Lect. Univ. Dr. HANCAS PAUL ALIN [303718]

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” [anonimizat]:

Lect. Univ. Dr. HANCAS PAUL ALIN

Asist. Univ. Drd. [anonimizat]-NICOLAE

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” [anonimizat] A ELEVILOR ÎN ȘCOLILE GIMNAZIALE

COORDONATORI ȘTIINȚIFICI:

Lect. Univ. Dr. HANCAS PAUL ALIN

Asist. Univ. Drd. [anonimizat]-NICOLAE

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

CAPITOLUL I: ARGUMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

1.1. Motivația alegerii temei

„[anonimizat]”

[anonimizat], indiferent dacă o [anonimizat], profilactic, terapeutic sau chiar simplul fapt că ne plimbăm.

„Datele despre terapia prin mișcare și beneficiile acesteia pentru starea de sănătate fizică și psihică a organismului se pierd undeva în trecutul îndepărtat al omului în urmă cu aproape 5000 de ani.”

Terapia prin mișcare a început să prindă contur odată cu studierea și înțelegerea corpului uman, a studierii lui, a mecanismelor care au loc în interiorul lui.

„A PREVENI – a atrage cuiva atenția asupra consecințelor (negative ale) unor acțiuni, a informa în prealabil, a avertiza, a preveni, a lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut), a preîntâmpina.”

„DEFICIENȚA – lipsa de integritate anatomică și funcționala a [anonimizat].”

„[anonimizat] a scheletului la animalele vertebrate.”

„KINETOTERAPIA – [anonimizat]. Kinein- [anonimizat].”

Făcând o sumă a [anonimizat], părinților și elevilor de ciclu gimnazial asupra importanței cunoașterii minimale, a noțiunilor de anatomie, a [anonimizat]. Totodată să-i [anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat] a preveni și corecta anumite deficiențe ale coloanei utilizând un tratament prin mișcare (exerciții), kinetoterapie .

[anonimizat], diapozitive, că aplicând programele de exerciții în cadrul orelor de educație fizică timp de 10- 15 min, [anonimizat], a [anonimizat]. În aplicarea kinetoterapiei în prevenirea sau corectarea deficientelor coloanei vertebrale trebuie să se țină cont de o evaluare cât mai corectă a corpului din punct de vedere fizic și a capacitații sale. Cu cât se descoperă mai repede și se i-a atitudine, dacă se poate încă din perioada școlara, perioada gimnazială, cu atât se poate ajunge la rezultate spectaculoase, vorbim de o corectare totală și de o invatare timpurie a atitudinii corecte a corpului uman, vorbim de o sanatate mai bună în perioada de adult.

1.2. Gradul de actualitatea și importanta temei

Rachis- ul sau coloana vertebrală reprezintă axul central, median și posterior al corpului uman cu rol de susținere a membrelor superiore sau inferioare, cât și de protejare al organelor interne. Coloana vertebrală nu este o linie dreaptă, o rectilinie, prezentând curburi fiziologice în plan sagital:

zona cervicală și lombara ,convexe anterior

zona dorsală și sacrococcogiana , convexe posterior .

Accentuarea sau diminuarea acestor curburi fiziologice duc la apariția deficiențelor coloanei vertebrale care pot fi privite :

în plan sagital: cu convexitatea curburii îndreptata posterior, se observa cifoza

in plan sagital:cu convexitatea curburii îndreptata anterior, se observa lordoza

în plan frontal: scolioza.

Nepracticarea unui sport, a eschivării în general de la mișcare atât a copiilor cât și a adulților, creșterea bruscă în înălțime dar și în greutate, adoptarea unor poziții incorecte (la masă, la serviciu, la școala), suprasolicitarea în timpul unei activități a coloanei vertebrale (bagaje, ghiozdane grele), utilizarea unor saltele necorespunzătoare când dormim, adoptarea unei ținute incorecte (când vorbim aflați fiind în ortostatism, datorită unei infirmitate), a menținerii unei ținute incorecte mult timp (din cauza unei diformități), purtarea unei încălțăminte necorespunzătoare, a producerii unui traumatism în cazul unei accident, reprezintă o mică parte din cauzele care pot duce la apariția dar și la accentuarea unor deformații ale coloanei vertebrale. Factorii: – geneti, endocri, congenitali (spina bifidă, epifizita vertebrală), o inegalitate a membrelor din naștere, deficit de vitamina D (rahitistism), boli oculare (miopie), de auz, degenerative (artrita, osteoporoza), reprezintă alți factori care pot genera apariția și dezvoltarea deficiențelor coloanei. Dar, nu în ultimul rând un factor major al neidentificării, tratării la timp a deficiențelor coloanei, o reprezintă neinformarea populației la scara naționala, prin intermediul școlilor, deci a informării părinților, cadrelor didactice, chiar și a cadrelor medicale, neexistența surselor de informare media (cărti de specialitate, informări televizate), toate ar putea conlucra la scăderea suferințelor umane: vizuale, psihice și medicale și de ce nu a reducerilor, cheltuielilor din sistemului medical.

1.3. Tratarea temei în literatura de specialitate

Tratarea deficiențelor coloanei vertebrale în literatura de specialitate, este văzuta atât din punct de vedere estetic cât și a diverselor probleme ce pot apărea dacă nu au fost tratate la timp.

Inițiatorul, pionierul întregii literaturi de specialitate de la noi din țară a fost Tudor Sbenghe, prin diverse lucrări, între care putem aminti: „Kinetologie profilactica, terapeutica și de recuperare”. Daca e să se faca o legătura între coloana vertebrală și frumusețea corpului omenesc, trebuie amintita lucrarea lui Dinu Antonescu „Corectarea coloanei vertebrale” editata în 2017. Dinu Antonescu, afirma că” între coloana vertebrală și frumusețea umană exista o transă interdependenta. Frumusețea corpului uman, este dată de armonia realizată prin dezvoltarea diferitelor segmente ale corpului cât și de dezvoltarea țesuturilor moi, chiar și de eleganta cu care un om își realizează mișcările zilnice. Coloana vertebrală în schimb este cea care susține și menține ținuta corectă a corpului uman, a segmentelor sale. Deci estetica corpului se poate afirma că e data de coloană vertebrală și de simetria armonioasă a segmentelor care se unesc de la ea (cap, gât, membre superioare, membre inferioare trunchi), de dezvoltarea lor armonioasă și simetrică”. Dinu Antonescu afirma: ”La vârsta de creștere se observă o frecvență mare a abaterilor de la ținuta corectă a corpului, abateri care au fost denumite cu termeni de „atitudine vicioasă” (deficiențe), caracterizate prin accentuarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale sau apariția unor curburi anormale, însoțite de poziția incorectă a capului…”.

Studiul deficientelor coloanei vertebrale, a fost privit și segmentar după problemele grave care le poate genera. Acest lucru reiese clar din cartea Pr. dr. CFM. Daniela Marinescu, editata în 2009: ”Durerea lombară și sciatică”. Ea a dezvoltat doar deficiența, cauzele, și problemele de sănătate (bolile) care apar doar în zona lombară, dând și o serie de tratamente în acest caz. Bibliografia studierii deficientelor coloanei vertebrale pornește din 1987, Sbenghe T. și ajunge până în zilele noastre prin diverse cărti, articole și studii de masterat, doctorat. Unul dintre articolele publicate de „Știre medicală. ro”, 2009, în „Campanie de informare Naționala pentru depistarea precoce a deviațiilor coloanei vertebrale „ la copii, scrie un fapt îngrijorător: că doar în Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu, sunt înregistrați peste 13000 de cazuri de copii care au deformări de ax ale coloanei vertebrale”. În 12 aprilie 2017, ziarista Georgeta Panait, afirma în ziarul „Deșteptarea”, „potrivit Direcției de Sănătate Publică Bacău, în 2016 la cabinetele medicilor de familie din județ, s-au înregistrat 53 de cazuri noi de cifoza și lordoza și alte 128 de cazuri noi de scolioza”.

Clubul Rotary din Alba Iulia, sub Civitas Solis în parteneriat cu Centrul de recuperare Starmedica, Inspectoratul Școlar al județului Alba, Școlile Generale din Alba Iulia și cu ajutorul studenților voluntari ai Universitarii 1Decembrie 1918, au derulat un program de examinare a deficiențelor coloanei vertebrale, în perioada martie-iunie 2017, „O viața dreaptă”, sub îndrumarea asistenților doctoranzi universitari de seminar.

Figura 1.1 – Echipa de evaluare a programului

Figura 1.2 – Examinarea subiectului din plan frontal față

În urma acestui program s-au evaluat un lot de copii de 550 elevi de clasa aVI-a (acesta vârsta de 15-16 ani, clasa aVI-a, reprezentând nivelul de ani unde apar deficientele și se pot corecta și foarte ușor) din școlile din Alba Iulia, urmărindu-se existenta deficiențelor coloanei vertebrale. Rezultatul este îngrijorător deoarece mai mult de jumătate din cei prezenți la evaluare (186 de elevi) au fost descoperiți cu deficiențe:

51% cu cifoză

28% cu lordoză

49% cu scolioză

8% cu atitudine scoliotică

33% cu platfus.

Nu contează zonă geografică examinată, București, Bacău, Alba- Iulia, începând cu 2009 și terminând cu 2017, exist deficiențe ale coloanei vertebrale încă de la vârste relativi mici și din păcate în număr mare.

CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1. Noțiuni de anatomie funcțională

2.1.1. Biomecanica coloanei vertebrale

Biomecanica derivă din cuvintele grecești: BIOS – viața și MEHANE- mașina, studiază deci viața, mișcările corpului uman și forțele care apar la realizarea lor, totul prin prisma legilor mecanicii. Aristotel, Arhimede (biomecanica înotului), Leonardo da Vinci (a descris mișcarea mușchilor care participă la mers, alergare) Isaac Newton (legile fizicii, ale mișcării și repausului), și nu în ultimul rând frații Weber și Fisch, sunt câțiva dintre cei care au studiat biomecanica corpurilor. Biomecanica coloanei vertebrale se referă la biomecanică: coloanei cervicale, coloanei dorso lombare, și a bazinului.

„Biomecanica coloanei cervicale:

flexia capului și a gâtului: mișcarea prin care capul se apropie de stern

extensia capului și a gâtului apropie de coloană vertebrală: mișcarea în plan posterior prin care occiputul se apropie de coloană vertebrală

înclinarea capului și gâtului: mișcarea în care urechea se apropie de umăr

rotația capului și a gâtului: mișcarea de privire peste umăr (mișcarea în jurul unui ax ce trece prin mijlocul vertebrelor cervicale).

Coloana vertebrală este constituită din succesiune a 33- 34 piese osoase numite vertebre. Ea este parte componentă a unei formațiuni foarte complexe numită organ axial. Organul axial este un complex structural și funcțional la realizarea căruia participa:

componenta dura osoasă (vertebrală care alcătuiesc coloana)

componenta conjunctivă formată din structuri fibroase și elastice de legătura dintre vertebre (discurile intervertebrale, capsule articulare, ligamente)

componenta musculară (mușchii coloanei vertebrale)

componenta neuro- vasculară (măduva spinării, rădăcinile nervoase, vase de sânge).”

Alterarea oricărei dintre aceste componente se răsfrânge negativ asupra funcțiilor coloanei vertebrale:

funcția de protecție

funcția de mobilitate (datorată complexității alcătuirii coloanei vertebrale îi conferă corpului uman posibilitatea de a efectul miscari complexe, deci de a fii mobil). Funcția de mobilitate este afectată, dacă una din funcțiile enumerate mai sus suferă probleme deoarece:

discurile intervertebrale care există între vertebre, dacă sunt contractate mult timp de o parte pot duce de exemplu la apariția unor deficiențe ale coloanei vertebrale micșorând deci biomecanica corpului uman, creeindu-se și un cerc vicios deoarece mișcarea este cea care hrănește discurile intervertebrale, iar imobilizarea sau mișcarea în limite suportabile ale durerii, duc la o mișcare puțină deci la o erodare continuă a discurilor intervertebrale

ligamentele existente între, în față, spatele vertebrelor pot influența și ele biomecanica coloanei vertebrale astfel: „ligamentul longitudinal anterior –limitează extensia coloanei, ligamentul longitudinal posterior – limitează flexia coloanei, ligamentul galben- limitează flexia coloanei ajuta și la redresarea coloanei în poziția anatomică după ce în prealabil a fost flectata dar și menține coloana în poziție verticală, ligamentele interspinale și supraspinale; – limitează flexia și rotația coloanei, ligamentele nucale – limitează flexia și extensia coloanei cervical”, deci orice ligament al coloanei vertebrale dacă ar suferi de exemplu o întindere excesivă sau o micșorare, traumatism, ar modifica întreaga mișcare a coloanei, care tinde să se echilibreze.

Mișcările biomecanice ale coloanei vertebrale sunt:

mișcarea de FLEXIE – abdomenul se apropie de coapse făcând o aplecare înainte

mișcare de EXTENSIE – se realizează o aplecare înapoi a spatelui

mișcare de ÎNCLINARE TRUNCHI – trunchiul se îndepărtează de axul median al corpului

mișcare de ROTAȚIE – este o mișcare care se efectueze în jurul unei linii ce trece prin gaura vertebrală.

2.1.2. Musculatura coloanei vertebrale: rolul și importanța lor

Mușchii scheletici, alcătuiți din țesut muscular striat, sunt organe importante ale organismului uman, cu ajutorul lor realizându-se mișcarea, vitală supraviețuirii.

Coloana vertebrală având rolul de susținere, protecție (apărând măduva spinării de cauze mecanice, organele interne), mobilitate (e mobila putându-se corpul uman mișca și executa diverse poziții), deci fiind un element atât de important din organismul uman, este înconjurata de o puternică musculatură. Musculatura e împărțită în cinci planuri, apropiate coloanei vertebrale (profunzi) până la cel mai îndepărtat de ea ( de suprafața). „Planul V e cel mai profund, conținând mușchii: mușchiul intertransversali, mușchiul interspinos, mușchiul rotator al capului. Mușchii intertransversali fac legătura dintre două apofize transverse a doua vertebre alăturate, acțiunea lui fiind de înclinare a coloanei vertebrale laterale. Mușchii interspinosi fac legătura dintre două apofize spinoase a doua vertebre de o parte și de alta a ligamentului interspinos. Mușchi rotatori ai capului, din care fac parte mușchii posteriori ai capului.

Planul IV conține mușchii: mușchii transversospinali, care sunt de fapt mușchii semispinali, multifizi și rotatori, mușchi ce acționează pe partea posterioară a coloanei vertebrale, per global în extensie. Planul III, conține Mușchii erectori spinali, care sunt extensorul coloanei vertebrale, formând o masă comună din mușchii: mușchii lungul dorsal- unește bazinul cu procesele transverse ale vertebrelor, mușchii iliocostal (sacrolombar)- încrucișează toate coastele succesiv până ajunge la regiunea cervicală ale ultimelor patru vertebre cervicale și mușchiul spinal care se însera pe apofizele spinoaseC7T1, apofizele C4T4, ajungând la baza occiputului.

Acțiunea mușchiului spinal este : reduce lordoza cervicală, dacă are punct fix pe cap. Mușchii planurilor profunde V. IV, III, au o mare precizie de acțiune, dar au o putere scăzuta de a efectua o extensie a coloanei vertebrale, deoarece brațul forței este scurt, menținănd totodată pentru timp îndelungat verticalitatea în ortostatism a unor segmente (capul de exemplu). Planul II, conține mușchii splenius al capului și gâtului, mușchii ridicător al scapulei (se însera pe C1C5), mușchiul dințat posterior superior (se însera pe C7T3 și fata externă a primelor cinci coaste acțiunea lui fiind de a ridica coastele) și inferior (se inseră pe T11L2 și pe ultimele patru coaste, acțiunea lui fiind de coborâre a coastelor), mușchii romboizi (se însera pe C7T4 și pe marginea mediană a scapulei, acțiunea lui fiind adducție, ridicător al umărului dacă are punct fix pe coloana dorsală și tractează lateral coloana dorsală dacă are punct fix pe scapulă). Planul I, e cel mai superficial plan, conținând mușchii: marele dorsal și trapez. Mușchiul marele dorsal, este cel mai lat mușchi, situat în partea posterioară inferioară a trunchiului, acțiunea lui fiind coborâre, adducție, rotație internă a brațului dacă are punct fix pe coloana, și ridică toracele, în inspirație, dacă are punct fix pe humerus. Mușchiul trapez se însera pe C7T12, acțiunea lui fiind adductia scapulei spre linia mediană sau dacă ia punct fix pe scapula realizează extensia coloanei cervicale, inclinând coloana vertebrală dar ajutând și la cățărare.”

2.1.3. Principalele deficiențe ale coloanei vertebrale

Deficiențele coloanei vertebrale reprezintă o modificare de la normal a coloanei, de la curbura fiziologică, și care influiențeaza negativ viața omului. Privite în plan sagital, deficiețele coloanei vertebrale sunt: cifoza, lordoza și cifo- lordoza.

”După localizarea acestor deviații, deficiențele pot fi:

exagerări ale curburilor fiziologice (denumite și deviații tipice):

cifozele dorsale

lordozele lombare

cifo-lordoză;

inversări ale curburilor fiziologice (deviații atipice):

spatele plan sau scobit

cifoza lombară

cifo-lordoză inversată;

modificări ale întinderii curburilor:

cifozele totale

lordozele totale

cifoza regiunii de trecere dorso- lombare etc.

Deviațiile coloanei vertebrale apar și evolueză la toate vârstele, dar cele mai numeroase se observa în perioada de creștere. După gen s-a constat că cifozele sunt mai frecvente la băieți și lordozele la fete.”

Tot mai mulți copii, elevi, din păcate, suferă diverse forme de deviații ale coloanei vertebrale în plan sagital incă de timpuriu ceeace duce la o dezvoltare anormală și plină de probleme medicale ale adultului in devenire.

„Statisticile arată ca în România există, numai în evidență Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din București, 13000 de cazuri de copii care au deformări de ax ale coloanei vertebrale depistate, ” până în anul 2009 , doar de cățiva ani.

2.2. Cifoza

2.2.1. Definiție

Cifoza reprezintă o deviație a coloanei vertebrale, observabilă în plan sagital, cu convexitatea curburii îndreptata posterior. Atitudinea cifotică este diferită de cifoza propriu- zisa putând fii corectata.

Figura 2.1 – Cifoză toracală

https://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/notiuni-de-anatomie-ale-coloanei-vertebrale.html

2.2.2. Clasificare

Cifozele pot fii clasificate după:

Localizare;

Etiologie;

Anatomio- patologice.

“după localizare:

cifoze dorsală: cea mai frecventă, accentuarea curburii fiziologice în zona toracală (dorsală);

cifoza lombară: apare prin retroversia bazinului, se compensează dorsal;

cifoza cervicală: apare prin inversarea curburii fiziologice cervicale;

cifo-lordoză: accentuarea a celor două curburi, cifoza dorsală fiind compensată de lordoza lombară, echilibrându-se reciproc;

cifoza totala: apare ca o cifoză lungă, însoțită de înfundarea toracelui.

după etiologie, cifozele pot fi:

funcționale (nestructurale);

structurale (patologice);

cifozele funcționale pot fi definite ca deviații ale coloanei vertebrale ușoare, având o evoluție lungă și lentă.

Cauzele pot fi, de creștere (în înălțime și greutate), profesionale (munca la birou), compensatorii, de dezvoltare a glandei mamare, habituale (de deprindere). Cifozele funcționale pot fi corectate prin înlăturarea cauzelor și executând exerciții de extensie.

Cifozele structurale (patologice), pot fi definite ca deviații ale coloanei vertebrale mai grave decât cele funcționale, care duc la modificări ale structurii coloanei, tratabile în timp îndelungat ortopedic, chirurgical și kinetoterapeutic. Cauzele lor pot fii; congenitale, post traumatice (fracturi, luxații vicios consolidate, hernie de disc), infecțioasă, paralitică, tumorală, cifoze medicamentoase.

din punct de vedere anatomo- patologice cifozele pot fi:

cifoze tipice – când se produc prin exagerarea curburilor cifotice normale (dorsală și sacro coccigiană);

cifoze atipice: când se produc prin exagerarea altor curburi decât cele normale. (cervicală și lombară).”

2.2.3. Etiopatologie

Etiopatologia cifozelor este vârsta, cuprinzând cauze multiple unele predispozante:

congenital: defecte de formare a corpilor vertebrali, malformații vertebrale cu caracter familial;

neuro-musculare: afecțiuni neurologice, tumori medulare;

post-traumatice: tasări vertebrale, în urma unor accidente, fracturi sau contracturi din tetanos sau epilepsie;

tumori vertebrale;

boli genetice ale scheletului;

postinflamatorii: tuberculoza osoasă, precum și spondilita anchilozantă, este una dintre cauzele cele mai frecvente ale cifozelor cervico-dorsale progresive;

boli metabolice: rahitismul, osteoporoza;

vârsta peste 60-80 de ani, cu osteoporoza și tasarea anterioară a discurilor intervertebrale, prin hipotonia mușchilor paravertebrali, prezintă o cifoză mai mult sau mai puțin accentuată localizată de obicei cervico–dorsal la bărbați și dorso–lombar la femei. ”Mecanismele cifozelor, factorii care pot duce la apariția lor sunt: genetici (familiali), generați dintr-o lipsă a echilibrului, existenței asimetriilor corpului, biomecanicii, creșterii exagerate în scurt timp.

2.2.4. Simptomatologie

Simptomatologia cifozelor, se poate face cu ajutorul examenului clinic și paraclinic (printr-o inspecție vizuală) examenul somatoscopic. Simptomele cifozelor:

durerea ușoara sau severă, la nivelul curburilor;

rigiditate și tensiune musculară a zonelor gâtului, spatelui;

senzația de oboseală;

mușchi hipotonici ai abdomenului și spatelui;

umeri căzuți în față, împreuna cu capul și gâtul;

cutie toracică modificată, ducând la o respirație cu probleme;

apariția unei cocoașe, o gârbovire a întregului spate;

pieptul turtit, înfundat.

În cazul cifozelor mușchii trunchiului și gâtului sunt întinși iar cei ai toracelui sunt relaxați. „Corectarea deficiențelor fizice se realizează prin intermediul kinetoterapiei active, care se caracterizează prin folosirea mijloacelor proprii de mișcare… adică printr-o activitate voluntară. Mijlocul de bază cu care operează kinetoterapia activă este exercițiul fizic. Natura exercițiilor fizice depinde de felul contracției musculare.”

2.2.5. Tratament kinetic

În tratamentul kinetic în cazul cifozelor este indicată mișcarea EXTENSIA zonei cifotice iar mișcarea contraindicată este FLEXIA ei. Refacerea coloanei, a curburii cifotice se realizează prin exerciții dinamice (de trunchi, de brațe, de respirație, de redresare la oglindă), statice (stând, așezat, culcat dorsal, atârnat) care duc la o tonifiere în regim de SCURTARE a mușchilor curbați cu convexitate posterioară, o tonifiere a mușchilor în regim de ALUNGIRE a mușchilor pectorali, corectare a deficientelor care survin odată cu cifozararea (capului și gâtului), dacă e cazul se încearcă o prevenire a lordozării, și se formează reflexul de atitudine corectă.

Sunt deosebit de importante exercițiile de respirație, fiind afectată cutia toracică la majoritatea cifozelor.

2.3. Lordoza

2.3.1. Definiție

Lordoza reprezintă deviație a coloanei vertebrale, observabile în plan sagital având convexitatea îndreptata anterior. Bazinul este îndreptat înainte iar abdomenul este pronunțat și hipoton.

Figura 2.2 – Lordoza lombară

https://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/notiuni-de-anatomie-ale-coloanei-vertebrale.html

2.3.2. Clasificare

Lordozele se pot clasifica după:

Localizare (tipice sau atipice);

Etiologie.

Cauzele ce le determină apariția:

“după localizare: lordozele pot fii lordoze lombare (cea mai frecventă) și lordoze cervicale (sunt tipice); curbura lordotică formată în alte zone se numește atipică.

din punct de vedere etiologic, lordozele ca și în cazul cifozelor pot fii funcționale și structurale (patologice).

Lordozele funcționale sunt:

Atitudinea lordotică (este o accentuare a curburii fiziologice lombare care se hipercorectează în mișcarea de flexie a corpului);

lordoze habituale;

lordoze profesionale;

lordoze compensatorii.

Lordozele patologice (structurale):

Congenitale;

Endocrino metabolice (rahitismul);

Paralitice (poliomielitice);

Neurologice (miopatice);

Reumatice;

Traumatice (spondilolistezisul).”

după cauze lordozele pot fi:

fixe (la adolescenți, alunecări de vertebre, post traumatic în urma unor dezechilibre sacro-coccigiene);

dinamice (apar ca rezultat al dezechilibrării dintre extensori și flexorii trunchiului, rahitism, tulburări digestive);

statice (la cifotici, patologice, displazie luxantă a ambelor șolduri).

2.3.3. Etiopatologie

Etiopatologia lordozelor este largă la fel ca și în cazul cifozelor:

coxalgie;

în cazul femeilor purtarea tocurilor înalte;

atitudinea lordozantă menținută timp lung duce la apariția lordozelor profesionale, structurale;

restabilirea unui echilibru datorită apariției unei cifoze, formează cifoza compensatorie.

turtirea corpului vertebral, subținerea discului intervertebral duce la sacralizarea, reprezentând sudarea L5 la sacru;

paraliziile musculaturii abdominale, duc la apariția lordozelor paralitice;

în miopatie apar atrofieri musculare și astfel apare lordoza miopatică;

alterarea discurilor intervertebrale și de topire a pediculelor de la nivelul vertebrelor L4, L5 sau L5, S1 (spondiloză) duc la apriția lordozelor traumatice; dacă pediculii se rup, apare o alunecare a corpului vertebral spre bazin, (spondilolistezis) astfel formând-se o lordoză scurtă;

durerile cauzate de reumatism și contractura mușchilor duc la apariția lordozei reumatice.

2.3.4. Simptomatologie

Simptomatologia lordozelor, se aseamănă cu cea a cifozelor, dureri ale zonei lordozante dar și a membrelor inferioare, urmată de o rigiditate a zonei lombare din cauza tensiunii musculare, iar ca și examinare somatoscopică se poate observa o proeminență anterioară a abdomenului și una posterioară a bazinului, deoarece zona lombară este arcuită exagerat anterior.

Mișcarea indicată lordozei este flexia zonei lordozate cea contraindicată fiind extensia ei. Programul kinetoterapeutic va conține exerciții atât statice cât și dinamice, prin intermediul acestora urmărindu-se scurtarea mușchilor abdomenului și alungirea celor din zona lordozată.

În lordoză mușchii întinși sunt cei dorsali, spinali, psoasul iliac, rotatorii interni ai membrelor inferioare, ai diafragmei, iar cei antagoniști, hipotonici, sunt cei abdominali, drepții abdominali, cvadriceps, rotatorii externi ai membrelor.

2.3.5. Tratament kinetic

„Exercițiile statice:

așezat depărtat pe sol, călare pe un scaun;

stând pe genunchi pe călcâi;

sprijin pe genunchi, cu trunchiul sub orizontală;

atârnat;

culcat dorsal cu picioarele sprijinite peste 30 de grade sau îndoite;

culcat facial cu o perniță sub abdomen;

culcat lateral iar poziția stând se folosește mai rar deoarece e o poziție lordozantă dar prin sprijinirea unui picior pe un suport, se poate folosi.

Exerciții dinamice:

exerciții de trunchi (inclinări laterale, răsuciri și aplecări, cu localizare lombară);

exerciții de brațe în plan posterior;

exerciții de picioare în plan anterior din stând sau culcat dorsal cu picioarele peste 30 de grade sau îndoite;

exerciții de abdomen din toate pozițiile;

exrciții aplicative, mers pe călcâi, mers ghemuit, exerciții de echilibru;

exerciții de respirație cu structură corectivă;

exerciții de redresare.”

2.4. Cifo-lordoză

2.4.1. Definiție

Cifo-lordoză este deviația coloanei vertebrale în plan sagital exprimată printr-o exagerare a doua curburi: dorsala și lombară (în mod frecvent), formându-se cifoza dorsală și lordoza lombară (convexitățile fiind orientate în sensuri opuse). În acestă deficientă, prima dată a apărut o deviație a coloanei, numită primară, care nefiind tratată a dus la apariția celei de a doua deviații, numită secundară. E foarte important să se descopere cât mai din timp micile deficiențe încercându-se să se corecteze, inainte de a deveni probleme mai complicate, în sensul că e mult mai ușor de tratat o singură afecțiune în loc de două ca în cazul cifo lordozei.

Compensarea cifo lordozei se realizează prin intermediul unei deplasări a bazinului și a centurii scapulare. Cifo-lordoză se instalează treptat fiind o reacție a organismului de a se echilibra. Natura umană este complexă și ciudată în același timp, deoarece pornind de la creier ajungând la coloană vertebrală suntem în așa fel clădiți că dacă ceva nu funcționează cum ar trebui, întotdeauna va exista altceva ce îi va lua locul, în cazul coloanei, cifoza instalată va fii echilibrată de lordoză, astfel încât omul să poată continua să-și urmeze cursul firesc al vieții, producăndu-se un echilibru ca la o balanță.

2.4.2. Clasificare

Cifo-lordoză se clasifica:

tipice: atunci când una dintre curburi este exagerată în zona dorsală iar cea de- a două în zona lobară;

atipice: când cele două convexități sunt în alte zone nu dorsală și lombară;

funcționale patologice: vârstelor mici, în cazul copiilor afecțiuni congenitale, dereglări metabolice, tulburări de creștere, iar dacă vorbim în cazul adulților, traumatismele (fracturile) pot genera cifo lordoze.

2.4.3. Simptomatologie

Simptomatologia cifo lordozei:

la fel ca și în cazul cifozei, apare o durere ușoara la nivelul coloanei dorsale;

tot cifoza dă o rigiditate, tensiune musculară a zonei cervicale, gâtului și zonei dorsale;

datorită deformării toracelului, dat de cifoză, vor exista dificultăți în respirație, cu posibile dureri în piept;

umerii vor fii căzuți, aduși înainte, capul va fii deplasat înainte;

lordoza, va da dureri ale zonei lombare dar și a membrelor inferioare, și o rigiditate a zonei abdominale datorată tensiunii musculare, deoarece el va fii foarte pronunțat, arcuit. Cifo-lordoză netratată duce la apariția discopatiilor, artrozelor, spondilozei, herniei de disc, și a multor boli ale inimii.

2.4.4. Tratament kinetic

Programul kinetic în cazul cifo lordozei va urmări mișcări de Extensii ale zonei dorsale astfel încât să se scurteze mușchii trunchiului și FLEXIA zonei lombare care duce la scurtarea mușchilor abdominali. Exercitile se vor executa mobilizând o zonă (fixă) și executând exerciții active cu cea de-a doua zonă, în sensul redresării ei. Se pot executa exerciții și cu mobilizarea ambelor zone în același timp, dar se lucrează mult mai dificil, ținând cont că atenția trebuie să fie mărita, deoarece ambele zone trebuie poziționate corect și în același timp trebuie și să se execute exercițiile de corectare. Exercițiile vor urmări în principal scurtarea mușchilor spinali dorsali, fesierilor și abdominalilor și alungirea mușchilor lombari, psoasul–iliac și pectoralii, deci se vor corecta zonele dorsale și lombare, formându-se atitudini corecte.

Exercițiile pot fi: statice și dinamice. Cele statice pot fi sub formă de izometrii, poziții corective, stretching:

din așezat depărtat pe sol, călare pe scaun;

stând pe genunchi pe călcâie așezat;

atârnat cu derivatele sale;

culcat dorsal cu picioarele îndoite sau sprijinite peste 30 de grade;

din decubit ventral cu o pernă sub abdomen;

poziția stând este poziție lordozantă, din cauză acesta este folosită mai rar, dar se poate folosi dacă se sprijină un picior pe un suport.

Exercițiile dinamice, vor duce la dezvoltarea musculară a zonelor afectate, întărindu-i abdominale, sacro-lombare și membrele inferioare:

de trunchi: inclinări laterale, răsuciri și aplecări;

de membre superioare, de membre inferioare (în plan anterior din stând sau culcat dorsal cu picioarele îndoite;

de abdomen: mișcări active din culcat dorsal și din șezând;

exerciții de respirație;

exerciții de redresare activa: la oglindă pentru stimularea reflexului de atitudine corectă.”

Exercițiile pot fi alese fixând zona dorsală, și dând posibilitatea efectuării de exerciții cu zona lombară. Poziționez fix zona dorsală: stând cu membrele superioare extinse lateral având un baston, o bandă elastică, la spate sau peste omoplați, stând în ortostatism la perete cu spatele, sau la spalier, așezat în decubit dorsal cu membrele superioare extinse lateral sau flectate sub cap. Sau se poate fixa zona lombară și se vor executa exerciții pentru corectarea zonei dorsale. Fixarea zonei lombare se poate realiza din stând cu trunchiul înclinat din culcat dorsal cu genunchii îndoiți, sau din decubit ventral dar având o pernă sub abdomen.

CAPITOLUL III CADRUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII

3.1. Scopul cercetării

În urma participării la proiectul menționat mai sus "O viață dreaptă", programul urmărind efectuarea de evaluări ale coloanei vertebrale în școlile generale din Alba-Iulia, la elevii claselor a VI-a, rezultatul, a fost îngrijorător, deoarece mai mulți de 50% dintre elevii evaluați au prezentat una dintre deficiențe ale coloanei vertebrale: cifoza, lordoza, scolioza, atitudine scoliotică, dar și platfus. Acest lucru ne-a determinat să realizăm un studiu asupra unui lot de copii a unei școli gimnaziale din mediu rural, deoarece ne-am pus întrebarea firească, dacă doar copii din mediul urban se confruntă cu aceste probleme sau și cei din mediul rural? Oare cei din mediul rural sunt mai sănătoși, din punct de vedere al acestor deficiențe, dacă da, care ar fi motivele, și cum am putea ajuta la păstrarea acestui fapt, dacă nu, cum am putea ajuta la remedierea acestei situații, știindu-se implicațiile negative ce le au în viața cotidiană, de la dureri de spate, piept, la tulburări ale respirației cu toate bolile care le implica la estetica corpului uman, a cărei lipsă duce la boli psihice până la o renunțare de a mai comunica cu cei din jur ajungând depresivi la vârsta adultă. O altă problemă care s-a ivit a fost întrebarea firească de altfel, dacă vom ajunge să descoperim în urma evaluării, că și la sate există problema deficiențelor coloanei vertebrale, atunci de ce nu sunt alocate ore în cadrul Curiccumului școlar pentru kinetoterapie, care aplicată din timp, ar putea preveni multe din problemele de sănătate ale adultului.

Această lucrare are mai multe obiective: de a face o evaluare a elevilor unei școli din mediu rural a coloanei vertebrale, de a preveni deficiențele (cifoză, lordoză și cifo-lordoză) coloanei vertebrale prin programe de exerciții, de a corecta, recupera, posibilele deficiențe ale coloanei descoperite în cadrul evaluării, și nu în ultimul rând de a arăta importanta kinetoterapiei în prevenirea și recuperarea acestor deficiențe, deci importanța introducerii în școli a unor ore de kinetoterapie.

3.2. Obiectivele cercetării

Obiectivele lucrări de față sunt:

cunoașterea cât mai aprofundată din punct de vedere anatomic a coloanei vertebrale, a mușchilor, ligamentelor ce leagă vertebrele și care prin modificările lor duc la apariția atitudinilor sau chiar a deficientelor coloanei (cifozei, lordozei și cifo-lordozei), mai ales la copii deoarece în perioada de creștere, copii sunt foarte ușor supuși la astfel de deformații (oasele lor incă nu sunt mature, deci orice poziție incorectă în bancă, duce la modificări ale zonelor coloanei);

cunoașterea celor mai recente studii cu privire la cauzele, etiopatologia, metodele de prevenție și recuperare a atitudinilor și deficiențelor coloanei vertebrale (cifozei, lordozei și cifo-lordozei) la copii;

informarea cadrelor didactice, a părinților, profesorilor și nu în ultimul rând al elevilor despre această știința numită, Kinetoterapie, despre beneficiile aplicării ei în viața de toate zilele cât și despre existența și urmările deficiențelor coloanei vertebrale netratate la timp în viața adultului;

selectarea corectă și adecvată a exercițiilor care vor alcătui programele de prevenire și corectare a atitudinilor și deficiențelor coloanei vertebrale: cifoza, lordoza și cifo-lordoză;

analizarea corectă a datelor inițiale, a evaluării, anamnezei, pentru a alege exercițiile în mod corect cât și a celor finale pentru a vedea dacă exercițiile, programele stabilite au fost sau nu eficiente;

creșterea amplitudinii de mișcare a articulațiilor a elevilor cu probleme de coloană;

creșterea musculaturii vertebrale a copiilor, a forței musculare deoarece se cunoaște ca fiind în creștere copii, încă nu sunt stabilizate;

creșterea volumului respirator al copiilor astfel încât să le mărim rezistenta la efort (știindu-se din anatomie ca mușchii respiratori nu sunt destul de dezvoltați, asta duce la o ridicare a cutiei toracice cu amplitudine mai mică deci cu o creștere a frecvenței respiratorii implicit o scădere a rezistenței copiilor la efort);

încercarea de a înlătura din viața lor atât în interiorul școlii, prin învățarea atitudinilor corecte în banca în ortostatism, dar și în afara ei a cauzelor care pot duce la afectarea coloanei vertebrale (cifoză, lordoză și cifo-lordoză, explicandu- le modul de a sta corect în bancă, de a duce corect ghiozdanul, de a avea o alimentație sănătoasă).

3.3. Ipotezele cercetării

Curburile cifotice,lordotice și cifo-lordotice se corectează prin exerciții statice și dinamice;

Corectarea curburilor cifotice se realizează prin extensii ale trunchiului, brațelor și prin exerciții de respirație;

Corectarea curburile lordotice se realizează prin exerciții de flexie ale trunchiului;

Corectarea curburilor cifo-lordotice se realizeaza prin exerciții de exextensie a curburilor cifotice si flexie a curburilor lordotice.

3.4. Organizarea experimentului

Evaluarea și programul kinetic s-a desfășura pe parcursul unui anului scolar 2017- 2018, la Școala Gimnaziala Ohaba cu ajutorul directorului școlii și al profesorului de educație fizică. Lecțiile s-au desfășurat în mod identic cu orele de educație fizică și sport, cu excepția primelor 10-15 minute, în care s-au aplicat exerciții fizice terapeutice, specifice kinetoterapiei. În urma realizări evaluarii inițiale s-a ajuns la concluzia că 10 dintre elevi prezentau cifoză, 6 lordoză iar 4 dintre elevi cifo-lordoză.

Etapele studiului

Tabel 3.1

3.5. Eșantion de subiecți

Studiul s-a efectuat pe un lot de 20 elevi ai școlii gimnaziale Ohaba, clasele V-VIII, dintre care 8 elevi de gen feminin și 12 elevi de gen masculin. Tabelul de mai jos reprezintă numele, genul, vârsta, clasa și deficiețele elevilor studiați, în lucrarea de licență.

Reprezentarea elevilor cu deficiențele aferente

Tabel 3.2

3.6. Metode de evaluare folosite

Evaluarea reprezintă o acțiune complexă de studiere a unui pacient (în cazul nostru al unui elev), prin diverse metode, teste, examinări toate având scopul de a cunoaște, de atrage concluzii asupra stării de sănătate fizică a lui, de atitudine a corpului, de mișcare. Rezultatele, concluzile, vor ajuta kinetoterapeutul să se gândească la un program kinetic adecvat afecțiunii (lor) acelei persoane. Este foarte importantă evaluarea copiilor de 9-14 ani deoarece se cunoaște ca aceasta este o vârstă de creștere și dezvoltare osoasă și musculară. Deci vom evalua fiecare elev al școlii observând dezvoltarea lui fizică, din mai multe planuri, obținănd informații, cu ajutorul unor metode, astfel încât la finalul evaluării să putem lua o decizie a programului ce va trebui să-l urmeze elevul respectiv.

Scopul unei evaluări este de a vedea dacă pacientul (elevul) se încadrează sau nu la limitele normalului, de a avea o atitudine corectă. Ea se poate realiza în mai multe etape pentru a observa, gradul de dezvoltare fizică al corpului, sau de a vedea dacă exercițiile kinetice aplicate au avut sau nu efectul dorit: de corectare, întărire a musculaturii, dacă au fost sau nu atinse obiectivele propuse la începutul programului kinetic.

Evaluarea se poate realiza static sau dinamic. Evaluarea dinamică studiază mersul cât și echilibrul organismului pacientului (elevului). Cu ajutorul testelor se realizeză bilanțul muscular și articular al corpului. Evaluarea statică, somatoscopică se poate realiza cu sau fără instrumente. Examenul somatoscopic fără instrumente este o examinare, inspecție vizuală, care are rolul de a urmări în general sau pe segmente corpul pentru a observa eventualele deficiențe.

Această metodă, somatoscopică noi am utilizat-o în efectuarea evaluării elevilor Școlii Gimnaziale din Ohaba. Cu ajutorul ei dacă realizezi o examinare globală, poți observa atitudinea corpului, comportamentul motric, tegumentele. Examenul somatoscopic segmentar în schimb, oferă date despre diverse segmente ale corpului (cap, torace, umeri, membre superioare, bazin, trunchi, șold, membre inferioare, picioare). Somatoscopia se realizează în planul frontal (față și spate) sau în plan sagital. Deci noi am folosit metoda observației utilizând examenul somatoscopic global și segmentar. Evaluarea a fost realizată din poziția ideală, adică, din poziția stând, cu capul drept în axă coloanei, privirea înainte, bărbia orizontală, umerii relaxați, membrele inferioare pe lângă corp cu palmele în pronosupinație, membrele inferioare apropiate astfel încât călcâiele să fie apropiate iar vârfurile picioarelor să fie depărtate la maxim 45 de grade.

În lucrarea de față, s-a folosit Testarea Shober pentru a testa mobiliatatea coloanei lombare, dacă elevii prezintă sau nu o deficiență a coloanei lombare și cu ajutorul unei bande metrice s-a măsurat distanța între vârfurile omoplaților pentru a observa prezența cifozei. Testul Shober consta în trasarea unui semn la jumătatea distanței dintre apofizele spinoase L5 și măsurarea caudală 5 cm și craniala 10 cm marcând astfel alte două puncte distanța dintre ele fiind d1=15cm. Apoi elevul a fost rugat să facă o flexie maximală, astfel încât să-și atingă cu degetele vârful picioarelor, și din nou s-a realizat o nouă măsurare între cele două puncte caudale și craniala d2. Dacă diferența distantantei d2- d1< 5 cm, atunci testul Shober este pozitiv, adică pacientul (în cazul lucrării de față, elevul), are o problemă la coloană lombară.

Figura 3.1 – Examinarea Schober

http://www.mymed.ro/proba-schober.html

În poziția de evaluare descrisă mai sus, s-a palpat cu măna conturul omoplaților pentru a se găsi vărful inferior al omoplaților. Cu ajutorul unui creion dermatograf s-au marcat cu puncte vărfurile omoplaților și apoi cu ajutorul unei bande metrice s-a măsurat distanța dintre ei pentru a demonstra exitența cifozei. Aceasta metodă este observabilă in figura 3.2 de mai jos.

Figura 3.2 – Distanța dinte vf. omoplați

Tabelul 3.3 indică perioadele în care s-au efectuat evaluările prin aplicarea celor două metode.

Plan calendaristic de aplicare a metodelor de evaluare

Tabel 3.3

3.7. Tratament kinetoterapeutic aplicat

Studiul a fost realizat pe parcursul anului școlar 2017- 2018. Înainte de a cunoaște cu câți elevi vom putea efectua acest studiu, am cerut consimțământul părinților, acest consimțământ este atașat la finalul lucrării, în anexă. Elevii au fost evaluați inițial, la începutul anului și la sfârșitul anului școlar. Durata studiului a fost împărțită în patru etape deoarece anul școlar a conținut 36 de săptămâni de școală, în acest fel noi am reușit să realizăm patru programe de prevenire a deficiențelor coloanei vertebrale și corectare a cifozelor, lordozelor și cifo-lordozelor descoperite. Durata de execuție a programelor create a fost de 10-15 min la începutul orelor de educație fizică.

Exercițiile aplicate, din programele kinetice au fost executate cu ajutorul profesorului de educație fizică. Elevii au avut în programa școlară câte două ore de educație fizică fiecare clasă,pe săptămănă. Inițial elevii au fost evaluați măsurând distanța dintre vârful omoplaților și cea de-a doua măsurare a fost Testul Schober pentru determinarea mobilității coloanei lombare.

Program I de exerciții a durat din octombrie la jumătatea lunii noiembrie 2017, aproximativ șase săptămâni. Prin intermediul exercițiilor aplicate noi am urmărit scurtarea mușchilor spatelui si lungirea celor situați in partea anterioară a trunchiului.

Exercițiul 1:

P.I: stând M.S. în flexie cu mâinile la ceafă, privirea înainte;

T1: se efectuează mers, cu flexia coapsei pe bazin, genunchi în flexie (ridicare alternativă a genunchilor la piept);

T2: revenire la P.I.

Exercițiul 2:

PI: stând M.S. în extensie lateral, la nivelul umerilor (palmele în supinație);

T1: se efectuează mers cu flexia coapse pe bazin (cu genunchi în extensie);

T2: revenire la P.I.

Exercițiul 3:

PI: stând, M.S. S în flexie mâna la ceafă, M.S.D. pe lângă corp;

T1: mers lateral dreapta, cu înclinare trunchi dreapta;

T2: revenire la PI.

* se efectuează în ambele sensuri, cu schimb de MS

Exercițiul 4:

PI: D.D., M.I. flectate cu tălpi pe sol, MS extinse la nivelul umerilor;

T1: răsuciri alternative S, D, a MI;

T2: revenire la PI.

Exercițiul 5:

PI: stând, MS în flexie cu mâinile la ceafă, privirea înainte;

T1: se efectueză flexia trunchi pe coapse;

T2: revenire la PI.

Exercițiul 6:

PI: stând, M.S. în extensie lateral la nivelul umerilor;

T1: se efectuează ridicarea M.S. D. (alternare) (3sec), (inspirație);

T2: revenire la P.I. (expirație).

Exercițiul 7:

PI: stând cu MS la nivelul umerilor, cu flexie din cot;

T1: mers, extensie lateral brațe alternativ cu flexia M.I:

T2: revenire la P.I.

Exercițiul 8:

PI: stând cu MS extinse în față, la nivelul umerilor în pronație;

T1: mers cu extensie lateral brațe în supinație;

T2: revenire la P.I.

Exercițiul 9:

PI : stând M.S. S. în flexie lateral din cot pe umăr;

T1: mers lateral dreapta, extensie M.S. S. cu înclinare trunchi dreapta;

T2: revenire la P.I.

* se efectuează ambele sensuri, cu schimb M.S.

Exercițiul 10:

PI: în genunchi, M.S. extinse în față pe o bancă;

T1: ducerea M.S. pe bancă înainte max. treptat;

T2: revenire la P.I.

Al II-a program, set de exerciții, a început la jumătatea lunii noiembrie a anului 2017 și a ținut până la jumătatea lunii decembrie 2017. În împărțirea timpului, a celor 36 de săptămâni de școală noi am ținut cont și de vacanțele existente. Exercițiile executate în această perioadă, au fost lucrate concentric și in interiorul segmentului de contracției, ajutănd refacerea zonei dorsale.

Exercițiul: 1

PI: mers cu mâinile flectate, la ceafă (inspir);

T1: se efectuează flexia coapsei pe bazin, maximală (expir);

T2: revenire la poziție inițială.

Idem:

PI: mers cu mâinile flectate pe lângă corp;

T1: se efectuează flexia coapsei pe bazin concomitent cu ducerea alternativă a genunchilor la piept (inspir);

Exercițiul: 2

PI: culcat, M.S extinse la nivelul umerilor (inspir);

T1: se efectuează flexii ale M.I. pe abdomen (expir);

T2: revenire la poziția inițială (inspir).

Exercițiul 3:

PI: patrupedie

T1: se efectuează flexie maximală a genunchilor la torace (expir);

T2: se revine la poziție inițială.

Exercițiul 4:

Variante de mers:

mers cu pas fandat (alternativ), M.S. extinse în lateral cu arcuire;

mers cu o minge sau săculeț de nisip pe frunte.

Exercițiul 5:

PI: ortostatism cu M.I. puțin depărtate, M.S. extinse la nivelul umerilor în față;

T1: se efectuează extensia brațelor spre lateral (inspir);

T2: revenire la poziția inițială.

Exercițiul 6:

PI: ortostatism, M.S. țin un baston la capete în față la nivelul umerilor;

T1: se efectuează extensia M.S. până deasupra capului;

T2: revenire la poziția inițială.

Exercițiul 7:

PI: D.D., M.S-D extins deasupra capului, M.I-D flexat având planta pe sol, M.S-S pe lângă corp, M.I-S pe sol, bine întins;

T1: se efectuează atingerea MS –D cu MI- S cu schimbare apoi;

T2: revenire la poziție inițială.

Exercițiul 8:

PI: D.D., M.S la nivelul umărului, M.I flectate, coapsa atinge bazinul;

T1: se efectuează extensia maximală a gambei de coapsa concomitent cu atingerea lor de M.S.;

T2: revenire la poziție inițială.

Exercițiul 9:

PI: D.D, M.S la ceafă;

T1: M.I-D abducție cu planta pe sol, concomitent cu înclinare laterală trunchi dreapta (inspir);

T2: revenire la poziția inițială (expir).

Exercițiul 10:

PI: ortostatism, M.S înainte la nivelul umerilor (inspir);

T1: se efectuează flexia coapsei M.I-S pe abdomen concomitent cu extensia laterală a M.S- D (expir);

T2: revenire la poziție inițială.

Al III-lea program de exerciții kinetice a durat de la jumătatea lunii ianuarie 2018 și jumătatea lunii februarie 2018 . În această etapă pe lănga utilizarea exercițiilor de corectare a cifozelor descoperite am inceput și corectarea deficiențelor secundare care însoțesc cifoza cum ar fii:cap și găt înclinat înainte, omoplați depărtați și desprinși, umerii duși în față, torace înfundat. La sfârșitul lunii aprilie, au fost evaluați, final elevii, pentru a observa în ce măsură acest studiu și programul kinetic a fost benefic.

Exercițiul 1:

Variante de mers:

mers cu MS extinse în lateral la nivelul umerilor, se efectuează cercuri mici cu brațele cât mai în spate;

mers pe călcâie cu M.S. pe șolduri;

Exercițiul 2:

PI: ortostatism, toracele lipit de perete, M.S pe lângă corp;

T1: se efectueză concomitent cu extensia laterală a M.S și flexia M.I-D (inspir);

T2: revenire la poziția inițială (expir).

Exercițiul 3:

PI: ortostatism, toracele lipit de perete, M.S. extinse pe lângă corp;

T1: se efectuează extensia laterală a M.S. la nivelul umerilor (inspir);

T2: revenire la poziția inițială (expir).

Exercițiu 4:

PI: ortostatism, M.S flectate pe șold, cu coate trase cât mai mult înapoi;

T1: se efectuează un inspir profund (bombare a toracelui);

T2: revenire la poziția inițială cu expirație.

Exercițiul 5:

PI: ortostatism cu M.I. puțin depărtate, M.S. flexate cu mâinile pe bazin (inspir);

T1: se efectuează răsuciri laterale de trunchi (expir).

Exercițiul 6:

PI: stând depărtat M.S. extinse pe lângă corp cu mâinile pe lateralul M.I.;

T1: se efectuează îndoiri laterale S și D mâinile fiind în contact cu lateralul MI (expir);

T2: revenire la poziția inițială (inspir).

Exercițiul 7:

PI: stând mâinile pe bărbie;

T1: se efectuează apăsarea bărbiei spre înapoi (inspir);

T2: revenire la poziție inițială (expir).

Exericțiul 8:

PI: stând depărtat, M.S flexate cu mâinile pe bazin;

T1: se efectuează răsuciri laterale de trunchi (expir);

T2: revenire la poziția inițială (inspir).

Exercițiul 9:

PI: ghemuit cu M.S. pe coapse sau lateral;

T1: deplasare prin săritură (inspir) (săritura broaștei);

T2: revenire la poziția inițială (expir).

Exercițiul 10:

PI: ortostatism cu M.S. la ceafă;

T1: se efectuează simultan extensia laterală a MS la nivelul umerilor cu așezarea în ghemuit (inspir);

T2: revenire la poziția inițială.

Ultimul program de exerciții, al-IV-lea, a durat de la începutul lunii martie păna la jumătatea lunii aprilie. Exercitiile acestei perioade au urmărit anularea reflexelor de atitudine greșită a trunchiului și formarea unui reflex de postură corectă și stabilă in activitățile satice si dinamice, a vieții cotidiene.

Exercițiul 1:

P.I: ortostatism, M.I. puțin depărtate, M.S. flexate înainte;

T1: se efectuează extensia MS cu ajutorul unui cordon elastic (expir);

T2: revenire la poziția inițială (inspir).

Exercițiul 2:

P.I: ortostatism, spatele lipit de perete, M.S. flectate pe șold;

T1: se efectuează îndoirea trunchiului S. și D. alternativ, concomitent cu extensia M.S. (inspir);

T2: revenire la poziția inițială.

Exercițiu 3:

PI: D.D. , M.I. ușor flectate cu tălpile pe sol, M.I pe lângă corp;

T1: se efectuează inspir abdominal simultan cu rotirea umerilor spre extern (inspir);

T2: revenire la poziție inițială (expir).

Exercițiul 4:

T1: D.V. cu M.S. extinse în față;

T2: se efectuează arcuirea corpului, a M.S. și M.I. (inspir);

T2: revenire la poziție inițială (expir).

Exercițiul 5:

T1: pe genunchi, M.S. pe șold;

T2: se efectuează extensia laterală a M.I. D. concomitent cu extensia M.I. sus și extensia trunchi;

T2: revenire la poziția inițială (expir).

Exercițiul 6:

PI : D.D., M.I. puțin flectate tălpile pe sol, M.S. extinse la nivelul umerilor;

T1: se efectuează inspir cu ridicarea toracelui și expir cu abdomen supt;

T2: revenire la poziție inițială.

Exercițiul 7:

PI: ortostatism M.I. puțin depărtate;

T1: se efectuează extensia trunchiului concomitent cu extensia M.S. sus și M.I. pe vârfuri (inspir);

T2: revenire la poziție inițial (expir).

Exercițiul 8:

PI: ortostatism cu M.S. ușor depărtate, spate în spate doi elevi, cu M.S. încrucișate la nivelul coatelor;

T1: unul dintre ei, efectuează flexia abdominală concomitent cu ridicarea colegului (arcuirea lui);

T2: revenire la poziție inițială.

Exercițiul 9:

PI: D.V, M.S cu câte o ganteră de 0,5 kg extinse lateral la nivelul umerilor;

T1: se efectuează o extensie maximală a M.S concomitent cu arcuirea trunchiului (expir);

T2: revenire la poziția inițială (inspir).

Exercițiul 10:

PI: din șezut, M.S flectate la ceafă extinse din cot lateral, profesorul situat în spatele elevului;

T1: se efectuează o încercare de aducere a coatelor în față, profesorul opunând rezistență;

T2: revenire la poziția inițială.

Programele III –IV, au urmărit și tonifierea musculaturii intervertebrale care ajută la menținerea și păstrarea in timp a atitudinii corecte a corpului.

Toate programele au cuprins exerciții statice, poziții fundamentale, ortostatism, șezut, D.D, dar in mod deosebit s-au propus și executat exerciții derivate în care trunchiul este în extensie în zona toracală. În aceste poziții MS au fost fixate la nivelul umerilor sau chiar exagerate in spate, iar M.I au executat mișcări in plan anterior, prevenind sau corectănd lordoza. Exercițiile dinamice au constat în mișcări active, libere care au ajutat la redresarea coloanei vertebrale și a celorlalte deficințe secundare ale cifozei, respectiv lordozei și cifo-lordozei. Și in cadrul exercițiilor dinamice, M.I au executat mișcări in plan anterior, sub forma de flexii corectănd sau prevenind apariția lordozei. Pentru a nu accentua cifo-lordoza, exrcițiile corective au fost executate imobilizănd in poziție corectivă una dintre curburi, lucrăndu-se cu cea de a doua curbură.

Deoarece cutia toracică a avut și ea de suferit, noi am punctat în cadrul exercițiilor efectuate inspirul profund. M.S au executat miscări ample, în partea posterioară tot pentru corectarea cutiei toracice. Mișcările trunchiului au fost în extensie, ajutând și acestea la corectarea cutiei toracice.

În următoarele imagini sunt reprezentate o parte din exercițiile efectuate, in cadrul studiului.

Exercițiul 1:

P.I.: ortostatism, MS extinse inante (vezi figura 3.3)

T.1: se efectuează mers cu extensia maximală a M.S extinse spre lateral(inspire) (3sec)

T.2:revenire in poziția inițială

Figura 3.3 – Exercițiul 1

Exercitiul 2:

P.I.: ortostatis, M.I. puțin depărtate, M.S. extinse deasupra capului, cu un baston prins de capete (vezi figura 3.4)

T.1: se efectuează tragerea bastonului peste omoplați (inspir);

T.2: revenire la poziția inițială (expir).

Figura 3.4 – Exercițiul 2

Exercițiul 3:

P.I.: mers, M.S. flectate în față, cu mâinile la ceafă (veyi figura 3.5)

T.1: se efectuează extensia laterală a M.S. îndoite (inspir);

T.2: revenire la poziția inițială (expir).

Figura 3.5 – Exercițiul 3

Exercițiul 4

P.I.: ortostatism, cu M.S. cu un baston sprijinit de omoplați (vezi figura 3.6)

T.1: se efectuează flexia coapsei pe bazin (inspir);

T.2: revenire la poziția inițială.

Figura 3.6 – Exercițiul 4

Exercițiul 5:

P.I.: poziția „piticului” cu MS extinse pe lângă urechi, cu o minge în mâini (vezi figura 3.7)

T.1: se efectueză mersul piticului (atenție la poziția coloanei);

T.2: revenire la poziția inițială.

Figura 3.7 – Exercițiul 5

P.I.:spate în spate cu mâinile împreunate pe lângă corp (vezi 3.8)

T.1: se efectuează o extensie laterală a MS (inspir);

T.2: revenire la poziția inițială.

Figura 3.8 – Exercițiul 6

Exercițiul 7

P.I.: ortostatism, doi elevi spate în spate, MS împreunate la nivelul coatelor (vezi figura 3.9)

T.1: se efectuează ridicarea pe vârfului al colegului, cu menținere în izometrie câteva 5 sec.;

T.2: revenire la poziția inițială (alternant, cei doi elevi se vor ține în izometrie).

Figura 3.9 – Exercițiul 7

Exercițiul 8

P.I: ortostatism M.I. puțin depărtate, M.S. extinse în față, la nivelul umerilor țin un baston de capete. (vezi figura 3.10)

T.1: se efectuează tragerea bastonului la piept, coatele ridicate (inspir);

T.2: M.S revenire la poziția inițială (expir).

Figura 3.10 – Exercițiul 8

Exercițiul 9

P.I: ortostatism cu M.I. puțin depărtate, M.S. cu un extensor în mâini, ținut la nivelul pieptului (vezi figura 3.11)

T.1: se efectuează extensia laterală a M.S la nivelul umerilor (expir);

T.2: revenire la poziția inițială (inspir).

Figura 3.11 – Exercițiul 9

Exercițiul 10

P.I: ortostatism M.I. puțin depărtate, M.S. extinse în față ca palma în pronație (vezi figura 3.12)

T.1: se efectuează tragerea M.S. concomitent cu răsucirea mâinii (supinație) la piept (inspir);

T.2: revenire la poziția inițială (expir) (ATENȚIE la ridicarea umerilor);

Figura 3.12 – Exercițiul 10

Exercițiul 11

P.I: mers cu M.S. extinse în față, având o minge medicinală (vezi figura 3.13):

T.1: se efectuează tot la trei pași flexia M.I- D concomitent cu ridicarea M.S langă urechi;

T.2: revenire la poziția inițială (expir).

Figura 3.13 – Exercițiul 11

CAPITOLUL 4: REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

4.1. Rezultatele cercetării

Efectuarea masurătorilor vf .inf. omoplaților in etapa evaluarii inițiale a demostrat exitența in toate clasele a 10 copii cu cifoză.Dupa executarea programelor de exerciții, facăndu-se cele două evaluări, distanța dintre omoplați s-a micșorat indicănd o evoluție pozitivă a elevilor. Toate aceste evoluții se pot observa in Tabel 4.1.

Tabel evaluare inițială – intermediară – finală distanță vf. inf. omoplați

Tabel 4.1

Tabelul 4.2 de mai jos, indică prin valorile obținute , că in urma efectuarii evaluării initțiale cu ajutorul Testului Schober, au fost depistați 6 elevi din diverse clase cu lordoză. Efectuăndu-se Testul Schober a doua oară in cadrul evaluării intermediare s-a mărit distanța caudală-craniană descrisă in subcapitolul 3.6, acest lucru indicănd o mai bună mobilitate a coloanei

vertebrale.Evaluarea finală, concluzionează ideea că exercitiile efectuate pe parcursul întregului program au dus la redresarea zonei lombare, mărindu-se mai mult mobilitatea coloanei, corectăndu-se lordoza celor 6 elevi.

Tabel evaluare inițială – intermediară – finală pentru testul Schober

Tabel 4.2

Evaluarea inițială a elevilor a arătat prezența a 4 cifo-lordoze in răndul elevilor. Pentru a nu se creea confuzii cu cei care prezintă cifoză respectiv lordoză, s-au realizat tabele separate doar cu cei 4 elevi cu cifo-lordoză.

Evaluareainițială e observabilă in tabelul 4.3 de mai jos.

Tabel evaluare inițială pentru cifo-lordoză

Tabel 4.3

Evaluarea intermediară a elevilor cu cifo-lordoză, prin intermediul celor doua metode descrise în subcapitolul 3.6 ,demonstrează prin valorile obținute o apropiere mai mare a distanței vărfurilor inf. dintre omoplați si o mărire a mobilității coloanei lombare, deci o redresare a coloanei vertebrale a celor 4 elevi.

Tabel evaluarea intermediară pentru cifo-lordoză

Tabel 4.4

Evaluarea finală reală , a dus la concluziile privind evoluția copiilor cu cifo-lordoză: distanta dintre vărfurile inf. ale omoplaților s-a redus mai mult, deci s-a corectat cifoza iar mărirea distanței , rezultată din Testul Schober confirmă ipoteza emisă la inceputul lucrări, că s-a redresat și coloana vertebrală.

Tabelul 4.4 ,prin intermediul valorilor , demostrează acest lucru.

Tabel evaluarea finală pentru cifo-lordoză

Tabel 4.4

4.2. Analiza și interpretarea rezultatelor

Prin reprezentările grafice individuale de mai jos, s-a indicat situația elevilor cu cele trei deficiențe: cifoză, lordoză și cifo-lordoză, evoluțiile lor pe parcursul anului școlar 2017-2018 observabile în urma evaluărilor inițiale-intermediare-finale.

Graficul 4.1 al evaluari inițiale-intermediare-finale al măsurări distanțelor dintre vărfurile inferioare ale omoplatilor ale elevilor cu cifoză, indică o scădere a distanțelor. Această scădere este vizibilă incă de la evaluarea intermediară. Evaluarea finală indica o scădere cu pănă la 2 cm, a distanței dintre vărfurile inferioare ale omoplaților.Acest lucru demontrează una dintre ipotezele lucrări de licență, că efectuarea de exerciții fizice terapeutice pentru o deficiență a coloanei vertebrale corectează aceea deficiență sau o atenuează.

Graficul 4.1.-Evaluarea inițială-intermediară-finală vf .inf .omoplati

Rezultatele evaluări inițiale-intermediare-finale ale Testului Schober efectuate sunt reprezentate în Graficul 4.2. Acesta ilustrează o crestere a distanței caudală-craniană descrisă în subcapitolul 3.6. Cresterea semnificativă cu pănă la 2-3,5 cm a lungimii coloanei vertebrale a distanței marcată cu creionul dermatografic, conduce spre validarea ipotezei emise in această lucreare , că și lordoza poate fii ameliorată sau corectată cu ajutorul exercițiilor fizice terapeutice dacă acestea sunt aplicate la timp și constant.

Graficul 4.2-Evaluarea inițială-intermediară-finală Test Schober

Rezultatele obținute in cazul cifo-lordozei sunt reprezentate în Graficul 4.3 de mai jos.

Rezultatele individuale ale celor 4 elevi cu cifo-lordoză evaluați inițial și final, indică o corectare a zonei dorsale, cifotice prin micșorarea distanței vf. omoplaților si o corectare a zonei lombare, a lordozei, prin mărirea mobilității coloanei demonstrată prin Testul Schober.

Graficul 4.3-Evaluarea inițială-finală a cifo-lordozei

Primele două grafice arată evoluția în timp a deficiențelor cifoză și lordoză a elevilor după aplicarea celor patru programe de exerciții terapeutice realizate. Se observă o diminuare a deficiențelor descoperite la evaluarea inițială. Ultimul grafic arată o imbunătățire a situației și a elevilor cu cifo-lordoză. Deci aplicarea unor seturi de exerciții relativ ușoare, cu utilizarea de materiale puține, (nu au existat în școală), a dus la corectarea sau ștergerea deficiențelor, căt și a întăririi musculaturii, a reeducări posturi corecte.

CAPITOLUL 5: CONCLUZII ȘI PROPUNERI

5.1. Concluzii

Evaluările realizate pe parcursul anului școlar 2017-2018, in cadrul Școli Gimnaziale O haba au demonstrat existența deficiențelor coloanei vertebrale: cifoză, lordoză și cifo-lordoză;

Analizarea posturilor vicioase în bancă, a posturilor relaxate in pauze, a activităților fizice insuficiente în școală( datorate alocării orelor puține de educație fizica în școli) a lipsei dotărilor cu mijloace specifice desfășurari orelor de educație fizică, toate au conlucrat la apariția și accentuarea deficiențelor fizice în școală;

Sedentarismul, poziția prelungită în așezat, pozițiile asimetrice în bănci, au influiențat structurile coloanei vertebrale, ducănd la tasarea discurilor intervertebrale, deci la apariția deficiențelor coloanei vertebrale depistate în urma evaluări inițiale;

Evaluarea inițială a fost benefică deoarece a dus la depistarea deficiențelor coloanei vertebrale a elevilor școlii gimnaziale unde s-a efectuat studiul;

Cea mai frecventă deficiență a coloanei vertebrale depistată a fost cifoza la 10 elevi apoi lordoza la 6 elevi iar 4 elevi au avut cifo-lordoză;

Mijloacele folosite de kinetoterapie, sub forma exercițiilor fizice terapeutice, existente în programele, alcătuite din cele 10 exerciții au dus la corectare defiențelor, demostrănd ipotezele cercetări acestui studiu, căt si a prevenirii efectelor negative: pobleme cardiace , respiratorii, cele de estetică și nu în ultimul rănd a celor depresive, atăt de frecvente în răndul adolescenților de azi;

Rezultatele pozitive obținute, demonstrate în evaluarea finală din sucapitolul 4.1, duc la concluzia necesității introduceri în școli a orelor de kinetoterapie, astfel încăt să existe posibilitatea instruiri elevilor privind autocorectarea permanentă pe tot parcursul zilei în diversele activități cotidiene și școlare;

S-au întămpinat dificultăți in vederea asimilării intr-un timp atăt de scurt, a executării corecte a exercițiilor corective, acesta fiind un motiv în plus de a arăta importanța kinetoterapiei, pentru a pleda in favoarea introducerii orelor de kinetoterapie în școli.

5.2. Propuneri

La finalul acestei lucrări de licență am dori să propunem câteva mici schimbări în sistemul de învățământ preuniversitar, care din punctul nostru de vedere ar îmbunătăți starea de sănătate a elevului, implicit ar duce la obținerea unor rezultate mai bune la învățătură:

este prioritară educarea cadrelor didactice, a părinților și a elevilor asupra importanței cunoașterii deficientelor fizice( nu doar cele ale coloanei vertebrale) , datorită implicațiilor negative pe care le pot avea dacă nu sunt tratate (de la estetică corpului, la apariția bolilor respiratorii, a celor cardiovasculare și nu în ultimul rând a bolii secolului XXI, depresia);

am propune realizarea unor săli adecvate de desfășurare a orelor de educație fizică și kinetoterapie;

efectuarea unor simple exerciții fără utilizarea unei aparaturi sofisticate, dar efectuate în mod corect, duc la corectarea într-un timp foarte scurt a deficientelor fizice ale copiilor dacă sunt descoperite la timp, acest lucru demonstrând importanța introducerii în școlile gimnaziale a orelor de kinetoterapie, deoarece la această vârstă apar multe dintre deficiențe fizice și tot la această vârsta pot fi corectate ușor și repede;

adaptarea băncilor școlare în funcție de înălțimea și necesitatea elevilor, acest lucru fiind unul din motivele apariției deficiențelor de coloană vertebrală;

introducerea în programa de dirigenție a tematicilor cu caracter kinetoterapeutic pentru a se învăța de mici de ce e important să ne cunoaștem corpul, dacă avem sau nu o atitudine corectă și să luăm măsuri în caz contrar (lucru ușor observabil în oglindă acasă) inclusiv a materialelor necesare educării (cărți, video etc);

reintroducerea și în școlile din mediu rural al controlului medical obligatoriu (în cazul nostru ne-am lovit de refuzul unor părinți de ai lăsa pe copii lor să participe la studiul), astfel încât, dacă cadrul medical este instruit în acest sens să poată trage un semnal de atenționare părinților ai căror copii prezintă deficiențe fizice;

am propune utilizarea de manuale mai puține în cadrul școlii gimnaziale, când corpul copilului se modelează și poate fi ușor influențat, ducând la apariția deficiențelor fizice.

Am finaliza lucrarea de licență cu un semnal de alarmă, dat de d-na Cristina Ana Fozza în lucrarea „Îndrumar pentru corectarea deficientelor fizice” în care vorbește doar de deficințele copiilor, și în care afirmă: „sesizate la timp, corect îndrumate și urmărite, deficientele ușoare și medii pot fii îndreptate. A nega existența lor este o greșeală tot atât de mare ca aceea de a nu le corecta sau trata cu nepăsare”.

BIBLIOGRAFIE

Anderson B. , Stretching, Editura Incusa, 1975

Baciu C. , Programele gimnasticii medicale, Editura Stadion, 1074

Cezar N. , Bogdan v. , Cristian N. , Radu C. , Carmen S. , Cătălina C., Anatomia și fiziologia omului, Compediu, Edutura Corint Educațional, 2017.

Clement Baciu, Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor, Editura București, 1972

Cordun M. , Kinetologie medicală, Editura Axă, București, 1999

Daniela Marinescu, Durerea lombară și sciatică. Prevenire, recunoaștere și vindecare, Editura Gemma, 2017

Dinu Antonescu, Coneliu Obrascu, Alexandrina Ovezea, Corectarea coloanei vertebrale, Editura medicală, 2017

Elena Zamora, Anatomia functionala- aparatul de locomotor, Vol I, Editura Risoprint, Cluj Napoca 2000

Flora D. , Tehnici de bază în kinetoterapie, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2002

IA. Ionescu, Gimnastică medicală, Editura Bigg All, București, 1994

Laurian S. , Kinetoterapia în recuperarea algiilor de statică vertebrală, Editura Medicală, București, 1982

Mircea Popescu, Educația fizică și sportulin pregătirea studenților, Editura Didactică și pedagogică, București, 1995

Sava Fetescu, Cristina Foza, Corectarea deficientelorfizice ale elevilor, Editura C. N. E. F. S. , București, 1972

Ștefan Birtolon, Exercițiul fizic și coloana vertebrală, Editura Sport Turism, București, 1978

Todor Sbenghe, Kinetologie profilactica, terapeutica și de recuperare, Editura Medicală, Bucureti, 1987

Tudor Sbenghe, Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală, 1983

Tudor Sbenghe, Kinesiologia, știința mișcării, Editura Medicală, București, 2005

Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactica, terapeutica și de recuperare, EdituraMedicala, București, 1987, pag 33- 40

Tudor Sbenghe, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală, București, 1996.

20.http://dexonline.

21.

https://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/notiuni-de-anatomie-ale-coloanei- vertebrale.html

22. http://www.mymed.ro/proba-schober.html

ANEXĂ

CONSIMȚĂMÂNT

Prin prezenta vi se cere acordul pentru a face un studiu cu ajutorul datelor copiilor dumneavoastră, personale. Principalul scop al acestui studiu este obținerea de noi cunoștințe care vor putea ajuta alți oameni în viitor. Dacă sunteți de acord, vi se cere să semnați acest formular de consimțământ informal.

Consimțământul informal este un document pe care dumneavoastră va trebui să- l semnați dacă doriți participarea de bună voie a copiilor dumneavoastră la acest studiu.

Titlul studiului este „Rolul kinetoterapiei în prevenția și corectarea deficientelor coloanei vertebrale a elevilor în școlile gimnaziale din mediul rural”, realizată de studentă Teodorescu Cecilia Steliana, sub îndrumarea coordonatorului domnului profesor lector Hancas Alin și a domnului asistent Doctorand Mircea Nicolae Ordean, în cadrul „Universității 1 Decembrie 1918”, Specializarea Kinetoterapie și Motricitate Specială, dar și al profesorului de educație fizică și sport al Școlii Gimnaziale Ohaba. Scopul este obținerea de informații privind modalitatea prin care aceste programe de exerciții kinetice aplicate copiilor dumneavoastră în orele de educație fizică, influențează prevenția și corectarea posturală a lor.

Trebuie să fiți de acord cu participarea la studiu doar după ce ați obținut și înțeles toate informațiile necesare și numai după ce ați avut suficient timp de gândire.

Prin semnarea acestui acord nu renunțați la nici unul din drepturile dumneavoastră legale.

Participarea la studiu nu implică nici un efort financiar, măsurătorile, procedurile necesare vor fi efectuate fără a vi se cere să plătiți, în același timp nu veți fi recompensați financiar pentru că ați fost de acord cu participarea copiilor dumneavoastră la studiu. În timpul studiului va trebui să se respecte exact instrucțiunile primite.

Dacă aveți întrebări sau nelămuriri legate de studiu le puteți adresa realizatorului prezentului studiu, Teodorescu Cecilia Steliana personal sau la numărul de telefon: 0773724383.