Lect. univ. dr. Negreanu Ștefan [308492]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Lect. univ. dr. Negreanu Ștefan

Absolvent: [anonimizat] 2018

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE

DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE

Monografia orașului Timișoara

Coordonator științific:

Lect. univ. dr. Negreanu Ștefan

Absolvent: [anonimizat] 2018

INTRODUCERE

Monografia în cadrul unei localități la prima vedere pare să reprezinte un titlu ce constă într-o lucrare geografică cu forma stereotipă. [anonimizat], [anonimizat], legat de abordarea studiului.

[anonimizat] a unei așezări. Lucrarea prezentă este rezultatul cercetărilor mele din urma efectuării unui studiu bogat a muncii desfășurate pe teren dar și prin prisma consultării unui bogat material bibliografic. Lucrarea mea poartă titlul de "Monografia orașului Timișoara", [anonimizat], economice, istorice, fizico-geografice și de protecție a mediului din orașul Timișoara.

Prin diverse analize și simulări a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. Diferite aspecte ale lucrării sunt prezentate printr-o [anonimizat], [anonimizat]-un mod cât mai clar în ce constă particularitățile zonei din studiul meu.

[anonimizat].

[anonimizat].

CAPITOLUL 1. ISTORIC ȘI DATE GEOGRAFICE

1.1 [anonimizat], mai având și denumirea de "Cetatea de pe Timiș", [anonimizat] "Timiș", ulterior primind denumirea actuală când a fost canalizat. În anul 1212 a fost cunoscută ca și cetate sub denumirea de "Castrum Temesiene", [anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat] s-a [anonimizat]- lea. Regele Robert de Anjou între anii 1315 și 1323 [anonimizat].

Fig. 1.1 Vechea Cetate a orașului Timișoara

Sursă: http://art-historia.blogspot.[anonimizat] 1342 va fi atestată ca și oraș în documente, devenind un centru însemnat de rezistență antiotomană la mijloc de secol al XVI- lea, de aici pornind cruciații Europei în anul 1396 în expediția dramatică creștină de la Nicopole, iar apoi în anul 1443 își va concentra forțele militare care vor porni alături de voievodul Iancu de Hunedoara în campaniile sale de biruință.

Răscoala dintre anii 1382 și 1390 a fost produsă în urma agravării exploatării feudale rezultând și războiul condus de Gheorghe Doja în anul 1514, care a fost înfrânt și pedepsit după ce a reușit să asedieze cetatea Timișoara, ocupând mai multe puncte fortificate.

Se cunosc particularitățile spiritului timișorean de ani și decenii, specificându-se modul prin care orașul Timișoara înfrumusețează oamenii ce trăiesc în el, dar și sentimentul admirației din partea persoanelor ce vizitează orașul. Se vorbește în mod special de căldura ce le este oferită musafirilor veniți în capitala Banatului, hărnicia localnicilor și cinstea lor, diversitatea culturală și diversitatea etnică pozitivă, au putut să aducă în lume privilegiul de a vizita un oraș în cadrul căruia oamenii de diverse naționalități împreună au învățat că pot să trăiască și să muncească și ce este mai important, să poată conviețui la un loc.

Orașul Timișoara, fiind situat la hotarul dintre două imperii, a reușit să își dobândească o identitate particulară, ca pe o carte de vizită ce insuflă mândrie și care poate să reprezinte cu deosebită onoare întreaga țară. De peste opt secole, in istoria sa, orașul Timișoara a putut să cunoască multe momente bune dar și momente rele.

Cetatea Timișoara în anul 1551 a fost cucerită de către turci, după repetate atacuri, astfel transformând cetatea într-o reședință otomană, având un rol important în strategia păstrării dominației față de regiunile din împrejur. În urma luptelor dintre Imperiul Otoman și cel Habsburgic, Timișoara și zona Banatului sunt eliberate de sub ocupația turcă în anul 1716 de prințul Eugen de Savoya, astfel devenind domeniul coroanei Habsburgice, avându-l ca și guvernator pe contele Florimund Mercy, un general de cavalerie, și fiind condusă de o administrație militară.

Contele Florimund a avut un deosebit rol în ce constă noua cetate a Timișoarei, a cazărmii Transilvania, a palatului de reședință guvernamentală, dar și în ce constă multe spitale, școli, monumente și biserici, în această privință trebuie să amintim că cazarma Transilvania avea o lungime de 483 de metri fiind considerată în epoca respectivă, ca fiind cea mai lungă clădire din Europa. Paralel s-a început dezvoltarea și construcția fabricilor și tot ce ținea de industrie, în același timp organizându-se comunele și satele din împrejurimi.

Colonizarea din Banat a satelor a fost făcută cu un număr mare de slovaci, italieni, șvabi, ce s-au suprapus cu locuitorii existenți formați din, unguri, români, greci, sârbi și evrei, astfel această colonizare, în timp a condus la un unic fenomen în lume, și anume faptul că în cadrul populației se vorbeau multe limbi și în același timp între naționalități, s-a realizat un climat de toleranță, înțelegere, colaborare și respect fără să existe discriminarea raselor, fapt care s-a transmis generațiilor următoare.

1.2 Așezare și limite

Orașul Timișoara este recunoscut de mai mult de 730 de ani, fiind reședința actuală a județului Timiș. Se situează în Câmpia Timișului și este străbătut de râurile Timiș și Bega, prezența lor influențând dezvoltarea orașului în ce constau bastioanele, cetatea și zidurile sale, valurile de pământ și șanțurile cu apă.

Așezarea orașului Timișoara se află la paralela de 45°44'58" latitudine nordică, având meridianul 21°13'38" longitudine estică, iar ca poziție matematică, la distanțe aproximativ egale, se află și în emisfera estică și nordică, între ecuator și polul nord, având ca și fus orar, Europa Centrală.

Considerată după meridian, ora actuală a orașului Timișoara este în avans cu 1 oră și 25 de minute comparativ cu ora meridianului zero, Greenwich, iar comparativ cu ora oficială a României, ora Europei Orientale, are o întârziere de 34’52. Orașul Timișoara se află la o distanță de aproximativ 550 kilometri față de orașul București, capitala României și la aproximativ 300 km față de Budapesta și 170 kilometri față de Belgrad, capitalele țărilor care ne sunt învecinate, Ungaria și Serbia – Muntenegru.

Orașul Timișoara are o densitate de 2452 km², și o populație de aproximativ 317660 persoane. Are ca și orașe înfrățite, Novi-sad, Szeged, Palermo, Gera, Faenza iar din România are ca și apropriere orașele Arad, Lugoj, Caransebeș.

CAPITOLUL 2. CARACTERE FIZICO-GEOGRAFICE

2.1 Suprafața

Conform datelor din cadrul oficiului de Cadastru Timiș, fondul funciar al orașului Timișoara este prezentat în felul următor:

– Totala suprafață a orașului Timișoara este de aproximativ 12.926,83 hectare, în care 7.902,61 hectare sunt reprezentate de terenurile agricole și 5.024,22 hectare reprezintă terenurile neagricole.

– Suprafața terenurilor agricole de 7.902,61 cuprinde: 84,02 hectare de livezi, 39,20 hectare de vii, 223,25 hectare de fânețe, 7.130,57 hectare cu teren arabil și 425,57 hectare cu pășuni.

– Suprafața terenurilor neagricole de 5.024,22 cuprind: 74,96 hectare cu teren neproductiv, 1.062,51 hectare de drumuri, 2.920,36 hectare cu construcții, 317,31 hectare cu bălți sau ape, 649,08 hectare cu păduri. Aproximativ 73 % din terenurile arabile ce sunt aflate pe raza orașului Timișoara, sunt încadrate ca și proprietăți individuale și pe o suprafață de 5171,48 hectare sunt reprezentate casele individuale, în procent de 21 % reprezintă administrarea în cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară, 175,13 hectare sunt în administrarea Stațiunii Didactice din Timișoara, în proporție de 2,45 % sunt în proprietatea primăriei orașului Timișoara, aproximativ 175,13 hectare, iar restul de 3,55 % în ce constă terenurile arabile sunt în administrarea sau proprietatea Ministerului de Interne, Protecția Mediului, Protecția Pădurilor și Ministerul Apelor.

Pășunile, au o suprafață totală de 425,57 hectare de pe întreaga suprafață a orașului Timișoara și sunt formate în mare parte din pășuni ce se află în propietatea orașului, în proporție de 62 %, având o suprafață de 290,22 hectare se află în administrația Consiliului Local al Timișoarei, mai mult din suprafața de pășune totală a întregului orașului Timișoara. Pășuni cu o suprafață de 84,93 de hectare în proporție de 19 % reprezintă gospodării individuale, iar alte 19% procente de aproximativ 50,42 hectare reprezintă alte instituții precum Ministerul Apărării Naționale, Aviația Utilitară, Herghelia și Primărila Orașului Timișoara.

Suprafața ce constă în 290,22 hectare de pășune este întinsă pe trei zone a orașului, populația din aceste zone având ca și ocupație generală, activitatea zootehnică, ce constă în creștere de animale: ovine, caprine, bovine etc. Aceste cartiere sau zone sunt, Freidorf având o suprafață de 63,36 hectare, zona Ciarda Roșie cu o suprafață de 22,18 hectare și Mehala având o suprafață de 204,68 hectare. În anul 2002 s-a decis ca pășunea din Fraidorf să devină zonă industrială, decizie luată de către Consiliul Local al orașului Timișoara.

2.2 Cadrul natural

Timișoara are așezarea la sud-est de Câmpia Panonică, în zona divagării râurilor Bega și Timiș. Cea mai înaltă cotă din orașul Timișoara este situată în partea nord est, în cartierul numit "Între Vii", la o altitudine de 95 m, iar cel mai coborât punct este situat în cartierul Mehala, la 84 metri. Diferența de nivel pe o distanță de 7 km, de la est la vest este de circa 11 m. Teritoriul orașului Timișoara coboară pe o distanță de 5 km, de la nord spre sud cu aproximativ 10 m. Platforma orașului este suprapusă, cu margini mai ridicate, ușor față de șesul aluvionar, fiind desfășurat de-a lungul râului Bega.

Orașul Timișoara din punctul de vedere al placilor tectonice, are așezarea în aria cu falii ce sunt orientate spre est și vest, fiind marcat de existența vulcanului de la Șanovița, vulcan stins, dar și de apele din subsolul Timișoarei care sunt mineralizate, sau cele din spre nord de la Calacea și cele de la Buziaș, în sud. Se mai găsesc depozite cuaternare în structurile geologice din zonă, având grosime de aproape 100 metri, sub care se pot găsi depozite romanice, până la un nivel de 600 m adâncime, sau cele dacice în zona de mlaștină ce au putut favoriza formarea de numeroase straturi de lignit. Urmează formațiuni de sarmațian și ponțian iar la 1740 m adâncime să fie extins domeniul fundamental cristalin.

Pe teritoriul orașului Timișoara se pot produce și anumite fenomene de tasare, datorită alcătuirii petrografice în ce constă formațiunile de la suprafață, care sunt datorate substratului nisipos și argilos. Acest fenomen este mai mult evidențiat în cartierele Elisabetin și Cetate dar și în alte părți ale orașului unde s-au putut forma crovuri.

În timpul stăpânirii otomane, despre structura urbanistică a orașului informațiile cunoscute sunt puține, Timișoara rămânând o așezare fortificată aflată între cele două părți distincte, orașul și cetatea, având ulițele dezvoltate. În anul 1660, cetatea avea o formă pentagonală, iar fortificațiile sale erau construite din lemn foarte gros, având o umplutură de piatră, pământ, ghips și var.

Astfel, s-a putut realiza un zid gros și masiv de aproximativ 50 de picioare, care pe ale sale lățime, permitea chiar efectuarea exercițiilor cu caii. Zidurile aveau mici deschizături în care erau așezate în jur de 200 de tunuri, ce asigurau protecția cetății. Un șanț plin cu apă și adânc, înconjura zidul cetății. Cetatea putea să fie înconjurată, dacă se mergea la pas, în aproximativ o oră, perimetrul ei fiind de 5 – 6 km. Zidul avea în componență cinci porți de fier, duble, late și înalte.

În fața acestor porți, se aflau niște poduri de lemn, care erau așezate peste șanțul cu apă, iar noaptea se ridicau cu ajutorul unor scripeți. În interiorul cetății erau aproximativ 1.200 de case, patru mănăstiri, trei hanuri, șapte școli, un bazar luxos, 400 de prăvălii, două băi frumoase.

Casele de obicei se construiau din chirpici sau lemn, fiind acoperite cu șindrilă, iar străzile înguste erau acoperite cu scânduri. În afara cetății existau 10 mahalale, totalizând un număr de 1.500 de case, fiecare casă avânt intrare separată pentru oameni și pentru căruțe, fiecare cu grădina și cu curtea sa. În aceste mahalale, existau prăvălii, 10 locașuri de închinăciune însă nu aveau bazar, străzile erau acoperite cu scânduri, întreg orașul era dezvoltat, frumos și bine organizat.

2.3 Relieful

Relieful din zona orașului Timișoara, privit din ansamblu reprezintă o monotonie remarcabilă, suprafața este foarte netedă, având un aspect de câmpie ce este întreruptă doar de slab adâncita albie din cadrul râului Bega, care a fost realizată artificial, ca și o canalizare. Orașul este situat în sud-est lângă Câmpia Panonică, fiind una din puținele zone în care putea să fie traversat teritoriul, fiind cunoscute mlaștinile ce-au fost formate de către cele două râuri, care acopereau suprafața câmpiei în fiecare vară, acum două secole, câmpia fiind situată între Câmpia Vinga și Câmpia Buziașului. Relieful orașului, în detaliu, dar și ce constă împrejurimile sale are în componență mai multe particularități locale, ce sunt exprimate prin denivelări care totuși nu depășesc mai mult de 2-3 metri în nici-o zonă a orașului.

Diferențele de forme de relief și de nivel pot să fie mai variate, dacă se ia în calcul întreg teritoriul zonal. Așadar maximele altitudini pot să depășească 100 metrii înspre nord-est, iar înspre nord-vest și sud-est se pot apropia de nivelul acesta, în nord-vest ajungând la 98 metri, aproape de Dealul Flămând, și de 109 metrii la Slatina Mare în nord-est.

Cele mai coborâte cote se află în partea estică a cartierului Fraidorf, aproximativ 87 metri. Relieful în ce constă teritoriul de administrație al orașului dar și a comunelor periurbane se încadrează în Câmpia Timișoarei și pot să cuprindă unitățile principale următoare:

-Câmpia înaltă Giarmata-Vii se află în partea de nord și spre nord est, cât și zona Dumbrăviței, având o înălțime medie de 100 m.

-Câmpia joasă a Torontalului, se întinde în partea nord-vestică, având înălțimea medie de aproximativ 88 metri, care prin Câmpia de la Cioreni intră în contact cu vatra orașului.

-Câmpia aluvionară a râului Bega se întinde în partea de est, având o altitudine de aproximativ 90 – 95 m cu soluri argilo-lutoase și nisipoase, ce sunt afectate de gleizare.

-Râurile Timiș și Bega se află în partea de sud a suprafeței, iar altitudinile lor scad în direcția sud-vest și nord-vest, de la 96 m spre 91 m.

Orașul Timișoara din punct de vedere seismic se prezintă destul de activ, însă puține cutremure din cele ce au fost numeros observate, au depășit nivelul 6 al magnitudinii pe scara Richter.

După studiile efectuate de către seismologi, din ultimele decenii din secolul al-XIX- lea, până în clipa de față, s-a demonstrat faptul că zona Banatului prezintă numeroase focare de seisme în această regiune, fiind grupate în două suprafețe:

– o suprafață se situează în regiunea de sud-est a Banatului

– cealaltă este situată în apropierea imediată a orașului Timișoara.

Se mai intersectează anumite linii seismice în aproprierea orașului Timișoara, în partea de nord-vest a localităților Vinga, Variaș, Periam și partea de sud-est la Parța, Șag, Radna. Chiar sub vatra orașului Timișoara se află un focar secundar seismic. Înainte de anul 1901, din informații istorice rezultă faptul că s-au înregistrat în jur de 217 cutremure, iar în anul 1879 a fost înregistrat cel mai puternic cutremur din Timișoara.

Au fost semnalate 129 de cutremure în perioada anilor 1901 și 1950, iar între anii 1951 și 1999 s-au înregistrat aproximativ 97 de cutremure, care au putut să provoace doar niște pagube nesemnificate clădirilor vechi. În anul 1991 la data de 12 iulie, cu o magnitudine de 5,7 pe scara Richter, ca apoi în data de 18 iulie cu o magnitudine de 5,6 pe scara Richter și în data de 2 decembrie cu o magnitudine de 5,5 pe scara Richter, reprezintă mișcările seismice cele mai

Fig. 2.2 Zonă de relief din zona Banatului

Sursă: http://www.timisoreni.ro/despre/timisoara_relief/

importante ce au fost vreodată înregistrate pe teritoriul orașului Timișoara.

Însă, pe data de 10 octombrie a anului 1879 în localitatea Moldova Nouă, a fost înregistrat cel mai puternic cutremur din zona Banatului, având o intensitate de 8 grade pe scara Richter, fiind urmat de replici numeroase. Aceste cutremure din zona Banatului au ca și caracteristică adâncimea mică în ce constă focarul, de aproximativ 5 – 15 km.

Ele fiind influențate de mișcările verticale și orizontale având un impuls de durată scurtă,

caracterizat cu influență redusă în jurul epicentrului, având perioadă de revenire lungă în aceeași zonă. În cadrul acestor tipuri de seisme vor fi afectate mai mult structurile de tipul zidărie, panouri mari, cu diafragme etc., fiind mai rigide iar cele din cadru metalic sau cadru de beton armat vor fi mai puțin deformabile de către seisme.

2.4 Clima

Orașul Timișoara, fiind caracteristic părții de sud-est din Depresiunea Panonică, are un climat temperat, cu unele influențe submediteraneene, ca și variantă adriatică. În timpul verii și în timpul primăverii, masele de aer dominante sunt cele temperate, având o proveniență oceanică, aducând precipitații semnificative.

Chiar și pe timp de iarnă, într-un mod frecvent, dinspre Atlantic sosesc mase de aer umed, care pot aduce zăpezi și ploi însemnate, și foarte rar valuri de frig. Trăsăturile climatului general sunt marcate de neregularitatea și de diversitatea proceselor atmosferice.

Sunt frecvent manifestate pătrunderile de mase cu aer polar continental, în perioada septembrie și până în februarie, mase de aer care vin dinspre est. În zona Banatului, cu toate acestea, poate să se simte puternic și influența maselor de aer cald și a cicloniilor care vin dinspre Marea Mediterană și Marea Adriatică, care vara pot să aducă perioade înăbușitoare de căldură și iarna poate să genereze dezghețuri complete.

Ca și temperaturi, se găsește o medie anuală de aproximativ 10,6 °C, și cea mai caldă lună fiind luna iulie, cu temperaturi de 21,1 °C pe medie, astfel se constată o amplitudine medie termică de 22,7 °C, care este sub temperatura Câmpiei Române, astfel îi se atestă influența benefică în ce privește masele de aer oceanic.

Ca și temperaturi, în orașul Timișoara avem valori medii absolute, având maxime de 16,8 grade și minime de 5,9 grade. În orașul Timișoara se prezintă într-un mod analitic, măsurarea temperaturii, timpul de observare statistic fiind anual, lunar dar și zi de zi, cum se prezintă în graficul următor.

Grafic 2.1 Valoriile temperaturilor medii lunare

Sursă: http://amfostacolo.ro

În ce constă numărul de zile legat de temperaturile favorabile pentru dezvoltarea optimă a culturilor, din punct de vedere practic este de 143 de zile pe an, pentru cele care au o medie de mai mult de 15°C, fiind cuprinse în perioada 7 mai până în 26 septembrie. Temperatura activă, care adunată ajunge la 2761 °C, poate să ofere condiții foarte optime în ce constă maturizarea plantelor pentru cultură dar și plantelor ce au proveniență mediteraneană.

Orașul Timișoara, predominant aflat sub influența de mase de aer maritim ce vin dinspre nord-vest, poate să aibe parte de o cantitate mai mare de precipitații decât orașele aflate în Câmpia Română. Ca și o media anuală, are în jur de 592 milimetri, fiind o medie apropiată de cea a țării întregi, îndeosebi este realizată din urma precipitațiilor bogate din lunile de vară, mai precis mai, iunie, iulie în proporție de 34,4 % din totalul pentru un an întreg, și atunci când este înregistrat un maxim secundar, în lunile noiembrie și decembrie, realizându-se refluxul influențelor de climă submediteraneeană.

Aproape 80 la sută din precipitații vor cădea în perioada ce este propice pentru culturile agricole, ceea ce poate să reprezinte condiția favorabilă pentru dezvoltarea plantelor ale culturii autohtone. Regimul precipitațiilor poate să prezinte un caracter neregulat, având perioade de ani mult mai umede decât media aniilor cu precipitații mai puține.

Aceste situații se datorează poziționării orașului pe un câmp deschis, fiind situat la niște distanțe nu atât de mari față de principalele culoare de vale și de masivele carpatice, culoare de vale ce sunt separate în partea aceasta de țară, Valea Mureșului și culoarul Timiș-Cerna.

Din direcția nord vestică și de Vest, Timișoara este afectată de mișcările meselor de aer ce poate să fie mai diferită față de circulația generală în ce privește aerul ce este deasupra părților vestice din România.

Echilibrele instabile în ce constau centrii barici cât și canalizările locale ale circulației aerului, ajung să impună o variabilitate mare în ce constă frecvența vânturilor pentru direcțiile principale.

Vânturile din nord-vest, aproximativ 13 % sunt cele mai frecvente, urmate de cele din vest de aproximativ 9,8 %, fiind urmarea activităților anticiclonului Azorelor, având în lunile de vară o extensiune maximă. Vânturile de sud, în total de 8,4 % au frecvență mai mare în lunile aprilie și mai, restul direcțiilor înregistrând niște frecvențe reduse.

Ca și intensitate uneori vânturile vor atinge gradul 10 pe scara Beaufort, iar dinspre vest și sud-vest vin dintotdeauna furtunile ce au un caracter ciclonal, ca și furtuniile din anii 1929, 1960, 1942, 1969 și 1994.

Fig. 2.3 Vedere panoramică înainte de furtună

Sursă: venusbnb.ro

Într-o anumită măsură, distribuția vânturilor ce sunt dominante, poate să afecteze calitatea aerului din orașul Timișoara, drept urmare este faptul că aceste vanturi pot să determine antrenarea poluanților ce sunt emanați de către unitățile industriale ce se află pe platformele din sud-vest și din vest a localității, stagnarea lor deasupra orașului fiind facilitată de pondera mare în ce constă calmul atmosferic, 45,9 % dar și de morfologia în ansamblu a suprafeței, având un aspect de cuvetă.

2.5 Hidrografia

Timișoara, ca și teritoriu zonal are în dispunere o rețea bogată hidrografică, ce este formată din lacuri, râuri și mlaștini. Râurile Timiș și Bega făcând excepție, restul de râuri adesea seacă pe timpul verii. Cel mai sudic afluent al râului Tisa, este pricipalul curs de apă ce ajunge în Bega. Râul Bega este canalizat izvorând din Munții Poiana Ruscă, și a fost amenajat special pentru navigație, din Timișoara până la vărsarea sa pe o distanță de 115 km.

Construcția canalului Bega a fost făcută între anii 1728 și 1760, însă mult mai târziu s-a terminat amenjarea sa. Ca debitul să fie regularizat în limitele normale și funcția construcției sale să fie satisfăcută, în ce constă concepția lucrării sale, în localitatea Coștei s-a construit un nod hidrotehnic, care are ca și principală funcțiune să îi regularizeze debitul, mai mult, să și ofere cantitatea de apă din râul Timiș în Bega, ținând cont de necesitățile și de volumul de precipitații ce sunt preluate în amonte de către cele două râuri.

Conceput pentru accesul șlepurilor de aproximativ 700 tone, canalul Bega prezintă o capacitate de transport anuală de 3 milioane de vagoane. Deoarece uneori pericolul inundațiilor este foarte frecvent, ca să se înlăture acest pericol, lucrarea ulterior a fost completată cu un sistem hidrotehnic situat la Topolovățu Mic, atunci când apele se revarsă, prin acest sistem hidrotehnic surplusul debitului înregistrat în râul Bega va fi dirijat către râul Timiș.

În interiorul orașului mai este păstrată, din mulțimea brațelor ce existau înaintea de canalizarea Bega, doar Bega moartă, situată în cartierul Fabric iar spre vest, curgând spre satul Săcălaz se află Bega Veche.

Mai se pot găsi și numeroase lacuri, pe întreg teritoriul orașului, care fie sunt naturale fie au fost formate în locul arealelor detașate sau vechilor meandre, astfel de locuri se pot găsi în zona de lângă Giroc, în colonia Kuntz și în Lacul Șerpilor de la Pădurea Verde.

În zonă, se mai pot găsi lacuri având origine antropică, în zona Fraidorf, în zona Fratelia, Mehala, Moșniței și în zona Ștrandului Tineretului, fiind notată situarea lor comparativ cu linia de contact a localităților periurbane. În ce constau apele subterane, poate să fie constatată pânza freatică a orașului Timișoara care se poate găsi la o adâncime ce este variată între 0,5 și 4 m.

Pânzele de adâncime pot să crească numeric din partea nordică spre partea sudică ajungând până la 80 metri adâncime. Aceste pânze freatice au un conținut mare de apă potabilă ce asigură o parte din necesarul cerut pentru consumul populației urbane.

De asemenea, pot să apară și ape de mari adâncimi, cum sunt apele hipotermale ce sunt captate în Piața Unirii din Timișoara, sau apele mezotermale ce au o valoare terapeutică, pe care putem să le găsim în cartierul Fabric sau la sud de Cetate, fiind utilizate în scopuri balneare.

2.6 Flora și Fauna

Spațiul din orașul Timișoara, ca și floră, se încadrează în zona pădurilor de stejar, din punctul de vedere geobotanic, ele au fost distruse de către oamenii din trecut, în scopul obținerii de lemn necesar pentru construirea caselor și a cetății, dar și în scopul câștigării unor terenuri cultivabile. În timpul prezent teritoriul este încadrat în silvostepa antropogenă ce poate caracteriza Câmpia Panonică în întregime.

Din acest teritoriu excepție fac câteva arene împădurite cu gârniță și cer, ele sunt pădurea Giroc, pădurea Bistra, Șag și pădurea Verde.

Peisajul mai este diversificat și prin prezența vegetației de luncă, în cadrul ei predominând arborii cu esență moale, situată fiind în lungul râurilor principale. Ca și demarcație se face prezența parcului dendrologic din Bazoșu Nou, fiind o rezervație forestieră ce se întinde pe o suprafață de aproximativ 60,4 hectare, ea fiind situată în sud-est de orașul Timișoara la o distanță de 15 km, pe un teritoriu ce se constituie din propria sa rezervație de aproximativ 17,8 hectare și zona tampon care este împrejurul rezervației.

ca și faună, pădurile pot să cuprindă puține mamifere, ele fiind reprezentate de răzătoare și câteva insectivore. În schimb păsările sunt numeroase, iar unele din ele au o importanță cine genetică, precum fazanul.

Fauna de stepă și de silvostepă, chiar dacă este mai puțin valoroasă decât cea a pădurii, poate să prezinte un număr mai mare în ce constă speciile ce au un interes cinegetic, precum căprioara, iepurele, fazanul, potârnichea, prepelița. În ceea ce privește fauna piscicolă, specia dominantă o reprezintă crapul, alături de el mai trăiesc și babușca, plătica, știuca, oblețul, sebița, fiind un natural suport pentru pescuit.

În ce constă fondul faunistic, se poate perturba datorită presiunii umane ce se resimte ca fiind negativă prin creșterea numărului de persoane în spațiul periurban al orașului Timișoara, ce duce la distrugerea spontană a biotopurilor iar prin înlocuirea lor cu culturi, poate să afecteze biocenozele într-un mod inevitabil.

2.7 Soluri și resurse de subsol

În ceea ce privește învelișul solului din zona orașului Timișoara, este reprezentat ca având o mare diversitate, numeroase subtipuri și tipuri ce se încadrează în clasele:

-luvisoluri

-cernisoluri

-cambisoluri

-argiluvisoluri

-hidrisoluli

-vertisoluri

-pelisoluri

-protisoluri.

Capacitatea generală în ce reprezintă susținerea producției agricole, ca urmare a ponderii ridicate tipurilor de soluri ce au o fertilitate naturală scăzută sau sunt afectate de umezeală în exces, se prezintă a fi mijlocie, aceste tipuri de soluri sunt:

-gleiosoluri

-entricambosoluri

-vertisoluri

-stagnosoluri.

Această situație însă este compensată de prezența preluvrosolurilor molice și a cernoziomurilor, ce prezintă o pondere notabilă în cadrul localităților Dumbrăvița, Săcălaz și Sânmihaiu Român. Însă, în cadrul ansamblului câmpiei Banatului solurile dominante sunt solurile ce au o fertilitate ridicată, preluvrosolurile molice, cele calcarice cambice sau argice dar și cernoziomurile.

Hartă 2.2 Reprezentație topografică a orașului Timișoara

Sursă:https://timisoara.maps.arcgis.com/home/webmap/viewer.html?webmap=1d8a56e033064501a8c39dc8bf27cc36

Nu au însă în ce constă exploatarea, anumite limitări semnificative, astfel se vor constitui într-o resursă naturală importantă în ce privește dezvoltarea de producție intensă agricolă. Resursele de subsol sunt valorificate în mod tradițional, dar și resursele de apă termominerală din cadrul orașului Timișoara și din împrejurimi, Buziaș, Ivanda, Calacea, Ciacova.

Resursele de petrol, hidrocarburi și de gaze asociate, au fost puse în valoare în perioada postbelică, având centrele de exploatare situate în vest și nord-vest, în câmpia Aranca și în câmpia Vinga.

2.8 Populație

Poziția geografică a suprafeței pe care orașul Timișoara este dezvoltat, este aproape de centrul unei zone ce este delimitată de următoarele artere în ce constă circulația: Tisa, Mureș, Dunăre, iar acestea încă din vechime, prin mlaștinile și luncile întinse și fertilitatea câmpiei bănățene au putut să ofere hrană și condiții favorabile pentru supraviețuirea oamenilor.

Descoperirile arheologice rezultă o mare diversitate de obiecte ce au fost găsite în cartierele orașului, astfel dovedind că populația respectivă era formată din meșteșugari și agricultori chiar înainte de era creștină. Se considera o populație pașnică, sedentară, realizată, care producea meșteșuguri și bunuri agricole.

Documentele ce au fost găsite, au fost păstrate într-un număr mic, ele nu poate să prezinte o cantitate reală în ce privește evaluarea precisă în ce reprezintă structura etnică. Cu siguranță, era o populație autohtonă, iar în cursul timpului lângă această populație s-au stabilit anumite elemente alogene.

Ținând cont că documentele medievale din întâiele secole a mileniului al-II-lea, au consemnat faptul că familiile românești își aflau prezența în localitățile din apropierea orașului Timișoara, fiind logic faptul că trebuie acceptată prezența în viitorul oraș și a unor locuitori români.

Timișoara s-a făcut remarcată încă din cele mai vechi timpuri ca fiind un oraș divers în ceea ce privește structura sa etnică.

În ceea ce privește raportul de natalitate și de mortalitate, natalitatea în Județul Timiș este în scădere pe când mortalitatea este în creștere. Întreruperile în ce constă sarcinile, au loc între perioadele de vârstă 25 și 29 de ani, însă dacă rămân sechele ulterioare, natalitatea o să scadă și mai mult. Vârsta medie a persoanelor rămase însărcinate, este de 28 de ani. Anual au loc avorturi cuprinse între 30 și 100 la număr, fiind avorturi la cerere. În perioada dintre 2015 și 2017 s-a înregistrat o medie de decese de 8.790, vârsta medie fiind de 79 de ani.

Ca și principale cauze ale deceselor, au fost cancerul, bolile cardiovasculare și bolile aparatului respirator. Numărul de nou-născuți în România, după anul 1989 a scăzut dramatic, așadar în urmă cu aproximativ 30 de ani în fiecare an se nășteau în jur de 314.583 copii, iar de la acea perioadă a început să scadă numărul de nașteri.

Evoluțiile anuale confirmă faptul că este tot mai dificil în a se lua decizia de a păstra sarcinile.

Încă din anul 1880 cea mai mare comunitate din cadrul orașului Timișoara era formată din germani, fiind urmate de alte structuri de populație precum maghiari, evrei, români, sârbi iar comparativ cu timpul prezent, marea majoritate a populației este predominată de către români, urmată de maghiari și sârbi, după cum putem vedea în figura următoare:

Fig. 2.6 Recensământul orașului Timișoara între anii 1880 și 2011

Sursă: www.primariatm.ro/timisoara/index.php

Prin faptul că în secolul al XV-lea în Timișoara se menționează bisericii ortodoxe atestă faptul că populația română era prezentă în cultura orașului. Important este faptul că așezarea civilă cât și cetatea, alcătuiau o populație în creștere continuă, care asigura dezvoltarea reală și progresul economic.

Este estimat că la sfârșitul secolului al 15-lea populația Timișoarei avea în jur de 4000 de locuitori. Acest fapt însemna că era un oraș foarte dezvoltat, în concordanță cu acele vremuri. Evoluția demografică nu a fost afectată de către ocupația otomană, dar structura etnică a fost parțial modificată.

Se poate observa o creștere lentă în ce constă numărul de locuitori ca efect al sporirii potențialului armatei cetății, legat de rolul administrativ și strategic care a dus la implicarea unui plus de oameni și de activități. În jurul secolului al 17-lea a fost consemnată existența unui mare număr de case, atât în cetate cât și în zonele din împrejurimi, și populația era estimată între 12000 și 14000 de locuitori. Se poate crede că respectivele cifre au fost exagerate, potrivit obiceiurilor otomanilor, dar ele nu sunt atât de departe de realitate.

În ultimii ani din secolul al XVII-lea doar garnizoana militară avea în alcătuire 5104 de oameni, ei erau reprezentați în felul următor:

Tabel 2.1 Reprezentație garnizoană militară

Sursă: http://www.dtr.ro/timis/timisoara

Lângă acești militari trăia și populația civilă, deși numărul acestor militari în timp a oscilat și a deprins de anumite împrejurări, populația civilă era formată din oameni milostivi și modești, cumpătați și veseli. Ei erau formați din meșteri, agricultori, lucrători și funcționari, mici comercianți, meseriași care erau implicați în activități legale în ce constă aprovizionarea orașului și a garnizoanei, ocupându-se de ritualuri religioase sau de organizarea administrației.

Populația civilă, în marea ei majoritate era de religie creștină dar trăia alături de musulmani care erau stabiliți acolo, în funcție de necesitatea ce-a fost pretinsă de către stăpânirea otomană.

În anul 1716 pe când orașul a fost cucerit de către habsburgi, aici se găsea și administrația și armata otomană, un număr mare de negustori armeni și de meșteșugari, macedoneni, greci, evrei, dar și un număr mare de locuitori sârbi și români.

Asediul din anul 1716, cu certitudine a provocat mari pagube materiale și multe pierderi omenești. Orașul a fost reorganizat de către stăpânirea habsburgică, având ca și exemplu structurile modelului european. În zona Banatului dar în special orașul Timișoara pentru politica populaționistă în ce constă reforma habsburgică, a reprezentat modelul experimental.

Au fost adaptate multe măsuri în ce constă colonizarea locuitorilor din provinciile germanice din regiune, pentru ameliorarea condițiilor legate de sănătate și s-a încercat în ce constă stabilirea populației, îmbunătățirea alimentației.

Populația a suferit în urma epidemiei cumplite de ciumă, care practic i-a decimat, reducând cu o treime populația, între anii 1738 și 1739, chiar dacă epidemiile din acea perioadă de malarie și de febră tifoidă au făcut numeroase victime anual, populația a continuat să crească într-un mod mărit până în secolul al XIX-lea.

Asediul din 1849 a provocat pierderea a mii de persoane. În anul 1880, Timișoara a înregistrat o impresionantă dezvoltare economică, ea fiind concretizată prin unitățile industriale înființate, de instituții comerciale și de instituții bancare, astfel accelerând evoluția demografică într-un mod pozitiv, atrăgând forța de muncă.

Și în perioada interbelică acest fenomen a fost specific. Evoluția demografică a cunoscut un curs nou după anul 1948, generat de cauze multiple și fiind extrem de accelerat:

Tabel 2.2 Evoluție demografică

Sursă: http://www.tymestours.ro/RO/X/X-timisoara-istorie

Conscripțiile ce au fost efectuate cu prilejuri diferite, cât și recensământele din anumite perioade ne pot oferii o apropiată imagine în ce constă realitatea dinamicii generale pentru populația orașului Timișoara a ultimelor secole.

La recensământul ce a fost efectuat în anul 2002, orașul Timișoara a avut ca și populație stabilă un număr de 317.660 locuitori iar un număr de 2622 de locuitori pe kilometru pătrat reprezenta densitatea populației.

Migrația din și în interiorul acestui oraș, respectiv migrația urbană și rurală reprezintă forma tipică având migrații interne. Ea reprezintă unul din importantele mijloace în ce constă redistribuirea populației dintre regiunile mai puțin dezvoltate sau sărace și cele unde condițiile de viață se pot îmbunătății.

Grafic 2.2 Distribuția pe etnii a Municipiului Timișoara

Sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Timi%C8%99oara

Legat de religie, structura confesională se prezintă în următorul fel:

Grafic 2.3 Structură confesională

Sursă: https://en.wikipedia.org

Populația se reprezintă în tabelul următor:

Grafic 2.4 Reprezentare populație

Sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Timișoara

2.9 Economia

Orașul Timișoara s-a făcut afirmat ca fiind un centru puternic economic în jurul secolului al XVIII-lea, la instalarea puterii habsburgice. Diversitatea religioasă și etnică, colonizarea cu germani, sistemul legislativ care era favorabil proprietății private dar și de reconstrucția cetății, au putut să determine formarea puternică a unui cadru de comercianți și de meșteșugari.

Acest cadru de meșteșugari și de comercianți pentru mai bine de 200 de ani a putut să constituie secretul în ce constă dezvoltarea economică a orașului. Atunci când revoluția industrială s-a manifestat la început, orașul Timișoara a îndeplinit toate condițiile favorabile în ce a constat adaptarea ei. S-au introdus, rând pe rând cele mai moderne inovații din acea vreme. Atelierele meșteșugarilor au făcut loc pentru industria mijlocie și mică.

Un alt factor important a fost constituit de canalul Bega. Canalul Bega a fost un factor decisiv și competitiv pentru dezvoltarea comerțului, astfel traficul pe apă a mărfurilor a fost posibil datorită lui. În anul 1857 calea ferată a ajuns și în orașul Timișoara, astfel completând toate premisele care erau necesare pentru dezvoltarea industrială și economică modernă.

În anul 1921 a fost înființată Universitatea Tehnică din Timișoara, fiind o Universitate prestigioasă pentru perioada interbelică, iar atunci investițiile în învățământ, servicii și industrie au putut înregistra creșteri foarte semnificative. Perioada din anii 1950, din păcate, s-a prezentat a fi o perioadă nefavorabilă în ce a constat dezvoltarea socială și economică a orașului Timișoara.

Autoritățile comuniste din București, în primul rând au blocat toate investițiile din cadrul învățământului și economiei orașului Timișoara, prin faptul că au considerat că acest oraș este reacționar. Mai mult decât atât, mulți locuitori români sau germani din orașul Timișoara au fost deportați sau trimiși în închisori. Pe de altă parte, copiii ce proveneau din familiile burgheze, în mod discreționar, le-a fost blocat accesul la universități și licee.

În condițiile acestea, în începutul anilor 1970 a fost modificată politica autorităților din București, atunci când orașul Timișoara și-a dezvoltat capacități noi de producție în ce a constat domeniul industrial, ducând la o creștere semnificativă a numărul de locuitori, ce-a fost înregistrat în acea perioadă.

Această politică nouă din cadrul autorităților din București, din păcate s-a dovedit a fi ineficientă și incapabilă, dat fiind faptul că a reușit să determine în orașul Timișoara, o creștere edilitară și economică, ca și în restul țării, reprezentând tipul extensiv și nu tipul dorit și anume cel calitativ.

Așadar, în oraș au apărut următoarele Interprinderi industriale:

Tabel 2.3 Interprinderi Industriale din orașul Timișoara

Sursă: https://www.dcnews.ro/lista-intreprinderilor-inchise-dupa-1989

În ziua de astăzi mai este prezentă doar interprinderea Electromotor.

În contextul acesta, prioada aflată după anul 1989 s-a prezentat a fi dificilă pentru timișoreni, in perioada în care eșecurile și erorile după perioda comunistă au implicat eforturi și costuri impresionante. În condițiile acestea, tradițiile culturale și industriale ale orașului Timișoara au reprezentat factorii determinanți în ce privește transformările nenumărate după anul 1989.

Într-un singur deceniu, practic, capacitățile existențe de producție de la sfârșitul anului 1989 s-au înlocuit cu noi capacități și tehnici modernizate. Pe când localitățile învecinate din România, în ceea ce privește întreprinderile socialiste au avut de suferit, sau încă au de suferit, dar în cadrul orașului Timișoara a fost înlăturată de mult această disfuncție. Un rol important pentru reușita aceasta, evident, a fost îndeplinit de către investitorii din occident care au reușit să pună în valoare economia și potențialul cultural al orașului Timișoara. În orașul Timișoara în acest moment, numita tranzacție către capitalism este încheiată.

Dacă este să analizăm comparativ, situația economică a orașului Timișoara față de cea a României, rezultă acest fapt într-un mod concret.

Așadar, chiar dacă populația din orașul Timișoara în anul 2004 a reprezentat doar aproximativ 1,4 % din întreaga populație a României, în cadrul orașului numărul de salariați, este aproape de 2,5% în ce constă nivelul național a numărului de salariați.

Un alt argument, reprezintă ponderea de salariați față de populația orașului Timișoara, care în anul 2004 a fost mult mai mare, aproximativ 37 %, pe când pondere la nivel național a fost de doar 21 la sută. Ca și altă constatare, este reprezentat faptul că în anul 2004 în ce privește populația activă din orașul Timișoara era de apoximativ 45%, când la același indicator, prin comparație cu valoarea nivelului național, era de 38%.

Datorită dezvoltării orașului în ceea ce privește economia, în sfârșit în ultimul deceniu, vârsta medie în ceea ce privește populația activă a orașului era de cel puțin 10 ani, mai mică comparativ de cea a nivelului național, o pondere de 38 de ani a orașului Timișoara comparativ cu nivelul național ce avea o pondere de 49 de ani.

În ciuda declinului unor ramuri industriale, după anul 1989, ce-au fost foarte bine reprezentate în cadrul orașului, partea industrială a orașului continuă încă să furnizeze aproximativ 5% din întrega producție industrială a României, aceasta include și contribuția unor sectoare cu tradiție, cum ar fi industria de textile, industria ușoară și industria de încălțăminte, dar și în ce constă industria modernă și dinamică, fiind considerate industrii noi, precum industria telecomunicațiilor, industria de software, sau chiar și producția în ce constă componentele auto.

Ca și zone principale în ce constă industria din cadrul orașului Timișoara avem:

-Calea Șagului,

-Zona Fraidorf,

-Calea Buziașului,

-Calea Torontalului,

-Parcul industrial Fraidorf,

-Solventul,

– IMT-Intrepide la mecanică,

-Gara de Nord,

dar și anumite depozite centrale și alte zone de industrie.

Timișoara, în prezent este situată pe poziția doi, după București, pe întreaga țară, legat de volumul total în ce constă investiția din partea străinilor, ce sunt atrași de valoarea și oportunitatea investițiilor în acest oraș, această valoare pe cap de locuitor ajungând să fie de cinci ori mai mare decât este media pe țară.

Datorită investițiilor masive din partea străinilor, mai ales, intreprinderile mari, în ultimele perioade, aducând în această parte a țării o industrie producătoare de software, sau de telecomunicații ce au o activitate specifică în producția tehnologică, ducând la dezvoltarea orașului Timișoara.

În jurul acestor întreprinderi s-au dezvoltat furnizori și întreprinderi mari și mijlocii autohtone, în baza acestor furnizori.

Dezvoltarea aceasta a putut să cunoască o puternică dinamică în ultimii ani, determinând reducerea indicelui în ce constă migrația tinerilor în țările din vestul Europei sau pe continent american.

Marile companii internaționale, din fericire au dezvoltat investiții foarte mari aici, fiind stabilite în orașul Timișoara, investiții moderne și dotate cu echipamente foarte performante. Au fost evaluate utilajele învechite, doar parțial de către marile întreprinderi industriale, organizând spațiul de uzine și introducând tehnologiile noi.

Aceste noi companii internaționale sunt:

Tabel 2.4 Companii industriale de pe teritoriul Timișoarei

Sursă: https://www.focus-energetic.ro

În ultimul timp în ceea ce privește comerțul, atât comerțul en-gros cât și cu amănuntul, au prezentat o pozitivă dinamică în orașul Timișoara. Astfel, se poate prezenta un navetism puternic comercial în ceea ce privește locuitorii din zonă dar și a întregului județ și a întregii regiuni de lângă Timișoara, incluzând chiar și mărfurile ce reprezintă prima necesitate.

2.10 Urbanistică

Structura urbană reprezintă rezultatul evolutiv în timp ce privește dezvoltarea orașului, având o clară configurație. În centrul acestei aglomerări urbane se află poziționată cetatea, iar în jurul ei gravitează celelalte cartiere ca fiind subsisteme urbane.

În organizarea și închegarea aglomerări urbane, ca și rol principal este deținut de rețeaua de artere a circulației, ce-a fost construită într-un sistem radial – concentric încă de pe timpul perioadelor anterioare.

Acest inel urmărește conturul interior al fortificațiilor vechi, aproximativ, marcând continuitatea firească dintre evoluția contemporană și cea istorică, iar în ceea ce privește organizările spațiale din cartierul istoric, se va juca același rol de ordine ce l-a avut odată centura de fortificații.

Se va porni spre celelalte cartiere, radial din interiorul central, fiind conectate mai multe artere către extremitățile de teritoriu intravilan, având o rețea interurbane rutieră.

Acest prim inel de circulație, în anul 1989 prin întreruperea circulației de la Piața Operei, își va pierde continuitatea.

În anul 1971 a fost realizat primul inel de circulație din jurul cetății.

Hartă 2.3 Primul inel de circulație în orașul Timișoara

Sursă:https://timisoara.maps.arcgis.com

Al doilea inel, este realizat parțial, fiind concentric cu primul și încadrându-se în bulevardele Pârvan, Circumvalațiunii, Splaiul Tudor Vladimirescu.

Hartă 2.4 Al doilea inel de circulație în orașul Timișoara

Sursă:https://timisoara.maps.arcgis.com

Inelul acesta, ca și celelalte inele ce sunt axate în exteriorul sau, având Cetatea ca și centru, poate să definească anumite funcții complexe:

– poate să creeze niște rapide legături între cartierele din împrejurimi

– are funcția de deviere a traficului greu, prin descongesionarea centrului.

Ca și traseu, aceste artere de circulație pot să indice întotdeauna poziția față de centrul urban aglomerat și anume Cetatea, ca și câmp al gravitației în baza căruia celelalte cartiere evoluează, așadar se va spori coerența acestui sistem urban.

Tipologia este constituită încă din secolul al XVIII-lea și ajungând să predomine în cealaltă jumătatea celui de-al XIX-lea secol, având ca și caracteristici străzi relativ înguste, cu clădiri pe două nivele, fără vegetație, având frontul stradal continuu.

Se mai puteau găsi anumite construcții pe parter, la periferia cartierelor din imprejur, fiind așezate la stradă cu partea îngustă, având un aspect rural, ele putând să fie întâlnite și în ziua de astăzi, având un aspect din perioada mai sus menționată. Ca și tip morfologic, se prezenta un caracter întâlnit la jumătatea a doua al secolului XIX-lea, și început al secolului XX, acest caracter bine prezentat de clădiri cu multe etaje, de cele mai multe ori formând fronturi continue, ele se întâlnesc compact în ansambluri ce sunt executate în vederea unirii dintre zona Fabric și Cetate și zona de răsărit cu Iozefin, în cadrul zonelor cu un caracter istoric al orașului.

Cartierele cu vile, datează din prima jumătate a secolului XX, mai mult din perioada interbelică, ele predominând în cartierele istorice în spațiile interstițiale, oferind respectivelor zone un aspect de oraș grădină. Alt tip morfologic, este prezentat de realizările dobândite în perioada dintre anii 1960 și 1989, reprezentând clădirile de locuit înalte, ansamblurile de producție, dotările sociale și culturale, executate fiind cu tehnologii industrializate.

Fizionomia ce este specifică orașului Timișoara este realizată de întrepătrunderea celor patru tipuri pricipale morfologice de mai sus, care nu reprezintă întodeauna o întrepătrundere reușită. Timișoara are în componență anumite zone istorice care sunt declarate protejate ca fiind rezervații de arhitectură și care reflectă evoluția acestui oraș de la perioada barocă până în perioada curentului interbelic cubist.

Fără să existe un plan urbanistic periurban general, care reprezintă instrumentul necesar în asigurarea dezvoltării armonioase urbane a zonei, a dus la necorelarea dintre rețelele periurbane și cele rutiere a orașului, ceea ce a determinat o discontinuitate în trafic.

Chiar dacă centura ce ocolește orașul este finalizată, unele porțiuni discontinue și scurte existențe, fac să nu fie posibilă o descărcare a circulației în ceea ce privește tranzitul orașului.

Traficul de penetrație și de transport este desfășurat în principalele străzi majore a orașului Timișoara, folosind anumite trasee ale străzilor care intră în componența unor inele de circulație, ducând la poluarea fonică și producând vibrații și noxe, până la degradarea de infrastructură a clădirilor și a căilor de circulație. Despre orașul Timișoara se mai spune și s-a spus mereu că este orașul parcurilor, este un oraș grădină sau un oraș al florilor.

În timpul dezvoltării istorice ale sale, orașul Timișoara a creat o rețea de grădini, parcuri și fâșii plantate pe aliniamentele străzilor, astfel primind renumele mai sus menționat. Spațiile acestea verzi, au putut să fie realizate la marile dimensiuni de astăzi, cu mult timp în urmă, atunci când Timișoara în anul 1913 de exemplu, avea suprafață totală de aproximativ 1.800 hectare.

În ceea ce constă repartizarea teritorială, se pot observa că aceste spații verzi sunt concentrate mai mult în zona centrală, iar canalul Bega constituie un anumit ax.

În această zonă, parcurile amenajate sunt:

Figura: 2.9 Parcuri Timișoara

Sursă: www.timisoreni.ro › Divertisment › Parcuri

Suprafețele de teren ce sunt destinate agrementului, în Timișoara ocupă un important teritoriu din zona orașului Centrală, care în timp au fost împrejmuite, fiind subordonate unui tip de circuit închis. Dispunerea de diferite cluburi și baze sportive, în apropiere de canalul Bega a dus la blocarea peisajului, cu anumite construcții care alternează între condiția de depozit sau de baracă, cu cea a unui construcții întâmplătoare, fiind uneori funcționale fără să aibe vre-o intenție estetică de integrare, vizibilă în ceea ce privește orașul.

Zonele de agrement, din cuprinsul orașului, reprezentate de baze de agrement și de ștranduri, cât și bazele sportive ale unor instituții și unități economice, multe fiind situate în apropierea stadionului Dan Păltinișanu. Zonele de funcțiuni complementare și de locuințe, în prezent, ale orașului Timișoara au o întindere pe o suprafață de aproximativ 2.643,74 hectare, ceea ce înseamnă aproximativ 53,15 la sută din întreg teritoriul intravilan, având cea mai mare pondere în ce privește funcțiunile orașului.

Este de asemenea apreciat faptul că pentru o viitoare dezvoltare în ceea ce privește orașul, va putea să ducă la apariția unor noi locuri de muncă, astfel stimulând migrația ce constau în populațiile zonelor rurale, sau din alte regiuni din România care vor să migreze spre orașul Timișoara.

În ceea ce privește prognoza populației se estimează că în următorii ani se va ajunge la cifra de 350000 de locuitori, iar în anul 2025 cifra locuitorilor va atinge într-o variantă minimă numărul de 400000, iar într-o variantă maximă de 410000.

Numărul cererilor de locuințe va fi crescut implicit în funcție de această creștere a numărului de locuitori.

Orașul Timișoara mai are denumirea și de mica Vienă, din cauza faptului că acest oraș se afla în acea situație cu Viena la mijlocul secolului al 19-lea, fiind o fortăreață ce era înconjurată de niște ziduri groase ce îngreuna dezvoltarea urbană sau circulația.

Autoritățile au hotărât în anul 1892, ca orașul să fie de fortificat, însă doar în anii 1906 – 1910, a fost pe deplin demolate fortificațiile, când acest lucru a fost permis de către militari. Așadar au fost construite, tribunalul, cazarma, închisoarea militară și unele clădiri aferente. În anul 1894, încă de atunci au fost terminate schițele de sistematizare.

Aceste schițe au putut să rezolve structura în general, în ce privește sistemul radial concentric al orașului. Cetatea este înconjurată de niște bulevarde, unul mai lat având un prospect de cam 40 m, urmărind conturul aproximativ al interiorului fortificațiilor, pe când celălalt bulevard era reprezentat de limita interioară în ceea ce privește glacisul.

Această idee în ce constă cele două bulevarde se prezenta a fi simptomatică față de spiritul emfatic în ce constă burghezia timișoreană. Timișoara a purtat renumele de Mica Vienă în a doua jumătate a secolului XIX-lea.

Fig. 2.10 Vedere a orașului numit, Mica Vienă

Sursă: http://radiotimisoara.ro

Așadar, încep să-și facă apariția diverse clădiri mari ori mici, având ca și influență, arhitectura vieneză. Timișoara seamănă la o dimensiune redusă, din exterior având fațadele sale neoclasice și baroce, cu modelul vienez imperial. Interiorul din inimă, a fost inițiat de mult în ce constă tainele centrului, fiind modelat într-un spirit imperial.

Astfel orașul denumit Mica Vienă, răsare ca o miniatură la marginea imperiului, având o imagine strălucitoare.

Fig. 2.11 Timișoara veche, fortificații din cetate

Sursă: http://www.opiniatimisoarei.ro

Fig. 2.12 Cladirea Teatrului ce a fost reconstruită în anul 1882

Sursă: historia.ro

Clădirea teatrului timișorean, din ziua de astăzi a fost ridicată în anul 1875, având ca și plan de construcție, realizat de arhitecții vienezi Fellner și Helmer, având un stil al renașterii italiene. Costurile construcției sale s-au ridicat la valoarea de 1.440.000 de coroane.

În anul 1880 acest teatru a fost distrus de un incendiu, păstrându-se doar o parte din garderobă, biblioteca și un pian. În anul 1882 reconstrucția sa a fost terminată, respectându-se forma originală în ce constă fațadă clădirii, având un stil Renaissance. Iar în anul 1882 spectacolele de teatru sunt reluate pe noua scenă. clădirea teatrului a fost refăcută din banii statului care ulterior au cumpărat clădirea.

În anul 1920, pe data de 2 noiembrie un nou incendiu a cuprins interiorul teatrului care a distrus întreaga garderobă. În anul 1923 a fost începută construcția teatrului. În anul 1928 cortina este ridicată din nou în cadrul spectacolului, "Trandafirii roșii", regizat de Zaharia Bârsan, ce-a fost adus din Craiova la teatrul Național din Timișoara. Membrii Înaltei Regenței iau parte la această inaugurare. În anul 1744, s-a născut cartierul Iosefin din Timișoara.

În acest cartier locuitorii înstăriți și-au construit vile, având originea germană în ceea ce privește cetatea, iar rolul lor era acela de reședință de vară, putând să fie denumite și "Maiere noi nemțești" cuvântul maier însemnând, gospodărie sau fermă. În acest timp Elisabetinul purta denumirea de "Maierele vechi". "Maierele noi", în cinstea împăratului Joseph al doilea, a primit în anul 1773, numele de Iosefin.

Fig. 2.13 Privire asupra cartierului Iosefin din anii 30, spre Bega

Sursă: http://www.timisoarastiri.ro/

Cartierul Iosefin, a fost dezvoltat, fiind separat de niște ziduri ale cetății, cu ajutorul canalului Bega pe care era transportată marfa. De pe acest bulevard, se vedeau casele impunătoare cu grădini luxuriante, folosindu-se de către burghezii din cetate, ca un drept refugiu, fiind construite în stilul anilor 1900, după modelul vienez secesionist.

Fig. 2.14 Poarta intrării în cartierul Iosefin este reprezentată prin Piața Maria

Sursă: http://metropotam.ro/La-zi/Din-Mica-Viena

Orașul nu mai este cum era acum câțiva ani, din păcate devenind foarte murdar și având niște drumuri de multe ori inaccesibile.

În anii trecuți, primăria a avut alocați bani de la bugetul de stat în vederea refacerii infrastructurii, oferindu-i orașului Timișoara, renumele de "Mica Viena" din nou. Se va încerca schimbarea arhitecturii în ce constă clădirea Operei, printr-o nouă fațadă a clădirii din centrul orașului. Această decizie a propus să se organizeze un concurs de arhitectură, ca prin acest concurs să fie decis viitorul estetic al acestei clădiri ce este ridicată într-un stil renascentist, fiind vizibil doar în părțile laterale în acest moment.

Mai este avansată și o variantă posibilă, anume îmbinarea stilului nou cu cel vechi, clădirea fiind construită jumătate din beton și jumătate din sticlă.

CAPITOLUL 3. INFLUENȚA A ORAȘULUI ÎN TERITORIU, CALITATEA FACTORILOR DE MEDIU ȘI ANALIZA S.W.O.T.

3.1 Influența a orașului în teritoriu

În conformitatea legii 351 din anul 2001, prin zona de influență se va înțelege localitățile și teritoriul ce înconjoară centrul urban, ce pot să fie influențate în mod direct de către evoluția orașului și de către relațiile de cooperare și de intercondiționare care sunt dezvoltate pe linie de activități economice, cât și de aprovizionarea cu produse agroalimentare, turism și recreere, echiparea elementelor de infrastructură, amenajarea elementelor pentru odihnă, accesul spre dotările comerciale și sociale.

Dimensiunile în ce constă zona de influență au o directă relație cu funcțiunile și mărimea centrului polizator urban. Orașul Timișoara se prezintă a fi un singur pol în ce constă creșterea regiunii vestice. Polul de creștere reprezintă centrul urban care poate să influențeze creșterea economică și dezvoltarea unei zone din al său jur, putând să impulsioneze semnificativ întreaga creștere economică a regiunii. În contextul acesta, zonele urbane de influență au rolul esențial în ceea ce privește dezvoltarea de poli crescători.

Învelișul solului din Timișoara prezintă o diversitate mare, capacitatea lor în ceea ce privește susținerea producției agricole fiind peste medie, și se datorează ponderii ridicate tipurilor de soluri ce au o fertilitate scăzută sau fiind afectate de umezeală. Însă ele sunt compensate de prezența unor soluri calitative în ce privește dezvoltarea agriculturii.

Timișoara se încadrează într-un temperat climat, ceea ce înseamnă că în perioada culturilor agricole în proporție de 80% din precipitații cad peste culturi, constituind condiția favorabilă pentru dezvoltarea legumelor și plantelor.

Datorită faptului că prezintă soluri de calitate și are suprafețe întinse agricole, Județul Timiș are un potențial foarte ridicat în ceea ce privește agricultura. Dacă se compară cu alte regiuni, rezultatele ce sunt obținute din agricultură sunt relativ bune, chiar dacă se beneficiază într-o măsură insuficientă în ceea ce privește serviciile adecvate.

Mecanizare agriculturii dar și creșterea însemnată a facilităților ce se acordă în acest domeniu, constituie o contribuție importantă pentru dezvoltarea agriculturii din Județul Timiș. Serviciile mecanizare pentru agricultură, se asigură din partea societății comerciale Agromec din Timișoara, dar și de la producătorii particulari și de la Stațiunea Didactică Experimentală.

În marea majoritate, societățiile comerciale și agricole dar și societățile familiale, dețin utilaje proprii după suprafața agricolă ce o exploatează.

Chiar dacă în orașul Timișoara activitățile agricole se prezintă a fii slab dezvoltate, pentru totala suprafață a județului Timiș, agricultura prezintă o mare atractivitate de ofertă investițională, putând să se observe o creștere remarcabilă în ce constă investitorii străini pentru sectorul agricol.

Prin existența de materii necesare în agricultură, materiile prime, piața de desfacere pe care o deține, creșterea de investiții străine dar și condițiile favorabile climatice pot să facă din Județul Timiș o zonă favorabilă cu un grad ridicat de potențial agricol.

Fig. 3.1 Lucrarea pământului din teritoriul Banatului

Sursă: http://www.opiniatimisoarei.ro/marea-agricultura-in-timiș

După ce au fost alcătuite multe studii și multe analize, s-a ajuns la concluzia că influența orașului poate să fie exercitată mai puternic, în acest moment față de primul inel din jurul său, reprezentând localitățiile:

Tabel 3.1 Localitățiile din imprejurimile orașului Timișoara

Sursă: http://www.opiniatimisoarei.ro/turism

După ultimele date statistice, dintre localitățile situate în jurul orașului Timișoara sunt conturate două sub-zonele, anume:

-zona de est și sud-est și zona de nord, având o caracterizare evidentă, pe axele spre Lugoj, Lipova, Arad, Giroc și Buziaș

-și cu o evoluție mai lentă zona de vest, însă fiind durabilă într-un mod clar, pe axele către Becicherecu Mic, Sânnicolau Mare, Moravița.

Chiar dacă în această zonă se face mai lent dezvoltarea, zona aceasta este mai durabilă, acest lucru fiind dovedit de creșterea migrației în aceste localități, dar și numărul mare în ce constă autorizațiile de construcție, ce au fost solicitate în ultimul timp.

În această zonă de influență există două variante:

Tabel 3.2 Variantele de influență zonală, cea restransă și cea extinsă

Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Județul_Timiș

3.2 Calitatea factorilor de mediu

Capitolul acesta propune ca să prezinte aspectele principale în ce constă mediul înconjurător din regiunea Banatului, dar și impactul în ce constă activitățile economice față de componentele mediului, din dorința de asigurare a unei dezvoltări economice valoroase și armonioase, fiind durabile în ce privește capitalul natural.

Situația calității în ceea ce privește mediul din zona Banatului reflectă niște condiții actuale sociale și economice ce sunt caracterizate printr-o perioadă de tranzacții, fiind absente sursele finanțării dar și a capitalului care se fac necesare în ce constă promovarea de lucrări în investițiile destinate pentru protecția factorilor mediului.

Activitățile industriale care se localizează în zonele bine delimitate, uneori fiind chiar mai aproape de zonele aglomerate, pot conduce la apariția de surse de poluare intense a mediului, având efecte nocive față de starea de sănătate a populației.

În această analiză ce este realizată cu privire la factorii de mediu din zona Banatului, am luat în considerare următoarele elemente:

-aer

-apă

-sol

-păduri

-arii protejate.

Calitatea aerului

Efectele poluării pe un termen scurt sau mediu pot să afecteze grav sănătatea umană, aducând prejudicii economiei și a ecosistemului. Poluarea pe un termen lung poate să afecteze mediul prin următoarele fenomene:

-distrugerea stratului de ozon

-efectul gazelor de seră

-prezența particulelor în suspensie și a micropoluanților

-ploile acide.

În ce constă gradul de poluare al atmosferei, ca să fie apreciat, la un nivel local, trebuie să se calculeze emisiile de factori poluanți, determinând calitatea înconjurătoare a aerului. În zona Banatului, la un nivel regional se află anumite stații de supraveghere pentru calitatea de aer în fiecare județ, ele sunt repartizate în felul următor:

-Arad, 4 stații

-Timiș, 2 stații

-Hunedoara, 21 stații

-Caraș-Severin, 4 stații. Această monitorizare în ce constă calitatea aerului este asigurată de niște servicii speciale ce sunt încadrate în cele patru agenții în ce constă protecția mediului, numite ALPM.

Gazele ce au efectul de seră ce se specifică în anexele Protocolului din Kyoto sunt:

CO2, CH4, N2O, PFC, HFC și SF6.

În tabelul de mai jos am redat principalele gaze ce au un efect de seră:

Tabel 3.3 Emisiile de gaze ce au efect de seră

Tabel: https://ro.wikipedia.org/wiki/Județul_Timiș

Calitatea apelor

Sistemul în ce constă monitorizarea calitativă a apelor, prin măsurători specifice și observații standardizate, ce continua pe un lung termen, este implementat în regiunea Banatului de către Direcția Apelor Banatului Timișoara, având ca și scop evaluarea și cunoașterea calităților resurselor din apă, aprecierea tendinței și a stării de evoluție, cât și a resurselor în a căror elaborare se iau deciziile domeniul gospodăririi calitative și cantitative a apelor.

Acest aspect tastează importanța ce privește calitatea componentelor următoare:

-apele subterane,

-apele de suprafață,

-resursele potențiale de apă,

-apele menajere și uzate.

Legat de calitatea râurilor, următoarele râuri putem să le găsim în regiunea de Vest ce sunt integrate sau parțiale prin bazinele hidrografice:

– râul Crișul Alb

– râul Mureș

– râul Jiu

– râul Crișul Negru

– râul Nera-Cerna

– râul Bega

– râul Timiș

– râul Caraș.

În regiunea vestică, din suprafața totală de 2082 km în ce reprezintă râurile, acestea aparțin de bazinele hidrografice, Nera-Cerna, Crișul Alb, Mureș, Timiș, Bega și Caraș, încadrându-se sub aspectul unor clase de calitate, prezentăm situația următoare:

Clasa de calitatea I = 648 Km

Clasa de calitatea II = 1053 Km

Clasa de calitatea III = 256 Km

Clasa de calitatea IV = 80 Km

Clasa de calitatea V = 45 Km.

Grafic 3.1 Repartiția claselor calitative a Râurilor

Sursă: www.mmediu.ro/beta/wp-content/

Râurile, în general aflate pe cursurile superioare se vor încadra în clasa I a calității. Pe cursurile inferioare și cele mijlocii, aflându-se cursurile de un interes major în ce constă protecția mediului și a economiei, calitatea acestor râuri se va modifica trecând în calitatea a treia sau chiar în a cincea.

Cea mai mare pondere, din regiunea vestică este deținută de tronsoanele de râuri ce se încadrează în clasa de calitate a doua, iar clasa a V-a de calitate înregistrează un procent mai mic, pentru tronsoanele de râuri degradate.

În ceea ce privește lacurile din regiunea vestică, ele sunt grupate pe bazine hidrografice iar ca încadrare globală sunt mezotrofe. Printr-o stare trofică, în ceea ce privește lacurile se înțelege nivelul de nutrienti ce îi conține apa. Așadar, stare trofică poate să fie definită prin termenii următori:

– mezotrof

– oligotrof

– eutrof

– hipertrof.

Mediul oligotrof se caracterizează prin niște nivele reduse de nutrienti, cel mezotrof având niște nivele medii, pe când mediul hipertrof prezintă cantități mari de nutrienti. Eutrofizarea lacurilor este provocată de o creștere a ecosistemului de nutrienti chimici, în general ei conținând fosfor și azot, de multe ori fiind rezultatul de poluare a apelor din lacuri, prin deversările de ape menajere și reziduale.

În tabelul următor vom prezenta starea trofică pentru lacurile aflate în bazinele hidrografice, Nera-Cerna, Bega, Timiș și Caraș:

Tabel 3.4 Centralizator în ce privește starea trofică a Bazinului hidrografic Timiș-Bega-Caraș

Sursă:www.rowater.ro/dabanat/Planuri%20bazinale/descriere

Tabel 3.5 Centralizator în ce privește starea trofică al Bazinului hidrografic din Nera-Cerna

Sursă:https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Bazinul_Nera-Cerna

În baza unor analize chimice și fizice, dar și bacteriologice a fost constatat faptul că anumite zone sunt poluate în acviferul freatic. În ceea ce constă statul freatic, degradăriile stării calitative ale apei pot fi produse de:

– evacuări de ape uzate ce sunt insuficient epurate sau neepurate

– dejecțiile ce sunt evacuate din complexele creșterilor de păsări și animale

– depozitelor de gunoi menajer și nămoluri de pe suprafețele neamenajate

– pesticidele și îngrășămintele chimice ce s-au administrat pe terenurile agricole într-un mod incorect.

Următorul tabel ne arată cum apele uzate din Regiunea Vestică sunt evacuate:

Tabel 3.6 Repartiție ape uzate din Regiunea Vestică

Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Europa_de_Vest

Calitatea solului

În ce constă calitatea solului, ea poate să se influențeze puternic de factorii antropici dar mai ales în ce constă modul prin care agricultura se practică și modul de exploatare a pădurilor.

Este strâns legată, starea solului de modul în care trenul este folosit, sau prin alte cuvinte spus, de structura de fond funciar.

Această structură a fondului funciar, pentru Regiunea de vest este prezentată în tabelul următor:

Tabel 3.7 Repartiție terenuri pe categorii

Sursă: https://www.proprietati-industriale.ro/proprietati/teren

Ca și măsuri, în ce constă reconstrucția și ameliorarea terenurilor degradate, și a stării calitative a solului, putem începe prin a spune că principalii factori din regiunea vestică, sunt:

– eroziunea de adâncime și de suprafață

– acidifierea

– înmlăștinarea

– sărăturarea

– distrugerea de structuri ale solului prin compactare

– alunecările de terenuri

– poluarea chimică cu petrol, metale grele, pesticide.

Ca starea solurilor să fie ameliorată, poate să se intervină prin diverse măsuri agrofitotehnice sau pedo-hidro-ameliorativ, ca și exemplu:

– testarea

– desecarea

– irigarea

– desfundarea

– fertilizarea.

Reacția solului poate să fie corectată cu ajutorul unor amendamente, mai exact prin amendarea cu calciu la solurile ce sunt acide iar pentru solurile alcaline prin ghipsare.

Ca și măsuri, care trebuiesc să se aplice pentru solurile ce sunt supuse procesului acesta, o verigă importantă o constituie amenajarea versanților, organizarea teritoriului, structura culturilor, regularizările cursurilor de apă, aplicarea de îngrășământ, asolamentele, sistemele de cultură antierozionale, lucrările solului, împăduririle.

Solurile care au exces de umiditate, se ameliorează printr-un ansamblu ce conține metode hidroameliorative, ca și drenajul, desecarea și îndiguirea, iar pentru cele agro-pedo-ameliorativă, drenajul, nivelarea, modelarea, afânarea adâncă.

3.3 Analiza S.W.O.T.

Sursă: www.primariatm.ro/uploads/files/PID

Concluzii

Orașul Timișoara se face remarcat de o serie de particularități fizico-geografice, aflându-se în confluența râurilor Bega și Timiș, dar totodată având contactul cu Câmpia Panonică.

Pe lângă particularitățile sale fizico-geografice, în lucrarea aceasta am descris și anumite elemente care fac parte din economia orașului, cum ar fi:

-comerțul,

-agricultura,

-turismul

-transporturile.

Legat de acestea, am putut să le analizez și să le urmăresc mai bine pentru analiza S.W.O.T.

Ca și concluzie, am făcut această analiză, încercând să le analizez pe întreg parcursul acestei lucrări. Această analiză pe deoparte arată punctele tari dar și punctele slabe în situația actuală, pe care orașul Timișoara poate să le exploateze în ce constă creșterea competitivă economică din regiune.

Orașul Timișoara este capabil să susțină mai multe forme și tipuri de turism, astfel dovedind o variată gamă de atracții turistice, însă cele mai însemnate forme de turism sunt deținute de istorie și cultură, dar și de turismul afacerilor. Totuși orașul necesită o stategia culturală, în această privință strategia culturală a primăriei orașului Timișoara va trebui să se raporteze la fenomenul local cultural, ce reprezintă importanța orașului pentru regiunea de Vest dar și pentru restul țării, deoarece reprezintă un pol important în creșterea și dezvoltarea României în corespondența cu spațiul european, legat de potențială colaborare.

Timișoara reflectă locul acolo unde viața culturală răspunde în baza așteptărilor locuitorilor, creația artistică și economia creativă contribuie la bunăstarea orașului. Timișoara este un oraș ce oferă o conectare spre fenomenele contemporane, având un patrimoniu cultural inovativ și valorificat, unde este asumată interculturalitatea.

Ca și definiție simplă în ceea ce constă monografia înseamnă facerea unui studiu științific față de un subiect. Prin lucrarea prezentă am încercat să redau o studiere și o abordare a unor evenimente și date pe care orașul Timișoara de-a lungul istoriei sale le-a dobândit. Elaborarea lucrării a necesitat timp, pentru a putea să centralizez realizarea datelor prezentate, să le pun într-o ordine cronologică și să le fac o analiză științifică, pentru a putea să redau într-un mod cât mai real imaginea orașului. Valorile cele mai însemnate a locuitorilor orașului sunt reprezentate de dreptate, toleranță și cinste, dar și dragoste față de ceea ce este sublim și frumos. Generațiile viitoare au obligația să transpună în viața orașului, aceste valori mari universale ale științei și sufletului.

Bibliografie

Cărți

Ioan Munteanu, Rodica Munteanu, . Monografie, Editura Mirton, 2002;

Ilieșiu, Nicolae Timișoara. Monografie istorică, , 1943, reeditat de Editura Planetarium, , 2006

J.N. Preyer, Monografia orașului liber crăiesc , Edit. Amarcord, 1995.

Mircea Opriș, Timișoara. Mică monografie urbanistică, Ed. Tehnică, București, 1987

Monitorul Oficial al municipiului Timișoara, 1936

Bodó, Barna et al. – Panteonul Maghiar din Banat II., Editura GORDIAN Kiadó, Timișoara, 2011

Cosma, Aurel – Prin Timișoara de altădată, Editura Facla, Timișoara, 1977

Geml, Josef – Vechea Timișoară în ultima jumătate de secol 1870-1920, Editura Cosmopolitan Art, Timișoara, 2016

Gheorghiu, Dana – Die Fabrukler (Povestiri din Fabric), Editura Marineasa, Timișoara, 2007

Leșcu, Octavian – Ghidul orașului Timișoara de-a lungul timpului 1900 – 2000, Agenția de publicitate LEXUS, Timișoara, 2001

Miklósik, Elena – Anton Schmidt (1786-1863), constructorul uitat al Timișoarei moderne, Analele Banatului, S. N. Arheologie – Istorie, XXI, 2013

Negrescu, Marlen și Pura, Dan – Navigația pe Bega. Secvențe istorice, Editura Brumar, Timișoara, 2006

Opriș, Mihai – Cartarea monumentelor istorice de arhitectură din Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara – Direcția Urbanism, Biroul de Reabilitare și Conservare Clădiri Istorice, Timișoara, 2008

Opriș, Mihai – Timișoara. Mică monografie urbanistică, Editura tehnică, București, 1987

Opriș, Mihai – Timișoara: monografie urbanistică. Descoperiri recente care au impus corectarea istoriei urbanistice a Timișoarei, vol. I, Editura BRUMAR, Timișoara, 2007

Răzvan, Paul – Nostalgii timișorene (album despre orașul de altădată), Editura Almanahul Banatului, Timișoara, 1995

Râmneanțu, Vasile – Activitatea Primăriei Municipiului Timișoara în perioada 1919-1940, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2015

Schuster, Else von – Timișoara – “Mica Vienă” de altădată, 1943

Vlaicu, Ilie și Hațegan, Ioan – Alimentarea cu apă a Timișoarei, Editura BRUMAR, Timișoara, 2012

Institutul Național de Statistică Situația demografică a Județului Timiș 1992 – 2002, București, 2003

Institutul Național de Statistică Agricultura în Județul Timiș 1990 – 2003, București, 2004

Vlasceanu, Ghe. I. Ianos – Orașele României, Mică enciclopedie, Editura Odeon, București 1998

Roșu, Al. – Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980

Posea G., Popescu N., Ielenicz M. – Relieful României, Editura Științifică, București. 1974

Mihăilescu, V. – Dealurile și Câmpiile României, Editura Științifică, București, 1966.

Surse electronice

Planul de Acțiune Regională pentru Mediu 2006- 2013

https://timisoara.maps.arcgis.com/home/webmap/viewer.html

https://timisoara.maps.arcgis.com/home/item.html?id=f58e0f6d13084ccdb15156cefe0fab58

https://timisoara.maps.arcgis.com/home/webmap/viewer.html?webmap=1d8a56e033064501a8c39dc8bf27cc36

ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Causes

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mortalitate_infantilă

www.statistica.md/…/Metadate/…/ODM4_Rata_mortalitate

www.insse.ro/cms/files/…/07-Speranta%20de%20viata