LECT. UNIV. DR. LAURA S ÎNZIANA CUCIUC ROMANESCU ABSOLVENT: PAULA -IRINA NASIE Sesiunea iulie 2019 2 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE UNIVERSITATEA… [618507]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ARTE
DEPARTAMENTUL DE MUZICĂ, TEATRU ȘI ARTE VIZUALE

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
LECT. UNIV. DR. LAURA S ÎNZIANA CUCIUC ROMANESCU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

2
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ARTE
DEPARTAMENTUL DE MUZICĂ, TEATRU ȘI ARTE VIZUALE

VALENȚE ALE VISULUI –
PARTICULARITĂȚI PLASTICE

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
LECT. UNIV. DR. LAURA SÎNZIANA CUCIUC ROMANESCU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

3
Cuprins

Introducere ……………………………………………………………………………….
Capitolul I. Considerente despre vis
I.1. Visul la diferite civilizaț ii……………………………………………………
I.2. Manifestă ri ale visului……………………………………………………………..
I.3. Teorii, mituri și superstiții ……………………………………………..
Capitolul II. Simbolurile și visul în artă
II.1. Simbolurile……………………….. …………………………….
II.2. Fantasticul…………………………………………
II.3. Suprarealismul………………………………………
Capitolul III. Cercetare proprie
III.1 Inspirație…………………………………. …………………………………………….
III.2 Lucrarea practică……………………………………………………………………
Concluzii ………………………………………………………………………………………
Bibliografie ……………………………………………………………………………………..
Anexe …………………………………. …………………………………………………………

4
Introducere

Multitudinea și diversitatea simbolurilor, cât și a miturilor și superstitiilor care se regăsesc
pe întreg mapamondul const ituie un ansamblu unic de tradiții și obiceiuri ce urmăresc istoria unor
întregi civilizații și popoare atât antice cât și moderne. Î n spe cial problematica simbolurilor ș i a
arhetipurilor constituie un dome niu vast care, personal, imi stârneș te un profund intere s. Acest
lucru m -a determinat să aleg un sub iect apropiat de acest domeniu și anume problematica visului.
În cadrul visului se constituie o sumedenie de imagini, reflecții și trăiri afective care se manifestă
în timpul somnului când omul este în relație cu inconștientul să u.
Nu există o definiție clară a visului, sau mai degrabă procesul visului este definit în așa
multe feluri încât este dificil să însumezi un principiu stabil după care să te ghidezi. Probabil, dacă
am încerca să -i gasim o definiție exactă a visului , i-am reduce consid erabil potențialităț ile. Fiecare
dintre noi ii atribuim o anumită semnificaț ie sau din cont ra unii dintre noi nu consideră acest
demers o etapă a vieții demnă de luat în calcul. Astfel, pă rerile diferă mult de la caz la caz și poate
în acest lucru constă ș i frumuseț ea temei ales e – diversitatea. Marii autori și lucră rile de specialitate
abordeaz ă problematica visului din d iferite perspective: psihologică, istorică, simbolică și lista
poate continua. Cert este că visul e ste un fenomen absolut necesar ș i natural, indiferent d in ce
punct de vedere am privi însușirile ș i caracteristicile sale.
“A visa este de importanță vitală în viața oamenilor și joacă un rol principal în
supraviețuirea și în evoluția noastră, î n orice act creativ din orice domeniu și, pu r si simplu, în
rezolvarea oricăror situaț ii.”1 Astfel, autorul accentuază însemnătatea visului în viața cotidiană și
specifică meni rea acestui fenomen ce ne privește pe toț i.
Cercetă rile din ultimul secol asupra visului au demonstrat că acesta e ste un fen omen
natural, normal și necesar ș i are menirea de a produce o relaxare psihică ș i somatică cu efecte
restauratoare. Ca și consecință , privarea de som nul cu vise poate genera tulburări psihice și
halucinaț ii. Deci, visele din timpul somnului sunt absolut ne cesare pentru sănătatea noastră mintală
și emoțională .
Lucrarea prezentă se intit ulează Valențe ale visului – particularităț i plastice și este
structurat în trei capitole ce urmăresc evoluț ia visului din punct de vedere istoric, psihologic și

1 R. Moss, Istoria secreta a visului , Bucuresti, Editura Nemira Publishing House , 2016, p. 7

5
științific , simbolic etc. dar ceea ce contează cu adevă rat este perspectiva din domeniului artelor
plastice. Fiecare capitol este la rândul lui împărțit în alte subcapitole și vin în susținerea lucră rii
practice, pe subiectul ales ș i anu me tema visului. Lucrarea scris ă porneș te de la lucruri generale
despre vis și treptat se apropie din ce î n ce mai mult de part icularitățile reprezentate în cadrul seriei
de zece lucră ri practice.
Capitolul I , numit Considerente despre vis , urmărește evoluția visului încă din cele mai
vechi timpuri și până astăzi. Astfel, în prima parte a capitolului înfățisez viziunea unor civilizații
și popoare despre cultura și credințele lor când vine vorba despre ceea ce înseamnă visul. Î n
continuarea acestui capitol explic cum se manifestă visul ș i prezint anumite teorii, mituri și
superstiții, având în vedere tema propusă . Restul subcapitolelor sunt ab ordate prin prisma
psihologiei și a istoriei, dorind să pun în evidență faptul că este un proces al realităț ii noa stre,
absolut natural ș i firesc.
Următorul capitol ș i anume capitolul II – Simbolurile și visul în artă vizează perspectiva
visului î n cadrul artelor plast ice prin curentul suprarealist și conceptul de fantastic, ală turi de sursa
mea principala de inspirație, Rene Magritte. În acest capit ol, pe lăngă aceste aspecte, urmăresc să
explic ce sunt simbolurile și importanț a lor pentru că visele pot fi considerat e un izvor generator
de simboluri, semne ș i mituri.
Capitolul III și ultimul din această lucrare conține cercetarea proprie și conține sursele de
inspirație și analiza lucrărilor practice. Prezenta lucrare se î ncheie cu o serie din conclu ziile la care
am ajuns privind î ntreg ansamblul magic al visului.

6
Capitolul I. Considerente despre vis

I.1. Visul la diferite civilizatii

Fiecare civiliza ie dispune de un demers personal si reprezentativ conform traditiilor si
obiceiurilor ce s -au format de -a lungul timpului. Problematica visului le -a oferit oamenilor un
prilej sa regandeasca sau sa reformuleze unele raspunsuri la marile intrebari fundament ale legate
de viata pe pamant. Multe civilizatii au luat in considerare importanta visului in viata de zi cu zi.
Oamenii au facut, din studierea imaginilor si a simbolurilor, un adevarat principiu in rezolvarea
problemelor cotidiene. Acest principiu nu se aplica numai la marile civilizatii, ci si in cazul celor
mai indepartate si salbatice triburi din diferite parti ale lumii. Probabil, acestia si -au gasit prin vis,
propriul mod de a se ghida dupa cerintele vremii. Astfel, visul pare sa fie acel element ca re ne
uneste pe toti, indiferent de perioada istorica sau locul din care provenim.
Din punct de vedere practic si teoretic nu se pune problema ca un popor sau civilizatie ori
trib, care sa nu fi abordat problematica visului. Acest fenomen este universal valabil, nu exista
individ care sa nu se fi confruntat cu ipostaza de a visa. Se poate pune in discutie, acum, ce
semnificatie si ce valoare i se atribuie visului din perspectiva individualitatii, a unor grupuri,
civilizatii, popoare, si lista poate contin ua.
Visele ocupa o buna parte a vietii noastre atat nocturna, cat si diurna, referindu -ne aici la
visul din timpul somnului, respectiv visul din timpul treziei si reveria din timpul zilei. Daca am fi
putut sa ne amintit mereu toate visele, acest lucru ar fi devenit o cale de cunoastere atat pentru
fiecare individ in parte cat si pentru intreaga umanitate.
“Visul simbol al aventurii individuale, atat de adanc inradacinate in intimitatea constiintei
si care scapa propriului creator, ne apare drept expresia cea mai tainica si mai impudica a fiintei
noastre.”2, spune la un moment dat Frederic Gaussen.
Facand o trecere rapida prin istoria culturii si civilizatiei, descoperim faptul ca inca din
antichitate, oamenii aveau o idee deja formata despre ceea ce ins eamna visul. La acest aspect, se
adauga un set de principii despre interpretarea visului. Oamenii aveau deja stabilite unele reguli si
posibil unele scrieri si insemnari dupa care se ghidau in aceasta vasta calatorie a oniricului.

2 J. Chevalier, A. Gheerbrant , Dictionar de simboluri , Iasi, Editura Polirom, 2009, p. 1015.

7
Vechii egipteni pornesc de la ideea principala ca prin vis, zeii au gasit calea de mijloc
pentru a putea comunica cu oamenii. Acestia acordau o atentie deosebita inlantuirii de mesaje din
cadrul visului si se presupune ca le ofereau un punct de legatura cu viitoarele si posibilel e
intamplari ce urmau sa se petreaca.
Egiptenii aveau in vedere o metoda mai putin cunoscuta numita metoda incubarii viselor .
Motivul pentru care practicau aceasta metoda este pentru simplul fapt ca puteau primi ghidare si
vindecare din partea divinitatii lor, mergand in diferite temple si lacasuri sacre pentru a savarsii
aceaste experiente. Ei au constatat ca daca reusim sa ne amintim si sa lucram cu visele, avem sansa
sa ne dezvolvam memoria si sa accesam calea spre cunoastere.3 Este bine cunoscuta concep tia
egiptenilor despre credinta lor in viata de dupa moarte si importanta pe care o atribuiau sufletului
in calatoria pe lumea cealalta. Putem presupune ca aceasta civilizatie lua in calcul si experientele
culese din alte vieti sau cu alte cuvinte credeau in posibilitatea ca visele contin mesaje din vieti
trecute sau vieti viitoare.
Tot ei au descoperit si o tehnica avansata ce le oferea prilejul sa calatoreasca constient in
timpul visului. Aceasta categorie era reprezentata de oameni special antrenati in acest sens si erau
vazuti ca si clarvazatori, telepati si vizionari. Cu aceasta ocazie, oamenii ofereau prin intermediul
visarii constiente, sfaturi legate de strategii militare si organizarea statului.4 Egiptenii se pare ca
aveau un sistem destul de dezv oltat legat de vise si ii acordau o anumita insemnatate. Pentru a
patrunde mai adanc in viziunea lor despre vis, ramane sa mentionam si de scrierilor lor specifice
pe bucati de papirus, legate de acest fenomen.
Astfel, aceste papirusuri ne destainuie si d espre exista unor asa numite – scoli de vise .5
Daca acest fapt este mit sau doar o pura nascocire sau daca a fost o realizare a lor in trecut, putem
afla doar daca ar exista posibilitatea sa ne intoarcem in timp.
Totusi, unele papirusuri mentioneaza de ex istanta unor scrieri de tip jurnale, apartinand lui
Ptolemeu, un fiu de colonizatori macedoneni. Se spune ca acesta, intocmai ca si egiptenii antici a
fost chemat la un templu prin intermediul unui vis in care o zeitate ia comunicat acest fapt.6 Cu
alte cu vinte, insumand despre toate notiunile vechilor egipteni, ajungem la concluzia ferma ca
pentru acestia visul are o semnificatie premonitorie.

3 R. Moss , op. cit., p. 33
4 Ibidem
5 Ibidem, p. 35.
6 Ibidem

8
Trecand mai departe, ne indreptam spre Grecia antica. De altfel, este bine cunoscut
sistemul de gandire si sistem ul filozofic al vechilor greci. Aceste sisteme sunt bine elaborate si au
un bun temei, chiar daca uneori lasa loc si de interpretat. Nu voi intra in detalii, deoarece nu aceste
aspecte ne intereseaza in acest subcapitol. Prin urmare, putem reaminti si fapt ul ca, atat
babilonienii cat si grecii au fost interesati de ceea ce le pot comunica si transmite visele. Ambele
civilizatii au cautat sa descifreze mesajele ascunse ale viselor si au creat si ei un sistem de
interpretare a simbolurilor onirice.
Totusi, ma rele ganditor si filosof grec, Aristotel, ajunge sa concluzioneze despre vis ca nu
ar avea nicio insemnatate, nicio noima, ci mai degraba visele sunt pure nascociri ale mintii umane,
ca sa nu insinuam ca sunt niste bazaconii si nu au nicio importanta. De a semenea, acesta neaga si
conceptia egiptenilor conform caruia zeii ne comunica prin vise.
Alte cateva exemple elocvente despre viziunea visului sunt populatiile indigene. Triburile
laturalnice din Temiar, dintr -o padure tropicala malayeziana erau in stran sa legatura cu pamantul
si natura vie. Acestia nu aveau granitele bine delimitate intre asezarile omenesti si natura si nimic
care sa -i impiedice sa fie cat mai aprope de ea. Pentru ei visele, fiind aproape de pamant, sunt o
cale de a comunica cu tot ce es te viu.7 Putem face aici o comparatie scurta cu perspectiva altor
popolatii indigene si anume triburile indienilor canelos quichua din Ecuador. Acestia ne explica
ca visele sunt un soi de experiente interactive si ca oamenii traiesc aceleasi aventuri in sp atiul vast
al viselor.8
Fara a mai insista pe alti visatori indigeni, ramane sa relatam mai departe despre punctul
lor comun. Aceste populatii parca uitate de lume, vedeau visul ca pe o cerinta sociala absolut
necesara vremii. Tot ei se intalneau in anumi te locuri din imprejurimi si isi povesteau fiecare cu
cat mai multe amanunte, ceea ce au visat cu o seara in urma. Acesti visatori puneau in discutie
temele, imaginile si simbolurile in cadrul acestor intalniri si incercau sa -si ofere unul altuia sfaturi.
Impreuna cautau solutii la rezolvarea unor probleme ce ii macinau de ceva vreme, bazandu -se pe
inlantuirea faptelor savarsire in vis, ori de catre ei, ori de catre altcineva.
Desigur, putem sa ne referim, in cadrul acestui subcapitol, si la cazuri particu lare ce nu
insumeaza o civilizatie sau un popor anume. In acest sens, exista si aici cateva exemple ce merita
mentionate. Prin aceasta, fac o trimitere la cazurile bine cunoscute de momente onirice: cel al

7 R. Moss, op. cit., p. 24
8 Ibidem , p. 27

9
Ioanei D’Arc si visul lui Alexandru Macedon. Ceea ce au in comun cele doua cazuri este faptul ca
visele lor au avut un caracter premonitoriu.
Insumand toate aceste conceptii si relatari, putem conchide faptul ca fiecare civilizatie,
popor, trib, ori individ are o viziune proprie despre problematica visul ui. Totusi, pe toti ne apropie
importanta acordata visului fie el analizat ca o parte a rezolvarii de probleme, fie ca o functie pur
sociala.

I.2. Manifestari ale visului

Certatorii spun ca visul din timpul somnului este format dintr -o inlantuire de imagini,
emotii si reflectii care apare in timpul somnului paradoxal si fata de care subiectul este mai mult
spectator, neputandu -l dirija si intelege imediat. Astfel, aceasta insiruire de imagini si simboluri
apare haotica si absurda.
Privarea de somnul c u vise pentru cateva zile la rand poate determina manifestari de
iritabilitate, dificultati de concentrare a atentiei si drept rezultat sanatatea noastra si buna dispozitie
au de suferit. Deseori tema sau continutul viselor este provocata de unele preocupa ri dominante
sau obsedante ale subiectului legate de viata sa afectiva, sociala, profesionala sau alte probleme
generate de mediul in care traieste, etc.
Sigmund Freud a studiat cu minutiozitate fenomenul visului, instituind ideea ca visul este
o realizar e a dorintelor noastre ascunse ori neimplinite. Aceasta idee justifica caracterul simbolic
al viselor. Dupa cum orice simbol ascunde un anumit inteles, tot asa visul, ca forma a imaginitiei
are semnificatii ascunse, care pentru a fi patrunse trebuie sa se recurga la recunoasterea
evenimentelor si preocuparilor reale ale persoanei in cauza.
“Visele sunt un produs al inconstientului, care s -ar parea ca gandeste predominant in
simboluri, mai degraba decat folosind termenii limbajului verbal. Deci visele ne ap ar sub forma
de imagini, care deseori se inlantuie sub forma unui soi de poveste. Simbolurile din vis pot insemna
lucruri foarte diferite, pentru oameni diferiti.”9

9 R. Berry , Intalnirea cu visele, Bucuresti, Editura Trei, 2011, p. 20

10
Experimentele de laborator prin conectarea subiectilor la instrumente electronice de
masura au evidentiat aspecte legate de undele electrice din creierul uman. Fiecare tip de unda atesta
ritmul nostru cerebral care se modifica odata cu intrarea in stari diferite de constiinta.10
Visele apar in timpul somnului paradoxal, care apare la un interval de zece minute de la
adormirea individului si care se repeta de trei -sase ori pe noapte. Aceasta perioada a somnului
consta in urmatoarele tipuri de manifestari: miscari globale ale corpului, miscari rapide ale globilor
oculari sau faza R.E.M. (rapid eyes movements), neregularitatea ritmurilor cardiace si
respiratorii.11
Cand vine vorba de interpretarea viselor, fiecare autor important care a abordat visul, dar
si fiecare persoana, isi aduce propriul aport, in functie de cunostintele si credintele dobandite .
Sigmund Freud spune la un moment dat, in una din lucrarile sale, despre interpretarea viselor ca
“este calea regala pentru a ajunge la cunoasterea sufletului”.12
Chiar si in intre marii specialisti in domeniul analizei visului exista pareri si tratari diferite
datorita cazurilor pe care le -au studiat. Daca la Freud intalnim conceptia conform careia visul
exprima dorintele si trairile reprimate, Jung merge mai departe si nuanteaza conceptia personala,
spunand despre vis ca este “autoreprezentarea sponta na si simbolica a situatiei actuale a
inconstientului.”13

I.3. Teorii, mitu ri si superstitii

Superstitiile, dar mai ales miturile, au avut mereu un caracter universal si revelator ce i se
atribuie oricarei civilizatii si oricarui popor. Ele au avut intotdeauna menirea de a fascina si uimi
individul si omenirea, folosind un limbaj nu foarte complic at la prima vedere. Desi miturile
genereaza o sumedenie de simboluri, cunoscandu -i limbajul si semnificatia, mesajul nu mai poate
fi indescifrabil si intortocheat. Asadar, putem spune, la un nivel mai profund, faptul ca la baza

10 R. Berry , op. cit., p. 15 -16
11 Ibidem , p. 16
12 J. Chevalier, A. Gheerbrant , op. cit., p. 1015
13 Ibidem

11
anumitor vise stau diferite mituri. Miturile pot fi urmate si de superstitii sau pot contine superstitii,
totul in functie de viziunea, conceptia si credinta omului.
Visele reprezinta cea mai frecventa si universala sursa de investigare a capacitatii umane
de simbolizare. Sigmund F reud a fost pionierul care a incercat pentru prima data sa exploreze
empiric fundalul inconstient al constiintei. El a pornit de la presupozitia generala ca visele nu sunt
produse ale intamplarii, ci ca sunt asociate cu ganduri si probleme constiente.
Tehnica asocierii libere a avut un rol important in dezvoltarea psihanalizei, permitandu -i
lui Freud sa foloseasca visele ca punct de plecare pentru explorarea problemei inconstiente a
pacientului. Acesta a facut observatia ca daca visatorul este incurajat sa povesteasca imaginile din
vis, precum si gandurile asociate acestora, el se va da pe sine la o parte, permitand relevarea
fundalului inconstient al suferintelor sale, atat in ceea ce zice cat si in ceea ce omite in mod
deliberat sa zica. Ideile pacientulu i care povesteste visul pot parea irationale si irelevante, dar dupa
un timp se vede ca el incearca sa evite, sa reprime gandurile si experientele neplacure prin care a
trecut.
De asemenea, visele au o semnificatie particulara, chiar daca deseori isi au originea intr -o
bulversare afectiva in care sunt implicate complexele. Aceastea sunt punctele sensibile ale
psihicului, de aceea asociatiile libere pot duce, pornind de la orice vis catre gandurile secrete cele
mai importante. Pana acum nimeni nu poate con testa teoria freudiana a refularii si a implinirii
dorintelor prin intermediul simbolismului din vis.
Teoria lui Jung difera mult de cea a lui Freud. “Jung a cercetat in multe cazuri vise care
faceau parte dintr -o serie intreaga, mai degraba decat sa se ocupe de vise individuale, luate separat.
El era interesat de modul cum o serie de vise dezvolta o anume tema, importanta pentru dezvoltarea
personala a celui care viseaza. El a dezvoltat teoria arhetipurilor – tipare de gandire care se
formeaza in timp, p lecand de la psihicul colectiv al tuturor oamenilor. Spre exemplu, oamenii de
pe tot cuprinsul planetei vor intelege ideea de maternitate – mama este un exemplu de arhetip.”14

14 R. Berry, op. cit., p. 18 -19

12
Capitolul II. Simbolurile si visul in arta

II.1. Simbolurile

Universul nemarginit al simbolurilor este prezent oriunde si oricand, atat in viata de zi cu
zi in starea de constiinta, cat si in cadrul viselor nocturne. Simbolul a devenit o forta fundamentala
ce pune stapanire pe o varietate larga de domenii. Simboluri le dar si metaforele, am putea sa le
includem, isi pun amprenta in limbajul cotidian, pornind de la proverbe, zicatori, expresii
idiomatice si ajungand pana la o simpla vorba sau conversatie.
Se pare ca exista doua tabere cand punem in discutie aceasta tema, a lumii simbolurilor.
Astfel, sunt cei care considera aceasta ramura de domeniul absurdului, a imaginitiei pure, sau
fantasmelor. Acesti oameni nu vad importanta si de ce cineva ar mai putea fi interesat in aceste
timpuri de asemenea lucruri, ce nu p ar a fi in acord cu omul rational de astazi. De cealalta parte,
ceilalti indivizi acorda o deosebita valoare si insemnatate simbolisticii. Acestia observa si
analizeaza indeaproape simbolurile in vederea stabilirii unui consens sau poate pur si simplu le
ofera lor o explicatie si o semnificatie aparte.
Pentru oricare din cele doua demersuri am opta, este cert ca omul, inca din cele mai vechi
timpuri a schimbat cursul evenimentelor si intamplarilor. Omul s -a bazat pe mituri, pe semne, ori
pe imagini si a in cercat sa descopere ce semnnificatie aparte aveau sau ce incerca sa i se comunice.
Aici ne putem referi, in functie de locul sau civilizatia din care face parte un anumit grup, si la
ideea de semne primite de la divinitate.
Domeniul de cercetare al simbol isticii este foarte vast si are ca obiect principal de studiu
problematica simbolurilor, semnelor, miturilor, structurilor, arhetipurilor – concept formulat si
sustinut de marele psiholog si psihanalist C. G. Jung. Notiunea de simbol, inteles in sens larg, este
intrebuintat cu o multitudine de sensuri, de cele mai multe ori foarte variate.In diferite cazuri, este
bine de precizat ca simbolul are, totusi, un sens diferit si se deosebeste in mod fundamental de ceea
ce inseamna termenul semn.
Semnul se presup une ca ar fi, astfel: “o conventie arbitrara in cadrul careia semnificantul
si semnificatul (obiectul sau subiectul) raman straini unul fata de altul, in timp ce simbolul
presupune o omogenitate a semnificantului si semnificatului in cadrul unui dinamism

13
organizator.”15 Imaginatia pare sa fie factorul care unifica acest dinamism organizator si pare sa
aiba un aport considerabil cand vorbim de formarea imaginilor si a simbolurilor.
Fie ca ne referim la un termen concret (flori, arbori, animale, fructe, etc.) , fie la un termen
abstract (idee, forma geometrica, sistem, etc.), istoria simbolului ne relateaza faptul ca orice obiect
poate imbraca o valoare simbolica. 16 Prin cuvantul obiect de pot intelege sau deduce, astfel, atat
fiinte sau lucruri din realitatea noastra, cat si o inlantuire de imagini, visele noastre, semnificatia
pe care o atribuim unei persoane, si asa mai departe.
Desigur, exista si cazul psihanal izei care este alt obiect de studiu ce s -a ocupat de simboluri
si mituri si le atribuie alte sensuri. “In sensul freudian al termenului, simbolul exprima in mod
indirect, figurat si mai mult sau mai putin greu de descifrat dorinta sau conflictele. Simbolul este
relatia care uneste continutul manifest al unui comportament, al unei gandiri, al unui cuvant cu
sensul lor latent. (…) Din clipa in care unui comportament, de exemplu, i se recunosc cel putin
doua semnificatii, dintre care una se substituie celeilal te, mascand -o si exprimand -o in acelasi
timp, relatia lor poate fi calificata drept simbolica.”17

II.2. Fantasticul

Marii artisti, inca din cele mai vechi timpuri, au abordat a cest concept de arta fantastica, ce
se intinde din Occident si pana in Orient. Inca din renastere si pana astazi arta fantas tica a capatat
diferite valente, fie in domeniul vizual, fie in literatura si inca continua sa ia noi forme datorita
tehnologiilor de ultima ora din timpurile noastre.
Fiecare epoca, fiecare curent artistic si fiecare artist concepe anumite mituri proprii si
specifice. In cadrul acestor mituri se observa ceea ce are mai bun de oferit si mai profund individul
sau perioada. La fel, fiecare perioada si artist important poarta asupra sa un tip de fantastic propriu
prin intermediul miturilor personale generate.
O problematica de baza in cazul fantasticului se poate evidentia printr -un tip de paradox
specific zilelor noastre. Prin acest paradox se poate sublia faptul ca majoritatea oamenilor moderni

15 J. Chevalier, A. Gheerbrant, op. cit., p. 27
16 Ibidem , p. 30.
17 Ibidem.

14
sunt mai receptiv i la ideea de mit si fantastic din epoca contemporana decat la cele ale secolelor
sau timpurilor de mult apuse. In alte cuvinte, chiar daca ne intoarcem uneori la acele elemente din
vechime, ne place, in acelasi timp, sa exploram si prezentul dar si sa pri vim spre viitor.
“Discutia ce ramane deschisa pe marginea formelor de baza ale fantasticului contemporan
este o dovada a vitalitatii lor si a nelinistii pe care o trezesc in cei care simt nelamurit ca fizionomia
extraordinara a vremurilor noastre se refl ecta in aceste oglinzi bizare si ca omul care vrea sa
inteleaga intr -adevar epoca noastra va descoperi in formele simbolice ale inconstientului, ale
oniricului, ale paranoiei, astfel infatisate lui, reflectarea marei angoase de astazi, de care nu se
poate sa nu fi fost si el cat de cat atins.”18 Aceste cuvinte, foarte bine formulate, de unul dintre
marii autori de carti si lucrari pe diverse teme din domeniul artelor, marcheaza nesiguranta pe care
omul timpurilor moderne o resimte cand punem in discutie val oarea fantasticului. Aceasta neliniste
sau angoasa, porneste, probabil, de la neincrederea pe care fantasticul o genereaza in mintea
oamenilor.
Un alt aspect de luat in considerare, venind ca o explicatie la cele de mai sus, este ca un
anumit tip de arta poate pune omul in dificultate in functie de cultura si cunostintele dobandite. Un
mit poate provoca uimire din cauza lipsei caracterului evident si cert. Asadar, tot autorul Marcel
Brion enunteaza: “…mitul nu se mai integreaza in viata sa asa cum se integ ra in viata celor vechi
si cum inca se mai integreaza in aceea a popoarelor naturii. Ea este si mai surprinzatoare atunci
cand fiecare artist formuleaza propriul sau mit, cu ajutorul unor imagini ce par lipsite de orice
legatura logica cu constiinta privit orului si, adeseori, chiar intre ele. Fantasticul rezulta aici din
folosirea pur individuala a unor figuri lipsite de orice continuitate narativa, a caror aparitie subita
si deconcentrata, ca aceea a imaginilor vazute in vis, impiedica formularea mitului i n termenii
vorbirii obisnuite. Limbajul formelor exercita o sugestie stranie cu cat e mai original si mai
personal, dar intelegerea lui nu -i posibila de la prima vedere. Repertoriul fantastic al vechilor
pictori, mult depasit prin varietate, prin capacitat ea de a surprinde si de a inminuna impune, (…)
darul comunicarii, mai mult decat pe cel al intelegerii. 19
Suprarealismul este un curent generator de mituri si este un exemplu elocvent de arta
fantastica. “Arta fantastica ingaduie surprinderea, partiala, a retelei de terori, a anumitor urme ale
unei stari pe care nu o pricepem bine – dar calea misterioasa unde teama ne pandeste la tot pasul

18 M. Brion , Arta fantastica , Bucuresti, Editura Meridiane, 1970, p. 279
19 Ibidem , p. 278

15
(…) nu poate fi contestata.”20 ”Frica impune o lege, si orice inaintare, in acest domeniu, prin
tenebre, se loveste de superstitii, de obstacole naturale.”21

II.3. Suprarealismul

In aceasta parte a lucrarii vom enunta cateva considerente despre istoria si parcursul artei
suprarealiste. Aici, se adauga si contributia semnificativa a lui Rene Magritte, atat in arta, in
general, cat si in cadrul curentului suprarealist.
Suprarealism ul nu este doar o simpla scoala artistica, ci o tendinta ambitioasa de a ridica
sensibilitatea si intelectul uman un alt nivel existential. Pentru a depasi realitatea imediata si a
ajunge la realitatea absoluta, suprealismul a apelat la mijloace tehnice ir ationale si la
supraintensitate: automatismul psihic, oniricul, hazardul, jocul, izbucnile necontrolate ale
inconstientului freudist, transa, delirul.
Spatiul suprarealist este incarcat de neverosimil, paradoxuri, nonsens, in care neprevazutul
este legea . Strabatut de curenti de spaima si amenintare iminenta, de sentimentul absurbului, al
misterului, al insolitului, spatiul suprarealist va fi recompus in functie de tensiunile psihologice
declansate: „caut sa nu pictez decat tablouri care evoca misterul”22, afirma Rene Magritte.
Suprarealismul mai mult decat orice curent din arta a demonstrat posibilitatea interventiei
decisive a reactilor psihice si a tensiunilor afective in ordonarea spatiala a tabloului, indiferent de
structura sa plastica.: “…pictorii sup rarealisti recepteaza imaginea ca fenomen al visului nocturn,
al visului de trezie, al formularilor vizibile ale inconstientului, al rabufnirilor spontane si
incontrolabile ale celor mai misterioase izvoare de inspiratie.”23
In tabloul suprarealist spectato rul regaseste o alta organizare a planurilor, o anulare a
distantelor, o reasezare spatiala datorate aparitiilor inedite, socante, cu un puternic impact
emotional. “In cazul suprarealistilor, procesul reprezentarii consta in proiectia unei imagini

20 R. de Solier, Arta si imaginarul, Bucuresti, Editura Meridiane, 1978, p. 35.
21 Ibidem
22 G. Popa, Semnificatiile spatiului in pictura, Bucuresti, Editura Meridiane , 1973, p. 130
23 M. Brion , op. cit., p. 276

16
interioa re, absolut independente de orice incitatie exterioara, utilizand fie forme pur imaginare si
forme naturale, fie deformarea, metamorfoza sau tranfigurarea naturalului in imaginar.”24
Organizarea spatiului este plina de lucruri bizare astfel incat spectator ul nu -si poate fixa
privirea asupra unui singur element ci trebuie sa faca un efort de a recompunere, de a deslusi
misterul si a -i conferi noi semnificatii.
Pentru suprarealisti visul reprezinta o tehnica mentala de adancire a subconstientului si un
regim sufletesc putin explorat in arta clasica.
In activitatea personalitatii onirice gandirea abstracta este inlocuita sau intregita printr -o
proliferare de imagini fanteziste, arbitrare in care timpul, spatiul si cauzalitatea sunt profund
alterate. In timpul somnului omul adormit este in relatie cu inconstientul, care are rolul de a
combina si recombina imagini, sentimente pentru a crea ceva nou, original. In visul din somn,
omul creeaza in permanenta intamplari imaginare, fantaziste fara a mai fi contrans de logica din
stare de veghe. Suprarealistii s -au indreptat catre zona sufleteasca onirica pentru a transpune in
opere caracterul insolit, bizar al faptelor ce le elaboreaza inconstientul omului adormit.
Onirismul presupune stari afective intense care se su cced in timpul derulazii imaginilor si
care se deosebesc de emotivitatea starilor diurne; ele sunt prezente mai ales in timpul visurilor rele,
a cosmarurilor cand registrul depresiv, nelinistea, spaima obsesiva sunt prezente.
Arta suprarealista scoate in evidenta un nivel al vietii diferit de climatul emotiv din starea
de veghe, care se regaseste in zona cea mai intensa, de profunzime a organizarii psihismului nostru.
Ea isi propune de a inchega prin folosirea datelor onirice un alt orizont al lumii -suprar ealitatea.
“Ei pastreaza, totusi, in evadarea astrala, reminiscente de forme terestre. La Salvador Dali
in Persistenta memoriei (1932), ceasornicele deformate sugereaza o alterare a ritmurilor
cosmice.”25 Pictorii suprarealisti nazuieste catre evadarea totala din cadrul terestru si eliberarea
totala din coordonatele starii de veghe si din ambiantele familiare.
In tablourile artistului Rene Magritte, obiectele percepute si obiectele ascunse se combina
intr-un mod straniu si absurd in comparatie cu operele altor suprarealisti, deoarece raportul dintre
“obiecte nu poate fi luat in serios”26 El este un exponent de seama a curentului suprarealist,
abordand tehnicile suprarealiste intr -un mod cu totul si cu totul inedit.

24 M. Brion, op. cit., p. 276
25 I. Biberi , Arta suprarealista , Bucuresti, Editura Meridiane, 1973, p. 49
26 M. Brion , Homo pictor, Bucuresti, Editura Meridiane, 1977, p. 330-331

17
Capitolul III. Cercetare proprie

III.1 Inspirație

Punctul de plecare pentru lucrarea de licenta o constituie curentul din istoria artei numit
suprarealism. Astfel, pornind de la o lucrare a artistului Rene Magritte, intitulata The Flash , am
reusit sa concep lucrarile pe tema visului. Aceasta lucrare face parte dintr -o serie – toate
reprezentand acelasi concept specific universului de neegalat al lui Magritte.
Voi descrie in urmatoarele randuri cat mai precis despre abordarea unica a artistului. Pentru
inceput trebuie mentionat faptul ca aceasta lucrare este realizata in ulei pe panza si reprezinta o
natura statica specific conceptiei suprarealiste.
In cadrul lucrarii putem observa un vas cu flori situat pe o masa in interiorul unei incaperi.
Lucrarea exprima o atmosfera linistita, meditativa si te apropie de o stare contemplativa.
Frumuserea lucrarii si motivul pentru care mi -a placut si m -a impresionat provine din faptul ca nu
este o natura statica obisnuita. Vasul cu flori este folosit ca un pr etext, deoarece in interiorul ei este
pictat un peisaj cu copaci. Acest lucru pune in evidenta ingeniozitatea artistului de a combina
elemente dintr -un spatiu obisnuit cu elemente dintr -un cadru neobisnuit, imbinandu -le el creeaza
un tip de arta fantastica . Acest fapt m -a inspirat in propriul demers al alcatuirii lucrarilor practice.
“Ceea ce vedem pe un obiect este un alt obiect ascuns”27 marturiseste la un moment dat,
artistul Rene Magritte, intr -un jurnal personal. Desi formulata intr -o forma foarte si mpla, aceast
punct de vedere este plin de semnificatii si, mai cu seama, poate fi interpretat in diferite moduri.
Putem considera la Magritte acest precept de baza, printre multe altele, sunt sigura, drept formula
esentiala dupa care, probabil, s -a ghidat in realizarea lucrarilor importante. Cert este ca am putea
sa o folosim drept explicatie la multe dintre lucrarile sale si putem deduce, dupa acest principiu,
felul cum acesta si -a conceput si gandit opera artistica. Desigur ca intreaga filozofie a lui Mag ritte
nu se rezuma doar la aceste cuvinte, artistul si -a organizat intreaga opera dupa multe alte idei,
schite si sisteme de gandire.
In continuare vom aprofunda cele doua teme principale reprezentate in seria de lucrari
practice, sarpele si arborele si legatura dintre ele si natura.

27 M. Brion , Arta fantastica , Bucuresti, Editura Meridiane, 1970, p. 341

18
Arborele si sarpele sunt simboluri recupente, foarte des intalnite in mituri, legende,
credinte. In domeniul artelor plastice le putem gasi, de asemenea, sub nenumarate forme si
reprezentari in functie de curentul artistic si artist. Simbolurile le voi trata din mai multe
perspective. Nu ma voi limita doar la semnificatia din cadrul visului, pentru ca acestea merita sa
fie analizate si interpretate din diferite unghiuri. In cazul sarpelui, este de mentionat ca acesta
ocupa un loc fundamental atat in toate culturile si civilizatiile, cat si in religie.
“In toate miturile popoarelor antice simbolismul sarpelui era legat de divinitatile creatoare
ale cosmosului, de izvoarele primordiale ale vietii din care s -au nascut si isi trag in continuare seva
toate fortele naturii.”28
Intrucat el isi schimba pielea in fiecare an, sarpele este dotat cu virtuti terapeutice, ceea ce
il face sa fie un simbol al renasterii, al tineretii fara batranete, al transformarii fizice si psihice si
chiar al nemuririi. Cel mai puternic simbolism al sarpelui este legat de pacatul originar in care
acesta ii ispiteste, ii ademeneste pe Adam si Eva sa manance fructul oprit din arborele biblic al
cunoasterii binelui si raului. De atunci, sarpele devine, firesc, un simbol al viciului, al raului, al
pacatului, al instictelor latente din subconstient.29
In ce priveste prezenta sarpelui in vis, acesta semnifica, de obicei, existenta unui conflict
psihologic intre cele doua instante psihice constientul si inconstientul .30 Deci, sanatatea fizica si
psihica a celui care viseaza depinde foarte mult de relatia existenta intre cele doua instante si felul
in care constientul detine controlul asupra inconstientului si reuseste sa tempereze si sa tina in frau
continuturile tene broase ale inconstientului. Tot din punct de vedere psihologic el reprezinta un
simbol important al energiei psihice.
Faptul ca el traieste in zonele subpamantene si in golurile intunecate ale pamantului iau
facut pe antici sa identifice sarpele cu infernu l. Viata lor misterioasa, sangele lor rece, indepartarea
de ceea ce este omenesc au facut ca serpii sa se raporteze la regatul mortilor ca si luna in faza ei
obscura. Sub acest aspect divinitatile lunare cat si toate celelalte divinitati ale infernului pot aparea
sub forma de serpi sau au mainile incarcate cu serpi. In conceptia lui Jung, animalele cu sange rece
exprima continuturile active ale psihismului. Sarpele poate reprezenta intr -o imagine dinamica
energia nediferentiata necesara oricarei dezvoltari si poate evoca fluxul natural al evolutiei. Sarpele

28 F. Monte , Magia viselor, Pitesti, Editura Paralela 45, p.195
29 Ibidem, p. 195 -196.
30 Ibidem, p. 196.

19
poate fi, de asemenea psihismul obscur, nonconstient, monstruos, dusmanul din nou insine care se
poate dresa in noi insine si care este capabil sa duca la maladii mortale.
Totusi simbolistica lui este am bivalenta. Sarpele este supus la naparliri periodice in cursul
carora parca se naste din nou, cu o piele noua. Pe de alta parte, faptul ca el se incolaceste si se
desincoloceste sugereaza imaginea spiralei, principalul simbol al involutiei si evolutiei. El nu se
misca niciodata in linie dreapta si prin unduiri succesive ceea ce evoca ideea de evolutie si
simbolizeaza drumul catre un tel inevitabil. In timp ce drumul direct, drept, pare de multe ori
inspaimantator, drumul indirect cu ocolisurile lui pline de jocuri seducatoare si ademenitoare il
conduce pe om la fel de bine spre telurile lui – dar spre telul dorit de inconstient.
Cel mai puternic simbolism al sarpelui este legat de pacatul originar in care acesta ii
ispiteste, ii ademeneste pe Adam si Eva sa manance fructul oprit din arborele biblic al cunoasterii
binelui si raului. De atunci sarpele devine, firesc, un simbol al viciului, al raului, al pacatului, al
instictelor latente din subconstient (dorinte sexuale nefiresti, seductie , ura, invidie, geloz ie, etc.).31
Astfel ca in traditia biblica el este blestemat sa se tarasca pe pamant si sa fie strivit, fiind simbolul
prin excelenta al raului si al diavolulu i.
Arborele are o semnificatie sacra de axa a lumii (axis mundi) pentru ca el face legatura
intre terestru, profan si celest, divin, prin radacinile sale infipte in pamant si prin ramurile ce se
inalta vertical catre cer.32 Cu alte cuvinte el desemneaza viata neintrerupta a universului. Faptul ca
in fiecare an isi pierde frunzele si florile, lasand impr esia ca moare si apoi renaste , cand se
impodobeste din nou cu frunze si flori este un alt aspect al simbolismului sau – viata care se
regenereaza continuu. Copacul care nu -si pierde frunzele, ramanand mereu verde simbolizeaza
perenitatea vietii universale.
“Arborele inlesneste comunicarea intre cele trei niveluri ale cosmosului: cel subteran, prin
radacinile ce rascolesc adancurile in care se implanta; suprafata pamantului prin trunghi si crengile
de jos; inaltul, prin ramurile dinspre varf, atrase de lumin a cerului. Reptilele se tarasc printre
radacinile sale; arborele leaga lumea htoniana si lumea uraniana.”33

31 F. Monte, op. cit., p. 195 – 196
32 H. Biedermann , Dictionar de simboluri , Bucuresti, Editura Saeculum I.O., 2002 , p. 30 -31
33 J. Chevalier, A. Gheerbrant, op. cit., p. 93

20
Pentru a evidentia mai in amanunt toata simbolistica sarpelui si a arborelui este nevoie de
mult mai multe informatii, insa am tratat aici principale le perspective. Prin toate aceste explicatii
si exemplificari se remarca universalitatea celor doua simboluri.

III.2 Lucrarea practică

In cadrul lucrarii practice am ales sa reprezint diverse simboluri, bazandu -ma pe ceea ce
semnifica acestea din punc tul de vedere al psihologiei abisale si a visului dar si ce denota pentru
unele civilizatii si culturi. De asemenea, unele simboluri pot avea o semnificatie ambivalenta.
Dupa cum am specificat in subcapitolul trecut, punctul de plecare si principala sursa de
inspiratie este curentul suprarealist. Mai exact, am pornit, pentru alcatuirea lucrarilor practice, de
la opera plina de verva a lui Rene Magritte.
Partea practica este formata dintr -o serie de zece lucrari, pornind de la simbolistica
complexa a sarpelui si a arborelui. Astfel, am facut legatura stransa si profunda dintre cele doua
mari simboluri, abordandu -le in sens larg. La toate acestea, se adauga reprezentari din natura:
frunze, flori, structuri si elemente naturale.
Seria de lucrari este rea lizata prin tehnica mixta pe hartie speciala de acuarela, iar
dimensiunea unei lucrari este de 50/70 cm. Am folosit in principal culori pe baza de apa – acuarele
si creioane acuarelabile dar si tus negru, urmat de marker negru pentru a scoate in evidenta a numite
detalii ce necesitau a fi accentuate.
In fiecare lucrare arborele difera ca si abordare. Daca in unele lucrari arborele devine
schematic si geometrizat, in altele trunchiurile par sa continue jocul intortocheat si sinuos al
sarpelui. Chiar daca arb orele pare sa aiba un rol secundar fata de sarpe cele doua elemente
comunica intre ele pentru ca ambele simboluri sunt exponente ale naturii.
Sarpele in unele lucrari pare a avea un traseu interminabil din cauza lungimii considerabile
a acestuia, prin ace st fapt am dorit sa exprim ideea de continuitate si permanenta a vietii. De
asemenea, reprezentarea lui intortocheata asemeni unui labirint denota dinamism, energie dar si
agitatie sau neliniste.

21
Ceea ce au in comun sarpele si copacul este faptul ca amand oua sunt elemente ale naturii
si ale universului. In toate lucrarile am inserat elemente din natura, plante, flori, frunze care sa
unifice cele doua simboluri.
In majoritatea lucrarilor concepute, sarpele, exponent al trairilor tenebroase pe care le
induce oamenilor, nu exprima teroare si frica, ci din contra el pare sa fie bland, cald, prietenos.
Prin acest lucru am inserat un sistem dual al sarpelui. Acesta este ascuns sub o forma placuta
privirii deoarece am vrut sa pun in evidenta faptul ca el poarta d oar o masca si nu este ce pare a fi.
Am facut in acest fel o asemanare cu latura negativa si meschina a omului, punand astfel accentul
pe contrastul dintre esenta si aparenta. Elementele din natura prezente in compozitiile realizate vin
sa imblanzeasca lat ura tenegroasa si perfida a sarpelui si sa -l puna intr -o lumina favorabila.
In cazul compozitiei, inspirandu -ma de la Rene Magritte, am inclus imaginea sarpelui in
interiorul arborelui. Elementele de limbaj plastic precum punctul si linia vin in sprijinul accentuarii
temei de baza, cea a sarpelul. La fel si centrul de interes, in fiecare lucrare cade pe lungul sir sinuos
si interminabil al sarpelui. Toate lucrarile au o compozitie inchisa deoarece toate liniile de forta
directioneaza ochii privitorului in i nteriorul compozitiei.
Din punct de vedere cromatic, lucrarile sunt caracterizate prin culori puternice si vii axate
pe sarpe. Fiecare sarpe este pictat in alt stil, difera ca si coloristica, intrucat am pornit de la ideea
ca el are capacitatea de a se tr ansforma, de a se regenera.
In una din lucrari am reprezentat si un sarpe ce -si musca coada, simbol foarte vechi, numit
Uroboro s, care este asociat cu universul si totalitatea dar si cu ciclul etern al nasterii, mortii si
renasterii.34 El este deci, o repr ezentare a metaforei, plina de expresivitate “a curgerii ciclice a
timpului, a sfarsitului lumii si noii faceri a lumii.”35
In concluzie, motivul principal pentru care am ales sa reprezint in lucrarile practice sarpele
si arborele il reprezinta semnificatia lor profunda care s -a pastrat de -a lungul timpului avand
conotatii psihologice dar si estetice. Complementaritatea dintre cele doua simboluri – arborele care
este un element de perenitate si stabilitate si sarpele care simbolizeaza dinamism si evolutie – se
regaseste in toate cele zece lucrari.

34 Clare Gibson, Cum sa citim simbolurile, Bucuresti, E ditura Litera , 2010, p. 23
35 H. Biedermann, op. cit., p. 472

22
Am incercat ca in cele zece compozitii sa se regaseasca acel echilibru intre un element
static – arborele si unul dinamic – sarpele. Schimbarea registrului cromatic a sarpelui pune in
evidenta semnificatia acestuia in imaginile onirice in functie de mesajul pe care il transmite.

23
Concluzii

“Visul este expresia acestei activitati mentale care traieste in noi, care gandeste, simte,
incearca, speculeaza pe marginea activitatii diurne si la toate nivelurile, de la planul cel mai
biologic la cel mai spiritual al fiintei, (…) visul exprima aspiratiile profunde ale individului si, prin
urmare, va fi pentru noi o sursa de informatii de tot felul infinit de pretioasa.”36
Citatul de mai sus vine sa intaresca posibilitatile infinite pe care le ofera cadrul oniric. Visul
este procesul indispensabil, fara de care psihicul nostru n -ar functiona in parametri optimi, deci
are o importanta vitala in viata oricarui om. Dupa cum pre cizeaza si autorul, visul este sursa
inepuizabila si de o deosebita insemnatate care ne ofera diverse informatii in legatura stransa cu
cele mai profunde nazuinte ale oricarui individ.
Asadar, prin lucrarea prezenta numita Valente ale visului – particula ritati plastice, am vrut
sa evidentiez faptul ca visul din timpul somnului are un rol pozitiv in creatie, motiv pentru care
simbolisca visului o regasim si in domeniul artelor plastice prin curentul suprarealist.
“Suprarealismul proslaveste visarile noctu rne si puterea imaginatiei. Subconstientul este
cel care va oferi artei suprarealiste materia prima necesara creatie. Se inspira din el toti artistii care
imbratiseaza suprarealismul. Revelarea universului viselor intr -un univers real, adica dimensiunea
suprareala, este facilitata de tehnica de creatie care consta in evitarea reflectiei rationale.”37
Imaginile si reprezentarile din vis, simbolista visului au reprezentat o preocupare constanta
a omului inca din cele mai vechi timpuri. Omul incerca sa -si expl ice si sa interpreteze mai ales
visele rele, din perspectiva framantarilor si preocuparilor legate de evenimentele vietii diurne.
Visul le oferea solutii in rezolvarea unor probleme existentiale care nu puteau fi revelate de
constiinta.
Ceea ce am incerca t, atat prin lucrarea scrisa, cat si prin lucrarea practica, a fost sa rea duc
in actualitate prezenta simbolurilor, semnelor si m iturilor, pe care le putem gasim la tot pasul, chiar
si in limbajul cotidian si sa pun in centru relatia dintre natura si om. Astfel, am demonstrat pe
parcursul lucrarii ca visele sunt generatoare de simboluri, semne si mituri.
Motivul principal pentru care am ales sa reprezint in lucrarile practice sarpele si arborele il
reprezinta semnificatia lor profunda care s -a pastrat de -a lungul timpului avand conotatii

36 J. Chevalier, A. Gheerbrant, op. cit., p. 1016
37 Mari Pictori nr. 98, Suprarealismul, Bucuresti, Editur a Publishing Service, 2002, p. 5

24
psihologice dar si estetice. Complementaritatea dintre cele doua simboluri – arborele care este un
element de perenitate si stabilitate si sarpele care simbolizeaza dinamism si evolutie – se regaseste
in toate cele zece luc rari.
Am incercat ca in cele zece compozitii sa se regaseasca acel echilibru intre un element
static – arborele si unul dinamic – sarpele. Schimbarea registrului cromatic a sarpelui pune in
evidenta semnificatia acestuia in imaginile onirice in functie de mesajul pe care il transmite.

25

Bibliografie

Moss , R., Istoria secreta a visului, Bucuresti , Editura Nemira Publishing House, 2016
Biedermann , H., Dictionar de simboluri, Bucuresti, Editura Saeculum I.O., 2002
Brion , M., Arta fantastica, Bucuresti , Editura Meridiane, 1970
Monte, F., Magia viselor (dictionar de mituri si simboluri onirice), Pitesti , Editura Paralela 45,
2008
Berry, R., Intalnirea cu visele, Bucuresti , Editura Trei, 2011
Biberi, I., Arta suprarealista, Bucuresti , Editura Meridiane, 1973
Brion, M., Homo pictor, Bucuresti, Editura Meridiane, 1977
Chevalier, J., Gheerbrant, A., Dictionar de simboluri, Iasi, Editura Polirom, 2009
Mari Pictori nr. 98, Suprarealismul, Bucuresti , Editura Publishing Service, 2002
Gibson, C., Cum sa citim simbolurile , Bucuresti , Editura Litera, 2010
Solier , R., Arta si imaginarul, Bucuresti , Editura Meridiane, 1978
Popa, G., Semnificatii le spatiului in pictura, Bucuresti, Editura Meridiane, 1973

26