Lect. univ. dr. IORDĂCHESCU GRIGORE DAN [604955]
1
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC
LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA
GRADULUI DIDACTIC I
Coordonator științific:
Lect. univ. dr. IORDĂCHESCU GRIGORE DAN
Candidat: [anonimizat]. Înv. preșcolar: Cîrje Ancuța -Verginia
Grădinița cu P.P. ,,Prichindeii ”, Făgăraș
2
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PREȘCOLARI PRIN INTERMEDIUL
POVEȘTILOR
Coordonator științific:
Lect. univ. dr. IORDĂCHESCU GRIGORE DAN
Candidat: [anonimizat]. Înv . preșcolar : Cîrje Ancuța -Verginia
Grădinița cu P.P ,,Prichindeii ”, Făgăraș
2019 -2021
3
CUPRINS
A. ABORDAREA TEORETICĂ
Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
CAPITOLUL I. Fundamente teoretice ………………………….. ………………………….. ……….. 8
I.1. Fundamentarea teoretică a temei. Aspecte psihopedagogice și didactice de ordin
general ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 8
I.1.1. Limbajul și societatea ………………………….. ………………………….. …………………….. 8
I.1.2. Limbajul și gândirea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..9
I.1.3. Funcțiile limbajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 10
I.1.4. Formele limbajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 12
I.1.5. Evoluția limbajului ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 13
CAPITOLUL II. Caracteristicile psiho -pedagogice ale preșcolarului ……………………. 16
II.1. Caracterizare generală ………………………….. ………………………….. ………………………… 16
II.2. Activit atea de comunicare în grădiniță ………………………….. ………………………….. …… 20
II.2.1. Comunicarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 20
II.2.2. Competența de comunicare a preșcolarului ………………………….. ………………………. 21
II.2.3. Metode și tehnici de comunicare folosite în învățământul preșcolar ………………….. 23
CAPITOLUL III. Poveștile și povestirile mijloc de bază în dezvoltarea limbaj ului … 27
III.1. Importanța poveștilor și povestirilor ………………………….. ………………………….. …….. 27
III.2. Povești și povestiri – Esență și conținut ………………………….. ………………………….. …. 29
III.3. Povestirea ca metodă de învățământ ………………………….. ………………………….. …….. 31
III.4. T ehnici, modalități de organizare și conducere a activității de povestire, clasificrea
acestora ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 32
III.5. Rolul materialului didactic în activitatea de povestire ………………………….. ………….. 36
III.6. Modalități de valorificare a poveștilor și povestirilor în grădi nița de copii …………… 37
4
B. ABORDARE METODICĂ
CAPITOLUL IV. Dezvoltarea limbajului la preșcolari prin intermediul poveștilor .. 40
IV.1. Scopul studiului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 40
IV.2.Obiectivele studiului ………………………….. ………………………….. ………………………….. 40
IV.3. Ipoteza studiului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 41
IV.4. G rupul de subiecți ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 41
IV.5.Metode și instrumente utilizate ………………………….. ………………………….. …………….. 41
IV.5.1. Aplicarea observației sistematice a preșcolarilor pe baza fișei de observație ……… 43
IV.5.2. Date obținute în urma efectuării observației (conform Fișei de observație) ……….. 52
IV.5.3. Studiu de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 61
IV.5.4. Program educativ de dezvoltare al limbajului la preșcolari -,,Călător în lumea
poveștilor ” ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 65
IV.5.5. Fișă de observație la fina lul studiului ………………………….. ………………………….. .. 113
IV.5.6. Ancheta pe bază de chestionar ………………………….. ………………………….. ……….. 116
IV.5.7. Studiu de caz (după derularea programelor) ………………………….. …………………… 122
C. CONCLUZII – SUGESTII METODOLOGICE
Limitele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 124
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 125
Bibliografi e ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 128
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 130
5
ARGUMENT
MOTTO
„Comunicarea duce la comunitate,
adică la întelegere,
colaborare și prețuire reciprocă”
( Rollo May)
Copiii trebuie să d obândească încă de la vârsta preșcolară capacitatea de a
comunica cu cei din jur, de a -și exprima în mod inteligibil impresiile, gândurile, ideile,
lucru ce va constitui o bază în activitatea școlară și apoi în activitatea și viața socială de
mai târziu. C opilul folosește vorbirea în fiecare zi, în fiecare clipă a vieții sale, pentru
formularea cerințelor, trebuințelor, a bucuriilor, în organizarea vieții și activității lui.
Însușindu -și limba, copilul dobândește mijlocul prin care poate realiza comunicarea cu cei
din jur în forme superioare, poate ajunge la cunoașterea tot mai deplină a realității
obiective. Prin urmare limbajul poate fi privit atât ca mijloc de comunicare cât și ca mijloc
de cunoaștere.
Între limbaj, învățare și evoluția personalității cop ilului există o relație strânsă
deoarece în copilărie comunicarea verbală își pune amprenta asupra dezvoltării psihice a
omului, asupra capacitățiilor sale inte lectuale și personalității sale .
La vârsta preșcolară, limbajul capătă noi valențe și îi permite copilului să realizeze
relații complexe cu adulții și cu ceilalți copii, să -și organizeze activitatea psihică, să -și
exprime ideile și stările interioare, dar și să înțeleagă și să acumuleze informații. Cu
ajutorul limbaljului, copilul își dezvoltă propri a experiență și totodată învață din experiența
altora. El reușește prin intermediul comunicării verbale să transmită ceea ce percepe, simte,
dorește, intenționează, gândește, cu alte cuvinte transmite întregul conținut al vieții sale
psihice. Fără limbaj n u se pot desfășura și dezvolta celelalte mecanisme psihice căci sub
influența lui, ”percepția capătă sens, semnificație, se îmbogățește, se transformă în
observație -ca percepție cu scop; reprezentările devin generalizate când sunt evocate sau
formate cu aj utorul cuvintelor; fără limba j nu se poate vorbi de formarea noțiunilor,
judecăților și raționamentelor, nu pot fi rezolvate probleme; formulările verbale sunt
garanția memorării de durată;” (Zlate M. – Fundamentele psihologiei pg 191). Fără
comunicarea ve rbală nu este posibilă cooperarea, acumularea și generalizarea experienței
sociale.
6
Însușirea limbajului se realizează treptat, din cea mai fragedă vârstă în sânul
familiei fără o îndrumare metodică sau științifică.
Vârsta preșcolară reprezintă o perioadă fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară
a copilului. Bogăția vocabularului preșcolarului este relativ mare „la 3 ani, vocabularul
maxim – aproximativ de 1000 de cuvinte, minim de 400, mediu de 700 -800 cuvinte, pentru
ca la 6 ani vocabularul maxim să fie de 2500 cuvinte, cel minim de 1500, iar cel mediu de
2000 cuvinte” (Șchiopu. U., Verza. E. – Pishologia vârstelor , pg.141). Vorbirea copilului
trebuie susținută și stimulată atât în familie cât și în grădiniță.
Nu există în cadrul grădiniței nici o activ itate care să nu contribuie la dezvoltarea
capacităților de comunicare verbală. Rezultatele depind atât de felu l în care se desfășoară
activi tățile specifice de dezvoltarea vorbirii (jocuri didactice, memorizări, convorbiri,
lecturi după imagini, povestiri prezentate sau create) cât și de măsura în care sunt
valorificate pentru dezvoltarea limbajului și celelalte activități (cunoașterea mediului,
matematică, activitățile artistico -plastice și practice, activitățile muzicale, etc.). Copilului
trebuie să i se dea prilejul să aibă inițiative de comunicare verbală, să vorbească liber,
deschis, să -și exprime gândurile și sentimentele, să -și exerseze expresivitatea verbală.
În alegerea temei am avut în vedere importanța pe care o au poveștile în viața
preșcolaril or, deoarece aceștia trăiesc cu mare intensitate povestirile și -i îndrăgesc pe cei
care-i poartă prin magia cuvintelor în lumea feerică a poveștilor. Prin conținutul lor
poveștile furnizează copiilor cunoștințe privitoare la cele mai variate aspecte de via ță și
domenii de activitate, îi familiarizează cu natura înconjurătoare. În procesul ascultării unei
povești este antrenată întreaga activitate psihică a copilului. El iese din pasivitate,
urmărește cu atenție cele povestite, memorează, compară și analizea ză materialul furnizat,
face unele legături de cauzalitate, stabilește anumite relații între fapte și personaje. Pe
lângă toate acestea povestirile prin folosirea cuvântului și a imaginii artistice, îl
familiarizează cu structura limbii, cu bogăția formelo r sale gramaticale, cu frumusețea și
expresivitatea limbii și contribuie astfel la dezvoltarea limbajului și a gândirii lui.
Ascultând poveștile copiii întâlnesc experiențe noi care, o dată cunoscute, devin un
bun al lor. Ei memorează cuvintele cu care înc ep și se termină poveștile, cât și expresiile
care se repetă în aceste povești și astfel limba (literară și populară) intră în vocabularul
activ al copiilor. Cât de impresionați rămân copiii atunci când pot să sublinieze diferite
situații, folosind în cadr ul repovestirii fraze stereotipe de început sau de sfârșit : ”A fost
odată ca niciodată….”, ” Și încălecai pe o șa…”
Prin lucrarea de față doresc să demonstrez eficiența poveștilor și folosireea
metodelor inovative în dezvoltarea limbajului preșcolarilor de grupă mijlocie. Este o
7
încercare personală de a găsi din multitudinea de povești prezentate în literatura de
specialitate, acele povești care se prete ază grupei mijlocii și care contribuie la îmbogățirea
vocabularului, la o exprimare corectă, logică, e xpresivă, la modelarea personalității.
8
CAPITOLUL I. FUNDAMENTE TEORETICE
I.1 FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI. ASPECTE
PSIHOPEDAGOGICE ȘI DIDACTICE DE ORDIN GENERAL
I.1.1. LIMBAJUL ȘI SOCIETATEA
Limbajul este o condiție es ențială a existenței omului căci trăsăturile definitorii ale
omului între celelalte ființe le constituie atât capacitatea lui de a gândi și de a -și exprima
gândurile, cât și viața socială.
Fiecare om al unei societăți este implicat în diferite relații cu c eilalți membrii ai
comunității în care își desfășoară activitatea. În toate aceste raporturi el se folosește de
limbaj ca de cel mai important mijloc de comunicare a gândur ilor sale. Societatea îi pune la
dispoziție limba alcătuită dintr -un sistem de cuvin te gata construit, un vocabular și anumite
reguli de îmbinare a acestora. Elementele, cele mai simple unități ale limbii, sunt sunetele
(fonemele). Fonemele n -au un înțeles, exprimând mai multe stări afec tive: de mirare, de
durere, de bucurie. Cuvântul, un itatea fundamentală de comunicare a unui înțeles, este
instrumentul limbajului. Limbajul este cel care ajută oamenii să se înțeleagă între ei, în
primul rând, datorită faptului că, cuvintele au semnificații generale și aceste semnificații
sunt aceleași pen tru toți cei care vorbesc aceeași limbă. Semnificația cuvântului este
stabilită de societate. Pentru toate popoarele, indiferent de profesia membrilor societății,
gradul de stăpânire al limbii reprezintă o trăsătură definitorie a nivelului cultural. Nu put em
trăi însă într -o societate fără să comunicăm cu semenii noștri, fără să transmitem
informații, sentimente, idei căci însăși nevoia de a comunica este trăsătura fundamentală a
omului.
Fiecare individ al unei societăți se naște cu capacitatea potențială d e a vorbi. Pe
parcurs el învață limba țării în care s -a născut, limba poporului din care face parte fiind
influențat de mediul lingvistic în care trăiește. Un om își poate înșuși vorbirea mai repede
sau mai încet, poate dispune de un vocabular mai bogat sa u mai puțin bogat, poate avea o
exprimare corectă sau mai puțin corectă. Toate acestea sunt varietății individuale ale
modului în care omul întrebuințează limba pe care soc ietatea i -a pus -o la dispoziție. Limba
unei societății este ace eași doar limbajul es te un fenomen individual, de natură fiziologică
și psihologică.
Deși la formarea și dezvoltarea limbajului contribuie întreg mediul social și cultural
în care se dezvoltă omul, un rol deosebit în perfecționarea exprimării, în însușirea limbii
9
sub aspect fo netic lexical, gramatical îi revine învățământului la toate nivelele și ciclurile
sale. Una din sarcinile importante ale educației încă de la grădiniță o constituie
dezvoltarea capacităților de comunicare verbală. Însușirea corectă a limbii, dezvoltaterea
capacității de a comunica, contribuie la formarea unei personalități puternice, la o integrare
normală în societate. Prin comunicare, individul se umanizează. În lipsa acesteia, individul
rămâne la nivelul dezvoltării biologice, rămâne izolat, privat de c apacitatea de integrare în
colectivitate.
I.1.2. LIMBAJUL ȘI GÂNDIREA
„Gândirea îndeplinește în sistemul psihic umal un rol central, orientează, conduce și
valorifică toate celelalte procese și funcții psihice (limbajul, memoria, imaginația, atenția),
este definitorie pentru om ca subiect al cunoașterii logice, raționale (Damșa,I.,Toma –
Damșa,M.,Ivănuș,Z., Dezvoltarea vorbirii în grădinița de copii și în clasele I și a II -a,
pg.16).
Cunoașterea realității înconjurătoare începe prin senzații și percepții, c are formează
prima treaptă, treapta senzorială a cunoașterii. Cunoașterea senzorială are un caracter
intuitiv căci oglindește aspectele particulare, concrete ale lucrurilor, așa cum se prezintă ele
simțurilor. Dar gândirea nu se mulțumește așa cum face per cepția doar cu însușirile
exterioare ale obiectelor și fenomenelor, ci încearc ă să surprindă însușirile inter ne ale
acestora mai ales relațiile dintre ele. Gândirea este mijlocită de limbaj căci limbajul este
instrumentul de exteriorizare a produselor gând irii. Limbajul este instrumentul gândirii, cu
ajutorul limbajului se desfășoară toate operațiile mintale ale gândirii. În loc să operăm, de
la început, direct cu lucrurile, operăm mai întâi în minte cu simbolurile lucrurilor, cu
cuvinte. Deși nu sunt fenom ene identice limbajul și gândirea sunt strâns legate între ele
condiționându -se reciproc.
„La un nivel evoluat nu se poate gândi fără mijloacele limbaj ului, iar vorbirea fără
înțeles sau conținut cognitiv este o simplă formă fără conținut.” (Popescu -Nevean u P.,
Zlate M., Crețu T. Manualul de psihologie pentru școlile normale clasa a X -a și a IX -a,
pg.70). Prin intermediul limba jului, prin verbalizare fiecare lucru pe care copilul îl percepe
în mediul în conjurător capătă semnificație. Legătura strânsă între limbaj și gândire se
manifestă, cu toată claritatea, mai ales la preșcolarii mici și mijlocii, atunci când aceștia
gândesc cu voce tare sau în limbajul interior, când structurile limbii devin instrumente ale
gândirii.
10
Este demonstrată nu numai importanța l imbajului în dezvoltarea gândirii dar și rolul
activ al gândirii în dezvo ltarea limbajului. Operațiile gâ ndirii nu pot fi prelucrate decât prin
intermediul limbajului căci analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea
presupun intervenția lim bajului ca suport pentru vehicularea semnificaților
corespunzătoare. Elementul de bază al limbajului este cuvântul. Cuvântul nu este numai un
grup de sunete, ci unitatea dintre acest grup de sunete și un înțeles. Cuvintele ajută
gândirea să fixeze, să păst reze rezultatele cunoașterii. Dezvoltarea gândirii nu poate fi
separată de dezvoltarea limbajului căci nu este posibil să avem o gândire bogată, rodnică,
limpede, cu un vocabular sărac, cu o frază încâlcită, rău construită. În același timp o
exprimare core ctă, coerentă este condiționată de dezvoltarea gândirii.
Copilul nu achiziționează numai cuvinte noi, dar și sensuri noi ale aceluiași cuvânt,
nu asimilează numai expresii noi dar și construcții noi, forme gramaticale mai elaborate.
Modul de exprimare al c opilului arată gradul său de pregătire intelectuală, reflectă
modul de gândire. Educarea atenției și a interesului față de cuvânt este o condiție esențială
a dezvoltării limbajului și a gândirii implicate în folosirea cuvintelor. Există foarte des la
preșc olari riscul pronunțării unor cuvinte fără ca sensul acestor cuvinte să fie înțeles. Prin
acest mijloc de automatizare mecanică nu se pot dezvolta nici vorbirea și nici gândirea.
Cuvintele trebuie explicate în permanență la nivelul lor de înțelegere pentru ca preșcolarul
să le înțeleagă sensul și să reușească să integreze corect cuvântul într -un context.
Limbajul reprezintă după cum am spus instrumentul de bază al gândirii. Atribut
definitoriu personalității umane, limbajul, dator ită funcțiilor multiple pe care le
îndeplinește, condiționează celelalte componente ale personalității.
I.1.3. FUNCȚIILE LIMBAJULUI
Limbajul constituie una din achizițiile cele mai importante ale vârstei preșcolare. El
se dezvoltă din nevoia de a fi înțeles de cei din jur ca și di n nevoia copilului de a folosi
corect denumirile obiectelor, de a -și exprima sentimentele, stările sufletești, necesitățile…
În consecință instrumentul prin care se realizează comunicarea este limbajul, luat în
totalitatea funcțiilor și laturilor sale: c ognitivă, comunicativă, expresivă și reglatoare.
Capacitatea omului de a fixa în cuvinte experiența de cunoaștere a realității,
posibilitatea de a stoca și de a păstra informația acumulată, precum și aceea de a o utiliza și
transmite la nevoie, pentru o ma i bună adaptare și reglare a activității individuale și
comune, au pus în evidență funcțiile limbajului. Aceste funcții ale limbajului după cum
sunt descrise de autorii Manualului de psihologie pentru școlile normale clasa a X -a și a
11
IX-a sunt: funcția de comunicare, funcția cognitivă, funcția simbolic -reprezentativă, funcția
expresivă, funcția persuasivă, funcția reglatorie, funcția ludică și funcția dialectică.
FUNCȚIA DE COMUNICARE – este cea de transferare a unui conținut de la o
perosoana la alta. Răsp unde nevoii firești a oamenilor de a fi în legătură permanentă unii
cu alții de a transmite gândurile, sentimentele, dorințele, de a întreține relații
intersubiective, relații interumane, relații sociale.Fără comunicarea verbală nu poate să
existe cooperar e și nu s -ar fi putut acumula și generaliza experiența socială. Realizându -se
sub forma dialogurilor sau convorbirilor, a schimbului de mesaje, funcția de comunicare se
realizează prin înțelegerea deplină și corectă a noțiunilor, exprimarea limpede a orică rui
gând.
FUNCȚIA COGNITIVĂ – este aceea care dă posibilitatea omului să reflecteze
generalizat și nemijlocit realitatea vie, să treacă de la percepții și reprezentări la gândirea
logică, abstractă care operează cu noțiuni, judecăți, raționamente. Prin int ermediul acestei
funcții, limbajul permite explorarea și investigarea realității, îmbogățirea și clarificarea
cunoștințelor.
FUNCȚIA SIMBOLIC -REPREZENTATIVĂ – este funcția de substituire a unor
obiecte, fenomene, relații prin formule verbale sau alte semne .
FUNCȚIA EXPRESIVĂ – este funcția de manifestare complexă a unor idei,
imagini nu numai prin cuvinte ci și prin intonație, mimică, pantomimică, gesturi.
Expresivitatea limbajului transmite interlocutorului informații mult mai bogate si mai
nuanțate decâ t simplul conținut de idei al comunicarii verbale.
FUNCȚIA PERSUASIVĂ – este funcția de convingere, de inducție la o altă
persoană a unor idei și stări emoționale . Limbajul are puterea de a influența gândurile și
conduita oamenilor, îi poate determina fie să adopte anumite atitudini, idei, să săvârșească
anumite acte, fie, dimpotrivă, să și le interzică.
FUNCȚIA REGLATORIE – este funcția de reglare a proceselor nervoase, a
proceselor psihice. Omul, datorită forței limbajului, poate să -și stăpânească în mod
voluntar reacțiile nervoase. Aceste reacții pot fi frânate, stările afective pot fi modificate,
iar forțele organis mului mobilizate pentru efectuarea unui efort prin comenzi formulate atât
în limbajul extern, câ t și în limbajul intern .
FUNCȚIA LUDICĂ – este funcția care presupune asociații verbale de efect,
consonante, ritmice, ciocniri de sensuri, mergând până la construcția artistică. Vorbirea
poate fi de multe ori o ocazie de joc deoarece de multe ori auzim copiii mici repetând
anumite cuvinte fără un s cop anume, auzim adulții căutând rime, rezolvând cuvinte
încrucișate, auzim f rământări de limbă, numărători .
12
FUNCȚIA DIALECTICĂ – este funcția de formulare și rezolvare a contradicțiilor
sau conflictelor problematice, este funcția care prin intermediul uno r controverse ne poate
ajuta să găsim adevărul. De multe ori suntem tentați să judecăm un fenomen după aparența
sa imediată fără să căutăm esența lucrului. Pornind de la cuvintele care nu spun nimic
copilului, reprezentând doar niște sunete care îi direcți onează atenția se ajunge treptat, cu
ajutorul gîndirii, la formarea unui sistem de noțiuni și cunoștințe organizat pe baza
relațiilor de înțeles și a celor semantice. Astfel se cristalizează memoria semantică care
creează posibilitatea formulării de judecă ți și raționamente.
Clasificarea funcțiilor limbajului o regăsim și în Didactica limbii și literaturii
române pentru învățământul primar , clasificare preluată din Didactica limbii și literaturii
române(vol.I), autor Flo rentina Sâmihăian și Mariana Norel. C ele șase funcții clasificate
după factorii care intervin în procesul comunicării( emițător, receptor, context, canal, cod,
mesaj) sunt:
Funcția expresivă sau emotivă centrată pe emițător
Funcția de apel sau conativă centrată pe receptor
Funcția referenț ială centrată pe context
Funcția fatică centrată pe canal
Funcția metalingvistică centrată pe cod
Funcția poetică centrată pe mesaj
Putem vorbi de limbaj când activitatea verbală antrenează una din aceste funcții ale
limbii.
I.1.4. FORMELE LIMBAJULUI
Limba jul oral și limbajul scris
Oamenii comunică între ei fie prin viu grai, fie prin intremediul scrisului. Limba pe
care ei o folosesc în aceste forme de comunicare este aceeași. Ceea ce diferă sunt condițiile
psihologice. Când ne referim la limbajul oral ne gândim fie la comunicarea care se
desfășoară între două sau mai multe persoane, la un schimb de idei, păreri, dar și la un
monolog atunci când o persoană se adresează unui auditoriu tăcut (în cazul lecțiilor,
conferințelor sau al discursurilor). În cazul limbajului scris ne adresăm de obicei unei
persoane absente, căreia îi transmitem gâ ndurile noastre prin intermediul cuvintelor
așternute pe hârtie. Între cele două forme de limbaj există diferențe și anume:
dacă în cazul limbajului oral omul dispune de o serie întreagă de
mijloace de exprimare (mimică, gesturi, intonație, variații ale timbrului, pauze,
13
accente), în ceea ce privește limbajul scris omul dispune de un număr extrem de
redus de semne (semnul întrebării, semnul exclamării, punctele de suspensie) .
limbalul oral cere un ritm rapid al gândirii fiind mai puțin precis,
cuprinde mai multe i mperfecțiuni în exprimare, pe câ nd limbajul scris oferă
posibilitatea unei cizelări mai ate nte a frazei, cel care scrie avâ nd posibilitatea de a
reveni asupra textul ui.
Referindu -mă la limbajul oral acesta poate fi folosit în două moduri și anume: sub
forma unui dialog sau a unui monolog. Limbajul dialogat reprezintă o convorbire între
două sau mai multe persoane, acestea susținând activ convorbirea, intervenind din c ând în
când cu observații, lămuriri, idei. Limbajul monologat este realizat de acea persoană care
aflându -se în fața unui auditoriu trebuie să susțină singur firul expunerii, să comunice
anumite informații valoroase într -o formă accesibilă.
În comunicarea verbală, pentru ca ideile, gândurile, impresiile să aibă un impact
mai mare asupra interlocutorului sau asupra interlocutorilor, cel care vorbește folosește
alături de limbajul verbal și limbajul nonverbal cât și limbajul paraverbal. Limbajul
nonverbal ( expresia feț ei, ge sturile, postura corpului, poziția, mișcarea, îmbrăcă mintea
etc.) are rolul de „a acompania și nuanța semnificațile, de a le contextualiza, în general de a
facilita înțelegerea intențiilor emițătorului” (Usaci D., Comunicare și educație curs pentru
învățământ la distanță, pg. 42). Limbajul paraverbal sau paralimbajul se referă la modul
prin care transmitem informațiile celorlalți participanți la discuție adică se referă la viteza
cu care vorbim, la volum, la înălțimea sau scăderea tonului et c.
Limbajul intern
Pe lângă cele două forme ale limbajului extern, oral și cel scris, există și o formă
internă a limbajului, un limbaj care se desfășoară în sfera lăuntrică, mintală. Este vorba de
limbajul intern, formă care servește ca instrument al gând irii. Este vorbirea în gând cu sine
însuși și pentru sine. El este însoțit și de o vizualizare internă având un caracter de
reprezentare scenică. Evoluția limbajului interior este lentă, ajungând la maturitate abia la
adolescență.
I.1.5. EVOLUȚIA LIMBAJUL UI
Limbajul se învață. La baza limbajului stau reflexele condiționate, deprinderile
verbale. Substratul morfologic al activității verbale îl constituie organele periferice al
vorbirii (laringele, limba, buzele) și zonele de proiecție corticală a acestor o rgane, care au o
localizare dinamică deoarece limbajul este rezultatul unor sisteme complexe de legături
14
temporale la care participă toți analizatorii. Capacitatea de a vorbi a copilului depinde de
structura creierului și a organelor vorbirii, de receptivi tatea față de imitație, și bineî nțeles,
de măsura în care cadrul didactic cunoaște mecanismul și procesul formării lim bajului și
oferă fiecărui copil , în raport cu particularitățile psihice și cu stadiul dezvoltării sale,
prilejul exersării vorbirii.
Încă din primul an de viață se automatizează mișc ările articulatorii ale câtorva
sunete pe baza cărora e posibilă rostirea de cuvinte. Țipetele copilului la contactul cu
mediul exterior încă din momentul nașterii determină exersarea mecanismelor respiratorii
necesare în procesul vorbirii de mai târziu. Suptul, scâncetele, gânguritul nu fac altceva
decât să pregătească componentele aparatului fonator în vederea evoluției cât mai normale
a limbajului. În această perioadă copilul imită cu ușurință sunetele sau sila bele pe care
părinții le repetă urmând ca în jurul vârstei de un an aceștia să pronunțe primele cuvinte
formate din repetarea unei silabe (mama, papa…). Începând cu cel de al doilea an de viață
vorbirea copiilor devine mai bogată în sensul că numeroasele solicitări de comunicare
permit copiilor să -și însușească un număr din ce în ce mai mare de cuvinte și formulări
bogate. Pentru a -și exprima nevoile și dorințele copilul începe să formuleze propoziții din
două cuvinte asociate sau chiar din trei cuvinte f ără însă a le pronunța corect din cauza
imaturității neuro -motrice. Primele cuvinte pe care copilul le combină pentru a spune ceva
reprezintă de fapt primul pas spre sintaxă. Propoziți ile de tipul „mama apa”, „mama papa”
nu fac decât să ne inducă ideea că, copilul știe că lângă același subiect „mama” poate așeza
numeroase cuvinte pentru a forma propoziții.
Cu cât înaintează în vârstă copilul începe să -și perfecționeze vorbirea. Astfel el va
ajunge să formuleze propoziții formate din mai multe cuvinte, să fo losească cuvinte
compuse din mai multe silabe, să reproducă poezii, să folosească pluralul în vorbire etc.
În jurul vârstei de cinci ani copiii reușesc să articuleze corect toate sunetele limbii
materne și să le introducă în structuri fonetice complexe.Foa rte puțini copii au dificultăți de
pronunție a unor cuvinte care conțin mai multe consoane consecutive. Pronunția corectă a
sunetelor depinde de capacitatea copilului de a controla aparatul fonoarticulator.
„Sunetele limbii materne se formează și se consol idează treptat, încât spre sfârșitul
perioadei preșcolare toți copiii care beneficiază de condiții normale de dezvoltare reușe sc
să se exprime corect.”(Norel M. Metodica domeniului exper iențial limbă și comunicare –
curs pentru învățământ la distanță, pg. 22 ).
Alături de pronunțarea corectă a tuturor sunetelor limbii materne un loc important
îl are și vorbirea expresivă. Aceasta se formează odată cu exersarea propozițiilor.
Muzicalitatea unei limbi este dată de elementele prozodice: accent, intonație, viteza
15
exprimării, cât și de pauzele din timpul vorbirii. Aceste caracteristici se însușesc cu
ușurință în perioada cuprinsă între 4 și 5 ani.
În exprimare, copiii vor fi învățați să -și coordoneze mișcările respiratorii în raport
cu necesitatea respectării unor pauze dintre anumite cuvinte sau propoziții, să efectueze
inspi rațiile la începutu l pronunțării propozițiilor sau cuvintelor.
Distingerea sunetelor ce compun cuvintele, îmbogățirea vocabularului activ și pasiv
pe baza experienței, utilizarea u nui limbaj or al corect , toate prezintă o impor tanță egală
pentru dezvoltarea psihică normală a copilului.
Aceste lucruri nu se pot realiza dacă vorbirea copilului nu este stimulată de cei din
mediul în care acesta își desfășoară activitatea. Cu cât un copil stăpânește mai bine
sistemul de comunicare specific uman, care este limba, cu atât poate interacționa mai bine
cu cei din jurul său. Depinde de noi ca și cadre didactice precum și de mediul familial ca
acest lucru să se desfășoare în condiții normale.
Există totuși și situații în care apar dificultăți de pronunție în rândul copiilor
preșcolari „cauzate sau susținute de o educație lacunară sau incompetentă, dar și datorită
unor particularități ale aparatului fonator, ale analizatorului verbomotor și analizatorului
auditiv de care dep inde pronunția corectă” (Damașa I., Toma -Damașa M., Ivănuș Z.-
Dezvoltarea vorbirii în grădinița de copii și în clasele I și a II -a, pg. 19). Dintre acestea
cele mai frecvente sunt dislalia, rinolalia, bâlbâiala, bradilalia, mutismul electiv sau
voluntar. Pentru corectarea acestora este nevoie de o muncă susținută din partea
specialiștilor, a familiei și a cadrelor didactice cu care copilul interacționează.
16
CAPITOLUL II. CARACTERIS TICILE PSIHO -PEDAGOGICE ALE
PREȘ COLARULUI
II.1. CARACTERIZARE GENERALĂ
Perioada preșcolară reprezintă o etapă importantă a vieții caracterizată prin cele mai
profunde, durabile și productive însușiri p sihice. Este etapa achizițiilor psiho –
comportamentale fundamentale a căror calitate va influența viit oarea evoluție și dezvoltare
a individului. Acum se pun bazele gândirii, conștiinței morale, aptitudinilor și intereselor,
se elaborează modalitați de interacțiune și integrare socială și se produce trecerea de la
centrarea subiectivă (egocentrism) a între gii personalități la o decentrare cognitivă, morală
și socială a copilului.
Drumul parcurs între vârsta de 3 ani și cea de 6 ani este lung și bogat. Pe an ce trece
asistăm la ieșirea copilului din lumea lui confuză și pașirea spre începutul strălucitor al
personalității sale. Este perioada descoperirii realității externe, o perioadă de metamorfoz e
minunate pentru adultul care îl î nsoțește și de victorii triumfătoare pentru copil.
Mediul familial, mediul grădiniței dar și mediul social, prin influențele pe c are le
exercită asupra cop ilului, joacă un rol important î n conturarea viitoarei personalită ți.
Sfera relațiilor interpersonale se extinde simțitor odată cu intrarea copilului în
grădiniță. Interiorizarea rolului de preșcolar îi solicită copilului eforturi de adaptare
psihosocială de asimilare progresivă a experienței, de rezolvare a crizelor ce pot surveni
din opoziția modului în care a fost crescut în familie cu ceea ce i se cere să facă acum în
grădiniță.
În grădiniță copilul devine subiectul unor numero ase și variate influențe cu mult
mai complexe și mai bine organizate, răspunzând mai adecvat și într -o mai mare măsură
naturii sale de copil, trebuinței sale de a comunica, de a se exprima prin diverse acțiuni și
activități. Toate influențele grădiniței cr ează condiții favorizante pentru noi achiziții și
progrese în domeniu cognitiv, afectiv și psihomotric ale preșcolarilor. Vârsta preșcolară
este considerată drept perioada imaginației, fanteziei și a jocului. Pre școlarul descoperă că
imaginar se poate tran spune î n orice situație pe care și -o dorește fie ea chiar și de ordinul
fantasticului.
În această etapă experiența cognitivă a preșcolarului se amplifică, sfera
reprezentărilor se extinde, operațiile gândirii se conturează, limbajul se dezvoltă,
memorarea și reproducerea capătă atributul intenționalității, trăirile emoționale devin
17
complexe. Toate aceste schimbări și multe altele conferă stadiilor preșcolarității
particularități specifice și anume:
Dezvoltarea fizică a preșcolarului
În această perioadă se p ot observa schimbări semnificative î n aspectul fizic:
creșterea în greutate și înălțime, organismul devine mai elastic, mișcarile mai suple și mai
sigure. Preșcolarului mic îi sunt mai accesibile mișcările largi și acțiunile care implică
astfel de mișcări cum ar fi: mersul, aruncarea, săritura decâ t cele care necesită precizie.
Acest lucru se datorează faptului că dezvoltarea mușchilor se face într -o anumită
succesiune: mai întâi se dezvoltă mu șchii mari ai mâinilor și picioarelor în vreme ce
mușchii cei mi ci se dezvoltă m ai lent. Pe masură ce crește se observă o intensificare a
procesului de osificare și de creștere a oaselor mici ale mâinii, ceea ce permite o
coordonare mai bună a activității degetelor. Mușchii se întăresc și se dezvoltă în mișcare,
în acț iune. Caracterul de dreptaci, stângaci sau ambidextru a manualității copilului
preșcolar este determinat de dezvoltarea diferențelor fine în antrenarea structurilor scoarței
cerebrale, aranjarea mozaicală a părților vorbirii și a dominației asimetrice a un eia din cele
două emisfere (de obicei stânga). Se modifică treptat și volumul creierului de la 350 gr ., cât
are la 3 ani, la 1200 gr., spre sfârșitul perioadei. Maturizarea normală a sistemului nervos
constituie o condiție necesară dezvoltării psihice a co pilului.
Dezvoltarea senzorială a preșcolarului
Perioada preșcolară este perioada în care are loc o intensă dezvoltare a sensibilității
tuturor analizatorilor. La vârsta preșcolară mică, majoritatea copiilor reușesc să
deosebească și să denumească culorile fundamentale ale s pectrului (roșu, galben, verde,
albastru). Începând cu vârsta de 5 ani, copiii reușesc să diferențieze toate culorile, atât cele
fundamentale cât și cele intermediare. De asemenea, se dezvoltă sensibilitatea auditivă,
aceasta devenind, î n această perioadă, de două ori mai fină.
Între 3 -4 ani percepția este difuză, schematică, nediferențiată. Preșcolarul mic nu
reușește să analizeze întregul, să desprindă părțile lui componente și legăturile lui esențiale,
pe care să le perceapă în raport cu întregul. Reprezentările sunt sărace în conținut,
lacunare, fragmentare, imprecise, neclare. Trecerea de la percepția nediferențiată la
percepția organizată se realizează prin organizarea de activități cu obiectele care să
necesite o analiză fină a lor.
Preșcolarul mare reușește să examineze obiectele cu care vine în contact și să
opereze cu diferite criterii: formă, mărime, culoare, număr, volum.
Dezvoltarea gândirii preșcolarului
18
Apar posibilități mult mai numeroase pentru lărgirea experienței cognitiv e
comparativ cu copilul de varstă antepreșcolară. Perioada de 3 -6/7 ani, denumită de către
Jean Piaget „ stadiul gândirii preoperatorii”, are ca și caracteristică limi tarea gândirii în
cadrul datelor percepției. Copilul nu gândește decât în limitele datelor perceptive.
Materialul ilustrativ joacă un rol deosebit în înțelegerea mediului înconjurător, a poveșt ilor,
poeziilor, povestirilor. În jurul vârstei de 6 ani gândirea copilului devine mai analitică, mai
preocupată de raportul dintre datele perceptive.
Operațiile gândirii, analiza și sinteza, care sunt implicate în orice activitate de
gândire, se efectuează, la preșcolarii mici în activitatea practică cu obiectele urmând ca la
preșcolarii mari să fie efectuate în plan mintal, cu participarea tot mai mare a experienței
anterioare. Această activitate analitico -sintetică stă la baza celorlalte operații ale gândirii.
Dezvoltarea memorie i și imaginației preș colarului
Copilul preșcolar memorează cu ușurință fapte, poezioare, tablouri, evenimente,
mai ales când el e sunt î nsoțite de trăiri emotive, pozitive sau negative. Memorează ușor și
repede anumite lucruri dar le uită tot atât de ușor. Memorarea se face spontan,
neintenționat în jurul vârstei de 3 ani. In jurul vârstei d e 4-5 ani apar primele manifest ări
ale me moriei voluntare. Trecerea de la memoria involuntară la memoria voluntară se
realizează sub influența condițiilor de viață și de activitate ale copilului.
Un efect pozitiv asupra dezvoltării imaginației îl are influența jocului și a
activităților din grădi niță. Imaginația copilului preșcolar se dezvoltă în strânsă legătură cu
dezvoltarea lui psihică generală și în procesul desfășurării jocurilor, construcțiilor,
desenului, povestirilor.
Dezvoltarea socio -emoțională
Relațiile cu cei din jur, cu membrii famil iei, cu persoanele din afara familiei dar și
cu copiii de aceeași vârstă joacă un rol important în dezvoltarea cognitivă și socială a
copilului. În interacțiunea cu copiii de aceeași vârstă, de multe ori, apar conflicte care
favorizează „înțelegerea efecte lor propriului comportament asupra celorlalți, favorizând
depășirea egocentrismului pr opriu stadiului preoperațional” (Usaci, 2010, p g. 103).
Vârsta preșcolară este vârsta jocului. Dacă la preșcolarul mic observăm jocul
solitar, pe masură ce înaintează în vârstă, copilul preșcolar ajunge să coopereze, să respecte
regulile jocului și toate acest ea în virtutea unui scop comun.
Prin joc sunt exersate capacitățile lingvistice, cognitive și sociale contribuind astfel
la dezvoltarea personalități i.
19
Aspecte part iculare ale limbajului preșcolarilo r
Limbajul reprezintă axul gândirii, însușirea limbii de către copii constituind o
condiție esențială pentru dezvoltarea gândirii lor.
Limbajul preșcolarului mic este imperfect, copiii nereușind să pronunțe corect toate
sunetele limbii române. La preșcolarul din grupa mijlocie cunoștințele despre lumea ce ne
înconjoară se lărgesc simțitor. Activitatea copilului devine mai variată, mai complexă:
conținutul jocurilor se îmbogățește, activitățile obligatorii implică un efor t mai mare,
cunoștințe mai bogate, ca urmare întreaga activitate psihică a copilului se dezvoltă intens.
În c eea ce privește limbajul acesta „constituie un element semnificativ în evoluția
intelectului și pentru organizarea funcționalității psihocomportame ntale a copilului
preșcolar” (Verza, 1994, p g. 106).
Dacă la grupa mică 3 -4 ani copilul predomină limbajul situativ, treptat locul
acestuia este luat de limbajul contextual care dă posibilitatea copilului să depășească tot
mai mult limitele experienței sen zoriale imediate. Când copilul se referă la experiența sa,
caracterul situativ al limbajului este f oarte prezent, pe când atunci când repr oduce povești,
poezii auzite de la adult, acest caracter situativ se diminuează. Cu timpul, din limbajul
monologat se desprinde o formă specială de limbaj, pentru sine, limbajul interior. Acest
lucru este evident între 4 -5ani când se intensifică mult funcția de planificare mintală și de
reglare a activităților practice. Acum copilul are posibilitatea de a -și urmări mintal
acțiunile întreprinse și de a le regla în funcție de scopul propus. Vorbirea copiilor este mai
închegată, mai logică desprinzându -se de caracterul imediat, prezent. Copiii pot să
povestească scurte întâmplări, să reproducă fragmente din povestirile auzite , să-și
imagineze pe plan mintal unele acțiuni ce trebuie săvârșite. Putem spune că odată cu
apariția limbajului interior se creează premizele ca acesta să devină principalul instrument
al gâ ndirii. Prin dezvoltarea intensă , în perioada preșcolară, limbaju l îndeplinește tot mai
activ funcția de organizare a activității psihice.
În jurul vârstei de 5 ani, copii își însușesc sistemul fonetic al limbii materne și
vechile particularități dispar treptat. Se reduc omisiunile și înlocuirile de litere.
Începând cu grupa mijlocie, vocabularul copiilor se îmbogățește de la 1600 -2000
cuvinte , la 4 ani, la cca 3000 cuvinte , la 5 ani. Copilul preșcolar de grupă mijlocie poate
repeta o propoziție cu până la 9 cuvinte, poate defini obiectele uzuale, utilizează propoziții
lungi și complexe, întelege cuvintele opuse simple: mare -mic, tare – moale, greu – ușor,
povestește despre evenimente din trecut, prezent și viitor, având un bun simț temporal,
folosește corect și semantic pluralul în vorbirea curentă, reproduce cu multă uș urință și
interes poezii scurt e, folosește pronumele personal (eu ,tu , ei, voi) , (Chiriac, Chițu ,1980,
20
pg 22 -27). Acest lucru se datorează și contactului cu mediul social în care trăiesc dar și
influenței educative organizate. Se constată un progres simț itor și în direcția însușirii
semnificație i cuvintelor. Această etapă de dezvoltare este caracterizată de abundența
întrebărilor tocmai din dorința de a înțelege sensul cuvintelor. În această perioadă crește
interesul pentru povești, mai ales față de acel ea cu aspecte fantastice. Este în stare să
asculte aceeași poveste de mai multe ori cu același interes ca și prima data, sesizând cea
mai mică omisiune sau schimbare.
Ascultând vorbirea adultului si exersând -o în forme corecte, preșcolarii mijlocii dar
mai ales cei mai mari ajung să -și însușească prin imitație formele gramaticale de bază ale
limbii materne, urmând ca însușirea conștientă a regulilor să aibă loc mult mai târziu la
vârsta școlară.
II.2. ACTIV ITATEA DE COMUNICARE ÎN GRĂDINIȚ Ă
II.2.1. COMUNIC AREA
„Comunicarea este o acțiune prin care oamenii transmit idei și sentimente, pe de o
parte; află despre ideile și sentimen tele celorlalți, pe de altă parte, este un proces de
transmitere a unui mesaj, pe cale orală sau în scris, dar și o formă de stabil ire și de
menținere a unor relații sociale, între indivizi aparținând aceluiași sau mai multor grupuri
sociale.”(Norel, 2010, p g. 55) Const antin Cucoș propune o clasificare a formelor
comunică rii, astfel:
După nivelul interacțiunii partenerilor – comunicar e intrapersona lă,
interpersonală, comunicare î n grup mic, comunicare publică/mediatică
După statutul interlocutorilor – comunicare vertical ă, orizontală
După codurile folosite – comunicare verbal ă, paraverbală,
nonverbal ă, mixtă
După finalitatea actului co municării – comunicare acciden tală,
subiectivă, instrumental ă
După capacitatea autoreglării – comunicare unidirecțională,
nelateralizată
După natura conț inutului – comunicare referențială, operaț ional –
metodică, atitudinală (Cucoș, Niculescu, 2010 -2011, pg. 14).
Comunicarea î ntre oameni se realizează cu ajutorul limbajului. Pentru orice individ
al societații gradul de stăpânire și folosire a limbii a devenit o trăsătură definitorie a
personalității sale. Limba se învață. Toți ne naștem cu capacitatea potenți ală de a vorbi, dar
învățarea limbii este în funcție de mediul lingvistic care -l influențează pe individ.
21
Transformarea capacității potențiale a limbajului în capacitate reală este dependentă de
comunicarea verbală a copilului cu adulții.
II.2.2. COMPET ENȚA DE COMUNICARE A PREȘCOLARULUI
Într-un context relațional întotdeauna sunt puse în evidență capacitățile de
comunicare. Urmărind comporta mentul copilului putem observa anumiți indicatori ai
comunicativității și anume: fluența, claritatea, coerența/ in teligibilitatea vorbirii, inițiativa
relaționării, calitățile de ascultător, atitudinea interogativă, toleranță/ îngăduință față de
interlocutor, atitudinea față de relația de comunicare (disponibilitatea de a comunica,
blocaje, dificultăți de comunicare).
Perioada preșcolarității are o deosebită importanță în dezvoltarea limbajului, a
capacităților de comunicare verbală deoarece limba este condiția de bază în formarea,
fixarea și diferențierea noțiunilor și în transmiterea informațiilor.
„În dezvoltarea s a, limbajul implică o multitudine de elemente ale com unicării prin
vorbire, precum:
o Vorbirea -emiterea sunetelor
o Fonologia -sistemul de consoane și vocale
o Morfologia – schimbările la nivelul cuvintelor pent ru a lua diferite
semnificații
o Semantica -înțelesul pr opozițiilor, cuvintelo r și părților din cuvinte
o Pragmatic – cum este utilizat limbajul în situații sociale
o Prozod ia – ritmul și muzica limbajului
o Deprinderile re ceptive – înțelegerea limbajului
o Deprinderile expresive – folosirea vorbirii și limbajului pent ru a
comunica” (Vrăsmaș, 2014, pg 120) .
Dimensiuni ale dezvoltă rii D omeniului experiențial Limbă și comunicare,
prevăzute în Curriculumul pentru î nvățământul preșcolar 2019 au în vedere atât
dezvoltarea comunicării orale c entrată pe receptare, exprimare și expre sivitate a mesajelor
orale:
Mesaje orale î n contexte de comunicare cunoscute ;
Mesaje orale în diverse situaț ii de comunicare ;
Premise ale citirii și scrierii î n contexte de comunicare cunoscute.
22
De asemenea în Curriculumul pentru învățământul preșcolar sunt prevăzute și
urmatoarele comportamente :
Exersează, cu sprijin, ascultarea activă a unui mesaj, în vederea înțelegerii și
receptării lui (comunicare receptivă ).
Demonstrează capacitate de comunicare clară a unor idei , nevoi, curiozități,
acțiuni (comunicare expresivă ).
Respectă regulile de exprimare corectă, î n diferite contexte de comunicare .
Demonstrează extinderea progresivă a vocabularului .
Pentru atingerea acestor comportamente preșcolarului trebuie să i se ofere prilejul
să comun ice verbal, să ia parte la discuții în grupul din care face parte, să -și exprime
gândurile și sentimentele, să vorbească liber, deschis ,să „citească” imaginile puse la
dispoziție făcând astfel legătura între cuvintele pronunțate oral și imaginile la care acestea
se referă, să –și însușească treptat structura gramaticală a limbii materne.
În fiecare zi în grădiniță se realizează participarea verbală activă a copiilor, de la
sosirea acestora și până la plecarea acasă. Climatul afectiv tonic, a ntrenant, de înc redere,
pot preî ntâmpina insuccesul în formarea abilită ților de comunicare verbală. Între evoluția
personalității și capacita tea de comunicare verbală exist ă o strânsă relație. Copilul care nu
și-a format un limbaj pe care să -l poată folosi și în afara gră diniței își va modifica întreaga
atitudine afectivă față de activitatea sa, refuzând astfel să vorbească, devenind timid,
izolându -se de restul grupului. Comunicarea verbală își pune amprenta asupra întregii
dezvoltări psihice.
În formarea limbajului exist ă două momente ale d ezvoltării acestuia, și anume:
procesul receptiv (audierea) și pr ocesul productiv (emisia).
Audierea implică la rândul ei do uă momente: percepția sonoră și înțelegerea,
desprinderea semnificației. În ace st moment al dezvoltării limbaju lui este deosebit de
important dezvoltarea auzului fonematic, percepția clară și exactă a fiecărui sunet al limbii
române.
Emisia presupune exerciții de pronunțare de către copii și de corectare a
pronunțării. Tot cee a ce comunică preșcolarul trebuie să se facă cu cla ritate, acuratețe,
exactitate.
Emiterea limbajului nu este posibilă fără recepție, dar și simpla recepție nu este
suficientă pentru formarea capacităților de comunicare verbală. Verbalizarea acțiunilor,
exprimarea în propoziții, pronunțarea cla ră și corectă a sunetelor limbii române se poate
realiza în fiecare activ itate desfășurată în grădini ță.
23
II.2.3. METODE ȘI TEHNICI DE COMUNICA RE FOLOSITE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREȘ COLAR
„Capacitatea de exprimare orală se realizează prin formarea și dezvoltarea abilității
de a conversa, povesti și comenta. Pentru dobândirea progresivă a acestor abilități este
necesar un exercițiu permanent de îmbogățire și nuanțare a vocabularului, de structurare a
mesajelor în discurs coerent, de promovare a comunicării orale pe ntru a î nfrânge inhibițiile
și de a dis ciplina dialogul, de a aprecia corectitudinea, limpezimea și precizia enunțurilor
proprii sau receptate (Norel, 2010, pg. 67).
Reușita unei activități este condiționată de modul în care educatoarea își
proiectează în plan mintal ceea ce dorește să realizeze. Știind ceea ce există, analizând ceea
ce are de înfăptuit și anticipând care vor fi modificările ce trebuie produse în
comportamentul copiilor, cadrul didactic își propune obiectivele și își elaborează
metodologia de lucru pe care o va aplica în sensul dorit.
Ioan Cerghit propune, în lucrarea Metode de învățământ, 2006, pg.110, patru mari
categorii de metode, și anume:
-metode de comunicare ș i dobândire a valorilor sociocu lturale;
-metode de explorare sistematică a realității obiective;
-metode fundamentate pe acțiune (practică);
-metode de raționalizare a conținuturilor și operațiilor de predare/învățare;
În ceea ce privește educarea limbajului copiilor preșcolari, metodele cel mai des
utilizate sunt: expunerea, povestirea, descrierea, explicația, conversația euristica,
observația sistematică și independent, exerciț iul, jocul de rol, dramatizarea, ciorchinele,
cubul, diagrama venn -euler.
Expunerea
„Expunerea este metoda didactică ce constă în transmiterea direct, de către cadrul
didactic, a unor informații de diferite tipuri, într -o manieră organizată, sintetică.” (Hobjilă,
2008, pg.114)
În învățământul preșcolar alegerea materialului ce urmează a fi expus trebuie să fie
în concordanță cu particularitățile de vârstă ale preșcolarilor , prezentarea acestuia după un
plan bine închegat și echilibrat, întrebuințarea unui „limbaj bogat, ales și expresiv, simplu
și concis, o expresie elegantă și clară, în fraze echilibrate, adresate vioi, energic și vibrant,
încât auditorul să se înțeleagă ușor și să se simtă încurajat” (Cerghit, 2006, pg. 127).
Această metodă se folosește, de regulă, în activitățile de povestire a educatoarei.
24
Povestirea
Povestirea este una din metodele de comunicare orală de mare succes în rândul
preșcola rilor deoarece această metodă îi face pe coopii să „pătrundă cu ușurință în lumea
basmelor și fabulelor, să guste farmecul legendelor și miturilor, să trăiască episoade sau
fapte eroice petrecute demult, să ia cunoștință de întâmplări spectaculoase și de m are
semnificație din viața unor personaje, eroi etc.”( Cerghit, 2006, pg.130)
Povestirea ca metodă de comunicare și expunere de cunoștințe realizează
apropierea copiilor de cele mai variate aspecte de viață și domenii de activitate,
informându -i asupra uno r fapte, evenimente ce nu pot fi cunoscute prin experiența proprie.
Povestirea trebuie să aibă o formă accesibilă preșcolarilor cărora li se adresează, să fie
expresivă, să fie la obiect și să nu fie încărcată de amănunte. Numai îndeplinind aceste
condiții povestirea poate trezi emoții, poate orienta atenția asupra celor cunoscute sau celor
ce vor urma să fie cunoscute în cadrul respectivei activități.
Metoda povestirii devine un instrument important în mâna educatoarei pentru
dezvoltarea limbajului preșcol arilor, pentru formarea unor reprezentări clare despre lumea
înconjurătoare, pentru înțelegerea unor lucruri și deprinderea unor învățăminte necesare
dezvoltării normale a preșcolarilor.
Îmbinându -se cu alte metode de învățământ povest irea este prezentă fr ecvent în
anumite momente ale diverselor tipuri de activități. Astfel povestirea se poate folosi la
începutul unor activități cu scopul de a trezi interesul pentru ceea ce va urma, în cursul
activității, pentru sintetizarea datelor faptelor observate, ca ș i acti vitate de sine stătătoare
prin prezentarea conținutului unor texte literare, în încheierea activităților, în special a
celor de consolidare și verificare a cunoștințelor. Pentru ca această metodă să fie de un real
succes în cadrul procesului de preda re-învățare -evaluare este necesară cunoașterea
temeinică a particularităților de vârstă ale copiilor , selectarea textelor literare în raport cu
nivelul grupei de copii, pregătirea anticipată a educatoarei, în direcția studierii textului
ales, pentru a depi sta cuvintele ce necesită explicații și a alege tonul potrivit ideii textului
respectiv .
Folosirea acestei metode contribuie la formarea imaginației creatoare a copiilor, la
stimularea creativității, la educarea atenției, a dragostei pentru literatură.
Descrierea
Această metodă de învățământ oferă, atât cadrului didactic cât și preșco larului,
posibilitatea de a red a verbal detalii semnificative ale unui obiect, fenomen, ale unei
acțiuni. Descrierea implică verbalizarea observației, preșcolarul având posibil itatea să -și
dezvolte spiritul de observație, să -și îmbogățească vocabularul cu cuvinte și expresii noi.
25
Conversația euristică
Este o metodă foarte des folosită în învățământul preșcolar, este „modalitatea cea
mai productivă a dialogului din punct de veder e formativ -educat iv” (Norel, Bota, 2012,
pg.241).
Succesiunea de întrebări , atent formulate și adresate preșcolarilor, menite să
trezească curiozitatea acestora, căut area și sesizarea unor relații cauzale, conduc spre
realizarea unui salt pe calea cunoaș terii.
„La vârsta preșcolară, din punct de vedere al formei, se impun:
Întrebări valorificând un vocabular adecvat vârstei, pronunțat corect;
Întrebări reflectând forma literară a limbii române și normele în uz ale acesteia
(anum ite forme de plural, de feminin , fenomenul acordului etc.);
Întrebări cu contur intonațional precis, model pentru copii;
Formulări simple, de tip propozițional, clare, concise; Construcții cu topică
preponderant obiectivă etc.”(Hobjilă, 2008, pg.96)
Exercițiul
„Metoda învăță rii prin exercițiu (exersare) înseamnă repetiția execuției unei
mișcări, acțiuni, forme comportamentale până la stăpânirea automata a acestora, până la
formarea unor deprinderi ca reacții sau răspunsuri automatiza te unei situații bine definite se
impune ca o metodă rapidă și eficace de formare a unor deprinderi sau comportamente
noi.”(Cerghit, 2006, pg. 245).
Exercițiul, în perioada preșcolarității, trebuie să se realizeze pe secvențe, de la
exerciții simple concretizate într -o singură operație, la exerciț ii comp lexe concretizate într –
o succesiune de operații/acțiuni. Această metodă contribuie pe lângă formarea
deprinderilor și la adâncirea înțelegerii unor noțiuni, la consolidarea cunoștințelor și
deprinderilor însușite, la dezvoltare a operațiilor mintale, la spori rea capacității operatorii a
cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, la prevenirea uitării etc.
Jocul didactic
Jocul la preșcolari are o dublă semnificație: pe de o parte este cadrul în ca re se
manifestă întreaga viață emoțiile, satisfăcându -și dorințele, iar pe de al tă parte, jocul este
instrumentu l principal de formare și dezvoltare a capacităților psihice ale copilului. Jocul
satisface nevoia de mișcare și acțiune a copilului, dezvoltă relații interumane, păstrând
intimitatea acestora și d ezvoltând dorința de a se comporta ca alții. Prin joc copilul are
posibilitatea de a se apropia de realitatea înconjurătoare, de a -și însuși funcția socială a
obiectelor, de a se familiariza cu activitatea adulților, de a cunoaște și stăpânii lumea
înconju rătoare.
26
Ca metodă didactică, jocul imprimă activității „un caracter mai viu și mai atrăgător,
o stare de bună dispoziție ș i de destind ere, ceea ce previne monotonia ș i plictise ala. Metoda
jocului valorifică avantajele dinamicii de grup. Particip area efect ivă la joc îi angajează și
pe copiii timizi și duce la întărirea unor calitați morale, cultivă spiritul critic, inițiativa și
spiritul de ră spundere”( Ili nca, 2006, pg. 151) .
Cubul
Descrierea, comparația, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea unu i subiect
poate fi realizată prin tehnica cubului. Copilul preșcolar este încurajat să -și exprime
părerile cu privire la subiectul pus în discuție, această metodă contribuind la formarea
abilităților de comunicare și cooperare .
Ciorchinele
O altă metodă c are contribuie la formarea a bilităților de comunicare este
ciorchinele. Această tehnică încurajează copiii să gândească liber și deschis, să -și
organizeze cunoștințele cu privire la un subiect, să realizeze cât mai multe conexiuni între
ideile propuse.
27
CAPITOLUL III. POVEȘTILE ȘI POVESTIRILE MIJLOC DE BAZĂ ÎN
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
III.1. IMPORTANȚA POVEȘTILOR ȘI POVESTIRILOR
În viața fiecărui om perioada copilăriei a fost poate una dintre cele mai frumoase
părți ale vieții deoarece fi ecare copil este, a fost, și va fi fascinat de lumea minunată a
poveștilor. Cine nu a auzit de „Scufița Roșie”, de „Capra cu trei iez i”,de ,,Punguța cu doi
bani”? Fiecare poveste prin personajele ei, prin acțiunea desfășurată și -a pus amprenta
asupra celui care a ascultat -o căci puterea exemplului este mare. Personaje pozitive ca:
Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Scufița Roșie precum și cele negative ca: lupul, m ama
vitregă, îl fac pe copil să înțeleagă binele, adevărul, frumosul și să trăiască într -o armonie
cu cei din jurul său. Prin soluțiile oferite de povești, prin modelele construite, copilul este
condus treptat și firesc la înțelegerea fenomenelor ce îl înconjoară. Poveștile prezintă de
fapt aspecte din viață transpuse într -o imagine artistică și de aceea ele au o funcție
cognitivă, de a informa despre realitatea înconjurătoare. Fiecare propoziție, fiecare frază ce
contribuie la închegarea unei povești aduce în fața copiilor o imagine despre mediul
înconjurător. Copilul face cunoștință prin intermediul po veștilor cu diverse medii sociale,
cu obiceiuri, relații s ociale, cu plante și animale sat isfăcându -i astfel nevoia de cunoașt ere.
Astfel o poveste sau mai multe îi c reează universul metaforic și în același timp accesibil
formelor de învățare.
Prin interme diul poveștilor și povestirilor se dezvoltă personalitatea copiilor în mod
complex.
În plan intelectual se educă diferite procese și însușiri psihice ale copiilor.
Senzațiile, percepțiile, reprezentările se îmbogățesc. Formarea unor reprezentări clare
despre obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare contribuie la îmbogățirea cunoștințelor
copiilor, dar și la dezvoltarea me moriei și a gândirii lor. Exersâ nd astfel memoria, funcțiile
ei de întipă rire, de păstrare și de actualizare se perfecționează treptat . În același timp
copilul este pus în situația de a face sinteză, analiză, comparații, generalizări și în felul
acesta se cultivă o gândire logică, productivă, creatoare.
În strânsă legătură cu gândirea se educă și se influențează limbajul, vorbirea,
comun icarea. În acest sens textul literar este cel mai bun mijloc de educare a limbajului, de
la formare a deprinderilor de rostire corectă, fonematică, la stăpânirea unui vocabular bogat
și la exprimarea corectă. Poveștile îl pun pe copil în contact cu un l imba j expresiv, pe care
acesta îl va intui, familiarizându -se astfel cu latura estetică a unei comunicări verbale. Va
28
descoperi că , cuvintele nu au numai un singur înțeles (cel pe care îl știe el) ci chiar mai
multe, că există expresii și cuvinte frumoase care fac ca anumite lucruri să pară fantastice,
nemaipomenite. O dată cunoscute și înțelese acestea devin un bun al lor putându -le folosi
în vorbirea curentă ori de câte ori aceștia simt nevoia. Ascultând povești copilul va reuși
să-și exprime cu mai multă ușu rință gândurile, impresiile, să le redea în mod inteligibil,
cursiv, logic, deprindere care este necesară în procesul comunicării cu cei din jur.
Poveștile și povestirile contribuie la dezvoltarea imaginației creatoare a copiilor și
la cultivarea simțului estetic. Ascultând o poveste, copiii vor încerca să -și imagineze
fiecare moment la care participă ca simplu ascultător, să se gândească la ce urmrează să se
întâmple, să-și imagineze cum arată personajele, cine sunt ele. Dezvoltându -și imaginația,
copilul va reuși să -și creeze proprile lui povești inventând roluri și aventuri noi.
Cunoașterea la nivelul povestirii este confruntată permanent cu cea din planul
cunoașterii senzoriale, individuale. Ei asociază experienței lor capacitatea de a transforma
realita tea pe plan imaginar, iar elementele familiare se împletesc cu altele necunoscute. Se
face trecerea într -o lume nouă ce se cere cucerită și de aici farmecul deosebit al poveștilor.
Ascultând povești, copiii fac comparații, asemănări, deosebiri și din aceas tă confruntare
apare atitudinea personală critică față de situațiile din poveste.
Din faza de uimire de la început, copilul trece la o a doua fază, cea de meditație.
Încearcă să stabilească legături generale, să asocieze întâmplările noi cu altele mai vech i,
să găsească soluții. Ultima fază prin care trece copilul este aceea de luare a unor atitudini,
acord sau dezacord față de acț iune, față de faptele și situaț iile în care se află eroii pozitivi
sau negativi.
Prezentând copiilor eroi dârji, neî nfricați lâ ngă care nu trebuie să se teamă de nimic
se educă puritatea sufletească, încrederea în sine, generozitatea, sociabilitatea, calități pe
fondul cărora va avea loc cultivarea trăsăturilor de caracter. Prin asimilarea eroilor din
povești, copiii își asimileaz ă o lume nouă, alta decât cea cunoscută prin experiența
personală.
Copilul este o personalitate în formare și de aceea are nevo ie să se întâlnească în
povești , în povestiri cu copilul adevărat, cu lumea lui intimă, cu aspirațiile lui firești.
Poveștile și povestirile contribuie la lărgirea și sistematizarea vieții și îi influențează nu
numai conștiința, dar și sentimentele și viața afectivă, deoarece dezvăluie lumea subiectivă
a omului, sentimentele, gândurile, interesele , trebuințele sale.
Poveștile au un rol important, benefic asupra afectivității copiilor deoarece prin
intermediul poveștilor copiii trăiesc la intensitate maximă: frica, iubirea, bucuria. Fiecare
acțiune prezentată în poveste fie ea pozitivă sau negativă îl pregătește pe copil pentru
29
momen tul în care va trebui să țină piept lumii în care trăiește și mai ales pentru momentul
în care va fi nevoit să se confrunte cu situații mai puțin plăcute.
III.2. POVEȘTI Ș I POVESTIRI – ESENȚĂ ȘI CONȚINUT
Pe lângă faptul că în viața de zi cu zi fiecare om intră în contact cu universul care îl
înconjoară pe care încearcă să -l descopere și să -l înțeleagă, literatura permite acestuia „să
se cunoască pe sine, să se deschidă permanent căt re un mai profund umanism”. (Dam șa I.,
Toma -Dam șa M., Ivănuș Z.-Dezvoltare a vorbirii în grădinița de copii și în clasele I și a II
-a, pg.30). Copiii prin intermediul poveștilor intră într -o lume vrăjită dar în același timp
simt că trăiesc în viața reală căci fiecare acțiune prezentată în povești aduce ceva din viața
de zi cu z i, dar totodată ajung să facă cunoștință și cu un univers necunoscut, plin de
aventuri.
Potrivit „Dicționarului explicativ al limbii române” povestirea ca specie epică în
proză „este o narațiune literară de dimensiuni relativ reduse, care conține un fond liric”.
„În povestire, autorul își îndreaptă atenția s pre realitatea exterioară lui, contemplând
și urmărind evenimentele în desfășurarea și înlănțuirea lor, apoi înregistrându -le și
comunicându -le în viziunea sa artistică proprie, prin mijlocirea personaj elor și resursel or
artistice specifice.” (Norel M. Literatura română și literatura pentru copii -curs pentru
Învățământ la distanță , pg.55)
Folclorul, această nestemată care a oglindit din cele mai vechi timpuri înțelepciunea
unui popor, stă la baza povesti rii, ea fiind cea mai veche specie epică cultă. Din folclor
povestirea a împrumutat umorul, nostalgia pentru trecut dar și forța imaginativă. Sunt
prezentate prin intermediul povestirilor aspecte ale vieții animalelor, faptele eroice ale
poporului nostru, imaginea copilăriei.
Poveștile constituie o categorie deosebită deoarece atât subiectul cât și personajele
sunt mai apropiate de realitatea vieții de toate zilele. Fantasticul care în cadrul basmelor
este nelipsit aici ocupă un loc secundar uneori lipsind cu desăvârșire.
De obicei poveștile sunt simple: o acțiune simplă, personaje puține, dar cu toate
aceste a captivă pe oricine le ascultă căci fiecare poveste are o întâmplare care este pusă în
lumină prin imaginile vizuale dar și auditive, prin mișcare, cul oare, prin forța afectivă pe
care o degajă. Poveștile prezintă un conflict între două forțe, pr ezintă lupta dintre bine și
rău, dintre personajele dotate cu calități morale deosebite și cele dominate de diferite
moravuri disprețuite de popor. Forța binelui iese întotdeauna învingătoare căci fiecare
autor, prin povestea pe care o prezintă, încearcă să insufle celui care o ascultă anumite
30
deprinderi morale pozitive condamnând astfel: lenea, îngâmfarea, lăcomia, prostia, viclenia
etc.
Fiecare poveste debutează cu prezentarea într -o formă sau alta a timpului și a
spațiului în care se desfășoară acțiunea, a personajelor care participă urmând ca apoi, pe
masură ce se instalează un conflict între personaje, să se ajungă la punctul culminant iar la
sfârșit la deznod ământ.
Ceea ce deosebește poveștile de basme este faptul că acestea sunt ca și dimensiune
mai reduse, acțiunea fiind mai puternic ancorată în realitate. Personajele poveștilor se
grupează în două categorii bine distincte: personaje pozitive și personaje ne gative. Ele
aparțin atât lumii noastre , a oamenilor, cât și lumii animalelor, deoarece scriitorii știu că
mica lume a viețuitoarelor a fascinat copii i din cele mai vechi timpuri, acesta fiind și un
mod benefic spre a i atrage către lumea minunată a literatu rii. Acestea capătă însușiri
omenești căci vorbesc, se îmbracă, mănâncă și se comportă la fel ca oricare dintre noi,
acest lucru ajutându -l pe copil să se identifice mai ușor cu unul sau mai multe personaje.
Prin calitățile și defectele atribuite fiecărui personaj, prin modul de viață al
acestora, prin imaginea pe care celelalte personaje o creionează, ele devin simboluri
purtătoare ale virtuților și defectelor omenești .Astfel fiecare personaj are o caracteristică
dominantă . Lupul este crud și fără milă fa ță de animalele mai slabe decât el, vulpea este
lacomă și șireată mereu pregătită de a -i păcălii pe cei din jurul său, ursul este greoi și la
trup dar și la minte, iepurele este sprinten, lăudăros dar fricos și de umbra lui.
Acțiunea fiecărei povești este dinamizată de fiecare personaj în parte fie el principal
sau secundar, fie pozitiv sau negativ, de dialogurile at ractive dintre aceste personaje.
Portretul fizi c și moral al fiecărui personaj reiese din caracterizarea directă sau indirectă a
autorului cât și din acțiunile pe care acestea le desfășoară în poveste. Poveștile se
caracterizează printr -o mare bogăție de procedee stilistice: comparații, me tafore, hiperbole .
Limba vorbită de personaje este asemenea omu lui din popor acest lucru dând un caracter
dinamic și viu povestirii faptelor. Micul ascultător este fermecat nu numai de acțiunea
poveștii, de confruntarea dintre personaje dar și frumoasele descrieri de natură care
formează cadrul vieții de fiecare zi a personajelor .
Printre marii scriitori de pove ști Ion Creangă este considerat cel mai mare
povestitor român, poveștile sale remarcându -se prin umorul sănătos. Ascultând poveștile
lui întâlnim oameni harnici, curajoși, optimiști și veseli, glumeți, dar și hotărâți să lupte
pentru o viață mai bună, pent ru dreptate , cinste și adevăr.
31
Confruntarea dintre bine și rău prezentă în fiecare poveste cre ează în sufletul
copiilor sentimente de iubire, ură, teamă, fericire, tristețe ducând astfel la îmbogățirea vieții
afective a acestora.
III.3. POVESTIREA CA MET ODĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT
„Punerea în valoare a conținuturilor educaționale, în și prin tipurile de activități
dezvoltate, pentru atingerea obiective lor strategiei de instruire, o realizează
metodele.”(Panțuru S. – Teoria instruirii – curs pentru învățământ la di stanță, pg.163)
Povestirea este una din metodele de comunicare orală de mare succes în rândul
preșcolarilor deoarece această metodă îi face pe coopii să „pătrundă cu ușurință în lumea
basmelor și fabulelor, să guste farmecul legendelor și miturilor, să tră iască episoade sau
fapte eroice petrecute demult, să ia cunoștință de întâmplări spectaculoase și de mare
semnificație din viața unor personaje, eroi etc.” (Cerghit I. Metode de învățământ , pg. 130)
Povestirea ca metodă de comunicare și expunere de cunoști nțe realizează
apropierea copiilor de cele mai variate aspecte de viață și domenii de activitate,
informându -i asupra unor fapte, evenimente ce nu pot fi cunoscute prin experiența proprie.
Povestirea trebuie să aibă o formă accesibilă preșcolarilor cărora li se adresează, să fie
expresivă, să fie la obiect și să nu fie încărcată de amănunte. Numai îndeplinind aceste
condiții povestirea poate trezi emoții, poate orienta atenția asupra celor cunoscute sau celor
ce vor urma să fie cunoscute în cadrul respectiv ei activități. „Povestirea se adresează
deopotrivă simțirii și gândirii, stimulează imaginația, trezește emoții și sentimente, cultivă
expresivitatea limbajului, declanșează atitudini.” (Panțuru S. – Teoria instruirii – curs
pentru învățământ la distanță, pg.171)
Metoda povestirii devine un instrument important în mâna educatoarei pentru
dezvoltarea limbajului preșcolarilor, pentru formarea unor reprezentări clare despre lumea
înconjurătoare, pentru înțelegerea unor lucruri și deprinderea unor învățăminte n ecesare
dezvoltării normale a preșcolarilor.
Îmbinându -se cu alte metode de învățământ povest irea este prezentă frecvent în
anumite momente ale diverselor tipuri de activități. Astfel povestirea se poate folosi la
începutul unor activități cu scopul de a t rezi interesul pentru ceea ce va urma, în cursul
activității, pentru sintetizarea datelor faptelor observate, ca și act ivitate de sine stătătoare
prin prezentarea conținutului unor texte literare, în încheierea activităților, în special a
celor de consolid are și verificare a cunoștințelor. Pentru ca această metodă să fie de un real
succes în cadrul procesului de predare -învățare -evaluare este necesară cunoașterea
32
temeinică a particulari tăților de vârstă ale copiilor, selectarea textelor literare în raport c u
nivelul grupei de copii, pregătirea anticipată a educatoarei, în direcția studierii textului
ales, pentru a depista cuvintele ce necesită explicații și a alege tonul potrivit idei i textului
respectiv. Folosirea acestei metode contribuie la formarea imagi nației creatoare a copiilor,
la stimularea creativității, la educarea atenției, a dragostei pentru literatură.
III.4. TEHNICI, MODALITĂȚI DE ORGANIZARE ȘI CONDUCERE A ACTIVITĂȚII
DE POVESTIRE, CLASIFICAREA ACESTORA
Un mijloc instructiv -educativ în grădin ița de copii îl constituie activitatea de
povestire.
Încă din grădiniță s e acordă o importanță deosebită educării limbajului datorită
faptului că o buna integrare în viața școlară de pinde și de o exprimare corectă , coerentă și
expresivă în limba maternă. Procesul instructiv -educativ din grădiniță asigură desfășurarea
unei palete largi de forme, mijloace, procedee, deci posibilități variate și accesibil e pentru
dezvoltarea cantitativ ă cât și calitativă a limbajului. Ca formă de activitate povestirea este
un mijloc valoros de realizare a sarcinilor instructiv -educative, de dezvoltare a proceselor
psihice, în special a limbajului, sub to ate aspectele sale, contribuind la lărgirea orizontului
copiilor, la educarea morală și estetică a acestora.
În cadrul activit ăților din grădiniță activitățile de povestire sunt grupate după modul
de participare a copiilor – ca ascultători sau ca povestitori în două mari categorii:
– Povestirea educatoarei
– Povestirile copiilor
Povestirea educatoarei este activitatea de expunere ora lă a conținutului unor texte
literare cu caracter realist -științific sau fantastic, respectiv povești, basme, legende, schițe
etc. menite să rezolve sarcinile educării și dezvoltării limbajului.
Valoarea cognitivă a povestirilor educatoarei (prin lărgirea orizontului de
cunoaștere cu multiple aspecte din ambianța înconjurătoare), valoarea etică (prin
învățămint ele extrase), valoarea estetică (prin însușirea unor expresii ale limbii literare)
exercită o puternică forță asupra întregii personalități a copiil or.
Dacă la grupa mică povestirea trebuie să fie simplă, fără prea multe episoade și
acțiuni cu cât copiii înaintează în vârstă și povestirile devin mai ample. Este foarte
important ca atunci când copiilor le este prezentată o poveste aceștia să rețină nu numai
episoadele în succesiunea lor ci mai ales să înțeleagă cauzele care pun în mișcare diferitele
personaje.
33
Expunerea povestirii de către educatoare marchează momentul principal al
desfășurării activității a cărei reușită depinde de: captarea atenției, trezirea și menținerea
interesul ui. Este deosebit de important ca educatoarea în momentul în care povestește
copiilor conținutul textului literar să cunoască foarte bine subiectul acestuia pentru a -l
expune în mod liber ș i degajat fiind astfel î n permanenț ă în contact vizual cu ascultat orii,
urmărindu -le gesturile și menținându -le atenția. De asemenea educatoarea trebuie să fie
foarte atentă la tehnica vorbirii.
Expunerea trebuie să fie: accesibilă micilor ascultători prin conținut și formă, să fie
cursivă, clară, expresivă, să aibă o succesiune logică a ideilor principale, educatoarea să
folosească un limbaj adecvat, să imprime povestirii un caracter atractiv -emoțional, să
folosească elemente figurative. „Vorbirea să nu fie nici prea rapidă, nici prea lentă
(dictată), n ici prea tare, nici prea înceată și nici egală, pentru că atunci va duce la
monotonie” (Cerghit I, Metode d e învațămâ nt, pg.127). Educatoarea trebuie să stăpânească
regulile gramaticale, să evite încă lcarea acestora pentru a nu oferi prilejul copiilor de a -și
însuși un limbaj defectuos. De asemenea este necesar ca educatoarea să întrerupă firul
acțiunii ori de câte ori simte nevoia să ofere explicații copiilor despre anumite cuvinte
necunoscute, să caracterizeze un personaj, să facă comparații, sau pur și simplu să -și
mărturis ească propriile impresii despre un personaj, o faptă petrecută în poveste. Acest
lucru face ca povestirea să aibă o „rezonanță și mai puternică în min tea și inima copiilor”
(Cerghit I. Metode de învățământ , pg. 131). Educat oarea trebuie să -și utilizeze vocea ca pe
cel mai prețios instrument de care dispune în nararea unei povești. „Vocea sa trebuie să fie
clară, pronunția inteligibilă, dar și naturală, astfel încât să poată transmite cu ușurință
diferitele emoții: bucurie, t eamă, tristețe etc.” (Dumitrana M. – Educarea limbajului în
învățământul preșcolar – pg.89). Mijloacele de învățământ folosite de către educatoare
trebuie să fie diverse: ilustrații, desenul pe tablă, diafilmul, teatrul de păpuși, machetele.
Ele măresc efec tul expunerii, povestirii, stimulând exprimarea verbală și capacitățile
creatoare ale copiilor. Un alt moment important îl constituie fixarea și verificarea modului
de înțelegere a conținutului prin multiple procedee: preze ntarea și comentarea unor
ilustra ții în succesiunea firească, așezarea imaginilor cu episoadele principale în ordinea
desfășurării întâmplărilor, reconstituirea pe flanelograf, cu ajutorul siluetelor a diferitelor
momente din povestire indicate de educatoare, conversația în legătură cu te ma, conținutul
și personajele principale ale povestirii, analizând comportarea acestora în scopul sublinierii
mesajului etic al povestirii, mimarea unor acțiuni, dramatizarea unor fragmente mai
importante din poveste. Povestirea educatoarei constituie un v aloros mijloc de îmbogățire a
vocabularului cu cuvinte noi, cu un grad mare de generalizare, noțiunii cu imagini artistice.
34
Povestirile copiilor constau în reproducerea unor povești sau basme cunoscute dar
și în expunerea într -o formă închegată a unor întâ mplări, aspecte sau fapte din experiența
lor personală. Ele se manifestă ca o necesitate de exersare a exprimării corecte, de aici
rezultând importanța lor deosebită în procesul asimilării și perfecționării limbii. În funcție
de obiectivele propuse, povest irile copiilor pot fi grupate în două mari categorii și anume :
– repovestiri
– povestiri create de copii.
Repovestirile sunt activități prin care copiii sunt puși în situația de a reproduce
conținutul unor povestiri cunoscute anterior, în scopul formării depr inderilor lor de a le
expune cursiv și logic și al exersării vorbirii contextuale și monologate. Repovestirile sunt
foarte îndrăgite de copii deoarece aceștia pătrund într -o lume a imaginarului și totodată le
oferă posibilitatea de a fi ascultați, de a se afirma. Dar pentru ca acest lucru să se realizeze
cât mai bine totul depinde de calitatea povestirii educatoarei și de modul în care copiii au
reținut povestea (succesiunea evenimentelor precum și cauzele care au dus la anumite
situații în poveste). Repove stirile prilejuiesc o modalitate de control a însușirii poveștilor,
textului, reproducerii succesiunii firești a desfășurării faptelor, gradului de înțelegere a
mesajului povestirii. De asemenea repovestirile sunt un prilej deosebit, un exercițiu de
exprim are verbală a copiilor, de exersare a pronunției clare și corecte a sunetelor,
cuvintelor, de îmbogățire a vocabularului și mai ales de activizare a vocabularului prin
înlănțuirea logică a ideilor în propoziții și fraze punând în evidență unitatea de sens și
motivația.
În funcție de scopul urmărit și mijloacele folosite repovestirile se pot clasifica în:
Repovestiri după un șir de ilustrații reprezentând episoadele
principale povestirii
Repovestiri după un plan verbal (care împarte povestirea în
fragmente l ogice)
Repovestiri libere
Povestirile create de copii constau în expunerea într -un mod relativ personal a
unor întâmplări, aspecte sau fapte legate de vârsta, de preocupările sau de cunoștințele
copiilor. Copiii sunt puși în situația de a închega o narațiu ne, de a expune faptele petrecute
în narațiune într -o succesiune logică și de a găsi forma de exprimare potrivită. Povestirile
create de copii constituie un exercițiu de stimulare a gândirii și imaginației, de activizare a
exprimării verbale fluente, flexi bile și originale. De asemenea ele reflectă experie nța de
viață a copiilor, bogăția vocabularului, gradul de dezvoltare al gândirii acestora. În situația
în care copiii sunt stimulați să povestească, să spună liber și simplu ceea ce gândesc sau
35
ceea ce au reținut din cele trăite sau auzite, li se conturează și li se dezvoltă vorbirea
contextuală.
Povestirile copiilo r cunosc mai multe forme (Norel M. Metodica domeniului
exper iențial limbă și comunicare – curs pentru Învățământ la distanță, pg. 69):
Povestiri le după modelul educatoarei
Povestirile cu început dat
Povestirile după un plan
Povestirile după ilustrații
Povestirile pe o temă dată
Povestirile după modelul educatoarei reprezintă acele activități în care copiii
preșcolari redau prin cuvintele proprii a numite întâmplări la care au participat atât în
mediul familial cât și în mediul grădiniței după ce în prealabil educatoarea a prezentat ca și
model o astfel de povestire, întâmplare. Modelul educatoarei trebuie ales cu grijă în funcție
de vârsta copiilor, de experiența lor de viață, să fie un subiect simplu și clar.
Povestirile cu început dat reprezintă acele activități în care li se solicita copiilor să
realizeze, cu mijloace lingvistice proprii, o povestire al cărei început este dat de
educatoare. Începu tul povestirii, cel realizat de educatoare, trebuie să -i stimuleze pe copii
în continuarea acțiunii povestirii. Astfel expozițiunea și intriga este oferită de educatoare
copiii urmând să -și imagineze punctul culminant precum și sfârșitul poveștii. Importan t
este alegerea textului model care trebuie să corespundă experienței de viață a copiilor.
Această activitate stimulează imaginația copiilor deoarece le lasă libertatea de a -și exprima
gândurile, dorințele în legătură cu subiectul oferit.
Povestirile după un plan reprezintă acele activități în care li se solicită copiilor
realizarea unei povestiri având ca reper un plan conceput în prima parte a activității, în
enunțuri simple.Copiii au sarcina de a dezvolta acest plan cât mai original, educatoarea
interven ind doar pentru a core cta eventualele greșeli de exprimare sau pentru a -i conduce
pe copii spre un deznodământ plauzibil.
Povestirile după ilustrații reprezintă acele activități în care copiii sunt antrenați în
realizarea unei povestiri bazată pe acțiunile , faptele surprinse de imaginile aflate în raza lor
vizuală. Aceste imagini trebuie să fie simple si accesibile copiilor, atractive, să înfățișeze
aspecte cat mai apropiate de experiența de viață a copiilor, să aibă valoare educativa si
estetica, să emoțio neze, să fie vizibile pentru toți copiii. Acest tip de activitate contribuie la
dezvoltarea gândirii copiilor, la dezvoltarea imaginației, la dezvoltarea vorbirii copiilor, „la
cultivarea capacităților de exprimare corectă, cursivă, logică” (Norel M. – Metodica
domeniului exper iențial limbă și comunicare – curs pen tru Învățământ la distanță, pg. 70).
36
Povestirile pe o temă dată reprezintă acele activități în care copiii sunt solicitați să
compună o poveste despre un lucru sau o ființă ( jucărie, grădiniță, fra ți, surori, etc.).
Această formă de activitate se realizează în momentul în care educatoarea consideră că
preșcolarii sunt pregătiți suficient pentru realizarea unei astfel de povești. Convorbirile,
jocurile didactice, observările realizate anterior prin c are copiii își însușesc anumite
cunoștințe despre un obiect sau o ființă sunt deosebit de importante în realizarea cu succes
a unei povești pe o temă dată cunoscută de copii.
Toate formele de activități prezentate contribuie la dezvoltatea capacipății de
comunicare orală, la dezvoltarea gândirii, a imaginației oferindu -le copiilor posibilitatea de
a-și valorifica experiența acumulată, de a -și exprima gândurile, dorințele într -un mod
original, de a dobândi încredere în forțele proprii. Pentru reușita fiecăre i activități un rol
deosebit îl are educatoarea care prin măiestria de care dă dovadă reușește să -i conducă pe
copii spre realizarea sarcinilor dându -le impresia de reușită fără ajutor.
III.5. ROLUL MATERIALULUI DIDACTIC ÎN ACTIVITATEA DE POVESTIRE
Perio ada preșcolarității este perioada gândirii concret -intuitive și de aceea în
desfășurarea activităților instructiv -educative rolul materialului didactic este deosebit de
important deoarece acesta contribuie la asimilarea temeinică și conștientă a cunoștințe lor,
dezvoltă spiritul de observație al copiilor și mărește interesul pentru cunoaștere. Cadrului
didactic îi revine misiunea de a alege cele mai potrivite metode de predare în vederea
atingerii obiectivelor propuse pentru activitate dar și de integrare a unor mijloace de
învățământ care să asigure contactul direct al celor educaț i cu realitatea, dezvoltându -le
spiritul de observație, operațiile gândirii, însușirea vorbirii corecte. Materialul didactic
prezent în orice activitate captează atenția copilului și îl face pe acesta să se implice activ
în desfășurarea activității. Acesta trebuie ales cu discernământ, să fie corect utilizat, în
funcție de particularitățile de vârstă, de conținutul de idei transmis pe cale verbală, de
momentul optim în care trebuie integrat. În cadrul activităților de dezvoltarea vorbirii
materialul didactic trebuie să fie variat ș i bogat, clar, corect realizat pentru a stimula
exprimarea orală. Prin intermediul lui înțelegerea unor lucruri mai dificile se va realiza
mult mai ușor.
Materialele didactice folosite în orice activitate de povestire sunt imaginile care
redau scenele din poveste, imagini care exemplifică anumite cuvinte necunoscute copiilor,
mulaje, păpuși – personaje ușor de mânuit. Imaginile care redau scenele din poveste
reprezintă de fapt id eile principale ale poveștii și sunt realizate pe planșe destul de mari
37
pentru ca preșcolarul să poată observa fiecare detaliu care compune imaginea. Pe baza
acestor imagini cop iii pot observa personajele, faptele, anumite elemente d e detaliu precum
și întreaga desfășurare a acțiunii poveștii. În acest mod reținerea și reproducerea textului se
va face cu mai multă ușurință.
Potrivite sunt și mijloacele audio -vizuale: filmele didactice, diafilmele, banda
magnetică C.D. -urile dar totul depinde de măiestria cadrului didactic să știe să le valorifice
eficient în favoarea copiilor, în obținerea satisfacției că limbajului copiilor preșcolari a fost
stimulat suficient în activitatea desfășurată.
III.6. MODALITĂȚI DE VALORIFICARE A POVEȘTILOR ȘI POVESTIRILOR ÎN
GRĂDINIȚA DE COPII
Însăși viața pe care copilul o petrece în grădiniță este o poveste în care personajul
principal este fiecare copil în parte. Fiecare zi, săp tămână, an aduce ceva nou care
întregește propria poveste -povestea copilărie i.
Alături de joc care reprezintă forma fundamentală de activitate poveștile întregesc
activitatea copiilor prin farmecul cu care acestea le captivă atenția, le dezvoltă limbajul,
gândirea, imaginația, creativitatea.
Poveștile pot fi folosite cu succes ca mijloc de realizare a oricărui domeniu de
activitate începând cu activitățile la liberă alegere, activitățile pe domenii experiențiale cât
și cele de dezvoltare personală. Apelând la povești educatoare a va reuși să mențină atenția
copiilor și totodată să -și atingă cu succes obiectivele propuse pentru fiecare activitate pe
care o va desfășura. Prin intermediul poveștilor copilul va fi purtat ușor spre cunoaștere,
spre înțelegerea și rezolvarea sarcinilor, spre dobândirea unor noi cunoștințe din diferite
domenii de activitate. Pe lângă faptul că poveștile sunt folosite ca mijloc de realizare a
unor activități de educarea limbajului în vederea dezvoltării deprinderilor de comunicare
orală, îmbogățirii vocabularului copiilor cu cuvinte și expresii noi, acestea le putem întâlni
după cum am spus și în realizarea altor activități.
Referindu -ne la activitățile la liberă alegere, jocul de rol este una din activitățile
care se poate realiza fie prin jocuri cu subiecte din viața cotidiană, fie prin jocuri cu
subiecte d in povești și povestiri. Pe lângă aceste a poveștile se regăsesc și în celelalte centre
de interes cum ar fi: jocul de mas ă, bibliotecă, artă, știință, jocul de rol.
În jocurile de creație cu subiecte din povești și povestiri, copiii se identifică cu
person ajele din poveștile cunoscute și vor încer ca prin metode proprii, dar ținâ nd cont de
subiectul poveștii, să intre în pielea personajelor, să trăiască acțiunile și faptele acestora.
38
Ceea ce este, de asemenea, specific jocului de creație cu roluri este tendi nța si capacitatea
copilului de a se identifica cu personajul interpretat. Dacă la început jucarea unui rol nu ia
prea mult timp, pe masură ce creste, copilul este capa bil de trăiri imaginare din ce î n ce
mai profunde. Concomitent însă apare fenomenul de d edublare, copilul devenind c onștien t
de propria lui persoană și de modelul pe care îl imită . În centru Bibliotecă, citirea unor
imagini din povești, memorizare a unor poezii scurte care se regăsesc în povești (ex.”Eu
sunt capra neastâmp ărată/Cu șapte bani c umpărată/Cu vătraiul scărmămată/Tropăi cu
picioarele/ Și te împung cu coarnele/Cu copita te lovesc/ Și cu coada te znopesc” – povestea
Capra neastâmpărată), pe lângă faptul că le cre ează o plăcere deosebită copiilor duc și la
stimularea limbajului oral la îm bogățirea vocabularului cu cuvinte noi. Atât la jocurile de
masă, prin mânuirea unor siluete, prin alegerea acelora care aparțin unei povești și prin
verbalizarea unor acțiuni din poveste, la centrul știință prin rezolvarea unor fișe de lucru,
prin găsirea unor cauze care au dus la anumite fapte, cât și la centrul artă prin modelaj,
desen, pictură, educatoarea poate folosi povestea ca mijloc de realizare a fiecărei activități.
Se știe faptul că poveștile oferă informații numeroase despre tot ceea ce ne
înconjoară. Prin intermediul lor copilul află anumite caracteristici despre amotimpuri,
animale, plante, păsări, etc. și de aceea putem afirma că o mare parte a cunoștințelor despre
mediul înconjurător sunt dobândite prin intermediul poveștilor.
Poveștile pot fi folosite cu succes și în activitățile matematice. Povestea „Capra cu
trei iezi” poate fi folosită în predarea numărului și cifrei trei dar și în aflar ea obiectului mai
mare, și mai mic, totul doar făcându -se referire la cei trei iezi.
În activitățile d e educație muzicală poveștile pot fi folosite atât în partea de
pregătire vocală ( exerciți ile de respirație, melodice, ritmice) cât și în desfășurarea propriu –
zisă a activității (ex. predarea sunetelor de înălțimi diferite). Activitățile artistico -plastice
cât și cele practice devin mai interesante pentru copii în momentul în care, pătrunzând în
lumea poveștilor vor avea de realizat diferite lucrări menite să surprindă această lume:
Buchetul de flori al Scufiței Roșii, Lămpașul piticilor, Coliba iepurașului etc. Educația
fizică poate fi realizată sub forma unei povești în care copiii preșcolari mergând de
exemplu în pădurea piticilor își vor forma deprinderile motrice de bază (mers, alergare,
săritură) precum și deprinderile motrice utilitar aplicative (târâ re, cățărare, tracțiune,
împingere,etc.). Poveștile cu faptele și întâmplările lor pot fi întâlnite și în educația pentru
societate căci faptele bune cât și faptele rele pot fi dezbătute cu întreaga grupă de copii
aceștia găsind argumente pro sau contra fi ecărei fapte redată de poveste. Poveștile nu pot
lipsi nici din activitățile de dezvoltare personală. Povestea „Greșeala Danielei”, „Iedul cu
trei capre”, sau multe alte povești care aduc în fața copiilor personaje cu un comportament
39
negativ îi îndeamnă pe aceștia să nu procedeze la fel. Igiena personală, îmbrăcatul,
mâncatul corect le pot deprinde folosind exemplele date de eroii poveștilor.
Poveștile pot fi folosite și în activitățile exrtacurriculare precum și în activitățile
opționale. Serbările realiza te de copii cu diferite ocazii devin mai interesante, mai atractive
dacă în scenariul propus intervin scenetele. Poveștile pot fi puse în valoare și prin
intermediul teatrului de păpuși unde, prin mânuirea păpușilor de către educatoare sau chiar
de către c opii, aceștia redau scene din povești folosind anumite replici caracteristice
personajelor.
În orice activitate desfășurată în grădiniță copilului trebuie să i se dea ocazia să aibă
inițiative de comunicare verbală, să vorbească liber, deschis, să -și expri me gândurile și
sentimentele, să -și exerseze expresivitatea verbală. Poveștile pot oferi acest lucru căci
acțiunile și personajele lor au atras și vor atrage mereu copiii. Aceștia nu numai că vor
asculta cu plăcere poveștile dar vor fi și nerăbdători șă -și exprime proprile gânduri despre
personaje, despre acțiunea oferită de poveste, vor încerca să reproducă anumite replici, să
se identifice cu personajul preferat.
40
CAPITOLUL IV. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PREȘCOLARI PRIN
INTERMEDIUL POVE ȘTILOR
IV.1. SCOPUL STUDIULUI
Voi realiza cercetarea cu scopul :
de a stimula exprimarea orală, corectă și coerentă din punct de vedere gramatical
de a stimula îmbog ățirea limbajului preșcolarilor prin folosirea de cuvinte și
expresii noi .
Este unani m recunoscut faptul că perioada preșcolară lasă cele mai profunde urme
asupra personalității în devenire, deoarece aceasta este perioada receptivității, mobilității și
flexibilității psihice dintre cele mai pronunțate.
Grădinița de copii are ca scop princi pal acela de a oferi copiilor condiții
psihopedagogice necesare pentru o dezvoltare normală, armonioasă. Obiectivul principal al
educației preșcolare este de a permite fiecărui copil să -și urmeze drumul său propriu de
creștere și dezvoltare, oferind posibi litatea de valorificare a potențialului psihic și fizic al
fiecăruia, pentru dobândirea deprinderilor și cunoștințelor necesare integrării în activitățile
viitoare școlare. Educarea limbajului copiilor constituie o sarcină de bază a învățământului
preșcola r, fiind știută importanța pe care o are vorbirea copilului la această vârstă, în
dezvoltarea multilaterală și în special intelectuală a copilului. Prin toate activitățile
instructiv educative desfășurate în grădiniță, inclusiv prin activitățile de povesti re, se
urmărește cultivarea limbajului oral în strânsă legătură cu dezvoltarea operațiilor gândirii,
accentul punându -se pe activitățile de comunicare, de formare a deprinderilor de exprimare
corectă, logică, de însușire treptată a structurii gramaticale a limbii ca premise ale unei
intrgrări sociale și școlare a copilului.
Gândindu -mă la câte cuvinte, expresii artistice, situații, acțiuni oferă fiecare poveste
fie ea cunoscută sau pur și simplu inventată de educatoare de multe ori din dorința de a le
capti va atenția copiilor doresc ca prin lucrarea de față să urmăresc efectul pe care poveștile
îl au în dezvoltarea limbaju lui copiilor de grupă mijlocie.
IV.2.OBI ECTIVELE STUDIULUI
Obiectivul principa l al cercetării este următorul:
Identificarea în exprimarea orală a copiilor care ascultă povești în diferite activități
desfășurate în grădiniță , a unor cuvinte și expresii dobândite prin intermediul acestora .
Obiective specifice:
41
– Dezvoltarea auzului fonematic, a pronunției corecte a sunetelor limbii române
– Dezvoltarea operațiilor gândirii conform particularităților de vârstă
– Formarea deprinderii de a răspunde corect în propoziții și fraze
– Dezvoltarea imaginației și creativității
– Îmbogățirea vocabularului cu cuvinte și expresii noi.
IV.3. IPOTEZA STUD IULUI
Presupunem că implementând pove stea cu ajutorul metodelor inovative folosite în
derularea unui program educativ de dezvoltare al limbajului atunci copiii își vor îmbogăți ,
dezvolta vocabularul și limbajul cu un număr mai mare de cuvinte și expresii noi, vor
dobândi o exprim are logică în formularea propozițiilor .
IV.4. GRUPUL DE SUBIECȚ I
Acest studi u a avut ca grup de subiecț i preș colarii grupei mijlocii Furnicuț ele, de la
Grădinița cu Program Prelungit Princhindeii, Făgăraș. La acest studiu au part icipat 24 de
preșcolari cu vârsta cuprinsă între 4 -5 ani (11 fete și 13 băieți). Toți copiii au frecventat
gradinița în anul ș colar trecut.
În ceea ce privește limbajul copiilor din această grupă pot spune că nu toți copiii
pronunță corect sunetele limbii române dar reușesc totuși să comunice în propoziții simple.
Există și copii care au o exprimare greoaie, un vocabular sărac, imaginație proprie slabă,
precum și copii cu un limbaj și vocabular foarte bine dezvoltat.
IV.5.ME TODE ȘI INSTRUMENTE UTILIZATE
Pedagogia ca știință a educației se concentrează asupra tuturor aspectelor pe care le
presupune educația din perspectivele desfășurării sale în vederea formării personalității
umane în concordață cu cerințele societății și cu posibilitățile interne ale per soanei care
urmează a fi educată.
Metodele folosite pentru culegerea datelor sunt :
Metoda observației
Va consta în urmărirea sistematică a limbajului oral al copiilor de grupă mij locie.
Metoda observației are drept scop cunoașterea eficienței met odei poves tirii în dezvoltarea
42
comunicării orale (plăcerea de a participa la activități, refuzul sau participarea pasivă),
modul în care copiii și -au însușit sau nu unel e deprinderi de exprimare orală .
Am folosit această metodă chiar de la începutul grupei mijlocii și până la sfârșitul
acesteia, deoarece observațiile, de orice tip, ne furnizează informațiile necesare pentru
clarificarea unor subiecte importante. Fiind o metodă de cercetare, de culegere de date
importante pentru demonstrarea unor acțiuni, fenomene, pr ocese educative, observația este
des întâlnită în grădiniță (Popa, Antonesei & L abăr, 2009).
Procesul de observare al copiilor a început din prima zi de grădiniță, prima
observație desfășurată a fost în privința comunicarii între preșcolarii grupei, cu sco pul de a
urmări modul de socializare. Tot în această perioadă (primele 2 saptamani) am urmărit
limbajul copiilor preșcolari și în cadrul activităților obligatorii și liber alese de la grupă. În
această lucrare s -a utilizat metoda observației și pentru a av ea informațiile necesare
completării Fișei de observație sistematica a prescolarilor .
Metoda studiului de caz
Este o metodă de cercetare care se axează pe studierea unui fenomen în contextul în
care acesta se produce. Studiind un caz, putem desprinde cun oștințe, abilități de
intervenție, poate îmbogăți stocul de cunoștințe teoretice sau poate verifica puterea unei
teorii.
Studiul de caz constituie o analiză amănunțită fie a unei persoane, fie a unui grup,
realizată de către cercetător. Pentru realiza rea s tudiului de caz am stabilit subiecț ii care
participă la studiu , am discutat cu familiile preșcolarilor, am observat copiii partici panți în
diferite context e și situații .
Ancheta pe bază de chestionar este o altă metodă utilizată în cadrul acestei
lucrări, aceasta servește la producerea unor date explicative, care pun în evidență atât
faptele sociale cât și factorii care le determină.
Chestionarul este un mijloc foarte bun de explicare a comportamentelor umane și
de identificare a factorilor care le determ ină. În cadrul lucrării am ales să utilizăm un
chestionar cu scopul de a obț ine date concludente.
Pentru a atinge obiectivele propuse și pentru verificarea ipotezei studiului au fost
parcurse o serie de etape, după cum urmează:
– La începutul anului școlar, am obs ervat comportamentul, limbajul
în programul zilnic desfășurat în grădiniță , am completa t Fișa de observație
sistematică a preș colarilor corelată cu fișele de evaluare inițială cu scopul de a
43
identifica și obț ine date referitoare la nivelul de dezvol tare al limbajului grupului de
subiecț i;
– Realizarea Studiu lui de caz, pe grupul de subiecți identificați in anul
școlar 2019 -2020 ;
– Derularea programului educativ de dezvoltare al limbajului ,,Călător
în lumea poveștilor ”;
– Reap licarea la finalul cercetării a Fișei de observație sistematica ;
– Revenirea asupra studiilor de caz realizate pe cei patru subiecți;
– Aplicarea unor chestionare părinților (Anexa 2) .
IV.5.1. APLICAREA OBSERVAȚIE I SISTEMATICE A PREȘCOLARILOR PE BAZA
FIȘEI DE OBSERVAȚIE
Metode utiliz ate în cadrul studiului :
a) Observația sistematică a preș colarilor – cu scopul de a identifica
nivelul de dezvoltare a limbajului ș i vocabularului copiilor.
În această parte a studiului , pe o durată de două săptămâni, am făcut ob servații
asupra copiilor, a modu lui de relaționare, precum și a vocabularului, limbajului folosit în
cadrul act ivităț ilor zilnice . Am dorit ca prin aceste observații să obțin informații referitoare
la nivelul inițial de comunicare , interacțiunea între partenerii de dialog și cum relateaz ă o
poveste, intamplare.
b) Probe de evaluare – Fișă de evaluare inițială
Probele de evaluare aplicate trebuie să aibă caracter continuu și preponderent
formativ, iar aprecierea prin calificative are drept scop să evalueze progresul inițial
înregistrat de copi l în raport cu sine însuși, pe drumul atingerii obiectivelor prevăzute în
Curriculum pentru învățământul preșcolar (3 -6/7 ani).
Fișa de evaluare inițială la grupa mijlocie am aplicat -o în a doua săptămân ă de
evaluare inițală și am urmărit verificarea cunoș tințelor preșcolarilor din domeniul limbă și
comunicare (educarea limbaj ului), dobândite de copii pe parcursul anului școlar preced ent.
44
Fișa de o bservație 1
Nr.
crt. Activi
Tate Nume și
Prenume Manifestă interes față de
partenerul de dialog: îl privește în
față, îl ascultă cu atenție, cu
răbdare, cu toleranță Participă la dialog în perechi și în
grup, folosind un limbaj adecvat
temei de discuție Vocabularul folosit este bogat și
ușor, iar exprimarea este corectă. Povestește fluent fapte trăite
sau imaginate construind
propoziții în secvențe logice.
Intotdeauna Frecvent
Ocazional Intotdeauna
Frecvent
Ocazional Intotdeeauna
Frecvent
Ocazional
Intotdeauna Frecvent
Oca-
zional
1. ALA1 A.D X X X X
2. ALA1 B.A X X X X
3. ALA1 B.A X X X X
4. ALA1 B.S X X X X
5. ALA1 C.S X X X X
6. ALA1 C.P X X X X
7. ALA1 D.R X X X X
8. ALA1 F.R X X X X
9. ALA1 G.S X X X X
10. ALA1 G.M X X X X
11. ALA1 H.B X X X X
12. ALA1 I.M X X X X
13. ALA1 M.M X X X X
14. ALA1 N.D X X X X
45
Exemple de activ ități la liberă alegere desășurate: Construcții: ,,Construiesc o jucărie, una care îmi place mie ”/JM: ,,Alege și potrive ște”/ S:,,Sorteaz ă jetoanele
după culoare”/B:,,Spune ce vezi?”/A:,,Cu pensula pe h ârtie”/JR:,,De -a magazinul”/ C:,,Casuța păpușii”, etc.
15. ALA1 P.R X X X X
16. ALA1 P.M X X X X
17. ALA1 P.B.M X X X X
18. ALA1 P.V X X X X
19. ALA1 P.P X X X X
20. ALA1 Ș.E X X X X
21. ALA1 Ș.A X X X X
22. ALA1 T.T X X X X
23. ALA1 T.D X X X X
24. ALA1 V.D X X X X
46
Fișă de observație 2
Nr.
crt. Activi
tate Nume și
Prenume Manifestă interes față de
partenerul de dialog: îl privește în
față, îl ascultă cu atenție, cu
răbdare, cu toleranță Participă la dialog în perechi și în
grup, folosind un limbaj adecvat
temei de discuție Vocabularul folosit este bogat și
ușor, iar exprimarea este corectă. Povestește fluent fapte trăite
sau imaginate construind
propoziții în secvențe logice.
Intotdeauna Frecvent
Ocazional Intotdeauna
Frecvent
Ocazional Intotdeeauna
Frecvent
Ocazional
Intotdeauna Frecvent
Oca-
zional
1. ADE A.D X X X X
2. ADE B.A X X X X
3. ADE B.A X X X X
4. ADE B.S X X X X
5. ADE C.S X X X X
6. ADE C.P X X X X
7. ADE D.R X X X X
8. ADE F.R X X X X
9. ADE G.S X X X X
10. ADE G.M X X X X
11. ADE H.B X X X X
12. ADE I.M X X X X
13. ADE M.M X X X X
14. ADE N.D X X X X
15. ADE P.R X X X X
47
16. ADE P.M X X X X
17. ADE P.B.M X X X X
18. ADE P.V X X X X
19. ADE P.P X X X X
20. ADE Ș.E X X X X
21. ADE Ș.A X X X X
22. ADE T.T X X X X
23. ADE T.D X X X X
24. ADE V.D X X X X
Activități pe domenii experiențiale: DȘ: ,,Ghici la ce se folosește?” -joc didactic/ DEC: ,,Bat din palme” -joc muzical/ DPM:,,Sportivii se antrenează”/
DLC:,,Greșeala Cumințicăi’ -povestea educatoarei/ DOS: ,,Așa da, așa nu”/ DȘ:,,Grupează după formă și culoare”, etc.
48
Fișă de observație 3
Nr.
crt. Activi
tate Nume și
Prenume Manifestă interes față de
partenerul de dialog: îl privește în
față, îl ascultă cu atenție, cu
răbdare, cu toleranță Participă la dialog în perechi și în
grup, folosind un limbaj adecvat
temei de discuție Vocabularul folosit este bogat și
ușor, iar exprimarea este corectă. Povestește fluent fapte trăite
sau imaginate construind
propoziții în secvențe logice.
Intotdeauna Frecvent
Ocazional Intotdeauna
Frecvent
Ocazional Intotdeauna
Frecvent
Ocazional
Intotdeauna Frecvent
Oca-
zional
1. ADP A.D X X X X
2. ADP B.A X X X X
3. ADP B.A X X X X
4. ADP B.S X X X X
5. ADP C.S X X X X
6. ADP C.P X X X X
7. ADP D.R X X X X
8. ADP F.R X X X X
9. ADP G.S X X X X
10. ADP G.M X X X X
11. ADP H.B X X X X
12. ADP I.M X X X X
13. ADP M.M X X X X
14. ADP N.D X X X X
15. ADP P.R X X X X
49
16. ADP P.M X X X X
17. ADP P.B.M X X X X
18. ADP P.V X X X X
19. ADP P.P X X X X
20. ADP Ș.E X X X X
21. ADP Ș.A X X X X
22. ADP T.T X X X X
23. ADP T.D X X X X
24. ADP V.D X X X X
Exemple de activități de dezvol tare personală: ÎD:,, Bun venit la grădiniță! ”; ,,Îmi revăd cu drag colegii”; ,,Să vă povestesc ce am făcut”; ,,Vin cu drag la
grădiniță”/ T: ,,Ascultă ce spun! -joc de atenție ”; ,,Să ne așezăm la loc!”; ,,Sari peste șanț”; ,,Bună dimineața”/ R: ,,Ma port c ât mai frumos! ’; ,,Știu să prețuiesc
ceea ce îmi aparține”; ,,Îmi place să mă joc cu tine!”; ,,Ne iubim, ne respectăm”, etc.
50
Fișă de observație 4
Nr.
crt. Activi
tate Nume și
Prenume Manifesta interes față de
partenerul de dialog: îl privește în
față, îl ascultă cu atenție, cu
răbdare, cu toleranță Participă la dialog în perechi și în
grup, folosind un limbaj adecvat
temei de discuție Vocabularul folosit este bogat și
ușor, iar exprimarea este corectă. Povestește fluent fapte trăite
sau imaginate construind
propoziții în secvențe logice.
Intotdeauna Frecvent
Ocazional Intotdeauna
Frecvent
Ocazional Intotdeeauna
Frecvent
Ocazional
Intotdeauna Frecvent
Oca-
zional
1. ALA2 A.D X X X X
2. ALA2 B.A X X X X
3. ALA2 B.A X X X X
4. ALA2 B.S X X X X
5. ALA2 C.S X X X X
6. ALA2 C.P X X X X
7. ALA2 D.R X X X X
8. ALA2 F.R X X X X
9. ALA2 G.S X X X X
10. ALA2 G.M X X X X
11. ALA2 H.B X X X X
12. ALA2 I.M X X X X
13. ALA2 M.M X X X X
14. ALA2 N.D X X X X
15. ALA2 P.R X X X X
51
16. ALA2 P.M X X X X
17. ALA2 P.B.M X X X X
18. ALA2 P.V X X X X
19. ALA2 P.P X X X X
20. ALA2 Ș.E X X X X
21. ALA2 Ș.A X X X X
22. ALA2 T.T X X X X
23. ALA2 T.D X X X X
24. ALA2 V.D X X X X
Activități la liberă alegere 2: Jocuri de mișcare: ,,Cine sare mai departe? ”; ,,Eu cunosc un orășel ”; ,,Prinde, nu prinde! ”; ,,A ram, sam ,sam ”/ Jocuri distractive:
,,Rece -cald”; ,,Statuile ”; ,,Fă ca mine” -joc imitativ, etc.
52
IV.5.2. D ATE OBȚINUTE ÎN URMA EFECTUĂRII OBSERVAȚIE I (conform Fișei de
observație)
În grădiniț a de copii, activitatea didactică zilnică s -a desfaș urat conform noului
curriculum 2019, pe ce le trei mari segmente: activităț i de dezvoltar e personală (ADP),
activități liber alese (ALA) și activitățile pe domenii experienț iale (ADE). Toate aceste
activități urmăresc cu precădere dezvoltarea intele ctuală, c ognitivă, afectivă, emoțională ș i de
relaționare a copilului.
În cadrul Activităț ilor liber alese – ALA, copiii au avut posibilitatea de a selecta
sectorul de activitate la care vor să se joace, să comunice împreună cu ceilalți coechipieri ai
activ ității. Astfel, prin aceste activități copiii socializează, interacționează, se joacă și își
dezvoltă maniera de comunica re, limbajul fiind cel mai des întâlnit în cadrul activităților
ALA, fie că este verbal, nonverba l, gestual. Prin jocurile desfăș urate la sectorul Bibliotecă,
copiii își pun î n valoare deprinderile de limbaj, prin jocurile d e rol, de creație, prin lecturile
după imagini, povestiri ș i repo vestiri, prin jocuri didactice ș i concursurile de ghicitori, de
recitare, etc.
Activităț ile pentru d ezvoltare personala –ADP de la nivel preșcolar includ rutinele,
tranziț iile, o parte a a ctivităț ilor li ber-alese din perioada dimineții, dar și activitățile de
dezvoltare a înclinaț iilor personale /aptitudinilor din perioada după –amiezii. Întâlnirea de
dimineață reprezintă o activitate didactică bazată pe comunicare, î n care fiecare dintre
participanți trebuie să aibă o prezență activă, ascultând și comunicâ nd idei noi. Educatoarea
va gasi soluț ii pentru a facilita o comunicare cursivă în cadrul grupului de preșcolari și ai
provoca la îndeplinir ea sarcinilor cerute (ne ascultă m unii pe ce ilalți, nu îi întrerupem pe
ceilalți, nu vorbim decât atunci cî nd este randul nostru, etc).
Un spațiu amplu în grădiniț ă îl ocupă Activitățile pe domenii de
învățare/experie nțiale-ADE , care sunt activităț i integrate sau pe discipline, desfăș urate cu
copiii în cadr ul unor proiecte planificate, în funcț ie de temele mari propuse de Curriculum,
precum și de nivelul de vârstă, de nevoile și interesele copiilor din grupă . Activitățile pe
domenii experiențiale urmăresc îmbogățirea ș i intensificarea vocabularului cu ajutorul
metodelor care asigură asimilarea formelor de exprimare: povest irea, repovestirea, poveste cu
început dat, d ramatizarea, jocul de rol, jocul didactic.
53
Fig.1 – Grafic fișa de observație ALA1
Privind graficul de mai sus, se constată urmă toarele:
– 16 copii din grupul de subiecți, manifestă interes față de partenerul de
dialog, îl priv ește în față, îl ascultă cu atenție, cu răbdare, cu toleranță întotdeaun a; 5
copii din grupul de subiecți manifestă doar frecvent și 3 copii doar ocazional.
– 12 copii din grupul de subiecți, participă la dialog în perechi și î n grup,
folosind u n limbaj adec vat temei de discuț ie întotdeauna; 9 copii participă la dialog
frecvent, iar 3 copii ocazional.
– 11 copii din grupul de subiecț i, folosesc un vocabular bogat și ușor și o
exprimare corectă întotde auna; 10 copii au un vocabular și limbaj frecvent ș i 3
ocazio nal.
– 9 copii din grupul de subiecți povestesc fluent fapte/întâmplări trăite
sau imaginate în secvenț e logice întotdeauna; 12 copi i povestesc frecvent ș i 3 copii
ocazional.
Fig. 2 – Grafic fișa de observație ADE
În urma aspect elor urmărite asupra efectuării observaț iei sistematice la Activitățile pe
domeniile experienț iale se poate observa urmatoarele:
54
– Din grupul de subiecți observați 13 preșcolari manifestă întotdeauna
interes față de partenerul de dialog, îl privește în față, îl ascultă cu atenție, cu răbdare,
cu toleranță întotdeauna, 8 copii frecvent, iar 3 copii ocazional;
– Participă la di alog în perechi ș i în grup un numar de 9 copii
întotdeauna, 12 copii frecvent, iar 3 copii ocazional;
– În ceea ce privește observația reali zată asupra vocabularului ș i
limba jului folosit 10 copii folosesc întodeauna un vocabular bogat și o exprimare
corectă , 11 copii frecvent, iar 3 copii ocazional
– În cadrul activităților experienț iale 9 copii din grupul de subiecț i
povestesc fluent fapte/înt amplări trăite sau imaginate în secvenț e logice întotdeauna,
12 copii frecvent ș i 3 copii ocazional.
Fig. 3 – Grafic fișa de observație ADP
Cu privire la observaț iile realizate in Activitățile de dezvoltare personală deducem
faptul că :
– 15 copii din grupul de subiecți observați manifestă interes față de
partenerul de dialog întotdeauna, 6 doar f recvent, iar 3 copii ocazional;
– 11 copii participă la dialog î n perechi și în grup întotdeauna, tot 10
preșcolari frecvent participă la un dialog, doar 3 copii ocazional participă la dialog;
– Din acti vitațile de dezvoltare personală se poate observa că un numar
de 16 copii au un vocabular bogat și o exprimare corectă întotdeauna, 6 copii fre cvent
au acest vocabular bogat și exprimare corect ă și 3 copii din grupul de subiecț i
ocazional.
– Din prisma faptelor/întamplărilor pe care le relatează , 11 copii
întotdeauna povestesc fapte/ trăiri sau imaginate în propoziț ii, 10 copii frecvent, iar 3
copii doar ocazional.
55
Fig. 4 – Grafic fișă de observaț ie ALA2
Date obținute în urma efectuării observaț iei (ALA 2)
– Se observă faptul că la primul aspect observa t 17 copii din grupul de
subiecți întotdeauna manifestă interes față de partenerul de dialog, îl pri vește în față, îl
ascultă, 4 copii frecvent manifestă interes față de partenerul de dialog ș i un numar de
3 copii ocazional;
– 13 copii participă la dialog în perechi și în grup întotdeauna, 8
preșcolari frecvent, iar 3 copii ocazional;
– Din grupul de sub iecți 14 copii folosesc întotdeauna un vocabular
bogat și ușor și au o exprimare corectă , 7 copii doar frecvent, iar 3 copii ocazional;
– 12 copii povestesc fluent fapte/întâmplă ri folosin d propoziț ii
întotdeauna, 9 copii frecvent, 3 copii ocazional.
Concl uzii în urma efectuării observație i sistematice
Vârsta preșcolară este o etapă hotărâtoare în însușirea corectă a limbi i deoarece, acum
au loc modifică ri importante (atat cantitativ, cât și calitativ) care vizează însușirea corectă a
sunetelor pronunț ate, constituirea lexicului de bază, diversificarea form elor de comunicare,
asimilarea î n practica vorbirii structurilor gramaticale.
În toate activitățile desfășurate și observate în primele săptămâ ni am avut o
preocupare permanentă î n ce ea ce privește organizarea și planificarea acti vităților, prin
crearea unui med iu favorabil unde copiii au reușit să -și exprime în mod liber, conștient
propriile experiențe atât individual, dar și față de ceilalț i colegi.
Ca urmare a analizări i și inter pretării graficelor de observație au fost extrase
urmă toarele concluzii ce sunt prezentate în cele ce urmează :
56
– putem afirma faptul că major itatea preșcol arilor grupei mijlocii manifestă interes
față de colegul cu care interacț ioneaza (il priveste în față, îl ascultă cu atentie, ră bdare ), dar
am descope rit copii care întâmpină dificultăți în ceea ce priveste interesul de a interacționa
( ex: nu manifestă interes î n a cooperara cu ceilalț i colegi).
– majoritatea copiilor în activităț ile desfăș urate p articipă la dialog în perechi și în grup,
având un limb aj adecvat întotdeauna/frecvent, dar sunt și preș colari care doar ocazional
doresc să răspundă solicită rii.
– din totalul de 24 de preșcolari, 3 copii întâmpină dificultăți î n comunicare cu un
vocabula r greoi și limbaj slab dezvoltat. Aceș tia nu pot pove sti fluent fapte, întamplari tră ite
sau imaginate în propoziții simple și secvenț e logice.
FIȘĂ DE EV ALUARE INIȚIALĂ
(DLC: educarea limbajului )
„RECUNOA ȘTE PERSONAJUL”
Obiectivele pe care le -am avut în vedere la aplicarea acestui test au fost următoarele :
O1 – să recunoască personajele precum și poveștile din care f ac parte aceste
personaje;
O2 – să redea în propoziții simple conținutul unei povești sau întâmpl ări;
O3 – să asocieze personajele cu imaginile din povestea din care fac parte .
Conținutul probei
1. Recunoaște personajele din prima col oană și spune din ce povești fac parte .
2. Asociază fiecare personaj cu o imagine din a doua coloană, prin trasarea uno r
linii între cele două coloane.
3. Colorează personajul preferat
57
NUMELE__________________
RECUN OAȘTE PERSONAJUL
(evaluare inițială)
1. Recunoște personajul din imagine si spune ce sti despre el. Realizează
corespondența personaj ului cu imaginea poveștii corespunzătoare . Colorează
personajul preferat.
58
Evaluarea se face aplicând descriptorii de performanță din tabel :
Itemul Necesită sprijin Comportament în Comportament atins
dezvoltare
Nu recunoaște Recunoaște personajul Recunoaște personajul și
personajul și povestea dar nu știe din ce povestea din care face parte
I1 din care face parte poveste face
parte
Nu știe să spună o Spune doar o
propoziție Povestește în cel puțin două
I2 propoziție din povestea din povestea respectivă propoziții momentul din
respectivă imagine;
Trasează corect doar o Trasează corect doar Trasează linii Între
I3 linie între personajele Două linii între personajele din cele două
din cele două coloane personajele din cele coloane care fac parte din
două coloane aceeași poveste;
I4 Nu reușește să coloreze Colorează doar Colorează Personajul
Adecvat personajul jumătate din personajul preferat.
Preferat preferat
Tabel nr.1
59
După verificarea modului de rezolvare a fișei de evaluare inițială de către p reșcolari, au
reieșit următoarele calificative acordate pentru fiecare item în parte:
Nr.Crt Numele
copilului Componentele probei/calificativ Calificativ
final I1 I2 I3 I4
1. A.D C.A. C.A. C.A. C.A. C.A.
2. B.A C.A. C.D. C.D. C.A. C.D.
3. B.A C.A. C.D. C.A. C.A. C.A.
4. B.S C.A. C.D. C.D. C.A. C.D.
5. C.S C.A. C.A. C.D. C.A. C.A.
6. C.P C.A. C.D. C.A. C.A. C.A.
7. D.R C.A. C.A. C.A. C.A. C.A.
8. F.R C.A. N.S. N.S N.S N.S.
9. G.S C.A. C.D. C.D. C.A. C.D.
10. G.M C.A. C.D. C.D. C.A. C.D.
11. H.B N.S. N.S. N.S. C.A. N.S.
12. I.M C.A. C.D. C.A. C.A. C.A.
13. M.M C.A. C.A. C.A. C.A. C.A.
14. N.D N.S. N.S. N.S. N.S. N.S.
15. P.R C.A. C.D. C.A. C.A. C.A.
16. P.M C.A. C.D C.A. C.D. C.D.
17. P.B.M C.A. C.A. C.D. C.A. C.A.
18. P.V C.A. C.A. C.D. C.A. C.A.
19. P.P C.A. C.D. C.A. C.A. C.A.
20. Ș.E C.A. C.D. C.D. C.A. C.D.
21. Ș.A C.A. C.D. C.A. C.A. C.A.
22. T.T C.A. C.D. C.A. C.A. C.A.
23. T.D C.A. C.A. C.A. C.A. C.A.
24. V.D C.A. C.D. C.D. C.D. C.D.
Tabel nr.2
După evaluarea fișei, am c onstatat că rezultatele cele mai b une s -au înregistrat la itemul 1 și
4, la itemul 3 s-au înregistrat rezultate bune, iar cele mai slabe la itemul 2.
60
NIVEL DE PERFORMANȚĂ:
MAJORITATEA CA – NIVEL MAXIM
MAJORITATEA CD – NIVEL MEDIU
MAJORITATEA S – NIVEL MINIM
Domeniul Nr. copii Nr. copii Nr. copii Nr. copii Nr. copii
experiențial evaluați neevaluați nivel nivel nivel
maximal mediu minim
DLC 24 0 14 7 3
Tabel nr.3
Prin aplicarea probei de evaluare inițială -fișă de evaluare, precum și a observației
sistematice desfășurate în primele 2 săptămâni a anului școlar, având drept scop obținerea a
cât mai multor date, informații referitoare la dezv oltarea limbajului, identificarea unor lacune,
cauze ale întârzierii și dezvoltării socio -cognitive mi-am propus să observ mai amănunțit
patru copii din grupul de subiecți.
Astfel, pe parcursul acestui an școlar , cu ajutoru l metodelor inovative folosite în
cadrul activităților de la grupă m -am gândit să implic, să solicit aceș ti copii și să -i implic cât
mai mult pe acești copii care întâmpină dificultăți î n limbaj .
61
IV.5.3 . STUDIU DE CAZ
Numele poreșcolarului: F.R.
Sex: masculin
Vârsta: 4 ani și 6 luni
Date familiale:
Structura și componența familiei: provine dintr -o familie cu părinți biologici având
sora mai mare care frecventea ză Școala Generală Nr.1 Fagaras .
Atmosfera și climatul educativ în cadrul familiei: Relațiile dintre părinți și părinți –
copii sunt bune, mama fiind o persoană calmă și protectoare cu membrii familiei, tata fiind
unul dintre acei părinți care au un serviciu foarte solicitant (lucreaza până la 12 ore). Mama
își aduce zilnic copilul la grădiniță. Ocazional, atunci când situaț ia o impune, copilul es te
îngrijit și de o familie de prieteni , deoarece bunicii nu locuiesc în oraș .
Condiții de mu ncă și viață ale preșcolarului: F.R. locuiește împreună cu părinții și
sora într-un apartament la bloc format din două camere.
Date me dicale : nu este în evidență cu afecțiuni clinice și/sau cronice. Dezvoltarea
fizică este una normală vârstei, iar starea sănătății este bună.
Rezultate în activitățile preșcolarului: Preșcolarul frecventează grădinița de la 3 ani.
Adaptarea la regimul grupei nu a fost bună, f iind un copil ce se desprindea greu de mama
când îl aducea la gradiniță . Acceptă sarcinile date dar nu reușește, de multe ori, să le ducă la
bun sfâ rșit. Se grăbește î n realizarea sarcinilor și nu rezist ă la efort intelectual susținut .
Răspun de doar atunci cand este solicitat fiind de multe ori nesig ur pe răspunsurile date. În
urma discuției cu pă rinții am aflat că F.R ., petrece foarte mult timp în fața televizorului . Așa
se face că unele cuvinte din propoziți ile formulate sunt pronunțate cu d iminutive sau
onomatopee.
Vocabular: destul de redus
Limbaj recep tiv: pare să înțeleagă ceea ce i se spune și urmează instrucțiunile date,
Limbaj expresiv: folosește în exprimare propoziții simple de 2 -3 cuvinte, iar la
propozițiile dezvoltate necesită ajutor.
Pronu nție și fluența vorb irii: este una greoaie, necesită un timp de gândire în a -și
găsi cuvintele .
Firea ș i temperamentul preșcolarului: F. R. este un copil un pic rasfățat și repezit,
grăbindu -se în realizarea sarcinilor. Acceptă ajutorul colegilo r de grupă doar când doreș te.
De multe ori pare absent în cadrul activităților.
62
STUDIU DE CAZ
Numele preșcolarului : H.A.
Sex: feminin
Vârsta: 4ani și 10 luni
Date familiale:
Structura și componența familiei: preșcolarul provine dintr -o familie alcătuită din
părinții biologici și un frate mai mare.
Atmosfera și climatul educativ în cadrul familiei: R elațile din familie sunt bune.
H.A.locuiește împreună cu mama și fratele mai mare, tatăl fiind plecat la muncă în
străinătate. Chiar dacă tatăl nu este prezen t zilnic în viața fetiței, atât mama cât și tatăl sunt
preocupați de creșterea și edu cația preșcolarului oferindu -i condiții de creștere specifice
nivelului de vârstă.
Condiții d e muncă și viață ale elevului: H.A. locuiește împreună cu mam a și cu
fratele m ai mare î n oraș . Condiți ile de locui t sunt bune.
Date medicale: preșcolarul nu este în evidență cu afecțiuni clinice și/sau cronice.
Dezvoltarea fizică este una normală vârstei, iar starea sănătății este bună.
Rezultate în activitățile preșcolarului: Îi place foarte mult la grădiniță, nu a avut
probleme de adaptare. Preșcolarul este un copil care nu participă cu interes la activităț i,
așteaptă să fie solicitat ă, puțin comunicativ ă. Nu îndeplineș te sarcinile date până la final,
deoarece se plictisește. În c adrul grupului preferă să stea mai mult retras ă, deoarece copiii
câteodata, î n timpul jocurilor o dau la o parte.
Vocabular: foarte sarac, exprimare incorectă
Limbaj receptiv: înțelege ceea ce i se c omunică dar nu reușeș te să se facă înțeleasă
Limbaj expre siv: nu se exprimă corect în propoziții simple și dezvoltate
Pronunț ie și fluența vorbirii: pronunță incorect anumite sunete (consoanele ,,r” ,,l,”
,,g,” -lac/rac, gă ina/căina)
Trăsături de personalitate : Firea ș i temperamentul preșcolarului: H.A . este un copil
energic, tă cut și încăpățânat. Deseori este da ta la o parte, fiind acceptată î n anumite situaț ii
doar atunci când ascultă și execută ce zic ceilalț i colegi. Dacă nu i se face pe plac se supără
destul de ușor fii nd câ teodată impulsivă cu col egii de gr upă.
63
STUDIU DE CAZ
Numele preșcolarului : T.D.
Sex: masculin
Vârsta: 4 ani
Date familiale:
Structura și componența familiei: preșcolarul provine dintr -o familie alcătuită din
părinți i biologici și 2 frați mai mari.
Atmosfera și climatul educativ în ca drul familiei: Relațile din familie sunt bune cei
doi părinți încercând să ofere copilului condiții normale de creștere și dezvoltare.
Condiții de muncă și viață ale preșcolarului: T.D. locu iește împr eună cu familia î n
mediul rural, iar situația economică este una precară
Date medicale: preșcolarul nu este în evidență cu afecțiuni clinice și/sau cronice.
Dezvoltarea fizică este una normală vârstei, iar starea sănătății este bună.
Rezultate în activitățile preșcolarului: Preșcolarul comunică cu ușurință atât cu
educatoarea cât și cu copiii grupei. Fiind un copil foarte vorbăreț, uneori chiar insistent
datorită dorinței de a se implica în fiecare activitate și pentru a nu se plictisi trebuie mereu să
îl implic în situațiile activității.
Vocabular: foarte boga t
Limbaj receptiv: înțele ge cu ușurință ceea ce i se spune, realizând cu lejeritate
instrucțiunile date.
Limbaj expresiv: se exprimă cu ușurință în propoziț ii simple și dezvoltate
Pronun ție și fluența vorbirii: foarte ușoară
Firea ș i temperamentul preșco larului: T.D. este un copil activ cu dorință de
implicare în orice activitate.
64
STUDIU DE CAZ
Numele preșcolarului : N.D.
Sex: masculin
Vârsta: 4 ani si 3 luni
Date familiale:
Structura și componența familiei: preșcolarul provi ne dintr -o famili e monoparentală
doar cu mama.
Atmosfera și climatul educativ în cadrul familiei: Deoarece este crescut doar de
mama, care petrece majoritatea tim pului la serviciu, preș colarul es te adus de bunici la
grădiniță. Petrecând mult timp î n compania bunicilor, a cesta suferind de lipsa de afecțiune
din partea mamei, a început să refuze în a comunica cu ceilalț i din jur.
Condiții de muncă și viață ale preșcolarului: N.D. locu iește împreună cu mama și
bunicii î n mediul urban .
Date medicale: preșcolarul nu este în evid ență cu afecțiuni clinice și/sau cronice.
Dezvoltarea fizică este una normală vârstei, iar starea sănătă ții precară .
Rezultate în activitățile preșcolaru lui: Preșcolarul frecventează în mod regulat
grădinița, lipsind doar atunci când starea de sănatate nu îi permite. În cadrul activităților nu
participă activ ș i cu in teres. Are o purtare corecta, fără abateri comportamentale, neavâ nd
conflicte majore cu ceilalți copii din grupă. În activitățile de joc este puțin comunicativ și
participă doar atunci când dor ește. Datorită tulbură rilor de vorbire, este nesigur, stabilește
mai greu relații de prietenie cu ceilalț i copii.
Vocabular: redus, exprimar e incorectă
Limbaj receptiv: înțele ge ceea ce i se spune dar nu finalizează instrucțiunile date.
Limbaj expresiv: se exprimă uneori incorect în propoziții simple /dezvoltate
(dezacord cuvinte -ex:,, Mama culeg fructe/Eu merge la magazin ,,).
Pronun ție și f luența vorbirii: ușoară
Firea ș i temperamentul preșcolarului : N.D. este un copil uneori nepăsător la ceea
ce se întâmp lă în jurul său chiar și atunci când are loc un conflict î ntre copii . Este mai greu
adaptabil la situaț ii noi. Îi place să petreacă mai m ult timp singur și să se joace căutâ nd
mereu un loc retras.
65
IV.5.4. PROGRAM EDUCATIV DE DEZVOLTARE AL LIMBAJULUI LA
PREȘ COLARI -,,CĂLĂTOR ÎN LUMEA POVEȘTILOR”
Vârsta preșcolară este perioada care se caracterizează printr -un remarcabil potențial
creativ. Acum copiii dobândesc deprinderea de a -și exprima ideile, impresiile, gândurile,
dorințele într -o formă nouă, intelige ntă, cursivă, creatoare.
Particularitățile vorbirii preșcolarilor sunt legate, în primul rând, de vârsta acestora.
Limbajul se dezvoltă și progresează la copil, iar nouă educatoarelor, ne revine sarcina de a
organiza și planifica experiențele de limbaj al e fiecăruia, în funcție de ritmul propriu de
dezvoltare. Copiii dobândesc deprinderi de receptare corectă a textului audiat, de folosire
precisă și nuanțată a cuvintelor, de formulare clară și personală a unor mesaje proprii, de
argumentare a unui punct de vedere.
Povestirile educatoarei contribuie la familiarizarea copiilor cu structura limbii, cu
bogăția și expresivitatea ei: își însușesc cuvinte și expresii noi, construcții ritmate și rimate,
zicale și structuri gramaticale corecte. Cu cât copilul se ap ropie mai mult de lectură cu atât
mai importante și mai durabile vor fi efectele ei în domeniul limbajului și al comunicării, al
comportamentului și al socializării. Limbajul reprezintă modul cel mai direct și adesea cel
mai la îndemâna preșcolarilor, de e xprimare a creativității. Vârsta preșcolarității este vârsta la
care copilul este fascinat de cuvinte, de povestiri.
Prin opționalul propus la grupa mijlocie și cu ajutorul metodelor inovative folosite în
activități se oferă copiilor șa nsa de a -și cultiva capacitatea de audiere și receptare, imaginația,
fantezia, creativitatea, exprimarea corectă , vocabular bogat.
Pornind de la activitatea opțională ,,În lumea poveștilor”, derulată pe parcursul anului
școlar , cu scopuri și obiective bine definite care urmă resc pronunțarea corectă a sunetelor și a
cuvintelor, formularea propozițiilor corecte, verbalizarea unor acțiuni și descrierea unor
obiecte/acțiuni specifi ce, mi -am propus să derulez un P rogram educativ de dezvoltare al
limbajului la preșcolari , care soli cită copilul într -un mod plăcut și educativ.
Noutatea în Curriculum 2019 constă în faptul că ne oferă posibilitatea de a ne plia
după necesitățile, trăirile copiilor și de a transmite, împărtăși celor din jur experiența lor.
Astfel am decis ca în cadrul p roiectelor tematice desfășurate la grupă, să realizez activități
pornind de la un moment al zilei (ex: noutatea zilei) . La sfârșitul proiectului tematic am
desfășurat o activitate care a fost integrată în programul educativ care dezvoltă abilitatea de a
vorbi, de a comunica, ajutându -l pe copil să depășească anumite bariere, să îi dezvolte
încrederea în sine și să îi formeze anumite trăsături de caracter.
66
Programul educativ de dezvoltare al limbajului – ,,Călător în lumea poveștilor ”
va fi derulat la interv al de 3 -4 săptămani, în care cu ajutorul metodelor inovative voi încerca
să solicit, activez copiii pentru o mai bună dezvoltare creativă, dezvoltare a limbajului și
îmbogățirea vocabularului, cultivarea imaginației. Astfel aceste activități vor fi corelat e cu
celelalte din programul zilnic desfășurat .
Metodele de învăț are aplicate vor fi majoritatea metode inovative , iar activitățile din
Programul propus s -au desfășurat în perioada octombrie -iunie 2020 respectând prevederile
legale în vigoare.
Metodele ino vative de învățare sunt modalități moderne de stimulare a învățării și
dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează
interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe, asigurând perfecționarea și optimiza rea
demersului educațio nal.
Una dintre metodele inovative cu cea mai largă utilizare în învățământul preșcolar, în
cadrul Domen iului Limbă și Comunicare, este ”Șorțul povestitor” .
Ca elemente componente și de nelipsit în această metodă, sunt: un șort, de r egulă din
material textil, elementele de fetru detașabile, reprezentând personaje, elementele con stitutive
ale poveștii: căsuță, elemente din natură: nori, soare, plante copaci, etc (care să permită a fi
prinse cu ajutorul scaiului), dar și un buzunar ataș at, care să permită celui ce face redarea
poveștii să descopere și să extragă elementul ce urmează a fi expus pe șorț, în funcție de
momentul povestirii.
Povestea care urmează a fi expusă, de regulă va porni de la un element surpriză,
element ce face parte din poveste și care să ajute la intuire a poveștii, de către copii: în ca zul
poveștii ”Scufița Roșie ” – pornind de la prezentarea e lementului surpriză ”Scufița ”, etc. Odată
intuită povestea cu unul dintre aceste elemente surpriză, educatoarea își va pune ș orțul
povestitor, intuind cu copiii care sunt elementele de pe el: nori, pădure, drum, casă, etc și
începe povestea propriu -zisă.
Cu fiecare etapă povestită, educatoarea va invita un copil să scoată din buzunarul
șorțului un personaj, detașabil, care va pu tea fi prins pe șorț cu ajutorul scaiului, astfel încât
povestea să prindă glas prin șorțul pus pe educatoare.
Cu fiecare element plasat pe șorț, de către copii, povestea se va contura treptat, astfel
încât, la final să poată fi reluată de la primul elemen t și să curgă lent fiecare etapă, astfel încât
povestea să fie redată în întregime, cu ușurință de către copii.
Această metodă inovativă, are ca rol:
dezvoltarea atenției distributive a copiilor
67
dezvoltarea simțului creativ
dezvoltarea limbajului expresiv, corect și coerent
valorificarea potențialului creativ al copilului
Pentru a fi eficientă este nevoie de un material viu colorat, elementele componente să
fie de dimensiuni medii, să poată fi percepute de copii , detașabile, astfel încât să poată fi
lipite și dezlipite de pe șorț, cu ușurință.
Metoda ”Șo rțul povestitor” este o medodă i ncitantă, care solicită intelectual copiii, îi
stimulează și motivează î n a fi atenți, îi provoacă la o comunicare orală de calitate, la
expunerea evenimentelor unei povești, cu mai mare siguranță și încredere.
Copiii sunt foarte încântați de metoda ”șorțul povestitor”, se simt valorizați și
solicitați, nu este doar o simplă poveste, statică, plictisitoare, fără sens.
Fig.1 – Șorțulețul povestitor
O altă metodă folosită cu p lăcere, dar și cu eficien ță în cadrul DLC este și metoda
”Povestea din făină” . Este metoda prin intermediul căreia copiii pot descoperi pe foi negre
de dimensiune A3 /A4, aranjate una lângă cealaltă, ca o peliculă de film, siluete de pers onaje,
care îți spu n o povest e. Pentru buna desfășurare a acestei metode, edu catoarea va avea nevoie
de: foi sau carton A3 /A4 de culoare negru, care să creeze acel contrast dorit cu făina de g râu,
albă fi ecare personaj din poveste, este decupat, pentru a le avea la îndemână, atunci când vor
68
fi expuse pe coala de carton negru, de f ăină albă de grâu și o sită mică, pentru a putea cerne
făina pe silueta personajului. Pe aceste coli de carton, în funcție de ierarhia evenimentelor,
dintr -o poveste se așează siluetele personajelor d in poveste, iar făina de grâu este cernută,
deasupra siluetei, până când aceasta este bine acoperită de praful de făină, a poi se ridică cu
grijă de pe foaia de hârtie, astfel că în locul siluetei, va rămâne forma care îți indică
persona jul poveștii.
De exe mplu, pentru povestea ”Ridichea u riașă”, pe coala de carton va fi expusă
ridichea uriasă și personajele poveștii în ordinea succesiunii întâmplării, care va fi pudrată cu
faină, odată conturată bine va fi extrasă cu grijă, iar în locul ei pe hârtia neag ră va rămâne
forma unei ridichi și a personajelor.
Copiii sunt implicați în toată activitatea, câte unul pe rând vor fi prezenți să aranjeze
siluetele, să cearnă făina, să de numească personajele și nu în ultimul rând să citescă în făină,
povestea ”Ridichea ur iașă”.
Această metodă este una creativă, ce ține de atenție, perspicacitate, de delicatețe și nu
în ultimul timp de comu nicare liberă și expresivă. Astfe l copiii timizi pot fi incluși cu succes
la activitate, dându -le posibilitatea să plaseze ei siluetele, copiii agili să cearnă făina, iar cei
meticuloși să ia cu grijă siluetele pudrate, astfel încât făina să nu fie împrăștiată de pe ele .
Copiii comunicativi vor fi puși să -și exprime idelile proprii, să -și valorizeze
capacitățile de buni comunicatori.
Prin intermediul acestei metode sunt valorizate toate procesele psihologice ale
copiilor, de la gândire, memorie, memorie vizuală, atenție, limbaj și voință, iar încrederea de
sine își face încet încet prezența, astfel ca cel timid de ieri să devină cel activ d e astăzi.
69
Fig.2 – Povestea din făină
Metoda mănușii povestitoare este o metodă care va stimula imagin ația și
creativitatea. Prin intermediul acestei metode putem interacționa mai ușor cu preșcolarii, tot
ceea ce trebuie să facem, este să intr oducem mănu șa pe mână, iar ei vor adora să vadă cum
personajele vor prinde viață, deoarece f iecărui personaj î i este alocat c âte un deget și fiecare
deget în parte atrage aten ția copilului în moduri diferite .
Ce am folosit :
– fetru în culori diferite
– mănușă
– foarfecă
– pistol de lipit
– ac și ață
– umplutură de la o jucărie de pluș mai veche
Am confecționat cei trei purceluși, lupul și căsuțele. După ce am decupat și
confecționat fiecare personaj, am lipit fiecare piesă la locul ei. Apoi am trecut la pov estea
tactilă. Am povestit o variantă scurtă a celor trei purceluși. Pe măsură ce spuneam povestea,
conduceam degețelele copilului, pe fiecare personaj. Povestea a avut un farmec aparte!
70
Fig.3 – Mănușa povestitoare
Metoda geamantanului călător este o metodă de învățare prin studiu pe imagini d in
povești, poezii sau cântece/obiecte/jetoane/siluete/mănuși povestitoare/ covor povestitor/
diverse materiale pentru dezvoltarea comunicării copil -copil și experimentarea rolului
educatoarei.
Prin intermediul acestei metode copiii învață să analizeze un text pe baza unei
strategii exacte, învață să a rgumenteze și să suțină o idee.
Fig.4 – Geamantanul călător
71
Metoda covorului povestitor
Stimulează creativitatea, întărește relația dintre povestitor și ascultător, ajută la
dezvoltarea morală a copiilor, îi învață să capete încredere în forțele proprii, să -și depășească
temerile și fobiile, este o metodă de relaxare prin faptul că intră într -un univers fantastic și
distractiv, este o formă de joc în care învață semnificațiile vieții, învață lucruri noi, expresii și
cuvinte noi.
De ce covor? De ce povestitor? Covor, pentru că în loc de carte, povestea este expusă
în imagini pe un material textil de dimensiunea unui mic covor, care este prezentat pe jos, pe
podea, la nivelul unde se petrec majoritatea acțiunilor pentru și cu copii. Povestitor, deoarece
covorul și personajele sunt făcute astfel încât să putem desfășura povestea de la început până
la sfârșit pe acest suport.
Copiii vor fi încântați de poveste a spusă pe covor, de îndemnul transmis prin
intermediul ei și își vor exprima dorința de a mai vedea și alte covorașe povestitoare. Cartea
care a constituit baza poveștii a stat tot timpul alături, iar la sfârșitul activității, educatoare a
va relua poveste a, urmărind ilustrațiile din carte. Momentul fiind unul interactiv, copiii
participând la rostirea formulei de început "A fost odată ca niciodată …" se transformă în "Și
când covorul s -a desfăcut,/ Povestea a și înce put!" sau "Covorul se derulează/ Și pove stea
demarează", cu personaje, piese care se mișcă etc., iar finalul "Și am încălecat pe -o șa și v -am
spus povestea așa" devine "Și când povestea s -a terminat,/ Covorul l -am și rulat". De obicei
cartea, covorul și personajele din poveste se găsesc într -un g eamantan călător/sac plin cu
povești.
Fig.5 – Covorul povestitor
72
DENUMIRE PROGRAM: ,,CĂLĂTOR ÎN LUMEA POVEȘTILOR”
ARGUMENT
Limbajul reprezintă modul cel mai direct și adesea cel mai la îndemâna copiilor de
exprimare a creativității. Pornind de la memorarea, la început mecanică și apoi tot mai
conștientă a cuvintelor, expresiilor, copiii ajung să le folosească în context e noi, atât cu sens
real, dar și cu sens figurat.
În acest ultim caz putem vorbi de tendința clară a copilului de a inventa, de a crea în
materie de com unicare. Dar pent ru a cre a în mod conștient copilul trebuie să aibă exemple, să
trăiască prin povești, povestiri.
Sarcina educatoarei rămâne aceea de a identifica, de a folosi metode pentru a dezvolta
potențialul creativ al fiecă rui copil, călăuzindu -l într -o lume minunată , fascinantă a
poveștilor.
Tocmai acest lucru își propune activitățile din acest program educativ de dezvoltare al
limbajului prin intermediul poveștilor.
Implicarea în acest program le oferă posibilitatea copiil or de a-și exprima propriile
trăiri, dezvoltându -le limbajul, dar și celelalte funcții cognitive: imaginația, creativitatea,
atenția, memoria. Astfel sub atenta îndrumare a cadrului didactic, copilul își creează propria
poveste unde întâmplările, personaje le sunt transpuse în plan real .
SCOPUL PROGRAMULUI : Dezvoltarea limbajului și îmbogățirea vocabularului
cu cuvinte și ex presii noi. Exprimarea în propoziții simple sau complexe, corecte din punct de
vedere gramatical.
OBIECTIVELE SPECIFICE PROGRAMULUI :
O1 – Crearea unor structuri verbale, povestiri, mici dramatizări, utilizând elemente
expresive ;
O2 – Înțelegerea și transmiterea unor mesaje simple pe baza unei întâmplări/povestiri ;
O3 – Participă la activitățile de grup în situații uzuale, în calitate de vorbi tor.
GRUPUL ȚINTĂ : preșcolarii din grupa mijlocie ,,Furnicuțele” de la Grădinița cu
program prelungit „Prichindeii ”;
BENEFICIARII PROGRAMULUI : Beneficiari dir ecți: preșcolarii din grupa
mijlocie ,,Furnicuțele ” de la Grădinița cu program prelungit „Pri chindeii ”;
Beneficiari indirecți: familiile preșcolarilor, c adrele didactice.
RESURSE PROIECT:
a) Resurse umane: preșcolari, educatoare.
b) Resurse temporale: durata proiectului: octombrie 2019 – iunie 2020;
73
c) Resurse mat eriale: cărți ilustrate pentru copii, planșe, măști, diferite articole
vestimentare, siluete pentru teatru de păpuși, silu ete din fetru, jetoane, jucării etc.;
d) Resurse informaționale: programu l scris, evidența participanților din cadrul
programului educativ , portofoliul programului educativ , diplome pentru preșcolari.
DURATA : Octombrie 2019 – iunie 2020.
ACTIVITĂȚILE PROGRAM ULUI EDUCATIV
Activitatea derulată în cadrul programului a pornit de la opționalul ,,În lumea
poveștilor ”, unde conținuturile învățării(teatru de păpuși, joc d e rol, dramatizări, povești
clasice, etc.) au fost îmbogățite cu noțiuni, cunoștințe, personaje noi create de copii din
experiența lor reală sau imagina ră. Pornind de la un obiect, personaj descris sau povestit de
către copii, am adunat informații, am conf ecționat material cu ajutorul copiilor, iar mai apoi
implicând toți preșcolarii am creat o poveste.
Programul a urmărit implicarea tuturor preș colarilor prin realizarea unor dramatizări,
joc de rol, povești create, teatru de păpuși pentru a le dezvolta ca pacitatea de transmitere,
înțelegere a textului utilizând un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical. Prin
mijloacele de realizare în cadrul poveștilor unde copiii au fost implicați direct s-a urmărit să
utilizeze o vorbire dialogată cu nua nțarea vocii, intonație corectă.
Rolul meu a fost de a -i stimula , ajuta pe copii să își exprime în mod liber propriile idei
chiar dacă unii dintre ei reușesc cu greu să își găsească cuvintele și să se exprime în propoziții
simple de 2 -3 cuvinte. Dar în aceeași măsură am dorit să îi stimulez mai mult pe cei cu
abilități de comunicare foarte dezvoltate, să reușească, să transmită și să transpună cu ajutorul
personajelor din poveste cât mai multe idei în enunțuri dezvoltate.
Activitățile de dezvoltare a limbajului desfășurate în cadrul programului educativ
sunt:
1. ÎN ȚARA LEGUMELOR
2. BUCURIA TEATRULUI DE PĂPUȘI
3. POVESTEA LUI MOȘ NICOLAE
4. ȘORȚULEȚUL CU POVEȘTI
5. GEAMANTANUL FERMECAT
6. POVEȘTI DIN MÂNUȚE CREATE
7. POVESTEA – PRIETENA MEA
74
Evaluarea programului educativ s-a realiza t în mediul on -line datorită situației
impuse, prin crearea unor scene din povești, personaje din povești, m ici dramatizări de către
copii.
ACTIVITĂȚILE PROGRAM ULUI EDUCATIV
1. ÎN ȚARA LEGUMELOR
Odată cu sosirea anotimpului toamna am pregătit pentru amenajar ea sălii de grupă , un
coș cu legume specifice acestui anotimp. Copiii au observat coș ul cu legume ș i au fost foarte
încântaț i de acesta. În cadrul Întâlnirii de dimineață copiii, au realizat salutul recitând poezia:
,,În cerc toți ne așezăm/Și pe rând ne s alutăm/Vedem cine e prezent/Poate cine e absent… ”.
Prezența s -a realizat la panoul de prezență unde fiecare la auzirea numelui și -a atașat poza lui,
astfel încât la sfârșit am putut vedea copiii prezenți. C alendarul naturii s -a completat cu
imaginile car e reprezintă vremea din acel moment. Noutatea zilei conduce copiii spre ceea
ce se v -a întâmpla la această activitate. Le voi povesti copiilor că în drum spre grădiniță m –
am întâlnit cu Zâna Toamnă care mi -a dăruit ace st coș cu legume.
Atunci , o fetiță, A na a venit ș i m-a intrebat: „Ce legume aveți în coș?”, un băiat,
Patrick, i -a răspuns: „Legume de toamnă: roșii, morcovi, cartofi, dovleac, ardei etc.!” De la o
simplă î ntrebare a unui c opil, toți cei prezenți în grupă au început să discute pe marginea
acestui subiect, al legumelor de toamnă. Văzându -le entuziasmul și cunoștinț ele legate de
legume, am realizat că este momentul să solicit fiecare copil să al eagă și să spună ce știe
despre leguma luată din coș. Discuțiile au fost următoarele: ,,Ardeiul este galben ”/,,Cartoful
are forma rotundă“/,,Ceapa pișcă”/,,Mama face supă de legume”, etc.
Astfel în cadrul activității din programul educativ propus, pornind de la Noutatea zilei
unde copiii au descoperit și au explorat legumele vom creea o poveste cu început dat
împreună. În cadrul sectorului Artă copiii au realizat și confecționa t propriile legume
personalizate pe care le vor fol osi în activitatea de povestire.
Povestire cu început dat, cu titlul ,,În țara legumelor ”
Desfășurarea activității :
Introducerea în activitate se realizează printr -o scurtă discuție despre vitaminele care
se găsesc în legumele de toamnă. Voi creea un cadru adecvat temei alese și voi expune
începutul povestirii pentru a trezi curiozitatea și interesul , pentru aceasta solicitând imagin ația
creativă și starea emoțională a copiilor.
,,Țara Copiilor Voinici. Așa se numea locul cu munți înalți, câmpii bogate cu holde de
grâu aurii și râuri limpezi. Aici locuiau toți copiii sănătoși și frumoși și nu existau copii
75
bolnavi. Și asta pentru că t oți copiii mâncau în fiecare zi foarte multe legume și făceau mult
sport. Într -o zi, copiii și -au dat seama că….. ”
Acum voi îndruma povestirea fiecărui copil prin întrebări ajutătoare, corectându -le și
eventualele greșeli de exprimare. Copiii au fost foa rte încântați și s -au străduit să creeze
propria poveste, unii au spus că : ,,legumele au fost furate din grădină de către iepuraș și duse
în altă țară ”/alt copil a spus ca legumele ,,s -au transformat în copii și s -au jucat
împreună”/,,legumele au devenit u riașe și nu mai puteau fi mâncate”. Copiii au folosit
legumele personalizate de ei în cadrul acestei povești, iar la sfârșitul activității s -au gândit să
o numească ,,În țara legumelor” , deoarece toate legumele conțin vitamine și contribuie la
sănătatea lo r. Majoritatea interven țiilor(povestiril or) a mai multor copii, au fost valorificate în
structura aceleiași povestiri devenind una complexă. Încheierea activității a constat în
aprecierea creației fiecărui copil, evidențiindu -se bogăția și originalitatea c onținutului precum
și corect area greșelilor de exprim are.
Fig.6 – Confecționare legume Fig.7 – Legume personalizate
Fig.8 – Povestea legumelor
76
2. BUCURIA TEATRULUI DE PĂPUȘI
Dimineața în cadrul activităților liber alese și anume – jocul liber, joaca copiilor
reflectă de cele mai multe ori ceea ce i -a impresionat mai puternic în ambianța de acasă.
Copiii se joacă bucuroși ,,De -a teatrul ” cu ajutorul materialelor dispuse la sectorul Joc de rol .
Am urmărit dezvoltarea aptitudinii lo r de a exprima o anumita idee sau o scurtă acțiune prin
jocul cu păpușile de mână, până la primele încer cări de dramatizare a unei povești. Pas cu
pas, am constatat măsura în care teatrul de păpuși jucat de copii se înscrie în ansamblul
activității lor cre atoare. Cu ajutorul activităților de teatru copilul pătrunde mai adânc în lumea
sentimentelor și a trăirilor din poveste sau basm. Copiii preșcolari iau atitudine, gândesc, simt
și acționează la fel ca personajele, trăind sentimente de compasiune față de e roii din povești,
oameni sau animale. Prin aceste activități preșcolarii devin mai comunicativi, mai sociabili,
timiditatea dispare și devin mai încrezători în puterile lor.
În cadrul Întâlnirii de dimineață la Noutatea zilei am folosit ca element surpriză –
Mănușa povestitoare. Fiecare copil a mânuit mănușa, atribuind fiecărui deget câte un personaj
din povestea Scufița Roșie pe care l -a descris cu propriile cuvinte. Deoarece majoritatea
copiilor au reușit să descrie personajele și chiar unele întâmplări di n poveste, am decis
împreună cu preșcolarii să intrăm în rolul personajelor. În cadrul programului am realizat un
teatru de păpuși pornind de la povestea ScufițaRoșie. Știm cu toții că povestea Scufița Roșie
este una dint re cele mai îndrăgite de copii, reușind astfel să punem în practică acțiunea acestei
povești. Copiii au intrat ușor în rolul personajelor, reușind să redea și să descrie acțiunile,
imitând glasul personajelor(,,Bunico de ce ai urechile așa de lungi? ”/,,Ca să te aud mai
bine! ”). În această a ctivitate am reușit să implic și copiii care uneori nu doresc să participe la
activități. Fiecare copil a reprodus anumite replici din poveste, iar alții s -au folosit de
imaginația lor și au inventat singuri replici noi dând curs acțiunii. Cu ajutorul meto dei
Mănușa povestitoare, preșcolarii și -au însușit și consolidat cunoștințele, noțiunile despre
personaje realizând cu succes punerea în practică a teatrului de păpuși cu aceeași temă.
77
Fig.9 – Teatru de păpuși
3. POVESTEA LUI MOȘ NICOLAE
PROIECT DIDACTIC
UNITATEA: Grădinița cu P.P ,,PRICHINDEII ”
EDUCATOARE: Cîrje Ancuța
GRUPA: Mijlocie (nivel I)
DATA: 05 .12.2019
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Cum exprimăm ceea ce simțim?
TEMA PROIECTULUI: Bucurie dăruim/ Bucurie noi primim!
SUBTEMA: Dăruim din suflet!
DOME NII EXPERIENȚIALE: DLC/DOS
DISCIPLINA: Educarea limbajului/Activitate practică
TEMA ACTIVITĂȚII : ,, Nicolae, Moșul Sfânt!”
FORM A DE REALIZARE: Activitate integrată: ADP+ADE(DLC/DOS ) +
ALA1+ALA2
MIJLOC DE REA LIZARE: povestirea educatoarei+ șnuruire/lipire+jo curi și activități
didactice alese
FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe grupe, individual
TIPUL DE ACTIVITATE: transmitere de noi cunoștințe
LOCUL DESFĂȘURĂRII: Sala de grupă
DURATA: o zi
SCOP: Formarea creativității și expresivității limbajului oral; Consolid area unor
abilităț i practice spe cifice nivelului de dezvoltare.
78
ELEMENTE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII INTEGRATE:
– ADP: Întâlnirea de dimineață: ,, Nicolae, Moșul Sfânt!”
– ADE: DLC – ”Povestea lui Moș Nicolae” – povestirea educatoarei
– ALA1: Știință: „Ajută -l pe Moș Nicolae să ajungă la cizmulițe”/„Ajută -l pe
Moș Nicolae să ajungă la cadouri”(labirint)
Construcții –,,Căsuța lui Moș Nicolae”
Artă: DOS – Activitate practică : ,,Ghetuța lui Moș Nicolae” –
decor are ,lipire
– ALA2 – ,,Plimbă ghetuța’’ – joc liniștitor
DIMENSIUNI ALE DEZVOLTĂRII:
1. Mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute;
2. Mesaje orale în diverse situații de comunicare;
3. Final izarea sarcinilor și acțiunilor (persistență în activități);
4. Conceptul de sine;
5. Activare și manifestare a potențialului creativ.
COMPORTAMENTE VIZATE:
1. Exersează, cu sprijin, ascultarea activă a unui mesaj, în vedere a înțelegerii și
receptării lui (comunicare receptivă)
2. Demonstrează înțelegerea unui mesa j oral, ca urmare a valorificării ideilor,
emoțiilor, semnif icațiilor etc. (comunicare expresivă)
3. Demonstrează capacitate de comunicare clară a unor idei, nevoi, curiozități, acțiuni,
emoții proprii (comunicare expresivă)
4. Respectă regulile de exprimar e corectă, în diferite contexte de comunicare
5. Realizează sarcinile de lucru cu consecvență
6. Integrează ajutorul primit, pentru realizarea sarcinilor de lucru la care întâmpină
dificultăți
7. Participă la activitățile de grup și la activitățile de joc în calitate de auditor
8. Exersează, cu sprijin, autoaprecierea pozitivă, în diferite situații educaționale.
9. Manifestă cre ativitate în activități diverse
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – Să asculte cu atenție conținutul poveștii;
O2 – Să rețină titlul pove știi;
O3 – Să identifice personajele din povestirea „Povestea lui Moș Nicolae”;
O4 – Să formuleze răspunsuri cu privire la personajele din poveste;
79
O5 – Să redea conținutul povestirii pe baza covorului povestitor în succesiunea
cronologic ă a desfășurării e venimentelor;
O6 – Să-și îmbogățească vocabularul cu cuvinte și expresii noi.
O7 – Să utilizeze materialele puse la dispoziție p entru realizarea temei propuse;
1. ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ:
ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ: „Nicolae, Moșul Sfânt!” -convorbire
Salutul; Prezența; Calendarul Naturii; Noutatea zilei; Activitatea de grup : «Cum ne
simțim astăzi ?» (alegerea simbolului corespunzător) ; Observarea sălii de grupă ; Noutățile
zilei, Gimnastica: ,, Înviorarea”.
RUTINE: Primirea copiilor ; «Ne pregătim pentru activități »; Deprinderea de a
manifesta tolera nță și bunătate : « Vreau să fiu bun!» ; Deprinderi de igienă personală și
colectivă, Micul dejun – deprinderea de a nu exag era cu consumul de dulciuri: ,, Mănânc
ciocolată, dar doar o bucată.”
TRANZIȚII:
Joc d e miș care – ”Fuga la ghetuță!”(Momentul mișcar e), ”Hai pe centre să
lucrăm/Și ca moșii ne -aplecăm!”
2. ACTIVITĂȚI ȘI JOCURI DIDACTICE ALESE PE CENTRE DE INTERES:
a. CONSTRUCȚII
TEMA : „Căsuța lui Moș Nicolae”
Sarcina didactică: copiii trebuie să construias că din materialele puse la dispoziție
pentru a reda tema propusă;
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul.
Material didactic: cuburi, piese lego.
Forma de organizare: pe grupuri mici.
b. ȘTIINȚĂ:
TEMA : „Ajută -l pe Moș N icolae să ajungă l a cizmulițe” /„Ajută -l pe Moș Nicolae să
ajungă la cadouri”(labirint)
Sarcina didactică: copiii trebuie să rezolve labirintul de pe fișa de lucru;
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul.
Material didac tic: fișa de lucru, creioane colorate.
Forma de organizare: pe grupuri mici.
80
c. ARTĂ
TEMA : ,,Ghetuța lui Moș Nicolae”
Sarcina didactică: copiii vor decupa ghetuțele utilizând materialele puse la dispoziție
pentru a realiza tema.
Strategii didactice:
Meto de și procedee: conversația, explicația, exercițiul – activitate practică
Material didactic: ghetuțe, foarfecă
Forma de organizare: pe grupuri mici.
3. ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERIENȚIALE:
1. Domeniul experiențial Limbă și comunicare – Educarea limbajului
2. Domeniul experiențial Om si societate – Activitate practică
STRATEGII DIDACTICE:
1. METODE ȘI PROCEDEE: surpriza, conversația, expl icația, demonstrația,
expunerea , metoda covorului povestitor , exercițiul, observația, jocul (,,Adevarat sau fals?” –
joc distractiv), problematizarea, turul galeriei.
2. MIJLOACE DIDACTICE: covorul povestitor reprezentând p rincipale
momente din povestea ,, Povestea lui Moș Nicolae”, personajele detașabile din poveste,
ghetuțe, lipici, elemente decorative, coșulețe, dischete de bumbac, șervetele umede, ecusoane,
panou de afișat.
3. FORME DE ORGANIZARE: frontal, pe grupuri, individual.
4. FORME DE EVALUARE: continuă, aprecieri verbale, prin utilizarea
produselor finale pentru organizarea expoziției.
4. ACTIVITĂȚI ȘI JOCURI DIDA CTICE ALESE 2:
JOC DISTRACTIV CU REGULI
TEMA : „Plimbă ghetuța”
Sarcina didactică: copiii trebuie să se grupeze după cerință, să se raporteze la spațiul
dat și să respecte regulile de joc cunoscute.
Strategii didactice:
Metode și procedee: explicația, exer cițiul, conversația, jocul
Material didactic: ghetuță;
Forma de organizare: în grup
BIBLIOGRAFIE
• Curriculum pentru educație timpurie 2019;
81
• Glava A., Pascal M., Tătaru L. – Educație timpurie – Ghid metodic pentru
aplicarea curriculumului preșcolar”, Ed . Paralela 45 Pitești, 2009;
• Ezechil L., Lăzărescu P., – Laborator preșcolar – ghid metodologi c”, Ed. V&I,
INTEGRAL București (2001).
• Breban, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela, – Metode
interactive de grup – Ghid metodic , Editura Arv es, Pitești, 2002.
SCENARIUL ZILEI
Activitatea zilei va începe cu ÎNTÂLNIREA DE DIMI NEAȚĂ. Voi saluta copiii ca
de obicei „Bună dimineața, dragii mei!” și în demnul: „Pe scăunele ne -așezăm/ Și frumos ne
salutăm!” În timpul acestei activități, copiii stau pe scăunele, în semicerc, pentru a se putea
vedea mai bine ș i a relaționa în bune condiții.
Salutul/Prezența
,,Dimineața a sosit,
Toți copiii au venit.
În semicerc să ne adunăm,
Pe scăunele ne așezăm,
Cu toții ne salutăm:
-Bună dimineața, copii,
A-nceput o n ouă zi!’’
Această etapă este un prilej în care copiii conștientizează componen ța grupului,
eventualii absenți(fiecare copil prezent î și va prinde fot ografia pe panoul cu cizmulița) ; ei pot
discuta motivele pentru care unii colegi lipsesc, aceasta fiind înc ă o modalitate prin care se
consolidează relațiile în cadrul grupului.
Calendarul naturii . Este prezentat de copii îndrumați de educatoare pe bază de
întrebări.
Se vor stabili coordonatele: data, luna și aspecte caracteristice. Se vor folosi cartonașe,
jetoane, di ferite imagini adecvate temei/momentului/ anotimpului.
Noutatea zilei. În această etapă a întâlnirii voi purta o discuție cu copiii
premergatoare sărbatorii care urmează și anume: Sfântul Nicolae. Bucuria așteptării Moșului
care împarte daruri copii lor cuminți a pornit o serie de întrebări din partea copiilor.
ACTIVITATEA PE DOMENII EXPERIENȚIALE În cadrul domeniului Limbă și
comunicare se prezintă elementul -surpriză, realizându -se captarea și orientarea atenției: Voi
prezenta copiilor sacul pe care l-am primit de la un spiriduș în care voi găsi o scrisoare de la
82
Moș Nicolae, acesta spunându –le că vor asculta povestea lui, si anume ,,Povestea lui Moș
Nicolae “. Povestirea se va desfășura cu întreaga grupă . Voi anunța titlul poveștii: “ Poves tea
lui Moș Nicolae”. După anunț area titlului voi povesti clar și expresiv, pentru a trezi emoții și
pentru a asigura motivația învățării. Pe parcurs, le voi prezenta copiilor covorul povestitor
reprezentat prin scene care sugerează conținutul povestii si se extrag di n săculeț personajele
poveș tii. În continuare voi prezenta conținutul povestirii, clar și expresiv, folosind un ton și o
mimică adecvată, modelându -mi vocea pentru a imita personajele, nuanțând astfel expunerea
în funcție de stările afective pe care le imp lică povestirea. Copiii urmăresc pe covorul
povestitor ordinea desfășurării întâmplărilor din poveste. De asemenea,voi sublinia înțelesul
unor cuvinte, expresii sau fraze.
Tranziția 1: Trecerea către activitățile ALA1 se va realiza prin tranziț ia: ”Hai pe
centre să lucrăm/ Și ca moșii ne -aplecăm!”. Voi face astfel trecerea la etapa următoare a
activității, desfășurată la centrele de activitate. Voi oferi co piilor un coșuleț cu ecusoane,
îndemnându -i să-și aleagă fiecare câte unul. În funcție de aceste ecusoa ne, copiii se vor grupa
la centre. Aceste ecusoane reprezintă imagini semnificative ale temei de la fiecare
centru(Construcții – Casuța lui Moș Nicolae, Știință – Labirint și Artă – Ghetuțe) și vor fi
prinse în piept copiilor. Tranziția se va reali za print r-o secvență de mișcare . Încolonați, copiii
vor merge și se vor opri la centrele anunțate de educatoare, care sunt deschise. Vor fi
prezentate materialele și sarcinile de la fiecare sector:
– La centrul ,,Știință”: „Ajută -l pe Moș Nicolae să ajungă la cizmul ițe”
/„Ajuta -l pe Moș Nicolae să ajungă la cadouri”(labirint) – preșcolarii vor rezolva fișa
de lucru;
– La centrul ,,Construcții” – ”Căsuța lui Moș Nicolae” – vom construi
casa l ui Moș Nicolae
– La centrul ,,Artă”: DOS – Activitate practică : ,,Ghetuța lui Moș
Nicolae” – copiii vor decupa ghetuța folosind materialele puse la dispoziție.
În final, vor fi evaluate rezultatele activității la toate centrele de activitate. Se vor
face aprecieri globale și individuale.
Tranziția 2: Trecerea de la activităț ile pe ce ntre la ALA II se face prin tranziția ,,
Fuga la ghetuță”. Această tranziție va reprezenta și momentul de miș care al zilei. Jocul se
va desfășura astfel: într -un capăt al sălii de grupă va fi aș ezat un panou cu o ghet uță,
preșcolarii vor fi așezați în colo ană și la bă taia din palme a educatoarei, fiecare copil va
alerga până la panou și se va întoarce , bătând palma cu copilul urmă tor care va relua
traseul.
83
Va urma jocul liniștitor: ,, Plimbă ghetuța”.
Preșcolarii împreu nă cu educatoarea se vor așeza î n semic erc pe covor, se ale ge un
copil la care va fi ghetuț a. La o bătaie din palme a educatoarei, ghetuța va fi plimbată din
mână în mână până la urmatoarea bătaie din palme , când se va schimba direcț ia de plimbare a
ghetu ței. În cazul în care ghetuța este scăpa tă din mână , copilul respectiv va ieș i din joc.
Complica rea jocului se va face prin două bătăi din palme când ghetuța se va da copilului din
față.
84
EVENIMENTELE
INSTRUIRII CONȚINUTUL
ȘTIINȚIFIC STRATEGII DIDACTICE EVALUARE
Procedurale Materiale Organiz atorice
MOMENT
ORGANIZATORIC Crearea condițiilor necesare bunei
desfășurări a activității:
-Aerisirea sălii de grupă
-Aranjarea materialelor pe
centrele de activitate
-Așezarea scaunelor pentru
Întâlnirea de dimineață
-Intrarea copiilor în clasă. scăunele,
materialele de la
fiecare centru Frontal
CAPTAREA
ATENȚIEI După ce au sosit toți copiii, le propun
să jucăm un joc pentru a realiza
Întâlnirea de dimineață . În timpul
acestei activități, copiii stau pe
scăunele, pentru a se putea vedea mai
bine și a relaționa în bune condiții.
Salutul:
,,Dimineața a sosit,
Toți copiii au venit.
În semicerc să ne adunăm,
Pe scăunele ne așezăm,
Cu toții ne salutăm: Conversația
Explicația Panou imagini
Moș Nicolae
frontal
individual observarea
comportamentu lui
copiilor
aprecierea
răspunsurilor
85
-Bună dimineața, copii,
A-nceput o nouă zi!’’
Se verifică prezența prin prinderea
fotografiilor cu preșcolarii prezenți pe
panoul cu ghetuț a și se poartă o
scurtă discuție despre starea vremii,
completându -se Calendarul naturii .
Se prezintă apoi elementul -surpriză,
realizându -se captarea și orientarea
atenției : un sac primit de la un
spiriduș, trim is de către Moș Nicolae
și o scrisoare î n care ac esta spune că
ar dori să ascultăm povestea sa . Panou ghetuța
prezenț a
Fotografii
preșcolari
Calendarul naturii
Sacul cu surprize
Scrisoarea
ANUNȚAREA
TEMEI ȘI A
OBIECTIVELOR
Voi anunța apoi tema și obiectivele
activității , reamintind copiilor
finalitatea proiectului anunțată încă
de la începutul săptămânii. As tăzi o
să vă spun o poveste frumoasă despre
Moș Nicolae și alte personaje. Conversația
Explicația
Frontal
observarea
comportamentu lui
copiilor
86
PREZENTAREA
CONȚINUTULUI ȘI
DIRIJAREA
ÎNVĂȚĂRII
Povestirea se va desfășura cu întreaga
grupă, constituind activitatea de
grup din cadrul În tâlnirii de
dimineață. Voi anunța titlul poveștii
după care voi povesti clar și expresiv,
pentru a trezi emoții și pentru a
asigura motivația învățării. Pe
parcurs, le voi prezenta copiilor
covorul povestitor reprezentat prin
scene care sugerează conținutul
poveștii și se extrag din săculeț
personajele poveș tii. În continuare
voi prezenta conținutul povestirii,
clar și expresiv, folosind un ton și o
mimică adecvată, modelându -mi
vocea pentru a imita personajele,
nuanțând astfel expunerea în funcție
de stările afective pe care le implică
povestirea. De asemenea, voi sublinia
înțelesul unor cuvinte, expresii sau
fraze. Conversația
Explicația
Povestirea
Conversația
Explicația
Covorul
povestitor
Personajele
povestii
detasabile
Frontal
observarea
comportamentu lui
copiilor, a capacității
de menținer e a
atenției
87
Pentru a se a junge la planul de idei al
poveștii se va prezenta o planșă cu un
fulg care are la fiecare varf câte un
fulg pe care este câte o întrebare ,
astfel preșcolarii vor răspunde la
următoarele întrebă ri:
1. Care sunt personajele
poveș tii?
2. Cine le-a ajutat pe cele tr ei
fete și pe tată l lor?
3. De ce le -a ajutat Moșul cu
barba albă pe cele trei fete?
4. Cum le -a ajutat Moș
Nicolae pe cele trei fete?
5. Unde s -a petrecut
întâmplarea?
6. Când le -a ajutat Moș ul pe
cele trei fete?
PLANUL DE IDEI AL POVEȘTII
1. Prezentarea unui sat înd epărtat și a
unui tată văduv și sărac care avea trei Demonstrația
Exercițiul
Problematizare
a
Planșa cu fulg și
întrebă ri
Frontal
Frontal
Individual
observarea
comportamentu lui
copiilor
88
fete mâ ndre.
2. Tatăl le anunță pe cele trei fete că
din cauza sărăciei trebuie să își
trăiască viața aș a cum pot.
3. Fetele se roagă plângând pentru a
fi ajutate să scape de saracie.
4. Ruga le este a scultată și un Moș
frumos cu barba albă le lasă la
fereastră o punga cu bani.
5. Bucuria și mulțumirea tatălui ș i a
celor trei fete pentru ajutorul primit.
6. De atunci Moșul cel cu barba albă
lasă î n ghete nuci, mere ș i covrigei
pentru c opilașii cuminți dar și o
nuielușă pentru cei mai năzdră vani.
Pentru ca activitatea să fie distractivă ,
fixarea conținutul ui poveștii se face
prin jocul ,, Adevărat sau fals?”
Educatoarea emite enunțuri corelate
conținutului din povestire și solicită
copiilor să exprime ver idicitatea
Conversația
Explicația
Dem onstrația
Pe grupe
Individual
89
OBȚINEREA
PERFORMANȚEI
acestora.
Copiii sunt apreciați pentru felul cum
au gândit, cum au răspuns la întrebări
și cum au lucrat și sunt încurajați să
apeleze la ajutorul colegilor.
Voi face astfel trecerea la etapa
următoare a activității, desfășurată la
centrele de a ctivitate.
Tranziția se va realiza printr -o
secvență de mișcare:
,,Hai pe centre să lucrăm/ Și ca moșii
ne-aplecăm! ”.
Voi oferi co piilor un coșuleț cu
ecusoane, î ndemnându -i să-și aleagă
fiecare câte unul. În funcție de aceste
ecusoane, copiii se vor grupa la
centre. Aceste ecusoane reprezintă
imagini semnificative ale temei de la
fiecare centru(Construcții – Căsuța
lui Moș Nicolae, Știință – Labirint și
Artă – Ghetuțe) și vor fi prinse în
Exercițiul
Problemati –
zarea
Coșuleț
Ecusoane
Cuburi
Fișe de lucru
Ghetuț e
analiza
produselor activității
90
piept copiilor. Încolonați, copiii vor
merge și se vor opri la centr ele
anunțate de educatoare, care sunt
deschise. Vor fi prezentate
materialele și sarcinile de la fiecare
sector:
La centrul ,, Știință”: „Ajută -l
pe Moș Nicolae să ajungă la
cizmulițe” /„Ajuta -l pe Moș Nicolae
să ajungă la cadouri”(labirint) – vom
rezolva o fișa de lucru ,unde va trebui
sa gasiti drumul lui Mos Nicolae la
ghetute , respectiv la cadouri.
La centrul ,,Construcții” –
”Căsuța lui Moș Nicolae” – vom
construi c asa lui Moș Nicolae
La centrul ,, Artă”: DOS –
Activitate practică : ,,Ghetuța lui Moș
Nicolae” – vom decupa ghetuța
folosind materialele puse la
dispoziție. (voi explica etapele de Element e de
decor
Lipici
Șnur
Foarfec ă
Ghetuțe
Panou cu
cizmuliț e model
91
lucru pentru fiecare grupă ).
Înainte de î nceperea lucrului vom
face exercițiile de încalzire a
mâinilor : – „Plouă”, „cântăm la pian”,
„mâinile în față, deschidem și
închidem pumnii”. Pe parcursul
activității voi da indicații cu privire la
respectarea cerințelor și a tehnicilor
de lucru. De asemenea voi atrage
atenția asupra aplicării unei cantități
potrivite de lipici, pentru a păstra
aspectul îngrijit al lucrării . Voi da
indicații acolo unde este cazul și voi
nota numele copiilor pe lucrări.
EVALUAREA În final, vor fi evaluate rezultatele
activității la toate centrele de
activitate. Se vor face aprecieri
globa le asupra participării copiilor și
a modului de lucru pe parcursul
activității. conversația
turul galeriei
Panou cu lucră ri frontal
analiza
modului de rezolvare
a sarcinilor
92
ÎNCHEIERE
A ACTIVITĂȚII Tranziț ia 2: Tre cerea de la activităț ile
pe centr e la ALA II se face prin
tranziția ,, Fuga la ghetuță”. Această
tranziție va reprezenta și momentul
de miș care al zilei. Jocul se va
desfașura astfel: într -un capăt al sălii
de grupă va fi așezat un panou cu o
ghetuță, preșcolarii vor fi așezați în
coloană și la bă taia din palme a
educatoarei, fiecare copil va alerga
până la panou și se va întoarce,
bătând palma cu copilul urmă tor care
va relua traseul.
Va urma jocul liniștitor: “Plimbă
ghetuța”.
Preșcolarii împreu nă cu educatoarea
se vor așeza î n semicerc pe covor, se
alege u n copil la care va fi ghetuț a.
La o bătaie din palme a educatoarei,
ghetuța va fi plimbată din mână în
mână până la urmatoarea bă taie din
Jocul Planș a cu ghetuta
Ghetuț a
frontal
aprecieri
verbale
stimulente
93
palme ,când se va schimba direcția de
plimbare a ghetuț ei. În cazul în care
ghetuța este scăpată d in mână , copilul
respectiv va ieș i din joc. Complica rea
jocului se va face prin două bătăi din
palme când ghetuța se va da copilului
din față .
Fig.10 – Covorul pov estitor
94
4. ȘORȚULEȚUL CU POVEȘTI
PROIECT DE ACTIVITĂȚI INTEGRATE
EDUCATOARE: Prof.înv.preșc. Cîrje Ancuța
GRĂDINIȚA: cu P.P. ,,PRICHINDEII ”
NIVELUL : I(3-5 ani)
TEMA ANUALĂ: Când, cum și de ce se întâmplă?
PROIECTUL TEMATIC: Viețuitoarele pădurii
SUBTE MA: Animale sălbatice
TEMA ZILEI: „Căsuța din oală”
ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERIENȚIALE:
DLC – DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE „Căsuța din oală”(repovestire)
MIJLOC DE REALIZARE: Șorțulețul povestitor
ACTIVITĂȚI PE CENTRE DE INTERES:
ALA1 : CONSTRUCȚII: „Ad ăposturi pentru animale”
ARTĂ: „Animale din poveste”(decupare, lipire)
JOC DE MASĂ: „Fiecare animal la căsuța lui”
ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ:
ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ: Activitate de grup „Spune ce știi despre animalul
ascuns în oală!” (joc de recunoaștere)
RUT INE: „Împărțim, ne înțelegem!”( deprinderea de a împărți un spațiu comun, de a
folosi aceleași obiecte)
TRANZIȚII: „Animale mari și mici,/Ne grupăm în liniște/ Ne așezăm în semicerc
aici!”
SCENARIUL ZILEI
ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ
Întâlnirea de dimineață: salutul , recitarea poeziei „Bună dimineața!”, completarea
prezenței și completarea Calendarului Naturii. Noutatea zilei: „Spune ce știi despre animalul
ascuns în oală!” (joc de recunoaștere) . Într-o oală de lu t se află imagini sau figurine cu
animalele sălbatice din țara noastră. Copiii aleg un jeton sau o figurină, recunosc animalul și
preciz ează o însușire a acestuia. După realizarea jocului, educatoarea face precizarea că, așa
cum oamenii au o casă, și anima lele au un adăpost, de aceea sunt propuse activități și jocuri
la alegere pe această temă.
ACTIVITĂȚI PE CENTRE DE INTERES:
ALA1: CONSTRUCȚII: „Adăposturi pentru animale”
95
Sarcini de lucru: -să sorteze cuburile de mărimi și culori diferite;
-să con struiască din cuburile lego adăposturi pentru animale;
-să completeze construcțiile cu animale și copaci din plastic.
Material folosit: cuburi din plastic, animale și copaci din cauciuc.
ARTĂ: „Animale din poveste”(decupare, lipire )
Sarcini de lucru: -să identifice animalele din imaginile desenate;
-să decupeze singuri animale sălbatice;
-să lipească corect silueta de animal obținută uniform
Material fo losit: foarfeci, imagini cu animale sălbatice, lipici
JOC DE MASĂ: „Fiecare animal la căsuța lui”
Sarcini de lucru: -să identifice animalele și adăposturile din imagini;
-să asocieze fiecare animal cu adăpostul corespunzător.
Material folosit: joc a nimale și adăposturi.
ACTIVITĂȚI PE DOMENII EXPERIENȚIALE:
DOMENIUL DE ACTIVITATE: DLC – DOMENIUL L IMBĂ ȘI COMUNICARE
TEMA ACTIVITĂȚII: ”Căsuța din oală”
TIPUL ACTI VITĂȚII: reactualizarea cunoștințe lor
FORMA DE R EALIZARE: repovest ire
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
-să repovestească momentele poveștii ;
-să identifice personajele animale din poveste;
-să identifice momentele principale ale poveștii expuse pe șorțulețul povestitor în
ordinea lor cronologică;
-să reproducă replicile și acț iunile personajelor;
STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: conversația, explicația , exercițiul, șorțulețul povestitor .
Mijloace de învățământ: siluete cu animale din fetru „Căsuța din oală”
Forma de activitate: frontală, individuală.
96
ETAPELE
ACTI VITĂȚII CONȚINUTUL
ABORDAT STRATEGII
DIDACTICE
METODE ȘI
MIJLOACE
DIDACTICE EVALUAREA
FORME ȘI
METODE DE
EVALUARE
1.Introducerea
în activitate Se desfășoară Noutatea zilei sub formă de
joc „ Spune ce știi despre animalul ascuns
în oală!”. Într- o oală de l ut se află figurine
cu animale sălbatice din pădure. Sarcina
copiilor este de a recunoaște animalul ales
și de a preciza o însușire a acestuia. (Ex.
Vulpea – Vulpea este șireată.)
Conversația
Explicația
Exercițiul
Oală
Figurine animale
sălbatice Evaluare orală
frontală
Evaluare orală
frontală
2.Anunțarea
temei și a
obiectivelor Tema zilei: „Căsuța din oală”
Pe parcursul zilei vom repovesti împreună
povestea ,,Căsuța din oală ”, descoperind
personajele și întâmplările acțiunii cu
ajutorul șorțulețului povestitor. Conversația
Observația
3.Reactualizarea
cunoștințelor Tranziții : “Animale mari și mici
Ne grupăm în liniște aici!” Copiii își aleg
un centru de activitate și rezolvă sarcinile
de lucru propuse.
La centrul CONSTRUCȚII copiii
sortează cuburi d e mărimi și culori diferite
și construiesc case pentru animale. Ei
completează construcțiile cu figurine
Explicația
Exercițiul
Cuburi lego
Evaluare prin
activitate
practică de grup
Explicația
Evaluare scrisă
97
animale și copaci.
La centrul ARTĂ copiii vor decupa
animalele sălbatice și le vor lipi în spațiul
corespunzător.
La centrul JOC DE MASĂ copiii inentifică
și asociază animalele cu adăposturile lor. Exercițiul
Imagini cu
animale sălbatice
Explicația
Exercițiul
Joc de masă
“Animale și
adăposturi ”
Explicația
Exercițiul Individuală
Evaluare prin
activitate
practică de grup
4.Dirijarea
învățării și
obținerea
performanței Tranziții: ,, Animale mari și mici
,,Ne așezăm în semicerc aici!” Copiii se
reunesc într -un semicerc pentru
desfășurarea activ ității de repovestire.
Captarea atenției
Se realizează printr -o scurtă conversație
despre oala folosită în activitatea de grup
din cadrul Întâlnirii de dimineață, despre
posibilitatea ca aceasta să poată fi folosi tă
de către animale ca adăpost.
Introducere a în activ itate se face cu ajutorul
personajelor din poveste(siluete din fetru),
pe care copiii le -au identificat ușor spunând
titlul poveștii.
Repovestirea de către copii
Se realizează pe baza unui plan verbal:
Cine găsește primul oala goală?
Pe cine a p rimit șoarecele în oală?
Iepurele ce a întrebat? etc.
În timpul repovestirii se va urmări
mânuirea corectă a siluetelor de fetru în
concordanța cu verbalizarea acțiunii,
întâmplării poveștilor. Voi interveni doar
Conversația
Oală din lut Evaluare orală
Șorțulețul
povestitor
Observația
Conversația
Explicația
Siluetele
personajelor din
fetru
Evaluarea orală
frontală
98
dacă este necesar pentru a corecta
eventual ele greșeli gramaticale, dar și a -i
ajuta în expunerea logică a întâmplărilor.
5.Încheierea
activității Se fac aprecieri verbale asupra modului în
care copiii au dat răspunsurile și pentru buna
participare și implicarea în cadrul activității.
Conversația Evaluare orală
frontală
BIBLIOGRAFIE:
Culea Laurenția(coord), 2008, ,, Activi tatea integrată din gradiniță”, Ed.
Didactică Publisching House, București
Breban Silvia, 2002, ,, Metode interact ive de grup”, Ed.Arves, Craiova
Fig.11 – Activitate practică(Căsuța din oală) Fig.12 – Șorțulețul povestitor
Fig.13 – Șorțulețul povestitor(Povestea Căsuța din oală)
99
5. GEAMANTANUL FERMECAT
Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire și educare a copiilor de vârstă
preșcolară, deoarece rezolvă, într -o formă cu totul adecvată vârstei, sarcini in structive
complexe. În felul acesta procesul asimilării și adâncirii cunoștințelor este adaptat la cerințele
și specificul vârstei preșcolare.
Prin folosirea jocului didactic se realizează una dintre cele mai importante cerințe ale
educației preșcolare, ac eea de a -i învăța pe copii destul de multe lucruri sub formă de joc.
La s fârșitul proiectului tematic ,, În lumea poveștilor ”, în cadrul activităților pe
domenii experiențiale copiii și -au însușit noi cunoștințe, expresii și zicale noi, precum și
cunoaștere a unor noi povești(,,Punguța cu doi bani ”, ,,Iedul cu trei capre”, ,,Coliba
iepurașului”, ,,Turtița”) .
Pentru o bună fixare și verificare a conținuturilor și a personajelor din povești, am
desfășurat un joc didactic cu tema ,,Geamantanul fermecat” unde am folosit metode inovative
și mijloace didactice diversificate în activitatea instructiv educativă.
După prima etapă de organizare a activității unde am asigurat condițiile optime pentru
desfășurarea acesteia, am captat atenția cu ajutorul geamantanului cu p ovești. În interiorul
acestuia copiii au descoperit o scrisoare de la Zâna poveștilor: ,,Dragi copii, eu am aflat că
sunteți cei mai cuminți, că vă plac foarte mult poveștile și cunoașteți foarte multe. De aceea,
am trecut astăzi pe la grădiniță și v -am lă sat acest minunat geamantan cu povești în care se
găsesc multe surprize, să vă jucați împreună cu doamna educatoare. ”
Etapa următoare a fost de a le reactualiza cunoștințele print r-o scurtă convorbire cu
copiii despre poveștile învățate. În continuare am a nunțat tema și obiectivele: Astăzi copii
vom pătrunde în lumea minunata a poveștilor și ne vom juca cu materialele care se găsesc în
geamantanul adus de Zâna Poveștilor și vom desfășura un joc care se numește
„Geamantanul fermecat”. În acest joc copiii se vor întalni cu personaje din poveștile
cunoscute, v -a trebui să le recunoască, să spună din ce poveste fac parte, să le
caracterizeze(să spună ceva despre ele, sunt personaje pozitive sau negative), să povestească
după imagini recunoscând momentele din po veștile cunoscute.
Obiectivele urmărite sunt următoarele:
– Să recunoască personaje din poveste, pe baza unor imagini, jetoane;
– Să caracterizeze personajele din povest i, făcând diferența dintre personaje pozitive ș i
personaje negative;
– Să răspundă la întrebările adresate în legătură cu conținutul poveștilor;
100
– Să se exprime coerent, corect din punct de vedere gramatical răspunzând adecvat la
întrebări;
– Să analizeze comportamentul personajelor și să scoată în evidență calitățile pozitive
ale acestor a
– Să povestească după imagini episoade reprezentative din povestea indicată.
Desfășurarea jocului: Pentru a descoperi ce avem în geamantan se numește un copil
care va scoate plicurile pentru cele trei variante. Se solicită alt copil care va scoate din pl ic
materialele pentru prima variantă. Copilul indicat scoate materialele și le pune pe m asă cu
fața în jos. Pe parcurs voi explica, demonstra fiecare variantă a jocului. La prima variantă se
găsesc câte o planșă din poveștile Scufița Roșie, Căsuța din oală și Capra cu trei iezi, Turtița
și se vor așeza pe panou planșele cu imaginile din poveștile enumerate mai sus. Se vor
denumi poveștile și personajele din poveștile respective, se va reda dialogul dintre
personajele din imagine.
– Despre ce poveste este vo rba în această imagine ?(Capra cu trei iezi)
– Ce personaje mai întâ lnim în această poveste?
– Cum se termină această poveste?
– Ce le spune capra iezișorilor ?(redarea dialogului)
Vom cânta toț i cântecul caprei:
Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți
Că mam a v-aduce vouă……….etc.
– Câți iezișori are capra?
– Ce s-a întâmplat cu ei?
– Câți a mâncat lupul?
– Cu câți a mai rămas?
– Dar în această imagine despre ce poveste este vorba ?( Căsuț a din oală)
– Ce personaje întâlnim în această poveste?
– Cine a g ăsit prima dată oala?
– Cine a mai venit în căsuță?
– Ce s–a întâmplat cu căsuța din oală?
– Ursul a vrut s -o spargă sau a fost o întâmplare?
– Dar în această imagine despre ce poveste este vorba ?(Scufița Roșie)
– De ce se numea fetița Scufița Roșie?
– Unde a trimis -o mama pe Scufița Roșie?
101
– Ce i-a spus mama Scufiței Roșii?
– Cu cine s -a întâlnit Scufița Roșie în pădure?
– Ce a făcut lupul?
– Cine le -a salvat pe cele două?
– Dar în această imagine despre ce poveste este vorba ?(Turtița)
– Cine a făcut turti ța?
– Ce a făcut turtița?
– Cu cine s -a întâlnit prin pădure?(iepurașul, lupul, ursul și vulpea)
– Cum cânta turtița?
-„Eu sunt turtița umflată
Din cămară adunată
În cuptor sunt rumenită
Pe fereastră sunt răcită
Și pe moș l -am păcălit
Și de babă am fugit!
Geaba……….etc”
Care este personajul pe care îl întâlnim în toate cele patru povești?
La a doua variantă se va lua următorul plic din geamantan și se vor așeza siluetele
personajelor la povestea corespunzătoare. Copiii vor închide ochii și se va schim ba locul
personajelor.
Se vor face clasificări, personaje pozitive și personaje negative(bune sau rele)
– Ce avem în acest plic ?(mai multe personaje din povești)
– Pe rând câte un copil va veni la mine va lua un personaj îl va denumi și -l va așeza la
poves tea corespunzătoare.
Voi insista în permanență pe pronunțarea corectă a sunetelor si pe exprimarea în
propozitii simple și dezvoltate. La obținerea performanței copiii sunt așezați la mă suțe doi
căte doi, în pereche. F iecare pereche va avea un plic (intuim materialele din plic) .
Fiecare pereche trebuie să realizeze un puz zlle iar la sfârșit să obțină imagine a dintr -o
povest e cunoscută.
Împre ună, vom concluziona faptul că în povești bi nele învinge ră ul și vor aprecia
deosebita impor tanță a poveștilor în viaț a lor.
Pe tot parcursul jocului se fac aprecieri verbale asupra răspunsurilor corecte, precum
și a bunei colaborări între participanții jocului.
La încheierea activității am constatat că acei copii cu dificultăți în exprimare au reușit
102
să alcătuiască prop oziții simple și să realizeze corespondența dintre personaje și poveste.
Fig.14 – Planșe cu imagini din povești
Fig.15 – Geamantanul cu povești
6. POVEȘTI DIN MÂNUȚE CREATE
În cadrul jocurilor și activităților liber alese unde copiii, de regul ă, le aleg singuri
pentru o socializare într -o manieră liberă și progresivă se inițiază în cunoașterea lumii fizice,
a mediului social și cultural căruia îi aparțin, a comunicării, etc. Materialele care se regăsesc
zilnic la centrele deschise precum și tem a lor sunt în strâ nsă corelare cu tema săptămânii sau
cu tema proiectului aflat în derulare. În cadrul proiectului tematic derulat ,,Animale de la
fermă ”, centrele deschise zilnic au fost bogate în materiale dezvoltându -le astfel imaginația,
creativitatea , limbajul, atenția, etc.
La centrul Construcții: ,,Ferma bunicilor ”; ,,Cușca lui Grivei ”; ,,Gardul fermei”;
,,Grajdul animalelor”, etc. copiii cu ajutorul materialelor puse la dispoz iție lucrând în grup
103
și-au dezvoltat potențialul creativ. La centrul Artă : ,,Oase pentru căței ”(modelaj); ,,Vaca și
vițelul ”(colorare); ,,Petele cățelului ”(dactilopictură), la centrul Bibliotecă : ,,Citim imagini
despre animale” ; ,,Curiozități despre animale”; ,,Zdreanță”, de Tudor Arghezi(memorizare),
la centrul Joc de rol: ,,De-a fermierul”; ,,De -a veterinarul ”, copiii și -au îmbogățit cunoștințele
despre modul de viață, de hrănire, despre foloasele pe care le primim de la animale.
În cadrul Întâlnirii de dimineață unde am descoperit cunoștințele accumulate pe
parcursul derulări i acestui proiect tematic, valorificat și consolidat și în cadrul activităților
liber-alese prezentate mai sus , dar și la ,,insistențele” lui T.D, am decis să derulez o activitate
în cadrul programului educativ. Deoarece T.D este cel mai vorbăreț, povestit or al grupei și a
venit în fiecare dimineață povestind copiilor întâmplări, povești adevărate sau imaginare
despre cățelul său Teddy, provocând și pe ceilalți copii să povestească despre animalul de
acasă, s -au creat adevărate povești despre animale. Văzân d entuziasmul și talentul de
,,povestitor ” al unor copii, le -am oferit posibilitatea ca animalul lor preferat să ,,prindă viață ”
într-o poveste. Pentru ca activitatea să fie una atractivă și să descopăr talentul creativ am creat
povestea împreună cu copiii folosind metoda ,,Povestirii în făină ”.
Copiii au fost grupați la măsuțe în funcție de animalul preferat. Astfel s -a descoperit
patru animale preferate: vaca, calul, pisica și câinele. Cu ajutorul materialelor avute la
dispoziție(carton colorat, făină alb ă, șabloane animale), animalele preferate au prins formă
datorită mânuțelor dibace ale copiilor. T.D. prin îndrăzneala lui a fost primul copil care a
dorit să povestească o întâmplare despre cățelul său Teddy. Am remarcat limbajul foarte
bogat, atribuind m ulte calități cățelului său, unele reale dar și fantastice(Teddy a decis să
zboare cât mai repede la os) dând dovadă de o imaginație bogată. Alți copii au relatat
întâmplări despre vaca și calul pe care le au bunicii la fermă.
Poveștile create de copii au primit și titlu: ,,Pisicuța jucăușă”; ,,Cățelul – prietenul
meu”; ,,Văcuța Lola”; ,,Calul năzdrăvan”, personajele acestea au avut parte de aventuri reale
sau fantastice, iar unele s -au confruntat și cu alte animale rele. Un copil a povestit despre
pisicuța lui care este foarte jucăușă cu el, dar întâmpină greutăți atunci când se întâlnește cu
dulăul din curte. Alt copil a povestit despre un cal care este dus la pădure în fiecare zi să care
lemne, iar el dorește să îl salveze.
Aceste povești create cu mânuțe le lor le -au dezvoltat memoria, limbajul, imaginația,
spiritul civic, altruismul, etc.
104
Fig.16 – Calul năzdrăvan și Cățelul -prietenul meu(povestea din făină)
Fig.17 – Pisicuța jucăușă(povestea din făină)
Fig.18 – Văcuța Lola(povestea din făină)
105
7. POVESTEA – PRIETENA MEA
Datorită situ ației impuse în perioada martie -iunie 2020 ultima activitate s -a realizat
on-line. În urma materialelor trimise de mine pe grupul părinților de Whatsapp(povești audio,
fișe cu personaje din povești, povești video ), copiii au realizat cu ajutorul părinților care s -au
implicat , sarcinile primite în derularea activității on -line: rezolvarea cerințelor unor fișe de
lucru cu diferite teme despre povești, vizionare povești. Implicarea a fost aproape maximă,
deoarece am p ăstrat în permanență legătura cu preșcolarii ajutând și clarificând orice situație,
nelămurire venită din partea lor.
Deoarece părinții au petrecut mai mult timp cu copiii, au conștientizat nevoile și
necesitățile acestora , acordându -le mai multă atenție, grijă și iubire pentru o mai bună
dezvoltare armonioasă a lor. În urma materialelor primite și vizualizate părinții au îndrumat și
ajutat copii să ducă la bun sfârșit sarcinile date.
Fig.19 – Din activitățile on -line Fig.20 – Vizionare poveste
Fig.21 – Fișe de lucru din activitatea on -line
106
Fig.22 – Fișe de lucru din activitatea on -line
Fig.23 – Fișe de lucru
EVALUARE PROGRAM EDUCATIV
Timpul petrecut de părinți alături de copii a fost un bun facilitator pentru dezvoltarea
abilități i de comunicare a copiilor , aceștia reușind să povestească cu ușurință și să redea unele
întâmplări. Nu trebuie să uităm că atunci când stăm într -un spațiu liniștit și confortabil cu
107
copilul, concentrați asupra unei povești, nu se îmbunătățește numai relaț ia adultului respectiv
cu copilul, dar cel mic este obișnuit cu un tip de limbaj pe care copilul nu îl aude în
conv ersațiile din fieca re zi. Părinții și -au dat seama despre importanța povestirii la această
vârstă, despre relația directă între vocabular și capacitatea copilului de a se putea exprima
corect în perioada preșcolarității.
Astfel, evaluarea s -a realizat tot în mediul on -line datorită situației impuse , prin
crearea unor scene din povești, personaje din povești, mici dramatizări de către copii. Din
rolul de ascultători au devenit mici povestitori prin trăirile personajelor și întâmplarilor din
poveștile cunoscute. Acest lucru a dus la o bună dezvoltare a limbajului care a devenit mai
ușor, a îmbogățirii vocabularului, precum și a imaginației, creati vității.
Fig.24 – Poster personaje din povești
Fig.25 – Poster -Capra cu trei iezi
108
Fig.26 – Teatru de păpuși -Ursul păcălit de vulpe Fig.27 – Teatru de păpuși
Fig.28 – Teatru de păpuși
Fig.29 – Căsuța din oală
109
Fig.30 – Poveste creată – dramatizare
Fig.31 – Motanul încălțat – Povestea din făină
110
Fig.32 – Motanul încălțat – Carte cu povești
111
Fig.33 – Cei trei purceluși – Carte cu povești
Fig.34 – Cei trei purceluși – Poster
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
În urma programului educativ intitulat ,,Călător în lumea poveștilor ” am urmărit
pronunțarea corectă a sunetelor și a cuvintelor, formularea propozițiilor corecte, verbalizarea
unor acțiuni și descrierea unor obiecte/acțiuni specifice, dacă utilizează cuvintele necunoscute
din povești, în viața de zi cu zi sau dacă se identifică cu personaj ul din poveste.
În timpul desfășurării activităților instructiv -educative la grupă, cât și în mediul on –
line, s-a putut observa :
– O mai bună utilizare a limbajului prin folosirea unor propoziții dezvoltate, corect
formulate din punct de vedere gra matical, de asemenea comunicarea dintre copii s -a
desfășurat f iresc.
112
– Povestirea pe scurt a unor fap te prin înlănțuirea logică a ideilor, folosirea limbajului
dialogat, memorarea unor expresii artistice deosebite au dus la dezvolta rea abilităților de
comunicare.
Am întocmit și utilizat o fișă de observare, drept met odă de evaluare , realizată pe
parcursul derulării programului educativ, unde am consemnat în urma desfășurării
activităților de povestire, joc didactic, repovestire, dramatizare sau teatru de păpuși,
momentele cele mai importante ale dezvoltării limbajului, vocabularului, precum și a
comportame ntului copiilor.
113
IV.5.5. Fișă de observație la finalul studiului
Nr.
crt. Observații din
timpul activității Apreciere Numele și prenumele copiilor
A
D B
A B
A B
S C
S C
P D
R F
R G
S G
M H
B I
M M
M N
D P
R P
M P
B P
V P
E Ș
E Ș
A T
T T
D V
D
1. Atitudinea în
timpul activității Colaborare x x x x x x x x x x x x x x
Pasiv
Dinamic x x x x x x x x x x
2. Necesită stimulare Da
Nu x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Câteodată x x x x x
3. Manifestă interes,
curiozitate Deloc
Uneori x x x x
Permanent x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
4. Ascultă cu atenție
poves tea Întotdeauna x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Ocazional x x x
Deloc
5. Formulează
propoziții cu Singur x x x x x x x x x x x
Deloc x x
114
cuvinte și expresii
din text Cu ajutor x x x x x x x x x x x
6. Recunoaște
personajele din
poveste Da x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Nu
Uneori x x x
7. Identifică
imaginile din
povești Da x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Nu
Uneori x x x
8. Vocabularul este
bogat și ușor,
exprimarea este
corectă Întodeauna x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Frecvent x x x x x
Ocazional
9. Povestește fluent
fapte
reale/imaginate în
propoziții/secvențe
logice Întotdeauna x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
Frecvent x x x x
Ocazional
115
Fig.35 – Grafic interpretare rezultate în urma observației sistematice
În urma aspectelor urmărite asupra fișei de observație sistematică se pot observa
următoarele:
– La primul aspect observat 14 copii întotdeauna manifestă atitudine în timpul
activității, 10 copii frecvent, iar ocazional nici un copil
– La al doilea aspect urmărit 19 copii necesită stimulare ocazional, frecvent 5, iar
întotdeauna nici un copil
– La cel de -al treilea aspect se observă faptul că 20 de copii întotdeuna manifestă interes
, curiozitate, 4 copii frecvent, iar ocazional nici un copil
– La următorul aspect se observă faptul că 21 de copii ascultă cu atenție povestea
întotdeauna, 3 frecvent, 0 ocazional
– La următorul aspect se remarcă faptul că întodeauna 11 copii formulează propo ziții cu
cuvinte și expresii din text, 11 copii frecvent și 2 copii ocazional
– La aspectul observat cu numarul 6 se poate observa faptul că 21 de copii întotdeauna
recunosc personajele din poveste, 3 copii frecvent și 0 ocazional
– La următorul aspect urmărit se observa faptul că 21 de copii identifică întotdeauna
imaginile din povești, 3 frecvent și 0 ocazional
– La penultimul aspect se remarcă faptul că 19 copii au vocabularul bogat și exprimarea
corectă, 5 frecvent și 0 ocazional
– Iar la utimul aspect urmărit 20 de copii întotdeauna povestesc fapte reale/imaginate în
propoziții/secvențe logice, 4 frecvent și 0 ocazional.
116
În concordață cu interpretarea rezultatelor obținute în urma efectuării observației
sistematice(conform fișei de observație) putem relata fap tul că preșcolarii la început nu
manifestau întotdeauna interes pentru activitate, colegi, necesitau stimulare, interesul,
curiozitatea erau mai scăzute, precum și formularea de propoziții cu cuvinte și expresii noi
era greoaie, iar în urma desfășurării pr ogramului educativ, rezultatele sunt mult mai mari
decât cele inițiale. O creștere semnificativă se remarcă în faptul că preșcolarii au un
vocabular mai bogat și ușor cu o exprimare corectă, recunosc personajele din povești și
identifică imaginile acesteia , fapt datorat implementării acestui program.
IV.5.6. ANCHETA PE BAZĂ DE CHESTIONAR
La sfârșitul anului școlar în urma desfășurării programului educativ ,,Călător în lumea
poveștilor ”, am aplicat un chestionar părinților de la grupă cu scopul de a obține informații
referitoare la educația copilului, timpul alocat acestuia, dar și activitățile realizate împreună,
precum și modul de comunicare, interacț ionare și relația părinte -copil.
Interpretare și rezultate obț inute î n urma chestionarului
Centralizarea rezultatelor obținute la chestionarul pentru părinți:
Analiza răspunsurilor la întrebarea 1 m -a condus la urmă toarele rezultate:
Fig.36 – Grafic răspunsuri întrebarea 1
Remarc faptul că parinții își cunosc copilul astfel:
– 79,16% dintre părinți își cunosc foarte bine copilul
– 12,5% dintre părinți își cunosc bine copilul
– 8,33% dintre părinți își cunosc suficient copilul
Analiza răspunsurilor la întrebarea 2, m -a condus la următoarele rezultate:
117
Fig.37 – Grafic răspunsuri întrebarea 2
Remarc faptul că:
– 41,66% dintre tați se ocupă mai mult de educația copilului
– 41,66% dintre mame se ocupă mai mult de educația copilului
– 4,16% dintre bunici se ocupă mai mult de educația copilului
– 4,16% dintre frați se ocupă mai mult de educația copilului
Analiza răspunsurilor la întrebarea 3 m -a condus la următoarele rezultate:
Fig.38 – Grafic răspunsuri întrebarea 3
Remarc faptul că:
– 41,66% dintre pă rinți petrec foarte mult timp cu copilul
– 41,66% di ntre pă rinți petrec mult timp cu copilul
– 8,33% dintre pă rinți petrec suficient timp cu copilul
– 8,33% dintre pă rinți petrec puțin timp cu copilul
Analiza răspunsurilor la întrebarea 4, m -a condus la următoarele:
118
Fig.39 – Grafic răspunsuri întrebarea 4
Constat faptul că:
– 41,66% dintre pă rinți desfășoară jocuri educative cu copilul
– 33,3% dintre pă rinți îl ajută să deseneze
– 29,16% dintre pă rinți fac puzzle împreună cu copilul
– 66,6% dintr e părinți rezolvă fișe educative împreună cu copilul
– 83,3% dintre pă rinți le citesc povești copiilor
– 41,66% dintre parinți învață poezii împreună cu copii i
– 20,83% dintre pă rinți desfășoară alte activități cu copi ii
Analiza răspunsurilor la întrebarea 5 m -a condus la următoarele rezultate:
Fig.40 – Grafic răspunsuri întrebarea 5
Remarc faptul că:
119
– 75% dintre copii pot povesti un moment…
– 8,33% dintre copii nu pot povesti un moment…
– 16,66% dintre copii doar cu ajutor pot povesti un moment, o acțiune dintr -o poveste
Analiza răspunsurilor la întrebarea 6 m -a condus la următoarele rezultate:
Fig.41 – Grafic răspunsuri întrebarea 6
Se constată următoarele:
– 62,5% utilizează propoziții lungi și complexe
– 12,5% nu utilizează propoziții lungi și co mplexe
– 25% utilizează cu ajutor propoziții lungi și complexe
Analiza răspunsurilor la întrebarea 7 m -a condus la următoarele rezultate:
Fig.42 – Grafic răspunsuri întrebarea 7
Rezultate obț inute:
120
– 58,33% pot repeta o propoziți e formată din 9 cuvinte
– 16,66% nu pot repeta o propoziție formată din 9 cuvinte
– 25% pot repeta cu ajutor o propoziție formată din 9 cuvinte
Analiza răspunsurilor la întrebarea 8 m -a condus la următoarele rezultate:
05101520
da nu cu ajutorPronunță în mod corect
majoritatea sunetelor?
Fig.43 – Grafic răspunsuri întrebarea 8
Constat urmă toarele:
– 75% pronunță în mod corect majoritatea sunetelor
– 12,5% nu pronunță corect majoritatea sunetelor
– 12,5% pronunță cu ajutor corect majoritatea sunetelor
Analiza răspunsurilor la întrebarea 9 m -a condus la urm ătoarele rezultate:
02040
da nu puțin Ați remarcat dorința, interesul
pentru povești a copilului în urma
desfășurării programului educativ?
Fig.44 Grafic răspunsuri întrebarea 9
Se constată:
– 83,33% dintre părinți au remarcat dorința, interesul copilului pentru povești
– 8,33% dintre părinți nu au remarcat dorința, interesul copilului pentru poveșt i
121
– 8,33% dintre părinți au remarcat puțin dorința, interesul copilului pentru povești
Analiza răspunsurilor la întrebarea 10 m -a condus la următoarele rezultate:
Fig 45 – Grafic răspunsuri întrebarea 10
Remarc faptul că:
– 70,83% sunt mulț umiți de activitățile desfășurate la grupă
– 12,5% nu sunt mulț umiți de activitățile desfășurate la grupă
– 16,66% câteodată sunt mulțumiți de activitățile desfășurate la grupă.
Concluzii în urma aplicării și interpretării chestionarului
În urma a plicării chestionarului părinților copiilor din grupa Furnicuțelor la sfârșitul
anului școlar 2019 -2020, putem concluziona faptul că majoritatea parinților au răspuns ca își
cunosc copiii foarte bine, iar de educația acestora se ocupă în mod egal ambi i părinți. Foarte
mulți pă rinți petrec mult timp cu copiii, desfășoară activități educative (jocuri educative , fac
puzzle împreună, memorează poezii, citesc poveșt i, etc).
Din răspunsurile părinților am constat implicarea acestora în ceea ce privește educația
copiilor, timpul petrecut în mod constructiv pentru o bună dezvoltare emoțională și cognitivă.
Deoarece activitățile s -au desfășurat cu copiii on -line începând cu luna martie am
remarcat buna implicare a părinților, străduința lor în adunarea materialelor pentru o mai
bună desfășurare a activităților având ca scop participarea activă și conștientă a preșcolarilor.
122
IV.5.7. Studiu de caz (după derularea programelor)
1. Subiectul: F.R., băiat, 5 ani și 2 luni
Problematica investigată: vocabular destul de r edus, limbaj expresiv care necesită
ajutor cu o pronunție greoaie care necesită un timp de gândire;
Metode și procedee de investigație: observația sistematică a preșcolarului în timpul
activităților, fișele de evaluare inițială, ancheta socială(discuții c u părinții);
Factori individuali: Atenția a mai crescut pentru activitățile desfășurate, concentrare,
încredere în sine, socializare, dorința de a răspunde când este solicitat din propria
inițiativă;
Factori familiali: Situația materială nu s -a schimbat a proape deloc, mama fiind în
continuare cea care s -a ocupat de educația copilului prin implicarea în activitățile on -line.
Analiza cazului : Se remarcă faptul că preșcolarul s -a adaptat cu ușurință la cerințele
grupei, intrând cu încredere în sala de grupă. F.R. este mult mai motivat pentru a participa
la activități reușind să fie atent și să se străduiasc ă în realizarea sarcinilor date. Pot spune
că am observat progresul, străduința în timpul activităților educative, dar și în cele de joc
liber sau organizat cu ceilalți copii unde a comunicat mai cu ușurință, lejeritate.
2. Subiectul: H.A, fată, vârsta 5 ani și 7 luni
Problemat ica investigată: vocabular foarte sărac , cu o pronunție incorectă a unor
sunete ;
Metode și procedee de investigați e: observația sistem atică a preșcolarului în timpul
activităților, fișele de evaluare inițială, ancheta socială(discuții cu părinții);
Factori individuali: Rămâne în continua re un copil care participă cu interes la
activități, reușește să comunice cu copiii în timpul activită ților. A devenit mai sociabil ă,
altruist ă, calm ă, liniștit ă și foarte cuminte.
Factori familiali: Au o situație materială bună, părinții se ocupă de creșterea și
educația preșcolarului oferindu -i condițiile pentru o dezvoltare psiho -fizică armonioasă .
Pe plan emoțional am constatat o evoluție pozitivă, deoarece tatăl s -a întors din străinătate
dedicând timp mai mult fetiței.
Analiza cazului : Deoarece H.A . a fost încă de la începutul anului școlar un copil care
a participat cu interes la activități, iar pri n activitățile desfășurate organizat, cu materiale
didactice atractive și prin situațile create în cadrul acestor activități. H.A. a prezentat în
continuare același interes dar cu o implicare mai activă care a dus la o comunicare mai
ușoară deoarece progre sul a fost evident în ceea ce privește limbajul ei.
123
3. Subiectul: T.D, băiat, vârsta 4 ani și 9 luni
Problematica investigată: vocabular foarte bogat cu un limbaj și o pronunție foarte
ușoară;
Metode și procedee de investigație: observația sistematică a pre școlarului în timpul
activităților, fișele de evaluare inițială, ancheta socială(discuții cu părinții);
Factori individuali: În continuare T.D. dorește să participe cu interes la activități,
păstrându -și dorința de a fi solicitat în permanență în timpul ac tivităților reușește să
comunice cu copiii în timpul activităților. A devenit mai răbdător, mai tolerant la
necesitățile celorlalți din jurul său.
Factori familiali: Condițiile sunt în continuare normale pentru o bună creștere și
dezvoltare armonioasă a co pilului.
Analiza cazului : Prin programul educativ foarte variat și bogat în activități, T.D . și-a
putut manifesta în continuare dorința de implicare în cadrul acestor activități dând dovadă
de un limbaj foarte dezvoltat, creativ și o imaginație bogată. T.D. a fost unul dintre acei
copii care a reușit să ducă la capăt sarcinile date fără a solicita ajutorul meu.
4. Subiectul: N.D, băiat, vârsta 5 ani
Problematica investigată: vocabular redus , exprimare incorectă în propoziții ;
Metode și procedee de investiga ție: observația sistematică a preșcolarului în timpul
activităților, fișele de evaluare inițială, ancheta socială(discuții cu părinții);
Factori individuali: N.D. este un copil care participă la activități, cu o implicare mai
activă în timpul activităților . A devenit mai atent , curios și mai sociabil .
Factori familiali: Are în continuare o situație materială precară , mama și bunicii se
ocupă de creșterea și educația preșcolarului . Pe plan emoțional am observat o evoluție
semnificativă , deoarece copilul a c rescut și începe să conștientizez aparte nența la grupul
de copii.
Analiza cazului Dacă la începutul anului școlar N .D. refuza să comunice cu ceilalți
copii din grupă, iar prin faptul că a frecventat constant grădinița și a fost prezent la
activitățile de joc, activitățile de dezvoltare personală, precum și cele din cadrul
programului educativ, prin implicarea permanentă și solicitarea de către mine, a reușit să
dobândească un vocabular mai bogat , iar comunicarea cu ceilalți copii a devenit una
plăcută.
Pe parcursul anului școlar unde am folosit diferite strategii didactice(metode activ –
participative, metode inovative, mijloace și materiale didactice diversificate) în cadrul
124
unor activități bine organizate, desfășurate cu preșcol arii grupei, aceștia au deve nit mai
motivați , implicați în activitate au făcut progrese în ceea ce privește îmbogățirea
vocabularului cu cuvinte, expresii noi, precum și folosirea unui limbaj receptiv și expresiv
conform particularităților de vârstă.
Prin realizarea și parcurgerea programului educativ ,,Călător în lumea poveștilor ”, pot
afirma că ipoteza cercetării – Presupunem că implementând povestea cu ajutorul
metodelor inovative folosite în derularea unui program educativ de dezvoltare al
limbajului atunci copiii își vor îmbogă ți, dezvolta vocabularul și limbajul cu un număr
mai mare de cuvinte și expresii noi, vor dobândi o exprimare logică în formularea
propozițiilor – se confirmă și se poate observa că prin metodele inovative și stimulative
folosite în cadrul activităților di n programul educativ, preșcolarii grupei mijlocii au dobăndit
un vocabular bogat în cuvinte și expresii noi, precum și o exprimare corectă din punct de
vedere gramatical.
LIMITELE CERCETĂRII
În ansamblu, lu crarea de față, orientată spre î mbogățirea vocabu larului și dezvoltarea
limbajului la copiii de grupă mijlocie prin intermediul poveștilor, demonstrează existența
posibilității realizării acestui obiectiv atât de necesar în procesul comunicării și al cunoașterii.
Prin această lucrare am urmărit ca să evi dențiez importanța pe care cadrele didactice
din învățământul preșcolar trebuie să o acorde, î n procesul instructiv -educativ, asupra
îmbogățirii, dezvoltării vocabularului, dar și a limbaj ului expresiv și receptiv . Aceste
obiective se realizează în învățăm ântul preșcolar prin toate activitățile instructiv -educative,
dar în mod special în activitățile de stimulare a limbajului din domeniul limbă și comunicare,
unde un rol important îl au poveștile.
Dacă vom face dovada măiestriei în punerea bazelor exprimări i corecte, aceste
deprinderi se vor putea cristaliza și perfecționa ca premise ale unei bune integrări școlare și
profesionale. Limbajul copilului atât de plin de încărcătură afectivă și spontaneitate,
dezvăluie un proces interesant pentru cei care conside ră că educarea și dezvoltarea copiilor
este cea mai deplină și sensibilă bucurie a vieții.
Referitor la derularea programului educativ realizat și în mediul on -line a constituit o
limită a cercetării, deoarece nu am putut urmări toate etapele activității desfășurate, copiii au
lucrat individual neavând ocazia de a lucra în grup și de a -și împărtăși trăirile, experiențele,
etc.
125
Implementarea unui program educativ rămâne util atât cadrelor didactice din
învățământul preșcolar precum și părinților, ca parten eri în actul instructiv -educativ .
De asemenea, realizarea un program de stimulare poate fi completat și dezvoltat,
precum și ,,personalizat ” de cadrele didactice din învățământul preșcolar.
CONCLUZII
Această lucrare a fost concepută din dorința de a utiliza poveștile ca mijloc de
dezvoltare a limbajului și vocabularului copiilor .
Am urmărit astfel să evidențiez importanța pe care educatoarele trebuie să o acorde,
în procesul instructiv educativ, îmbogățirii vocabularului preșcolarilor, exprimării orale
corecte, coerente și nuanțate. Aceste obiective se realizează în grădiniță în mod special în
activitățile de educare a limbajului din domeniul Limbă și comunicare. Depinde de noi dacă
reușim să -l conducem pe copil astfel încât să -și dezvolte capacitatea de a se exprima corect,
coerent și expresiv.
Un mod plăcut dar și deosebit de important care ne ajută să realizăm acest obiectiv
sunt activitățile de povestire. Apelând la povești, copilul preșcolar pătrunde într -o lume
miraculoasă și totodată face cunoștinț ă, pe lângă personaje, cu cuvinte ș i expresii noi. Astfel
treptat vocabularul se va îmbogăți, iar aceste cuvinte și expresii urmând a fi folosite ori de
câte ori copilul simte nevoia.
Concluzia la care am ajuns în urma implementării programului educativ de
dezvoltarea la limbajului ,,Călător în lumea poveștilor ” este aceea că acele cuvinte și expresii
din povești au trecut mai ușor în voc abularul activ al preșcolarilor fiind folosite în contexte
variate, nu numai în activitățile de povestire ci în toate act ivitățile instructiv educative din
grădiniță. Folosind metode inovative în cadrul tuturor activităților din program, prin
prezentatea unor scurte momente din povești , prezentarea unui personaj din povești în
momente ale activității precum și introducerea u nor cuvinte și expresii noi astfel încât copilul
să le sesizeze în diferite contexte , am reușit ca pe parcursul derulării programului, copiii să
utilizeze aceste cuvinte și expresii noi dob ândite în comunicarea orală. Ascultând
repovestirile copiilor precu m și scurtele întâmplări la care au apelat când au fost solicitați am
constatat că aceștia se exprimă în propoziții și fraze corect formulate din punct de vedere
gramatical, că au dobândit o exprimare nuanțată și logică a ideilor. Folosirea mijloacelor
didactice (imagi ni din povești, jetoane, șorțul povestitor, covorul povestitor, etc. ) și crearea
unei atmosfere de siguranță în rândul preșcolarilor i -a făcut pe cei mai timizi copii , retrași, cu
126
dificultăți în exprimare, să participe cu plăcere la toate acti vitățile desfășurate și chiar să
reușească să -și exprime punctul de vedere cu privire la vreun p ersonaj sau scenă din poveste.
În perioada în care am derulat programul(octombrie 2019 -iunie 2020) am reușit să
corectez pronunțarea greșită a sunetelor , dezvo ltarea și îmbogățirea limbajului și activizarea
vocabularului a copiilor din grupul de subiecți, iar prin intermediul poveștilor din cadrul
activităților au condus la:
– dezvoltarea auzului fonematic
– dezvoltarea operațiilor gândirii conform particularită ților de vârstă
– formarea deprinderii de a răspunde corect în propoziții și fraze
– dezvoltarea imaginației și creativității
– îmbogățirea vocabularului cu cuvinte și expresii noi.
În ur ma realizării acestei lucrări , am formulat câteva concluzii ce pot f i luate în
considerare de orice cadru didactic preocupat de dezvoltarea limbajului și îmbogățirea
vocabularului copiilor de grupă mijlocie prin intermediul poveștilor:
– este ne cesară cunoașterea a noului C urricu lum 2019 pentru învățământul preșcolar;
– cunoașterea particularităților de vârstă;
– alegerea adecvată a acelor povești care să -i sensibilizeze pe copii, prin expresivitatea
limbii literare, dinamismul imaginilor, sonoritatea cuvintelor, mesajul adresat;
– folosirea acelor cuvinte și expresii pe ca re dorim să și le însușească copiii cât mai
des și în contexte variate și uzuale ;
– dezvoltarea reală a vocabularului este legată nu numai de memorarea comp lexului
sonor al unui cuvânt, ci și de constituirea semnificației cuvântului
– descifrarea semnific ației cuvântului este dependentă de formarea unor interese
cognitive, de creșterea volumului de cunoștințe de sporirea ex perienței de viață a copilului;
– crearea unor propoziții dezvoltate cu acele cuvinte și expresii noi;
– folosirea metodelor inovative în cadrul poveștilor;
– crearea unui program/proiect educativ cu scopul de a dezvolta limbajul copiilor.
La vârsta preșcolară, activitatea de învățare are o mare încărcătură afectivă.
Prezentarea poveștilor vor fi cu atât mai accesibile, cu cât vor fi prez entate în cadrul unei
forme de activitate mai atractive, mai interesante unde prin utilizarea metodele
moderne/inovative în activitățile de educarea limbajului atunci influențăm pozitiv dezvoltarea
gândirii, a capacității de investigație a preșcolarilor, p recum și participarea lor activă la
însușirea cunoștințelor.
127
Prezentarea amănunț ită a etapelor acestei lucrări , a concluziilor și interpretării
rezultatelor obținute în urma derulării programului de dezvoltare al limbajului, fac dovada
confirmării ipotezei de la care am pornit.
Limbajul copilului atât de plin de încărcătură afectivă și spontaneitate,dezvăluie un
proces interesant pentru cei care consideră că ed ucarea și dezvoltarea copiilor este cea mai
deplină și sensibilă bucurie a vieții.
128
BIBLIOGRAFIE:
1. Carte cu povești , Bacău, Ed. Tudor 2001
2. Cerghit. I. – Metode de învățământ , Iași, Ed. Polirom 2006
3. Chiriac. I., Chițu A. – Aprecierea dezvoltării psihice la copilul preșcolar ,
București, Ed. Medicală 1980
4. Curricul um pentru educație timpurie 2019
5. Damșa. I., Toma -Damșa, Ivănuș Z .- Dezvoltarea vorbirii în grădinița de copii și
în clasele I și a II -a, București, Ed.Didactică și Pedagogică, R.A., 1999
6. Dumitrana. M. – Educarea limbajului în învățământul preșcolar , Ed. Compania,
1999
7. Niculescu R., Lupu D.,(2010), – Pedagogia educației timpurii ș i a micii
școlarități, Brașov, Ed.Universității Transilvania.
9. Norel M. – Literatura română și literatura pentru copii – curs pentru
Învățământ la distanță, Brașov, Ed.Univ ersității Transilvania din Brașov,
10. Norel M. – Metodica domeniului experențial limbă și comunicare – curs pentru
învățământ la distanță, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2010
11. Panțuru S. – Teoria instruirii – curs pentru Învățământ la dista nță, Brașov,
Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2010
12. Sima I. – Creativitatea la vârsta preșcolară și școlară mică, București, Ed.
Didactică și Pedagogică, 1997
13. Șchiopu U., Verza E. – Pishologia vârstelor -ciclurile vieții, București,
Ed.Did actică și Pedagogică, 1997
14. Usaci D., – Comunicare și educație curs pentru învățământ la distanță,
Brașov, Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2010
15. Verza E, Verza F.E. – Psihologia vîrstelor , București, ED. Pro Humanitate,
1994
16. Zlate M. – Fundamentele psihologiei , București, Ed. Pro Humanitate, 1994
17. Vrăsmaș E., (2014 ), Educația timpurie, București, Ed. Arlequin
18. Norel M., Bota A.O.(2012) , Didactica domeniului experienț ial L imbă și
comunicare, Cluj -Napoca, Ed. ASCR.
19. Metode inovat ive folosite în cadrul domeniului limbă și comunicare – EDICT,
Revista educației 2019
129
20. Mihaela P. Lăzărescu, Ezechil L. – Laborator preș colar, ghid metodologic,
ediția a V-a revizuită , Ed. V &I INTEGRAL, București 2015
130
ANE XE
Calendarul activ ităților din programul educativ de dezvoltare al limbajului
Nr.crt. Tema activității Metode/mijloc
de realizare Luna Participanți
1. ,,ÎN ȚARA
LEGUMELOR” Poveste
cu început dat Octombrie Educatoare
Copii
2.
,,BUCURIA
TEATRULUI DE
PĂPUȘI” Dramatizare –
Teatru
de
păpuși(Mănușa
povestitoare)
Noiembrie
Educatoare
Copii
3. ,,POVESTEA LUI MOȘ
NICOLAE” Covorul
popvestitor Decembrie Educatoare
Copii
4.
,,ȘORȚULEȚUL CU
POVEȘTI” Povestea
educatoarei –
șorțulețul
povestitor
Ianuarie
Educatoare
Copii
5. ,,GEAMANTANUL
FERMECAT” Joc didactic –
geamantanul
fermecat
Februarie Educatoare
Copii
6. ,,POVEȘTI DIN
MÂNUȚE CREATE ” Poveste creată –
povestea
din făină
Martie Educatoare
Copii
7.
,,POVESTEA –
PRIETENA MEA” On-
line(materiale
trimise de copii)
Mai
Educatoare
Copii
Părinți
8.
EVALUARE On-
line(materiale
didactice
realizate
de copii)
Iunie
Educatoare
Copii
Părinți
131
ANEXA 2 – Chestionar adresat părinților
1. Cât de bine vă cunoașteți copilul?
o Foarte bine
o Bine
o Suficient
o Puțin
2. Cine se ocupă mai mult de educația copilului?
o Tata
o Mama
o Bunicii
o Frații
3. Cât timp stați cu copilul dumneavoastră pe zi?
o Foarte mult
o Mult
o Suficient
o Puțin
4. Care sunt activitățile educative desfășurate cu copilul?
o Jocuri educative
o Îl ajut să deseneze
o Facem puzzle
o Rezolvăm fișe educative
o Îi citesc povești
o Memorăm poezii
o Alte activități
5. Poate povesti un moment, o acțiune dintr -o poveste?
o Da
o Nu
o Cu ajutor
6. Utilizează propoziții lungi și complexe?
o Da
o Nu
o Cu ajutor
132
7. Poate repeta o propoziție cu până la 9 cuvinte?
o Da
o Nu
o Cu ajutor
8. Pronunță în mod corect majoritatea sunetelor?
o Da
o Nu
o Cu ajutor
9. Ați remarcat dorința, interesul pentru povești a copilului în urma desfășurării
programului educativ?
o Da
o Nu
o Puțin
10. Sunteți mulțumiți de activitatea care s -a desfășurat on -line la grupă?
o Da
o Nu
o Câteodată
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lect. univ. dr. IORDĂCHESCU GRIGORE DAN [604955] (ID: 604955)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.