Lect. Univ. Dr. Marius Milcu [613036]

1
UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Absolvent: [anonimizat]
2019

2
UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
DEPARTAMENTUL DE JURNALISM, RELAȚII PUBLICE,
SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

ANXIETATEA SOCIALĂ ȘI
ROLUL STIMEI DE SINE ÎN
EVOLUȚIA SA

Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Marius Milcu

Absolvent: [anonimizat]
2019

3

Rezumat
Conform acestui studiu, s tima de sine are o mare influență în dezvoltarea anxietăț ii sociale.
Aplicând o scală care măsoară anxietatea socială și scala Rosenberg de stima de sine, rezultatele
au demonstrat că există o corelație între cele două, c eea ce înseamnă că un nivel scăzut al stimei
de sine reprezintă un nivel ridicat de anxietate socială la indivizi.
De asemenea, această afirmație în care se corelează cele două variabile a fost dovedită de alte
studii recente făcute de specialiști reali, așa că am avut fundație care m -a ajutat să aflu mai multe
despre cum pot dovedi acest lucru. Se pare că persoane le care nu au încredere în propriile abilități,
oameni care nu se apreciază, care simt că nu sunt suficient de buni pentru ceilalți și nu simt că pot
face față situațiilor sociale, au mai multe șanse de a dezvolta simptome de anxietate socială.
Tulburarea de anxietate socială se caracterizează prin evitarea situațiilor sociale în general, prin
evitarea unor situații care le pot pune în rău, prin rușine de a vorbi în fața unui grup, de a -și susține
opinia atunci c ând este diferită de celelalte . În plus, rezu ltatele studiului au arătat că femeile sunt
mai predispuse să dezvolte anxietate socială decât bărbații. O altă constatare a fost că există
diferențe semnificative între adolescenți și adulți în ceea ce privește stima de sine și anxietatea
socială. Adolesc enții au un nivel mai scăzut de stimă de sine și dezvoltă mai frecvent simptome de
anxietate socială dec ât adulții.
Luând toate lucrurile în considerare, scopul acestei cercetări este confirmat și a arătat că
persoanele cu un nivel mai scăzut de st ima de sine au mai multe șanse de a dezvolta niveluri mai
ridicate de anxietate socială.

4

Summary The role of self esteem in the development of social anxiety
According to this study, self -esteem has a great influence on the development of social anxiety.
Applying a scale that measures social anxiety and the Rosenberg scales of self -esteem, the results
have shown that there is a correlation between the two, which means that a lower level of self –
esteem represents a higher level of social anx iety in individuals.
Also, this affirmation of the two variables has been proven by other recent studies made by
real professionals, so I had a foundation that helped me find out more about how I can prove it. It
seems that people who do not trust their own abilities, people who do not appreciate themselves,
who feel they are not good enough for others and do not feel they can cope with social situations,
are more likely to develop symptoms of social anxiety. The social anxiety disorder is character ized
by the avoidance of social situations in general, by avoiding situations that can harm them,
ashamed to speak to a group, to support their opinion when it is different from the others. In
addition, the results of the study showed that women are more l ikely to develop social anxiety than
men. Another finding was that there are significant differences between adolescents and adults in
terms of self -esteem and social anxiety. Adolescents have a lower level of self -esteem and develop
more common symptoms o f social anxiety than adults.
All the things considered, the purpose of this research is confirmed and showed that people
with lower levels of self -esteem are more likely to develop higher levels of social anxiety.

5
Cuprins
1.Anxietatea socială ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 7
1.1.Definirea anxietății ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 7
1.2.Anxietatea socială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 8
1.3.Tipuri d e anxietate socială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 8
1.4.Simptomele anxietății sociale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 9
1.5.Factori de risc ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 10
1.5.1.Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 11
1.6.Impactul anxie tății sociale asupra copiilor de diferite vârste ………………………….. ………………. 12
1.7.Implicații ale anxietății sociale ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 12
2.Stima de sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 14
2.1. Definiții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 14
2.2. Formarea stimei de sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 15
2.3. Tipurile stimei de sine ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 17
2.4. Stima de sine scăzută ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 18
2.4.1 Impactul stimei de sine scăzute ………………………….. ………………………….. ……………………… 19
2.4.2. Avantajele stimei de sine scăzute ………………………….. ………………………….. ………………….. 20
2.5 Stima de sine înaltă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 20
2.6. Dez avantajele stimei de sine înalte ………………………….. ………………………….. ……………………… 22
3.Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 23
3.1.Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 23
3.2.Obiective specific ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 23
3.3. Ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 24
3.4. L otul de participanți ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 24
3.5. Design cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 24
3.6. Instrumente ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 25
3.7. Chestionar anxietate socială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 25
3.7.Chestionar stimă de sine – Scala Rosenberg ………………………….. ………………………….. …………… 28
3.8.Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 29
4.Concluzii și implicații ale cercetării în practica psihologică ………………………….. ………………………. 38
5.Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 41
6.Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 45

6
Introducere
În zilele noastre, anxietatea este un fenomen din ce în ce mai întâlnit, întrucât oamenii se
confruntă tot mai des cu situații care provoacă stres. Totuși, anxietatea se manifestă prin diferite
forme, una din acestea fiind anxietatea socială. Această formă de anxietate își are debutul, în
general, în perioada adolescenței, când personalitatea este încă în formare, iar adolescentul caută
în măsură cât mai mare aprobare din partea celor din jur. Atunci când este analizat de alte persoane,
adolescentul se teme de a greși, se teme să nu se facă de rușine pentru că lucrurile nu ies așa cum
ar trebui, se teme că ceilalți îl vor judeca pentru micile greșeli pe care le -ar putea face și, astfel,
apare anxietatea. Cu alte cuvinte, o persoană care nu are încredere în sine, în forțele proprii, are o
stimă de sine scăzută, poate manifesta cu ușurință o formă de anxietate. După cum am menționat
mai sus, anxietatea socială se caracterizează prin teama de a fi analizat de cei din jur, teama de a
fi etichetat într -un mod negativ, teama de a se face de rușine, teama de a se afla în prezența unor
persoane necunoscute, etc. Toate aceste situații sociale provoacă individului stări de neliniște ce
nu pot fi explicate și se poate ajunge și la provocarea anumitor stări organice precum transpirație
excesivă, tremurătu ri, palpitații, înroșire, etc. Stima de sine are un rol foarte important în acest
context, întrucât este relevant modul în care se percepe individul în cauză. Astfel, dacă persoana
nu se consideră capabilă să treacă peste situațiile pe care le percepe mai dificile, nu are încredere
în forțele proprii, adică are o stimă de sine scăzută, este foarte probabil să conducă la apariția
anxietății(sociale).
Această tulburare se poate reduce, până la dispariția ei, cu ajutorul ședințelor de terapie. Se
practică anumite tehnici ce vor pune individul față în față cu problemele sale, până când acesta va
ajunge să se simtă confortabil în situațiile normale de viață, care altădată i -ar fi provocat stări de
anxietate.

7
1. Anxietatea socială

1.1.Definirea anxietății
Anxietatea este definită ca o “stare afectivă caracterizată printrun sentiment de
insecuritate, de tulburare, difuz. Numeroase școli încearcă să explice geneza anxietății prin
prisma pozițiilor lor doctrinale. ” Din aceeași sursă aflăm că „pentru teo reticienii învățării
această stare ar fi o reacție de teamă condiționată, o tendință dobândită. Pentru psihanaliști,
dimpotrivă, anxietatea s -ar explica prin frustrările libidoului și interdicțiile dictate de Supraeu;
anxietatea ar fi semnalul de pericol a dresat Eului — adică personalității conștiente — care,
astfel prevenit, poate reacționa prin măsuri adecvate sau mobilizându -și mecanismele de
apărare. (Gavriliu, 1998) ”
Într-un alt dicționar, anxietatea este definită ca “tulburare a afecivității manifestată prin
stări de neliniște, teamă și îngrijorare nem otivată, în absența unor cauz e care să le provoace.”
(Pepescu -Neveanu, 1978)
O altă sursă susține că anxietatea, în general, este văzută ca „un sentiment neplăcut de
teamă, îngrijorare sau groază.” Este „un sentiment palpabil de agitație și neliniște și este adesea
criptic în materie de cauze, dificil de descris și e o adevăra tă provocare să îl ignori.” (Moore,
2016)
“Starea de anxietate este considerată de majoritatea cercetătorilor, în același rând de teoriile
învățării, drept cauza principală a apariției nevrozei. Asemenea dereglări apar în urma
stabi lizării unor modele comportamen tale neadaptive la situațiile de stres. Unica cale de a
depă și anxietatea și de a se elibera de spaime și nevroze este „reînvățarea”.” (TOMA, 2014)

Măsurarea anxietății
“Interesul pentru masurar ea anxietății este enorm datorită răspândiii ei în populația generală cât
și a heterogenităț ii și neclarităț ilor conceptual e a formelor clinice din această clasă , multe din
acestea fiind destul de vag conturate.” (Vrasti, 2008)
(Vrasti, 2008) susține că utilizarea unor instrumente standardizate poate clar ifica in mare
masură dificultăț ile întalnite ș i să monitor izeze evoluția simptomelor odată ce ele au fost
depistate.

8
“Principalul beneficiu al utilizarii instrumentelor de acest fel este confidenta e valuă rii, respectiv
încrederea că de fiecare dată când evaluăm o facem cu aceeași metodă făă a ca subiectivitatea
cotatorului să interfere măsurarea, asa cum se întamplă atunci câ nd evaluarea o face c linicianul
în mod liberal tradiț ional.” (Vrasti, 2008)
1.2.Anxietatea socială
Persoanele cu anxietate socială sunt, de obicei, timide atunci când se în tâlnesc cu oameni noi,
liniștite în grupuri și retrase în medii sociale nefamiliare. Atunci când aceste a interacționează cu
ceilalți, ele pot sau nu arăta dovezi evidente ale disconfortului (de ex., Înroșirea feței, nu face
contact cu ochii), dar în mod invariabil simt simptome emoționale sau fizice intense sau ambele
(de exemplu, frică, inimă, transpirație, probleme de concentrare). Ei doresc compania altora, dar
evită situațiile sociale, de teama de a fi descoperite ca neatins, prost sau plictisitor. În consecință,
evită să vorbească în public, să -și exprime opinii sau chiar să se fraternizeze cu colegii; în unele
situații, acest lucru poate duce la faptul că astfel de indivizi sunt în mod eronat etichetați ca snobi.
Persoanele cu anxietate socială sunt tipizate de stima de sine scăzută și autocritica ridicată, după
cum este detaliat mai jos, au adesea simpto me depresive. Frica specifică de a urina în toaletele
publice (parurisis sau așa -numitul sindrom de vezică urinară timidă) poate fi privită ca un subtip
discret, relativ rar al tulburării de anxietate socială.
„În problema timidității, experții, deși constată o similitudine a simptomelor comportamentale,
cognitive și somatice consideră că termenul este mult prea heterogen și ambiguu ca să -și găsească
locul între criteriile pentru fobia socială. Într -un continuum al anxietății sociale, timiditatea ar
putea reprezenta forma mai puțin severă. Între fobia socială și timiditate se pot identifica diferențe
semnificative: evitarea însoțește fobia, dar nu și timiditatea; prima interferă cu numeroase aspecte
ale vieții subiectului, nu și cea de -a doua; fobia are un debut mai tardiv decât timiditatea.”
(Teodorescu, 1999, p. 133)
1.3.Tipuri de anxietate socială
„Situațiile fobogene pot fi împărțite în situații în care subiectul întreprinde ceva (performance):
mănâncă, bea, lucrează, scrie, intră într -o încăpere în care ceilalți sunt deja așezați etc. și situații
care implică o interacțiune: vorbitul la telefon, stabilirea unui contact vizual cu străini, a cere
informații unui străin, a se adresa unei persoane de alt sex, a r estitui produse defecte magazinului
din care au fost achiziționate etc.

9
Pornind de la aceste considerații, experții angajați în pregătirea DSM -IV au sugerat o clasificare
cu trei subtipuri:
– tipul care implică a întreprinde ceva: subiectul trebuie să facă în prezența altora activități pe care
le poate realiza fără dificultăți dacă este singur. Acest tip nu întrunește criteriile pentru a fi
considerat generalizat;
– tipul interactiv limitat: stimulul fobic este restrâns la una sau două situații soc iale, de exemplu a
solicita o întâlnire sau a merge la petreceri;
– tipul generalizat: dacă situațiile fobice includ majoritatea situațiilor sociale.” (Teodorescu, 1999,
p. 136)
1.4.Simptomele anxietății sociale
„Introducând conceptul de fobie socială, Marks a avut în vedere subiecții care în situații
sociale descriu apariția unei anxietăți fobice însoțite de comportamente de evitare. Entitatea
este oficializată odată cu preluarea sa de către DSM -III respectând definiț ia lui Marks.Clinic
putem distinge o triadă simptomatologică: nucleul fobic, conduitele de evitare și anxietatea
anticipatorie. Nucleul îl constituie teama subiectului că va acționa în public de o manieră
nepotrivită, umilitoare, ridicolă, irațională sau j enantă. Situațiile sociale avute învedere sunt
extrem de diverse; reținem câteva dintre cele maifrecvente: vorbitul, mâncatul, dansatul, scrisul,
muncitul în public;folosirea toaletelor publice; intratul într -o sală deja plină sau în care ceilalți
sunt așe zați; contactul cu autoritățile sau cu șefii ierarhici;participarea la petreceri, reuniuni,
spectacole; incapacitatea de a refuza o solicitare. Consecințele acestor dificultăți sunt diverse:
unii pacienți, în ciuda disconfortului în situațiile anxiogene, r eușesc să -și mențină o viață socială
fără modificări semnificative, alții evoluează către alterarea globală a modului de funcționare
cu o izolare socială din ce în ce mai mare. Unele dintre consecințele redutabile ale unei evoluții
nefavorabile sunt abuzul de alcool, droguri sau anxiolitice, depresia și tentativele de sinucidere.
Expunerea fobică duce la numeroase manifestări somatice, uneori ele îmbrăcând forma
unui atac de panică. Pacienții descriu palpitații, jenă respiratorie, micțiuni frecvente , transpirații,
senzații de cald șirece, cefalee, vertij, nesiguranță în ortostatism, etc.
Dacă simptomele somatice sunt nespecifice, interpretarea pe care le -o dă subiectul
esteproprie fobiei sociale. Conduitele de evitare se instalează de celemai multe ori insidios, ceea

10
ce amână recunoașterea caracterului patologic al condiției. Dacă fo bicul nu reușește să evite
situația anxiogenă el o va trăi ca excesiv de penibilă.” (Teodorescu, 1999)
Simptome somatice:
– palpitațiile,
– transpirația,
– tensiunea musculară
– disconfortul gastro -intestinal
– Înroșire
– Tremur
– Proble me cu respirația
Simptome emoționale:
– Teama de a vorbi în public
– Frica de a da teste
– Frica de cumpărături. Se manifestă prin teama de a nu fi judecat pentru produsul ales.
– Teama de conversațiile telefonice.
– Frica de a mânca în public.
– Frica de a folosi o toaletă publică.
1.5.Factori de risc
DSM -5 prezintă factorii de risc pentru anxietatea social, aceștia fiind de temperament, de
mediu, genetici și fiziologici.
– “Factori de temperament. Trăsăturile de fond care predispun indivizii la tulburarea anxioasă
social ă cuprind comportamentul inhibat și frica de apreciere negative.
– Factori de mediu. Frecvența crescută a maltratării în copilărie sau a altor adversități psihosociale
cu debut precoce nu au un rol cauzal în dezvoltarea tulburării anxioase sociale. Cu toate acestea
maltratarea și dificultățile în copilărie reprezintă factori de risc pentru această tulburare.
– Factori genetici și fiziologici. Trăsăturile care predispun indivizii la tulburarea anxioasă socială,
cum ar fi comportamentul inhibat, sunt puter nic influențate genetic. Influența genetică
reprezintă rezultatul interacțiunii genă -mediu; astfel, copiii cu comportament intens inhibat sunt
mai susceptibili la influențele din mediu, cum ar fi modelul de anxietate socială al părinților.

11
De asemenea anxi etatea socială este moștenită ( mai puțin anxietatea legată doar de apariția în
public). Rudele de gradul întâi prezintă o probabilitate de două până la șase ori mai mare de a
avea tulburarea anxioasă socială, responsabilă pentru tulburare fiind interacțiu nea dintre factorii
genetici specifici tulburării (e.g., frica de apreciere negative) și cei nespecifici (e.g, caracterul
nevrotic).” (trad. Dr. Mădălina Cristina Goia, 2016)

Alte cauze ale anxietății sociale pot fi:
– Cauze psihologice. În cadrul cauzelor psihologice, putem vorbi despre existența unei traume
emoționale sau psihologice ce a avut loc în copilărie sau lipsa unei relații de atașament
corespunzătoare în primii ani de viață.
– “Cauze socio -psihologice. Apariția anxietății sociale este influențată de trei factori de natură
socio -psihologică, și anume:
traumele – printr -un eveniment negativ reieșit dintr -o situație socială ce acționează ca factor
declanșator,
învățarea prin observație – ce presupune transmiterea emoțiilor altora către individ în situații
sociale, ca exemplu sunt familiile anxioase
învățarea prin informație – se referă la apariția anxietății atunci când o situație este
prezentată ca fiind amenințătoare pentru temerile individului” (Mihaela, 2014)
– Istoricul familial Cei care au în familie persoane care au suferit de această tulburare sunt
supuși la riscul de a o dezvolta și ei.
1.5.1. Tratament
(Murray B Stein, 2008) susține că f armacoterapia sau terapia comportamentală cognitivă sunt
acceptabile intervențiile primei linii pentru tulburarea de anxietate socială. În prezent, nu există
dovezi clare care să arate că tratamentul comportamental combinat f armacologic și cognitiv este
mai eficient decât tratamentul unic al modalității.
Studiile au arătat că tratamentul medicamentos are efect mai rapid față de terapia
comportamentală cognitivă în tulburarea de anixetate socială, dar efectele terapiei
copo rtamentale cognitive pot dura mai mult.

12
1.6.Impactul anxietății sociale asupra copiilor de diferite vârste
(Sara Hashempour, 2017) susține în lucrarea sa că în mod remarcabil, nivelurile ridicate de
anxietate socială pot apărea chiar în copilărie. Din punct de vedere etiologic, se poate observa
că trecerea de la un nivel ridicat de anxietate socială la un diagnostic formal de fobie socială ar
depinde de vârsta la care simptomele cauzează afectarea vieții individului. Începând cu
jumătatea adolescenței este de așteptat să fie un moment crucial pentru multe persoane, ca
urmare a creșterii importanței comunicărilor sociale în această perioadă de dezvoltare.
Mai multe studii s -au dovedit ușoare schimbări sau chiar mici reduceri ale anxietății
sociale și conștiinței de sine din copilăria târzie până la începutul adolescenței au arătat că copiii
cu anxietate socială aveau o formă mai mare de psihopatologie gen erală decât adolescenții și
sunt mai vulnerabili să se îngrijoreze în a face lucrurile în mod corespunzător și în afară de
părinții lor . Aceste rezultate sunt în concordanță cu dovezile globale ale temerilor și anxietății
la copii, în care incidența temer ilor și fobiilor, cu excepția anxietății sociale, este mai mare în
rândul copiilor mai mici decât adolescenților .
1.7.Implicații ale anxietății sociale
În cazul în care este lăsată netratată, anxietatea socială afectează în mod evident viața
persoanelor în cauză. Anxietatea poate interfera cu locul de muncă, școala sau relațiile cu
ceilalți.
Anxietatea socială cauzează:
• Stimă de sine scăzută
• Probleme de asertivitate
• Gânduri negative despre sine
• Hipersensibilitate la critică
• Îndemânare socială scăzută
• Izolare și relații sociale dificile
• Realizări minime pe plan academic sau la locul de muncă
• Abuz de substanțe, precum alcool sau droguri
• Tentative de suicid
Anxietate a socială afectează:
• Vorbitul în public (Susținerea unui proiect/discurs)

13
• Participarea activă la cursuri (Probleme când vine vorba să citească cu voce tare sau să pună
întrebări)
• Mâncatul în public
• Comunicarea cu prieten ii sau colegii
• Comunicarea prin email, mesaje sau la telefon
• Participarea la evenimente sociale
• Comunicarea cu adulții (De exemplu, profesorii)
• Întâlnirile
• Asertivitatea și exprimarea opiniilor
• Are rețineri când trebuie să comande la un r estaurant

Pentru persoanele care suferă de anxietate socială, există posibilitatea să apară anumite
complicații, precum:
a) Depresia – În studiul realizat de (Pintea, 2015) se afirmă că majoritatea celor ce suferă de
anxietate socială prezintă și simptome ale despresiei. Astfel că starea lor este una caracterizată
prin moral scăzut, lipsa plăcerii chiar și în privința unor activități care în mod normal i -ar fi
făcut să se simtă bine, lips a de speranță când vine vorba de viitor, se simt inutili. De asemenea,
cei în cauză suferă și de câteva simptome fizice, precum tulburări de somn și tulburări
alimentare (crește sau scade apetitul). Uneori, aceștia experimentează și gânduri de suicid.
b) Probleme cu alcoolul –studiul (Heidemarie Blumenthal, 2010) susține că tinerii anxiosi din
punct de vedere social pot fi motivați să folosească alcoolul pentru a -și gestiona excitarea
anxioasă. Din păcate, acest fapt ajunge să fie o problemă. Abuzul de alcool tinde să fie una din
principalele complicații ale fobiei sociale. Și în acest caz este indicată implicarea într -un
program de terapie.
c) Dependența de benzodiazepine – asemenea diazepanului, benzodiazepinele sunt prescrise în
tratamentul anxietății sociale și în alte tulburări de anxietate. Acestea nu reprezintă un tratament
la alegere și, întrucât provoacă dependență, sunt pe cale să apară simptome adverse în cazul în
care consu mul medicamentului se oprește.
Cei în cauză dezvoltă toleranță la acest medicament, iar în cele din urmă doza administrată va
crește pentru a urmări același efect.

14
2. Stima de sine

2.1. Definiții
„Stima de sine reprezintă a doua dimensiune a sinelui, considerată, în general, drept o
componentă evaluativă și afectivă a conceptului de sine sau o reprezentare mai largă a sinelui
ce include atât aspecte cognitive și comportamentale, cât și aspect e evaluative și afective.” (
(Sîntion, 2007, p. 311)
(Leary, 1999) susține in lucrarea sa că, kaat, Wells și Peterson au sugerat că stima de sine
este un feedback subiectiv referitor la caracterul adecvat al sinelui. Acest feedback -stima de
sine – este pozitiv atunci când individul se descurcă bine cu circumstanțele, dar negativ atunci
când el sau ea evită amenințările. La rândul său, stima de sine afectează realizarea obiectivului
ulterior; înalta stima de sine creste copingul si stima de sine scazuta duce la evitarea ulterioara.
(Rosenberg, 1965) susține că, stima de sine, după cum se observă, este o atitudine pozitivă
sau negativă față de un anumit obiect, și anume, de sine. Dar stima de sine are două conotații
destul de diferite. O conotatie de stima de sine mare este ca persoana crede ca este foarte bun.
O conotație foarte diferit ă este aceea când el crede că este suficient de bun. Este deci posibil ca
o persoană să se considere el însuși superior față de majoritatea celorlalți, dar să se simtă
inadecvat în ceea ce privește anumite standarde pe care le -a stabilit pentru sine.
O altă definiție a stimei de sine este oferită de (Branden, 1998) care susține că aceasta
reprezintă dispoziția de a te cunoaște pe tine ca fiind capabil de a face față provocărilor de bază
ale vieții și de a merita fericirea.
Putem spune că stima de sine reprezintă modul în care o persoană se percepe, măsura în
care se acceptă pe sine, referindu -ne în sens larg la abilitatea de a accepta succesul sau eșecul,
„cantitatea de efort folosită, posibilitatea ca eșecul să fie dureros pentru persoană, posibilitatea
ca persoana să devină mai capabilă ca rezultat al diferitelor experiențe”. ( (Sîntion, 2007, p.
315)
Stima de sine cuprinde elemente cognitive, afective și comportamentale:
Elemente cognitive – o persoană are informații despre sine, se gândește la propria persoană în
mod conștient și are în vedere discrepanța dintre eul ideal (persoana care vrea să fie) și eul
perceput (persoana care este)

15
Elemente afective – sentimentele sau emoțiile pe care le are persoana atunci când ia în
considerare discrepanța dintre eul ideal și cel perceput
Elemente comportamentale – se manifestă în comportamente precum asertivitate, hotărâre,
flexibilitate și respect pentru ceilalți .
2.2. Formarea stimei de sine
Stima de sine este o componentă importantă a conștiinței de sine, astfel că începe să se
contureze concomitent cu cea din urmă. În general, acest proces are loc în jurul vârstei de 8 ani,
când copiii își formează o reprezentare fizică globală despre ei înșiși care poate fi evaluată.
Totuși, unii autori precum (Fracois Lelord, 1999) sunt de părere că acest proces începe
înainte de vârsta de 8 ani, chiar dacă ele nu pot fi evaluate științific decât cu foarte mare
dificultate. Au remarcat fap tul că apariția frecventă a chipurilor parentale surâzătoare și atente
joacă un rol important în constituirea viitoarei stime de sine. Totodată, și reușitele din copilărie
influențează stima de sine.
(Trzesniewski2, 2005) susține următoarele: c opiii mici au o stimă de sine relativ ridicată,
care se decupează treptat pe parcursul copilariei. Cercetătorii au precizat că, copiii au stimă de
sine înaltă pentru că opiniile lor sunt nerealiste. Pe masură ce copiii se dezvoltă cog nitiv, ei
incep să -și bazeze auto -evaluarile asupra externalizarii și comparațiilor sociale, formând astfel
o evaluare mai echilibrata și mai exactă a competenței lor academice, a competențelor sociale,
a atractivității și a altor caracteristici personale. De exemplu, pe măsură ce copii se mută de la
școala preșcolară la școala primară, primesc mai mult feedback negativ din partea profesorilor,
părinților și studenților, iar autoevaluările lor devin în mod corespunzător mai mult negative.
Odată cu tre cerea anilor preșcolarității, societatea este cea care va impune condiții asupra
iubirii și acceptării, iar dacă aceste sentimente de iubire și acceptare sunt suficient de profunde,
copilul va trece cu bine de situațiile de refuz ce vor urma .
Stima d e sine continuă să scadă în timpul adolescenței. Cercetătorii recunoscuți au atribuit
declinul adolescentului față de imaginea corporală și alte probleme legate de pubertate,
capacitatea de a gândi abstract despre sinele și viitorul său și, prin urmare, să recunoască
oportunitățile ratate și eșecurile exacte, și trecerea de la școala de clasă la mai mult provocator
și adesea complex din punct de vedere social al liceului.

16
„Cele mai importante cinci domenii în constituirea stimei de sine a copiilor și adolescenților
sunt considerate a fi: aspectul fizic, aptitudinile sportive, popularitatea în grupuri, conformismul
comportamental și reușita școlară.” ( (Sîntion, 2007, p. 334)
În cadrul procesului în care se formează stima de sine, nu este importantă doar judecata
copilului despre el însuși, ci este foarte importantă părerea persoanelor semnificative despre
competențele sale. Se consideră că există patru surse ale stimei de sine pentru copil, și anume
părinții, profesorii, colegii și prietenii apropiați. Când acestea patru funcționează împreună, ele
permit soliditatea stimei de sine. Totuși, „dacă una din ele este deficitară, cele lalte o pot suplini,
astfel copilul va suporta mai ușor o neînțelegere cu o profesoară dacă este apreciat de parinții
și prietenii săi.” (Sîntion, 2007, p. 334)
(Katz) susține în lucrarea sa că, într -o examinare a considerațiilor dezvoltării, sugerează că
sentimentele competenței și stima de sine asociată lor sunt mărite la copii atunci când părinții
le oferă o mixtură optimă de acceptare, afecțiune, control și limite raționale și așteptări î nalte.
„Relațiile sănătoase cu semenii sunt o necesitate pentru dezvoltarea umană. Întrucât
adolescenții trăiesc într -o lume socială în expansiune este important ca ei să învețe să -și
dezvolte relații cât mai eficiente posibil.” (Sîntion, 2007, p. 336)
(Trzesniewski2, 2005) susține că stima de sine crește treptat prin maturitate la vârsta adultă,
la vârf în jurul vârstei de 60 de ani. Pe parcursul maturității, i ndivizii ocupă poziții de putere și
statut, ceea ce ar putea promova sentimente de auto -valoare. Multe vieți de viață au sugerat că
viața mijlocie este caracterizată de vârfuri de inabilitate, stăpânire și control asupra eului și a
mediului. În concordanță cu aceste speculații teoretice, schimbările de personalitate care apar
în timpul maturității tind să reflecte niveluri crescute de maturitate și ajustare, după cum indică
niveluri mai înalte de conștiinciozitate și stabi – litate emoțională.
Stima de sine scade odată cu înaintarea în vârsta. Câteva studii despre stima de sine la vârsta
înaintată sugereaza ca stima de sine incepe sa scada in jurul varstei de 70 de ani. Acest declin
poate fi cauzat de influența dramatică a schimbărilor care au loc la vâr ste înaintate, inclusiv
schimbările inrolate (pensionarea), relațiile (pierderea soțului), nivelul mediu al stimei de sine
pentru bărbați și femei durata de viață. De asemenea, sunt reprezentate grafic pe parcursul
anilor, separat pentru masculi și female, funcționarea fizică (probleme de sănătate), precum și
o scădere a statutului socio -economic.

17
2.3. Tipurile stimei de sine
(Fracois Lelord, 1999) consideră că nivelul stimei de sine nu este suficient pentru a explica
ansamblul reacțiilor unei persoane. Astfel fiind necesar să se țină cont în egală măsură și de
gradul de rezistență la evenimentele vieții cotidiene. Cei doi autori au corelat nivelul și
stabil itatea stimei de sine și au ajuns la o clasificare a stimei de sine în patru categorii:
1. Stima de sine înaltă și stabilă – „circumstanțele externe ș i evenimentele normale de viață
au o mică influență asupra stimei de sine a persoanei. Aceasta nu c onsacră prea mult timp și
energie pentru apărarea sau promovarea imaginii sale. În fața adversității păstrează coerența în
afirmațiile și conduita sa, chiar dacă contextul este favorabil sau defavorabil.” (Sîntion, 2007,
p. 34 8)
Drept factori determinanți în acest context, se menționează:
• părinții care prezintă o stimă de sine înaltă și stabilă, oferind copilului acest model, în așa fel
încât el va învăța cum să reacționeze în mod calm la o critică și cum să fi e apreciat fără a ieși în
evidență în mod ostentativ;
• „părinți preocupați de o valorizare realistă a copilului, adecvată la competențele și posibilitățile
sale reale”; (Sîntion, 2007, p. 349)
• „părinți apropiați și disponibili”, ce nu vor împinge copilul către un comportament intenționat
pentru a le atrage atenția;
2. Stimă de sine înaltă și instabilă – în cazul acestui tip, cu toate că stima de sine este ridicată,
ea poate suferi șoc uri majore, mai ales dacă se află într -un context competitiv sau destabilizator.
Persoanele în cauză reacționează energic la critică și eșec, având tendința de a percepe aceste
situații ca fiind un pericol și se vor pune în valoare afișând succesele sau ca litățile în mod excesiv.
Factorii determinanți aici, sunt:
• discrepanță între valorizarea copilului de către părinți și competențele lui reale, care se pot
vedea în rezultatele pe care le obține în situații de competiție socială;
• părinți distanți care se ocupă mai mult de ei, în defavoarea copilului, astfel acesta manifestând
comportamente prin care atrage atenția, dorind să se pună în valoare pentru a fi demn de interes
din partea părinților;

18
• părinți ce prezintă acest tip de stimă de sine
• „părinți care nu se interesează de copilul lor decât în funcție de competențele acestuia” (Sîntion,
2007, p. 349)
3.Stimă de sine scăzută și instabilă – în acest caz, „stima de sine este sensibilă și reactivă la
evenimentele exterioare, pozitive și negative”. (Sîntion, 2007, p. 350) Aceasta poate crește în
urma obținerii unor succese sau sat isfacții, dar se poate reduce când intervin alte dificultăți.
Persoanele în cauză depun eforturi pentru a oferi o imagine mai bună, atât lor, cât și celorlați.
Ca factori determinanți s -au identificat:
• susținere deficitară din partea părinților, în detrimentul unei afecțiuni reale;
• abilitățile limitate ale copilului/nepopularitate;
• supraprotecție din partea părinților.
4. Stimă de sine scăzută și stabilă – „stima de sine este mai puțin mobilizată de evenimentele
exterioare, c hiar și favorabile. Persoana pare a depune puțin efort pentru promovarea imaginii și
stimei sale de sine, al cărei nivel scăzut îl acceptă.” (Sîntion, 2007, p. 350)
Factorii determinanți sunt:
• situații care au provo cat copilului un sentiment de lipsă de control în ceea ce privește mediul;
• carențe afective majore.
2.4. Stima de sine scăzută
Stima de sine scăzută presupune un nivel deficitar al auto -evaluării pozitive, precum și al
competenței personale . Există un număr de condiții clinice prezentate în DSM –cum ar fi,
tulburările de anxietate, sunt asociate cu stima de sine scăzută ¸ deficitul de atenție, de
alimentație . Cercetarea efectuată de Mruk a arătat că persoanele care au stima de sine scăzută
doresc aceleași lucruri ca și oamenii cu înaltă stima de sine. Cu toate acestea, cei cu stima de
sine scazuta sunt, de asemenea, mai preocupati de conservarea acestei resurse psihologice
valoroase decat de riscul acesteia. Prin urmare, ele folosesc o serie de metode pentru a evita
pierderile, cum ar fi menținerea unui sentiment mai scăzut al așteptărilor, utilizarea strategiilor
de auto -handicap și evitarea riscului. (Mruk, 2006)

19
În cadrul unor cercetări efectuate de DuBois ș i Flay (apud (Mruk, 2006, p. 160) s-a
demonstrat că: că stima de sine scăzută mărește susceptibilitatea lor la o gamă largă de rezultate
și experiențe problematice cum ar fi depresia, tulburările de alimentație, sarcina ad olescentă,
victimizarea, dificultatea de a susține și a forma relații apropiate, implicarea în comportamentul
antisocial, și idei și încercări de sinucidere.
Anumite cercetări au descoperit faptul că persoanele cu o stimă de sine scăzută prezintă câteva
elemente specifice:
•„au o părere mai puțin pozitivă despre sine[…];
• au tendința de a fi nesigure atât în legătură cu atributele lor pozitive, cât și cu cele negative.”
(Sîntion, 2007, p. 351)
• totodată , pot exista discrepanțe mai mari între sinele ideal și cel real în cazul acestor persoane,
decât la cei cu stimă de sine ridicată.
• se pare că cei cu stimă de sine scăzută nu devalorizează caracteristicile lor negative și nici
atributele pozitive pe ca re nu le posedă;
• în ceea ce privește autoaprecierea, aceștia „sunt mai anxioși în timpul așteptării unei evaluări,
ocolesc riscurile și nu caută să se minimalizeze pentru a putea apoi evita responsabil itatea
eșecului.” (Sîntion, 2007, pp. 352 -353)
• în ceea ce privește perspectivele de viitor, persoanele cu stimă de sine scăzută tind să
manifeste așteptări relativ negative. Acestea sunt persoane mai vulnerabile, predispuse la
depresie, gânduri suicidare și poate ch iar tentative în acest sens.

2.4.1 Impactul stimei de sine scăzute
(Reklau, 2018) susține că stima noastră de sine influențează toate aspectele vieții noastre:
relațiile noastre cu ceilalți, nivelul nostru de încredere în sine, succesul nostru profesional,
fericirea noastră, pacea noastră interioară și succesul pe care vrem să -l realizăm în vi itor. Este,
de asemenea, cauza principală a majorității tulburărilor psihologice – nu numai la nivel
individual, ci și la nivelul societății.
Persoanele cu stima de sine scazută sunt foarte probabil să ia decizii nepotrivite atunci când
aleg partenerii, pr oiectele sau locurile de muncă.
Ele sunt mai puțin motivate și este mai puțin probabil să -și atingă obiectivele, iar performanța
lor este scăzută. Dacă își ating obiectivele și succesul, nu se pot bucura cu adevărat de ele.

20
Nevoia lor constantă de aprobare le face foarte dependente de opiniile altor persoane și ei simt
în mod constant că sunt victime ale circumstanțelor. Scăderea stimei de sine provoacă anxietate
nesănătoasă, depresie și multe simptome psihosomatice, inclusiv insomnie.
2.4.2. Avantajele sti mei de sine scăzute
Brocner (1983) afirmă că persoanele cu o stimă de sine scăzută țin mai mult cont de sfaturile
care le sunt date și astfel ele își pot îmbunătăți performanțele. „O stimă de sine scăzută poate fi
motorul unei forme de reușită grație mode stiei care favorizează acceptarea din partea celorlalți,
a ascultării opiniilor diferite de cele proprii; acestea îi ameliorează persoanei înțelegerea unei
situații sau a unei probleme și îndeamnă spre o muncă susținută pentru a compensa lipsa de
încreder e în capacitățile proprii.” (Sîntion, 2007, p. 369)
2.5 Stima de sine înaltă
S-a demonstrat faptul că persoanele cu o stimă de sine înaltă prezintă anumite caracteristici
corespunzătoare, și anume:
• există tendința ca acestea să își valorizeze superior trăsăturile pozitive și să le devalorizeze pe
cele negative;
• sunt studii care sugerează faptul că persoanele cu stimă de sine înaltă prezintă, într -o anumită
măsură, mai multe atribute și rezultate pozitiv e decât cei cu o stimă de sine scăzută;
• se pare că, datorită unui nivel înalt al stimei de sine, tind să fie mai fericite, mai mulțumite de
viața personală și se adaptează mai bine;
• prezintă concepte de sine care sunt mai clare, mai sigure și „intern consistente” decât în cazul
persoanelor cu stimă de sine scăzută;
• sunt mai sigure de atributele lor pozitive;
• au concepte de sine care sunt în concordanță cu standardele și scopurile propuse în mai mare
măsură;
• „o stimă de sine înaltă este asoci ată cu mai puține discrepanțe între sinele real și sinele ideal”
(Sîntion, 2007, p. 352)
• au tendința de a devaloriza sau de a considera atributele negative pe care le posedă și atributele
pozitive pe care nu le posedă ca fiind mai puțin importante;
• prezintă așteptări pozitive în ceea ce privește eforturile și rezultatele lor viitoare;
• o stimă de sine înaltă se află în corelație pozitivă cu eficacitatea de sine;

21
• tind să fie mai puțin anxioase, să își asume riscur i mai mari și să nu ezite să se prezinte într -o
lumină ușor defavorabilă pentru a deține un câștig mai mare în caz de succes;
• în ceea privește evenimentele negative sau pozitive, cei cu stimă de sine înaltă vor găsi mai
ușor informații pozitive despre s ine care sunt considerate mai „valide”, comparativ cu
informațiile dezavantajoase;
• există o tendință autoatributivă de asumare a responsabilității pentru succes și de declin a
acesteia pentru eșec mai pregnantă;
• prezintă tendința de a avea „mai multe șanse să fie fericiți, adaptați și satisfăcuți și trec prin
mai multe emoții pozitive” (Sîntion, 2007, p. 353)
În ceea ce privește imaginea despre sine pe care o oferă celorlalți, persoanele cu stimă de
sine înalt ă, dau dovadă de următoarele:
– „păreri clare despre ei înșiși”;
– vorbesc despre ei în mod tranșant;
– știu să vorbească în mod pozitiv despre ei;
– țin un discurs coerent despre propria persoană;
– indică o părere stabilă despre propria persoană;
– părerea pe care o au despre ei înșiși depinde de circumstanțe și de interlocutori;
– există riscul de a nu fi pe placul unor interlocutori.
În ceea ce privește luarea deciziei și implicarea în acțiune, persoanele cu stimă de sine înaltă
prezintă următoa rele:
– decizii luate mai facil, în general;
– caută să acționeze cât mai eficient pentru a reuși în ceea ce privește alegerile lor cu ușurință;
– țin cont de propria persoană în luarea deciziei;
– sunt capabili să persevereze în deciziile proprii în ci uda dificultăților;
– se pot detașa de situațiile dictate de anturaj în cazul în care le percep contrare propriilor
interese;
– pot fi inovatori;
– „uneori sunt prea sensibili la interesele lor pe termen scurt”.
Având în vedere reacția la eșec și criti că, persoanele cu stimă de sine înaltă: – reacționează
emoțional la eșec, pe moment; – în cazul lor, „eșecul lasă puține cicatrici emoționale durabile”;
– tind să reziste la criticile adresate punctelor lor sensibile sau se apără în mod energic;

22
– în gener al, nu caută informații negative despre propria persoană;
– „nu se simt obligați să se justifice după un eșec”;
– după un eșec, consideră că și alții ar fi eșuat în situația respectivă;
– chiar dacă sunt criticați, nu se vor simți respinși;
– manifestă anxietate redusă în fața evaluării de către cei din jur.
Considerând reacția la succes a persoanelor cu stimă de sine înaltă, avem în vedere:
– „le place să reușească”;
– imaginea de sine le este confirmată prin reușită;
– prezintă emoții pozitiv e;
– manifestă o motivație crescută, succesul aducând beneficii stimei de sine;
– prezintă o dependență de recompensă. Informații preluate după (Sîntion, 2007, pp. 357 -365)
2.6. Dezavantajele stimei de sine înalte
O stimă de sine înaltă poate fi asociată cu închiderea, nereceptivitatea în ceea ce privește
unele informații importante. Persoanele cu astfel de stimă de sine suportă mai bine eșecurile,
lucru care se datorează în mare parte faptului că le extern alizează, atribuind motivațiile unor
cauze străine. Procedând în această manieră, evită anumite reconsiderări. Se pare că o stimă de
sine înaltă se asociază frecvent cu conduitele riscante, numeroase studii arătând că unele dintre
persoanele cu stimă de s ine ridicată au mai multe accidente auto, conduc mai frecvent sub
influența alcoolului sau sunt mai des amendați pentru viteză ( (Sîntion, 2007, p. 370) p. apud.
Baumeister, 1993).
În acest context, este demonstrat faptul că o stimă de sine exagerată este un factor disfuncțional
în relațiile cu ceilalți, persoanele cu astfel de stimă considerând că totul li se cuvine, că sunt
centrul universului.

23
3. Metodologia cercetării

3.1.Scopul cercetării
Scopul acestei cercetări a fost acela de a identifica în ce măsură stima de sine a unei
persoane influențează apariția și evoluția tulburării anxietății sociale, în ideea că cei care
prezintă o stimă de sine scăzută sunt mai predispuși să manifes te și această tulburare a anxietății
sociale.
Pe lângă scopul principal al acestei lucrări, am intenționat să identific, de asemenea, dacă
există diferențe semnificative în ceea ce privește stima de sine și anxietatea socială la persoanele
tinere și cele mai înaintate în vârstă și, totodată, dacă există diferențe semnificative în ceea ce
privește anxietatea socială la femei și bărbați.
Așa cum am menționat mai sus, în cadrul primelor capitole, în ceea ce privește stima de
sine și anxiet atea socială, ambele se pot dezvolta într -un mod negativ în urma unor carențe
afective/emoționale. De aceea, este deosebit de important mediul în care un copil se dezvoltă
pentru ca din acel context el va învăța cum să se descurce pe mai departe, cum să ge stioneze
anumite situații în care nu este confortabil și cum să depășească situațiile de refuz.
De asemenea, este foarte important ca un copil să învețe ce înseamnă autoaprecierea
realistă și respectul de sine, să aibă o viziune realistă asupra a ceea ce reprezintă el în societate,
dar să fie conștient că este necesar să se respecte pe el însuși. Întâi de toate, s -a urmărit
identificarea unor instrumente valide prin care se pot evalua stima de sine și anxietatea socială.
Chestionarele uti lizate au fost aplicate pe un lot de participanți din care au făcut parte atât
femei și bărbați, cât și persoane tinere și de vârstă înaintată. Am cotat răspunsurile conform
instrucțiunilor instrumentelor, am realizat o bază de date și analiza statistică a datelor obținute
în scopul identificării diferențelor între vârste și gen și a corelației dintre anxietatea socială și
stima de sine.
3.2.Obiective specific
Primul obiectiv din cadrul cercetării este acela de a identifica dacă există o corelație într e
variabila stima de sine și variabila anxietatea socială, pentru a observa dacă persoanele cu
anxietate socială au o stimă de sine scăzută.

24
Al doilea obiectiv este de a identifica în ce măsură există diferențe semnificative în ceea ce
privește anxietate a socială la bărbați și femei.
Totodată, se va identifica dacă există diferențe semnificative în ceea ce privește stima de sine
și vârsta participanților.
Ultimul obiectiv se referă la a identifica în ce măsură există diferențe semnificative în ce ea ce
privește anxietatea socială și vârsta participanților.
3.3. Ipotezele cercetării
1. Se prezumă că există o corelație între stima de sine și anxietatea socială.
2. Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește anxietatea socială la bărbați
și femei.
3. Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește stima de sine și vârsta
participanților.
4. Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește anxietatea socială și vârsta
participanților.
3.4. Lotul de participanți
Această cercetare a fost realizată pe un eșantion alcătuit în mod aleator din 110 persoane
(n=110). Au fost incluse 60 de femei și 50 de bărbați, cu vârste cuprinse între 18 și 53 de ani. Au
participat atât studenți de anul I, II sau III la facultate, cât și angajați din diverse medii de lucru,
având în vedere că nu a existat un criteriu pe baza căreia să se realizeze eșantionarea. Majoritatea
participanților sunt studenți la diferite facu ltăți, cu vârste aproapiate de 20 -21 de ani.
3.5. Design cercetare
În acord cu scopul și obiectivele prezentului studiu s -a decis alegerea unui design cantitativ de
cercetare. “Cercetare Cantitativa se desfășoara cu ajutorul culegerii si prelucrǎrii de da te prin
experimente, anchete, observații etc., și va pune in evidenta anumite rezultate ale prelucrǎrii
datelor; este extinsa si costisitoare, deoarece este nevoie de o anumitǎ cantitate, de un anumit
volum de date, pentru ca prelucrarea si rezultatele sǎ aibǎ relevanțǎ.” (BIRSAN)
“Etapele cercetării cantitative sunt următoarele:1. Enunțarea problemei; 2. Structurarea
planului; 3. Culegerea de informații; 4. Analiza și interpretarea informațiilor; 5. Reformularea
enunțurilor teore tice; 6. Publicarea raportului decercetare.” (Margareta, Metodologia cercetarii
psihologice, 2006 -2007)

25
Participanților li s -au oferit chestionarele, fără a exista o limită de timp, aceștia având
posibilitatea să fie relaxați într -o atmosferă destinsă, pentru a nu simți presiune de niciun fel. Li
s-a explicat faptul că nu există răspunsuri bune sau rele, ci doar răspunsuri care îi caracterizează,
și că primul răspuns care vine în minte e întotdeauna cel mai potriv it. Participanții au fost
asigurați de confidențialitatea răspunsurilor. Aceștia au avut instrucțiuni pentru ca la începutul
chestionarului să completeze un cod care să ajute la introducerea rezultatelor într -o bază de date.
Codul este alcătuit din inițial a prenumelui participantului, data de naștere din două cifre și inițiala
prenumelui mamei, astfel codurile nu ajung să coincidă.
La scurt timp după aplicarea chestionarelor, datele au fost introduse în baza de date, în
programul SPSS, pentru a se rea liza toate calculele necesare în validarea sau infirmarea
ipotezelor alcătuite.
3.6. Instrumente
“Chestionarul este o metodă frecvent utilizată în științele sociale. El poate fi administrat fie
directde operator, fie prin poștă. Principala calitate a che stionarului constă într -o mai
mareobiectivitatea a rezultatelor, în măsura în care răspunsurile primite teoretic nu sumt
influențate deoperator.
Structura chestionarului.
Orice chestionar trebuie să cuprindă trei secvențe, fiecare având un rolbine definit: scrisoarea
introductivă, instrucțiunile de aplicareși chestionarul propriu -zis.Scrisoarea introductivă
cuprinde o serie de informații despre scopul și semnificația socială as tudiului, informații
privitoare la sponsor, garantarea confidențialității răspun surilor (în cazul încare acestea sunt
anonime), explicații cu privire la modalitățile de răspuns. În funcție de necesitățile studiului se
pot insera o serie de întrebări care să ofere informații privitoare la vărsta,ocupație, sex, localitate
etc.” (Margareta, 2006 -2007)
3.7. Chestionar anxietate socială
Primul instrument utilizat în cadrul acestei cercetări este reprezentat de un chest ionar pentru
anxietate socială. “Scala anxietatii sociale a lui Liebowitz evalueaza frica si evitarea in 24 situatii
care sunt probabile a genera anxietate sociala (Liebowitz, 1987). Scala este compusa din 13

26
activitati care genereaza anxietate sociale si 11 interactiuni care genereaza anxietate sociala.”
(Vrasti, 2008) . Scala măsoară anxietatea socială și evitarea. Anexa 2
Această scală este compusă din 24 de întrebări, și anume:
1) Să folosești un telefon în public.
2) Să partic ipi la o activitate într -un grup mic.
3) Să mănânci în public.
4) Să bei împreună cu alții.
5) Să vorbești cu cineva din partea unei autorități.
6) Să joci un rol, să cânți o bucată muzicală, sau să vorbești în fața unei audiențe.
7) Să mergi la o petrecere.
8) Să lucrezi î n timp ce ești observat.
9) Să scrii în timp ce ești observat.
10) Să suni o personaă pe care nu o cunoști foarte bine.
11) Să vorbești față în față cu o persoană pe care nu o cunoști foarte bine.
12) Să participi la o înâlnire cu persoane străine.
13) Să urinezi într -o toaletă publică, când așteaptă și alte persoane.
14) Să intri într -o camera atunci când alții sunt deja așezați.
15) Să fii în centrul atenției.
16) Să vorbești la o întâlnire.
17) Să ai de dat un test care își probează capacitatea, îndemânarea sau cunoști nțele.
18) Să-ți exprimi dezacordul sau dezaprobarea față de cineva pe care nu îl cunoști foarte bine.
19) Să privești pe cineva pe care nu cunoști foarte bine, drept în ochi.
20) Să te pregătești pentru a vorbi unui grup la o conferință.
21) Să încerci să te faci cunoscut cuiva cu scopul de a -I propune o relație romantică/sexuală.
22) Să returnezi bunurile la un magazin pentru a primi banii înapoi.
23) Să dai o petrecere.
24) Să reziști la presiunea unei persoane care vrea să îți vândă ceva.
Modalitate de răspuns
A fost alcătuită din 4 răspunsuri:

27
Aceste răspunsuri prezintă gradul de anxietate resimțit în situțiile de mai sus.
A) Deloc
B) Puțin
C) Moderat ă
D) Severă
Aceste răspunsuri prezintă gradul de evitare resimțit în situțiile de mai sus.
E) Nicioadată
F) Ocazional
G) De cele mai mult o ri
H) Întotdeauna
Cotarea și interpretarea rezulatelor:
1. Calculați punctajul după următoarele indicații
Deloc – 0 puncte
Puțin – 1 punct
Moderată – 2 puncte
Severă – 3 puncte
Nicioadată – 0 puncte
Ocazional – 1 punct
De cele mai mult ori – 2 puncte
Întotdeauna – 3 puncte
2. Se realizează suma scorurile de la gradul de anxietate și se no tează la căsuța numită subtotal,
aceeasi procedură se va face și la gradul de evitare. Totalul va fi suma celor doua subtotaluri.
55-65 anxietate socială moderată
65-80 anxietate soci ală puternică
80-95 anxietate socială severă

28
3.7. Chestionar stimă de sine – Scala Rosenberg
Pentru a măsura nivelul stimei de sine al persoanelor am utilizat cea mai răspândită scală pentru
aceasta, și anume Scala Rosenberg. Anexa 1
Această scală este compu să din 10 întrebări, și anume:
1) În general sunt mulțumit(ă) de mine.
2) Câteodata ma gândesc că nu valorez nimic.
3) Cred că am o serie de calități bune.
4) Sunt capabil(ă) sa fac lucrurile la fel de bine ca ceilalți.
5) Simt că nu a m în mine prea multe de care sa fiu mândru(ă).
6) Câteodată mă simt realmente inutil.
7) Mă gândesc că sunt un om de valoare, cel puțin la fel ca alte persoane.
8) Mi -ar plăcea să am mai mult respect fată de mine însumi.
9) Ținând cont de toate, am tendința sa cred ca sunt un (o) ratat(ă) .
10) Am o părere pozitivă despre mine.
Modalitatea de răspuns în acest caz a fost alcătuită din 4 răspunsuri:
a) Total de acord
b) Dezacord
c) Acord
d) Total dezacord
Cotarea și interpretarea rezultatelor:
“1. Calculați punctajul după următoarele indicații:
• Pentru răspunsurile la întrebările 1, 3, 4, 7, 10:
"Total de acord" – 4 puncte;

29
"De acord" – 3 puncte;
"Dezacord" – 2 puncte;
"Total dezacord" – 1 punct.
• Pentru răspunsurile la întrebările 2, 5, 6, 8, 9:
"Total de acord" -1 puncte;
"De acord" – 2 puncte;
"Dezacord" – 3 puncte;
"Total dezacord" – 4 puncte.
3. Faceți suma tuturor punctelor.
Notele ce se pot obține la acest chestionar se situează între 10 (cea mai scăzută notă posibilă a
stimei de sin e) și 40 (cea mai ridicată notă posibilă a stimei de sine).
• Un scor cuprins între 10 și 16 tinde să indice o stimă de sine mai degrabă scăzută.
• Între 17 și 33, sunteți în grupul subiecților cu stimă de sine medie.
• Între 34 și 40, aparțineți fără îndo ială grupului de persoane cu înaltă stimă de sine.” Disponibil
pe ; http://sspt.md/biblioteca/teste/Teste%20diferite.pdf la data de 27.05.2019 , ora 19:20

3.8. Rezultate
 Se prezumă că există o corelație între stima de sine și anxietatea socială.
Pentru verificarea ipotezei am folosit chestionarul stimei de sine și chestionarul de anxietate
socială. Am făcut calculul indicilor de start pentru variabilele stima de sine și anxietate social, de
unde rezultă media, mediana, eroarea standard, abaterea standard, etc. La realizarea histogramei
pe baza chestionarului de anxietate s -a observat că cele mai multe persoane au obținut scoruri
aflate în jurul mediei. Motivul pentru care s -au obținut astfel rezultatele ar putea fi faptul că mai
mult de jumătate din eșantion se află la vârsta tinereții, când persoanele își pot face griji pentru
modul în care sunt percepuți în societate.

30
În cazul histogramei realizate pe baza scorurilor obținute la Scala Rosen berg, a stimei de sine,
rezultatele sunt mult mai variate. Cele mai multe persoane au obținut scoruri imediat mai mici
decât media, ceea ce înseamnă o stimă de sine relativ medie. Si aici, motivul poate fi faptul că
mai mult de jumătate din participanți au vârste apropiate de vârsta de 20 de ani, existând în rândul
lor o tendință de a se subestima în diferite situații de viață.
Conform tabelului de corelație dintre anxietatea socială și stima de sine, dar și al norului de
puncte, s -a obținut un prag de sem nificație p=0.00, ipoteza confirmându -se. Există o corelație
negativă între cele două, astfel că un nivel scăzut al stimei de sine duce la un nivel crescut al
anxietății sociale. Acest fapt este susținut și de studiile explicate mai sus.
Aceste rezultate s unt susținute de ideea că persoanele care tind să se devalorizeze, să nu aibă
încredere în propria persoană, să se simtă inferioare celor din jur, având o stimă de sine scăzută,
sunt mai predispuse la a manifesta simptome al anxietatii sociale, dorind tocm ai din aceste motive
să evite situațiile sociale care ar putea să le întărească aceste convingeri din cauza nesiguranței
în forțele proprii.
 Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește anxietatea socială la
bărbați și femei.
Pentru verificarea ipotezei am folosit chestionarul de anxietate socială. Am folosit pentru inceput
calculul indicilor de start pentru anxietatea sociala la barbate si femei. Conform tabelului, femeile
manifestă mai frecvent fenomenul de anxietate socială, obținând scoruri mai mari decât bărbații
la chestionarul pe această temă. În urma obținerii histogramei pe baza rezultatelor obținute de
genul feminin la anxietate socială, cele mai frecvente scoruri s -au obținut în jurul mediei, lucru
care se poate dator a faptului că femeile din eșantionul testat au vârste începând de la 17 până la
53 de ani. În cazul histogramei obținute pe baza rezultatelor genului masculin la chestionarul de
anxietate socială, majoritatea scorurilor se regăsesc în jurul mediei și sub m edie, astfel fiind
evidențiată diferența dintre femei și bărbați, cei din urmă având scoruri mai mici și astfel fiind
mai puțin anxioși social.
În urma realizării tabelului de normalitate înțelegem că, potrivit valorilor obținute, femeile sunt
mai frecven t afectate de anxietatea socială decât bărbații.

31
Pentru a verifica dacă există diferețe semnificative între bărbați și femei am folosit testul T pentru
eșantioane independente În urma aplicării testului s -a obținut un prag de semnificație în valoare
de p=0 ,001, astfel rezultând că există diferențe semnificative în ceea ce privește genul în acest
context, ipoteza confirmându -se.
Faptul că femeile au obținut scoruri mai mari decât bărbații la chestionarul de anxietate socială
poate avea la bază motivul că ele , în general, sunt mai emotive decât ei. Femeile au latura
emoțională mai dezvoltată și sunt, de multe ori, mai vulnerabile în unele situații decât bărbații,
care sunt mai detașați și mai relaxați. Ele pun mai mult accent pe ceea ce cred cei din jur despre
ele și vor să apară cât mai frecvent într -o lumină favorbilă, să fie apreciate de ceilalți. Bărbații
nu pun preț în aceeași măsură pe părerile celorlalți și, de multe ori, au o încredere în sine mai
mare și sunt mai hotărâți.
 Se prezumă că există diferenț e semnificative în ceea ce privește stima de sine și vârsta
participanților.
Pentru verificarea ipotezei am aplicat chestionarul stimei de sine (Scala Rosenberg). Am frealizat
calculul indicilor de start pentru variabila stima de sine în funcție de grupele de vârstă. Am
împărțit participanții în 3 grupe de vârste: prima grupă cu vârste între 18 și 25 de ani, a doua
grupă cu vârste cuprinse intre 25 -32 și a treia grupă cu vârste între 32 -53. Media scorurilor
obținute la scala stimei de sine crește odată cu c reșterea vârstei, ipoteza confirmându -se.
Am realizat testul omogenității varianțelor și am obținut scoruri omogene având pragul de
semnificație p=0.5. A urmat aplicarea testului Anova pentru diferențele dintre grupuri și în
grupuri la variabila stima de sine. În urma aplicării ANOVA, reiese faptul că există diferențe
semnificative între grupuri. Astfel, exact cum am menționat, stima de sine are un nivel mai scăzut
în rândul tinerilor, crescând treptat la vârsta adultă.
A urmat calculul diferențelor dintr e categoriile de vârstă la variabila stima de sine, din care a
rezultat că între grupe există diferențe semnificative.
 Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește anxietatea socială și
vârsta participanților.

32
Pentru verificarea ipot ezei am aplicat chestionarul de anxietate socială. S-a realizat calculul
diferențelor dintre grupele de vârstă la variabila anxietate socială, care arată că media scorurilor
obținute la anxietate socială scade odată cu creșterea vârstei, astfel persoanele tinere sunt mai
anxioase social decât persoanele mai înaintate în vârstă.
Se realizează testul omogenității varianțelor, din care rezultă că există omogenitate între scoruri.
Am aplicat testul Anova pentru diferențele dintre grupe și în grupe la variabila anxietate socială,
în urma căreia s -a obținut un prag de semnificație p=0.00, ceea ce indică faptul că există diferențe
semnificative între grupele de vârstă în ceea ce privește anxietatea socială. Astfel, tinerii tind să
fie mai frecvent afectați de anxi etatea socială decât persoanele mai înaintate în vârstă, care sunt
mult mai sigure pe sine având o experiență a vieții mult mai vastă.
A urmat calculul diferențelor dintre categoriile de vârstă la variabila anxietate socială, din care a
rezultat că între g rupe există diferențe semnificative.
1. Se prezumă că există o corelație între stima de sine și anxietatea socială.
Această ipoteză a fost formulată având ca fundament faptul că o stimă de sine scăzută poate
corela cu o anxietate socială ridicată, întru cât o persoană care nu se valorizează în mod corect,
realist, ci dimpotrivă, se simte inferioară celorlalți și nu se respectă pe sine suficient, are
tendința să se manifeste în acest sens în societate, astfel simțindu -se rușinată în situații de viață
obișnuite și evitând în mod special contactul cu orice fel de situații sociale.
Un prim studiu relevant pentru această ipoteză a fost realizat de (Viktoria Ritter, 2013) pe
un lot de 40 de participanți ce prezentau tulburarea anxietății sociale și alți 35 ce reprezentau
grupul de control. Participanților li s -a dat sarcina de a ține un discurs de cinci minute în fața
unei camere, alegând una din cele trei teme prezentate î ntr-o listă. Rezultatele acestui studiu au
demonstrat că pacienții ce sufereau de fobie socială prezentau în mod semnificativ o stimă de
sine implicită scăzută, comparativ cu cei din grupul de control, dar erau caracterizați și de o
stimă de sine explicită scăzută. De (Jong, 2002) a observat o stimă de sine relativ scăzută (de
exemplu, mai puțin pozitivism) la studentele foarte anxioase social, comparativ cu cele mai
puțin anxioase din acest punct de vedere. (Glashouwer, 2013) susține că adulții diagnosticați cu
tulburarea anxietății sociale prezentau un nivel scăzut al stimei de sine, comparativ cu adulții
normali. De asemenea, (De Jong P. S., 2012) a identificat, ca o ana logie la cele spuse mai sus,
la tineri, o asociere între stima de sine implicită scăzută și simptomele anxietății sociale la fetele

33
foarte anxioase social cu o stimă de sine explicită scăzută. Aceste rezultate confirmă modelele
cognitive ale tulburării anx ietății sociale (Hofmann, 2007) , (Clark, 1995) , (Rapee R. M.,
1997) sugerând că atât stima de sine implicită, cât și cea explicită sunt implicate în menținerea
anxietăți i sociale. Un alt sudiu reprezentativ în acest context a fost realizat de (Klaske A.
Glashouwer a, 2013) pe un eșantion de 45 de participanți cu tulburarea anxietății sociale, 45 de
participanți drept grup de control și alți 24 cu tulburare de panică. Și acest studiu a demonstrat
că pacienții cu o stimă de sine implicită scăzută, comparativ cu cei din grupul de control,
manifestă fobia socială. Se pare că presupunerile disfuncționale în ceea ce privește performanța
socială iau f orma unor convingeri despre consecințele negative posibile ale comportamentului
social (de exemplu: Dacă mă vor vedea anxios, vor crede că sunt un eșec.) Această afirmație
este susținută de studii care au arătat că persoanele cu un nivel ridicat de fobie s ocială se
caracterizează mai mult prin păreri negative despre sine (de exemplu, (Beidel, 1985) (Dodge,
1988) și nivel mai scăzut al stimei de sine în situațiile sociale (de exemplu, (Tanner, 2006) decât
cei mai puțin anxioși social.
(Thomas S. Hiller a, 2017) a realizat un studiu pe un lot de 45 de participanți diagnosticați cu
tulburarea anxietății sociale și alți 46 de part icipanți reprezentând grupul de control.
Asemănător primului studiu, s -a impus condiția unui discurs. Totuși, o parte dintre ei erau
supuși unor condiții „fără discurs”. Astfel, primului lot de participanți i s -a spus să -și aleagă o
temă pe baza căreia să țină un discurs în fața a trei judecători psihologi, fiind înregistrați în tot
acest timp. Celuilalt lot de participanți i s -a spus doar să se gândească la una din temele de pe
fișa primită, după care cu toții au completat măsurile implicite. Se pare că ev aluările negative
asupra propriei persoane și teama de a fi evaluat negativ de către ceilalți sunt aspecte centrale
ale tulburării anxietății sociale (trad. Dr. Mădălina Cristina Goia, 2016) . Potrivit lui (Clark,
1995) evaluările negative despre sine sunt încorporate în memorie drept convingeri condiționate
sau necondiționate despre propria persoană. Acestea se activează automat în situații sociale,
duc la interpretări greșite ale situației și provoacă anxietate intensă.
Concluziile unui alt studiu (Iulian Iancu a, 2015) au arătat că este foarte important să se aibă
în vedere o creștere a stimei de sine și o scădere a criticii de sine la subiecții care suferă de
tulburarea fobiei sociale . (Cox BJ, 2002) a susținut că critica de sine este asociată semnificativ
cu apariția simptomelor anxietății sociale. O creștere a eficienței de sine poate crește și
încrederea și astfel conduce către rezultate mai bune în trat amentul acestei tulburări. Astfel,

34
studiul a demonstrat că stima de sine, critica de sine, dependența și eficiența de sine sunt în
legătură cu tulburarea anxietății sociale și relațiile dintre ele ar trebui studiate în viitor mai în
profunzime.
2. Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce priveșt e anxietatea socială la bărbați
și femei.
Am formulat această ipoteză plecând de la ideea că femeile tind să manifeste mai frecvent
tulburarea anxietății sociale decât bărbații. Având î n vedere că se consideră că femeile au latura
emoțională mai dezvoltată decât bărbații, fiind deseori mai sensibile și mai vulnerabile în
situații sociale, voi prezenta în cele ce urmează câteva studii relevante pentru această ipoteză.
(Klaske A. Glashouwer a, 2013) a realizat un studiu în care prezintă efectele unei stime de sine
scăzute asupra anxietății sociale. Totuși, în cadrul acestui studiu au relevat ideea că se poate
face o comparație în ce privește anxietatea socială la femei și bărbați.
Alte două studii prezentate în co ntextul acestuia (Jong, 2002) (Tanner, 2006) au demonstrat
că studentele cu un nivel ridicat de anxietate s ocială erau caracterizate și de o stimă de sine
scăzută. Fiind vorba de fete adolescente, și nu băieți, studii ulterioare au arătat că mai degrabă
fetele, decât băieții, care prezintă un nivel scăzut al stimei de sine relatau mai multe simptome
de fobie so cială (De Jong P. S., 2012) . În plus, se pare că tot genul feminin, conform altor autori
(De Jong P. J., 2001) prezintă asociații negative puternice cu indicațiile sociale decât
participanții mai pu țin anxioși.
Se pare că majoritatea studiilor care abordează această temă s -au bazat mai mult pe genul
feminin. Pot apărea diferențe de gen în relația dintre asocierile automate disfuncționale și
simptomele anxietății sociale. Studii mai recente au demonstrat că femeile au tendința de a -și
baza judecățile pe intuiție și impresii intuitive (Pacini, 1999) . Acest lucru poate însemna că
femeile, comparativ cu bărbații, au tendința să se bazeze mai mult pe asocierile lor autom ate ca
un ghid pentru comportamentul lor și pentru judecățile de sine (Pelham, 2005) . Drept rezultat,
asocierile automate ar putea avea o validitate predictivă mai puternică la femei decât la bărbați,
iar pentru acest fapt exis tă un studiu realizat în această direcție pe un grup de adolescenți (De
Jong P. S., 2012) . Acel studiu a fost realizat pe subiecți tineri, concluzionând că există o asociere
între stima de sine implicită scăzută și simptomele a nxietății sociale la fetele foarte anxioase
social cu o st imă de sine explicită scăzută.

35
Rezultatele din studiul (Aderka, 2018) indică faptul că femeile sunt mai susceptibile de a avea
tulburarea anxietății sociale și de a avea o prezentare clinică mai severă comparativ cu bărbații.
Tratamentele existente pot utiliza informații despre situațiile temute ale bărbaților și femeilor
pentru a informa deciziile privind exercițiile de exp unere, facilitând astfel tratamentul sensibil
la gen.
3. Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește stima de sine și vârsta
participanților.
Pentru verificarea ipotezei am aplicat chestionarul stimei de sine (Scala Rosenberg).
Am formulat această ipoteză având la bază ideea că vârsta influențează semnificativ
dezvoltarea stimei de sine, astfel cu cât înaintăm mai mult în vârstă, cu atât ne cunoaștem mai
bine, ne apreciem la adevărata noastră valoare, suntem mai siguri pe noi si pe propriile forțe,
avem mai multă încredere în abilitățile noastre și avem o părere despre sine mult mai conformă
cu realitatea, toate acestea însemnând să avem un nivel mai ridicat al stimei de sine. Cu alte
cuvinte, cu înaintarea în vârstă, stima de si ne ajunge să fie un element constructiv în ceea ce ne
privește și ajunge la un nivel cât mai sănătos.
Un studiu realizat de (Wiebke Bleidorn, 2015) a avut în vedere vârsta și genul în ceea ce
privește stima de sine. Acest studiu foarte vast a inclus 985,937 de persoane de -a lungul a 48
de națiuni, focusânu -se pe vârste cuprinse între 16 și 45 de ani, fiind mai apoi împărțite în 4
grupe de vârstă. Astfel, s -a demonstrat faptul că există o tendința a stimei de sine de a creș te
odată cu înaintarea în vârstă.
Se pare că, indiferent de gen, stima de sine este relativ crescută în copilărie, scade în timpul
adolescenței, crește treptat în timpul perioadei adulte, după care tinde să scadă din nou la
vârstele înaintate ( (Orth U. &., 2014) , (Robins, 2005) , (Wagner J. G., 2013) . Numai câteva
studii au acoperit lungimea întreagă a unei vieți, dar numeroase studii au înregistrat dezvoltarea
stimei de sine pe parcursul diferitelor stadii ale vieții, în mod particular perioadele adolescenței
târzii și cele ale adultului tânăr ( (Chung, 2014) ; (Erol, 2011) ; (Hutteman, 2015) ; (Lehnart,
2010) ). Aceste studii au adus mai multe probe care susțin ideea că există o creștere treptată a
stimei de sine în timpul tranziției din perioada de adolescent la perioada adult, atât la femei, cât
și la bărbați. S -au oferit diferite explicații pentru acest fenomen al creșterii treptate a stimei de
sine în timpul vieții, dar totuși nu exi stă o abordare teoretică general acceptată care să explice

36
aceste diferențe ( (Orth U. &., 2014) ; (Zeigler -Hill, 2012) ). (Helena Chui, 2016) a realizat un
studiu în acest sens. Descoperirile în ceea ce privește variațiile stimei de sine datorate vârstei
nu sunt concludente. Conform unui studiu ce se întindea pe o perioadă de timp de 18 ani cu
variații ale vârstei între 65 și 103 ani, stima de si ne a prezentat o stabilitate considerabilă cu
declinuri minore apărute d oar în cazul vârstelor avansate (Wagner J. G., 2013) . În contrast cu
acesta, un studiu mai vast care a durat 16 ani, a utilizat variații ale vârstei între 25 și 104 ani, a
demonstrat modificări mai substanțiale ale stimei de sine în perioada adultă (Orth U. T., 2010) .
Stima de sine a urmat o traiectorie în formă de U în sens invers (U întors), cu o creștere
din perioada d e adult tânăr, ajungând în vârf pe la vârsta de 60 de ani, iar mai apoi scăzând din
nou. Puține studii au studiat implicarea schimbărilor stimei de sine în funcție de vârstă ca un
factor de rezistență în fațariscurilor și provocărilor asociate cu vârsta în aintată. Rolul stimei de
sine ca factor de rezistență, definit ca un element atenuant împotriva evenimentelor negative,
se poate modifica de -a lungul perioadei adulte datorită schimbărilor din punct de vedere al
vârstei în ceea ce pri vește provocările și r esursele (Wagner J. L., 2014) .
4. Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește anxietatea socială și vârsta
participanților. Pentru verificarea ipotezei am aplicat chestionarul de anxietate so cială.
Această ipoteză pornește de la ideea că adolescenții prezintă simptome numeroase ale
anxietății sociale care, dacă nu sunt luate în considerare la timp și tratate, ajung să se manifeste
tot mai frecvent și să afecteze în mod semnificativ viața persoane lor în cauză. Putem spune că
vârsta adolescenței se caracterizează prin vulnerabilitate, fiind definită printr -o dezvoltare
continuă a personalității în care este foarte important modul în care tânărul este perceput de cei
din jur, dorind să fie privit înt r-o manieră cât mai favorabilă. Adolescentul va căuta în permanență
să fie acceptat de ceilalți, iar dacă uneori lucrurile nu sunt așa cum își dorește, cu ușurință se va
demoraliza și se va simți inferior, astfel fiind predispus la a manifesta simptome ale anxietății
sociale. Cu alte cuvine, va încerca să evite situațiile sociale care l -ar putea pune într -o lumină
proastă, va evita interacțiunea cu persoane necunoscute și va încerca să -și ascundă anxietatea de
teamă că ceilalți l -ar putea eticheta negativ.
Odată cu înaintarea în vârstă, aceste simptome se reduc, întrucât se conturează din ce în ce
mai clar personalitatea, individul începe să capete încredere în propria persoană și în forțele

37
proprii, să se valorizeze mai mult și mai realist, astfel că p ărerea celorlalți va conta din ce în ce
mai puțin.
Având în vedere că ipoteza conform căreia am susținut că anxietatea socială crește atunci
când stima de sine are un nivel scăzut s -a confirmat, alături de ipoteza conform căreia stima de
sine creș te treptat odată cu creșterea vârstei, se poate considera că și anxietatea socială scade
odată cu înaintarea în vârstă.
(Sara Hashempour, 2017) a realizat un studiu pentru a identifica dacă există diferențe
semnificative în ceea ce privește anxietatea socială în funcție de gen și vârstă la copiii iranieni
imigranți, cu vârste între 9 și 12 ani. Nu s -au identificat diferențe semnificative în ceea ce privește
anxietatea socială în funcție de vârstă. Studii realizate pe popul ații în mediul clinic având în
vedere apariția fobiei sociale au arătat că această tulburare tinde să apară devreme, în general în
perioada de tinerețe (Rapee R. M., 1995) . Câteva descoperiri au indicat în mod constant că
major itatea indivizilor cu anxietate socială raportează apariția acesteia înainte de vârsta de 18
ani, cu o medie a vârstei de apariție de la 10 la 13 ani ( (Nelson, 2000) ; (Rapee R. M., 2004) ). .
Studiile relevate nu sunt în conformitate cu ipoteza formulată, iar un posibil motiv pentru acest
lucru ar fi faptul că în cadrul lor, eșantioanele erau alcătuite din persoane cu diferențe de vârstă
foarte mici. În cercetarea actuală, diferențele de vârst ă sunt mult mai mari. Astfel, între
persoanele aflate la vârsta adolescenței și cele aflate la maturitate pot exista difrențe semnificative
în ceea ce privește anxietatea socială.

38
4. Concluzii și implicații ale cercetării în practica psihologică
Prin intermediul cercetării, intenția a fost aceea de a identifica în ce măsură stima de sine
a unei persoane influențează apariția și evoluția tulburării anxietății sociale, în ideea că cei care
prezintă o stimă de sine scăzută sunt mai predispuși să manifeste și tulburarea anxietății sociale.
Ipotezele formulate în cadrul cercetării cu privire la stima de sine și anxietatea socială sau
confirmat cu ajutorul rezultatelor obținute. Astfel, stima de sine corelează în mare măsură cu
fobia soci ală si influenteaza frecvent aparitia si evolutia acesteia. O persoană cu un nivel mic
al stimei de sine este predispus la a manifesta simptome ale anxietății sociale. La cei cu o stimă
de sine scăzută, va exista o tendință mai mare de a manifesta fobia so cială, indivizii evitând
situațiile sociale în mod frecvent. Vor căuta să iasă cât mai puțin în societate de teama de a nu
se face de rușine, de frica de a fi etichetați în mod negativ, de teama că ceilalți ar observa faptul
că este anxios și multe alte ca racteristici ale acestei tulburări. Astfel, e necesar să menținem un
nivel sănătos al stimei de sine pentru a preveni apariția anxietății sociale.
Persoanele cu un nivel înalt al stimei de sine, vor fi cu mult mai sigure pe sine în orice fel
de sit uații din viața de zi cu zi, vor avea mai multă încredere în ceea ce -i privește, vor ști să
gestioneze totul cu tact astfel încât lucrurile să fie în favoarea lor și se vor valoriza conform
realității. În acest caz ne referim la un nivel sănătos al stimei de sine, doarece un nivel foarte
înalt nu e întotdeauna și benefic. Conform cu elementele pozitive ale stimei de sine, anxietatea
socială va avea niveluri scăzute la aceste persoane.
Totodată, am intenționat să identific dacă există diferențe sem nificative în ceea ce privește
stima de sine și anxietatea socială la persoanele tinere și cele mai înaintate în vârstă și dacă
există diferențe semnificative în ceea ce privește anxietatea socială la femei și bărbați.
Și în acest caz, ipotezele s-au confirmat. Rezultatele obținute arată fapul că femeile
manifestă mai frecvent tulburarea anxietății sociale decât bărbații. Femeile pun mai mult accent
pe ceea ce cred cei din jur despre ele și vor să apară cât mai frecvent într -o lumină favorbilă, să
fie apreciate de ceilalți. Bărbații nu pun preț în aceeași măsură pe părerile celorlalți și, de multe
ori, au o încredere în sine mai mare și sunt mai hotărâți.
Ipotezele în ceea ce privește diferențele dintre tineri și adulți, atât la stima de s ine, cât și
la anxietatea socială, s -au confirmat și ele. Tinerii prezintă frecvent o stimă de sine medie și un
nivel mai ridicat al anxietății sociale decât adulții. Este evident faptul că tinerii sunt mai
vulnerabili, întrucât se află încă în perioada î n care personalitatea lor se mai conturează și caută

39
aprobare din partea celor din jur, caută să se facă plăcuți de ceilalți și să fie apreciați.În caz
contrar, se pot demoraliza foarte ușor și pot să își creeze impresii greșite cu privire la părerile
celorlalți despre ei, considerând că sunt priviți într -un mod negativ, se vor simți ignorați, se vor
izola și astfel vor apărea efectele negative ce le vor afecta activitățile zilnice obișnuite.
Este foarte important ca tendințele de manifestare a unei stime de sine scăzute sau a
anxietății sociale să se observe din timp și să se acționeze în această privință. De aceea, părinții
au un rol esențial în acest context. Ei pot fi de mare ajutor în prevenirea apariției anxietății
sociale și în dezvoltarea unei stime de sine sănătoase a copilului lor. Trebuie să știe că
adolescentul are în permanență nevoie de susținere și de aprobare și că ei sunt cele mai
semnificative persoane pentru el, încă de la începutul vieții. Un copil care este susținut și
încurajat me reu de către cei din jur are șanse mai mari să dezvolte o stimă de sine sănătoasa,
care să îi permită să se simtă confortabil cu propria persoană și în orice fel de situații, depășind
posibilele dificultăți sau bariere cu care se va confrunta de -a lungul v ieții. Având siguranța de
sine și încredere în forțele proprii, el va fi ferit de posibilitatea de dezvoltare a tulburării
anxietății sociale, care este o barieră foarte semnificativă în a duce o viață liniștită și
confortabilă.
Atât în ceea ce pr ivește dezvoltarea unei stime de sine sănătoase, cât și prevenirea
anxietății sociale, rolul terapiei este esențial. Terapia are multe beneficii în viața de zi cu zi a
tuturor oamenilor. Oamenii pot învăța cum să se valorizeze într -o manieră pozitivă și re alistă
în același timp și cum să se confrunte cu situațiile dificile în așa fel încât să nu se lase afectați
întrun mod radical, ci să învețe să vadă și o parte bună a lucrurilor.
Odată cu creșterea vârstei, s -a observat și o creștere semnificativă a nivelului stimei de sine
și o reducere a nivelului anxietății sociale. Formarea și stabilizarea personalității, cunoașterea
cât mai bună de sine se regăsesc la vârstele mai înaintate. Având o experiență mai vastă de viață
și confruntându -se cu diferite s ituații dificile de -a lungul vieții, oamenii ajunși la maturitate nu
vor mai fi la fel de afectați de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Vor avea mai multă încredere în
propria persoană și în capacitatea lor de a trece cu bine peste barierele pe care le înt âmpină în
viața de zi cu zi.
Un alt factor important de menționat în acest context este familia. Persoanele ajunse la
maturitate au responsabilități mult mai importante în ceea ce privește familia din care fac parte,
spre deosebire de tineri, a căr or atenție este îndreptată spre a se plasa cât mai bine în grupurile

40
din care fac parte. Persoanele adulte au cu totul alte priorități, astfel că va conta din ce în ce mai
puțin ceea ce cred ceilalți despre ele sau cum apar în societate.Toate acestea fiind spuse, este
evident faptul că stima de sine este un factor ce influențează puternic apariția și dezvoltarea
tulburării anxietății sociale. Totuși, trebuie să ținem cont că aceasta este doar o tendință și nu
este obligatoriu să se manifeste la fel în cazul tuturor. Cu siguranță există și persoane la care nu
se confirmă aceasta corelație dintre cele două, dar în cazul acestei cercetări se pare că eșantionul
și instrumentele utilizate au fost suficient de bine alese încât să demonstreze ceea ce s -a propus.
Rezultatele acestei cercetări pot servi la aprofundarea informaților obținute din studiile
cercetătorilor, realizate pentru stima de sine și anxietatea socială. Si anume, cu cât o ipoteză
este afirmată de mai multe cercetări cu atât este mai întărită și credibilă. Rezultatele cercetării
oferă o perspectivă și o bună înțelegere a relației dintre cele două variabile, stima de sine și
anxietatea socială, o înțelegere a diferențelor dintre femei și bărbați, și diferențelor dintre vârste.
În urma rezultatelor obținute în această cercetare se pot crea cercetăr i ce pot fi reprezentate
de investigarea mai detaliată a relației dintre stima de sine și anxietatea socială pe un eșantion
mult mai mare pentru o reprezentativitate mai mare. Se pot realiza c ercetări asemănătoare și
pentru diferențele de vârste și genuri pentru a vedea evoluția stimei de sine și a anxietății sociale
în următorii ani.

41
5. Bibliografie
Aderka, M. A. (2018). Gender differences in social anxiety disorder. Clinical psychology .
Beidel, D. C. (1985). Physiological, cognitive and behavioural aspects of social anxiety. Behaviour
Research and Therapy, Vol 23 , 109 -117.
BIRSAN, P. M. (n.d.). Metodologia cercetarii. 4.
Branden, N. (1998). Self-esteem every day. New York: Simion&Schuster.
Chung, J. M. (2014). Continuity and change in self -esteem during emerging adulthood. . Journal of
Personality and Social Psychology , 469 -483.
Clark, D. M. (1995). A cognitive model of Social anxiety disorder. In R. Heimberg, M. Liebo witz, D. A.
Hope, & F. R. Schneider (Eds.), Social anxiety disorder: Diagnoses, assessments and treatment.
New York: Guilford Press , 69-93.
Cox BJ, W. J. (2002). Self -criticism in generalized social phobia and response to cognitive -behavioral
treatment. Behav Ther , 479 -491.
De Jong, P. J. (2001). A reaction time paradigm to assess (implicit) complaint -specific dysfunctional
beliefs. . Behaviour Research and Therapy, Vol 39 , 101 -113.
De Jong, P. S. (2012). Co -occurrence of social anxiety and depression symp toms in adolescence:
Differential links with implicit and explicit selfesteem? Psychological Medicine, Vol 42 , 475 –484.
Diagnostic and statistical manual of mintal disorders: DSM -5. (2013). Washington.
Dodge, C. S. (1988). . Evaluation of the social intera ction self -statement test with a social phobic
population. . Cognitive Therapy and Research, Vol 12, , 211 -222.
Erol, R. Y. (2011). Self -esteem development from age 14 to 30 years: A longitudinal study. Journal of
Personality and Social Psychology , 607 -619.
Fracois Lelord, C. A. (1999). Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți. Paris:
Editura Trei.
Gavriliu, t. L. (1998). Larousse dictionar de psihologie. București: Univers Enciclopedic.
Glashouwer, K. A. (2013). Low implicit self -esteem and dysfunctional automatic associations in social
anxiety disorder. . Journal of Behavior Therapy and Experimental Psychiatry , 262 –270.
Heidemarie Blumenthal, E. W. -F. (2010). Social Anxiety and Motives for Alcohol Use among Adolescents.
HHS Publi c Acces .
Helena Chui, M. D. (2016). Age Differences in the Effects of Self -Esteem, The Link Between Physical
Symptoms and Daily Affect. GeroPsych , 189 -200.
Hofmann, S. G. (2007). Cognitive factors that maintain social anxiety disorder: A comprehensive mod el
and its treatment implications. Cognitive Behaviour Therapy, Vol 36 , 195 -209.

42
Hutteman, R. N. (2015). Wherever I may roam: Processes of self -esteem development from adolescence
to emerging adulthood in the context of international student exchange. Jour nal of Personality
and Social Psychology , 767 -783.
Iulian Iancu a, E. B. -Z. (2015). Self esteem, dependency, self -efficacy and self -criticism in social anxiety
disorder. ScienceDirect, Comprehensive Psychiatry, Vol 58, , 165 –171.
Jong, P. (2002). Implicit self -esteem and social anxiety: Differential self -favouring effects in high and low
anxious individuals. Behaviour Research and Therapy , 501 -508.
Katz, L. G. (n.d.). Self -Esteem and Narcissism: Implications for Practice. ERIC Dige st. 3.
Klaske A. Glashouwer a, *. M. -G. (2013). „Low implicit self -esteem and dysfunctional automatic
associations in social anxiety disorder”. Journal of Behavior Therapy and Experimental
Psychiatry, , 262 -270.
Leary, M. R. (1999). Making Sense of Self -Esteem. Current Directions in Psychological Science , 1.
Lehnart, J. N. (2010). Long -term effects of social investment: The case of partnering in young adulthood.
. Journal of Personality , 639 -670.
Margareta, P. (2006 -2007). Metodologia cercetarii psihologice. 62.
Margareta, P. (2006 -2007). Metodologia cercetarii psihologice. 24.
Mihaela, O. I. (2014). Implicații ale anxietății sociale în reușita școlară la adolescenț. Psihologie revistă
științifico -practică , 6.
Moore, B. A. (2016). Cum să -ți controlezi anxieta tea. Editura Trei.
Mruk, C. J. (2006). Self-Esteem Research, Theory, and Practice: Toward a Positive Psychology of Self –
Esteem. New York: Springer Publishing Company, Inc.
Murray B Stein, D. J. (2008). Social anxiety disorder. 1120.
Nelson, E. G. (2000). S ocial phobia in a population -based female adolescent twin sample: comorbidity
and associated suicide -related symptoms. Psychological Medicine , 797 -804.
Orth, U. &. (2014). The development of self -esteem. Current Directions in Psychological Science, Vol 23, ,
381-387.
Orth, U. T. (2010). Self -esteem development from young adulthood to old age: A cohort -sequential
longitudinal study. Journal of Personality and Social Psychology , 645 –658.
Pacini, R. &. (1999). The relation of rational and experiential informat ion processing styles to
personality, basic beliefs, and the ratio -bias phenomenon. Journal of Personality and Social
Psychology, Vol 76 , 972 -987.
Pelham, B. W. (2005). Gender moderates the relation between implicit and explicit self -esteem. . Journal
of Experimental Social Psychology, Vol 41 , 84-89.
Pepescu -Neveanu, P. (1978). Dicționar de psihologie. București: Editura Albatros.

43
Pintea, D. A. (2015). Anxietatea si depresia la studenti. Revista de Medicina Scolara si Universitara, vol II .
Rapee, R. M. (199 5). Descriptive psychopathology of social phobia. . Social phobia: Diagnosis,
assessment, and treatment , 41-66.
Rapee, R. M. (1997). A cognitive -behavioral model of anxiety in social phobia. . Behaviour Research and
Therapy, Vol 35 , 741 -756.
Rapee, R. M. ( 2004). The etiology of social phobia: Empirical evidence and an initial model. Clinical
psychology review , 737 -767.
Reklau, M. (2018). LOVE YOURSELF FIRST! . copyright.
Robins, R. W. (2005). Self -esteem development across the lifespan. . Current Directions in Psychological
Science, Vol 14 , 158 -162.
Rosenberg, M. (1965). society and the adolescent self image. New Jersey: Princeton university press.
Sara Hashempour, M. M. (2017). Gender and Age Differences in Social Anxiety among Iranian
Immigrants Children i n Kuala Lumpur Malaysia. International Journal of Humanities and Social
Science Invention , 85.
Sîntion, F. (2007). Introducere în psihologia socială. Constanța: Ed. Ovidius University Press.
Tanner, R. J. (2006). Implicit views of the self in social anxiety. . Behaviour Research and Therapy, Vol 44 ,
1397 -1409.
Teodorescu, R. (1999). Actualități in tulburările anxioase. Editura Cris Cad.
Thomas S. Hiller a, M. C. (2017). On the context dependen cy of implicit self -esteem in social anxiety
disorder. Journal of Behavior Therapy and Experimental Psychiatry, Vol 57 , 118 -225.
TOMA, N. (2014). RETROSPECTIVA PROBLEMEI DE ANXIETATE ÎN PSIHOLOGIE . STUDIA UNIVERSITATIS
MOLDAVIAE , 122.
trad. Dr. Mădălina C ristina Goia, D. C. (2016). DSM -5. București: Editura medicala Callisto.
Trzesniewski2, R. W. (2005). Self -Esteem Development Acrossthe Life Span. 159.
Viktoria Ritter, C. E. (2013). In the Presence of Social Threat: Implicit and Explicit Self -Esteem in So cial
Anxiety Disorder. Springer Science+Business Media , 1101 -1109.
Vrasti, R. (2008). Masurarea Sanatatii Mentale.
Vrasti, R. (2008). Măsurarea sănătății mintale.
Wagner, J. G. (2013). The nature and correlates of self -esteem trajectories in late life. . Journal of
Personality and Social Psychology, Vol 105 , 139 -153.
Wagner, J. L. (2014). Self -esteem across adulthood: The role of resources. European Journal of Agein g,
109-119.

44
Wiebke Bleidorn, R. C. (2015). Age and Gender Differences in Self -Esteem — A Cross -Cultural Window,.
Journal of Personality and Social Psychology, Vol III , 396 -410.
Zeigler -Hill, V. &. (2012). A review of gender differences in self -esteem. In S. P. McGeown (Ed.).
Psychology of gender differences , 131 -143.

https://www.marcreklau.com/Love_Yourself_First_Final_Version_264.pdf disponibil la data
de 20.04.2019, ora 16:36
https://www.researchgate.net/publication/311440256_Introduction_to_the_Psychology_of_self
-esteem disponibil la data de 2 4.04.201 ora 17:45
http://sspt.md/biblioteca/carti/dezvoltarea -copilului.pdf disonibil la data de 23.05.2019, ora 8:30
https://www.academia.edu/6759239/TULBURARILE_ANXIOASE disponibil la data de
23.05.2019, ora 9:07
http://img2.timg.co.il/forums/1_156767874.pdf disponibil la data de 23.05.2019, ora 15:40
https://scholar.google.ro/scholar?hl=ro&as_sdt=0%2C5&as_v is=1&q=psihologie+revista+stiin
tifico
practica+implicatii+ale+anxietatii+sociale&btnG=#d=gs_qabs&u=%23p%3DFXSjR5NiWIIJ
disponibil la data de 23.05.2019, ora 16:04
http://sspt.md/bibliotec a/teste/Teste%20diferite.pdf disponibil la data de 27.05.2019 , ora 19:20

45
6.Anexe
Anexa 1 – Scala Rosenberg

Întrebări Total de acord De acord Dezacord Total
dezacord
1) În general sunt mulțumit(ă) de
mine.
2) Câteodata ma gândesc că nu
valorez nimic.
3) Cred că am o serie de calități bune.
4) Sunt capabil(ă) sa fac lucrurile la
fel de bine ca ceilalți.
5) Simt că nu am în mine prea multe
de care sa fiu mândru(ă).
6) Câteodată mă simt realmente
inutil.
7) Mă gândesc că sunt un om de
valoare, cel puțin la fel ca alte
persoane.
8) Mi -ar plăcea să am mai mult
respect fată de mine însumi.
9) Ținând cont de toate, am tendința
sa cred ca sunt un (o) ratat(ă) .
10) Am o părere pozitivă despre
mine.

46
Anexa 2- Scala Liebowitz
Situația Anxietate Evitare
Deloc Puțin Mode
rată Seve
ră Nicio
dată Ocazio
nal De
cele
mai
multe
ori Întot
deau
na
Să folosești un telefon în public.
Să participi la o activitate într -un
gruo mic.

Să mănânci în public.
Să bei împreună cu alții.
Să vorbești cu cineva din partea
unei autorități.
Să joci un rol, să cânți o bucată
muzicală, sau să vorbești în fața
unei audiențe.
Să mergi la o petrecere.
Să lucrezi în timp ce ești
observat.
Să scrii în timp ce ești observat.
Să suni o personaă pe care nu o
cunoști foarte bine.
Să vorbești față în față cu o
persoană pe care nu o cunoști
foarte bine.
Să participi la o înâlnire cu
persoane străine.
Să urinezi într -o toaletă publică,
când așteaptă și alte persoane.

47
Să intri într -o camera atunci
când alții sunt deja așezați.
Să fii în centrul atenției.
Să vorbești la o întâlnire.
Să ai de dat un test care își
probează capacitatea,
îndemânarea sau cunoștințele.
Să-ți exprimi dezacordul sau
dezaprobarea față de cineva pe
care nu îl cunoști foarte bine.
Să privești pe cineva pe care nu
cunoști foarte bine, drept în ochi.
Să te pregătești pentru a vorbi
unui grup la o conferință.
Să încerci să te faci c unoscut
cuiva cu scopul de a -I propune o
relație romantică/sexuală.
Să returnezi bunurile la un
magazin pentru a primi banii
înapoi.
Să dai o petrecere.
Să reziști la presiunea unei
persoane care vrea să îți vândă
ceva.