Lect. univ. dr. MITITELU -IONUȘ Oana [611489]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚ INEREA GRADULUI
DIDACTIC I

Conducător științific,
Lect. univ. dr. MITITELU -IONUȘ Oana

Candidat: [anonimizat],
GRĂDINIȚA P.P. „Floarea Soarelui” Craiova, Dolj

Seria 201 6-2018

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE

VALENȚE FORMATIV -EDUCATIVE ALE EXCURSIEI
PENTRU CUNOAȘTEREA MEDIULUI
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Coordonator științific,
Lect. univ. dr. Mititelu -Ionuș Oana

Candidat: [anonimizat],
GRĂDINIȚA P.P. „Floarea Soarelui” Craiova, Dolj

Seria 2016 -2018

ACORD

Subsemnat a, MITITELU -IONUȘ Oana , lect. univ. dr. la Universitatea din Craiova,
Facultate a de Știin țe, specializarea Geografie, sunt de acord cu depunerea lucrării metodico –
științifice pentru obținerea gradului didactic I, elaborată de ENACHE (VOINEA) Gabriela
Roxana , profesor pentru învăț ământul preșcoar la Grădinița cu P.P. “Floarea Soarelui” ,
localitatea Craiova , județul Dolj, cu titlul Valențe f ormativ -educative ale excursiei pentru
cunoaș terea mediului în învățământul preșcolar .

Profesor coordonator,
Mititelu -Ionuș Oana Data,

Declarație de autenticitate

Subsemnata, ENACHE (VOINEA) Gabriela -Roxana , având funcția didactică de profesor
pentru învățământul preșcolar la Grădinița cu P.P. „Floarea S oarelui” Craiova , județul Dolj,
declar pe propria răspundere că lucrarea cu titlul Valențe formativ -educative ale excursiei
pentru cunoașterea mediului în învățământul preșcolar , având coordonator științific pe lect.
univ. dr. MITITELU -IONUȘ Oana , a fost elaborată personal pe baza studie rii bibliografiei de
specialitate, a experienței personale și îmi aparține în întregime. De asemenea, nu am folosit alte
surse decât cele menționate în bibliografie, nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică
din alte lucrări, fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o
reprezintă alte lucrări ale candidat: [anonimizat].

Data, Semnătura candidat: [anonimizat],

CUPRINS

INTRODUCERE
1. Motivația alegerii temei…………. ………………………… …………… …………….. ……… …………………….. 4
2. Importanța și actualitatea temei ………………………………….. …………… …………….. ……………. …….. 5

PARTEA I: FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

CAPITOLUL I. EDUCAȚIA PENTRU MEDIU
1.1. Definirea mediului înconjurător ………………………………………………….. ……………… …………… 8
1.2. Compo nentele mediului înconjurător . …………………………………. ………. …………….. …………… 1 0
1.3. Educația pentr u mediu. Concept și obiective . ……………………… ………………. ……………. ……… 1 3
1.4. Importanța cunoașterii mediului de către preșcolari . ……………….. ……………….. ……………. …. 15

CAPITOLUL II: CUNOAȘTEREA MEDIULUI ÎN ÎNVĂȚĂ MÂNTUL PREȘCOLAR
2.1. Valențele activităților de cunoașterea mediului ……………….. ……………….. ………… ……………. 19
2.2. Categorii de activități pentru cunoașterea mediului ………………………………………… ………….. 2 1
2.3. Metode folosite în educația preșcolară ………………………………… …………………. ………….. …… 2 3
2.3.1. Metode tradiți onale ……………………………………………………………. ……… ………. ……. 24
2.3.2. Metode interactive de grup ……………………………………………………. ………. …….. …. 28
2.3.3. Metode moderne de tip autdoor ( activit ăți extracurriculare) ……….. ………. ……….. 34

CAPITOLUL III: EXCURSIA
3.1. Pregătirea excursiei …………………………………………………………………… …….. …………………. … 36
3.2. Desfășurarea excursiei ………………………………………………………………… …….. …………… …….. 41
3.3. Valorificarea excursiei ……………………………………………………………….. …….. ……………. …….. 43
3.4. Exemple de excursii care se pot desfășura cu preșcolarii …………………. ……….. ……………….. 48

PARTEA A II -A: METODOLOGIA CERCETĂRII / DEMERSUL METODICO –
EXPERIMENTAL

CAPITOLUL IV: DESIGNUL CERCETĂRII
4.1. Ipoteza cercetării, scop și obiective ………………………………….. ……………….. ………….. ……….. 5 3
4.2. Organizarea cercetării …………………………………………………………………. ………………… ………. 5 4
4.3. Metode de cercetare ……………………………………………………………………. ………….. …………… .. 55

CAPITOLUL V: DESFĂȘURAREA CERCETĂRII, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII
4.1. Etapa constatativă (pretestul) …………………………………………………….. ………………. …………… 63
5.1.1. Analiza rezultatelor probei de evaluare ……………………………………. …………….. …. 63
5.1.2. Analiza rezultatelor obținute prin chestionar …………………………. ……………….. ….. 68
5.1.3. Analiza rezultatelor observației sistematice ……………………………….. …………… ….. 7 0
5.2. Etapa experimentală ………………………………………………………………… ……………….. …………… 71
5.3. Etapa postest ……………………………………………………………………………… …………….. ……… ….. 83
5.4. Analiza comparativă a rezultatelor probelor de evaluare …………………. …………… ……….. ….. 84

CONCLUZII FINALE …………………………………………………………………………………….. …………. 9 0
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………. …………… ……….. 9 3
ANEXE ………………………………………………………………………………………….. …………….. ………….. 9 6

4
INTRODUCERE

1. Motivația alegerii temei

„Să nu -i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și
nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să -i învățăm să se adapteze .”
(Maria Montessori – „Descoperirea copiluui)

Învățământul actual înclină balanța de la informativ la formativ, de la c antitat e spre
calitatea cunoștințelor, permite școlii să pregătească și să formeze noi generații de tineri potrivite
unor nevoi sociale specifice, legate de e conomia de piață și de noile tipuri de profesionalizare.
Accentul se pune deci, nu pe „cât” se învață , ci pe „cum” se învață , așa cum remarca
Alvin Foffer – „analfabetul de mâine nu va fi cel care nu va știi să citească, ci va fi cel care nu a
învățat cum să învețe”, se pune deci accent pe însușirea instrmentelor de lucru, inclusiv a tehnicilor
de informare, urmărind cultivarea la copii a st ilului de muncă independent.
În învățământul modern , organizarea instruirii dobândește o tot mai mare importanță,
deoarece situează copilul în prim plan , punându -se accent pe efortul (individual sau colectiv) de
descoperire personală a l egăturilor lumii reale prin observa re, investigare, experimentare și
cercetare. Piaget consideră că învățarea este o relație între individ și mediul înconjurător , adică o
adaptare , iar inteligența este instrumentul cel mai perfecți onat a l adaptării .
Considerând că dezideratele majore ale învăță mântului formativ pot fi folosite și bine
realizate prin aportul ce -l aduc activitățile de c unoașterea mediului înconjurător, prin activitatea de
observare practică, de experimentare, de lucrări practice inițiate în cadrul acestui tip de activități, cât
și prin activități complementare și extracurriculare, m -a preocupat găsirea celor mai elocvent e
aspecte ale educării preșcolarilor pentru cunoașterea mediul înconjurător.
Necesitatea abordării temei este dată de faptul că în cadrul activităților organizate în
mijlocul naturii, al vieții sociale, copiii se confruntă cu realitatea și percep activ, prin acțiuni directe,
obiectele, fenomenele și anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viața în aer liber, în
cadrul activităților extracurriculare, preșcolarii își pot forma sentimente de respect și dragoste față
de natură, față de om și realizările sale. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda
cu mai multă creativitate și s ensibilitate imaginea realității în cadrul activităților de cunoaștere a
mediului înconjurător.

5
Cunoașterea mediului înconjurător de către copiii preșcolari reprezintă o importanță
deosebită în dezvoltarea lor multilaterală, precum și o sarcină de bază a procesului instructiv –
educativ desfășurat în grădinița de copii. În acest sens, activitățile de cunoaștere a mediului
înconjurător contribuie în mod deosebit la educația intelectuală a preșcolarilor. O mare însemnătate a
importanței activităților de cunoaș tere a mediului rezidă în faptul că prin acestea se reușește
cultivarea unei atitudini active de ocrotire a naturii și de protejare a mediului înconjurător, a
unei conduite ecologice în relațiil e copiilor cu natura și mediul . În aceste activități preșcolar ii
exersează deprinderile de îngrijire și o crotire a mediului înconjurător , educând atitudinea pozitivă
față de natură și în același timp stimulând curiozitatea pentru investigarea acesteia .
După cum știm, vârsta preșcolară este vârsta întrebărilor. Adesea copiii ne întreabă "ce
este pământul, soarele, apa, aerul ?”. Putem concretiza răspunsul într-un singur cuvânt “viața”.
Cele mai multe taine despre natură le putem începe a dezlega de la vârsta preșcolară. Copiii învață
că tot ce este în jurul nostru, fără să fi fost făcut de mâna omului, formează mediul natural, iar noi
avem datoria de a -l păstra sănătos. În timpul plimbărilor, vizitelor, excursiilor, copiii au avut ocazia
să observe aspectul frumos al parcurilor, animalele din grădinil e zoologice, transformările care au
loc în natură în cele patru anotimpuri .
Curiozitatea pe care o manifestă copiii față de mediul înconjurător trebuie permanent
menținută si transformată într-o puternică dorință de a afla mai mult și mai multe , și de a înțelege
ceea ce se întâmplă dincolo de aparențe. De aceea, este necesar ca preșcolarii să fie ajutati să
pătrundă tainele naturii pentru a sesiza interdependența și cauzalitatea fenomenelor .

2. Importanța și actualitatea temei

„A călători este o nevoie sufletească a oricui "- arăta Nicolae Iorga. Din adâncul istoriei ca
în multe alte privinți, fără a ne da seama, vine îndemnul nostru către călătorie. Nu trebuie să -l oprim,
dar e păcat să nu -l cultivăm, să nu -l disciplinăm, să nu -l facem de folos primind a numite ținte
înaintea rătăcirilor noastre periodice.
Tema abordată, VALENȚE FORMATIV -EDUCATIVE ALE EXCURSIEI PENTRU
CUNOAȘTEREA MEDIULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR , este un prilej pentru a
scoate în evidență importanța deosebită pe care o au activitățile de tip autdoor , excursiile,
pentru cunoașterea mediului înconjurător de către copiii preșcolari , într -o lume dominată de mass

6
media, televizor, calculator și internet, care nu fac altceva decât să contribuie la formarea copiilor
noștrii în niște persoane i ncapabile de a se controla comportamental, emoțional și mai presus de
toate slabi dezvoltați intelectual.
Activitățile de acest gen cu o deosebită influență formativă, au la bază toate formele de
acțiuni turist ice: vizite , excursii, tabere și plimbări . La vârsta preșcolară, copiii sunt foarte
receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuși să acți oneze în acest
sens. Învățământul preșcolar trebuie să ofere în mod gradat, în acord cu particularitățile de vârstă,
cuno științe științifice, să organizăm activitți educative privind cunoașterea mediului înconjurător.
Prin observarea vie a naturii , copiii realizează o legătură trainică între bazele științifice ale
cunoștințelor acumulate în școală, grădiniță și viață, între teorie și practică, înlăturând formalismul
în însușirea cunoștințelor, înviorând activitatea didactică, sporind curiozitatea și interesul de
cunoaștere al copiilor.
Prezenta lucrare evidențiază importanța cunoașterii mediului de către preșcolari ,
detaliind , sub aspect metodic, desfășurarea activităților prin care se urmărește îmbogățirea
cunoștințelor copiilor preșcolari cu privire la cunoașterea mediului înconjurător. Cultivarea
interesului preșcolarilor pentru cunoașterea mediului înconjurător este o comp onentăde bază a
procesului instructiv -educativ desfășurat în grădiniță.
Excursiile constituie un mijloc didactic de cea mai mare imp ortanță pentru că oferă
preșcolarilor posibilitatea să observe, să cerceteze și să cunoască în mod direct o mare varietate d e
aspecte din natura, de ordin biologic sau geografic, despre mediul natural si factorii de mediu,
să înțeleagă mai clar legătura dintre organism și mediu , să colecționeze un bogat material
didactic necesar pentru desfășurarea lucrărilor de laborator .
O importanță deosebită o are excursia prin contribuția ei la întregirea valorii educative a
obiectelor de studiu, la dezvoltarea simțului de observație, a interesului pentru studiu și a
capacității de înțelegere a realității înconjurătoare . Ea permite o imagine de ansamblu asupra
componentelor mediului înconjurător, contribuind la lărgirea orizontului cultural al elevilor și
realizând legătura dintre teor ie și practică. Nu numai că ajută la consolidarea cunoștințelor predate
la grupă , la diferite și diverse activități instructiv -educative , dar a nticipează intuirea, cunoașterea
generală a elementelor mediului, a legăturilor cauzale, ușurând succesul învăță rii. Subliniind
rolul excursiei, marele ge ograf George Vâlsan afirma: „să nu uitați că patrie și iubire sunt simple
cuvinte, dacă nu te -ai dus singur să te înfrățești cu pământul și cu poporul din care faci parte ”.

7
Astfel, a m căutat să tratez în lucrare aspecte esențiale referitoare la temă, de la
fundamentarea teoretică și psiho -pedagogică a problemelor implicate la importanța folosirii
excursiilor pentru cunoașterea mediului în învățământul preșcolar .
Ordinea de tratare în lucrare urmează o cale logică, pornind de la noțiunile introductive în
care se subliniază importanța educației pentru mediu , continuând în capitolul al II -lea cu formele
de desfășurare a activit ăților de cunoaștere a mediului . În capitolul al III -lea este tratată excursia
ca mijloc mod ern de desfășurare a activităților de cunoașterea mediului înconjurător. Partea a II -a
și cea mai complexă, cuprinde cercetarea propriu -zisă, în conforitate cu anumite obiective
stabilite, având ca eșantion de lucru grupa mare „Îngerașii” și detali ază ipoteza, metode de
cercetare folosite, demersul în sine, rezultatele obținute și interpretarea acestora.
Pe parcursul cercetării efectuate am încercat să verific și să aduc argumente în favoarea
ipotezei de lucru folosind metode și stategii eficiente conc retizate în rezultatele obțiute pe baza
evaluărilor inițiale, formative și sumative pe un lot de 23 de subiecți format din copii
preșcolari cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani . Prelucrarea datelor și a concluziilor în viziunea
pedagogiei moderne inserate p e parcursul lucrării reprezintă verificarea ipotezei formulate .
Când merge la grădiniță copilul i ntră în contact cu mediul înconjurător și este curios să
descopere tot ce este în jurul lui. Astfel, cunoașterea mediului înconjurător este necesară pentru
includerea copiilor în cadrul natural uman și social unde el își desfășoară primii ani d in viață , și vor
putea înțelege problema adaptării oamenilor la mediul înconjurător , nevoia de transformare a
acestuia spre folosul lor, dar și necesitatea protejării și conservării acestuia.
Educatoarea trebuie să fie un translator al noțiunilor geografice abstracte , astfel încât
observarea naturii în diferite perioade ale anului, orientarea în spațiu , lămurirea fenomenelor
vieții și ale naturii să fie înțelese de către p reșcolari, iar cu ajutorul activităților de tip autdoor
(vizite, excursii, drumeții ș.a.) copiii pot să realizeze diverse obiective, să cunoască mediul natural
direct , iar prin intermediul acestor categorii de activități, al excursiilor școlare, le putem e xplica și
exemplifica ce se întâmplă în jurul lor.

8

CAPITOLUL I
EDUCAȚIA PENTRU MEDIU

1.1. Definirea mediului înconjurător

Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensioanlă care i nclude nu numai
mediul natural, dar și activitatea și creațiile omului, acesta ocupând a dublă poziție: de component al
mediului și de consumator, de beneficiar al mediului. Conceptul actual de mediu înconjurător are un
caracter dinamic, care caută să cunoa scă, să analizeze și să urmărească funcționarea sistemelor
protejate în toată complexitatea lor.
Studierea integrată a geosferelor debutează abia în secolul XIX, dar dezvolatrea unei științe
a mediului de sine stătătoare devine posibilă abia după un secol, după elaborarea teoriei sistemului și
după ce se acceptă ideea că Terra este un sistem care integrează trei c omponente majore:
abiot ice, biotice și sociale , între care există relații puternice de întrepătrundere.
Dicționarul explicativ al limbii române definește mediul (din lat. Medium) ca fiind „natura
înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile”.1
În Larousse (1993, p.395) mediul este „un ansamblu de elemente naturale și artificiale care
înconjoară un individ uman, animal, vegetal sau o specie”.
Noțiunea de mediu este definită diferit, de la un autor la altul, în funcție de domeniul de
abordare. Astfel, Emil R acoviță definea mediul ca „totalitatea înfăptuirilor, fenomenelor și
energiilor lumești ce vin în contact cu o ființă, de care depinde soarta acesteia și a căror acțiune
provoacă o reacțiune în zisa ființă”.
Ștefan Vancea afirmă că mediul este „totalitatea condițiilor energetice, fizice, chimice și
biologice care înconjoară o ființă sau grupurile de ființe și cu care acestea se găsesc în relații
permanente de schimb”.2 N. Toniuc, N. Boșcaiu și Al. Filipescu definesc mediul ca „ansamblul
factorilor ecologici în conjunctura cărora activitatea umană a provocat modificări profunde, de cele
mai multe ori ireversibile”.3

1 Dicționarul explicativ al limbii române 1998, p.617
2 Ștefan Vancea, Cursul de ecologie generală 1972 , p.5
3 N. Toniuc, N. Boșcaiu, Al. Filipescu 1975, p.9

9
Pentru Bogdan Stugren „mediul este un sistem de componente materiale ale universului,
care influențează funcționarea sistemelor biologice”.4
Dacă în științele biologice „conținutul dat mediului este mai mult de natură fizic ă, având o
încăr cătură naturală, elementul de referință consti tuindu-l organismele, în viziunea geografiei ,
mediul este o realitate teritorială ce corespunde unei unități sau unei asociații de unități
geografice, care alcătuiește așa -numitul înveliș geografic al Terrei”.5 În concepția profesorilor
Alexandru Roșu și Irina Ungureanu „mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională,
inclu zând nu numai mediul natural, dar și creațiile omului (mediul artificial)”.
Mediul mai este definit și ca „totalitatea factorilor naturali și a celor creați prin activități
umane care, în strânsă interacțiune influențează echilibrul ecologic, determină con dițiile de viață
pentru om și cele de dezvoltare în ansamblu a societății umane”.6
Tot noțiunea de mediu înconjurător mai este definit și ca „ansamblul de condiții și elemente
naturale ale Terrei: aerul, apa, solul și subsolul, toate straturile atmosferei, toate materiile organice și
anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele
enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale”.7
Pentru Uniunea Europeană , noțiunea de mediu se referă la „ un ansambl u de elemente
care, în complexitatea relațiilor lor, constituie cadrul, mijlocul și condițiile de viață ale omului ,
acelea care sunt ori c ele ce nu sunt resimțite”.
Sintetizând, putem spune că mediul reprezintă un sistem complex ale cărui componente
natura le și artificiale se intercondiționează, fiind organizate prin legi și condițiile de armonie
evolutivă . Altfel spus, termenul de mediu include atât mediul natural, cât și pe cel artificial.
Mediul natural cuprinde aerul, apa, relieful, vegetația și fauna, din a căror asociere au
rezultat peisaje specifice. Aflat într -un permanent proces evolutiv, mediul natural a suferit
numeroase transformări în timp, devenind complex și variat:
– puternicele mișcări orogenetice au generat forme impunătoare de relief;
– glacia țiunile continentale s -au instalat și s -au retras succesiv;
– alternanța climatelor calde și reci, umede și uscate au determinat învelișuri
biopedogeografice corespunzătoare.
Mediul artificial este consecința activității omului de a -și crea condi ții materiale de viață,
creșterea numărului de locuitori, extinderea habitatului, necesitatea asigurării unor ceri nțe tot mai

4 Bogdan Stugren 1975, p.8
5 Al. Roșu, I. Ungureanu 1977, p.18
6 Legea nr.9/1973
7 Legea nr137/1995

10
mari ale populației și tendințele de dezvoltare pe calea civilizației a omenirii . Toate acestea au dus la
înscrierea mediului natural pe diferite trepte de atropizare până la marile aglomerări urbane unde se
produce suprimarea totală sau cvasitotală a naturii.
Între elementele naturale, ce le artificiale și om există o strânsă interdependență, în sensul că
existența și activitatea populaț iei sunt condiționate direct de componentele mediului, iar omul prin
acțiunile sale influențează calitatea mediului.
În literatura de specialitate se întâlnesc o serie de termeni care se suprapun parțial sau
total noțiunii de mediu :
– peisajul geografic , def init ca „un sistem material de corpuri și fenomene reciproc
legate și tipic exprimate pe un anumit teritoriu”;8
– environment -ul, desemnează „zonele de contact dintre spațiul construit, cu toate
accesoriile sale de servicii, și mediul natural (geografic) ambiant”;9
– situl este „un ansamblu, o totalitate, un spațiu unitar, în care ceea ce este natural se
întrepătrunde cu ceea ce este construit; natura și omul au contribuit în mod egal pentru a crea o
unitate și o armonie”;10
– biosfera, landșaft -ul, umwelt -ul sunt termeni cu sens mai restrictiv, m otiv pentru care
au o utilizare limitată.

1.2. Componentele mediului înconjurător

Nivelul fundamental de organizare a mediului îl constituie geosistemul , ansamblul sistemic
generat de integrarea componentelor abiotice, biotice și sociale (Fig. 1.1.) .
În structura mediului se găsesc trei categorii de componente:
– abiotice (fizico -naturale)
– biotice (plantele și animalele)
– sociale
Componentele abiotice constituie „temelia ecologiccă” a m ediului și sunt reprezentate de:
– substratul geologic;
– relief;
– învelișul pedageografic;

8 V. Tufescu 1971, p.21
9 Al. Roșu, I. Ungureanu 1977, p.26
10 Ed. Bonnefous 1976, p. 11

11
– apa;
– aerul.

Fig. 1: Schema geosistemului ca unitate fundamentală a mediului
(preluare după Roșu și Ungureanu, 197711)

Componentele biotice sunt o „rezultantă totală a factorilor tereștri și cosmici”12; reprezintă
o formă superioară de organizare a materiei , caracterizându -se printr -o dublă dinamică:
spațială și temporară . În funcție de condițiile de mediu, plantele și animalele se prezintă su b formă
de comunități a căror răspândire este logic -determinată. De asemenea, speciile actuale sunt doar o
treaptă pe scara evoluției lumii vegatale și animale, proc esul evolutiv fiind condiționat de tipul,
calitatea și relațiile din cadrul ecosistemului.

11 O. Ionu ș 2011, p.3
12 B. Sturgen 1975, p.17

12
Componentele sociale exprimă „pluridimensionalitatea mediului înconjurător, atestă locul
pe care -l ocupă omul în cadrul acestuia”.13 Omul este un produs al evoluției lumii vii, în care rămâne
integrat deoarece existența lui este indisolubil legată de cea a altor specii sau a întregii biosfere.
În procesu l apariției și evoluției speciei umane au acționat, pe lângă legile biologice și ce le
sociale, a căror bază este rep rezentată prin procesul muncii. Acest proces a permis confecționarea
uneltelor, utilizarea mai eficientă a resurselor naturale, a determinat transformarea radicală a
raporturilor omului cu mediul înconjurător. Prin stăpânir ea științei și tehnologiei omul transformă
mediul, ada ptându -l nevoilor sale, spre deosebire de celelalte specii, unde procesul este invers, de
transformare a lor și de adaptare la mediu.
„Ca element al naturii organice, pe fondul acestei existențe natural e, omul în procesul
muncii își depășește condiția sa naturală. Are loc un proces de dedublare a existenței sale, celei
naturale suprapunându -i-se existența socială. Dubla poziț ie a omului, naturală și socială în același
timp, face ca și componentele social e ale mediului să poarte în permanență amprenta , pe de o parte,
a afinității omului cu natura, a dependenței sale organice de natură, iar pe de altă parte, a detașării
sale conștiente de aceasta, a calității sociale”.14
Componentele mediului se interferează printr -un sistem relațional complex care are caracter:
– spațial (relevă interacțiuni care se manifestă pe spații variabile ca dimesiune);
– temporal (evidențiază transformările parțiale sau totale ale unor factori de mediu sau
ale mediului în totalitatea ansamblului său, întregistrate în perioade de timp diferite);
– cauzal (generează modificări esențiale în peisaj);
– funcțional (pune în evidență sensul de dezvoltare a mediului respectiv);
– dinamic -evolutiv (arată modificările în timp și spațiu pr oduse în schimburile de
energie și materi e care determină evoluția mediului, putând genera un nou tip de mediu).
Ansamblul acestor relații face ca mediul să fie un sistem deschis (prin schimburi de
energie, materi și informație cu sistemele limitrofe), unitar (datorită coeziunii dintre componente),
organizat (ca urmare a structurii și modului de grupare a componeților), funcțional (prin
proprietatea de a răspunde cerințelor interne și externe) și ierarhizat (datorită structurării pe mai
multe nivele de mări me, organizare și funcționare și relațiilor de subordonare), căruia îi este
specifică autoreglarea (mai puțin mediilor antropice) și dinamismul (evoluție permanentă, cu
ritmuri diferite).

13 Al. Roșu, I. Ungureanu 1977, p.30
14 Al. Roșu, I.Ungureanu 1977, p. 30

13
1.3. Educația pentru mediu – concept și obiective

1.3.1. Conceptul de educație pentru mediu
În literatura de specialitate, cât și la diferite conferințe internaționale dedicate educației
pentru mediu, au fost prezentate unele definiții ale educației p entru mediu, dintre care remarcă m:
– „educația pentru mediu este procesul de recunoaștere a valorilor și de explicare a
conceptelor, în concordanță cu dezvoltarea deprinderilor necesare pentru înțelegerea și
aprecierea interrelațiilor dintre om, cultură și mediul său biologic . Aceasta impune luarea
deciziilor și autoformularea unui cod de comportament în concordanță cu problemele de calitate a
mediului”.15
– „educația pentru mediu este procesul prin care polulația mediului devine
conștientă și preocupată de mediu și de problemele lui, posedă cunoștințe, deprinderi, atitudini
și mot ivație pentru a lucra individual și colectiv pentru găsirea soluțiilor la aceste probleme și
pentru prevenirea apariției altora ”.16
– „obiectivul educației pentru mediu este creșterea nivelului de conștientizare a
problemelor din acest domeniu, a soluțiilor p osibile, asigurarea fundamentului pentru
informarea completă, participarea activă a indivizilor la protecția mediului și folosirea
prudentă a resurselor naturale ”.17
– educația pentru mediu este importantă pentru conștientizarea, din perspectivă etică,
a problemelor mediului, pentru fundamentarea valorilor și atitudinilor, a deprinderilor și
ccomportamentelor în concordanță cu dezvoltarea durabilă și pentru participarea publică la
luarea deciziilor . Pentru a avea efecte vizibile, educația pentru mediu și d ezvoltarea durabilă ar
trebui să aibă un caracter dinamic pentru dezvoltarea mediior fizic/biologic, soci o-economic și
uman, ar trebui integrată în toate disciplinele și ar trebui utilizate metode formale și nonformale de
comunicare”.18
Observând definițiil e și observațiile anterioare, remarcăm unele aspecte esențiale ale
educației pentru mediu care vizează inducerea unor modificări de comportament uman (definiția
IUCN) și stimularea participării cetățenilor la acțiuni care vizează mediul (definiția UE); este
direcționată spre probleme locale de mediu , dar și spre probleme globale (definiția din Agenda 21).
Educația pentru mediu este centrată pe înțelegerea naturii și a proceselor implicate și a relațiilor

15 IUCN, 1970
16 UNESCO, 1978
17 UE, 1990
18 AGENDA 21, 1992

14
dintre mediu și om (incluzând o componentă antropocen trică), are un câmp de acțiune larg, relativ
vag, uneori interschimbabil, alteori suprapus altor câmpuri educaționale.
În concluzie, educația pentru mediu:
1. necesită cunoștințe pentru ca oamenii să înțeleagă cum funcționează mediul;
2. cunoștințele noi acumulate ar trebui să determine modificări directe (personale,
conștiente) sau indirecte (prin relaționare socială) ale comportamentului uman privind mediul,
promovare de valori și angajamente privind potecția și îmbogățirea calității mediului;
3. după acumu larea cunoștințelor ar trebui dezvoltate deprinderi pentru investigarea și
evaluarea stării mediului;
4. după parcurgerea etapelor mai sus menționate, indivizii și grupurile ar trebui să fie
proactive, într -o manieră creativă și fără prejudecăți.

1.3.2. Scop urile și obiectivele educației pentru mediu
Educația pentru mediu ar trebui să urmărească realizarea următoarelor scopuri:
– conștientizarea problemelor de mediu de ordin economic, politic, social, ecologic etc.;
– dobândirea de cunoștințe, principii;
– formarea de deprinderi, atitudini, abilități, capacități, competențe și a unui sistem de
valori corelat cu tematica referitoare la mediu;
– fundamentarea de noi comportamente față de mediu.
Scopul educației pentru mediu este acela de a -i ajuta pe cei care învață să dobândească
cunoștințe legate de mediu, s ă-și formeze priceperi, să devină ființe umane dedicate, care sunt
dispuse să lucreze individual sau colectiv cu scopul de a atinge sau de a menține un echilibru
dinamic între calitatea vieții și calitatea mediului . În întreaga lume se urmărește ca scopurile
educației pentru mediu să fie aceleași: de a menține și de a îmbunătății calitatea mediului, de a
preveni problemele de mediu . Un scop al educației pentru mediu este de a -i ajuta pe copii să
gândească critic și creator , educația pentru mediu însemnând informarea și sporirea cunoștințelor
copiilor despre mediu. Educația pentru mediu crește gradul de conștientizare a problemelor și
înțelegerea valorilor personale prin „descoperirea” atitudinii și în țelegerii, ajutându -i pe copii să -și
evalueze și să -și clarifice sentimentele în ceea ce privește mediul și cum să contribuie la
identificarea și rezolvarea problemelor acestuia.

Educația pentru mediu are ca principale obiective:

15
– cunoașterea mediului și înțelegerea proceselor și fenomenelor care au un impact
major asupra mediului pentru a putea interveni într -un mod pozitiv;
– identificarea calităților mediului necesare unei vieți sănătoase;
– înțelegerea relației dintre om și mediu , a interdependenței dintre calitatea m ediului
și calitatea vieții;
– formarea atitudinii de respect față de mediu , a unui sistem de valori și a
comportamentelor adecvate față de mediu;
– dezvoltarea c onștiinței ecologice , a simțului responsabilității, a solidarității dintre
indivizi pentru păstrar ea și ameliorarea mediului;
– implicarea în acțiuni de protecția mediului;
– pregătirea cetățeanului pentru a influența pozitiv deciziile politice , economice și
sociale cu privire la mediu.
Educația pentru mediu cultivă un anumit sistem de valori . Deoarece, copiii se
maturizează, sistemul de valori pe care ei îl promovează influențează opiniile și deciziile pe care ei
le iau referitor la toate aspectele vieții lor, inclusiv problemele de mediu.
Un program educațional despre mediu poate oferi preșcolarilor posibilitatea să -și
îmbunătățească calitatea vieții lor și a celorlalți. Această putere poate duce la amplificarea
sentimentelor de mândrie și auto -respect. Când copiii iau parte la un proiect al comunității, ei se
ajută pe sine și îi ajută pe ce ilalți în același timp. Ei își afirmă propriile valori și văd că acțiunile lor
contează. Calitatea mediului se reflectă direct în viața copiilor și a familiilor acestora. Prin educația
pentru mediu, copiii sunt ajutați să -și cunoască drepturile ca cetățeni , li se dă puterea să acționeze și
să simtă că ei contează, își clarifică legăturile dintre sănătatea individuală și mediu, conștientizează
legătura dintre veniturile personale și mediu și li se trezește interesul față de lumea naturală.

1.4. Importanța c unoașterii mediului de către preșcolari

“Prin funcțiile ei culturale și socio -pedagogice, educația pune în valoare cea mai prețioasă
energie – energia umană, furnizând un agent al dezvoltării care, prin calitatea lui, are un impact
direct asupra calității vieții sociale și a productivității muncii, în toate sectoarele de activitate.”19
Mediul înconjurător în care copiii își desfășoară activitatea, prin variatele lui aspecte,
constituie un prilej permanent de influențare asupra personalității acestora.

19 Vaideanu, G – « Educa ția la frontiera dintre milenii » , Editura Politic ă Bucure ști, 1988, pag. 20

16
Cunoașterea mediului înconjurător de către copii reprezintă o importanță deosebită în
dezvoltarea lor multilaterală , precum și o sarcină de bază a procesului instructiv -educativ
desfășurat în grădiniță . În acest sens, activitățile de cunoașterea mediului contribuie în mod deosebit
la educația intelectuală a preșcolarilor.
Mai întâi de toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în
contact cu ceva nou pentru el , care îi stârnește curioz itatea, dorința de a -l cunoaște. Astfel, din
contactul cu obiectele și jucăriile sale, cu lucrurile personale și cele ale adulților, apar diferite
întrebări din care rezultă că preșcolarul se interesează de denumirea, calitățile sau proveniența lor.
Adulții în familie, cât și ed ucatoarele la grădiniță, trebuie să satisfacă aceste interese. Prin răspunsul
dat se transmit atât cunoștințele solicitate de copil , cât și cuvintele cu privire la atitudinea pe care
trebuie să o aibă copilul față de fiecare lucru sau ființă. Cu alte cuvin te, concomitent cu transmiterea
de cunoștințe, se formează copilului o atitudine corespunzătoare, un anumit mod de comportare.
Astfel, se înlesnește cunoașterea treptată a mediului înconjurător, ca și integrarea din ce în
ce mai corectă a copilului în aces t mediu. Totodată, noile cunoștințe dobândite devin un îndreptar
prețios al acțiunilor întreprinse ulterior.
Curiozitatea pe care copiii o manifestă față de fenomenele naturii trebuie menținută și
transformată într -o puternică dorință de a o cunoaște și în țelege din ce în ce mai bine. Observarea
sistematică a dezvoltării și schimbării în timp a plantelor, a creșterii și îngrijirii animalelor ,
educă atenția, spiritul de observație deprinderea de a sesiza schimbările din natură și dorința
de a cunoaște cauzel e acestora . Noile cunoștințe transmise copiilor cu prilejul observării diferitelor
fenomene ale naturii sunt înțelese și memorate cu multă ușurință .
Răspunzând la întrebările preșcolarilor, educatoarea trebuie să le explice fenomenele
respective în raport cu capacitatea lor de înțelegere. Astfel, orizontul de cunoaștere al copiilor se
îmbogățește treptat , ceea ce permite să înțeleagă că plantele și animalele au nevoie de a numite
condiții de dezvoltare (hrană, căldură, lumină, adăpost ), că trebuie îngrijite de om; sau că fiecare
fenomen este rezultatul unei cauze, că fenomenele sunt legate între ele și depind unele de altele .
Înțelegerea treptată, pe baza cunoștințelor transmise de educatoare, a fenomenelor naturii, a
interdependen ței dintre ele , a cauzelor care le -au provocat , contribuie din plin la însușirea de către
copii a unor elemente științifice despre natură .
Observarea sistematică a naturii de către copii , sub îndrumarea educatoarei contribuie la
îmbogățirea cunoștințelor l or, la înțelegerea adecvată a fenomenelor naturii, la dezvoltarea
spiritului de observație, a gândirii și limbajului . Observând natura, copiii pot, de asemenea, sub

17
îndrumarea adultului să sesizeze frumusețile ei și să o îndrăgească. În felul acesta li se educă simțul
estetic, sentimentul de admirație, de dragoste și mândrie pentru bogățiile și frumusețile naturii
patriei noastre.
De asemenea, mediul înconjurător oferă copiilor și alte posibilități de cunoaștere . Este
vorba de cunoașterea muncii oamenilor, a diferitelor meserii, a rezultatelor activității umane în
diferite domenii. Prin însușirea de noi cunoștințe despre aceste aspecte ale vieții sociale, copiii își
lărgesc orizontul, își dezvoltă interesul pentru cunoașterea acti vității omului, li se educă dragostea și
respectul față de om și de rezultatele muncii lui.
În funcție de conținuturi și de domeniile de cunoaștere, în cadrul activitățilo r de cunoaștere
a mediului, se pot aborda teme ca:
 “Cine sunt/ suntem ?”- cu noțiuni r eferitoare la corpul uman, familie, s stării de
sănătate, a comunităților și culturilor cu care venim în contact;
 “Când/cum și de ce se întâmplă ?”- o temă în care se poate explora lumea fizică,
universul, caracteristicile celor patru anotimpuri, a fenomenelor naturale și a celor produse de om;
 “Cum este/a fost și va fi aici pe pământ ?”- temă în care se pot atinge cunoștințe
referitoare la țara mea, locuitori ai caselor, grădinița și casa, exploratori ai pământului;
 “Cine și cum planifică/organizează o activitate ?”- se pot dezbate teme cu privire la
reguli de comportare, de cooperare, activități desfășurate în cadrul grădiniței, hrana omului, arta
populară, meșteșuguri;
 “Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim ?”- o explorare a felurilor în care ne
desco perim și ne exprimăm, simțurile;
 “Ce și cum vreau să fiu ?”- unde putem vorbi despre drepturile și responsabilitățile
noastre, meseri.
Pe fondul acelor trăiri intense, educatoarea transmite copiilor cunoștințe despre ceea ce
reprezintă fiecare eveniment, mo tivele pentru care este sărbătorit.
Cercetarea mediu lui cu preșcolarii permite îmbogățirea volumului de cunoștințe,
lărgirea orizontului științific , sesizarea legăturilor reciproce între fenomene , modul cum se
interferează și se influențează reciproc și de asemenea permite formarea unei gândiri sănătoase
despre lume și viață . În acest sens, un rol hotărâtor îl au cadrele didactice organizatoare de
activități, fie pe itinerar, fie în orizontul loca l și care trebuie să manifeste permanent preocuparea
de formare a deprinderilor de păstrare și ocrotire a calității mediului înconjurător .

18
Concepte referitoare la mediul înconjurător pot fi achiziționate încă de la cea mai
fragedă vârstă și în același timp cu cunoștințe despre locurile cele mai apropiate copilului până la
noțiuni abstracte mai târziu. La această vârstă este foarte important de a găsi ocazia de ieșire în
natură , vizionarea unor emisiuni documentare despre mediul înconjurător , amenajarea
spațiilor verzi în clasă sau în afara ei. Copiii trebuie îndrumați să observe și să pună întrebări
asupra unei probleme referioare la cunoașterea mediului înconjurător prin observările directe
efectuate în natură.

19
CAPITOLUL II
CUNOAȘTEREA MEDIULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

2.1. Valențele activităților de cunoașterea mediului

„Dezvoltarea copilului preșcolar se realizează în procesul complex de unoaștere a
mediului înconjurător , mediu care acționează asupra conștiinței acestuia, nemijlocit – prin
stimulenți concreți, sau mijlocit – prin intermediul cuvântului. Procesul de familiarizare a copilului cu
tot ceea ce îl înconjoară implică însușirea unei serii de cunoștințe valoroase pentru dezvoltarea
capacității de a cunoaște și formarea interesului și dorinței de a dobândi noi cunoștințe . Astfel,
copilul capătă o experiență care îl va ajuta să cunoască mai exact mai profund realitatea
înconjurătoare, să se adapteze mai ușor la condițiile existente, să -și lărgească și să -și dezvolte
relațiile cu mediul. ”1
Mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor care acționează asupra omului și
condiționează existența lui. Copilul intră încă de la naștere în contact cu mediul în care trăiește , fiind
un cadru necesar în e voluția copilului prin condițiile culturale și materiale pe care le oferă.
Cunoașterea mediului înconjurător este o problemă importantă în educația copiilor de
vârstă preșcolară și se regăsește în activitățile instructiv -educative din grădiniț ă.
Activitate a didactică de cunoașterea mediului corespunde unor nevoi de informare a
copilului, de dezvoltare a capacității de observare, investigare, explorare pentru o cunoaștere,
o înțelegrere a componentelor din mediul înconjurător, a proceselor sau fenomenelor naturale
și pentru o exprimare într -un limbaj adecvat a fundamentelor științifice legate de lumea vie sau
nevie din jurul copilului.
„În procesul cunoașterii mediului înconjurător se dezvoltă la copii spiritul de observație ,
care contribuie la îmbogățirea continuă a calității percepției . Astfel se educă deprinderea de a
vedea anumite aspecte, de a sesiza diferite însușiri carcateristice obiectelor și fenomenelor. De
exemplu, observând roșia și ardeiul, copiii sunt puși în situația de a pricepe culoarea, forma, părțile
sale componente etc. Copiii se obișnuiesc astfel, treptat, să observe cu mai multă ușurință ceea ce

1 M. Taiban, V. Nistor, E. Bîrseti, „Cunoștințe despre natură și om în grădinița de copii” , 1979, p. 4-5

20
este caracteristic obiectelor și fenomenelor.”2
Activitățile de cunoaștere a mediului desfășurate în învățtământul preșcolar trebuie bine
planificate de către educatoarea grupei, urmărind anumite obiective , din timp stabilite, care să țină
cont de particularitățile de vârstă ale preșcolarilor și să corespundă temei de studiu.
Aceste tipuri de activități se regăsesc în cadrul Dom eniului Știință . Ele se pot organiza atât
în cadrul instructiv -educativ di n grădiniță, cât și în afara ei sub formă de excursii, plimbări, vizite ș.a.
Educatoarea este cea care planifică principalele teme de studiu pe care le va desfășura cu
grupa de preșcolari în vederea transmiterii de noi cunoștințe referitoare la cunoașterea mediului.
În Curriculum pentru învățământul preșcolar sunt prevăzute princi palele teme anuale
de studiu , și anume:
 „Cine sunt/ suntem?”
 „Când, cum și de ce se întâmplă?”
 „Cum este/a fost și va fi pe pământ?”
 „Cine și cum planifică/organizează o activitate?”
 „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”
 „Ce și cum vreau să fiu?”
Cunoașterea mediului înconjurător este o componentă de bază a procesului instructiv –
educativ desfășurat în grădiniță. În concordanță cu obiectivele generale ale învățământului actual
"Cunoașterea mediului înconjurător " în învățământul preșcolar are ca obiective:
– “Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte,
aerul, apa, solul, vegetația, fauna, ființa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii),
precum și interdependența dintre ele;
– Să recunoască și să descrie verbal și/sau grafic anumite schimbări și
transformări din mediul apropiat ;
– Să cunoască elemente ale mediului social și cultural , poziționând elementul uman
ca parte integrantă a mediului;
– Să cunoască existența corpurilor cerești , a vehiculelor cosmice;
– Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate ;
– Să manifeste disponibilitate în a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a
mediului , aplicând cunoștințele dobândite;
– Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecție i omului

2 M. Taiban, V. Nistor, E. Bîrseti, „Cunoștințe despre natură și om în grădinița de copii” , 1979, p. 6

21
și naturii .”3

2.2. Categorii de activități pentru cunoașterea mediului

Activitățile de învățare reprezintă un ansamblu de acțiuni cu caracter planificat,
sistematic, metodic, intensiv, organizate și conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii
finalităților prevăzute în curriculum . Desfășurarea acestora necesită coordonarea eforturilor
comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare -învățare -evaluare, resp ectiv: cadre didactice,
părinți și copii. În desfășurarea acestora accen tul va cădea pe încurajarea inițiativei copilului și a
luării deciziei, pe învățarea prin experimente și exersări individuale .
Activitățile desfășurate în grădiniță trebuie să aibă o naturalețe care să nu dea emoții
negative copiilor, să nu streseze, ci s ă fie cât mai frumos organizate, cu o transmitere logică și
coerentă a noțiunilor, asemeni unei povești bine gândită, dar spusă altfel de fiecare dată.
Activitățile de învățare se desfășoară fie cu întreaga grupă de copii, fie pe grupuri mici sau
individua l. Ele pot lua forma activităților pe discipline sau integrate, a activităților liber -alese sau a
celor de dezvoltare personală.
Jocurile și activitățile didactice alese (ALA) – se desfășoară la începutul programului,
odată cu sosirea primului copil în grădiniță, într -un cadru frumos amenajat de către educatoare. În
fiecare zi trebuie deschise cel puțin 3 centre de activitate din cele 6 existente în fiecare grupă de
copii . Tema p oate fi dată sub o formă generică, comună tuturor centrelor deschise sau diferită pentru
fiecare centru de activitate. Tema aleasă pentru conținutul activităților ALA se corelează cu
celelalte activități din programul zilei și cu tema proiectului aflat în derulare.
În cadrul acestor categorii de activități se pregătesc activitățile pe domenii experiențiale
sau activitatea integrată care se va desfășura în timpul zilei , dar poate fi și parte componentă a
unei activități integrate de o zi. Copiii au libertat ea de a -și alege centrul de joacă, dar vor fi orientați
discret de către educatoare.
Transmiterea de cunoaștințe despre cunoașterea mediului în cadrul activităților ALA se
realizează cu precădere la centrul Științe , dar se pot urmări și la Artă, Joc de rol și Construcții .
Centrul ,,Știință " direcționează copiii spre exersarea atât a conținutu rilor matematice
(jocuri de măsurare, de comparare, de reconstituire, de numărare, grupare etc.), dar și spre
conținuturile cunoașterii mediului (acvariu, lumea plantelor, ani malelor, a insectelor, a omului

3 Curriculum pentru învățământul preșcolar , București, 2009

22
etc.). De un real folos în completarea conținuturilor sunt: vizitele de documentare, plimbările,
excursiile, întâlnirile cu sp ecialiștii, teatrul, diafilmele etc. Tematica acestora este aleasă în așa fel
încât prin activitățile integrate să se înlesnească contactul cu lumea înconjurătoare astfel încât
copilul să exerseze o învățare activă .
Exemple de ALA desfășurate la centrul Științe: “Curiozități din lumea an imalelor ”,
“Privim atlasul botanic ”, “Transformările apei – experiment ” ș.a.
Obiective specifice cunoașterii mediului pot fi urmărite și în cadrul activităților ALA
desfășurate la centrul Artă , unde copiii sunt puși în situația de a pricepe culoarea, forma,
părțile componente ale unei plante, animal , aspecte caracteristice anotimpurilor („Morcovul”,
„Desenează corespunzător animalele din pădure”, „Desenează un tablou de vară” etc.).
În cadrul jocurilor de rol , „De -a vânzătorii”, „De -a grădinarii”, educ atoarea urmărește atât
dialogul pe care îl realizează copiii, cât și însușirea corectă a noțiunilor însușite în cadrul activităților
de cunoașterea mediului.
O altă categorie de activități în care se poate desfășura cunoașterea mediului o reprezintă
activitățile pe discipline sau integrate care se desfășoară cu întreaga grupă de copii.
Activitățile integrate nu sunt alte activități, ci cele pe care noi le proiectăm calendaristic
conform planului de învățământ, orarului aferent nivelului de vârstă, sus ținute de experiența cadrului
didactic. Activitățile din grădiniță pot fi desfășurate integrat după scenarii zilnice cu generice
distincte care reunesc activități comune și la alegere , dar din zona respectivă sau prin care se
regăsesc fragmentele de activi tăți dintr -o săptămână cu generice de zi, respectând tema și subtema
săptămânii.
Diversitatea și varietatea materialelor încurajează copiii să se manifeste, să observe, să
gândească, să -și exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicții. Activităț ile integrate se pot
desfășura fie frontal, fie pe grupuri ajungând până la individual .
Copilul învață prin descoperire în interacțiunea sa cu mediul. Această interacțiune și
motivația explorării este cultivată de pedagog. Metodele și mijloacele de explor are și cunoaștere ale
copilului sunt individuale, adesea neașteptate, originale.
Prin abordarea integrată a activită ților în grădini ță, facem ca grani țele dintre tipurile și
categoriile de activită ți să dispară și studiem tema aleasă cu ajutorul mijloacelor de investigare a mai
multor științe.

23
Reușita acestor activită ți se bazează pe un scenariu unitar foarte bine întocmit de către
educatoare, cu obiective clare, cu o repartizare a sarcinilor zilnice în fiecare se ctor de activitate și
asigurarea unei palete variate de opțiuni care duc la atingerea obiectivelor propuse.
Scenariul începe întotdeauna cu o întâlnire în grup, motivul fiind o poveste, o întâmplare
sau un personaj și chiar dacă acele conținuturi aparțin unor domenii diferite, au totuși un subiect
comun care urmează să fie studiat în urma realizării obiectivelor propuse. Integrarea se va face prin
împletirea într -un scenariu bine închegat a conținuturilor corespunzătoare celor d ouă arii
curriculare implica te. Evident, conținuturile propuse au un subiect comun, care urmează a fi
investigat și elucidat în urma parcurgerii acestora și a realizării obiectivelor pr opuse.
Foarte important este faptul că învățarea se realizează prin efortul propriu al copiilor . În
realizarea corespunzătoare a proiectului trebuie să ținem seama de cele trei etape ale unei activităti,
răspunzând celor trei întrebări:
“Ce știm deja?”, “Ce am dori să știm?”, “ Ce am învă țat?”.
Educatoarea este aceea care crează atmosfera și tonusul grupei , personifică acele calități
pe care dorește să le regăsească la copii, comunică entuziasmul ei copiilor, face procesul de
învățare activ și interesant . Întotdeauna trebuie să existe un echilibru între ceea ce oferă
educatoarea și ceea ce dorește cop ilul, pentru ca obiectivele propuse să se realizeze cu succes.
Prin activitățile integrate desfășurate cu copiii se aduce un plus de lejeritate și mai multă
coerență procesului de predare -învățare, punând un accent deosebit pe joc ca metodă de bază a
acestui proces. Trebuie să utilizate metode active care să conducă la sporirea eficienței muncii
didactice a educatoarei prin impresionarea capacității copilului de aplicare a transferului de idei.
În grădinița de copii, noțiunile specifice cunoașterii mediul ui sunt incluse în Domeniul
Științe, domeniu care este prevăzut în Curriculum -ul pentru învățământul preșcolar cu toate temele
anuale de studiu, cu obiectivele cadru și de referință specifice.

2.3. Metode folosite în educația preșcolară
În procesul de învățământ, educatorul și educatul acționează prin intermediul unor metode de
predare și învățare.
Procesul de predare -învățare include în structura lui strategiile didactice, acel ansamblu
de metode și procedee prin care se realizează conlucrarea dintre e ducator și educat în vederea

24
predării și învățării unui volum de informații, de forme a unor priceperi și deprinderi etc.4 Procesul
de educație, de formare a personalității copilului este foarte divers, ca atare, el necesită folosirea
unor strategii, metod e diferite, fiecare fiind eficientă în anumite situații, singură sau asociată cu
altele. Având în vedere înțeleapta înlănțuire a componentelor procesului educativ, înfăptuirea
obiectivelor formative și informative ale învățământului se impune folosirea unor metode și
procedee de lucru, adică a unei metodologii adecvate.
Metodologia didactică vizează metodele și procedeele utilizate în procesul de învățământ
și are ca obiect de studiu re gulile de aplicare ale acestora, studiază natura, f uncțiile și clasificările
diferitelor metode de învățământ, precum și optimizarea aplicării lor practice5.
Conceptul „metodă de învățâmant” își păstrează și în prezent semnificația originară
împrumutată din grecescul „ methodos ” ceea ce înseamnă „drum spre , cale de urmat ” în vederea
atingerii unor scopuri determinate în prealabil .
Metodele sunt modalități de acțiune, instrumente cu ajutorul cărora copiii sub îndrumarea
cadrului didactic sau în mod independent, își însușesc cunoștințe, își formează priceperi și
deprinderi, atitudini, aptitudini, concepția despre lume și viața ș.a.
„Metoda este un plan de acțiune, o succesiune de operaț ii realizate în vederea atingerii unui
scop, este un instrument de lucru în activitatea instructiv -educativă”.6

2.3.1. Metod e tradiționale
Pentru triada predare -învățare -evaluare, metodele de învățământ reprezintă o modalitate
de angajare în acțiune, descoperirea unor valori, instrumente, cu ajutorul cărora copiii , sub
îndrumarea educatorului, își însușesc cunoștințe, își formează și dezvoltă priceperi și deprinderi
intelectuale și practice, aptitudini și atitudini . Metodele tradiționale cele mai utilizate pentru
cunoașterea mediului înconjurător de către preșcolari sunt următoarele:

A. OBSERVAREA
Procesul de instruire și ed ucare la vârsta preșcolară pornește de la intuirea vie, de la
contactul direct, senzorial al copilului cu realitatea obiectivă . Observarea este, în primul rând,
mijlocul principal de transmitere a cunoștințelor . Tot prin intermediul acesteia, copiii dobând esc

4 I. Cerghit, Metode de învățământ, p. 52
5 M. Balint, op. cit., p. 29
6 M. Ionescu, V. Chiș, Strategii de predare și învățare, p. 65

25
cunoștințele elementare despre unele fenomene din natură legate de succesiunea anotimpurilor
cum ar fi: căderea frunzelor, ploaia, ceața, înghețarea apei, zăpada, promoroaca, înghețul, topirea
zăpezii etc. De asemenea, copiii observă, își lărgesc și pr ecizează cunoștințele despre animale
domestice (câinele, pisica, vaca, oaia, porcul, găina, curacanul, gâsca ș.a.), animale sălbatice cu
modurile lor de viață. Copiii se familiarizează prin observări și cu o serie de plante specifice regiunii
în care trăiesc.
Paralel cu asimilarea noilor cunoștințe, preșcolarii își lărgesc, precizează și activizează în
mare măsură vocabularul . Ei află continuu cuvinte noi care denumesc: fenomene, lucruri, plante,
animale, trăsăturile lor caracteristice, unele obiceiuri specifice.
Transmiterea cunoștințelor despre mediul înconjurător nu reprezintă aspectul cel mai
important pe care îl săvârșește metoda observării; ea face să crească permanent posibilitățile de
exprimare ale preșcolarilor, observarea are rolul de a contri bui și la dezvoltarea gândirii, a memoriei
și atenției copiilor.
„Observarea urmează calea proprie cunoașterii, cea analitico -sintetică . Copiii conduși
de educatoare desprind prin analiză părțile componente ale obiectului cu trăsăturile lui specifice, pe
care le reunesc apoi, printr -o sinteză mintală, într -un tot organic”.7 Analiza părților se face continuu
prin raportarea lor la întreg, iar întregul este raportat, la rândul lui, la lumea din care el face parte.
Observarea reclamă eforturi intense de gândir e din partea copiilor, solicită analize, sinteze,
comparații, abstractizări, generalizări, fapt pentru care duce la dezvoltarea operațiilor respective.
Deducem că observările exercită o influență multilaterală asupra copiilor. Ele contribuie la
îmbogățirea cunoștințelor preșcolarilor, la dezvoltarea tuturor proceselor psihice și îndeosebi a
limbajului și a gândirii.

B. CONVERSAȚIA
Este o metodă verbală de învățare cu ajutorul întrebărilor și răspunsurilor, un dialog
ce se desfășoară între educatoare și copii, prin care se stimulează activitatea de învățare a
acestora. Ea este utilizată în predarea tuturor disciplinelor în scopul însușirii de noi cunoștințe
(conversația euristică ), reactualizării și introducerii în tema nouă a lecției ( conversația și
reactualiz area ), fixării și sistematizării cunoștințelor însușite ( conversația de fixare ), verificării
orale a cunoștințelor ( conversația de verificare etc.).

7 Elena Varzari, Maria Taiban, Virginia Manasia, Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii , p. 7

26
Conversația îmbracă două forme: euristică și catehetică , cea mai solicitantă rămânând
conversația euristică . Ea reprezintǎ o metodă de comunicare oralǎ, interogativǎ sau conversativǎ,
bazatǎ pe un șir de întrebǎri și rǎspunsuri între educatoare și copii, ce au menirea sǎ conducǎ la
însușirea și evaluarea cunoștințelor. Deoarece apeleazǎ la limbaj, este o formǎ de învǎțare mediatǎ,
prin intermediul cǎreia din cunoștințe și experiențe anterioare, copilul ajunge la noi cunoștințe. La
cei mici conversația est e inseratǎ în joc, în ghicitori și în concursuri stimulative. Se pleacǎ de la o
situație -problemǎ iar copilul cautǎ variante de rǎspuns, ajutat de întrebǎrile bine direcționate ale
educatoarei. „La vârsta preșcolarului mare aceste întrebǎri sunt apreciate de copil, deoarece el simte
nevoia sǎ -și exerseze gândirea, principal instrument de cunoaștere”.8
Conversaț ia catehetică vizează simpla reproducere a cunoștințelor asimilate în etapele
anterioare în vederea fixării și consolidării lor.
Conversația ca metodă de lucru are scopul de a -i antrena pe copii în propria formare,
ajutându -i să înțeleagă informațiile nece sare pentru cristalizarea de timpuriu a intereselor cognitive.
Succesul conversației depinde de măiestria educatoarei , de a formula și de a pune întrebări.
Acestea trebuie să fie clare, accesibile, variate, concrete și simple, precise.

C. JOCUL DIDACTIC
„Copilul – spunea marele pedagog elvețian Ed. Claparede – este o ființă a cărei
principală trebuință este jocul … această trebuință spre joc este ceva esențial naturii sale.
Trebuința de a se juca este tocmai ceea ce ne va permite să împăcăm școala cu viața, să procurăm
copilului acele mobiluri de acțiune care se consideră de negăsit în sala de grupă”.
Jocurile didactice , organizate conform cerințelor psihologice învățării, devin o metodă
activă și eficientă de instruire și educare.
Structura unui joc didacti c cuprinde următoarele componente:
– sarcina didactică;
– conținutul jocului;
– elemente și reguli de joc.
Prin cerințele pe care le impune participanților, de a -și asuma roluri, de a respecta reguli, de
a elabora planuri de rezolvare, de a lua decizii, de a compara și evalua rezultatele, jocul didactic
crează cadrul organizatoric în care se dezvoltă curiozitat ea și interesul copiilor pentru conținutul
studiat, spiritul de investigare și se formează deprinderile preșcolarilor de folosire spontană a

8Ibidem , p. 75

27
cunoștințelor dobândite.
În general, orice problemă de învățare poate deveni joc didactic dacă îndeplinește
următoa rele condiții :
– are un scop și o sarcină didactică ;
– folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinilor propuse ;
– folosește un conținut adecvat, interesant prin forma de desfășurare și natura
materialului folosit.
Integrarea jocului didactic în cadrul activităților poate să aibă loc uneori spontan, atunci
când copiii sunt obosiți și dau semne de neatenție, din motive diferite, conținutul activității a fost
dificil, bogat în date informatice, ritmul de parcurge re al materialului a fost rapid etc.
Pentru a putea realiza obiectivele programei specifice cunoașterii mediului
înconjurător , atunci când am organizat jocuri didactice am avut în vedere:
– să fie bine pregătite ;
– conținutul lor tematic să fie cunoscut ;
– valențe instructiv -educative bine stabilite ;
– mijloace de învățământ asigurate din timp.
Dacă aportul jocului la dobândirea cunoștințelor este mai limitat, în schimb, valoarea lui
crește, în cazul verificării, adâncirii, consolidării și sistematizării cunoștințelor. Astfel, cunoștințele
preșcolarilor referitoare la animalele de pădure au fost consolidate prin jocul didactic intitulat “O
excursie la munte” (imaginară).

D. DEMONSTRAȚIA
Este una dintre metodele la care se apelează destul de des, dat fiind caracterul intuitiv al
gândirii preșcolarului. Ea se bazează pe contactul copilului cu materialul intuitiv, cu lumea
obiectelor și fenomenelor reale . Procesul de învățare are la bază un raport concret -senzorial, se
realizează la nivelul percepției și al reprezentării.
Demonstrația, pentru a cărei aplicare sunt necesare imaginile, planșele, fotografiile,
tablourile, reprezentările grafice, filmele didactice, înregistrările fonice, mulajele, modulele
etc. dezvoltă capacitatea de exprimare a copilului, adâncește înțelegerea și consolidează
cunoștințele dobândit e cu ajutorul acestor mijloace, mai ales a celor audiovizuale; copiii obțin un
spor de informație, vocabularul lor se îmbogățește, exprimarea lor se nuanțează.

28
Alături de aceste metode educația preșcolară și școlară mică poate utiliza și altele, cum ar fi
metodele interactive , rămânând alegerea a ceea ce se potrivește mai bine tipului de activitate,
obiectivelor urmărite, colectivului concret de copii, corelarea lor integrativă.

2.3.2. Metode interactive de grup
Nevoile ș i cerințele copiilo r „actori” pe scena educațională pretind dascălilor o schimbare
radicală a modului de abordare a activității didactice.
Pentru înfăptuirea unui mod superior de instruire, metodele interactive de grup
reprezintă o bună alegere, o noutate, o schimbare, un nou început , o a ltă abordare a
conținuturilor educative prin care se rezolvă mult mai facil problemele de relaționare, de
comunicare, de responsabilizare, de învațare reciprocă . Aceste metode, prin noutatea și
atractivitatea lor, stimulează copiii, îi motivează pentru act ivitatea de învățare, reduc stresul trăit de
educatoare și copii într -o activitate tradițională. Preșcolarii descoperă o nouă experiență
interrelaționând în grupuri de învățare activă; ei studiază, investighează și capătă încredere în
capacitățile individu ale și în cele ale grupului.
Prin metodele interactive de grup copiii își exersează capacitatea de a selecta, combina ,
lucruri de care vor avea nevoie în viata de școlar și de adult. Însă conexiunile pe care le fac aceștia
uimesc mintea unui adult.
Stimul area creativității copiilor este favorizată de metodele interactive, copiii descoperă o
noua experiență, interrelațion ează în grupuri de învățare activă , aceea de a studia, investiga , și
capătă încredere în capacitățile individuale și ale grupului.
Situaț iile de învățare rezolvate prin metodele interactive de grup dezvoltă copiilor
gândirea democratică deoarece ei exersează gândirea critică și înțeleg că atunci când analizează
mediul înconjurător , comportamentul unui copil, o faptă, o idee, un eveniment cr itica
comportamentul, ideea, fapta nu critica personajul din poveste sau copilul, adultul. Aceste metode se
constituie ca variante ale unor jocuri cu reguli, cum este jocul didactic – prin care copiii învață,
cooperează și, în același timp, se distrează, se relaxează, învățând astfel să rezolve mai ușor
problemele cu care se confruntă, să ia decizii în grup și să aplaneze conflictele.9
„Metodele interactive implică mult tact din partea educatorilor deoarece trebuie să -și
adapteze stilul didactic în funcție de tipul de copil: timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerăbdator,

9Laura Colceriu, Metodica predării activității instructiv educative în grădinițe, 2010, p. 13

29
pentru fiecare găsind gestul, mimica, interjecția, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda, reținerea,
aprecierea, entuziasmul, î n concordanță cu situația și atunci reușita demersului va fi sigură”.10
În cadrul fiecărei metode copiii primesc sarcini de învățare ; acestea sunt diferite de la o
metodă la alta, de la o tehnică la alta deoarece explorează o mare varietate de capacități.
În vederea aplicării cu eficiență a metodelor, amenajarea spațiului este foarte importantă
din pricina faptului că preșcolarii gestionează acest spațiu precum și materialele puse la dispoziție în
vederea realizării sarcinilor primite. În timpul derulării ac tivităților bazate pe metode interactive
spațiul poate fi modificat chiar de către copii pentru a corespunde stilului de învățare și inițiativelor
creative ce țin de resursele materiale existente (truse, jucării, jetoane etc). Astfel , ei învață să
explorez e mediul educațional ce îi înconjoară în scopul rezolvării sarcinii didactice, să coopereze în
acest sens, să se accepte, să se asculte activ, menținând ordinea pentru că nu uită că vor fi evaluați.
Aceste metode interactive de grup se pot clasifica, după funcția lor didactică , în:
– metode de predare -învățare interactivă – metoda predării/învățării reciproce
(Reciprocal teaching – Palinscar); metoda Jigsaw (Mozaicul); citirea cuprinzătoare; cascada
(Cascade); metoda învățării pe grupe mici – STAD (Student Teams Achievement Division); metoda
turnirurilor între echipe – TGT (Teams/Games/Tournaments); metoda schimbării perechii (Share –
Pair Circles); metoda piramidei; învățarea dramatizată.
– metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare – harta cognitivă
sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map), matricele, lanțurile cognitive, fishbone
maps (scheletul de peste), diagrama cauzelor și a efectului, tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom
Technique), metoda R.A.I., cartonașele lumino ase.
– metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității – brainstorming;
starbursting (Explozia stelară); metoda pălăriilor gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono);
caruselul; multi voting; masa rotundă; interviul de grup; studiul de caz; i ncidentul critic; Phillips
6/6; tehnica 6/3/5; controversa creativă; fishbowl (tehnica acvariului); tehnica focus grup; patru
colțuri (Four corners); metoda Frisco; sinectica; buzz -groups; metoda Delphi.
Se vor prezenta în cele ce urmează câteva dintre ace stea, însoțite de aplicații în activitățile
de cunoaștere a mediului înconjurător .

A. BULA DUBLĂ11 – este o metodă de predare -învățare, ușor de aplicat, care grupează
asemănările și deosebirile dintre două obiecte, fenomene, idei, concepte etc. Ea este reprezentată

10 Silvia Breben, Elena Goncea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode interactive de grup -ghid metodic , p. 65

30
grafic prin două cercuri mari în care se așază câte o imagine care denumește subiectul abordat. De
cele două cercuri mari se află relaționate, prin linii, alte cercuri mici situate între cercurile mari în
care se specifică asemănările, iar în cercurile exterioare se specifică trăsăturile fiecărui termen,
particularitățile sau deosebirile.
Exemplu . La activitatea DȘ – convorbire „ Ce știm despre anotimpuri ?”, în cercurile mari
am așezat imagini reprezentative despre anotimpurile toamna și iarna. Copiii au completat două
caracteristici ale anotimpului toamna („cad frunzele”, „pleacă păsările călătoare”), două
caracteristici ale anotimpului iarna („ninge”, „î ngheață apa”) în cercurile exterioare și două
asemănări („anotimp”, „trei luni”) în cercurile mici din mijloc.

B. SCHIMBĂ PERECHEA – este o altă metodă interactivă de predare -învățare care
constă în rezolvarea sarcinii de lucru în pereche . Această metodă a re ca obiectiv stimularea
comunicării și rezolvarea de probleme prin lucrul în pereche . Metoda „Schimbă perechea” am
folosit -o în activități de observare, activități de convorbire, activități practice etc.
Exemplu. La activitatea de observare cu tema „ Legu me de toamnă ”, am urmărit ca prin
lucrul în pereche copiii să descopere cât mai multe caracteristici ale legumelor care se coc în
anotimpul toamna. Am organizat copiii în două cercuri concentrice după ecusoanele pe care le aveau
în piept, în interior copii i cu frunze galbene, în exterior copiii cu frunze verzi. La îndemnul
educatoarei, copiii au luat din coș un fruct la alegere pe care l -au observat, l -au analizat pentru a
spune totul despre el. Perechea a analizat fructul timp de 3 -5 minute. La comanda edu catoarei
„Schimbă perechea” copiii din interior s -au deplasat și au format o nouă pereche. Copiii din cercul
exterior au făcut o sinteză a observațiilor anterioare și au continuat analiza cu noua pereche pentru
descoperirea caracteristicilor fructului prin cât mai mulți analizatori. Perechile s -au schimbat până
când s -au epuizat toate ideile copiilor și fiecare copil a făcut pereche cu toți membrii grupei.

C. BRAINSTORMINGUL , în traducere „furtună în creier”, „efervescența creierului”,
„evaluare amânată” sau „asalt de idei”, este o metodă pe care am folosit -o pentru a ajuta copiii să
emită cât mai multe idei pentru soluționarea unor probleme, fără a critica soluțiile găsite .
Această metodă am utilizat -o frecvent în activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător, pentru a
da frâu liber imaginației copiilor și a le dezvolta capacitățile creatoare. Cu rezultate bune am folosit
brainstormingul în cadrul lecturilor după imagini , convorbiri și jocuri didactice.

11 Ibidem, p. 82

31
Exemplu. În activitatea D Ș – convorbire cu tema „ Vara, anotimpul secerișului ”, la
începutul activității, copiii au stabilit împreună caracteristicile anotimpului vara pornind de la
întrebarea „Ce știți despre anotimpul var a?”. Fiecare copil a răspuns printr -un enunț scurt în ordinea
stabilită, fără a repeta ideile colegilor. Ideile emise sunt direct proporționale cu numărul membrilor
grupului. După enunțarea ideilor, copiii au fost rugați să reflecteze asupra lor și să se p ronunțe care
sunt cele mai aproape de adevăr.
Au fost subliniate ideile care se încadrau în sarcina didactică și care conturau ideea finală.
Aceste caracteristici sunt împărțite în 3 categorii:
 caracteristici care țin de evoluția naturii;
 caracteristici ca re țin de relația omului cu mediul în anotimpul vara;
 caracteristici care nu se încadrează în nicio categorie și care vor fi eliminate.

D. DIAGRAMA VENN12- este o metodă interactivă de fixare, consolidare și evaluare a
cunoștințelor. Această metodă are o largă aplicabilitate și am folosit -o cu succes în activitățile de
observare, convorbiri, jocuri didactice etc. Diagrama Venn este formată din două cercuri c are se
suprapun parțial. În spațiul care intersectează cele două cercuri am așezat, desenate sau scrise,
asemănările dintre două obiecte, idei, concepte, iar în cele două cercuri am așezat aspectele specifice
ale acestora. Pentru fixarea și evaluarea cunoș tințelor copiilor am folosit aceasta metodă în
activităț ile de observare și convorbire .
Exemplu. În activitatea D Ș – convorbire „ Totul despre păsări ”, preșcolarii au realizat o
diagramă în care au evidențiat asemănările și deosebirile existente între păsăr ile de curte și păsările
sălbătice. De asemenea, am folosit această metodă în jocul didactic „ Animalele din țara mea ”, cu
scopul de a verifica cunoștințele copiilor privind animalele domestice și animalele sălbatice . În
cadrul acestui joc, copiii au realiz at o diagramă Venn în care au așezat în cele două cercuri imagini
cu deosebirile dintre animalele sălbatice și animalele domestice , iar în arealul în care se suprapun
cele două cercuri au așezat imagini comune celor două categorii de animale .
Din multitudinea de metode interactive, am prezentat pe scurt doar câteva pe care le -am
aplicat la grupă, metode prin care noul și căutarea de idei conferă activității ”un mister didactic” în
care copilul e participant activ la propria formare.

12 Lucia Gluiga, J. Spiro, Învățarea activă. Ghid pentru formatori și cadre didactice , p. 45

32
E. EXPLOZIA STEL ARĂ – este o metodă ce se bazează pe descoperire, pe stimularea
creativității și de relaxare a copiilor, care se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea
de probleme și noi descoperiri . Am folosit această metodă cu bune rezultate în activități le de
lecturi după imagini, convorbiri, memorizări, povestiri . Ca material didactic am folosit o stea
mare, cinci stele mici de culoare galbenă, cinci săgeți roșii și jetoane. Pe steluța mare am așezat o
imagine legată de tema abordată, iar pe cele cinci s teluțe mici am scris câte o întrebare de tipul CE?,
CINE?, UNDE?, DE CE?, CÂND? (Fig.2.1.) .

Fig. 2: Prezentare grafică a metodei exploziei stelare

Prin folosirea acestei metode am urmărit dezvoltarea potențialului creativ al preșcolarilor,
familiarizarea lor cu strategia elaborării de întrebări de tipul prezentat mai sus, exersarea capacității
acestora de a alcătui propoziții interogative pe baza conținutului unor imagini și nu în ultimul rând
rezolvarea problemelor prin găsirea răspunsurilo r la întrebările adresate.

F. METODA R.A.I . – denumirea metodei provine de la inițialele cuvintelor Răspunde
– Aruncă – Interoghează și se desfășoară astfel:
 la sfârșitul unei activități sau a unei secvențe de activitate , cadrul didactic, împreună
cu copiii , investighează rezultatele obți nute în urma predării -învățării printr -un joc de aruncare a
unei mi ngi mici și ușoare de la un copil la altul;
 cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din activitatea desfășurată celui
care o prinde;
 cel care p rinde mingea răspunde la întrebare și apoi o aruncă mai departe altui coleg,
punând o nouă întrebare. Evident, copilul care adresează întrebarea trebuie să cunoască și
răspunsul;

33
 copilul care nu cunoaște răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui
care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea și, deci, de a mai
pune o întrebare;
 în cazul în care cel care interoghează este descoperit că nu cunoaște răspunsul la
propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i -a fost adresată întrebarea;
 eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat nici un răspuns,
conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bin e pregătiți;
 educatoarea supraveghează desfășurarea jocului și la final lămurește problemele la
care nu s -au găsit soluții .
Beneficiile metodei :
• copiii sunt încântați de această metodă -joc;
• este o metodă de a realiza un feed -back rapid, într -un mod plăcut, energizant și mai puțin
stresant decât metodele clasice de evaluare;
• este o activitate plăcută care are în vedere atât învățarea cât și evaluarea;
• este un exercițiu de promptitudine , atenția elevilor trebuie să rămână permanent trează și
distributivă;
• exersează abilitățile de comunicare interpersonală, capacitățile de a formula întrebări și
de a găsi cel mai potrivit răspuns;
• îndeplinirea rolului de investigator într -un domeniu , s-a dovedit în practică mult mai
dificilă decât de a răspunde la o întrebare, deoarece presupune o mai profundă cunoaștere și
înțelegere a materialului studiat;
• permite reactualizarea și fixarea cunoștințelor dintr -un domeniu, pe o temă dată;
Metoda R.A.I . poate fi folosită la sfârșitul lecției, pe parcursul ei sau la începutul
activității, când se verifică lecția anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul
descoperirii de către educatorul ce asistă la joc a eventualelor lacune î n cunoștințele copiilor și
a reactualizării ideilor -ancoră . Indiferent de momentul în care este integrată, ea se desfășoară în
scopuri constatativ ameliorative și nu în vederea sancționării prin calificative.
Metoda se poate desfășura atât cu întreaga grupă cât și pe grupe mici, fiecare deținând câte
o minge. Membrii grupurilor se auto -elimină treptat, rămânând cel mai bun din grup. Acesta intră
apoi în finala câștigătorilor de la celelalte grupe, jocul desfășurându -se până la rămânerea în cursă a
celui ma i bine pregătit.

34
2.3.3. Metode moderne de tip autdoor (activit ăți extracurriculare)
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop
învățarea nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind
domenii și arii foarte mari, copiii preșcolari își pot dezvolta anumite competențe și abilități
necesare unei bune dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate .
Desfășurarea activității într -un alt cadru decât cel obișnuit, al sălii de grupă, asigură o mai
mare coeziune a grupului, copiii descoperind „lumea” împreună . O excursie îi pune pe copii în
situația de a interacționa, de a trăi experiențe comune . Socializarea determin ă legarea mai ușoară
a prieteniilor, copiii devin mai liberi și independenți, responsabili și cu inițiativă.
Activitățile extracurriculare contribuie la formarea personalității elevului și creează un
cadru optim de formare a unei personalități complete și complexe, deoarece :
 valorifică aptitudinile;
 încurajează competența;
 antrenează copiii în abordarea unor teme bazate pe inițiativă, creativitate și fac apel
al exercițiul comunicării, relaționarii, implicându -i totodată în responsabilități.

Modalități de realizare a activităților extracurriculare desfășurate în grădiniță :
A. Plimbarea – o fac em cu copiii cu scopul de a se recrea, de a lua aer, dar în
același timp de a vedea, descoperi și cunoaște unele fenomene, viețuitoare și alte lucruri într –
un cadru atractiv. Viața ofer ă elemente cu care copilul trebuie pus în contact direct, intim:
educatoarea selectează doar aspectele care prezintă o eficiență formativă concretă.
În cadrul fiecărei teme am pus accent pe activitatea omului, realizările acestuia, observarea
mediului încon jurător etc. Î n funcție de tema și obiectivul stabilit am pregătit dinainte materialul și
eventualele obiecte necesare pentru activitatea practică sau diferite jocuri (coșulețe, lopățele, pungi,
corzi, mingi etc.). De asemenea am familiarizat copiii cu obi ectivele desfășurării plimbărilor. Am
organizat plimbări în cartier, în parc, în piață etc.
În urma plimbărilor efectuate din materialele adunate am realizat lucrări practice, machete,
am confecționat jucării, ierbare, insectare etc. Alte materiale ca: fru nze, melci, castane, semințe le –
am folosit în activitățile de cunoaștere a mediului, matematică, activități practice, modelaj etc.
Plimbările oferă posibilități multiple de îmbogățire a activităților desfășurate la colțul
naturii atât prin cunoașterea unor elemente de muncă , cât și prin materiale culese (semințe
pentru germinație, crenguțe puse în apă la înmugurit, înflorit).

35
Copilul care a învățat să admire natura, parcul cu flori, să asculte cântecul păsărilor din
parc, susurul apei unui izvor, să observe munca depusă de unele insecte pentru a -și strânge provizii
pentru iarnă sau câtă muncă depune o rândunică pentru a construi cuibul puișo rilor ei, apoi pentru a –
i hrăni , acel copil, cu siguranță, când va fi mare va deveni prieten al naturii, apoi protector ul ei.

B. Vizitele – acțiuni de deplasare a copiilor pentru a cunoaște la fața locului o anumită
localitate, muzeu, bibliotecă, monumente istorice, parcuri etc.
Vizitând muzee, copiii împreună cu părinții reușesc să cunoască și să prețuiască valorile
cultura le, istorice, folclorice ale poporului nostru, înțeleg mai bine unele lucruri, își fixează
cunoștințele învățate anterior în grădiniță.

C. Excursia – excursia reprezintă o formă de activitate extrașcolar ă care face posibil
contactul nemijlocit cu lumea vie, oferind prilejul elevilor de a efectua observații asupra
obiectelor și fenomenelor așa cum se prezintă ele în stare naturală . Excursia școlară ca metodă
de învățămant este folosită tot mai mult în toate tipurile de școli, pentru aproape toate obiectele de
învățămant. Cu ajutorul excursiei se pot transmite noi cunoștințe, se pot fixa și sistematiza
cunoștințele dobandite la activități, se realizează aplicații practice, se pot verifica diferite
cunoștințe căpătate în grădiniță .
Având în vedere faptul că în ti mpul excursiei străbat multe forme de relief, variate peisaje
naturale, copiii su nt învățați să facă comparații, să rețină anumite particularit ăți ale fiecărei
regiuni . Copiii învață de asemenea să-și dezvolte spiritul de echipă, curajul, dârzenia, disciplina,
voința . În cadrul excur siilor copiii participă direct, activ și nemijlocit la acțiuni care îi solicită, le
dezvoltă caracteristici ale vieții psihice: atenție, memorie, curaj, gândire, voință, îndemânare,
rapiditate, spirit de echipă, aplică în practică cunoștințe asimilate și își dezvoltă trăsături de
personalitate.
Excursiile contribuie la îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre frumusețile țării, la
educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură , artă, cultură, o mai mare apropiere
între copiii grupei prin desfășurarea în comun a acestor activități extra curriculare .

36
CAPITOLUL III
EXCURSIA

3.1. Pregătirea excursiei

Dicționarul explicativ al limbii romane (ediția a II -a, 2016 ) definește excursia ca o
”plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop
educativ, recreativ etc."
Excursia reprezintă o formă de activitate extrașcolară care face posibil contactul
nemijlocit cu lumea vie , oferind prilejul copiilor de a efectua observații asupra obiectelor și
fenomenelor așa cum se prezintă ele în stare naturală. Excur sia ca me todă de învățămant este
folosită tot mai mult , pentru aproape toate obiectele de învățămant.
Din punct de vedere al încadrării într -o formă de activitate, excursia poate fi activitate
extracurriculară , când se desfășoară în afara grădiniței, are alte mijlo ace de exprimare și metode,
metodă de învățământ, evitându -se rigiditatea regimului școlar impus, sau activitate
complementară , când se contiunuă și se completează în mod plăcut procesul ui instructiv -educativ
din grădiniță. Prin observarea vie a naturii, copiilor preșcolari le crește curiozitatea și intesul
pentru cunoaștere , realizează o strânsă legătură între cunoștințele acumulate în grădiniță, între
teorie și practică . Contactul direct cu natura, cu fenomenele naturale, însoțit de explicațiile cadrului
didactic contribuie la formarea trăsăturilor pozitive de caracter. Cu ajutorul excursiei se pot
transmite noi cunoștințe, se pot fixa și sistematiza cunoștințele dob ândite la activități , se realizează
aplicații practice, se pot verifica diferite cunoștințe căpătate în grădiniță.
Clasificarea excursiilor în funcție de scopul urmărit are o mare importanță, deoarece ne
poate ușor conduce la metodele și mai ales la direcțiile către care trebuie îndreptată această
activitate. Clasificarea cea mai cuprinzătoare ar fi următoarea :
– excursii cu caracter instructiv – educativ ;
– excursii cu caracter sportiv;
– excursii cu caracter recreativ.
O excursie temeinic organizată, cu o temă bine stabilită , deschide preșcolarului posibilități
variate de observare și cunoaștere ; el capătă deprinderi practice utile, care-i pot servi apoi și în
viață, fără să mai vorbim de faptul că rămane cu puternice amintiri, pe care nu le uită așa de ușor.
Tocmai din aces t motiv o excursie școlară se deosebește de una turistică .

37
Realizarea unei excursii cât mai atractive pornește de la modul în care aceasta este
pregătită . Este necesară o cât mai bună pregătire teoretică și practică a celui care conduce acțiunea.
Această s arcină comportă anumite responsabilități instructiv -educative, responsabilități referitoare la
siguranța și securitatea copiilor , dar și a preferințelor copiilor și părinților .
Pregătirea unei excursii include:
– fixarea a ceea ce trebuie observat;
– alegerea locului în care se va desfășura acti vitatea copiilor;
– stabilirea itinerarului;
– calcularea timpului;
– alegerea unor locuri de popas în situația în care traseul este mai lung.
În funcție de obiectivul stabilit, se pregătește materialul și eventualele obiecte necesare
pentru activitatea practică a copiilor : coșulețe sau săculețe pentru transportul materialelor culese,
foarfeci, lopățele, diferite jucării. Este indicat ca educa toarea să realizeze o documentare
prealabilă amănunțită pentru a asigura conținutul ș tiințific al informațiilor pe care și le
propune să le transmită copiilor . Pentru vizite este nevoie să se ia legătura în prealabil cu
instituția ce urmează a fi vizitată, dar și selectarea de comun acord cu reprezentanții acesteia cu
privire la aspectele ce urmează a fi transmise copiilor.
Înainte de plecare, educatoarea familiarizează copiii printr -o largă gamă de procedee
(convorbiri, povestiri sau lecturi, poezii, cântece, jocuri etc) cu obiectivele ce vor fi urmărite,
precum și sarcinile ce le vor reve ni.
Având în vedere dificultățile pe care la întâmpină preșcolarul atunci când aste solicitat să
observe în mod or ganizat și să se orienteze în lumea înconjurătoare , educatoarea trebuie să -și
propună , mai ales la grupa mare, să-l învețe din timp cum să vadă obiectele și fenomenele din
jur, să înțeleagă semnificația acestora, să le descrie, să formuleze păreri în legătură cu ceea ce
vede, să efectueze unele activități cu caracter practic etc.

3.1.1. Elaborarea planului excursiei
Când se stabilește organ izarea unei excursii cu grupa de preșcolari, educatoarea trebuie să
întocmească planul excursiei. Acesta trebuie să cuprindă date despre: data plecării, durata
excursiei, scopul și tema excursiei, numărul participanților și particularitățile acestora,
principalele obiective turistice care se pot vizita, itinerar, mijloc de transport, asigurarea

38
meselor și a cazării (dacă este cazul), echipamentul necesar, numărul de însoțitori cadre
didactice, costul excursiei/ copil.
Înainte de a se desfășura excursia, cad rul didactic trebuie să obțină aprobarea
Inspectoratului Școlar Județean , aprobările speciale pentru vizitarea unor obiective turistice,
obținerea unui mijloc de transport de la o societate comercială autorizată, anunța rea sosirii la locul
de cazare, dacă este cazul.

3.1.2. Stabilirea grupului de participanți
Atunci când se stabilește desfășurarea unei excursii școlare cu un grup de preșcolari,
participanții grupui trebuie să fie unul omogen, atât ca vârstă, cât și ca preocupări . Pentru
fiecare 20 de preșc olari participanți la excursie este nevoie de un cadru didactic însoțitor. În excusie
nu se vor lua cop iii care au probleme se sănătate sau se află în perioada de covalescență. Grupul
astfel organizat este obligatoriu însoțit de un cadru medical pe toată perioada desfășurării excursiei.
„Selecționarea și instruirea participanților presupune:
– pregătirea în vederea unui efort fizic pe care îl vor depune pentru activitatea
respectivă;
– pregătirea organizatorică : repartizarea procurării materialelor d e folos comun,
repartizarea sarcinilor speciale și în funcție de domenii de interes, pentru însoțitori;
– sfaturi pentru amenajarea bagajului, conținutul trusei medicale personale,
echipament necesar, sarcini în legătură cu alimentația ;
– organizarea unei întâlniri la care iau parte copiii participanți, părinț i și
însoțitori .”1

3.1.3. Alegerea traseului
Alegerea traseului de către cadrul di dactic organizator trebuie să se facă în funcție de
scopul instructiv -educativ al excursiei, gradul de dificultate și pregătirea fizică a
participanților . Părțile mai dificile ale traseului trebuie să se parcurgă în primele 2/3 ale zilei.
Distanța parcursă în prima zi nu trebuie să depășească 3 ore de mers pe jos, a doua zi se mărește cu o
jumătate de oră, iar pentru a tr eia zi se mărește cu cel mult o oră. Se recomandă o zi de odihnă la
fiecare 3 zile de mers. Popasurile se aleg în funcție de dificultatea traseului, vârsta antrenamentul
participanților.

1 Anca Franț, „Excursia școlară”, Timișoara 2003, p.11

39
„Itinerarul unei excursii se alege în funcție de sezon, mijlocul de transport și trebuie să
îndeplinească anumite condiții:
– atractivitatea prin varietatea obiectivelor ce stârnesc interesul copiilor;
– lungimea traseului se calculează pentru autocar 50 km/h. Se va ține seama de posibilitățile
fizice ale copiilor.”2

3.1.4. Stabilirea programului
Programul de desfășurare trebuie s ă țină seama de scopul excursiei , asigurând o
flexibilitate pentru preșcolari. Data plecării trebuie să se facă mai de dimineață, evitându -se astfel
deplasarea cu autocarul pe căldură. Pe durata dep lasării se asigură apă copiilor la o temperatură nu
prea scăzută și cadru medical însoțitor.
Organizatorul excursiei se consultă cu părinții copiilor preșcolari pentru stabilirea
programului de desfășurare și va colabora cu cadrele didactice însoțitoare pe tot parcursul
desfășurării excursiei.
Programul de desfășurare al excursiei trebuie să permită copiilor nevoia de odihnă, de
mișcare, de masă, tocmai de aceea, vor avea prioritate popasurile pentru odihnă, hrană,
popasurile pentru joc și recreere . Copiii vor fi în permanență supravegheați de cadrele didactice
însoțitoar e, care nu își pot rezolva nici un fel de probleme personale în timpul excursiei.

3.1.5. Documentarea
Pentru desfășurarea unei excursii cât mai reușite este foarte importantă documen tarea
cadrului didactic organizator, a cadrelor didactice însoțitoare cu privire la obiectivele turistice
care se pot vizita și care au o mare importanță în atingerea obiectivelor propuse, dar și asupra
traseului ales .
– „ documentarea c artografică – se referă la studierea hărților turistice cât mai
recente, a ghidurilor turistice, atlase , și nu în ultimul rând, la întocmirea schemei
itinerarului , obiective turistice, cu puncte de popas . După stabilirea tuturor elementelor
de itinerar se definitivează schema excursiei , care va fi multiplicată și distribuită tuturor
participanților, cu obiectivele de vizitat etc.
– documentarea b ibliografică – are în vedere întocmirea de fișe turistice
individuale pentru fiecare localitate cuprinsă în schema traseului. P entru aceasta vor fi

2 Anca Franț, „Excursia școlară”, Timișoara 2003, p.11

40
consultate materiale scrise: ghiduri, cărți, reviste, literatură beletristică, reportaje, fie prin
informare directă în localitățile respective, fie pe baza informațiilor indirecte de la colegii
care au efectuat recent o excursie în lo calitatea respectivă, și materiale ilustrative: ilustrate,
albume, piante, diapozitive.”3

3.1.6. Organizarea grupului de excursioniști
Exursiile presupun deplasarea grupei de preșcolari în locuri mai îndepărtate de
grădiniță, pe o durată care variază între 6 -10 ore .
În raport cu nivelul dezvoltării copiilor, cu obiectivele și conținutul problemelor, vizitelor
și exc ursiior sunt strâns legate de cele ale activităților de observare prevăzute în programa
instructiv -educativă . Tematica lor se stabilește pentru fiecare grupă în funcție de condițiile locale,
de anotimp, de interesele și preocupările copiilor. Natura oferă oriunde elemente cu care copilu l
trebui e pus în contact direct, intim, dificilă fiind doar selectarea acelor aspecte care prezintă o mai
mare eficiență formativă. Copilul trebuie introdus treptat în mediul în care trăiește – cartierul în care
se află casa lui și grădinița. În cadrul fiecărei teme, se va pune accent pe cunoașterea activităților
omului, a realizărilor sale, a ocupațiilor și jo curilor copiilor, a naturii cu varietatea frumuseții ei în
toate cele patru anotimpuri.
În cadrul excursiilor, activitatea copiilor desfășurată în mijlocul naturii va fi orientată
spre dobândirea și lărgirea unor cunoștințe simple , dar temeinice de spre flo ra și fauna zonei
respective . Tematica acestor activități didactice poate fi stabilită la începutul fiecărui semestru, în
concordanță cu conținutul prevăzut pentru alte genuri de activități (observări, convorbiri, desen,
modelaj etc.). Această planificare inițială poate fi modificată în funcție de unele cerințe sau situații
noi, pentru a -i asigura o permanentă actua litate. Pentru o bună desfășurare a unei excursii școlare se
asigură câte un cadru didactic însoțitor pentru fieca re 20 de copii. Pe toată durata deplasării
copiiilor, cadrul didactic organizator se va afla în fața grupului , el va lua legătura cu ghizii de la
obiectivele turistice, va cumpăra biletele de acces și solicită explicații pentru o bună înțelegere de
către pa rticipanți. Cadrele didactice însoțitoare trebuie să asigure copiilor pe toată perioada
desfășurării excursiei securitatea deplasării și ajutor în caz de nevoie.
Pentru ca toate obiectivele instructiv -educative ale excursiei să fie atinse, se recomandă
distribuirea sarcinilor : unii copii să urmărească traseul propus , unii copii să se ocup e de
colecționarea plantelor pentru ierbarul excursiei , alții se vor ocupa de insectele pentru

3 Anca Franț, „Excursia școlară”, Timișoara 2003, p.1 2

41
insectar , unii se vor ocupa de colecționarea rocilor și a altor materiale , alții se vor ocupa de
procurarea materialelor ilustrative (vederi, pliante, cărți, reviste etc.).
Echipamentul purtat de către partcipanții la excursie trebuie să fie ales în funcție de
anotimpul în care se desfășoară acțiunea școlară, de durata acesteia , condițiile meteo al
traseului, cât și de mijlocul de transport . Echipamentul trebuie să le asigure copiilor liber tate
de mișcare, confort termic și protecție meteo -atmosferică. Încălțămintea trebuie să fie comodă,
adecvată traseului ales și se recomandă ca aceasta să nu fie purtată pentru prima dată, evitându –
se astfel bătăturile.
Toți participanții la excursie trebuie să aibă un comportament adecvat , în conformitate cu
regulamentele școlare în vigoare. Mediul înconjurător și natura trebuie protejate, fără a lăsa în urma
lor gunoi menajer, să nu rupă plantele sau să deterioreze obiectivele turistice vizitate. În permanență
trebuie să asculte sfaturile cadrelor didactice însoțitoare. Deplasarea trebuie să se facă în condiții de
siguranță, fără a alerg a, a se împinge sau a sări.
Atunci când se vizitează rezervații naturale și parcuri se interzice:
– „crestarea scoarței copacilor, încrustarea numelor, a iniția lelor și datelor;
– tăierea crengilor și a arborilor tineri pentru foc sau alte utilități;
– ruperea plantelor din flora spontană în cantități mari, chiar dacă nu sunt ocrotite;
– aprinderea focului oriunde fără măsuri de p rotecție î mpotriva incendiilor ;
– dacă s -a folosit focul trebuie sti ns cu apă și acoperit cu pământ ;
– aruncarea resturilor la întâmplare;
– părăsirea potecilor și a traseelor marcate;
– aruncarea resturilor în apele râurilor.”4

3.2. Desfășurarea excursiei

Pentru o bună desfășurare a unei excursii cu o grupă de preșcolari se recomandă ca
parcurgerea itinerarului să se facă degajat, evitând interdicțiile de a se opri în mod spontan și
observa ceea ce le atrage copiilor atenția, de a împărtășii impresiile sau de a cere unele explicații.
Atunci când copiii nu fac acest lucru, trebuie ca educatoarea să le canalizeze atenția asupra

4 Anca Franț, „Excursia școlară”, Timișoara 2003, p.1 4

42
observării unor aspecte semnificative, le va aminti punctele de reper care îi va conduce spre o bună
cunoaștere a drumului parcurs (o clădire, o instituție, un spațiu verde).
Organizarea activității copiilor la locul stabilit variază în funcție de temă, precu m și de
condițiile existente, însă, indiferent de acestea, la început, observarea mediului se va face în mod
liber de către copii, după care educatoarea le va formula câteva cerințe :
– să nu depășească un anumit spațiu;
– să nu deterioreze copacii, iarba, florile sau alte lucruri cu care vin în contact;
– să semnaleze colegilor sau educatoarei ce au o bservat, au descoperit;
– să lase curat locul de popas;
– să desfășoare anumite activități practice sau jocuri.
După această etapă inițială, în care copiii au fost destinși, au căutat și descoperit liberi,
educatoarea intervine pentru a aduna copiii și a -i orienta spre scopul de cunoaștere stabilit .
Acest lucru este necesar, deoarece preșcolarul încă nu are posibilitatea ca, în contact cu lumea
înconjurătoare, să identifice toate lucrurile, să -și clarifice impresiile, să sesizeze caracteristicile și
raporturile existente între ele. În prima parte se poate organiza o conversație liberă, care va permite
educatoarei să analizeze reprezentările spontane ale copiilor, și astfel să se orienteze asupra
completărilor pe care trebuie să le facă. Este important ca prin intermediul întrebărilor simple,
precise educatoarea să continue să le orienteze investigația, dându -le posibilitatea să găsească
singuri modalități de rezolvare a problemelor întâlnite, să -și reactualizeze informațiile, să facă
comparații , pentru a pune în evidență caracteristicile obiectelor cu care au intrat în contact.
Orice activitate desfășurată cu copiii într -un parc, într -o grădină, pădure sau în alte locuri,
trebuie să fie o ocazie de adâncire a procesului de cunoaștere prin orientarea copiilor spre aspecte
semnificative. De exemplu, în p limbarea cu tema „ Parcul, primăvara ”, educatoarea trebuie ca,
atunci când copiii fac relatări la cele observate, să insiste asupra cauzelor în cele relatate:
– De ce înmuguresc copacii? (primăvara natura se trezește la viață).
– De ce se întorc păsările călăto are? (vremea se încălzește, iar păsările călătoare vor găsi
hrană, insecte).
– Ce se întâmplă cu florile primăvara? (înfloresc pentru că este cald).
Organizarea unei conversații într -o grădină de zarzavaturi, după ce a fost investigată de
copii în mod liber, este un mijloc de fixare a unor cunoștințe dobândite în mod direct, nemijlocit, cu
privire la „aspectul grădinii” prin comparație cu cel al unui câmp sau cu un loc necultivat. Punând
întrebări, copiii remarcă modul organizat de amenajare a staturilor de l egume, frumusețea ei, tipurile

43
de legume existente, precum și alcătuirea acestora. Se pot observa și uneltele grădinarului, pe care
copiii vor trebui să le denumească, să le descrie după modul de folosire, lucru care se va face cu
ușurință dacă au ocazia s ă le utilizeze demonstrativ.
În partea finală se organizează diferite jocuri, se analizează materialele culese din natură
(frunze, semințe, pietre, flori etc.) și se pregătește colectivul de copii pentru reîntoarcere, pe un alt
traseu dacă este posibil.

3.3. Valorificare excursiei

Toate observațiile oferite de multiplele aspecte ale naturii și ale mediului înconjurător trebuie
să constituie puncte de plecare în organizarea unor variate și bogate activități cu întreg colectivul de
copii, cu grupe mici sa u individual.
După finalizarea excursiilor, materialele culese se vor sorta după criteriul utilității
(materiale flosite la confecționarea de jucării, machete, pentru aranjarea unui ierbar, a unui insectar
etc.). Educatoarea este cea care trebuie să facă a pel la toate impresiile și cunoștințele copiilor,
pentru fixarea și sistematizarea lor, pentru a le menține interesul și curiozitatea față de lumea
înconjurătoare. Ea va valorifica fiecare material cules în timpul excursiilor în cât mai multe
activități li bere, de dezvoltare a vorbirii, de cunoaștere a mediului înconjurător și a naturii, în
exercițiile matematice, de desen, modelaj sau diferite jocuri .
Obiectivele urmărite sunt multiple și vizează toate laturile educației. În acest fel se
consolidează infor mațiile, pregătindu -se formarea noțiunilor generalizatoare, se realizează unele
clasificări și sinteze din ce în ce mai largi.
Materialele culese oferă posibilitatea de organizare a unor exerciții matematice , pentru
stabilirea unor cantități, efectuarea unor clasificări, precum și pentru formarea reprezentării de
număr. Reproducerea celor văzute prin desen liber , prin modelaj sau prin activități practice
mărește abilitatea vizuală, manuală a copiilor, sau educă gustul pentru frumos, creația copiilor și
inițiativa acestora.
Pentru o bună valorificare a excursiei se recomandă, ca în funcție de obiectivele instructiv –
educative ale excursiei, preșcolarii să contribuie cu diferite materiale pe care să le colecționeze pe
traseu. Cele mai la îndemână sunt colecți ile de ilustrate, piante, broșuri, obiecte de cult de la
mănăstiri, ierbare și insectare . Trebuie avut în vedere locul de unde colectăm diferite materiale,

44
legea trebuie să fie respectată, iar din rezervațiile naturale este interzisă colectarea diferitelor
materiale, roci, plante, insecte ș.a.
Este indicat ca fiecare copil să colecționeze doar materiale alese tematic, în concordanță cu
obiectivele excursiei, alese pe discipline. Conservarea se poate face prin presare în cazul plantelor,
depozitare în cutii pentru roci, cutii cu naftalină pentru insecte, albume pentru ilustrate și fotografii.
Valorificarea superioară a excursiei se face în cadrul procesului instructiv -educativ prin
readucerea în discuție cu diferite ocazii a celor observate sau culese din timpul excursiei, întărind
astfel durabilitatea și trăinicia informațiilor.
Pe parcursul activității turistice, copiii au adunat diferite lucruri pe care le vor revedea cu
plăcere mai târziu, însă valoarea lor nu se limite ază la atât. Adevărata activitate de valorificare a lor
începe abia întorși la grădiniță, unde cu materialele adunate, cu impresii se realizează
sistematizarea excursiei desfășurate, dar și o expunere pentru a putea fi cunoscute și de alți
copii care nu au participat la excursie.
La grupa mică se pot organiza cu materialul cules jocuri senzoriale , exerciții simple de
exprimare, pentru precizarea unor cuvinte, jocuri imitative , urmând ca în semestrul al II -lea să
putem introduce reproducerea prin desen sau m odelaj a unor aspecte din natură care i -a impresionat.
La grupele mijlocii și mari se pot desfășura mai multe tipuri de activități, cu un conținut
boga t, precum:
– Povestiri tematice , în care copiii povestesc întâmplările trăite, descriu frumusețile țării.
– Jocuri logice , ca: efectuarea unor comparații, clasificări, asocieri etc.
– Exerciții de exprimare orală pentru formarea unor propoziții după cuvinte date, sau
ghicitori despre animale, plante, mijloace de transport etc.
– Desen liber , în care copilul exprimă ceea ce l -a interesat și ceea ce l -a impresionat .
– Exerciții matematice – clasificarea materialelor culese din natură după criteriul mărimii și al
formei. Stabilirea unor cantități, numărarea acestora pentru a contribui la formarea
reprezentării de număr.
– Activități manuale , în care copiii utilizează toate tehnicile de lucru cunoscute, folosind
materialele culese în timpul excursiilor. Se recomandă ca în sala de grupă, lângă sectorul
Știință, să fie realizată o machetă care să reprezinte un aspect dintr -un lo c mai des vizitat de
copii. Periodic, copiii pot confecționa macheta diferitelor locuri observate, ilustrând unele
schimbări survenite în natură de la o perioadă la alta, de la un anotimp la altul. În acest fel,

45
copiii își consolidează reprezentarea de med iu și o conștientizează pe cea a plantelor
(înmuguresc, înfloresc, se vestejesc, se usucă, mor).
– Analizarea comportamentului copiilor pentru conștientizarea unor norme de conduită
civilizată. În contact cu mediul înconjurător, se poate discuta despre felul cum merg copiii
pe stradă, cum și pe cine salută, cum păstrează bunurile realizate prin munca oamenilor,
cum ocrotesc natura.

3.3.1. Alcătuirea ierbarului grupei
Ierbarul este un mijoc de învățământ auxiliar, indispensabil cunoștințelor de științele
naturii , alcătuit din materiale naturale, conservate într -un anumit fel. Fiecare copiil poate să își
realizeze propria colecție de plante. Pentru asta are nevoie de o mapă, confecționată din două bucăți
de placaj . Plantele care urmează a fi puse în ierbar cu rădăcină se scot cu ajutorul unei lopețici.
Planta care se pune în ierbar trebuie să fie întreagă, să aibă toate părțile componente intact e și să fi
ajuns la maturitate. După ce a fost aleasă, planta se așează între foile de hârtie, cu frunzele întinse,
unele cu fața, altele cu partea superioară. La fiecare plantă se notează denumirea, data culegerii,
locul, anotimpul culegerii și numele celui care a cules și conservat planta.
Pentru ca plantele să reziste cât mai mult timp în ierbarul grupei, este neces ar ca h ârtiile să
se schimbe la început de 2 -3 ori pe zi, cu multă grijă. Această operație aerisește planta, elimină
riscul înmulțirii ciupercilor, care distrug plantele din ierbar și asigură păstrarea culorii naturale. În
timpul în care plantele se află l a presat este recomandat să fie cât mai departe de sursele de căldură
și de umiditate, dar și de lumina directă a soarelui care le îngălbenește și decolorează.
Ierbarul se face abia după ce plantele au fost foarte bine uscate sub presă. După scoaterea
lor de la presă se aleg doar plantele cele mai reprezentative și se realizează ierbarul grupei.
În ierbar, planta se fixează cu ajutorul unei benzi autoadezive transparentă pe fila de ierbar,
care se păstrează într -un dosar sau o mapă. Pe coperta dosarului se va menționa denumirea populară,
locul și data culegerii, denumirea științifică, numele celui care a colectat și conservat planta.
În cazul arborilor, se colectează numai anumite părți, cum ar fi frunzele, florile, părți de
rădăcină, coajă de lemn, rămurele cu muguri care vor fi etichetate și bine fixate. După realizarea
ierbarului grupei se are în vedere o cât mai bună păstrare a acestuia, în cutii sau dulapuri ferite de
umezeală, praf sau lumină solară. Plantele trebuie aerisite permanent, ferindu -le de us care în exces,
iar pentru evitarea mâncării acestora de către insecte se recomandă așezarea unei punguțe cu
naftalină în interiorul cutiei sau a dulapului.

46
Realizarea ierbarului de către copii se va face împreună cu cadrul didactic organizator al
excursiei școlare, care îi va ajuta pe preșcolari să noteze informațiile referitoare la denumirea
plantelor, locul de unde au fost colectate, numele celui care a colectat. La realizarea ierbarului
participă atât copiii care au fost în excursie, dar și cei care nu a u putut participa . În acest fel se
realizează sistematizarea cunoștințelor acumulate, impresiile și informațiile referitoare la
obiectivele turistice vizitate. Ierbarul grupei se păstrează pentru a putea fi folosit ulterior în cadrul
activităților instruct iv-educative, se poate prezenta copiilor din alte grupe, cărora le vor împărtăși din
experiența lor sau se pot amenaja în interiorul grădiniței colțuri cu materiale colecționate în cadrul
excursiilor școlare pe diferite teme.

3.3.2. Alcătuirea insectarulu i
Excursiile și plimbările în natură sunt sunt prilej pentru preșcolari , nu doar pentru recreere,
dar și pentru a cunoaște cât mai multe lucruri despre natura înconjurătoare și micile ei viețuitoare.
Atunci când observă și cercetează cu interes natura, nu se poate să nu îndrăgească ceea ce îi
înconjoară. Prin efectuarea de ast fel de activități școlare, de tipul excursiilor, cei mici încep să
prindă drag de ieșirile în aer liber, să cunoască natura înconjurătoare.
Pentru a putea efectua un insectar este nevoie de câteva cunoștințe generale. Este necesară
procurarea unei cutii d e lemn pentru depozitarea insectelor prinse. În partea superioară se așează un
geam glisant, iar pe fundul cutiei o bucată de polistiren sau burete, acoperit cu o pânză sau hârtie.
Pentru a avea un insectar cât mai frumos, cu insecte cât mai bine păstrate avem nevoie de
câteva instrumente de lucru:
– plasă, pentru a prinde zburătoarele;
– o pensă, pentru insectele nezburătoare care se mișcă prin iarbă sau pe scoarța copacilor, pe
sub pietre;
– capcane cu miere sau zahăr;
– capcane luminoase pentru prinderea insecte lor nocturne.
Pentru a păstra insectele cât mai mult timp și pentru a nu se altera, se folosesc lichide
conservante: alcool, soluție diluată de formol, praf de naftalină, acid fenic, acid salicilic. Nu este
recomandat să se folosească insecticide care sun t toxice, deoarece deformează poziție firească a
insectelor. Insectele colecționate sunt îmbibate în soluții, se fixează cu ace cu gămălie, prinse în
poziția lor firească. Pentru insectele cu aripi, gen albine, fluturi, libelule se pot folosi și fâșii de
hârtie sau pânză pentru a le fixa aripile. Când insectarul este terminat, se așează în interiorul lui o

47
punguliță cu naftalină sau mitilox pentru a -l feri de atacatori. Cutiile se verifică periodic, se dechid,
evitându -se sursele de căldură și umiditate, pr aful sau lumina directă a soarelui. Atunci când lucrăm
cu insectarul se folosesc ustensile, fără a folosi direct mâna peprotejată. După ce am terminat de
lucrat cu insectarul trebuie spălate mâinile cu apă și săpun și dezinfectate cu alcool medicinal.
Realizarea unui insectar de către preșcolari se va face împreună cu părinții sau se poate
realiza la nivelul grupei împreună cu educatoarea grupei . Cei mici au nevoie de ajutor în
form olizarea insectelor, etichetarea insectarului. Insectarele se realizează tematic , insecte cu aripi,
insecte fără aripi, fluturi etc.
Insect arele obținute de la preșcolari sau realizate la nivelul grupei se păstrează pentru a
putea fi folosit ulterior în cadrul activităților instructiv -educative, se pot prezenta copiilor din
alte grupe , cărora le vor împărtăși din experiența lor.

3.3.3. Colecția de cărți poștale ilustrate
Atunci când se organizează o excursie, toți copiii participanți sunt foarte atrași de
achiziționarea de cărți poștale ilustate din locurile vizitate. Mulți dintre ei cumpără cărți poștale
ilustrate pentru a le fi mai ușor să povestească cele văzute în momentu l întoarcerii, alții le
colecționează și le privesc cu mare drag pentru a -și aminti de locurile vizitate.
Pasiunea de a colecționa este tra nsmisă copiil or prin intermediul participării active a
acestora la activitățile extrașcolare, colecțiile de cărți poștale nefiind doar obiecte d oveditoare ale
locurile vizitate , dar și o creatoare de nostalgii și bucurii simple.
Atunci când realizăm o colecție de cărți poștale trebuiesc respectate și anumite reguli. Cel
mai important lucru este achiziționarea cărților poștale din comerț, din anticariate, de la muzee, de la
mănăstiri, de peste tot pe unde ajungem. Atunci când avem un număr considerabil de cărți
poștale, acestea trebuie sortate pe domenii . Recomandăm copiilor să colecționeze atât cărți vechi,
cât și noi și să le insuflăm dragostea pentru sistematizarea lor pe anumite criterii: de loc
geografic, tematic sau de autor . Copiii preșcolari au posibilitatea să co lecționeze cărți poștale
despre orașe, mănăstiri, animale, deal, munte etc.
Cărțile poștale sunt mai ușor de conservat pentru colecții , nu au nevoie de condiții speciale
de păstrare, de climă sau iuminat. Pentru un număr redus de ilustrate se recomandă păs trarea lor în
plicuri de hârtie, câte 10 -15 în fiecare plic sau în album fotografic. Pentru colecțiile care depășesc
1000 de exemplare este recomandat păstrarea acestora în cutii de lemn sau carton asemănătoare
celor pentru arhivare. Colecțiile școlare se pot realiza în astfel de cutii.

48
Realizând un număr cât mai mare de colecții de cărți poștale la nivelul unității de
învățământ se îmbogățește baza materială a unității, dar se obișnuiesc și copiii cu stilul de
colecționar. Colecțiile astfel realizate se pot folosi ca material didactic în cadrul activităților
instructiv -educative , dar și pentru popularizarea diferitelor forme ale turismului școlar, la
alcătuirea de fotomontaje pe itinerare ce se pot constitui în excursii deosebite.

3.4. Exemple de excursii care se pot desfășura cu preșco larii

3.4.1. Grupa mică – plimbare: „Parcul și locul de joacă pentru copii”5
a) Conținutul plimbării
Plimbarea se organizează pentru prima dată la înce putul anului școlar cu scopul de a
familiariza copiii cu aspectul general al parcului, cu modu l lui de amenajare.
b) Pregătirea educatoarei în vederea organizării plimbării consta în :
– Cunoașterea prealabilă a parcului în vederea alegerii celui mai semni ficativ și potrivit
loc pentru activitatea copiilor;
– Stabilirea unui itinerar scurt pentru a nu supu ne copiii la un efort prea mare;
– Calcularea timpului de parcurgere a traseului stabilit;
– Fixarea modului de organizare a gru pei de copii, în funcție de locul ales în parc;
– Pregătirea materialului necesar activității copiilor (coșulețe pentru strângerea uno r
frunze uscate, castane, pietre, diferite jucării pentru construcții în nisipar, mingi).
c) Pregătirea copiilor pentru plimbare
Înainte de a pleca la plimbare, educatoarea familiarizează copiii cu obiectivul acesteia: se
precizează că parcul este un loc de odihnă pentru oamenii mari și loc de joacă pentru copii. Se fac
sugestii de activități și jocuri ce se pot desfășura, se formulează cerințe cu privire la comportamentul
lor pe stradă și în parc.
d) Desfășurarea plimbării
În drum spre parc, educatoarea atrage atenția copiilor asupra unor puncte de reper care pot
fi reținute cu ușurință de către copii. După ce ajung la locul stabilit, educatoarea grupează copiii în
jurul ei pentru a le preciza câteva reguli de comportare: se pot juca liber pe alei, având grijă s ă nu

5 M. Taiban, V. Nistor, E. Bîrseti, „Cunoștințe despre natură și om în grădinița de copii” , 1979, p. 193

49
calce florile și iarba, iar când obosesc se pot așeza pe bănci. După ce se fac aceste precizări, copiii
sunt lăsați să observe și să constate singuri aspectele înconjurătoare.
Timp de 5-10 minute, copiii sunt regrupați pentru a li se comenta, printr -o convorbire
liberă, impresiile legate de aspectul general al parcului, după care vor fi conduși pe terenul amenajat
pentru joc. După ce au observat aparatele de joc și le -au spus denumirea, li se va demonstra modul
corect de folosire . Ulterior familiarizăr ii copiilor cu toate aparatele și cu modul lor de folosire, grup a
se va împărți pentru diferite activități: jocuri la aparate, jocuri de construcții la nisipar, culegerea
unor materiale din natură.
Educatoarea va supraveghea simultan toate grupurile de copii, urmărind ca fiecare să
participe pe rând la toate activitățile. Înainte de întoarcerea spre grădiniță, copiii vor fi regrupați
pentru a se face un bilanț al activității. Se va preciza felul activităților și rezultatul acțiunilor
desfășurate. Reîntoa rcerea se va efectua pe același traseu, după ce li s -au reamintit copiilor anumite
norme de conduită pe stradă.
e) Valorificarea imediată a impresiilor
Valorificarea imediată a impresiilor dobândite de copii se va realiza prin crearea unor
situații în care ac eștia vor povesti colegilor din alte grupe ce au văzut în timpul plimbării, cu ce s -au
jucat și ce materiale au adus în grădiniță.

3.4.2. Grupa mijlocie – excursie „În pădure”6
a) Conținutul excursiei
Valorificarea bogățiilor și frumuseților pe care le oferă natura, pentru a le crea copiilor
impresii noi, variate, pentru a le lărgi sfera de cunoștințe despre plantele și viețuitoarele specifice
pădurii. Stimularea curiozității, a activității de investigare a realității și a capacității de a sesiza și
descoperi aspectele noi ale fenomenelor naturii, educarea spiritului de disciplină. Cultivarea
sentimentelor estetice, crearea unor strări emoționale puternice în contactul direct cu frumusețile și
farmecul pădurii . Deprinderea copiilor cu anumite activități utile desfășurate în mijlocul naturii
(culegerea unor materiale pentru confecționarea de jucării, semințe pentru a fi semănate, flori pentru
a fi oferite). Educarea atitudinii de gr ijă față de mediul înconjurător (să nu rupă crengile și scoarța
copacilor, să pro tejeze viețuitoarele) în perspectiva înțelegerii necesității de ocrotire a naturii.
b) Pregătirea educatoarei se va face prin:
– documentarea prealabilă privind flora și fauna specifice zonei respective;

6 M. Taiban, V. Nistor, E. Bîrseti, „Cunoștințe despre natură și om în grădinița de copii” , 1979, p. 19 8

50
– realizarea legăturii cu părinții pentru a pregăti din tim p excursia;
– pregătirea unor materiale ca: trusa medicală, pături, coșulețe, cutii, mingi, corzi.
c) Pregătirea copiilor
În cadrul unor activități, jocuri, plimbări se vor valorifica anumite momente pentru a crea
copiilor perspectiva efectuării excursiei în pădure, trezindu -li-se interesul și dorința de a cunoaște
natura, plăcerea și bucuria de a se juca în mijlocul ei.
d) Efectuarea excursiei
Pe parcursul traseului, atenția copiilor va fi orientată spre obiectivele mai importante
(parcuri, monumente, instituții , livezi, grădini). Ajunși la destinație , se alege o poiană în care se va
stabili locul de adunare și de odihnă. Educatoarea delimitează spațiul în care au voie să se deplaseze,
precizând că nu au voie să se îndepărteze de grup. Se dau indicații cu privire la activitatea pe care o
vor desfășura, dar și semnalarea pentru orice descoperire pe care o fac, pentru a fi comunicată și
celorlalți copii. În timpul celor 20 -30 de minute de căutări libere, de activitate independentă a
copiilor, educatoarea îi urmăreșt e în mod indirect pentru a nu le inhiba inițiativa și curiozitatea.
După acest moment este nevoie ca educatoarea să intervină pentru adunarea colectivului și
organizarea unor schimburi de impresii referitoare la activitatea desfășurată, la ceea ce au observat
în timpul căutărilor și cercetărilor efectuate. În funcție de obiectivele propuse, educatoarea îi va
orienta pe copii spre elemente esențiale oferite de natură: să observe împreună florile, să recunoască
copacii după frunze, scoarță și fructe, să observe mușcchiul care crește pe scoarța copacilor, să
oberve insectele care sunt în pădure etc.
Activitatea de cunoaștere este finalizată prin strângerea de materiale din natură. Li se
acordă copiilor liberatea de a -și organiza singuri jocuri și activități practice, la alegere, pe grupe.
Reîntoarcerea se face după ce copiii au fost anunțați să -și strângă lucrurile și să facă ordine
la locurile de popas.
e) Valorificarea excursiei
Se face prin analizarea materialelor culese din pădure, sortarea acestora și aranjarea lor în
mod corespunzător la colțul naturii și în sala de grupă, pentru a putea fi valorificate la diferite
activități. Se poate face o machetă, folosind plastilină și materiale din pădure, se pot asculta și crea
povești despre pădure sau se pot pune la dispoziția copiilor material pentru desen, pictură și se
alcătuiește un album din des enele care reflectă aspectele pădurii.

51
3.4.3. Grupa mare – excursie „Grădina zoologică”7
a) Conținutul excursiei
Se va urmări: îmbogățirea oriz ontului de cunoaștere al copiilor cu privire la diverse
animal e, care trăiesc într -o lume pe care ei o cunosc decât din cărți, imagini, filme (caractersitici,
înfățișare, mod de comportare, hrană, foloase etc.) aspecte din activitatea oamenilor care le îngrijesc.
Se va urmări și îmbogățirea bazei senzoriale prin diferențierea strigătelor animalelor, a
mirosului caracteristic, a l blănii, a penajului etc. Se are în vedere și educarea spiritului de observație,
stimularea creativității, a dorinței de a cunoaște cât mai multe aspecte din viața animalelor.
b) Pregătirea educatoarei
Educatoarea va consulta material ul docum entar pentru a -și reactualiza cunoștințele privind
unele animale sălbatice și exotice existente în grădina zoologică. Totodată, aceasta v a stabili
itinerarul pe care -l va parcurge cu copiii, stabilind din timp la care animale se va opri mai mult sau
mai puț in. Se va consulta cu îngrijitorii asupra orei când sunt hrănite animalele pentru a surprinde cu
copiii aspecte inedite și intersante. Concomitent, va stabili ce informații poate da copiilor despre
viața și comportamentul acestora. În funcție de distanța d intre grădiniță și grădina zoologic ă, se va
alege mijlocul de transport cu care se vor deplasa și se va calcula timpul afectat deplasării, dar și
locul de popas pentru servirea gustării.
c) Pregătirea copiilor
Copiii sunt anunțați cu ceva timp înainte că vor face o excursie la grădina zoologică pentru
a se pregăti cu cele necesare în funcție de anotimpul în care se află. Înainte de plecare, educatoarea
le va formula câteva obiective și le va indica un plan al vizitei: unde vor merge, cu ce vor merge, ce
vor tr ebui să observe la animale și cum trebuie să se comporte.
d) Efectuarea excursiei
Este necesar ca după intrarea în grădina zoologică, copiii să aibă posibilitatea să o privească
în ansamblu: existența aleilor, pe marginea lor se află cuști și spații îngrădite pentru animale,
vegetația, vizitatori, personal de îngrijire a animalelor etc. Se va parcurge apoi itinerarul stabilit,
copiii oprindu -se pe rând în fața cuștilor pentru an imale. Copiii sunt lăsați să pună întrebări, să -și
schimbe impresii între ei. Educa toarea îi va sprijini să facă comparații pentru a stabili asemănări,
deosebiri, între animalele domestice și cele sălbatice. În situații special create, copiii urmăresc
munca desfășurată de îngrijitor în hrănirea și dresajul unor animale, pentru a constata modul în care
omul poate să mo difice comportamentul unora din tre ele.

7 M. Taiban, V. Nistor, E. Bîrseti, „Cunoștințe despre natură și om în grădinița de copii” , 1979, p. 201

52
Cu tact pedagogic, educatoarea va menține atmosfera de interes maifestată de copii, va
stimula spiritul lor de curiozitate , având grijă ca prin explicațiile date să nu depășească posibi litățile
lor de înțelegere. După vizitarea grădinii zoologice, copiii vor servi gustarea, moment după care vor
fi lăsați să se joace liber, timp în care educatoarea poartă discuții individuale sau pe grupuri mici
despre cele văzute în grădina zoologică.
e) Valorificarea excursiei
Se poate desena o grădină zoologică. Copiii pot povesti grupelor mai mici ce au văzut la
grădina zoologică utilizând desenele realizate. Totodată, p ot fi modelate și confecționate din
materiale variate animale, cuști, copaci, pentr u amenjarea unei machete a grădinii zoologice.
Ulteriror, s e clasifică animalele după criterii date.

53
CAPITOLUL IV
DESIGNUL CERCETĂRII

4. l. Ipotez a cercetării, scop și obiective

Ipoteza de lucru este un enunț a cărui valoare de adevăr sau fals este probabilă,
rezultatele investigării urmând să stabilească acest lucru . Ipoteza constituie un început de
dezlegare și de înțelegere a problemei, deoarece se avansează o propunere sau o explicație pentru
problema cercetată. Ipoteza constituie un ghid în organizarea și desfășurarea investigației , prin
ea dirijându -se activitatea de culegere, ordonare, sistemati zare a datelor observabile, dar și o
modalitate de înregistrare a progresului realizat în cadrul investigației.
Ipoteza deschide câmp larg cercetării propriu -zise (experimentarea, adunarea materialului
faptic), pentru ca, în final, să se realizeze atât pre lucrarea cât și interpretarea datelor, a concluziilor
ce se degajă din ele. Ea ne s ugerează legăturile care urmează să fie surprinse și explicate pe
parcursul cercetării . Interpretarea datelor trebuie să conducă la transformarea ipotezei în teză,
presupune rea devenind adevăr științific.
Lucrarea de fa ță valorifică experiența didactică pe care am acumulat -o ca educatoare ,
precum și rezultatele unei cercetări concrete desfășurate în învățământul preșcolar. Așadar, ipoteza
științifică este o predicție, o presupunere privind desfășurarea în perspectivă a unui proces sau
fenomen educațional, conceput și proiectat în condiții naturale sau provocate, în scopul
obținerii unor date teoretice și a unor rezultate practice noi , care să conducă la optimizarea
fenome nului sau procesului educațional studiat. În studiul de față, ipoteza de la care am pornit este:

„Dacă, pe lângă mijloacele tradiționale de transmitere de cu noștințe, dezvoltarea de
comportamente și deprinderi privind cunoașterea mediului, utilizăm și excursia ca activitate
extracurriculară de predare, sistematizare și consolidare, atunci se optimizează procesul
însușirii informațiilor al preșcolarilor referitoare la aspecte care țin de cunoașterea mediului
în învățământul preșcolar ”.

54
Scopul
Dezvolt area formativ -educativă a preșcolarilor prin utilizarea sistematică a excursiei
pentru cunoașterea mediului înconjurător .

Obiectivele cercetării
Principalele obiective pe care mi le -am propus în elaborarea acestei lucrări sunt:
 importanța desfășurării în cadrul învățământului preșcolar, în procesul instructiv –
educativ , de activități de cunoaștere a mediului;
 modalitățile de împletire a metodelor tradiționale cu cel moderne și extracurriculare în
vederea cunoașterii mediului în învățământul preșcolar;
 evidențierea valențelor formativ -educative ale excursiilor pentru cunoașterea mediului;
 optimizarea randamentului preșcolarilor.

4. 2. Organizarea cercetării

Conceptul de eșantion
Eșantionul reprezintă o parte a unui întreg, alcătuită dintr -un număr limitat de
subiecți , selectată după criterii științifice, pe care se realizează sondaje statistice , determinându -se,
verificându -se sau atestându -se anumite caracteristici ale întregului. Pentru ca aprecierile să poată fi
generalizate la întreaga mulțime din care face parte eșantionul, acesta trebuie să fie reprezentativ
pentru mulțimea din care a fost ales și pe care o reprezintă atât din punct de vedere cantitativ, cât
și calitativ. Numai în condițiile în care este asigurată reprezentativitatea eșantionului, put em vorbi
despre cercetări selective, respectiv de cercetări care își propun extrapolarea concluziilor
investigațiilor realizate pe anumite eșantioane constituind un substitut al cercetărilor integrale.

Descrierea grupei de preșcolari
Demersul cercetării s -a desfășurat la Grădinița cu Program prelungit „Floarea
Soarelui” din Craiova, pe parcursul anului școlar 201 6-2017. Pentru verificarea ipotezei de lucru
și atingerea obiectivelor, mi -am orientat atenția asupra unui eșantion reprezent ând o grupă de 2 3 de
preșcolari (grupa mare „Îngerașii ”), cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani. Chiar dacă grupa nu
este este echilibrată în ceea ce privește numărul de fete și de băieți, ea este relativ omogenă din

55
punct de vedere al vârstei copiilor, precum și al nivelului experiențial al acestora. Frecventarea
grădiniței a înregistrat un procent normal: aprox. 80% zilnic , absențele fiind doar din motive
obiective (condiții climatice nefavorabile, probleme de sănăta te). Trebuie să mai precizăm faptul că
40% dintre părinții copiilor au studii superioare , iar 60% studii medii , constatându -se o mare
deschidere spre cunoaștere, preocupare constantă pentru a asigura copiilor o cât mai bună educație.
Ținând seama de obiect ivele cercetării întreprinse, cunoșterea întregului potențial bio –
psihologic și intelectual al copiilor s -a impus ca o necesitate.
Toate metodele și tehnicile pe care le -am utilizat în cunoașterea copilului au subsumat în
esența desfășurării lor contactul nemijlocit cu copilul.
Dintre metodele de studiere a individualității (test, anchetă, studiu de caz), cea care ne -a
oferit cele mai multe posibilități de cunoaștere a fost observația ; prin intermediul ei am reușit să
observăm copilul în timpul difer itelor activități din grădiniță și din afara ei . Observațiile efectuate au
fost consemnate în fișele de observație , fiind comunicate și părinților, în calitatea lor de parteneri în
educație, participanți activi la modelarea personalității copiilor.
Cunoșterea copiilor s -a bazat pe fapte și date concrete. Pentru a culege un material faptic
corespunzător, am desfășurat această muncă, pe baza unui plan general stabilit în prealabil care a
cuprins jaloanele studierii psihologice a copilului, în jurul căr ora am sintetizat materialul necesar.

4. 3. Metode de cercetare

În alegerea metodelor de cercetare am avut în vedere următoarele:
 recurgerea la metode obiective de cercetare , adică la metode prin care să poată fi
observate, înregistrate și măsurate reacțiile subiectului la acțiunea directă sau indirectă a
diferiților stimuli externi;
 utilizarea unor metode care să facă posibilă abordarea sistematică a fenomenului
investigat;
 folosirea unui sistem complementar de metode , care să permită investigarea
fenomenului, atât sub aspectul manifestării s ale generale, cât și specifice.

56
Am folosit experimentul psihopedagogic, metoda testelor, chestionarul, dar și
observația . În funcție de cerințele concrete ale cercetării am recurs și la alte căi și mijloace de
informare:
 observarea preșcolarilor în timpul activităților desfășurate;
 analiza unor lucrări și materiale realizate de copii;
 sondaje privind preferințele și interesele cop iilor;
 analiza corelațiilor dintre rezultatele obținute înainte și după introducerea experimentului.
Cercetarea s -a realizat în mai multe etape , cuprin zând același colectiv de copii.

Am apelat al următoarele metode de investigare principale:
1. Metode constatative :
a. Observația;
b. Convorbirea;
c. Experimentul pedagogic;
d. Testul oral de evaluare;
e. Metoda anchetei – Chestionarul;
f. Analiza produselor activității.

În afară de acestea, se mai pot folosi și alte metode pentru acumularea empirică și științifică
a datelor, cum ar fi: analiza documentelor școlare (instituționale), interviul, testul sociometric,
metoda aprecierii obiective, metoda panel, metoda biografică, studiul de caz, tehnici de înregistrare
audio -video.1
2. Metode de interpretare:
g. Metode statistice și de interpretare a rezultatelor;
h. Metoda grafică.

1.a. Metoda observației
Este una dintre cele mai răspândite tehnici de cercetare științifică. Ca pondere de cunoștere
științifică ea constă în contemplarea intenționată, metodică, sistematică a unui subiect uman, a
unor manifestări psihice ale acestuia în desfășurarea lor naturală și înregistrarea cât mai
exactă a faptelor psihologice semnificative .

1 Elena Joița, Pedagogie – Educa ție și curriculum, p. 51

57
Aceast ă metod ă are un rol hotărâtor în cercetarea pedagogică și presupune urmărirea
intenționată și si stematică a fenomenelor instructiv -educative studiate, a faptelor educaționale, așa
cum se desfășoară ele în condiții obișnuite. Valoarea ei constă în faptul că surprinde direct, pe viu,
modul de producere și manifestare a fenomenelor, furnizând date asupr a activităților psihice
desfășurate normal în condițiile vieții de toate zilele . Se folosește în toate etapele cercetării și
ajută, de obicei, toate celelalte metode, oferind date suplimentare în legătură cu diverse aspecte ale
fenomenului investigat.
Obse rvația științifică este provocată, întreținută, lărgită și perfecționată de interesul celui
care își propune să facă serios cercetarea. Ca metodă de cunoaștere a copilului, observația vizează
urmărirea copilului în situații diferite , subliniind aspecte tip ice ale activității și comportării
acestuia. Observația poate fi pasivă, spontană (când se ajunge la observații în mod întâmplător) și
activă când cercetătorul este preocupat să obțină observații.2
Folosind observația ca metodă de cercetare științifică și ca metodă de cunoaștere a
copilului, am avut în vedere:
– elaborarea planului de observare;
– stabilirea scopului ce urmează a fi realizat;
– precizarea cadrului în care se desfășoară activitatea;
– instrumentele necesare pentru investigația datelor.
Informațiile culese au fost notate în fișa de observație a copilului . Datele au fost
analizate, prelucrate și interpretate comparativ . Le-am consemnat fără ca subiecții să -și dea
seama. Aceasta a avut o importanță deosebită în realizarea obiectivelor propu se pentru cercetare.
Am creat condițiile necesare pentru desfășurarea naturală a tuturor fenomenelor observate.
În urma celor observate am desfășurat, în cadrul activității de dimineață, activitate cu grupe mici sau
individuale, pentru recuperarea unor cun oștințe care nu au fost însușite corespunzător, iar cu copiii
avansați jocuri – execițiu cu un grad de dificultate mai ridicat, astfel încât dezvoltarea lor
intelectuală să progreseze.
Am folosit observarea integrală, urmărind atât modul de îmbinare al noț iunilor
despre mediul înconjurător, cât și observarea selectivă, descompunând procesul
reprezentărilor și noțiunilor de cunoaștere a medi ului în părțile sale componente (predare –
învățare de cunoștințe, formare de priceperi și deprinderi practice etc.).

2 I. Nicola, Pedagogia școlară , p. 59

58
Am urmărit prin observații atitudinea preșcolarilor față de activitățile de cunoaștere a
mediului în condițiile aplicării diverselor strategii didactice. Mi-am propus ca scop, să stabilesc căile
de formare ale fiecărei reprezentări de cunoaștere a mediului, m ijloacele cele mai eficiente de
antrenare a tuturor copiilor în aceste activități . Observarea a fost folosită cu succes în activitățile
de cunoaștere a mediului în care am avut ca temă însușirea de cunoștințe cu privire la animale
(„Pisica” – observare, „U rsul” – observare), plante („Ghiocelul” – observare, „Tufănica” – observare).
Folosind această metodă, am constatat că nu toți copiii și -au însușit noțiuni referitoare la
mediul înconjurător observat prin intermediul excursiilor , noțiuni care se vor însușii prin
participarea acestora la cât mai multe exerciții și antrenarea lor în cât mai multe jocuri didactice.

1.b. Metoda convorbirii
Constă într -un dialog între educatoare și copiii supuși investigației în vederea
acumulării unor date, opinii în le gatură cu anumite fenomene . „Atunci când se desfășoară în
serie, pe baza unor chestionare, îmbracă forma anchetei”.3
Metoda convorbirii se desfășoară pe baza unui plan și a unor întrebări, dialogul trebuie
să fie cât mai natural, cercetătorul să manifeste multă elasticitate , punând întrebări colaterale,
menite să -l stimuleze pe interlocutor, pentru a -și exprima gândurile și opiniile.
Avantajul acestei metode este că, în timp scurt, se pot obține numeroase date care, altfel,
ar fi greu accesibile observației directe.
Am folosit această metodă deoarece subiecții nu pot să răspundă în scris. În timpul
comunicărilor cu copiii am căutat să creez o atmosferă ambiantă plăcută pentru ca ei să răspundă cu
încredere. În timpul discuțiilor am evitat întrebările directe închise , ce ar fi putut duce la
răspunsuri formale, dialogul a decurs cât mai natural, apelând la întrebări colaterale care să -i
stimuleze în exprimarea ideilor. Ținând cont de tema cercetării am folosit con vorbirea la grupa
mare , adresându -le întrebări legate de obiectivele temei de cercetat: noțiuni despre mediul
înconjurător, caracteristicile anotimpurilor, aspecte din viața animalelor sălbatice, părțile
componente ale florilor. Exemplu de activități în ca re am folosit ca mijloc de realizare convorbirea:
„Ce știm despre anotimpul toamna?”, „Ce știm despre animalele care trăiesc în pădure?”, „Ce ne
aduce Zâna Primăvara?”
Scopul: Se verifică capacitatea de generalizare a copiilor și gradul de însușire a unor
noțiuni, posibilitatea raportării acestor noțiuni la respectivele categori integratoare . Reușita

3 I. Nicola, op. cit. , p. 71

59
acestor probe depinde de bogăția vocabularului, de prezența unor noțiuni generale și de aptitudinea
de a exprima în cuvânt un obiect.
Prin această metodă am căutat ca discuția să se desfășoare într -o atmosferă de încredere.
Întrebările adresate au fost un exemplu de vorbire clară, coerentă, precisă.

1.c. Experimentul pedagogic
Este considerat ca fiind o metodă nouă în contextul obișnuit al activității pedago gice.
Această metodă menită să optimizeze programul educațional este expresia unei idei sau
ipoteze, iar experimentul însuși se organizează pentru a proba ipoteza respectivă. Experimentul
pedagogic se deosebește de observație prin aceea că provoacă modific ări și izolează fenomenul
supus cercetării.
Experimentul pedagogic s -a desfășurat în trei etape:
 Etapa constatativă (etapa pretest ), în cadrul căreia, prin intermediul unor probe de
evaluare bine alese, am urmărit cunoașterea stadiului în care se găsesc copiii la începutul
experimentului , mai cu seamă în ceea ce privește achizițiile noțiunilor despre mediul înconjurător
(nivelul inițial) .
 Etapa propriu -zisă cu valoare formativă , care a avut cea mai mare întindere și care
a constat în antrenarea copiilor într-o serie de jocuri didactice, activități de convorbire, lecturi după
imagini și participarea directă la activitățile desfășurate în aer biber (plimbări, excursii).
 Etapa finală , de verificare (etapa postest) , în care copiii au fost supuși la același
număr de probe ca și în etapa constatativă, dar cu un alt nivel de dificultate . Are un caracter
comparativ, cu privire la rezultatele obținute în urma demersului experimentului formativ.

1.d. Metoda testelor
Testul reprezintă o parte bine definită care imp lică o temă (sarcină) sau un grup de teme
numite pe baza unui criteriu unitar . Elementele care conferă consistență unui test au căpătat
denumirea de „ item ”. Testul se poate utiliza în combinație cu alte metode și el devine un
instrument de sondaj , dar și de evaluare conform cunoștințelor.

Testele sunt clasificate astfel:
a) după numărul subiecților cărora li se aplică:
– teste individuale;
– teste de grup;

60
– teste colective;
– teste combinate.
b) după conținutul testelor există:
– teste de cunoștințe;
– teste psihologice;
– teste de personalitate.
Testul de cunoștințe poate fi utilizat cu succes în determinarea și evaluarea obiectivă a
gradului de formare a deprinderilor, atât în tratarea periodică , cât și finală. Aplicarea cu succes a
metodei testelor depinde de modul în care este folosită și cum sunt interpretate datele pe care le
oferă, de priceperea celor care lucrează cu ele.
Înainte de demararea experimentului propus, am utilizat probe de test pentru a testa
nivelul inițial de cunoștințe al copiilo r (noțiuni despre mediul înconjurător , volumul
vocabularului). De asemenea, am folosit testul la final de capitol în scopul verificării nivelului de
cunoștințe . În activitatea de dimineață (ALA) se pot da teste de recuperare (pentru cazurile în care
sunt sesizate lacune în cunoștințe), teste de exersare (pentru însușirea conștientă a cunoștințelor
prestate într -o anumită etapă), teste de dezvoltare (pentru copiii cu abilități) și teste de eșalonare
(pentru verificarea nivelul ui cunoștințelor, p riceperilor și deprinderilor).

1.e. Metoda anchetei – Chestionarul
Metoda anchetei este în măsură să furnizeze informații importante în legătură cu diferitele
aspecte ale temei studiate, de la o populație mai mare de subiecți. Se investighează opinii,
atitudini, interese ale subiecților . Instrumentul specific acestei metode este chestionarul, pentru
care am optat și în cercetarea de față, acesta fiind destinat cadrelor didactice.
Chestionarul constă într -o succesiune de întrebări adresate în scris subiecților cercetării
și la care se așteaptă răspunsuri scrise . Această metodă se folosește în diferite etape ale cercetării,
alături de și corelată cu alte metode de cercetare pihopedagogică.
În cazul de față, s-a utilizat un chestiona r aplicat celor 20 de cadre didactice,
educatoare și profesori pentru învățământul preșcolar , de la Grădinița cu Program Prelungit
„Floarea Soarelui” Craiova.

Această ancheta a cuprins mai multe etape:

61
– alegerea subiecților de chestionar (cele 20 de educatoare pe care s -a aplicat
chestionarul);
– pregătirea întrebărilor chestionarului;
– executarea pe teren a anchetei prin interogarea subiecților;
– elaborarea rezultatelor.

Menționăm câteva exigențe care s -au respectat în utilizarea acestei metode, cele mai multe
dintre acestea referindu -se la modalitatea de formulare a întrebărilor:
 formularea clară, coerentă, accesibilă a întrebărilor;
 ordonarea logică și progresivă a acestora;
 echilibrarea diferitelor tipuri de întrebări în structu ra chestionarului;
 îmbinarea întrebărilor apreciate de cercetător ca făcând interesul subiecților cu cele mai
puțin interesante, dar necesare, evitându -se astfel neimplicarea motivațională a acestora sau
demotivarea lor;
 dozarea optimă, sub aspect cantitativ și calitativ, a întrebărilor, astfel încât numărul lor
să nu fie foarte mare, dar să satisfacă totodată intențiile cercetătorului;
 codificarea întrebărilor, astfel încât să fie ușor de prelucrat;
 neimplicarea cercetătorului în alegerea răspunsur ilor de către subiecți.

Chestionarul a cuprins două părți:
Partea introductivă :
– s-a motivat subiecților necesitatea aplicării chestionarului;
– s-a precizat scopul și obiectivele cercetării;
– cine a inițiat cercetarea și de ce;
– recomandări privind modul de completare; s -a insistat asupra sincerității completării lui.
Întrebările propriu -zise:
– întrebări închise – au permis alegerea doar a răspunsurilor fixate în chestionar. Au
solicitat răspunsuri nuanțate oferite de o scală de genul: În foarte mi că măsură, în măsură potrivită,
în mare măsură, în foarte mare măsură etc.
– întrebări deschise – au lăsat libertatea de a formula răspunsul în maniera dorită.
– întrebări cu răspunsuri la alegere – au constat în prevederea sub formă de evantai a
tuturor r ăspunsurilor posibile la o întrebare de tip deschis.

62
1.f. Metoda analizei produselor activității
Aceasta este o oglindă a personalității copilului. Metoda oferă indirect cercetătorului
date referitoare la acțiunea educațională, îndeosebi asupra rezultatelor ei . Din aceasta cauză,
datele respective oferă prilejul unor reflecții retroactive și a unor comparații între ceea ce constată la
momentul respectiv și ceea ce ne ofer ă alte metode și procedee. Produsele activității ne permit să
facem previziuni în legătură cu dezvoltarea personalității copiilor , pentru a depista cauzele unor
manifestări comportamentale ale acestora. În funcție de tema aleasă, se poate declanșa în mod
intenționat un anumit gen de activitate, produsele ei urmând să fie analizate, studiate.
Prin folosirea metodei analizei produselor activității s -au obținut date importante care
prezintă stadiul de pregătire a copiilor, care va nivelul de cunoștințe despre cunoașterea mediului .
Evaluarea cunoștintelor prin fișe a făcut să se fixeze mai mult aspecte din lumea înconjurătoare ,
caracteristici ale anotimpurilor, cunoștințe referitoare la viețuitoare, plante, să se dezvolte mai mult
gândirea (analiza și sinteza).

2. a. Metode statistice și de interpretare a rezultatelor
„Este o aplicare a produselor matematice la manipularea variabilelor, o tehnică de inducții
și interferențe în cercetare”.4 Valoarea tehnicilor statistice depinde de calitatea și fidelitatea
memorării și de conținutul psihopedagogic al mărimilor care operează . Tehnici statistice mai
des utilizate: întocmirea datelor și calcularea unor indici statistici .
Analiza de conținut – permite stabilirea cauzelor de producere a unor fenomene și
prevedere a posibilității de intervenție în sens pozitiv în evoluția lor, iar metoda statistică îți dă
posibilitatea înregistrării și int erpretării datelor, relațiilor.

2.b. Metoda grafică
Această metodă am folosit -o în strânsă legătură cu metoda statistică și m -a ajutat la
analiza mai profundă, mai exactă a fenomenului de studiat . Reprezentarea grafică a datelor
poate fi făcută folosindu -se curbele de probabilitate, distribuție de frecvență, grafice, figuri, tabele.
Conform acestei metode, toți copiii normal dezvo ltați pot obține rezultate bune și foarte
bune, dacă li se respectă ritmul propriu de învățare și beneficiază de un tratament pedagogic adecvat.

4 Ibidem , op. cit. , p. 68

63
CAPITOLUL V
DESFĂȘURAREA CERCETĂRII. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII

5. 1. Etapa constatativă (pretestul)

O cercetare riguroasă impune cunoașterea nivelului eșantionului de lucru .
În perioada evaluărilor inițiale de la începutul anului școlar 2016 -2017, s -a desfășurat
etapa constatativă a cercetării în cadrul căreia s -au aplicat copiilor teste de evaluare inițială .
Aceste teste au urmărit determinarea nivelului anterior de cunoștințe, priceperi și deprinderi,
capac itatea de a se juca și de a învăța prin joc, dar și depistarea eventualelor lacune în
cunoștințe a eșantionului de lucru (grupa mare “ Îngerașii” a Grădiniței cu Program Prelungit
“Floarea Soarelui” Craiova), pe baza cărora am alcătuit noul program de instr uire, permițând ulterior
compararea rezultatelor după o perioadă de aplicare a jocului didactic , a activăților integrate și
aplicarea de metode interactive în activitățile de cunoaștere a mediului și de cunoaștere a
progreselor realizate de copii.
În ela borarea conținutului probei inițiale s -a ținut cont de ceea ce urmează să învețe copiii
pentru a putea anticipa demersul de continuare optimă a instruirii prin analiza rezultatelor.
Cunoașterea copiilor din grupă s -a bazat pe fapte și date concrete . Pentru a culege
materialul faptic, m -am ghidat și am folosit teste, fișe, stabilite în prealabil și care cuprind aspectele
mai importante de observat și concluziile privind stadiul achizițiilor. Procedând astfel am luat
măsuri de remediere a unor deficiențe de comportament cognitiv, afectiv și de coordonare
psihomotrică; cunoscându -le înclinațiile native am căutat să le dezvoltăm prin intermediul jocului.
Observarea copiilor , a întregului program instructiv -educa tiv, defășurată la începutul anului
școlar în grădiniță a făcut ca evaluarea și măsurile luate în urma rezultatelor obținute să aibă
eficiență și astfel copiii să răspundă pozitiv la stimulii educaționali.

5.1.1. Analiza rezultatelor probei de evaluare
Probele de evaluare aplicate la începutul anului școlar celor 23 de copii prezenți au vizat
obiective și un domeniu de conținut bine precizate.

64
Am folosit tehnici de evaluare a nivelului de conoștințe al preșcolarilor cu noțiuni de
cunoaștere a mediului, a comunicării orale, a expresivității vorbirii . Aceste probe pot viza:
capacități de analiză, de sinteză, de recunoaștere, de clasificare .
Astfel, am testat nivelul de conoștințe al copiilor cu privire la:
– Aspecte ale celor patru anotimpuri;
– Recunoașterea și denumirea animalelor sălbatice și domestice;
– Volumul vocabularului activ;
– Capacitatea de înțelegere a noțiunilor specifice ;
– Capacitatea d e a reda cu ajutorul desenului/ picturii/modelajului aspecte care țin de
cunoașterea mediului.
În acest sens am stabilit itemii reprezentativi . Cotarea s -a făcut în funcție de dificulatatea
itemului. Astfel, în lucrarea de față am încercat să prezint la nivelul grupei mari, pregătitre a a câteva
probe -test care să verifice nivelul de cunoștințe la această vârstă. În proiectarea probelor de
evaluare am ținut cont de calitatea și claritatea obiectivelor propuse, dar și de valoarea
predictivă și aplicabilitatea acestor probe și pentru alte grupuri de copii.
Pentru determinarea nivelului de cunoști nțe al copiilor am aplicat pentru fiecare obiectiv
instructiv -educativ câte o probă . Pentru unele obiective specifice pentru care nu există probe în
literatura de specialitate, am creat probe și le -am aplicat în contextul necesar.
Menționez că următoarele probele aplicate sunt extrase din literatura de specialitate1:

A. Proba pentru recunoașterea aspectelor caracteristice celor patru anotimpuri
Obiectiv fundamental : verificarea și sistematizarea cunoaștințelor copiilor despre
anotimpuri (fenomene, îmbrăcăminte, activitatea oamenilor).
Instructaj : în vederea atingerii obiectivului propus, fiecare dintre copii trebuie să descrie o
imagine pe care o alege.
Notare : Pentru fiecare răspuns corect am notat :
 2 puncte – pentru descrierea completă a imaginii alese și atribuirea ei anotimpului
corespunzător;
 1 punct – pentru atribuire a imaginii alese anotimpului corespunzător;
 0 puncte – pentru neatingerea obiectivelor.

1 E. Varzar, M. Taiban, V. Manasia, E. Gheorghian, Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii –
metodică , București, Editura didactică și pedagogică, 1972

65
La finalul activitații, copiii au primit o fișă de lucru pentru a verific a nivelul de cunoștințe
acumulat de copii.
În urma testării inițiale (proba nr. 1) s-au obținut următoarele rezultate, consemnate în
centralizatorul de mai jos:
TABEL SINTETIC PROBA NR. 1
Eșantion Nr.
copii Î2 D2 A2
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 8 10 5
Procentual 100% 34,78 % 43,48 % 21,74 %

B. Proba pentru recunoașterea și denumirea animalelor domestice și sălbatice
Obiectiv fundamental: fixarea cunoștințelor referitoare la caracteristicile unor animale,
la modul lor de viață, la foloasele aduse de ele și la denumirea puilor .
Material didactic : jetoane reprezentând diverse animale sălbatice și domestice (pisică, câine,
oaie, urs, lup, vulpe etc.) și puii acestora.
Am aplicat proba în felul următor:
– Am cerut fi ecărui copil să aleagă o imagine de pe masă și s ă denumească animalul respectiv,
precizând și ce fel de animal este.
– După ce au recunoscut animalul, fiecare dintre copii trebuie să gasească imaginea cu puiul lor.
– O altă variantă este asocierea animalului ale s cu mediul lui de viață (vulp ea trăiește în
vizuină, ursul trăiește în bârlog, oaia stă la stâna etc).

Evaluare :
Î2 – copilul rezolvă toate sarcinile (100%);
D – copilul rezolvă două dintre sarcinile date ;
A – copilul nu rezolvă sarcinile primite (0%-20%).
În urma primei probe s-au obținut următoarele rezultate, consemnate în centralizatorul și
diagrama de mai jos:

2 Legendă : Î: comportament însușit
D: comportament în dezvoltare
A: comportament absent

66
TABEL SINTETIC PROBA NR. 2
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 5 13 5
Procentual 100% 21,74 % 56,52 % 21,74 %

C. Proba pentru determinarea volumului vocabularului activ
Obiectiv fundamental: verificarea volumului vocabularului și a gradului de înțelegere a
noțiunilor .
Instructaj : În vederea atingerii obiectivului propus, am enunțat un număr de cuvinte ce
denumesc obiecte din experiența curentă a copiil or, ca de exemplu: măr, rață, păpușă, iarnă,
ghiocel, pisică. Apoi i -am întrebat pe copii ce știu despre fiecare cuvânt. În notarea răspunsurilor am
apreciat atât corectitudinea răspunsului, cât și numărul cuvintelor prin care copilul își formulează
răspun sul.
NOTARE : Pentru fiecare răspuns corect am acordat:
2 puncte : 1 punct pentru conținut și 1 punct pentru amplitudinea răspunsului.
De exemplu, am acordat 2 puncte pentru următorul răspuns: „Ghiocelul este vestitorul
primăverii. Această plantă este formată din rădăcină, tulpină, f runze, floare. Ghiocelul se aseamănă
cu un clopoțel”. Gradul de dificultate și complexitatea probei poate crește o dată cu vârsta și nivelul
de pregătire al copilului (dacă a mai frecventat grădinița în anii anteriori). În acest sens, se pot
adresa și alte întrebări, cum ar fi: Cum face rața?, Ce culoare are mărul?, Unde trăiește ursul?, Ce
mănâncă pisica? etc.
Am considerat răspuns corect atunci când se menționează cât mai multe caracteristici ale
cuvântului și copilul înțe lege sensul cuvântului folosit.
La sfârșitul probelo r aplicate am constatat că 6 copii au dat răspunsuri corecte (Î), ei au fost
notați cu câte 2 puncte, 10 copii au dat răspunsuri incomplete și au fost notați cu 1 punct (D),
apreciind strădania și interes ul, iar 7 preșcolari nu au dat răspunsuri potrivite. Acest rezultat m -a
determinat să lucrez cu fiecare grup în parte și să insist mai ales acolo unde am constatat că
preșcolarii au dificultăți.
În urma testării inițiale (proba nr. 3) s-au obținut următoarele rezultate, consemnate în
centralizatorul de mai jos:

67
TABEL SINTETIC PROBA NR. 3
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 6 10 7
Procentual 100% 26,09 % 43,48 % 30,43 %

D. Proba de integrare a noțiunilor – „Ce este aceasta/acesta/acestea?”
Obiectiv fundamental: verificarea capacității de generalizare a copiilor și a gradului de
însușire a unor noțiuni din domenii variate, posibilitățile raportării acestor noțiuni la
respect ivele categorii integratoare .
Material didactic : jetoane reprezentând diverse obiecte (flori, pisică, câine, rochie, rață,
roșia, vânătă, măr, cucoș etc.).
Tehnica aplicării: Se propun copiilor grupe de noțiuni, aparținând aceleiași categorii
integratoare și li se cere să denumească respectivele categorii:
 Crizantema, tufănica, ghiocelul;
 Roșia, ardeiul, vânăta;
 Lupul, ursul, vulpea.
Instructaj:„Spune ce sunt crizantema, tufănica, ghiocelul?” . După răspunsul dat la prima
întrebare, se trece la altă categorie de noțiuni.
Se poate cere copiilor să s pună cât mai multe lucruri despre obiectul dat.
Proba este considerată pozitivă când copilul rezolvă sarcinile în proporție de 75%.
La grupa mare , copiii pot să spună amănunte despre obiecte și au capacitat ea de a integra
obiectele în diferite categorii.
Notare:
 1 punct – indicarea corectă a categoriei integratoare și oferirea de amănunte despre
obiecte în propoziții corecte. (Î)
 0 puncte – pentru indicarea cu ajutor a cel puțin 2 -3 răspunsuri corecte de integrare a
obiectelor în diferite categorii De exemplu: „Crizantema, tufănica, ghiocelul sunt flori”. (D)
În urma testării inițiale – proba nr. 4 s-au obținut următoarele rezultate, cons emnate în
centralizatorul de mai jos:

68
TABEL SINTETIC PROBA NR. 4
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii” 23 10 10 3
Procentual 100% 43,48 % 43,48 % 13,04 %

E. Proba de reprezentare a noțiunilor cu ajutorul desenului
Obiectiv fundamental: verificarea capacității copiilor de a reda prin desen aspecte din natură .
Material didactic : coli, culori, imagini reprezentative (anotimpuri, plante, animale).
Tehnica aplicării: Se dă copiilor ca sarcină de lucru de a reda liber, prin intermediul
desenului aspecte din natură.
Notare: Se notează lucrarea în funcție de cât de multe caracteristici ale temei date sunt redate
cu ajutorul desenului.
Î – copilul sarcina dată, reliefând cât mai multe dintre caracteristicile temei date;
D – copilul desenează aspecte puține ale temei date, dar respectă culorile ;
A – copilul nu rezolvă sarcinile primite ( 0%-20%).
În urma testării inițiale (proba nr. 5) s-au obținut următoarele rezultate, consemnate în
centralizatorul de mai jos:
TABEL SINTETIC PROBA NR. 5
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii” 23 5 12 6
Procentual 100% 21,74 % 52,17 % 26,09 %

5.1.2. Analiza rezultatelor obținute prin chestionar
De asemenea, pentru cercetarea propriu -zisă a fost conceput și un chestionar adresat
părinților preșcolarilor de la grupa la care îmi desfă șor activitatea didactică, cu scopul de a
evidenția implicarea părinților în petrecerea timpului liber împreună cu copiii și desfășurarea
de activități în aer liber .

69
Iată rezultatele obținute în urma interpretării răspunsurilor oferite de părinți: pe toți părinții îi
preocupă timpul petrecut de către copii în aer liber, dar numai 8 părinți ( 34,78 %) desfășoară
activități în aer liber și merg periodic în excursii cu copiii, vizite în parc, muzeu, grădina zoologică,
13 părinți ( 56,52 %) petrec timpul liber împreună cu copiii afară fără a se implica în educarea
acestora cu privire la cunoașterea mediului înconjrător , mai mult supraveghindu -i, iar 2 părinți
(8,70%) nu se implică în nici un mod în jocurile copiilor (Fig. 3) .

Fig. 3: Gradul de implicare al p ărinților în petrecerea timpului liber împreună cu copiii și
desfășurarea de activități în aer liber

Pentru îmbogățirea vocabularului cei mai mulți 15 (65,22 %) îi lasă pe copii să sesizeze
cuvintele noi și să ceară explicații, 6 (26,08 %) le explică cuvinte, iar 2 (8,70%) nu a răspuns (Fig. 4) .
Interesul acordat dialogului părinte –copil este mediu 16 (70%) sunt foarte interesați de
discuțiile cu copiii, iar ceil alți 7 (30%) consideră aceste dialoguri nesemnificative (și pe fondul
lipsei de timp).
Toți părinții sunt de p ărere că educatoarele sunt cele care trebuie să se preocupe de însușirea
cunoștințelor referitoare la cunoașterea mediului și implicarea acestora în activități extracurriculare
(excursii tematice, vizite, plimbări), iar 8 (34,78%) consideră că și familia trebuie să se implice în
aceast e activită ți.

70

Fig. 4: Gradul de implicare al p ărinților în desfășurarea de activități în aer liber și
îmbogățirea vocabularului

5.1.3. Analiza rezultatelor observației sistematice
Ca metodă de cunoaștere a copilului, observația vizează urmărirea copilului în situații
diferite, subliniind aspecte tipice ale activității și comportării acestuia. Observația poate fi pasivă,
spontană (când se ajunge la observații în mod întâmplător) și activă când cercetătorul este preocupat
să obțină observații.3
În această etapă observația a avut drept scop determinarea nivelului preșcolarilor
înainte de aplicarea experimentelor . Observația sistematică a fost realizată cu ajutorul unei fișe
de observare/caracterizare în care s -au notat, concomitent cu desfășurarea evenimentelor,
impresiile observat e.
Folosind observația ca metodă de cercetare științifică și ca metodă de cunoaștere a copilului,
am avut în vedere:
– elaborarea planului de observare;
– stabilirea scopului ce urmează a fi realizat;
– precizarea cadrului în care se desfășoară activitatea;
– instrumentele necesare pentru investigația datelor.
Informațiile culese au fost notate în fișa de observație a copilului . Datele au fost analizate,
prelucrate și interpretate comparativ . Le-am consemnat fără ca subiecții să -și dea seama. Aceasta

3 I. Nicola, Pedagogia școlară , p.59

71
a avut o importanță deosebită în realizarea obiectivelor propuse pentru cercetare. Am creat condițiile
necesare pentru desfășurarea naturală a tuturor fenomenelor observate. În urma celor observate am
desfășurat, în cadrul activității de dimineață, activita ți cu gr upe mici sau individuale, pentru
recuperarea unor cunoștințe care nu au fost însușite corespunzător, iar cu copiii avansați jocuri –
execițiu cu un grad de dificultate mai ridicat, astfel încât dezvoltarea lor intelectuală să progreseze.
În timpul observaț iei am urmărit dezvoltarea vorbirii și a comunicării orale , însușirea
corectă a termenilor specifici cunoașterii mediului .
Folosind această metodă, am constatat că nu toți copiii și -au însușit noțiuni referitoare la
mediul înconjurător observat prin inter mediul excursiilor, noțiuni care se vor însușii prin
participarea acestora la cât mai multe exerciții și antrenarea lor în cât mai multe jocuri didactice.

5. 2. Etapa experimentală

După stabilirea stadiului inițial al preșcolarilor din grupa mare „Îngerașii ”, în etapa
experimentală începe să se introducă schimbarea propusă în cercetarea de față . Astfel, am
utilizat frecvent pe parcursul întregului an școlar în cadrul activităților de cunoaștere a mediului
jocuri didactice, care au presupus variante de joc foarte antrenante, activități în cadrul cărora
am aplicat metode interactive de grup (lotusul, explozia stelară, cubul, brainstormingul etc.),
desfășurarea de activități extracurriculare (vizite, excursii, plimbări), activități instructiv –
educative la care am folosit materialele adunate din cadrul excursiilor , pentru dezvo ltarea și
fixarea cuvintelor, expresiilor și cunoștințelor nou acumulate.
Activități le de cunoaștere a mediului în care am folosit JOCURILE DIDACTICE , am
urmărit îmbogățirea vocabularului copiilor cu obiecte și fenomene ale mediului înconjurător : numele
anotimpurilor și ale fenomenelor caracteristice, numele plantelor și animalelor cunoscute, cuvinte
care exprima aspecte comportamentale, stări afective și relații sociale .
Astfel, am aplicat o serie de jocuri :
 „Prin ce se aseamănă?”
Scopul: fixarea cunoștințelor referitoare la caracteristicile înfățișării, a hranei
animalelor și a foloaselor aduse de ele .
Sarcina didactică: compararea unor grupe de animale și desprinderea aspectelor comune.

72
Material didactic: siluete sau ilustrații cu animale dom estice și sălbatice cunoascute, panou,
buline etc.
Regulile jocului: educatoarea enunță un criteriu de asemănare pentru un grup de animale, iar
copiii trebuie să spună care sunt animalele resp ective și să aleagă imaginea pentru a fi afișată la panou.
Varianta I:
Un copil este chemat să grupeze animalele care au un element în comun: copite (vaca, oaia,
calul, vaca), aripi (g âsca, rața, curca, găina), gheare (pisica, cocoșul), coarne (cerbul, berbecul, țapul,
vaca). Se continuă jocul de către alți copii care vor avea de grupat animalele după alt criteriu, de
exemplu animale care consună aceeași hrană (animale care se hrănesc cu iarb ă: calul, vaca, oaia și
animale care se hrănesc cu carne: lupul, vulpea, câinele).
Jocul continuă cu clasificarea animalelor în funcție de foloasele pe care le aduc: animale care
ne dau lapte (vaca, oaia, capra), animale care fac ouă (găina, rața, gâsca), animale care ne dau carne
(porcul, vaca, oaia, găina).
Varianata a II -a:
Copiii sunt antrenați să găsească singuri un element comun și să aleagă animalele
corespunzătoare în funcție de criteriul stabilit.
Varianta a III -a:
Copiii trebuie să privească cu at enție imaginile afișate de educatoare și să găsească prin ce se
aseamănă. Copilul care a răspuns corect, primește o bulină colorată, iar cei care au primit mai multe
buline sunt câștigători.
Pentru complicarea jocului se expun copiilor mai multe imagini cu animale fără un criteriu
anume și se cere copiilor să elimine animalul care nu are nimic asemănător cu celelalte. De
exemplu: se prezintă un grup de animale format din cal, vacă, oaie, găină. După ce se stabilește un
criteriu comun la două sau trei dintre animale, de exemplu animale care au 4 picioare, se solicită să
se arate animalele care nu se încadrează în criteriul stabilit.

 „Cine așează mai bine?”
Scopul: verificarea și sistematizarea informațiilor dobândite de copii despre animalele
sălbatice și domestice privind hrana, adăpostul puilor, foloasele aduse de ele, perfecționarea
deprinderii de a clasifica în mod independent, de a stabili legături între cunoștințe .
Sarcina didactică: clasificarea animalelor cunoscute după mediul în care trăiesc, preci zarea
adăpostului fiecărei specii, a hranei specifice și foloasele ce le aduc omului.

73
Materialul didactic: trei machete sau trei tablouri reprezentând pădurea, gospodăria omului
și un lac, siluetele animalelor și a puilor acestora, imagini reprezentând hra na și adăp ostul lor,
precum și produsele obținute de la ele.
Regulile jocului: la întrebarea educatoarei „Cine așează mai bine?”, precizându -se și criteriul
de clasificare, un copil plasează pe machetă sau tablou silueta la locul corespunzător.
Desfășurare a jocului :
Educatoarea arată pe rând câte o siluetă a unui animal și pune întrebarea „Cine așează mai
bine la l ocul lui…?”. Copilul căruia i se dă silueta o așează pe macheta corespunzătoare, denumește
animalul și mediul în care trăiește și me nționează d acă este animal sălbatic sau dometic.
După ce copiii au înțeles cum se va desfășura jocul sunt chemați pe rând și alți copii până
când toate animalele au fost așezate în mediul lor de viață.
În continuarea jocului, copiii vor fi împărțiți în trei grupe ca re vor avea ca sarcină să
selecteze imaginile reprezentând hrana, imaginile cu puii și imaginile cu foloasele aduse de fiecare
animal. Câștigă echipa care termină prima.

 „Ce e greșit?”
Scopul: fixarea cunoștințelor despre aspectele caracteristice ale animalelor sălbatice
cunoascute; dezvoltarea spiritului de observație și capacității de analiză, sinteză și comparație;
perfecționarea deprinderii de a acționa rapid în îndeplinirea sarcinilor, de a colabora ce
ceilalți membri ai echipei .
Sarcina didactică : căutarea și descoperirea greșelii de pe imagine, găsirea imaginii corecte.
Materialul didactic: 12-14 ilust rații cu animale sălbatice cunoscute care au unele părți lipsă
sau cu unele părți specifice altui animal. De exemplu: vulpe cu coadă de urs, lup cu coadă de vulpe,
iepure cu coarne de cerb. Se pregătesc și imaginile corecte ale acelorași animale care au fost
prezentate greșit. Plicuri cu diverse părți decupate ale corpului animalelor.
Regulile jocului: fiecare e chipă trebuie să descopere greșeala de pe imaginea primită și s -o
comunice celorlalte echipe atunci când este solicitată.
Desfășurarea jocului: grupa de copii este împărțită în 4 -6 echipe, astfel încât fiecare echipă
sa cuprindă 5 -6 copii. Scaunele sunt așezate în formă de semicerc, astfel încâ t membriii unei echipe
să se vadă față în față fără dificultate. Educatoarea împarte fiecărei echipe câte o imagine și
stimulează copiii să privească cu atenție imaginea primită, observând greșeala. Echipa care

74
descoperă prima greșeala o comunică, după care întreabă pe rând celelalte echipe „Ce este greșit?”.
La semnalul educatoarei, câte un membru al echipei merge să caute imaginea corectă.
În complicarea jocului, se împarte fiecărei echipe câte un plic în care sunt amestecate diferite
părți ale animale lor cunoscute de copii. Ei trebuie să selecționeze numai acele părți care corespund
animalelor sălbatice și să reconstituie corpul acestora. Este declarată câștigătoare echipa care
termină prima.

 „Când se întâmplă și de ce ?”
Scopu l: sistematizarea cunoștințelor despre aspectele specifice celor patru anotimpuri;
înțelegerea legăturilor diferitelor fenomene ale naturii și viața animalelor, a plantelor și
munca oamenilor; precizarea succesiunii diferitelor transformări petrecute în natură în cele
patru anotimpuri .
Sarcina didactciă: descrierea ilustrațiilor care reprezintă aspecte semnificative ale celor
patru anotimpuri, stabilirea legături dintre conținutul ilustrației și anotimp.
Material didactic: jetoane reprezentând diferite aspecte specifice celor patru anotimpuri, un
copac în diferite anotimpuri (desfrunzit, înzăpezit, înflorit, înmugurit, c u roade, uscat), păsări în
diferite anotimpuri, activitatea oamenilor pe câmp sau în grădini.
Regulile jo cului: ilustrația se obține numai dacă reprezentantul fiecărei echipe răspunde
corect la întrebarea „Când se întâmplă și de ce ?” .
Desfășurarea jocului: Fiecare echipă va avea ca punct de lucru o masă, pe care se află 5 -8
jetoane, în raport cu numărul de c opii din fiecare echipă. Fiecare echipă va reprezenta unul din cele
patru anotimpuri, dar nu va avea nici -o imagine din anotimpul respectiv. Ea va trebui să le obțină
prin schimb cu celelalte echipe. Pe rând, reprezentantul fiecărei echipe ridică un jeton și pune
întrebarea „Când se întâmplă și de ce ?” . Echipa care reprezintă anotimpul respectiv trebuie să dea
răspunsul cerut. Dacă răspunsul este corect primește jetonul, fiind obligată să ofere în aceleași
condiții o imagine altei echipe. Câștigă echipa c are strânge prima toate jetoanele.
Varianta I:
Se așează cu fața în jos imaginile, iar planșa pe care este reprezentat un aspect dintr -un
anumit anotimp va fi fixată la panou. Copilul solicitat de educatoare descrie imaginea și adresează
întrebarea „Când se întâmplă și de ce ?” , iar cel care răspunde orect ia imaginea și o plasează în
dreptul anotimpului respectiv.

75
Complicarea jocului: se cere copiilor să selecționeze imaginile după criteriul anotimpului
sau după succesiunea fenomenelor, acțiunilor.
Am urm ărit îmbogățirea vocabularului copiilor cu obiecte și fenomene ale mediului
înconjurător și în cadrul activităților liber alese , activități dintre care amintim:
În cadrul temei “Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?” , subtema “Animalele sălbatice” ,
am desfășurat următoarea activitate liber aleasă:
 Artă: „Prietenii din pădure”
 Joc de masă: „Animale sălbatice”
 Construcții: „ Adăposturi pentru animalele din pădure”
Mijloc de realizare : desen, reconstituire de i magini și îmbinare de piese.
Scopul activității:
– consolidarea și sistematizarea cunoștintelor referitoare la animalele din pădure;
– cultivarea sociabilității copiilor, a intereselor și a deprinderilor de cooperare î ntre partenerii
de joc.
Obiective operaționale:
Joc de masă :
– să îmbine corect piesele în vederea realizării temei propuse;
– să recunoască animalul reprezentat in imaginile reconstituite;
Artă:
– să utilizeze corect materialele de lucru;
– să coloreze adecvat lucrarea primită;
– să păstreze acuratețea lucrărilor.
Construcții:
– să cons truiască adăposturi pentru animale, folosind piesele lego;
– să coopereze cu colegii pentru realizarea sarcinii primite;
Organizarea activităților:
ARTǍ: Pe măsuțe, în dreptul fiecărui copil, vor fi așezate fișe de colorat cu animale sălbatice
preferate de ei. Se intuiesc materialele de lucru și se realizează sarcina primită .
JOC DE MASĂ : Pe măsuțe vor fi tăvițe ce conțin piese de puzzle, reprezentând un animal sălbatic.
Fiecare copil va reconstitui imaginea, îmbinând piesele de puzzle. Va recunoaște animalul și va
enumera 1 –2 caracteristici ale acestuia.

76
CONSTRUCȚII : Fiecare copil va avea ca sarcină construirea unor adăposturi pentru animalele
sălbatice, folosind piesele lego puse la dispoziție.
Pe rând, copiii iși vor muta sectorul de activitate pentru a nu interveni rutina. Vom trece în
grup pe la fiecare centru de interes pentru a observa cum s -a lucrat. Voi anunța încheierea activit ății.
Se vor face apre cieri asupra modului de lucru. Copiii vor face ordine la centrul la care au lucrat.
 Fixarea și sistematizarea cuno ștințelor ref eritoare la anotimpul primăvara
le-am realizat în cadrul activității integrate “Primăvara, anotimpul bucuriei ”.
Activități integrate: DȘ +ALA (joc de masă și artă) .
Scopul activității: evaluarea și sistematizarea cunoștințelor referitoare la anotimpul
primăvara.
Obiective operaționale:
– să recunoască elementele specifice anotimpului primăvara;
– să descrie aspectele pr ezentate în imagini;
– să se exprime corect în propoziții;
– să formul eze propoziții inte rogative corespunz ătoare temei propuse;
– să găseasc ă răspunsuri la întreb ările care încep c u: CE?, CINE?, UNDE? , CÂND? ,
DE CE?
Materiale didactice: jetoane ce reprezint ă aspecte ale anotimpului prim ăvara, truse de
construc ții, polistiren, h ârtie creponat ă, scobitori , culori, carioc ă, foarfece, nisip, 1 stea mare , 5 stele
mici, lipici, h ârtie cartonat ă colorat ă, foi de des en, pahare din plastic, flori confec ționate .
Forme de organizare : grupuri mici , individual, frontal.
Scenariu didactic :
Copiii intra în sala de grup ă, se salut ă. Se face prezen ța și se verific ă dacă sunt copii absen ți.
Îi anunț pe copi i că astăzi avem musafiri și pentru c ă suntem civilizați, ne salut ăm:
– Buna diminea ța!
– Bine a ți venit!
Copiii primesc ecusoane și sunt solicitați să spună ce reprezint ă ecusoanele din pie ptul lor.
Întâlnirea de diminea ță debuteaz ă cu tema “Suntem veseli ca pri măvara”.
Tranzi ție: “Bună dimineaț a drag ă grădiniță !”
Aten ția copiilor se va îndrepta spre surpriza ce se afl ă acoperit ă. Pe un panou se afl ă o
păpușă “Zâna Prim ăvara”, având pe rochie o stea mare și 5 stelu țe mici.

77
Pe alt panou se afl ă imagini ce reprezint ă aspecte ale anotimpului prim ăvara. Copiii sunt
anun țați că vor desf ășura o activitate care se nume ște: “Prim ăvara, anotimpul veseliei ”.
Sunt prezentate c âteva imagini trimise de Z âna Prim ăvara care sugereaz ă aspecte ce se
petrec în frumosul s ău anotimp. Cu ajutorul acestor imagini și a altor material e pe car e le vom
descoperi mai t ârziu vom sistematiza cuno ștințele noastre despre anotimpul prim ăvara.
Liderul fiec ărei echipe va veni pe r ând în față și va a lege o stelu ță din cele 5. Fiecare steluță
conține întreb ările: CINE? , CÂND? , CE?, UNDE? , DE CE?
În func ție de întrebarea de pe stelu ța aleas ă, fiecare echip ă va formula întreb ări. În acela și
timp vor urm ări ca la întreb ările formulate s ă se răspund ă corect. Fiecare r ăspuns va fi aplaudat.
La centrul ARTĂ , copiii vor a vea de realizat desene cu tema “ Armonii de prim ăvară”, vor
avea de colorat și decupat floricel e pentru pomi șori, vor avea de t ăiat fire de iarb ă din h ârtie
creponat ă, de confec ționat flori din material e refolosibile.
La acest centru copiii vor avea la dispozitie urm ătoarele materiale: foi de des en, carioci,
floricele din h ârtie, p ahare de unică folosință , scobitori , hârtie creponat ă verde, h ârtie cartonat ă maro
pentru copaci, lipici , foarfece, hârtie cartonat ă verde.
La centrul CONSTRUCȚII , copii i vor avea de realizat macheta : ”Prim ăvara în parc” , având
la dispozi ție urm ătoarele materiale: trusa de construc ții pentru b ăncuțele din parc , coșurile pentru
gunoi, polistiren, scobitori pentru gard .
La centrul JOC DE MASĂ , se va construi “ Diamantul prim ăverii”, având la dispozi ție
următoarele materi ale: jetoane , plicuri pentru construirea diamantului, panou polistiren.
Educatoarea și copiii merg și viziteaz ă fiecare centru pentru a -și al ege unde doresc s ă
lucreze. Pentru fiecare centru se vor prezenta materialele cu care vor lucra copiii. După terminare a
actvit ăților, copiii sunt pu și în situatia de a se autoevalua , dar și de a aprecia lucr ările celorlal ți copii.

 Activitate integrată “În ogradă la bunici”
Scopul activității: aprofundarea unor cunoștințe legate de animalele și păsările domestice;
educarea atitudinii grijulii față de animale și păsări; creșterea abilității de a relaționa cu ceilalți.
Tipul de activitate: consolidare și verificare de cunoștințe .
Obiective operaționale:
– să enumere animalele domestice și păsările de curte;
– să stabilească asemănări și deosebiri între animale și păsări domestice;
– să se grupeze după culori și imagini ;

78
– să coopereze cu partenerii de joc pentru realizarea sarcinii;
– să mânuiască cu grijă materialul didactic.
Metode și procedee : explicația, demonstraț ia, conversația, exercițiul, bula dublă, cvintetul .
Material dida ctic: planșe, mulaje cu animale și păsări, setul pentru bula dublă, ecusoane,
panou pentru realizarea cvintetului, bol cu bile colorate, buline colorate (albastre, verzi și roșii),
reportofon pentru înregistrarea c uvintetelor .
Desfășurarea activității
Activitatea debutează cu captarea atenției copiilor care s e realizează prin citirea a două
ghicitori de către cei doi prieteni veniți, din greșeală, la noi în grupă : Cuțulache și Fulguleț (doi co pii
îmbrăcați în costume de cățeluș și de puișor) .
Cuțulache: „ Stau ascuns în cușca mea
Și nu spun nimic
Dar… de intri -n curtea mea
Mârâi, latru și…te mușc” !
Fulguleț: „Eu sunt mic și sunt fru mos
Și sunt tare drăgăstos.
Mama mea e cloșca
Iar cocoșul este tata .”
Se anunță copiii că cei doi prieteni vor de fapt să ajungă acolo unde le e locul și din greș eala
a ajuns la noi în grupă . Sunt întrebați unde le e locul și împreună hotărăsc : „În ogradă la bunici” .
Se spune copiilor, că dacă Cuțulache și Fulguleț tot au ajuns la noi în grupă, se va profita pentru a
desfășura un joc care se va numi chiar așa: „În ogradă la bunici!”
Se vor stabili regulile jocului: c ei doi (care sunt pui) vor să știe câte lucruri știu copiii despre
ei: mediul de viață, hrană, alcătuire, foloase și mai ales vor să audă o poezie făcută împreună, la
sfârșitul jocului.
În clasă vor fi pregătite 3 măsuțe pentru 3 grupe, la care vor fi ara njați copiii.
Cu ajutorul tehnici „mâna moartă” vor extrage dintr -un bol bile colorate. În funcție de culoarea
pe care o extrag se grupează, astfel:
a) grupa bilelor albastre;
b) grupa bilelor roșii;
c) grupa bilelor verzi.

79
Grupele astfel formate se duc către măsuțele acoperite cu autocolant de culoare albastră,
verde și roșie. Se va împărți materialul necesar pentru bula dublă.
Educatoarea va trece pe la fiecare masă și îi va ajuta să a șeze cercurile, astfel: pe cele două
cercuri mari se pun două imagini – una cu animale domestice și alta cu păsări domestice.
Sunt solicitați să recunoască și să descrie jetoanele din coșulețele aflate pe măsuțe:
a) un pui cu aripile întinse;
b) un cățel lătrând;
c) o cloșcă pe ouă;
d) un pui fript;
e) o cățea alăptând;
f) un câine a lergând;
g) o ferm ă de păsări și animale;
h) o pisică prinzând un șoarece și o pernă.
Se va preciza că în cercurile mici de deasupra celor mari vor pune jetoanele care au imagini
ce reprezintă asemănările dintre cele dou ă categorii (animale și păsări domesti ce), adică imaginil e g)
și h) (sunt specii domestice – sus și sunt folositoare – jos). În partea exterioară a săgeților din dreptul
imaginii care reprezintă păsări domestice se vor pune jetoane c u 3 caracteristici ale acestora , adică
jetoanele a), c) și d) (au pene, se înmulțe sc prin ouă, pot fi mâncate de către om) . În partea exterioară
a săgeților din dreptul imaginii cu animale domestice se pun jetoanele b), e) și f) (latră, nasc pui pe
care îi hr ănesc cu lapte, au 4 picioare) .
Toate grupele vor avea aceleași jetoane pentru realizarea bulei.
Pentru fiecare r ăspuns bun, respectiv a șezarea corectă a jetoanelor, echipa va primi o bulină
de aceeași culoare ca a echipei.
Cei doi invitați vor număra bulinele și v or stabili grupa câștigătoare.
Mulțumiți, Fulguleț și Cuțulache, aprec iază activitatea copiilor le împart recompense și
pleacă, îndrumați de educatoare, către „Ograda bunicilor”, cu promisiunea că vor spune și celorlalte
orătănii, despre cunoștințele pe care le dețin copiii din grupa „ Îngerașii ”.
Copiii ies din sala de grupă intonând „Am la țară, la bunici !”

 „Toamna” – folosirea metodei interactive de grup explozia stelară
Scopul activității : consolidare de cunoștințe .
Mijloc de relizare : lectură după imagini .

80
Obiective operaționale :
– Să enumere aspecte specifice toamnei;
– Să analizeze componentele tabloului prezentat;
– Să formuleze întrebări folosind pronumele interogativ: CE?, CINE?, UNDE?,
CÂND?, DE CE?
– Să realizeze conexiuni referitoare la evenimentele din tablou;
– Să redea aspecte de toamnă prin desen.
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, munca în grup,
braistorming -ul, enumerarea, analiza, sinteza, metoda „explozia stelară”, metoda „jurnalul
grafic”.
Materiale didactice : tablou cu aspecte de toamnă, 1 stea mare, 5 steluțe mai mici, 5 săge ți (toate de
culoare galbenă), 5 plicuri, 5 jetoane cu întrebările: „Ce?”, „Cine?”, „Unde?”, „Când?”, „De ce?”; 2
coli hârtie albă de format A1 împărțite în 9 părți egale, carioci, ecusoane , clopoței.
Desfășurarea activității
Copiii sunt așezați în semicerc, în jurul steluțelor. În mijloc este așezată steaua mare, iar
pe ea se așează imaginea cu „Toamna”.
Cele 5 steluțe se așează în jurul stelei mari, atenționând copiii că pe fiecare steluță este
scrisă o întrebare. Întrebările sunt: C e?, Cine?, Unde?, Când?, De ce?.
Zâna Toamnă alege 5 copii, care -și aleg fiecare câte un plic cu întrebări.
Desfac plicurile, „citesc” sau le citește educatoarea întrebarea de pe cartonaș și le cer să
se așeze lângă steluța care are o întrebare de același fel.
Fiecare copil ales de Zân ă (liderul grupei), își alege 3 –4 copii cu care va forma o echipă și
împreună vor formula întrebări.
Le explic modul de lucru și dau fiecărei echipe câte o sugestie. Copiii trebuie să găsească
împreună cât mai multe întrebări referitoare la imaginea prezentată, folosind formularea de pe
steluță, respectiv cartonașul extras din plic. Toți copiii privesc tabloul de toamnă și formulează, în
grup, cât mai multe întrebări, timp de 5 minute. La sunetul clopoțelului, se revi ne în semicerc și
fiecare grup comunică celorlalți copii întrebările formulate împreună.
Pentru a obține mai multe conexiuni între întrebările descoperite, se stabilește ordinea
adresării întrebărilor: Ce?, Cine? Unde?, Când?, De ce? Pe rând, fiecare grup vine lângă imagine și
adresează întrebările celorlalte grupuri, aceștia răspund și astfel se stimulează activitatea grupurilor.

81
Întrebările formulate de grupurile de copii vor fi notate de educatoare în portofoliul
„exploziei stelare” .
La finalul activității se fac aprecieri asupra modului în care copii au participat la activitate, s –
au implicat în realizarea sarcinilor, după care sunt recompensați.
Alte tipuri de activități desfășurate cu scopul cunoașterii a cât mai multor lucruri despre
natura înconjurăoare, cu toate elementele ei componente, este desfășurarea de excursii școlare pe
diferite trasee locale sau interjudețene.

 Excursia școlară „Pe apele Dunării!”
Tema excursiei: “PEISAJE INEDITE. VALORI CULTURALE ȘI SPIRITUALE”
Tipul excurs iei: consolidare de cunoștințe
Itinerar propus: Craiova – Drobeta Turnu -Severin: Muzeul Traian, Hidrocentrala Porțile de Fier
vizitare: Muzeul Sala turbinelor, Orșova, clisura Dunării, Ieșelnița, Cazanele Mici, Mănăstirea
Mraconia, stânca sculptată cu chipul lui Decebal.
Scopul: cunoașterea , înțelegerea și aprecierea valorilor culturale , istorice și naturale ale patriei.
Motivația: stimularea și dezvoltarea pe multiple planuri a personalității copilului, prin activități
extracurriculare.
Obiective gener ale: de a reconstitui, de a recapitula, de a aprofunda și de a evalua
monumentele istorice; de a le cultiva prețuirea și dragostea de frumos față de monumentele istorice
și culturale vizate, față de obiceiurile și tradițiile poporului nostru, față de moral a creștină
românească și față de natura patriei.
Obiective evaluative :
La sfârșitul excursiei, preșcolarii vor știi:
– să indice poziția itinerarului parcurs, defileul Dunării, desprinzând conexiunile dintre mediul
geografic și om;
– să comunice, folosind diverse metode și mijloace de învățământ, fondul general de
cunoștințe privind semnificațiile, particularitățile și importanța principalelor monumente
istorice, de cultură, vizitate;
– să demonstreze capacitatea de a înțelege, de a compara, de a distinge pa rticularitățile și
elementele comune ale monumentelor istorice și culturale;
– să aprecieze morala creștină românească și frumusețile florei și faunei acestei părți a țării;

82
– să valorifice intra și interdisciplinar conținutul informațiilor istorice, etnografi ce, folclorice,
geografice, geologice, literare, religioase etc.
– să motiveze de ce cunoașterea și ocrotirea monumentelor istorice, religioase, folclorice,
etnografice, ale mediului înconjurător reprezintă îndatoriri elementare ale fiecărui locuitor al țări i.
Pregătirea preșcolarilor pentru această excursie se face în cadrul unei lecții sau într -o
ședință specială de instructaj, prezentându -se scopul excursiei, traseul cu punctele cele mai
importante. Se precizează materialele necesare fiecărui elev pentru activitatea desfășurată (cai etele
de notițe, creioane, pixuri, stilouri), precum și echipamentul adecvat acestei activități extrașcolare.

Rezultate scontate:
Pe termen scurt:
– formarea unui comportament conștient și activ față de protecția mediului
înconjurător;
– dezvoltarea capacităț ilor de comportament, de integrare în grupul turiștilor, de
cooperare între indivizi;
– cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții, aprecieri
asupra frumuseților fizice, economice, religioase ale teritoriului patriei și împleti rea cu elemente de
istorie a trecutului și prezentului poporului român.
Pe termen lung:
– formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor fizico -geografice,
ecologice, de poluare a mediului și cultivare a unei educații ecologice;
– formarea deprinderii de comportare civilizată, corectă, de integrare în structura unui
grup turistic, de cooperare și respect.
Sistematizarea cunoștințelor:
– Ce itinerar am parcurs?
– Ce obiective istorice și culturale importante am vizitat? Prin ce se caracterizează
fiecare dintre ele?
– Alcătuiți un album al școlii cu imaginile care v -au impresionat pe acest traseu.
Evaluare:
– completarea portofoli ilor personale și pe discipline;
– compuneri, versuri;
– desene : "În excursie ", "Cu vaporașul ".
– album foto.

83
Impactul proiectului asupra elevilor:
– vor reali za colecții, portofolii, albume, jurnale ;
– vor dobândi noi cunoștințe prin perceperea direct ă a obiectivelor și fenomenelor ,
realizând calea dialectică a cunoașterii;
– vor conștientiza valoarea inestimabilă a frumusețilo r și bogățiilor naturale și culturale
ale zonei de pe Defileul Dunării;
– vor prețui și mai mult natura .

5. 3. Etapa posttest

Analizând rezultatele obținute la sfârșitul anului școlar am constatat un progres simțitor în
procesul dezvoltării nivlului de cunoștințe cu termeni specifici cunoașterii mediului, capacității
de analiză, capacității de clasificare după criterii date .
La sfârșitul anului școlar copiii prezintă un vocabular bogat, putându -și exprima gândurile în
diverse situații. Repro duc verbal destul de corect unele lucruri văzute sau auzite. Activitățile
desfășurate au contribuit la dezvoltarea vocabularului copiilor, la înțelegerea sensului fiecărui
cuvânt și a noțiunilor cu caracter generalizator.
Desfășurarea activităților de cu noaștere a mediului au avut un impact important și asupra
dezvoltării limabajului, astfel, limbajul copiilor s-a dezvoltat sub toate aspectele. Din punct de
vedere gramatical copiii se exprimă clar, corect, expresiv, logic, formulează propoziți i logice ca
sens. Cei mai mulți realizează corect acordul dintre subiec t și predicat , folosesc corect timpurile
verbelor. Vorbirea lor este mai coerentă, mai logică, propozițiile formulate respectă tot mai mult
regulile gramaticale.
Un progres însemnat a înregistrat dezvoltarea limbajului sub aspect lexical, atât în privința
numărului de cuvinte, cât și în dobândirea semnificației acestora. Volumul de cuvinte al copiilor este
bogat în raport cu particularitățile de vârstă, ei stăpânesc semnificația unor cuvinte, folo sindu -le
corect în vorbire. De asemenea, a crescut gradul de generalizare a noțiunilor, copiii dispunând de
unele posibilități de exprimare.
În urma aplicării testelor, desfășurării de activități extracurriculare, copiii și -au însușit mai
bine și într -un mod plăcut aspecte din natură pe care nu le cunoșteau, transformările naturii
în cele patru anotimpuri, aspecte legate de modul de viață al animalelor . Desfăurând excursii

84
tematice cu copiii, interesul și dragostea acestora pentru natură a crescut, a fost educat respectul față
de mediul înconjurător, aceștia putând observa activitățile oamenilor care pot duce la degradarea ei.
Copiii sunt capabili să întrețină un dialog, să pună întrebări logice, să dea răspunsuri,
devenind astfel un vorbitor -locutor și un auditor potențial.

5.3.1. Analiza comparativă a rezultatelor probelor de evaluare
În ultima etapă a cercetării s -au aplicat probele de evaluare finală, aceleași ca și probele de
evaluare inițială, având modificată doar dificultatea sarcinilor. S -au util izat, astfel, aceiași
descriptori de performanță ca și în cazul primei probe. Acest lucru a favorizat interpretarea corectă a
diferențelor dintre rezultatele celor două tipuri de probe.
Urmează să prezentăm analiza acestor date.
Eșantion de lucru: 23 de preșcolari

A. Proba pentru recunoașterea aspectelor caracteristice celor patru anotimpuri

TABEL SINTETIC PROBA NR. 1 (Evaluare inițială)
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 8 10 5
Procentual 100% 34,78 % 43,48 % 21,74 %

TABEL SINTETIC PROBA NR. 1 (Evaluare finală)
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 11 8 8
Procentual 100% 47,82 % 43,48 % 8,70%

Înterpretând diferențele dintre tabele obținute în faza inițială și cele obținute în ce a finală
obținem următoarele:

85

Fig. 5: Rezultatele comparative obținute în urma evaluărilo r inițială și finală (Proba nr. 1)4

B. Proba pentru recunoașterea și denumirea animalelor domestice și sălbatice

TABEL SINTETIC PROBA NR. 2 (Evaluare inițială)
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 5 13 5
Procentual 100% 21,74 % 56,52 % 21,74 %

TABEL SINTETIC PROBA NR. 2 (Evaluare finală)
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 15 8 0
Procentual 100% 65,22 % 34,78 % 0%

4 Eșantion A = eșantion inițial
Eșantion B = eșantion final
024681012
Eșantion A
Eșantion B

86

Fig. 6: Rezultatele comparative obținute în urma evaluărilor inițială și finală (Proba nr. 2)

C. Proba pentru determinarea volumului vocabularului activ

TABEL SINTETIC PROBA NR. 3 (Evaluare inițială)
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 6 10 7
Procentual 100% 26,09 % 43,48 % 30,43 %

TABEL SINTETIC PROBA NR. 3 (Evaluare finală)
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 16 5 2
Procentual 100% 69,57 % 21,74 % 8,69%
0246810121416
Eșantion A
Eșantion B

87

Fig. 7: Rezultatele comparative obținute în urma evaluărilor inițială și finală (Proba nr. 3)

D. Proba de integrare a noțiunilor – „Ce este aceasta/acesta/acestea?”

TABEL SINTETIC PROBA NR. 4 (Evaluare inițială)
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 10 10 3
Procentual 100% 43,48 % 43,48 % 13,04 %

TABEL SINTETIC PROBA NR. 4 (Evaluare finală)
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 18 5 0
Procentual 100% 78,26 % 21,74 % 0%
024681012141618
Eșantion A
Eșantion B

88

Fig. 8 : Rezultatele comparative obținute în urma evaluărilor inițială și finală (Proba nr. 4)

E. Proba de reprezentare a noțiunilor cu ajutorul desenului

TABEL SINTETIC PROBA NR. 5 (Evaluare inițială)
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 5 12 6
Procentual 100% 21,74 % 52,17 % 26,09 %

TABEL SINTETIC PROBA NR. 5 (Evaluare finală)
Eșantion Nr.
copii Î D A
Grupa mare
„Îngerașii ” 23 13 8 2
Procentual 100% 56,52 % 34,78 % 8,70%
02468101214161820
Eșantion A
Eșantion B

89

Fig. 9: Rezultatele comparative obținute în urma evaluărilor inițială și finală (Proba nr. 5)

În urma comparării rezultatelor obținute după aplicarea probelor de evaluare inițială și
finală, se observă schimbările survenite în modul de lucru al preșcolarilor, precum și achizițiile de
noțiuni noi . Deducem de aici eficiența utilizării excursiilor și a celorlalte activități
extracu rriculare , aplicării metodelor tradiționale și a metodelor interactive de grup în procesul de
învățământ, antrenarea copiilor în desfășurarea a cât mai multor jocuri didactice, motiv pentru care
cadrele didactice trebuie să le programeze cât mai des în act ivitățile desfășurate în grădiniță.
02468101214
Eșantion A
Eșantion B

90
CONCLUZI I

Predarea cunoașterii mediului în învățământul preșcolar răspunde unor sarcini și
scopuri instructiv -educative precise, cu caracter specific acestui obiect de învățământ, care
contribuie la educarea, instruirea și formarea copiilor . Cunoașterea mediului înconjurător îi
educă pe copii în spiritul dragostei față de natura înconjurătoare cu tot ce cuprinde ea, le
formează deprinderi practice privind munca oamenilor , aprecierea și respectarea muncii lor,
ocrotirea animalelor, a plantelor sau de protejare și ameliorare a mediului natural în care trăiesc.
În lucrarea de față, s-a demonstrat modul de aplica re în cadrul activităților desfășurate ,
a metode lor și procedee lor active, mijloace lor de învățământ adecvate, menite să contribuie la
ușurarea înțelegerii noțiunilor științi fice, la însușirea cunoștințelor și la formarea priceperilor și
deprinderilor de muncă prin efort propriu, vizând o bună pregătire pentru viață.
Obiectivele urmărite au fost realizate în special, în timpul activități lor desfășurate la grupă,
ca o sistematizare a cunoștințelor dobândite în urma efectuării de excursii, vizite și plimbări .
În întreaga activitate desfășurată la grupă, am constatat că îmbinarea metodelor
tradiționale cu cele moderne și interactive, activează întreaga grupă de copii și îi ajută în
însușirea cunoștințelor noi într -un mod plăcut.
Desfășurarea acestor tipuri de activități, a avut ca scop principal apropierea copilului
preșcolar de natură , natură care oferă din abundență material instructiv -educativ, ne oferă diferite
variante de transmitere de noi cunoștințe, fie prin observări directe asupra mediului ambiat, fie prin
realizarea de excursii școlare, plimbări în natură, discuții libere și spontane între copii .
Dacă prima parte a reprezentat suportul teroretic și metodic pe care s -a fundamentat
tema, partea a II -a, cu o pondere decisivă în lucrare, a avut rolul de a reliefa aspecte
preponderent practice , figurat e prin probe de evaluare, care au determinat modul în care excursia,
ca formă de activitate extracurriculară folosită în grădiniță și -a dovedit eficiența .
S-a urmărit progresul în procesul de învățare a preșcolarilor, în general, și al dobândirii de
noi cu noștințe și aspecte care țin de cunoașterea mediului, precum și dezvoltării vorbirii la preșcolari
prin însușirea de cuvinte noi. Copilul beneficiază de o învățare atractivă, dinamică, antrenantă,
avantajată de forma sub care sunt prezentate cunoștințele.
În cea d e-a doua parte, „Metodologia cercetării”, am valorific at experiența acumulată la
catedră cu preșcolarii până acum, prin aplicarea mai multor serii de probe de evaluare ,

91
eșantionului de lucru selectat fiind grupa mare „Îngerașii”. Demersul cercetării s -a bazat pe o
ipoteză stabilită în etapa inițială, anumite obiective care au orientat cercetarea, au jalonat -o,
existând o permanentă raportare la acestea . Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, a fost
necesară o grijă deosebită în vederea alegerii unor strategii didactice adecvate .
O atenție spor ită a fost acordată înregistrării rezultatelor din fiecare etapă a cercetării.
Astfel, rezultatele obținute în etapa inițială (constatativă) au fost comparate cu cele din etapa
finală , cu me nțiunea că probele de evaluare au fost aceleași (gradul de dificultate diferit), precum și
eșantionul de lucru: grupa mare „Îngerașii”.
Cercetarea propriu -zisă a fost pentru mine un nimerit prilej pentru a constata, o dată în plus,
cât este de necesară organizarea a cât mai multor activități de cunoaștere a mediului în mod
direct, prin plimbări în natură , folosirea jocuri lor didactice în programul educativ al grădiniței
pentru a fixa cele observate , cât este de important să le vorbim copiilor, să -i ascul tăm și să -i învățăm
să asculte la rândul lor. Astfel, originalitatea lucrării constă în selectarea unor probe de evaluare
adecvate , menite să îmbogățescă conținutul activităților de cunoaștere a mediului cu noi teme și
mijloace de realizare pentru a forma la copii, pe de o parte deprinderi, atitudini față de mediu,
față de locurile natale, iar pe de altă parte reprezentări, noțiuni corecte, științifice .
În urma observațiilor culese de -a lungul expe rimentului prin care am urmărit importanța
folosirii excursi ilor în cadrul activităților de cunoaștere a mediului de către copiii din grupa
mare „Îngerașii ” de la Grădinița „Floarea Soarelui”, putem să afirmăm că:
 desfășurarea de excursii cu grupa de preșcolari are un rol important în procesul instructiv –
educativ, fiind un mijloc de interacționare directă cu natura înconjurătoare ;
 utilizarea adecvată a resurselor didactice moderne duce la îmbunătățirea asimilării
cunoștințelor de către cop ii, contribuind la ridicarea calității învățământului ;
 introducerea metodelor activ -participative în cadrul activităților de cunoașterea mediului
sporește eficiența activităților instructiv -educative și contribuie la antrenarea susținută a
copiilor în rezolvarea sarcinilor ;
 jocul didactic organizat și desfășurat metodic are o valoare instructiv –formativă
deosebită ; el duce la formarea unor deprinderi trainice, cultivă încrederea în forțele
proprii , precum și spiritul de răspundere, de ajutor reciproc ;
 materialele puse la dispoziția copiilor constituie un reper pentru educatoare în sugerarea
de contexte noi , care să permită copiilor însușirea și exersarea unor achiziții în
domeniul cunoașterii mediului .

92
Pentru copiii din grupa mare „Îngerașii” , cercetare a și-a atins scopul; ei au fost
beneficiarii acestui demers, înregistrând în personalitatea lor transformări substanțiale , și
anume : au fost implicați în desfășurarea de excursii, plimbări, vizite care pentru ei au fost ca niște
ieșiri din mediul grădinițe i unde se desfășoară activități instructiv -educative, neconștientizând că
prin intermediul acestor tipuri de activități, educatoarea urmărește observarea directă a mediului
înconjurător, însușirea de noi cunoștințe referitoare la transformările care au loc în natură în
cele patru anotimpuri, aspecte care țin de modul de viață al animalelor, a hranei acestora ,
valoarea instructiv -educativă a materialelor pe care natura ni le oferă. În același timp, copiii și -au
îmbogățit vocabularul cu noi cuvinte, și -au format deprinderi de vorbire dialogată, de a
exprima în propoziții simple, a poi în propoziții dezvoltate, gândurile, ideile, sentimentele .
Rezultatele cercetării au fost cunoscute și de către colect ivul în care îmi desfășor
activitatea: cele 20 de educatoare de la Grădinița cu Program Prelungit „Floarea Soarelui” din
Craiova . Fiecare rezultat parțial a fost comunicat în cadrul ședințelor de Comisie metodică , a fost
împărtășit celorlalte colege, iar e xperiența și disponibilitatea lor m -a ajutat să parcurg fără dificultate
demersul planificat .
După studierea materialelor bibliografice, dar și din activi tatea proprie pot trage concluzia că
activitățile de cunoaștere a mediului din grădiniță nu trebuie să se facă doar static, în interiorul
acesteia . Excursia, plimbarea, vizita facilitează formarea unor reprezent ări clare, precise deoarece se
sprijină pe un conținut concret, intuitiv care intensific ă interesul de cunoa ștere al copilului.
Numai în mijlocul naturii, bazându -se pe cunoștințele predate în clasă, copiii vor reuși
aceste performanțe și numai din dorința de a le insufla preșcolarilor dragostea pentru
cunoașterea mediului înconjurător i-am oferit acestui obiect de studiu rolul cuvenit în
preocupările mele profesionale și individuale și, în special, m -am aplecat cu pasiune asupra
cunoașterii directe a mediului, deoarece consider că un bun pedagog nu poate informa și nu poate
forma decât în contact direct cu realitatea .
Desigur, cercetarea întreprinsă nu este „închisă”; dimpotrivă, studiul făcut este doar un
început, putân d fi continuat prin studii complexe , care să ducă la rezultate mult mai cuprinzătoare.

93

BIBLIOGRAFIE

1. Andreescu, Florica, Îndrumător pentru aplicarea programei activității instructiv –
educative din grădinița de copii , București, Editura didactică și pedagogică, 1971;
2. Bache , H., Mateiaș , A., Popescu , Eugenia, Șerban , Filofteia, Pedagogie preșcolară.
Manual pentru școlile normale , București, Editura Didactică și Pedagogică, 1994 ;
3. Bocoș, Mu șata, Teoria și practica cercetării pedagogice, ediția a II -a, Cluj -Napoca,
Editura Casa Cărții de Știință, 2005 ;
4. Breben, S., Ruiu, G., Gongea, E., Metode interactive de grup: Ghid metodic; 60
metode și 200 aplicații practice pentru învățământul preșcolar , Craiova, Editura Arves, 2002;
5. Breben, Silvia, Goncea, Elena, Ruiu, Georgeta, Activități bazate pe inteligențe
multiple, Craiova, Editura Reprograph, 2005 ;
6. Cerghit, I. (coord.), Perfecționarea lecției în școala modernă, București, Editura
Didactică și Pedagogică, 1988 ;
7. Cerghit, I. , Metode de învatamânt , Iași, Editura Polirom, 2006;
8. Chircev, A ., Psihologia copilului preșcolar , București, Editura Didactică și
Pedagogică, 1972 ;
9. Chircev, A. , Psihologia pedagogică, București, Editura Didactică și Pedagogică,
1962 ;
10. Ciolan, L ., Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar,
Iași, Editura Polirom, 2008 ;
11. Cucoș, C ., Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade, Iași, Editura
Polirom, 2004;
12. Dulamă , Maria Eliza, Cunoașterea și protecția mediului de către copii. Teorie și
aplicații. Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2010;
13. Dulamă , Maria Eliza, Geograf ie și didactica geografiei pentru învățământul primar
și preșcolar , Cluj -Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2011;
14. Dulamă , Maria Eliza, Metodologii didactice activizante. Teorie și practică , Cluj –
Napoca, Editura Clusium, 2008;
15. Dulamă , Maria Eliza, Științe și didactica științelor pentru învățământul primar și
preșcolar , Cluj -Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2012;

94
16. Dumitrana, Magdalena, Copilul și grădinița, Iași, Editura Compania, 2000 ;
17. Franț A., Excursia școlară. Proiectare -realizare -valorificare , Timișoara, Editura
Solness, Timișoara, 2003;
18. Gheorghian, Elena, Taiban, Maria, Metodica jocurilor și a programului distractiv în
grădinița de copii, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1969 ;
19. Ghidarcea, Mihaela Elena, Rolul jocului didactic în educaț ia preșcolară, Craiova,
Editura Legis, 2011;
20. Giurcăneanu, C., Vodă C., Îndrumător metodic pentru organizarea activităților
turistice cu elevii , Editura Didactică și Pedagogică, 19 83;
21. Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L.L. (coord), Educația timpurie. Ghid metodic pentru
aplicarea curriculumului preșcolar , Pitești, Editura Paralela 45, 2009;
22. Joița, Elena, Ilie, Vali, Frăsineanu, Ecaterina, Pedagogie – Educație și Curriculum,
Craiova, Editura Universitaria, 2003 ;
23. Mogonea, F. R., Mogona, F., P opescu M. A., Ștefan M. A. Ghid metodologic de
elaborare a lucr ării metodico -științifice pentru ob ținerea gradului didacticI, Craiova, Editura
Universitaria , 2013;
24. Preda, V., Pletea, M., Grama, F., Cocoș, A, Oprea, D., Călin, M. Ghid pentru
proiecte tematice. Abordarea în manieră integrată a activităților din grădiniță , București, Editura
Humanitas Educațional, 2005;
25. Stoica, D., Bușe, L., Metodica predării geografiei , București, Editura Ion Creangă,
1985;
26. Șchiopu, Ursula, Psihologia vârstelor , București, Editur a Didactică si Pedagogică,
1970;
27. Șchiopu, Ursula, Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, București, Editura
Didactică și Pedagogică, 1982 ;
28. Șincai, Eugenia, Revista învățământului preșcolar nr. 3 -4, București, Editura
Didactică si Pedagogică, 1997 ;
29. Taiban, Maria, Jocuri didactice pentru grădinița de copii , București, Editura
Didactică și Pedagogică , 1976;
30. Taiban, Maria, Nistor, Valeria, Bîrseti, Ecaterina, Petre, Maria, Cunoștințe despre
natură și om în grădinița de copii , București, Editura di dactică și pedagogică, 1979;

95
31. Varzar, E., Taiban, M., Manasia, V., Gheorghian, E., Cunoașterea mediului
înconjurător și dezvoltarea vorbirii – metodică , București, Editura didactică și pedagogică, 1972;
32. ***, Curriculum pentru învățământul preșcolar , București, 2009;
33. ***, Didactica învățământului preșcolar, Bacău, Editura Bacovia, 2003 ;
34. ***, Excursii, excursii, excursii… , București, Editura Publiturism;
35. ***, Psihopedagogie preșcolară și metodica activităților în grădiniță, Arad, Editura
Universității Aurel Vlaicu, 2006;
36. ***, Revista Învățământului preșcolar , București, Editur a Didactică și Pedagogică,
1996;

ANEX A A

PROIECT DE EXCURSIE
DATA ȘI DURATA EXCURSIEI: 03.06.201 7 – o zi
GRUP A: Mare ,,Îngerașii”
Grădinița cu P. P. ,,Floarea Soarelui”
LOCALITATE: Craiova
JUDEȚUL: Dolj
COORDONATORI : Mihaela Felicia Vlădulescu
Gabriela Roxana Voinea
TEMA EXCURSIEI: monumente culturale, istorice, religioase și zone turistice din nordul
Olteniei.
TIPUL EXCURSIEI:
ITINERAR PROPUS: Craiova – Râmnicu -Vîlcea: Grădina Zoologică – Muzeul Satului
Bogdănești -Defileul Oltului -Călimănești -Schitul Ostrov – Mănăstirea Cozia.
Justificarea proiectului:
Interdisciplinaritatea este promovată de învățământul actual prin utilizarea informațiilor din
cadrul mai multor discipline, facilitând înțelegerea acestora și perceperea lor ca un întreg.
Munca în echipă antrenează toți preșcolarii: pe cei curajoși, stăpâni pe cunoștințele și
deprinderile lor, dar și pe cei timizi, nesiguri, stârnindu -le interesul și ajutându -i să depășească
anumite bariere existente între ei și restul clasei.
O activitate didactică bazată pe interdiciplinaritate și munca în echipă este excursia.
Conținutul didactic al excursiilor este mult mai flexibil și mai variat decât al lecțiilor desfășurate în
sala de clasă, preșcolarii participând cu multă bucurie și optimism la aceste acțiuni, lărg indu-și în
acest fel orizontul de cunoștințe prin contactul direct cu realitatea. Prin mijloacele atrăgătoare pe
care le are la dispoziție, excursia inviorează activitatea educativă, stimuleaza curiozitatea de a
descoperi noi fenomene, formeaza o atitudine ecologică pozitivă, prilejuiește trăiri adânci ale unor
sentimente patriotice.
Astfel, cu ajutorul excursiilor școlare se dezvoltă spiritul de prietenie, de colectiv, de
disciplină, inițiativă, precum și deprinderi, proceduri gospodărești de la vârstă mic ă, toate acestea
fiindu -le folositoare în viață.

L.D.Hainault: „Se acordă mai multă importanță omului care merge decât drumului pe care îl
urmează.”

SCOPUL: Cunoașterea , înțelegerea și aprecierea valorilor culturale , istorice și naturale ale
patriei.
MOTIVAȚIA: stimularea și dezvoltarea pe multiple planuri a personalității copilului , prin
activități extracurriculare.
OBIECTIVE GENERALE: De a reconstitui, de a recapitula, de a aprofunda și de a evalua
monumentele istorice; de a le cultiva prețuirea și dr agostea de frumos față de monumentele istorice
și culturale vizate, față de obiceiurile și tradițiile poporului nostru, față de morala creștină
românească și față de natura patriei.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE ALE EXCURSIEI:
a) cognitive:
– să identifice principalele elemente fizico -geografice ale zonei;
– să observe principalele obiective istorice, economice, culturale ale zonei;
– să valorifice intra și interdiciplinar conținutul informațional dobândit.
b) afectiv -atitudinale:
– să manifeste interes pentru cunoa șterea frumuseților țării noastre;
– să-și reactualizeze cunoștințele despre elementele observate și identificate;
c) psiho -motorii:
– să contribuie la dezvoltarea simțului de orientare geografică;
– să-și dezvolte capacitatea de educație ecologică.

OBIECTIVE EVALUATIVE :
La sfârșitul excursiei, elevul:
– Să indice poziția itinerarului Defileul Oltului, desprinzând conexiunile dintre mediul
geografic și om;
– Să comunice, folosind diverse metode și mijloace de învățământ, fondul general de
cunoștințe privind semnificațiile, particularitățile și importanța principalelor monumente
istorice, de cultură, vizitate;
– Să demonstreze capacitatea de a înțelege, de a compara, de a distinge particularitățile și
elementele comune ale monumentelor istorice și culturale;

– Să aprecieze morala creștină românească și frumusețile florei și faunei acestei părți a țării;
– Să valorifice intra și interdisciplinar conținutul informațiilor istorice, etnografice, folclorice,
geografice, geologice, literare, religioase etc.
– Să motiveze d e ce cunoașterea și ocrotirea monumentelor istorice, religioase, folclorice,
etnografice, ale mediului înconjurător reprezintă îndatoriri elementare ale fiecărui locuitor al
țării.

PREGĂTIREA EXCURSIEI :
1.Anunțarea excursiei: Cu cel puțin două săptămâni în ainte de data efectuării ei, este
anunțată excursia pe care o vor face elevii.
2. Pregătirea elevilor pentru această excursie se face în cadrul unei lecții sau într -o
ședință specială de instructaj, prezentându -se scopul excursiei, traseul cu punctele cele m ai
importante. Se precizează materialele necesare fiecărui elev pentru activitatea desfășurată (caietele
de notițe, creioane, pixuri, stilouri), precum și echipamentul adecvat acestei activități extrașcolare.
Se stabilește mijlocul de transport – autocarul – prețul biletelor, banii necesari pentru
vizitarea monumentelor de cultură, pentru mici cheltuieli și pentru hrană.
Cadrele didactice și elevii, pe baza hărții fizice a României, fac cu ajutorul semnelor
convenționale, descrierea generală a R îmnicului -Vâlcea , o localizează în cadrul hărții patriei,
precizează formele de relief, orașele și localitățile de rezonanță istorică, dar și economico –
administrativă și delimitează itinerarul excursiei – Râmnicu -Vîlcea: Grădina Zoologică – Muzeul
Satului Bo gdănești -Defileul Oltului – Călimănești – Schitul Ostrov – Mănăstirea Cozia.
Folosindu -se albume, vederi, diapozitive sau fragmente din filme didactice, profesorul
trezește curiozitatea, interesul pentru a lua contact direct cu frumusețile naturii, cu valoril e
monumentelor istorice din această parte a țării.
Se amintește că informațiile dobândite în timpul excursiei vor fi valorificate în cadrul unei
lecții de evaluare -recapitulare.

DESFĂȘURAREA EXCURSIEI:
La data și la ora fixată, preșcolarii se adună în fața școlii. Se face prezența, se verifică
costumația, se reamintește regulamentul și se deplasează la autocar. Se anunță traseul excursiei.

REZULTATE SCONTATE:
1. Pe termen scurt:

– formarea unui comportament conștient și activ față de protecția mediului
înconjurător;
– dezvoltarea capacităților de comportament, de integrare în grupul turiștilor, de
cooperare între indivizi;
– cultivarea sentimentului de mândrie patriotică prin declanșarea de emoții, aprecieri
asupra frumuseților fizice, economice, religioase ale teritoriului patriei și împletirea cu elemente de
istorie a trecutului și prezentului poporului român.
2. Pe termen lung:
– formarea deprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor fizico -geografice,
ecologice, de poluare a mediului și cultivare a unei edu cații ecologice;
– formarea deprinderii de comportare civilizată, corectă, de integrare în structura unui
grup turistic, de cooperare și respect.

ITINERARUL
3 IUNIE 201 7
Plecarea la ora 630 din fața școlii.
Pe traseu se face popas doar pentru masă.
SISTEMATIZAREA CUNOȘTINȚELOR:
– Ce itinerar am parcurs?
– Ce obiective istorice și culturale importante am vizitat? Prin ce se caracterizează
fiecare dintre ele?
– Revedeți notițele, reamintiți -vă informațiile dobândite, impresiile făcute,
învățămintele desprinse și sistematizați -le pe următoarele probleme: istorie, geografie, etnografie,
religie, biologie, puncte turistice etc.
– Alcătuiți un album al școlii cu imaginile care v -au impresionat pe acest traseu.
EVALUARE:
– completarea portofoliilor person ale și pe discipline ;
– compuneri, versuri;
– desene : În excursie, La munte
– album foto.

IMPACTUL PROIECTULUI ASUPRA ELEVILOR:
– vor realiza colecții, portofolii, albume , jurnale ;

– vor dobândi noi cunoștințe prin perceperea directă a obiectivelor și fenomenelor ,
realizând calea dialectică a cunoașterii;
– vor conștientiza valoarea inestimabilă a frumuseților și bogățiilor naturale și culturale
ale zonei de pe Valea Oltului ;
– vor prețui și mai mult natura .

Pregătirea pentru excursie s -a făcut: în uni tate, în prezența părinților și a însoțitorilor.
Instructajul cu elevii privind securitatea deplasării s -a facut de către profesorii coordonator, fiecare
elev și părinte semnând la data de 27.05.201 7 procesul verbal atașat. Asigurarea cazării și a mesei:
nu este cazul;

ANEXA B
Fișă de evaluare
Proba A
Dă-i fiecărui anotimp elementul potrivit. Trasează câte o linie de la fiecare element la
anotimpul potrivit, folosind pentru fiecare anotimp câte o culoare.

ANEXA C
Fișă de lucru
Proba B
Grupează animalele după mediul lor de viață

 Găsește hrana pentu animalul preferat

ANEXA D

ANEXA D

Fișă de lucru
Proba D
Formează grupe prin încercuire. Denumește grupele formate.

ANEXA E

PROIECT DIDACTIC

GRĂDINIȚA cu P.P. „Floarea Soarelui” Craiova
GRUPA: mare „Îngerașii”
EDUCATOARE: Gabriela Voinea
TEMA: “Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?”
SUBTEMA: “Animalele sălbatice”
ACTIVITATEA: Jocuri și activități liber -alese (ALA 1)

TEMA ACTIVITĂȚII:
1 Artă: „Prietenii din pădure”
2 Joc de masă: „Animale sălbatice”
3 Construcții: „ Adăposturi pentru animalele din pădure”

FORMA DE REALIZARE:
 Desen
 Reconstituire de imagini
 Îmbinare piese

SCOPUL ACTIVITĂȚII:
– consolidarea și sistematizarea cunoștintelor referitoare la animalele din pădure;
– cultivarea sociabilității copiilor, a intereselor și a deprinderilor de cooperare între partenerii
de joc .

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
JOC DE MASĂ:
 să îmbine corect piesele în vederea realizării temei propuse;
 să recunoască animalul reprezentat in imaginile reconstituite;

ARTĂ:
 să utilizeze corect materialele de lucru;
 să coloreze adecvat lucrarea primită;
 să păstreze acuratețea lucrărilor.

CONSTRUCȚ II:
 să construiască adăposturi pentru animale, folosind piesele lego;
 să coopereze cu colegii pentru realizarea sarcinii primite;

STRATEGIA DIDACTICĂ:
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul
Material didactic folosit: puzzle -uri cu animale salbatice, coli albe, modelul educatoarei, piese lego.
LOCUL DESFĂȘURĂRII: sala de grupă

DURATA: 30 minute

BIBLIOGRAFIE:
– „Programa activităților instructiv -educative în grădinița de copii”, Ediția a II -a revizuită
și adăugită, Editu ra „V&I Integral”, București, 2005;
– Silvia Dina, „Veniți să ne jucăm, copii!” , R.I.P, București, 2005
– „Jocuri didactice pentru grădinița de copii”, E.D.P., București, 1976.

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚILOR:

ARTǍ: Pe măsuțe, în dreptul fiecărui copil, vor fi așezate fișe de colorat cu animale sălbatice
preferate de ei. Se intuiesc materialele de lucru și se realizează sarcina primită.

JOC DE MASĂ : Pe măsuțe vor fi tăvițe ce conțin piese de puzzle, reprezentând un animal sălbatic.
Fiecare copil va reconstitu i imaginea, îmbinând piesele de puzzle. Va recunoaște animalul și va
enumera 1 – 2 caracteristici ale acestuia.

CONSTRUCȚII : Fiecare copil va avea ca sarcină construirea unor adăposturi pentru animalele
sălbatice, folosind piesele lego puse la dispoziție.
Pe rând, copiii iși vor muta sectorul de activitate pentru a nu interveni rutina. Vom trece în
grup pe la fiecare centru de interes pentru a observa cum s -a lucrat. Voi anunța încheierea activitatii
Se vor face aprecieri asupra modului de lucru. Copiii vor face ordine la centrul la care au lucrat.

ANEXA F
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ
Grădinița cu P.P. „Floarea Soarelui” Craiova
Educatoare: prof. Voinea Gabriela Roxana
Grupa: mare „Îngerașii”
Tema anuală: „Când, cum și de ce se întâmplă?”
Subtema: „Buchețel de primăvară”
Proiectul: „Primăvară dragă, bine ai venit!”
Tema activității: „Buchetul primăverii”
Forma de realizare: activitate integrată
Elemente componente ale activității integrate: DȘ+DEC (cunoaș terea mediului+ activitate
artistico -plastică).

Scopul activității: îmbogățirea vocabularului activ și pasiv pe baza experienței, asimilarea de noi
cunoștințe despre florile de primăvară, pe baza observării lor, educarea capacității de exprimare
corectă d in puncte de vedere fonetic și gramatical, dezvoltarea sentimentelor de dragoste pentru
natură, formarea deprinderilor practico -gospodărești și a abilităților specifice.
Obiective operaționale:
 Cognitive: – să observe florile de primăvară;
– să denumească florile de primăvară;
– să identifice părțile componente ale unei plante;
– să descrie florile de primăvară folosindu -și simțul vizual, tactil și olfactiv,
utilizând un limbaj adecvat.
 Afective: – să manifeste interes pentru activitate;
– Să manifeste dragoste pentru plante și dorința de a le îngriji ;
– Să compună spațiul plastic în mod original.

 Psiho – motorii: – să utilizeze corect materialul didactic ;
– să adopte o poziție corectă în timpul activitații.

Strategii didactice:
a) Metode și procedee : observația, conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, munca
independentă.
b) Resurse materiale: imagini flori de primăvară, flori de primăvară naturale, de plastic, coli
colorate, acuarele.
c) forma de organizare : individual si pe grupuri .
d) locul de desfășurare : sala de grupă .

Strategia de evaluare: probă orală – recunoașterea și descrierea caracteristicilor florilor .

Bibliograf ie:
 „Curriculum pentru învățământul preșcolar ” 3-6/7 ani, 2008
 „Proiectarea didactică în învățământul preșcolar ”, M.Chiril oaie, V.Pricopoaia, L.Mătăsaru,
M. Mătăsaru, C. Nedelcu .
 „Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3 -6/7 ani ”, MECT, 2008 .
 „Jocuri didactice pentru grădinița de copii ”, EDP, București, 1976 .
 ,, Metode interactive de grup” , S. Breben, Ghid Metodic .Ed.Arves , Craiova .

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Evenimentul didactic Conținutul științific Metode și
procedee Evaluare
Moment organizatoric
– Asigurarea condițiilor pentru
desfășurarea optimă a activității,
aerisirea sălii de grupă și aranjarea
mobilierului.

Captarea atenției – Se va realiza printr -o scurtă
conversație, apoi se vor prezenta
imagini specifice anotimpului
Primăvara . Conversația Observarea
comportamentului
verbal și
nonverbal al
copiilor.
Anunțarea temelor și
a obiectivelor – Se vor anunța temele, precum și
sarcinile de lucru ce trebuie
îndeplinite în timpul activității .
– Se anunță tema zilei „Buchetul
primăverii”, la finalul căreia
fiecare dintre copii va cunoaște
flori specifice anotimpului
primăvara (ghiocelu l, zambila,
narcisa ), precum și din ce sunt ele
alcătuite. Conversația

Explicația
Urmărirea
comportamentului
nonverbal prin
care copiii își
manifestă
sentimentele.
Desfășurarea
activității Educatoarea împarte copiilor
ecusoane cu ghiocei de primăvară,
după care se vor așeza în semicerc
cu tranziția: „Unu, doi, unu doi
Toți copiii vin cu noi.
Să vedem ce ne -a lăsat
Clovnul nostru jucăuș.”
Educatoarea prezintă copiilor
imagini ale florilor de primăvară,
le denumește.
Copiii observă florile , le
denumesc, le miros și vor observa
din ce sunt alcătuit e. Explicația

Demonstrația
Explicația

Observarea

Observarea
comportamentului

Aprecieri verbale

Fixarea și
consolidarea
cunoștințelor Pentru a vedea cât de atenți au fost
copiii la activitate, se prezintă
diferite imagini cu flori, dintr e care
ei trebuie să recunoască ghiocelul ,
zambila, narcisa .
Se pun întrebări referitoare la
culoarea ghiocelului și din ce este
alcătuit a cesta. Exercițiul

Conversația Aprecieri verbale
individuale
Obținerea
performanțelor Prin tranziția „Vine, vine
primăvara” copiii vor trece la
măsuțe, pe care vor găsi
materialele necesare desfășurării
unei activități artistico – plastice
Fiecare dintre copii va trebui să
picteze în mod corespunzător
floarea .
Lucrările vor fi așezate ulterior la
expoziție.
Explicația

Demonstrația

Exercițiul
Lucrări artistico
plastice

Aprecieri verbale
Încheierea activității Se fac aprecieri verbale asupra
comportamentului copiilor din
timpul activității Conversația Aprecieri verbale

ANEXA G
PROIECT DIDACTIC

GRĂDINIȚA: cu P.P. „Floarea Soarelui” Craiova
GRUPA: mare „Îngerașii”
EDUCATOARE: Gabriela Voinea
TEMA: “Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?”
SUBTEMA: “Animalele sălbatice”
ACTIVITATEA: Jocuri și activități liber -alese (ALA2)

TEMA ACTIVITĂȚII:
 "Aleargă la casuța ta!”
 ”Ursul doarme ”

FORMA DE REALIZARE:
 Joc de mișcare
 Joc distractiv

SCOPUL ACTIVITĂȚII:
 stimulare a calităților intelectuale de voință și afectivitate în vederea aplicării independente a
deprinderilor însușite;
 educarea unei atitudini de fair -play și de cooperare în vederea reușitei jocurilor.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
 să respecte regulile jocurilor;
 să persevereze în îndeplinirea acțiunilor de joc;
 să răspundă motric la o comandă dată;
 să manifeste un comportament de cooperare și bună înțelegere în timpul jocurilor.

ELEMENTE DE JOC: competiția, aplauzele, mișcarea

REGULILE JOCURILOR:
Joc de mișcare : Aleargă la căsuța ta!”

Copiii sunt împărțiți în 3 echipe ( ursi, vulpi și iepuri) și sunt împrăștiați pe terenul de joc
(“în pădure”). Într -o parte a sălii de grupă se află căsutele lor. La semnalul “Vine vânătorul!” (o
bătaie din palme) animal ele vor alerga la căsuțele lor, grupându -se în curtea căsuței. Jocul se reia (
animalele reîncep joaca în pădure) atunci când vânătorul va pleca. Pentru complicarea jocului,
căsuțele își schimbă între ele locul. Se execută jocul de probă pentru a se veri fica înțelegerea
regulilor de către copii, după care se trece la desfășurarea propriu -zisă a jocului.

Joc distractiv:” ,,Ursul doarme”
Copiii sunt așezați în formație de cerc, ținîndu -se de mână. Un copil se află în mijlocul
cercului (ursul) și stă ghemuit (doarme) cu ochii închiși în timp ce colegii săi îi cântă:
“Ursul doarme și visează
Că papucii lui dansează
Ce să -i dăm noi de mâncare,
Lapte dulce sau cafea
S-aleagă pe cine -o vrea!”
Atunci ursul cu ochii închiși se ridică și alege un copil car e va primi rolul de urs. Jocul se repeta.

STRATEGIA DIDACTICǍ:
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, jocul.
Material didactic folosit: mascote, panglică colorată, măști de animale.

LOCUL DESFĂȘURĂRII: sala de grupă

DURATA: 30 minute

RESURSE BIBLIOGRAFICE:
 *** „ Curriculum pentru învățământul preșcolar ” ( 3-6/7ani), M.E.C.I., București, 2008 ;
 *** Revista “ Învățământul Preșcolar ” – Nr. 3 – 4 / 2010, Ed. Arlechin, București, 2010 ;
 Silvia Dina, „Veniți să ne jucăm, copii!” , R.I.P, București, 2005 ;
 „Jocuri didactice pentru grădinița de copii”, E.D.P., București, 1976.