Lect. univ. dr. Maria Luiza SOUCA Student Paula Alina DAT 2018 UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR… [625940]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
ȘI GESTIUNEA AFACERILOR
CLUJ -NAPOCA

Lucrare de licență

Coordonator științific
Lect. univ. dr. Maria Luiza SOUCA

Student: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
ȘI GESTIUNEA AFACERILOR
CLUJ -NAPOCA

Lucrare de licență
Turismul rural în regiunea geografică a
Munților Apuseni

Coordonator științific
Lect. univ . dr. Maria Luiza SOUCA
Student: [anonimizat]
2018

CUPRINS

LISTA TABELELOR SI FIGURILOR
INTRODUCERE
1. TURISMUL – ASPECTE GENERALE ………………………….. ………………………….. ……………. 1
1.1. TIPURI ȘI FORME DE TURISM ………………………….. ………………………….. …………….. 1
1.2. TURISMUL CONCEPT ECONOMIC ………………………….. ………………………….. ………. 4
1.3. FACTORII CE INFLUENȚEAZĂ ACTIVITATEA DE TURISM ………………………….. 6
1.4. CONCENTRAREA ÎN TIMP ȘI SPAȚIU A CERERII PENTRU TURISM ……………… 8
2. TURISMUL RURAL: DEFINIȚIE, CONCEPT ȘI TIPURI ………………………….. ……………. 13
2.1. TURISMUL RURAL: DEFINIRE ÎN TERMENI ECONOMI ȘI LE GISLATIVI …….. 13
2.2 TURISMUL RURAL: CONCEPT GENERAL ………………………….. ………………………. 16
2.3 ASPECTE ALE EVOLUȚIEI ISTORICE ÎN CADRUL TURISMULUI RURAL ……. 18
2.4 TURISMUL RURAL ÎN CONTEXT EUROPEAN ………………………….. ………………… 19
3 TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIA ………………………….. ………………………….. …………….. 22
3.1 TURISMUL RURAL ROMÂNESC ÎN CONTEXT ISTORIC ………………………….. …. 22
3.2 TURISMUL RURAL ROMÂNESC – A V ANTAJE ȘI DEZA V ANTAJE …………………. 24
3.3 TURISMUL RURAL ROMÂNESC – CONCLUZII ………………………….. ……………….. 27
4. STUDIUL DE CAZ – TURISMUL RURAL ÎN MUNȚII APUSENI ………………………….. .. 31
4.1. PREZENTARE GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………… 31
4.2 DEZVOLTAREA REGIONALĂ A SPAȚIULUI GEOGRAFIC MUNȚII APUSENI . 43
4.3 ANALIZA SWOT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 51
4.4 RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 55
4.5 CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 55
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 58

LISTA TABELELOR ȘI FIGURILOR
Tabele:
1. Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de structuri,
judete si localitati – Județul Alba (p.37)
2. Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de structuri,
judete si localitati – Județul Bihor (p.38)
3. Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare tu ristica pe tipuri de structuri,
judete si localitati – Județul Cluj (p.39)
4. Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de structuri,
judete si localitati – Județu l Sălaj (p.40)
5. Analiza SWOT (p.51 -54)
Figuri:
1. Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de structuri,
judete si localitati – Județul Alba (p.37)
2. Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de structuri,
judete si localitati – Județul Bihor (p.38)
3. Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare tu ristica pe tipuri de structuri,
judete si localitati – Județul Cluj (p.39)
4. Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de structuri,
judete si localitati – Județul Sălaj (p.40)
5. Structurile de primire turistică pe județe (p.41)

INTRODUCERE

Frumusețea naturală a Româ niei, ne deterimnă să admitem că suntem recunoscători pentru
șansa de a fi turiști în propria noastr ă țară. Sunt conștientă de faptul că mi -ar lua prea
multe rânduri să trec în revistă c el puțin câte o idee despre fiecare loc c e merită văzut așa
că am ales să prez int în esență o regiune montană, și anume Munții Apuseni.
Am ales să realizez această lucrare pe subiectul Turismul rural în această regiune
geografică, deoarece am vrut se evidențiez patrimoniul turistic ș i resursele sale care pot fi
dezvoltate și promovate .
În primul capitol am început să prezint câteva aspecte generale despre turism, ceea ce ne -a
condus la forme ș i tipuri de turism . În continuarea capitolului am trecut în lucrare factorii
care influențează activitatea de turism și concentrarea în timp și spațiu a cererii pentru
turism.
Capitolul doi este compus din informații care fac referire la turismul rurar definit în
termeni economici și legislativi, iar apoi am continuat cu pre zentarea sa în concept
general. Ulterior sunt aduse în discuție aspecte ale evoluției istor ice în cadrul turismului
rural și turismul rural în context european.
Capitolul trei surprinde așadar turismul rural în România și conceptul său istoric. Pe lângă
acestea am descis să conrectizez anumite informații prezentate sub forma de avantaje și
dezav antaje. La finalul capitolului am enunțat câteva concluzii.
Studiul de caz aferent acestei lucrări este sintetizat în capitolul patru și are la bază
dezvoltarea regională a spațiului geografic Munții Apuseni. În prima parte voi începe cu
anumite aspecte general e a acestei zone. În continuarea capitolului am trecut în lucrare
analiza SWOT pentru a evidenția lucrurile care o definesc, aspectele care ar putea fi
generatoare de beneficii, cât și problemele care îi încetinesc procesul de dezvoltare.
Ultima par te surprinde câteva concluzii despre partea teoretică și despre cea practică
enunțate în capitolele anterioare și câteva recomandări referitoare la tema prinicpală a
prezentei lucrări.

1 1. TURISMUL – ASPECTE GENERALE

Turismul a fost apreciat ca fiind industria secolului XXI și un sector foarte important al
economiei. Cuvântul turism provine de la termenul englez tour (călătorie) , sau to make a
tour (a călători, a face o călătorie), care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700.
În anul 1969, în dicționarul internațional a apărut termenul de turism definit ca fiind
diferit ca o căl ătorie, deoarece implică atât alegerea locației, cât și apariția preocupării spre
satisfacerea unei plăceri.
În domeniul economic termenul de turism este definit ca fiind o călătorie temporară în
afara locului obișnuit de viață, ca ul consum al unor banic âștigați anterior, un consum de
bunuri și servicii, precum și crearea de bogăție.
În cadrul Conferinței internaționale asupra turismului și statisticii turismului de la Ottawa
din iunie 1991 au fost recomandate noi definiri ale conceptelor de bază în tur ism, de
exemplu: Turismul reprezi ntă activitățile unei persoane care călătorește în afara mediului
său obișnuit , pentru mai puțin de un interval specificat de timp și al cărei scop principal de
călătorie este altul decât exercitarea unei activități remunerat e la locul de vizitare.
1.1. TIPURI ȘI FORME DE TURISM
Principalele forme ale turismului, și anume:
a) turism ul intern (domestic tourism): rezidenții unei țări date care călătoresc numai în
interiorul acesteia;
b) turism ul receptor (inbound tourism): non -rezidenții care călătoresc în țara dată;
c) turism ul emițător (outbound tourism): rezidenții țării date care călătoresc în alte țări.
Aceste trei forme de bază pot fi asociate în tr-un mod distinct , dând naștere altor cate gorii
ale turismului, și anume: turism interior, formă ce regrupează turismul intern și turismul
receptor; turism ul național, alcătui din turismul inter n și turismul emițător; turism
internațional, format din turismul receptor și turismul emitățor.
În fun cție de zonele de desfășurare turismul poate avea mai multe forme:

2
 Turismul în orase – al luminilor
 Turismul de litoral – albastru
 Turismul în statiunile balneoclimaterice – de sănătate
 Turismul în stațiunile montane – alb
 Turismul în sate și comune – rural
În ceea ce privește turist ul, acesta este reprezentat de orice persoană care circulă spre locul
situat în afara reședinței sale obișnuite, pentru un interval mai mare de 12 luni și ale cărei
motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea u nei activi tăți remunerate în
locul vizat . (Acatrinei, 1999)
Sunt menționate, în acest context trei criterii considerate esențiale pentru a distinge
vizitatorii (în sensul de turiști) de alte categorii de călători și pentru a înlătura
ambiguitățile stârnite de unii termeni. Potrivit acestor criterii: – voiajul trebuie să fie
efectuat într -un loc situat în afara reședinței obișnuite, ceea ce elimină călătoriile mai mult
sau mai puțin regulate între domic iliu și locul de muncă sau de studiu; – sejurul nu poate
depăși 12 luni succesive , peste acest prag vizitatorul având, din punct de vedere statistic,
statutul de rezident; – motivul de bază al călătoriei trebuie să fie altul decât exercitarea
unei activită ți remunerate, la locul vizitat, ceea ce exclude migrația legată de locul de
muncă. Vizitatorii sunt grupați, după rezidență, în vizitatori internționali și vizitatori
interni, iar fiecare categorie este, la rândul ei, subdivizată în turiști (cei care petr ec cel
puțin o noapte în locul vizitat) și excursioniști (vizitatori de o zi). Legat de durata
voiajului, se sugerează posibilitatea înregistrării și evidențierii călătoriilor pe diverse
lungimi de intervale, în funcție de necesitățile analizei. Corespunză tor acestei fragmentări
a duratei călătoriei, unii autori propun și noțiunea de vacanțier – pentru cei care realizează
o călătorie de cel puțin 4 zile. Se face, în acest fel, o demarcație între turismul de week –
end (1 -3 zile) și turismul de vacanță. (Minciu, 2000)
În privința motivelor călăt oriei, se recunoaște nevoia identificăr ii acestora în scopul
estimării comportamentului de consum și cheltuielilor vizitatorilor. Sunt precizate și
structurate pe grupe și subgrupe principal ele mobiluri ale călătoriilor turistice, și anume:
 loisir, recreere și vacanță (odihnă): vizitarea orașelor, asistarea la diverse
evenimente culturale și sportive, efectuarea cumpărăturilor, plaje (cură heliomarină),
practicarea diverselor sporturi (de amatori), croaziere, jocuri de noroc, odihnă, voiaje de

3
nuntă etc.;
 vizite la familie și prieteni: vizitarea părinților, concedii în cămin (familie),
participarea la funeralii, asistarea la programe de îngrijire a invalizilor etc.;
 afaceri și motive profesionale: instalarea de echipamente, inspecții vânzări și
cumpărări în contul întreprinderilor străine, participarea la conferințe, reuniuni , congrese,
târguri și expoziții, asistarea la activități sportive profesionale, misiuni guvernamental e,
studii, cursuri de limbi străine sau de pregătire profesională etc.;
 tratament medical: fitness, stațiuni balneare, kinetoterapie, talazoterapie, stațiuni
termale și alte tipuri de cure și tratamente (slăbire, înfrumusețare);
 religia /pelerinaje le: suplinirea la diverse manifestări religioase, pelerinaje;
 alte motive de călătorie : echipajele aeronavelor și vaselor menite transportului
public (personalului însoțitor de bord), tranzit, alte activități. (Neagu V., 2000,)
În călătoriile lor, turiștii consumă o serie de bunuri și servicii, legate mai mult sau mai
puțin de turism. Corespunzător acestei realități, în structurile consacrate ale ramurilor
economice sau ale produselor și serviciilor nu se regăsește o industrie a turi smului. Și
totuși conceptul este utilizat frecvent și chiar definit. Industria turistică este acea latură a
economiei, formată dintr-o sumă de activități sau mai multe ramuri a căror funcție comună
este satis facerea nevoilor turiștilor. În industria turist ică se regăsesc următoarele
sectoarele:
 locuință și alimentație: hoteluri, moteluri, case de oaspeți, ferme, vase de croazieră,
vile, castele, camping -uri, proprietăți time -share, reședințe secundare, restaurante, baruri,
cafenele;
 transport: sectorul co mercial reprezentat de linii aeriene, curse navale, căi ferate,
autocare, firme de închiriat automobile, operatori de taximetrie și sectorul noncomercial
constituit din automobile proprietate personală, aeronave proprii, iahturi;
 organizatorii de călători i: agenții de voiaj și touroperatori;
 atracții -agrement: elemente naturale (forme de relief, grădini, parcuri, lacuri etc.) și
construite – catedrale, castele, monumente, muzee, galerii de artă, teatre, parcuri de

4
distracție, facilități sportive, cazinour i precum și festivaluri și evenimente cultural
artistice;
 organizatorii/administratorii destinațiilor: oficii de turism naționale, regionale,
locale. (Diaconescu & Stănescu, 2007)
1.2. TURISMUL CONCEPT ECONOMIC
Caracteristicile principale ale serviciilor sunt importante pentru identificarea și
diferențierea lor față de celelalte componente ale activității economice și sociale.
Acestea se referă la:
 imaterialitate și intangibilitate: spre deosebire de produs, serviciul în general este
impalpabil, intangibil, nu poate fi văzut, gustat, încercat (din acest ă cauză serviciile sunt
catalogate drept “invizibile”, iar comerțul cu servicii intitula t “comerț invizibil”);
 nestocabilitatea (perisabilitatea): neavând în general formă materia lă, acestea nu
pot fi stocate și păstrate pentru un consum ulterior;
 simultaneitatea producției și consumului serviciului – stabilește ca orice
nepotrivire de timp sau de loc să se soldeze cu pierderi;
 inseparabilitatea serviciilor de persoana celui care le presteaza și cel care le
utilizează ;
 variabilitate a sau eterogenitate a.
Turismul se formează ca o ramură diferită a economiei naționale. Locul turismului este
evidențiat de următoarele elemente:
 este o componentă a sectorului terțiar – apartenență susținută de: conținutul său
(include activități de natura serviciilor: transport, alimentație, oferirea de informații,
tratament) și de caracteristicile sale ( intangibilitate , nematerialitate , nestocabilitate,
simultaneitatea consumului și producției , consum mare de muncă), comune tuturor
componentelor sectorului terțiar;
 are caracter de ramură de interferență – rezultat a l diversi ficării activităților ce dau
conținut prestațiilor turistice și prezenței unora dintre ele în structura altor ra muri ale

5
economiei: transporturile, alimentație publică – comerț, tratament baleno -medical,
ocrotirea sănătății ș.a.;
 este o ramură de sinteză – desfășurarea activităților turistice necesită intrări din alte
ramuri ca industria construcțiilor (și indirect : industria materialelor de construcții, a
lemnului , sticlei , construcții de mașini, chimică, industria energetică), alimentară, textilă,
agricultură, transport, telecomunicații, gospodărie comunală, cultură și artă ș.a.;
 dezvoltarea turismului nu se va p utea asigura armonios decât într -o strânsă corelare
cu nivelurile și ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei naționale.
Aceasta deoarece la obținerea unui produs turistic participă, direct sau indirect, aproape
toate ramurile economiei naționale. Cercetările întreprinse asupra rolului turismului au
evidențiat faptul că el are un impact considerabil asupra economiei societăților și culturilor
diferitelor țări. Acțiunea sa se manifestă pe multiple planuri: economic, social, cultural,
politic; intensitatea acestor acțiuni diferă de la o țară la alta în funcție de nivelul său de
dezvoltare și de politica promovată față de el. (Neagu V., 2000,)
Rolul economic direct al turismului este evidențiat de:
 contribuția turismului la creșterea produsului intern brut și a venitului național
datorită creșterii volumului încasărilor din turism, ca urmare a sporului de producție;
 contribuția turismului internațional la reec umpănirea balanței comerciale de plăți
ca urmare a creșterii volumului încasărilor valutare rezultate din : vânzarea serviciilor
turistice pe valută; exportul intern;
 contribuția lui la valorificarea unor grupări de resurse ca frumusețea peisajului,
condiții le de climă, calitatea curativă ale ap elor minerale sau termominerale, monumentele
de artă, tradiția populară , vestigiile istorice ș.a. care regăsesc în turism cea mai bună
valorificare sau chiar unica ;
 contribuția acestuia la creșterea prosperității zonelor în care se dezvoltă turismul
Rolul economic indirect al turismul ui este rezultatul faptului că dezvoltarea turismului
impulsionează dezvoltarea altor ramuri ale economiei naționale.
Rolul social al turismului este dat de contribuția turismului la crearea de noi locuri de

6
muncă și la apari ția de noi meserii, și pe ace astă cale reducerea șomajului, de colaborarea
turismului la modificarea capacității psihice și fizice a oamenilor, cu un cusur pozitiv
asupra productivității muncii.
Rolul cultural -educativ se realizează prin vizitarea unei z one ce îi oferă turistului
posibilitatea de a dobândi noi cunoștințe de geografie, istorie, științele n aturii, artă,
literatură etc., prin legătura turiștilor cu țări sau zone cu nivel mai ridicat de c ivilizație și
cultură poate avea efecte pozitive asupra acestora. (Diaconescu & Stănescu, 2007)
Rolul politic este evidențiat de faptul că turismul este considerat “mesager al păcii” ce
contribuie la promovarea unei mai bune înțelegeri între popoare aparținând diferitelor
culturi.
Participarea turismului la progresul economico -social, intensitatea acțiunilor sale diferă
semnificativ de la o țară la alta, în funcție de nivelul său de dezv oltare și de politica
promovată față de el.
1.3. FACTORII CE INFLUENȚEAZĂ ACTIVITATEA DE TURISM
În literatura de specialitate, factorii de influență ai activității de turism se regăsesc sub
diverse denumiri ca de exemplu: determinanții activității turistice, dotările factoriale în
turism; indiferent de intitularea acestora ei au un caracter ge neral, diferența de nume
poartă amprenta personalității specialiștilor în domeniu.
În literatura de speciali tate se regăsesc numeroase modalități de clasare a factorilor de
influență ai activității de turism, având drept suport următoarele criterii:
 după natura sau c uprinsul acestora:
o factori ec onomici: veniturile populației; propunerea turistică; tariful și prețul
produselor turistice.
o factori tehnici: dezvolatrea performanț ei mijloacelor de transport; dotările tehnice
prezente în unitățile ho teliere, de alimentație ș.a.; tehnologiile utilizate în construcții.
o factori sociali: urbanizarea și timpul liber.
o factori demografici: progresul numeric a l populației; structura pe vârste;
schimbare a duratei medii de viață; grupe de vârsta , structura pe sexe , categorii socio –

7
profesionale.
o factori psihologici, de civilizație și de educare : nivelul de învățare ;
temp eramentul; sete de cultură; caracterul individual; dorința de cunoaștere ș.a.
o factori naturali: poziția geografică; relieful; clima; poziția față de principalele
moduri de comunicație.
o factor i organizatorici și politici: formalități la frontiere; facilitățile în turismul
organizat; neînțelegerile sociale, etnice, religioase; regimul vizelor.
 după durata acțiunii lor în timp:
o factori cu acțiune permanent ă: creșterea timpului liber; modificarea veniturilor;
mișcarea demografică etc.
o factori sezonieri: alternarea celor patru anotimpurilor; structu ra unui an
școlar/universitar; activitatea în agricultură.
o factori conjuncturali: crizele cu carater economic și politic; confruntările armate;
catastrofele naturale; condițiile meteorologice etc.
 după importa nța (rolul) lor în determinarea fenomenului turistic:
o factori primari: veniturile populației, oferta, prețurile, timpul liber, mutațiile
demografice;
o factori secundari: climatul internațional, formalitățile de viză sau frontieră, diverse
facilități.
 în funcție de direcția lor de acțiune:
o factori exogeni: creșterea veniturilor, evoluția numerică a populației, sporirea
gradului de urbanizare ș.a.;
o factori endogeni: lansarea de noi produse, diversificarea gamei de servicii oferite,
nivelul tarifelor, facilități de preț, pregătirea personalului ș.a. dupa profilul de marketing:
o factori ai cererii turistice: veniturile, urbanizarea, timpul liber. – factori ai ofertei
turistice: condiții naturale, baza materială, costul prestațiilor, diversitatea și calita tea
serviciilor;

8
o factori ai confruntării cerere -ofertă: o distribuția agențiilor de voiaj, calitatea
infrastructurii, sistemul legislativ. (Minciu, 2000)
Acești factori sunt dinamici, schimbători și într -o anumită măsură pot fi dirijați în folosul
dezvoltării turismului.
1.4. CONCENTRAREA ÎN TIMP ȘI SPAȚIU A CERERII PENTRU
TURISM
Turismul, fenomen sensibil la mutațiile social -economice înregistrează în evoluția sa o
serie de fluctuații; unele au caracter continuu, structural, fiin d provocate de dinamica unor
factori de tendință sau de schimbări rapide și spectaculoase în domeniul tehnicii, iar altele
au caracter alternativ, datorându -se unor condiții naturale, specificului cercetării sau
influenței unor situații conjuncturale.
Aces te oscilații, de durată sau repetabile, cu implicații mai profunde sau superficiale, mai
greu sau mai ușor previzibile, se manifestă în repartizarea inegală în timp și spațiu a
numărului turiștilor precum și a necesarului de servicii. Variațiile sezoniere ale activității
turistice sunt cele determinate în principal, de condițiile de realizare a echilibrului ofertă –
cerere și se definesc printr -o mare concentrare a fluxurilor de turiști în anumite perioade
ale anului, în celelalte remarcându -se o reducere im portantă sau chiar o stopare a sosirilor
de turiști. Sezonalitatea în turism prezintă o serie de particularități fată de alte sectoare ale
economiei, datorită dependenței mari a circulației turistice față de condițiile naturale,
caracterului nestocabil al serviciilor turistice și rigidității ofertei. Oscilațiile sezoniere ale
activității turistice sunt mai accentuate, au implicații mai profunde și de anvergură,
posibilitățile de atenuare a lor sunt relativ limitate și solicită eforturi mari din partea
organ izatorilor. De asemenea, pe măsura intensificării circulației turistice variațiile sunt
mai mari și mai cuprinzătoare, presiunea exercitată asupra industriei turismului devenind
tot mai puternică. Se pune deci, cu tot mai multă acuitate problema atenuării sezonalității,
găsirii unor mijloace care să stimuleze practicarea turismului pe durata întregului an,
realizându -se astfel reducerea concentrării în anumite perioade de timp și prelungirea
sezonului turistic. (Matei Daniela, 2001)
Amploarea variațiilor sezoniere și frecvența lor de manifestare are consecințe asupra
dezvoltării turistice și eficienței acesteia, cât și asupra celorlalte ramuri ale economiei,
ramuri cu care turismul se dezvoltă în interdependență. În activitatea t uristică,

9
sezonalitatea se reflectă pe de o parte, în utlizarea incompletă a bazei tehnico -materiale și
a forței de muncă, influențând negativ costurile serviciilor turistice și calitatea acestora,
termenul de recuperare a investițiilor, rentabilitatea, ia r pe de altă parte în nivelul scăzut al
satisfacerii nevoilor consumatorilor afectând în felul acesta și dezvoltarea circulației
turistice. (Nistoreanu, 2004)
Concentrarea cererii pentru turism în anumite perioade ale anului, c a principal aspect de
manifestare a sezonalității, duce la suprasolicitarea mijloacelor de transport, a spațiilor de
cazare și alimentație publică, a celorlalte servicii, a personalului de servire etc.,
determinând calitatea mai slabă a prestațiilor, creșt erea tensiunii între solicitanți și
prestatori, nemulțumirea turiștilor, în timp ce, în perioadele de extrasezon capacitățile
respective rămân nefolosite. În ceea ce -l privește pe turist, concentrarea are implicații de
ordin psihologic, fiziologic și econo mic. Astfel, aglomerația din mijloacele de transport
sau de pe căile rutiere, mai ales în cazul călătoriilor cu mijloace proprii, riscul negăsirii
unui spațiu de cazare corespunzător dorințelor, așteptărilor pentru obținerea unor servicii
etc. determină oboseală fizică și psihică turistului micșorând în acest fel efectele recreative
ale v acanței. De asemenea, influențele negative asupra stării de spirit a turistului și
indirecte asupra dimensiunilor circulației turistce are și nivelul costurilor servicii lor
propuse și anume plasarea lor sub sau peste posibilitățile financiare ale consumatorului,
concordanța între nivelul acestora și calitatea prestațiilor. (Minciu, 2000)
Asupra celorlalte sectoare ale economiei sezonalitatea c irculației turistice acționează fie
direct, prin solicitări suplimentare față de unele activități cum ar fi transporturile și
telecomunicațiile, industria alimentară și producția culinară, comerțul etc., fie indirect prin
efectele regulate și delimitate a unei mase însemnate de oameni, cu redistribuirea lor din
sectoare sau zone ale țării.
Transporturile, deși se pot adapta relativ ușor circulației de maximă intensitate prin
suplimentarea curselor și numărul mijloacelor reprezintă domeniul cel mai afecat î n sensul
că în perioadele de vârf mijloacele de transport sunt supra solicitate pe direcția destinațiilor
de vacanțe și subîncărcate în direcția opusă precizând un coeficient redus al utlizării
capacităților. (Băltărețu A., 2008)
Enumerarea acestor aspecte ale sezonalității evidențaiză implicațiile profunde ale acesteia
și reacțiile în lanț pe care le dezvoltă, necesitatea și importanța atenuării efectelor ei. În
acest sens, un rol deosebit revine cercetării cauzelor ce provoacă oscilații sezoniere în

10
activitatea turistică, cuantificării influențelor lor. Printr -o astfel de analiză au fost puse în
lumină:
 variații datorate unor condiții economico -organizatorice cum ar fi: regimul
concediilor plătite și durata lor limitată, repart izarea neuniformă a vacanțelor de -a lungul
unui an, creșterea timpului liber și distribuirea lui, practicarea unei anumite forme de
turism (conținutul sau motivația acestora) și
 variații provocate de cauze extraeconomice ca de exemplu, poziția geografică a
zonei, condițiile de climă, anotimpurile, varietatea și atractivitatea valorilor culturale,
istorice, de artă etc., acestea din urmă fiind preponderente.
Rezultă că permanentizarea activității turistice și diminuarea sezonalității se poate realiza
printr -o mai bună repartizare în cursul anului, a disponibilităților de timp liber și, în
principal, prin dezvoltarea serviciilor turistice care să compenseze scă derea atractivității
factorilor naturali, în extrasezon. (Neagu V ., 2000,)
Rolul det erminant al condițiilor naturale în manifestarea caracterului sezonier al cererii
favorizează existența mai multor tipuri de oscilații în raport cu momentul sau momentele
de maxim ale ofertei naturale. O primă categorie o reprezintă localitațile sau zonele în care
activitatea se concentrează într -o singură perioadă (sezon) ca urmare a faptului că oferta
întrunește maximum de cerințe o singur ă dată pe an și pe o durată limitată; acest tip de
sezonalitate este specific pentru țara noastră litoralului, unde cererea se concentrează în
intervalul mai -septembrie cu un maxim în perioada 15 iulie -15 august, în celelalte luni ale
anului solicitările f iind sporadice (pentru t ratament) sau lipsind complet.
Un al doilea tip de oscilații se caracterizează prin existența a două perioade de sezon cu
activitate turistică de intensități apropiate, duratele de timp și mobilurile deplasărilor fiind
însă diferit e. Stațiunile montane întrunesc cerințele unei activități bisezoniere – iarna
pentru zăpadă și practicarea sporturilor albe, vara pentru odihnă, drumeții, alpinism etc.
Perioadele de maximă intensitate sunt decembrie -martie pentru sezonul rece și mai –
septe mbrie pentru sezonul cald. Caracteristica acestor zone este faptul că și în perioadele
de extrasezon (aprilie și octombrie -noiembrie), activit atea nu se restrânge complet. Există
de asemenea, zone de activitate permanentă unde oscilațiile de la o lună la a lta sunt
nesemnificative. Din această categorie fac parte stațiunile balneoclimaterice unde sosirile
turiștilor se distribuie relativ uniform de -a lungul anului, condițiile de climă neîmpietând

11
desfășurarea normală a tratamentelor și localitațile urbane un de circulația turistică este
permanentă ca urmare a varietății activităților (congrese, târguri, expoziții, excursii,
călătorii în tranzit etc.). Chiar și în aceste localități există perioade de mai mare
concentrație în lunile mai -octombrie pentru turismul de tratament balneo -medical, sezonul
cald oferind mai multe comodități și în septembrie -decembrie pentru centrele urbane,
aceasta dovedindu -se perioada optimă pentru desfășurarea unor manfestări științifice,
cultural -artistice, sportive sau de altă natură . (Băltărețu A., 2008)
Ca tendință generală, piața turistică înregistrează o creștere, în ritmuri superioare celor ale
dinamicii economiei mondiale, chiar și în condițiile unor evenimente cum ar fi crizele
financiare din țăril e asiatice sau Brazilia sau situația tensionată din Golf, Kosovo etc.,
acest lucru demonstrând o oarecare detașare a turismului față de problemele economico –
sociale. O a doua tendință este maturizarea turismului și a industriei specifice, prin
apropierea, cel puțin pe unele p aliere, de pragul de saturație situat, potrivit unor cercetări,
la circa 70% din totalul timpului liber și la 15% di n venituri, alocate turismului .
(Diaconescu & Stănescu, 2007)
Creșterea pieței turistice pr ezintă o latură cantitativă – exprimată de sporirea numărului
călătoriilor și a consumurilor aferente – și una calitativă, rezultat al atragerii în circuitul
turistic a noi zone și țări, a unor segemente tot mai largi ale populației, de o mare
diversitate din punct de vedere economic, socio -cultural și afectiv. Astfel pe piața turistică,
se menține acce ntuată tendința de concentrare, circa 70 -80% din totalul activității turistice
se desfășoară în și între ț ările superdezvoltate ale lumii . Asociate unor evol uții economice
pozitive, acțiunile fenomenului de îmbătrânire a populației (în special în țările dezvoltate) ,
creșterii duratei timpului liber se reflectă în tendințele de fragmentare a vacanțelor și
efectuarea mai multor călătorii de mai scurtă durată, d e lărgire a perioadelor de desfășurare
a deplasărilor și, implicit, atenuarea sezonalității, în diversificarea destinațiilor etc.
(Nistoreanu, 2004) .
Corespunzător modificărilor cererii se produc schimbări și în cadrul ofertei . În privința
dezvoltării unei palete de produse turistice noi se observă următoarele tendințe:
 crește interesul pentru vacanțele tematice – culturale, sportive, descoperiri – în
special în rândul turiștilor exigenți, cu experiență în privința călătoriil or; cazarea
dispersată se bucură de o atenție deosebită deoarece în locul hotelurilor sunt preferate
apartamentele, locuințele individuale, chiar cazarea la cetățeni, înregistrându -se o

12
ascensiune a turismului rural;
 creșterea ponderii vacanțelor la mar e distanță, cu o diversificare a motivelor de
călătorie; devine tot mai consistent fluxul călătoriilor pentru cumpărături sau pentru alte
motive „mai puțin turistice” etc.
În privința prețului, se constată o creștere a ponderii ofertei de vacanțe ieftine . În dorința
apropierii de nevoile cumpărătorilor, de atragere a celor cu mijloace financiare modeste,
organizatorii de vacanțe reduc cotele de comision, se mulțumesc cu marje de profit mici,
în schimbul unor cifre de afaceri mari. Un alt aspect, referitor la piața turistică în
ansamblul său – se fundamentează pe efectul poluator al turismului și pe accentuarea
acestuia ca urmare a intensificării călătoriilor. Pentru a contracara aceste efecte, sunt
promovate formele ecologice de petrecere a vacanței, conco mitent cu sporirea
responsabilităților statului, organismelor de turism, turiștilor înșiși în dezvoltarea
turismului, respectiv în protejarea resurselor. (Neagu V., 2000,)

13
2. TURISMUL RURAL: DEFINIȚIE, CONCEPT ȘI TIPURI
2.1. TURISMUL RURAL : DEFINIRE ÎN TERMENI ECONOMI ȘI
LEGISLATIVI
Definiția acceptată la nivel general de către specialiștii din domeniul turismului este
“Turismul rural este un concept ce include toate activitățile turistice care se
desfășoară în mediul rural ”. Turismul rural în ansamblul său include o gamă largă de
modalități de cazare, evenimente, festivități, sporturi, alte distracții și activități de
petrecere plăcută a timpului liber, toate desfășurate într -un mediu tipic rural. O definire cât
mai ex actă a termenului de turism rural , unanim acceptată și unitar utilizată se confruntă
cu diferite probleme specifice uneia sau alteia dintre zonele receptoare de turiști, respectiv
prestatoare de servicii turistice. Devine necesar a clarifica în acest momen t ce se înțelege
prin “ mediul/spațiu rural ”. Termenul de spațiu rural este diferit de la o zona la alta a
Europei in functie de conditiile naturale, dezvoltare economică,extinderea spațiilor urbane,
dezvoltarea suprafețelor agricole. Într-o bună parte a Eu ropei (Belgia, Franța, Germania,
Luxemburg, Olanda) acest termen indică zonele care se deosebesc de cele ur bane, de
coastă sau montane. În Italia termenul indi că acele zone care nu sunt nici urbane, nici de
coastă și drept urmare include regiunile montane. În Irlanda și Anglia t ermenul analizat
este practic sinonim cu noțiunea de “ regiune de la țară ”, această diferențiindu -se total de
cea urbană. Spania, Portugalia și Grecia au tendința de a asimila termenul de mediu rural
cu zone le unde se realizează producția agricolă. Acest lucru dă naștere unor dificultăți de
analize comparative inters tatale, cât și unei limitări în aprecierea de ansamblu a supra
activităților desfășurate în acest sector. (Nistoreanu, 200 4)
Activitatea de turism rural are la bază o serie de trăsături specifice dintre acestea
enumerăm:
 localizarea în zonele rurale (existența în localități rurale);
 construirea produsului turistic în mod funcțional, bazat pe caracteristicile lumii rurale
(spațiu deschis, contact cu natura, tradiție, organizare și practici tradiționale);
 ruralitatea ca scală (din punct de vedere al clădirilor și amenajărilor – de obicei la scară
mică –conservându -se infrastructura rurală) ;

14
 caracterul tradițional (creștere domoală și organică în legătură cu familiile locale –
avându -se în vedere păstrarea funcționalității rurale și conservarea modului de viață rural);
 diversitatea formelor de prezentare, funcție de: mediile rurale și economice; istoric și
așezar e (păstrându -se identitatea culturală specifică). (Matei Daniela, 2001)
Definirea turismului rural trebuie să ia în calcul și o serie de elemente precum
dimensiunile:
– Psihologică ( bazată pe trebuința umană de a se bucura de odihnă si recreere );
– Socială ( generată de contactul cu lumea rurală );
– Geografică ( legată de configurația reliefului, ce favorizează ori limitează
dezvoltarea activităților de turism );
– Urbanistică ( modul de organizare spațială, mărimea așezărilor, nivelul dotărilor și
cel al infrastructurii ); ( Stoian Maria, 2001)
Trebuie să ad mitem că între o zonă rurală și alta sunt difere nțe, mai mult funcție de mediul
natural, de dezvoltarea soci o-economică existentă constatăm variații de la o regiune l a alta,
iar mult mai vizibil de la o țară la alta, respectiv de la un continent la altul. Totuși
adevăratele zon e rurale sunt caracterizate, în general, de: densități reduse ale populației ,
număr variabil de gospodării , importante suprafețe agricole ori forestiere . Această
diversitate de resurse, a condus la forme de exprimare diferită a activităților de turism rural
și respectiv a produselor turistice oferite pieței. Ast fel o parte dintre activitățile de turism
rural se regasesc sub denumirea de: agroturism , turism verde sau ecoturism . Agroturismul ,
este un concept relativ de dată recentă, care face referir e la diferitele forme de turism aflate
în legătură directă cu acti vitățile agricole și cu const rucțiile având destinații, rol,funcțiuni
în domeniul agriculturii. Turiștii acestei forme doresc a se integra în mediul ambiant,
natural și uman, prin implicarea directă în act ivitățile din zonele rezidente. Iubitorii
turismului verde sunt cei care apreciază în mod deosebit produsele ecoturistice.
Din punct de vedere legislativ Legea Turismului din Romania definește turismul rural
astfel :
Art. 20. – Autoritatea administrației publice centrale responsabilă in domeniul turismului
sprijină dezvoltarea sectorului de turism rural și agroturism prin următoarele măsuri
specifice:

15
a) Promovează zonele rurale cu potențial turistic , în scopul valorificării efici ente și
durabile a resurselor naturale , cultural – istorice , tradițiilor și gastronomiei locale ,
precum și toate celelalte bunuri și servicii ale comunității rurale;
b) Asigură informarea asupra oportunităților turistice din zonele rurale , inclusiv
cazare , activități , festivaluri și evenimente tradiționale , obiceiuri și meșteșuguri ;
c) Dispune de măsurile necesare în vederea identificării , dezvoltării și promovării
produselor specifice turismului rural și agroturismului , ca produse turistice de marcă , în
scopul asigurării și punerii în valoare a notorietății turistice locale și a păstrării și cultivării
identității locale ;
d) Autorizează funcționarea pensiunilor agroturistice și a pensiunilor turistice rurale ,
nou construite , prin eliberarea certificatu lui de clasificare, în condițiile legii.
Art. 21. – (1) Pensiunile turistice rurale , pensiunile agroturistice și casele tradiționale
trebuie să respecte un set minim de reglementări specifice în domeniul sanitar veterinar și
pentru siguranța alimentel or, reglementări elaborate de către autoritatea centrală din
domeniul sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor , în colaborare cu autoritatea
administrației publice centrale responsabilă în domeniul turismului și adoptate prin ordin
al conducători lor celor două instituții.
(2) Pensiunile turistice rurale, pensiunile agroturistice și casele tradiționale trebuie să
respecte un set minim de reglementări specifice în domeniul prevenirii și stingerii
incendiilor , reglementări elaborate de către Inspect oratul General pentru Situații de
Urgență, în colaborare cu autoritatea administrației publice centrale responsabilă în
domeniul turismului și adoptate prin ordin al conducătorilor celor două instituții .
Art. 22 . – (1) Pensiunile turistice rurale și pensiunile agroturistice se clasifică pe flori,
având ca simbol margareta, iar casele tradiționale se atestă , de către autoritatea
administrației publice centrale responsabilă în domeniul turismului, care emite certificatul
de clasificare și respectiv cer tificatul de atestare .
(2) Condițiile și metodologia de clasificare/atestare a structurilor de primire turistică
caracteristice turismului rural și agroturismului, precum și reglementările specifice se
elaborează și se aprobă prin ordin al conducătorului autorității administrației publice
centrale responsabilă în domeniul turismului sau după caz prin hotărâre a Guvernului.
(Parlamentul României Legea Turismului, 2013)

16
2.2 TURISMUL RURAL: CONCEPT GENERAL
În esență , turismul rural , cuprinde o paletă largă de mijloace de cazare, de activități,
evenimente, festivități, sporturi și distracții, toate petrecându -se într-un mediu caracteristic
rural. Agroturismul vine ca o activitate complementară, ce valorifică excedentul de spații
de cazare prezent în gospodăria țărănească, pregătit și a ranjat special pentru oaspeți, care
se realizează din totalitatea de bunuri și servicii oferite de gospodăria țărănească spre
consumul persoanelor. Spațiul rural, satul și ferma, împreună sau separat, creează farmecul
turismului rural prin atractivitate. Turismul rural trebuie priceput ca o formă de activitate
care oferă populației urbane cele mai potrivite condiții de terapie pentru combaterea
stresului, determinat de tumultul vieții cotid iene. (Ghereș Marinela, 2003)
Activitatea de agroturism, are la bază trei elemente interdependente:
 atracția față de frumusețile naturale, etnografie, de noutatea, farmecul și
evenimentele specifice vieții la țară;
 cazarea și masa, care, chiar dacă nu sunt la standardele hoteliere trebuie să fie de
calitate și prestate cu ospitalitate;
 transportul, căile de acces spre mediul rural sunt esențiale pentru menținerea unui
flux continuu de turiști.
Această formă de turism, este puternic influențată de factorii p sihologici și se adresează
întru totul iubitorilor de natură, celor care știu să o folosească în favoarea sănătății și
reconfortării lor, fără să o ruineze . (Matei Daniela, 2001)
Turismul rural , mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul
înconjurător care constituie „materia sa primă”, de obiectul și domeniul de activitate și de
desfășurare a turismului, care este suportul său cadru, purtătorul resurselor sale. Relie ful,
pădurile, râurile, lacurile, marea, monumentele naturii sau de artă și arhitectu ră, aerul sau
apele minerale , elemente ale mediului înconjurător, se constituie și ca resurse agroturistice
ce sprijină efectuarea agroturismului de odihnă și recreere, d e tratament balnear, de litoral
sau cultural, drumeție etc. Cu cât aceste resurse sunt mai variate și complexe și mai ales,
nealterate, cu proprietăți cât mai apropiate de cele primare, cu atât interesul lor turistic este
mai mare, iar activitățile pe care le generează sunt mai valoroase și mai atractive,
răspunzând unor foarte variate motivații turistice. (Ghereș Marinela, 2003)

17
În aceste condiții, relația turism rural -mediul înconjurător are o semnificație deosebită,
dezvoltarea și ocrotirea mediului înconjurător reprezentând condiția de baza a
agroturismului, orice modificare produsă acestuia aducând prejudicii și potențialului
turistic prin diminuarea sau chiar anularea resurselor sale.
La început turismul rural era conceput ca o alternativ ă a turismului de masă pe plaje
suprasolicitate și deseori neamenajate pentru o viață confor tabilă de cîteva zile. În scurt
timp, unii prop rietari de case din localitățile în care veneau t uriștii au realizat că oferirea
spațiilor de cazare, în chirie, este o afacere profitabilă. La chirie s -au adăugat mai apoi și
alte servicii ca: alimentație, transport, excursii. Mai tîrziu, asemenea case pe ntru închiriere
au apărut și în locuri mai îndepărtate de litoral – în preajma orașelor mari, în munți, în
locurile pitorești ale naturii. (Acatrinei, 1999)
În marea majoritate a țărilor lumii turismul rural are o evoluție îndel ungată. De -a lungul
timpului – acest timp numărîndu -se în decenii pentru maj oritatea țărilor lumii, cazarea
turiștilor la sate s -a practicat cu o manieră mai mult s -au mai puțin spontană. În schimb,
ceea ce este nou reprezintă dimensiunea la care s -a ajuns prin expansiunea fenomenului
turistic în spațiul rural. Această expansiune se explică pe de o parte prin re lansarea
dezvoltării regiunilor rurale și pe de altă parte prin diversificarea formelor de pract icare a
turismului de masă. De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul în cadrul
politicilor de dezvoltare locală pe viitor. (Minciu, 2000)
S-a demonstrat că ceea ce numim noi numim turism rural este o corelație dintre
noțiunile de: produs, spațiu și oameni, dar care în funcție de regiune sau ța ră descriu
realități foarte diferite. Din această cauză există unele probleme pentru o definire mai
exactă a termenului de turism rural, care în diferite state este percepu t diferit, de exemplu
în Franța, Germania, Olanda, Luxemburg prin mediu rural se subînțele ge acele zone care
se deosebesc de cele urbane, de coastă sau montane. În Italia medi u rural cuprinde zonele
montane și cele ce se deosebesc de cele urbane și de coas tă, pe cînd în Spani a și Portugalia
în conceptul de mediu rural sunt incluse totalitatea zonelor de producție și de
comercializare a producției agricole. (Ghereș Marinela, 2003)
Spațiul este reprezentat de teritoriul pe care ex istă obiective de interes turistic
rural, condiții favorabile pentru petrecerea timpului liber, prestații necesare desfășurării
activității date și satisfacerii nevoilor consumatorilor de turism efectuate de cel de al 2 -lea
component al zonei turistice, oa menii, care asigură consumatorii cu produse turistice ca:

18
cazare, restaurație, agrement etc. Spațiul rural s -a format prin juxtapunere a mai multor
entități, care au fiecare în parte un trecut, prezent și viitor propriu, iar exploatarea lor în
interes turi stic nu se face pe un teren uniform, pe aceeași bază geografică, socială,
economică sau culturală. Însăși cei care locuiesc în mediul rural trebuie să fie principalii
„actori” în activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari.
Ecuația fu ndamentală a produsului turistic rural este: cazarea la fermă = vacanța petrecută
în sat + petrecerea timpului liber în spațiul rural. Specialiștii în domeniu au optat
pentru determinarea caracteristicilor intrinseci ale activității rurale, trăsături ce stau la baza
diferențierii turismului rural de celelalte forme de turism existente. Potrivit formelor de
manifestare și practici mondiale, trăsături ale turis mului rural pot fi: apropierea de natură;
absența mulțimii; liniște și un mediu ambiant nemecani zat; contact dire ct cu prestatorul de
servicii; posibilitatea de a cunoaște îndeaproape loc uri și oamenii acelor locuri;
cunoașterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local; șansa integrării în comunitate
în perioada sejurului. (Băltărețu A., 2008)
2.3 ASPECTE ALE EVOLUȚIEI ISTORICE ÎN CADRUL
TURISMULUI RURAL
Turismul rural, s -a impus încet dar sigur, în special pe piețele turistice din țările dezvoltate
economic, puternic industrializate și cu un grad mare de urbanizare. El a fost și continuă să
fie din ce în ce mai apreciat și solicitat de oamenii, care trăiesc și muncesc în
condiții din ce în ce mai stresante, în cadrul marilor aglomerări urbane. Fii nd socotit drept
un produs care reduce s tresul, turismul rural fiind și o posibilitat e de reîntoarcere a
individului spre natură și origini.
Este demonstrat că călătoriile turistice s -au dezvoltat încă din antic hitate, în special în
Europa și Orientul mijlociu, ariile geografice în care erau sit uate marele civilizații, din
acest motiv se poate afirma că elemente ale turismului rural pot fi găsite încă din acele
timpuri, drept exemplu fiind călătoriile grecilor spre locurile sfinte, frecventarea băilor
curative sau a jocurilor festive ș i sportive organizate periodic. În perioada romană
majoritatea călătoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau milita re, iar traseele lor
traversau inevitabil și mediul rural. În același timp cu evoluția societății omenești se
diversi fică și structura călătoriil or. Astfel, în Evul Mediu, călătoreau un număr însemnat de
comercianții, dar întâlnim frecvent ambasadori, preoți și pelerini, oameni de știință, artiști,
calfe și studenți, iar totalitatea serviciilor de cazare și restaurație erau asigurate pe

19
parcursul călătoriilor de locuitorii din mediul rural, astfel formîndu -se cu timpul o formă
de „tratament” a oaspeților de venită tradițională, care mai tîrziu a fost denumită drept
„ospitalitate”. Prezența unor astfel de servic ii în mediul rural, a cauzat cu timpul c a
localitățile rurale să constituie un element de bază în conturarea și apa riția unor rute
specifice, ca: rute către zonele de tratament (termele romane); rute comerciale, ca: drumul
sării, a vinului, a mătăsii, rute spre loc urile sfinte (Ierusalim, Meka) . (Acatrinei, 1999)
Primele forme efective de turism rural s -au realizat în Europa în secolele XVI – XVII, ele
fiind condiționate de dorința anumitor artiști ca: pictori și scriitori de a valorifi ca în
operele lor construcțiile mediului din spațiul rural. Astfel, de exemplu, lucrarea francezului
gînditor Jan Jacques Rousseau (1712 – 1778) – „Confesiuni”, despre o călătorie ce a
traversat Alpii a fost drep t sursă de inspirație pentru un număr mare de persoane ca să
călătorească î n zonele muntoase, în scopul de admira natura. După anii '60 ai secolului al
XX-lea, populația a început să fie tot mai preocupată de destinați a vacanțelor sale,
manifestînd o tendință relativ mai mare spre natură și mediul rural, iar odată cu afirmarea
marilor peisagiști, arhitectura rurală ocupă un loc din ce în ce mai important în desen sau
pictură. (Nistoreanu, 2004)
2.4 TURISMUL RURAL ÎN CONTEXT EUROPEAN
Turismul rural avînd la bază majoritatea tipuril or de primire existente ca: pensiuni, ferme,
hanuri, camere de oaspeți, campinguri, care de obicei se află în proprietatea privată a
locuitorilor din mediu rural, persoane ce practică activitatea de turism ca un element
complementar pentru alte activități de bază. Lucru care a favorizat dezvoltarea turismului
rural, în special, în cadrul statelor comunității europene prin intermediul existenței
condițiilor favorabile de organizare a activității, a prezenței experienței bogate în domeniu,
susținerii din par tea statului și a Comunității Economice Europene ș.a. Un rol important în
dezvoltarea turismului rural l -a jucat în mediu european înființarea în 1990 la Tomar,
Portugalia , a Federației Europene pentru Primirile Turistice a Locuitorilor la Ferme și Sate
„EUROGITES”, care inițial a avut 13 membri, organizații naționale și regionale din 9
state, iar în prezent numără 22 de membri din 12 țări europene. (Băltărețu A., 2008)
Printre liderii mondiali în domeniul turismului rural put em aminti Austria. În această țară
turismul rural reprezintă o activitate care a confirmatși a dezvoltat noi preocupări care au
contribuit la evoluția așezărilor sătești. Formele de manif estare ale turismului rural în
Austria sunt: pensiunea țărănească sub forma caselor țărănești cu camere de închiri at și

20
turismul în hanuri. Analizând statistic realizările domeniului se remarcă poziția de fanion a
regiunii Tirolului, unde activitatea turismului rural cunoaște o istorie de 150 de ani.
Rezultatele obținute în zona Tirolului su nt o urmare firească a programului inițiat de
Ministerul Agriculturii și al Comerțului, numit „Planul Verde”, prin care s -au acordat
gospodăriilor tiroleze împrumuturi cu o durată de rambursare mare și o dobândă scăzută
(3-5%). Toate aces tea au condus la: omologarea și funcționarea a 25 de comune turistice,
în care o familie din două primește turiști la fermă, în medie existând – la fiecare fermă
circa 6 paturi. Astăzi în întreg Tirolul 1/3 din gospodăriile aflate în mediul rural închiriaz ă
spații de cazare. Soluționarea problemelor din domeniu au creat necesitatea fondării unor
instituții nonguvernamentale ca: Organizațiile Turistice Sătești și Centre de Administrare a
Organizațiilor Turistice Sătești. Promovarea activităților turistice rurale din Austria este
realizată prin: Camera de Comerț Exterior, instituțiile culturale, birourile liniilor aeriene,
birourile oficiale din țările emitente de fluxuri turistice, prin ziare, reviste, emisiuni la
radio și televiziune, afișe în locurile pub lice, prospecte, pliante, firme, participarea la
târguri și expoziții. (Nistoreanu, 2004)
Produsului turistic rural austriac se caracterizează prin:
– imensul efort investițional pentru echipare;
– unități de mici dimensiuni ș i caracterul familial al acestora;
– nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere îmbunătățit continuu (salon, bar, salon T.V ,
sală de jocuri, saună, piscină, etc);
– existența unor mici societăți de exploatare și întreținere -reparaț ie a dotărilor și
instalațiilor existente.
Un alt exemplu de urmat și cu o preocupare evidentă în dezvoltarea activităților turistice
rurale este Franța, considerată drept leagăn pentru turismul rural, datorită tra dițiilor vechi,
diversificarea, organizarea și promovarea activi tăților. Cea mai mare parte a unităților de
cazar e rurale franceze sunt numite „case rustice”, care sunt controlate, monitorizate și
rezervate pri n Federația Națională „GITES de France”, fondată în 1955, ce include peste
38 000 de proprietari, peste 55 000 unități de cazare, cu o capacitate de cazare de peste
330 000 locuri. Anual editează și difuz ează circa 2 000 000 ghiduri ce includ of ertele
prestatoare de servicii. În 1970, ca urmare a preocupărilor de a oferi servicii turistice în
spațiul rural, ia naș tere „Asociația Turismului în Spațiu Rural”, ce cuprindea 4 000 de sate

21
turistice, 150 000 de locuri de cazare, dispersate în 80 de departamente ale țării. Dintre
zonele care situează această act ivitate pe o poziție importantă amintim: Haute -Savoie,
Heraul t, Cotes d’Armor sau Bas -Rhin -pe de o parte – precum și regiuni bine cunoscute ca:
Bourgogne, Bretagne sau Alsace. În p rezent Franța deține primul loc ca număr de echipare
de cazare în mediul rural (65 300 pensiuni). În cazul Franței se respectă raportul preț-
calitate, care constituie o preocupare major ă pentru fiecare prestator. La cele de până acum
este necesar a adăuga “un puternic atașam ent pentru regiunea natală și o oarecare
aversiune de a schimba o regiune cu alta”, precum și grija autorităț ilor de a sprijini toate
aceste întreprinderi prin credite pe termen lung și cu dobândă mică (3.5%). Toate acestea
și încă câteva lucruri pe care nu le poți descoperi decât l a fața locului au contribuit la noua
înfățișare a turismului francez în spațiul rural și l a clasarea în to pul preferințelor turiștilor
de pretutindeni. (Acatrinei, 1999)

22
3 TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIA
3.1 TURISMUL RURAL ROMÂNESC ÎN CONTEXT ISTORIC
În țara noastră, spațiul rural s -a aflat la el acasă dintotdeauna; “viața la țară” a fost un
subiect frecvent al literaturii noastre, culminând cu manifestarea în cadrul unui puternic
curent literar; similar, în operele plastice din perioada sfârșitului de secol XIX și început al
secolului XX satul a fost iz vorul de inspirație al unui număr însemnat de pictori români.
Turismul rural a dobândit contur în perioada interbelică, s -a dezvoltat puțin în perioada
comunistă, însă dezvoltarea spectaculoasă a acestuia este o caracteristică a secolului
nostru.
Zona rura lă din România deține un potențial turistic generos, rezultând din faptul că
aproximativ 90% din teriotriul țării este rural administrativ. La nivelul anului 2007, mai
mult de 45% din populația țării a fost stabilită în zonele rurale și mai mult de 32% a fost
implicată în activități rurale. Terenul agricol deține 14,7 mil. ha , adică 62% din suprafața
teritorială națională, împărțită dupa cum urmează: livezi și podgorii 1.3% , pajiști 6,2%,
pășuni 13,7% , teren arabil 39%. Fondul forestier național este ev aluat la 63 mil. ha , cu o
capacitate de regenerare de 16,4 mil. m3. (Morna, 2009)
În țara noastră, turismul rural s -a practicat spontan, sporadic, întâmplător și mai ales
neorganizat; forma sa de materializare a reprezentat -o, începând cu anii ’20 -’30, cazarea la
cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale, din localități cu resurse balneo –
terapeutice. Primele încercări de turism organizat s -au realizat abia în anii 1967 – 1968,
pentru grupuri de turiști aflați p e litoralul românesc al Mării Negre. În anul 1972,
Ministerul Turismului emite Ordinul 297/1972, urmare căruia Centrul de cercetare pentru
promovare turistică internațională procedează la identificarea și selectarea unor localități
rurale reprezentative pe ntru satele românești ce urmau a fi lansate în turism. În urma
acestor studii, de comun acord cu oficiile județene de turism și organele administrației
locale s -a stabilit că pot fi introduse în turismul intern și internațional circa 118 localități
rurale. Începând de la 16 iulie 1973, prin ordinul Ministerului Turismului numărul
744/1973 au fost declarate – experimental, sate de interes turistic, denumite “sate
turistice”, următoarele 14 localități rurale: Lerești (Argeș), Rucăr (Argeș), Fundata și
Șirmea (Brașov),Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj), Murighiol și Crișan (Tulcea), Racoș
(Timiș), Sfântu Gheorghe (Tulcea), Bogdan Vodă (Maramureș), Vatra Moldoviței

23
(Suceava), Poiana Sărată (Bacău), Vaideeni (Vâlcea). Un an mai tîrziu, prin decretul
225/1974 s -a inte rzis cazarea turiștilor străini în locuințele particulare, satele turistice
devenind nefuncționale pentru turismul internațional.
O parte din satele turistice amintite fuseseră incluse în programele cu caracter cultural și
folcloric ale Oficiului Național de Turism “Carpați” București și contractate pe piața
externă, drept urmare se realizează o breșă – prin intermediul unei ordonanț e a fostei puteri
politice (Cancelaria PCR) – pentru satele Lerești, Rucăr, Sibiel, Murighiol și Crișan. Scurta
perioadă de “oficializare” a turismului rural nu a făcut posibilă organizarea activității de
turism și nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. În multe localități nu s-au
omologat gospodăriile care întruneau condițiile de cazare (Rucăr, Vatra Moldoviței,
Vaideeni), în altele cazarea turiștilor români se făcea în mod neorganizat și fără a ține o
evidență (Crișan, Fundata, Rucăr), iar u nele localități nu au înregistrat nici o activitate
turistică (Tismana, Bogdan V odă, Vaideeni). Cu foarte mici excepții, această situație a
dăinuit până în anul 1989. Începând cu anul 1990, interesul pentru turism rural renaște. Iau
naștere diverse asociaț ii și organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea și
dezvoltar ea turismului în zonele rurale. Una dintre acestea este Federația Română pentru
Dezvoltare Montană (1990), care își propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor
din zona mon tană, inclusiv prin promovarea, organizarea și dezvoltarea agroturismului.
Urmează Agenția Română pentru Agroturism (1995) ce își propune racordarea
agroturismului românesc la sistemul internațional de turism și Asociația Națională pentru
Turism Rural Ecol ogic și Cultural din România (ANTREC) -1994 – membră a Federației
Europene de Turism Rural (EUROGÎTES) . Toate aceste preocupări s -au concretizat în
fluxuri turistice care au contribuit la valorificarea potențialului natural și antropic al satelor
turistice .
Turismul rural are șanse de dezvoltare foarte mari datorită modului de viață de la țară, ce
îmbină liniștea și pacea, tradițiile și frumusețea, într -o armonie simplă și perfectă.
Elaborarea unor strategii de dezvoltare și perfecționare a turismului rura l, ce ar urma sa
implice atragerea turiștilor prin diferite idei, oferte avantajoase, menite să satisfacă
cerințele turistului, ar trebui să fie o prioritate in cadrul strategiilor de dezvoltare a
turismului românesc.
Urbanizarea și industrializarea accen tuată au determinat creșterea interesului pentru
deplasarea în mediul rural, atât în ceea ce privește România, dar și alte țări în care există

24
această formă de turism. Stresul cotidian determină multe persoane să se orienteze spre
destinații turistice cât mai naturale și cât mai diferite de locul de reședință. Astfel
petrecerea calitativă a timpului cu scopul de refacere a forțelor, dar și de îmbogățire
culturală într -un mediu nou atrage tot mai multe persoane. Mediile naturale au devenit
extrem de apreciat e în actuala societate urbanizată, chiar dacă în jurul nostru vedem cum
acestea sunt distruse, de multe ori, în detrimentul construirii unor centre rezidențiale sau
pentru extinderea zonei urbane. Esența turismului rural este reprezentată de faptul că
oame nii care locuiesc în zonele urbane adoră stilul de viață din mediul rural.
3.2 TURISMUL RURAL ROMÂNESC – AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE
Punctele forte ale turismului rural românesc sunt determinate de factorii interni. Situată în
centrul Europei – distanțele până la extremitățile estică și vestică, respectiv nordică și
sudică fiind practic egale – România include un patrimoniu turistic natural și antropic
deosebit de valoros, în care un rol important îl joacă relieful deosebit de pitoresc și variat,
obiectivele turis tice și activitățile recreatorii cum ar fi drumeții, pescuit, vânătoare, peșteri,
schi și multe altele. Alte oportunități includ stilul de viață tradițional și existența satelor
vechi unde turistul poate experimenta o „călătorie în timp”.
Extrem de importante sunt următoarele elemente:
 existența unor rute internaționale – atât prin aut ostrăzi cât și pe cale ferată;
 interesul și preocuparea comunităților rurale și a unor ONG -uri specializate;
 accesul la prod use și influențe accidentale;
 tarife accesibile (cazare, masă, trans port );
 transporturi acceptabile;
 fructe și legume proaspete de sezon;
 vinuri excelente.
Punctele slabe sunt determinate tot de factorii interni. Ele rezultă din neajunsuri
organizato rice și se materializează în:
 informați i turistice puține atât în țară cât și în străinătate;

25
 lipsa legăturilor aeriene directe cu o serie de țări interesate de pro dusul turistic rural
românesc;
 transporturi inconvenabile sau chiar puțin dezvoltate în zonele montane;
 numărul redus al agenților rent-a-car și diversitatea red usă a produsului de
închiriat;
 materiale promoționale puține și de proastă calitate;
 puține unități de alimentație publică și o varietate limitată de mâncăruri sp ecifice
bucătăriei românești;
 servicii hoteliere de calitate și standard îndoi elnic;
 injust raport preț / calitate;
 greutatea găsirii unor ghizi specializați (interpreți, montani, deltă, vânătoare,
turism itinerant);
 lipsa „serviciilor pentru client”;
 lipsa de experiență;
 lipsa curățeniei în locurile publice, com parativ cu standardele vestice;
 lipsa apei cald e și uneori chiar a apei reci;
 lipsa facilităților de nivel înalt;
 lipsa înțelegerii nive lului așteptărilor străinilor;
 posibilități limitate de folosire a cărților de credit și a cecurilor de călătorie.
Realizând o diagnoză a economiei românești vom constata că problemele noastre sunt
similare cu cele ale țărilor europene ce dispun de condiții asemănătoare. Ceea ce ne
deosebește de ceilalți este modul în care căutăm, propunem și mai ales găsim soluții din
această perioadă de tranziție. Dacă pentru marea majoritate a analiștilor societății umane
românești soluția depășirii momentului de criză actual o reprezintă agricultura și serviciile
iar din rândul acestora în mod special turismul, atunci cei care își p ropun obținerea de
rezultate economice din activitatea de turism rural au toate atuurile în mâinile lor. Rezultă

26
în mod logic necesitatea realizării unui scenariu; adoptarea unei strategii; conturarea unei
politici de produs turistic și de preț; găsirea de piețe și penetrarea acestora; promovarea și
organizarea la nivel local și național; interconectarea la sistemul european și mondial.
Stabilirea unor obiective minime și a unui set de minimal de măsuri, aplicate punctual într –
o zonă sau în mai multe zone care desfășoară deja activități turistice rurale vor conduce la
producerea de satisfacții consumatorilor și creșterea nivelului de trai al practicanților.
Turismul rural românesc este una dintre ofertele care prin lansarea „satului turistic”
românesc pe pi ața națională, dar mai ales pe cea mondială, ar putea crea produse turistice
de calitate, cu specific național și local, diversificate, contribuind astfel la personalizarea
produsului turistic românesc. În același timp, suntem conștienți că prin complexita tea sa
turismul va determina mutații în profil teritorial, contribuind la ridicarea economico –
socială a unor regiuni rămase în urmă sau lipsite de resurse. Pentru turism, calitatea
produsului este deosebit de importantă, cunoscut fiind faptul că introducer ea în circuitul
turistic a unor structuri care prestează servicii de proastă calitate poate compromite pe
termen lung un produs sau o destinație.
În România, precum și în Uniunea Europeană, din cauze relative, dar în mod clar au
apărut diferențe majore în tre anumite regiuni, diferențe care în mod general erau
defavorabile mediului rural fața de cel urban. Aceasta a generat un nivel de trai mai scăzut
al populației din mediul rural, fapt care conduce la tensiuni sociale crescânde, atragând
după sine necesit atea implicării factorilor politici responsabili. Pentru a atenua cauzele
acestor diferențe, în U.E. s -au înființat asociații și sau alocat fonduri financiare,s -au dat
chiar și legi speciale, care au un rol din ce în ce mai important în dezvoltarea mediu1u i
rural. Este necesar a se acorda subvenții de la bugetul statului cu prioritate zonelor care au
probat că prezintă interes și atracție turistică.
In vederea dezvoltării acestui segment al economiei este necesar ca administrațiile publice
locale să se cons tituie în promotori ai gestionării profitabile a patrimoniului turistic,
inițiind programe locale în sprijinul turismului rural, ținând cont de păstrarea personalității
în sistematizarea localităților și amenajarea teritoriului. Mai mult în localitățile cu un
valoros potențial turistic este necesară specializarea unui angajat sau consilier comunal pe
probleme ale turismului rural, ale protecției mediului și conservării ambiantului. Pe de altă
parte se impune constituirea – din bugetul local – a unui fond sp ecial destinat promovării
formelor de turism care să valorifice cel mai eficient potențialul turistic al zonelor rurale.

27
3.3 TURISMUL RURAL ROMÂNESC – CONCLUZII
Turismul rural prezintă avantajul că acționează în sensul deschiderii de noi perspective
investiționale. Astfel, turismul înlesnește o punere în contact a oamenilor proveniți din
cele mai diverse medii, iar ideile și acțiunile, dirijate spre valorificarea superioară a
diverselor resurse locale, survin inerent.Între turiștii potențiali ai mediului rural se pot
înscrie și oameni de afaceri care au abilitatea de a sesiza mai rapid perspectivele
implantării de noi activități și perspectivele financiare ale ace stora, aspecte care pot fi
benefice prin efectele lor pentru comunitatea rurală prin dezvoltarea de locuri de muncă,
modernizarea infrastructurii și a serviciilor, pătrunderea în circuitul informațional atât
national cât si internațional. Evident că păstra rea unor amintiri plăcute despre vacanțele
rurale poate incita oamenii de afaceri la demararea investițiilor în mediul respectiv. Pe
scurt, ca orice activitate de tip productiv, și turismul rural poate antrena efecte sinergetice
de creștere, prin atragerea de noi variabile în procesul de proiectare și în strategia de
funcționare .
Turismul românesc are importanta șansă de a deține un patrimoniu natural, istoric,
cultural, artistic și antropic deosebit de bogat și variat. Dotată cu diverse și spectaculoase
forme de relief, îmbinate armonios pe întreg teritoriul țării, bucurându -se de o climă
favorabilă practi cării turismului în tot cursul anului, înzestrată cu o floră și o faună bogată,
cu numeroase monumente istorice, de artă și arhitectură, România poate sat isface prin
resursele sale turistice preferințele diverselor segmente ale cererii turistice interne și
internaționale.
Carpații oferă posibilitatea practicării alpinismului, având trasee cu grade diferite de
dificultate recunoscute pe plan național și int ernațional. Lacurile cu apă sărată localizate în
zona dealurilor și podișurilor sunt utilizate în turismul balnear practicat în stațiunile din
apropiere: Sovata, Ocna Sibiului, Slănic Prahova. Zona de câmpie oferă importante atracții
turistice: balneare (A mara, Balta Albă, Lacul Sărat), agrement (Snagov, Căldărușani).
Lacurile din jurul capitalei – Străulești, Băneasa, Floreasca, Tei – oferă posibilități de
practicare a turismului, de recreare și odihnă. Obiective turistice sunt și lacurile de
acumulare de la Vidraru, Izvorul Muntelui, Vidra, Porțile de Fier etc. Litoralul românesc
deține peste 45% din baza materială de cazare a țării de -a lungul a 70 de km de coastă. În
sectorul Mangalia – Nord s -au amenajat și plaje artificiale cu suprafață de peste 200.00 0
m.p. Nisipul plajei face parte din complexul de cură balneară specific mării, calitățile sale

28
fiind folosite în psalmoterapie. Lipsa mareelor permite folosirea optimă a plajelor, iar
salinitatea apei permite practicarea sporturilor nautice. Nămolul terap eutic, în special cel
de la Techirghiol, reprezintă un punct important de exploatare. La Mangalia există și
nămolul de turbă care se folosește în scopuri terapeutice. Litoralul românesc al Mării
Negre cuprinde două zone separate: regiunea stațiunilor turis tice de pe litoral în jurul
orașului Constanța și Mangalia și zona Delta Dunării, o zonă ecologică sensibilă.
Regiunea cu stațiuni se întinde de la granița română la sud de Mangalia până la Năvodari
în nord.
Produsul turistic este orientat către litoral c u cele câteva centre de sănătate, deoarece în
întreaga regiune și în împrejurimi, cu excepția Deltei, există puține alternative pentru
agrement. Delta Dunării este cel mai nou pământ românesc, încă în formare, care
împreună cu sistemul lagunar Razem – Sinoe are o suprafață de 4.340 km pătrați și
stimulează interesul turistic prin varietatea vegetației și faunei existente. Fauna țării
prezintă valoare pentru turismul profesional, științific prin speciile rare, endemice sau pe
cale de dispariție (dropia, lostr ița) care sunt ocrotite de lege sau cuprinse în rezervații
științifice cum sunt cele din Delta Dunării (ornitologice), Carpații Orientali (lostrița și
cocosul de munte), Câmpia de Vest. Fauna acvatică reprezintă o principală componentă a
potențialului natu ral de mare atractivitate. Dunărea și Delta Dunării dețin o bogată faună
ihtiologică – de la crap, știucă, somn, șalău la sturioni de nisetru, păstrugă. Zonele
montane – Călimani, Harghita, Rodna, Maramureș, Ceahlău, Bistrița, Tarcău, Godeanu –
sunt bogate în animale de vânătoare.
România se află printre primele țări din Europa care dispune de o zonă mofetică de mare
extindere și valoare, cele mai cunoscute fiind emanațiile de bioxid de carbon și sulfuroase,
salinele având un rol important în terapia afecț iunilor respiratorii cronice, cele mai
cunoscute baze de tratament se află la Târgu -Ocna, Slănic -Prahova și Praid. Resursele
turistice antropice românești s -au format de -a lungul existenței poporului român. Printre
cele mai importante atracții turistice di n România se enumeră și monumentele istorice
aparținând stilului moldovenesc de arhitectură și pictură medievală: Voroneț, Sucevița,
Arbore, Moldovița care au îmbogățit patrimoniul artei universale prin arta construcțiilor și
cea decorativă, prin frescele unice în lume
Turismul rural reprezintă o speranță reală pentru România. De aceea această formă de
turism a fost reconsiderată și redefinită, fiind extinsă ca arie de practicare asupra întregului

29
teritoriu al țării. S -a introdus forma de organizare a turi smului rural și prin societăți
comerciale care au ca obiect unic de activitate turismul rural. În prezent, turismul rural
deține circa 3% din oferta de turism și va fi sprijinit pentru a ajunge la 5 -10%. Numeroase
guverne și UE recunosc faptul că turismul rural este o formă economică ce poate salva
agricultura și moștenirile culturale, o activitate în plină ascensiune, cu impact pozitiv
asupra dezvoltării locale.
Turismul rural are avantajul că nu creează în mod special produsele pe care le oferă
turiștilo r așa cum fac marile hoteluri, ci valorifică ceea ce există spre a le dezvolta în
continuare, dar fără servicii este greu de dezvoltat chiar și această ramură a turismului.
Fiecare turist potențial are propriile nevoi care influențează modul de petrecere a vacanței
și de aceea paleta de servicii incluse în produsul touristic trebuie să fie cât mai diversă.
Trebuie să se țină seama de faptul că cu cât clientela vine din locuri mai îndepărtate, cu
atât are nevoie de mai multe informații despre petrecerea seju rului și, cu cât sejururile sunt
mai scurte, cu atât mai bine trebuie organizate. Dacă sejurul este mai îndelungat, trebuie
găsite mai multe atracții, crescând șansele de parteneriat local. Produsul turistic trebuie
conceput nu numai de proprietar, ci și d e structurile locale, împreună cu un oficiu de
turism, agenție de turism sau tur -operator.
Valorificarea eficientă a acestor resurse turistice și în interesul economiei naționale poate
constitui o șansă de dezvoltare a României. Deși este ramura economică cu avantajul
competitiv internațional cel mai mare, performanțele sale economice în prezent sunt
modeste. Pentru ca turismul rural să se transforme într -un factor real al dezvoltării locale,
pentru a putea oferi un produs turistic atractiv și alternativ, trebuie să se aibă în vedere o
serie de condiții prioritare, cum sunt: – menținerea unui echilibru optim între sistemul
ecologic, socioeconomic și sistemul cultural al zonei, atunci când se concepe procesul de
dezvoltare a zonei rurale respective; – asigur area unei puternice măiestrii locale în ceea ce
privește deciziile investiționale astfel încât să fie posibilă trecerea peste criza sistemelor
agricole și a societăților rurale; – creșterea ofertei de servicii și de produse locale care va
conduce la sporir ea atractivității turistice; – promovarea schimbului între culturi și
populații prin cunoaștere și respect ca factor de – solidaritate și de coeziune socială;
– conceperea unei politici de amenajare a teritoriului care să permită îmbunătățirea
competitivit ății activității economice din zonele mai puțin favorizate și înzestrate cu
infrastructuri și echipamente indispensabile calității vieții atât pentru populația locală, cât
și pentru vizitatori.

30
În momentul de față, România este pe punctul de a deveni o de stinație turistică
importantă, dar înainte de toate va trebui să -și estompeze anumite minusuri care nu îi
conferă o poziție concurențială pe piața internațională turistică. Aceasta s -a datorat unui
program de dezvoltare a turismului prost administrat, dar și datorită perioadei de recesiune
cu care România s -a confruntat după perioada comunismului. Iar fără o dezvoltare
sănătoasă a economiei românești și a societății, dar mai ales fără o privatiz are a acestui
sector și fără un bun program de promovare a aces teia peste hotare, nu se poate spera ca
România să devină o atracție importantă a turismului internațional. Considerăm că
potențialul turistic al României este superior celui din celelalte țări din Europa Centrală și
de Est, astfel încât în perioada următo are se impune reconsiderarea locului și rolului
turismului, inclusiv al turismului rural, în cadrul economiei noastre naționale.
Viitorul turismului românesc la începutul mileniului III depinde direct de capacitatea
agenților economici de a valorifica pote nțialul deosebit de care dispunem, de a se adapta
exigențelor crescânde ale cererii turistice și de a ridica calitatea activității turistice sub
toate aspectele, adică de a organiza și a realiza un turism modern și competitiv.
Problema principală a turism ului românesc în perioada următoare, inclusiv a turismului
rural, este calitatea produsului turistic privită, în principal, sub aspectul serviciilor
turistice, fără de care nici un patrimoniu turistic, oricât ar fi de valoros, nu poate fi
valorificat efici ent. În direcția relansării turismului românesc o atenție deosebită în opinia
noastră se cere acordată mediului înconjurător, acesta reprezentând "materia primă",
obiectul și domeniul de desfășurare a activității turistice. În aceste condiții, relația turi sm –
mediu înconjurător prezintă o semnificație deosebită, dezvoltarea și ocrotirea mediului
constituind condiția sine qua non a practicării lui: produsele turistice care includ resurse
degradate își micșorează valoarea, determină reducerea cererii turisti ce și deci utilizarea
mai redusă a bazei materiale turistice, scăderea încasărilor provenite din comercializarea
lor. Deși în România degradarea resurselor turistice nu a atins limite îngrijorătoare,
problema se impune menținută în actualitate și luată în calcul în orice strategie de
dezvoltare a turismului. Prin asemenea orientări de dezvoltare a turismului, România se
poate transforma dintro țară cu un potențial turistic bogat și variat într -o țară cu un turism
dezvoltat, modern și competitiv. La realizar ea acestui obiectiv strategic al turismului
românesc, turismul rural.

31
4. STUDIUL DE CAZ – TURISMUL RURAL ÎN MUNȚII APUSENI
4.1. PREZENTARE GENERALĂ
Munț ii Apuseni reprezintă una din cele mai apreciate destinații turistice din Romania
datorită, î n mod special, r elieful ui carstic , cu aproximativ 400 peș teri, precum și florei și
faunei specifice care au făcut ca zona să fie declarată rezervație naturală .
Flora și fauna Munților Apuseni se evidențiază prin elementele nordice, sud –
mediteraneene, central europene, est-europene și euro -asiatice, împreună cu numeroase
elemente endemice și relicte care sunt unice în țară. Aproximativ 1700 de palnte și 850 de
specii de animale au fost identificate în această zonă. Schema generală a nivelelor este
prezentă aici: păduri d e foioase, păduri de fag, păduri de conifere, încheiate de subsolul
pajiștilor subalpine. În acest context, apar modificări majore, datorită reducerii locale,
climatului, caracteristicile solului și în ultimul timp, mai ales în ultimul secol, datorită
intervenției omului. Pintre speciile florale endemice se numără: liliacul Tansilvănian,
omagul, garofița, viola, anumite forme de vulturică. (Linc, 2011)
În Munții Apuseni există o faună gravă și bin e reprezentată de nevertebrate, un număr
mare de specii sunt constante și multe dintre ele locuiesc într -o singură peșteră (insectele
sunt bine reprezentate, mai ales coleoptera) . Unele dintre peșteri au o importanță mai mare
datorită populațiilor de lilieci (peșteri în Valea Sighiștelu lui, Poarta lui Ionele, Humpleu,
Ghețarul de sub Zgurăști, Coiba Mare). Astfel, din totalul de 29 de specii de lilieci din
România,19 trăiesc în Munții Apuseni. Marea faună mamiferă este repezentată de 45 de
specii, în general comune pă durilor montane, ex istă: capră ; cocoșul de munte , care a fost
pus in pericol ca urmare a vânatorii excesive ; populații de lup, de râs, urs, cerb, cerb roșu,
mistreț sălbatic, pisică sălbatică și păstrăv.
Regiunea Munților Apuseni, prin delimitarea naturală evidentă între Podișul Transilvaniei
și Câmpia Tisei, și prin caracteristicile etnografice, demografice și economice, constituie o
entitate geografică, istorică și economică bine definită. (Petrea Rodica, 2004, )
Această regiune cuprinde, pe lângă ariile montane propriu -zise, care reprezintă circa 76 %
din suprafața totală și unele teritorii și așezări periferice, pe considerentul că, prin situarea
lor la contactul cu muntele, economia lor este puternic angrenată în zona montană
(Aile nei, 2002 ). Suprafața totală a regiunii Apuseni e ste de aproximativ 16200 km2, iar

32
populația este de circa 674600 locuitori, astfel rezultă o densitat e medie de 42 locuitori /
km2.
Munții Apuseni prezintă unele deosebiri evidente față de celelalte unități majore ale
Carpaților Românești din punctul de vedere a altitudinii la care se intâlnesc localități . Aici
se gru pează peste 1266 de localități, dintre care 16 cu caracter urban, însumând o
populație de aproximativ 674600 locuitori și cu o densitate medie de 60 loc/km2 . (Petrea
R., 2000, ,)
Depresiunile din interior (Brad, Zlatna, Câmpeni, Abrud, etc) formează adevărate arii de
condensare a așezărilor umane, cu un substanțial surplus de populație agricolă, explicând
fenomenele d e migrație sezonieră (la muncile agricole) sau definitive (cu precădere spre
centrele industriale și chiar spre zonele agricole ale Câmpiei Banato -Crișene), ca și
orientarea spre o serie de meșteșuguri, mult mai dezvoltate în trecutul relativ apropiat:
ciubărărit, unelte agricole din lemn, spete, lăzi de ze stre și alte obiecte sculptate,
valorificând princip ala resursă a muntelui – lemnul , olărit, cojocărit, țesături și cusături
tradiționale, geamgii, etc., în prezent un loc important deținându -l încă mineritul.
Gradul de urbanizare a regiunii este redus, circa 30 %, chiar dacă includem în sistemul de
așezări urbane orașele situate în are alele limitrofe Munților Apuseni cum ar fi municipiile
Zalău, Alba Iulia, Deva, orașele Turda, Câmpia Turzii, Orăștie, Simeria, Lipova, Pâ ncota,
Sebiș, Beiuș, Ștei, etc. . Includerea acestor centre urbane limitrofe este justificată prin rolul
lor de centre polarizatoare a forței de muncă dar și a fluxurilor energetice și informaționale
convergente acestora. Cele opt centre urbane situate în interiorul regiunii montane, și
anume Nucet, Vașcău, Câmpeni, Bai a de Arieș, Abrud, Brad, Zlatna și Geoagiu sunt toate
orașe mici cu mai puțin de 10000 de locuitori, cu excepția orașului Brad, care inregistrează
aproximativ 17000 de locuitori. (Matei Daniela, 2001)
Caracteristic pentru Munții Apuseni este dominanța absolută a satelor mici și foarte mici,
și anume 348 de sate sub 100 de locuitori, din care 42 de sate având sub 20 de locuitori.
Numărul de sate cu 100 -499 de locuitori este de 578. Densitatea satelor la 100 km2 este
superioară mediei pe țară (7,9 sate/100 km2 față de 5,5 sate/100 km2 ), remarcabilă fiind
situația din Țara Moților, unde densitatea este de 22,3 lo calități/100 km2 .
Problemele socio -economice din regiunea Munților Apuseni, cuprinzând partea vestică a
județului Alba și teritorii adiacente aparținând județelor Cluj, Bih or (regiunea Nord -Vest),

33
Arad și Hunedoara (regiunea Vest) su nt legate de gradul ridicat de dispersie în teritoriu a
așezărilor umane, ceea ce determin ă mari deficiențe în asigurarea infrastructurii tehnico –
edilitare, precum și de dinamica negativă a popul ației generată de rata mare de emigrație și
îmbătrânirea demografică. La acestea se adaugă specializarea unei mari părți a forței de
muncă în minerit, sector economic dominant în această zonă, aflat în prezent în declin. Un
alt sector economic este cel ag ricol care se concentrează asupra in dustrie i zootehncie,
producției vegetale, silviculturii, prelucrării lemnului și materialelor de construcții sunt
bine reprezentate in sectorul economic, dar exploatate insuficient. Chiar dacă suprafața
agricolă pe cap d e locuitor este destul de mare, veniturile din agricultura sunt destul de
mici. Cauza acesteia este practicarea agriculturii de subzistență, în care consumul propriu
este o pondere excesivă. Prin urmare, țăranul este nevoit sa caute alte metode de plată
pentru a -și completa veniturile. (Ramona Ciolac, 2013)
Alte zone confruntate cu grave probleme de poluare cuprind orașele Zlatna, Abrud,
Cîmpeni (județul Alba), precum și teritoriile adiacente acestora. De altfel, uzinele de
metale neferoase din Zlatna sunt recunoscute ca fiind printre cei mai mari agenți polu atori
din Europa. În zona acestor localități, fenomenul poluării afectează toți factorii de mediu
(aer, apă, sol), ceea ce generează frecvente ploi acide, cu repercusiuni grave asupra
vegetației din zonă și sănătății oamenilor, ca și grave alunecări de ter en. În depresiunile
Abrud și Cîmpeni și pe valea Arieșului apa este principala componentă alterată a mediului,
prin deversări de la exploatările miniere și flotațiile din zonă. Al treilea tip de zone cu
probleme este reprezentat de localitățile monoindustr iale, afectate de rate înalte ale
șomajului datorită restructurărilor din industria minieră (zona minieră Apuseni – județul
Alba, Ștei -Nucet -Drăgănești, Brad, toate declarate “zone defavorizate”) și din industria
metalurgică, chimică, și constructoare de m așini (Aiud, Cugir, Zlatna – județul Alba, etc).
(Petrea R., 2000, ,)
Aceste disfuncționalități socio -economice și de mediu impun obiective specifice de
intervenție în vederea dezvoltării durabile a regiunii; unele dintre acest e obiective de
dezvoltare sunt conexe sau chiar se identifică cu cele de dezvoltare a activităților turistice
în regiune, fiind evident faptul că principala cale de revigorare economică și socială a
regiunii fiind cea a valorificării durabile a resurselor turistice, deosebit de bogate și diverse
în Munții Apuseni. (Petrea Rodica, 2004, )

34
Fondul turistic natural al Munților Apuseni este extrem de bogat și diversificat, dar folosit
numai parțial. Se impune, mai ales, relieful carstic – cu numeroase peșteri, avenuri, chei
complexe de doline, cursuri subterane, izbucuri, etc. – deosebit de spe ctaculos în arealele
calcaroase mai extinse (Padiș -Cetățile Ponorului, din Munții Bihor, Munții Pădurea
Craiului, Munții Trascăului, Platoul Vașcăului, etc.). Acestora li se adaugă lacurile de
baraj din sistemele Someșul Cald, Iada -Drăgan -Săcuieu și numero asele rezervații naturale.
Un loc important îl ocupă sursele de ape minerale, atât termale, valorificate în stațiuni
balneoclimaterice (Moneasa, Geoagiu Băi, Vața de Jos), cât și atermale, îmbuteliate
(Boholt). Alte stațiuni turistice dezvoltate Munții Ap useni sunt Fîntânele (Beliș) și Stâna
de Vale, ultima deținând amenajări și pentru sporturile de iarnă.
Munții Bihor reprezintă partea de maxim interes turistic din Munții Apuseni. Pe o
suprafață relativ restrânsă sunt concentrate numeroase obiective natu rale, aici fiind una
dintre cele mai mari concentrări de obiective turistice pe unitatea de suprafață. Cele mai
multe reprezintă forme carstice spectaculoase: chei, abrupturi, peșteri, avene, izbucuri,
cascade, câmpuri de lapiezuri și doline. Din acest ans amblu se detașează ca valori absolute
Cetățile Ponorului, ghețarul de la Scărișoara, peștera Pojarul Poliței, Cheile Galbinei și ale
Someșului Cald, Platoul Padișului, constituind nucleul Parcului Natural Munții Apuseni.
(Petrea R., 2000, ,)
În aria Munților Bedeleu -Trascău se disting prin pitorescul lor cheile Turzii, Râmeților,
Tecșești, Gâlzii, Ampoiței, peșterile Huda lui Papară și Liliecilor, stâncile cu aspect
columnar de la Întregalde, lacul Ighiel, etc. Dintre obiective le legate de activitatea
vulcanică se detașează „Detunatele”, rezervație de interes științific. Multe din localitățile
rurale dețin un potențial natural și cultural istoric remarcabil, iar cele care și -au dezvoltat
infrastructura turistică necesară (pensiu ni agroturistice), au intrat în circuitul satelor
turistice. Cele mai multe sunt sit uate în Parcul Natural Apuseni și anume Albac, Arieșeni,
Scărișoara, Gârda de Sus, Pietroasa, Giulești, Mătișeș ti, Horea și Casa de Piatră .
Resursele etnografice și istorice sunt deosebite: numer oase obiective social -istorice la
Avram Iancu , Țebea, Mesteacăn și Albac, manifes tările folclorice tradiționale cum ar fi
Târgul de Fete de pe muntele Găina, Târgul de toamnă de la Negre ni, în Culoarul Crișului
Repede, în zon e etnografice de mare originalitate – Țara Moților de pe bazinul superior al
Crișului Alb, Țara Zarandului, Depresiunea Beiușului, zona Sălaj și H uedin.

35
Din ansamblul atracțiilor antropice un interes aparte pentru turism prezintă elementele de
cultură mat erială și spirituală populară, precum și cele care marchează momente și locuri
legate de trecutul istoric al Munților Apuseni, printre care:
 etnografia și folclorul reprezentate prin bisericile de lemn din Arieșeni (1791),
Gârda de Sus (1781), Lăzești – comuna Scărișoare (secolul al XVIII -lea), Vidra (secolul al
XIII-lea);
 prelucrarea artistică a lemnului la Arieșeni, Gârda de Sus, Albac, Soho dol, Avram
Iancu, Ponorel;
 țesături populare la Chișcău și Arieșeni;
 port popular tradițional la Gârda de Sus;
 mori de apă pe Valea Stearpă (afluent al Arieșului), pe Valea Gârda Seacă, datând
din secolul al XVIII -lea, la Costești (comuna Horea), pe Val ea Morilor (Ponorel);
 muzee etnografice la Albac, Avram Iancu, Lupșa, colecția etnografică „Roman
Flutur” din comuna Pietroasa, Chișcău;
 formații artistice populare în Albac (formație de dansuri), Horea (formație de
tulnicărese), Lupșa (manifestări folcl orice), Avram Iancu (formație de tulnicărese);
 vestigiile și monumentele istorice: urmele unei exploatări miniere de pe timpul
romanilor și muzeul mineritului la Roșia Montană;
 muzee memoriale la Horea și A vram Iancu;
 locuri istorice legate de trecutul moților, cele mai importante aparținând de
răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan din localitățile Horea, Scărișoara,
și de Avram Iancu, supranumit „Crăișorul –Munților”, simbol de bărbăție și patriotism al
Țării Moților, în localitatea Avr am Iancu;
 obiective turistice tehnico -economice: barajele și lacurile de acumulare de la
Fântânele (pe valea Someșului), Leșu (pe valea Iadolina) și Drăgan (pe Valea Drăganu lui),
precum și Lacul Mihoești, în afara parcului, la confluența Arieșului Mare cu Arieșul Mic.
(Petrea Rodica, 2004, )
Potențialul de poziție al zonei este foarte important atât în raport cu cererea internă, cât și
cu cea externă . Din punct de vedere al cererii interne, există câteva orașe mai apropiate
care pot furniza suficienți turiști pentru compensarea variației de fluxuri inter -sezoniere:
Timișoara, Arad, Cluj, Oradea, Deva.

36
În privința fluxurilor externe, poziția în vestul țării poate fi considerată ca fiind favorabilă.
Aeroporturile de la Timișoara,Oradea și Cluj pot deveni principalele porți de acces spre
zona Munților Apuseni.
Relansare a turismului românesc pe piețele internaționale poate reprezenta o bună
oportunitate pentru revigorarea turismului din zonă. Spațiile de cazare omologate cuprind
6869 de locuri, unde ponderea cea mai mare o dețin hotelurile din stațiuni cu 3332 de
locuri, vilele cu 1633 de locuri și cabanele cu 907 locuri. Structurile turistice de agrement
sunt reduse ca structură și număr, fiind vorba de pârtiile de schi de la Stâna de Vale
deservite de câte un babyschi și un teleschi, pârtia de schi de la Vârtop (Arieșeni),
deservită de un teleschi, precum și agrementul nautic de pe Lacul Fântânele (bărci cu
rame, hidrobiciclete), pârtia de schi de la Fântânele , deservită de un teleschi.
Formele de turism cel mai frecvent practicate în regiunea turistică a Munților Apuseni
sunt:
 turismul de odihnă și recreere în stațiunile turistice,
 sporturi de iarnă,
 speoturismul,
 alpinismul,
 drumețiile montane,
 pescuitul,
 turismul de aventură,
 turismul cultural,
 ecoturismul
 agroturismul.
În zona Munților Apuseni există diferite tipuri de structuri de primire turistică, în funcție
de tipul de turism practicat. Astfel conform datelor obținute de pe site -ul Ministerul
Turismului, pentru anul 2018 , în județele ce se suprapun zonei geografice analizate există
următoarele tipuri de structuri de primire turistică în spațiul rural. Analiza este realizată
pentru județele Alba, Bihor, Cluj și Sălaj.

37
Tabelul 1 : Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de
structuri, judete si localitati – Județul Alba
(Ministerul Turismului, 2018)
Figura 1 : Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de
structuri, judete si localitati – Județul Alba

0 5 10 15 20 25
ALBAC
ARIEȘENI
AVRAM IANCU
BUCIUM
GÂRDA DE
SUS HOREA
SCĂRIȘOARA
ALBAC ARIEȘENI AVRAM
IANCU BUCIUM GÎRDA
DE SUS HOREA
SCĂRIȘOARA TOTAL
Cabană
turistică – 2 – – – – – 2
Camere de
închiriat 5 23 – 2 – – 1 31
Pensiune
agroturistică 6 3 1 1 3 2 – 16
Pensiune
turistică 8 19 – 3 10 1 – 41
Vilă 1 5 – – – – – 6
TOTAL 20 52 1 6 13 3 1 96

38
Tabelul 2 :Structuri de primire turistica cu functiuni de c azare turistica pe tipuri de
structuri, judete si localitati – Județul Bihor
(Ministerul Turismului, 2018)

Figura 2:Structuri de primire turistica cu functiuni d e cazare turistica pe tipuri de
structuri, județe și localităț – Județul Bihor
0 1 2 3 4 5 6 7
Cabană
turistică Camere de
închiriat Pensiune
agroturistică Pensiune
turistică Vilă BRATCA
BUDUREASA
BULZ
PIETROASA
REMETEA BRATCA BUDUREASA BULZ PIETROASA REMETEA ROȘIA ȘUNCUIUȘ VADU
CRIȘULUI TOTAL
Cabană
turistică – 1 – 2 – – – 1 4
Camere de
închiriat – 3 – 3 – – – 1 7
Pensiune
agroturistică 1 – – – 1 2 2 – 6
Pensiune
turistică 3 2 6 6 – 2 1 2 22
Vilă – – – – – – – – 0
TOTAL 4 6 6 11 1 4 3 4 39

39
Tabelul 3 :Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de
structuri, judete si localitati – Județul Cluj
BĂIȘOARA BELIȘ CĂLĂȚELE CĂPUȘU
MARE CIUCEA IZVORUL
CRIȘULUI MĂRGĂU NEGRENI POIENI TOTAL
Cabană
turistică – – – – – – – – – 0
Camere de
închiriat 3 8 2 – – – 1 – 3 17
Pensiune
agroturistică – 3 – 3 – 1 2 1 1 11
Pensiune
turistică 6 15 1 1 2 – 3 1 7 36
Vilă – – – – – – – – 1 1
TOTAL 9 26 3 4 2 1 6 2 12 65
(Ministerul Turismului, 2018)
Figura 3 :Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de
structuri, judete si localitati – Județul Cluj
0 2 4 6 8 10 12 14 16
Cabană
turistică Camere de
închiriat Pensiune
agroturistică Pensiune
turistică Vilă BĂIȘOARA
BELIȘ
CĂLĂȚELE
CĂPUȘU MARE
CIUCEA
IZVORUL CRIȘULUI
MĂRGĂU
NEGRENI
POIENI

40
Tabelul 4 :Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de
structuri, judete si localitati – Județul Sălaj
(Ministerul Turismului, 2018)

Figura 4 : Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica pe tipuri de
structuri, judete si localitati – Județul Sălaj

0 0,5 1 1,5 2 2,5
Cabană
turistică Camere de
închiriat Pensiune
agroturistică Pensiune
turistică Vilă ALMAȘU
CUZĂPLAC ALMAȘU CUZĂPLAC TOTAL
Cabană turistică – – 0
Camere de
inchiriat – – 0
Pensiune
agroturistică 2 1 3
Pensiune turistică 1 1 2
Vilă – – 0
TOTAL 3 2 5

41
Figura 5: Structurile de primire turistică pe județe

În urma analizei structurilor de primire turistică, cu ajutorul graficelor observăm că
cea mai mare pondere o are județul ALBA cu un procent de 47%, acesta dispune de toate
structurile de cazare turistică analizate . Județul ALBA este urmat de CLUJ cu 32% și
respectiv BIHOR cu 19 %. În cele din urma, cu cel mai mic procentaj se află Județul
SĂLA J, deoarece dispune doar două structuri de primire turistică.
În raport cu numărul mare de gospodării existente și de resursele din zonă se poate spune
că există un cadru prielnic pentru dezvoltarea turismului rural. Caracteristicile zonei fac
oportună de zvoltarea turismului rural în Munții Apuseni.
Legea privind aprobarea Planului de amenajar e a teritoriului național, secțiunea a III a
zone protejate oferă condiții excelente pentru dezvoltarea turismului rural. Pe lângă
instituirea Parcului Natural Apuseni, acest act normativ delimitează o serie de obiective
naturale protejate, din tre care amintim:
 Detunatele din Bucium,
 Râpa Roșie din Sebeș,
 Piatra Despicată din Roșia Montană,
 Peștera Ghețarul Scărișoara din Gârda de Sus ,
 Peștera Ghețarul de la Vârtop din Arieșeni ,
 Cheile Râmețului din Râmeț,
 Poiana de narcise de la Negrileasa, 47%
19% 32% 2% STRUCTURILE DE PRIMIRE TURISTICA PE
JUDEȚE
Județul ALBA
Județul BIHOR
Județul CLUJ
Județul SĂLAJ

42
 Molhașurile Căpățânei,
 Poienile cu narcise din Tecșești,
 Calcarele de la Ampoița ,
 Cheile Întregalde ,
 Cheile Vălișoarei ,
 Șesul Craiului -Scărița Belioara ,
 Calcar ele cu o rbitoline de la Piatra Corbului ,
 Dealul cu Melci din Vidra,
 Pârâul Bobii (Aiud),
 Calcarele de la Valea Mică (Zlatna),
 Pădurea Sloboda (Aiud),
 Iezerul Ighiel (Ighiu),
 Cheile Văii Morilor (Vidra),
 Cheile Poșegii (Poșaga),
 Cheile Runcului (Ocoliș),
 Cheile Pociovaliștei (Ocoliș),
 Cheile Glodului,
 Cheile Cibului (Almașu Mare),
 Cheile Caprei (Zlatna),
 Cheile Ampoiței (Meteș),
 Cascada Vârciorog (Arieșeni),
 Peștera Urșilor -Chiscău (Pietroasa);
 Cariera Corabia (Gilău),
 Peștera Vârfurașu (Mărgău),
 Fânațele Suatu (Suatu),
 Fânațele Clujului -Copârsaie (Cluj Napoca),
 Valea Morilor (Feleacu),
 Pârâul Dumbrava (Ciurila),
 Cheile Turzii (Mihai Viteazu),
 Lacul Știucilor (Fizeșu Gherlii),
 Calcarele cu hippuriți din Valea Cireșului (Bratca),
 Locul fosilifer de la Cornițel (Borod),
 peștera Meziad (Remetea),

43
 Parcul Natural Apuseni împreună cu rezervațiile naturale și monumentele naturii
incluse în perimetrul acestuia: Cheile Gârdișoarei (Arieșeni), Cheile Ordâncușei (Gârda de
Sus), Cheile Albac ului (Albac).
4.2 DEZVOLTAREA REGIONALĂ A SPAȚIULUI GEOGRAFIC MUNȚII
APUSENI
Procesul de dezvoltare în regiunea Munților Apuseni trebuie să se realizeze în concordanță
cu criteriile Uniunii Europene ce au legătură cu eligibilitatea proiectelor în vederea
finanțării, promovării produselor românești pe piața externă prin atragerea ca pitalului
străin, a investitorilor străini, a tehnologiilor moderne ce devin elemente esențiale pentru
mărirea volumului exportului. Alegerea celor mai potrivite criterii, aplicarea lor și
identificarea prin selecție a obiectivelor, sunt etape foarte impor tante în procesul de
elaborare a politicilor de dezvoltare regională, ierarhizarea acestor obiective determinând,
în final, succesul dezvoltării regionale.
Ținând seama de realitatea că Munții Apuseni constituie un areal unitar, un sistem
închegat din pun ct de vedere geografic, al vieții economice și sociale, al tradițiilor istorice
și culturale, politica de dezvoltare regională este cadrul cel mai adecvat care poate oferi
soluții de dezvoltare printr -o abordare sistemică, concepând dezvoltarea acestui are al în
dependență de problemele și necesitățile specifice ale regiunii, formulate de către
autoritățile și comunitățile locale. (Acatrinei, 1999)
Este de remarcat că programul care ar permite relansarea Munților Apuseni trebuie să
corespundă caracteristicilor unui p rogram de dezvoltare regională și anume să țină seama
de următoarele aspecte simultan:
 să aibă o abordare multi -sectorială;
 să asigure coordonarea și coerența tuturor activităților preconizate;
 să stimuleze parteneriatul dintre actorii publici și privați în realizarea lucrărilor;
 să mobilizeze cât mai multe surse de finanțare.
Un aspect mai dificil în abordarea și rezolvarea situației complexe a Munților Apuseni îl
constituie faptul că această zonă se întinde pe o suprafață care, din punct de vedere al
organizării administrativ -teritoriale, aparține la șase județe (Alba, Arad, Bihor, Cluj,
Hunedoara și Sălaj) și care, la rândul lor, sunt incluse la trei regiuni de dezvoltare diferite,
respectiv Vest, Nord -Vest și Centru. Aceasta înseamnă că rezolvarea diferitelor probleme

44
privind dezvoltarea zonei revine în sarcina unui mare număr de instituții, că autoritățile cu
atribuții în administrarea zonei aparțin mai multor structuri ale administrației pu blice sau
neguvernamentale. Corelarea măsurilor și acțiunilor ce se vor întreprinde în fiecare
regiune, privind dezvoltarea Munților Apuseni, va trebui să se extindă dincolo de granițele
administrative ale regiunilor, deoarece procesele și fenomenele au ca racteristici zonale,
care nu se opresc la granița arbitrară a regiunilor. (Carmen Bodea, 2014)
Problemele cu care se confruntă această regiune au fost tratate în documentația intitulată
Planul de amenajare a teritoriului zonal Munții Apuseni inițiat de Ministerul Lucrărilor
Publice și Amenajării Teritoriului la solicitările primite de la autoritățil e locale și întocmit
de Institutul Național URBANPROIECT în perioada 1993 -1995. În ședința de guvern din
23 ian 1996 s -a hotărât ca, pe baza concluziilor PATZ Munții Apuseni, să se elaboreze un
program concret de intervenție intitulat „Țara Moților”. (Petrea Rodica, 2004, )
Programul conturează următoarele direcții principale de acțiune:
 scoaterea din izolare a unor localități prin îmbunătățirea echipării tehnice și
integrarea zonei în rețele de infrastructură majoră (căi de tr ansport, rutier, feroviar, aerian,
alimentare cu energie electrică, comunicații);
 stabilizarea populației prin asigurarea unui cadru de viață comparabil cu acele din
alte zone ale țării;
 valorificarea superioară a potențialului natural al zonei prin efic ientizarea,
restructurarea și diversificarea activităților economice, stimularea întreprinderilor mici și
mijlocii cu capital privat;
 protejarea patrimoniului natural și construit în vederea dezvoltării durabile a zonei
și a turismului rural performant.
Cele patru obiective ale programului au fost eșalonate pe etape:
 1996 – înlăturarea efectelor inundațiilor din 1995, continuarea lucrărilor în curs de
execuție și demararea unor lucrări noi;
 1997 -2000: viabilizarea rețelei rutiere și realizarea în domeniu l social a unor
obiective de maximă necesitate și terminarea lucrărilor de electrificare;
 etapa după 2000: atingerea unui nivel de dezvoltare economică și socială
comparabil cu al celorlalte zone ale țării și integrarea în circuitul turistic european.

45
Acest program ”Țara Moților” are și ar putea avea o dezvoltare considerabilă în cadrul
regiunii de referință datorită unor numeroase motive atât naturale, cât si antropice, sociale,
economice sau de ce nu, istorice. (Ion Talabă, 201 0)
Țara Moților – o entitate etnografică geografică cu adânci semnificații în istoria poporului
român, constituie o adevărată placă turnată a Munților Apuseni, suprapunându -se peste
bazinul superior al Arieșului, cu o suprafață de circa 640 km2 , iar din punct de vedere
admnistrativ intră în componența Județului Alba.
Cea mai impresionantă trăsătură a Țării Moților, ca de altfel a Apusenilor în general o
constituie totala ei umanizare din văi și până pe culmile largi, chiar la mari înălțimi, fapt
rar întâlnit în munții continentului nostru. Aici în mici grupări de gospodării, izolate,
numite crânguri, viața se desfășoară de secole în forme patriarhale. Din generație în
generație pe aceeași bătătură, la umbra acelorași goruni și brazi seculari s -a depăn at
continuitatea vieții moților, cu chemări de tulnice de la un munte la altul, cu însuflețitele
nedei păstrătoare de datini, de cânt și dans popular românesc. Aici toate adâncurile, toate
tarnițele, toate drumurile și potecile vorbesc de o înverșunată lup tă pentru viață și libertate.
Pentru moți lemnul pădurilor a constituit un important mijloc de subzistență. Forma
caselor, meșteșugurile, portul popular au fost adaptate condițiilor de mediu, păstrându -se
aproape intacte, transmițându -se din generație în g enerație. Realitățile vieții trăite de moți,
care datorită condițiilor naturale specifice, mai vitrege, au avut întotdeauna un standard de
viață mai scăzut decât locuitorii zonelor nemontane, au declanșat un fenomen care s -a
amplificat în ultimele două dec enii: migrarea moților, mai ales acelor tineri spre regiunile
joase din jurul Apusenilor. (Petrea Rodica, 2004, )
Depopularea Apusenilor dar mai ales a Țării Moților a început și s -a amplificat în funcție
de măsura în care oamenii locului conștientizează diferența de nivel de trai și de gradul de
percepție al frustrării de la o anumită calitate a vieții la care pe bun ă dreptate ei aspiră.
În țări ca: Austria, Elveția, Franța, Germania cu mult timp în urmă s -au elaborat proiecte
alternative și s-au pus în practică soluții pentru revitalizarea zonelor montane în declin
socio -economic și demografic. Această situație a pr ins consistență și în țara noastră prin
înființarea încă din anul 1990 a unei Comisii a Zonei Montane pe lângă Ministerul
Agriculturii, cu Camere județene pentru zona montană și a Institutului de Montanologie de
la Cristian (jud. Sibiu). Dar până acum acți unile lor sunt destul de anemice, rezultatele din
păcate se lasă așteptate. Se pare că motivul îl constituie orientarea dominantă și unilaterală

46
pe agricultura montană, celelalte resurse ale spațiului montan (peisajul natural și antropic,
complexul relief -climă -hidrografie -vegetație, tradițiile istorice, aspecte etno -folclorice
etc.) nefiind luate serios în proiecte de vitalizare a spațiului rural montan. (Ion Talabă,
2010)
Se încearcă o direcționare de către specialiștii acesto r comisii și camere spr e ceea ce ei
numesc agroturism, o susținere și o simbioză a agriculturii montane cu turismul, o acțiune
îngustă ca sferă, care nu rezolvă problemele rurale montane.
Acțiunea ar trebui întreprinsă multidirecțional, spre tot potențial ul natural și antropic al
spațiului rural montan. Ideea pivot în jurul căreia trebuie organizate investigațiile și
elaborate toate proiectele de dezvoltare este aceea a opririi depopulării Țării Moților,
urmărindu -se o redresare necesară, justificată atât din punctul de vedere al moților. Cauza
exodului populației din Țara Moților este datorată existenței complexului de inegalitate a
veniturilor pe locui tor dintre spațiul montan și nemontan.
Soluțiile la situația din Țara Moților, trebuie căutate pe linia sporirii substanțiale a
venitului pe cap de locuitor, prin diversificarea activităților , prin polifuncționalizare, prin
dinamizarea dezvoltării economice, mai ales a agriculturii montane, prin modernizarea
habitatului, inclusiv a infrastr ucturilor. Soluția cea mai rapidă și cu efecte imediate ar fi
dezvoltarea turismului rural care să pună în valoare: potențialul turistic natural și antropic
și în timp modernizarea infrastructurii generale și cea specifică turismului.
Viitorul Țării Moțil or impune urgent o revitalizare a turismului rural printr -o organizare
zonală viabilă, o coordonare elastică și viziune sistemică. Multe dintre obiectivele turistice
naturale ale Țării Moților sunt o consecință a structurii geologice a Munților Bihor și
Muntele Mare, conjugată cu acțiunea agenților externi. Calcarele au creat cel mai
reprezentativ relief carstic din țară, elementele climatice ale Țării Moților reflectă în mare
climatul Apusenilor . Rețeaua hidrografică este axată pe Arieș, cu o faună acvatic ă
specifică, iar vegetația reflectă direct diversitatea condiiților naturale, etajarea speciilor
arborescente crează peisaje unice.
Datorită reliefului și condițiilor climatice specifice, agricultura are trăsături proprii:
 se cultivă mai ales cartof și secară, obligând astfel moții să se deplaseze permanent
la șes pentru a -și completa cele necesare hranei (porumb și grâu);

47
 creșterea animalelor a constituit pentru moți o sursă principală de existență,
crescînd un număr variabil de animale, ținându -le alte rnativ în anexele din gospodărie, în
sezonul rece, iar în cel cald la “mutăturile” din munte.
Această îndeletnicire în condițiile turismului rural ar putea lua o amploare deosebită.
Pentru moți lemnul pădurilor constituie un important mijloc de asigurare a celor necesare
traiului. Prelucrarea lemnului trădează pe lângă spiritul practic și un simț rafinat pentru
frumos a meșterilor moți din satele comunelor: Vidra, Avram Iancu, Scărișoara și Gârda.
Categoriile de obiecte create sunt legate de ocupații și diferite aspecte ale vieții din
gospodărie:
 obiecte de uz casnic: donițe, donicuțe, șuștare, ciubărașe, butoiașe, blidare, tăvi,
linguri, lăzi de zestre etc;
 obiecte pentru muncile casnice: furcă de tors, suveici, prisnele, vârtelniță, război de
țesut etc;
 obiecte pentru munci agricole -pastorale: imblăcii, car, căruță, juguri etc;
 instrumente muzicale și de cult: fluiere, tulnice, rame, troițe etc;
Un alt d omeniu de manifestare a creației artistice populare îl constituie arhitectura
bisericilor din lemn, vechi (sec. XVII -XIX), remarcându -se cele din Vidra, Gârda,
Arieșeni, toate monumente istorico -arhitectonice.
Turismul rural poate fi deci un viitor pentru Țara Moților datorită bogăției folclorului și a
altor aspecte etnografice ce sunt păstrate și valorificate în man ifestări devenite tradiționale
cum ar fi:
 festivalul de folclor ”Cântecele Iancului” de la Câmpeni (iulie);
 Târgul de pe “Muntele Călineasa” (iulie);
 “Târgul de fete” de pe Muntele Găina (iulie).
Turiștii ce vizitează Țara Moților utilizează rețeaua de drumuri edificată cu scop economic
și strategic, care însă în marea ei majoritate se prezintă într -o stare av ansată de uzură și
deteriorare. Față de întinderea zonei, numărul mare de obiecte turistice, numărul tot mai
mare de turiști, posibilitățile de cazare și adăpost sunt reduse și concentrate în lungul
principalei artere de circulație (DN 75), ele îndeplinind cu precădere funcțiuni pentru
turismul de tranzit și drumeție . Unitățile de alimentație publică (restaurante, bufete)
prezintă deficiențe sub aspectul mobilierului, veselei, curățeniei, aprovizionării, serviicilor

48
prestate. Dotările de agrement sunt repre zentate prin:: un cinematograf, un teren sportiv, o
pârtie de schi la Câmpeni, două pârti de schi și săniuțe cu teleschii la Arieșeni.
Nivelul mult scăzut al bazei materiale turistice față de potențialul turistic al zonei a
influențat negativ atragerea fluxurilor de turiști.
Tipurile și formele de turism practicabile sunt:
 Turismul de circulație, de -a lungul DN 75 Câmpeni -Pasul Vârtop și pe DJ 762
Mihoiești – Avram Iancu. Aceasta presupune în viitor luarea unor măsuri care să
urmărească satisfacerea necesităților turiștilor în tranzit, dar mai ales reținerea lor un timp
cât mai îndelungat în zonă, transformând tranzitul turistic într -un tu rism de vizitare: –
desemnarea și delimitarea strictă a locurilor destinate campării; -instalarea de panouri
publicitare, difuzarea altor materiale de propagandă turistică în lungul traseelor de tranzit;
-reorganizarea rețelei comerciale, organizarea comerț ului cu produse specifice Țării
Moților; -organizarea rețelei de gospodării moțești care să poat ă oferii pensiune turiștilor.
 Turismul de vizitare s -ar putea extinde și vitaliza prin numeroase combinații de
trasee (mai scurte sau lungi, cu mijloace auto sau cu mersul pe jos etc.). Parcurgerea
acestor trasee se poate realiza în 2 -3 zile în funcție de activitățile cuprinse în programele
turistice. Numărul mic de vizitatori înregistrați la obiectivele importante (Câmpeni circa
12000/an, Casa memorială și Muz eul Avram Iancu circa 15.000/an, Peștera cu ghețar
Scărișoara circa 10.000/an) și cel nesemnificativ la celelalte obiective turistice este o
consecință și a gradului redus al amenajărilor. Astfel resurse valoroase ca ofertă turistică
nu sunt valorificate p rin atragerea și reținerea turiștilor un timp mai îndelungat în z onă.
 Turismul de sejur, pentru odihnă, recreere și practicarea sporturilor de iarnă au
posibilități la Arieșeni, Gârda, Casa de Piatră, Avram Iancu.
 Drumeția de munte, un tip de turism speci fic Țării Moților mai ales în regiunea
carstică a Munților Bihor, cu trasee marcate și nemarcate, dar cu lipsa cabanelor, suplinită
în parte de existența gospodăriilor moțești la altitudine.
 Pescuitul și vânătoarea sportivă, primul pe Arieș și afluenții s ăi.
 Speosportul (turismul sportiv subteran) este susținut de “lumea subterană” foarte
variată ca aspect și grad de accesibilitate. Peșterile uscate în marea lor majoritate sunt ușor
accesibile (Lucia Mică și Mare, Poarta lui Ionel, Oilor, Peștera cu gheța r Scărișoara,
Vârtop etc.) în schimb cele active și semiactive sunt greu accesibile necesitând un
echipament adecvat (Huda Orbului, Dărnini, Coiba Mică și Mare etc.).

49
Tipurile de turism menționate nu sunt exclusive, ele pot să se suprapună, manifestându -se
simultan în aceleași puncte sau areale turistice. În aceste situații este necesară cunoașterea
interferențelor dintre diferitele tipuri de turism ceea ce ar conduce la o distribuire rațională
a investițiilor care trebuie direcționate spre locuri cu activ ități multiple, ce realizează o
ofertă turistică completă.
Amenajări posibile care să susțină activitatea turistică pentru i ntrarea moților în sistemul
turistic rural trebuie să fie condiționată de un ansamblu de criterii, mai importante fiind :
 gospodări a respectivă să dețină un minim de confort și să mențină standardele de
igienă stabilite;
 să respecte un "regulament turistic de organizare interioară";
 să dețină condițiile necesare pentru asigurarea " curei de lactate " și să poată
asigura servirea cel puțin al micului dejun turiștilor cazați în gospodăria sa;
 să frecventeze și să absolve un curs de turism, organizat de instituții abilitate etc.
Forma turismului rural de tip " familial " în Țara Moților trebuie să vizeze mai ales
sezonul estival și cel de iarnă. Într -o orientare rațională, avându -se în vedere gradul sporit
de ocupare a fa miliei gazdă în muncile zilnice.
Una dintre soluțiile mai costisitoare o reprezintă Motelul ,Pensiune care să asigure
servirea meselor și cazarea turiștilor, dar și pe ntru servirea altor turiști cazați în
gospodăriile țărănești. Motelul ar putea primi și o funcție agrementală pretându -se zonei
următoarele amenajări: baie de brad cu masaj, bazin mic simplu; teren: tenis, minifotbal,
handbal, volei; club cu diverse jocuri . În cadrul acestei baze s -ar mai putea organiza:
 repartizarea și îndrumarea turiștilor spre gospodăriile gazdei;
 spectacole folclorice, seri distractive; călărie;
 excursii în grup, plimbări cu atelaje hipo etc.
Ca amenajări complementare care să susțină activitatea turistică din zonă s -ar preta:
 micropăstrăvăria ( pentru aprovizionarea cu pește dar și pentru pescuit contra cost)
ar găsi locuri bune de amenajare pe: Arieșul Mic, Valea Negrii, Valea Albacului, Valea
Gârde Lucii, Valea Cobleșului, d ar și în lungul Arieșului Mare
 microferma proiectată ca o gospodărie model cu locuință pentru o familie de
îngrijitori de animale,2 -3 camere pentru turiști;

50
 stâna turistică, amplasată într -o zonă pitorească. Carac terul "turistic" al acestor
stâni este dat d e necesitatea deplasării pe jos a turiștilor, pe un traseu din natură, vizitarea
unor ferme specifice de creștere a animalelor, posibilitatea unor degustări din producția de
stână (caș, urdă, jintiță, zer, balmoș, lapte dulce, lapte acru ș.a.), contra cost și la prețuri
stabilite și comunicate turiștilor. Aceste stâni trebuie să fie organizate prin convenții cu
proprietarii dinainte, nu orice stână putând indeplini și condiția turistică. Prin amenajări și
modernizări s -ar preta pentru așa ceva unele stâni d e la poalele vf. Găina(1486 m) pe
platoul carstic Ocoale -Scărișoara în pasul Vârtop (în imediata apropiere a DN75)
Alte r ezerve ale potențialului montan care ar putea fi valorificabile în turismul rural sunt:
 extinderea plantațiilor de pomi fructiferi( mă r, prun, mai ales);
 valorificarea potențialului natural al pădurilor și pajiștilor în fructe de pădure(
afinișul, fragul, zmeurul, murul, coarnele, măceșele, alunele)
 ciupercile intră în alimentația tradițională moțească, de altfel fiind deosebit de
solicitate într -o alimentație de tip naturist. Apreciem că adunatul ciupercilor( hribul,
ciuperca de câmp, râșcovul, gălbiorul, vinețeaua), dar mai ales cultur a lor ar putea deveni
o ocupație rentabilă, având la îndemână și mari cantități de gunoi natural din gospodăria
anexă.
 plantele medicinale din Țara Moților(podbal, iarba șarpelui, sconișul, păpădia ,s.a.)
prin băi, infuzii ,împachetări, decocturi, ceaiuri, etc. au o importanță deosebită , dar până
acum sunt insuficient valorificate;
 legat de dezvoltarea turismului rural în Țara Moților, artizanatul are un rol și
valențe deosebite. O parte dintre obiectele pe care noțiunea de 'artizanat' le presupune sunt
simbolice sau reproductive, iar a ltele au și caracter funcțional. Dintre ele se remarcă:
țesăturile din lână (covoare, cergi, dimii, sumane); obiectele de cojocărit, obiecte din lemn
create prin crestarea sau pirogravarea artificială a lemnului (doniți, ciubărașe, ploști, lăzi
de zestre, juguri, cruci), fluiere, tulnice, s.a. În comunele Avram Iancu, Vidra, Scărișoara,
Gârda se poate amplifica munca la domiciliu pentru realizarea de obiecte din lemn cu
caracter ornamental funcțional.
 o atenție deosebită trebuie acordată albinăritului, tur iștii putând beneficia și de o
cură cu produse apicole (miere, propolis, lăptișor de matcă, etc.).

51
4.3 ANALIZA SWOT

Tabelul 5 : ANALIZA SWOT
STRENGHTS (PUNCTE FORTE ) WEAKNESSES (PUNCTE SLABE)
1.mare coplexitate geologică ce
reprezintă suportul pentru o
extrao rdinară varietate peisagistică, o
rețea hidrografică aparte, soluri variate și
o mare bogăție floristică și faunistică .
2.mediu natural cu peisaj diversificat .
3.biodiversitate bogată cu oportunități
semnificative în a experimenta viața
sălbatică.
4.peisaj carstic remarcabil atât prin
întindere, cât și ca amploare și varietate
a formelor.
5.importanța Parcului Natural Apuseni
ca și coridor de conservare a
biodiversității
6.existența unor monumente istorice
clasate
7.peisaj cultural valoros
8.existen ța unui numar relativ mare de
firme care oferă servicii turistice
9.interesul crescut al unor i nvestitori
pentru zonă
10. existe nța unor condiții favorabile de
creștere a animalelor și de valorificare a 1.preze nța în număr mare a mijloacelor
de transport motorizate neecologice
2.slaba conștientizare a administrației
locale, a comunități i și a turiștilor
de apartenența la Parcul Natural
Apuseni
3.exploatarea inadecvată a mediului
natural, cultural și istoric în arealul
studiat
4.lipsa serviciilor multimedia de
conștien tizare și promovare a bunurilor
naturale
5.servici i publice costisitoare datorită
numărului mic de populație
raportat la o suprafață mare de teren
6.conexiun i deficitare între localitățile
de munte din zona studiată
7.produse locale limitate disponibile
turiștilor în zonele rurale
8.Parcul Natural Apuseni este percep ut
ca un factor ce stopează sau încetinește
dezvoltarea economică
9.activități de marketing slab dezvoltate
10.expunerea relativ redusă și slab
valorificată a obiectelor de artă
populară loc ală, a tradițiilor culturale și
meșteșugărești și a istoriei locale
11.abandonul practicilor tradiționale

52
resurselor forestiere
11.resurse de muncă valoroase
specializate în practicile tradiționale care
pot aduce venituri importante în zonă
12.existența activităților tradiționale în
prelucrarea lemnului și confecționarea
produselor de artizanat
13.posibilități numeroase de a utiliza
diferite trasee turistice pr in di verse
mijloac e de transport cum ar fi mersul
pe jos, călare, cu bicicleta, cu barca
14.prezența turismului specializat
(turism ul carstic) în interiorul zonei
studiate, a turismului de iarnă în
imediata vecin ătate a zonei și a altor
tipuri de turism ca re pot fi in tegrate cu
turismul ecologic
15. proximitate față de mari centre
urbane
16. lipsa ac tivităților industriale în zonă
reprezintă un factor de promovare a
turismului ecologic și rural

12.lipsa unui set de măsuri, a unei
strategii de sporire a potențialului
cultural și natural al zonei de studiu
13.calita tea deficitară a serviciilor de
turism
14.activitate scăzută de promovare la
nivel național și internațional
15.acces limitat al turiștilor în z onele
rurale datorită infrastructurii de
transp ort deficitară și a lipsei unui
sistem integrat de transpor t
16.varietate a săracă de dotări turistice în
ceea ce privește facilitățile culturale, de
protecție a mediului și recreaționale în
zona studiată
17.lipsa de panouri pentu informare și
educare asupra obiectivelor din Munții
Apuseni
18.număr ul mare de turiști și localnici
nefamiliarizați cu practicile
turismului ecologic

53
OPPORTUNITIES
(OPORTUNITĂȚI) THREATS (AMENINȚĂRI)
1.legătură strânsă a localităților care se
află de -a lungul drumurilor naționale,
fapt care poate genera cooperare pe
diferite planuri
2.accesibil itate ridicată dată de prezența
drumurilo r naționale și a portiunilor de
autostraz i care delimitează în partea de
sud și de est zona studiată
3.multiple opor tunități ale zonei studiate
de a găzdui evenimente pe toată
perioada an ului
4.dezvoltarea de experiențe culturale
interactive în cadrul zonei studiate (ex:
concursuri școlare având subiecte
referitoar e la Parc, expoziții, trasee de
inițiere, tabere școlare, zone de campare
unde tu riștii pot afla ușor
informații despre zona în care se află și
despre diferite obiective, etc.)
5.folosirea tehnologiilor audio, video în
promovarea turismului rural din Munții
Apuseni
6.dezvoltarea unor servicii care să
asigure o cre ștere a calității activităților
din turism și accesarea de fonduri
intern e și externe pentru reabiltarea
construcțiilor tradiționale și a
obiectivelor istorice, precum ș i pentru 1.Parcul Natural Apuseni este perceput
negativ de căt re administrațiile locale și
de către comunitate ca un element de
piedică în ceea ce privește dezvoltarea
2.creșterea abandonului în ceea ce
privește clădirile tradiționa le și istorice
de exem plu biserica ortodoxa din Horea
construită în anul 1842, în detrimentul
construcțiilor noi care nu respectă
specificul local
3.accesibilitate scăzută în zonele c are nu
sunt deservite direct de drumuri
naționale sau județene
4.numărul din ce în ce mai scăzut al
unităților de învățământ din zonă;
5.dezvo ltarea necont rolată a unor zone
turistice care afectează dezvo ltarea
turismului rural
6.defrișările necontrolate care atrag
după sine declanșarea unor fenomene
geomorfologice de degradare a
terenurilor, dar și diminuarea valorii
estetice a peisajului
7.inundații
8. migrația populației tinere și active în
afara zonei de interes și în afara țării
9. adâncirea dezechilibrului dintr e

54
creșterea capacității de cazare și
diversificarea serviciilor
7. Potential ridicat de dezvoltare al
turismului, datorită resurselor naturale,
culturale și peisagere diversificate
8. posibil itatea unor asocieri/colaborări
între administrațiile locale pentru diferite
proiecte care vor să promoveze întreaga
zonă
9. dezvoltarea accentuată pe plan
european a agroturismului
10. colabor area între insti tuțiile locale,
Consiliul Județean și alte instituții
regionale, naționale sau internaționale pe
proie cte care promovează dezvoltarea
susten abilă a habitatelor naturale și
culturale din zonă
11. dezvol tarea oportunității de vizitare
folosind mijloace de transport
sustenabile .
12.proxim itatea față de surse importante
de turiști care pot vizita zona (Alba Iulia,
Cluj Napoca, Zalău,Oradea, Arad, Deva )

zonele din vale și cele de pe dealuri în
ceea ce priveste calitatea locuirii
10. multiple administrații implicate în
gestiunea acestei zon e care au intenții
individual e de dezvoltare și care nu
urmăresc un scop comun
11. creșterea continuă a competiției î n
ceea ce privește destinațiile turistice
12. mijloace financiare insuficiente
pentru dezvoltarea infrastructurii
13. obiecte de artizanat care se găsesc și
în alte zone mult mai accesibile
14. atracția mediului urban pentru tineri
15. supraaglomerarea zonelor turistice
cu construcții care nu respectă mediul
înconjurător
16. reducerea activității turistice
(scăderea numă rului de turiști, a duratei
sejurului, a gradului de ocupare a
capacităților de cazare)
17.concurența în domeniul turismului cu
zonele și județele vecine

55
4.4 RECOMANDĂRI
1.Extinderea și retehnologizarea statiilor de alimentare, epurare si tratare astfel încât să se
încad reze în standardele de calitate.
2.Realizarea lucrărilor hidrotehni ce specifice apărării împotriva inundațiilor .
3.Diminuarea impactului antropic (defrișă ri, turism, construcții) asupra habitatelor
naturale .
4.Dezvoltarea Parcului Natural Apuseni din cadr ul Munților Apuseni ca un brand turistic .
5.Îmbunătățirea infrastructurii aferente zonelor de campare .
4.5 CONCLUZII
Turismul este la nivel mondial o ramură economică în creștere și conduce, în țările care îl
promovează, la creștere economică. Pe baza condițiilor naturale și antropice existente, în
România există posibilitatea de a dezvolta turismul la nivelul unui impor tant sector
economic, cu efecte pozitive asupra veniturilor și pieței forței de muncă.
Munții Apuseni dețin un valoros și bogat potențial turistic (natural și antropic), care
reprezintă una dintre cele mai prețioase resurse ale regiunii. Promovarea Munțil or Apuseni
ca destinație turistică atractivă la nivel internațional poate deveni unul din factorii cheie în
procesul de relansare a economiei, ținând cont de faptul că Munții Apuseni dețin un
potențial turistic uriaș, adecvat diverselor tipuri de turism.
Unul din principalele aspecte care trebuie abordate în turismul Munților Apuseni este
utilizarea insuficientă a potențialului său sau utilizarea acestuia în condiții neadecvate.
Obiectivul principal al Strategiei Naționale în domeniul Turismului este repr ezentat de o
creștere a veniturilor din turism și a contribuției turismului la PIB prin stimularea
diversificării și calității ofertei turistice. Acest lucru se poate realiza, în primul rând prin
dezvoltarea turismului rural, care, este considerat ca având un bun potențial de expansiune.
În viitor, agenții economici, diversele instituții și organizații din turismul Munților
Apuseni vor trebui să se concentreze pe valorificarea în condiții optime a potențialului
turistic a acestora prin diversificarea, moder nizarea și adaptarea permanentă a ofertelor
turistice la nivelul așteptărilor turiștilor interni și internaționali. Creșterea atractivității
turismului montan, rural și balnear, precum și a turismului din zonele interesante din punct
de vedere cultural ar trebui sa fie una dintre premisele dezvoltării regionale viitoare.
Concentrarea eforturilor investiționale și de imagine se va axa pe promovarea proiectelor

56
de importanță regională și națională și pe promovarea parteneriatelor între stat, care
asigura infr astructura, administrația publică locală, care trebuie să pună la dispoziție
terenurile și sectorul privat, care va fi solicitat pentru cofinanțarea de proiecte.
Pentru valorificarea acestui potențial, sunt necesare investiții publice pentru creșterea
atractivității și accesibilității unor zone cu potențial turistic, promovarea lor adecvată fiind
o precondiție pentru stimularea investițiilor private în aceste zone. Promovarea
potențialului turistic al diferitelor zone ale țării trebuie însoțită de cursuri de pregătire
profesională adecvate, specifice domeniului turismului, care să ofere calificări de nivel
mondial și în același timp oportunități de locuri de muncă în zonele marginale.
Strategia de dezvoltare a turismului la nivel național trebuie să țină cont de toate resursele
natural și antropice turistice prin programele de promovare la nivel național integrând
implicit și regiunea Munților Apuseni.
Dezvoltarea ș i diversificarea industriei, îmbunătățirea calității serviciilor turistice și
dezvoltarea tuturor serviciilor sunt strict condiționate de modernizarea și dezvoltarea
infrastructurii de transport, comunicații și nu numai. Pentru facilitarea schimburilor
comerciale, cu implicații directe asupra atragerii investitorilor străini și pentru punerea în
valoare a obiectivelor turistice din regiune se are în vedere asigurarea accesibilității la
rețeaua aeriană, feroviară și rutieră prin dezvoltarea și modernizarea a eroporturilor
existente, modernizarea căilor rutiere și extinderea rețelelor telefonice la nivelul tuturor
localităților, precum și dezvoltarea infrastructurii tehnice urbane, a infrastructurii de
afaceri și turism și a infrastructurii din domeniul social . Prin dezvoltarea infrastructurii se
urmărește printre altele și valorificarea potențialului economic și turistic al regiunii.
Devine o necesitate dezvoltarea, diversificarea și promovarea ofertei turistice care are ca
obiectiv specific, îmbunătățirea pe rformanțelor firmelor care acționează în domeniul
turismului prin creșterea calității serviciilor și prin promovarea eficientă a produsului
turistic, se dorește stimularea și susținerea unor societăți private care se dovedesc viabile
prin activitățile desf ășurate în acest domeniu. Pentru ca în viitor ponderea acestui sector
economic sa crească semnificativ, sunt necesare investiții de reabilitare și de modernizare,
dublate de o reclamă turistică bine dirijată și de perfecționarea personalului necesar
asigur ării unor servicii de calitate. Dezvoltarea turismului ar deschide noi perspective
pentru șomeri și inclusiv reducerea caracterului sezonier al locurilor de muncă, prin oferta

57
de locuri de muncă atât din industria turismului însăși cât și prin oportunități le care se
deschid pentru firmele prestatoare de servicii, prin creșterea numărului de vizitatori.
În dezvoltarea produsului turistic specific zonei Munților Apuseni, se are în vedere și
stimularea unor activități conexe turismului care pot mări atractivi tatea zonei făcând
sejurul turistului mai plăcut cum ar fi: încurajarea desfășurării unor târguri de artă
populară și artizanat, a spectacolelor cultural folclorice tradiționale și a unor manifestări
religioase. Sprijinirea investițiilor turistice care pro movează bucătăria tradițională
românească specifică zonei sau a unor inițiative de valorificare turistică a resurselor locale,
pot constitui de asemenea teme pentru viitoarele proiecte și chiar susținerea financiară a
unor activități de producere a obiecte lor de artizanat și meșteșugărești tradiționale. Vor fi
sprijinite și inițiativele de dezvoltare a unor activități turistice sportive: mountainbike,
coborârea pe râurile repezi de munte cu barca, parapanta, deltaplanul, etc.
Scopul tuturor acțiunilor de promovare și dezvoltare este de a obține o identitate regională
a Munților Apuseni, bazată pe un parteneriat puternic și pe o promovare turistică susținuta
și eficientă.

58
BIBLIOGRAFIE

Acatrinei, M. (1999). Tendințe în dezvoltarea turismului rural.
Băltărețu A., N. N. ( 2008). Economia turismului. Studii de caz.
Carmen Bodea. (2014). ” Rolul turismului în dezvoltarea rurală. Strategie de dezvoltare a
turismului în Beliș, județul Cluj, România”, . Revista Transilvană de Științe Adm inistrative
1(34)/2014, , pp. 10 -24.
Diaconescu, I., & Stănescu, D. (2007). Cercetări în domeniul estimării calității și eficienței.
Ghereș Marinela. (2003). Agroturism. , Cluj -Napoca: Editura Risoprint.
Ion Talabă, D. G. ( 2010). ”Turismul rural romanesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate și
perspective”,. Iasi: Editura Tehnopress.
Linc, R. (2011). ASPECTS REGARDING THE ENVIRONMENTAL IMPACT OF TOURISM ACTIVITIES IN
THE APUSENI NATURAL PARK. Analele Universității din Oradea – Seria Geografie .
Matei Daniela. (2001). Ecoturism și turism rura. Iași; : Analele FEFS, Universitatea Al. I. Cuza.
Minciu, R. ( 2000). Economia turismului. București; : editura Uranus,.
Ministerul Turismului . (2018). Retrieved June 16, 2018, from Ministerul Turismului Web site:
http://turism.gov.ro/web/autorizare -turism/
Morna, A. (2009). RURAL TOURISM – A CURRENT ECONOMIC PHENOMENON. LUCRĂRI
ȘTIINȚIFICE, SERIA I, VOL.X1, (4) .
Neagu V. (2000,). Servicii și turism, . București;: Editura Expert,.
Nistoreanu, P. (. (2004). Ecoturism și turism rural,. București: editura ASE,.
Parlamentul României Legea Turismului . (2013). Retrieved 2018, from Parlamentul României
Legea Turismului:
http://www.mdrl.ro/_documente/transparenta/consultari_publice/consultare135/lege_turism.p
df
Petr ea R., P. D. ( 2000, ,). Turism rural. Cluj Napoca: Editura „Presa Universitară Clujeană”;.
Petrea Rodica, . (2004, ). Turism Rural în Munții Apuseni;.
Ramona Ciolac, I. C. -M. (2013). HIGHLITH THE MAIN DISPARITIES OF APUSENI MOUNTAINS AREA.
LUCRĂRI ȘTIINȚ IFICE , SERIA I, VOL. 15 , NO.4 .