Lect. univ. dr. Irina Costescu [625205]
5
UNIVERSITATEA TIBISCUS TIMIȘOARA
Facultatea de Științe Economice
Lect. univ. dr. Irina Costescu
FISCALITATE
Note de curs pentru uzul studenților
Timișoara 2016
6
Cuprins
TEMA 1. SISTEMUL FISCAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 8
1.1. TRĂSĂTURILE ȘI FUNCȚIILE SISTEMULUI FISCAL ………………………….. ………………………… 8
1.2. STRUCTURA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR ȘI ELEMENTELE TEHNICE ALE
VENITURILOR BUGETARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 10
1.3. METODE ȘI TEHNICI DE IMPUNERE ȘI ÎNCASARE A IMPOZITELOR ȘI TAXELOR …… 12
1.4. TESTE DE EVALUARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 14
TEMA 2. OBLIGAȚIA ȘI CREANȚA FISCALĂ ………………………….. ………………………….. ……………….. 16
2.1. OBLIGAȚIA ȘI CREANȚA FISCALĂ. TITLUL DE CREANȚĂ FISCALĂ ……………………….. 16
2.2. STINGEREA OBLIGAȚIILOR FISCALE ………………………….. ………………………….. ………………… 17
2.3. EXECUTAREA SILITĂ A CREANȚELOR FISCALE ………………………….. ………………………….. . 19
2.4. RĂSPUNDEREA ÎN DOMENIUL FISCAL ………………………….. ………………………….. ……………… 21
2.5. TESTE DE EVALUARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 21
TEMA 3. APARATUL FISCAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 25
3.1. APARATUL FISCAL CENTRAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 25
3.2.ORGANELE FISCALE TERITORIALE ………………………….. ………………………….. ……………………. 26
3.3.ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA CONTROLULUI FISCAL ………………………….. ……………. 27
3.4. TESTE DE EVALUARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 29
TEMA 4. IMPOZITELE INDIRECTE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 31
4.1.TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ (TVA) ………………………….. ………………………….. …………… 31
4.2. TAXELE SPECIALE DE CONSUMAȚIE (ACCIZELE) ………………………….. ………………………… 39
TEMA 5. TAXELE VAMALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 45
5.1. PLĂTITORII TAXELOR VAMALE DE IMPORT ………………………….. ………………………….. ……. 46
5.2. REGIMURI VAMALE PARTICULARE ………………………….. ………………………….. ………………….. 47
5.3. FORMAREA ȘI STINGEREA OBLIGAȚIEI VAMALE CONTROLUL VAMAL ……………….. 51
5.4. REGIMUL VAMAL APLICABIL CĂLĂTORILOR ȘI ALTOR PERSOANE FIZICE ………….. 54
5.5. PLÂNGERILE ȘI CONTESTAȚIILE VAMALE ………………………….. ………………………….. ………. 55
SANCȚIUNILE APLI CATE PLĂTITORILOR DE TAXE VAMALE ………………………….. ……………. 55
5.6. APLICAȚII PRACTICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 56
TEMA 6. IMPOZITELE DIRECTE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 58
6.1. IMPOZITUL PE PROFITUL SOCIETĂȚILOR COMERCIALE ………………………….. ……………… 58
6.2. IMPOZITUL PE VENITURILE REALIZATE ÎN ROMÂNIA DE CĂTRE PERSOANE FIZICE
ȘI JURIDICE NEREZIDENTE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 64
6.3. IMPOZITUL PE VENIT ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 65
6.4. IMPOZITELE ȘI TAXELE LOCALE ………………………….. ………………………….. ………………………. 75
6.5. TESTE DE EVALUARE. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 82
6.6. STUDII DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 85
TEMA 7. OB LIGAȚIILE SOCIALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 89
7.1. CONTRIBUȚIA LA ASIGURĂRILE SOCIALE (CAS) ………………………….. …………………………. 89
7.2. CONTRIBUȚIA LA CONSTITUIREA FONDULUI DE ȘOMAJ ………………………….. …………… 91
7
7.3. CONTRIBUȚIA LA ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE (CASS) ………………………….. 91
7.4. Alte contribuții SOCIALE ALE ANGAJATORILOR ………………………….. ………………………….. …. 92
7.5. TESTE DE EVALUARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 94
7.6. STUDII DE CAZ ………………………….. …………………………. Eroare! Marcaj în document nedefinit.
Tema 8. PRESIUNEA ȘI EVAZIUNEA FISCALĂ ………………………….. ………………………….. ……………… 96
8.1. RATA, NIVELUL ȘI LIMITELE PRESIUNII FISCALE. ………………………….. ……………………….. 96
8.2. FORMELE EI DE MANIFESTARE ALE EVAZIUNII FISCALE ………………………….. …………… 99
8.3. CAUZELE ȘI EFECTELE EVAZIUNII FISCALE ………………………….. ………………………….. …… 102
8.4. PREVENIREA ȘI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE ………………………….. ………………….. 103
8.5. TESTE DE EVALUARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 106
8.6. STUDII DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 107
TEMA 9. TEORIA ȘI PRACTICA ARMONIZĂRII FISCALE CU LEGISLAȚIA EUROPEANĂ …. 109
9.1. NECESITATEA ȘI STRATEGIA ARMONIZĂRII POLITICILOR FISCALE …………………….. 109
9.2. SFERA ARMONIZĂR ILOR FISCALE ȘI SOLUȚII ALTERNATIVE DE ARMONIZARE … 110
9.3. STRATEGIA PRIVIND POLITICA FISCALĂ ………………………….. ………………………….. ……….. 111
A ROMÂNIEI CA STAT MEMBRU AL UNIUNII EUROPENE ………………………….. …………………. 111
9.5. TESTE DE EVALUARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 113
APLI CAȚII RECAPITULATIVE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 115
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 126
8
TEMA 1. SISTEMUL FISCAL
CONȚINUT
1.1. Trăsăturile și funcțiile sistemului fiscal
1.2. Structura impozitelor și taxelor și elementelor tehnice ale
veniturilor bugetare
1.3. Metode și tehnici de impunere, urmărire și încasare a impozitelor și
taxelor
REZUMAT
Sistemul fiscal este un ansamblu de principii, reguli și mod de
organizare, se concretizează în legi și acte normative cu putere de lege,
emise cu scopul de a colecta veniturile statului și a reglemen ta cheltuirea
acestora.
În România, sarcina creării unui sistem fiscal și a unei strategii fiscale
revine legislativului (Parlamentului) și a executivului (Guvernului), iar
administrarea fiscală o face, de regulă, Ministerul Economiei și a Finanțelor
Publi ce.
OBIECTIVE
Determinarea trăsăturile și funcțiile sistemului fiscal;
Structurarea impozitelor și taxelor;
Cunoașterea m etodelor și tehnici de impunere, urmărire și încasare a
impozitelor și taxelor
1.1. TRĂSĂTURILE ȘI FUNCȚIILE SISTEMULUI FISCAL
Politica fiscală a statului este un factor determinant, al desfășurării vieții
economico -sociale în sensul că atât executivul, cât și legislativul trebuie să
stabilească sis temul fiscal pe care -l practică, cât și strategia de urmat în cadrul
administraț iei fiscale.
Sistemul fiscal în România trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
să aibă criterii precise reglementate prin acte normative;
să existe o manifestare de voință atât din partea statului cât și din
partea contribuabililor.
Elaborarea politicii fiscale este un act complex de decizii care trebuie
să urmărească îndeplinirea mai multor obiective simultan:
criteriile de eficiență crescută a surselor bugetare;
reducerea fluctuațiilor și a instabilității economice;
protejarea veniturilor consumatorilor;
dezvoltarea sistemului de impozite sau alte forme de prelevări
și stimularea l or;
distribuirea primară a veniturilor care trebuie să influențeze
activitatea economică, investițiile și consumul.
Obiectivele
politicii fiscale
9
Politica fiscală trebuie să urmărească optimizarea continuă a
sistemului fiscal capabil să stimuleze efortul de a produce, de a economis i și
investi, de ridicare a competitivității prin preț și de a asigura o creștere
economică.
În prezent toate deciziile luate trebuie să se caracterizeze prin
promptitudine și să fie în con cordanță cu politica fiscală aplicată în țările
europene, pentru asigurarea sta bilității legislației fiscale care, în ultimă
instanță, asigură reducerea costurilor ad ministrării impozitelor și taxelor,
atât la nivelul agenților economici, cât și la ni velul ad ministrației publice.
Atât politica fiscală, cât și cea monetară trebuie să intervină simultan
asupra fluxurilor financiare din eco nomie, acționând asupra creșterii sau
diminuării veniturilor distribuite și uti lizate pentru con sum, economisite și
investite. Nivelul și distribuția veniturilor la nivel na țional in fluen țează
asupra deciziilor de politică fiscală. Maximizarea venitului na țional pe
locuitor tre buie să aibă în vedere nivelul impozitelor pe diferitele tipuri de
venituri realizate, care sunt influ ențate de producția pe locuitora țării.
Creșterea pre siunii fiscale tre buie să evite scăderea producției, în general,
deoarece im pozitele pe salarii, pe profit și pe con sum reduc veniturile ce pot
fi economisite și in vestite la nivel individual și global.
Creșterea profiturilor investite stimulează creșterea veniturilor
salariale și acu mularea de capital. Facilitățile pe care trebuie să le cuprindă
legislația fiscală să aibă în vedere crearea surplusului monetar pentru noi
investiții și crește rea bazei de calcul pen tru impozitele viitoare.
Pentru ca sistemul fiscal să răspundă unor cerințe el trebuie să se
caracterizeze prin anumite trăsături și să îndeplinească anumite funcții.
Dintre trăsăturile ce tre buie să caracterizeze sistemul fiscal m enționăm:
a) Universalitatea impunerii pentru toți plătitorii ce obțin sau
realizează același obiect impozabil (materie impozabilă);
b) Unitatea impunerii pentru toți plătitorii după criterii unitare și
științifice;
c) Echitatea impunerii pentru fiecare plătitor să contribuie, prin plata
impo zitelor și taxelor, realizarea resurselor bugetare, după veniturile sale.
Acest lucru se realizează prin diferențierea cotelor de impunere.
Funcțiile sistemului fiscal în legătură cu trăsăturile acestuia se referă la:
a) Funcția de instrument de mobilizare a resurselor la dispoziția
statului, prin ca re statul își asigură resursele bănești utilizând canalele
fiscale existente în eco nomie la nivel central și la nivel local și cele care au
legătură directă cu buge tul de stat.
b) Funcția stimulativă a sistemului fiscal , prin care statul este
interesat ca ac tivitatea economică să se dezvolte continuu și să se desfășoare
cu eficiență, pentru că sta tul își procură veniturile pentru buget în marea lor
majoritate de l a agenții eco nomici.
c) Funcția socială a sistemului fiscal , prin care se urmărește
protecția socială a anu mitor categorii, atât prin facilități la impunere, cât și
prin stimularea agenților eco nomici să folosească forța de muncă
disponibilă.
d) Funcția de control al sistemului fiscal , prin care statul, prin
aparatul său fiscal, penetrează în activitatea firmelor până la cele mai mici
detalii în legătura cu modul și corectitudinea calculării impozitelor pe profit,
a impozitului pe salarii, a CAS -ului, a contribuției pentru fondul de șomaj, a Impactul fiscalității în
economie
10
contribuției pentru fondul de sănătate și alte taxe și impozite legiferate.
1.2. STRUCTURA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR ȘI ELEMENTELE TEHNICE
ALE VENITURILOR BUGETARE
Deși există mai multe variante de structurare și clasificare a
impozitelor și taxelor ce formează sistemul fiscal în țara noastră, vom
recurge la structurarea lor, așa cum sunt ele prevăzute în bugetul public
național. Astfel, conform clasificației bugetare, impozitele și taxele se
grupează în două ca tegorii :
a) Venituri curente care, la rândul lor, se împart în venituri fiscale și
venituri nefiscale.
Veniturile fiscale provin din impozitele directe (pe care
contribuabilul le plătește în cunoștință de cauză), în care se includ: impozitul
pe profit, pe salarii, pe clă diri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate
de stat; taxa pentru folosirea mij loacelor de transport etc. și impozitele
indirecte (care nu apar ca atare pe o persoană fi zică s au juridică, dar care
sunt suportate prin intermediul prețului produselor și a ta rifelor serviciilor)
ca: taxa pe valoarea adăugată (TVA); accizele; taxele vamale; im pozitul pe
spectacol etc.
Veniturile nefiscale includ: vărsămintele din venitul net al regiilor
autonome, ve niturile procurate de la instituțiile publice și altele.
b) Veniturile din capital cuprind veniturile din vânzarea unor bunuri
ale sta tului sau aparținând rezervei de stat și din vânzarea activelor
imobiliare în cadrul procesului d e restructurare economică.
În viziunea Fondului Monetar Internațional (FMI), această clasificare
are în ve dere caracteristicile impozitelor stabilite prin legi, având la bază
activitățile eco nomice care le generează. Astfel, clasificarea FMI împarte
impozitele și taxele în ur mătoarele grupe:
a) Impozitul pe venit , beneficii și câștiguri din capital care cuprinde:
la persoane fizice – impozitul pe venit net sau pe activ; la persoane juridice
– impozitul pe beneficiile efective și alte impozite pe venit, beneficii și
câștiguri din capital (pe vânzarea de terenuri, valori mobiliare, pe chirii,
dobânzi, dividende etc.);
b) Impozitul pe salarii și mâna de lucru , în care se includ: impozitul
plătit de salariați, patroni, liberi profesioniști;
c) Impozitul asupra patrimoniului cuprinde: impozitul pe valoarea
patrimoniului net, pe proprietatea mobiliar ă, pe tranzacții mobiliare și
imobiliare, pe suc cesiuni, donații între vii și testamentare și alte impozite
periodice de patrimoniu;
d) Impozite interioare pe bunuri și servicii ca: impozitul pe cifra de
afaceri, pe vânzări sau valoare adăugată, în car e se includ impozite
percepute în stadiul pro ducției sau comercializării e) Impozitul pe activități
de comerț exterior și tranzacții internaționale ca: taxe de im port (taxe
vamale de import sau suprataxe); taxe de export; taxe pe be neficii din mo no-
polul de import sau export; taxe pe beneficii din schimburi ș.a. pe co merțul
exterior și tranzacții internaționale;
f) Alte încasări fiscale ca: impozite tip capitație, taxe de timbru și
altele.
Clasificația
economică a
veniturilor
bugetare
11
Elementele tehnice comune ale veniturilor bugetare sun t:
a) Obiectul este elementul concret care stă la baza așezării
impozitului. El poate fi diferit în funcție de proveniența venitului, scopul
urmărit și natura plă titorului. Astfel, pot constitui obiect al impozitului și
taxelor: venitul, profitul, preț ul sau ta riful, bunul mobil sau imobil, actul sau
fapta;
b) Baza de calcul sau materia impozabilă reprezintă elementul pe care se
fundamentează calculul impozitului. Uneori, obiectul impozitului reprezintă și
baza de cal cul (în cele mai multe cazuri, cum sunt salariile, profitul, etc), dar în
alte cazuri ba za de calcul diferă de obiectul impozabil și apare sub forma unui
element distinct (exemplu: în cazul impozitului pe clădiri, obiectul impozitului
este imobilul, iar baza de cal cul es te valoarea i mpozitată a clădirii sau în cazul
mijloacelor de transport, obiectul im pozitului este mijlocul de transport, iar
baza de calcul este capacitatea cilindrică a m otorului).
Datorită caracterului extrem de divers al materiei impozabile, se
folosesc mai m ulte metode de evaluare între care amintim: metoda
declarațiilor fiscale depuse de plătitori sau terțe persoane, metoda forfetării,
metoda semnelor exterioare etc.
Evaluarea prin metoda declarațiilor fiscale se bazează pe onestitatea
contribuabililor și a declarațiilor depuse, dar și pe dreptul de control al
organelor fiscale, per mițând corectarea erorilor făcute cu sau fără intenție.
Evaluarea pe baza declarațiilor fiscale ale unor terțe persoane care cunosc cu
exactitate situația contribuabililor plătitori, completează metoda precedentă
și dă re zultate bune în determinarea impozitelor pe salarii pentru impozitele
și taxele pe co misioane, onorarii, chirii, etc.
Evaluarea forfetară se aplică acolo unde sunt foar te mulți plătitori
ce au obli gația ținerii unei evidențe sumare a veniturilor sau care nu sunt
obligați să țină a ceastă evidență. Exemplu: taxa pe venitul vânzătorilor din
piața agroalimentară sau din oboare.
Evaluarea pe baza semnelor exterioare (pr in prezumție ) este o
metodă ru dimentară. Evaluarea impozitului este aproximativă și conduce la
imposibilitatea unei co relații între materia impozabilă și capacitatea
contributivă a plătitorului.
În țara noastră se folosesc în evaluare toate metodele m enționate, însă
practica și ru tina salariaților de la administrația locală arată că predomină
metoda evaluării di recte și me toda evaluării pe baza normelor de venit, care au
la bază declarația de im punere (uti lizată cu preponderență în cazul perso anelor
fizice cu venituri realizate din mai multe sur se), iar evaluarea pe baza normelor
de venit constă în stabilirea unui ve nit uniform, egal pen tru toți cei care dețin
sursa de venit, în condiții identice. Nor mele de venit sunt sta bilite de Minis terul
Finanțelor, după anumite criterii, având la bază o documentare amă nunțită și
urmăresc ca nivelul lor să fie cât mai aproa pe de nivelul venitului real.
c) Subiectul impozitului îl reprezintă persoanele fizice sau juridice
care dețin sau realizează obiectul impozabil și care, potrivit legii, au
obligația plății față de bu get. În caz de neplată a obligației fiscale la termen,
aceste persoane sunt obligate să su porte sancțiuni administrative sau penale.
d) Cuantumul unitar sau cota reprezintă prop orția din volumul total
al ve nitului prelevată la dispoziția statului. Cotele de impunere pot fi: pro –
centuale (proporționale, progresive sau regresive) sau fixe; Evaluarea
materiei
impozabile
12
e) Termenele de plată indică periodicitatea plăților și data până la
care se efec tuează fără a suporta sancțiuni;
f) Facilitățile acordate în România sunt: scutiri, reduceri, amânări,
eșalonări, bo nificații etc., care pot avea o justificare economică, socială,
financiară sau tehnică.
g) Drepturile plătitorilor de venituri bugetare se refe ră, în principal, la:
aplicarea corectă, echitabilă a reglementărilor legale privind
calculul și pla ta impozitelor și taxelor;
dreptul la compensare, în cazul în care s -a plătit mai mult decât
datoria le gală poa te solicita compensarea diferenței cu sumele ce
urmează de plătit;
dreptul la restituire, în cazurile când sumele sunt mai mari și nu
pot fi com pensate cu plățile în perioada următoare;
dreptul la contestație în caz de nemulțumire justificată de
constatările or ganelor de control.
1.3. METODE ȘI TEHNICI DE IMPUNERE
ȘI ÎNCASARE A IMPOZITELOR ȘI TAXELOR
Metodele și tehnicile de impunere fiscală , în practica fiscală din
țara noas tră, sunt variate, în funcție de statutul juridic al contribuabililor și
felul impozitelor și ta xelor, precum și instrumentele utilizate în cadrul
acestui proces, cu mențiunea că la ba za activității de impunere, urmărire și
percepere a impozitelor și taxelor stau pre vederile legale ale actelor
normative ce trebuiesc respectate cu strictețe.
Impune rea, ca latură importantă a sistemului fiscal, presupune
identificarea tu turor categoriilor de persoane fizice sau juridice care dețin
sau realizează un obiect im pozabil, evaluarea bazei de calcul, determinarea
corectă a cuantumului de plată. În acest s cop se utilizează o serie de metode
și tehnici, între care mai importante sunt:
1) Autoimpunerea în cazul impozitului pe profit, a taxei pe valoare
adăugată, a taxelor vamale sau a accizelor pentru care agenții economici
determină su mele de plată la buget, evaluând atât baza de calcul, cât și cuantumul
venitului bugetar datorat statului.
2) Impunerea făcută de către organele fiscale și care poate fi: impunere
provizorie, impunere definitivă, individuală sau colectivă, parțială sa u globală,
directă, in directă sau forfetară în funcție de specificul activității și a obiectului
impozabil. Impunerea di rectă, de exemplu, se realizează de către organele
fiscale prin obținerea de informații necesare im punerii prin declarație de
impun ere întocmită și depusă de con tribuabil, cum ar fi: de clarația de impunere la
impozitul pe clădiri și te renuri, a taxelor mijloacelor de transport, ur mând ca
ulterior să se verifice exac titatea datelor prin organele de control fiscal.
Impunerea in directă apare în cazul în care organele fiscale obțin date
și informații în mod indirect de la terțe persoane ca cele ale declarațiilor
chiriașilor cu su mele plătite proprietarilor de imobile sau de spații închiriate.
Instrumentele (documentele) impune rii vizează, în principal,
următoarele:
a) Declarația de impunere , care poate fi inițială sau anuală, care se
întoc mește și se depune de către contribuabil la organele fiscale, într -un
anumit termen de la data dobândirii clădirii, a terenurilor, a mijlo acelor de Metode de
impunere
13
transport auto sau pe apă etc., în ca re se precizează numele, adresa, locul de
muncă, descrierea detaliată sau schița obiec tului impozabil , modul de
utilizare etc.;
b) Procesul verbal de verificare a impunerii se întocmește în urma
verificări i de clarației de impunere depusă, prin care se definitivează
impunerea contri buabilului, iar în anumite situații ține loc și de înștiințare de
plată;
c) Înștiințarea de plată prin care contribuabilul este informat cu
privire la sta bilirea cuantumului de plată și termenele respective;
d) Declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat, cuprinde date
cu pri vire la identificarea plătitorului, sumele datorate și virate pe tipuri de
impozite. Aceste de clarații se în tocmesc în funcție de pre vederile legale
referitoare la perioadele de declarare și virare a diverselor impozite.
e) Procesul verbal de control se întocmește cu ocazia controalelor
efectuate de organele fiscale prin deplasări pe teren la persoanele fizice sau
juridice respective și prin care se verifică sinceritatea declarațiilor de impunere,
volumul veniturilor rea lizate și alte elemente ce constituie obiect de impozitare,
iar neconcordanțele se co rectează. Procesul verbal de control se întocmește și în
cazurile când sunt de scoperiți eva zioniști fiscali.
Activitatea de urmărire a impozitelor și taxelor se desfășoară de
către apa ratul fis cal sau de alte organe cu atribuții precizate de legi și vizează
identificarea con tribuabililor care obțin diverse venituri sau de țin de obiecte
impozabile, supravegherea și îndrumarea acestora pentru a -și declara,achita în
întregime și la termen a obligațiilor la buget. În paralel se or ganizează o evi –
dență riguroasă a debitelor și a sumelor rămase restante din perioadele
anteri oare.
Perceperea impozitelor și taxelor presupune încasarea efectivă a
sumelor datorate de plătitori și înregistrarea lor în conturile deschise la
trezoreria publică sau la bănci, cu care ocazie are loc și stingerea obligațiilor
fiscale.
Perceperea impoz itelor și taxelor se face prin mai multe metode, între
care mai importante sunt:
a) Metoda directă , prin care agenții economici plătitori de TVA,
accize, im pozit pe profit, calculează și varsă direct sumele datorate la
termenele de plată le gal sta bilite, fiind direct răspunzători de executarea
acestor operațiuni;
b) Metoda stopajului la sursă (reținerea și vărsarea) , aplicată în
cazul impozitului pe salarii, a impozitului pe dividende;
c) Metoda impuneri i și debitării , în cazul meseriașilor, a liber -profe –
sioniștilor, cărăușilor, proprietarilor de autovehicule etc. Operațiunea de
determinare a im pozitului de plată prin această metodă poartă denumirea de
impunere, iar în registrarea ei în evidențele fiscale poartă denumirea de
debitare.
d) Metoda aplicării de timbre fiscale , se realizează când cantitatea
obligațiilor fiscale față de stat se face prin aplicarea unor timbre fiscale și se
utilizează cu eli berări de acte, de autentificări de acte, le galizări, taxe
consulare, taxe de succesiune, pen tru litigii introduse în instanța de judecată.
Metode de
percepere a
veniturilor
fiscale
14
1.4. TESTE DE EVALUARE
1. Sarcina creării sistemului fiscal și a strategiei fiscale revine:
a. legislativului
b. “a” executivului
c. “b” Ministerului de Finanțe
2. Polit ica fiscală trebuie să urmărească optimizarea continuă a
sistemului fiscal astfel încât să fie capabil să stimuleze:
a. efortul de a produce, a economisii și investiții
b. “a” ridicarea competitivității prin preț și creșterea economică
durabilă
c. “b” eliminarea să răciei și a șomajului
3. Trăsăturile ce trebuie să caracterizeze sistemul fiscal sunt:
a. universalitatea impunerii
b. “a” unitatea și echitatea impunerii
c. “b” creșterea continuă a impozitelor și taxelor
4. Funcțiile sistemului fiscal sunt:
a. de represiune a agenților economici și a societății
b. instrument de mobilizare a resurselor la dispoziția statului
c. “b” de stimulare a dezvoltării economice, de control fiscal și
de protecție socială
5. Impozitul pe profit este :
a. un venit fiscal direct la bugetul de stat
b. un venit fiscal indirect la bugetul de stat
c. un venit nefiscal la bugetul de stat
6. Taxele vamale constituie:
a. un venit fiscal direct la bugetul de stat
b. un venit fiscal indirect la bugetul de stat
c. un venit nefiscal la bugetul de stat
7. Veniturile din vânzarea unor bunuri ale s tatului sunt:
a. venituri fiscale directe la bugetul de stat
b. venituri fiscale indirecte la bugetul de stat
c. venituri nefiscale din activitatea de capital
8. Conform clasificației bugetului României structura impozitelor și
taxelor este:
a. venituri curente fiscale d irecte și indirecte
b. “a” venituri curente nefiscale
c. “b” venituri din capital
9. Veniturile fiscale directe cuprind:
a. impozitul pe profit, pe salarii, pe teren, pe mijloace de
transport
b. “a” impozitul pe spectacole, TVA și accizele
c. “b” taxele vamale
10. O clădire cu valoarea ei reprezintă:
a. obiectul impozitului
b. “a” baza de calcul a impozitului
c. “b” subiectul impozitului
15
Recomandări bibliografice
1. Botea P. Ioan – Metode și tehnici fiscale, Ed. S.C. Someșul S.A.
Satu Mare, 1998.
2. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice, Ed. Eurostampa,
Timișoara, 2002.
3. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice. Breviar și studii de caz,
Ed. Euro stampa, Timișoara. 2002.
4. Moroșan Ioan – Fiscalitate, vol. I și II. Obligații fiscale, salariale și
sociale, Ed. Cont Consulting, Suceava, 2001.
5. Moșteanu Tatiana și colab. – Reforma sistemului fiscal în România,
Ed. Di dactică și Pedagogică, București, 1999.
6. Topciu Constantin și colab. – Fiscalitate, București, 1995.
16
TEMA 2. OBLIGAȚIA ȘI CREANȚA FISCALĂ
CONȚINUT
2.1. Obligația și creanța fiscală. Titlu de creanță fiscală
2.2. Stingerea obligațiilor fiscale
2.3. Răspunderea în domeniul fiscal
2.4. Executarea silită a creanțelor fiscale
REZUMAT
Obligația și creanța fiscală sunt termeni ce caracterizează orice
sistem fiscal, pentru că se referă atât la aspectul îndatorării contribuabilului,
cât și la dreptul autorității publice de a percepe impozite și taxe.
OBIECTIVE
Însușirea noțiunilor de obligație și creanță fiscală;
Determinarea modului de stingere a obligației fiscale;
Defini rea răspunderii în domeniul fiscal;
2.1. OBLIGAȚIA ȘI CREANȚA FISCALĂ.
TITLUL DE CREANȚĂ FISCALĂ
Obligația fiscală1 constă în datoria unor persoane fizice sau juridice
de a plăti în contul bugetului național, impozitele, taxele și alte venituri
bugetare reglementate prin lege, care se caracterizează prin trăsături
specifice , și anume:
este o obligație juridică, deoa rece dă naștere la relații juridice
între su biectul impozitului (plătitorul) și stat;
este o obligație legală, deoarece izvorăște din acte normative,
iar îm plinirea ei este garantată prin constrângerea de stat;
este o obligație ce îmbracă formă bănească, dacă legea nu
prevede altfel.
Creanța fiscală reprezintă dreptul statului de a percepe, prin organele
fiscale, impozite, taxe și alte venituri în contul bugetului de stat de la
persoanele fizice sau juridice, în baza unor acte normative.
Titlul de creanță fiscală este actul juridic prin care se stabilește și se
individualizează, fie de către organele fiscale, fie de către contribuabil,
mărimea unei obligații fiscale (impozite, taxe, contribuții, amenzi etc.), pe
fiecare contribuabil, pentru o mat erie impozabilă, pe o perioadă de timp .
Titlul de creanță fiscală nu obligă , până la termenul de plată stabilit
prin lege, la plata obligațiilor fiscale menționate în acesta, ci numai constată
existența acestora.
După expirarea termenului de plată stabilit prin lege, „ titlul de
creanță ” își schimbă radical (prin efectul legii) regimul juridic în „ titlul
executoriu ”, ceea ce înseamnă că impozitele, taxele, contribuțiile
menționate în acesta devin obligatoriu de plătit.
1 C. Topciu, G. Vintilă, Fiscalitate, Universitatea Independentă Titu Maiorescu, Facultatea de științe
economice, București, 1998, pag. 25 -46
17
Termenul de depunere a declarației fis cale va fi stabili t în cazul în
care Codul fiscal nu prevede, de Ministerul Economiei și Finanțelor va
stabili termenul de depunere a declarației fiscale .
Declarațiile fiscale sunt documente care se referă la:
a) impozitele, taxele și contribuțiile datorate, în cazul în care, potrivit
legii, obligația calculării impozitelor și taxelor revine plătitorului;
b) impozitele colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul
are obligația de a calcula, de a reține și de a vărsa impozite și taxe;
c) bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei
de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora;
d) orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile,
bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declar area acestora.
Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume
datorate bugetului general consolidat se face prin declarație fiscală
depusă de contribuabil sau prin decizi a de impunere emisă de organul
fiscal, în celelalte cazuri.
Sunt asimilate deciziilor de impunere și următoarele acte
administrative fiscale:
a) deciziile privind rambursări de taxă pe valoarea adăugată și
deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale
bugetului general consolidat;
b) deciziile referitoare la bazele de impunere;
c) deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii;
d) deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.
2.2. STINGEREA OBLIGAȚIILOR FISCALE
Obligația fiscală se stinge în momentul în care relația juridică care
decurge din aceasta între plătitori și stat nu mai există, iar dreptul de creanță
al statului asupra con tribuabililor încetează. Obligațiile fiscale
individualizate prin titlul de creanță în sar cina unei persoan e fizice sau
juridice se sting prin următoarele modalități: încasare/plată, com pensare,
scutire, anulare, prescripție și executare silită.
a) Stingerea obligațiilor fiscale prin plată de către contribuabil ,
respectiv încasare în trezorerie.
Plata impozit elor și a celorlalte obligații față de buget este cea mai
simplă și mai răspândită metodă de stingere a obligațiilor fiscale. Ea se face
de bună voie din ini țiativa contribuabililor sau plătitorilor creanțelor fiscale.
Plata se poate face în nu merar, pri n virament sau prin anulare de timbre
mobile fiscale.
Plata în numerar se realizează în general de către persoanele fizice,
prin ca sieriile trezoreriei publice, sau prin mandat poștal, iar dovada plății se
face prin chi tanța eliberată de unitatea înca satoare, iar data depunerii
înscrisă pe chitanță se con sideră și data stingerii obligațiilor fiscale.
Plata prin virament se efectuează, în general, de persoanele juridice și
se rea lizează prin intermediul instrumentelor de decontare specifice (ordin
de plată, CEC) de puse de plătitor la băncile la care aceștia au conturile
deschise. Dovada plății obli gației fiscale prin virament se face cu copia de
18
pe instrumentul de decontare certificat de unitatea bancară prin care s -a
făcut plata, iar data plății e ste data la care băncile de bitează contul
plătitorului pe baza instrumentelor de decontare confirmate prin ștam pila și
semnătura autorizate a acestora.
Plata prin aplicarea și anularea de timbre fiscale mobile se face
atât de către per soane fizice, cât și juridice, anticipat prestării serviciului sau
în momentul primirii ori al eliberării actului pentru care se datorează taxa.
Dovada plății se face prin marca tim brului aplicată și anulată pe actul
eliberat.
b) Stingerea obligațiilor fiscale prin compensare și restituire.
Compensarea este modalitatea specifică de stingere a obligațiilor
fiscale ce intervine în situația în care același contribuabil, persoană fizică
sau juridică, are, pe de -o parte, obligații de plătit la buget, iar pe de altă
parte , are de recuperat, de rambursat (în cazul TVA) , sume plătite în plus
după caz de la buget.
Compensarea se face de organul de specialitate competent la ce rerea
plătitorului.
Restituirea sumelor plătite în plus se face la cererea plătitorului, în
baza unui referat aprobat de organele competente în următoarele situații:
plătitorul nu are obligații bugetare restante din anii precedenți
sau din anul curent, având o creanță față de stat;
după efectuarea unei compensări mai rămân sume plătite în
plus, iar plătitorul nu solicită compensarea acestor sume cu
obligațiile bu getare viitoare;
plata s -a făcut eronat la alt organ fiscal.
Restituirea sumelor se face prin trezoreriile teritoriale, în cazul
persoanelor juridice, sau prin casieria trezoreriei, în numerar, pentru
persoanele fizice.
Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind
obligațiile bu getare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului
financiar în care a luat naș tere dreptul de compensare sau de restituir e. După
acest termen, sumele în casate în plus se virează în contul bugetar „venituri din
aplicarea prescripției ex tinctive” și se scot din evidența fiscală a plătitorului,
în baza dispozițiilor date de con ducătorul or ganului de specialitate compet ent,
în a cărui rază teritorială se află do miciliul sau sediul aces tuia; unde este luat
în evidență fiscală sau unde s -a făcut plata, după caz.
c) Stingerea obligațiilor fiscale prin anulare.
Anularea , ca modalitate de stingere a obligațiilor fiscale , poate
interveni fie prin acte normative cu caracter general (amnistia fiscală), fie
prin decizii ale or ganelor financiare competente să aprobe anularea
obligațiilor fiscale, de la caz la caz.
Amnistia fiscală este un act al organului puterii de stat, determinat de
anumite con diții social -economice și politice prin care anumite categorii de
plătitori sunt ab solviți de plata unor sume restante față de bugetul de stat.
d) Stingerea obligațiilor fiscale prin prescripție.
Prescripția , ca modalitate specifică de stingere a obligațiilor fiscale,
își pro duce efectul prin trecerea unei anumite perioade de timp de la
19
constituirea titlului de creanță fiscală. Termenul de prescripție până la care
sunt instituite impozite și taxe de către organele fiscale este de 5 ani .
În cazul stingerii obligației fiscale prin prescripție, organele fiscale
competente pierd dreptul de a stabilii sau urmării încasarea veniturilor
fiscale după trecerea termenului respectiv.
2.3. EXECUTAREA SILITĂ A CREANȚELOR FISCALE
Stingerea obligațiilor fiscale prin executare silită reprezintă o
procedură ex traordinară de realizare a creanțelor bugetare, care se aplică
agenților economici și per soanelor fizice, numai dacă se îndeplinesc
cumulativ ur mătoarele con diții:
existența titlului de creanță bugetară din care să rezulte
obligația de plată a contribuabilului;
creanța bugetară să fie exigibilă, adică să fie expirat termenul
legal de plată, fără ca suma să fie achitată;
plătitorul să fie înștiințat cu privire la suma datorată și la termenul
de plată
Măsurile prealabile executării silite se referă la următoarele:
a) Se transmite o înștiințare de plată , ca act premergător executării
silite, prin care se notifică suma de plată datorată.
b) Dacă în termen de 15 zile de la primirea înștiințării de plată,
debitorul nu -și achită obligațiile de plată sau nu face dovada stingerii lor
prin alte modalități prevăzute de lege, se co munică o somație în care se
fixează un nou termen de 15 zile pentru plata sumelor datorate.
Comunicarea somației se face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu
confirmare de primire.
c) Dacă nici după somație nu se achită datoria, atunci organele fiscal e
recurg la verificarea bunurilor deținute de persoană fizică sau juridică, la
sediul/ reședința acesteia intrând în toate încăperile și în toate sursele
posibile de bunuri și venituri, în prezența lor sau în lipsa lor, cu participarea
unui reprezentant al familiei, a unui reprezentant al poliției și a doi martori
majori. Cu această ocazie, se stabilesc bunurile și valorile lor, din care se pot
recupera obligațiile de plată către bugetul statului.
d) Pentru creanțele bugetare ce urmează a fi stabilite de c ătre
instanțele ju decătorești, organele de execuție pot cere instanței să dispună,
după caz, măsuri asi guratorii, constând în stabilirea popririi asiguratorii
asupra veniturilor, a seches trului asi gurator asupra bunurilor mobile, a
ipotecii asupra b unurilor imobile ce apar țin ce lor chemați în judecată.
Bunurile sechestrate ca măsură asiguratorie vor fi ridicate de organul de
execuție silită în termen de 48 ore și depozitate în condiții de siguranță.
e) Începerea executării silite a creanțelor fi scale poate avea loc numai
în temeiul unui titlu executoriu , emis de organul competent.2
2 De menționat că, la executarea silită fac excepție veniturile ce provin din alo cații de stat
pentru copii; alocații pentru copii handicapați; indemnizațiile de naștere; aju toarele sociale;
ajutoarele sociale pentru mamele cu mulți copii; ajutoarele de de ces; bursele de orice fel
acordate elevilor și st udenților; ajutorul de șomaj și altele de acest fel. De asemenea,
popririle din salariul net lunar pot merge până la 1/3 sau 1/5 din valoarea acestuia, când
sunt urmărite și alte creanțe bugetare de la aceeași persoană fizică. Etapele
executării silite
a creanțelor
fiscale
20
Executarea silită prin poprire este o cale procedurală prin care
creditorul poate realiza indisponibilizarea unei sume de bani datorată
debitorului de către o al tă persoană. Sunt supuse executării silite prin
poprire, potrivit legii, orice sume ur măribile reprezentând venituri și
disponibilități bănești în lei și în valută, datorate debitorului de către terțe
persoane (terț poprit).
Procedura de executare silită p rin poprire începe cu emiterea popririi
decisă de organul de executare silită printr -o adresă ce se trimite terțului
poprit, împreună cu o copie de pe titlul executor. În același timp se va
înștiința și debitorul despre mă sura luată pentru ca acesta să po ată exercita
căile de atac legale. În termen de 5 zile, terțul poprit trebuie să înștiințeze
organul de execuție de primirea comunicării și dacă datorează sume de plată
debitorului și cu această dată se consideră înființată poprirea. În cazul în
care debit orul deține conturi bancare, organul de execuție poate proceda și la
aplicarea măsurilor de executare silită prin decontare bancară, iar în acest
caz terțul po prit este banca la care debitorul are conturi deschise în lei și în
valută, iar banca res pectiv ă, din acel moment, nu mai are voie să facă nici o
plată care ar diminua su ma supusă indisponibilizării.
Executarea silită asupra bunurilor mobile se face prin sechestrarea
și va lorificarea acestora, în temeiul unui titlu executoriu. Pot fi supuse
execu tării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepțiile menționate
de lege. Această procedură presupune următoarele etape:
a) trimiterea somației de plată ;
b) identificarea bunurilor mobile asupra cărora se va aplica sechestrul;
c) aplicarea sechestrului se face de către organul de execuție, în care scop
se încheie un proces -verbal ce cuprinde titlul executoriu și actul nor ma-
tiv, în baza căruia s -a pornit executarea silită; sumele datorate pentru ca re
se aplică sechestrul; datele privind debitorul și p ersoanele majore ce au
fost de față la aplicarea sechestrului; somația făcută și răspunsul aces teia;
datele privind individualizarea bunurilor sechestrate (starea lor de uzură,
punerea lor sub sigiliu sau ridicarea lor de la locul unde se află);
d) valorific area bunurilor sechestrate începe după termenul de
30 zile de la încheierea procesului -verbal de sechestru, dacă în acest
timp de bitorul nu a achitat obligațiile fiscale, cu excepția situațiilor în
care instanța ju decătorească a dispus desființarea sec hestrului,
suspendarea sau anu larea executării. Valorificarea bunurilor mobile
sechestrate se poate face prin: înțelegerea păr ților, prin vânzarea în
regim de consignație, prin licitație publică, prin vânzarea di rectă că tre
un cumpărător sau alte mod alități admise de lege
Procedura executării silite a imobilelor cuprinde următoarele etape:
a) Somația de plată , care se comunică debitorului de către organul de
execuție cu 5 zile înainte de începerea efectivă a execuției silite și
consecințele nerespect ării ei;
b) Identificarea și evaluarea bunurilor imobile , care se face de către
organul de execuție cu consultarea unor experți de specialitate, întocmind
totodată și un proces -verbal de identificare a bunurilor supuse executării;
c) Aplicarea sechestrul ui se face de către organul de execuție care
încheie procesul -verbal de sechestru, cu conținutul bunurilor și interdicțiile
debitorului pe durata execuției silite a bunurilor imobile, înscrierea dreptului
de ipotecă imobiliară a organelor fiscale în cartea funciară;
21
d) Valorificarea bunurilor imobile sechestrate , care se face prin licitație
publică, vân zarea directă sau alte modalități admise de lege.
2.4. RĂSPUNDEREA ÎN DOMENIUL FISCAL
Răspunderea în domeniul fiscal reprezintă un alt element pe care
legea fis cală îl cuprinde, cu scopul de a întării caracterul obligatoriu al
achitării impozitelor și ta xelor. În funcție de natura obligațiilor fiscale și de
faptele ce au condus la neîn deplinirea acestor îndatoriri legale, răspunderea
persoanelor juridice și fizice poate fi sub următoarele forme:
a. Răspunderea disciplinară revine, de regulă, persoanelor salariate în
instituții și agenților economici, când nu -și îndeplinesc obligațiile de
serviciu privind cal culul și plata la termen a impozitelor și taxelor. Aceasta
se stabilește de con ducerea unităților, în cadrul relațiilor de muncă între
unitate și salariați.
b. Răspunderea materială poate fi atrasă tot pentru anumiți salariați în
cadrul ra porturilor de muncă dintre aceștia și unitatea unde sunt salariați și
care, de regulă, se concretizează prin decizii de imputare emise de
conducerea unității unde salariații în cauză își desfășoară activitatea.
c. Răspunderea administrativă poate fi atrasă și concretizată sub
forma con travențiilor ce reprezintă fapte și/sau omi siuni cu grad de
periculozitate mai redus decât infracțiunea, cum ar fi: nede clararea în
termen a veniturilor și bunurilor impozabile; neîntocmire a la termen a unor
documente privind veniturile realizate de contribuabili; nereținerea sau
nevărsarea la termen a unor obligații ce se realizează prin stopaj la sursă;
sustragerea de la plata unor impozite și taxe și altele de acest fel, se
pedepsește prin plata de amenzi.
d. Răspunderea penală poate interveni în cazul neîndeplinirii
obligațiilor fiscale, atunci când acestea întrunesc elementele constitutive
unei infrac țiuni prevăzute de Codul Penal sau alte legi speciale emise în
acest scop (de exem plu: refuzul de a prezenta organelor de control
documentele justificative necesare sta bilirii obligațiilor față de stat;
întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de do cumente primare sau
evidențe contabile ori acceptarea unor astfel de documente, în cazul unor
diferențe de obligații fiscale; sustragerea de la plata obligațiilor fiscale; de –
clarații fictive cu privire la sediul societății în scopul de a se realiza
sustrageri de la pla ta unor obligații fiscale). Infracțiunile se pedepsesc cu
închis oare și/sau suspendarea/retragerea unor drepturi.
2.5. TESTE DE EVALUARE
1. În stabilirea impozitului pe profit se utilizează:
a. metoda autoimpunerii
b. metoda impunerii de către organele fiscale
c. “a” și “b”
2. Instrumentele (documentele) ce stau la baza impuneri lor fiscale sunt: Tipuri de
contravenții
22
a. declarația de impunere și declarația privind obligațiile de
plată la bugetul de stat
b. “a” procesul verbal de verificare a impunerii
c. “b” înștiințarea de plată
3. Pentru perceperea impozitelor și taxelor, se utilizează ca metode
principale:
a. metoda directă și a stopajului la sursă
b. “a” metoda impunerii și debitării
c. “b” metoda anulării de timbre mobile fiscale
4. Pentru proprietarii de autovehicule stabilirea impozitelor se face
prin:
a. metoda stopajului la sursă
b. metoda impunerii și debitării
c. metoda anulării de timbre mobile fiscale
5. Pentru stabilirea și încasarea impozitului pe dividende se utilizează
metoda:
a. stopajului la sursă
b. “a” impunerii si debitării
c. “b” directă (autoimpunerii)
6. Activitatea de urmărire a impozitelor și taxelor se realizează de căt re
aparatul fiscal și constă în:
a. depistarea contribuabililor și îndrumarea lor spre a -și achita
la timp obligațiile fiscale
b. “a” organizarea și ținerea unei evidențe stricte a debitărilor și
a încasărilor
c. “b” organizarea perceperii impozitelor și taxelor si stingerea
obligațiilor fiscale
7. Obligația fiscală se caracterizează prin:
a. este o obligație juridică și legală
b. “a” este o obligație ce îmbracă forma bănească (de regulă)
c. “b” este o obligație benevolă (voluntară)
8. Creanța fiscală și titlul de creanță fiscală sunt noțiuni cu conținut:
a. identic
b. diferit
c. se suprapun numai parțial
9. Care sunt trăsăturile specifice ale titlurilor de creanță fiscală:
a. este un act juridic declarativ, nu constatativ
b. “a” are forța de titlu executoriu
c. “b” poate fi un document scris sau numai o dispoziție verbală
10. Ordonanța procurorului sau dispoziția instanței judecătorești:
a. este un titlu de creanță fiscală
b. nu este un titlu de creanță fiscală
c. “a” și “b”
11. Stingerea obligației fiscale prin plată se poate face?
a. prin numerar
b. prin virament
c. “a” și “b”
12. Stingerea obligațiilor fiscale prin compensare se aplică în cazul în
care același contribuabil persoană fizică sau juridică are de plătit
23
obligația de plată la bugetul de stat și concomitent de primit bani de
la bugetul de stat dacă se îndeplin esc următoarele condiții:
a. plătitorul să nu aibă sume restanțe de plată
b. “a” după compensare mai rămân sume plătite în plus
c. “b” plata s -a făcut eronat la alt organ fiscal
13. Stingerea obligațiilor fiscale prin scădere se realizează în situațiile:
a. debitorul nu a re venituri sau bunuri urmăribile
b. “a” după încetarea executării silite rămân debite neachitate
c. “b” când debitorul a dispărut sau a decedat și nu a lăsat avere
14. Stingerea obligațiilor fiscale prin anulare se realizează prin:
a. acte normative cu caracter gener al (amnistie fiscală)
b. “a” decizii ale organelor fiscale competente la cererea
debitorului (în cazul amenzilor și penalizărilor)
c. “b” executarea silită
15. Stingerea obligațiilor fiscale prin prescripție se face prin trecerea
timpului de la constituirea titlului de creanță fiscală:
a. 5 ani pentru creanțele bugetare provenite din impozite și taxe
b. “a” de 3 ani pentru creanțele fiscale provenite din amenzi si
din majorări de întârziere
c. “b” de 10 ani pentru orice titlu de creanță fiscală
16. Formele răspunderii în domeniul fiscal sunt:
a. numai răspundere administrativă și disciplinară
b. numai răspundere materială și penală
c. “a” și “b”
17. În executarea silită a bunurilor mobile și imobile trimiterea somației
de plată și consecințele neîndeplinirii ei sunt :
a. o etapă pregătitoare obl igatorie
b. o etapă pregătitoare facultativă
c. o etapă pregătitoare fără minim efect
18. Executarea silită asupra bunurilor mobile și imobile se încheie de
regulă:
a. prin identificarea și evaluarea bunurilor
b. prin aplicarea sechestrului asupra bunurilor
c. prin valori ficarea bunurilor la licitație publică
Recomandări bibliografice
1. Botea P. Ioan – Metode și tehnici fiscale, Ed. S.C. Someșul S.A.
Satu Mare, 1998.
2. Condor Ioan – Impozite, taxe și contribuții datorate de persoanele
juridice, Ed. Tribuna Economică, Buc urești, 1998
3. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice, Ed. Eurostampa,
Timișoara, 2002.
4. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice. Breviar și studii de caz,
Ed. Euro stampa, Timișoara. 2002.
5. Moroșan Ioan – Fiscalitate, vol. I și II. Obligații fiscale, salariale
și sociale, Ed. Cont Consulting, Suceava, 2001.
6. Moșteanu Tatiana și colab. – Reforma sistemului fiscal în
România, Ed. Di dactică și Pedagogică, București, 1999.
7. Topciu Constantin și colab. – Fiscalitate, București, 1995.
24
8. Tulai I. Constantin – Finanțe, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj
Napoca, 2007.
9. Văcărel Iulian și colab. – Finanțe publice, Ed. Didactică și
Pedagogică, Bu curești, 2000.
25
TEMA 3. APARATUL FISCAL
CONȚINUT
3.1. Aparatul central fiscal
3.2. Organele Fiscale teritoriale
3.3. Organizarea și exercitarea controlului fiscal
REZUMAT
Aparatul fiscal cuprinde ansamblul organelor fiscale și de control ale
statului în sărcinate prin lege să asigure realizarea impunerii, urmăriri și
perceperii im pozitelor și taxelor și a controlului respectării legalității în
acest domeniu de activitate.
OBIECTIVE
Delimitarea organelor de specialitate centrale și teritoriale și
determinarea atribuțiilor acestora;
Organizarea și exercitarea controlului fiscal ;
3.1. APARATUL FISCAL CENTRAL
Aparatul central fiscal se compune din organele de specialitate ale
Guver nului.
Ministerul Finanțelor este organizat și funcționează ca organ al ad –
ministrației publice c entrale de specialitate cu rol de sinteză, care aplică
strategia și pro gramul Guvernului în domeniul finanțelor publice care are de
îndeplinit în principal următoarele atribuții :
a) Stabilește metodologii pentru elaborarea proiectului bugetului de
stat și a proiectelor bugetelor locale;
b) Elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și
raportul asu pra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de
rectificare a bugetului de stat operând rectificările corespunzătoare;
c) Elaborează proiecte de acte normative privind stabilirea
impozitelor directe și indirecte și urmărește perfecționarea așezării acestora;
d) Elaborează proiecte de acte normative cu privire la colectarea
veniturilor bu getare, procedurile de control fiscal și la relațiile dintre
contribuabil și ad ministrația fiscală;
e) Urmărește execuția normativă a bugetului de stat general
consolidat și toto dată stabilește măsurile necesare pentru î ncasarea
veniturilor și limitarea cheltuielilor în vederea încadrării în deficitul bugetar
aprobat;
f) Controlează, în condițiile legii, activitatea financiară a agenților
economici ur mărind stabilirea corectă și îndeplinirea integrală și la termen a
obligațiilor fi nanciare și fiscale față de stat;
g) Exercită, prin organele sale de specialitate, controlul operativ și
inopinat în legătură cu aplicarea și respectarea legislației fiscale și vamale,
acționând, prin mij loace specifice, pentru combaterea e vaziunii fiscale și a
corupției; Principalele
atribuții ale
Ministerului
Finanțelor
Publice
26
h) Soluționează în conformitate cu prevederile legale, plângerile,
contestațiile, cererile de revizuire și apelurile persoanelor fizice și juridice,
îndreptate împotriva mo dului de rezolvare a acestora de către organele
Ministerului de Finanțe;
i) Asigură tipărirea timbrelor fiscale, precum și a formularelor și
imprimatelor tipizate utilizate în activitatea fiscală și financiar -contabilă;
j) Elaborează strategii, studii comparative, priorități și proiecte de
acte nor mative privind politica fiscală a României;
h) Îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin acte normative pentru
domeniul său de activitate;
Ministerul Finanțelor pentru îndeplinirea atribuțiilor sale este autorizat
să efectueze următoarele operațiun i:
să ia măsuri pentru aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege;
să dea agenților economici dispoziții obligatorii pentru luarea
măsurilor de res pectare a legii, în urma controalelor efectuate de
competența mi nisterului;
să aprobe, în condițiile prevăzute de lege, înlesniri, restituiri,
compensări și amânării la plata impozitelor și taxelor;
să dispună plata, din conturile agenților economici în condițiile
legii, al văr sămintelor obligatorii, neachitate la termen precum și
majorările pen tru întârzierile la plată;
să aplice, prin organele abilitate, modalitățile de executare silite
și mă surile asiguratorii pentru recuperarea creanțelor fiscale;
să stabilească orice alte măsuri, în condițiile prevăzute de lege.
3.2.ORGANELE FISCALE TERITORIALE
Aparatul fiscal cuprinde, pe lângă aparatul propriu al Ministerului
Finanțelor și organele fiscale teritoriale care acoperă prin activitatea lor
întreg teritoriul țării și exercită atribuții cu caracter fiscal în toate localitățile
(municipii , orașe, comune).
Organele Fiscale teritoriale cuprind: Direcțiile generale ale finanțelor
publice și controlului financiar de stat județene și a municipiului București, în
subordinea cărora funcționează administrațiile financiare municipale și ale
sectoarelor din Bu curești; circumscripțiile fiscale orășenești și percepțiile
rurale. Organele de control fiscal efectuează verificările agenților economici
la sediul or ganelor fiscale folosind în acest scop informațiile din
documentele de raportare lun ară, trimestriale, semestriale și anuale, pe care
agenții economici sunt obligați să le depună la aceste organe ca: declarațiile
privind obligațiile de plată la bugetul de stat, bilanțul contabil, contul de
profit și pierderi, anexele la bilanț și alte doc umente care sunt verificate din
punct de vedere al formei și conținutului, urmărindu -se și modul de achitare
a obligațiilor fiscale.
Controlul fiscal la sediul agenților economici se realizează folosind în
acest scop informațiile din evidențele contabilit ății sintetice și analitice și
din alte do cumente ca: facturi fiscale, state de plată, chitanțiere, extrasele
conturilor bancare, ce curile, creanțele de plată, datele din evidențele fiscale
speciale.
Autoritățile administrației publice locale, exercit ă atribuții ce le revin,
potrivit le gii, privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea
27
impozitelor, ta xelor și a altor venituri ale bugetelor locale, inclusiv
majorările de întârziere și a amen zilor, soluționarea obiecțiunilor și
contestațiilor formulate la actele de control și de impunere, precum și
executarea creanțelor bugetelor locale. Autoritățile ad ministrației publice
locale pot acorda înlesniri la plata impozitelor, taxelor și altor venituri ale
bugetelor locale sub forma:
amânării și eșalonării la plată pentru orice fel de impozite, taxe
și alte ve nituri ale bugetelor locale;
scutiri și reduceri la plată pentru impozitele și taxele
reglementate prin acte normative;
amânări, eșalonări, scutiri și reduceri la plata majorărilor de
întârziere, cal culate pentru neplata la termen a obligațiilor
fiscale datorate.
3.3.ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA CONTROLULUI FISCAL
Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităților care au ca scop
prevenirea, con statarea și înlăturarea cazurilor de sustragere de la calcularea,
evidența și plata su melor datorate bugetului de stat și bugetelor locale și
altor sume ce constituie venituri de natură fiscale, a căror administrare
revine Ministerului de Finanțe, sau, după caz, au torităților a dministrației
publice locale.
Sunt supuse controlului fiscal, potrivit reglementărilor în vigoare3,
contri buabilii, persoane fizice și juridice, române și străine, precum și
asociațiile fără per sonalitate juridică, cărora le revin obligații fiscale .
Controlul fiscal se exercită de către Ministerul Finanțelor și unitățile
sale te ritoriale, prin aparatul fiscal și organele de control financiar, abilitate
prin lege, de numite organe de control fiscal, precum și de către serviciile de
specialitat e ale au toritățile administrației publice locale. Organizarea,
competența teritorială și atribuțiile a paratului fiscal se aprobă de către
Ministerul Finanțelor.
Principalele drepturi ce revin organelor de control fiscal sau, după
caz, ser viciilor de specialitate ale administrației publice locale se referă în
principal la:
să examineze orice înscrisuri, documente, registre sau evidențe con –
tabile ale contribuabililor care pot fi relevante pentru stabilirea
corectă a im pozitelor datorate și a respectării obligației fiscale;
să solicite contribuabililor informațiile, justificările sau explicațiile
referitoare la declarațiile sau la documentele supuse controlului;
să solicite prezența contrib uabililor sau a reprezentanților legali ai
acestora la sediul organului de control fiscal. Solicitarea se face în
scris și cu precizarea datei și a orei precum și scopul acesteia;
să primească copii de pe orice înscris, document sau înregistrare con –
tabilă;
să rețină, pe o perioadă de maxim 30 zile orice document sau orice
element material ce poate constitui probă sau o dovadă referitoare la
determinarea impozitelor datorate;
3 O.G. nr. 70/20.08.1997 Priv ind controlul fiscal, aprobată și modificată prin Legea 64/1999 și prin
O.G. nr. 113/30.06.1999, H.G. nr. 886/28.10.1999 pentru aprobarea instrucțiunilor de aplicare a
prevederilor O.G. nr. 70/1997. Drepturile organelor
de control fiscal
28
să facă constatări faptice cu privire la natura activităților
producătoare de ve nituri, în scopul respectării obligațiilor fiscale;
să stabilească, în urma controalelor efectuate, diferența de impozite
și taxe în sarcina contribuabililor, dacă este ca zul;
să intre, în prezența contribuabilului sau a reprezentantului său legal,
în ori ce incintă în care își desfășoară activitatea și în care se desfășoară
activități produ cătoare de venituri, în scopul respectării obligațiilor
fiscale;
să stabile ască în urma controalelor efectuate, diferența de impozite și
taxe în sarcina contribuabililor, dacă este cazul.
Controlul fiscal se desfășoară de regulă la sediul contribuabilului, ori
la sediul or ganului de control fiscal sau în alte locuri stabilite de comun
acord. Organul de control are obligația de a aviza contribuabilul ce urmează
a fi contactat cu 15 zile înainte de perioada de control, impozitele și
perioadele cuprinse în control. În cazul unor controale inopinate nu se mai
face avizul prealabil de control.
Rezultatele controlului fiscal se consemnează obligatoriu în procese –
verbale de control, în note de constatare sau în procese verbale de constatare
a contra vențiilor, după caz.
Procesul -verbal de control se semnează de inspectorul ce a făcut
controlul și de către contribuabilul controlat și reprezintă titlul de creanță
fiscală, iar diferențele de plată au termen de cel mult 15 zile de la data
comunicării rezultatelor controlului.
În nota de constatare se înscriu con statările cu privire la natura
activităților producătoare de venituri impozabile sau identificarea bunurilor
sau surselor impo zabile. Ea se mai întocmește și în cazul în care se fac
constatări a căror reconstituire sau dovedire ulterioară nu este posibil ă
întotdeauna. Nota de constatare se semnează de inspector și de
contribuabilul controlat.
Procesul -verbal de constatare a contravențiilor se încheie pentru
fapte a căror constatare și sancționare sunt de competența organelor fiscale.
Dreptul organelor d e control fiscal de a stabili diferențe de impozite și
majorări de întârziere pentru neplata la termen este de 5 ani de la data la
care a ex pirat termenul de depunere a declarației pentru perioada respectivă,
de la data ultimului termen de plată sau de la data comunicării impozitului
stabilit de organele fiscale.
Termenul de prescripție pentru stabilirea impozitelor și diferențelor de
impozite este în mod normal de 5 ani și de 10 ani, în caz de evaziune fiscală
stabilită printr -o hotărâre judecătoreas că definitivă.
În domeniul controlului fiscal sunt considerate contravenții:
refuzul contribuabilului de a prezenta documentele solicitate la
control;
neprezentarea contribuabilului sau a reprezentantului legal la locul
stabilit pentru desfășurare a controlului;
refuzul contribuabilului de a permite intrarea în sediu a organului
de control;
meținerea evidenței contabile și a documentelor justificative la
sediul sta bilit, sau păstrarea lor în condiții necorespunzătoare.
Documentele
de control
29
3.4. TESTE DE EVALUARE
1. În cadrul aparatului fiscal intră:
a. organele ce stabilesc taxele și impozitele
b. “a” organele ce realizează urmărirea și încasarea impozitelor
și taxelor
c. “b” organele ce realizează controlul fiscal și execuția silită
2. Între competentele Ministerului de Finanțe în domeniul fiscalității
menționăm:
a. să dea dispoziții obligatorii agenților economici
b. “a” să dispună plata din conturile agenților economici
c. “b” să aprobe înlesniri la plata taxelor și impozitelor
3. Între drepturile și obligațiile ce revin organelor de control se
evidențiază :
a. oprirea activității de producție pe perioada controlului
b. să solicite contribuabililor informații, justificări, explicații
la documentele supuse controlului
c. “b” să examineze orice înscrisuri ale contribuabililor ce pot
fi re levante pentru stabilirea și decontarea corecta a
datoriilor la bugetul de stat
4. Documentele ce se întocmesc in timpul și în urma controlului
fiscal sunt:
a. raport de control
b. notă de constatare și proces verbal de control sau de
constatare a contravenției
c. “a” si “b”
5. Neținerea evidenței contabile în condiții corespunzătoare și a
documentelor justificative se încadrează :
a. la contravenție
b. la infracțiune
c. la cazuri penale
6. Sustragerea obiectelor sau produselor de la plata impozitelor și
taxelor se poate sancționa d e Garda Financiara cu:
a. amenda contravențională
b. confiscarea bunurilor respective
c. “a” și “b”
7. Când sunt indici de suspectare a sustragerii unor bunuri de la obligațiile
fiscale organele de control acționează conform legislației în vigoare
(codul penal) prin :
a. aplicarea de amenzi contravenționale
b. întocmirea dosarului de cercetare penală
c. efectuarea de percheziții
8. Organismele de control specializat al statului în controalele
efectuate pe lân gă actele obișnuite de control: proces verbal de
control, notă de const atare, pro ces verbal de constatare și
sancționare, mai folosește și alte documente ca:
a. raport de control
b. referat de control
c. proces verbal de afișare, de sigilare, de ridicare a unor
bunuri, de lăsare în custodie a unor bunuri etc.
30
9. Organele financiare teri toriale cu caracter fiscal cuprind:
a. băncile comerciale locale
b. agențiile CEC locale
c. Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice și ale controlului
financiar locale cu aparatul din subordine
10. Controlul agenților economici la sediul acestora se face pe baza:
a. informațiilor din evidențele contabile
b. “a” facturi fiscale, state de plată, chitanțe fiscale
c. “b” extrase de cont bancar, CEC -uri
11. Controlul fiscal al agenților economici la sediul organelor fiscale se
face pe baza;
a. documentelor ce se raportează lunar, trime strial, semestrial
și anual
b. evidenței primare din cadrul firmelor
c. evidenței tehnico -operative din cadrul firmelor
12. Administrațiile publice locale în domeniul fiscalității pot acorda
înlesniri la plata impozitelor sub forma:
a. amânării și eșalonării plaților
b. “a” scutirea și reducerea la plata a impozitelor și taxelor
reglementate de lege
c. “b” amânarea, eșalonarea, scutirea și reducerea la plată a
majorărilor de întârziere pentru neplata la timp.
Recomandări bibliografice
3. Botea P. Ioan – Metode și tehnici fisc ale, Ed. S.C. Someșul S.A.
Satu Mare, 1998.
4. Condor Ioan – Impozite, taxe și contribuții datorate de persoanele
juridice, Ed. Tribuna Economică, București, 1998
13. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice, Ed. Eurostampa,
Timișoara, 2002.
14. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice. Breviar și studii de caz,
Ed. Euro stampa, Timișoara. 2002.
15. Moroșan Ioan – Fiscalitate, vol. I și II. Obligații fiscale, salariale
și sociale, Ed. Cont Consulting, Suceava, 2001.
16. Moșteanu Tatiana și colab. – Refo rma sistemului fiscal în
România, Ed. Di dactică și Pedagogică, București, 1999.
7. Topciu Constantin și colab. – Fiscalitate, București, 1995.
8. Tulai I. Constantin – Finanțe, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj
Napoca, 2007.
9. Văcărel Iulian și colab. – Finanțe publice, Ed. Didactică și
Pedagogică, Bu curești, 2000.
31
TEMA 4. IMPOZITELE INDIRECTE
CONȚINUT
4.1. Taxa pe valoarea adăugată (TVA)
4.2. Taxele speciale de consumație (ACCIZELE)
REZUMAT
Impozitele indirecte sunt acele impozite care se stabilesc asupra
bunurilor vân dute, serviciile prestate sau lucrărilor executate și de regulă
sunt incluse în preț și se percep cu prilejul vânzării de la cumpărător, ceea ce
înseamnă că ele vizează chel tuielile. Cele mai importante impozite indirecte
sunt: taxa pe valoarea adăugată (TVA); accizele, taxele vamale și alte taxe
ca cele pentru jocurile de noroc, pentru eli berarea de licențe și autorizații de
funcționare, taxele judiciare și extrajudiciare de timbru etc.
OBIECTIVE
Definirea TVA, principal elor principii, sfera și câmpul de aplicare;
Determinarea obiectului (materiei impozabile) și excepțiile;
Definirea taxelor de consumație și a bazei impozabile.
4.1.TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ (TVA)
TVA a fost stabilită și aplicată la noi în țară din anul 1993 ca un impozit
indirect, care se aplică pe întreg circuitul economic, până la uti lizatorul fi nal al
produselor sau serviciilor, asupra valorii adăugate în fie care fază a acestui circuit,
normele referitoare la acest impozit fiind prevăzute în Ti tlul VI al Codului Fiscal.
Valoarea adăugată este echivalentă cu diferența dintre valoarea
vânzărilor și cum părărilor aceluiași stadiu al circuitului economic sau scăzând
din vânzarea bunurilor sau pres tarea serviciilor plătite efectuate pentru
bunurile achiziționate și serviciile pres tate ce au fost înglobate în valoarea
încasată într -o perioadă de timp (de regulă, lunar).
TVA este aplicată pe întreg circuitul economic al produselor de la
achizițion area materiilor prime și până la utilizarea finală a produselor sau a
serviciilor, cu precizarea că se aplică numai la valoarea adăugată în fiecare
fază a acestui ciclu.
Sfera și câmpul ei de aplicare: perceperea TVA se face asupra
valorii adăugate pentr u bunurile care circulă sau serviciile ce se prestează,
avându -se în vedere principiul teritorialității. Conform acestui principiu,
bunurile și serviciile ce determină operațiuni impozabile referitor laTVA
sunt operațiunile care constituie sau sunt asimil ate cu o livrare de bunuri
sau o prestare de servicii , în sfera taxei, efectuate cu plată , iar locul de
livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în
România (art.126 CF);
c) O caracteristică specifică TVA este cea al deducerii : dreptul de
deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei. Orice persoană
impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt
destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: Principalele
principii ce
stau la baza
TVA
32
– operațiuni taxabile;
– operațiuni rezultate din activități economice pentru care locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar
fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate
în România;
– operațiuni scutite de taxă
Obiectul impozabil (materia impozabilă ) al TVA îl reprezintă
operațiunile cu plata și cele asimilate acestora.
a) Livrările de bunuri mobile cuprind toate operațiunile prin care
se realizează transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile
corporale, indiferent de forma juridică prin care se realizează: vânzare,
schimb, aport în bunuri la capitalul social al societății comerciale, transferul
bunurilor închiriate la o anumită dată prevăzută în contract sau în convenție.
b) Transferul proprie tății bunurilor imobile intră în sfera de aplicare a
TVA numai în măsura în care operațiunile au loc între agenții economici, ori
între aceștia și instituțiile publice sau persoane fizice, indiferent de forma prin
care se realizează ope rațiunea respectiv ă (vânzare, schimb etc.). În această
categorie se încadrează toate con strucțiile imobiliare, indiferent de natura lor,
ca: locuințe, vile, construcții in dustriale, co merciale, agricole etc.; terenurile
pentru construcții, inclusiv cele pe care sunt amplasate imo bilele; bunurile
mobile ce nu se pot detașa de construcții fără a le de teriora (instalații și cazane
de apă, de încălzire etc.).
c) Prestările de servicii sunt impozitate cu TVA numai când sunt
utilizate în România, indiferent de locul unde este situat sediul sau
domiciliul prestatorului de servicii, astfel că, în funcție de principiul
teritorialității se stabilesc și criteriile determinării locului prestării
serviciului utilizat în România și care, în general, sunt ori sediul
prestatorului, ori domiciliul acestuia:
d) Achiziții intracomunitare de bunuri (între țările membre U.E.) și
care se referă la obținerea dreptului de a dispune, ca și un proprietar de
bunuri mobile corporale expediate, sau transportate la destinația indicată de
cumpărător, de către furnizor sau de către altă persoană în contul
furni zorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de
plecare sau de expedierea bunurilor.
e) Importul de bunuri și servicii introduse în țară direct sau prin
intermediari autorizați, ca persoane fizice sau juridice, în condiț iile
prevăzute de Regulamentul vamal, intră în sfera obiectului TVA.
Operațiuni scutite de TVA sunt:
a. Livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunității de
către furnizor sau de altă persoană în contul său;
b. Livrările de bunuri și prestăr ile de servicii rezultate din activitatea
specifică au torizată, efectuată în țară de: unitățile sanitare, inclusiv veterinare
și de asistență so cială ca: spitale, sanatorii, policlinici, dispensare, cabinete și
laboratoare medicale, cen tre de îngrijir e și asistență, centre pilot pentru copiii
cu handicap, cămine de bă trâni și pensionari, case de copii, stații de salvare,
stațiunile balneo -climaterice, bi letele de tratament în stațiunile balneo –
climaterice, serviciile funerare prestate de uni tățile sanitare; unitățile și
instituțiile de învățământ cuprinse în sistemul național de în vățământ
autorizat, casele de ajutor reciproc, BNR pen tru operațiile specifice re glemen-Operațiuni
impozab ile
33
tate în mod expres prin Legea nr. 101/1998 pri vind Statutul BNR, cu mo difi-
cările și completările ulterioare, societățile de asigurare și reasigurare,
Compania Na ționala „Loteria Română”, ta xele de intrare la castele, muzee,
târguri și expoziții, gră dini botanice și zoologice; ac tivitățile de taximetrie
desfășurată d e persoane fizice au torizate, precum și ope rațiunile ce intră în
sfera de aplicare a impozitului pe spectacole.
c. Operațiunile de import pentru: bunurile scutite de taxe vamale
prin Tariful vamal de import al României;
d. Mărf urile importate și comercializate în regim duty -free,
precum și prin ma gazinele pentru servirea în exclusivitate a
reprezentanțelor diplo matice și a per sonalului acestora;
e. Bunurile introduse în țară fără plata taxelor vamale, potrivit
regimului va mal apli cabil persoanelor fizice;
f. Reparațiile și transformările la navele și aeronavele românești în străi –
nătate;
g. Licențe de filme și programe, drepturi de transmisie, abonamente la
agen ții de știri externe destinate activității de radio și televiziune ;
h. Importul de bunuri efectuate de instituții publice cu garanție de stat;
i. Unele scutiri de la plata TVA au în vedere latura socială a activităților
economice, un de se in clud: protezele de orice fel, produsele ortopedice, articolele
de îm brăcăminte și î ncălțăminte pentru copii sub un an, uniformele pentru co piii
din învățământul primar și preșcolar ș.a.
Este considerată persoană impozabilă orice persoană care
desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități
economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
Activitățile economice cuprind activitățile producătorilor
comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive,
agricole și activită țile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea,
constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau
necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate . Sunt
considerați plătitori de TVA și următoarele categ orii:
titularii operațiunilor de import de bunuri, direct, prin comisionari în
vamă sau terțe persoane juridice, care acționează în numele și din or –
dinul titularului operațiunilor de import;
persoanele fizice, pentru bunurile introduse în țară, pot rivit re gulamen-
tului vamal aplicabil acestora;
persoanele juridice sau fizice cu sediul sau domiciliul stabil în România
pentru bunurile din import închiriate, inclusiv cele pe bază de contract
de leasing, precum și de prestatorii de servicii cu sediul în străinătate re –
feritoare la cesiuni și concesiuni ale dreptului de autor, de brevete de
mărci, de fabrică și de comerț; prestații de publicitate, de consulting, a
experților contabili, a avocaților, operațiuni bancare, financiare, de asi –
gurare și reasigurare.
Baza de impozitare a TVA o reprezintă contravaloarea bunurilor
livrate sau a serviciilor prestate, exclusiv TVA, și este determinată de:
a) Prețurile negociate între vânzător și cumpărător, inclusiv accizele
stabilite potrivit normelor legale;
b) Tarifele pentru prestările de servicii;
c) Sumele rezultate din aplicarea cotei de comision sau sumei
convenite între prețurile intermediare; Operațiuni scutite de
TVA
Plătitorii de TVA
34
d) Prețurile de piață sau, în lipsa acestora, costurile de producție ale
bunurilor preluate din acti vele societății ;
e) Valoarea în vamă a bunurilor importate, determinată potrivit legii,
la care se adaugă taxa vamală, alte taxe și accizele datorate pentru bunurile
importate;
f) Prețurile de piață sau, în lipsa acestora, a costurilor aferente
servicii lor prestate de contribuabili în scopuri care nu au legătură cu
activitatea economică desfășurată de aceștia sau pentru alte persoane fizice
ori juridice în mod gratuit;
g) Prețurile vânzărilor efectuate din depozitele vămii sau prețurile
stabilite prin licitație.
Pentru determinarea bazei de impozitare aferente livrărilor de bunuri
și prestărilor de servicii cu plata în devize furnizorul sau, după caz,
prestatorul es te obligat să emită concomitent factura atât în devize, cât și în
lei, utilizând cursul de schimb stabilit de BNR, valabil pentru ziua livrării
mărfurilor.
Regimuri speciale privind TVA:
a) Pentru întreprinderile mici, stabilite ca persoana impozabilă ale
cărei cifră de afaceri anuală declarată sau realizată este inferioară plafonului
de 65.000 euro ( din iulie 2012) 4, poate solicita scutirea de taxă.
b) Pentru agențiile de turism, baza d e impozitare este marja de profit.
c) Pentru bunurile second -hand, opere de artă, obiecte de colecție și
antichități, baza de impozitare o constituie marja profitului calculată ca
diferență între prețul de vânzare și prețul de cumpărare.
d) Pentru aurul de investiții sub formă de lingouri sau pachete
acceptate/cotate pe piețele de metale prețioase având puritatea minimă de
995‰, sunt scutite de TVA. Nu reprezintă aur de investiții monedele
vândute în scop numismatic.
Taxa pe valoarea adăugată (TVA) se cal culează prin aplicarea cotei
stabilite de legislația în vigoare asupra bazei de impozitare de terminate
conform precizărilor din normativele în vigoare. Astfel în România , în anul
2016, pe baza codului fiscal se aplică următoarele cote :
a) Cota standard de 2 0% se aplică pentru toate operațiunile;
b) Cota redusă de 9% se aplică pentru:
dreptul de intrare la castele, muzee, grădini zoologice
etc;
pâine și produse de panificație;
livrările de manuale școlare, cărți, ziare, reviste ( fără cele de
publicitate);
livrările de proteze de orice fel;
medicamente de uz uman și veterinar;
cazarea în hoteluri;
d) Operațiuni scutite de TVA:
exportul de bunuri, transportul și prestările de servicii legate direct
de exportul bunurilor, efectuate de contribuabili cu sediul în
România a că ror contravaloare se încasează în valută în conturi
bancare deschise de bănci autorizate de BNR;
4 220.000 lei – echivalent ul în lei se stabilește la cursu l de schimb de la data aderării la
Uniunea Europeană Cotele de
impozitare a TVA
35
transportul internațional de persoane în și din străinătate, efectuat
de con tribuabili autorizați prin curse regu late, precum și prestările
de ser vicii legate direct de aceasta;
transportul de mărfuri și de persoane în și din porturile și
aeroporturile din Ro mânia, cu nave și aeronave sub pavilion
românesc, comandate de beneficiari din străinătate;
trecerea mijloa celor de transport de mărfuri și de călători cu
mijloace de transport specializate, între România și statele vecine;
transportul și prestările de servicii accesorii transportului aferente
mărfurilor din import, efectuate pe parcurs extern și pe parcurs
intern, până la punctul de vămuire și întocmire a declarației
vamale;
spitalizarea și îngrijirea medicală;
prestările de servicii stomatologice;
livrările de organe și sânge;
activitatea de învățământ autorizată;
prestările de servicii pentru protecția copi lului, pentru sport;
serviciile poștale;
negocierea și acordarea de credite;
arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri
imobile;
livrările de carburanți și/sau de alte bunuri destinate utilizării sau
încorporării în nave și aeronave ca re prestează transporturi
internaționale de persoane și de mărfuri;
prestările de servicii efectuate în aeroporturi aferente aeronavelor
în tra fic internațional sau în porturi aferente navelor de comerț
maritim și pe fluvii internaționale.
reparațiile la mijloacele de transport contractate cu beneficiari din
străinătate;
bunurile și serviciile în favoarea directă a misiunilor diplomatice, a
oficiilor consulare și a reprezentanțelor internaționale,
interguvernamentale a creditate în România;
bunurile și serviciile finanțate din ajutoare sau împrumuturi ne rambur-
sabile acor date de guverne străine, de organisme internaționale și de or –
ganizații non profit și de caritate din străinătate sau din țară și altele de
acest gen.
Exigibilitatea TVA reprezintă dreptul organului fiscal de a pretinde
plătitorului plata TVA la o anumită dată. Ea este, de regulă, generală și
simultană cu obligația de plată pentru cumpărările sau livrarea de bunuri și
se situează în mo mentul trecer ii bu nurilor respective în posesia
cumpărătorului; sau când a avut loc transferul de pro prietate. Exigibilitatea
poate fi anticipată sau ulterioară faptului generator de plată.
Exigibilitatea TVA este anticipată obligației de plată atunci când con –
travaloarea bunurilor sau serviciilor se încasează înaintea efectuării livrării
bunurilor sau pre stării serviciilor, iar exigibilitatea ulterioară faptului
generator de plată este în cazurile în care transferul de bunuri sau servicii se
face tot timpul (a pă, gaze, curent etc.), iar declarația de impozitare se face o
dată pe lună. Exigibilitatea TVA
36
Plătitorii de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente
bunurilor și serviciilor achiziționate destinate realizării de:
a) Operațiuni supuse TVA prevăzute în codul fiscal;
b) Bunuri și servicii scutite de TVA pentru care, prin lege, se
prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere;
c) Acțiuni de sponsorizare, reclamă și publicitate, precum și pentru alte
acțiuni prevăzute de lege, cu res pectarea plafoanelor și destinațiilor prevăzute în
acestea.
Nu poate fi dedusă, potrivit legislației în vigoare, TVA aferentă
intrărilor referitoare la:
bunuri și servicii achiziționate de contribuabili care nu sunt
înregistrați la or ganele fiscale ca plătitori de TVA;
bunurile și serviciile destinate realizării de operațiuni scutite de
TVA și pentru care prin lege nu se prevede exercitarea dreptului
de deducere;
bunurile și serviciile achiziționate de furnizorii sau prestatorii
de servicii în con tul clienților și care apoi se decontează
acestora;
servicii de transport, hoteliere, alimentație publică și altele de
aceeași na tură prestate pentru contribuabilii ce desfășoară
activitate de inter mediere în turism;
alte cheltuieli care nu au le gătură directă și exclusivă cu
activitatea eco nomică cum ar fi cele de divertisment sau de
spectacole;
băuturi alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de
protocol;
bunurile lipsă sau depreciate calitativ în timpul transportului
cooptate la pre luare peste normele legale, neimputabile, pe baza
documentelor în tocmite pentru pre dare-primire a bunurilor de la
transportatori și pentru înregistrarea lor în gestiunea ag entului
economic.
bunuri și servicii aprovizionate pe baza de documente care nu
îndeplinesc condițiile legale privind întocmirea și circuitul lor,
sau fără a avea documente justificative.
Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare o perațiune în
parte, ci pe ansamblul operațiunilor realizate în cursul unei luni, iar pentru exer –
citarea acestui drept este necesar ca bunurile și serviciile achiziționate sau
provenite din producție proprie să fie folosite exclusiv pentru realizarea
operațiunilor cu drept de deducere.
Dacă există agenți economici care realizează operațiuni cu drept de
deducere cât și operații fără drept de deducere a TVA , atunci dreptul de
deducere se determină în raport cu participarea bunurilor și serviciilor
achiziț ionate la realizarea opera țiunilor cu drept de deducere. În acest caz
gradul de participare la realizarea dreptului de deducere se calculează pe
baza de pro-rată care se înmulțeștecu valoarea totală a taxei de dedus.
Pro-rata se calculează ca raport între contravaloarea bunurilor livrate
și a serviciilor prestate cu drept de deducere și totalul operațiunilor realizate.
Pro-rata se determină, de regulă, anual, pe baza rezultatelor din anul
precedent sau corespunzător regimului TVA aferentă bunurilor și serviciilor Regimul
deducerilor TVA
Deduceri pentru
persoane
impozabil e cu
regim mixt.
Pro-rata TVA
37
prevăzute a se realiza în anul curent și se comunică la începutul anului
organului fiscal competent.
Agenții economici plătitori de TVA, în vederea exercitării dreptului de
dedu cere au următoarele obligații :
a) Să justifice prin documente legal întocmite cuantumul taxei;
b) Să justifice că bunurile în cauză sunt destinate pentru nevoile
firmei și sunt proprietatea acesteia.
Documentele necesare pentru justificarea cuantumului taxei sunt:
a) Facturile fiscale pentru bunurile și serviciile achiziționate de la
furnizorii interni;
b) Declarația vamală de import sau actul constatator al organelo r
vamale;
c) Documentul care confirmă achitarea TVA de către agentul economic de
către persoanele fizice pentru bunurile introduse în țară potrivit regulamentului
vamal în vigoare.
d) Documentele specifice care privesc activitatea financiară și
contabil ă pentru anumite activități cuprinse în hotărâri de Guvern.
Determinarea TVA de plată /recuperat
Închiderea conturilor de TVA prin procedeul deducerii se face lunar,
calculând diferența dintre TVA colectată (contul 4427) și cea deductibilă
(contul 4426), rezultatul înregistrat putând reprezenta:
TVA de plată (contul 4423), dacă TVA colectat este ma i mare
decât TVA deductibil, care, dacă nu se compensează cu TVA de
recuperat în decursul perioadei de declarare (trimestru, semestru),
trebuie virat la bugetul statului până în data de 25 a lunii
următoare perioadei de declarare.
TVA de recuperat (contul 4424)dacă TVA deductibilă din luna
respectivă este mai mare decât TVA colectată, care se poate
compensa cu TVA datorată bugetului de stat (TVA de plată –
4423 ), din alte perioade de declarare, sau se poate recupera prin
bifarea opțiunii respective din decon tul de TVA.
În cazul în care agentul economic a efectuat atât operațiuni
impozabile, cât și operațiuni neimpozabile, acesta are dreptul să deducă
numai o parte de TVA deductibilă după aplicarea pro -ratei TVA.
Pro-rata se determină ca raport între5:
a) suma totală, fără taxă, a operațiunilor constând în livrări de bunuri
și prestări de servicii care permit exercitarea dreptului de deducere, la
numărător; și
b) suma totală, fără taxă, a operațiunilor care permit exercitarea
dreptului de deducere și a ope rațiunilor constând în livrări de bunuri și
prestări de servicii care nu permit exercitarea dreptului de deducere, la
numitor .
5 art.147 (6) Cod Fiscal Documentele
justificative în
domeniul TVA
38
TVA de dedus = (TVA deductibilă x pro-rata)/100.
Declararea TVA la organele fiscale competente se face prin Decontul
de TVA (D300 cu variantele sale în funcție de perioada de declarare).
Obligațiile plătitorilor de TVA se pot grupa în următoarele categorii:
a) Obligații cu privire la înregistrarea la organele fiscale , care sunt:
să depună la organul fiscal din raza teritori ală unde își desfășoară ac tivi-
tatea o declarație de înregistrare ca plătitor în termen de 15 zile de la data
începerii acti vității sau a modificării condițiilor de desfășurare a a cestora.
Organele fiscale analizează declarația depusă și atribuie cod ul fis cal necesar
evidențierii și stabilește dacă este plătitor de TVA sau nu;
să solicite organelor fiscale scoaterea din evidență ca plătitor de taxă în
caz de încetarea activității, în termen de 15 zile de la data actului legal în
care se consemneaz ă situația respectivă.
b) Obligații cu privire la întocmirea documentelor :
să consemneze livrările de bunuri și prestările de servicii în facturi
fiscale sau în documente legal aprobate și să complecteze toate datele
prevăzute de acestea.;
să solicite de la furnizorii sau prestatorii de servicii facturi fiscale sau
documente legale aprobate pentru toate bunurile și serviciile achi ziționate și
să verifice întocmirea corectă a acestora;
importatorii sunt obliga ți să întocmească declarația vamală de import
direct sau prin reprezentanți autorizați și să determine potrivit legii valoarea
în vamă, taxele vamale, alte taxe și accizele datorate și pe baza acestora să
calculeze și TVA datorată bugetului de stat.
c) Obligații cu privire la evidența operațiunilor :
să țină evidența contabilă potrivit legii, completând Jurnalele de TVA
care să permită determinarea bazei de impozitare și TVA colectată ,
deductibilă și de plată;
să întocmească și să depună la termenul stabilit de lege (trimestrial,
lunar, semestrial sau anual) la organul fiscal competent până la data de 25 a
lunii următoare, decontul de TVA potrivit modelului stabilit de Mi nisterul
de Finanțe;
să furnizeze organelor fiscale toate justificările nece sare în vederea sta –
bilirii operațiunilor impozabile executate atât la sediul principal cât și la
subunități.
să contabilizeze distinct veniturile și cheltuielile determinate de ope ra-
țiunile participărilor în participațiune, deoarece obligațiile privi nd TVA
revin asociatului ce ține evidența contabilă a veniturilor și chel tuielilor
potrivit contractului încheiat între părți.
d) Obligații cu privire la plata TVA :
să achite taxa datorată, potrivit decontului întocmit până la data de 25 a
lunii următoare perioadei declarate;
să achite TVA aferentă bunurilor din import definitiv, la organul vamal,
conform regimului în vigoare privind plata taxelor vamale;
să achite TVA aferentă operațiunilor de leasing, corespunzător sumelor
și termenelor d e plată, prevăzute în contractele încheiate cu locatorii Obligațiile
plătitorilor de
TVA
39
finanțatori din străinătate;
să achite taxa datorată bugetului de stat anterior depunerii cererii la or –
ganul fiscal pentru scoaterea din evidență ca plătitor de TVA, în caz de
încetare a activ ității.
Sancțiuni aplicate plătitorilor de TVA se pot manifesta prin
următoarele
a) Aplicarea de penalități și dobânzi de întârziere la plata TVAcu
întțrziere, plata incompletă sau neplata TVA;
b) Aplicarea de am enzi contravenționale în cazul unor abateri de la
legislația în vigoare referitoare la nedepunerea sau depunerea cu întârziere a
documentelor la organele fiscale teritoriale, refuzul furnizării sau
prezentarea cu întârziere a informațiilor cerute de organe le fiscale în vederea
stabilirii operațiilor impozabile etc.
d) Executarea silită a creanțelor
e) Anularea din oficiu a înregistrării în scop de TVA, dispunerea
suspendării activității agentului economic la constatarea pentru întârzieri
repetate de la pla ta taxelor la bugetul de stat până la efectuarea plăților;
4.2. TAXELE SPECIALE DE CONSUMAȚIE (ACCIZELE)
Taxele speciale de consumație se datorează bugetului de stat pen tru
anumite produse din țară și din import, al căror regim este reglementat de
Titlul VII din Codul fiscal.
Toate țările membre ale Uniunii Europene își stabilesc impozitele
indirecte (TVA și accizele) în funcție de prevederile unor directive
comunitare ce conțin atât principii generale de stabilire a acestor impozite
cât și nivelele m inime de impozitare impuse. Definirea și încadrarea
produselor accizabile este făcută pe poziții și coduri tarifare, potrivit
Nomenclaturii Combinate din Tariful Vamal Comun European (TARIC).
Există două grupe de produse supuse accizelor:
– produse supuse obligatoriu accizelor în toate țările membre
ale Uniunii Europene (Accize armonizate): produse cu
alcool, produse din tutun și uleiurile minerale și electricitatea;
– alte produse accizabile, care se stabilesc de către fiecare țară
membră.
A) Accizele pentru produsele cu alcool. În grupa alcool brut, alcool
etilic rafinat, băuturi alcoolice și orice alte produse care conțin alcool etilic.
Plătitori de accize sunt:
a) Agenții economici -persoane juridice, asociații famili ale și persoane
fizice autorizate – care produc sau importă astfel de produse;
b) Agenții economici care cumpără de la producătorii individuali
(persoane fizice) produse supuse accizelor, pentru prelucrare și/sau
comercializare;
c) Agenți economici, pentru cantitățile de produse supuse accizelor,
obținute din producția proprie sau din import, care sunt acordate ca
dividende sau ca plată în natură acționarilor, asociațiilor și, după caz,
persoanelor fizice, consumate pentru re clamă și publicitate.
Începând cu data de 15 februarie 2000, toate livrările de alcool Sancțiuni
referitoare la
evidența TVA
Grupele de
produse accizabile
40
efectuate de că tre agenții economici producători interni și importatori,
precum și livrările de bău turi al coolice efectuate de către agenții economici
producători interni importatori și co mercianți în sistem en -gros sunt
facturate în momentul livrării.
B) Accizele datorate pentru produsele din tutun. Produsele din
tutun pentru care se percep accize, în contextul legii, se refer ă la următoarele
subgrupe :
țigaretele (cu sau fără filtru) indiferent de proveniența și de
calitatea acestora;
țigările și țigările de foi;
tutun destinat fumatului.
Plătitori de accize pentru produsele de tutun sunt: agenții economici
(persoane ju ridice, asociații familiare și persoane fizice autorizate), care
produc sau importă astfel de produse.
C) Accizele pentru produsele petroliere. Produsele petroliere ce
constituie obiectul accizelor datorate bugetului de stat vizează următoarele
subgrupe :
benzine cu plumb;
benzine fără plumb;
motorine;
petrol lampant;
gaze naturale.
Plătitorii de accize sunt agenții economici producători sau
importatori de astfel de produse.
Accizele datorate bugetului de stat sunt stabilite sub formă de sumă
fixă în echivalent euro pe tona de produs finit .
D) Alte produse accizabile. În obiectul accizelor se cuprind, în mod
limitativ, produsele din import și din țară, prevăzute în mod ex pres într -o
listă anexă la reglementările în vigoare privind regimul accizelor. Alte
produse supuse accizelor:
cafea verde; cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori; cafea
solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă;
Plătitori ai accizelor care au devenit exigibile sunt:
a) în ceea ce privește ieșirea unor produse accizabile dintr -un regim
suspensiv de accize: antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau
orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul
suspensiv de accize ori în numele căreia se efe ctuează această eliberare și, în
cazul ieșirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care
a participat la această ieșire;
b) în ceea ce privește deținerea unor produse accizabile: persoana care
deține produsele accizabile sau orice a ltă persoană implicată în deținerea
acestora;
c) în ceea ce privește producerea unor produse accizabile: persoana
care produce produsele accizabile sau, în cazul unei produceri
neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora;
d) în ce ea ce privește importul unor produse accizabile: persoana care
declară produsele accizabile sau în numele căreia produsele sunt declarate în
momentul importului ori, în cazul unui import neregulamentar, orice altă
persoană implicată în importul acestora Plătitorii accizelor
41
Accizele pentru produsele accizabile achiziționate de o persoană
fizică pentru uz propriu și transportate personal de aceasta în România sunt
exigibile numai în statul membru în care se achiziționează produsele
accizabile
Baza de impozitare a accizelor este diferită, în funcție de felul
operațiunilor astfel:
pentru produsele din producția internă, baza de calcul o
constituie pre țul de livrare, mai puțin accizele, respectiv prețul
producătorului, care nu poate fi mai mic decât suma costurilor
ocazionate de obținerea pro dusului respectiv;
pentru produsele din import, baza de calcul o constituie
valoarea în va mă, la ca re se adaugă taxele vamale și alte taxe
speciale stabilite con form legii;
pentru bunurile provenite de la persoanele fizice neînregis trate
ca agenți eco nomici, dar comercializate de agenți economici,
baza de cal cul o con stituie contravaloarea ce se cuvine
deponentului pentru bu nurile vândute;
pentru bunurile amanetate de către persoanele fizice, devenite
proprietatea caselor de amanet și vândute de acestea, baza de
calcul o con stituie contravaloarea încasată de casele de amanet
la vânzarea bunurilor res pective, mai puțin accizele.
Cota de impunere accizele preced taxele pe valoarea adăugată și se
calculează o singură dată , existând trei modalități de exprimare a accizelor:
– sume specifice exprimate în echivalent euro pe unitatea
de măsură (ex: la băuturi fermentate 34,05 Euro/hl);
– cote procentuale;
– accize compuse formate din sume specifice exprimate în
echivalent euro pe unitatea de produs plus o cotă
procentuală (ex: la țigarete 9,1Euro + 30% /1000 de
țigarete).
Scutite de plata accizelor sunt următoarele categorii de bunuri și
produse:
a) Bunuril e din import provenite din donații sau finanțate direct din
împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și
tehnică, acordate de guverne străine, organisme internaționale și organizații non –
profit și de caritate, instituțiilo r de învățământ și de cultură, ministerelor și altor
organe ale administrației publice;
b) Produsele livrate la rezerva de stat și la rezerva de mobilizare pe
perioada cât au acest regim;
c) Produsele comercializate prin magazinele autorizate , potrivit le gii,
să comercializeze mărfuri în regim de “duty -free”. Pentru aceste produse,
scutirea se acordă prin restituirea accizelor plătite la achiziționarea lor;
d) Produsele importate în regim de tranzit sau de import temporar ,
atâta timp cât se află în aceast ă situație;
e) Alcoolul etilic rafinat, utilizat în producția de alcool sanitar ,
numai pentru cantitățile de alcool sanitar livrate direct unităților sanitare și
farmaciilor, sau, utilizat în producția de medicamente și de oțet alimentar.
Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum și în
statul membru în care se face eliberarea pentru consum. Condițiile de Tipuri de accize
Exigibilitatea
accizelor
42
exigibilitate și nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în
vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are
loc eliberarea pentru consum
Momentul când se naște obligația plății accizelor sau momentul
datorării accizelor îl constituie:
data efectuării livrării, pentru produsele din producția intern ă;
data înregistrării declarației vamale de import, pentru
importatori;
data cumpărării, pentru agenții economici achizitori;
data vânzării bunurilor, pentru produsele vândute în sistem de
consignație, precum și pentru bunurile vândute la casele de
amanet;
data efectuării livrării băuturilor alcoolice, pentru alcoolul etilic
rafinat utilizat ca materie primă la obținerea acestora, în cazul
unităților care dețin atât secții de producere a alcoolului etilic
rafinat, cât și secții de producere a băuturilor alc oolice.
Pentru operațiuni interne, exigibilitatea plății apare lunar, termenul de
plată fiind până la data de 25 a lunii următoare.
Accizele se stabilesc și se plătesc în lei. Valoarea în lei a accizelor
datorate bu getului de stat, stabilite în echivale nt euro pe unitatea de măsură,
se determină prin trans formarea sumelor exprimate în echivalent euro la
cursul de schimb valutar co municat de Banca Naționala a României.
Obligațiile plătitorilor de accize sunt următoarele:
înregistrarea ca plătitori (antrepozitari) de astfel de
impozite la organele fiscale te ritoriale;
calcularea corectă și vărsarea la bugetul de stat a
accizelor la ter menul stabilit;
organizarea evidenței accizelor , realizată prin: înregistrarea
în con tabilitatea sintetică și analitică a operațiunilor pre văzute cu accize, a
accizelor cal culate și a vărsării integrale și la timp a acestora; organizarea
evidenței spe ciale privind produsele accizabile și accizele, prevăzută de
legea fiscală;
întocmirea și depunerea lunară , la organele fiscale
teritoriale com petente (in evidența cărora sunt înregistrați ca plătitori de
accize), până la da ta de 25 a lunii următoare, a formularului ”Declarație
privind obli gațiile de plata la bugetul de stat” (D100), prin excepție
destinat arul înregistrat care primește doar ocazional produse accizabile are
obligația de a depune declarația de accize pentru fiecare operațiune în parte.
declarații privind achiziții și livrări intracomunitare
Destinatarii înregistrați și reprezentanții fiscali au obligația de a transmite
autorității competente o situație lunară privind achizițiile și livrările de
produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care
se referă situația, în condițiile stabilite prin normele metodologice
.
Noțiuni specifice evidenței accizelor :
Antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică
autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activității sale, să producă,
să transforme, să dețină, să primească sau să expedieze produse accizabile
43
în regim suspensiv de accize într -un antrepozit fiscal;
Antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile sunt
produse, transformate, deținute, primite sau expediate în regim suspensiv
de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activității sale, în
condițiile prevăzute de prezentul capitol și de normele metodologice;
Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a
produselor accizabil e. Deținerea de produse accizabile în afara
antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii
accizelor, atrage plata acestora.
Marcarea produselor alcoolice și a tutunului prelucrat
Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine
antrepozitarilor autorizați, destinatarilor înregistrați, expeditorilor
înregistrați sau importatori lor autorizați, potrivit precizărilor din normele
metodologice ale Codului Fiscal . Nu este supus obligației de marcare
orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.Produsele accizabile
prevăzute pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul
României numai dacă acestea sunt marcate conform prevederilor
prezentei secțiuni.
Proceduri de marcare :
Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau
banderole.Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la
autoritatea comp etentă, în condițiile prevăzute în normele metodologice.
Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată pentru
tipărirea acestora, desemnată de autoritatea competentă, potrivit
prevederilor din normele metodologice. Contravaloarea marcajelor se
asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente produselor
accizabile supuse marcării, conform prevederilor din normele
metodologice
Constituie contravenții în materie de accize , sancționate cu amenzi
contravenționale, o serie de fa pte săvârșite de agenții economici producători,
importatori sau comercianți de produse supuse accizelor, între care reținem:
a) Folosirea alcoolului brut ca materie primă pentru prepararea
băuturilor alcoolice de orice fel;
b) Nedeclararea în termen la organul fiscal a capacităților de
producție pe ca re le dețin agenții economici producători de alcool și de
băuturi alcoolice, precum și a modificărilor intervenite în nivelul acestora;
c) Comercializarea pe piața internă la prețuri mai mici decât prețurile
minime publicate în Monitorul Oficial al României, Partea1, a produselor și
a grupelor de produse, inclusiv a celor în vrac, pentru care s -au stabilit
prețuri minime;
d) Neînscrierea în facturile fiscale a prețurilor max ime de vânzare cu
amănuntul declarate;
e) Comercializarea la prețuri mai mari decât prețurile maxime de
vânzare cu amănuntul declarate a produselor, pentru care s -au stabilit astfel
de prețuri;
f) Practicarea de preturi de vânzare cu amănuntul mai mici decât
prețurile mi nime stabilite pe produse, la care se mai adaugă acciza
determinată pe baza pre țului maxim de vânzare cu amănuntul plus taxa pe
valoarea adăugată aferentă; Marcarea
produselor
accizabile
Contravenții
44
g) Neafișarea la locuri vizibile a listelor cuprinzând prețurile minime
și ma xime în vigoare pentru toate produsele comercializate;
h) Comercializarea produselor ce nu se regăsesc în listele cuprinzând
prețurile maxime de vânzare cu amănuntul declarate de către agenții
economici pro ducători și importatori;
i) Neînregistrarea în jurnalele de cumpărări a intrărilor de produse
utilizate ca materie primă, precum și neînregistrarea în jurnalele de vânzări a
livrărilor de pro duse rezultate din prelucrare;
j) Neutilizarea documentelor fiscale speciale;
k) Nedepunerea la organele fiscale teritoriale a situațiilor privind
modul de va lorificare a alcoolului;
l) Întocmirea necorespunzătoare a documentelor fiscale speciale;
m) Neevidențierea corectă a registrului special a cantităților de alcool
importat în vrac;
n) Livrarea de alcool etilic rafinat și de băuturi alcoolice în vrac altor
agenți economici decât cei expres prevăzuți în actele normative;
o) Livrările de bere din producția internă , neînsoțite de certificate de
calitate;
p) Nedotarea cu mijloace de măsurare legale a producției de alcool.
Constatarea și sancționarea faptelor ce constituie contravenție se fac
de către per sonalul de specialitate din Ministerul Finanțelor și din unitățile
sale teritoriale, îm puternicit în acest scop.
Recomandări bibliografice
1. Botea P. Ioan – Metode și tehnici fiscale, Ed. S.C. Someșul S.A.
Satu Mare, 1998.
2. Condor Ioan – Impozite, taxe și contribuții datorate de persoanele
juridice, Ed. Tribuna Economică, București, 1998
3. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice, Ed. Eurostampa,
Timișoara, 2002.
4. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice. Breviar și studii de caz,
Ed. Euro stampa, Timișoara. 2002.
5. Moroșan Ioan – Fiscalitate, vol. I și II. Obligații fiscale, salariale
și sociale, Ed. Cont Consulting, Suceava, 2001.
6. Moșteanu Tatiana și colab. – Reforma sistemului fiscal în
România, Ed. Di dactică și Pedagogică, București, 1999.
7. Topciu Constantin și colab. – Fiscalitate, București, 1995.
8. Tulai I. Constantin – Finanțe, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj
Napoca, 2007.
9. Văcărel Iulian și colab. – Finanțe publice, Ed. Didactică și
Pedagogică, Bu curești, 2000.
45
TEMA 5. TAXELE VAMALE
CONȚINUT
5.1. Plătitorii taxelor vamale de import
5.2. Particularități specifice în vamă
5.3. Formarea și stingerea obligației vamale controlul vamal
5.4. Regimul vamal aplicabil călătorilor și altor persoane fizice
5.5. Plângerile și contestațiile vamale . Sancțiunile aplicate plătitorilor
de taxe vamale
REZUMAT
Taxele vamale sunt venituri fiscale ale bugetului de stat, reprezentând
totodată și un mijloc de stimulare a exportului și de lărgire a cooperării
economice cu alte sta te ale lumii. În condițiile actuale ale economiei
românești, taxele vamale dețin o pon dere importantă în categoria
impozitelor indirecte.
OBIE CTIVE
Determinarea plătitorilor de taxe vamale de import;
Particularități specifice în vamă;
Formarea și stingerea obligației vamale controlul vamal;
Regimul vamal aplicabil călătorilor și altor persoane fizice
Taxele vamale sunt impozite indirecte perce pute de către stat asupra
mărfurilor în momentul în ca re acestea trec granițele vamale ale țării în
scopul importului, exportului sau tran zitului. Drept urmare, în raport cu
obiectul impunerii, pot exista trei categorii de ta xe vamale, și anume:
de import , stabilite asupra mărfurilor importate în momentul
trecerii gra nițelor teritoriului vamal ale statului importator;
de export , stabilite asupra mărfurilor interne la exportul
acestora. Aceas tă categorie de taxe are o răspâ ndire limitată, fiind
utilizate, în spe cial, de statele care dețin monopolul natural al unor
resurse minerale sau materii prime, ori monopolul tehnologic (de
fabricație) la unele pro duse manufacturate;
de tranzit , percepute asupra mărfurilor străine, aflate în trecere pe te –
ritoriul vamal al unui stat, au o aplicabilitate foarte restrânsă pe plan
internațional, întrucât tranzitul aduce alte avantaje țărilor participante
la co merțul internațional (venituri din tarifele încasate pentru
transportul a cestor mărfuri pe caile ferate, rutiere sau pe apă).
Potrivit legislației în vi goare, pe teritoriul vamal al României nu se
aplică taxe de tranzit.
În condițiile actuale, prin aderarea țării noastre la Uniunea Europeană,
în domeniul vamal se aplică și în țara noastră Codul Vamal Comunitar.
Taxele vamale practicate de o țară sunt cuprinse într -un document
numit tarif vamal , care este componenta principală a regimului vamal al
unei țări.Tariful vamal este un act normativ care prevede în formă tabelară,
sub forma unei liste sau catalog nomenclatorul produselor supuse impunerii Tipuri de
taxe vamale
46
vamale și taxa vamală percepută asupra fiecărui produs sau grupe de
produse.
Mărfurile provenite din Uniunea Europeană nu mai sunt supuse
taxelor vamale, datorită funcționării Pieței Comune Europene, în schimb,
pentru mărfurile provenite din teritoriile extracomunitare s e percep taxe
vamale comune la nivelul întregii Uniunii Europene, indiferent de statul în
care are loc importul. Din 1999 în uniune s -a introdus versiunea elecronică
a Tarifului Vamal Comun, numită TARIC, ce conține, pe lângă
nomenclatura produselor și tax ele vamale aferente acestora, toate prevedrile
legale aplicabile la vămuirea unui bun anume la intrarea în Uniunea Vamală
Europeană.
5.1. PLĂTITORII TAXELOR VAMALE DE IMPORT
Plătitori ai taxelor vamale sunt persoanele juridice în al căror obiect
de ac tivitate sunt prevăzute operațiuni de import , precum și persoanele
fizice autorizate să efec tueze astfel de operațiuni.
Importul constă în intrarea în țară a mărfurilor străine și introducerea
acestora în circuitul economic. La importul mărfurilor, auto ritatea vamală
realizează pro cedura de vămuire și de încasare a datoriei vamale aferente
drepturilor de import (taxe va male, taxe pe valoarea adăugată, accizele și
orice alte sume care se cuvin statului).
Prin excepție6, se acordă scutiri de taxe va male pentru importul
următoarelor ca tegorii de bunuri:
a) Ajutoare și donații cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv,
didactic, pri mite de organizații și asociații nonprofit;
b) Bunurile străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului ;
c) Mostrele fără valoare comercială , materialele publicitare, de
reclamă și documentare;
d) Alte bunuri prevăzute în legi sau în hotărâri ale Guvernului .
Pentru ca aceste bunuri să beneficieze de scutire de taxe vamale,
trebuie să în deplinească următoarele condiții:
să fie trimise de expeditor către destinatar fără nici un fel de
obligații de plată;
să nu facă obiectul unor comercializări ulterioare;
să nu fie utilizate pentru prestații aducătoare de venituri către
terți;
să fie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice și înregistrate în
evidența contabilă proprie.
De asemenea, este scutit7 de taxe vamale importul următoarelor categorii
de bunuri:
bunurile de origine comunitară;
bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele
necorespunzătoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada
de ga ranție;
bunurile care se înapoiază în țară ca urmare a unei expedieri
eronate;
6 Legea nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al României.
7 OUG nr. 30 din 25 martie 1999 pentru modificarea OG nr. 26 din 1993 privind tariful vamal de
import al Români ei. Sistemul vamal în
Uniunea Europeană
47
bunurile din import, destinate a fi utilizate de asocia ții familiale
și uni tăți din sectorul meșteșugăresc, agricol și al industriei mici,
în cadrul u nor programe și acțiuni de ajutorare și dezvoltare a
activităților, finan țate de către guvernele străine în baza unor
acorduri sau tratate încheiate cu Român ia.
Cotele de impunere sunt prevăzute în Tariful vamal de import al
Uniunii Europene (TARIC) și sunt exprimate în procente (diferențiate pe
mărfuri sau grupe de mărfuri, care fac obiectul taxării: mărfuri
agroalimentare, industriale, produse finite, materi i prime etc.), aplicabile la
baza de calcul exprimată în lei8. Tariful vamal este cel în vigoare la da ta
înregistrării declarației pentru stabilirea valorii în vamă. În general, taxele
vamale de import pentru pro dusele finite sunt mai mari decât cele p entru
materiile prime și semifabricate.
Baza de calcul a taxelor vamale o reprezintă valoarea în vamă a
mărfurilor im portate. Acestea se determină și se declară de către
importatori, direct sau prin re prezentanții autorizați ai acestora, care
sunt obligați să depună la biroul vamal, îm preună cu celelalte
documente necesare vămuirii, o declarație pentru valoarea în va mă,
însoțită de facturi sau alte documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe
parcurs extern aferente aces teia.
La valoarea în vamă, în măsura în care au fost efectuate, dar nu au
fost cuprinse în prețul mărfii, se include (adaugă) următoarele:
cheltuieli de transport al mărfurilor importate până la frontiera
română (por tul sau locul de import care se af lă la frontieră);
cheltuieli de încărcare , de descărcare și de manipulare, conexe
trans portului mărfurilor importate, aferente parcursului extern;
costul asigurării pe parcursul extern .
Transformarea în lei a valorii în vamă se face la cursul de sc himb
stabilit și comunicat de Banca Națională a României, în ultima zi lucrătoare
a lunii octombrie din anul precedent. Acest curs se utilizează pe toata durata
anului următor, pentru declarațiile vamale.
5.2. REGIMURI VAMALE PARTICULARE
Regimurile vamale suspensive sunt operațiuni cu titlu temporar, care
au drept efect suspendarea plății taxelor vamale. Pot fi plasate în regimurile
vamale sus pensive mărfuri, indiferent de felul, cantitatea, originea,
proveniența sau destinația aces tora. Excepție f ac acele mărfuri care sunt
supuse unor interdicții sau restricții din mo tive de ordine sau morală
publică, de protecție a sănătății și vieții persoanelor, ani malelor sau
vegetalelor, de protecție a mediului înconjurător, de ocrotire a valorilor na –
ționa le, artistice, istorice sau arheologice.
Regimul vamal suspensiv se acordă de autoritatea vamală, la cererea
scrisă a titularului operațiunii comerciale, prin emiterea unei autorizații, prin
care se fixează condițiile de derulare a regimului .
Autorizația se acordă persoanelor juridice române care pot asigura
derularea operațiunilor pe baza declarației vamale și a documentelor
8 Taxele vamale reprezintă venituri poprii ale Bugetului Uniunii Europene. Ele se
colectează în statele membre care, după ce își rețin 10% pentru cheltuielile administrative,
le virează apoi către Bugetul Uniunii Europene. Valoarea în vamă
48
necesare identificării măr furilor respective, cu condiția ca autoritatea vamală
să fie în măsură să efectueze supravegherea și co ntrolul regimului vamal.
Regimurile vamale suspensive sunt următoarele:
tranzitul vamal;
antrepozitul vamal;
perfecționarea activă a mărfurilor;
transformarea sub control vamal;
admiterea temporară;
perfecționarea pasivă.
În cazul regimuril or vamale de antrepozit și de admitere temporară,
mărfurile se păstrează, cu condiția ca ele să rămână pe toata durata
regimului în proprietatea persoanelor din străinătate.
O dată cu declarația vamală pentru mărfurile supuse unui regim
vamal sus pensiv titularul operațiunii este obligat să depună la biroul vamal
și o garanție care să asigure plata taxelor vamale și a altor drepturi de import
ce ar putea fi datorate.
În legătură cu evidența operațiunilor și a documentelor, trebuie
menționat că autoritat ea vamală și titularii regimurilor vamale suspensive
sunt obligați să țină evidența operațiunilor până la încheierea acestora și să
păstreze documentele pe o perioadă de 5 ani de la data acordării regimului
vamal suspensiv.
a) Tranzitul vamal constă în t ransportul mărfurilor străine de la un
birou vamal la alt birou vamal, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de
import sau măsurilor de po litică comercială. Mărfurile nevămuite la intrarea
în țară pot fi transportate în tran zit vamal pe teritoriul Ro mâniei sub
supraveghere vamală și cu garantarea taxelor vamale.
Transportatorul mărfurilor, în calitate de titular de tranzit vamal,
este obligat să depună la biroul vamal de plecare, direct sau prin
reprezentant, o declarație vamală de tranzit, însoțită de specificații,
facturi sau alte documente, din care să rezulte valoarea mărfurilor tranzitate.
Dacă datele înscrise în declarația vamală de tranzit corespund cu cele din
documentele de transport și din celelalte documente, biroul vamal de plecare
acordă regimul de tranzit.
În cazul în care transportatorul nu prezin tă mărfurile la biroul vamal
de destinație în termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri ori substituiri,
declarația vamală de tranzit devine titlu executoriu pentru plata taxelor
vamale și a drepturilor de import. De asemenea, sunt supuse plății taxelor
vamale mărfurile aflate în regim de tranzit vamal, care, din cauze fortuite, se
valorifică pe teritoriul României.
b) Antrepozit vamal reprezintă locul aprobat de autoritatea vamală, aflat
sub con trolul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate. An trepozitele vamale
pot fi în ființate numai de persoane juridice române, pe baza aprobării date de
autoritatea vamală.
Autorizația de antrepozit vamal poate fi revocată când nu mai sunt
îndeplinite condițiile avute în vedere la acordarea autorizației sau dacă
autoritatea vamală con stată că antrepozitul vamal nu mai este suficient
utilizat pentru a justifica menținerea acestuia.
Titularul de antrepozit (deținătorul antrepozitului vamal) este
administratorul sau gestionarul mărfurilor depozitate în acesta, iar
antrepozitarul este titularul ope rațiunii de plasare (titularul declarației vamale) Tranzitul vamal
49
a mărfurilor sub regim vamal de antrepozit.
Antrepozitul va mal poate fi public sau privat . Antrepozitul public
este des tinat depozitării de mărfuri de către orice persoană, iar antrepozitul
privat este des tinat depozitării mărfurilor de către cel căruia îi aparține
depozitul. Față de autoritatea va mală, dețină torul antrepozitului este obligat
să îndeplinească condițiile de or ganizare și funcționare a antrepozitului
vamal, să asigure supravegherea mărfurilor, ast fel încât să nu fie posibilă
sustragerea acestora de sub control vamal și, de asemenea, să respect e
normele privind conservarea mărfurilor depozitate.
În antrepozitul vamal se permite intrarea mărfurilor străine înainte ca
ele să fie supuse obligației de plată a datoriei vamale sau unor măsuri de
politică comercială, precum și a mărfurilor românești v ămuite, care sunt
depozitate până la expedierea lor în străinătate. În cazul în care o marfă se
scoate din antrepozitul vamal pentru a fi vămuită la export, cheltuielile de
antrepozitare, inclusiv cele de conservare, nu se adaugă la valoarea în vamă.
În perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operațiuni
decât cele de ambalare, de marcare sau de testare în vederea pregătirii
pentru vânzare.
Pentru mărfurile nevămuite aflate în antrepozit, autoritatea vamală
poate cere de ținătorului de antrep ozit să constituie o garanție care să asigure
plata drepturilor de import aferent acestora.
Regimul de antrepozit vamal se poate încheia de titularul regimului
de an trepozit vamal prin: importul mărfurilor, plasarea mărfurilor sub alt
regim vamal sus pensiv, reexportul mărfurilor antrepozitate, exportul
mărfurilor române, abandonarea în favoarea statului și distrugerea
mărfurilor sub control vamal. În cazul distrugerii, to tale sau parțiale, din
cauze de forță majoră sau caz fortuit a unor mărfuri plasat e sub regim vamal
de antrepozit, acestea se scot din evidență pe baza documentelor jus –
tificative, legal întocmite, prezentate autorității vamale de către antrepozitar
sau, du pă caz, de deținătorul depozitului.
c) Regimul de perfec ționare activă constă în suspendarea, pe
teritoriul Ro mâniei, la una sau mai multe operațiuni de transformare sau
prelucrare a:
mărfurilor străine destinate a fi reexportate în afara teritoriului
vamal al Ro mâniei, sub formă de produse compensatoare, fără a
face obiectul în casării drepturilor de import.
mărfurilor importate, introduse în circuitul economic, dacă ele
sunt ex portate în afara teritoriului României sub formă de
produse com pensatoare. În acest caz, regi mul de perfecționare
activă se efec tuează cu în casarea drepturilor de import și
restituirea acestora la efec tuarea ex portului (perfecționare
activă cu restituirea taxelor vamale).
În regimul de perfecționare activă se pot face următoarele operați uni:
prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea și
adaptarea lor la alte mărfuri;
transformarea mărfurilor;
repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma inițială;
La încheierea regimului de perfecționare activă, titularul acestuia are
obligația să depună la biroul vamal care are în evidență operațiunea, sau la
un alt birou vamal, o declarație vamală de încheiere a regimului de Antrepozitul
vamal
Perfecționarea
pasivă
50
perfecționare activă. În cazul în care încheierea se face la un alt birou vamal,
acesta este obligat să tr ansmită în termen de 15 zile, biroului vamal care a
aprobat plasarea mărfurilor sub acest regim, un exemplar al declarației
vamale de încheiere.
d) Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea, pe
teritoriul Ro mâniei, fără plata drepturil or de import și fără aplicarea de
măsuri de politică co mercială, de mărfuri străine pentru a fi supuse unor
operațiuni care le transformă felul sau starea inițială. Produsele rezultate,
numite produse transformate , se in troduc în circuitul economic cu plata
drepturilor de import.
Lista mărfurilor care pot fi plasate sub regim de transformare sub
control va mal este stabilită prin hotărâre de Guvern.
Plasarea mărfurilor sub regim de transformare sub control vamal, se
poate face numai de persoanele juridice române, pe baza autorizației
eliberate de Direcția regională vamală.
Termenul de valabilitate al autorizației pentru transformarea sub
control va mal se fixează, în funcție de complexitatea operațiunii, fără a
depășii doi ani. Acest termen poate fi prelungit, la cererea temeinic
justificată a titularului autorizației introdusă în cadrul termenului inițial.
La întocmirea declarației vamale în detal iu de încheiere a regimului se
ține seama de cantitatea mărfurilor străine corespunzătoare produselor
transformate, prin aplicarea ratei de randament, precum și de cantitatea
mărfurilor străine rămase în stare inițială, care urmează a face obiectul unei
alte destinații vamale. Rata de randament sau modul de determinare a acestei
rate se fixează de titularul operațiunii pe baza datelor de producție sub rezerva
verificării ulterioare de către autoritățile vamale.
e) Regimul de admitere temporară permite util izarea pe teritoriul
României, cu e xonerarea totală sau parțială de drepturi de import și fără
aplicarea măsurilor de po litică comercială, a mărfurilor destinate a fi
reexportate în aceeași stare, cu ex cepția uzurii lor normale.
Regimul de admiter e temporară poate fi autorizat atunci când sunt
îndeplinite condițiile pentru identificarea naturii mărfurilor străine.
Autorizația se eliberează de birourile vamale la cererea persoanei care,
direct sau prin intermediul altei persoane, utilizează mărfuri străine.
Lista bunurilor admise în regim de admitere temporară cu exonerare
totală de ta xe vamale fiind numeroasă, vom prezenta cu titlul de exemplu
următoarele ca tegorii:
a) Materialul profesional reprezentând materialul de presă, de
radiodifuziune, de televiziune sau cinematografie necesar reprezentanților
de presă, radiodifuziune, te leviziune sau altor persoane stabilite în
străinătate care intră temporar în România pen tru a realiza reportaje,
înregistrări, emisiuni, filme în cadrul unor programe deter minate și care se
reîntorc în străinătate;
b) Bunurile destinate a fi prezentate sau utilizate la expoziții, târguri,
congrese sau alte manifestări similare;
c) Mate rialul pedagogic și științific precum și piesele de schimb și
accesoriile, unel tele și sculele concepute pentru întreținerea, controlul,
calibrarea sau repararea ma terialului pedagogic și științific destinate
instituțiilor autorizate; Transformarea sub
control vamal
Admiterea
temporară
51
d) Materialul med ico-chirurgical și de laborator destinat spitalelor sau
instituțiilor sanitare, cu condiția ca materialul să facă obiectul unei trimiteri
ocazionale cu ti tlu gratuit și să fie destinat stabiliri de diagnostice sau în
scopuri terapeutice;
e) Materiale le destinate a fi utilizate pentru înlăturarea efectelor unei
catas trofe care afectează teritoriul României, cu condiția ca materialele să
fie trimise cu ti tlu gratuit și să fie destinate autorităților de stat.
La încheierea regimului de admitere tempo rară, titularul acestuia
depune la biroul vamal desemnat în autorizație o declarație vamală de
încheiere. Aceasta se întocmește cu respectarea dispozițiilor stabilite pentru
destinația vamală ce urmează a fi dată bunurilor aflate sub regimul de
admitere te mporară.
Regimul de admitere temporară se consideră încheiat și prin
abandonarea în fa voarea statului a bunurilor, mărfurilor și mijloacelor de
transport pe bază de de clarație de abandon, fără ca statul să fie obligat să
suporte eventualele datorii c are grevează bunurile abandonate.
f) Regimul de perfecționare pasivă , permite exportul temporar de
mărfuri românești în afara teritoriului țării, în vederea supunerii acestora
unor operațiuni de transformare sau de prelucrare și ulterior, a importului
produselor astfel rezultate, cu exonerarea totală sau parțială de drepturi de
import. Produsele compensatoare sunt produsele rezultate în urma
procesului de perfecționare pasivă.
Exportul temporar de mărfuri românești, în vederea
perfecționării pasive, este supus acelorași măsuri de politică comercială
care se aplică exportului definitiv de mărfuri. La exportul definitiv de
mărfuri nu se încasează taxe vamale.
Regimul de perfecț ionare pasivă poate avea ca obiect repararea de
mărfuri. Când operațiunea de perfecționare pasivă constă în repararea
mărfurilor importate, care ulterior se constată a fi defecte sau se defectează
în perioada de garanție, reimportul lor se efectuează cu ex onerarea totală de
taxe vamale și alte drepturi de import, dacă se dovedește că repararea a fost
efectuată gratuit.
Regimul de perfecționare pasiva se poate realiza și prin înlocuirea
unei mărfi importate, atunci când în locul produsului compensator se
importă un produs de înlocuire de același standard.
Termenul în care se încheie operațiunea de perfecționare pasivă se
stabilește de biroul vamal în declarația vamală de plasare sub acest regim,
ținându -se seama de durata necesară pentru realizarea operaț iunii de
perfecționare pasivă. La încheierea regimului, titularul acestuia depune la
biroul vamal care are în evidență operațiunea, o declarație vamală de
încheiere a regimului de perfecționare pasivă.
5.3. FORMAREA ȘI STINGEREA OBLIGAȚIEI VAMALE
CONTRO LUL VAMAL
În cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de
import, pre cum și în cazul plasării mărfurilor într -un regim de admitere
temporară cu exo nerarea parțială de drepturi de import, datoria vamală ia
naștere în momentul înr egistrării declarației vamale.
Datoria vamală ia naștere și în următoarele cazuri: Perfecționarea
pasivă
52
neexecutarea unei obligații care rezultă din păstrarea mărfurilor
în de pozit temporar necesar, pentru care se datorează drepturi
de import;
neîndeplinirea uneia d intre condițiile stabilite prin regimul
vamal sub care au fost plasate;
utilizarea mărfurilor în alte scopuri decât cele stabilite pentru a
beneficia de scutiri, exceptări sau reduceri de taxe vamale.
Momentul nașterii datoriei vamale este acela în care sau produs
situațiile pre zentate mai sus iar debitorul este titularul depozitului necesar cu
caracter temporar sau al regimului vamal sub care a fost plasată marfa.
Cuantumul drepturilor de import se stabilește pe baza
elementelor de taxare din momentul nașterii datoriei vamale. Dacă nu
este posibilă stabilirea cu exactitate a mo mentului în care se naște datoria
vamală, momentul luat în considerare pentru stabilirea elementelor de taxare
proprii mărfurilor în cauză este acela în care au toritatea vamală constată că
mărfurile se află într -o situație care face să se nască o datorie vamală.
Pentru asigurarea plății datoriei vamale, autoritatea vamală are
dreptul să ceară consti tuirea unei garanții vamale . Garanția se depune de
către debitorul vamal sau, cu acordul autorității vamale, de către o terță
persoană.
Garanția poate fi constituită printr -un depozit bănesc, sau printr -o
scrisoare de garanție bancară emisă de o bancă agreată de autoritatea
vamală.
În cazuri temeinic justificate, Direcția Generală a Vămilor poate
acorda scutiri de la obligația garantării datoriei vamale9 pentru următoarele
categorii de bunuri:
bunuri ce fac obiectul unor acorduri guvernamentale;
materiile prime, materialele și accesoriile trimise de clienții
externi în vederea executării de comenzi de export pentru
aceeași clienți;
navele, aeronavele, elicopterele, locomotivele și vagoanele de
cale ferată, plasate în regim vamal de perfecționare activă;
mărfurile plasate în regim vamal de tranzit;
mărfurile exceptate de la plata taxelor vamale.
Stingerea datoriei vamale se poate realiza prin:
plata sau achitarea acesteia;
renunțarea la încasare, atunci când se constată că este
nedatorată;
anularea ca o consecință a anulării declarației vamale;
împlinirea termenului de prescripție ext inctivă;
insolvabilitatea debitorului, constatată pe cale judecătorească;
confiscarea definitivă a mărfurilor;
distrugerea mărfurilor din dispoziția autorității vamale sau
abandonarea acestora în favoarea statului, înainte de acordarea
liberului d e vamă;
distrugerea sau pierderea mărfurilor, datorită forței majore sau
cazului fortuit, înainte de acordarea liberului de vamă;
9 Ordinul Ministerului de Fi nanțe nr. 1046 din 21 septembrie 1999 privind scutirea de la obligația
garantării datoriei vamale.
Garanția vamală Datoria vamală
Stingerea datoriei
vamale
53
scăderea cantitativă a mărfurilor, datorită unor factori naturali,
pentru partea corespunzătoare procentului de scădere, numai
dacă aceasta s -a produs înainte de acordarea liberului de vamă.
Datoria vamală se achită înainte de acordarea liberului de vam ă, în
cazul regimurilor vamale definitive, precum și în cazul când regimul vamal
suspensiv se încheie în termen.
Plata taxelor vamale se face de către importator sau de către
comisionarul în va mă, în contul unității care a efectuat vămuirea, prin
folosir ea formelor și ins trumentelor de decontare, care asigură cu anticipație
sumele necesare efectuării plăților. Pla ta taxelor vamale constituie, de altfel,
condiția obligatorie pentru acordarea li berului de vamă la import.
Liberul de vamă se acordă după efectuarea operațiunii de vămuire.
Pentru aceasta, importatorii au obligația să depună la birourile vamale (din
interiorul țării sau de la frontieră), unde au fost prezentate mărfurile, o
declarație vamală în detaliu însoțită de următoarele documente:
documentul de transport al mărfurilor;
factura, în original sau în copie;
declarația de valoare în vamă;
documentele necesare aplicării unui regim tarifar preferențial
sau a altor mă suri derogatorii la regimul tarifar de bază;
orice alt docume nt necesar aplicării dispozițiilor prevăzute în
normele le gale specifice, care reglementează importul mărfurilor
declarate;
codul fiscal al titularului;
Controlul vamal exercitat în momentul vămuirii bunurilor are drept
scop pre venirea încălcării reglementarilor vamale și stricta respectare a
condițiilor și ter menelor legale, precum și descoperirea fraudelor vamale.
Acesta poate fi realizat atât prin verificarea documentelor necesare vămuirii,
cât și sub forma controlului fizic.
Controlul documentar constă în verificarea:
corectitudinii completării declarației vamale;
existenței documentelor anexate la declarația vamală;
concordanței între datele înscrise în declarația vamală în detaliu
și cele din documentele anexa te;
legalitatea documentelor anexate.
Controlul fizic al bunurilor importate constă în identificarea acestora
pe baza declarației vamale, însoțită de documentele depuse împreună
cu aceasta.
În situația în care nu sunt indicii temeinice de fraudă, controlul
vamal fizic al mărfurilor se efectuează numai pe bază de documente.
După efectuarea formalităților de vămuire, în vederea acordării
liberului de va mă la import, autoritatea vamală verific ă dacă sunt îndeplinite
următoarele condiții:
felul mărfurilor constatate la controlul vamal corespunde cu cel
înscris în declarația vamală;
cantitatea mărfurilor înscrisă în documentele de transport, și în
facturi corespunde cu cea din declarația vama lă;
clasificarea tarifară, taxa vamală, valoarea în vamă, felul,
numărul și data instrumentului de plată sunt înscrise corect. Controlul vamal
documentar
Controlul fizic
vamal
54
Controlul vamal ulterior al operațiunilor, se exercită pe o perioadă de
cinci ani de la data acordării liberului de vamă, în scopul prevenirii,
combaterii și sanc ționării fraudei în domeniul vamal.
În cadrul controlului ulterior, autoritatea vamală verifică orice
documente, re gistre și evidențe financiar -contabile care au legătura directă
sau indirectă cu bunurile im porta te. De asemenea, poate fi făcut și controlul
fizic al mărfurilor, dacă acestea mai există.
Dacă în urma controlului ulterior se constată că s -au încălcat
reglementările vamale, autoritatea vamală, după determinarea taxelor
vamale cuvenite, ia măsuri de în casare, respectiv de restituire a acestora.
Astfel, diferențele în plus se restituie titu larului în termen de 30 de zile de la
data constatării, iar diferențele în minus urmează a fi achitate în termen de
șapte zile de la data comunicării.
Neplata diferen ței datorate de titularul operațiunii comerciale, în
termen de șapte zile, atrage suportarea de majorări de întârziere , precum și
interzicerea efec tuării altor operațiuni de vămuire, până la achitarea datoriei
vamale.
5.4. REGIMUL VAMAL APLICABIL CĂLĂTOR ILOR
ȘI ALTOR PERSOANE FIZICE
Călătorii și persoanele fizice stabilite în România sau cu domiciliul în
străinătate pot introduce și scoate din țară bunurile aflate în bagajele
personale (bagaje în soțite sau neînsoțite) fără a fi supuși taxelor vamale , în
condițiile și în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului. Această hotărâre
ține seama de acordurile și convențiile in ternaționale la care România este
parte.
Pentru bunurile care nu se încadrează în limitele cantitative și valorice
prevăzute în hotărârea Guvernului se aplică, la import, tariful vamal de
import, iar la ex port o taxă vamală unică de 20%, aplicată la valoarea în
vamă.
Valoarea în vamă se stabilește de Ministerul Finanțelor prin
aprobarea Listei de valori unice în vamă ale unor produse sau grupe de
produse, deoarece bunurile in troduse sau scoase din țară, de călători și alte
persoane fizice stabilite în România sau în străinătate nu fac obiectul unor
operațiuni comerciale.
Biroul vamal este autorizat să determine, prin asimila re, valoarea în
vamă, luând în considerare valoarea stabilită pentru bunuri cu caracteristici
asemănătoare (po trivit listei de valori unice).
Pot fi introduse sau scoase din țară, fără plata taxelor vamale, în
condițiile sta bilite prin convențiile intern aționale la care România este parte
și pe bază de re ciprocitate, bunurile destinate: uzului oficial al misiunilor
diplomatice și oficiilor con sulare, folosinței personale a membrilor cu statut
diplomatic ai misiunilor diplomatice și oficiilor consular e, cât și a
membrilor familiilor acestora.
De asemenea, pot fi introduse temporar în țară, cu scutire de plata
taxelor va male, autovehicule pentru uzul oficial al misiunilor diplomatice și
oficiilor consulare, precum și pentru folosința membrilor persona lului
acestora și a familiilor lor. Aceasta este permisă în limitele avizate de
Ministerul Afacerilor Externe, pe bază de reciprocitate sau în condițiile
stabilite prin înțelegeri internaționale.
55
În cazul în care la verificările ulterioare se constată că taxele vamale
nu au fost corect determinate, se procedează în mod similar importului de
bunuri.
5.5. PLÂNGERILE ȘI CONTESTAȚIILE VAMALE
SANCȚIUNILE APLICATE PLĂTITORILOR DE TAXE VAMALE
În situația în care, în cadrul aplicării reglementărilor vamale,
autoritatea vamală emite acte care pot leza drepturile și interesele legitime
ale persoanelor fizice sau juridice care efectuează operațiuni supuse
vămuirii, acestea se pot adresa cu plângeri autorității vamale care a emis
actele respective.
Autoritatea vama lă sesizată cu plângerea este obligată să o soluționeze și
să co munice petiționarului rezultatul în termen de 30 de zile de la data
înregistrării plângerii.
În termen de 15 zile de la comunicarea rezultatului plângerii,
persoanele fizice sau juridice nemulțumite de soluționarea plângerii, se pot
adresa cu contestații la Direcția regională vamală ierarhic superioară.
Aceasta este obligată ca, în termen de 30 zile de la înregistrarea contestației,
să o soluționeze.
Contestațiile și căile de atac în mate rie vamală sunt supuse taxelor de
timbru de 1% din cuantumul taxelor vamale, fără a fi mai mici de 10.000 lei.
Când încălcarea reglementarilor vamale constituie, după caz,
contravenție sau infracțiune, autoritatea vamală este obligată să aplice
sancțiunil e contravenționale sau să sesizeze organele de urmărire penală.
Contravențiile se constată de către autoritatea vamală în incintele
vamale și în orice alte locuri unde se desfășoară operațiuni sub supraveghere
vamală.
Contravențiile se sancționează cu ame ndă cuprinsă între 100.000 lei și
1.000.000 lei, în funcție de gravitatea faptelor.
Exemple de fapte care constituie contravenție:
a) Nedepunerea la autoritatea vamală de frontieră sau de interior, de
către trans portator ori reprezentantul acestuia, a documentelor
însoțitoare ale mijloacelor de transport aflate în trafic internațional și a
documentelor privind mărfurile trans portate cu acestea;
b) Încercarea de sustragere sau sustragerea de la vămuire a oricăror
bunuri s upuse regimului vamal sau care urmează să fie supuse unui regim
vamal, caz în care bunurile se confiscă sau atunci când nu mai pot fi
identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii acestora;
c) Înstrăinarea sub orice formă a bunurilor af late în tranzit vamal, caz
în care bunurile înstrăinate se confiscă sau atunci când nu mai pot fi
identificate, titularul operațiunii de tranzit este obligat la plata contravalorii
acestora;
d) Nedeclararea mărfurilor la import în termenele legale;
e) Neî ndeplinirea obligației de a declara autorității vamale modificarea
desti nației bunurilor față de scopul declarat la plasarea mărfurilor sub un
anume regim, caz în care bunurile se confiscă.
f) Refuzul titularului operațiunii de vămuire sau reprezentantu lui
acestuia de a pu ne la dispoziția autorităților vamale registrele și
corespondența, actele justificative, bi lanțurile contabile și alte documente
necesare în vederea efectuării controlului vamal; Contravenții în
domeniul vamal
56
Împotriva procesului verbal de constatare și sancționa re a
contravenției, con travenientul poate formula plângere în termen de 15
zile de la comunicare. Plângerea se depune la autoritatea vamală din care
face parte agentul constatator și care în ter men de 5 zile o va înainta la
judecătoria în a cărei rază t eritorială s -a săvârșit contravenția.
Infracțiunile cuprinse în Legea pentru Codul vamal al României,
referitoare la persoanele juridice sunt:
a) Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de
transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele
prezentate în vamă. Aceste fapte constituie infracțiune de folosire de acte
nereale și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor
drepturi;
b) Prezentarea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, d e
transport sau comerciale falsificate. Aceasta constituie infracțiune de
folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și
interzicerea unor drepturi.
În privința persoanelor fizice, constituie infracțiuni următoarele fapte:
trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru
controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri. Aceasta
reprezintă infracțiune de contrabandă și se pedepsește cu
închisoare de la 2 la 7 ani și in terzicerea unor drepturi;
trecerea peste frontieră, fără autorizație, a armelor,
munițiilor, ma terialelor explozive sau radioactive, produselor
și substanțelor stu pefiante și psi hotrope, produselor și
substanțelor toxice etc. Această in fracțiune de contrabandă
calificată se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și in ter-
zicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o
pedeapsă mai mare.
5.6. APLICAȚII PRACTICE
1. Un agent economic din România importă bunuri de consum
pentru co mercializare pentru care se cunosc datele: preț facturat (franco
frontiera română – Pffr) = 1000 dolari SUA; cheltuieli de transport și
asigurări (CTA) = 15 dolari SUA; chel tuieli de încărcare și descărcare
(CID) = 5 dolari SUA. Cunoscându -se cursul de schimb al do larului (CS)
= 3,3 lei; cotele de taxa vamală (t v) = 20%; comision vamal (c v) = 0,5% și
TVA = 24%. Să se determine:
a) valoarea în vamă a bunurilor importate(VV);
b) taxa vamală (TV);
c) comisionul vamal (CV);
d) TVA în vamă;
e) datoria vamală totală.
2. O firmă din România importă, pentru nevoi de producție și co –
mercializare, materii prime și materiale despre care se cunosc datele:
valoarea în vama (VV) = 20 milioane lei; cotele de taxa vamală ( tv) =
25%; comision vamal ( cv) = 0,5%, acciză (a cc) = 14% și TVA = 24%.
Să se determine:
57
a) taxa vamală (TV);
b) comisionul vamal (CV);
c) acciza (A cc);
d) TVA în vamă ;
e datoria vamală totală .
3. O persoană fizică importă pentru consumul familial produse
despre care se cunosc datele: valoarea în vamă (VV) = 30 mi lioane lei;
scutirea de taxe în vama (STV) = 10 milioane lei; taxa vamală ( tv) =20%;
comisionul vamal ( cv) = 0,5% și TVA = 2 0%. Să se determine:
a) taxa vamală (TV);
b) comisionul vamal (CV);
c) TVA în vamă ;
d) datoria vamală totală .
Recomandări bibliografice
1. Botea P. Ioan – Metode și tehnici fiscale, Ed. S.C. Someșul S.A.
Satu Mare, 1998.
2. . Băjan D . -Reglementări vamale , Ed. Tribuna Economică,
București 2003
3. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice. Breviar și studii de caz,
Ed. Euro stampa, Ti mișoara. 2002.
4. Moroșan Ioan – Fiscalitate, vol. I și II. Obligații fiscale, salariale și
sociale, Ed. Cont Consulting, Suceava, 2001.
5. Moșteanu Tatiana și colab. – Reforma sistemului fiscal în România,
Ed. Di dactică și Pedagogică, București, 1999.
58
TEMA 6. IMPOZITELE DIRECTE
CONȚINUT
6.1. Impozitul pe profitul societăților comerciale
6.2. Impozitul pe veniturile realizate din România de către persoane
fizice și juridice nerezidente
6.3. Impozitul pe venit
6.4. Impozitele și taxele locale
REZUMAT
Impozitele directe reprezintă cea mai veche formă de impunere și se
referă la pre levări fiscale care au incidență imediată asupra capacității
contributive și se sta bilește nominal, în sarcina persoanelor fizice și/sau
juridice, în funcție de veniturile (averea) acestora pe baza cotelor de impozit
prevăzute de actele normative.
Impozitele directe se deosebesc de cele indirecte prin asietă, cota de
impunere, modul de încasare, prin repercusiunea lor asupra contribuabililor
și a veniturilor bugetare. În fun cție de natura materiei impozabile asupra
cărora se așează impozitele directe se grupează în:
a) Impozite reale (pe obiecte sau activitate), care nu țin seama de
situația per sonală a subiectului impozabil, ceia ce creează stări de inechitate
fiscală și c uprinde o serie de impozite și taxe ca: impozitul funciar,
impozitul pe clădiri, impozitul pe acti vități industriale, comerciale, profesii
libere etc.
b) Impozitele personale (subiective) și care țin seama de calitatea
subiectului și obiec tului impozabil și care se referă cu deosebire la impozitul
pe venit și la impo zitul pe avere atât la persoane fizice cât și la persoane
juridice.
OBIECTIVE
Deprinderea tipurilor de impozite directe, cu definirea acestora;
Determinarea modului de calcul al acestora, a bazei de aplicare a
impozitelor.
6.1. IMPOZITUL PE PROFITUL SOCIETĂȚILOR COMERCIALE
Profitul este câștigul obținut de către persoane fizice sau juridice
atunci când ve niturile totale obținute din activitățile economice desfășurate
într-o perioadă de ti mp depășesc cheltuielile totale ocazionate cu obținerea
veniturilor respective. Pro fitul, după modul lui de determinare, poate fi:
a) Profitul brut sau contabil este acea parte din veniturile totale care
rămâne după scăderea tu turor cheltuielilor oc azionate și permise de
legislația în vigoare cu realizarea ve niturilor respective obținute de un agent
economic într -o perioadă de timp (este reprezentat de soldul creditor al
contului 121).
59
b) Profitul impozabil reprezintă profitul brut corectat conform
reglementărilor fiscale în vigoare la un moment dat, prin scăderea
veniturilor neimpozabile și adăugarea cheltuielilor nedeductibile fiscal;.
c) Profitul net este acea parte a profitului brut care rămâne după scă –
derea impozitului pe profit datorat, și reprezintă capitalul propriu rămas la
dispoziția investitorilor după un an de activitate.
Profitul mai poate fi legal sau ilegal , în funcție de modul în care au
fost res pectate normativele în vigoare, privind corectitudinea calculării și a
achitării obli gațiilor fiscale față de bugetul statului.
Impozitul pe profit este un impozit direct, subiectiv ce se percepe de
la persoanele juridice sau fizice ce sunt înregistrate în România, prin
aplicarea unei cote de impozit asupra profitului impoza bil obținut de aceștia
în cursul unui an fiscal.
Plătitorii impozitului pe profit, denumiți și contribuabili, sunt:
a) Persoanele juridice române pentru profitul impozabil obținut din
orice sursă, atât din România, cât și din străinătate. În această catego rie de
contribuabili se cu prind: societățile comerciale, indiferent de forma ju ridică
de organizare și de forma de proprietate, inclusiv cele cu par ticipare de capital
străin sau cu capital integral străin, re giile autonome indiferent de
subordonare ;; societățile agricole; organizațiile coo peratiste; ins tituțiile
financiare și de credit și alte persoane juridice române;
b) Persoanele juridice străine care desfășoară activități printr -un sediu
permanent în România, pentru profitul impozabil af erent acelui sediu
permanent10, cum ar fi: com panii, fundații, organizații, trusturi sau orice alte
entități similare ;
c) Persoanele fizice și juridice române, partenere într -un contract de
asociere ca re nu dă naștere unei persoane juridice, pentru profi tul realizat, caz
în care im pozitul da torat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă
de către persoana juridică;
Se supun acelorași prevederi toate persoanele juridice si fizice
române care par ticipă în orice asociere cu persoane jurid ice române ce se
bazează pe împărțirea între asociați a profiturilor rezultate din activitatea
desfășurată.
De la plata impozitului pe profit sunt exceptate:
a) Trezoreria statului pentru operațiunile din fond urile publice
derulate prin contul general al trezoreriei, instituțiile publice pentru
fondurile publice constituite și disponibilitățile realizate și utilizate
conform legii privind finanțele publice;
b) Persoanele juridice fără scop lucrativ (asociațiil e, fundațiile,
organizațiile sindicale, cultele religioase, partidele politice, precum și
altele), care obțin venituri din cotizații, contribuții bănești în bani sau în
natură, donații, sponsorizări, dobânzile și dividendele obținute din plasarea
disponibi lităților rezultate din asemenea venituri și din alte venituri de
aceeași natură;
c) Cooperativele care funcționează ca unități protejate special
10 Prin sediu permanent se înțelege, în temeiul legii, locul prin intermediul că ruia orice
activitate a unei persoane juridice sau fizice străine este total sau parțial con dusă direct sau
prin intermediul unui agent dependent Scutiri de la plata
impozitului pe
profit
60
organizate, po trivit legii11;
d) Fundațiile testamentare și cooperativele care funcționează ca
unități pro tejate special organizate potrivit legii;
e) Instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele
autorizate pro vizoriu, pentru veniturile realizate din activitatea de
învățământ12;
f) Asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridi ce pentru
veniturile ob ținute din activitățile economice13;
g) Banca Națională a României.
Dacă însă persoanele juridice de genul celor prezentate mai sus
desfășoară ac tivități economice cu scopul obținerii de profit, devin plătitori
de impozit pentru v eniturile pe care le realizează.
Profitul impozabil se determină cu relația:
Pri = VT – Vni – [CT – Cned]
în care: Pri – profitul impozabil; CT – cheltuieli totale; VT – veniturile
totale; Vni – venituri neimpozabile; Cned – cheltuieli
nedeductibile
În mod detaliat, veniturile înregistrate în contabilitate vor trebui să
cuprindă:
a) Venituri din exploatare cum sunt cele din vânzări de produse,
mărfuri, ser vicii prestate, lucrări executate și din alte activități, din
producția stocată, din pro ducția de imobilizări, din subvenții de exploatare,
precum și orice alte venituri sau câș tiguri din exploatare;
b) Venituri financiare care cuprind venituri din participații, titluri de
plasament, acțiuni, diferențe de curs valutar, dobânzi, scontări, creanțe
imobilizate, alte ve nituri financiare;
c) venituri extraordinare e încasate din operațiuni de gestiune
(despăgubiri și pe nalități) din operațiuni de capital (subvenții pentru
investiții virate la venituri din ce darea activelor) și alte venituri de acest fel.
Legislația în vigoare prevede și unele venituri neimpozabile , printre
care amintim:
dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă
persoană juridic ă română sau străină;
diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare
înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a
primelor de emi siune ori prin compensarea unor creanțe la societatea
la care se de țin participați ile;
veniturile, respectiv cheltuielile rezultate din anularea datoriilor sau
din în casarea creanțelor, după caz, ca urmare a transferului de acțiuni
sau de părți sociale de la Fondul Proprietății de Stat, conform
11 Aici se include unitățile din cooperația meșteșugărească și de consum, un de sunt
organizate locuri de muncă, special amenajate, unde își desfășoară activitatea per soane
handicapate s au invalide cu drept de muncă
12 , cu condiția utili zării lor în scopul dezvoltării bazei tehnico -materiale
13 care sunt utilizate în vederea îmbunătățirii con fortului și a eficienței clădirii sau pentru
întreținerea și repararea proprietății comune Calculul profitului
impozabil
Structura
veniturilor
societății
61
convențiilor;
rambursările de cheltu ieli nedeductibile, precum și veniturile
rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s -a acordat
deducere sau ve niturile realizate din stornarea ori recuperarea unor
cheltuieli ne deductibile.
În mod corespunzător, cheltuielile efectuate pentru realizarea
veniturilor vor tre bui să cuprindă:
a) Cheltuieli de exploatare , respectiv cheltuieli cu materii prime,
materiale și măr furi, cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți,
cheltuieli de personal, chel tuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele
asimilate, alte cheltuieli de exploatare, inclusiv cheltuielile privind
impozitul pe profit;
b) Cheltuieli financiare , care cuprind: cheltuieli pentru t itlurile de
plasament cedate, cheltuieli din diferențe de curs valutar, cheltuieli cu
dobânzile, pierderi din creanțe legate de participații, alte cheltuieli
financiare;
c) Cheltuieli extraordinare respectiv cheltuielile privind operațiunile
de ca pital și cele din operațiunile de gestiune (amenzi, penalizări, confiscări
de mărfuri etc.).
Pentru determinarea profitului impozabil cheltuielile sunt considerate
deductibile cu condiția să fie aferente realizării profitului și în limitele
prevederilor leg ale. În ca zul în care o cheltuială privește mai multe
activități, ea se repartizează pe fiecare din aceste activități.
Există însă anumite cheltuieli expres prevăzute de lege care nu sunt
deductibile printre care menționăm :
cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând
diferențe din anii pre cedenți sau din anul curent, precum și impozitele
plătite în străi nătate. Sunt ne deductibile și impozitele cu reținere la
sursă plă tite în numele per soanelor fi zice și juridice ca nerezidente
pentru veniturile rea lizate în România;
amenzile, confiscările, majorările de întârziere și penalitățile
datorate că tre autoritățile române, potrivit prevederilor legale,
altele decât cele prevăzute în contracte economice;
cheltuielile de protocol care depășesc limita de 2% aplicată asupra
diferenței rezultate din totalul veniturilor și cheltuielilor aferente, mai
puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol ;
cheltuielile cu diurna care depășesc 2,5 ori limitele legale
stabilite pentru in stituțiile publice;
cheltuielile privind bunurile, de natura stocurilor constatate
lipsă din ges tiune sau degradate și neimputabile, precum și pentru
activele cor porale pentru care nu au fost încheiate contracte de
asigurare;
cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu
îndeplinesc, potrivit Legii contabilității, condițiile de document jus tificativ;
cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele
legale în vigoare;
cheltuieli sociale ce depășesc 2% din cuantumul cheltuielilor
salariale ale unității;
cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanță, în
situația în care nu sunt justificate de un contract scris și pentru care nu Cheltuieli
nedeductibile
fiscal Structura
cheltuielilor
societății
62
pot fi verificați prestatorii în legătură cu natura acestora.
Calculul impozitului pe profit
Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil
este de 16%, cu unele excepții14.
Evidența impozitului pe profit se face prin înregistrările contabile
uzuale (contul 441) și în Registrul de evidență fiscală , document cu regim
special înregistrat la organele fis cale competente.
Conform prevederilor din Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal,
plata impozitului pe profit se face astfel:
a) contribuabilii, societăți comerciale bancare, persoane juridice
române, și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine,
au obligația de a plăti impozit pe profit anual, cu plăți anticipate efectuate
trimestrial, actualizate cu indicele de inflație (decembrie față de luna
decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului inițial al
anului pentru care se efectuează plățile anticipate. Termenul până la care se
efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a declarației
privind impozitul pe pro fit (15 aprilie al anului viitor);
b) contribuabilii, alții decât cei prevăzuți la lit. A), au obligația de a
declara și plăti impozitul pe profit trimestrial până la data de 25 inclusiv a
primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozi tul.
Începând cu anul 2012, acești contribuabili pot alege să aplice sistemul
plăților anticipate prevăzut pentru contribuabilii menționați la lit. A).
c) Organizațiile nonprofit au obligația de a declara și plăti impozitul
pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui
pentru care se calculează impozitul.
d) Contribuabilii care obțin venituri majoritar din cultura cerealelor și
a plantelor tehnice, pomicultură și viticultură au obligația de a declara și
plăti impozitul pe pro fit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului
următor celui pentru care se calculează impozitul
e) Pentru societățile fără personalitate juridică și persoanele fizice
nerezidente (pentru activitățile desfășurate în România), sarcina determinării
reținerii și virării im pozitului, revine persoanelor respective, aplicând cota
unică de 16% la profitul impozabil și achitat până la 25 a lunii următoare
pentru trimestrul curent încheiat.
6.1.1 Prevederi speciale privind impozitul pe venitul persoanelor
juridice în România
6.1.1.1 Impozitul pe venitul microintreprinerilor
Pentru microîntreprinderi până în anul 2009, se putea opta pentru plata
impozitului pe profitul impozabil sau pentru calculul și plata Impozitu lui pe
venitul microintreprinderilor , care în 2007 era de 2%, în 2008 este de 2,5%
și în anul 2009 de 3% din totalul cifrei de afaceri obținute în anul anterior cu
exepția veniturilor din variația stocurilor și producția de imobilizări
corporale și necorporal e. Impozitul a fost abrogat începând cu anul 2010.
14 Vezi art.38 CF Cota de impozit
pe profit Cota de impozit
pe profit
Termene de
declarare și plată a
impozitului pe
profit
63
De menționat că o firmă pentru a se încadra în categoria de
microîntreprindere, trebuia să în deplinească cumulativ următoarele cerințe:
a) Să realizeze venituri, altele decît cele din consultanță și
manegement, în proporție de peste 50% din veniturile totale;
b) Are de la unu până la nouă salariați;
c) A realizat în anul anterior venituri care nu depășesc
echivalentul în lei a 100.000 euro;
d) Capitalul social al persoanei juridice este deținut de persoane,
altele decât statul, autoritățile locale și instituțiile publice.
Începând cu luna februarie 2013, impozitarea pe venitul
microintreprinderilor în cotă de 3 % se va aplica microintreprinderilor cu
venituri de până la 65.000 euro, indiferent de numărul de salariați .15
6.1.1.2 Impozitul minim
În perioada 1.06.2009 – 30.09.2010 la calculul impozitului pe profit
s-a aplicat o cotă minimă de impozit prevăzută în tabele ce determinau o
valoare fixă a impozitului pe profit datorat, chiar dacă firma obținea pierdere
fiscală. „Î n cazul cărora impozitul pe profit este mai mic decât suma
impozitului minim pentru tranșa de venituri totale corespunzătoare ,
contribuabilii sunt obligați la plata impozitului impozitului min im, stabilit
în funcție de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului
precedent , la nivelul acestei sume .16
În anul 2010 normele ce fac legătura cu acest impozit prevăd:
contribuabilii care, până la data de 30 septembrie 2010 inclusiv, au fost
obligați la plata impozitului minim au obligația de a declara și de a plăti
impozitul pe profit, respectiv de a efectua plata anticipată, după caz, aferente
trimestrului III al anului 2010, până la data de 25 octombrie 2010, potrivit
prevederilor î n vigoare la data de 30 septembrie 2010 , după această dată
calculând impozit pe profit după prevederile din codul fiscal.
Declararea impozitului pe profit în decursul anului se face trimestrial
până la data de 25 a lunii viitoare trimestrului de declarat prin
intermediul „ Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat –
100”, ce constituie titlu de creanță. Calculul definitiv și declararea
impozitului pe profit datorat anual se face prin intermediul „ Declarației
privind Impozitul pe profit – 101”. Declarația se depune la organele
Administrației Fiscale până în data de 25 martie a anului următor celui de
plată.
Pierderea anuală , stabilită prin declarația de impozit pe profit, se
recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii (5)-717ani
consecutivi Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea
înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe pro fit,
potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora .
În cazul în care orice sumă reprezentând obligația fiscală nu este
15 condiție eliminată prin OG 8/2013
16 OG 34/2009
17 începând cu anul 2009 Caracteristicile
microintreprinderilor
Recuperarea
pierderii anuale
Contravenții
referitoare la
evidența impozitului
pe profit Declarațiile privind
impozitul pe profit
64
plătită la da ta stabilită, contribuabilul este obligat la plata dobânzilor și
penalităților de întârziere , nivelul dobânzii de întârziere este de 0,05%
pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legea bugetară
anuală18.
Termenul de prescripție în legătură cu stingerea obligațiilor privin d
impozitul pe profit și a celorlalte obligații adiacente este de 5 ani de la data
când a expirat ter menul. Printre faptele referitoare la impozitul pe profit care
se sancționează contravențional amintim:
depunerea declarației de impunere peste termen ul prevăzut,
nefurnizarea informațiilor necesare pen tru a determina obligația
fiscală ;
neplata în întregime a impozitului stabilit la data prevăzută ;
neplata impozitului stabilit prin reținere la sursă.
Amenzile stabilite pentru abaterile de mai su s trebuie plătite în termen
de 5 zile de la rămânerea definitivă a procesului verbal de constatare și
sancționare a con travenției.
6.2. IMPOZITUL PE VENITURILE REALIZATE ÎN ROMÂNIA
DE CĂTRE PERSOANE FIZICE ȘI JURIDICE NEREZIDENTE
Impozitul datorat bugetului de stat de către persoanele nerezidente,
pentru ve niturile realizate în România se calculează, se reține și se varsă de
către plătitorii de ve nituri folosindu -se următoarele cote de impozit:
a) 10% pentru veniturile de dobâ nzi și dividende plătite
nerezidenților, dacă beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoană
juridică rezidentă într -un stat membru U.E.. Această cotă se aplică în
perioada de tranziție a intrării României în U.E. și până la 31.12.2010, cu
condiț ia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau revedențelor să dețină
minim 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana
juridică română pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani.
b) 20%, în cazul premiilor în bani și/sau în natură , acordate la
concursurile organizate în orice domeniu, altele decât cele plătite cu titlu de
salarii, și în cazul veniturilor obținute din jocuri de noroc practicate în
România;
c) 16% pentru orice alte venituri impozabile obținute în România;
Începând cu da ta de 01,01,2011 veniturile din dobânzi sau redevențe
obținute din România de persoane juridice rezidente în statele membre ale
U.E. sunt scutite de impozit dacă beneficiarul efectiv deține minim 25%
valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana r omână pe o perioadă
neîntreruptă de cel puțin 2 ani.
Calculul impozitului se face aplicând cotele de mai sus asupra
veniturilor brute plătite nerezidenților, transformate în lei la cursul de
schimb al pieței valutare, co municat de Banca Națională a României, din
ziua precedentă celei în care plă titorul devenit a efectuat ordonanțarea plății
către nerezident.
Sunt scutite de la plata impozitului dobânzile plătite la creditele,
respectiv îm prumuturile externe contractate și garantate de Guvernul
României, de Banca Na țională a României, de unitățile administrativ –
teritoriale, de instituțiile financiare și de băncile desemnate ca agent al
18 OUG 39/2010
65
statului.
De asemenea, sunt scutite dobânzile plătite la creditele externe
contractate di rect sau prin emisiun ile de titluri sau obligațiuni de către
băncile cu capital majoritar de stat, precum și cele aferente emisiunilor de
titluri de stat pe piața internă și externă de capital.
Plătitorii care rețin impozitul din veniturile realizate de persoanele
nerezidente din România au o serie de obligații și drepturi, dar li se aplică și
unele sancțiuni în caz de nerespectare a legii.
Astfel, plătitorii de venituri sunt obligați ca, în momentul când
efectuează pla ta venitului la extern, să prezinte organelor bancare
documentul prin care se dispune văr sarea la bugetul de stat a impozitului
datorat sau o declarație pe propria răs pundere a persoanei autorizate, care a
semnat documentul de plată a venitului la ex tern, atunci când venitul
respectiv este exonerat de la i mpunere în România.
Organele teritoriale de control fiscal ale Ministerului Finanțelor fac
controale pe riodice, prin intermediul cărora constată unele nereguli,
urmăresc și încasează di ferențele de impozit, majorările de întâ rziere
aferente și penalitățile stabilite.
În urma acestor procese -verbale încheiate de organele de control,
plătitorii de impozit pot face obiecții, pot depune contestații și plângeri, care
se soluționează de organele legate în materie.
Organele Ministe rului Finanțelor soluționează și obiecțiile,
contestațiile și plângerile formulate în legătură cu penalitățile stabilite.
Pentru unele abateri de la aplicarea legii sunt aplicate și unele sancțiuni .
Astfel, în cazul în care impozitul datorat nu s -a plătit la termen se calculează ma-
jorări de întârziere . În același context nereținerea la sursă a impozitului datorat
sau ne vărsarea acestuia la bugetul de stat se sancționează cu o penalitate de 100%
din im pozitul ce trebuie reținut sau vărsat, având regim ul juridic și procedura
fiscală apli cabile în economie.
Termenul de prescripție pentru stabilirea impozitului și a penalității
regle mentate prin actul normativ ce instituie acest impozit este de 5 ani, de
la data când trebuie efec tuată plata impozitu lui, a majorărilor de întârziere
sau a penalităților, după caz.
6.3. IMPOZITUL PE VENIT
Impozitul pe venit este prezentat în conformitate cu reglementările în
vigoare (H.G. 138/29.12.2004 pentru modificarea și completarea legii nr.
571/2003 privind codu l fiscal), începând cu anul 2005 se aplică cota unică
de impozitare a veniturilor de 16%, și a legii nr. 343/2006 pentru
modificarea și complectarea legii nr. 571/2003 privind codul fiscal cu
aplicabilitate din anul 2007.
A) Sfera de cuprindere a plătitor ilor impozitului pe venit :
activități independente;
venituri din salarii;
venituri din cedarea în folosință a bunurilor;
venituri din pensii
venituri din activități agricole;
venituri din premii și jocuri de noroc și alte venituri
(câștiguri primite de la societăți de asigurări, onorarii din Obligațiile
plătitorilor
Venituri supuse
impozitării
66
activități de arbitraj comercial), etc.
Plătitorii impozitului pe venit sunt:
a) Persoana fizică română cu domiciliul în România, pentru veniturile
obținute atât din România, cât și din străinătate;
b) Persoana fizică română fără domiciliul în România, pentru
veniturile ob ținute din România, prin intermediul unei baze fixe situate pe
teritoriului României sau în tr-o perioadă ce depăș ește în total 183 de zile în
orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat;
c) Persoana fizică străină, pentru veniturile obținute din România,
prin inter mediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într -o
perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni,
începând sau sfârșind în anul calen daristic vizat;
d) Persoanele fizice române fără domiciliul în România, precum și
persoanele fi zice străine, care realizează venituri din România , în alte
condiții decât cele men ționate la punctele b) și c), potrivit convențiilor de
evitare a dublei impuneri.
Nu sunt considerate venituri impozabile și nu se impozitează
următoarele venituri :
ajutoarele, indemnizațiile ș i alte forme de sprijin cu destinație
specială, acor date din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat, bu getele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri
publice;
sumele încasate din asigurări de bunuri, de accident, de risc
profesional și din altele similare, primite drept compensație pentru
paguba su portată;
sumele primite ca despăgubiri pentru pagubele suportate ca urmare a
calamităților naturale, precum și pentru cazurile de invaliditate sau de
deces;
sumele fixe de îngrijire primite pentru pensionarii care au fost
încadrați în gradul 1 de invaliditate;
bonurile de valoare care reprezintă contravaloarea cupoanelor
acordate gra tuit persoanelor fizice în temeiul unor legi;
contravaloarea unor bunuri și materiale acordate personalului angajat,
cum ar fi: echipamentele tehnice, echipamentul individual de protecție și
de lucru, alimentația de protecție, medicamentele și materialele igie nico-
sanitare;
sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări sau mecenat;
sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de trans –
port, cazare, indemnizației sau diurnei acordate pe perioada dele gării și
detașării în altă localitate, în țară și în străinătate;
bursele primite de persoanele care urmează orice formă de
școlarizare sau perfecționare profesională în cadrul instituționalizat;
veniturile obținute de corespondenții de presă străini, cu condiția re –
ciprocității;
premiile și o rice alte avantaje în bani și/sau în natură, obținute de
elevi și studenți la concursuri interne și internaționale;
sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza
salariilor me dii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror
contracte individuale de muncă au fost desfăcute, ca urmare a Venituri
neimpozabile
67
concedierilor colective, acor date potrivit legii;
veniturile reprezentând avantajele în bani și/sau în natură acordate
persoanelor cu handicap, veteranilor de război, invalizilor și văduvelor
de război, accidentaților de război în afara serviciului ordonat, per soa-
nelor per secutate din motive politice.
B) D eterminarea și impozitarea veniturilor din activități in depen-
dente.
În sfe ra de cuprindere a veniturilor din activități independente se
cuprind ur mătoarele ca tegorii de venituri: veniturile din activități
comerciale; veniturile din exer citarea de pro fesii libere; veniturile
obținute din valorificarea sub orice formă a drep turilor de pro prietate
intelectuală, realizat e în mod individual sau prin asociere.
În calitate de plătitori ai acestui impozit intră persoanele fizice
române și stră ine care realizează venituri din sursele de mai sus, în mod
individual sau asociate pe ba za un ui contract de asociere, încheiat în vederea
realizării de activități pro ducătoare de venit, asociere care nu dă naștere unei
persoane juridice.
Sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de
comerț de către persoane fizice sau asociații fără personalitate juridică, din
prestări de ser vicii, altele decât cele realizate din profesii liberale, precum și
cele obținute din prac ticarea unei meserii.
Constituie venituri din profesii libere veniturile din: exercitarea
profesiilor medicale, de avocat, de notar, de auditor financiar, de consultant
fiscal, de expert con tabil și contabil autorizat, de arhitect sau alte profesii
prevăzute de lege.
Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de
proprietate in telectuală provenite din brevete de invenții, desene și modele,
mostre, mărci de fabrică și de comerț, din dreptul de autor etc.
Pentru determinarea bazei impozabile se folosesc două metode , și
anume:
B1) Determinarea venitului net al activității independente în sistem
real, se face pe ba za datelor din contabilitatea organizată în partida simplă ,
ca diferență între venitul brut și cheltuielile efectuate în scopul realizării de
venituri .
Venitul brut cuprinde, de asemenea, sumele încasate și echivalentul în
lei al ve niturilor în natură, cu excepția sumelor primite sub forma de credite
bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice.
Nu sunt considerate deductibile următoarele categorii de cheltuieli:
amenzile, majorările de întârziere și penal itățile, altele decât cele de
natură contractuală;
donațiile de orice fel;
cheltuielile de sponsorizare sau mecenat, care depășesc limitele pre –
văzute de lege;
cheltuielile pentru protocol, care depășesc limita legală;
cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau
degradate și neimputabile;
sumele sau valoarea bunurilor confiscate, ca urmare a încălcării
dispo zițiilor legale în vigoare;
Atât veniturile, cât și cheltuielile realizate în monedă străină se Tipuri de activități
independente
68
evaluează în lei , la cursul de schimb valutar din momentul încasării,
respectiv al plății.
Contribuabilii care obțin venituri din activități independente sunt
obligați să organizeze și să conducă contabilitate în partidă simplă, cu
respectarea reglementărilor în vigoare privind evidența contabilă, și să
completeze Registrul -jurnal de încasări și plăți, Registrul -inventar și
alte documente contabile prevăzute de legislația în materie.
B2) Determinarea venitului net pe baza normelor de venit stabilite
de Mi nisterul Finanțelor.
Opțiunea contribuabililor de a se stabili venitul net din activități in –
dependente pe ba ză de norme de venit net anual sau pe baza datelor reale
din evidența contabilă es te în funcție de specificul activități i desfășurate.
Astfel, contribuabilii care realizează venituri din activități independente și
își desfășoară activitatea singuri, într -un punct fix sau am bulant, fără
salariați sau colaboratori, determină venitul net pe bază de norme de ve nit
În acest sens, Ministerul Finanțelor a stabilit nomenclatorul
activităților in dependente pentru care venitul net se poate determina pe bază
de norme de venit. Organele fiscale competente au obligația public ării
acestor date, anual, în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care
urmează a se aplica (suma reprezentând venitul net și nivelul plăților
anticipate în contul impozitului anual).
Contribuabilii impuși pe baza normelor de venit care își exercită
activitatea nu mai o parte din an, determină venitul net, aferent perioadei
efectiv lucrate, prin ra portarea normei anuale de venit la 365 de zile, iar
rezultatul se înmulțește cu numărul zilelor de activitate.
B3) Reținerea la sursă a impozitului reprezentând plăți anticipate
pentru unele venituri din activități independente
Se reține la sursă impozitul pen tru veniturile din următoarele
activități independente aplicându -se o cotă de im pozit în valoare de 10%
din venitul brut:
venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignație;
venituri din activități desfășurate pe bază de contract de agent,
comision;
venituri din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor
civile încheiate potrivit Codului civil ;
venituri din activități de expertiză contabilă, tehnică, juridică etc.
Impozitul se calculează, se reține și se virează la bug etul de stat de că tre
plătitor (la sursă) până în data de 25 a lunii următoarecelei în care s -a plătit
venitul.
C) Impozitul pe venituri din cedarea folosinței bunurilor și din in –
vestiții.
C1) Veniturilor din cedarea folosinței bunurilor cuprind ve nitu-
rile în bani și/sau în natură provenite din cedarea folosinței bunurilor mobile
și imo bile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal.
Aceste venituri se stabilesc pe baza contactului încheiat între părț i, în formă Contabilitatea în
partidă simplă
Normele de venit
pentru activitățile
independente
Venituri cu reținera
la sursă
a impozitului
Impozitul pe chirii
69
scrisă și înregistrat la or ganul fiscal competent în termen de 15 zile de la
data încheierii acestuia. Persoanele fizice care realizează venituri din
cedarea folosinței bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5
contracte de închiriere l a sfârșitul anului fiscal, începând cu anul fiscal
următor califică aceste venituri în categoria venituri din activități
independente.
Determinarea venitului net din cedarea folosinței bunurilor se face
scăzând din venitul brut a unei cote de cheltuieli d e 25%, aplicată la venitul
brut, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului.
Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor încasate în bani și/sau
echivalentul în lei al veniturilor în natura realizate de proprietar,
uzufructuar, sau alt deținăto r legal. Venitul brut se majorează cu valoarea
cheltuielilor ce cad, conform dispo zițiilor legale, în sarcina proprietarului,
uzufructuarului sau altui deținător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte
contractantă.
Venitul net din cedarea folosin ței bunurilor se impozitează cu cota de
impozitare de 16%. Impozitul datorat se plătește ca plăți anticipate
Impozitul pe venituri din investiții se referă la :dividende, veniturile
impozabile din dobândă, câștiguri din transferul titlurilor de valoare,
venituri din ope rațiuni de vânzare -cumpărare de valută la termen și venituri
din lichidări sau dizolvări de persoane juridice.
C2)Veniturile din dividende. Dividendul este orice distribuire făcută
de o persoană juridică, în bani și/sau în natură, în favo area acționarilor sau
asociaților din profitul stabilit pe baza bilan țului contabil anual și a contului
de profit și pierderi. Se cuprind în această categorie de venit, în vederea
impunerii, și sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de par ticipare la
fondurile închise de investiții.
Veniturile sub formă de di vidende distribuite, precum și sumele
primite ca ur mare a deținerii de titluri de par ticipare la fondurile închise de
investiții se impun cu o cotă de 5 % din suma acestora pentru persoa nele
juridice și cu 5 % pentru persoanele fizice
Obligațiile calculării, reținerii și vărsării impozitului pe veniturile sub
formă de dividende revine persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor
către acționari sau asociați . În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au
fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s -a
aprobat bilanțul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este
până la data de 25 ianuarie a anului viitor.
C3)Veniturile din dobânzi sunt venituri obținute din titluri de creanțe
de orice natură și orice fel de sume cuvenite pentru folosirea banilor
împrumutați, precum și din titluri de participare la fonduri deschise de
investiții, pentru care prețul de răscumpăr are este mai mare decât prețul de
cumpărare. Se asimilează dobânzilor și acea parte a sumelor asigurate
obținute din asigurări de viață din produsele care au la bază principiul
economisirii pure.
Veniturile sub formă de dobânzi se impun cu o cotă de 16% di n suma
acestora. Pentru veniturile sub formă de dobânzi, impozitul se calculează și
se reține de către plătitorii de astfel de venituri, prin stopaj la sursă, în
momentul calculului acestora și se virează de către aceștia lunar, până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celor în care se face calculul dobânzii. Impozitul pe
dividende
70
D) Impozite pe alte venituri. În cadrul altor venituri impozabile sunt
cuprinse:
a) Veniturile din pensii, sunt impozitate numai pentru sumele ce
depășesc valoarea lunară de 1.000. lei, cu o cotă de 16%. Impozitarea se
face lunar odată cu efectuarea plății prin reținere la sursă și care se
decontează la bugetul de stat lunar până în data de 25 a lunii următoare
pentru care se face plata pensiei.
b) Venituri din activități agricole se impozitează cu cota de 16% dar
numai a acelor venituri care se realizează din: cultivarea și valorificare
florilor, a legumelor și zar zavaturilor în sere și solare special amenajate, din
cultivarea și valorificarea ar buștilor, a plantelor decorative și a ciupercilor; a
veniturilor din exploatarea pepinierelor vi ticole și pomicole.
Veniturile nete din aceste activități agricole sunt stabilite pe baza de
norme de ve nit de către direcțiile teritoriale de specialitate ale Ministerului
agriculturii, pă durilor și Dezvol tării rurale și se aprobă de către direcțiile
generale teritoriale ale fi nanțelor publice până cel mai târziu la 31 mai a
anului pentru care se aplică normele și care se stabilesc pe unitatea de
suprafață.
c) Veniturile din premii și din jocuri de noroc se impun astfel:
veniturile din premii dintr -un singur concurs se impun prin reținerea
la sursă cu o cotă de 16% aplicată asupra venitului net;
veniturile din jocurile de noroc se impun prin reținerea la sursă cu o
cotă de 25% aplicată asupra venitului ne t.
De menționat că: nu sunt impozabile veniturile obținute din premii în
bani sau natură sub valoarea sumei neimpozabile de 600 lei pentru fiecare
concurs, realizat de același organizator sau plătitor. Obligația calculării,
reținerii și decontării cu buget ul de stat revine plătitorului.
d) Venituri din prime de asigurări și onorarii din activitățile de
arbitraj comercial se impozitează cu cota de 16% din venitul brut, iar
obligația de calcul, de reținere și de decontare cu bugetul de stat revin
plătitorilor .
Stabilirea venitului net anual impozabil
Baza de calcul a venitului impozabil este venitul anual net ca diferență
între veniturile totale și cheltuielile deductibile din perioada respectivă.
Venitul net anual impozabil se stabilește de către contribuabil pe
fiecare sursă din categoriile de venituri menționate prin deducerea din
venitul net anual a pierderilor fiscale reportate și se înscrie în declarația de
impunere.
Pierderea fiscală anuală înregistrată pe fiecare sursă din activită ți
independente, cedarea folosinței bunurilor și din activități agricole se
reportează și se completează cu venituri obținute din aceeași sursă de venit
din următorii 5 ani fiscali
Stabilirea plăților anticipate de impozit
Contribuabilii care realizează ve nituri din activități independente, din
cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendare, precum și
venituri din activități agricole sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți
anticipate cu titlu de impozit, exceptându -se cazul ven iturilor pentru care
plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă.
Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare Venitul impozabil
Efectuarea plăților
anticipate din
impozitul pe venit
71
sursă de venit, luându -se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul
net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se
comunică contribuabililor, potrivit legii. Plățile anticipate se efectuează în 4
rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trim estru.
Declarația de impunere
Contribuabilii care realizează, individual sau într -o formă de asociere,
venituri din activități independente, venituri din cedarea folosinței bunurilor,
venituri din activități agricole, determinate în sistem real, au obli gația de a
depune o declarație de impunere (D200) la organul fiscal competent, pentru
fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de
realizare a venitului. Declarația de impunere se completează pentru fiecare
sursă și categori e de venit.
Nu se depun declarații de impunere pentru următoarele categorii de
venituri:
a) venituri nete determinate pe bază de norme de venit, cu excepția
contribuabililor care au depus declarații de venit estimativ (D220) în luna
decembrie și pentru care nu s -au stabilit plăți anticipate, conform legii;
b) venituri din cedarea folosinței bunurilor prevăzute a căror impunere
este finală;
c) venituri sub formă de salarii și venituri asimilate salariilor, pentru
care informaț iile sunt cuprinse D205 , care a re regim de declarații de
impozite și taxe sau declarații lunare, depuse de angajatori (Declarație
privind veniturile datorate la bugetul de stat -D100 (până în anul 2010
inclusiv vezi Tema VII ), din 2011 impozitul pe salarii e declarat alături de
contribuțiile salariale prin declarația unică D112 ;
d) venituri din investiții, precum și venituri din premii și din jocuri de
noroc, a căror impunere este finală;
e) venituri din pensii;
f) venituri din activități agricole, a căror impunere este finală;
g) venituri din transferul proprietăților imobiliare;
h) venituri din alte surse .
Impozitul pe venitul net anual impozabil /câștigul net anual
impozabil datorat este calculat de contribuabil, pe baza declarației de
impunere, prin apli carea cotei de 16% asupra venitului net anual
impozabil/câștigului net anual impozabil din anul fiscal. Dacă un
contribuabil desfășoară mai multe activități independente atunci venitul
net se stabilește pe baza celei mai ridicate norme de venit .
Data de 25 mai inclusiv a fiecărui an fiscal se constituie atât
termen de declarare, cât și termen de plată a impozitului pe venit.
E) Impozitul pe v enituril e din salarii .
În calitate de plătitori ai impozitulu i pe ve nituri din salarii apar atât
persoanele fizice române angajate cu contract individual de mun că sau a
unui statut special prevăzut de lege .
Venituri din salarii, denumite în continuare salarii, sunt considerate
toate veniturile în bani și în natu ră obținute de o persoană fizică ce
desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, indiferent
de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care Declarații de
impunere
Termenul de plată
al impozitului
pe venit
72
ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate tempo rară de
muncă.
Sunt asimilate salariile în vederea impozitului următoarele:
indemnizațiile din activități, ca urmare a unei funcții de
demnitate publică, stabilite potrivit legii;
drepturile de soldă lunară, indemnizaț ii, prime, premii, sporuri
și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii;
indemnizația lunară brută precum și suma din profitul net, cuvenite
administratorilor la companii/societăți naționale, societăți comerciale
la care statul sau o au toritate a administrației publice locale este
acționar majoritar, precum și la regiile autonome ;
indemnizația lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în
declarația de asigurări sociale
sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor,
în consiliul de administrație și în comisia de cenzori;
alte drepturi și indemnizații de natură salarială.
De menționat că nu se includ la venituri salariale următoarele:
ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderile din calamități
naturale, ajutoarele pentru boli grave incurabile, ajutoarele pentru naștere,
tichetele de masă, echipamentele de protecție a muncii, uniformele
obligat orii Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai
angajaților, cu ocazia Paștelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului și a sărbătorilor
similare ale altor culte religioase, precum și cadourile oferite angajatelor cu
ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea
cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu
depășește 150 lei.
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final,
care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri.
Impozitul salarial lunar se determină astfel:
a) la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 16%
asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii,
calculat prin deducerea din ve nitul brut a contribuțiilor obligatorii aferente
unei luni, și următoarele:
– deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
– cotizația sindicală plătită în luna respectivă;
– contribuțiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul
anului să nu se depășească echivalentul în lei a 400 euro ;
b) pentru veniturile obținute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de
16% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și
contribuțiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora
Pentru edificarea modului de calcul a impoz itului pe venituri obținute
din sala rii se impune efectuarea următoarelor operații:
1) Calculul drepturilor bănești , care cuprinde:
a) Calcularea venitului salarial brut, în care intră:
salariul de încadrare sau realizat;
diverse sporuri: de vech ime, noapte, condiții periculoase de
muncă etc;
diverse indemnizații (ex:de conducere). Venituri asimilate
salariilor
Venituri ce nu sunt
aimilate
salariilor
73
s tî br Sporuri Sal Sal
unde:
Sal tî = salariul tarifar de încadrare;
Sporuri s = sporuri salariale suplimentare acordate de angajator
salariatulu i
2) Baza de calcul a impozitului pe venituri de natura salarială
(Bci) sau salarul impozabil se calculează astfel :
Cfpf Cotiz DP Contr Vbr BT sal C1
unde:
Vbr sal = venitul brut din salarii;
An Sal Vbrbr sal
An = Avantaje în natură primite de salariat19;
Contr T = contribuții sociale totale;
DP = deducerea personală;
Cotiz = cotizația lunară la sindicat;
Cfp = contribuția lunară la un fond de pensii private, în limita anuală
a echivalentului în lei a 400 euro
Deducerea personală (DP ) este o facilitate fiscală ce se acordă
persoanelor fizice care au un venit lunar brut cuprins între 0 lei și 3000 lei, în
scopul micșorării bazei de impozitare. Deducerile personale sunt degresive și
se acordă în funcție de număru l persoanelor aflate în întreținerea salariatului,
fiind prevăzute de lege, sub formă tabelară pentru tranșe salariale.
Persoane în întreținere sunt considerate: soț, soție, copii și alte rude
până la gra dul II ale căror venituri lunare nu depășesc 250 le i. Nu sunt
considerate persoane în întreținere nici persoanele ce dețin terenuri agri cole
și silvice în suprafață de peste 1ha în zonele colinare și de șes și de 2ha în
zonele montane.
Contribuțiile sociale totale reținute de la angajați sunt reprezentat e de :
Contr T = CAS + CASS +CFS
– CAS – contribuția la asigurările sociale ( 10,5% Vbr sal);
– CASS – contribuția la asigurările sociale de sănătate ( 5,5% Vbr sal);
– CFS – contribuția la fondul de șomaj ( 0,5% Vbr sal)
3) Calculul impozitului pe salar
1 1C sali lunar B c I
cisal = cota de impozit pe salar. (în prezent aplicându -se o cotă unică
de 16%).
19utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în
scop personal, cu excepția deplasării pe distanță dus -întors de la domiciliu la locul de
muncă; cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice, precum și alte bunuri
sau servicii oferite gratuit sau la un preț mai mic decât prețul pieței; împrumuturi
nerambursabile Salarul lunar brut
Venitul salarial
impozabil
Impozitul
pe salarii
74
4) Se determină venitul salarial net obținut de angajat:
Vsal net = Vbr sal – Contr T – Is – AR
Venitul salarial net este suma efectivă primită de angajat după
reținerea din veniturile salariale brute a contribuțiilor de asigurări sociale
totale, a impozitului pe venitul salarial, a cotizației de sindicat și a altor
rețineri( AR) după caz (ex. dacă se mai re țin de pe statul de plataă
contribuțiile la pensiile private, rate, pensii alimentare sau alte rețineri).
Obligațiile plătitorilor de venituri din salarii și ale contribuabililor
care realizează venituri salariale .
Plătitorii de venituri din salarii au obligații cu privire la calcularea,
reținerea și vărsarea im pozitului lunar, (calcularea impozitului anual și
regularizarea diferentelor, dacă e cazul). Ei mai au obligația privind calculul
și plata contribuțiilor sociale adiacente veniturilor salariale datorate altor
organe ale statului și declararea lor prin situații ce intră sub incidența legii
(vezi titlulVII).
a) Persoanele juridice și fizice care efectuează plăți de salarii sau alte
venituri asi milate salarii lor au obligația de a calcula și de a reține impozitul
aferent veniturilor fie cărei luni, la data plății acestor venituri, precum și
vărsarea acestuia la bugetul de stat nu mai târziu de data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei pentru ca re se cuvin ac este drepturi.
b) Plătitorul de venituri are obligația să completeze formularele
prevăzute de lege pe în treaga durată de efectuare a plății salariilor ( din 2011
impozitul pe salarii e declarat alături de contribuțiile salariale prin declarația
unică D112 ) iar situația anuală e declarată începând cu 2013 prin D205 ,
care a re regim de declarați e de impozite și taxe , înlocuind fițele fiscale.
Sancțiuni aplicate în cazul impozitului pe veniturile din salarii.
Constituie con travenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt
considerate infracțiuni:
a) Nerespectarea de către plătitori a dispozițiilor legale privind
procedura de întoc mire și depunere a declarațiilor de impozite;
b) Refuzul de a pune la dispoziția organelor fiscale documente le
privind modul de calculare, reținere și de vărsare la bugetul de stat a
impozitului pe salarii;
c) Stabilirea pentru personalul încadrat, prin încheierea unui contract
individual de muncă, a unui salariu de bază sub nivelul salariului minim pe
economie;
d) Nefurnizarea de către contribuabili sau de către persoana împuternicită
legal să îl reprezinte, a informațiilor, justificărilor sau explicațiilor solicitate de
organele fiscale;
e) Neprezentarea contribuabililor sau reprezentanților legali ai
acestora la sediul unității fiscale la data, ora și locul fixate, la solicitarea
scrisă a organului fiscal;
f) Neținerea evidențelor contabile și a documentelor justificative la
sediul so cial declarat sau păstrarea acestora în condiții improprii desfășurării Salarul net
Obligațiile
angajatorilor
75
contr olului fiscal;
g) Nerespectarea de către plătitorii de salarii și venituri asimilate a
obligațiilor privind completarea și păstrarea fișelor fiscale;
h) Netransmiterea fișelor fiscale la organul fiscal în a cărui rază
teritorială angajatorul își are sediul sau domiciliul;
Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor prevăzute de lege
se fac de către organele de specialitate din Ministerul Finanțelor și de către
unitățile sale te ritoriale, în termen de 5 ani de la data săvârșirii fapt elor
respective.
Obiecțiile, contestațiile și plângerile formulate la actele de control sau
de im punere ale organelor fiscale cu privire la revizuirea și încasarea
impozitului, a ma jorărilor de întârziere și a amenzilor se soluționează conform
dispo zițiilor legale în materie.
Prescripția dreptului organelor fiscale de a stabili diferențe de
impozite și majorări de întârziere, precum și de a constata contravenții și a
aplica amenzi pentru faptele a căror constatare și sancționare sunt, potrivit
legii, de competența acestora, es te următoarea:
5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declarației
pentru perioada respectivă;
5 ani de la data ultimului termen legal de plată a impozitului, în
cazul în care legea nu prevede obligația depunerii declarației;
5 ani de la data comunicării către contribuabil a impozitului stabilit
de or ganele fiscale în condițiile prevăzute de lege.
Termenul de prescripție pentru stabilirea impozitelor și a diferențelor
de im pozite este de 10 ani, în caz de evaziune fiscală.
6.4. IMPOZITELE ȘI TAXELE LOCALE
Impozitele și taxele locale reprezintă sursa prin cipală de finanțare a
nevoilor publice locale și în majoritatea lor sunt impozite directe după cum
urmează:
Impozitul pe clădiri este instituit pentru clădirile proprietate a
persoanelor fi zice si tuate în municipii, orașe și comune, pentru clădirile
persoanelor juridice pa rticulare, precum și pentru clădirile proprietate a
statului sau autorităților ad ministrativ -teritoriale, ale regiilor au tonome,
societăților comer ciale, organizațiilor coo peratiste, societăților agricole, aso –
ciațiilor familiale, precum și cele ale or ganizațiilor po litice și obștești,
instituțiilor publice, fun dațiilor, unităților de cult, sucursalele și re pre-
zentanțele autorizate să fun cționeze pe te ritoriului României aparținând per –
soanelor fizice și juridice străine, și altele similare.
De regulă, subiectul impunerii coincide cu plătitorul impozitului și
este, în ge neral, proprietarul clădirii, indiferent de locul unde este situa tă și
de destinația aces teia. Există și unele derogări de la această regulă generală,
și anume:
pentru clădirile proprietate de stat aflate în administrare sau
folosință, du pă caz, a contribuabililor, în calitate de subiect al
impunerii apar cei ca re le au în administrare sau folosință;
pentru clădirile care fac parte din fondul locativ de stat, subiect al
impunerii este unitatea care le administrează. Contravenții
76
Baza de calcul o reprezintă valoarea impozabilă a clădirii care diferă
în funcție de proprietarul clădirii ce poate fi o persoană fizică sau juridică.
Astfel pentru clă dirile aparținând persoanelor fizice, baza de
impozitare o reprezintă valoarea clădirii de terminată pe baza normelor de
evaluare stabilite pe m2 suprafață construită di ferențiată în funcție de felul,
destinația și locul unde sunt situate acestea.
Aceste norme sunt unitare pentru toate clădirile, diferențierea făcându –
se în func ție de structura de rezistență a clădirilor și materialele din care sunt
construite. Nor mele de evalu are mai diferă și în funcție de gradul de confort,
adică dacă sunt pre văzute sau nu cu instalații de apă, canalizare, electrice,
încălzire etc.
Aceste norme de evaluare și impozitare sunt reglementate de Legea nr.
343/2006 cu aplicabilitate din 2007.
Valorile impozabile pe m2 de suprafață construită -desfășurată la
clădirile și alte construcții aparținând persoanelor fizice sunt prezentate în
tabelul 6.1.
La determinarea valorii impozabile s e are în vedere suprafața utilă a
locuinței co rectată cu un coeficient în funcție de rangul localității și de zona
în cadrul lo calității, conform Le gii 351/2001, ce prevede ierarhizarea
localităților țării pe ur mătoarele ranguri: rangul 0 – capitala României și
municipii de importanță europeană; rangul 1 – municipii de importanță
națională; rangul 2 – municipii de importanță in terjudețeană; rangul 3 –
orașe; rangul 4 – sate reședințe de comună; rangul 5 – sate apar ținând
comunelor, or așelor și municipiilor.
De asemenea, în cadrul localităților construcțiile se disting patru zone:
A, B, C și D dinspre centru înspre periferie, astfel că, în funcție de rangul
localității și în zona în care se află clădirile, se stabilesc următorii
coeficienți de corectare a valorilor clă dirilor prezentate în tabelul 6.2.
Tabelul 6.1.
Nr
.
crt Felul și destinația clădirilor
și altor construcții
impozabile Valoarea impozabilă în lei /mp
Cu instalații de
apă și
canalizare, în –
călzire,
electrice Fără instalații
de apă și
canalizare, în –
călzire,
electrice
1 Clădiri:
a) cu pereți sau cadre din
beton ar mat, cu pereți din
cărămidă arsă, pia tră na –
turală sau alte materiale fă ră
cadre din beton armat;
b) cu pereți din lemn,
cărămidă near să, vălătuci,
faianță și din alte ma teriale
asemănătoare
669
182
397
114
2 Construcții anexe -situate în
corpul principal al clădirii:
a) cu pereți din cărămida arsă,
piatră, be ton și alte materiale
114
102
Calculul
impozitului
pe clădiri pentru
persoane fizice
Delimitarea zonelor
în cadrul
localităților
77
asemănătoare;
b) cu pereți din lemn,
cărămidă near să, păiață,
vălătuci etc. 58 45
Tabel 6.2.
Zona/rang 0 1 2 3 4 5
A 2,6 2,5 2,4 2,3 1,1 1.05
B 2,5 2,4 2,3 2,2 1,05 1.00
C 2,4 2,3 2,2 2,1 1,0 0.95
D 2,3 2,2 2,1 2,0 0,95 0.90
Cota de impozitare se stabilește prin hotărâre a consiliului local care
poate fi cuprinsă între 0,25 % și 1,50%.
Impozitele și taxele locale, stabilite în sume fixe se pot majora sau
diminua, anual, de către consiliile locale cu până la 20%.
Valoarea impozabilă a clădirii se reduce în funcție de anul
terminării astfel:
– cu 20% pentru clădirile cu o vechime de peste 50 de ani;
– cu 10% pentru clădirile cu o vechime între 30 și 50 de ani
Majorarea bazei de impozitare se face în următoarele cazuri:
– Pentru clădirile care au o suprafață locuibilă de peste 150 m2
valoarea de impozitat se majorează cu 5% pentru fiecare 50 m2 .
– Persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe
clădiri datorează un impozit pe clădiri, majorat după cum urmează:
a) cu 65% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
b) cu 150% pentru a doua clădire în afara celei de la adresa de
domiciliu;
c) cu 300% pentru a tr eia clădire și următoarele în afara celei de la
adresa de domiciliu . Clădirile vor fi condiderate în ordinea în care au fost
dobândite.
Clădirile noi dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, se
impun cu în cepere de la data de întâi a lunii u rmătoare celei în care acestea au
fost do bândite. Im pozitul se calculează pe numele noului contribuabil. De
asemenea clă dirile de molate în condițiile legii, clădirile distruse și cele
transmise în administrarea sau după caz, în proprietatea altor co ntribuabili în
cursul anului se scad de la im punere cu în cepere de la data de întâi a lunii
următoare cele în care s -a produs una din aces te situații.
De la plata impozitului pe clădiri sunt exceptate următoarele categorii
de clădiri și construcții:
a) Clădirile instituțiilor publice, cu excepția celor folosite în alte
scopuri;
b) Clădirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice,
de ar hitectură și arheologie, precum și muzeele și casele memoriale, cu
excepția spațiilor acesteia folosite pentru activități economice sau
comerciale;
c) Clădirile care, prin destinație, constituie lăcașe de cult aparținând
cultelor recunoscute de lege;
d) Construcțiile și amenajările funerare din cimitire; Reducerea valorii
impozabile
Majorarea bazei de
impozitare Reducerea valorii
impozabile
78
e) Construcțiile speciale, cum ar fi: son de de țiței, gaze și sare;
platforme de fo raj marin; centrale hidroelectrice, termoelectrice, stații de
transformare, de co nexiuni și posturi de transformare; centrale nuclearo –
electrice; căi de rulare; galerii, pu țuri de mină, coșuri de fum; poduri,
viaducte, apeducte, tuneluri; conducte pentru trans portul produselor
petroliere, gazelor și al lichidelor industriale.
Totodată, sunt scutiți de la plata impozitului pe clădiri veteranii de
război, vă duve de război, văduvele necăsătorite alte veteranilo r de război.
Plata impozitului pe clădiri se face la primării în 2 rate
semestriale(31.03, 30.09). Pentru plata cu anticipație a impozitului pe
clădiri de către persoanele fizice se acor dă anumite bonificații, dacă
plataimpozitului datorat pe întregul an se efectuează până la data de 15
martie a anului fiscal.
Formula de calcul a impozitului pe clădiri cu destinație pe locuințe
pentru persoanele fizice este:
I = S u x K x N i x C-Dv
în care: Su – suprafață utilă a clădirii în mp; K – coeficientul de corecție în
funcție de ran gul localității și zona construită; Ni – norma impozabilă
de evaluare pe mp; C – cota de impozit; Dv – deducerea valorică
după vechimea construcției.
Impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor juridice și a altor
contribuabili se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale
care pot fi cuprinse între 0,5% și 1,5% asupra valorii de inventar a clădirilor,
care a fost actua lizată și evi dențiată în contabilitatea acestora. Impozitul pe
clădiri datorat de persoanele juridice care nu au înregistrat în evidența
contabilă valoarea de inventar actualizată a clădirilor, în ultimii 3 ani se
calculează pe baza cotei stabilite între 5% si 10% de către consiliile locale.
Impozitul și taxele pe terenuri alimentează bugetele locale, fiind
instituite cu scopul de a stimula diminuarea suprafețelor utilizate în scopuri
neagricole, precum și cultivarea spațiilor disponibile. Subiectul impu nerii îl
constituie persoanele fizice și persoanele juridice proprietare de terenuri
situate în municipii, orașe și localități componente ale acestora.
Conform Legii nr. 343/2006 cu începere din 2007 se plătesc taxele
prezentate în tabelul 6.3:
Tabelul 6.3 .
Categoria de folosință (teren intravilan pe zone) în lei/ha
A B C D
1 Teren cu construcții 22 20 18 16
2 arabil 20 15 13 11
3 pășuni 15 13 11 9
4 fânețe 15 13 11 9
5 vii 33 25 20 13
6 livezi 38 33 25 20
7 Păduri și alte terenuri
cu vegetație forestieră 20 15 13 11
8 Terenuri cu apă 11 9 6 X
9 Drumuri și căi ferate X X X X Termenele
de plată
Calculul
Impozitului
pe clădiri
Perso ane juridice
79
10 Terenuri neproductive X X X X
Notă: Rangul localităților sunt cele menționate și la impozitul pe clădiri.
La terenurile intravilane prezentate pe categorii de folosință se vor
aplica ur mătorii coeficienți de corecție a impozitului pe metri pătrați, pe
ranguri de localități.
În cazul unui teren extravilan indiferent de rangul localității,
categoria de folosință și zona unde este situat impozitul pe teren este de 1
leu/ha.
Conform legislației în vigoare, nu se datorează impozite și taxe pe teren
pentru:
terenurile ocupate cu construcții;
terenurile aparținând cultelor religioase recunoscute de lege;
terenurile cimitirelor ;
terenurile instituțiilor de învățământ autorizate provizoriu sau
acreditate;
trenurile aflate în proprietatea, administrarea sau folosința instituției
publice;
terenurile care, prin natura lor, sunt improprii pentru agricultură sau
silvicultură, inclusiv cele ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare
etc.
Consiliile locale hotărăsc pentru fiecare localitate zonele de teren
intravilan și ex travilan, precum și gruparea lor pe zonele A, B, C și D
la intravilan și pe zonele1, 2, 3 și 4 la terenurile extravilane.
Pentru terenurile ocupate de persoanele juridice cu altă destinație
decât agricultura se stabilește taxa pe teren astfel:
pentru drumuri – 20 lei/km;
pentru căi ferate normale – 30 lei/km;
pentru căi ferate înguste – 20 lei/km.
Impozitul și taxele pe teren se determină pe an și se poate achita
semestrial în cote egale până la termenele stabilite de lege
Taxa asupra mijloacelor de transport . În calitate de plătitori ai taxe i
asupra mij loacelor de transport apar persoanele juridice (regii autonome,
societăți co merciale cu capital de stat ori cu participare străină etc.) și
persoanele fizice române sau străi ne care posedă mijloace de transport pe
apă.
În obiectul impunerii intră atât mijloacele de transport cu tracțiune
mecanică (auto turisme, autobuze, autocamioane, autocare, tractoare etc.),
cât și mijloacele de trans port pe apă (luntre, poduri plutitoare, bacuri, bărci
cu motor sau fără, șalupe, iahturi, vapoare etc.)
Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește anual, în sume fixe
cu anu mite particularități. Astfel, pentru mijloacele de transport cu tracțiune
mecanică, baza de calcul reprezintă capacitatea cilindrică a motorului,
pentru fiecare jumătate de litru ci lindree sub 200 cmc sau fracțiune de
jumătate l cilindree sub 200 cmc.
Această taxă este diferențiată pe feluri de autovehicule, după cum
urmează, ex primată în lei/an/200 cmc în anul 20 07 conform Legii nr.
343/2006: Terenuri scutite
de impozit
Rangul localităților
și împărțirea pe zone
Norme de calcul a
impozitului auto
80
autoturisme cu capacitate între 1600 și 2000 cmc = 15 lei/tranșa de
200 cmc;
autoturisme cu capacitatea între 2001 și 2600 cmc = 30 lei tranșa de
200 cmc;
autoturisme cu capacitatea între 2601 și 3000 cmc = 60 lei tranșa de
200 cmc;
autobuze, autocare, microbuze = 20 lei/tranșa, și peste 3000cmc =
420 lei/tranșă
autovehicule de până la 12 tone = 25 lei/tranșă
motociclete, motorete și scutere cu capacitate până la 1600 cmc = 7
lei/tranșă
la autovehicule de transport marfă cu capacitate de peste 12 tone,
taxa = 25 lei /tranșă.
Capacitatea cilindrică a motorului și capacitatea remorcilor se
dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu
factura de cumpărare sa u cu alte documente legale .
Taxa asupra mijloacelor de transport pe apă, care aparțin
contribuabililor, se stabilește anual pentru fiecare mijloc de transport în
parte, după cum urmează:
luntre, bărci fără motor folosit e în uz agrement personal = 15 lei/an;
bărci fără motor folosite în alte scopuri = 40 lei/an;
bărci cu motor = 150 lei/an;
Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de
întâi a lunii în care au fost dobândite, iar în cazul înstrăinării sau radierii în
timpul anului din evidențele organelor de poliție sau ale căpităniilor
porturilor, după caz, taxa se dă la scădere, începând cu data de întâi a lunii
în care a apărut una din aceste situații.
Dacă apar schimbări de domiciliu, proprietarii mijloacelor de
transport supuse taxei, au obligația să declare în termen de 30 de zile la
organul fiscal de la vechiul domiciliu data mutării și noua adresă, în vederea
înregistrării debitului la organul fiscal din noul domiciliu.
Scutirile d e la plata taxei asupra mijloacelor de transport se acordă ur –
mătoarelor categorii de contribuabili: invalizi care dețin în proprietate
autoturisme, mo tociclete, tricicluri cu motor adaptate invalidității acestora.
Există cazuri în care taxa asupra m ijloacelor de transport se dă la
scădere da torită în străinării sau radierii în timpul anului din evidențele
organelor de poliție sau ale că pităniei porturilor, după caz. Taxa stabilită pe
numele vânzătorului se dă la scă dere pe baza ac tului de vânzar e-cumpărare
sau a certificatului de radiere din evidența or ganelor res pective, începând cu
data de întâi a lunii în care a apărut una din aceste situații.
Taxa asupra mijloacelor de transport este anuală, dar se poate plăti și
semestrial în două rate. Exemplu de calcul a taxei pentru mijloace de
transport:
Pentru un autoturism cu capacitate cilindrică de 1930 cmc taxa anuală
este de 1930/200 x 15 = 9.65 x 15 = 144.75 lei.
Pentru un autocamion de 10 t cu capacitatea cilindrică de 5350 cmc
taxa se cal culează astfel: 5350 / 200 x 25 = 668,75 lei
În categoria alte impozite și taxe locale sunt incluse: Mijloace de
transport pe apa
81
a) Impozitul pe spectacole. Plătitorii acestui impozit sunt persoanele
fizice și persoanele juridice care organizează spectacole cu plată, manifestări
artistice sau spor tive, activități artistice și distractive de videotecă și discotecă,
denumite spectacole:
instituții artistice, cum sunt: teatre muzicale, teatre dramatice, de
operă și balet, de estradă și varietăți, de păpuși, filarmonicele,
orchestrele sim fonice de estradă, populare, ansamblurile de cântece și
dansuri, fan farele, circurile etc.
agenți economici care au în obiectul de activitate exploatarea și dif u-
zarea de filme cinematografice pentru public;
organizații sportive (cluburi și asociații);
instituțiile, organizațiile obștești, societățile comerciale, asociațiile,
fundațiile, clubu rile care organizează în mod ocazional spectacole cu
plată;
persoane fizice autorizate să organizeze spectacole de teatru cu
plată, operă, circ competiții sportive etc.;
agenții de impresariat artistic și sportiv conduse de persoane fizice
sau ju ridice, precum și alți plătitori care nu sunt nominalizați în mod
expres.
Atât obiectul impozabil, cât și baza de calcul sunt reprezentate
de valoarea încasărilor rezultate din vânzarea biletelor de intrare și
abonamentelor, exclusiv val oarea timbrelor instituite potrivit legii privind
timbrul cinematografic, literar, teatral, muzical, folcloric și cel al artelor
plastice. Biletele de intrare la spectacole sunt imprimate cu regim special, a
căror tipărire, înregistrare, vânzare și evidenț iere cade în sarcina
organizatorilor de spectacole. Cotele procentuale aplicate biletelor de in trare
la spectacole sunt diferențiate în funcție de specificul manifestației des fășu-
rate, astfel: timbrul cinematografic este de 2% din prețul unui bilet; t imbrul
teatral re prezintă 5% din prețul unui bilet; timbrul muzical și folcloric este
de 5% din prețul unui bilet și 2% din prețul unui disc, casete video și audio
înregistrate.
Calculul impozitului pe spectacole se face prin aplicarea cotelor
procentual e de impozit asupra încasărilor totale, fără a se deduce vreo
cheltuială din volumul în casărilor. Cheltuielile cu privire la organizarea și
desfășurarea spectacolelor se su portă din sumele rămase din încasările
efectuate după plata acestui impozit la buget.
b) Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor
de con struc ții. Sunt supuse unor taxe diferențiate , avându -se în vedere
valoarea cons trucțiilor sau a instalațiilor, suprafața terenurilor sau natura
serviciilor prestate.
Astfel, pentru certificatul de urbanism, taxa este stabilită în lei, în
funcție de suprafața terenurilor pentru care se solicită certificatul, astfel
(conform codului fiscal 571/2003).
Pentru mediul urban Taxa (lei)
până la 150mp –––––––––––––– 2,5 – 3,5 lei
până la 250mp –––––––––––––– 3,7 – 4,7 lei
până la 500mp –––––––––––––– 4,8 – 6,0 lei
până la 750mp –––– ––––––––––- 6,1 – 7,2 lei
până la 1000mp –––––––––––––- 7,3 – 8,5 lei
peste 1000mp ––––––––––––––––– 8,5 lei Baza de impozitare
Valori taxa urbanism
82
Pentru mediul rural se percepe 50% din taxa prevăzută pentru
mediul urba n.
Pentru lucrările de construcții, eliberarea autorizației se taxează cu ur –
mătoarele cote: 1% din valoarea autorizată a lucrării sau a construcției,
inclusiv instalațiile afe rente acesteia. Pentru construcțiile de locuințe, sau
anexe la locuințe taxel e sunt de 0,5% din va loarea autorizației.
Taxele prevăzute mai sus nu se datorează în cazul eliberării de
autorizații pen tru lăcașuri de cult, inclusiv construcțiile anexe ale acestora,
precum și pentru con struc țiile ai căror beneficiari sunt instituț ii publice.
c) Taxele pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afișaj și
reclamă. Persoanele fizice, persoanele juridice, asociațiile familiare,
asociațiile agrico le, uni tățile economice ale unor persoane juridice, precum
și cele ale organizațiilor po litice și obștești, instituțiile publice, unitățile de
cult etc., care folosesc mijloace de pu blicitate prin afișaj și reclamă
datorează o serie de taxe, printre care menționăm taxa pentru afișaj și
panouri se datorează cu o plată între 15 – 20 lei/mp și pe an, în funcție de di –
mensiunile afișului și panoului;
Pentru firmele, reclamele, afișajele și publicitatea realizate exclusiv
într-o lim bă străină, taxele respective se majorează de 5 ori. Taxa de
publicitate, afișaj și re clamă datorată se plătește anticipat la bugetul
consiliului local în raza căruia se rea lizează publicitatea, afișajul sau
reclama. Dacă mijloacele de publicitate sau de reclamă au o durată mai mare
de un an, taxa se plătește în cursul lunii ianuarie a fie cărui an.
d) Taxa hotelieră. Persoanele fizice în vârstă de peste 18 ani, plătesc
pentru șederea pe o durată mai ma re de 48 de ore, în stațiunile tu ristice
declarate, conform legii, taxa pentru șe derea în sta țiunile turistice stabilită
de con siliile locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, după caz. Nu
sunt supuși la pla ta acestei taxe persoanele care au domiciliul în aceste lo ca-
lități, cele aflate în de plasare, în interesul serviciului, turiștii cazați la
cabanele tu ristice aflate în af ara sta țiunilor turistice, persoanele cu handicap,
pensionarii de orice fel, elevii și studenții.
Taxa hotelieră se încasează de către persoanele juridice, prin
intermediul cărora se realizează cazarea sau se face tratamentul balnear, o
dată cu luarea î n evidență a turiștilor (cota de impunere fiind între 0,5 -5%
din valoare primei nopți de cazare) și se varsă la bugetul consiliului local în
termen de 10 zile de la această dată. În exercitarea atribuțiunilor ce le revin
în ad ministrarea domeniului publi c și privat al unităților administrativ –
teritoriale, consiliile locale sau județene, după caz, pot institui și alte taxe,
cum ar fi: taxe pentru utilizarea locurilor publice; taxe pentru deținerea în
proprietate sau în folosință, după caz, de utilaje autor izate să funcționeze în
scopul ob ținerii de venit; taxa pentru vi zitarea muzeelor, caselor memoriale,
monumentelor istorice, de arhitectură și arheo logie, pre cum și alte taxe.
Sumele provenite din aceste taxe constituie venituri proprii ale bugetelo r
locale .
6.5. TESTE DE EVALUARE.
1. Profitul reprezintă:
a. o parte a prețului de vânzare a produselor și serviciilor
b. “a” câștigul realizat sub formă băneasca dintr -o activitate
83
c. “b” diferența favorabilă dintre veniturile totale și
cheltuielile totale cu salariile
2. Profitul impozabil se determină:
a. scăzând din profitul brut veniturile deductibile și adăugând
cheltuielile nedeductibile
b. scăzând din profitul brut impozitul pe profit
c. “a” și “b”
3. Dacă profitul brut este de 2000 UM , impozitul pe profit este 16% ,
dividen dele primite de la alte firme sunt de 500 UM , amenzile
achitate sunt de 150 UM, profitul net este :
a. 1500 UM
b. 1450 UM
c. 1386 UM
4. Pentru persoanele juridice străine cu sediul în România cota de
impozit pe profit la începutul anului 2007 este:
a. 25%
b. 12,5%
c. 16%
5. Cheltuielile cu penalizări, amenzi, confiscări de mărfuri, majorările
de întâr ziere pentru neplata la timp a obligațiilor la bugetul de stat ,
în calcularea pro fitului impozabil sunt:
a. cheltuieli deductibile
b. cheltuieli nedeductibile
c. cheltuieli extrabu getare
6. Plata impozitului pe profit începând cu anul 2008 se face de către
regiile auto nome și societățile comerciale prin plăți anticipate:
a. lunar până in ziua de 25 a lunii următoare pentru luna
expirată
b. trimestrial până in ziua de 25 a primei luni din tr imestrul
următor
c. anual până in 25 a primei luni din anul următor
7. Plata impozitului pe profit de către băncile comerciale începând cu
anul 2007 se face prin plăți anticipate:
a. lunar
b. trimestrial
c. anual
8. Cheltuielile deductibile aferente activității desfășurate reprezintă:
a. totalitatea cheltuielilor efectuate pentru realizarea
veniturilor în condiții legale
b. totalitatea cheltuielilor lunare cu persoana salariată și cu
persoanele aflate în întreținerea sa
c. “a” totalitatea cheltuielilor ce se scad din venituri la
calcularea venitului impozabil lunar
9. Deducerile personale reprezintă:
a. o suma neimpozabilă stabilită de lege ca deducere
personală de bază
b. deducerea personală suplimentară ce depinde de situația
proprie și a persoanelor în întreținere
c. “a” și “b”
84
10. Sumele încasate din asigurări de bunuri, de accident, de risc
profesional sunt:
a. venituri impozabile
b. venituri neimpozabile
c. venituri scutite de impozit
11. Sumele primite drept compensații la reducerea locurilor de muncă
sunt:
a. venituri impozabile
b. venituri neimpozabile
c. venituri scutite de impozit
12. Veniturile din activități independente cuprind:
a. venituri din activități comerciale
b. “a” venituri din executarea de profesii libere
c. “b” venituri din valorificarea drepturilor de proprietate
13. Venitul brut se compune din:
a. salariul de bază
b. salariul de bază, sporul de vechime și alte sporuri și premii
salariale
c. salariul de bază, sporurile și câștigurile la jocuri de noroc
14. Venitul impozabil din salarii se determină scăzând din veniturile
brute:
a. deducerea personală de bază și contribuțiile sociale (CAS,
șomaj, sănătate)
b. “a”, deducerea personală suplimentară și cheltuielile
profesionale
c. “b” cheltuielile cu impozitul pe salar.
15. Calcularea, reținerea și vărsarea impozitului lunar pe salarii revine
ca obliga ție legală:
a. persoanelor fizice angaja te cu contract de muncă
b. angajatorilor de persoane fizice cu contract de muncă
c. organelor fiscale teritoriale
16. Stabilirea de salarii sub salariul minim pe economie constituie:
a. contravenție și se sancționează cu amendă
b. infracțiune
c. caz penal
17. Determinarea și pl ata impozitului pe venit se face de către:
a. fiecare contribuabil
b. fiecare angajator de forță de muncă
c. organele fiscale teritoriale
18. Principiile ce stau la baza aplicării taxelor de timbru sunt:
a. principiul universalității
b. “a” principiul unității taxei
c. “b” prin cipiul plății anticipate
19. Taxele judiciare de timbru se grupează astfel:
a. taxe în sumă fixă și în cote proporționale
b. “a” taxe pe tranșe exprimate în procente
c. taxe minime și maxime pe criterii socio -profesionale
20. Pentru autentificarea transferului dreptului d e proprietate asupra
bunurilor imo biliare se utilizează:
a. taxa de timbru notarială
85
b. taxa de timbru judiciară
c. taxa de timbru extrajudiciară
21. Pentru eliberarea certificatelor de producător agricol se achită:
a. o taxă de timbru notarială
b. o taxă de timbru judiciară
c. o taxă de timbru extrajudiciară
22. Unul din criteriile de impozitare a clădirilor este diferențierea pe
ranguri de lo calități . În România sunt stabilite următoarele
ranguri:
a. localități de rang urban și rang rural
b. localități de rang 0, 1, 2, 3, 4 și 5
c. localități de rang 1, 2, 3 și 4
23. În cadrul fiecărei localități taxa pe clădiri este diferențiată și pe
zone con turate astfel:
a. zona centrală și zona periferică
b. zonele A, B, C și D
c. zone de șes, de deal și de munte
24. Baza de calcul a impozitului pe clădi ri este:
a. metru pătrat de suprafață construită desfășurată
b. metru pătrat de suprafață ocupată la sol
c. metru pătrat de suprafață locuibilă
25. Taxa și impozitul pe teren are ca bază de calcul:
a. hectarul de teren diferențiat pe ranguri de localități
b. “a” hectarul d e teren diferențiat pe mod de folosință
c. “b” hectarul pe zone în cadrul localității
26. Criteriile de aplicare a taxei pe mijloacele de transport sunt:
a. capacitatea cilindrică a motoarelor
b. “a” capacitatea de transport marfă sau călători
c. “b” calea de rulare utili zată
6.6. STUDII DE CAZ
1. O firmă realizează într -un an precedent : venituri totale (Vt) =
43.000 u.m.; cheltuieli totale (Ct) = 10.500 u.m.; primește dividende de la
o persoană juridică română (Dp) = 2000 u.m.; plătește amenzi (Ap) = 250
u.m. și plătește sponsorizări peste limita admisă (Sp) = 100 u.m. Să se
determine: a) profitul brut (Pr.b); b)profitul impozabil (Pr.i); c) profitul
net (Pr. n), cunoscând că impozitul pe profit este de 16%.
Rezolvare:
a) Prb = VT – CT = 43000 – 10500 = 32500 um
b) Pri = Prb – Dp + Am + Sp = 32500 – 2000 +250 +100 = 30850
c) Prn = Pri – Ip = 30850 – (30850 x 16%) = 30850 – 4936 = 25914
2. O firmă, în cursul trimestrului 2 al anului, a realizat venituri
totale (Vt) = 80 mil. u.m., cheltuieli deductibile (Cd) = 30 mil u.m. și
cheltuieli nedeductibil e (Cn) = 10 mil. u.m. Să se calculeze: a) profitul
impozabil (Pr.i); b) impozitul pe profit (I.Pr), cunoscând că impozitul pe
profit este de 16%.
Rezolvare:
a) Pri = VT – Cd + Cn = 80 – 30 +10 = 60 mil um
b) Ipr = Pri x % Ipr = 60 x 16% = 9.6 mil um
86
3. Un angajat cu contract de muncă realizează în cursul unei luni din
anul 2007 un venit brut (V b) din salarii = 800 de lei; contribuțiile asupra
venitului brut din sa larii (pen tru fondul de șomaj, sănătate) (C) = 64
lei/lună; de ducerea personală (D p) = 25 0 lei/lună, iar deducerea personală
suplimentară (D ps) = 0. Să se de termine: a) venitul impozabil (V i); b)
impozitul pe venitul din salarii (I p).
Rezolvare:
a) Vi = Vb – C – Pps = 800 – 64 – 250 = 486 lei
b) Iv = Vi x % Iv = 486 x 16% = 77,66 lei
4. Un salariat cu 5 membri de familie în întreținere realizează un
salariu lu nar brut de 1000 lei. Aplicând cotele de impozit pe salarul
impozabil, cotele pen tru CAS, șomaj și sănătate se modifică la 170 lei
precum și deducerile personale se ridică la 650 lei să se stabilească: a) ve ni-
turile din salarul impozabil; b) impozitul pe salariu datorat statului; c)
salarul net.
Rezolvare:
a) Vi = Sb – dsb – dsn = 1000 – 170 – 650 = 180 lei
b) Iv = Vi x % Iv = 180 x 16% = 28,8 lei
c) Salarul net (Sn) = Sb – Iv = 1000 – 28,8 = 971,2 lei
5. Un apartament situat într -un bloc dintr -un municipiu de rangul 2,
în zona B, construit din cadre de beton armat și dotat cu instalații de apă,
canal, curent, încălzire centrală și cu o suprafață utilă (S u) = 48 mp, dat în
folosință în 1980. Să se determine impozitul pe apartament pe an și pe
semestru știind că coeficientul de rang și de zonă (K) = 2,2; valoarea
impozabilă pe mp. Este de 669 lei; cota de impozitare este de 0,25%.
Rezolvare:
a) I /an = Sn x k x Ni x C = 48 x 2,2 x 669 x 0,25 = 176,6 lei /an
b) I /sem = (I /an ) / 2 = 176,6 / 2 = 88,3 lei /sem.
6. Un cetățean cu domiciliul într -un municipiu de rang 2 deține o
suprafață de teren de 5000 mp în zona B intravilan, pe care, în luna
octombrie, îl vinde în întregime altei persoane. Să se determine: a)
impozitul de plată pe total an; b) impozitul de plată al primului proprietar;
c) impozitul de plată al celui de al doilea proprietar, cunoscând că cota de
impunere este de 15 lei pe hectar.
Rezolvare:
a) I 1 = S x C = 0,5 x 15 = 7,5 lei
b) I 2 = ( 7,5 / 12) x 10 = 6,25 lei
c) I 3 = ( 7,5 /12) x 2 = 1,25 lei
7. O persoană fizică deține un autoturism cu o capacitate cilindrică
de 1600 cmc, iar cota de impozit este de 15 lei pe fiecare tranșă de 200
cmc a capacității motorului pe an. Să se determine impozitul pe an.
Rezolvare:
Taxa anuală = (Cap.motorului / 200) x 15 = (1600/200) x 15 = 120
8. La sfârșitul anului precedent se cunosc următoarele date în cadrul
87
unei firme: profitul brut realizat (Pr.b) = 50 mil.u.m.; dividende primite de
la o firmă străină (Dp) = 5 mil u.m.; amenzi achitate (Aa) = 2 mil u.m.;
mărfuri confiscate (Mc) = 3 mil u.m. Să se determine: a) profitul
impozabil (Pr.i); b) impozitul pe profit (I.Pr); cunoscând că impozitul pe
profit este de 16%.
9. Se cunosc următoarele date din cadrul firmei ”X”: impozitul pe
profit datorat pe primele 2 luni = 4500 mii u.m.; profitul impozabil pe 3
luni (la 31.03) = 30.000 mii u.m. Să se determine: a) impozitul pe profit
cumulat pe trimestru; b) impozitul pe profit datorat pe luna a III -a,
cunoscând că impozitul pe profit este de 16%.
10. O firmă realizează pe primele 3 trimestre ale anului un profit brut
(Pr.b) = 25 mil u.m., iar în ultimul trimestru al anului realizează o pierdere
de 5 mil. u.m. Să se determine: a) im pozitul pe profit datorat bugetului de
stat pe întregul an; b) ce volum de profit este de regularizat cu bugetul
statului; c) comentați rezultatul, cunoscând că impozitul pe profit este de
16%.
11. O firmă nerezidențiată în România realizează venituri din Rom ânia
prin comisioane pentru operațiuni de comerț exterior în valoare totală de
600 euro pe un trimestru, la un curs de schimb valutar de (CS) = 3,5 lei = 1
euro și cu o cotă de impozit de 16%. Să se determine: a) venitul impozabil
(Vi); b) impozitul de pla tă (Ip); c) comentați rezultatul.
12. O persoană angajată cu contract de muncă realizează într -o lună ur –
mătoarele: venituri brute (V b) = 500 lei; deducerea din venitul brut (D vb) =
65 lei; de ducerile din venitul net (D vn) = 180 lei. Să se determine: a)
venitul net (V n); b) venitul impozabil (V i); c) impozitul datorat (I d).
13. O firmă la încheierea anului fiscal acordă acționarilor din profitul
realizat dividende (D p) = 1.800 lei, iar prin titlurile de participare la
fondurile în chise de investiții primeșt e venituri (dividende) = 500 lei. Să se
determine: a) impozitul achitat la bugetul de stat pentru dividendele plătite;
b) impozitul achi tat la bugetul de stat pentru dividendele primite; c) total
impozit de achitat pe an.
14. O persoană fizică este impusă pentru o clădire de locuit cu un
impozit pe an de 48lei, iar în luna august vinde clădirea altei persoane
fizice. Să se determine: a) impozitul de plată pentru primul proprietar; b)
impozitul de plată pentru al doilea proprietar; c) comentați rezultatul;
15. O societate comercială situată în zona rurală de rangul 4 și zona B
folosește de la stat o suprafață de 30.000 mp teren, din care 20.000 mp
teren intra vilan zona B cultivat cu pomi și 10.000 mp ca bălți de apă. Să se
determine im pozitul pe teren datora t statului, cunoscând că cota de
impozitare este de 33 lei/hectar pomi și de 6 lei/ha cu bălți de apă.
16. O persoană fizică dintr -o comună obține o suprafață de teren
intravilan ocupat cu vie în suprafață de 6000mp și 2ha de teren extravilan.
Cunoscând că c ota de impozitare este de 13 lei/ha la vie și de 1 leu pa ha
de teren extravilan, să se calculeze impozitul datorat primăriei, pe an.
88
17. O persoană juridică are în proprietate un camion de o capacitate de
transport de 5 tone și o capacitate a motorului de 3 600 cmc, precum și un
autoturism cu o capacitate cilindrică a motorului de 2200 cmc. Cunoscând
că pentru camion impozitul este de 20 lei pe tranșa de 200 cmc, iar pentru
autoturism este de 30 lei pe tranșă. Să se determine impozitul pe an către
primărie.
Recomandări bibliografice
1. Botea P. Ioan – Metode și tehnici fiscale, Ed. S.C. Someșul S.A. Sa –
tu Mare, 1998.
2. Condor Ioan – Impozite, taxe și contribuții datorate de persoanele
juridice, Ed. Tribuna Economică, București, 1998
3. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice, Ed. Eurostampa,
Timișoara, 2002.
4. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice. Breviar și studii de caz, Ed.
Euro stampa, Timișoara. 2002.
5. Moroșan Ioan – Fiscalitate, vol. I și II. Obligații fiscale, salariale și
sociale, Ed. Con t Consulting, Suceava, 2001.
6. Moșteanu Tatiana și colab. – Reforma sistemului fiscal în România,
Ed. Di dactică și Pedagogică, București, 1999.
7. Topciu Constantin și colab. – Fiscalitate, București, 1995.
8. Tulai I. Constantin – Finanțe, Ed. Casa Căr ții de Știință, Cluj
Napoca, 2007.
9. Văcărel Iulian și colab. – Finanțe publice, Ed. Didactică și
Pedagogică, Bu curești, 2000.
89
TEMA 7. OBLIGAȚIILE SOCIALE
CONȚINUT
7.1. Contribuția la asigurările sociale (CAS)
7.2. Contribuția la constituirea fondului de șomaj
7.3. Contribuția la asigurări sociale de sănătate (CASS)
7.4. Alte contribuții reținute din fondul de salarii
REZUMAT
Obligațiile sociale reprezintă contribuții aflate fie în sarcina
angajatorului, fie în sarcina angajatului. În primul caz, ele se regăsesc pe
cheltuieli, iar în al doilea caz se rețin, la sursă, din veniturile angajatului.
Principalele obligații sociale sunt:
OBIECTIVE
Definirea contribuțiilor sociale salariale;
Determinarea modului de aplicare a cotelor contribuțiilor asupra
bazei de calcul.
7.1. CONTRIBUȚIA LA ASIGURĂRILE SOCIALE (CAS)
Baza legală este Legea nr. 19/17.03.2000 privind sistemul public de
pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările
ulterioare inclusiv Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal. Principiile ce stau
la baza organizării și funcționării sistem ului public de asi gurări sociale sunt:
a) Principiul unicității, conform căruia statul organizează și
garantează sis temul public de asigurări sociale, bazat pe aceleași norme de
drept;
b) Pri ncipiul egalității, conform căruia se asigură tuturor
participanților la sis temul public de asigurări un tratament nediscriminatoriu
privind drepturile și obli gațiile prevăzute de lege;
c) Principiul solidarității sociale, conform căruia participanții l a
sistemul pu blic își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru
prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
d) Principiul obligativității , conform căruia persoanele fizice și
juridice au obli gația de a pa rticipa la sistemul public, drepturile de
asigurări sociale exercitându -se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor;
e) Principiul contributivității , conform căruia fondurile de
asigurări sociale se con stituie pe baza contribuțiilor datorate de
persoanele fizice și juridice participante la sistemul public;
f) Principiul repartiției , pe baza căruia fondurile realizate se
redistribuie pen tru plata obligațiilor ce revin sistemului public de asigurări;
g) Principiul autonomiei , bazat pe administrarea de sine stătătoare a
sistemului public de asigurări, conform legii.
Rolul asigurărilor sociale decurge din prevederile constituționale,
ale Co dului Muncii privind dreptul la viață și la muncă a cetățenilor,
stimulând re producerea socială, contribuie la pro gresul economiei naționale Principiile de
organizare a
asigurărilor sociale
publice
90
și la dezvoltarea activităților so cial-culturale. În principal, rolul asigurărilor
sociale se referă la: asigurarea pen siilor pentru munca depusă și limita de
vârstă; a pensiei pentru pierderea capacității de mun că din cauze de
accidente sau boli profesionale; a pensiei pentru pierderea capa cității de
muncă în afara procesului de muncă; a pensiei de urmaș; a indemnizațiilor
pentru incapacitate temporară de muncă; a prestației pentru prevenirea
îmbolnăvirilor și recuperarea c apacității de muncă (prin bilete de odihnă și
tratament); a in demnizației pentru maternitate și pentru creșterea copilului
sau îngrijirea copilului bolnav; a ajutoarelor de deces etc.
Plătitorii (contribuabilii) la sistemul de asigurări sociale sunt at ât
persoane fizice în caliaite de salariați, cât și persoane juridice în calitate de
angajatori.
În conformitate cu legislația în vigoare, prin efectul legii, devin
asigurați și obligatoriu plă titori în sisitemul public de asigurări sociale
următoare per soane fizice: persoanele ce desfășoară activități pe ba ză de
contract individual de muncă; persoanele ce -și desfășoară activitatea în
funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive,
legislative ori jude cătorești pe durata mandat ului, precum și membrii
cooperației mesteșugărești; per soanele care beneficiază de drepturi bănești
lunare ce se suportă din bugetul fondului pen tru plata ajutorului de șomaj;
persoanele care realizează un venit brut pe an ca lendaristic echivalent cu cel
puțin trei salarii medii brute pe economie.
Persoanele juridice plătitoare de CAS sunt unitățile angajatoare de
personal cu con tract individual și colectiv de muncă.
Baza de calcul al CAS se determină lunar și distinct pentru
persoanele fizice și pentru persoanele juridice astfel: pentru persoanele
fizice (asigurate) este salariul individual lunar brut realizat, inclusiv
sporurile și adaosurile reglementate de lege sau prin contractul colectiv de
muncă, sau venitul lunar asigurat prevăzu t în declarația sau contractul de
asigurare. Cotele de CAS pentru anul 2010 sunt :
– reținut de la salariat de 10,5% din salariul lunar brut, indiferent de
condițiile de mun că (normale, deosebite și speciale).
În aceasta cotă este inclusă și cota de 2% aferenta fondurilor de
pensii administrate privat (cotă care va crește anual până la 6%).
– reținut de la angajator :
a) pentru condiții normale de muncă 15,8%;
b) pentru condiții deosebite de muncă 20,8%;
c) pentr u condiții speciale de muncă 25,8%.
Baza de calcul lunară a angajatorilor ce datorează CAS este fondul
total de sa larii brute lunare realizate de asigurați
Termenele de plată a CAS -ului sunt cele care coincid cu termenele de
plată a sa lariilor lunare, dar nu mai târziu de 25 a lunii următoare.
Declararea asigurărilor sociale se face lunar, până în data de 25 a lunii
următoare printr -o declarație tip pe suport de hârtie și electronic la Casele
Județene de Pensii unde este arondată societatea ( până în anul 2010 inclusiv)
și prin Declarația 112, privind asi gurările sociale, la Administrațiile Fiscale
Locale, ce cuprinde toate obligațiile privind asigurările sociale (atât pentru
asigurați cât și datorate de unitățile angajatoare).
Suma lunară a CAS virată de unitate se determină cu relația: Cote de CAS
91
100)C (C BCA CAS2 1
în care: BCA – baza de calcul; CAS – contribuția pentru asigurările
sociale; C 1- cotă de impozitarea an gajatului; C 2- cotă de
impozitare a angajatorului.
Ex: Să se calculeze contribuțiile de asigurări sociale datorate pentru un
salariat care are un salariu de bază brut pe lună de 1.000 lei :
100)C (C BCA CAS2 1
=
100) ,815 (10,5 1.000 = 263 lei
din care 105 lei (1000 x 10,5%) se reține de la angajat iar 158 lei
(1000 x 15,8%) se reține de la angajator.
7.2. CONTRIBUȚIA LA CONSTITUIREA FON DULUI
DE ȘOMAJ
Baza legală este Legea nr. 76/2002 privind protecția socială a șomerilor
și reintegrarea lor profesională cu completări ulterioare.
Plătitorii sunt atât agenții economici, cât și salariații, cu
următoarele cote de contribuții după cum urmează:
a) Angajatorii de personal salariat cu sediul în România și persoanele
fizice au torizate să desfășoare activități pe baza liberei inițiative, care lunar,
pe baza fondului de salarii realizat lunar, se aplică o cotă de 0,5 %
începând începând cu 1 decembrie 2008 ;
b) Persoanele încadrate în muncă pe bază de contract de muncă la
persoane fizice și juridice române și străine cu sediul în România,
cărora li se reține 0,5% din sa lariile de încadrare, la care se adaugă și
sporurile ce se cuvin.
Termenele de plată ale contribuțiilor la fondul de șomaj sunt 25 a lunii
următoare celei declara te.
Declararea contribuțiilor la fondul de șomaj se face lunar, până în data
de 25 a lunii următoare printr -o declarație tip pe suport de hârtie și electronic
la Agențiile Județene de Ocupare a Forței de Muncă unde este arondată
societatea (până în anul 2 010 inclusiv) și prin Declarația 112, privind
asigurările sociale, la Administrațiile Fiscale Locale, ce cuprinde toate
obligațiile privind asigurările sociale (atât pentru asigurați cât și datorate de
unitățile angajatoare).
7.3. CONTRIBUȚIA LA ASIGU RĂRILE SOCIALE
DE SĂNĂTATE (CASS)
Contribuțiile la asigurările sociale de sănătate au ca bază legală Legea
nr. 95/2006.
Categoriile de asigurați sunt în mod obligatoriu cetățenii români cu
domiciliul în România și cetățenii străini și apatrizii tot cu d omiciliul în Cote contribuții
șomaj
92
România, iar asigurații facultativi sunt: membrii instituțiilor diplomatice
acreditați în România, precum și cetățenii străini și apatrizii aflați temporar
în țară. De menționat că sunt asigurați și scutiți de această plată:
copii în vârstă de până la 18 ani;
soțul, soția, părinții aflați în întreținerea unei persoane
asigurate;
persoanele handicapate ce nu realizează venituri;
pensionarii.
Persoanele asigurate pentru a putea beneficia de serviciile medicale
au obli gația să se înscrie pe list a unui medic de familie și să se prezinte la
controalele pro filactice și periodice stabilite prin contractul cadru.
Plătitorii și cotele de contribuți i la acest fond sunt pentru:
salariați 5,5% din sa lariile brute realizate lunar;
angajatori 5,2% din fondul de salarii.
Termenele de plată ale contribuțiilor la asigurările sociale de
sănătate sunt 25 a lunii următoare celei declarate.
Declarare a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate se face
lunar , până în data de 25 a lunii următoare printr -o declarație tip pe suport
de hârtie și electronic la Casele Județene de Asigurări de Sănătate unde este
arondată societatea (până în anul 2010 inclusiv) și prin Declarația 112,
privind asigurările sociale, l a Administrațiile Fiscale Locale, ce cuprinde
toate obligațiile privind asigurările sociale (atât pentru asigurați cât și
datorate de unitățile angajatoare).
7.4. ALTE CONTRIBUȚII SOCIALE ALE ANGAJATORILOR
Contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale are ca
bază legală Legea nr. 346/2006 cu modificările și complectările ulterioare.
Contribuția are ca scop asigurarea angajaților privind: pierderea capacității
de muncă; diminuarea capa cității de muncă sau decesul ca urmare a
accidentelor de muncă și boli profesionale.
Persoanele asigurate obligatoriu sunt persoanele angajate cu contract
de mun că, șomeri, ucenici, elevi, studenți pe durata practicii profesionale.
Începând cu 01.01.2008 contribuția pentru acest fond se calculează e
în funcție de clasa de risc (există 20 clase de risc) a codului ocupațiilor din
România, cota de contribuție fiind cuprinsă 0,15% și 0,85% din suma
veniturilor salariale brute lunare.
Termenele de plată sunt cele care coincid cu termenele de plată a sa –
lariilor lunare, dar nu mai târziu de 25 a lunii următoare.
Declararea se face lunar, până în data de 25 a lunii următoare printr -o
declarație tip pe suport de hârtie și electronic la Casele Județene de Pensii
unde este arondată societatea (până în anul 2010 inclusiv) și prin Declarația
112, privind asigurările sociale, la Administrațiile Fiscale Locale, ce cuprinde
toate obligațiile privind asigurările sociale (atât pentru asigurați c ât și datorate
de unitățile angajatoare).
Cote contribuții fond
de risc și accidente Cote contribuții
asigurări de sănătate
93
Contribuția datorată de angajator la Fondul de garantare pentru
plata creanțelor salariale afost legiferată în M.O. nr.453 din data de
25.05.2006 prin Legea nr. 200/2006, privind constituirea și utilizarea
Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale.
Din Fondul de garantare se asigură plata creanțelor salariale ce
rezultă din contractele individuale de muncă și din contractele colective de
muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva căror a au fost
pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii
insolvenței și față de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a
dreptului de administrare, denumiți în continuare angajatori în stare de
insolvență.
Angajatorii au obligația de a vira lunar contribuția la Fondul de
garantare, în cotă de 0,25% din fondul de salarii.
Termen ul de plată al contribuției este 25 a lunii următoare celei
declarate.
Declararea contribuțiilor la fondul de garantare al creanțelor
salariale se face lunar, până în data de 25 a lunii următoare printr -o declarație
tip pe suport de hârtie și electronic la Agențiile Județene de Ocupare a Forței
de Muncă unde este arondată societatea (până în anul 2010 inclusiv) și prin
Declarația 112, privind as igurările sociale, la Administrațiile Fiscale Locale,
ce cuprinde toate obligațiile privind asigurările sociale (atât pentru asigurați
cât și datorate de unitățile angajatoare).
Contribuția de asigurări pentru concediile medicale și
indemnizațiile de asi gurări sociale de sănătate , ca parte integrantă a
Fpondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS)este
stipulată în Ordonanța de urgență nr. 158/2005 publicat în MO Partea I
nr. 1074/2005 , ce prevede asigurările sociale ce vor fi plătite din acest fond:
a) concedii medicale și indemnizații pentru incapacitate
temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de
accidente în afara muncii;
b) concedii medicale și indemnizații pentru prevenirea
îmbolnăviri -lor și recuperarea capacității de muncă, exclusiv
pentru situațiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă
sau boli profesionale;
c) concedii medicale și indemnizații pentru maternitate;
d) concedii medicale și indemnizații pentru îngrijirea copilului
bolnav;
e) concedii medicale și indemnizații de risc maternal.
și condițiile beneficierii de aceste ajutoare: dreptul la concediile medicaleși
indemnizațiile aferente al angajaților este condiționat de calitatea de asigurat
în Sistemul Public de Asigurări d e Sănătate și de plata contribuției de
asigurări sociale de sănătate datorată de angajat și din partea angajatoruluicît
și a contribuției de asigurări pentru concediile medicale și indemnizațiile de
asigurări sociale de sănătate .
Începând cu data de 0 1.01.2007 cota de contribuție pentru
concedii și indemnizații, destinată exclusiv finanțării cheltuielilor cu
plata drepturilor prevăzute de ordonanță, a fost de 0,85%, aplicată la fondul
de salarii sau, după caz, la drepturile reprezentând indemnizație de șomaj ori
asupra veniturilor supuse impozitului pe venit. Cota contribuției
fondului de
garantare a
creanțelor salariale
Servicii plătite din
FNUASS
94
Termen ul de plată al contribuției este 25 a lunii următoare celei
declarate.
Declararea contribuțiilor de asigurări pentru concediile medicale și
indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate se face lunar, până în data de
25 a lunii următoare printr -o declarație tip pe suport de hârtie (până în anul
2010 inclusiv) și electronic la Casele Județene de Sănătate este arondată
societatea și prin Declarația 112, privind asigurările sociale, la Adminis trațiile
Fiscale Locale, ce cuprinde toate obligațiile privind asigurările sociale (atât
pentru asigurați cât și datorate de unitățile angajatoare).
Nivelul contribuțiilor sociale și a impozitului pe venitul
salarial datorate începând cu anul 2016
Tab. 7
Elementul Cota
%
Impozit salarii 16
CAS angajator – normale 15,8
CAS angaja ți 10,5
Asig . accidente muncă 0,15>0,85
Asig . șomaj angajator 0,5
Asig . șomaj angaja ți 0,5
Fd. garantare salarii 0,25
Asig . sănătate angajator 5,2
Asig . sănătate angaja ți 5,5
Contrib . concedii medicale 0,85
7.5. TESTE DE EVALUARE
1. CAS sunt obligații legale:
a. pentru persoanele angajate cu contract de muncă
b. pentru persoanele fizice și juridice ca angajatori de forță de
muncă
c. “a” și “b”
2. Din bugetul asigurărilor sociale de stat se asigură venituri pentru:
d. pensionari, șomeri
e. “a” îndemnizații pentru cadrele de conducere și pentru
premii
f. “a” îndemnizații pentru incapacitate temporară de muncă și
prestații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea
capacității de muncă
3. Baza de calcul a CAS pentru persoanele fizice angajate cu contract
de muncă este:
a. cota de 10,5% aplicată asupra salariului lunar brut
b. cota de 10,5% aplicată asupra salariului lunar net
c. cota de 10,5% apl icată asupra salariului lunar real
4. Achitarea CAS la bugetul de asigurări se face:
a. lunar, odată cu plata salariilor
95
b. trimestrial odată cu plata salariilor pe ultima lună din
trimestru
c. anual după încheierea bilanțului contabil
5. Fondul de șomaj se constituie d in:
a. cota de 1% aplicată fondului de salarii brut lunar la toți
angajatorii de forță de muncă
b. cota de 0,5% aplicată la salariul brut lunar al fiecărui
salariat
c. “a” și “b”
6. Contribuția pentru asigurările de accidente de muncă și boli
profesionale de o cotă de 0,15 și 0,85% funcție de gradul de risc
calculat asupra fondului brut de salariu cade în sarcina:
a. salariaților
b. angajatorului de forță de muncă
c. a și b
7. Persoanele asigurate la sistemul asigurărilor de sănătate pentru a
beneficia de serviciile medicale prevăzute sunt obligați:
a. sa achite contribuția prevăzută la zi
b. să fie înscris pe lista unui medic de familie
c. a și b
Recomandări bibliografice
1. Botea P. Ioan – Metode și tehnici fiscale, Ed. S.C. Someșul S.A. Sa –
tu Mare, 1998.
2. Condor Ioan – Impozite, taxe și contribuții datorate de persoanele
juridice, Ed. Tribuna Economică, București, 1998
3. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice, Ed. Eurostampa,
Timișoara, 2002.
4. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice. Breviar și studii de caz, Ed.
Euro stampa , Timișoara. 2002.
5. Moroșan Ioan – Fiscalitate, vol. I și II. Obligații fiscale, salariale și
sociale, Ed. Cont Consulting, Suceava, 2001.
6. Moșteanu Tatiana și colab. – Reforma sistemului fiscal în România,
Ed. Di dactică și Pedagogică, București, 19 99.
7. Topciu Constantin și colab. – Fiscalitate, București, 1995.
8. Tulai I. Constantin – Finanțe, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj
Napoca, 2007.
9. Văcărel Iulian și colab. – Finanțe publice, Ed. Didactică și
Pedagogică, Bu curești, 2000.
96
Tema 8. PRESIUNEA ȘI EVAZIUNEA FISCALĂ
CONȚINUT
8.1. Rata, nivelul și limitele presiunii fiscale. Factorii ce influențează
presiunea fiscală
8.2. Conceptul de evaziune fiscală și formele ei de manifestare
8.3. Cauzele evaziunii fiscale și efectele ei
8.4. Amploa rea, prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
REZUMAT
Presiunea fiscală semnifică cât de apăsătoare sunt impozitele sau, astfel
spus, cât de mare este povara fiscală ce apasă pe umerii contribuabililor.
OBIECTIVE
Rata, nivelul și limitele presiunii fiscale.
Clasificarea factorilor ce influențează presiunea fiscală
Definirea conceptului de evaziune fiscală și formele de manifestare
Conceptul de evaziune fiscală și formele ei de manifestare
Amploarea, prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
8.1. RATA, NIVELUL ȘI LIMITELE PRESIUNII FISCALE.
Rata fiscalității măsoară presiunea fiscală și se calculează la nivel
global (na țional), la nivelul firmei (agentul economic) și la nivelul
individului (con tribuabilul persoană fizică). Ea se exprimă procentual și se
calculează ca un raport în care la nu mărător se înscriu totalul prelevărilor
obligatorii către stat (impozite, taxe și alte con tribuții obligatorii) iar la
numitor se înscrie baza de raportare (în gener al un tip de venit) PIB, cifra de
afaceri (valoare adăugată) sau veniturile individuale, în funcție de nivelul
economic la care se referă. Diferențieri ale ratei apar în funcție de structura
prelevărilor obligatorii luate în calcul.
Presiunea fiscală stricto-sensu se calculează luând în considerare
doar prelevările fiscale la bugetul statului (la bugetul central și la bu getele
locale). Ea nu reflectă însă ansamblul obligațiilor că tre stat și întregul venit
socializat.
Presiunea fiscală globală se stabi lește luându -se în considerare, pe
lângă impozitele și taxele datorate bugetului central și bugetelor locale și așa
zisele cotizații sociale, deși acestea se gestionează prin bugete distincte, dar
aparținînd bugetului consolidat al statului, iar contribuți ile sociale reprezintă
prelevări obligatorii ca și impozitele. Există de astfel, țări în care aceste
contribuții sunt fiscalizate, asigurarea și protecția socială fi nanțându-se
direct prin bugetul statului.
Presiunea fiscală la nivel național este dete rminată de nevoile de
finanțare a chel tuielilor publice. Pe lângă această presiune există și o
presiune fiscală psi hologică (resimțită) care măsoară pragul toleranței de
impozitare al cetățenilor sau societăților comerciale. Aceasta apare sub for –
ma presiunii fiscale individuale stabilită ca raport între totalul prelevărilor
97
obligatorii suportate de către un contribuabil și totalul veniturilor obținute
de către aces ta înainte de impozitare. Desigur că nivelul acesteia diferă de
presiunea la nivel na țional și este diferit de la un contribuabil la altul
datorită diferențierii tratamentului fis cal și personalizării impozitelor în
funcție de criterii economice sau sociale.
Presiunea fiscală individuală măsoară deci sacrificiul pe care
contribuabilul e ste nevoit să -l facă plătind statului impozite. Ea nu reflectă
însă exact măsura po verii fiscale care trebuie apreciată în funcție de gradul
de satisfacere a nevoilor de subzistență și a capacității de economisire pe
seama venitului rămas după impozitare . De aceea spuneam cândva că
impunerea proporțională nu este la fel de echitabilă cu cea progresivă,
deoarece într -un fel suportă impozitul cel care rămâne cu un venit net ce nu –
i satisface nevoile stringente de a trăi și astfel suportă aceeași cotă de
impozit cel cu un venit mult mai mare, din care poate trăi decent și poate
economisi o parte.
Puterea de cumpărarea a venitului net rămas după impozitarea
directă a veniturilor și averii contribuabilului depinde și de nivelul
impozitelor indirecte pe care ac esta le suportă la cumpărarea mărfurilor și
serviciilor.
De aceea povara fiscală individuală reală trebuie apreciată în
funcție de totalitatea impozitelor directe și indirecte pe care contribuabilul
(persoană fizică) le suportă, c hiar dacă nu toate acest ea sunt stabilite prin
lege în sarcina sa.
Presiunea fiscală la nivelul agentului economic apare ca raport
procentual între plățile obligatorii către stat pe care acesta este nevoit să le
facă și valoarea adăugată de către el într -o perioadă de timp, de obicei un
an.
Nivelul presiunii fiscale se află sub influența unui complex de factori
specifici fiecărei țări.
Care ar trebui să fie acest nivel, cum a evoluat ele în timp, care este
situația în prezent și care sunt limitele presiunii fiscale? Iată, cât eva întrebări
la care răs punsurile nu sunt deloc simple, deoarece problema este, prin
natura ei, extrem de de licată, aici confruntându -se interese diametral opuse.
Statul, pe de o parte, confruntat cu creșterea continuă a cheltuielilor publice,
doreșt e ca impozitele colectate să fie tot mai mari. Contribuabilii la rândul
lor, protestează împotriva fiscalității excesive, iar do rința lor cea mai
arzătoare este aceea a relaxării fiscale sau chiar a renunțării totale la
impozite. Iar dacă statul n -a dat c urs până acum acestei dorințe, ci
dimpotrivă, pre siunea fiscală a crescut mereu, contribuabilii încearcă, pe
toate căile, să ocolească im pozitele.
Rezolvarea unui astfel de conflict s -ar putea realiza prin existența unei
presiuni fiscale rezonabile (sup ortabile), iar în concepția contemporană a
economiștilor ofertei prin optimizarea fiscală.
Statisticile confirmă tendința generală de creștere a presiunii fiscale
dar și di ferențe sensibile de la o țară la alta.
În România politica fiscală aplicată nu urm ărește nivelul presiunii
fiscale, ci asigurarea unui nivel rezonabil al veniturilor bugetare. După unele
calcule aceasta era în 1990 de 37,3%, crescând în 1994 la 40,7% pentru ca
în 1995 să scadă la 33,4%. După alți algoritmi de calcul gradul de fiscalitat e
stabilit pe baza pre levărilor totale a înregistrat în România următorul nivel :
98
36,9% în 1990; 33,8% în 1991; 35,3 % în 1993; 32% în 1994 și 34,4 % în
1995, ajungând la 31,5% în 2000 și 31,1% în 2003, iar în prezent a scăzut
sub 30%.
Există opinii că presiunea fiscală în România nu este prea mare, dar
este prost distri buită.
Dacă ținem seama de capacitatea contributivă redusă a cetățenilor și
a întreprinderilor care își onorează obligațiile lor fiscale, fiscalitatea în
România este într -adevăr împovărătoare și extrem de prost distribuită
deoarece povara impozitelor apasă în special asupra populației datorită
predominării impozitelor indirecte, și a întreprinderilor mici și mijlocii
cărora li s -au aplicat diverse forme d e impozitare alternativă (impozitul pe
venitul microintreprinderilor, impozitul minim, numit și „impozit forfetar”).
Este adevărat că în ultimii ani s -au întreprins măsuri de relaxare a
fiscalității directe pentru stimularea afacerilor, prin reducerea cot ei de
impozit pe profit de la 25% la 16 % (începînd cu anul 2005).
Unii consideră că relaxarea fiscală provocată de introducerea cotei
unice nu este una reală, ci mai degrabă una inechitabilă și perversă,
deoarece îi avantajează mai mult pe cei cu venitur i mari, simultan crescând
presiunea fiscală indirectă care apasă mai mult asupra celor mai nevoiași. În
plus a avut loc proliferarea fiscalității numărul impozitelor crescând
substanțial.
În ceea ce privește limitele presiunii fiscale, subliniam mai înain te
că, de -a lungul timpului, teoreticienii reputați și oameni politici responsabili,
deopotrivă, au fost mereu preocupați de menținerea presiunii fiscale în
limitele pragului suportabil. Dar, în pofida acestei dorințe, povara fiscală a
crescut necontenit. Și nu puțini au fost aceia care atrăgeau atenția că la un
anumit punct impozitul se devorează pe el însuși (vezi curba lui Laffer),
orice creștere a cotelor ducând la reducerea încasărilor din impozite, iar
reducerea acestor cote menținând încasările const ante, sau chiar sporindu -le
prin creșterea materiei impozabile.
Atâta timp cât presiunea fiscală rămâne rezonabilă interesul pentru
muncă și pentru prosperitatea afacerilor nu este afectat, iar atenția evaziunii
fiscale este mai redusă. Atunci însă când povara fiscală devine insuportabilă
apare malthusionismul economic, munca suplimentară și afacerile sunt
descurajate, iar reacția adversă față de impozite nu întârzie să apară.
Presiunea fiscală are deci limite de ordin psih ologic, politic și
economic iar rezistența la impozite și reacția adversă față de povara
fiscală îmbracă mai multe forme, începând cu abstinența fiscală, continuând
cu evaziunea și frauda fiscală și cu revendicările fiscale și protestele
vehemente față de fiscalitatea excesivă.
Asupra presiunii fiscale își exercită influența două categorii de
factori ce in fluen țează presiunea fiscală, și anume: factori externi și
factori proprii sistemului de impozite practicat.
Printre factorii externi menționăm:
a) Nive lul de dezvoltare a fiecărei țări reflectat de produsul intern
brut pe locuitor. Desigur că în țările dezvoltate, cu o economie performantă,
veniturile oamenilor și averilor lor sunt mai consistente, afacerile sunt
profitabile, iar capacitatea contributi vă a plătitorilor de impozite este mai
ridicată. Statul își poate permite în astfel de țări să pretindă impozite mari,
fără ca povara fiscală să devină insuportabilă. Tocmai de aceea, în cele mai Limitele presiunii
fiscale
Presiunea fiscală în
România
99
multe țări dezvoltate, rata presiunii fiscale este ridicată, iar impozitele
directe asupra veniturilor și asupra averii sunt preponderante. Nu același
lucru se întâmplă în țările în curs de dezvoltare, unde posibilitățile de plată
ale oamenilor sunt reduse iar statul, neputând colecta impozite directe
consistente, și alimentează bugetul mai ales pe seama impozitelor indirecte,
dar presiunea fiscală globală este, în general mai redusă decât în țările
dezvoltate.
b) Nivelul fiscalității din celelalte țări influențează și el presiunea
fiscală, deoarece o presiune exc esivă face ca oamenii și capitalurile să
migreze din așa – zisul infern fiscal spre paradisurile sau oazele fiscale,
unde veniturile lor nete sunt mai ridicate.
c) Structura cheltuielilor publice în diferite țări face și ea ca
nivelul fiscalității să fie diferit. În țările în care statul acordă prioritate
acțiunilor de securitate socială, cheltuielilor pentru învățământ, sănătate,
spor și agrement, cultură și artă, de care beneficiază direct contribuabilii, el
are motivația necesară pentru a prinde impozi te mai consistente, existând un
grad ridicat al reversibilității acestora.
d) În literatura de specialitate sunt amintiți si alți factori, cum ar fi: con-
sistența liantului de solidaritate națională, educația și civismul fiscal care
fac ca oa menii să ai bă o atitudine diferită față de impozite: să le accepte ca pe
un rău necesar, achi tându -și „onorata obligație față de stat”, sau să aibă o
atitudine adversă față de im pozite, încercând să le ocolească cu orice chip;
natura regimului politic (în statul de drept, cu o democrație autentică,
fiscalitatea este mai relaxată decât în regimurile to talitare).
Factorii proprii sistemului de impozitare care influențează, la
rândul lor, presiunea fiscală sunt:
a) Felul cotelor practicate, progresivitatea aducând cu ea impozite
mai consistente decât impunerea proporțională;
b) Facilitățile fiscale acordate prin exonerări, reduceri ale cotelor
pentru categorii de contribuabili sau deduceri din materia impozabilă;
c) Metode de evaluare practicate care pot face ca ma teria
impozabilă să fie supra sau subevaluată.
8.2. FORMELE DE MANIFESTARE ALE EVAZIUNII FISCALE
În funcție de modul cum poate fi săvârșită evaziunea fiscală, ea poate
îmbrăca două forme: evaziune fiscală legala (la adăpostul legii) și evaziune
fiscală ilegală (ilicită sau frauduloasă).
Evaziunea fiscală legală nu constituie infracțiune, pentru că, ocolind
legea, re curgând la o combinație neprevăzută de legiuitor, contribuabilii
sustrag total sau o par te din materia impozitată de la impunere. Așa este
situația, spre exemplu, a im punerilor pe baza veniturilor medii, iar cei ce
realizează venituri peste medie scapă de la impunere cu o parte din venituri
ce depășesc media sau alocarea unei părți din pro fit pentru acțiuni sociale,
indiferent dacă acestea s -au făcut sau nu, micșorează ve nitul supus
impozitării și altele.
Evaziunea fiscală ilicită (frauduloasă) se înfăptuiește cu încălcarea
prevederilor legii, iar cei ce o practică sunt pasibili de pedeapsă. Ca exemplu
de fraude fis cale sunt: întocmirea unor declarații de impunere false, când, cu
bună știință nu se de clară decât o parte din ven iturile realizate; ținerea unor
100
evidente în registru nereale, în tocmirea de documente de plată fictive etc.
Prima posibilitate de fugă din calea impozitului este abstinența
fiscală prezentată adesea ca o modalitate de rezistență pasivă la
presiunea fisc ală. În acest caz contribuabilul se abține să efectueze unele
activități (muncă suplimentară, tran zacții imobiliare, cumpărarea anumitor
bunuri și servicii) pentru a evita supraim pozitarea. Aici trebuie să intervină
însă un oarecare efort de voință, dar adesea con strân gerea fiziologică sau
dependența de consum a celor vicioși sunt stavile de netrecut în calea
abstinenței fiscale. De aceea, contribuabilii preferă să caute siste matic
lacunele din legile fiscale pentru eludarea impozitelor sau să profite din plin
de facilitățile fiscale oferite de către legiuitor.
Desigur că legile fiscale nu sunt perfecte, dar nu puține sunt cazurile
în care în ele există lacune, adesea intenționat și în mod interesat lăsate, care
pot fi speculate de către contribuabilul abil sau către sfătuitorii săi pentru a
eluda impozitul.
Există unele prevederi ale legilor fiscale care fac posibilă
subevaluarea ma teriei impozabile și „sustragerea” pe această cale a unei
părți a acesteia de la im pozitare. Este cazul evaluării for fetare prin folosirea
unor norme medii de venit, situație în care însă subevaluarea este însoțită de
supraevaluarea prezentă la cei care se află sub media luată în calul, ceea ce,
evident, creează inechități.
Este cunoscută, de asemenea, evaziunea generali zată care apare la
taxa de în registrare datorată în cazul tranzacțiilor imobiliare, în situația în
care valoarea de clarată de către părți și înscrisă în contractul de vânzare –
cumpărare este cu mult in ferioară prețului practicat pe piață. Stabilirea uno r
plafoane minime și apoi intro ducerea regresivității cotelor n -au fost de
natură să ducă la eradicarea fenomenului.
Evaziunea fiscală sau, așa cum ne -am obișnuit noi să -i spunem,
evaziunea la adă postul legii, sau evaziunea tolerată, permite contribuab ilului
abil dar onest să plă tească un impozit mai mic, fără a încălca legile fiscale
ci, dimpotrivă, interpretându -le în sens favorabil sau profitând de prelevările
lor.
Cea de -a doua modalitate de fugă din calea impozitelor este frauda
fiscală. Ea repre zintă „ o violare directă și voluntară a legii fiscale” și
tocmai de aceea ea „ pre supune, dincolo de o violare a spiritului legii și a
intenției legiuitorului, o in fracțiune directă și deliberată a regulilor impuse
pentru stabilirea și plata impozit ului”.
Delictul fraudei fiscale prezintă trei elemente constitutive:
elementul legal condamnarea fraudei putându -se face doar pe
baza unei prevederi legale corespunzătoare;
elementul material, presupune delimitarea tentativei de fraudă
(care este și ea pedepsită) de frauda consumată, realizată prin
omisiunea declarării sau prin ascunderea materiei impozabile;
elementul intențional, presupune, la rându -i, că cel în cauză era
conștient că încalcă legea, acționând în cunoștință de cauză și cu
rea cre dință , în intenția de a înșela fiscul.
În privința tipologiei fraudelor fiscale, există criterii diferite de
clasificare și multiple tipuri de fraudă.
a) În funcție de mobilul fraudei putem delimita:
101
fraudă ocazională, săvârșită din neglijență și sancționată a desea
doar administrativ;
fraudă manifestă, la care intenția frauduloasă este evidentă și tocmai
de aceea ea este sancționată penal.
b) În funcție de existența sau lipsa mijloa celor frauduloase pentru
comi terea fraudei, putem delimita:
frauda simplă sau reaua credință , foarte răspândită, definită ca
orice acțiune sau omisiune comisă cu rea credință pentru sustragerea
de la impozitare, făptuitorul suportând doar sancțiuni fiscale;
frauda complexă sau voința frauduloasă, sancționată penal.
Tehnicile de fra udare se pot clasifica în funcție de mai multe criterii.
a) În funcție de momentul săvârșirii fraudei, delimităm:
frauda cu prilejul așezării impozitului prin diminuarea bazei de
calcul fie prin minimizarea veniturilor, a cifrei de afaceri sau a
profitului , fie prin majorarea cheltuielilor deductibile din punct de
vedere fiscal;
frauda din momentul lichidării și încasării impozitelor, întâlnită
mai ales la taxele vamale și la TVA, fiind săvârșită prin declarații
nesincere privind felul și destinația produselor.
b) În funcție de criteriul material, delimităm:
frauda prin disimularea (ascunderea) materiei impo zabile. Unii
autori disting trei tipuri de disimulare, și anume: disimularea
materială a obiec tului impozabil reprezintă forma cea mai grosolană
a fraudei rea lizată de pildă prin ascunderea unei părți a patrimoniului
defunctului pen tru eludarea taxei d e succesiune sau nedeclararea
mărfurilor la va mă pentru eludarea taxelor vamale; disimularea
contabilă, o formă mai elaborată de fraudă realizată de exemplu prin
ținerea unui bilanț dublu: bilanț fiscal prezentat fiscului unde toate
datele sunt trucate și un bilanț co mercial ținut pentru patron unde
sunt înscrise operațiile reale pentru ca acesta să -și poată urmării
mersul afacerii; disimularea juridică realizată prin ascunderea unei
situații de fapt în spatele unui act mai puțin im pozitat.
frauda prin majorarea cheltuielilor deductibile.
frauda prin omisiune (nedeclarare).
frauda prin acțiune (folosirea de acte fictive).
c) În funcție de criteriul cantitativ, delimităm:
frauda artizanală produsă prin acțiunea pe cont propriu a făptașului,
realizată pr in mijloace diverse: declarații fiscale nesincere; di minua-
rea veniturilor și majorarea cheltuielilor deductibile, diminuarea pre –
țului de vânzare a unui imobil, nedeclararea unor mărfuri introduse
în țară, nedeclararea câștigurilor realizate din munca la negru etc.
frauda industrială de către mai mulți făptași, integrați într -o rețea
subterană, de tip mafiot care sprijină și acoperă acțiuni fictive prin
divizarea acestora.
Paradisul fiscal reprezintă în concepția lui Roger Brunet, un
teritoriu în car e persoane fizice sau societăți au impresia de a fi mai puțin
impuse decât altundeva.
Există trei grupe de factori care determină alegerea paradisurilor
fiscale: Tipuri de fraude
fiscale
102
a) Factori generali: existența unui stat juridic bine precizat;
existența con sensului polit ic menit să pună la adăpost investitorul străin de
modificările legislative ostile capitalului străin; poziția geografică
favorizantă pentru transport și co municații; stabilirea politică și economică;
structura socială, calitatea vieții, nivelul educaț iei și costul instrucției;
stabilirea monedei, conexiunile bancare și șansele de transfer a pro fitului;
dimensiunile pieței locale și capacitatea ei de absorbție; costul și timpul ne –
cesar creării unei societăți; regimul fiscal global și existența unor ac orduri
pentru evi tarea dublei impuneri; existența unor garanții specifice pentru
evitarea riscului unei atitudini ostile față de străini și a unor garanții în
privința repatrierii capitalului și a transferului de profit în cazul unor
naționalizări sau exp roprieri.
b) Factori particulari determinați de motivația și situația
individuală a per soanelor fizice și juridice. Aici pot fi amintiți: condițiile
stabilirii sau schimbării re zidenței pentru persoanele juridice; condițiile
transferului de capital, accesibilitatea re fugiului fiscal, secretul
operațiunilor, posibilitatea folosirii reprezentanților, exis tența acordurilor
fiscale etc.
c) Factori specifici care vizează particularitățile foarte diverse ale
regimurilor juridice, sistemelor fiscale și avantajelor acordate de diferitele
guverne.
Opțiunea pentru unul sau altul din paradisurile fiscale se bazează pe
analiza com parativă a avantajelor și riscurilor, ținându -se seama de
ansamblul factorilor enun țați.
8.3. CAUZELE ȘI EFECTELE EVAZIUNII FISCALE
Cauzele fugii din calea impozitelor (așa cum sunt precizate în
literatura de specialitate) sunt:
a) Cauzele morale sunt legate de faptul bine cunoscut că pentru
mulți oa meni conștiința fiscală (acolo unde există) este mai puțin riguroasă
decât cea morală iar sensul datoriei fiscale apare mult mai diluat. În
concepția lor a înșela statul nu înseamnă a fura și numeroși sunt aceia care
nu ezită să se sustragă de la obligațiile lor fiscale neavând sentimentul că ar
comite un păcat de asemenea gravit ate ca și când ar fura de la vecinii lor. Ei
uită însă faptul că neplătindu -și impozitele către stat, acesta se vede nevoit
să majoreze sarcinile fiscale pentru contribuabilii onești astfel că în șelând
statul atentează indirect la avuția celorlalți. Conș tiința fiscală este, fără
îndoială, strâns legată de educația fiscală, care adesea este deficitară. Nu
este mai puțin adevărat că educația fiscală dă roade iar preceptele sale devin
credibile dacă statul nu în șeală așteptările contribuabililor, nu îi supu ne unui
jug fiscal greu de suportat și chel tuiește banul public în interesul celor care
suportă greul impozitelor
b) Cauzele politice sunt legate de folosirea impozitelor nu numai ca
resurse pen tru acoperirea cheltuielilor publice ci și ca instrumente a le
politicii sociale și ale politicii economice, deci de activitatea lor ca pârghii
fiscale. Aceasta a făcut să apară teoria fraudei fiscale ca rezistență la
opresiune. Potrivit acesteia clase sociale ce su portă greul impozitelor. Se
consideră îndreptăț ite să fugă dina calea acestora, opu nându -se astfel
opresiunii pe care o exercită clasa ce deține puterea, care adesea nu rezistă
103
tentației de a arunca povara fiscală asupra altor categorii sociale, creând pri –
vilegii fiscale pentru ea însăți. Istoria f iscală oferă suficiente exemple de
discriminări fis cale abuzive, demonstrând totodată pericolul redistribuirii
masive a avuției de dragul așa -zisului egalitarism social.
c) Cauzele economice alimentează și ele tentația sustragerii de la
plata im pozitelor. Acesta deoarece adesea situația economică personală a
contribuabilului in fluențează decisiv atitudinea sa față de fisc, iar
conjunctura economică generală își pune și ea pecetea asupra acestui
comportament.
d) Cauzele tehnice ale fugii de impozit e sunt legate de
complexitatea sis temului fiscal. Metodele de evaluare sofisticate,
diferențierea excesivă a cotelor, exis tența unor facilități variate,
multiplicarea deducerilor legale și posibilitatea alegerii modelului preferat
de impunere sunt tot atâtea elemente tehnice care fac controlul extrem de
dificil și creează șanse multiple de sustragere.
Sustragerea de la plata impozitelor nu este singura, ci doar prima
formă a re zistenței individuale față de impozite.
Rezistența colectivă la impozite a existat în toate timpurile și peste
tot, îm brăcând forme mai mult sau mai puțin violente, mai puțin sau mai
mult spectaculoase sau radicale.
Reacția brutală sub forma revoltelor fiscale a existat dintotdeauna,
dar și -a schim bat formele de -a lungul vrem ii. Altă dată era spontană pentru
ca astăzi să fie ins tituționalizată și mediatizată. Antifiscalismul modern este
promovat de numeroase or ganisme special create pentru protecția
contribuabililor.
Este vorba apoi despre ligile sau asociațiile contribuabi lilor formate
în unele țări. Sunt bine cunoscute cele din Franța iar în unele țări s -au creat
partide politice an tifiscaliste.
Mișcările antifiscaliste există și în prezent. Uneori contribuabilii
nemulțumiți de povara fiscală organizează demonstrații de s tradă, greve
fiscale, sechestrări ale funcționarilor fiscali sau ale persoanelor publice și
chiar atentate cu bombe asupra percepțiilor fiscale.
8.4. PREVENIREA ȘI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE
Datorită consecințelor sale nocive, a distorsiunilor și inech ităților ce
o în soțesc, frauda fiscală este condamnată de taxele juridice și este
denunțată în dis cursurile politice. Cu toate acestea, în percepția publică și în
conștiința fiecăruia ea apare adesea ca un delict minor. Mai mult chiar, nu
puțini sunt ac eia, unii dintre ei spe cialiști reputați, care acceptă frauda
fiscală ca singura soluție a rezistenței în opre siunea și „inchiziția” fiscală.
Justificată sau nu, acceptată sau condamnată fuga din calea
impozitelor este pen tru mulți dintre contribuabili sportul favorit. „Ea există!
Ea persistă. În toate țările. În toate anotimpurile. În ciuda sancțiunilor. Ca
un fapt îndărătnic. Un veritabil Galilei al fiscalității”. Fenomenul este
prezent, având o amploare deosebită, și în România post decembrist. Fără a
dispune de date oficiale subliniem că evaziunea fiscală reprezintă 60% din
buget.
Ceea ce este mai grav în cazul României este faptul că marile fraude
fiscale sunt adesea dublate de acte de corupție și de criminalitate
104
economico -financiară. Și nu întâmpl ător România este plasată pe locurile
fruntașe în acest sens iar corupția a devenit unul dintre obstacolele greu de
depășit în calea integrării. Cunoscându -se cauzele, amploarea și consecințele
fugii de impozite se pot găsii remedii, se pot întreprinde mă suri pentru
prevenirea și combaterea fenomenului.
Pentru prevenirea fraudei fiscale cel mai bun mijloc este
perfecționarea controlului fiscal. Dacă acesta este exigent dar corect
contribuabilul știe că există toate șansele ca frauda să fie demascată și ca
atare se abține s -o producă.
Administrația fiscală poate preveni frauda și pe ale căi. Poate intra în
legătură directă cu contribuabilul solicitându -i informații, clarificări sau
justificări pentru a se convinge de sinceritatea declarației sale fiscale. Ea se
poate adresa, de asemenea, terților (alte administrații sau organisme publice,
organismelor de securitate socială, băn cilor, societăților de valori mobiliare,
societăților de asigurare etc.) solicitând do cumente și informații referitoare la
contribuabil. Ea poate proceda la verificări con tabile sau la analiza de
ansamblu a situației personale a contribuabilului și familiei sale.
Combaterea evaziunii fiscale se poate realiza atât prin
conștientizarea și res pectarea obligațiilor ce revin contrib uabililor, cât și prin
întărirea și creșterea răs punderii controlului fiscal.
Principalele obligații ale contribuabililor în combaterea evaziunii
fiscale:
în termen de 5 zile de la înregistrare să declare la organul fiscal pe a
cărui ra ză teritorială î și are sediul, datele în legătură cu subunitățile
constituite filiale, punc te de lucru, depozite, magazine și orice alte
locuri în care se desfășoară activități pro ducătoare de venituri,
băncile și con turile bancare în lei și în valută, indiferent de locul
unde funcționează: în ța ră sau în străinătate;
să declare organelor de control bunurile sau valorile
impozabile;
să comunice organelor fiscale orice schimbare intervenită în
legătură cu ba za de impozitare în termen de 15 zile de la data
producer ii lor;
să evidențieze veniturile realizate și cheltuielile efectuate în
activitățile des fășurate în registrele și documentele prevăzute de
lege;
să calculeze corect taxele și impozitele pe care trebuie să le
verse la bu getul de stat, conform legislați ei în vigoare;
să achite la termenele stabilite obligațiile datorate la bugetul de
stat;
să permită efectuarea controlului și să pună la dispoziția
organelor de con trol toate documentele contabile și alte
documente solicitate;
Principalele obligații ale organelor fiscale în combaterea evaziunii
fiscale:
stabilirea cât mai corectă a impozitelor și taxelor pentru fiecare
contri buabil;
înștiințarea și conștientizarea contribuabililor de obligațiile
fiscale ce le revin;
105
creșterea eficienței controalelor efectuate, atât prin competența
perso nalului, cât și prin exigența și perseverența în aplicarea
corectă a legis lației fiscale;
măsuri de scădere a presiunii fiscale;
măsuri de stimulare și acordarea de facilități fiscale
contribuabililor care își achi tă corect și la timp datoriile la
bugetul de stat;
măsuri de stimulare și cointeresare materială și morală a
personalului din apa ratul fiscal și, cu deosebire, a personalului
specializat în activitățile de control fiscal.
Infracțiunile prevăzute de Legea 87/1994 privind evaziunea fiscală
sunt:
a) Refuzul de a prezenta organelor fiscale de control documentele
justificative și actele de evidență necesare pentru stabilirea obligațiilor față
de stat;
b) Întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor
primare sau de evidență contabilă, cu scopul de a împiedica verificările
financiar -contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală;
c) Sustragerea de la plata impozitelor, taxelor și a contribuțiilor datora te
statului prin neînregistrarea unor activități, pentru care legea prevede obligația
înregistrării;
d) Sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte prin
nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a surse i
impozabile sau taxabile;
e) Fapta de a nu evidenția prin acte legale, în întregime sau în parte,
veniturile rea lizate ori de a înregistra cheltuieli, care nu au la bază operațiuni
reale;
f) Organizarea sau conducerea de evidențe contabile duble, în scop ul
diminuării veniturilor supuse impozitelor;
g) Distrugerea actelor contabile sau a altor evidențe în scopul
sustragerii de la obli gațiile fiscale față de stat;
h) Declararea fictivă cu privire la sediul societății sau a schimbării
acestuia în sco pul sustragerii de la controlul fiscal.
Contravențiile prevăzute pentru combaterea evaziunii fiscale:
a) Nedeclararea la termenele prevăzute de lege a veniturilor și a
bunurilor su puse impozitelor, taxelor și contribuțiilor;
b) Neîntocmirea la termenele prevă zute de lege a documentelor
primare și con tabile privind veniturile realizate de contribuabili;
c) Calcularea eronată a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor cu
consecință în di minuarea valorii creanței fiscale cuvenite statului;
d) Neprezentarea de către contribuabil, la cererea organului de control, a
docu mentelor justificative referitoare la modul în care au fost îndeplinite
obligațiile fiscale;
e) Refuzul de a prezenta organelor de control bunurile materiale
supus e impo zitelor și taxelor, în vederea stabilirii veridicității declarației de
impunere și a rea lității înregistrării acestora;
f) Nereținerea sau nevărsarea, potrivit legii, la termenele stabilite a
impozitelor și taxelor care se realizează prin stopaj l a sursă;
g) Nedepunerea actelor și a situațiilor cerute de organele fiscale, în
vederea cu noașterii realității financiar -contabile din unitate; Tipuri de
infracțiuni fiscale
Tipuri de
contravenții
106
h) Neducerea la îndeplinire a dispozițiilor date, prin actul de control,
încheiat de organele de control;
i) Neonorarea, în mod nejustificat, de către bănci sau alte instituții
financiare la ca re contribuabilii au conturi deschise, a disponibilităților
bănești a titlurilor de crean ță fiscală emise de organele competente, în
vederea urmăririi silite a impozitelor și taxelor neachitate la termen;
j) Sustragerea de la plata impozitelor, taxelor și a contribuțiilor
datorate sta tului din venituri realizate din activități neautorizate.
8.5. TESTE DE EVALUARE
1. Presiunea fiscală semnifică:
a) cât de apăsătoare sunt impo zitele și taxele asupra contribuabililor
(plătitorilor)
b) cât de mare este povara fiscală ce apasă pe umerii
contribuabililor
c) a și b
2. Rata fiscalității se calculează:
a) numai la venitul național
b) numai la nivelul firmelor și a fiecărui individ
c) a și b
3. Determinarea ratei fiscalității se determină ca un raport procentual
între:
a) total prelevări obligatorii către stat și PIB
b) total prelevări obligatorii și cifra de afaceri sau valoarea adăugată,
ori veniturile individuale
c) a și b
4. La nivelul indi vidului salariat, pensionare sau șomer, presiunea
fiscală reală trebuie apreciată în funcție de:
a) totalitatea impozitelor directe suportate
b) totalitatea impozitelor indirecte suportate
c) a și b
5. Între factorii externi ce influențează presiunea fisc ală sunt:
a) nivelul de dezvoltare economică și socială a fiscalității
b) “a” , nivelul fiscalității din celelalte țări
c) nivelul activității de export și import al țării
6. Între factorii interni (din țară) ce influențează presiunea fiscală sunt:
a) nive lul cotelor de impozitare practicate
b) “a” , facilitățile fiscale acordate
c) nivelul șomajului din țară
7. Relaxarea fiscală în cazul României s -ar putea realiza prin:
a) colectarea integrală a impozitelor și taxelor
b) Raționalizarea cheltuielilor publi ce
c) a și b
8. Evaziunea fiscală exprimă:
a) realizarea de venituri mai mari decât obligațiile fașă de stat
b) sustragerea pe orice cale de la plata impozitelor
c) a și b
9. Evaziunea fiscală poate fi:
a) prin încălcarea legii (evaziune ilicită)
107
b) la adăpostul legii (evaziune licită)
c) a și b
10. Între cauzele evaziunii fiscale menționăm:
a) cauze morale și politice
b) cauze economice și tehnice
c) a și b
11. Cel mai bun mijloc de prevenire a fraudării fiscale este:
a) reducerea cotelor de impozitar e
b) perfecționarea controlului fiscal
c) reținerea la firme și la bănci a tuturor impozitelor și taxelor
8.6. STUDII DE CAZ
1. La sfârșitul anului, la nivelul economiei naționale se cunosc
datele: total im pozite și taxe de natură fiscală realizate = 800000
um; total produs intern brut realizat (PIB) = 2400000 um.
Să se determine rata generală a presiunii fiscale pe țară ( Rgpf).
Rezolvare:
Rgpf = ( ∑ it / PIB) x 100 = (800000/2400000) x 100 = 33.33%
2. La nivelul unei firme la sfârșit de an se cunosc datele: valoarea
adăugată (VA) realizata = 50000 um ; total sume prelevate
obligatoriu de angajator la bugetul statului (Pf) = 20000 um
Să se determine rata presiunii fiscale la nivelul firmei (Rpff)
Rezolvare:
Rpff = (Pf / VA) x 100 = (20000 / 500 00) x 100 = 40%
3. Pentru un salariat se cunosc datele: salarul brut anual (Sb) =
12000 lei; con tribuții la fondul de asigurări sociale CA (pensie,
sănătate, șomaj, risc) = 17% lei; impozitul pe salar = 1600 lei;
impozite locale (pe casa, te ren etc.) = 260 lei
Să se calculeze rata presiunii fiscale asupra salariaților (Rpfs)
Rezolvare:
Rpfs = ( ∑if / Sb) x 100 = [(Sb x 17%) +CA + IS + IL] x 100 =
(3900 / 12000) x 100 = 32,5%
4. La nivelul economiei naționale se cunosc datele: PIB realizat pe
an = 3000000 um; impozite și taxe fiscale realizate = 1200000
um. Să se determine rata presiunii fiscale generale pe țară.
5. La nivelul unei firme se cunosc datele: total vânzări pe an =
400000 um; total cumpărări pe an = 250000 um; total prelevări
la bugetul s tatului = 63000 um. Să se calculeze rata presiunii
fiscale a firmei.
6. Un comerciant cu amănuntul vinde într -un an mărfuri în valoare
de 380000 um în care este inclus și TVA 20 %. Să se calculeze
rata presiunii fiscale pe valoarea adăugată a vânzărilor.
108
Recomandări bibliografice
1. Botea P. Ioan – Metode și tehnici fiscale, Ed. S.C. Someșul S.A. Sa –
tu Mare, 1998.
2. Hoanță Nicolae – Evaziunea fiscală, Ed. Tribuna Economică Bu cu-
rești, 1997
3. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice, Ed. Eurostampa,
Timi șoara, 2002.
4. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice. Breviar și studii de caz, Ed.
Euro stampa, Timișoara. 2002.
5. Moroșan Ioan – Fiscalitate, vol. I și II. Obligații fiscale, salariale și
sociale, Ed. Cont Consulting, Suceava, 2001.
6. Moșteanu Tati ana și colab. – Reforma sistemului fiscal în România,
Ed. Di dactică și Pedagogică, București, 1999.
7. Topciu Constantin și colab. – Fiscalitate, București, 1995.
8. Tulai I. Constantin – Finanțe, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj
Napoca, 2007.
9. Văcărel Iulian și colab. – Finanțe publice, Ed. Didactică și
Pedagogică, Bu curești, 2000.
109
TEMA 9. TEORIA ȘI PRACTICA ARMONIZĂRII
FISCALE CU LEGISLAȚIA EUROPEANĂ
CONȚINUT
9.1. Necesitatea și strategia armonizării
9.2. Sfera armonizărilor fiscale și soluții alternative de armonizare
9.3. Negocierea cu UE a capitolului 10 „IMPOZITAREA”
9.4. Strategia privind politica fiscală în perioada pre -post aderare
REZUMAT
Dezvoltarea schimburilor comerciale internaționale și mobilitatea
crescândă a capitalurilo r și a persoanelor au reprezentat principalii factori
care au reclamat nevoia armonizării fiscale ale țărilor implicate.
Primul pas a fost acela al construirii tehnicilor de evitarea a dublei
impuneri internaționale prin stabilirea unor criterii raționale pentru
tratamentul fiscal al veniturilor și averilor din străinătate. Soluția agreată a
fost aceea a negocierii și semnării unor convenții bilaterale pentru evitarea
dubeli impozitări.
OBIECTIVE
Necesitatea și strategia armonizării
Sfera armonizărilor fiscale și soluții alternative de armonizare
Negocierea cu UE a capitolului 10 „IMPOZITAREA”
Strategia privind politica fiscală în perioada pre -post aderare
9.1. NECESITATEA ȘI STRATEGIA ARMONIZĂRII POLITICILOR FISCALE
Formarea uniunilor vamale în perioa da postbelică și pașii făcuți în
domeniul integrărilor regionale a ridicat problema înlăturării barierelor ce
existau în calea liberei circulații a mărfurilor, capitalurilor și persoanelor.
Încă de la apariția ei în 1957 actuala Uniune europeană și -a propu s
tocmai acest obiectiv. Realizarea lui presupunea, înainte de toate, crearea
pieței comune europene, iar pentru ca ea să funcționeze trebuiau înlăturate
obstacolele existente. Ar monizarea vamală nu era dificilă, existând
experiența Uniunii Belgo -Luxemburgheze (Beneluxului) ce a succedat
acestuia. Soluția a fost aceea a renunțării la ta xele vamale pentru
schimbările reciproce și practicarea unui tarif vamal unic pentru re lațiile cu
țările din afara uniunii.
Din 1957 de la Tratatul de la Roma și până î n anul 2000 la Tratatul
de la Nisa, țările membre s -au opus în permanență transferului de
suveranitate în materie fis cală. Nici până astăzi, în ciuda tentativelor de
creare a unei eurotaxe, nu există încă un astfel de impozit comunitar, deși
ideea aceasta este din nou de actualitate.
Cu toate acestea, UE nu putea ignora fiscalitatea pentru simplul
motiv că aceasta așeza o serie de obstacole în atingerea obiectivelor
construcției comunitare. Măsurile fiscale întreprinse de către statele membre
pot frâna lib era circulație a mărfurilor, serviciilor și capitalului în sânul
110
Uniunii. Ele pot, de asemenea, genera distorsiuni economice incompatibile
cu constituirea unui spațiu economic unificat sau cu coordonarea politicilor
economice în zona euro.
Armonizarea fisc ală nu apare ca u sistem optimal cu un singur
obiectiv, ci ca o căutare a celor mai bune compromisuri posibile între
imperativele economice dictate de integrarea piețelor și libera circulație, pe
de o parte, și exigențele autonomiei statelor membre în pri vința opțiunilor
fiscale, pe de altă parte. De fapt, scopul armonizării a fost și continuă să
rămână acela de a concilia cea mai mare suveranitate a statelor membre în
materie fiscală cu minimizarea distorsiunilor geografice induse prin
diferențele existen te între sistemele fiscale naționale. În absența unității
politice europene și a intersuveranității supranaționale recunoscute este deci
mai convenabil să se lase statelor membre libera alegere a nivelului și
naturii consumurilor colective și a prestațiil or sociale, precum și, în măsura
în care este posibil, a surselor de finanțare.
Înseamnă că procesul armonizării nu este un simplu exercițiu de
aliniere a practicilor fiecărui stat la mijloacele comunitare de impunere
pentru a se realiza uniformizarea. În fond armonizarea nu înseamnă
uniformizare. Chiar acolo unde s -au făcut pași serioși în privința
armonizării nu s -au introdus, de pildă, cote unice obligatorii la nivel
comunitar pentru TVA sau un nivel obligatoriu pentru accizele armonizate.
Soluția a fost aceea a respectării unor benzi cu nivelul minim și cel maxim
pentru cotele standard și pentru cele reduse la TVA și a unui nivel minim
pentru accize. Atunci însă când un impozit se dovedește a fi mai bun decât
altul este dorit ca toți să -l adopte ca model.
9.2. SFERA ARMONIZĂRILOR FISCALE ȘI SOL UȚII
ALTERNATIVE DE ARMONIZARE
Apar în privința obiectului armonizării cel puțin două întrebări:
Ce impozite trebuie armonizate?
Ce grad de armonizare trebuie adoptat?
Răspunsul la prima întrebare este acela că nu trebuie să fie
armonizate decât im pozit ele pentru care menținerea disparităților
importante riscă să inducă dis torsiuni substanțiale în mecanismele pieței.
În condițiile unei puternice mobilități a capitalului devine necesară și
armonizarea impozitelor asupra tranzacțiilor mobiliare și a intermedierilor
financiare. Din con tră nu este indispensabilă și nici dorită armonizarea
veniturilor realizate din pla samentele familiilor care trebuie tratate la fel ca
veniturile din alte surse de rezidență a deținătorului.
În privința celei de -a doua întrebări, referitoare la gradul de
armonizare ce ar tre bui adoptat, reiterată ideea anticipată deja și anume:
armonizarea nu înseamnă uniformizare.
În privința armonizării sunt două soluții alternative:
armonizarea prin intermediul pieței
armonizarea ne gociată
Dacă armonizarea sistemelor fiscale de nivel comunitar a fost privită
un timp cu oarecare ostilitate invocându -se suveranitatea fiscală a fiecărui
stat și dându -se curs chiar unor orgolii naționale, ea s -a dovedit totuși
111
indispensabilă pentru în lăturarea barierelor fiscale din calea bunei
funcționări a pieței unice.
În privința strategiei armonizării opțiunile diferite poartă și pecetea
doctrinelor ce guvernează politicile fiscale naționale și cele economice în
ansamblul lor. Acestea sunt ades ea diametral opuse, oscilând între curentul
ultraliberal și social – democrația cea mai radicală cu tente de
intervenționism comunitar.
Fiind vorba despre o piață unică ce dorește a funcționa fără opreliști,
adepții liberalismului economic și -au declarat f ățiș ostilitatea față de
armonizarea negociată, pronunțându -se categoric pentru armonizarea prin
intermediul pieței.
Pe de altă parte, armonizarea de către piață nu este nici ea total
acceptabilă tocmai pentru a face loc unei concurențe între statele memb re. O
astfel de concurență ar duce la exonerarea totală a factorilor mobili și,
pentru compensare, la taxe exor bitante pentru factorii imobili și tranzacțiile
„captive”, ceea ce n -ar fi nici echitabil și nici eficient; soluția alternativă ar
fi reducere a drastică a cheltuielilor publice, care do vedește însă o măsură
nepopulară. Existența comunitară dovedește că puținele ar monizări realizate
până acum sunt totuși mai degrabă rezultatul jocului reglator al pie ței și mai
puțin al consensului sperat, da r iluzoriu al prelungitelor și delicatelor
negocieri.
În fapt, armonizarea negociată s -a dovedit a fi un proces îndelungat
de discuții adesea penibile, pentru a se ajunge la convergența punctelor de
vedere și a se obține un acord.
Armonizarea se dovedeș te un proces extrem de complicat deoarece
modificarea convenită pentru impozit afectează întregul sistem fiscal
național, astfel că se impun măsuri ample de reformare. Reducerea unui
impozit atrage după sine creșterea altuia sau a altora pentru a nu pericl ita
realizarea unor programe din lipsa resurselor bugetare. Concluzia experților
este aceea că totuși deciziile fiscale sunt și trebuie să rămână apanajul
autorităților naționale, dar, ori de câte ori o măsură întreprinsă într -o țară
anume își dovedește eficacitatea ea trebuie studiată, adaptată și generalizată
și în celelalte țări comunitare. Altfel spus, reformele fiscale din țările
membre trebuie astfel concepute încât să se țină seama și de nevoia
armonizării fiscale pe plan comunitar, realizându -se compromisul rezonabil
între suveranitatea fiscală a fiecărei țări și dezinteresul înlăturării barierelor
fiscale din calea funcționării normale a pieței unice.
9.3. STRATEGIA PRIVIND POLITICA FISCALĂ
A ROMÂNIEI CA STAT MEMBRU AL UNIUNII EUROPENE
În aco rdul de asociere a României la Uniunea Europeană semnat la
Bruxelles la 1 februarie 1993 se stipula că armonizarea legislației fiscale
românești cu cea co munitară constituie una dintre condițiile fundamentale
pentru integrarea României în struc turile eu ropene iar adaptarea sistemului
fiscal la cerințele mecanismului pieței unice reprezintă unul din obiectivele
strategiei naționale de pregătire a aderării.
România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană în iunie
1995, fiind acceptată ca stat cand idat în decembrie 1997. Deschiderea
112
negocierilor cu Ro mânia a urmat deciziei Consiliului european de la
Helsinki din decembrie 1999.
Prin documentul de poziție al României, Capitolul 10 – Impozitarea,
adoptat de către guvernul României în ședința sa din 19 iulie 2001, România
acceptă în întregime acquis -ul comunitar, privind Capitolul 10 – Impozitarea
intrat în vigoare la data de 31 decembrie 1999. Ea se angaja ca până la data
aderării să continue armonizarea le gislației naționale cu acquis -ul comunitar
și dezvoltarea infrastructurii instituționale ne cesare implementării acestuia,
în conformitate cu angajamentele asumate prin Acor dul European,
obligându -se să aplice acquis -ul în întregime, cu excepțiile pre văzute în
documentul de poziție pentru care a obținut perioade de tranziție stipulate în
calendarul de aliniere.
În conformitate cu prevederile Programelor de Guvernare pentru
perioada 2004 -20013 strategia politicii fiscale a fost structurată astfel încât
să asigure, pe de o parte, o accelerare a r eformei în acest domeniu, cu efecte
pozitive asupra relansării economiei naționale, iar pe de altă parte, realizarea
procesului de armonizare a legislației fiscale românești cu cea comunitară în
domeniu. Principalele măsuri aplicate au vizat impozitele dir ecte și
indirecte:
a) În privința impozitului pe profit:
diminuarea cotei standard începând cu anul 2005, pentru
crearea unui cadru atractiv pentru investiții (cota standard
reducându -se de la 25% la 16%);
plata anuală a impozitului pe profit, cu vărsăminte anticipate
în cursul anului,aplicată doar pentru BNR, aplicarea
generalizată amânându -se pentru anul 2012;
renunțarea începând cu anul 2010 la sistemul de impunere
simplificat pentru în treprinderile mici, cu aplicarea și în cazul
acestora a mo delului general de impozitare a profitului.
b) În privința TVA în strategia pentru perioada de post -aderare se
preconiza in troducerea cotei reduse concomitent cu eliminarea
scutirii fără drept de deducere, eli minarea totală a unor scutiri și
a prevederilor referitoare la amânarea exigibilității TVA pentru
întreprinderile mici și mijlocii, investițiile din zonele
defavorizate și inves tițiile cu impact major în economie.
Corelarea evidenței administrative și a regimului deducerilor în
domeniul TVA cu normele europene (Directiva VI). Introducerea
sistemului informatic de urmărire a codurilor de TVA din
România și țările membre ale Uniunii Europene (VIES, VOES),
facilitarea rambursărilor de TVA pentru achizițiile
intracomunitare.
c) În domeniul taxelor vamale odată cu aderarea la Uniunea
Europeană în țara noastră se aplică Codul Vamal Comunitar și
reglementările specifice europene privind tranzacțiile cu
teritoriile extracomunitare, s -a introdus utilizarea programului
informatic INTRASTAT pentru declararea tranzacț iilor
comerciale intracomunitare.
d) În privința accizelor măsura principală a fost armonizarea
acizelor la produsele din tutun, băuturi alcoolice și uleiuri
113
minerale prin ridicarea treptată a nivelului acestora la nivelul
minim convenit în UE, măsură în curs de realizare.
9.5. TESTE DE EVALUARE
1. Necesitatea armonizării legislației fiscale cu cea internațională este
motivată de:
a. dezvoltarea schimburilor comerciale internaționale
b. mobilitatea crescândă a capitalurilor și a persoanelor în plan
internațional
c. „a și b”
2. Armonizarea legislației fiscale cu cea din UE înseamnă:
a. o uniformizare a legislației și a cotelor
b. o apropiere a legislației și a cotelor în anumite limite stabilite
de U.E.
c. o autonomie totală a legislației și executivului din fiecare
țară membră UE
3. Soluțiile principale de armonizare a legislației fiscale a României cu
cea din U.E. sunt:
a. armonizarea prin intermediul pieței
b. armonizarea prin negociere
c. „a și b”
4. În domeniul impozitului pe profit prin Legea nr. 343/2006 au fost
stabilite măsuri de armonizare cu aplicabilitate din 2008 referitor la:
a. achitarea lunară a impozitului pe profit ca plăți anticipate în
proporții egale pentru realizările din anul precedent
b. achitarea trimestrială ca plăți anticipate în părți egale de ¼
din realizările anului precedent
c. achitarea anuală a impozitului pe profit în funcție de
rezultatele înregistrate în anul curent.
5. Pentru întreprinderile mici și mijloci aquis -ul comunitar fiscal
prevede ca impozitarea rezultatelor să:
a. se mențină variante de opțiune ca impozit pe profit sau pe
cifra de afaceri
b. se ajungă la o aliniere la sistemul general fără diferențieri și
opțiuni
c. se scutească în primii trei ani de impozitul pe profit
6. Pentru impunerea veniturilor nerezidenților Legea 343/2006 pentru
armonizarea cu legislația fis cală din U.E. se prevede pentru
veniturile din dobânzi la depozite lunare se prevede:
a. aplicarea cotei unice de 16%
b. aplicarea unor cote diferențiate între 0 și 10 % corespunzător
cu vechimea depozitului
c. scutirea totală de impozite pe nerezidenți
7. Competența organelor locale în majorarea impozitelor și taxelor
locale conform prevederilor Legii 343/2006 se prevede:
a. competențe nelimitate
b. competențe limitate de majorare până la 20%
114
c. respectarea cotelor prevăzute în legislație
Recomandări bibliografice
1. Botea P. Ioan – Metode și tehnici fiscale, Ed. S.C. Someșul S.A. Sa –
tu Mare, 1998.
2. Condor Ioan – Impozite, taxe și contribuții datorate de persoanele
juridice, Ed. Tribuna Economică, București, 1998
3. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice, Ed. Euros tampa,
Timișoara, 2002.
4. Duran Vasile și colab. – Finanțe publice. Breviar și studii de caz, Ed.
Euro stampa, Timișoara. 2002.
5. Moroșan Ioan – Fiscalitate, vol. I și II. Obligații fiscale, salariale și
sociale, Ed. Cont Consulting, Suceava, 2001.
6. Mo șteanu Tatiana și colab. – Reforma sistemului fiscal în România,
Ed. Di dactică și Pedagogică, București, 1999.
7. Topciu Constantin și colab. – Fiscalitate, București, 1995.
8. Tulai I. Constantin – Fiscalitate comparată și armonizări fiscale, Ed.
Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2005.
9. Văcărel Iulian și colab. – Finanțe publice, Ed. Didactică și
Pedagogică, Bu curești, 2000.
115
APLICAȚII RECAPITULATIVE
APLICAȚII PRIVIND TIPURI DE COTE DE IMPUNERE
Fie următoarea grilă de impunere a veniturilor anuale ale persoanelor fizice:
a) Să se deducă modul de construire al cotei progresiv compuse pornind de la cota progresivă.
b) Să se calculeze și să se compare impozitul anual datorat ( inclusiv cu cota unică de 16%)
și venitul net rămas la dispoziția unei persoane fizică ce obține următoarele venituri anuale, și
să se ordoneze tipurile de impunere în funcție de presiunea fiscală.
V1 = 24.000 lei V 2 = 50.000 lei
a) I Imax = 23000*18% = 4.140 = I II min
IIIimax = 4.140 + 23% (58.800 – 23.001) = 4.140 + 23% *35.799 = 12.374 = I IIImin
IIIImax = 12.374 + 28%(93.400 – 58.801) = 12.374 + 9.688 = 22.062 ….etc
b) V 1 = 24.000 lei
I1 = 24.000 * 16% = 3.840 lei pf1 = 3840/24.000 = 16%
I2 =24.000 * 23% = 5.520 lei cota progresivă sim plă pf2 = 5.520/24.000 = 23%
I3 = 4.140 + 23%(24.000 – 23.001) = 4.140 + 229,77 = 4.370 lei cotă progresivă compusă
pf3 =4.370/24.000 = 18,2%
VN 1 = V 1 – I1 = 24.000 – 3.840 = 20.160 lei
VN 2 = V 1 – I2 = 24.000 – 5.520 =18.480 lei
VN 3 = V 1 – I3 = 24.000 – 4.370 = 19.630 lei
Cum I 2> I3 > I1 , rezultă că
VN 1 >VN 3 >VN 2
în special în cadrul cotelor de impunere progresivă, impunerea prin cotă progresivă compusă
este mai „blândă” decât impunerea prin cota progresivă simplă, putând dezava ntaja o creștere
relativ mică a venitului în jurul limitelor tranșelor de impunere, fapt demonstrat si prin
valoarea presiunii fiscale.
Tranșă venit anual impozabil
(lei) Cota de impunere
Progresivă Progresivă compusă
I până la 23.000 18% 18%
II 23.001 – 58.800 23% 4.140 + 23%
( din ce depășește 230001)
III 58.801 – 93.400 28% 12.374 + 28%
IV 93.40 – 130.500 34% 22.062 + 34%
V peste 130.501 40% 34.676 + 40%
116
IMPOZITUL PE PROFIT
Noțiuni teoretice :
i Pri Pr Pr c I
unde:
IPr = impozitul pe profit;
Pr i = profitul impozabil;
Calculul profitului impozabil:
Chnf Vneimp Prbr Pri
unde:
Prbr = profit brut sau profitul contabil;
Vneimp = venituri neimpozabile stabilite prin lege;
Chnf = cheltuieli nedeductubile fiscal stabilite prin lege.
T TCh V Prbr
unde:
VT= venituri totale;
ChT = cheltuieli totale.
Aplicații rezolvate
1. O firmă realizează într -un an fiscal următoarele venituri și cheltuieli:
– venituri totale : 43.000um, din care dividende primite de la o persoană juridică română
Dp : 2.000 um
– cheltuieli totale : 10.500 um din care: amenzi Am 250um, sponsorizări ce depășesc
limitele admise S p 100 um.
Să se determine profitul brut obținut de fir mă și profitul net știind că cota de impozit pe profit
aplicată este de 16%.
Pb = VT – CT = 43.000 – 10.500 = 32.500 um
Pi = P ct (Pb ) – Vni + C nd = P b – Dp + (Am+ Sp) = 32.500 -2.000 +(250+100) = 30.850 um
Ip= P i x ci = 30.850 x16% = 4.936 um
Pnet = P ct (Pb ) – Ip = 32.500 – 4.936 = 25.914 um
117
2. O firmă realizează în cursul trimestrului II al unui an venituri totale în valoare de 80 mil
um, cheltuieli totale de 30 mil um, din care cheltuieli nedeductibile de 10 mil um. Să se
calculeze profitul impozabil si impozitul pe profit datorat la trimestrul II, știind că cota de
impozit pe profit este de 16%.
Pi = VT – CT – Vni + C nd =80-30+10 = 60mil um
Ip= P i x ci = 60*16/100 = 9,6 mil um
3. O firma realizează pe primele trei trimestre ale anului un p rofit brut de 25 mil um, iar în
ultimul trimestru realizează o pierdere de 5 mil um. Să se determine:
a)rezultatul firmei și impozitul datorat pentru întregul an financiar
b) știind că impozitul pe profit este de 16% să se determine sumele ce trebuie
virate/recuperate față de bugetul statului.
a) Trim III PB = 25 mil um Ip III = 25*0,16 = 4 mil um
trim IV = val anuala PB/an = 25-5 = 20 mil um Ip/an = 20*0,16 = 3.2 mil um
b) deoarece la sfârșitul anului veniturile sunt de doar 20 mil um, impozitul datorat de firmă
este mai mic decât cel deja virat până în trimestrul III al anului, deci firma va avea de
recuperat de la bugetul de stat diferența de impozit pe profit plătită în plus în cursul anului :
Imp rec= 4-3,2 = 0,8 mil um
4. Pentru firma A se cunosc următoarele date :impozitul pe profit datorat pe primele
două luni : 4.500 mii um, profitul impozabil pe trimestrul I al anului :30.000 um. Să se
determine :
a)impozitul pe profit datorat pe primul trimestru al anului
b) impozitul pe profit corespunzător lunii a treia (c I = 16%)
a) Ip trim I = 30.000 * 16% = 4.800 um
b) Ip mart = Ip trim I – Ip ian -feb = 4.800 – 4.500 = 300 um
5. La sfârșitul anului precedent se cunosc următoarele date contabile ale firmei : Profit
brut realizat :50mil um, dividente primite de la o firmă străină :Div = 5 mil um, amenzi
achitate A =2 mil um, mărfuri confiscate Mc=3 mil um. Să se determine: profitul impozabil al
firmei și impozitul pe profit ( c Ip = 16%).
6. Să se determine impozitul pe profit datorat, presiunea fiscală medie suportată și venitul
net datorat de societatea comercială S.C. „X” S.A. care a înregistrat următoarea situație
financiar -contab ilă anuală:
– venituri din exploatare în sumă de 20.000 lei;
– cheltuieli de exploatare în sumă de 12.000 lei, cheltuieli cu personalul în sumă de 1.400 lei,
cheltuieli proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit plătit pentru primele trei trimes tre
în sumă de 1.000 lei, cheltuieli sociale în sumă de 150 lei, prime de asigurare care nu privesc
118
activele contribuabilului (exclusiv asigurări ale a ngajaților) în sumă de 700 lei, cheltuieli de
protocol în sumă de 1.000 lei și alte cheltuieli care intră în sfera nedeductibilului fiscal în
sumă de 2.500 lei;
– venituri financiare în sumă de 550 lei, reprezentând dividendele primite de la alte persoane
juridice române ( venituri neimpozabile);
– cheltuieli financiare în sumă de 250 lei;
– cheltuieli extraordinare în sumă de 550 lei, din care 200 lei reprezintă confiscări de mărfuri.
– venituri extraordinare în sumă de 450 lei;
Calculăm rezultatul ( profitul ) brut al firmei:
Pentru calculul impozitului pe profit și al profitului net, trebuie să identificăm
cheltuielile nedeductibile fiscal:
Cheltuielil nedeductibile fiscal : în textul aplicației se cunosc atât cheltuieli
nedeductibile fiscal, cât și cheltuieli cu deductibilitate limitată și anume: cheltuielile proprii
ale contribuabil ului cu impozitul pe profit datorat (
IprCh ), cheltuielile sociale (
Chsoc ),
cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului (
Chpasig ),
confiscări și cheltuieli de protocol (
Chprot ) și alte cheltuieli care nu intră în sfera
nedeductibilului fiscal (
AChnf ):
AChnf Chprot Confiscari Chpasig Chsoc Ch ChnfIpr
Se verifică cheltuielile cu deductibilitate limitată :
– cheltuielile sociale , în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor
cu salariile personalului (fondul de salarii):
–
lim Ch soc = 2% xFd sal = 2%* 1400 = 28 lei
Ch soc nf = Ch soc – lim Ch soc = 150 -28 = 122 lei
– cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre
totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele
decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit:
lim Chprot = 2% [(VT -Vni) – (CT- Ch prot – ChIpr )] = 2% [( 21000 -550) – ( 12800 -1000 –
1000)]
= 2% (20450 – 10800) = 193
Ch prot nf = 1000 -193 = 807 lei
Chnf = Ch Ip + Ch soc + Ch asig p + Confisc + Ch prot + Ach nf =
Chnf = 1000 + 122 + 700 + 200 + 807 +2500 = 5.329 lei
Calculul profitului impozabil și al impozitului pe profit:
119
În textul aplicației se cunosc venituri financiare în sumă de 550 lei, reprezentând
dividendele primite de la alte persoane jur idice române, prin urmare Vneimp = 550 lei.
Pri = Pr b – Vni + Ch nf = 8.200 – 550 + 5.329 = 12.979 lei
Ip an = Pr i * 16% = 12.979* 16% = 2.076,64 = 2077 lei
Restul de Ip ce trebuie achitat la sfârșitul anului va fi diferența dintre Ip datorat pe întregul an
și Ip plătit deja în cursul anului fiscal :
Ip trim IV = Ip an – Iplatit = 2.077 – 1000 = 1.077 lei
sPrf
= presiunea fiscală medie suportată :
sPrf
= Ip / Pri *100 = 2.077/12.979 *100 = 16 % = cota de Imp pe profit
Pr net = profitul net obținut:
Prnet = Pr b – Ip an = 8.200 – 2.077 = 6.123 lei
7.Se cunosc următoarele rezultate contabile ale unei firma la sfârșitul anului 2008:
Venituri totale VT = 35.000 lei
Ch totale CT = 27.000 lei din care:
-ch cu salariile unității C S= 7.000 lei
-ch sociale C soc = 200 lei
– ch cu amenzile Am =58 lei
– Ch protocol C prot = 60 lei
-ch cu imp pe profit achitat I P =500 lei.
Să se calculeze impozitul p e profit datorat de firmă și restul de plătit pentru anul
2008.
Pri = Pr b – Vni + Ch nf
Prb = V T – CT = 35.000 -27.000 = 8.000 lei
Cheltuielile nedeductibile fiscal:
Chnf = Ch Ip + Ch soc nf + Ch prot nf + Am
Cheltuielile sociale :
lim Ch soc = 2% x Fd sal = 2%x7.000 = 140 lei
Ch soc nf = Ch soc – lim Ch soc =200 -140 = 60 lei
Chelt cu protocolul:
lim Ch prot = 2% [Pr b + Ch prot + Ch Ip ] =2% [8.000+ 60 + 500 ] = 2% 8.560 = 171,2 > Ch prot
(60)
Deoarece limita deductibilă a ch cu prot calculată este mai mare decât ch cu protocolul
efective ele vor fi integral deductibile!
120
Calculul profitului impozabil:
Pri = Pr b + Ch nf = Pr b + (ChIp + Ch soc nf + Am ) = 8.000 + ( 500 + 60 +58) = 8.618 lei
Calculul Impozitului pe profit anual:
Ip an = Pr i * 16% = 8.618 x 16% = 1378,88 =1.379 lei
Diferența de impozit pe profit de virat la bugetul de stat:
IP plata = 1.379 – 500 = 879 lei
Aplicații propuse
8. O firmă realizează într -un an fiscal următoarele venituri și cheltuieli:
venituri totale : 50.000 u.m., din care dividende primite de la o persoan ă juridică rom ână
3.200 u.m.
cheltuieli totale : 13.500 u.m., din care amenzi 310 u.m., sponsorizări ce depășesc limitele
admise 180 u.m.
Să se determine pro fitul brut obținut de firmă și profitul net cunoscând cota de
impozit pe profit aplicată de 16%.
9. O firmă realizează într -un an fiscal următoarele venituri și cheltuieli:
– venituri totale : 46.000 u.m., din care dividende primite de la o persoană juridică română
2.800 u.m.
– cheltuieli totale : 11.500 u.m., din care amenzi 280 u.m., sponsorizări ce depășesc limitele
admise 130 u.m.
Să se determine profitul brut obținut de fi rmă și profitul net cunoscând cota de
impozit pe profit aplicată de 16%.
10. O firmă realizează într -un an fiscal următoarele venituri și cheltuieli:
– venituri totale : 41.300 u.m., din care dividende primite de la o persoană juridică română
1.850 u. m.
– cheltuieli totale : 9.600 u.m., din care amenzi 200 u.m., sponsorizări ce depășesc limitele
admise 120 u.m.
Să se determine profitul brut obținut de firmă și profitul net cunoscând cota de
impozit pe profit aplicată de 16%.
11. O firmă realize ază într -un an fiscal următoarele venituri și cheltuieli:
– venituri totale : 48.000 u.m., din care dividende primite de la o persoană juridică română
3.100 u.m.
– cheltuieli totale : 13.000 u.m., din care amenzi 330 u.m., sponsorizări ce depășesc limitele
admise 140 u.m.
Să se determine profitul brut obținut de firmă și profitul net cunoscând cota de
impozit pe profit aplicată de 16%.
121
IMPOZITUL PE VENITURILE PERSOANELOR
FIZICE : SALARII LE
1. Un angajat cu contract de muncă realizează în cursul unei luni din anul 2007 un venit brut din
salarii de 800 lei , contribuțiile sociale corespunzătoare acestui venit Contr T :64 lei , deducerea
personală DP : 250lei /lună. Să se calculeze :
a) venitul impozabil
b)impozitul pe venitul din salarii datorat
a) Vi = Bc i = V br – Contr T – DP = 800 -64-250 = 486 lei / lună
b) I s = Bc i x c i = 486 *16% = 77,66 ≈ 78 lei.
2. Un angajat cu cinci membri de familie în întreținere realizează un salariu brut lunar de 1.000 lei .
Știind că cotribuțiile sociale corespunzătoare acestui venit sunt 170 lei , deducerile personale se
ridică ța 550 lei , să se stabilească :
a) Impozit ul pe veniturile salariale datorat
b) Venitul salarial net primit de angajat.
a)Bc i = Vbr – Contr T – DP = 1000 – 170 – 550 = 280 lei
IS = Bci * c i = 280*016% = 44,8 ≈ 45 lei
b)V net = Vbr – IS = 1000 – 45 = 955 lei
3. Un salariat realizează 1.200 lei ve nituri salariale brute. Știind că acesta are încheiată și o poliță de
asigurare privată în valoare de 200 Eur/ an , să se calculeze venitul salarial net al salariatului.
Se cunosc cursul valutar mediu 1 Eur = 3,75 lei, c i = 16%, deducerile personale de ba ză pentru venituri
între 1150 -1239 lei sunt 230 lei .
Contribuțiile la asigurările sociale datorate de către angajați sunt:
Contr T = CAS + CASS + CFS
unde:
CAS = contribuția la asigurările sociale (9,5% angajați) ;
CASS = contribuția la asigurările sociale de sănătate ( 5,5% angajați) ;
CFS = contribuția pentru fondul de șomaj ( 0,5% angajați);
CAS = 1200* 9,5% = 114 lei
CASS = 1200* 5,5% = 66 lei
CFS = 1200* 0,5% = 6 lei
Contr T = 114 + 66 + 6 = 186 lei
Baza de ca lcul a impozitului pe venituri de natura salarială se calculează astfel :
Cfpf Cotiz DP Contr Vbr BT sal C1
unde:
Vbr sal = venitul brut din salarii;
Contr T = contribuții sociale totale;
DP = deducerea personală (230 lei ) ;
Cotiz = cotizația lunară la sindicat ( =O) ;
Cfp = contribuția lunară la u n fond de pensii private, în limita anuală a echivalentului în lei a 200 euro
Contr fond de pensii anuală 200EUR*3,75 lei/EUR = 750 lei /an
Cfp lunară : 750/12 = 62,5 lei / lună
122
Calcului bazei pentru impozitul pe salarii:
Bci = 1.200 – 186 – 230 – 62,5 = 721,5 lei
Calcul impozit pe salar:
Is = Bc i *16% = 721,5 *0,16 = 115,44 lei
Salariul net :
Vsal net = Vbr sal – Contr T – Is – AR= 1.200 – 186 – 115- 62,5 = 836,5 lei / lună
Unde AR =Cfp contrib la fd pensii private
4. Un salariat al unei societăți comerciale are 3 copii și un salariu de încadrare de 1.250 lei la care se
adaugă sporul de vechime de 15%. Să se calculeze salariul net al angajatului și contribuțiile de
asigurări sociale datorate de firmă.( DP =420 lei )
5. Un contribuabil, în calitate de salariat al unei societăți comerciale, a obținut, în cursul anului fiscal
2008, lunar, un salariu tarifar de incadrare de 2.000 lei, iar pentru vechimea totală în muncă de 16 ani
beneficiază de un spor de vechime de 20%, f ără a mai beneficia de alte sporuri salariale suplimentare.
De asemenea, în calitate de salariat, la un al doilea loc de muncă, unde lucrează doar 4 h/zi în baza
unui contract individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial pentru Muncă, contri buabilul
mai obține lunar suma brută de 500 lei, fără a beneficia de alte sporuri salariale suplimentare.
Contribuabilul are în întreținere doi copii minori pentru care primește tichetele de creșă acordate
potrivit legii. Societatea comercială unde angajat ul este încadrat cu carte de muncă oferă angajaților
tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în conformitate cu legislația
în vigoare.
În aceste condiții să se determine impozitele pe venit datorate de contribuabil în c ursul lunii octombrie
a anului fiscal 2008.
s tî br Sporuri Sal Sal
unde:
Sal tî = salariul tarifar de încadrare;
Sporuri s = sporuri salariale suplimentare acordate de angajator salariatului.
2400 400 000.2 000.2%20 000.2 Sporuri Sal Sals tî br
lei
2.4000 2.400 An Sal Vbrbr sal
lei
În textul aplicației se cunosc datele pentru luna octombrie a anului fiscal 2008, iar contribuțiile
datorate de angajat sunt contribuția la asigurările sociale, contribuția la asigurările sociale de sănătate
și contribuția pentru fondul de șomaj:
228 400.21009,5Vbrs1009,5CAS1
lei
132 400.21005,5Vbrs1005,5CASS1
lei
12 2.4001000,5Vbrs1000,5CFS
lei
123
372 12 132 228 CFS CASS CAS ContrT lei
Contribuabilul din acest caz are trei persoane în întreținere și un venit brut din salarii lunar de
2.400 lei, ceea ce îl încadrează în categoria „b” d e contribuabili, astfel că deducerea sa personală este:
1652.0001.000 2.4001 550 DP
lei
În textul aplicației nu este men ționat dacă salariatul este membru de sindicat și nici dacă este
asigurat la un fond de pensii privat.
863.10-0-165-372- 2.400 Cfpf Cotiz DP Contr Vbr BT sal C1
lei
298,08 1863 16% B c I
1 1C sali lunar
lei
1. Se determină impozitul lunar datorat de contribuabil, în calitatea sa de salariat la al doilea loc de
muncă:
C2 isal lunar B c I
1
unde:
Ilunar 1 = impozitul lunar datorat de contribuabil;
cisal = cota de impozit aferentă salariilor stabilită de legiuitor (16%);
Bc2 = baza de calcul.
T sal C Contr Vbr B
1
unde:
Vbr sal = venitul brut din salarii;
Contr T = contribuții sociale totale;
În textul aplicației se cunosc datele pentru luna octombrie a anului fiscal 2008, iar contribuțiile
datorate de angajat sunt contribuția la asigurările sociale, contribuția la asigurările sociale de sănătate
și contribuția pentru fondul de șomaj:
CFS CASS CAS ContrT
unde:
CAS = contribuția la asigurările sociale;
CASS = contribuția la asigurările sociale de sănătate;
CFS = contribuția pentru fondul de șomaj.
5,47 5001009,5Vbrs1009,5CAS1
lei
5,27 5001005,5Vbrs1005,5CASS1
lei
5,20051000,5Vbrs1000,5CFS
lei
5,775,25,727,74 CFS CASS CAS ContrT
lei
5,422 77,5-005 Contr Vbr BT sal C1
lei
686,675,422%16 B c I
1 1C isal lunar
lei
124
Și pentru acest impozit se practică procedeul reținerii la sursă.
6. O societate comercială are doi salariați cu următoarele salarii tarifare de încadrare:
Angajatul I cu S 1 = 820 lei, și angajatul II cu S 2 = 790 lei ( cu 2 persoane în întreținere).
Știind că salariatul II a avut în luna octombrie 10 zile calendaristice ( corespunzând la 8 zile
lucrătoare ) concediu fără plată, să se calculeze salariul net câștigat de salariatul II în lua octombrie
și contribuțiile de asigurări sociale și comisionul la Camera de muncă datorate de societate pentru
acestă lună. Știm că în luna octombrie au fost 23 de zile lucrătoare și deducerea personală
corespunzătoare salariatului II în conditiile date este DP = 450 lei.
Pentru salariatul II se va calcula media salariului tarifar pe zi pentru a se afla salariul realizat în luna
respectivă când a lucrat doar 23 -8 = 15 zile lucrătoare
S2/ zi = S 2/23 = 790/23 = 34,34 lei /zi
Sb2 = 34,34×15 zile = 515,21 = 515 lei/ lună
Salarul net impozabil :
Sn2 = Sb 2 – Contr T – DP = 515 – 80 -450 <0
Calculul contribuțiilor angajatului la asigurările sociale:
Contr pensie CAS P = 515* 9,5% = 49 lei
Contr sănătate CASS P = 515*5,5% = 28,32 = 28 lei
Somaj = 515*0,5 % = 2,57 = 3 lei
Contr T = CAS + CASS + Somaj = 49+28+3 = 80 lei
Deoarece salariul net impozabil este mai miic decât 0 , înseamnă că angajatului nu i se mai reține
impozitul pe salar deci salarul net primit în luna octombrie va fi :
S2 net = Vbr sal – Contr T = 515 -80 = 435 lei
Calculul contribuțiilor datorate de firmă:
Fondul de salarii pentru luna octombrie pe baza căruia se calculează în general toate contribuțiile va fi
:
FS = S1 +S 2 = 820+ 515 = 1.335 lei
Contribuția unității la asigurări sociale:
CAS U = 19,5%* F S = 19,5%*1335 = 260 lei
Contribuția un ității la fondul de risc și accidente de muncă(CAS) :
Fd risc acc = (0,5%)* F S =0,5%*1335= 7 lei
Contribuția unității la fondul de sănătate:
CASS U = 5,5% *F S = 5,5%*1335 = 73,7= 74 lei
Contribuția unității pentru concedii și indemnizații de boală :
FNUASS = 0,85% * F S = 0,85%*1335 = 12 lei
Contribuția unității la asigurările sociale de șomaj
Șomaj U =1%*FS = 1%*1335 * 13,35 = 13 lei
125
Contribuția unității la fondul de garantare al creanțelor salariale ( șomaj):
Fd garant sal= 0,25%* F S = 0,25%*1335= 3,3= 3 lei
Total contr soc unit =369 lei
Aplicații propuse
Cunoscându -se cotele contribuțiilor sociale:
CAS = contribuția la asigurările sociale (10,5% angajați; 20,8 % unitate SB)
CASS = contribuția la asigurările sociale de sănătate ( 5,5% angajați; 5,2 % unitate SB)
CFS = contribuția pentru fondul de șomaj ( 0,5% angajați;0,5% unitate SB)
FNUASS 0,85 % SB Fd. Garantare creanțe salariale 0,25% SB Fd. Risc accidente 0,18%SB
7. Un salariat realizează 1.100 lei venituri salariale brut e. Știind că acesta are încheiată o
poliță de asigurare privată în valoare de 200 euro/an, să se calculeze venitul salarial net al salariatului.
Se cunosc cursul valutar mediu 1 euro = 3,6 lei, cota de impozit de 16%, deducerile personale de bază
pentru venituri între 1.080 -1.159 lei sunt 240 lei.
8. Un salariat realizează 1.420 lei venituri salariale brute. Știind că acesta are încheiată o
poliță de asigurare privată în valoare de 200 euro/an, să se calculeze venitul salarial net al salariatului.
Se cunosc cursul valutar mediu 1 euro = 3,92 lei, cota de impozit de 16%, deducerile personale de
bază pentru venituri între 1.400 -1.479 lei sunt 200 lei.
9. Un salariat realizează 1.500 lei venituri salariale brute. Știind că acesta are încheiată o
poliță de asigurare privată în valoare de 200 euro/an, să se calculeze venitul salarial net al salariatului,
și contribuțiile sociale datorate de unitate. Se cunosc cursul valutar mediu 1 euro = 3,98 lei, cota de
impozit de 16%, deducerile personale de bază pen tru venituri între 1.480 -1.559 lei sunt 190 lei.
10. Un salariat realizează 1.300 lei venituri salariale brute. Știind că acesta are încheiată o
poliță de asigurare privată în valoare de 200 euro/an, să se calculeze venitul salarial net al salariatului
și contribuțiile sociale datorate de unitate. Se cunosc cursul valutar mediu 1 euro = 3,82 lei, cota de
impozit de 16%, deducerile personale de bază pentru venituri între 1.240 -1.319 lei sunt 220 lei.
126
BIBLIOGRAFIE
1. Brezeanu Petre (2012), Finanțele person ale în România, Ed. CH Beck, București
2. Brezeanu, P. (2008), Finanțe corporative, Ed. C.H.Beck, București
3. Berk J., DeMarzo P. (2011), Corporate Finance, Second Edition, Ed.Pearson,
4. Cernușca L.(2007),Interferențe fiscale în contabilitate, Ed. Tribuna Economică, București;
5. Chirculescu Maria Felicia (2010), Fiscalitate, Ed. Academica Brâncuși, Târgu Jiu,
6. Dănescu Tatiana (2007), Audit financiar, convergențe între teorie și practică, Ed. Irecson,
București,
7. Duran Vasile, Duran Irina( 2008 ), Fiscalitatea Întreprinderii – Note de curs pentru uzul studenților
de la ÎFR , Editura Eurostampa, Timișoara;
8. Duran Vasile, Duran Irina, Șerban Corina, Fiscalitatea Întreprinderii – Note de curs pentru uzul
studenților de la ÎFR , Material electronic, 2015;
9. Istrate C.(1999) , Contabilitatea și fiscalitatea firmei , Ed. Polirom, Iași;
10. Lacrita, Grigore N.( 2007), Fiscalitate. Controverse și soluții , Editura Irecson;
11. Huian Maria Carmen (2008), Instrum ente financiare – Tratament și opțiuni contabile ,Ed.
CECCAR;
12. Miricescu Emilian, Tatu Lucian (2010), Fiscalitate. De la lege la practică, Ediția 7, Ed. Economică,
București
13. Moșteanu Tatiana (2005), Considerente teoretice privind construcția unui sistem fis cal optim în
România, Editura Universitară, București,
14. Nica, Adrian; Șerbănescu, Cosmin (2008), Fiscalitate. De la lege la practică. Ediția a V -a, Editura
CH Beck, București
15. Pătroi P, Biriș G. (2011), Controverse actuale în fiscalitate, Ed. CH Beck,
16. Ristea M. (2006), Noul sistem contabil al agenților economici din România , Ed. CECCAR Ediția
III,
17. Roman C., Tabără V., Roman A.(2007), Control financiar și audit public , Ed. Economică,
București;
18. Sabău C., Trif V., Artene A., Nagy C.(2011), Bazele contabil ității, Ed. Eurostampa , Timișoara
19. Trif V.(2008), Contabilitate financiară, Ed. Risoprint , Cluj Napoca
20. Tulai D. C., Șerbu Simona (2005), Fiscalitate comparată și armonizări fiscale, Casa Cărții de
Știință, Cluj Napoca
21. Țâțu L., Șerbănescu C., Ștefan D. ,Vasilescu D.(2009), Fiscalitatea de la lege la practică, Ed.5,
Themis Cart,
22. Vintilă, Georgeta (2006), Fiscalitate. Metode și tehnici fiscale, ediția a II -a, Editura Economică,
București;
23. *** Revista “Contabilitate și expertiză “
24. *** Revista “Finanțe, cr edit, contabilitate“
25. *** Revista “Tribuna economică “ -Suplimentul “Impozite și taxe “
26. *** Revista română de fiscalitate, Ed. Rentrop și Straton
27. *** Legea nr. 82/1991 Legea contabilității , cu cu modificaările și completările ulterioare
28. *** Legea nr.273/20 06 a Finanțelor publice locale, cu modificaările și completările ulterioare
29. ***Legea nr. 500/2002 a Finanțelor publice, publicată în M -O. nr. 597/2002 cu modificările
ulterioare
30. *** Legea nr.571/2003 publicată în M.O. nr. 927/2003, privind Codul Fiscal cu modificările
ulterioare
31. *** Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările
ulterioare
32. *** OMFP 1802/2014 publicat în M.O.963/2014 privind aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lect. univ. dr. Irina Costescu [625205] (ID: 625205)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.