențierea punctelor
slabe ale sistemul de învățământ românesc.

6
Capitolul I – Reportajul de televiziune

1. Scurtă descriere
Jean-Dominique Boucher (1995) afirmă că : “Reportajul este o poveste
care se spune: o poveste adevarată. Reportajul se situează în eveniment, îl
luminează, îl pune în perspectivă ș i dă substanță informaț iei brute. Î n presa
tipărită , cotidiană sau periodică , reportajul este esenț ial. Reportajul
vizualizeaz ă informația, o autentifică și îi conferă credibi litate. […] Jurnalismul
trăitului permite părăsirea potecilor bătute. El colorează realitatea cea mai
banală . […] Reportajul nu este un lux. Dar în masura î n care sunt povestitori,
reporterii rămân înainte de toate, jurnaliș ti care informează .”
Așadar, r eportajul are ca funcție fundamentală informarea publicului.
Însă are dr ept scop secundar atragerea publicului, și menținerea atenției
acestuia . Mai cu seamă reportajul de televiziune , deoarece “genul audiovizual
se adresează unui public foarte numeros, încercând să răspundă nu doar
curiozității informative a acestuia, ci și apetitului său pentru spectacol, pentru
pitoresc și detaliu” (Zeca -Buzura , 2005) .
Reportajul se bazează pe un eveniment sau un fapt social, pe care
încearcă să îl explice, și să îl aducă în atenția publicului. Acesta trebuie să
adopte un punct de vedere obiectiv și distanțat, chiar dacă acest lucru nu se
poate realiza în totalitate , deoarece, reportajul trece printr -o etapă de producție ,
deci material ul final poate fi influențat de subiectivitat ea echipei care l -a creat .
De-a lungul timpului, televiziunea a migrat de la scopul fundamental al
jurnalismului – informarea , către spectacol, atragerea publicului și stârnirea
reacțiilor acestuia. Daniela Zeca -Buzura (2009) vorbește despre divizarea
televiziunii în televiziunea -realitate și televiziunea -spectacol. “Acestea din
urmă sunt concepte recente ale neoteleviziunii, capabile să reflecte atât mixajul
de forme culturale conținute, cât și mobilitatea practicilor care le -au generat ”
(Zeca -Buzura , 2009 , p. 18 ) .

7
Reportajul se aseamănă cu alte genuri publicistice, cum ar fi știrea,
interviul sau ancheta, prin informativitate, accesibilitate, credibilitate, coerență,
claritate, etc. , însă, se deosebește de acestea prin faptul că reporterul se află
întotdeauna la fața locului, și to t ce se transmite publicului, se face prin ochii și
percepția acestuia. Acest lucru susține ideea că reportajul nu poate fi în
totalitate obiectiv, în ciuda încercărilor. Și în cazul anchetei reporterul este
prezent la fața l ocului, însă acolo se pune accent mai mult pe valoarea
dovezilor și a argumentelor ce susțin o anumită problematică. Pentru reportaj,
prezența reporterului este prima condiție în realizarea acestuia.
Tot Jean-Dominique Boucher (2005) descrie reportajul ca fiind:
– O istorie povestit ă
– Un mod de a atribui semnificații unei povești reale
– Arta de a povesti și de a construi povești cu care suntem contemporani
– Un argument al gestionărilor de emisiuni în sprijinul vizualizării,
autentificării, credibilizării info rmației (în audio -vizual)
– O formă în care este reprodus un eveniment
– O stare de spirit, o atitudine, un reflex ale reporterului.
Iar Mădălina Bălășescu (2006) scrie în “Manual de jurnalism” ,
coordonat de Mihai Coman , că reportajul este :
– Spectacolul unui eveniment care merită să fie văzut și povestit, avâ nd
drept obiective vizualizarea , înțelegerea faptelor.
– Din punct de vedere structural, o înlănțuire de lucruri cunoscute,
‘’montate’’ după regulile unui spectacol având drept conținut elem ente de
decor , sunet e, mirosuri, costume, personaje , acțiune. Pe scurt, este vorba de
scenariu, dialoguri și regie, organizate de cele mai multe ori după regulile
narative element are (debut, desfășurare, final) .
– O organizare oarecare de fapte, datorată ju rnalistului, care ‘’vede’’
realitatea în imagini. Jurnalistul nu este cel care valorizează pozitiv sau negativ
ceea ce vede. Spectatorul este cel care decide acest lucru.
De asemenea, Mădălina Bălășescu (2006) susține că un reportaj bun nu
este acela care tinde să se asemene unui spectacol , ci acela prin care orice lucru

8
simplu este însuflețit și orice relatare neinteresantă capătă viață, sobrietatea,
obiectivitatea, aut enticitatea și onestitatea fiind regulile de aur ale unui reportaj
reușit.
Pentru ca reportajul să fie o reușită, reporterul trebuie să fie antrenat, să
se adapteze diferitelor situații în fața cărora este pus, să știe de la început cum
va trebui să arate materialul final și să -și planifice toate etapele realizării
acestuia. Yves Agnes (20 11) susține că un reporter ar trebui să beneficieze de :
➢ Curiozitate și minte proaspătă – în scopul de a absorbi informația din
jur. Un reporter ignorant nu va avea reuși să producă un reportaj bun .
➢ Plăcerea de a se întâlni cu oamenii – capabilitatea de a s e adapta
oricărei situații și oricărei persoane cu care se întâlnește, fie un cerșetor,
fie o persoană importantă.
➢ Sensibilitate – pentru a crea materiale sensibile, emoționante, capabile
să impresioneze publicul
➢ Rapiditate, disponibilitate, concentrare – aceste trei caracteristici
trebuie să fie nelipsite în teren. Reporterul trebuie să fie cât mai practic,
cât mai activ, și să lucreze eficient.
➢ Stil – prin care reușește să redea telespectatorului tot ceea ce el a văzut,
a auzit, a simțit, a mirosit.

2. Funcții ale reportajului
’’Televizorul nu va funcționa ca un fundal. Te implic ă. Trebuie să
participi și tu. ” (McLuhan, 2011 , p. 402 ) Report ajul de televiziune , aduce în
atenția privitorului un subiect care l -ar putea interesa, depășind funcția de
informare și determinându -l pe acesta să se identifice cu personajele sau să
empatizeze cu ele/cu situația prezentată. Reportajul este o îmbinare a funcțiilor
de infor mare și de spectacol. “Deseori, reportajul este o prezentare de interes
public, oferind conținuturi informative sau educative, însă nu trebuie să aibă un
stil bazat doar pe realități sau academic. Formatul unui spectacol de varietăți,

9
formatul dramat ic sau elementele formatelor distractive pot amplifica interesul
publicului” (Hilliard, 2012 , p. 217 )
Principala funcție a reportajului rămâne însă informarea. “Televiziunea
e responsabilă de informarea unei audiențe naționale despre statutul actual al
societăți i, cunoașterea a ce se întâmplă în jurul oamenilor fiind esențială pentru
cultura democratică. ” (Bignell, Orlebar, 2009) .
Conform lui Jean -Dominique Boucher (1995) și lui Pierre Ganz (1990) ,
reportajul benefic iază de o serie de alte funcții , susținute de practica profesiei.
Acestea sunt :
– Înțelegerea evenimentului
– Aducerea în atenție a unei informații personalizate
– Restituirea unei realități date, într -o manieră originală
– Informație în defavoarea spectacolului
– Stabilirea unei legături între jurnalist si public
– Sensibilizarea publicului, complementară informării
– Semnificarea evenimentului relatat și concretizarea semnificației
printr -o presupusă legătură cu viața publicului
– Prezentarea unui element , considerat surpriză față de un anumit niv el al
informației, reperat de jurnalist ca fiind cunoscut de public
– Seducție
– Persuasiune.

3. Unghiul de abordare
“Unghiul de abordare este un singur aspect al subiectului care poate fi
abordat având ca scop lămurirea fondului problemei.” (Coman, 2006, p. 229)
Acesta reprezintă modul în care reporterul privește reportajul, și ceea ce își
propune să evidențieze. Poate fi similar cu unghiul în care este privită o
fotografie. Se poate privi în ansamblu sau se poate focusa pe un anumit lucru.

10
În funcție de unghiul de abordare aleges, telespectatorul primește
informații distincte. “Reportajul despre o manifestație stradală nu va avea deloc
aceeași tonalitate dacă povestim despre înaintarea mulțimii (prinzând întreaga
coloană) sau dacă vom alege să descriem mișcarea de protest urmărind un mic
grup de participanți veniți din orașul unde apare cotidianul pentru care scriem .”
(Agnes, 2011, p. 246)
Este bine ca reporterul să își stabilească mai mult de un unghi de
abordare. Acest lucru duce la realizarea unui material complex, sau poate
reprezenta varianta de rezervă în cazul în care reportajul nu poate urmări
unghiul de abordare stabilit inițial.

4. Etapele realizării reportajului
În realizarea materialul ui se urmăresc trei pași importanți : pregătirea
acestuia în redacție, munca propriu -zisă în teren și montarea și finalizarea
reportajului în studio.

• Pregătirea reportajului în redacție
Contrar aparențelor, această etapă are o importanț ă destul de mare,
deoarece, aici se planifică și se gândește întregul material care urmează a fi
realizat. Se pun cap la cap informațiile deținute, se caută surse, și se localizează
evenimentul. Pe ntru ca această etapă să fie una productivă, trebuie îndepl inite
patru condiții importante :
✓ Familiarizarea cu subiectul – reporterul evaluează informațiile pe care
le are despre eveniment, și stabilește importanța acestuia pentru public.
✓ Localizarea even imentului – aici se stabilesc contactele cu participanții,
se evaluează locul unde urmează să se filmeze după condițiile de lucru (se
studiază unde se plasează camera, dacă există su rse de lumină, de energie, etc. )
și se poate realiza un scenariu după care se va executa filmarea.

11
✓ Documentarea asupra evenimentului – este necesară o predocumentare
cu privire la evenimentul ce urmează a fi filmat, pentru a se evita înțele gerea
greșită de către reporter , și implicit eșuarea reportajului. Sursele de
documentare uzuale sunt : presa scrisă, baza de date personală, sursele
academice, reportaje pe aceeași temă și arhiva de informații a redacției.
✓ Pregătirea instrumentelor necesare filmării – de obicei camera de luat
vederi, sursele de lumină, cablurile, casetele, m icrofonul, sunt în grija
tehnicienilor. Reporterul , însă, are responsabilitatea de a -și pregăti notițe cu
privire la desfășurarea muncii în teren (localizarea interlocut orului, fișe cu
întrebări, etc.) .

• Producția reportajului în teren
Scopul muncii în teren este acela de a colecta informațiile în cuvânt și
imagine, iar rolul principal al reporterului este gestionarea relației cu sursele.
Acestea sunt reprezentate prin :
➢ surse oficiale
➢ martori
➢ jurnalistul -sursă
➢ specialiști
➢ reporterul însuși – are ca responsabilitate evitarea subiectivității,
și a exteriorizării emoțiilor.
Cele două cele mai importante tehnici de colectare a le informațiilor în
cazul reportajului sunt interviul si observația.
Interviul mărește senzația de autenticitate, prin stabil irea relației dintre
sursă și receptor (telespectator) . Pierre Ganz (1990) a indentificat patru tipuri
de interviu, prin intermediul practicii în teren. Acestea sunt :
– Interviul -mărturie : răspunde la cele 5 întrebări importante (cine, ce,
unde, când, cum)
– Interviul -declarație : aici se exprimă un punct de vedere pe care
reporterul îl consideră relevant în raport cu evenimentul
– Interviul -explicație : expertul lămurește aspectele importante pr oducerii
evenimentului

12
– Interviul -document : relevă aspectele importante ale vieții și
personalitații unui individ. Acest tip de interviu se folosește de regulă î n
reportajele dedicate personali tăților.
De asemenea, Jaques Larue -Langlois , în “Manuel de journalisme
radio -televisee ”, clasifică după scopul urmărit de jurnalist, alte opt tipuri de
interviu :
– Interviul de i nformare – mărturia unei persoan e care a luat parte la
desfășurarea evenimentului
– Interviul de descriere – prezentarea unui observator extern care a asistat
dar nu a participat la acțiune
– Interviul -analiz ă – intervievat este un expert capabil să răspundă la
întrebarea ”de ce? ”
– Interviul -comentariu – părere a unui expert sau a unei persoan e
cunoscută , în jurul întrebării ”ce c redeți despre?”
– Interviul de opinie – are în centrul discuției un om politic, un om de
știință, sau un specialist recunoscut, care explică, dă replica unui adversar, sau
comentează asupra unui eveniment de ultimă oră
– Interviul cu personalități – aduce în prim plan un individ remarcabil sau
celebru, în scopul popularizării sale
– Interviul de promovare – urmărește să aducă în atenția publicului un
eveniment remarcabil
– Interviul consacrat unei teme majore – dezbate chestiuni sociale sau
probleme ale unei comun ități .
Observația îi revine reporterului. “Ochiul este prima unealtă a
reporterului. […] jurnalistul aduce în scenă realitatea pe care a observat -o.”
(Agnes, 2011, p. 240) Acesta are drept responsabilitate să repereze punctele și
faptele importante ale evenimentului , și să le descrie cât mai obiectiv și succint,
deoarece uneor i imaginile nu sunt îndeajuns. În audio -vizual discu rsul se află
pe locul doi, însă , împreună cu imaginile, trebuie să ating ă câteva caracteristici
de bază : informativitate, claritate, credibilitate , autenticitate, concizie, etc.
Imaginile fiind cele mai imp ortante în audio -vizual, este necesar ca materialul
să fie bine filmat, să descrie cel mai bine situația în cauză, să poată fi folosit la
montaj, și să exprime c eea ce jurn alistul își propune.

13
Responsabilul pentru calitatea imaginilor este tot reporterul, el fiind
șeful oficial al echipei de filmare. Un bun reporter identifică sensul în care
evenimentul se desfășoară, iar imaginile ar trebui să fie în concordanță cu
acesta.
Jurnalismul televizual are ca scopuri preliminare prezentarea de imagini
care atrag atenția telespectatorului , evitarea aspectelor care distrag atenția și
care fac reportajul să fie confuz și incoerent , și realizarea de materiale ușor de
montat și de rece ptat.
Prezența reporterului în imagine dinamizează reportajul și îi oferă
credibilitate. “Actul inform ării se fondează pe relația dintre cel care oferă
informația – ziar și jurnalist – și cititorul (ca să ne referim la presa scrisă) ce îi
acordă încrederea sa. ” (Agnes, 2011 , p. 16 ). De aceea e ste d e preferat ca atunci
când reporterul apare, să privească direct în cameră, și nu în notițe, pentru
evitarea senzației de nesiguranță. De asemenea, este necesar ca în imagine să
nu existe alt centru de at enție.

• Prelucrarea materialelor în redacție
“Chiar dac ă ceea ce auzim sau vedem la televizor ni se pare că nu iese
din tiparele conversațiilor obișnuite, în spatele acestor dialoguri, monologuri se
ascund echipe de redactori, scenariști, poate chiar de scriitori care stilizează
informațiile pentru a intra în acest stereotip stilistic. ” (Bălășescu , 2003 , p. 106 )
În redactarea textului se au în vedere câteva princip ii importante. În primul
rând, î nceputul reportajului trebuie să fie captivant, să agațe telespectatorul și
să îl determine să urmărească în continuare materialul. ”Nu mai pu țin de
jumătate dintre telespectatori deschid televizorul fără să aibă dinainte o idee
despre programul pe care îl vor urmări. ” (Bertrand, 2001 , p. 172 ) . Așadar,
reportaj ul va începe cu faptul cel mai semnificativ, descriindu -se pe scurt
perspectiva reportajului.
“Atacul” trebuie să răspundă la câteva întrebări din cele șase esențiale,
însă niciodată nu va răspunde întrebării “de ce?” . Introducerea poate fi și
imprecisă, sau interogativă , cea din u rmă fiind mai puțin recomandată , dearece

14
captează foarte rar atenția publicului, dând impresia unei cunoașteri
insuficiente a subiectului.
Relatarea va fi concisă, cu fraze scurte și vocabular simplu, comun.
Verbe le se folosesc la timpul prezent, pentru a evidenția actualitatea
reportajului, iar în cazul unui eveniment din trecut se folosește perfectul
compus, cu precizarea datei acestuia . Încheierea textului este la fel de
important ă, deoarece, ultimele cuvinte ră mân cel mai bine în mintea
telespectatorului. Rolul acesteia este încheierea unghiului din care a fost tratat
subiectul și evitarea concluziilor moralizatoare, ce pot oglindi subiectivitatea
jurnalistului. Dacă subiectul rămâne deschis, atunci se formuleaz ă o concluzie
oarecare , cu promisiunea de continuare a dezbaterii.
În montarea imaginilor se a u în vedere următoarele aspecte : evaluarea
imaginilor care dau telespectatorului impresia că se află la fața locului, și
evitarea trecerii bruște de la o extremă la alta (plan ansamblu -plan d etaliu)
pentru a nu șoca ochiul , afectând astfel înțelegerea informației. “Mai mult ca în
oricare alt gen jurnalistic, reportajul trebuie să negocieze coerent și cât mai
expresiv un raport care se stabilește invariabil între c uvânt și imagine. ” ( Preda ,
2006 , p. 74 )
Pentru a con strui un material se pot folosi : mai întâi textul și apoi
imaginea, întâi imaginea apoi textul, sau simultan, imagine și text.
Mădăli na Bălășescu (2006) descrie în “Manual de jurnalism ” câteva
recomandări generale ale montajului :
-folosirea unui cadru suficient de lung astfel încât acțiunea să fie inteligibilă
– imaginile obținute din mișcă ri ale camerei trebuie folosite , inclusiv câteva
secunde după terminarea mișcării ; altfel riscă să devină obositoare
– lungimea cadrului trebuie să concorde cu importanța acțiunii
– sunetul poate fi un element care să asigure tranziția între diferitele părți ale
acțiunii

15
– momentele “albe” (din care lipsește un element : cuvânt sau sunet ) au ca efect
stârnirea atenției telespectatorului .

16
Capitolul II – Proiectul : reportajul “ Îndrumător de vise ”

1. Scurtă descriere
Ideea reportajului “Îndrumător de vise” a pornit de la convingerea că
oamenii simpli dar valoroși merită să fie promovați în media. “Deși
evenimentele majore creează acțiuni dramatice, lucrurile mărunte, elementele
umane sunt importante pentru a crea empatie și pentru a menține interesul
publicului. ” (Hilliard, 2012 , p. 217 ) Zilnic trecem pe lâ ngă oameni , c are în
simplitatea lor, fac lucruri mărețe. Așa cred că este și un învățător. Nu face un
lucru rar sau imposibil, însă face un lucru valoros.
Un învățător nu doar îndrumă copiii spre cunoaștere, ci le deschide
calea micuților în viață, îi sprijină, îi înv ață ce înseamnă respectul, și îi
încurajează să aibă încredere î n sine. Un învățător este ca un părinte. Este
întotdeauna pregătit să le răspundă copiilor la întrebările dificile, să îi învețe
să facă diferența dintre bine și rău, astfel, contribuind la caracterelor oamenilor
de mâine. Cu toții ne aducem aminte de primul nostru dascăl, omul care ne -a
pus creionul în mână și ne -a deschis orizontul.
Deși la început îmi propuneam să pun accent mai mult pe profesia de
învățător, împrejurările m -au determinat să mă axez mai mult pe “omul”
învățător și calitățile acestuia. Doamna învățătoare răspundea cu suflet fiecărei
întrebări pe care eu i -o adresam, t ransmițându -mi sentimente de liniște, căldură
și încredere.
Încercând să încadrez reportajul în tipologii, după Jean -Dominique
Boucher , ac esta este un reportaj “magazin” , deoarece nu descrie un eveniment
de actualitate, dar are legătură cu realitatea, ad ucând în atenția publicului
învățătorul dedicat, care își iubește meseria. “Coerența reportajului este
asigurată de reporter, nu de eveniment, fiind genul de reportaj care nu are drept
obiect neapărat un eveniment în sens jurnalistic. Forma și structura ac estui tip
de reportaj sunt strict dependente de pregătirea sa, de viziunea reporterului
asupra faptelor și de mesajul pe care jurnalistul vrea să îl inducă. ” (Coman,

17
2006 , p. 224 ) Eu am dorit ca reportajul meu să determine oamenii să fie mai
atenți la lucr urile neînsemnate, să fie mai spirituali și mai calzi.
Așa cum Pie rre Ganz clasifică reportajele după suportul transmisiei,
reportajul “Îndrumător de vise” este unul înregistrat , deoarec e acesta nu se
bazează pe un eveniment care să aibă loc simultan cu realizarea reportajului.
Ideea a fost gândită în prealabil, documentarea și planificarea de asemenea,
filmarea propriu -zisă având loc ulterior.
Vorbind de domeniul de activitate în care se încadrează reportajul,
acesta este unul de tip social, deoarece d ascălul are un loc foarte important în
viața socială, mai ales în mediul rural, acolo unde, împreună cu preotul, sunt
personaje cheie.
Referitor la zona geogra fică, reportajul nu se limitează la o anumită
zonă, ci imaginea dascălului dedicat, poate fi pri mit drept un exemplu de
ambiție și bunăt ate pentru toți telespectatorii, indiferent dacă aceștia s -ar afla
într-o localitate apropiată comunei Sângeru, sau dacă ar fi la mii de kilometri
distanță .
Potrivit lui Daniel Garvey și lui William Rivers, repo rtajul meu este
unul de profunzime, deoarece nu răspunde doar la întrebările esențiale unei
știri, ci se bazează mai mult pe context, pe efecte.

2. Funcții ale reportajului
Funcția reportajului meu este în primul rând de informare, ca toate
celelalte reportaje, și capătă aspect de spectacol prin asemuirea acestuia cu o
poveste , în care povestitorul ne face cunoscut personajul principal, și
“isprăvile” acestuia. Reportajul inf ormează publicul cu privire la activitatea
doamnei învățătoare , în același timp făcând apel la simțul afectiv al
telespectatorilor, prin emoțiile pozitive pe car e acest reportaj le transmite.

18
Conform unei clasificări a lui Jean Dominique Boucher, reportaj ul
“Îndrumător de vise”, are drept funcții semnificarea evenimentului relatat și
concretizarea semnificației printr -o presupusă legătură cu viața publicului
(dascălul făc ând parte din viața publicului) , aducerea în atenție a unei
informații personalizate (se pleacă de la ideea general valabilă de “dascăl” și se
focusează pe un anu me dascăl și trăirile acestuia) , sensibilizarea publicului,
complementară informării (publicul știe deja despre învățători și rolul acestora
în societate și în viețile micuților, însă se pune accent pe aces te lucruri cu
intenția de a trezi emoții în sufletele telespectatorilor).

3. Unghiul de abordare
Am stabilit de la început ca reportajul să se axeze pe două aspecte:
prezentarea meseriei de dascăl cu scopul de a sensibiliza publicul, și abordarea
problemelor din învățământul românesc cu scopul de a trage un semnal de
alarmă privind aspectele care le crează dificultăți profesorilor în România. Am
planificat interviul a stfel încât să ating cele două subiecte, însă, la fața locului,
am realizat că cel mai bine ar fi ca reportajul final să privească doar partea
frumoasă a meseriei de învățător, fără aspectele negative.
În realizarea montajului, întrebările legate de cel d e-al doilea unghi de
abordare nu se potriveau în context, deoarece astfel nu ar mai fi fost exploatat
suficient primul subiect pe care l -am considerat mai important și reportajul s -ar
fi putut transforma într -un eșec. Astfel, materialul final s -a axat excl usiv pe
prezentarea dascălului dedicat.

4. Etapele realizării reportajului
În realizarea reportajului am urmat pașii clasici: pregătirea prealabilă a
materialului, producția în teren, iar în final , montarea reportajului.

19
• Pregătirea reportajului în redacție
Primul pas a fost să identific subiectul. Știam deja că Ana Gherghe
iubește meseria de învățător, așa că am ales -o drept “îndrumător de vise” în
reportajul meu. La început i s -a părut straniu că ceea ce pentru ea este deja o
obișnuință, pentru min e ar putea fi un subiect de reportaj. Ceea ce m -a făcut să
îi observ din nou si mplitatea. Nu a fost foarte dificil să accepte, însă emoțiile
nu au slăbit -o deloc, nici în timpul filmărilor, dar nici după, aceasta așteptând
cu nerăbdare să vadă rezultatul.
Cel de -al doilea pas a fost să iau aprobarea doamnei director a Liceului
Tehnologic din comuna Sângeru, pentru a putea lua câteva cadre în incinta
școlii. Dumneaei a fost, de asemenea, foarte deschisă, și a acceptat de la bun
început. Având aceste lucruri puse în ordine, am stabilit împreună cu doamna
învățătoare o zi în care să mă deplasez la școala din Sângeru, pentru a filma
reportajul.
Apoi, am început să îmi imaginez cum va arăta reportajul, ce va trebui
să conțină, etc. Am avut de la început gândul c ă reportajul va avea la bază
interviul pe care mi -l va acorda doamna învățătoare, așa că am pus sub formă
de notițe, mai multe întrebări, sau posibile întrebări, urmând să mă adaptez
situației la fața locului. De asemenea, mi -am notat câteva cadre mai impo rtante
pe care trebuia să le iau, astfel încât să nu risc să uit ceva, iar mai apoi să nu
pot realiza montajul corespunzător.

• Producția reportajului în teren
“Lucruri v ăzute, lucruri auzite, iată, în câteva cuvinte definiția
reportajului. Totul se petrec e pe teren, unde jurnalistul, cu ochii, cu urechile, cu
celelalte simțuri, punând întrebări celor în cauză, adună materialul pe care îl va
folosi în narațiunea sa. ” ( Agnes, 2011) F ilmarea propriu -zisă a reportajului , a
avut loc de -a lungul a cât eva ore, la școala din Sângeru, timp în care am luat
cadre pentru ilustrație, dar am realizat și interviul cu doamna învățătoare.

20
Cele mai importante modalități de colectare a le informațiilor în cazul
reportajului sunt observația și interviul. Pe aceste do uă criterii s -a bazat și
reportajul meu. Am supravegheat activitatea de la clasă, încercând să identific
cele mai importante aspecte, și chiar așezându -le în minte într -o ierarhie în
funcție de importanța acestora. Am filmat câteva cadre de context din cla să, din
curtea școlii, jocuri ale copiilor, tot ceea ce mi s -a părut relevant la momentul
respectiv, urmând ca mai apoi să realizez interviul împreună cu doamna
învățătoare.
După Pierre Ganz (1990), interviul realizat este unul de tip document
dearece rel evă aspectele importante ale vieții și ale personalității învățătoarei
alese drept subiect, în cazul meu axându -se în special pe un aspect din viața
acesteia, și anume profesia dum neaei.
Conform lui Jaques Larue -Langlois, interviul este unul consacrat une i
teme majore deoarece dezbate chestiuni sociale sau probleme ale unei
comunități. În cazul de față, dezbate o situație care face parte din viața socială,
și anume, frumusețea meseriei de dascăl.
Învățătoarea a fost emoționată pe tot parcursul interviul ui, fapt ce a
făcut ca aceasta să își găsea scă vorbele mai greu, însă a vorbit foarte frumos
despre copii, și despre meseria pe care o practică, încât am fost sigură că am
materialul potrivit pentru reportajul meu. Înainte de filmarea reportajului am
purtat o discuție cu dascălul, și i -am explicat pe scurt ce intenționez să aflu de
la dumneaei, și pe ce se va baza interviul. Prin intermediul acestei discuții
pregătitoare, am aflat informații pe care ulterior le -am folosit în reportaj.

• Prelucrarea materialelor în redacție
Pasul final pe care l -am parcurs a fost prelucrarea materialelor din teren,
scrierea textului, potrivirea imaginilor astfel încât să dea sens reportajului. Am
vizionat interviul și am stabilit ce întrebări pot folosi, și în ce ordine. Am

21
stabi lit textul pe care trebuie s ă îl rostesc pentru ca reportajul să fie cursiv și să
nu fie monoton.
“Atacul” răspunde la întrebările “cine?” ”ce?” ”unde?”, asigurând
familiarizarea telespectatorului cu subiectu l reportajului. Pe parcurs, textul
reporterului aduce în atenție informații care nu au putut fi cuprinse în spusele
învățătoarei, dar care oferă publicului o perspectivă mai amplă. Sfârșitul
reportajului constă în enunțarea de către învățătoare a satisfacț iilor pe care
aceasta le are ca dascăl, urmat de un cadru cu sunet, în care copiii cântă un
cântecel, conferind reportajului un aspect vesel și continuitate.
Am ales imaginile de context pe care să le folosesc, și am stabilit unde
ar trebui să se situeze de -a lungul reportajului. Am înc ercat să corelez pe cât
posibil , imaginile cu informația, astfel ca reportajul să fie coerent. Imaginile de
context au rolul de a dinamiza reportajul, făcându -l atrac tiv pentru ochi.
Prezența mea ca reporter în teren s -a făcut prin voce, nu și prin imagini.
Realizând activitatea de reporter, dar și cea de cameraman, mi -a fost dificil să
apar în imagini, însă reportajul a căpătat caracteristici de poveste, vocea mea
fiind prezentă la tot pasul pe parcursul filmului, ca într -un rol de povestitor.
Am dorit totuși să păstrez și o “dovadă” a prezenței reporterului la fața locului
(condiție preliminară pentru un reportaj) , și am pus în material un moment în
care eu, îi adr esez o întrebare inter vievatei, dar și de această dată , din spatele
camerei.
Planurile de filmare pentru imaginile de context au fost preponderent
plan general și plan detaliu, iar în cazul mișcărilor de cameră am folosit de
regulă transfocarea. În cadru l interviului, am filmat subiectul într -un plan
mediu, fără mișcări de cameră, acesta fiind așezat pe un scaun.

22
Concluzie

Reportajul “Îndrumător de vise” este un material care și -a propus să
readucă în atenția oamenilor partea pozitivă a învățământului din România. În
acest scop, am focusat acțiunea reportajului pe relatarea experienței unei tinere
învățătoare care -și iubește meseria, și la care nu ar renunța pentru o altă
profesie. “Poveștile despre oameni fericiți, nefericiți, disperați, singuri,
abandonați, marginalizați sunt frecvent subiecte de reportaje. Astfel de
povestiri canalizează receptorul pe latura emoțională exploatând res orturile
profund afective ale ființei umane .” (Coman, 2006 , p. 17 ) Reportajul de față a
prezentat pub licului o situație fericită, a unui om împlinit, având ca scop,
informarea publicului cu privire la o s ituație din societatea noastră , situație
capabilă să producă emoții.
Mi-am propus ca subiectul reportajului să fie privit din două unghiuri:
partea fericită și emoționantă a meseriei de dascăl, dar și evidențierea punctelor
slabe ale sistemul de învățământ românesc. Nu am reușit să urmăresc cele două
aspec te, în primul rând din cauza faptului că durata reportajului ar fi fost prea
mică pentru evidențierea ambelor valențe, ceea ce nu anticipasem, dar și pentru
că la întrebările pe care i le -am adresat, doamna învățătoare a răspuns cu
emoție și cu drag, dezvol tând calit atea spirituală a învățătorului și
transmițându -mi emoții pe care am vrut să le ofer mai departe publicului, fără
să le umbresc cu lucruri mai puțin frumoase sau care țin de organizarea
învățământului românesc.
Interviul propriu zis a durat aproximativ 15 minute, și a conținut 19
întrebări cu privire la ambele instanțe pe care reportajul ar fi trebuit să le
îmbrace. Ambianța a fost puțin tensionată, din cauza emoțiilor pe care doamna
învățătoare le avea. Am obs ervat chiar că întrebările la care mi -a răspuns cu
cea mai mare ușurință au fost despre momentul în care a apărut dorința de a
urma această profesie, și despre satisfacțiile pe care slujba de dascăl i le oferă.
Ilustrația am filmat -o cu intenția de a av ea cât mai multe imagini
relevante pe care să le pot oferi telespectatorilor , suplimentar față de informația

23
esențială. De altfel, imaginile de context au avut rolul de a elimina monotonia
pe parcursul reportajului și de a menține activă atenția publicului . Am filmat
aproape toate momentele din 2 ore petrecute de elevi la școală, pentru a avea
siguranța că nu ratez vreo imagine esențială. Am lăsat să vi nă totul de la sine,
am filmat “din umbră” , încercând să nu îmi fac simțită prezența prea tare,
tocmai pen tru a nu altera realitatea, în încercarea de a oferi publicului imagini
cât mai autentice. Specia reportajului în si ne îmbină informația cu spectacolul,
așa că am încercat să obțin un material atractiv, cu cât mai multe elemente, care
puse împreună, să deserve ască nevoilor de informare, de divertisment, și de
emoție ale privitorilor.
“Nici un om nu are cunoștințe directe despre lume în ansamblul ei, iar
cei mai mulți dintre noi nu au decât o experiență extrem de limitată. Ceea ce
știm despre restul lumii știm datorită școlii, conversațiilor și, în primul rând,
mass -media .” (Claude -Jean Bertrand, 2001 , p. 36 ) Chiar dacă subiectul
reportajului ar putea părea banal, mediatizarea situației prezentate poate
contribui la îmbunătățirea cunoștințelor pe care telespectatorii le au despre
societ atea în care tr ăiesc – ajută publicul să își formeze o idee mai amplă
despre mediul înconjurător, și poate schimba păreri, opinii , mentalități.
Ipotetic vorbind, r eportajul ar putea reprezenta chiar și punct ul de plecar e al
unei persoane către profesia de învățător.
Referitor la aspectele de care sunt mai puțin mulțumită, pot spune că
dacă ar fi să refac reportajul acum, aș fi mult mai atentă la detaliile cadrelor de
ilustrație, și aș filma duble în cadrul interviului, p entru a evita bâlbele sau
pauzele care mi -au creat dificultăți la montaj.

24
Bibliografie

Agnes, Yves, 2011, Introducere în jurnalism , Polirom, Iași
Bălășescu, Mădălina, 2003, Manual de producție de televiziune , Polirom, Iași
Bertrand, Claude -Jean, 2001, O introducere în presa scrisă și vorbită , Editura
Polirom, Iași, Ediția a -II-a
Bignell, Jonathan; Orlebar, Jeremy, 2009, Manual practic de televiziune ,
Polirom, Iași
Boucher, Jean -Dominique, 1995, Le reportage écrit , CFPJ, Pa ris.
Coman, Mihai, 2006, Manual de jurnalism, vol. II , Polirom, București
Hilliard, Robert L. , 2012, Redactarea materialelor pentru televiziune, radio și
noile media , Polirom, București
McLuhan, Marshall, 2011, Să înțelegem media. Extensiile omului , Curtea
Veche, București
Preda, Sorin, 2006, Jurnalisum cultural și de opinie, Polirom, București
Zeca – Buzura, Daniela, 2005, Jurnalismul de televiziune , Editura Polirom, Iași
Zeca -Buzura, Daniela, 2009, Veridic. Virtual. Ludic , Editura Polirom, Iași

25
Anexa 1
Reportajul „Îndrumător de vise” a avut la bază un interviu care a durat
aproximativ 15 minute și care a fost alcătuit din 19 întrebări. Fiind limitată de
durata reportajului, am fost nevoită să aleg întrebările cele mai relevante și cele
mai potrivite, în vederea realizării unui reportaj atractiv și coerent. Pentru ca
reportajul să fie cursiv și să nu fie monoton, întrebările propriu -zise pe care i
le-am adresat învățătoarei le -am scos la mont aj, lăsând ca răspunsurile să se
înțeleagă din context . În acest scop, am intervenit cu vocea, și am condus
telespectatorul de la începutul materialului până la final, cu textul menit să facă
legătura între răspunsurile învățătoarei.
• Textul reportajului “Îndrumător de vise”
Reporter : Ana Gherghe est e învățătoare la Liceul Tehnologic din
comuna Sângeru de doi ani. A venit aici prin detașare, având post titular într -o
altă localitate, către care i -ar fi fost mai greu să facă naveta. Nici aici nu îi este
foarte ușor, fiind nevoită să parcurgă zilnic 10 km până la școală, și și -ar dori
ca pe viitor să fie învățător la ea în sat.
Învățătoare : Mi-aș dori în localitate din cauza navetei, dar problema
este că nu mai sunt copii, numărul lor a scăzut foarte mult și riscă să se închidă
școala.
Reporter : Chiar și așa, Ana își urmează visul pe care l -a avut din
copilărie.
Învățătoare : De mult, de când eram copil visam să fiu învățătoare. Sora
mea mai mare a avut o doamnă învățătoare care se numea doamna Ana, și chiar
eu, având același nume, Ana, mă gândeam în sinea mea, ce frumos mi -ar sta să
mi se spună și mie doamna Ana. Nu m -am gândit că peste ani chiar o să ajung,
doar visam. Dar, norocul a fost să fie, să am oportunitatea să ajung să urmez o
facultate în domeniu, am reușit, m -am titularizat și într -un final mi s-a împlinit
visul și sunt doamna Ana, și sunt mândră de numele acesta.
Reporter : Cât de greu este să lucrați cu copiii? Cât de greu este să
le mențineți atenția și interesul?

26
Învățătoare : Greu… Pot să spun că este și greu, având copii foarte
mulți la clasă trebuie să fim atenți la fiecare copil în parte, să aibă tot ce îi
trebuie la ora respectivă, să se poată desfășura ora în liniște, în disciplină, să fie
toți antrenați să răspundă… Este și frumos să lucrăm cu copiii pentru că este
ceva de nedescris să stăm tot timpul, zi de zi , patru ore pe zi cu copii mici, ne
aducem aminte de vârsta noastră, de jocurile noastre, de cum eram noi copii și
încercăm să le înțelegem micile ieșiri, micile năzdrăvănii, și împreună mergem
mai departe, să reușim să parcurg em materia, să trecem clasa…
Reporter : Însă, pentru doamna Ana nu este de ajuns ca elevii săi să
învețe doar atât cât să treacă clasa, ci le îndrumă pașii spre performanță.
Învățătoare : O fetiță, a fost la Comper la etapa națională, a luat 100
de puncte, da, deci în clasa I , și mulți alții la etapele locale, etapa I, etapa a
doua, iarăși rezultate destul de bune.
Reporter : Dragostea cu care își practică meseria nu rămâne
nerăsplătită. Pe lângă iubirea și căldura primită de la cei cărora le -a pus stiloul
în mână, o altă satisfacție este aceea de a fi numită “Profesorul anului 2017”.
Învățătoare : Cele mai importante calități pe care un învățător
trebuie să le aibă… răbdarea în primul râ nd, calmul și înțelegerea, să aibă
răbdare să înțeleagă fiecare copil, pentru că fiecare copil vine din familia lui cu
un anumit comportament, cu un anumit nivel de învățare și trebuie să îi
înțelegem pe fiecare. Nu trebuie să facem diferențe, nu trebuie s ă neglijăm pe
unii din cauză că nu au anumite obiecte sau nu pot să se descurce financiar, și
trebuie să mergem cu toții, să ne ajutăm unii pe alții să mergem mai departe.
Reporter : Deși uneori meseria de învățător i se pare dificilă,
doamna Ana spune că își asumă marea responsabilitate pe care o are, aceea de
a forma oameni de calitate.
Învățătoare : De la învățător pleacă totul, și învâțarea, și disciplina,
și jocul… Absolut totul pornește de la învățător, totul…
Învățătoare : Cea mai mare satisfacți e este atunci când văd copiii
dimineața veseli, că mă așteaptă cu drag când intru la ore, și când îmi povestesc

27
câte o năzdrăvănie de -a lor, ce -au mai făcut… Este frumos, pentru că uităm
absolut orice problemă, orice avem. Dacă venim supărați, când intrăm în curtea
școlii deja uităm de totul și ne înveselim văzând copiii plini de fericire, de
bucurie, cum sunt ei, așa năzdrăvani cum sunt, dar ne înveselesc.